MUZICAL~ ACTUALITATEA - ucmr.org.ro · PDF filesistemul tonal spre un nou modalism. ... punct...

Serie nouãseptembrie 2013

9(CXLVI)

36 pagini10 lei

D i n s u m a r:

Festivalul Internaţional “George Enescu”Disc Carmen Petra-BasacopolIn memoriam Liviu GlodeanuGărâna Jazz Fest 2013Remember Luminiţa Dobrescu (III)Portret Constantin Drăghici

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIAMUZICAL~ACTUAL

ITATEA

În imagine: compozitorul, dirijorul şiclarinetistul Jörg Widmann

foto: Marco Borggreve

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2013

Editorial

Reguli şi excepţii

Liviu DĂNCEANU

Ca orice limbaj, muzica se întemeiazăpe o legislaţie care, paradoxal, se dovedeşte afi deopotrivă riguroasă şi laxă. Putem spune,fără tăgadă, că arta sunetelor stă sub legi şi cămuzicianul prescrie reguli, instituind norme deaplicare ale acestora. Însă legile, regulile şinormele admit în anumite situaţii abateri caredezvoltă o întreagă dezbatere între regulă şiexcepţie. Astfel, în viziunea lui ConstantinNoica există cinci feluri de excepţii: unele careinfirmă regula, altele care o confirmă, cele careo lărgesc, cale care o proclamă şi , în fine, celecare substituie ele însele regula C. Noica: Despre demnitateaEuropei, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2012, pag.11). Vom încercasă extrapolăm aceste categorii de excepţii în teritoriul muziciipentru a conştientiza faptul că prezenţa lor înseamnă asumarearegulilor pe care compozitorul este dator să le respecte în actulcreaţiei, precum şi normele cerute spre a fi creator, făptuitor delumi sonore inedite. Pe de altă parte, regulile şi excepţiile potvaria; dar dacă raportul dintre lege şi excepţie este acelaşi,atunci şi tipul de muzică este acelaşi. Cercetarea creaţiilorsonore devine astfel posibilă graţie unui fond de principii carerenunţă la orice anecdotică sau chiar istoricitate în favoareaunei forme, respectiv a unui raport stabil. Mai mult, categoriilede excepţii în care o anume muzică se aşează hotărăşte însăşiprincipiile şi derivatele lor: regulile. Dar principiile, nu-i aşa,îngăduie, în anumite condiţii, derogări. 1. Excepţii care infirmăregula. În această situaţie regula devine intolerantă faţă deexcepţii, ne acceptându-le în nici un fel, fie şi pentru că ivireaexcepţiei îi ameninţă singura ei formă de manifestare:imuabilitatea. Aşa s-a întâmplat în epoca muzicilor primordiale,de sorginte totemică, în cadrul căreia orice manifestare ritualăpresupunea intransigenţa regulilor în faţa celei mai palidealunecări în excepţie. Am putea crede că muzicile primitive,magice, taumaturgice, suprasensibile, erau, într-un anume fel,atinse de dogmatism, căci dogmatismul se caracterizeazătocmai prin aceea că nu admite excepţii de la regulă, excepţiacontrazicând-o fundamental pe aceasta din urmă. 2. Excepţiicare confirmă regula. Bunăoară. în polifonia vocală a Renaşteriiîntâlnim „rătăciri” de la canoanele stricte ale contrapunctuluisuperpoziţional, rătăciri care întăresc regulile de întocmire aplurivocalităţii datorită rarităţii lor. Regula devine în mod cu totulexcepţional neregulă, arătând că numai aşa compoziţiamuzicală este un act raţional, de vreme ce se poate încălcasevera regularitate a discursului sonor. Eliberarea de rigoarealegii îl înnobilează într-atât pe autor, încât ea înalţă fiinţa muzicii.Spiritul palestrinian trăieşte din licenţă, aşa cum fluturele trăieştedin efemeritatea larvei. 3. Excepţii care lărgesc regula. Abiaacum excepţia îşi deconspiră adevărata ei vocaţie. Ieşită de sub

DIN SUMARFestivalul Internaţional

“George Enescu” 2-11

CD C. Petra-Basacopol 12-13Liviu Glodeanu - 75 14-15

Gărâna Jazz Fest 2013 16-17

Marius Ţeicu 18

Viorela Stoian 19

Concerte în ţară 20-22

Luminiţa Dobrescu (III) 24-25

Fan-Club Fuego 26-27

Krypton Reunion 28-29Portret Constantin Drăghici 30-31Femina 32La mulţi ani, Marina Voica! 34-35Pe micul ecran 36

interdicţie şi dininfracţiune, ea înceteazăsă slujească, împotrivapropriei voinţe, un stăpândur şi auster. Muzicileromantice, de pildă, facdin excepţie un adevăratdesant, care clatină dintemelii siguranţa legii. Olege care, iată, va finevoită să ierte excepţiapentru răzvrătirea sa. Cealtceva sunt „zbaterile”armonice lisztiene oriwagneriene dacă nuexemple clare demodelare, de educare alegilor funcţionalităţiitonale. E, desigur, un tipde cunoaştere prinintegrări succesive, în a

căror limite exerciţiul componistic nu estenicidecum greşit, dar care suportă, în zonele cedepăşesc aceste limite, excepţii de la regulă, iaratunci regula se transfigurează. Aşa s-aîntâmplat cu Gesualdo care a transfiguratsistemul modal într-un embrion de sistem tonal,şi tot aşa s-a întâmplat cu Wagner care a împinssistemul tonal spre un nou modalism. E ca şicum excepţia ar cere legii să intre în devenire şisă devină ceea ce este în neştiutul şineprevăzutul ei.

(Continuare în pag. 2)

2

Festivalul Internaţional “George Enescu”


Reguli şi excepţii

(Urmare din pag. 1).

Satisfacţia legii nu mai esteacum de a fi infirmată sauconfirmată, ci de a primi provocareaexcepţiei. 4. Excepţii care proclamăregula. În acest caz legile suntrespectate până la un punct.Excepţia se păstrează, aşadar, caexcepţie, neavând încă autonomie,nici siguranţă. De exemplu, regulileimprovizaţiei sunt cât de cât stricte,improvizaţia fiind astfel legiferată.Dar spiritul improvizaţiei este liber,prin urmare excepţional. Dacă însăregula nu ar integra excepţiile decât

în chip ideal, atunci excepţiile nu armai ieşi treptat din starea lor deînjosire şi subjugare, integrând eleînsele regula în chip real. Şi totuşiexcepţiile sunt încă în nesiguranţăfaţă de lege. Improvizaţia în jazz arenevoie de un cadru, de o matricecare să o valideze. 5. Excepţii caredevin pur şi simplu regulă. CândSchonberg inventa principiiledodecafonismului serial era clar căexcepţia nu se mai putea pierde înregulă, şi nu mai putea fi absorbităde aceasta. Tăria ei era alta decâtcea modelatoare de lege. Într-un fel,serialismul (cu atât mai mult celintegral) înfiinţează şi susţine regulifaţă de care compozitorul însuşieste o excepţie, conferind aicicompozitorului înţelesul uneinăzuinţe către libertatea inspiraţiei.Orice altă tehnică de compoziţieeste considerată de către serialişti o

excepţie inadmisibilă, în timp cesistemul serial este cotat de cătrene serialişti drept ceva ce nu este înlege, oricât ar pretinde acesta că oexprimă şi o respectă. În mod cert,serialismul a devenit regulă prinhegemonia disidenţei în raport cutonalismul şi modalismul începutuluide secol 20. Astăzi, muzicienii şi,mai cu seamă impresarii, caută ogramatică muzicală comună,închipuindu-şi pentru viitor o muzicăunică, întruchipând semnificaţiileunui folclor mondial. Până atunciînsă muzicile se desfăşoară şi sediversifică mai departe, ca tot atâteaexcepţii de la legea logosului sonor.Însăşi istoria muzicii europene esteuna în care, rând pe rând, excepţiiles-au constituit în valori autonome,străduindu-se, cu mai multă sau maipuţină tenacitate, să devină regulă.

