MUZICAL~ ACTUALITATEAPrin dispariţia sa, am pierdut cel mai devotat şi adevărat prieten din...

Serie nouãmai 2014

5(CLIV)36 pagini

10 lei

D i n s u m a r:

Adio, Theodor Grigoriu!Muzică românească în SUAConcursul “Brave claviaturi”Premiile revistei “Actualitatea Muzicală”Eurovision 2014 - “Planeta ciudaţilor”Şlagărele României

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIAMUZICAL~ACTUAL

ITATEA

În imagine: Laureaţii A.M.foto: Sebastian Oros

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 5 � Mai 2014

Editorial

Între idioritmie şichinovialitate

Liviu DĂNCEANU

Să ne uităm cu atenţie la măştile şichipurile muzicii savante de azi:dizarmonie gratuită, minimalism grotesc,softuri pe cât de alambicate pe atât desimpliste, alergie luciferică la sacru, lapuritate şi, în general, la tradiţia imanentă,inextricabile contorsiuni semiografice sau,dimpotrivă, rudimente de partitură,pornoderiziune, monstruoase coabitări orifuziuni şi, nu în ultimul rând, endemiceescrocherii instalaţioniste. Un peisaj aridce pare a fi mai mult selenar, decâtterestru, pictat parcă din nerăbdare, dar şidin slăbiciunea de a pune totul subsemnul înţelegerii. Există o cuminţenie aminţii, când mintea devine simţitoare, pecare compozitorii, cred, au uitat-o. Ideal ar fi ca mintea săsimtă şi inima să înţeleagă. Ar fi totuşi suficient ca prin voinţacreatorului toate să se facă neapărat înţelese de inimă dupăcum sunt gândite dinainte de minte, într-un răspuns. Iar dacăsimţim cu adevărat nevoia de a afla un răspuns, să căutămunul liniştit, aşezat în bună vecinătate cu celelalte răspunsuride dinainte. Să fie, deci, un răspuns al nostru, pentru că noitrebuie să devenim răspunzători. Or, cu câtă răspundere esteinvestit un opus abstract, fractal sau stocastic, ca să nu maivorbim de o muzică implicată într-un happening show? Fărărezerve încerc să pricep câte ceva din spumoasa coregrafiesocio-psiho-logică a compozitorului contemporan,întreprindere ce reclamă, să recunoaştem, veleităţi defunambul, adică un fin dozaj de conservatorism şiadaptabilitate, de durabilitate tradiţională şi disponibilitateprimenitoare. Pe scurt, există autori idioritmici („de sine”, dince în ce mai mulţi, fiindcă însingurarea este, cum se spune,la modă) şi autori chinoviali („de obşte”, pe cale de dispariţie,căci atunci când are o dimensiune comunitară, există credinţaconform căreia creaţia riscă să se oralizeze, devenind, astfel,anonimă). Mai precis, la chinoviali orientarea estetică,aspectele doctrinare şi chiar unele proiecte componistice suntcomune. La idioritmici numai apartenenţa la beneficiile bresleiori ale meseriei (şi nici acestea întotdeauna) sunt deolaltă.Deschise către chinovialitate au fost toate colectivităţilecomponistice consacrate de istoria muzicii, de la Ars Antiquapână la Grupul celor cinci sau cea de a doua şcoală vieneză,în timp ce idioritmia a fost exersată de imensa majoritate acompozitorilor contemporani. Pe de altă parte, chinovialitateaimpune o relaţie aparte între maestru şi discipol. Alchimiadintre înţelepciunea învăţătorului şi ardoarea ucenicului estemenită exclusiv athanorului dual. De unde şi cultul pentrucălăuzitori. Idioritmicii, în absenţa unor povăţuitori, cu alte

DIN SUMARAdio, Theodor Grigoriu! 2-3

Lohengrin la ONB 5Recital Bianca şi R. Manoleanu 7Muzica românească în SUA 8Brave claviaturi 9Muzică corală 10-12

Recenzii 13

Premiile A.M. 16-19

Punctul pe j... azz 20

Baletul “Alba ca Zăpada” 21

Eurovision 2014 22-26Ştiri 30Ion Moise Bădulescu 31Şlagărele României 32-33

Concerte 34-35Pe micul ecran 36

cuvinte, a unor modeleumane şi profesionale,a unor dascăli de ştiinţăşi conştiinţă, cad camuştele. (Iar cei cepractică divertismentul,uniţi în cuget şi simţire,răsar ca ciupercile). Aşaa ajuns muzica savantăazi un tărâm al tuturordezbinărilor, unde treicompozitori dezvoltăpatru sau mai multeorientări estetico-stilistice şi unde semanifestă o aprigăhemoragie de valoriînspre gaura neagră adistrucţiei şi disoluţiei. Înacest context esenţialvătămat, singura calede ieşire este, probabil,recuperarea comu-

niunii, a lucrului împreună, tămăduitor şi roditor.Îngăduinţa înţeleaptă şi, mai ales, închegareareciprocă. Într-un timp al individualismuluidevastator şi al materialismului stupefiantopţiunea pentru chinovial poate constitui orevelaţie, iar suspendarea euritmiei – osalutară evadare din recluziunea impusă dedeja cronicul egoism auctorial.

2 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 5 � Mai 2014

DespărţiriRecviem pentru un singular

arhitect al muziciiÎn seara zilei de 20 mai 2014, cu un sfert de oră înainte de

miezul nopţii (exact ca mentorul său din tinereţe, George Enescu,dispărut în aceeaşi lună mai din primăvara lui 1955)a închis ochii săi blânzi, senini, umeziţi poate de osuferinţă ascunsă, compozitorul şi muzicologulTheodor Grigoriu. Imprudenţa de a privi, pe geamullocuinţei sale, schimbul de focuri de la Revoluţia din1989 (în zona Televiziunii Române), l-a costat„implantul” unor gloanţe răzleţe ce i-au sfârtecattrupul, fără putinţă de lecuire pâna la sfârşitul vieţii.Timp de un sfert de veac, „muzicianul erou” a purtatcu sine, însemnele unei bătălii ascunse ce i-aurăscolit organismul până în ultimele clipe. Cu umorulsău temperat, a mărturisit că îndelungile condamnăride „arest la domiciliu” din motive de sănătate l-auobligat „să dea la iveală” partituri de referinţă caSimfonia Vocalizele mării, ciclul pieselor pentruvioara Bizanţ după Bizanţ, suitele vocale de Haikai,cei 33 Psalmi şi Simfonia liturgică. Dacă nu ar fi scrisdecât Concertul Trinity pentru vioară şi orchestră dinciclul Bizanţ după Bizanţ, poate că ar fi fostîndeajuns, să consemnăm o capodoperă a literaturiimuzicale româneşti de care se va lega definitivnumele lui Theodor Grigoriu.

Copilul-minune din Galaţi (născut la 25 iulie 1926) s-abucurat de doua „întâlniri” artistice capitale de-a lungul vieţii sale:în

tinereţe, de GeorgeEnescu şi la maturitate deregizorul de film şi teatruLiviu Ciulei. Primul l-aîncurajat cu un premiu decompoziţie la 17 ani(Cvartetul nr. 1),recomandându-i parcăsă-l urmeze în marilepartituri simfonice, aldoilea – coleg de breaslăla Facultatea de

arhitectură - l-a susţinut în muzica de film şi de teatru. Ambii mentoriau părăsit România, după ce i-au dat impulsul artistic esenţial al

carierei, lăsându-l pe Theodor Grigoriu să-şi urmeze singur destinulartistic.

Copiindu-i parcă la indigou, demersul creator enescian(apelul la citatul folcloric în prima etapă de lucrări, precum Danstătar, Pe Argeş în sus, Variaţiuni simfonice pe un cântec de AntonPann, apoi apelul la idei sonore personale în restul lucrărilorsimfonice, cu revenirea la izvoarele muzicii psaltice autohtone, cu

apelul la eterofonia muzicii populare şi launisonurile practicii muzicii vechi religioase)Theodor Grigoriu a dat la iveală Omagii luiEnescu, Orchestraţiile la lieduri şi suita Impresiidin copilărie- obţinând acea frescă a meditaţieigrave cu adânci rădăcini în solul sensibilităţiipoetice româneşti (admirabil ilustrată in Preludiulla unison enescian).

Contactul cu maestrul Liviu Ciulei nu i-aprovocat doar paginile muzicale din Erupţia,Valurile Dunării şi Pădurea Spânzuraţilor saufundalurile sonore la piesele de teatru Cum văplace, Leonte şi Lena şi Furtuna, ci întreagaorientare spre muzica de film, unde TheodorGrigoriu a semnat peliculele Dacii, Explozia,Ştefan cel Mare-Vaslui 1475, NeamulŞoimăreştilor, Aurel Vlaicu, Burebista, FraţiiJderi, Vlaşinii etc.

Theodor Grigoriu a mărturisit că „nu ascris decât ce a trăit”, iar „părintele meu spiritualeste Enescu”. Aceste înalte idealuri le-a exprimatsonor în Canti per Europa, Vis cosmic, Tristia,

Cele patru anotimpuri, Pastorale şi idile transilvane, Recviempentru o poetă (Iulia Haşdeu), Columna modală, Polifonia bucolica,pastitele şi sonatele instrumentale.

Înzestrat condeier şi eseist de vocaţie, muzicologulTheodor Grigoriu a lăsat posterităţii două cărţi de suflet: Muzica şinimbul poeziei şi Vă rog, reveniţi, dragi maeştri. Pentru mine însă,Thedy a rostit o frază care a intrat în istorie: „Dacă Viorel Cosma nuar fi existat, trebuia inventat” (introducere la lexiconul Muzicieniiromâni, 1970).

Prin dispariţia sa, am pierdut cel mai devotat şi adevăratprieten din viaţa mea. Iar muzica românească a săracit cu unul dincei mai de seamă reprezentanţi ai generaţiei de aur” post-enesciene.

Viorel COSMA

“Viaţa de creaţie”, continuitate în timp a

destinului artistului dispărut -compozitorul Theodor Grigoriu

Grigore CONSTANTINESCU

Lucrând la o ultimă simfonie,rămasă neterminată, Maestrul TheodorGrigoriu a aşezat condeiul pe partitura încurs de elaborare, plecând în lumea„Marelui Dincolo”. Privim din această tristăperspectivă a despărţirii definitive drumulparcurs, “viaţa de creaţie” a creatorului,descoperind reliefuri care te întâmpină. Înceea ce îl priveşte pe Theodor Grigoriu,alăturând muzicii pentru cvartet de coardePe Argeş în sus cu cea a simfoniei vocal-instrumentale Vocalizele mării, nu uitămanvergura temporal-cosmogonică ceînvecinează în gând poemul Vis cosmic şiConcertul pentru vioară “Trynity”.Considerăm cu îndreptăţire personalitatea

artistului drept un model al componisticiiromâneşti definite în ultimele aproape şasedecenii Urmărim derularea existenţei saleschiţând marginalii care, fără a ignoraistoricul epocii, să acorde atenţiecreatorului. Cine era Teodor Grigoriu îndecorul pregătitor al anilor 50’? Răspunsuriaflăm în scrisul memorialistic sau analiticce-i poată semnătura. Referirile noastresunt gânduri păstrate în volumele Muzicaşi Nimbul poeziei (1986), ca şi în Portretulpentru Internet, două decenii mai târziu.

Căile de abordare la o asemeneacuprindere temporală, pot fi multiple. Pentruce ne-a dăruit ar merita să poposim maiales în preajma peisajelor inspiratoare care,totodată, prin opţiunile formulate, îl descriupe artistul care le-a locuit (“N-am scrisdecât ce am trăit”). Personalitatea artistuluieste cea a unui privitor al arealuluiromânesc, fapt consemnat în aproape toatemuzicile sale, chiar şi atunci când orizontullimită abia se zăreşte. În acelaşi timp,Maestrul sondează istoria ca simbol al

umanităţii, caută sensurile, cele foarteaproape de noi şi cele îndepărtate.Dintotdeauna un gânditor, artistul şi-aexpus concepţiile privitoare la organizarealimbajelor sonore nu numai în formulăriesenţializate, ci şi în realitatea lucrărilor.Dincolo de cronologie, acest reper dedualitate teoretică şi autentificare practicăar putea fi Columna modală (1984-1985),aici ”…primordială fiind descifrareaethosului închis…în primul rând înfăţişareaunei lumi melodice…” – cum ne spunecreatorul. Mai târziu, într-un capitolconcluziv al meditaţiilor asupra muncii salede artist, Theodor Grigoriu subliniază cufermitate deosebirile între căutare şi trăire:“Nu mi-am propus niciodată să fac dinmuzică un poligon de încercări şi nu cred căexperimentul muzical poate fi consideratoperă de artă; locul lui este în atelier.”

Lumea inspiratoare ce fecundeazăpagina cu portative ne apare extrem dediversă ca timp, spaţiu şi idee. În călătoriilesale virtuale, adeseori compozitorul revine

3ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 5 � Mai 2014

Despărţiriasupra unui subiect, alcătuindu-i opereche, ceea ce nu înseamnă repetare,deoarece este o perspectivă variată.Câteva enumerări pot fi, fără priorităţi sauordine, Bizanţul, Ovidiu, Orfeu,Dumnezeirea, apele, spaţiul, antichitatea,determinând, după cum Maestrul osubliniază, perechi de intuiţie-reaţie.Legat de aceste sugestii, fără a-şi detaliasau epuiza panoramicul inspiraţiilor,Thedor Grigoriu a mărturisit întotdeauna omare preţuire pentru drumurile în timp aleunor capodopere, ce ar putea fi continuateprin abordări aduse către timpul nostru.Sunt posibile trasee pe care încercăm săle conturăm. Nu există neapărat un începutpornind de la ce spune artistul: „Tradiţiaeste o zestre, un memorial al izbânzilornoastre pe plan sensibil”. Amintimasemenea priviri devenite imagini-sunete -Wagner - Melodie infinită, Verdi - Il DioVerdi (versiune orchestrală a Cvartetului),Chopin - Chopin orchestral (piesecelebre pentru un balet imaginar), Enescu– Omagiu lui Enescu, Perlea – Cvartetuldevenit Muzică op. 10, dar şi Tristia, Inmemoriam Ionel Perlea, - Stan Golestan– Cvartetul 2 devenit Concert în memorialui Paul Dukas. Enescu revine stăruitor, înmulte translaţii sonore (“Părintele meuspiritual este Enescu”), de înveşmântăriorchestrale, de la Şapte cântece peversuri de Clement Marot la Suita„Impresii din copilărie”, la Piesapolifonică, semne de admiraţie profundăînspre personalitatea Orfeului moldav.

Dialogurile muzica timpurilor secontinuă în lumea Anotimpurilor vieţii, trăiripornite de la celebrele concertele ale luiVivaldi şi ajunse la viziunea unorAnotimpuri româneşti. “…proiectul vinedin adolescenţă – spune autorul – mi-autrebuit câteva decenii să mă consacrurealizării...mi-au trebuit câţiva ani să-l ducla bun sfârşit…” Ne învecinăm aici cu ceeace semnifică pentru Maestru natura – fiepaşii purtaţi de-a lungul unui râu (Cvartetuldevenit, orchestral, Suita carpatină), fieprivind peisajul într-o mare rapsodiesimfonică, Pastorale şi idile transilvane(despre care, compozitorul spune…”Înmijlocul naturii vaste, am putea merge pe adoua cale, urmând exemplul rapsozilorpopulari”), dar şi nemărginirea apelor dinsimfonia coral-instrumentală Vocalizelemării.

Spaţiul imens al lumii ca sistem îlreceptăm în Vis Cosmic, poem orchestralgândit cu decenii în urmă, când omul sfidaînălţimile, “…un studiu pe drumul uneievoluţii tehnice, având la bază o serieondulată descoperită de compozitor..”.Canti per Europa nu este oare o ancorareîn realitatea imediată, dar şi o premoniţie a

actualităţii, la începutul altui mileniu?Vorbind despre această mare frescăsonoră europeană, legăm prinsemnificaţie, trei lucrări; aceasta esteprima, urmată Simfonia liturgică şi, mairecent, de Mormântul lui Orfeu. Sunt treiimagini ale angoasei în faţa distrugerii, unsimbolic ţipăt de groază pentru pierdereaDresdei, “Veneţia nordului” subbombardament, a catedralei “SfântaVineri” sub loviturile demolatorilor, asepulcrului legendarului Orfeu subagresiunea ploilor ce îl şterg de pe faţapământului. Theodor Grigoriu le includeîntr-o aceeaşi reacţie, ce aparţine şiposibilului arhitect care ar fi fost, dacă nuprefera calea muzicii.

Despre Ovidiu, simbol de destinpoetic reverberând din antichitate,muzicianul sugerează un alt orizont de

trăire în Elegia Pontica. Preluând oepistolă a poetului, el îl readuce la viaţăprin cuvintele devenite cântec. Tot plecândde la Ovidiu, versurile Elegiei a III-a dinTristia îi apropie pe ascultători de poetullatin reconfigurat în continuare, aşa cumgrăieşte epitaful său de pe statuia de laConstanţa, subiect al celor “două momenteevocative” imaginate în ultimii ani, înOvidiu la Tomis. Pe acelaşi orizont,compozitorul relaţionează antichitatea cuun subiect contemporan asociat cuvintelorlui Ovidiu, “Celor a căror viaţă s-aspulberat pe ţărmuri străine”, astfelevocând pierderea marelui său muzician şiprieten Ionel Perlea.

Călătorind prin marginaţii,observăm că prima apropiere explicită delumea orientului este lumească şi aparţineanilor tinereţii: Variaţiunile pe o temă deAnton Pann. Drumul a condus maideparte la cercetarea problematiciipaleografiei bizantine şi a izvorât sub oînfăţişare complexă, aproape trei deceniimai târziu, în proiectul ciclului, “Bizanţdupă Bizant”, ca ecou al viziunii

inspiratoare venind de la Nicolae Iorga. Pelinia acestui proiect se situează sonatele Înmarea trecere (vioară solo), Eternaîntoarcere (vioară şi pian) Concertul“Tryinity” (vioară şi orchestră), triadă aînţelepciunii în dialogul Occident-Orient. Înanul 2000 calea ne ducea spre Simfonialiturgică - rugăciune de înmormântare abisericii Sf. Vineri , urmând un alt inel ciclic.Te deum, partea a III-a, Aeterna verbacălătoreşte spre prezent pe drumurileBizanţului, „omul e alcătuit după chipul luiDumnezeu. Orice linie melodicăomenească există, probabil,monumentală, de o amploare la care noinu avem acces, în Creatorul nostru.”Aeterna verba, este o meditaţie liturgicăpe textul unei rugăciuni din secolul I acreştinilor din Roma. Pe un plan sublimatşi limpezit în lumina trăirii, artistul seîndreaptă către acea lină Scrisoare cătrepăsări, pentru voce acompaniată, pecuvintele lui Sf. Francisc de Asisi. Amputea spune astfel că spirala credinţeiurcă, sub culori diferite de gând, de-alungul timpului şi istoriei, purificându-se înciclul de 9 Haikai “Dincolo de tăcere”, ceîl are în centru pe Isus.

De-a lungul vieţii, despărţirile auexistat, cu semnul lor tragic. TheodorGrigoriu se regăseşte în ele atunci cânddescifrează duhul sunător orfeic. ÎnCvartetulu al II-lea.– “Orfeu, ajuns înInfern – spune Maestrul -, o strigă peEuridice, ecoul îi repetă strigătul şi el are,o fracţiune de secundă, impresia că eatrăieşte. Secunda aceasta conţine în eatotul şi nimic. Este un efect abisal al joculuiinocent al ecoului”

Ideea de pereche se transpuneînsă şi în ceea ce Theodor Grigoriu sedefineşte a fi un “contrapunct între muzicăşi imagine”. Suntem într-un alt domeniu alcreaţiei sale, care l-a atras cu o insistenţăaparte – cinematografia şi teatrul. Dupăpropriile opţiuni, numim aici două repere –cea cu Henri Colpi (filmul Codin) şi, casumă a colaborărilor, cea cu Liviu Ciulei(filmul Pădurea spânzuraţilor). Desiguram putea vorbi şi de muzica de teatru,pentru care artistul s-a arătat foarte exigentîn selecţia autorilor şi a regizorilor (Moliereşi Gabriel Negri, Shakespeare şi Berechet,Ciulei, Rostand şi Moisescu, Sadoveanu şiPenciulescu, Buchner şi din nou Ciulei).De fapt, dincolo de tăcere există celălaltom, teoreticianul, esteticianul, căutătorul,călătorul. Ne oprim acum tot la un gând alcelui omagiat acum, la despărţire :

“Cuvântul cheie în opera de artărămâne inspiraţia, cu toate ironiilenoastre, ea ţine de miracolul vieţii şiînsoţeşte spiritele noastre cu vocaţiecreatoare.”