Liviu DĂNCEANU

SimpozionulInternaţional de

Muzicologie“George Enescu”

În perioada 5-6 septembrie 2013 în Aula PalatuluiCantacuzino a avut loc Simpozionul Internaţional de Muzicologie“George Enescu”, un eveniment de mare anvergură ce a adunatparticipanţi din Germania, Grecia, Italia, România şi Statele Unite aleAmericii. La Simpozion a fost invitat preşedintele Uniunii

Compozitorilor şi Muzicologilor dinRomânia (organizatorul evenimentului)dl. Adrian Iorgulescu, care a ţinut uncuvânt introductiv despre importanţaacestei manifestări nu doar pentru culturaromânească ci şi pentru întreaga viaţămuzicală.

Simpozionul a fost prezidat deprof. univ. dr. Mihai Cosma, coordonatorulacestui proiect, care a reuşit şi anul

Cornel Ţăranu

Mihai Cosma

3



acesta să publice volumul deProceedings înainte de debutulFestivalului, astfel încât în prima zi aSimpozionului acesta să poată fiprezentat autorilor şi participanţilorla eveniment. Cartea (scoasă subegida Editurii Muzicale) a fostalcătuită după nişte reguli foartestricte, conform standarduluiştiinţific internaţional APA,înscriindu-se din punct de vederecalitativ şi al rigorii în rândulpublicaţiilor simpozioanelor derenume.

Printre participanţii acesteiediţii s-au numărat academicieniiCornel Ţăranu şi Octavian LazărCosma, Viorel Cosma, Sivia

Zimmermann (Germania), NicolaeBrânduş şi clavecinista IoanaCărăuşu (Italia) care, alături deceilalţi autori (în total 24 la număr),au susţinut comunicări şi au purtatdiscuţii despre creaţia enesciană,analize şi interpretări ale acesteia.Şi de această dată organizatorii au

reuşit săplanifice desfă-şurarea Simpo-zionului până lacele mai micidetalii, structu-rând propune-rile partici-panţilor în douămari teme:Sinteze cultu-rale şi Exegezeanalitice. Dea s e m e n e a ,concomitent cus u s ţ i n e r e alucrărilor ştiin-ţifice a fost

p o s i b i l ăproiecţia lorîntr-una dinlimbile fran-ceză, engle-ză, germa-nă, acţiunece a facilitat

comunicarea cuinvitaţii străini.

Simpozionuls-a bucurat deprezenţa studenţilor şia profesorilor Univer-sităţii Naţionale deMuzică din Bucureşti,

cât şi de cea a unor personalităţi alevieţii muzicale româneşti.

Ediţia de anul acesta s-aîncheiat cu lansarea mondială decarte Doina de Vincent Rastaedter(Germania), ce a avut-o ca invitatspecial pe compozitoarea VioletaDinescu (Germania).

Diana-Elena MURĂŞAN

Ioana Cărăuşu

Octavian Lazăr Cosma

Silvia Zimmermann

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2013


OTELLO, în anul

bicentenaruluiVerdi

Luminiţa CONSTANTINESCU

Cum era şi firesc, într-un an de comemorare a200 de ani de la naşterea lui Verdi, şi programulFestivalului Internaţional „G. Enescu” a cuprins câtevadintre creaţiile acestui mare compozitor: 4 Piese Sacre(Barenboim), Recviemul (Pappano) dar, mai ales,premiera operei „Otello”.

La Operă s-a dorit o montare de referinţă şi cu oviaţă de lungă durată. În acest scop s-a apelat la douăforţe creative de peste hotare: regizoarea austriacă deorigine bulgară Vera Nemirova şi dirijoarea canadianăKeri-Lynn Wilson. Întrebarea este dacă s-a atinsdezideratul de la care s-a pornit?... Şi da, şi nu. Dinpunct de vedere muzical a fost o reuşită, datorită celeicare, cu mână sigură, cu o bună cunoaştere a partituriişi a stilului verdian a condus ansamblul spreperformanţe auditive. După „Manon Lescaut” de Puccini

şi „Evgheni Oneghin” de Ceikovski, subţirica şimlădioasa Keri-Lynn Wilson ne-a demonstrat, încă odată, că poate intra în competiţie cu orice bărbat-dirijor,având forţa interioară, stricteţea şi autoritatea de acuprinde totul într-un demers alert, plin de energie. Subbagheta ei soliştii au siguranţă, deoarece cântă cu ei

toate cuvintele, le arcuieşte cu degetele şi privirea,frazele în expresivitatea lor. La cel de-al doileaspectacol prestaţiile corului, pregătit cu profesionalismde maestrul Stelian Olariu, şi ale orchestrei au fost

parcă şi mai bune decât la premieră, fiind raredecalajele, atacurile ezitante sau momentele de excessonor.

În distribuţie, schimbarea evidentă a adus-osoprana-oaspete Nicoleta Ardelean. Are un timbrufrumos, fremătător şi velurat, pe care îl remarcam încă

în urmă cu nişte ani, într-o„Traviata”, filmată la Opera dinTimişoara. E adevărat, atunci eramai tânără, avea mai multă luminăşi, parcă, rolul îi punea în evidenţămai mult, extinderea registrelor şiaspectul de virtuozitate. Deşi, pare ofiinţă meditativă, deci, într-ooarecare concordanţă cu rolulelegiac al Desdemonei, acum, sesimţea nevoia unui plus de patosvocal, o participare scenică mainuanţată între extaz, surprindere,dezamăgire, tristeţe, durere şiresemnare. Remarcabile au fostînsă: liricitatea cântului, boltirilerafinate şi pianisimele eterice dinultimul tablou.

Faţă de premieră, tenorulMarius Vlad Budoiu a căpătat un

plus de încredere în forţele proprii, voceaomogenizându-se cantitativ şi timbral, cu momenteculminante în: intrare, monolog şi, mai ales, în moartealui Otello. Este inteligent, cultivat, cunoaşte binepartitura şi subtilităţile stilului, stă bine pe scenă şi simteevident, multe dintre trăirile umane ale acestui frământat

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2013

Festivalul Internaţional “George Enescu”erou verdian. Desigur, nu cople-şeşte cu gabaritul glasului, dar, esteun Otello credibil şi expresiv. Şi Ştefan Ignat a evoluat, reuşind sădemonstreze că Iago este nu numaiun demon muntos şi inflexibil alrăzbunării, ci şi o fiinţă insinuantă,care-şi construieşte cu abilitateplasa de păianjen în care să-lprindă pe gelosul său stăpân.Aşadar, vocea şi frazele au fost maipuţin aspre, au apărut chiar şiatenuări nuanţative ale cunoscuteisale masivităţi interpretative.

Restul distribuţiei a fostformată din: Mihaela Işpan - Emilia,Liviu Indricău - Cassio, Andrei Lazăr- Roderigo, Marius Boloş -Lodovico, Iustinian Zetea -Montano, Ionuţ Gavrilă - Un herald.

Aşa cum merge majoritatearegizorilor actuali spre modernismşi Vera Nemirova a conceput ovariantă actualizată a lucrării, dar,pe care a desprins-o şi deconvenţiile impuse de libret. Astefelcă, Otello nu mai este nici maur, nici„Leul Veneţiei”, nici eroul glorios pe

care poporul îl aşteaptă cu sufletulla gură să scape din naufragiu. Eldevine conducătorul unei tabere derefugiaţi, acţiunea desfăşurându-seîntr-un decor unic, în trepte, format

din pasarele şi schele metalice, uncopac stilizat, toate acestea,completate de costume pestriţe,sugerând amalgamul naţiilor

urgisite, dar şi de uniformelesoldăţeşti ale bărbaţilor ce ţin subameninţarea armelor aceastămulţime. Chiar şi Otello poartă la

început bocanci,cămeşoaie şi vestăde piele, ajungând lacostum de ofiţer, cumanşetele sumese şisandale de plajă.Desdemona trece şiea de la rochia albălungă, la sari indian,rochie de catifea şiapoi, tradiţionalacămaşă de noapte.La un moment datpersonajelor li seîmpart chiar şi niştepături (?) portocaliicu care se învelesc.Toate aceste au fostconcepute de VioricaPetrovici.

Că celebrul„Esultate” e cântatdin lojă şi că finaluloperei îl găseşte peIago, ca invingător

absolut, în aceeaşi lojă, sunt„găselniţe” ce pot provoca impresie.După cum, „ploaia” de batiste dintabloul sosirii oaspeţilor veneţienieste emoţionantă şi de efect. Aici şi

trăirile obsedatului şi „cocârjatului”Otello, ajuns aproape de nebunie,au o atenţie meritorie din partearegizoarei. Latura umană e

speculată cu atenţie. Ce simbolmodern poate aduce însă, un duetde dragoste finalizat într-un patmatrimonial concretizat într-o barcăpneumatică, sau scenă în careDesdemona şi Emilia cară bidoaneşi împart asistenţei sticle cu apăminerală, ca mai apoi, tot ele, să sejoace împreună cu copiii cu avioanede hârtie? Ce este atât de sugestivşi modern că în lupta din primul actpersonajele nu se mai bat cu săbiisau cuţite ci, cu... sticle sparte, sauîn faptul că întâlnirile tensionantedintre Otello şi Iago se petrec la omasă pe care se găsesc o tablă deşah şi o sticlă cu scotch?...

Şi dacă Nemirova a fost,cum se povesteşte, meticuloasă culumea trăirilor actoriceşti alepersonajelor, de ce Otello seautodamnează înegrindu-se singurpe faţă, într-un evident pleonasm,sau de ce îşi suflecă impasibilmânecile cămăşii înainte de a osugruma pe Desdemona?...

Acestea sunt doar câtevadintre „derapajele” unei montări ceputea rămâne valabilă mai multăvreme, ca o continuare a vechilormontări de la Opera bucureşteană.Un succes pe lângă care, am camtrecut!... (Foto: Virgil Oprina)



Concert demuzică

contemporanăMircea ŞTEFĂNESCU

În după-amiaza zilei de 6 septembrie, la AteneulRomân, în faţa unei asistenţe numeroase, a evoluatOrchestra simfonică a Filarmonicii din Cluj-Napoca,dirijată de Jörg Widmann. Programul a cuprinsLumina drumurilor de Ulpiu Vlad, Ad absurdum,piesă de concert pentru trompetă şi orchestră micăşi Missa pentru orchestră mare de Jörg Widmann.

Jörg Widmann este unul dintre cei mai mariclarinetişti ai lumii, dirijor, şi totodată, cum a scris ziarulbritanic The Guardian, unul dintre cei mai solicitaţicompozitori contemporani.

Prima lucrare audiată a fost Luminadrumurilor de Ulpiu Vlad, o compoziţie ale căreisonorităţi se derulează irizante, scintilante şiautoportante, cu nobleţea unor voaluri care sfideazăgravitaţia. Ulpiu Vlad, în acest opus iveşte cu fineţe,delicat, în mod firesc, accente şi străfulgerări caredescind fin din folclorul muzical românesc, ceea ce m-apurtat cu gândul că asist, la o surpriză între lumi, la oreluare, într-un alt orizont şi pe altă scară de timp, amiezului de autentic din Preludiul la unison, enescian,

într-un parcurs de oconstantă frumuseţede policromii.

Jörg Widmanna încântat publicul cupiesa sa de concertAd absurdum, înexecuţia solistică atrompetistului SergheiNakariov, a căruivirtuozitate a atinscote ale incredibilului– staccate, de 10-12pe secundă – şi astapractic continuu,conferind sensulspectacular al dina-micii acestei partituri, poate o badinerie, poate unperpetuum mobile.

Missa pentru orchestră mare de Jorg Widmanne-a plasat pe planul unei creaţii simfonice importante,ca expresie a forţei conceptului de emoţie, care aducerevelaţii inclusiv prin implicarea unor larg dimensionatemulţimi de timbruri, de inspirate soluţii şi unimpresionant simţ muzical arhitectonic. Cred că aceastăMissă pentru orchestră mare de Jörg Widmann estesortită, într-un cândva, să devină clasică, printrelucrările de acest gen...

O menţiune specială trebuie făcută şi la adresaOrchestrei simfonice a Filarmonicii din Cluj-Napoca, oformaţie având componenţi de valoare la toatepartidele. O formaţie care, sunt convins, că poate facecu succes faţă exigenţelor profesionale cât desolicitante.

OrchestraNaţionalăa Rusiei

Mircea ŞTEFĂNESCU

Ştiam din emisiunileposturilor continentale deteleviziune specializate în muzicasimfonică şi de cameră despreclasa excepţională a OrchestreiNaţionale a Rusiei şi a dirijoruluiVladimir Spivakov.

Totuşi efectul, pentru cămuzica este un efect, este limitat lateleviziune, pentru a se ivi în toatăamploarea lui în sala de concert, şicând este vorba despre OrchestraNaţională a Rusiei şi de dirijorul

Vladimir Spivakov, se creeazăaceastă adevărată estetică afrumosului ce se imprimă în audiţiepână la pierderea respiraţiei, şi astaîntr-o incintă de 4000 de locuri, cumeste Sala Mare a Palatului de laBucureşti.

Concertul a avut loc miercuri4 septembrie 2013, în programfigurând ,,Suita nr.3 pentruorchestră” în Re Major, “Săteasca”de George Enescu, “Poemul pentruvioară şi orchestră” de ErnestChausson şi ,,Introducere şi rondocapriccioso pentru vioară şiorchestră“ de Camille de SaintSaens, avându-l ca solist concertistpe Serghei Dogadin, şi ,,Simfonia Iîn re minor“ de SergheiRahmaninov.

Acestora li s-au adăugat cabisuri şi într-o ghirlandă de splendori,,Dans Ungar“ din baletul ,,LaculLebedelor” de P.I. Ceaikovschi,

,,Dans Spaniol” de Alberto Jimenezşi ,,Dans” din baletul “Gaianehi“ deAram Haciaturian şi în variantapentru trompetă şi orchestră “HoraStaccato” de Grigoraş Dinicu într-ointerpretare de elită.

Sunt şi în muzică momentecu totul memorabile pe care le poţiîntâlni rar chiar într-o viaţă, şiVladimir Spivakov la pupitrul dirijoralal Orchestrei Naţionale a Rusiei, ne-a oferit această şansă. Nu a fost purşi simplu un concert, ci un spectacolmuzical de înaltă ţinută, o stare deatitudine, o relevare a conştiinţei desine în muzică şi pentru muzică aansamblului celor prezenţi pe scenade concert, ceea ce ne-a determinatsă acceptam ideea că am văzut şiam ascultat una dintre orchestrele şipe dirijorul acesteia, cuperformanţele cele mai admirabiledin câte există azi în lume.

Special am lăsat aici locul de

Ulpiu Vlad



Sub vraja lui Verdi

Doina MOGA

Cred că este săracă şi insuficientă expresia atâtde des vehiculată, aflată astăzi chiar în sloganulFestivalului Internaţional „George Enescu”, carevorbeşte de magia muzicii.

Muzica dacă nu este trăită, dacă nu este oîncifrare biografică, dacă nu atinge suflete şi nu

răscoleşte conştiinţe, dacă nu te face să icneşti defericire, dacă nu-ţi iveşte lacrima, dacă nu teîncremeneşte şi dacă ascultând-o nu simţi că audispărut şi timpul şi pereţii sălii de concert, poate fi orice,dar nu acest dat fundamental al CREAŢIEI. Or toateastea şi multe, multe altele, le-am simţit ascultândOrchestra şi Corul Dell’Accademia Nazionale di SantaCecilia, care împreună cu talentatul dirijor AntonioPappano, a celebrat naşterea lui Giuseppe Verdi printr-

o rarisimă interpretare a monumentului său nepieritor –după cum spunea Bernard Shaw – Recviemul.