Tinereţe şi adevăr

Mircea ŞTEFĂNESCU

Violonista GEORGETA-IOANAIORDACHE a susţinut un recital încompania pianistei Verona Maier, luni10 martie 2014, la sala „AdrianTomescu” din incinta ColegiuluiNaţional de Muzică „GeorgeEnescu.”

De o condiţie artisticăsuperioară, interpretarea a fostvie, puternică, vibrantă şineîncetat evocatoare. Am văzut înGeorgeta-Ioana Iordache nunumai o instrumentistă de certăperformanţă, ci şi o prezenţăscenică în măsură să potenţezeimbucurător efectul ideatic şi deviaţă dintr-o partitură sau alta.

Sunetul său nobil, distinct,şi cu densităţi diamantine esteplasat la înălţime, şi aici nu estenicidecum vorba de registrulinstrumental. Georgeta-IoanaIordache, evoluează cu vioara saîntr-un permanent flux defrumuseţi îndatoritoare. Ceea ceam urmărit cu o suprindere denestăpânit este precizia cu careviolonista utilizează arcuşul,termen care de regulă se referă laacurateţea pe tastieră. La Georgeta-Ioana Iordache, fără a se impieta asupraechilibrelor sonore de ansamblu,arcuşul este acţionat cu amploare de rolprincipal în această frumoasă realitate

neaşteptată şi impresionantă în acelaşitimp.

Am văzut cum arcuşul, ca undiapazon sensibil şi viguros, primeşte şitransmite prin voinţa şi cu artainterpretei afirmarea înţelesurilor,scintilaţiilor, umbrelor şi spaţiilorluminiscente, de virtuozitate şi decantilenă.

Spun toate acestea, pentru căGeorgeta-Ioana Iordache este o

violonistă cu largi şi reale disponibilităţitehnice şi interpretative, estefremătătoare, fermă, inteligentă şi înmod volitiv şi în mod mental.

Georgeta-Ioana Iordache are 20de ani. Studiază vioara de la 6 ani. La

început cu profesoara Magdalena Ursu,la Liceul de muzică „Dinu Lipatti” şi apoila Colegiul Naţional de Muzică „GeorgeEnescu” la clasa profesoarei ElenaBaltaga. În prezent este studentă în anulI la Hochschule fur Musik und Tanz dinKöln, la clasa profesorului EmilianPedicuţă. Tânăra violonistă a fostdistinsă an de an, la concursurile şiolimpiadele şcolare, iar în 2008 la primulsău turneu în Italia primeşte Marele

Premiu Absolut la ConcursulEuropean Gianluca Campochiaro.

La recitalul din seara zilei de10 martie, în program au figuratAndante şi Allegro din Sonata II-apentru volină solo de J. S. Bach,Capriciul nr. 17 de NiccoloPaganini, părţile 2 şi 3 dinConcertul nr. 4 pentru vioară –cuacompaniament de pian – Sonatapentru pian şi vioară op. 12, nr. 2în La major de L. van Beethoven şiRapsodia de concert Tzigane deMaurice Ravel.

Ascultând-o pe Georgeta-Ioana Iordache, i-am simţit în toateaceste interpretări, zbaterea dearipi, ca un sunet fundamental. Peplan psichosomatic Georgeta-IoanaIordache este însăşi o naturăartistică, o natură muzicalăadevărată şi în prezenţa ei pepodium, împreună cu vioara căreia îieste dedicată, toate se constituie caatare. Şi dacă am fi fost pe vremealui Mozart, i-aş fi făcut o reverenţă.

O remarcă specială merită săfie adresată pianistei Verona Maier, carea asigurat nu numai părţile deacompaniament, dar s-a şi implicat cu oparticipare de valoare.


Pe scene

Sena Hidaka, prim-balerină a

Baletului NaţionalRomân

Pe scena Operei Naţionale Bucureşti, japoneza SenaHidaka a primit titlul de prim-balerină a Baletului Naţional Român,miercuri, 26 februarie, la finalul baletuluiDon Quijote, spectacol în care balerina ainterpretat, pentru prima oară în carierasa, rolul principal - Kitri. Distincţia i-a fostînmânată de către directorul artistic alBaletului Naţional Român, JohanKobborg, moment precedat de rostireacuvantului de Laudatio.

Una dintre cele mai talentatebalerine ale Operei Naţionale Bucureşti,Sena Hidaka, se dăruieşte într-un modexemplar fiecărui rol. Talentul ei,internaţional cunoscut, este unic nu doarprin tehnica excelentă, ci şi prininterpretarea plină de originalitate şi degraţie. Voi urma îndeaproape, cu emoţie şi mândrie, dezvoltareaartistică a Senei Hidaka, unul dintre dansatorii de frunte aiBaletului Naţional Roman, o artistă preţuită de colegi şi public

deopotrivă, a declarat Johan Kobborg, director artistic al BaletuluiNaţional Român.

Balerina Sena Hidaka este absolventă a AcademieiVaganova din Sankt Petersburg (Rusia), una dintre cele mairenumite şcoli de balet din lume. Balerina, de doar 22 de ani, s-aalăturat echipei Operei Naţionale Bucureşti în anul 2011, iar pânăîn prezent repertoriul artistei cuprinde roluri din baletele DonQuojite, Giselle, Baiadera, Corsarul, Spărgătorul de nuci, LaSylphide etc.

Următorul spectacol pe scena Operei NaţionaleBucureşti în care poate fi urmărită balerina Sena Hidaka este

baletul Femei în coregrafia luiGheorghe Iancu – 12 martie. Johan Kobborg, fost prim-solist al

Baletului Regal Danez şi al BaletuluiRegal din Londra, a devenit directorartistic al Baletului Naţional Român înluna ianuarie 2014.În ultimii ani, Johan Kobborg s-a

remarcat în paralel şi în calitate decoregraf, lucrările sale fiind prezentatede Baletul Regal din Londra, BaletulTeatrului Balşoi din Moscova, BaletulRegal din Noua Zeelandă etc. În anul2009, spectacolul său La Sylphide de laTeatrul Balşoi a fost nominalizat la

Premiul „Masca de Aur” la Moscova pentru cel mai bun spectacolal anului. La Opera Naţională Bucureşti, Johan Kobborg a montatbaletul La Sylphide, în luna Mai 2014.


Scena lirică

„Lohengrin” la OperaNaţionalăBucureşti

Mihai-Alexandru CANCIOVICI

Spectacolul „Lohengrin” deWagner, prezentat în premieră în 2011la Festivalul G. Enescu, a fost reluat,după o absenţă de aproape doi ani,evenimentul fiind resimţit de melomanica o premieră mult aşteptată.

La timpul potrivit am făcut ocronică a producţiei respective, pe careo consider o mare reuşită. Opera„Lohengrin” constituie o lucrare specialăîn repertoriul wagnerian, având conotaţiiprofund religioase, creştine şi degajândîn întregul ei o atmosferă de sacru, demister, de legendă. Concepţiaregizorală îi aparţine lui ŞtefanNeagrău, un artist matur şi serios, carea înţeles sensurile simbolurilorwagneriene dar mai ales ale ideilorconstrucţiei compozitorului ce pledeazăpentru puritate şi credinţă în dragoste,pentru încredere între oameni, pentrunobleţea şi autenticitatea sentimentelorşi a trăiniciei acestora. În acestconstruct wagnerian se confruntă înmod dramatic forţele binelui, aleîncrederii şi credinţei adevărate cu celeale tenebrelor, ale puterilor maleficecare vor să distrugă credinţa şi valorilemorale ale dragostei.

Spectacolul este prezentat într-o cheie modernă prin nişte modalităţitehnice de realizare (decor sublimat şiminimal sobru şi discret creat deAdriana Urmuzescu, care este şirealizatoarea costumelor de bun gust,având o cromatică adecvată), luminisugestive care evidenţiază stări defapte, relaţii inter-umane, realizând oîntreagă atmosferă (aparţinând luiCătălin Ionescu – Arbore), dar rămâneîn esenţă o montare clasică, în stilwagnerian ce respectă concepţiacompozitorului. După opinia noastră,această nouă înscenare devineemblematică pentru evoluţia teatruluiliric de la tradiţie la modernitate, pentrucă ea respectă şi nu trădează în niciîntr-un caz întreaga ideatică şi filozofie amarelui compozitor german. Numaiastfel, vedem noi integralitatea uneiproducţii de tip contemporan într-unmodel tradiţional, prin acel respectprofund pe care un creator de spectacoltrebuie să-l aibe faţă de autor.

Spectacolul a beneficiat de oechipă de interpreţi unitară care a

contribuit de-a lungul puţinelorreprezentaţii, care s-au dat pe scenă larealizarea unui act de cultură muzicală,demn de relevat.

Protagonistul serii a fost tenorulclujean Marius Vlad Budoiu, un artistcultivat şi muzical care a înţeles săaducă partitura la glasul lui, nuanţând-ocu rafinament. Stăpâneşte bine limbagermană, ceea ce îi oferă ştiinţa de apune accentele din fraza muzicală într-omanieră specială, respectând custricteţe partitura. Are datelepersonajului, este elegant şi degajă prinapariţie şi prezenţă o atmosferă mistică.

I-a fost parteneră în Elsa, IuliaIsaev, care şi-a demonstrat şi aiciinteligenţa cu care-şi conduce glasulîntr-o partiturăwagneriană dificilă. Acântat rafinat şisensibil în visul Elseişi în duetul cu Ortruddin actul al II-lea, dara reuşit să redeacâteva accentedramatice importanteşi în duetul cuLohengrin din actul alII-lea. Are notepianissime frumoaseşi mai ales o trăire peglas care oînnobilează.

Excelent afost cuplul malefic alforţelor tenebrelor: Ortrud – Telramundcare în actul al doilea a realizat un duetde un profund dramatism.

Soprana Madeleine Pascu neface aici o demonstraţie deprofesionalism pe o partitură extrem dedificilă care-i solicită acutul şi nuanţeleprofund dramatice. Vocea ei a evoluat, aavut un acut susţinut, fără a fi strident.Este o interpretă ideală a rolului, reuşindsă sugereze laturile sale definitorii:diabolism, linguşire şi prefăcătorie,insinuare şi nesinceritate, ură şi invidie.

A secondat-o în modcorespunzător bas-baritonul ValentinVasiliu, al cărui timbru cu o culoareneagră se pretează foarte bine lagreaua partitură. El stăpâneşte rolul şise angajează într-o interpretareelocventă, străduindu-se să-l ducă lacapăt cu onestitate. Este un actorexcelent, ceea ce îl ajută imens să-şiperfecţioneze continuu compoziţia.

În regele Henric l-am ascultatpe basul Horia Sandu, un interpretpreocupat să fie permanent la o înaltăcotă. Este muzical şi nuanţat şi acestedate îi oferă posibilitatea de a se achitaonorabil de o grea misiune.

În heraldul tânărul bariton VasileChişiu a fost într-o notă corectă şi sobră.

Stelian Olariu dirijează corul deo viaţă cu acelaşi devotament, acestorganism demonstrând un înalt

profesionalism pentru actul creaţieiwagneriene. Corul a devenit un interpretimportant al operei, fiind condus cuinteligenţă de regizor în spaţiul scenic,integrându-se adecvat dramaturgieispectacolului.

Surpriza serii a fost dirijorul grecoaspete Myron Michailidis, directorulOperei din Atena. După opinia noastră,maestrul Michailidis este un muzicianextrem de subtil care a înţeles partiturawagneriană la palierele ei de adâncime,străduindu-se să ofere o interpretareadecvată ce a urmărit nuanţat culoriletimbrale hieratice, atmosfera de misterşi magie a muzicii. El a dat orchestreirotunjime, trecând cu dezinvoltură de ladesfăşurările ample, somptuoase, chiar

grandioase, la acea atmosferă magică,misterioasă ce se degajă din frazamuzicală. Ştie să urmărească soliştii şisă-i conducă pe o cale bună, este atentla nuanţele stilistice ale partiturii, fiind unprofesionist de mare clasă. Felicitămconducerea Operei de a-l invita peacest important muzician la Bucureşti,într-o lucrare wagneriană dificilă şi-l maiaşteptăm şi cu alte ocazii.

Considerăm benefică aceastăreprogramare a capodopereiwagneriene, dar ne exprimăm peaceastă cale speranţa că o vom mairevedea mai des, întrucât spectacolulse impune ca o mare reuşită a OpereiNaţionale într-un moment când în lumemontările operei suferă distorsiuni şiadaptări nefericite. Considerăm chiar,că spectacolul bucureştean poate fietalat cu onoare pe multe scene alelumii, ar putea fi retransmis şi la postulde muzică clasică Mezzo, fiind un modelde înscenare contemporană a uneilucrări romantice de anvergură.

Am susţinut întotdeauna căapropierea de muzica lui Wagner sepoate face numai printr-o continuă şiadecvată cultură muzicală a publicului,fiind asigurată, fără îndoială, denumeroase audiţii, vizionări alelucrărilor wagneriene care vor contribuila educaţia spectatorilor şi mai ales lafamiliarizarea acestora cu opera mareluicompozitor german.


Concerte... sub lupă

De la Bach lacontemporani

Carmen MANEA

Pe podiumul de concert al sălii G. Enescu a UNMB,s-a desfăşurat în 8 mai 2014 recitalul cameral al studenţilorclaselor de vioară a prof. univ. dr. Gabriel Croitoru şi a lect.univ. dr. Ioana Croitoru. Dacă în alţi ani, tinerii violonişti auinterpretat creaţii dedicate instrumentului solist, de dataaceasta ei au prezentat lucrări pentru două, trei şi patruviori (cu acompaniament de clavecin sau pian, ori fărăacompaniament, în funcţie de repertoriul abordat). Ideeade a-i pune să cânte împreună la ora de instrument şi pescenă, ni s-a părut benefică şi originală în acelaşi timp;

este o modalitate inedită, ce contribuie semnificativ laîmbogăţirea repertoriului şi a experienţei instrumentale astudenţilor din ciclul de licenţă şi master. Am apreciat înegală măsură alegerea atentă şi varietatea repertoriului,cât şi nivelul artistic superior al interpretării propriu-zise.

Programul a debutat cu lucrări din perioadapreclasică. Triosonata nr. 3 BVW 1038 în sol major de J. S.Bach a fost redată convingător de studenţii Cătălin Anton,Andreea Crăciunescu şi Ştefan Evanghelie, alături deasist. univ. Clementina Ciucu la clavecin; Sonata opus. 4nr. 6 pentru două viori şi clavecin de A. Corelli le-a adus înprim plan pe violonistele Ruxandra Cuptor şi SânzianaDobrovicescu şi pe Clementina Ciucu; Sonata nr. 7 pentrudouă viori şi clavecin de G. F. Haendel a fost prezentată deMarius Niţu, Arpad Fejer şi Clementina Ciucu. Din epocaclasicismul muzical a figurat Sonata KV 310 de W.A.Mozart (într-un aranjament pentru două viori), în versiuneaplină de farmec şi culoare realizată de studentele AndraAndrei şi Cristina Şarpe. Au urmat două lucrări deanvergură instrumentală: Duo concertant în re major de L.Spohr cu Ana–Maria Marian şi Radu Barabancea şi Duoconcertant opus 57 de Ch. de Beriot, cu Radu Buimistru şiAlexandru Mihai. În Suita opus 71 pentru două viori şi piande M. Moszkowski i-am admirat pe studenţii Iulia Dorobont-Benke şi Laura Şandru, acompaniaţi la pian pe lect. univ.dr. Viorica Boerescu. O schimbare de atmosferă a fostrealizată prin intermediul lucrării Ragtime de Scott Joplin(în aranjamentul lui Igor Frolov) de către studenţii Florian

Cristea şi Cristi Chiru (acompaniaţi la pian de ClementinaCiucu). Din repertoriul muzicii sec. XX au mai fostselectate lucrări spectaculoase şi dificile precum Sonatinaper due violini de Boguslaw Schaeffer, cu AndreeaBernevic şi Iulia Bândilă şi Concert-Caprice pentru douăviori de Johan Halvorsen, redat cu fantezie şi strălucire deSabin Penea şi Simina Croitoru. În continuare, programul acuprins lucrări dedicate formaţiei alcătuite din patru viori.Am ascultat Concertul în fa major de A. Vivaldi, cu studenţiiRuxandra Cuptor, Andreea Crăciunescu, ŞtefanEvanghelie şi Cătălin Anton (acompaniaţi la clavecin deasist. univ. Clementina Ciucu). A urmat celebrul Capriciu nr.24 de N. Paganini (în aranjamentul pentru patru viorirealizat de Ioana şi Gabriel Croitoru), redat cuimpetuozitate şi vervă de studenţii Florian Cristea, RaduBuimistru, Cristi Chiru şi Alexandru Mihai. Versiuneainterpretativă a celor Patru melodii sileziene de WitoldLutoslawski, realizată de Andreea Bernevic, Iulia Bândilă,

Marius Niţu şi Arpad Fejer,s-a bucurat de apreciereapublicului. Spre bucuriacelor prezenţi în sală, înprogram a figurat şiinspiratul Dans ţărănesc deC. Dimitrescu (înaranjamentul Ioanei şi a luiGabriel Croitoru), redatîntr-o manieră antrenantă şicuceritoare de AndraAndrei, Cristina Şarpe,Laura Şandru şi IuliaDorobont-Benke. Recitaluls-a încheiat cu lucrarea Ah!Vous dirai-je maman deCharles Dancla, în carevioloniştii Simina Croitoru,Sabin Penea, Ana-Maria

Marian şi Radu Barabancea au demonstrat convingător căse situează la un nivel instrumental şi artistic foarte înalt, căau experienţă scenică îndelungată şi că pot să confereinterpretării creativitate şi caracter de unicat. Recitalulcameral al claselor de vioară a soţilor Ioana şi GabrielCroitoru a dezvăluit pasiunea şi profesionalismul cu careaceştia îşi îndrumă studenţii, precum şi interesul pentruîmbogăţirea repertoriului şi a experienţei artistice a tinerilor,care în perspectiva carierei (ca solişti şi membri înansambluri camerale şi orchestrale), au nevoie de opregătire muzicală complexă. Meritorie ni s-a părut şipreocuparea de a realiza aranjamente pentru formaţii dedouă, respectiv de patru viori, a unor lucrări importante dinrepertoriul muzicii universale şi româneşti. Dacă în aniiprecedenţi, cei doi maeştri au realizat cu clasele destudenţi recitaluri tematice dedicate unor creatorireprezentativi precum Paganini, Sarasate şi Kreisler (încare violoniştii au evoluat ca solişti), a venit rândulabordării repertoriului cameral. Recitalul de pe scenaUNMB a demonstrat o fericită îmbinare a activităţiididactice cu aceea artistică şi de formare profesională atinerilor muzicieni. Spectatorii care au participat laeveniment, au apreciat interpretarea de înalt nivel astudenţilor, precum şi postura inedită în care aceştia auevoluat pe scenă; o iniţiativă excelentă care ar trebuipreluată în anii următori şi de alte clase de instrument.


Muzica vocală

Ceasurile liedului şi melodiei

Grigore CONSTANTINESCU

Am mai trăit, în preajma prietenilor mei demuzică, Bianca şi Remus Manoleanu, asemeneaplăcute ceasuri. Dar, aşa cum ceea ce presupunemăsurarea ceasurilor în timp, niciodată nu sunt preamulte aceste treceri, într-un program de recital, de laînceput spre final, şinici nu le-am mulţumitîndeajuns pentru darulprimit de la ei.Gândurile mele,aşternute ca oscrisoare, în miez denoapte, când dămtimpului… timp, pentrua recâştiga cele trăite,recuperează acumastfel de ceasuri aleliedurilor, ale melodiilor,într-o apropiatăînvecinare, cuambianţe deosebite,sala de audiţii a Centrului cultural din Slobozia sauambientul cupolat al Ateneului Român.