A fost mult mai mult decât magie. A fost o starevie, tulburătoare, prezentă, palpabilă, chiar. A fostlungimea de undă a unui compozitor ce poate fi citităprin timp într-o interpretare sau alta, într-o trăire sau alta.A fost lungimea de undă a unui compozitor, spre a i seîntrupa prin execuţie, prezenţa divină. A fost un miracol.Din păcate, doar 4.000 de oameni, cât a cuprins sala aufost martorii încremeniţi ai „reînvierii” lui. Iar eu am fostunul dintre toţi. Mă înfior şi acum. Şi pot spune cu mânăpe inimă, că în zeci de ani de prezentă în săli deconcert, de aici, din lume şi de aiurea, nu mi s-a maiîntâmplat până acum să fi fost nu doar audient (fie el

bucuros sau nu, mulţumit sau nu, entuziast saunu de interpretare), ci martor implicat profund cutoate simţurile şi plinătatea emoţiilor la aceastădramatică, superbă şi cutremurătoare celebrare afiinţei umane în raport cu divinitatea. Pe scenă n-am văzut un dirijor, am văzut un om cu o baghetaîmbrăţişat de Verdi. Doamne, ce dirijor! Cetălmăcire! Ce concert! Ce orchestră! Ce cor! Cemezzosoprană! Ce omogenitate! Ce nuanţe! Cecontraste surprinzătoare! Ce intensitate! Cecromatizare! Ce trăire! Câtă frumuseţe, până ladurere chiar. Au fost 90 de minute care aş fi vrutsă nu se mai oprească. Şi… nici nu s-a oprit lanesfârşit de aplauze, când publicul aclamainterpreţii, dirijorul şi tot aparatul sonor aplaudapublicul… A continuat cu un bis, un „moment” dereculegere, parte din miracol. Afară ploua tare, cufulgere şi tunete şi toţi 4.000 de oameni am sta în

hol, unii lângă alţii, cuprinşi de magia lungimii de undă.Cerul aplauda! Fără nici o urmă de îndoială, searamuzicală din 11 septembrie de la Sala Palatului dincadrul Festivalul Internaţional „George Enescu” a fostunică, irepetabilă, o seară pe care şi natura a aplaudat-o îndelung. Ce seară! Ce concert! Ce aniversare! Ceonoare! Deh! Vraja lui Verdi e încă intactă şi vie. (Foto:Sergiu Iczkovits)

a scrie despre violonistul SergheiDogadin pe care l-am preţuit pentruvirtuozitatea lui impecabilă, pentruvaloarea expresiei la o intensătensiune emoţională şi cu o libertatedesăvârşită pe instrument.

Vârsta sa temporală de 25ani este surclasată de maturitateasa artistică teafără şi esenţială, şi nunumai la nivel instrumental, ci şi laacel al capacităţii de a comunica, dea transmite, de a ivi în limpezimesensuri şi înţelesuri care conferădreptul însuşi de a fi al capodo-perelor interpretate.

Mai mult nici nu poate cere.(Foto: Andrei Gândac)

dirijorul Vladimir Spivakov

Rătăcit în festivalPentru prima oară, de-alungul

deceniilor, în toată cariera mea deprofesor de pian şi critic muzical, nu mis-a întâmplat să roşesc cap-coadă,ascultând ceea ce în program era scris cafiind Concertul nr. 1 pentru pian şiorchestra de J. Brahms. S-a întâmplatluni 23 septembrie la Sala Palatului. Dealtfel, după primele note, impresia meas-a axat pe probabilitatea ca dirijorul,orchestra şi solistul să fi văzut acumpentru prima oară o sală arhiplină, cu4.000 de melomani informaţi, care ştiaucum şi când să răsplătească reuşitele.Cred că surpriza lor a fost totală, pentrucă o sala de concerte de o astfel dedimensiune nici nu e prea comună înEuropa. Dar prejudecăţile au făcut ca dinmotive ce-mi scapă, solistul concertuluisă fie Stephen Hough, care împreună cuRoyal Stockholm Philarmonic Orchestraşi dirijorul Sakari Oramo, să ia cu multălejeritate acest mare festival. Trec pestefaptul că am ascultat doi compozitorinordici A. Hillborg şi C. Nielsen în acestconcert, ceea ce unor organizatori româninu cred ca li s-ar fi permis la Stockholm,in cadrul unui festival de anvergura celui

de faţă, chiar dacă ar fi fost vorbade nume sonore ca GeorgeEnescu, Paul Constantinescu etc.În ceea ce priveşte persoana de lapian, pot spune că mi-a apărut înclar, ca un atlet, cu mare capacitatede efort, dar total pe dinafara zoneimuzicale. Nu a respectat nimic: nicinotele toate, nici pauze, nici liniimelodice, nici acorduri, nemaivor-bind de tempo-uri. A masacrat purşi simplu această splendidă creaţiea lui J. Brahms. În fine. Nu ştiu cumse face muzică la Stockholm. Acolonu am fost. Dar am avut oprejudecată cum că Stockholm-uleste o mare capitală şi culturală, căSuedia este un regat, ceea ce m-a făcutsă merg la acest concert cu ideea greşităcă voi asculta o formaţie simfonică şi unsolist, cel puţin la nivelul Oslo-ului, Berlin-ului sau München-ului. Am greşit.Revenind din nou la persoana de la pian,remarc că nu i-a folosit la nimic singurulinstrument de mare precizie pe claviatură,pe care ar fi trebuit să interpreteze opartitură celebră, pentru că el tot fals a,,cântat”. A reuşit în schimb performanţa,desigur ajutat de orchestră şi dirijor săproducă o aiureală auditiva de nedescris.Publicul, bine crescut şi politicos a

aplaudat. În fond erau oaspeţi aifestivalului nostru. Cum au ajuns aici,rămâne un mister pentru mine. Ce să maizic, nu mi-am putut închipui că laStockholm se face muzică altfel decât înEuropa. Şi m-am mirat foarte tare, maiales că orchestra are o carte de vizităimpresionantă. Dar, poate a fost binevenită şi asta. Pentru că doar astfel, partedin public, mai puţin cunoscător, va puteaaprecia la valoarea reală dirijori mari,orchestre mari, interpreţi mari, deşi zău,cred că nu meritau nici ei să afle aşa.(Foto: Agerpres)

Pagina de Doina MOGA


Bravo, Dans Vortice!Mărturisesc că în seara zilei de 16 septembrie am păşit

în sala ONB destul de sceptică şi chiar neliniştită. Asta pentrucă, cu ceva ani în urmă, respectiv în stagiunea 2007-2008 cândm-am întâlnit prima dată cu această companie portugheză şi amvăzut-o în desfăşurarea potenţialului ei artistic de atunci, deşi numi-a displăcut, nici nu mi-a plăcut prea tare. Dar din fericire,există surprize în artă. Şi când surpriza te face să recunoşti căun spectacol o trupă, doi coregrafi şi regizori, onorează dintr-unprea plin, prezenţa pe afişul de elită la Festivalul Interna-ţional„George Enescu”, nu poţi decât aplauda. Şi asta am făcut! Sigur,

titlul primuluispectacol (căci aufost două în total)DRACULA nu numaică mă irită, ba chiarîmi produce undisconfort la simplalui citire. Privind însătot ceea ce s-aîntâmplat pe scenă,într-un balet foartebine legat, cu cevacuvinte şoptite saurostite şi ceva efectecinematografice, amrealizat, că de altfeltotul era oprejudecată. Specta-colul în sine aşa cuma fost conceput el caregie şi coregrafie decreatorii lui ClaudiaMartins şi Rafael