Primul timp al ceasurilor liedului s-a înfăptuit nude mult, la Festivalul “Ionel Perlea”de la Slobozia, în mijlocul lunii mai aacestui an, când cei doi artiştiomagiau în recitalul lor artameşterului austriac Richard Strauss,la împlinirea a mai mult de un secolde la venirea în mijlocul romanticilor,dar şi la jumătate de veac de laplecarea sa în veşnicie. Au ales unflorilegiu liedistic, cu momenteanume pentru un gest de admiraţieşi dragoste. Bianca Manoleanu aavut prudenţa avertizărilor, anunţândsimbolul-temă al fiecărui lied,netezind calea înţelegerii lor. Maiîntâi, meditaţii shakespeareene dinorizonturile trăirilor Opheliei, fiecare ascultătorînchipuindu-le în felul său. Interpreţii sau întors apoispre peisajul sentimental al naturii şi sunetul vestitor deduioasă bucurie, cu Kling (op. 48 nr.3), zâmbind;mergeau împreună pe calea sentimentelor, la fiecareclipă găsind nuanţa deosebirii versurilor cântate, pesugestiile lui Feliz Dahn, Julius Dahn, Gustav Falke,călăuziţi de Strauss spre limpede sau trist sau duios.Aşteptam, nu degeaba, să treacă fiecare moment,pentru a ajunge la ultima lor promisiune care, de fapt,era cea a unei continuităţi dorite, cu minunatul Morgen,

continuitate oferită mie în taină, celui ce îşi aminteşteacum veşnicul “mâine”. Trăiam o dublă ascultare, voceapianului şi pianul vocii, cei doi urmărind cuvântul spusprin sunet, de la unul spre celălalt. Desigur, atât BiancaManoleanu cât şi Remus Manoleanu împodobesc unparteneriat de lungă durată, ce şi-a pus amprenta peceea ce poate fi definit, finalmente, ca stil personal,comunicare împletită cu trăiri spontane, numai de eicunoscute,

Nu cu mult mai târziu ne-am reîntâlnit, pentru ocu totul altă călătorie – în minunata Italie! - parcă altfelmăsurată în timpul ceasurilor melodiei. Descopereamacum sunetul poetic meridional, profund deosebit de

taina trăirilor în timpul alpestru. Nu măîntreb degeaba: pot fi oamenii atât dedeosebiţi în felul lor de a simţi? Iată, maricompozitori de operă, trăind o singurătatecare apelează la nuanţa glasului, meditândastfel asupra afectelor, suferinţelor saudestinului, cum se întâmplă cu un Dolenteimagine bellinian, cu o Serenadă deMascagni, care nu este doar dragoste,sau cu una din Iubirile pierdute verdiene.Vocea sună altfel la Bianca Manoleanu,tandră, cu farmec, faţă de cum amascultat-o strălucind la Strauss. Pianul îirăspunde firesc modificat în modul atingeriiclapelor de către Remus Manoleanu.Fluidul melodic îi uneşte într-un “pas în doi”

la clarul lunii, privirile pianistului urmăresc cu o liniştegravă expresia feţei sopranei, căci au a-şi transmite

gândurile aceleilumi în care nuare aceeaşii m p o r t a n ţ ătrecerea clipei,iar imaginilepulsează laadieri abiapalpabile.

P o a t ecă, trecând dela un singurcompozitor, înprimul ceas delied evocat, laun secol de

melodii în cel de al doilea, de la lumescul aşezăriicuvintelor pe portativul cântecului la sonurile de cântecnostalgic în care cuvântul cheamă muzica, este nevoiepentru interpreţi de căutarea unor anumite alte mijloace,în pătrunderea creaţiei, a componisticii. Cei doimuzicieni nu au ostenit întâmplător, lucrând pentru a-şişlefui modul spunerii muzicale. Ei s-au ascultat întâi,până au găsit calea, în timp, şi acum. De-abia atunci,după ce au aflat-o, ne-au luat să călătorim împreună,devenind laolaltă “toţi”, în ceasurile liedului şi alemelodiei.


Varia

Mozart la BratislavaÎntr-o călătorie pe care am făcut-o recent în Slovacia,

aflându-mă la Bratislava, frumosul oraş de la Dunăre, am fost atrasinstantaneu de afişele care anunţau Recviemul de Mozart lacatedrala Sf. Martin.

Atracţia de a auzi această capodoperăîntr-un cadru atât de special, m-a condus acolo, subarcadele acelei impresionante arhitecturi.

Larga sală era plină până la refuz şiaudienţa era copleşită de o stare emotivă abeadisimulată. Din program am văzut că muzicieniiinterpreţi sunt Orchestra 1756, cu aproximativ 2o decomponenţi – cu instrumentele de suflat asemenicelor din timpul lui Mozart – Corul XVII, format din18 persoane şi soliştii vocali sopana MarianaGarcia-Crespo, mezzosoprana Iwona Sakowicz,tenorul Martin Maier şi basul Nicolas Legoux, iarşeful de orchestră maestrul Konstantin Hiller.

Aniversarea celor 250 de ani de lanaşterea lui Mozart a fost momentul oportun de a sefi fondat la Salzburg, în 2oo6, de către un număr deentuziaşti, Orchestra 1756. Ei s-au devotatinterpretării partiturilor componistice create între 1780 şi 1800.

Comentatorii de specialitate, şi cum am apreciat şi euînsumi, au distins că această formaţie instrumentală are un sunetunic, autentic, in redarea partiturilor mozartiene.

Corul salzburghez, la rândul său, are conturul vocal înadmirabil şi şlefuit potrivit principiilor practicii interpretărilor clasice.

Dirijorul acelei seri muzicale dedicate lui Mozart a fostmaestrul Konstantin Hiller. El s-a născut în Bavaria şi a studiat

muzica la Salzburg şi la Viena, din 1982 fiind conducătorul artistic alSocietăţii de concerte din Salzburg. Aparţiile sale în faţa publiculuisunt frecvente şi de mare succes, nu numai pentru admirabilele saleperformanţe dirijorale, dar şi pentru cele de organist şi de harpist.

Cu toate aceste excelente auspicii, acolo, la catedrala Sf.Martin din Bratislava şi în prezenţa muzicienilor de la Salzburg, am

aşteptat clipa primului acord. În acel moment amresimţit impulsul de a striga – dacă ar fi fost posibil– ca la un miracol, miracol în cel mai adânc sens alcuvântului.

Ascultându-i, involuntar mi-am amintit nunumai drama sfăşietoare a ultimelor săptâmâni deviaţă ale lui Mozart, ci muzica,l mai mult o sentinţăpe care o datorăm lui Blaise Pascal care spunea că„Experienţa ne face să vedem o deosebire enormăîntre religiozitate şi bunătate...”

Linia dirijorală indusă orchestrei, coriştilorşi soliştilor de maestrul Konstantin Hiller, a gravitatînsăşi în ivirea cu imaginile muzicale alecapodoperei, cu acest bine.

Sigur, muzica acestui Recviem estecunoscută. Ceea ce a fost o noutate - cel puţinpentru mine – a fost interpretarea dirijorală caexpresie a raţiuniii supreme. Şi aici nu există alter

ego. Acest lucru s-a vazut şi în bisul oferit la solicitările impetuoaseale publicului şi anume Ave verum corpus (Ave Maria) de Mozart.

Există merite artistice incontestabile ilustrate de aceştimuzicieni de la Salzburg, şi în special de arta maestrului KonstantinHillel. Aş fi fericit pentru melomanii bucureşteni dacă aceştia vor fiinvitaţi în areopagul Festivalului Internaţional George Enescu. Ar fifrumos şi ar fi bine.

Mircea ŞTEFĂNESCU

O primă audiţieromânească

în Concertul anualBALKANICUS

de la Minneapolis

Sorin LERESCU

Este întotdeauna interesantpentru un compozitor să intre în contactcu muzicieni din alte ţări, săîmpărtăşească, la rândul lui,experienţele sale estetice în centremuzicale importante din lume, săcunoască şi să înţeleagă tot ceea ce seîntâmplă în zona creaţiei artisticecontemporane sau a celei interpretative,de care depinde până la urmă ecoul lapublic al lucrărilor sale.

Este şi cazul călătoriei pe caream făcut-o, la sfârşit de aprilie şi începutde mai 2014, la Minneapolis, înmetropola din statul americanMinnesota. În acest oraş cu o viaţămuzicală bogată, cu două orchestresimfonice, Metropolitan SymphonyOrchestra şi The Kenwood SymphonyOrchestra, cu o Universitate presti-gioasă, University of Minnesota – în

care poate fistudiată şicompoziţia în cadrulunei facultăţi demuzică, School ofMusic – , există din2003 un evenimentmuzical interna-ţional, Balkanicus,dedicat muziciicontem-porane dinBalcani.

Duminică, 27aprilie, a avut loc laLloyd Ultan RecitalHall – Ferguson Hall– University ofMinnesota, o nouăediţie, a 10-a, aConcertului anual Balkanicus iniţiat în2003 de violoncelistul şi profesorulbulgar Nickolai Kolarov, conducătorulAnsamblului Balkanicus.

Stabilit de mai mulţi ani în oraşelegemene („twin cities“) Minneapolis-Saint Paul, de pe malurile legendaruluifluviu Mississippi, Nickolai Kolarov adedicat concertul Balkanicus din acestan compozitorilor din Bulgaria, Româniaşi Serbia.

Programul propus publicului ainclus piese semnate de: GeorgiAndreev (Bulgaria), Dejan Despic(Serbia), Konstantin Iliev (Bulgaria),

Vassil Kazandjiev (Bulgaria) şi douădintre lucrările mele: Relatio, în primăaudiţie absolută, după poemul cuacelaşi titlu al poetei Ioana Ieronim,opus scris pentru tenor, flaut, clarinet,violoncel şi pian – comandă aansamblului Balkanicus – şi Solo-Multipli pentru violoncel.

Nu este pentru prima dată cândlucrările mele au fost cântate înConcertul anual Balkanicus. La ediţiiledin 2008 şi 2011 au fost incluse înprogram (Dis)continuum pentruansamblu instrumental şi bandămagnetică şi liedurile pentru bas şi pian


Varia

9

„Brave claviaturi” –promovarea muzicii româneşti

prin concursBenedicta PAVEL

Prima lună a primăverii s-a încheiat în spirit tradiţionalromânesc la Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti” dinBucureşti! Ajuns la cea de-a VII-a ediţie, „Brave claviaturi” –Concurs naţional de interpretare a muzicii româneşti pentrupian, s-a desfăşurat între 29-30 martie la Sala de Concerte cepoartă numele celebrului pianist, asemeni colegiului. Numărulparticipanţilor a fost impresionant, 201! – grupaţi pe două

categorii: 49 la categoria A, dedicată elevilor cu vârstăcuprinsă între 6 şi 18 ani care studiază pianul ca instrumentprincipal; 152 la categoria B, consacrată preşcolarilor şişcolarilor care studiază pianul ca instrument opţional lagrădiniţe, şcoli, licee de muzică sau în sistem particular.

Facem aceste precizări cu scopul de a evidenţiaunicitatea competiţiei, ce încurajează pregătirea muzicalăindiferent de forma instituţională care o susţine, şi totodatămodelează gustul tinerilor interpreţi în alegerea repertoriuluinaţional. Am admirat, în acest sens, şi faptul că unii dintreconcurenţi au recurs la o vestimentaţie adecvată, purtândfrumoase costume populare. O premieră a fost promovareanu numai a muzicii, ci şi a picturii româneşti contemporane.

Astfel, ambianţa culturală a fost completată de substanţialaexpoziţie de picturi, Trompeta îngerului, ale artistului plasticDorina Novac, abordând tematici şi tehnici diverse, în culorivii, stenice.

În context, reliefăm şi aportul Institutului CulturalRomân – filiala Chişinău, aflat sub directoratulacademicianului Valeriu Matei, ce a sprijinit participarea,pentru prima oară, a reprezentanţilor din Republica Moldova,atât în juriu, cât şi în concurs. Ca în fiecare an, UniuneaCompozitorilor şi Muzicologilor din România a fost partenerulconcursului. Acelaşi statut l-au avut şi alte câteva instituţii deprestigiu, precum Universitatea Naţională de MuzicăBucureşti, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor dinChişinău – preşedinte de onoare Ghenadie Ciobanu,preşedinte Vladimir Beleaev –, Muzeul Naţional „GeorgeEnescu”, Fundaţia Culturală „Pro-Piano România”, EdituraMuzicală şi Editura Grafoart.

Juriul concursului a reunit personalităţi ale lumiimuzicale universitare – conf. univ. dr. Verona Maier(preşedinte) şi conf. univ. dr. Carmen Manea – şipreuniversitare – profesorii Angela Beleaev (Chişinău),Venera Babeş, Georgeta Băcioiu, Rodica Dănceanu.

Paleta repertorială a acestei ediţii s-a distins şi prinextensia evidentă spre contemporaneitate, incluzând, depildă, şi opusuri de Tiberiu Olah, Dan Dediu, Vladimir Beleaev,Marina Vlad, ceea ce s-a regăsit în acordarea premiilor pentruopţiunea repertorială. A existat şi o primă audiţie absolută,piesa Perspective de Laura Manolache, interpretată expresivde cea căreia i-a fost dedicată, eleva Ioana Popa (17 ani).

Concursul şi-a creat deja obiceiul de a susţine galalaureaţilor în colaborare cu diverse alte instituţii culturale,precum Palatul Suţu – azi Muzeul Munincipiului Bucureşti –sau Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română”. Actualaediţie a fost găzduită de Salonul de Muzică al PalatuluiCantacuzino – azi sediul Muzeului Naţional „George Enescu”.

Apreciat pe ansamblu, nivelul competiţiei a crescut pean ce trece, bucurându-se de o participare din ce în ce maiconsistentă, semn al utilităţii şi al asumării unui rol singularmeritoriu, cel al susţinerii şi promovării creaţiei şi interpretăriimuzicale româneşti.

Cele 226 de distincţii acordate se prezintă astfel:Categoria A: 19 premii I, 14 premii II, 12 premii III, 1

menţiune, 12 premii speciale.Categoria B: 54 premii I, 53 premii II, 30 premii III, 13

menţiuni, 18 premii speciale.

Amor livresc (Bookish Love) şi Declin(Decline), din ciclul O oră de iubire peversuri de Gheorghe Tomozei.

Cu ocazia prezenţei mele înMinnesota, am fost invitat să susţinconferinţe despre muzica mea şi despremuzica românească contemporană laAnderson Music Building of AugsburgCollege (luni, 28 aprilie) şi la Universityof Minnesota – Institute for GlobalStudies (miercuri, 30 aprilie).

Marţi, 29 aprilie, am participat la oemisiune a postului de radio KFAI dinMinneapolis – partener media alconcertului – realizată de NickolaiKolarov.

Vineri, 2 mai, m-am reîntâlnit laMinneapolis, cu compozitorul scoţian

James Dillon, profesor de compoziţie laUniversity of Minnesota – School ofMusic, care m-a invitat să le vorbescstudenţilor săi despre noile tendinţeestetice din muzica românească.

Miercuri, 30 aprilie, am participatla o serată muzicală organizată deAsociaţia Comunităţii RomânilorAmericani din Minnesota (HORA)(Heritage Organization of the RomanianAmericans in Minnesota).

Impresiile mele din contactul cuviaţa muzicală din Minnesota sunt dintrecele mai bune. Am observat un mareinteres din partea gazdelor pentrumuzica românească contemporană,pentru cultura şi arta românească, îngeneral, care m-a făcut să cred că

fiecare prezenţă românească în StateleUnite e importantă pentru diseminareavalorilor noastre într-un spaţiu geograficşi cultural multietnic, aşa cum este celdin statul american Minnesota.

Din păcate, muzica româneascăcontemporană nu era prezentă înrafturile cu partituri şi volume demuzicologie din modernul şi impozantuledificiu al noii Biblioteci Publice dinMinneapolis, Hennepin County Library.Sper însă ca exemplele muzicale pecare le-am inclus în expunerile mele,din opus-urile compozitorilor români dintoate generaţiile, să mai schimbe câteceva în acest sens şi să ne aducă maiaproape de publicul american.

Adriana Popescu


Cronici paralele

“Prin sunetcătre lumină”

Răzvan RADOS

A treia zi de Paşti, Sala mare aAtheneului Român a devenit din nouneîncăpătoare. Corul de Copii şi Tineret“Symbol”, condus de către fondatorulsău, maestrul Jean Lupu şi de cătredirijoarea Luminiţa Guţanu, a sărbătoritîn felul său unic, Învierea Domnului.

Din vocile mici, bine stăpânitede către cântăreţi şi bine strunite decătre dirijori, a răsunat dintr-o dată,venind parcă de nicăieri, sau poate depeste tot, un frumos “Hristos a înviat”.

În prima parte a concertului, Corul“Symbol” a celebrat Marea Înviere. OÎnviere simţită la intensitatea ardentă aunui suflet de copil, a unui sufletcomun, inocent şi totodată puternic,entitate pe care o alcătuiesc membriicorului şi maestrul lor.

Aşa cum ne-a obişnuit,maestrul Jean Lupu presară concertulcu mici momente de mărturisiri,momente în care îşi revarsă asuprapublicului, dragostea şi căldurăsufletească, introducându-l pe acestaîn minunată lume a Corului “Symbol”.Astfel, cel venit să asculte un concert,are privilegiul de a pătrunde tainelesunetului, locaşul resurselor corului,circuitul neîntrerupt de iubire,ataşament şi dăruire dintre corişti şidirijori.

În partea mediană a recitalului,sub conducerea Lect. Univ. Dr. LuminiţaGutanu, Corul de Copii şi Tineret“Symbol”, a continuat celebrarea învierii– o înviere a spiritului românesc, prinlucrări precum “Tatăl Nostru” – PaulSimon, “Preamărită Fecioara” - TeodorZgureanu; Valenţele spirituale şitehnice ale corului s-au făcut remarcateîn rezolvarea unor aspecte deosebit de

pretenţioase din lucrări precum“Mioriţa” de Petre Ştefănescu, “Joc dinOaş” de Mihai Moldovan, sau “Chindia”de Alexandru Paşcanu.

Un moment de puternicătranscendere l-a constituit în cadrulConcertului Pascal, lucrarea “DesprePace” a compozitoarei Irina Odăgescu-Ţuţuianu, o ruga închinată de cătremaestrul Jean Lupu şi Corul “Symbol”,celor aflaţi în tensiuni şi suferinţe, înpreajma graniţelor României şipretutindeni. Marea noastrăcompozitoare, doamna Irina Odăgescuîmi mărturisea după concert că însonoritatea Corului “Symbol”, aceastălucrare semnifică mai mult decât oaspiraţie spre linişte, înseamnă untriumf al păcii. Privind Corul “Symbol”interpretând lucrarea “Despre pace” şiprivind-o pe autoare asistând la acestritual, am trăit senzaţia certă că suntmartorul unei scene istorice -eveniment dincolo de spaţiu şi timp, cuadevărat, trăit în spirit. În “scenă”, treimaeştri – maestra compozitor IrinaOdăgescu, maestrul dirijor Jean Lupu şi“maestrul” Cor Symbol; această triadaemană asupra publicului, starea decomuniune pe care doar rugăciuneacântată o poate accesa - starea de răi.

Întregul concert s-a situat înaceastă zona a unui crâmpei de paradissonor, spiritual, coborât pe pământ lamare sărbătoare.

Un alt moment deosebit alprogramului de concert îl constituieinterpretarea în prima audiţie a lucrării

“Zăpadă” aparţinând tânăruluicompozitor Andrei Petrache, elev înclasa a IX-a la Liceul de Muzică“George Enescu” din Bucureşti. Încă odată, Corul “Symbol” a etalat înprezentarea acestei prime audiţii, omaturitate interpretativă specială,rezolvând cu uşurinţă aspectearmonico-melodice modale, problemetensionale deosebit de pretenţioase şiredând prin acestea şi dincolo deacestea o mare profunzime ceimpresionează în creaţia unui tânărcompozitor.

Concertul a cuprins însă şilucrări religioase şlagăr, mesaje

deosebit de valoroase şi puternice; vomaminti dintre acestea titlurile “ZiuaÎnvierii”, “Cămară Ta”- Nicolae Lungu,“Ave Maria” - Franz Schubert,aranjament pentru cor de copii, OlguţaLupu, solistă Andreea Diana Blidariu.Pe lîngă acestea, spre finalulprogramului, Corul “Symbol” şi-aîncântat auditoriul cu lucrări din muzicăpopoarelor, titluri cunoscute precum “Lacucharacha” - cântec tradiţionalmexican sau “Tancuj, Tancuj” deMiroslav Raichl.

Concertul s-a încheiat cufragmente din “Rapsodia I” de GeorgeEnescu, aranjament pentru cor de copiide Părintele Constantin Drăguşin.

Aşa cum era de aşteptat, dupăacest final propus de către cor, a urmatfinalul propus de către public princererea mai multor bis-uri dinrepertoriul îndrăgit al formaţiei.

În sala plină, la loc de cinste,oaspeţi dragi pentru maestrul JeanLupu – trimişi ai locurilor sale nataleDomnul Ion Ciocan, primarul ComuneiOsica de Sus din Judeţul Olt şi DoamnaIacob Sorina, Director al Liceuluiaceleiaşi localităţi.

Bucuria de sărbători capătăaşadar proporţii în sufletul Maestrului şiprin pomenirea lui “acasă”, prin amintireşi împlinire a timpului.

Corul de Copii şi Tineret“Symbol” deţine însă un dar, acela de atransformă timpul în sunet, de atransformă curgerea acestuia înîncremenire şi a îşi transporta auditoriul

într-o dimensiune atemporală a emoţieişi a frumuseţii spiritului românesc.Sonoritatea, atât de bine calibrată şideosebit de expresivă a formaţiei mătrimite mereu cu gândul la aceeaşisintagma – “cristal cald, viu”.

A treia zi de Paşti, Corul“Symbol”, alături de maeştri săi – JeanLupu şi Luminiţa Gutanu, ne-au arătatcă prin adevărată muzică, prin stareade muzică se poate trăi un Paştepermanent, o permanentă sărbătoare aunei învieri perpetue, prin comuniunecu oamenii, comuniune cu tot ceea cene înconjoară, iar prin acestea,comuniune cu Creatorul tuturor.

Jean Lupu

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 5 � Mai 2014 11

Cronici paralele

Corul Symbol la Ateneu

Carmen MANEA

În 22 aprilie, în cea de-a treia zi de Paşte,publicul bucureştean a avut bucuria să participe laconcertul susţinut pe scena Ateneului Român de Corulde copii şi tineret Symbol al Patriarhiei Române,dirijat de maestrul Jean Lupu şi de lect. univ. dr.Luminiţa Guţanu. Repertoriul a cuprins lucrări religioaseşi laice, din muzica românească şi universală. BucuriaSărbătorii Învierii Domnului a fost evocată cu har şidăruire de muzicienii aflaţi pe scenă, care, prin cântullor sensibil şi elevat au impresionat puternic audienţa.În cei 24 de ani de activitate, corul Symbol şi-a câştigatun binemeritat renume pe scenele de concert din ţară şide peste hotare, fiind aplaudat pretutindeni şi răsplătit

cu numeroase distincţii. Profesorul Jean Lupu -directorul şi dirijorul principal al ansamblului - vorbeaîntr-un interviu, despre particularităţile expresive alecorului de voci egale, care prin specificul lui exprimă„suavitatea” vocilor de copii. Valoarea de excepţie aprestaţiei artistice de pe scena Ateneului s-a datoratatât calităţilor muzicale şi spirituale ale membriloransamblului, cât şi măiestriei şi profesionalismuluidirijorilor. De la prima la ultima piesă, publicul a admiratrafinamentul interpretării, precum şi capacitateamuzicienilor de a comunica sentimente şi emoţiiautentice. Programul a debutat cu câteva lucrări cuconţinut religios, specifice Sărbătorilor Paştelui datoratelui D.G. Kiriac: Hristos a înviat! Ziua Învierii şiCămara Ta, Mântuitorul meu (ultimele două,armonizate de Nicolae Lungu). În continuare, a fostprezentată celebra Ave Maria de Schubert, cu AndreeaDiana Blidariu (studentă la canto la UNMB) în ipostazăsolistică. Interpretarea ei plină de sensibilitate şi dăruirea avut un impact puternic asupra publicului.Frumuseţea creaţiei schubertiene a fost pusă în valoareprin colaborarea excelentă dintre solistă, dirijor şi cor.Am remarcat calitatea aranjamentului coral realizat de

prof. univ. dr. Olguţa Lupu (după acompaniamentul depian al lucrării), cea care a făcut şi aranjamentul pieseiCămara Ta, Mântuitorul meu. Au urmat încă douălucrări emoţionante cu conţinut religios: PreamărităFecioară de Theodor Zgureanu (prezentată în primăaudiţie, cu aceeaşi talentată solistă) şi Tatăl nostru dePaul Simon (în primă audiţie absolută). În continuare aufost interpretate câteva lucrări inspirate din folclorulromânesc: Mioriţa de Petre Ştefănescu, Chindia deAlexandru Paşcanu şi Joc din Oaş de Mihai Moldovan.Ele au evidenţiat plenar calităţile expresive şivirtuozitatea artiştilor. Verva şi entuziasmul tinerilormuzicieni au fascinat publicul şi în cântecul mexican Lacucaracha (în aranjamentul lui M. Drey), unde corul afost acompaniat de studentele Georgiana Popescu lachitară şi Andreea Crăciunescu la percuţie. Înconformitate cu cerinţele partiturilor, în două piese,corul a fost acompaniat de tinerele pianiste MagdalenaBulibaşa şi Bianca Fodor, eleve la Colegiul Naţional deArte „Dinu Lipatti”. Interpretarea lucrării Despre pacede Irina Odăgescu-Ţuţuianu a constituit un momentartistic de referinţă, cu o impresionantă forţă expresivă,care a emoţionat profund spectatorii. Într-o perioadămarcată de conflicte pe plan mondial, muzica şiversurile (datorate Feliciei Donceanu) au transmis unmesaj vibrant de armonie şi pace între popoare. Dupăpiesa Hai vino! de Jacob Regnart, a fost prezentată înpremieră absolută lucrarea Zăpada de Andrei Petrache(pe versurile lui Tudor Arghezi). Ne-a impresionat înegală măsură frumuseţea muzicii şi capacitatea foartetânărului compozitor de a exprima profundesemnificaţii. Creaţia plină de fantezie şi sensibilitate alui Andrei Petrache, ne-a sugerat imaginea zăpeziiliniştite aşternându-se pe pământ, a zăpezii ca simbol alrecoltei viitoare şi al sănătăţii oamenilor, a zăpeziievanescente, ca simbol al purităţii şi inocenţeicopilăriei. Corul Symbol a oferit versiuni cuceritoare şiurmătoarelor lucrări din program: Albinuţa de EugenMamot, Sărbătoare andaluză de Andres Papin,Tançuj, tançuj de Miroslav Raichl. În încheiereaprogramului au fost interpretate, în primă audiţieabsolută, fragmente din Rapsodia I de George Enescu,selectate de Constantin Sandu şi armonizate deConstantin Drăguşin. Concertul corului Symbol a fost oreuşită artistică incontestabilă, la care au contribuitcalitatea repertoriului, eficienţa coordonării şiomogenitatea ansamblului. Am admirat arta dirijoralăexpresivă şi sugestivă a celor doi minunaţi îndrumătoriai corului - Jean Lupu şi Luminiţa Guţanu -, capacitatealor de a entuziasma tinerii (elevi, studenţi şi absolvenţicu cunoştinţe muzicale temeinice şi cu credinţă înDumnezeu) şi de a-i conduce cu multă competenţă şipasiune. Prin intermediul muzicii, artiştii au încântatpublicul şi l-au făcut să viseze la o lume mai bună şi maifrumoasă, în care credinţa şi valorile culturale autenticesunt onorate. Pe scena Ateneului, corul Symbol areuşit să transforme cântul într-un miracol necesarexistenţei oamenilor ca pâinea cea de toate zile.


Muzica corală

Remus Taşcăuşi momentelede graţie ale

muzicii coralelugojene

Constantin-Tufan STAN

Începând cu anul 1968,bagheta dirijorală a Corului „Ion Vidu” –cel mai autorizat simbol al Lugojului –cea mai veche alcătuire vocală urbanăromânească, a fost preluată de RemusTaşcău (7 noiembrie 1944, Margina,jud. Timiş), licenţiat alConservatorului de Muzică„Gheorghe Dima” din Cluj (1967),unde a avut ca profesori maripersonalităţi ale componisticii şiartei dirijorale româneşti: TudorJarda, Dorin Pop, Dan Voiculescu,Romeo Ghircoiaşu ş.a.

După o perioadă detranziţie, care a culminat prinabordarea unui repertoriu vocal-simfonic (Orfeu şi Euridice de Chr.W. Gluck, în 1978, în companiaOrchestrei Filarmonicii „GeorgeEnescu” din Bucureşti, sub bagheta luiNicolae Boboc, Acis şi Galathea de G.Fr. Händel, în 1978, la Lugoj şiTimişoara, în aceeaşi viziune dirijorală,Simfonia a IX-a de L. van Beethoven,într-o memorabilă interpretare, pescena Ateneului Român din Capitală, în1987, sub bagheta lui MihaiBrediceanu, Recviem-ul de Verdi, în1988, cu concerte la Timişoara şiLugoj, sub conducerea lui P.Oschanitzky, etc.),începând cu anul 1990,corala lugojeană,structurată ca oformaţie vocalăcamerală (alcătuită, încvasiexclusivitate, dinprofesionişti), s-adedicat abordării unuirepertoriu românesc şiuniversal reprezentativpentru marile epoci şiarii stilistice, de lamuzica renascentistăla muzica psalticăbizantină, de lacapodoperele muziciiclasice şi romantice la limbajul modal şi

neomodal al creaţiei corale moderne şicontemporane (D. G. Kiriac, SigismundToduţă, Alexandru Paşcanu, TudorJarda, Adrian Pop, Valentin Timaru,Doru Popovici, Dan Voiculescu,Gheorghe Firca, Francis Poulenc, PaulHindemith ş.a.), de la creaţiile deinspiraţie folclorică la muzica deavangardă promovată de GyörgyKurtág (maestrul a iniţiat, în urmă cucâţiva ani, compunerea unui opus peversuri de Eminescu – Şi dacă… –,dedicat maestrului Taşcău şivenerabilului său cor). Etalon al muziciicorale româneşti contemporane(Premiul Internaţional „AlexandruPaşcanu”, acordat de Fundaţia Corală„Madrigal” în anul 2000), Corul deCameră „Ion Vidu” a dobândit o certărecunoaştere internaţională, cucerindlaurii unor prestigioase concursuri

corale la Karditsa (Grecia, 1994),Montreux (1997), Llangollen (ŢaraGalilor, 1999) şi Preveza (Grecia,2000). În 10 decembrie 2007 areprezentat România, într-un concertsusţinut în faţa altarului bisericiiortodoxe lugojene cu hramul„Adormirea Maicii Domnului”, în cadrulunui proiect al Uniunii Europene deRadio, „Ziua Specială de Crăciun –2007”, concert preluat şi difuzat de 25de radiodifuziuni din Europa, Canada şiNoua Zeelandă, iar în 10 septembrie

2011, ca un eclatantclimax al carierei sale,Remus Taşcău şi coralalugojeană, invitaţipentru întâia oară lacea de-a XX-a ediţie aselectului FestivalInternaţional „GeorgeEnescu”, au concertat,în Capitală, pe scenaAulei Magna „TeoctistPatriarhul” a PatriarhieiRomâne.

Odată cutrecerea la Domnul a luiRemus Taşcău (22

februarie 2014), Cetăţean de Onoare al

municipiului Lugoj, ia sfârşit cea maifastă perioadă, întinsă pe aproape ojumătate de secol – o veritabilă epocăde aur –, din gloriosul istoric al vechiiReuniuni Române de Cântări şiMuzică, actualul Cor „Ion Vidu”. Demnurmaş al unei galerii de providenţialidirijori care au marcat evoluţia cântuluicoral românesc lugojean (Iosif Czegka,Ion Vidu, Filaret Barbu şi Dimitrie Stan),Remus Taşcău a atins culmileperfecţiunii interpretative, supremamăiestrie artistică. Sunetul diafan alcorului său, înnobilat cu splendideirizări cristaline, era asemuit cu cel alunei viori Stradivarius. Era supremulideal al maestrului, care-i avea camodele artistice pe Marin Constantin şicamerala sa, mirificul „Madrigal”. Larândul său, maestrul bucureştean îlconsidera pe Remus Taşcău drept unul

din urmaşii săispirituali, un„hăruit alînălţimilor”, aşacum inspirat îlnumea într-unmemorabil textomagial.

N u m e l edirijorului lugojeanera sinonim cu celal Lugojului,prestigiul săurăsfrângându-se şi

asupra oraşului, citadela cu secularetradiţii muzicale, care, periodic, îşitrimitea ambasadorii, maestrul şicoriştii săi, pe tot cuprinsul Europei,pentru a transmite mesajul unei cetăţicu certă vocaţie muzicală. RemusTaşcău, un om de o aleasă modestie,verticalitate morală, demnitate şiintransigenţă, dar şi de o desăvârşităexigenţă profesională (aidoma mareluiVidu, astăzi pe nedrept uitat sauignorat), trăia într-o lume de o înaltăidealitate. A fost omul generos care adorit să ofere, nu să primească,dăruindu-se, ardent, cu preaplinulsensibilităţii şi talentului său.Moştenirea sa este încărcată de celemai preţioase sclipiri ale arteiadevărate. Cu greu se va încumetacineva s-o preia, străduindu-se, în van,să-i adauge noi carate. Cel mai frumosomagiu adus maestrului, preţuit şionorat în marile centre culturaleeuropene, dar şi în România dedinainte şi de după Decembrie 1989 –astăzi, din păcate, mai puţin decât s-arcuveni! –, îl reprezintă efortul nostru dea păstra şi cultiva, cu sfinţenie,nepreţuita sa moştenire.


Recenzii

VINCENT RASTÄDTER -Doina. Eine Einführung in

den Lyrischen GesangRumäniens

(Doina. O introducere încântecul liric românesc)

Sanda HÂRLAV-MAISTOROVICI

Cu nespusă bucurie şi mândrie semnalăm apariţiaunei cărţi deosebit de valoroase pentru promovarea culturiiromâneşti în Europa. Este vorba de volumul intitulat DieDoina. Eine Einführung in den Lyrischen GesangRumäniens (Doina. O introducere în cântecul liricromânesc), elaborat de muzicologul german VINCENTRASTÄDTER, doctorand al Universităţiidin Oldenburg. Volumul a apărut în acestan în seria Archiv für OsteuropäischeMusik. Quellen und Forschungen(Muzica est-europeană. Izvoare şicercetări) la Editura „BIS-Verlag der Carlvon Ossietzki Universität Oldenburg”sub îngrijirea compozitoarei de origineromână Violeta Dinescu şi a Evei MariaHouben, ambele profesoare launiversitatea amintită.

După cum se ştie, România esteprezentă pe lista Patrimoniului Culturalmaterial al Umanităţii UNESCO cuRitualul Căluşului (inclus la 25 noiembrie 2005), Doina(inclusă la 2 octombrie 2009) şi Ceramica de Horezu (3-7decembrie 2012). Nu ştiu dacă în bibliografia mondialăexistă şi alte volume dedicate acestui subiect, însă carteatânărului muzicolog german se constituie într-o certăcontribuţie la promovarea în spaţiul cultural european aacestei forme de exprimare artistică muzicală a sufletuluiromânesc. Vorbim despre un studiu muzicologic amplubazat desigur pe consultarea bogatei bibliografii româneştiexistente la ora actuală începând cu semnalarea acestuigen de către Dimitrie Cantemir trecând prin cercetătoriiclasici Béla Bartòk, Constantin Brăiloiu, Gheorghe Ciobanu,Tiberiu Alexandru, Emilia Comişel, dar şi cei consacraţiactualmente, Mariana Kahane, Speranţa Rădulescu,Corneliu Dan Georgescu şi alţii.

Prefaţat de Corneliu Dan Georgescu, compozitorde origine română, autor al unor pertinente cercetări defolclor comparat, studiul tânărului doctorand stabileşte şicircumscrie pentru început parametrii acestui gen atât devast care, dealtfel, cum subliniază şi Corneliu DanGeorgescu, nu poate fi considerat doar un simplu gen, ci unfenomen. Autorul mărturiseşte încă din capitolul consacratdefinirii doinei că a pornit în demersul său muzicologic dela unele lucrări de referinţă despre folclorul românesc scrisede Bartòk şi Brăiloiu în limbile germană şi franceză dar căparcurgând treptat şi alte titluri din bibliografie s-afamiliarizat cu limba română, lucru pe care l-am pututconstata “live” la Simpozionul Internaţional de Muzicologie

“George Enescu” 2013, unde a şi lansat volumul. Subliniindîn cadrul parametrului muzical al doinei diferenţele dintrestructurile melodice ale ei din diferite regiuni ale României(Doina în Ţinutul Sibiului, al Năsăudului şi Maramureşului,al Bucovinei şi al Olteniei dar şi al Olteniei), VincentRastädter surprinde cu acuitate şi deosebirile între doină şispecii asemănătoare ei din folclorul ocazional (bocet,baladă, cântec de leagăn). Cea mai mare parte a studiuluieste dedicată analizei muzicale şi decelării structurilormelodice care se constituie în modele pentru recunoaştereamelodiei de doină. Analizele sunt aplicate pe melodii dedoină apărute în culegerile de folclor ale AcademieiRomâne, respectiv pe doina Ce mi-e drag dealu să-l sui, pecare autorul o analizează din punct de vedere al rândurilormelodice, al finalei acestor rânduri, insistând asupradesenului melodic, al formei, prezentând şi diferitele eivariante. În urma acestei minuţioase analize, cercetătorulîşi permite să stabilească constante şi variabile în practicafolclorică actuală a doinei.

În capitolul referitor la tematica doinei, VincentRastädter se opreşte asupra structuriiformale a unor melodii ale genului, fărăa neglija trecerea în revistă aformulelor introductive care în limbagermană au o sonoritate aparte (în fünfTeile zerrissene Blättchen – Frunzuliţăruptă-n cinci sau Blättlein, Weizen,Roggen – Frunzuleană grâu secarăetc.), schiţarea atmosferei liric - literarea doinei şi creionarea figurii haiduculuiîn doina românească. Abordânddesigur lapidar parametrul estetic,cercetătorul defineşte în linii marisentimentul de dor subliniind funcţiacatarctică a speciei doinei. În acest

sens, Vincent Rastädter avansează o interesantă ipotezăsociologică a apariţiei doinei ca urmare a unei nevoi dehygienă psihică (Geburt de Doina aus der Psychohygiene).

Cel de-al patrulea capitol al lucrării se ocupă decategoria doinelor care, schimbându-şi funcţia catarctică auluat formă spectaculară, intrând în repertoriul lăutarilorprofesionişti. În acest context, cercetătorul abordeazătangenţial şi domeniul evoluţiei lăutăriei în teritoriulromânesc, instrumentele care puteau face parte dintr-untaraf de lăutari, şi, evident, şi repertoriul şi stilul acestorforme de exprimare spectaculară. Pe baza observaţiilorsale, autorul stabileşte unele puncte de intersecţie însimilitudinile ornamenticii, ale procedeelor variaţionale şiimprovizatorice între muzica Kletzmer şi tipurile de doineromâneşti pentru ca în finalul volumului să treacă în revistăîn scurte constatări, geneza doinei şi istoricul preocupărilorştiinţifice de cercetare a ei dar şi pătrunderea acestei speciiîn sfera muzicii culte (de salon, în veacul trecut şi muzicacontemporană înglobând noile tehnici elecronice şiacustice).

Chiar dacă cercetarea domnului doctorand VincentRastädter se constituie deocamdată într-o minuţioasăsubsumare şi prezentare a celor mai importante cercetăriromâneşti asupra doinei, volumul este un excepţional punctde plecare pentru studiile viitoare de folclor comparat princare se pot decela prin analize muzicologice, straturilemilenate arhetipale ale spiritualităţii umane.


Recitaluri... de fagot

Mircea ŞTEFĂNESCU

Duminică, 18 mai 2014, la Studioul de operă şi multimediaal Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, prezenţasolistică a fagotistei MARIA CHIFU s-a conturat din primul momentsentenţială în figurarea pieselor muzicale din program, cu o nobilăevoluţie artistică şi scenică, de puternic impact ideatic şi în careperformanţa strict instrumentală era subsumată personalităţii saleimpetuoase, profunde, prevestitoare şi creatoare.

Am ascultat în această interpretareIcar pentru fagot şi bandă – fragment dinspectacolul Icarynt de Diana Rotaru, Satye IIpentru fagot solo de Violeta Dinescu, Module II(p.a.a.) pentru fagot şi procesare electronică deCătalin Creţu, Doberos Dabeis III – Fals tratatde psihoterapie pentru fagot, bandă şi liveelectronics (p.a.a.) de Cornelia Zambilă, CubRubik pentru fagot solo (p.a.a.) de Roman Vlad,Warning pentru fagot, voce procesată şi liveelectronics (p.a.a.) de Mihaela Vosganian,Sonata pentru fagot solo de Iulia Cibişescu -Duran, Reverberaţii pentru fagot, percuţii, liveelectronics şi sunete procesate de asemeni deMihaela Vosganian şi Improvizaţii pe muzicacompozitorului Ran Bango-Under. În programulserii – şi într-un decor sonor exotic – am avutocazia de a-l urmări în trei piese interpretatevocal şi la sitar pe iranianul AmirHeodarkhodaee, respectiv Dialog cu Divinitatea pe versuri deRumi, Zbor pentru sitar şi Durerea Dragostei, pe versuri de Hafez.Sigur, textele erau în persană, dar cel puţin în ceea ce mă priveşte,eu i-am citit şi le ştiu opera acestor Rumi si Hafez care şi-aupetrecut viaţa în urmă cu mai mult de jumatate de mileniu, şi suntsituaţi, inclusiv de marile enciclopedii engleze, franceze şiamericane, printre cei mai mari poeti ai lumii. Şi a fost interesant săvad cu ce veşmânt melopeic li se învăluie pe acele pământuriversurile…

Seara de muzică a mai avut însă şi alte componente, dansşi coregrafie cu Liliana Iorgulescu. Alexandra Poenaru şi LucianMartin, cu excelente numere, imagistică de mare varietate expusăpe ecran de artistul video Mihai Cucu, procesările live electronicsmanevrate expresiv de Roman Vlad şi light design –ul de finăcoloraţie, realizat de Dan Bujor.

Pe durata acestui spectacol cu muzică, dans şi imagisticăşi de consistenţa unui videoclip de 120 de minute şi cu un publicnumeros, s-au petrecut momente componistice de rigoare, precumşi altele, absconse şi insolubile cu orice realitate de viaţă sau virtual,de magme răcite şi fără autosusţinere. Şi din această derulares-au desprins interesante şi de aceea demne de atenţie compoziţiilesemnate, în ordinea apariţiilor din program, de Diana Rotaru,Violeta Dinescu, Mihaela Vosganian, şi Roman Vlad.