Carriço, cu fraze dansante frumos rostite prin intermediulvocabularului neoclasic şi modern, cu linii elegant – romantice,ingenios susţinute de costume obişnuite, dar şi spectaculoase,

ca în cazul rochiei roşii şi albe, cu propoziţii duioase ce seinsinuau printr-o fericită succesiune de mişcări în abisurileamintirilor, toate infiltrate cu tact, dar multă precizie în capitoledure, vehemente, violente, crude chiar – bine înfipte încinematograficul horror –; aşa cum a fost conceput ca muzică:un reuşit colaj din muzici semnate de Philip Glass, Rahmaninov,Lou Red şi piese mai cunoscute din repertoriul lejer; aşa cum afost interpretat de solişti, de toţi membrii companiei – toţi solişti,şi toţi profesionişti desăvârşiţi – mi-a relevat opera a doi artişti cuo viziune scenică de excepţie, cu o cunoaştere de mare culturăîn domeniul muzicii şi de o capacitate artistică, în multemomente uimitoare. Se spune că la ceva ce n-ai fost de faţă, nuştii ce ai pierdut. Există întotdeauna o reuşită a alegerii. AcumFestivalul Internaţional „George Enescu” oricum este foartebogat şi după cum e firesc, muzicianul din mine este atras de omulţime de concerte. Dar cum îmi place baletul am premeditatreuşita acestui spectacol şi nu am greşit. Al doilea titlul prezentatde compania portugheză, tot la ONB în seara zilei de 19septembrie a fost – SOLILOQUY. De o factură foarte diferită deprimul şi cu un lirism mai accentuat, baletul, de fapt teatrul-baleteste o poveste despre o ţară a minunilor, unde se petrec situaţiide viaţă obişnuită, la care toţi reacţionăm intuitiv asemănător. Evorba de singurătate, duioşie, tristeţe îndeosebi, şi despreinevitabila moarte, care până la urmă face parte tot din viaţă.Spectacolul este o metaforă care poate fi văzută drept oalternativă la decepţie şi la incapacitatea de a depăşi de unulsingur, singurătatea din lumea întreagă. Aici limbajul coregraficimpecabil dansat a fost pe măsura poveştii, mai ales că înaceastă lucrare colajul muzical a cuprins fragmente din partiturisemnate de Saint-Saens, Debussy, Philip Glass, dar şi„discursul” din marele dictator, Charlie Chaplin. Montareacomplexă în care clasicul se mulează pe contemporan susţinutde costume deosebite, nemaivorbind de excelenta tălmăcire cedovedeşte o stăpânire aparte a elementelor clasice şi artisticedin baletul autentic, face ca dansul să devină teatru, se citeazăşi cuvinte, se pun şi întrebări… se participă. Foarte imaginativ şiintuitiv! Iar protagoniştii, aceeaşi ca în primul spectacol,impecabil. Bravo Dans Vortice! (Foto: Andrei Gândac)


Richard Wagner –triumf aniversar

Grigore CONSTANTINESCU

De-a lungul unei sărbători muzicale care a durat osăptămână, muzica wagneriană a răsunat cu o triumfătoarediversitate, construind o imagine de neobişnuită măreţie. În condiţiileexecuţiei dominate de marele dirijor Marek Janowski şi a Rundfunk- Simfonicorchester Berlin, s-au împlinit performanţele sperate,fără a lăsa impresia că spaţiul Sălii Mari a Palatului îi creazădificultăţi în realizare. Depăşind amplificarea de ansamblu şi detaliileprivitoare la evoluţiile solistice, unde anumite sublinieri ale pupitruluielectronic au fost totuşi vizibile, am constatat că efectul de ansamblueste întru-totul perfect acordabil cu cel definit prin ideea despectacol. Sugestia unei anume regii de mişcare scenică, pentrucântăreţi, a contribuit la spiritul teatral prin amplasamente capabilesă spaţieze comunicareapersonajelor, subliniindu-se relaţii,(cum ar putea fi prezenţa vocală acavalcadei walkiriilor, dialogurileWotan-Frika, scena întâlniriiSiegmund-Hunding-Siegl inde,momentele muzicale cu efect dearie culminativă, printre care“Nothung!”, cântat de Siegfried,duetul de dragoste Sieglinde-Siegmund). Producţia susţinută demuzicienii germani este un semn deexcepţie propriu profesionalismuluiacestei formaţii a OrchestreiRadiodifuziunii berlineze, capabilă arealiza astfel “ieşirea din studioul deînregistrări”, pentru participarea deanvergură la acest mare Festivalinternaţional. Comentândconcertele ce s-au succedat în cuprinsul ciclului capodoperelorwagneriene, Das Ring des Nibelungen, am sublinia gândirea şieficienţa dirijorală a lui Marek Janowski, capacitatea Maestrului de amenţine tensiunea derulării muzicii pe plan solistic, simfonic şidramaturgic, împlinind remarcabila triadă simbolică a Inelului de aur,Coifului “Tarnhelm” şi Sabiei “Nothung”. Nu putem să nu fim uimiţi demodul în care se manifestă ansamblul Rundfunk –Simfonieorkester Berlin, paleta timbrală, unitatea sonorităţii,diversitatea tempourilor şi exactitatea ritmică în frazare, forţaenergetică, toate capabile a face auzită plenar muzica Magului de laBayreuth pretutindeni, în Sala Mare a Palatului şi, prin intermediultransmisiilor live, în întreaga ţară. Sonorităţilor simfonice le-au fostadăugate, ca un adaus de culoare care aparţine numai finaluluiTetralogiei, cele ale corului Filarmonicii bucureştene, pregătit deIosif Ion Prunner.

Aniversarea a două veacuri de la naşterea lui RichardWagner a devenit, prin recurenţă, subiect de informare şi meditaţieasupra importanţei realizării epopeice Der Ring der Nibelungen,definită de compozitor drept “Spectacol solemn în trei seri şi Prolog“ (Eind Bühnenfestspiel für drei Tage und einen Vorabend). Fondulinspirator al poemelor se fundamentează pe cunoaşterea mitologieieroice germane, Niebelungenlied (circa 1200), îmbogăţit desugestiile anterioare ale legendelor scandinave. Reperele realizăriiacestei monumentale creaţii pot fi stabilite între anul primelor schiţe(1848) şi finalizarea lucrării (1874). Urmărind elaborarea fiecăreopere, ordinea este cea a momentelor de definire a conţinutului, fărăca Wagner să fi stabilit iniţial succesiunea, de la Aurul Rinului laMoartea lui Siegfried (finalmente intitulată Amurgul zeilor-Götterdämmerung), cu unele intermitenţe, Walkiria, Der JungeSiegfried (finalmente doar Siegfried). Premierele sunt condiţionatede lucrul la Tetralogie şi de construirea teatrului de la Bayreuthunde, se ştie, a avut loc evenimentul prezentării integrale a cicluluiîn august 1876..

Cu Tetralogia “Inelul Nibelungului”, Wagner împlineştecel mai măreţ proiect al istoriei teatrului muzical. Important este şimodul în care reinterpretarea surselor inspiratoare l-a îndemnat sprepropriile sale meditaţii filozofice, culturale şi sociale. Ceea ce lasămoştenire, către înţelegerea urmaşilor, este o modalitate de a

interpreta existenţe, de a supune dezbaterii confruntările esenţialeprivind acceptarea sau sfidarea destinului, lupta pentru obţinereadominaţiei prin Putere, locul pe care îl are în existenţa umană Aurul,ca mijloc de corupere a vieţii sociale. Desigur, privim cu atenţiediscursul muzical, din perspectivă orchestrală, bogăţia timbralăîmbinându-se cu susţinerea dramei, tălmăcită simfonic (uneori cuample desfăşurări programatice, cum ar fi pagini cu tematicăpoetică, precum Farmecul primăverii sau Călătoria lui Siegfriedpe Rin, deosebit de sugestive spectacular în audiţie). Wagner ridicăla un înalt grad de comunicare utilizarea leitmotiveor care circulă de-a lungul întregii epopei, revenind semnificativ acolo undedramaturgia o solicită, de la Aurul Rinului până la Amurgul zeilor.Mai mult, în finalul Tetralogiei, pentru Amurgul zeilor el realizeazăo sinteză a principalelor leitmotive reflectând eroii epopeei înimpresionantul Marş funebru ce precede prăbuşirea Walhallei şirevenirea aurului în apele Rinului. Totodată, este util să subliniemfactorul de continuitate al ideii “melodiei infinite”, subtila măiestrie aelementului variaţional în derularea muzicii.