Icar pentru fagot şi bandă – fragment din spectacolulIcarinth de Diana Rotaru relevă un concept de gândire finpanoramată asupra artei sonore în timpurile de azi, un reflex destulde rar întâlnit în ce scriu cei din generaţiile tinere sau relativ tinere

de compozitori. Satya II pentru fagot solo de Violeta

Dinescu este o extrapolare într-un diapasonsensibil şi evocator de texturi sonore care sepot reîntoarce invariabil la artă. VioletaDinescu este o autoritate în mediile muzicaleacademic şi de specialitate de la noi şi nunumai, iar această poziţie, departe de a fioficială, este o expresie de merit şi de preţuire.

Piesele Warning pentru fagot, voceprocesată şi live electronics şi Reverberaţiipentru fagot, percuţii, live electronics şi suneteprocesate de Mihaela Vosganian sunt gesturisonore de virtuozitate componistică în lumi şicu profuzii de sugestii în care transpar incintede temple cu ritualuri scintilante şi irizantetotodată. Arta modelării percuţiilor de cele maidiferite forme a prezentat-o pe MihaelaVosganian în postura de pictoriţă cu sunete,

fapt care a avut şi o tuşă de senzaţional. Cub Rubik de Roman Vlad este o muzica salutară, o

muzică scrisă în plină luminozitate în spaţiu a ghirlandelor desunete într-un registru instrumental de mare efect. O muzică desuflu spontan şi în măsură să-şi dezvolte prin ea însăşi posibiltăţileexpresive.

Revin acum la interpreta care a dăruit portanţa de spectacoltotal, sincretic, al acelei seri memorabile. Am întâlnit în arta şiapariţia fagotistei Maria Chifu nu numai o degajare la instrumentrealmente impresionantă, indiferent de dificultăţile tehnice impusede o compoziţie sau alta, ci şi un prea-plin de talent în creaţiascenică şi de complexitate expresivă în autentic, fapt care oparticularizează într-un univers de valoare, care nu i se poaterefuza.

... de orgăCorina BURA

Cei care frecventează concertelecare se desfăşoară sâmbătă seara laAtheneul Român au fost martorii unuieveniment rar, având privilegiul de a asistala un recital de orgă al cărui program acuprins lucrări scrise în original pentru 2organişti care au evoluat la patru mâini şidublu pedal. Evenimentul a fost cu totulspecial din mai multe considerente: unrepertoriu mai puţin sau deloc cunoscut darfoarte valoros, scris pentru cuplu deorganişti, în acest caz întrupat de DanRacoveanu şi Fernanda Romila, cadreuniversitare, solişti şi parteneri atât pe scenăcât şi de viaţă; a fost recreat un universmuzical romantic prin lucrările scrise deLebrecht Baumert (Sonata în sol op.50),Adolf Fr. Hesse - unul dintre cei maiimportanţi organişti ai Germaniei din a căruişcoală vor proveni mai târziu Guilmant şiWidor ( Fanteziile în do op.35 şi fa op.87) ,Ch. G .Höpner - Kreuzorganist la Dresda,(cu cele 2 chorale op.19 nr. 1 şi 3), JeremiahN. W. Kühne (Fantezia în fa op.48), în

completarea atmosferei fiind inclusă otranscripţie realizată de Dan Racoveanu acelebrei Uverturi la Visul unei nopţi de vară,opus al unuia dintre cei mai faimoşireprezentanţi ai romantismului german,Mendelssohn-Bartholdy. Astfel, s-a creatatmosfera specific-romantică a secolului alXIX-lea din spaţiul germano-austriac, şi,fiindcă Austria ar fi fost mult mai săracă fărăWolfgang Amadeus, au fost selectate 2Fantezii (în fa, KV 594 şi KV 608) scrise deMozart, Rigel-ul constelaţiei clasicismuluivienez (ceilalţi doi fiind Haydn-Bellatrix şiBeethoven-Betelgeuse, stelele regale dinOrion). Aceste lucrări din urmă au fostconcepute pentru orga cu cilindru şi, fiindvorba despre un mecanism, se pot imaginadificultăţile tehnice prin care trec interpreţii„însufleţiţi”, care au la dispoziţie doar 4mâini şi 4 picioare pentru activareamanualelor şi pedalierului! Deşi din punct devedere temporal aparţin curentului romantic,lucrările prezentate respectă din punct devedere formal trăsăturile consacrate dejaliteraturii organistice fiind imposibil deimaginat un discurs fără polifonie intensă,procese variaţionale sau fără verticalitateachoralelor, toate acestea regăsindu-se înalcătuirile fanteziilor sau sonatelor din

repertoriul propus. Înafara unei execuţiiimpecabile, perfect sincronizate, cu mareacurateţe, am remarcat subtila registraţiegândită de către cei 2 interpreţi, care, aşacum afirmau într-un mic interviu, „au navigatprin oferta construcţiei instrumentului”pentru a găsi sonorităţile cele mai potrivitecu lucrările alese. Aşadar, orga de laAtheneu a sunat „ca în vremuri bune”, caldşi omogen, chiar în plinătatea ei având onespusă nobleţe. Autorii compoziţiilorprezentate au fost mari instrumentişti aitimpului, care au cunoscut notorietate înepocă dar care au şi compus acestesplendide fantezii şi sonate pe care publicula avut privilegiul de a le cunoaşte. Că a fostîntr-adevăr aşa, o demonstrează succesulpe care cuplul Racoveanu-Romila (RR) l-arepurtat cu acest program nu numai în ţară(de ex. la Festivalul de Muzică veche de laTimişoara, unde au adăugat şi Preludiu şiFuga în La de E. Schönfelder) dar mai alesla Londra, în biserica din St Martin In TheFields, perimetru cu tradiţie şi calitate dejafoarte bine cunoscut/e. A fost o experienţăunică, iar transcripţia inspirată a Uverturiimendelssohn-iene a prefaţat minunateleseri ale verii bucureştene.


Recitaluri

În Salonul de muzică

al Muzeului Naţional “George Enescu”

Ecaterina STAN

Între cei care urmărim talenteleinterpretative româneşti încă de laapariţia lor, numele lui Aron Cavassi era

cunoscut de pe când acesta era lavârsta copilăriei. Născut în 1995,fiul violoncelistului Dan Cavassi şi alcompozitoarei Carmen Cârneci estevlăstarul cel mai tânăr al unui neam alecărui tradiţii muzicale se întind pe cincigeneraţii.

Aşa cum se cuvine, Aron Cavassia participat la numeroase concursuri,unde a obţinut peste 50 de premii,dintre care se evidenţiază „MarelePremiu al Palatului Copiilor“ şiTrofeul Marele Premiu (2007), MarelePremiu însoţit de Trofeulconcursului la „Concursul deinterpretare W.A. Mozart” - Târgovişte(2008), Marele Premiu la „ConcursulInternaţional de interpretaremuzicală Sigismund Toduţă” - Deva(2010), cele mai recente trofeefiind Marele Premiu al Concursuluinaţional de interpretare şi creaţiemuzicală Paul Constantinescu - Ploieşti(2010) şi Premiul I la Olimpiada deinterpretare instrumentală, etapanaţională, în trei ani consecutivi: 2011(Cluj-Napoca), 2012 şi 2013(Bucureşti).

Aron Cavassi a susţinut unnumăr apreciabil de recitaluri şiconcerte. În ultimii ani a lucrat şi cu

maeştrii Alexandru Gavrilovici(Academia de Vară de la Sighişoara),Varujan Cozighian, Gabriel Croitoru, cuLiviu Câşleanu (Cursurile Internaţionalede Măiestrie de la Arcuş), DmitriTombasov (Berlin), a participat cabursier la Academia Menuhin (2011, cusprijinul Ministerului Culturii şiCultelor), lucrând cu Liviu Prunaru şiMaxim Vengherov. Tânărul violonist areîn repertoriu său numeroase lucrăricamerale de Bach, Vivaldi, Haendel,Leclair, Locatelli, Mozart, Paganini,Sarasate, Wieniawsky, Kreisler, Enescu

ş.a., de asemenea mai multe concertede Bach, Mozart, Vieuxtemps, Lalo,Mendelssohn, Bruch, Paganini,Waxman.

Aron Cavassi esteacum elev în clasa a XII-a laColegiului Naţional deMuzică George Enescu dinBucureşti şi lucrează cuprofesoara CarmenRunceanu.

În seara de 7 aprilie2014 a cântat împreună cupianista - profesoarăClementina Ristea-Ciucu înseria Tineri interpreţi demarcă, pe care o coordonezşi prezint în Salonul demuzică al Muzeului NaţionalGeorge Enescu dinBucureşti. Trei opusurireprezentative pentruoricare violonist, anume:Sonata nr. 3 în re minor,opus 108, de JohannesBrahms, Sonata nr. 1 în solminor pentru vioară deEugène Ysaÿe şi Fantezia“Carmen” semnată de FranzWaxman, lucrareconcertantă inspirată din

opera cu aceelaşi nume de Bizet, austârnit aplauzele publicului.

Aron Cavassi are bucuria de acânta, este carismatic, conexiuneadintre el şi cei din sală se face imediat.Este bine pregătit tehnic, are deprindericorecte şi este clar că e stăruitor înstudiu. Stilistic diferite, lucrările au fostbine conturate - violonistul a ştiut săreleveze epocile din care provin.Sonata de Brahms, capodoperăcamerală dintre cele mai complexe, aconturat romantismul tânăruluiviolonist, ce a fost susţinut cu discreţiede Clementina Ristea-Ciucu. Sonata deYsaÿe a fost în seara aceea cartea devizită a lui Aron Cavassi, care aprezentat-o ca pe o serie de portetesonore expresive, elocvente, de maresinceritate. Tumultoasa Fantezie“Carmen” i s-a potrivit cel mai bine, aavut vigoare, lascivitate, ironie, energie,exuberanţă!

Aron Cavassi a avut succes, afost iubit, a dăruit!

Succesul să-i fie dat şi înaceastă vară, când va da examenul debacalaureat şi apoi admiterea înînvăţământul superior. Va trece un pragimportant şi aproape că aş zice „gata cujoaca”..., însă ştiu că pentru AronCavassi muzica nu a fost o joacăniciodată, că el ştie/simte de copil căMUZICII trebuie să i te închini în fiececlipă, căci altfel nu o poţi sluji cum secuvine!

16

Laureaţii noştri


Noi, după 24 deani...

Nici măcar noi, tineri şi plini de entuziasm peatunci (de speranţe nu mai vorbim!), nu ne puteam

imagina, în 1990, că într-o bună zi vom ajunge lanumărul 154 “full color”, după 13 ani de cânda pornit la drum noua serie a revistei! Au fostminunaţi acei ani de pionierat, când redacţiaera adăpostită de o cameră mare de laConservator – pe urmă am trecut la demisolulPalatului Cantacuzino, unde suntem şi acum,la Editura Muzicală, alături de Costin Aslam(în fosta casierie, unde altădată Maria Epuraşavea grijă de noi ca o mamă...). Imagineaalăturată, alb-negru, surprinde “masaprezidiului” (aşa făceam pe atunci premierile),în 1991, la prima ediţie a Galei laureaţilorrevistei “Actualitatea muzicală”: redactorul-şefLuminiţa Vartolomei, Mihai Cosma, Carmen

Stoianov, Octavian Ursulescu. În fundal, prinse cu acede gămălie (azi nu mai putem face aşa ceva, revistaavând 36 de pagini, coperţi cartonate şi distribuindu-seîn ţiplă!), câteva exemplare cu formatul acelor ani, “AM”fiind un bilunar cu 8 pagini tipărite pe hârtie de ziar. Dacăfacem un calcul aproximativ, s-au tipărit peste 260 denumere până la a fi adoptat cel actual, prin grija UCMR.Poate că nu vom rata sărbătorirea celor 500 de apariţii,

în total, în ambele formate ale publicaţiei,dacă alte aniversări ne-au scăpat: ar fi unmotiv firesc de mândrie, pentru că nu numaică “AM” este singura publicaţie profesionistăde profil, dar şi unica având o apariţieneîntreruptă din 1990 încoace!

A 24-a gală a premiilor “AM” a avutloc, ca şi prima, la noi “acasă”, în ambianţacaldă şi familiară a Palatului Cantacuzino, înprezenţa conducerii UCMR şi a unuinumeros public. Posturile de televiziuneAntena Stars (a şi transmis în directsecvenţe ale evenimentului, plus interviuricu laureaţii) şi Senso (ca de obicei a realizatun atractiv film al galei şi ne-a trimis unvaloros fotograf profesionist, pe SebastianOros; de altfel doamna Anca Vlad, prinCatena, este cel mai vechi şi mai

consecvent partener al revistei noastre)au ţinut să fie alături de noi, împreună cucei de la Agerpres, de la Radio RomâniaInternaţional şi de la alte publicaţii şiposturi de radio. Scena era dominată,alături de bustul lui George Enescu, deroll-up-urile sponsorilor noştri tradiţionali,Editura “Litera” (Raluca Târnăuceanu aoferit laureaţilor, din partea editurii, cărţi,CD-uri şi DVD-uri muzicale), Cofetăria“Claus” (doamna Marilena şi fiul dânsei,Claudiu Adam, ne-au “îndulcit” curenumitele lor produse, între carecozonaci ca la mama acasă), TV Senso,

Marin Cazacu alături de doi dintre membrii Orchestrei Române de tineret

M. Cosma, C. Stoianov, L. Vartolomei, O. Ursulescu

Catena (cu chipul surâzător al uneia din vedetelecampaniei, laureata noastră Nico) şi Veritas-Panciu (ing.Adrian Toma ne-a trimis şi de această dată cele mai finevinuri din producţia sa). Colaboratoarele noastre NorelaLiviana Costea şi Diana Murăşan au avut plăcuta sarcinăde a înmâna premiile şi florile laureaţilor, într-o atmosferădestinsă, colegială.

Dar iată laureaţii secţiunii de muzică clasică,prezentaţi de prof. univ. dr. Mihai Cosma (glumind, în1990 nu era sigur nimic din toate astea, deci “AM” l-apropulsat!) - tenorul Adrian Dumitru a obţinut Premiulpentru debut; dirijorul Adrian Morar a primit Premiul

pentru interpretare, în timp ce Premiul de excelenţă afost câştigat de Orchestra Română de tineret,reprezentată de iniţiatorul ei, dirijorul, violoncelistul şiprofesorul Marin Cazacu, însoţit de câţiva membri aiorchestrei. Premiul “Spectacolul anului” a fost obţinut debaletul La Sylphide (Opera Naţională din Bucureşti),coregraf Johan Kobborg, prezent pentru a primipremiul, alături de aproape întreaga distribuţie aspectacolului. Pianista Viorica Rădoi a câştigat Premiul“Colla parte”.

La secţiunea muzică de divertisment (uşoară-pop-rock-folk-music-hall-jazz) n-a absentat nici un

laureat, semn că Octavian Ursulescu îşi ţine bine înmână oamenii! Mai mult, am avut şi un “supliment”: dupăce a fost prezentat călduros de titularul rubricii noastre despecialitate, Florian Lungu, laureatul pe 2013 al muziciide jazz, chitaristul Teodor Man ne-a propus un inedit şigustat moment “live” cu solista Gabriela Costa, înavanpremiera unui album de bossanova pe care cei doiîl vor edita în această perioadă. Distincţia “Evenimentulanului” a recompensat realizările de excepţie, în posturăde dirijor, orchestrator şi pianist, ale lui George Natsis,

premiat anterior şi de UCMR pentru creaţia sacomponistică. Este vorba de concertele celebruluichitarist Steve Vai din cadrul turneului său european (lacare Natsis a dirijat o orchestră de mari dimensiunialcătuită numai din instrumentişti români), de cele ale luiMarcel Pavel de la Sala Palatului, precum şi de

17

Laureaţii noştri


Adrian Dumitru

Mihai Constantinescu

G. Natsis, Nico, J. Kerestely

Adrian Morar


Laureaţii noştriimplicarea consistentă (orchestraţii şi acompaniament,cu formaţia sa, la sute de piese) în emisiunea cu ratinguriaş de la ProTV, “Vocea României”. Pentru

diversitatea melodică, inspiraţie şi originalitate,cantautorul Mihai Constantinescu a fost primit cu ani

în urmă în rândul membrilor UCMR, onorându-şi aceststatut prin performanţe concertistice (este angrenat înprezent în amplul proiect de readucere în prim-plan a

valorilor perene ale muzicii uşoare româneşti,“Şlagărele României”) şi discografice. Premiul “Discul

anului” i-a fost acordat pentru un album remarcabil, “Şite-am iubit”, editat cu colaborarea florăriilor Tria’s(marile şlagăre “Iubiţi-ne, că suntem flori” şi “Unzâmbet, o floare” au inspirat probabil aceastăcolaborare!). Discul conţine, alături de compoziţii noi, şiremix-uri moderne ale câtorva din succesele saleanterioare, cum ar fi “O lume minunată”, “Anotimpuri”,

“Sus în deal”. Un argument legat de popularitateaneştirbită a lui Mihai Constantinescu este faptul că laspectacolul “Ziua muzicii uşoare de altădată”, de laSibiu, în noiembrie 2013, întreg stocul de CD-uri s-aepuizat rapid! Pe Nicoleta Matei, alias Nico, reclamele

M. Cosma, Viorica Rădoi

Johan Kobborg

George Natsis

Nico, Daniel Gheorghe (festivalul “Dan Spătaru”)

Laureaţii noştrifarmaciilor Catena, alături de Stela Popescu, AlexandruArşinel şi Adrian Enache, o aduc zilnic în toate casele.La fel concertele din “Caravana Catena” au purtat-o

anul trecut prin întreaga ţară, aniversând laolaltă cumiile de fani cei 10 ani de carieră la cel mai înalt nivel.

Recitalurile sale incandescente, hit-urile radiofonice,apariţiile TV i-au adus pe merit acestei artiste cu voceformidabilă titlul “Interpreta anului”. În sfârşit, ca uncorolar al galei, dar şi al unei cariere strălucite puse înslujba muzicii, a fost acordat compozitorului JoltKerestely trofeul “O viaţă dedicată cântecului”.Observaţi că nu ne-am referit şi la galoanele sale demaestru de sunet (“Cine n-a lucrat cu mineînseamnă că nu există”, declară el cu umor),cu 50 de ani de activitate, sau de pianist –toate acestea se vor regăsi, cu siguranţă, încartea dedicată lui, la împlinirea a 80 de ani,de colaboratoarea noastră OanaGeorgescu. Când a primit distincţia,Kerestely a spus la microfon că a primitpremiul cam târziu, de parcă vitalitatea nul-ar da de gol – de altfel, a sosit la festivitatecălare pe noua sa bicicletă! Aşa că o să-lpremiem şi la 85, şi la 90 de ani...

À propos de această ultimă vârstă,decanul muzicologiei româneşti de top,maestrul Viorel Cosma, s-a întreţinut lacocktail-ul ce a urmat cu preşedinteleUCMR, Adrian Iorgulescu, cu vice-

preşedintele Ulpiu Vlad, cu noulcoordonator al secţiei de muzicologie aUCMR, Nicolae Gheorghiţă, precum şi cumai tinerii confraţi, într-o atmosferăconvivială, relaxată, la care au contribuitdin plin vinurile de clasă internaţională de

la Veritas-Panciu şi dulciurile renumitei cofetării Claus.Cu cadourile de la Editura Litera sub braţ, laureaţii auacordat interviuri, s-au întreţinut cu cei prezenţi şi aupromis ca în 2014 să fie şi mai buni! (foto: SebastianOros)

Redacţia


T. Man, G. Costa

O. Ursulescu, A. Iorgulescu, M. Cosma

Jolt Kerestely, pedalând către ediţia a 25-a

DOBROJAZZ 2014Florian LUNGU

Conform unui cunoscut dicton, „Omul sfinţeşte locul”. Locul – municipiul Tulcea, mai precis Sala Centrului

Cultural „Jean Bart” (unde s-au derulat trei seri consecutivrecitalurile propriu-zise) şi Clubul „ArtCAFE-La Scena” de laparterul muzeului „Casa Avramide” (în care au avut loc laorele prânzului evenimente conexe şi jam sessions nocturne).Iar omul – Dan Hornoiu, tulcean de origine, coordonatorulartistic şi fac-totum-ul/sine-qua-non-ul Clubului „La Scena”din Bucureşti. Ideea sa, benefică, demnă de laudă, căreia i-adedicat eforturi susţinute timp de luni bune, dublate de certăcompetenţă organizatorică dar şi de o oportunăcapacitate de selecţie, s-a concretizat într-uningenios generic, DOBROJAZZ, denumindprima ediţie a unui Festival Internaţional deJazz de orientare ethno, actualmente unicasărbătoare muzicală de acest profil din ţaranoastră. Aşadar – Dobrojazz, denominaţielegată de arealul geografic al desfăşurării (citiţi...Dobrogeaz) dar care poate fi tradusă dintr-ovirtuală limbă slavonă drept „jazz bun” (DobroJazz).