Vocalitatea reprezintă o împlinire a experienţeloranterioare, cu paralele, cu determinări timbrale importante, capabile

a transforma în identităţi vocilesolistice, devenite personaje şiincluse în efectele puternice alesicretismului, ca regiecomponistică. Rar se poate vorbiastfel despre o operă în concert,capabilă a impresiona publicul ca şicum am fi participat la oreprezentaţie scenică. Intrarea multaşteptată, în programul Festivalului,a muzicii lui Richard Wagner a fostmarcată, cum am spus, de untriumf. Nu singular, ci multiplu,deoarece, de-a lungul uneisăptămânii am asistat la derulareaîn întregime a legendarului cicluDas ring des Nibelungen. Unadintre monumentalele operewagneriene, spectacol

demonstrativ al creativităţii geniului acestui artist, aflat la temeliainiţierii Festivalului de la Bayreuth, s-a reascultat acum la Bucureştidupă trei decenii de la prima prezentare naţională a acestei muziciîn stagiunea Orchestrei Radiodifuziunii Române, sub conducerea luiIosif Conta. Amintirile momentului nu mai sunt poate suficient deactuale în memorie, pentru a formula o comparaţie. Ceea ce amascultat la Sala Mare a Palatului, a fost un eveniment covârşitor printoate componentele sale de realizare artistică - dirijor, solistică şiansamblu orchestral. Enumerarea în detaliu tuturor contribuabililornu-şi poate afla spaţiul meritat în această scurtă consemnare.Demonstraţia profesională de înalt nivel a Rundfunk-Simfonieorkester Berlin este rezultatul viziunii dirijorale a unuiautentic maestru, Marek Janowski, arhitect al capodoperei, unmuzician pentru care muzica wagneriană nu are taine. Am subliniagândirea şi eficienţa dirijorală a lui Marek Janowski, capacitatea dea menţine tensiunea derulării muzicii pe plan solistic şi simfonic(cum ar fi scena, cu realizarea sabiei “Nothung”; uciderea balauruluiFafner).

Dominantă, ideea generică a sistemului componisticwagnerian, Wort-Ton-Drama, s-a împlinit în această unicăintegrală, proiect al organizatorilor Festivalului internaţional “GeorgeEnescu”, dovedindu-şi valoarea perenă în modul realizăriiinterpretative. Am trăit, între 15 şi 22 septembrie 2013, un astfel deeveniment, pentru prima dată desfăşurat la Bucureşti în răstimp deopt zile, în Festspielhaus - Sala Mare a Palatului. Integrala cicluluiwagnerian, o încununare a întregii capodopere dăruită nouă deartiştii germani, supuşi unei tensiuni ascendente, era greu deimaginat astfel. De-a lungul celor patru seri de operă, în fiecaredistribuţie soliştii au impus atenţiei spectatorilori prezenţe majore,evoluând cu ştiinţă a declamaţiei, artă a comunicării teatrale princare se creează, şi în concert, personajele dramei muzicala. Basbaritonul Egils Silins îl reprezintă cu o convingătoare autenticitate,într-o ascensiune vizibil potenţată în primele trei opere, pe măreţulzeu Wotan – atitudine sobră, voce stăpânind intenţiile expresive alepersonajului - zeul care smulge din mâinile lui Alberich aurul Rinuluişi, trecând prin acţiunile contradictorii din Walkyria ajunge, înaintede a părăsi naraţiunea legendară, în Siegfried, să-şi recunoască,sub înfăţişarea “Pelerinului”, imposibilitatea de a mai salva zeii şi



Rundfunk - Simfonicorchester Berlin

foto

: Ser

giu

Iczk

ovits

CvartetulVoces

Prezenţa cvartetului Voces pe scenaAteneului Român în cadrul ediţiei actuale aFestivalului Enescu a constituit uneveniment artistic de excepţie,mult aşteptat şi îndelungaplaudat. În interviul acordatposturilor de Radio Muzical şiRadio Cultural după încheiereaconcertului, maestrul BujorPrelipcean a menţionat căinterpretarea capodopereibachiene constituie darul specialoferit de muzicieni publiculuifidel, care i-a însoţit cudevotament timp de patrudecenii. Lucrarea monumentalăreprezintă o culme în creaţiacompozitorului (şi în muzicatuturor timpurilor) şi o piatră de încercarepentru aceia care o abordează. Versiunearealizată de distinşii muzicieni ne-a amintitcuvintele pline de profunzime ale savantuluiOctav Onicescu: “Muzica este un

raţionament învăluit în vis. Ea este cheiajudecăţilor esenţiale”. Sintetizând originalcuceririle artei muzicale şi principiile ştiinţeicontrapunctice ale epocii, precum şinobilele aspiraţii ale spiritului uman, Bachrealizează în această lucrare cu valoaretestamentară o expresie inedită a purităţii şia esenţialului.

Prestaţia excepţională a cvartetului

Voces a impresionat prin calitatea sonoră,prin sobrietatea expresivă, prin claritateaexprimării, prin integrarea firească adetaliilor în cadrul secţiunilor ample.Interpretarea Artei fugii, a constituit un

omagiu adus cantorului de la Leipzig, dar şiun omagiu adus lui George Enescu, al căruiparcurs creator a fost profund marcat demodelul bachian. Colaborarea fructuoasă amembrilor cvartetului s-a realizat la nivelulviziunii artistice şi în interpretarea muzicalăpropriu-zisă. În programul de sală interpreţiiafirmau că abordarea capodopereibachiene a constituit o adevărată

“provocare”, care a prilejuit o“lungă căutare a sunetuluioriginar, adecvat ethosului careînsoţeşte această uriaşă liturghiemuzicală”. Pentru publicul dinsala Ateneului a fost o adevăratălecţie de măiestrie şi odemonstraţie originală deîmbinare a fanteziei cu rigoareaîn procesul interpretativ.Remarcabilă prin profunzimea şinobleţea expresivă, versiuneaoferită de cvartetul Voces areliefat plenar frumuseţeamuzicii, dar şi valoarea

ansamblului (în care fiecare muzician esteînzestrat cu calităţi de excepţie). AbordândArta fugii într-o manieră fascinantă şiinteligibilă, artiştii au evidenţiat cu mult


Festivalul Internaţional “George Enescu”Walhalla. Principalul său oponent, Martin Winkler impresioneazăprin forţa dramatică malefică a lui Alberich, cel care lanseazăblestemul Inelului, luptătorul pentru recucerirea comorii pierdute,rezistent până în ultimele scene ale Tetralogiei; Christian Elsnerrealizează scenic, în prima operă, imaginea inteligenţei focului -Loge, capacitatea de a susţine agresiunea împotriva nibelungilorprin multitudinea faţetelor expresiei sale vocale; Gunter Croissbokeste uriaşul Fasolt, împlinindporuncile de solicitare wagneriană;vocile feminine, de asemeneapotrivite partiturii, îmi par de laînceput descinse dintr-un prestigiosspectacol german: Elisabeth Kulman– Frika, personalitatea teatralăcapabilă a se opune lui Wotan, Freia- primăvala tinereţii zeilor, AlexandraReinprecht, Erda, veşnicia de marecalm a destinului, DanielaDenschlag. În distribuţia ascultată,pentru Aurul Rinului, au participat şicântăreţi români selectaţi în audiţiiprealabile, precum Marius VladBudoiu - Froh, Sorin Coliban -Fafner, Valentin Vasiliu - Donner,Alina Bottez, Sorana Negrea – două din cele trei fiice ale Rinului.Toţi au onorat prin însuşirile vocale şi nivelul lor de pregătirecontribuţia interpretativă pe podiumul de concert. La performanţelesolistice menţionate s-au au adăugat în distribuţia din momentularmător al Tetralogiei nume noi, importante, soprana MelanieDiener, personalitate scenică şi vocală îndrăzneaţă (Sieglinde),mezzo-soprana Petra Lang, interpretă capabilă de înfăţişăritemperamentale multiple (Brünnhilde) şi, mai ales, tenorul TorstenKerl (Siegmund), cu întreg abatajul wagnerian de “helden Tenor”,dominând scena şi anunţându-şi astfel, în Walkyria, urmaşul. Nueste inutil să subliniem armonioasa demostraţie de decor sonor, agrupului vocilor de walkyrii, la care au participat solişti germani şicântăreţi români (Alina Bottez, Susana Negrea, Antonela Bârnat,Alexandra Tărniceru şi Sidonia Nica). Cheia de boltă a Tetralogieiwagneriene “Inelul NIbelungului, opera Siegfried, a fost punctulde întâlnire al personajelor principale şi împlinirea afirmării erouluititular. Neîndoios, compozitorul solicită intensiv pe parcursuldesfăşurării operei Siegfried performanţe remarcabile din parteavocilor care participă la construcţia dramei, intrarea noilor personajefiind de o dificultate maximă – Siegfried, cu o evoluţie categorialcovârşitoare în zona eroului wagnerian aşteptat, a fost susţinut într-o versiune strălucită de Stefan Vinke. Efectul sonor în dialogul cuPasărea pădurii, sunetul cristalin al sopranei Ileana Tonca, oferă o