Podiumul Festivalului din oraşul-poartăa Deltei Dunării s-a constituit drept gazdăprimitoare a nu mai puţin de şase recitalurimemorabile prin valoare, diversitate şisemnificaţie, susţinute de artişti de marcă dinRomânia, Rusia, Ucraina, Bulgaria, Moldova, în formulele decomponenţă figurând şi doi instrumentişti din Germania.Astfel, peisajul muzical autohton a fost revelat: vineri, îndeschidere, de Cvartetul ghitaristului Călin Grigoriu, cuCezar Knihinschi - bass, Daniel Iliescu - cajun, Cezar

Cazanoi - flaut, caval, primul şi ultimul dintre instrumentiştiimenţionaţi marcându-şi contribuţiile creative cele maisemnificative; sâmbătă de Trio-ul mult apreciaţilor muzicieniMircea Tiberian - pian, Cătălin Milea - saxofon alto, flaut,Nadia Trohin - voce, aceştia prezentând în premieră unproiect muzical bazat pe vechi teme folclorice; iar duminică decântăreaţa nepereche Maria Răducanu în tandem cupianistul german Niko Meinhold, acest duo evoluând într-undemers scenic de intensă vibraţie lirică.

Jazz-ul contemporan din Rusia şi-a aflat vineri searaexponenţi de elită în „Moscow Art Duo”, adică ArkadyShilkloper - corn, alphorn şi Serghei Starostin - clarinetlituanian, fluiere, corn de vacă, ţiteră, voce, plus admirabilulpianist ucrainean invitat Vadim Neselovskyi (cunoscut şigraţie colaborării sale cu celebrul vibrafonist american GaryBurton) – iată un trio sui generis care a excelat prinoriginalitate şi interplay, reuşind să înscrie unul dintremomentele de maxim interes ale Festivalului.

Un alt recital mult gustat de public a fost acela al Trio-ului Dimităr Bodurov din Bulgaria, cu protagonistul la pian,cu bass-istul Mihail Ivanov şi cu virtuozul baterist germanJens Dueppe. Onoarea de a încheia festivalul duminicăseara a fost încredinţată unor notorii artişti din Moldova depeste Prut, creativul violist şi lider Anatol Ştefăneţ, poli-instrumentistul Valentin Boghean - trompetă, saxofon, flaut,

caval, fluier, Dorel Burlacu - clape, muzicuţă, GariTverdohleb - baterie, percuţie, xilofon, reuniţi în grupul„Trigon” aplaudat ani de-a rândul în ţări de pe mai multecontinente. Cele două prezenţe scenice din Bulgaria şiRepublica Moldova s-au impus prin diversitate, policromie

timbrală şi insolit expresiv,ilustrînd în chip sesizabil egidastilistică atotcuprinzătoareethno-jazz.

Recitalurile propriu-zise nu au însemnat însăsingurele tentaţii ale acesteisărbători muzicale: în Clubul„ArtCAFE-La SCENA” de laCasa Avramide au fost oferitefanilor de către subsemnatul (şiprezentator al Festivalului) şide Virgil Mihaiu expunerileilustrate video şi audio intitulate„Unora le place jazz-ul”,respectiv „Jazz Side Stories”.

Evaluând cotavalorică, atractivitateamanifestării după reacţiilefoarte bune ale publicului (nu

numai tulcean) care a demonstrat o binevenită receptivitateîn urmărirea prestaţiilor artistice, pe care le-a recompensatprin entuziaste aplauze, acest week-end jazz-istic a legitimatdefinirea sa metaforică „Un festival pentru pescarii de sunetealese”, de către co-prezentatorul Paul Tutungiu. Având învedere faptul notabil că a fost susţinut, nota bene, şi dePrimăria municipiului, „DOBROJAZZ” merită să devină,anual, un veritabil brand pentru viaţa artistică tulceană!


Punctul pe j... azz

Mircea Tiberian, Cătălin Milea, Nadia Trohin

Maria Răducanu, Niko Meinhold


Premieră

Baletul „Albă caZăpada”

Actuala stagiune a adus pe scena OpereiComice pentru Copii o nouă premieră: baletul „Albăca Zăpada”, un spectacol de balet inspirat de celebrapoveste a Fraţilor Grimm. Coregrafia este semnatăde Gigel Ungureanu, fost prim-solist al Teatrului deBalet „Oleg Danovski” din Constanţa, iar din 2006

prim-solist al Operei Naţionale dinBucureşti, o colaborare înpremieră. Asistent coregraf esteCătălin Caracaş, ilustraţia muzicalăaparţine lui Alexandru Istrate, iarscenografia Vioricăi Petrovici.

Din distribuţie fac partebalerinii binecunoscutei instituţii decultură conduse de SmarandaOţeanu Bunea: TheodoraMunteanu, Alis Gheorghe, AndreeaSoare, Alexandra Corneanu,Claudia Iagăr, Sabina Chirilă, AndyArdeleanu, Mihai Pricope, DanielManea, Ionuţ Birjovanu, Octavian

Iuga şi Andrei Dogaru. Participă şi solistaJennyfer Dumitraşcu. Acest spectacol, alăturide “Invitaţie la Castel”, a încheiat o stagiuneextraordinară, cu producţii şi spectacole deoperă şi balet, cu musicaluri, cu turnee în ţarăşi în străinătate şi cu premii importante obţinutela festivaluri internaţionale. A fost si esteremarcabil succesul reprezentaţiilor cu“Cenuşăreasa”, “Don Pasquale”, “Mirandolina”,“Minuniţă şi Vrăjitoarea”, “Scufiţa Roşie”,“Soacra cu trei nurori” sau “Figaro”, poveşti

magice transpuse pe muzică şi dans, specialpentru copii.

Să nu uităm că în primăvară OperaComică pentru Copii a cucerit două Premii I ladouă categorii distincte (dans modern şi danspopular) şi o medalie de aur la Super DanceFestival, Festivalul Internaţional de Folclor şiDans Modern, ediţia a II-a, de la SanktPetersburg. Opera Comică pentru Copii a fostdistinsă până acum cu 21 de PremiiInternaţionale şi 42 de Premii Naţionale,“cifre” impresionante la care se adaugă unrepertoriu de peste 200 spectacole pestagiune şi 60 de titluri în repertoriul general.(Text şi foto: Oana Georgescu)


Eurovision

Planeta ciudaţilorAna-Maria SZABOMarius GHERMAN

Puţină istorie

Ca de obicei, ultima zi oficială de primăvară aduceo bună parte a suflării României cugândul la Eurovision, competiţie undeîn trecut am avut câteva performanţenotabile: locul 3 pentru Cristian Faur,cu Luminiţa Anghel şi Sistem (2005),locul 4 pentru Eduard Cârcotă, cuMihai Trăistariu solist (2006) şi iarăşiun loc 3 în 2010, cu Paula Seling şiOvi, pe care TVR a mizat din nou anulacesta. Suma pe care trebuie s-oachite postul public pentru participare,170.000 de euro, nu e mare delocraportată la cheltuielile uriaşe şinejustificate pe automobile saumoderatori plătiţi cu sume colosale,fără a aduce audienţă, mai ales căanul acesta a dat şi Guvernul o mânăde ajutor. “Suntem foarte mândri că înacest an am reuşit să sprijinim şifinanciar participarea reprezentanţilornoştri la Eurovision! Avem încredere căvor face cinste României” declara premierul Victor

Ponta, care a fost chiar în sală la Copenhaga. Dar amfi preferat să susţină o creaţie românească (autorii aufost străini), cât despre mândria locului 12... Cum binescria “Libertatea”, în absenţa compozitorilor importanţi,care fug ca dracul de tămâie de aranjamentele de laTVR, organizatorii preselecţiei naţionale (anul acestaresponsabilă a fost Liana Stanciu, care lucrează înparalel la un post de radio... privat, unde muzica uşoarăromânească este o “paria”) îşi bat capul cum să şocămşi noi cu ceva în finală, în condiţiile în care ţări prietene

nu prea avem (dar cine oare e vinovat de aceastăizolare?), iar românii din străinătate nu se ostenesc să

dea 2 euro pe un SMS. Mai departe, însă,semnatarul articolului din cotidianul amintit odă rău în bară: “Anul trecut, TVR l-a aruncatîn concursul de la Malmö (Suedia) pecontratenorul Cezar Ouatu, un bărbatsuperb (??), înalt ca bradul (?) şi plin demuşchi (?), şcolit la prestigioase academiide muzică din lume (??)” - interogaţiile neaparţin: dacă tot s-a auto-intitulat... “TheVoice” şi s-a lăudat că are un succesfulminant peste hotare, de ce de peste unan n-am auzit de vreun concert memorabil?Dar, revenind, am constatat atunci că rochialungă şi decoltată (“fetiţa” de anul acesta afost mai sobră) şi vocea de femeie nu i-auadus decât un oarecare loc 13 lui Ouatu,deşi acesta declara sigur pe el: “Sunt adoratde bărbaţi, am un mare succes la ei.Eurovisionul este o mare familie dehomosexuali”. Tenorul Vlad Miriţă (locul 20în 2008, alături de Nico, dar atunci AndreiTudor a primit o distincţie pentru compoziţieşi orchestraţie) a fost destul de tranşant: “Îngeneral, publicul Eurovision e format dingay, chiar şi în sală, unde se fluturăsteagurile, mai mult de jumătate sunthomosexuali. Ouatu n-a fost însă credibil.

Conchita Wurst (Austria)

Paula Seling şi Ovi (România)


EurovisionEu sunt însă de fel tradiţionalist, aş vrea ca România săcâştige pe bune, prin voci”. Dar mai ales, am spune noi,cu un cântec bun, pentru că degeaba cotidianulbucureştean scria, cu resemnare: “Şi noi am avutrochie, barbă şi voce, dar nu am câştigat”. Pentru căaustriaca (ul) Thomas Neuwirth, 25 de ani, aliasConchita Wurst (pseudonim adoptat clarîn bătaie de joc), a avut o voceexpresivă, puternică, a cântat fărăcusur, Cătălin Crişan declarând dupăconcurs că atât melodia, cât şiinterpretarea au fost la înălţime.

“Păsărica şi Cârnatul”

Am adăugat un “şi” pentru a evitao cacofonie, dar chiar nu ne intereseazădacă transsexualul-hermafroditul încauză posedă ambele atributeanatomice incluse în numele de scenă(“conchita” în argoul hispanic, “wurst” îngermană), că poartă perucă brunetă şiîşi vopseşte barba, pentru că delegaţiaaustriacă a obţinut, şocând, ceea ceşi-a dorit: o victorie categorică şi unpunctaj incredibil, 290 de puncte. Horia Moculescusubliniază şi el, indirect, calitatea piesei “Rise like aPhoenix”, vizând de asemenea orientarea greşită ajuriilor de preselecţie de la TVR: “La noi, piesa

câştigătoare nu ar fi trecut de preselecţie, s-ar fi spus căe veche! E genul “Tu eşti primăvara mea” a lui FlorinBogardo sau “Un albastru infinit” a lui Marcel Dragomir”.Scriitorul Ştefan Mitroi notează în “Jurnalul Naţional”:“Epoca femeii cu barbă e abia la început. Dar va aveaşi ea un sfârşit, pentru a face loc celei a bărbatului cu

copite şi coarne, dacă nu cumva chiar i-a făcut loc! Vorurma pedofilii, care sper să nu-şi fi pierdut răbdareadupă tentativa eşuată din Olanda de a intra în legalitateca partid politic! Tot ce e nou se loveşte un pic derefuzul celorlalţi la început, după care... Lumea şi viaţae musai să meargă înainte! Cu anormalitateaprogresistă pre normalitatea obtuză călcând. Totînainte! Cu drepturile omului fluturând triumfătordeasupra capului, era să zic deasupra coarnelor, şi,desigur, cu cântec!”. În acelaşi cotidian, Dana Androniescrie: “Inclusiv austriecii au fost şocaţi dereprezentanta/ reprezentantul lor... Dar un minor care avăzut-o pe Conchita machiată şi cu barbă ce poate săînţeleagă? Vai de părinţii care au trebuit să deaexplicaţii... La fiecare ediţie realizez adevărul vorbelorlui Nichita Stănescu: cel mai bun vecin al nostru esteMarea Neagră! Am rămas şocată când l-am auzit peprezentatorul austriac ce frumos i-a prezentat pe Paulaşi Ovi, care se aflau într-un parc din... Budapesta”. Àpropos de vecini, uitaţi-vă câte puncte ne-au datBulgaria, Serbia, Ungaria (0, iar noi le-am dat 10!),Ucraina; noroc cu cele 12 puncte primite tradiţional dela Republica Moldova, altminteri ieşeam pe locul 15!Dacă ţările germanice şi nordice, pe de o parte, cele ex-iugoslave sau ex-sovietice, pe de alta, sunt solidareîntre ele, cele latine nici vorbă, aşa explicându-selocurile modeste ocupate an de an. Măcar crainiculfrancez a dat o lecţie de patriotism în aceastăglobalizare de limbă engleză, folosind graiul luiVoltaire... E edificator cine a câştigat în ultima vreme:Germania, Azerbaidjan, Suedia, Danemarca, Austria!Iar în 2014 pe podium au fost Austria, Olanda şiArmenia...

The Common Linnets (Olanda)

Sanna Nielsen (Suedia)


Ediţie modestă

Nu a fost un concurs foarteputernic, în schimb show-ul deteleviziune a fost fabulos, o

adevărată lecţie (sperăm că auvăzut şi cei de la TVR cum semarchează luminos marginilescenei, pentru a nu se mai repetaaccidentul groaznic al AlexandreiCepraga de la Braşov!). Nu numaipentru ce a fost pe scenă,dar şi inserturile,momentele nemuzicale,umorul prezent la tot pasul,inclusiv la... MuzeulEurovision. Globalizareas-a vădit şi în faptul căunele ţări au avutreprezentanţi aiminorităţilor etnice sauemigranţilor. Paradoxal,cele mai bune piese n-auobţinut clasarea meritată,începând cu Islanda şicontinuând cu Belarus,Danemarca, Rusia(gemenele care aucâştigat Eurovision Juniorla Bucureşti au fosthuiduite de public, jenantăpolitizare a unui concursmuzical!), Polonia, Franţa,Italia, Ungaria, San Marino... Pedrept cuvânt, cunoscutul jurnalist şiprofesor Ion Marin nota în cotidianulpe care-l conduce, “Ultima oră”:

“Prevalenţa criteriului geopolitic eun loc comun. Două tinere rusoaiceau fost huiduite doar pentru vina dea reprezenta o naţie aflată în conflictcu puterea euro-atlantică! Acumînsă altul e “must”-ul competiţiei,

depăşirea frontierelor, tot pe seamadiscriminării: transsexualitatea.Anterior, titlul revenise Israelului cuun transsexual care cel puţinrespecta rochia pe care oîmbrăcase, semănând a femeie.

Dar acum Austria a propus unmonstru ca din circurile ambulante,femeia cu barbă. Noi trebuia sătrimitem un cuplu inversionist,bărbat cu rochie şi femeia cu barbă.

Să ne grăbim înainte ca fenomenulsă escaladeze şi să aibă maretrecere zoofilii sau pedofilii!”. Înrevista “România Mare”, RaduToma, trăitor multă vreme pepământ american, este şi maicategoric: “Vesticii au dat aproapetoate punctele vesticilor, iar esticiiau dat punctele mai ales esticilor. Şia câştigat cineva... de la mijloc.Obscen cîştigător, obscenEurovision! Vestule, sâmbătă 10mai 2014 ai cobit sfârşitul Europei.Ruşine, Eurovision! Ruşine,Copenhaga! “Femeia cu barbă”cobeşte Apocalipsa Uniuniieuropene”. Din alt punct de vedere,realizatoarea TVR Marina Almăşan,care a condus în două rânduridelegaţia noastră, a consideratrevenirea cuplului Paula Seling –Ovi pe scena Eurovision, dupăperformanţa anterioară, drept o“ciorbă reîncălzită”, fără şanse desucces. Iar “Miracolul”, s-a văzut, nua avut loc.

“Artefactul Cârnaţ”

Eurovision este uneveniment de televiziune, deci deimagine, aşa încât nu o dată

aspectul vizual a jucat un rolimportant. Pe vremuri, “şocul”(acum am râde de aşa ceva!) eramult mai blând, de pildă cândSandie Shaw a cântat în picioarele

Eurovision

András Kállay-Saunders (Ungaria)

Maria Yaremciuk (Ucraina)


goale sau când au triumfat puştoaice foarte tinere, genGigliola Cinquetti sau Mary Hopkin. Acum, dacă nu viicu nişte monştri fioroşi (aduceţi-vă aminte de rockeriidin Finlanda), cel puţin, trebuie să ai o melodiefrumoasă, o fată drăguţă şi o susţinere geo-politică,

cum a fost cazul, în 2013, cu Emmelie de Forest(Danemarca), pe care amrevăzut-o în finalul show-ului. Dar dacă spectacolular fi fost transmis doar laradio, mai mult ca sigur aţifi apreciat melodiaaustriacă şi interpretarea...Scriitorul George Stancaeste şi el extrem decaustic în rubrica sa din“Click! TV”: “Au concuratnormalii cu anormalii.Anormalii fiind în fapt nişteimagini false, pictate cuaccente biblice şiinversioniste ca unsacrilegiu. Şi iar a învinsanormalul... DesignerulRăzvan Ciobanu aavansat ideea de a-ltrimite pe Naomi laEurovision. De parcă anultrecut nu am trimis noi totceva din zona anormală:un “castratto”, deşi nu era un festival de chirurgie, ci demuzică. Dar nu era concurs de “naomizde”, ci demuzică, aşa că au câştigat cântecul şi vocea cele maibune. Sau care au obţinut sufragiile unei Europe

“bolnave şi inversioniste”. Apoi, Ciobanu ne propune ocomparaţie forţată, împotriva naturii: “Nu comparaţi oDacie cu un Ferrari...”, dar greşeşte, fiindcă Ferrari-ullui, logic, ar trebui să aibă ţeava de eşapament în faţă,nicidecum în spate! Muzical e ca şi cum ar concura o

tilişcă versus un sintetizator... Corect aşspune că produsul Conchita Wurst e unartefact. E un bărbat care şi-a luat un numecompozit. Heteroclit. Se putea numi chiarHeteroclita... European. S-a înveşmântat îndamă, şi-a desenat o barbă... Nu e de uitatamănuntul că produsul avea un aerchristic... O muiere cu barbă pe numeConchita Cârnaţ, care aduce cu Hristos.Genial artefactul!”. Sigur, noi avem talentulde a lua totul în tragic (toată lumea ne fură,e împotriva noastră – vezi ultimul paragraf),dar să nu ne pierdem umorul, graţiecunoscutei reviste “Caţavencii”: “Dacăştiam că asta se caută, nu mai râdeam deNaomi. N-am ştiut să ne valorificămtranssexualii. Tot ce trebuia să facem erasă-i spunem să nu se mai bărbierească. IarCezar Ouatu, originala femeie cu barbă, afost prea devreme. Lumea nu era pregătităîn 2013 pentru o femeie cu barbă. Acum,când era, am trimis-o pe Paula Seling şi peun piticuţ care şi-a sculat părul ca să maiiasă 3 cm. în plus la riglă. Venise cu ditamai

orga circulară ca să cânte la 3 clape. De parcă s-ar fi

supărat cineva dacă ar fi venit cu o orgă mică, cu 3butoane. Sau dacă s-ar fi înghesuit după un pian dejucărie, să vedem doar ciuful ăla sculat cum unduie înritmul clapelor pe care apasă de aproape 2 ori”.