surpriză, atâta vreme cât celelalte relaţii ale tenorului sunt mai alescu voci grave – impunătorul Wotan, Mime şi uriaşul Fasolt, soliştideja ascultaţi şi în operele precedente, Eglis Silings, ArnoldBezuyen mare actor al cântului teatral wagnerian, Sorin Coliban,glas autohton care a păşit deja pe podiumul de la Bayreuth, în acestan. O anume deosebire de atitudine stilistică, implicit dramaturgică,a făcut ca întâlnirea lui Siegfried cu Brünnhilde să scadă aici

tensiunea acumulată până în finalulacestei opere, din cauza deosebirilorvocale şi de expresie de care dispuneasoprana Catherine Foster. Dintre marilepersonaje ale “Tetralogiei”, în Amurgulzeilor, mulţi zeii ne-au părăsit, Wotan,ultimul dintre aceştia, cum remarcam,rostind sentinţa prin care recunoaşte cănu mai are puterea de a-l opri peSiegfried din drumul destinului său, carenu salvează ci contribuie la prăbuşireaWalhallei. Singura care purta încă auralegendară era doar Brünnhilde, părăsităînsă de pecetea nemuririi(impresionantă, prin revenire îndistribuţie, creaţia Petrei Lang). Avândîncă forţa de a încredinţa aurul damnat

fiicelor Rinului, înainte de a intra în vâlvătaia rugului, artistawagneriană participă şi decide evenimentele amurgului, nimicindlucrarea malefică a nibelungilor. Generos, compozitorul comenteazăîn această ultimă naraţiune densă, culminaţiile simfonice ce vorconduce la finalul tragic prin discursul orchestrei, reflectareaconflictelor dramatice ale marilor solouri vocale (Cântul Brünnhildei).Eroul, purtător al inelului, Siegfried, unul dintre puţinele personajecare sunt păstrate până aproape de final, Stefan Vinke a avutmisiunea de a se opune, conştient sau nu, agresiunii lui MartinWinkler-Alberich, Valentin Vasiliu-Günter şi Eric Halfvarson-Haven.Ursitoarele readuc câteva voci din distribuţiile anterioare, precumElisabeth Kulman, Daniela Denschlag, iar tripleta fetelor Rinuluireapare cu imagini asemănătoare celor din Preludiu - Ileana Toncaalăturându-se, Alinei Bottez, Soranei Negrea.

Revenind la impresia de ansamblu, să spunem că, înaceastă integrală, Rundfunk – Simfonieorkester Berlin şi-ademonstrat valoarea, sub impresionanta conducere a lui MarekJanowski, cel care a ştiut să aleagă solişti demni de partiturawagneriană. Multă vreme, amintirea triumfului wagnerian va stăruiîn memoria noastră, de la Aurul Rinului până la Amurg…, drept unreper unic în istoria Festivalului internaţional “George Enescu”, ecoude capodoperă în 2013, după premiera Oedipului enescian din1958.

foto

: Age

rpre

s



11

rafinament conţinutul şi particularităţile fiecărei lucrări a ciclului(alcătuit din 20 de fugi şi canoane). Am admirat deopotrivăcoordonarea impecabilă a muzicienilor pe parcursul întregii lucrări şidialogul firesc al acestora, cât şi sonoritatea plină de nobleţe,remarcabilă prin profunzime, prin sensibilitate, prin subtilitateafrazării, prin dozarea atentă în plan dinamic şi agogic.

Muzicienii au interpretat cu profesionalism, cu discernământ,cu responsabilitate şi dăruire monumentala capodoperă bachiană.Timp de o oră şi 40 de minute cât a durat prezentarea lucrării, salaAteneului a devenit o imensă catedrală, în care arta contrapunctului adovedit că deţine cu o impresionantă forţă motrice în cadruldiscursului muzical, constituind şi un generator al ineditelorcombinaţiilor sonore şi timbrale. Maeştrii Bujor Prelipcean (vioara I),Vlad Hrubaru (vioara a II-a), Constantin Stanciu (violă) şi DanPrelipcean (violoncel) au realizat o prestaţie artistică - în egalămăsură elevată şi emoţionantă - a Artei fugii, dar şi o originalăinvocare a rugăciunii, a speranţei, a încrederii şi solidarităţii umane.

Există o unitate indisolubilă a sufletului uman, în care viaţaşi moartea, fericirea şi durerea sunt mereu legate printr-un profundsentiment religios care face apologia vieţii. În celebra fugă în careeste intonat motivul BACH (mai întâi în nuanţa piano şi la sfârşit, înforte), artiştii au reliefat cu mult rafinament metamorfoza de lasentimentul de resemnare şi de împăcare a compozitorului în faţămorţii, la apoteoza finală, care evocă speranţa şi nobilele aspiraţiiumane. Pe scena Festivalului Enescu, cvartetul Voces a oferitpublicului un nepreţuit dar muzical, care a îngemănat măiestriaartistică, rigoarea stilistică, şi spiritualitatea într-un vibrant mesaj desolidaritate umană. Interpreţii au reuşit să convingă publicul cămuzica lui Bach constituie o prezenţă expresivă, chintesenţială, de oadmirabilă vitalitate şi o infinită longevitate. Evenimentul de la Ateneua confirmat faptul că emoţia estetică provenită de la o capodoperă sepurifică şi se intensifică o dată cu trecerea timpului. De aceea,interpreţi de certă valoare, precum maeştrii care alcătuiesc cvartetulVoces, încearcă să-i descopere noi semnificaţii, în consens cuaspiraţia mereu actuală îndreptată către Bine, Frumos şi Adevăr –tripleta de aur a marilor creaţii.

Ansamblul ProfilÎn cadrul ediţiei actuale a Festivalului George Enescu,

muzica contemporană a ocupat un loc privilegiat. Printre manifestărileartistice care s-au bucurat de un binemeritat succes, s-a aflat fărăîndoială concertul susţinut de ansamblul Profil. Muzicienii au inclus înprogramul prezentat în data de 8septembrie la Ateneu, creaţiiromâneşti datorate unor compozitoricontemporani de marcă, aparţinândunor generaţii diferite. La realizareaartistică la cei mai înalţi parametri aevenimentului muzical au contribuitmai mulţi factori decisivi: prezenţa lapupitrul dirijoral a maestrului TiberiuSoare - muzician carismatic, cuautoritate şi experienţă în domeniu -,prestaţia soliştilor de valoareincontestabilă, calitatea fiecăruimembru al formaţiei, precum şicolaborarea fructuoasă a acestora şi,nu în ultimul rând, alegerea inspirată arepertoriului de către compozitorulDan Dediu (fondatorul şi directorul artistic al apreciatului ansamblu).