Eurovision

Donatan & Cleo (Polonia)

Basim (Danemarca)


EurovisionNoi, victime inocente

Reprezentanţii TVR, în frunte cu Liana Stanciu,reiau, ca în fiecare an, leitmotivul defavorizăriiromânilor: “Am fost sabotaţi de juriu şi de organizatori!Danezii le-au interzis artiştilor noştri să realizeze clipulde prezentare pentru concurs în Delta Dunării!”.Trecem peste absurditatea situaţiei: cum adică, cetreabă aveau danezii cu locul unde filmam noivideoclipul? Iar dacă şi-au permis această obrăznicie,de ce nu i-am pus la punct şi n-am făcut cum vroiamnoi? Ni se spune că “juriul” (din CINE este el alcătuit?)ne-a acordat note (dar CARE suntaceste note?) mai mici în finalădecât în semifinală, uitând însă că înfinală au apărut câteva piese în plus,toate valoroase. Apoi, nu garantaOvi susţinerea totală a scandinavilor,semnatari ai piesei şi subjugaţi decariera lui locală? Cum s-aucomportat danezii am văzut, iar ţarade adopţie a lui Ovi, Norvegia, ne-adat... 4 puncte! Liana Stanciu afirmătranşant: “Câştigătorul era dejastabilit. Juriul internaţional despecialitate (încă o dată, format dincine? Unde e transparenţaeuropeană? - N.Red.) o dădeafavorită pe Conchitta Wurst înaintede finală. A fost un produs demarketing la care austriecii s-au gândit încă de acum 5

ani. Au vândut o poveste, iar piesa şi interpretarea aufost bune. Dar nu au contat doar aceste lucruri, sezvonea că au existat şi alte aranjamente pentru a oajuta să câştige”. Trecem peste gravitatea unorafirmaţii făcute, repetăm, de un oficial al TVR, deci alRomâniei, dar recitim anunţurile optimiste făcuteînainte de concurs, când eram ba la un pas de victorie,ba cel puţin în primii 10, la pariuri, şi nu mai înţelegem

nimic. Acum, brusc, după război, toţi au avut ceva cunoi. Preşedintele juriului naţional (şi, citim în “Ring”, şial celui “internaţional”, deci a existat aşa ceva în searafinalei?), Mădălin Voicu, are la rândul lui revelaţii “postfestum”, după ce a anunţat la Braşov câştigătorii fără amai detalia notele membrilor juriului: “E o chestiune delobby, de sponsori, de bani. La noi e debandadă şi nuputem organiza la nivel decent o asemenea finalăEurovision”. Altfel spus, nici usturoi n-a mâncat... (nu-lmai întrebăm şi de “îngroparea” festivalului de laMamaia, sigur şi acolo alţii sunt de vină!). Nico,membră a juriului naţional, i-a felicit pe Seling şi pe Ovi

pentru prestaţie, convinsă fiind că meritau mai mult,dar şi ea, ca şi Mădălin Voicu şiLiana Stanciu, vorbeşte denecesitatea unui show pe măsură,gândit pentru specificul publiculuide la Eurovision. Ceea ce ne facesă ne întrebăm de ce nu a fostimaginat, cu banii Guvernului, unshow cu care să-i dăm gata petoţi; câştigând, acelaşi guvern ar ficonstruit rapid o salămultifuncţională, deci oricum sealegea şi municipiului Budapest(“ah, excuse me, Bucharest!”) cuceva... (Foto: theguardian.com)

Clasament final: 1. Austria 290pt.; 2. Olanda 238 pt.; 3. Suedia218 pt.; 4. Armenia 174 pt.; 5.Ungaria 143 pt.; 6. Ucraina 113pt.; 7. Rusia 89 pt.; 8. Norvegia 88

pt.; 9. Danemarca 79 pt.; 10. Spania 74 pt.; 11.Finlanda 72 pt.; 12. Romania 72 pt.; 13. Elveţia 64pt.; 14. Polonia 62 pt.; 15. Islanda 58 pt.; 16. Belarus43 pt.; 17. Marea Britanie 40 pt.; 18. Germania 39 pt.;19. Muntenegru 37 pt.; 20. Grecia 35 pt.; 21. Italia 33pt.; 22. Azerbaijan 33 pt.; 23. Malta 32 pt.; 24. SanMarino 14 pt.; 25. Slovenia 9 pt.; 26. Franta 2 pt..

Surorile Tolmachev (Rusia)

Softengine (Finlanda)


Presa

Publicaţiiromâneşti cu

profil muzical (II)Florin-Silviu URSULESCU

Până în 1990 nu a existat opublicaţie românească de profil,

axată pe temele muzicii ”uşoare” –tradiţională, pop, folk, disco, rocksau jazz. Existau informaţii înrubricile câtorva publicaţii(“Contemporanul”, “Scânteiatineretului”, “Femeia”,“Săptamâna”), dar mai ales înalmanahuri. Acest segment alpublicisticii de profil a marcatprofund viaţa unei importantepărţi a tineretului acelor vremuri şiare trăsături extrem de interesante– sociale, morale, politice,economice meritând o expuneremai mare.

Ne vom opri asuprapublicaţiilor cu caracter muzical carese lansau după 1990, în speranţaumplerii unui cert gol informaţionalexistent. Iniţiem astfel un demers înpremieră de acest gen din presanoastră. Spre fanii frustraţi ai rockuluis-a îndreptat atenţia editorilor, astfelcă majoritatea acestor publicaţii seaxează pe rock.

METAL FAN. Format A 4,coperţi color, pagini alb-negru cu mici

inserţii color, cu poster color lamijloc. Subţirică, numai 12 pagini,scrise însă mărunt,tehnoredactare haotică, cum seîntâmpla cu majoritateapublicaţiilor în acei ani - revista afost printre primele de gen, prin1992. Nu au apărut multe numere,iar preţul în banii... vechi, era 100de lei. Deşi erau articole axate pediverse stiluri de rock, accentul

cădea pe ramura metalică,redactor-şef fiind GabrielPaul Gomboş, un specialist alstilului.

PLAY. Subtitlu„Muzica la maxim!”. Format A4, coperţi color, conţinut color,poster dublu la mijloc, 32pagini. Editare îngrijită,fotografii clare, existând dejareclame şi concursuri cupremii. Se vedea deja căsuntem în anul 2001, apariţiafiind lunară iar preţul - 79.000lei. Conţinut consistent şi variat,cu multe ştiri, cu incursiuni înhip-hop, electronică, pop,portrete autohtone: nu este demirare că revista a obţinutfinanţări şi a avut viaţă mailungă ca altele, un meritimportant având Răzvan Marc,ulterior redactor TV şi la case de

discuri.ROCK-MANIA. Format A 4,

coperţi color, subţirică - doar 16

pagini color, lunară. Tehnoredactareaerată, fotografii xeroxate, conţinutcu intenţii ambiţioase: despre„civilizaţia rockului”, portrete dindiverse ramuri, inclusiv românească,apar scrisori şi întrebări de la cititori.Aspect modest, fonduri reduse,iniţiator - Marius Şerbănoiu.

SRL. Subtitlu „Să râdă lumeaşi să cânte”. Una din primele revisteapărute după 1989, mai precis în1990, astfel se explică hârtia deproastă calitate, cu pagini alb-negruşi fotografii xerox, format A 4, apariţielunară, preţ - 12 lei. Editată de

agenţia ATIAS, redactor-şefMarius Constantinescu,specialist al divertismentului:nu este de mirare conţinutulfoarte variat, cu cuvinteîncrucişate, muzică uşoară,jazz, umor. Nu a avut viaţălungă.

METRONOM. (Revistadependentă de toţi iubitoriimuzicii din România).Titulatură împrumutată de lacelebra emisiune a lui CornelChiriac. Altă revistă apărutărapid, în 1990, cu aspectmodest, coperţi color, darpagini alb-negru, cu fotografiineclare, 24 de pagini, format A4, lunară, au apărut puţinenumere. Sumar variat şiambiţios: scrisori, partituri,amintiri, cronici, medalioane,dance, pop autohton şiinternaţional.

Albumul cuamintiri

Revedere emoţionantă, după45 de ani, pe scena Sălii Palatului,unde Margareta Pâslaru i-aînmânat lui Mireille Mathieu,înrămată, fotografia laureaţilorGalei MIDEM (Târgul internaţionalal discului şi al editurilor muzicale),din ianuarie 1969, de la Cannes!Ocazie pentru noi să reamintim şicelor mai tineri că am avutîntotdeauna artişti cu care să nemândrim. Spre deosebire decelelalte ţări, unde “Discul de aur”se acorda pentru un disc, LP sausingle, la noi se totalizau vânzările,Margareta primind acest trofeu îndecembrie 1968, pe bazavânzărilor uluitoare pentru acelevremi, verificate şi aprobate deConsiliul de stat pentru cultură şiartă. Pentru a avea o imagine,încă de la debut, în 1961, vânduse20.000 de unităţi cu “Chemarea mării”de George Grigoriu, apoi, prin 1963-

1964 vindea numai în ţările socialiste înjur de 300.000 de exemplare anual,după cum scria presa din RDG sauUngaria. Organizarea, tipicromânească (nu s-a schimbat nimicpână azi, staţi liniştiţi!) a făcut cadiscurile Margaretei Pâslaru să ajungăla Cannes... după încheierea târgului!Chiar dacă atunci conducerea politică

nu încuraja foarte tare mediatizareaunor asemenea succese interna-ţionale, publicaţiile “Contemporanul” şi“Săptămâna” au acordat spaţii acestei

premiere pentru ţara noastră. Pescena de la Cannes campioanavânzărilor din ţara noastră a statalături de, între alţii, AmaliaRodrigues, Dalida, Udo Jürgens,Mireille Mathieu, AdrianoCelentano, James Last, Adamo,Karel Gott, Muslim Magomaev(care a făcut un succes uriaş înURSS cu “Să cântăm chitara mea”de Temistocle Popa!), Patty Pravo,Peter Alexander, Juan ManuelSerrat, toţi recompensaţi cu unsimbolic “Disc de marmură”. Maiputem visa azi la o asemeneacompanie? La Gala trofeelor,desfăşurată pe 25 ianuarie 1969,au cântat, ca invitaţi de onoare,

Gilbert Bécaud, Sergio Endrigo,Massiel, Mary Hopkin. Doi dintreaceştia au fost legaţi de acordareaunor trofee MIDEM pentru creaţie, luiBécaud pentru “Et maintenant” şi luiRuskin pentru “Those Were the Days”(“Le temps des fleurs” în variantafranceză), cu care solista galeză MaryHopkin a triumfat la Eurovision. De fapt

acest cântec este o adaptare a uneimelodii populare ruseşti, înregistrateprin anii ’20, “Daragoi dlia maia” (Mi-eşti drag). Interesant este faptul cădiscul lui Hopkin a fost produs de PaulMcCartney, la casa Apple! Revenind lamarea gală MIDEM, aici s-a acordat şiun super-trofeu lui Maurice Chevalier,la împlinirea a 80 de ani. De menţionatcă în 1968 Margareta Pâslaru fuseselaureată a puternicelor festivaluriinternaţionale de la Sopot (Polonia) şiBraşov (“Cerbul de aur”). Dar apreciatanoastră artistă nu s-a cantonatniciodată în trecut, oricât de strălucit arfi el: de curând a înregistrat ocompoziţie a lui Jolt Kerestely, pe untext propriu, “Iubiri platonice”, şi alansat albumul “Actorii cântă”,încasările acestuia fiind vărsate, ca deobicei, în scopuri umanitare.

Octavian URSULESCU


Pe scene

AMERICANA PARTY Alexandra Stan a fost protagonista unei petreceri

tematice inspirate din videoclipul “Thanks For Leaving”,filmat în SUA. „Americana Party” a transformat un clubcelebru din Bucureşti într-un veritabil tărâm de vis, cuelemente specifice unei petreceri ”american style”.Decorurile au recreat o parte din cele două videoclipuri aleartistei, „Thanks for Leaving” (până la lansarea oficială, afost prezentat în trei părţi, ca un scurt-metraj) şi „CherryPop”.

Cu un look nou (a purtat o perucă brunetă),Alexandra Stan a susţinut un moment live alături de Viky

Red, diferit de spectacolele cu care ne-a obişnuit. Golan, DJCristian Gherghely şi Charlie Boy, alături de dansatoare, auîntreţinut atmosfera.

„Thanks for Leaving” a fost scrisă după experienţatraumatizantă prin care a trecut artista şi vorbeşte despre noiînceputuri, despre alegerile pe care le poţi face în situaţiidificile, dar şi despre bucuria de a te descoperi şi de a fi tuînsuţi. “Piesa are legătură cu viaţa mea, este despreînvăţămintele pe care le-am tras şi despre recunoştinţapentru tot ceea ce mi se întâmplă acum. Sunt înconjurată defamilie, dar şi de mulţi prieteni”, a mărturisit Alexandra, carelucrează la un nou album ce va fi gata în toamnă. Următorulei single va fi lansat în Japonia şi apoi în Europa.

M. Pâslaru, M. Mathieu

Videoclipul piesei „Thanks forLeaving” a fost produs de Alex Cotoi şiSebastian Jacome şi regizat de KhaledMokhtar (Fonogram Studios,Griffon&Swans şi deFilm).

După „Thanks for Leaving” şicolaborarea cu Trupa Zero pentru piesa„Inimă de Gheaţă”, piese cu careAlexandra a abordat genuri muzicalediferite faţă de cele cu care neobişnuise, a venit rândul unui nousingle, al doilea lansat de Alexandra în2014. „Cherry pop” este o piesă pop-dance veselă cu ritmuri vibrante, cu unsound up-tempo ce conţine elementedin muzica house şi va deveni cusiguranţă hit-ul verii. Videclipul a fostfilmat în studiourile Buftea, fiind regizatde acelaşi Khaled Mokhtar (OanaGEORGESCU, Foto: Sebastian Oros)


Pe scene

“Culoarea ta” – Nadirfeat CRBLPiesa compusă de Randi şi

CRBL este al treilea single cu versuri înlimba română lansat de Nadir Tamuz.

Regia videoclipului – ”interziscardiacilor” - lansat oficial de cei doi cuocazia unui concert susţinut în CentrulVechi al Bucureştilor este semnată deTaz Dongo. Finalist al celui de-al doileasezon al concursului X Factor, Nadir alansat până acum single-urile “Interzis”şi “Leyla”, urmate de feat-ul cu J. Yolo lapiesa “Mână-n mână”.

Și CRBL a lansat recent cu Addaşi Raku piesa “Uşor, uşor”, dar şi primulsău album solo intitulat “Ce-avem noi

aici?!”, un material ce contine 14 piese. “Mă bucur căCRBL a acceptat să facă partea de rap. Este al doilea

single compus de Randi pentru mineşi sper că vom continua colaborarea.Videoclipul este interzis cardiacilor,iar piesa sper să fie fredonată detoată lumea“ - a spus Nadir, care afilmat alături de Florentina Raiciu, oblondă extrem de sexy.

La eveniment au fost prezenţiCRBL şi soţia lui, Randi, Cristian D,Crina Mardare, profesoara de cantoa lui lui Nadir, precum şi MişuCernea. De altfel fiul lor Bubu şicolegii din LaLa Band i-auacompaniat pe Nadir, CRBL şi Randicu ocazia recitalului lor. (OanaGEORGESCU, Foto: SebastianOros)

Alexandra Stan,Viky Red

Nadir, CRBL

D. Udilă, Randi, Nadir


Ştiri

FlashMihai ANTON

Randi vine cu un cadou special pentru faniiMORANDI: un single nou însoţit de un videoclip în regialui Iulian Moga. Morandi este unul dintre cele mailongevive grupuri de pe scena muzicală românească.După ce ultimul lor single, Everytime We Touch, a cuceritradiourile, Randi şi Marius Moga ne aduc Living WithoutYou: “Anul acesta se împlinesc 10 ani de când trupaMorandi există pe piaţă”, spune Marius Moga.

CONNECT-R – „Tren de noapte”. Noul single alsolistului vine după numeroase alte piese, printre care“Vara nu dorm”, “Dă-te-n dragostea mea” şi “Noi nepotrivim”. Noua creaţie este o melodie produsă deConnect-R şi echipa Rappin On Production.

JerryCo şi PROCONSUL lansează single-ul “Aşatrec anii”. După videoclipul “Campion”, în care JerryCo l-a avut ca protagonist pe Leonard Doroftei, artistul hip-hoplansează “Aşa trec anii”, în colaborare cu Proconsul.Dacă featuring-ul rap-rock este inedit, JerryComarchează “una dintre cele mai mari realizăriprofesionale”, iar cireaşa de pe tort o reprezintă inserarea

în piesă a câtorva versuri din poezia“Glossa”, a lui Mihai Eminescu. Versurile luiEminescu se integrează perfect înatmosferă şi în mesajul piesei, iarinterpretarea lui Bodo este remarcabilă.

După succesul obţinut cu proiectulN&D, alături de Delia, cu care a lansat hiturica “Vino la mine” (cea mai bună piesă aanului 2000), NICK, supranumit <Fabricade hituri>, revine în muzică şi lanseazăsingle-ul “Zeppelin”, în colaborare cuBeatrice, o nouă descoperire a artistului.

ELENA GHEORGHE lansează unsingle în limba engleză, “Mamma Mia”,împreună cu un videoclip. În acesta, Elenadă contra-replica de rol actorului GeorgePiştereanu, cunoscut publicului pentrurolurile sale din “Eu când vreau să fluier,

fluier” şi “Loverboy”. Piesa “Mamma Mia” este o nouăcolaborare a Elenei cu compozitorul şi producătorulmuzical Laurenţiu Duţă şi este un featuring cu artistulGlance.

După experimentul numit “Copilul din mine”, MAGA& TUDORAN, duo-ul inedit de pe piaţamuzicală românească, revine cu piesa“Dezbrăcaţi”, iar vocea feminină, careîncoronează refrenul, este Aylin Cadîr.Versurile sunt scrise de către cei doi, dar aufost completate de Cristina Bălan (ABCD /ex-Impact). Cei doi artişti s-au cunoscut întimpul unui festival în străinătate, undeGabriel Maga cânta cu formaţia Vunk, iarCosmin Tudoran, cu băieţii de la CassaLoco.

DJ RYNNO & SYLVIA lansează “Searăde seară”, prima lor colaborare cu Uddi,single cu o puternică aromă reggae.Producţia le aparţine lui Phelipe, Cortes şiMarius Dobre.

Nick şi Beatrice

Elena Gheorghe

Connect-R

De la Mioveni, la duete cu Al Bano!

Fulvia LAZĂR

Una din vocile strălucite ale generaţiei tinere deinterpreţi de muzică uşoară îi aparţine indiscutabil lui IONMOISE “JOHNNY” BĂDULESCU, din Mioveni. Este elevîn clasa a X-a la Liceul “Ion Barbu” din Piteşti. Talentul

muzical face parte se pare din gena familiei, din momentce sora mai mare, Alexandra, 25 de ani, a terminatConservatorul (pedagogie, dar şi flaut, pian, chitară) laBraşov şi în prezent este profesoarăde muzică la Bucureşti. Primelesemne ale unor înzestrări vocale deexcepţie au apărut în 2005, cândJohnny obţine un premiu 2 în faţaunui juriu din care făceau parte DanDimitriu sau Şerban Georgescu.Convinşi, părinţii îl înscriu lacursurile de muzică de la Palatulcopiilor din Piteşti, iar rezultatele nuîntârzie să apară, cu un premiuspecial la “Mamaia copiilor”, dupăcare au urmat o sumedenie dedistincţii la competiţii naţionale şiinternaţionale. După 3 ani de studiula Şcoala de arte din Piteşti, în 2009devine elevul lui Cornel Fugaru şi lascurtă vreme vine un succesremarcabil, locul 2 la EurovisionJunior (dar toţi specialiştii au fost deacord că merita să cîştige), fiindsusţinut financiar de Primăria şiCentrul cultural Mioveni.Îndrumarea lui Cornel Fugaru îşiarată roadele, cucerind în acel an Trofeele festivalurilor“Cerbul de aur Junior”, “Delfinul de aur”, “Remember”,“Fulg de nea”, premiul I la “Mamaia copiilor”. În septembrie2010 este selecţionat în proiectul “BCR Speranţe”, ceeace-i permite să vină săptămânal la pregătire la maestrulsău Fugaru. După numeroase emisiuni TV în ţară, în iunie

2011 primeşte vestea cea mare, fiind invitat să se prezintela un casting pentru celebra emisiune “Io canto”, lastudourile Mediaset din Italia! A trecut cu bine 2 preselecţii(susţinute financiar - transport, cazare - de BCR), fiindselectat să participe la marele show, o experienţă unicăpentru copilul român, care avea să fie acompaniat de oorchestră profesionistă şi să cânte de nu mai puţin de 3 orialături de AlBano! Trei luni în Italia, pe cheltuiala gazdelor,un adevărat vis, concretizat şi prin includerea cu 2 melodiipe albumul “Io canto 3”. Din păcate, acelaşi an 2011 îiaduce durerea de a-şi pierde profesorii, pe Cornel Fugaru

şi Iulian Băiaşu, continuându-şi pregătirea pânăla sfârşitul anului cu Mirela Fugaru, după care înianuarie 2012 BCR decide schimbareaprofesoarei, colaborarea cu Dana Dorian fiindînsă de scurtă durată. Anul trecut a fost preluatde organizaţia “Salvaţi copiii!”, tot prin BCRSperanţe, din martie 2013 pregătindu-se cuCrina Mardare şi Oliver Popa. A fost un anfructuos pe plan internaţional, cu călătorii în SUA(Ohio şi Chicago) şi cu un premiu I în Elveţia.Susţinut în permanenţă de părinţi, Elena şi Ion,dar şi de Centrul cultural din Mioveni şi Şcoalade arte din Piteşti, Johnny Bădulescu a participatcu succes la emisiunea TVR “Ploaia steluţelor” şia cucerit trofeul “Radio România Junior” în 2009.Anul acesta a primit premiul “Mihaela Albu” (ovaloroasă solistă locală, dispărută prematur) la

festivalul “Flori de mai” de la Călăraşi, unde juriul, foartenumeros, a avut o componenţă eterogenă, deci şi uneleclasări pe podium au fost discutabile. Repertoriul tânărului

solist cu voce de aur este extrem debogat pentru vârsta lui, cu peste 70de titluri, între care numeroase dinrepertoriul internaţional. Cântecelede muzică uşoară românească i-auadus premii în ţară şi peste hotare şieste mai mult decât meritoriu că lavârsta lui cântă cu atâta maturitatemelodii cum ar fi “Te-aşteaptă un om”de Ion Cristinoiu, “Merit eu?” deVasile Veselovski, “Doar când aiprieteni” de Cornel Fugaru,“Niciodată, niciodată” şi “Nu suntemîngeri” de George Grigoriu, “DonJuan de Popa Nan” de FlorentinDelmar, “Poarta către vis”, “Cântecpentru bunica”, “Te iubesc, măicuţamea!” şi “Voi cânta” de GeorgeNatsis, “Aproape de cer” de IonelTudor, “Oriunde-ai fi” şi “Părinţii mei”de Nicolae Caragia, “Eminescu” deIon Aldea Teodorovici, “Ce noroc!” deViorel Gavrilă, “Rugă pentru părinţi”

de Ştefan Hruşcă, “O stea” (Deep Central), “Pentru tine”(Pro Consul).

La cei 17 ani ai săi, Ion Moise Bădulescu, pe caretoată lumea îl alintă Johnny, nu mai este doar o autenticăsperanţă, ci deja o confirmare a unui talent de excepţie petărâmul “dulcelui stil clasic” din muzica noastră uşoară.

Confirmări


alături de Andra

32

În ţară


ŞlagăreleRomâniei

Octavian URSULESCU

Am relatat, la timpul cuvenit,despre magnificul concert de laSibiu, din toamna anului trecut, carei-a convins prin succesul său uriaşpe Tibi Marian, Andreea Boboacă şipe colegii lor de la agenţia deimpresariat că este un proiect viabil,ce merită “exploatat” (în sensul bun

al cuvântului) şi pus în valoare cumse cuvine. Protagonişti au fost,atunci, Marina Voica, AlexandruJula, Stela Enache, MihaiConstantinescu, Marina Florea,Adrian Daminescu, GabrielDorobanţu, Carmen Trandafir şiDaniel Iordăchioae – nouă corifei aiunei muzici uşoare româneşti plinede sensibilitate şi melodicitate, lacare spectatorii de toate vârsteleaderă cu toată fiinţa. Prin melodiilelor cele mai cunoscute au fostreprezentaţi în concertul respectivcompozitori cum ar fi GheraseDendrino, Nicolae Kirculescu,George Grigoriu, Florin Bogardo,Vasile Veselovschi, HoriaMoculescu, Marius Ţeicu, IonelTudor, George Natsis, Dumitru

Lupu, alături de cântece, deasemenea de mare succes,semnate de unii dintre interpreţi,cum ar fi Marina Voica, MihaiConstantinescu, Adrian Dami-nescu, Daniel Iordăchioae. Cumspuneam şi atunci, a fost odemonstraţie de rezistenţă întimp a genului, atât de urgisit înmass-media, dar şi o probă derecordare la actualitate, pentrucă nu a fost vorba nicidecumdoar de nostalgie – deşi aveţiceva contra nostalgiei? Cine n-are trecut şi istorie...

A fost semnalul naşteriiproiectului de mare anvergură“Şlagărele României”, careprevede numeroase turnee şispectacole în întreaga ţară.Chiar dacă iniţiatorii sunt dinSibiu, a surprins pe uniiaderarea la această iniţiativă aunor organizatori şi primării dinspaţiul transilvănean, unde înultimii ani reprezentanţii muziciiuşoare au ajuns mai rar (iată că sedovedeşte că n-a avut cine să facăpropunerile!). Din nucleul de 15artişti de pe afişul mega-concertului“Şlagărele României” de la SalaPalatului din 2 octombrie au fost,astfel, prezenţi pe scena unordiverse manifestări MihaiConstantinescu (la Baia-Mare,Câmpia-Turzii, Cisnădie), OanaSârbu (Baia-Mare), AdrianDaminescu (Câmpia-Turzii). După

cum se poate observa, puţine sunt

localităţile unde organizatorii localisă aibă spaţiu în program pentrumai mult de 4 artişti, aceştia fiind ceicare aleg din lista extinsă propusăde “Star Agency” după propriile lorpreferinţe sau ale publicului local.Astfel, la Luduş, în judeţul Mureş, auîncălzit şi mai tare atmosfera într-odupă-amiază toridă Alexandru Jula(“Soţia prietenului meu” cerutăinsistent, deşi artistul ar vrea să maicânte şi altceva...), Stela Enache(cine n-a fredonat măcar o dată “Anide liceu”?), Carmen Trandafir (şi“Micul ei univers”) sau DanielIordăchioae (întorcându-se la

Ileana Şipoteanu

Marina Voica, Laurenţiu Duţă

Stela Enache

marea sa albastră oriunde ar fi), fireşte fiecare cu unrecital consistent de 40-45 de minute, pentru că au ce(repertoriu), cu ce (voce) şi pentru cine să cânte.

Un episod interesant a avut locla Alba-Iulia, unde un alt modul de 4cântăreţi de top a alcătuit un “desant”la “Albafest by Marius Moga”, aşacum s-au intitulat anul acestaserbările oraşului. Fiu (şi Cetăţean deonoare) al municipiului, Marius Mogaa gândit un program echilibrat şicomplex, de mare atractivitate, pe oscenă uriaşă amplasată în centrulvechi. Fireşte, partea leului şi-au luat-o, firesc, aş spune, colegii săi degeneraţie şi de... ProTV; pe lângărecitalurile proprii, Loredana Groza,Ştefan Bănică, Smiley şi toţi ceilalţiau fost invitaţi sâmbătă seara săcânte într-o seară specială MariusMoga, în acompaniamentul uneiorchestre simfonice de 80 depersoane! Duminică după amiaza a fost rândulvedetelor folclorului, iar festivalul s-a încheiat (respectpentru aceşti artişti remarcabili) curecitalurile de muzică uşoară. Dinpăcate, aşa cum se întâmplă lanoi, folclorul şi-a depăşit cuaproape o oră spaţiul acordat, aşaîncât soliştii de muzică uşoară şi-au mai redus din melodii, presaţide fanfara care trebuia să încheie,tradiţional, festivalul. În ciudaacestui fapt, Marina Florea(dezlănţuită, temperamentală,cum n-am mai văzut-o de multăvreme!), Ileana Şipoteanu, AdrianDaminescu şi Daniel Iordăchioaeau reuşit o performanţă incredibilă:deşi ploaia nu a contenit o clipă(ideală ar fi fost aici Marina Voicaşi al său “Şi afară plouă, plouă”!),

miile de spectatori au rămas neclintiţi subumbrele, reluând fiecare refren laolaltă cucântăreţii, ovaţionând şi chiar dansând! A fost oseară cu adevărat magnifică, cu chipurirealmente extaziate la auzul unor melodii cum arfi “Stele perechi”, “Nu te voi uita”, “Am trup deceaţă”, “Ce mult te-am iubit”, “Dacă într-o zi măvei iubi”, “România”, “Eu te voi iubi”, “Într-o zi”,“Mă-ntorc la tine, mare albastră”...Vor mai fi, cusiguranţă, numeroase concerte şi pe parcursulverii, deocamdată, la data când scriem acesterânduri, pe 23 august va avea loc o revenire înfaţa publicului din Sibiu pentru Marina Voica,Mihai Constantinescu, Stela Enache, MarinaFlorea, Carmen Trandafir, lor urmând să li sealăture Carmen Rădulescu. Caravana “ŞlagăreleRomâniei” a pornit la drum, a fost greu de urnit,

nu se mai opreşte, potolind setea de melodie şi poeziea publicului, care nu mai are unde să-şi vadă şi să-şi

asculte idolii: nu ne referim la posturilecomerciale, deşi Antena Stars, TVFavorit, Kanal D, GiGa TV, Antena 1,ProTV au fost, într-o măsură mai maresau mai mică, alături de acest proiect.Dar ce ne facem cu posturile publice,plătite din banii noştri? TVR mairetransmite, din când în când, câte unfestival (a făcut-o, pe TVR2, cufestivalul “George Grigoriu” de laBrăila, sperăm s-o facă şi în toamnă cucealaltă bijuterie a genului, festivalul“Dan Spătaru” de la Medgidia), dar numai are nici o emisiune specializată,de divertisment, de actualitate artisticăunde să poată fi promovat uneveniment. Iar ceea ce se petrece laRadio România (mai bine s-ar renunţala numele ţării şi şi-ar spune “Radio

Europa”!) e de-a dreptul scandalos, muzica uşoarăromânească tradiţională fiind pur şi simplu absentă dinprogramele numeroaselor canale!

33

În ţară


Adrian Daminescu

Marina Florea

Mihai Constantinescu, Alexandru Jula

Pe scene


ConcertePETER GABRIEL. Peste două

ore de muzică, în pavilionul centralal Romexpo, în show-ul care faceparte din turneul Back to Front cepromovează o reeditare a celui maicunoscut album al său: spectacol-concept dedicat împlinirii a 25 deani de la apariţia discului “So”.Considerat unul dintre cei mai

complecşi artişti actuali, PeterGabriel a oferit un showspectaculos realizat în trei părţi, cu21 de piese interpretate impecabilalături de 4 dintre cei mai talentaţiinstrumentişti ai lumii: Tony Levin(bas), David Rhodes (chitară),David Sancious (clape) şi ManuKatche (tobe), împreună cusuedezele Jennie Abrahamson şiLinnea Olsson ca backing vocals(care au şi deschis seara cu unscurt recital). În prima parte culuminile din sală aprinse, artistulşi-a prezentat colegii şi piesele:“Come Talk To Me”, “Shock theMonkey”, “Family Snapshot”.Apoi în sală s-a lăsat întunericul, cu5 macarale uriaşe, manevrate detehnicieni aflaţi la sol, dar şi de oechipă de oameni suspendaţideasupra scenei. Au urmat piese ca“Digging in the Dirt”, “Secret

World”, “Solsbury Hill” şi “WhyDon’t You Show Yourself”, artistulpăstrând pentru ultima parte aconcertului său câteva dintre celemai cunoscute piese -“Sledgehammer”, “Don’t GiveUp”, “Big Time”, “In Your Eyes”.Dar Peter Gabriel a lăsat pentrufinalul concertului “The Tower ThatAte People” şi bis-ul “Biko”, tributpentru activistul anti-apartheid.

MARIZA. După concertele altordouă artiste portugheze careşi-au dedicat cariera muziciifado (stil care face parte dinpatrimoniul UNESCO), la SalaPalatului - concert sold-out -s-a aflat Mariza, pentru adoua oară la Bucureşti, după2010. Alături de cei patrumembri ai formaţiei, cu o vocepregnantă, a oferit “Promete,Jura”, “Meu Fado Meu”, “Beijode Saudade” (nostalgia dupăMozambic, ţara în care s-anăscut), “O Tempo Não Para”, “Primavera” - cântată întâiaoară de Amália Rodrigues,“Rosa Branca” şi “Feira deCastro”. La bis a cântat piesecelebre precum “MariaLisboa”, “Canto de Ossanha”-, al cântăreţei braziliene ElisRegina, “Oh, Gente da MinhaTerra”. Şi a promis că va

reveni în curând în ţara noastră, darpoate într-o altă sală, în care

oamenii să poată dansanestingheriţi.

3 Sud Est. Idolii unei generaţii,membrii grupului 3 Sud Est s-au

reunit după o lungă despărţire într-un concert la Sala Palatului. Pelângă hit-urile “Te plac”, “Vreau săte uit”, “Alături de îngeri”, Mihai,Laurenţiu şi Viorel au oferitpublicului trei surprize muzicale.Prima invitată a serii a fost ElenaGheorghe, interpretând, alături de 3Sud Est, piesele “Clipe” şi “Ecou”.Andreea Bănică, cea de-a douainvitată, a interpretat cântecele“Vorbe care dor” şi “În lipsa ta”. Celde-al treilea invitat al serii, HoriaBrenciu, a devenit, pentru o seară,al patrulea membru al trupei,oferind hitul “De dorul tău”. Ceipatru artişti au organizat un mecimuzical, între partea stângă şipartea dreaptă a Sălii Palatului,interpretând single–ul “Hello”. Un altmoment plin de “emoţii” a fostmarcat de prezenţa pe scenă atatălui lui Laurenţiu Duţă, Titi Duţă,care şi-a sărbătorit ziua de naştere.Cei 3 băieţi i-au făcut o dedicaţiespecială, hitul “De ziua ta”, iarLaurenţiu a mărturisit că refrenulpiesei a fost compus de către tatălsău, în urmă cu 30 de ani. La final,cel mai recent hit 3 Sud Est -“Emoţii”, apoi un bis cu hiturile“Amintirile” şi “Poveste dedragoste”.

YANNI - ”World Tour 2013-2014”. În turneul YANNI ”WORLDTOUR 2013-2014” a fost inclus unnou concert la BUCUREŞTI, la

SALA PALATULUI cu celebrulinstrumentist şi compozitor şiorchestra sa, pentru a treia oară.Concertul lui Yanni reuneşte

3 Sud Est

Peter Gabriel

Promisiuni

Dorin MANEA

Dacă în vara anului 2012,Sânziana Negru, cu numele descenă SIELLA, lansa primul single,

“Love is in the air”, artista revine cu“Semne”, piesă cu versuri în limbaromână. Melodia este compusă deMihai Ristea, iar imaginile din lyricvideo au fost filmate pe o plajă dinThailanda, unde Sânziana a

petrecut o vacanţă exotică. După cea cunoscut succesul ca Vj, Siella s-a orientat către muzică. Single-ul“Semne” este lansat alături de CatMusic.

ADRIAN TUŢU, câştigătorulprimului sezon “Românii au talent”,lansează un nou videoclip, “Averi

de sentimente”. Acestaeste primul single lansat

sub egidacasei ded i s c u r iUniversalM u s i cRomania

şi prima colaborare a artistului cuXonia. Piesa a fost produsă deBoier Bibescu, iar versurile au fostscrise de Tuţu şi Xonia.

JULIE MAYAYA - primul eivideoclip, “Las-o aşa”, realizat încolaborare cu Blazon. De regiaclipului s-a ocupat Anthony Icuagu.Piesa a fost compusă de AndreRizo, Blazon şi Robert Toma.

numeroase instrumente precum pian, claviaturi, viori,violoncel, harpe, chitară bass, tobe şi mai multepercuţii, trombon, trompetă sau chiar şi un corn francez.Din concertul de la Sala Palatului nu au lipsit solo-urileinstrumentiştilor săi virtuozi, interpretul la harpă dinParaguay, cubanezul de la percuţii şi energiadebordantă a bateristului Charlie Adams. Nu se pot

omite două voci feminine de excepţie – Lisa Lavie şisoprana Lauren Jelencovich şi un violonist remarcabil,Sanvel Yervinian.

ÎNREGISTRAT ÎN ROMÂNIA 2. La AreneleRomane din Bucureşti, show energic cu maeştriirockului alternativ de la noi – Alternosfera, Omul cuŞobolani şi Luna Amară, alături de Nişte Băieţi. Acestgrup, în deschidere, a pus pe ritmuri de punk-rockşlagăre cum ar fi “Vitezomanul Gică” (M.Constantinescu), “Lasă-mi, toamnă, pomii verzi” (M.Pâslaru), “Un actor grăbit” (B. Cristinoiu). Luna Amară aurcat pe scenă în momentul în care a început şi ploaia.„Roşu aprins”, „Dizident”, „Gri Dorian” sunt câtevadintre hiturile bine cunoscute ale formaţiei cu cel maiputernic mesaj social-politic din zona rock-ului alternativdin România. Omul cu Şobolani oferă „În zbor”, urmatde „Razna”, „Odă (în Piaţa Romană)”, „Xcelent”,„Caută”, „Stânga”, „Anti-mioriţa”, „Pandora”, „Nuîncerca aşa ceva acasă”, „Cine e de vină”. A încheiatseara Alternosfera, formaţie din Republica Moldova.Marcel Bostan, Marin Nicoară, Serghei Aladin, AnatoliiPugaci şi Dima Scripnic au făcut un show minuţiospregătit, de mai bine de două ore, cu „Flori de mai”,„Oraşul 511”, „Epizodia”, „Wamintirile”, „Muta”, „Ploilenu vin”. Cei 2673 de spectatori s-au dovedit a fiadevăraţi fani, aplaudând în ploaie timp de şase ore.


Pe scene

Siella

Julie Mayaya

Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:Corina BURA, Mihai-Alexandru CANCIOVICI, Grigore CONSTANTINESCU, Viorel COSMA,

Oana GEORGESCU, Sanda HÂRLAV-MAISTOROVICI,Doru IONESCU, Sorin LERESCU, Florian LUNGU,

Benedicta PAVEL, Răzvan RADOS, Carmen MANEA,Ecaterina STAN, Constantin-Tufan STAN,

Mircea ŞTEFĂNESCU, Florin-Silviu URSULESCU

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEACOMPOZITORLOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

Muzicieni români din diaspora(VII)

Doru IONESCU

DAN IONESCU (Thornhill, Canada).Considerat cel mai bun chitarist român de jazz în anii‘80 – ‘90, originar din Timișoara, Dan a cântat practic cumai toți marii instrumentiști români ai genului. L-a văzutla Sibiu pe marele Radu Goldiş, la sugestia tatălui său,şi de atunci a fost vrăjit pe vecie de instrument. Pe carel-a cultivat în toate felurile posibile (reduse, la noi, încomunism, dar şi după...), ajungând ca în Canada să-şidirecţioneze ambii băieţi în aceeaşi direcţie. A căutat săse perfecționeze permanent, dar declinul scenei deprofil după 1989 l-a obligat în cele din urmă săemigreze. Peste ocean și-a relansat cariera, în prezentînregistrând al nouăleadisc. Are doi fii, Gil și Tom,ambii absolvenți ai unoracademii de muzică. Laora filmării, prezenta unprogram cu valențecultural-educative (în acelcaz dedicat spirituluibrazilian), la o petrecereromânească din Toronto,un proiect la care ține lafel de mult ca la grupurileformate cu marii jazzmani.

TAVI IEPAN şiREZIDENT EX

(Germania, Franţa, Australia). Ediţie specială dublăcu mai mulţi muzicieni pop-rock timişoreni emigraţi dinultimii ani ’80 încoace. Unii au reuşit să cânte până înprezent, alţii au trebuit să trăiască dintr-o altă profesie.Dar cu toţii au sperat să revină în România şi să seexprime din nou în limba română. Chitarist şicompozitor în mai multe formaţii rock timişorene –Metamorf, Progresiv TM, dar mai ales Cargo - TaviIepan a emigrat în 1988, stabilindu-se la Hamburg. Aputut astfel să rămână şi profesional în muzică, lucrândatât în occident cât şi în România. Şi de fiecare datăcând a născut un proiect acasă, a chemat alături alţimuzicieni emigraţi. După mai puţin cunoscutele Sector,Flying Wood şi Locatarii, grupul Rezident Ex este ceamai importantă realizare de grup a sa, cucerind topurileşi marile scene româneşti de la primul concert. Din2010, i-a strâns pe scenă, în acest grup multinaţional,pe chitaristul Adrian Popescu (Paris), basistul Cristian

Podratzky (Berlin), Ovidiu Ioncu Kempes (până la urmărevenit în România de la Antipozi) şi pe chitaristulgerman Matthias Lange, iar în arene cohorte de fani.După un disc în 2012 şi o schimbare la vârf, trupaRezident Ex a avut puterea să o ia de la capăt cu noulsolist Sebastian Simonis!

EXPERIMENTAL Q şi NICOLAE BUCACIUC(Stockholm). Dispărut în anii ’80, o dată cu plecareamuzicienilor componenţi în străinătate, grupulExperimental Q s-a reunit în 2010 pentru un concert şiun disc, cu membri reveniţi din Canada (claviaturistulEugen Tunaru), Germania (chitaristul Vali Farcaş) şiSuedia. Singurul care a renunţat la muzică, artizanulrevederii, Nicolae Bucaciuc are multe de povestitdespre cariera sa muzicală şi profesională... cu cântec.

Dar pentru că spaţiul tipografic este limitat, văofer chiar în aceste zile un alt cadru, mai generos –cartea „Poveşti cu cântec din diaspora. 100 de românişi aventurile lor muzicale” - cu toate profilele de mai sustranscrise pe larg, de la Vladimir Cosma la NicolaeCovaci. Separat, în iulie se va lansa şi un CD – „Disculemigranţilor. Muzici din diaspora” – care va demonstraceea ce a fost deja arătat din plin în emisiunile care sevor redifuza zilnic, de la ora 17.00, la TVR 2.

EXPERIMENTAL Q reuniţi în 2010

Date post:	02-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times

MUZICAL~ ACTUALITATEAPrin dispariţia sa, am pierdut cel mai devotat şi adevărat prieten din...

Documents