Programul a debutat cu lucrarea Cinematic pentruorchestră de cameră de Adrian Enescu, creaţie de anvergurădeosebit de complexă, în care este percepută o originală îmbinare aelementelor de jazz cu structurile specifice ale muzicii contemporane.Sub atenta îndrumare a dirijorului Tiberiu Soare, ansamblul Profil aoferit publicului o versiune cuceritoare, plină de culoare şi de fantezie,remarcabilă prin varietatea şi pregnanţa ritmică, prin tempo-ul alert,prin originalitatea armonică şi diversitatea imaginilor muzicale, care s-au derulat ca într-un scenariu cinematografic. A urmat lucrareaInvocaţii pentru clarinet solo, a compozitorului Viorel Munteanu.Ascultându-l pe Emil Vişenescu mă gândeam la contribuţia creatoarea interpretului în redarea muzicii. Lucrarea de mare poezie şisubtilitate expresivă, conţine dificultăţi tehnice inimaginabile. EmilVişenescu a realizat o versiune excepţională a acestei creaţii dificilecare îngemănează original sensibilitatea şi virtuozitatea

instrumentală; interpretarea inspirată, plină de nobleţe şi lirism aevidenţiat cu mult rafinament timbralitatea specifică a fiecărui sunetori motiv muzical. În afara momentelor lirice, evocatoare, solistul aacordat atenţia cuvenită secvenţelor strălucitoare, de anvergurăinstrumentală. Publicul a fost captivat de aplombul şi lejeritatea cucare au fost executate pasajele de virtuozitate pline de strălucire şibravură. În concertul de la Ateneu, Emil Vişenescu a dezvăluitvirtualităţile profunde ale lucrării de o intensitate expresivă şi ideaticăfără egal. Interpretul a reuşit să perceapă în lucrarea care i-a fostîncredinţată nu numai poezia şi verva, ci şi aceea latură de adevărcare scânteie.

În continuare, ansamblul a prezentat lucrarea compozitoruluiOctavian Nemescu intitulată Nativitas quindeci, pour 11 heures dela nuit (elaborată în anul 2012) Creaţia originală, cu profundesemnificaţii iniţiatice a fost redată cu gravitate, cu sobrietate şi cu opronunţată expresie tragică. Sub bagheta plină de har a dirijoruluiTiberiu Soare, ansamblul a evocat cu măiestrie sonoritatea şidiversitatea coloristică a orchestrei simfonice. Publicul a fost adâncmarcat de evenimentele existenţiale pe care le întruchipează aceastăcreaţie cu conţinut profund. Dincolo de expresia dureroasă a muzicii,membrii ansamblului Profil au evidenţiat nobleţea sufletească aautorului şi sentimentele general umane pe care creaţiile acestuia ledezvăluie. A urmat lucrarea Centrifuga, scrisă de compozitoareaDoina Rotaru în anul 2011. Muzicienii au acordat o atenţie deosebităconţinutului bogat în semnificaţii, transformărilor permanente,adeseori imprevizibile, care apar pe parcursul desfăşurării lucrării,precum şi momentelor tensionate, care alternează cu scurteepisoade de acalmie. Ei au evidenţiat cu fantezie şi rafinamentsonoritatea originală a discursului muzical, aflat mereu într-un procesde metamorfozare şi dinamizare. Finalul neaşteptat, care aduce oschimbare de atmosferă şi de perspectivă, sugerând serenitatea şipacea sufletească, a avut un impact puternic asupra spectatorilor.

În continuare, violonista Diana Moş a oferit o variantăinspirată, plină de culoare şi strălucire a lucrării compozitorului MihaiMăniceanu, intitulată sugestiv Crescendo. Ascultând-o pe DianaMoş, publicul a realizat cât de dificil este să interpretezi creaţiilemuzicale contemporane la cel mai înalt nivel artistic. În cele mai multecazuri, solistul trebuie să descopere singur mijloacele instrumentaleadecvate, pe care le presupune abordarea repertoriului atât decomplex şi de fascinant scris de compozitorii actuali. Lucrarea deanvergură instrumentală i-a prilejuit violonistei oportunitatea de a-şievidenţia plenar experienţa şi tehnica impecabilă. A fost o adevăratădesfăşurare de pasaje strălucitoare, pe întreg registrul viorii,executate cu dezinvoltură, într-un tempo extrem de rapid. Lucrareaconţine numeroase efecte coloristice şi timbrale neaşteptate, pe care

solista le-a reliefat convingător, într-o manieră originală, plină destrălucire şi pregnanţă. Autorul aimaginat un perpetuum mobilefrenetic, plin de vervă şi bravură, cuo anumită tentă umoristică, pe careDiana Moş l-a realizat cu multăfantezie şi dezinvoltură. Publicul aapreciat lucrarea originală,răsplătind cu binemeritate aplauzeinterpreta şi compozitorul.

În încheierea concertului, au fostprezentate cele 5 StudiiTranscendentale pentru orchestrăelaborate de compozitorul NicolaeBrânduş. Lucrarea originală, deample dimensiuni, impresionează

prin bogăţia conţinutului şi prin o complexitatea arhitecturii muzicale.Pornind de la cinci meditaţii inspirate din texte importante ale tradiţieiculturale universale, compozitorul dezbate şi propune soluţii muzicalepentru multe probleme existenţiale care preocupă omenireadintotdeauna. Interpretarea remarcabilă prin varietatea expresivă şiprin sinceritatea transmiterii mesajelor pline de gravitate şiprofunzime, a impresionat puternic pe toţi cei prezenţi în sală.Publicul a apreciat profesionalismul, omogenitatea şi calităţile deexcepţie ale ansamblului coordonat de maestrul Tiberiu Soare, care arealizat imagini muzicale fascinante, originale prin varietateaexpresivă şi semantică. Pe parcursul întregului concert, ansamblulProfil şi-a confirmat locul privilegiat pe care îl ocupă în ierarhiavalorică a muzicii contemporane. (Foto: Agerpres)

Pagină realizată de Carmen MANEA


Muzica românească

Daruldiscografic alcompozitoareiCarmen Petra

BasacopolRuxandra MIREA

Suntem bucuroşi de a primidarul compozitoarei Carmen Petra-Basacopol, acum în plină vară,2013. Această apariţie discografică,intitulată Portret muzical, inspirată şideosebită prin calitateaînregistrărilor, o datorăm SocietăţiiRadio România, Fundaţia RadioRomânia şi cuprinde şasevaloroase lucrări.

Compozitoarea CarmenPetra-Basacopol este o prezenţădistinsă şi generoasă a generaţieipost-enesciene. Domnia sa, prinîntreaga sa creaţie dispusă înaproape toate genurile muzicii culte,mai puţin muzica de film, neînnobilează trăirile, existenţele.Compozitoarea s-a născut la Sibiu,în Transilvania cea cuprinzătoare devarii etnii, demne în faţa atătorvremelnicii ale istoriei. Muzician adevenit prin pasiunea sa pentrufrumos, prin ocrotirea mamei,talentată pianistă, şi, mai apoi, princuprinderea prestigioşilor artiştiMihail Jora, Theodor Rogalki, PaulConstantinescu, dar şi mulţi alţii.Cursurile urmate la Conservatorulde Muzică din Bucureşti, laFacultatea de Filozofie dinBucureşti, la cursurile de vară de laDarmstadt, i-au statornicitînvăţăturile alese, susţinute dealtfelde sensibilitatea şi talentul săupătrunzător. Ele au fost încununateîn 1976 prin conferirea titlului dedoctor în ştiinţe muzicale, în urmasusţinerii tezei de doctorat laUniversitatea Sorbonne din Paris,cu tema: L`Originalité de la musiqueroumaine de chambre et de scène,à travers les oeuvres d΄Enesco,Jora et Paul Constantinesco.

De atunci şi până în prezentcompozitoarea a ţesut, din magiasunetelor, pânza inefabilă alucrărilor sale. Nu puţine la număr,deja 143 de opusuri, eledesemnează o gândire muzicalăordonată, echilibrată, ce îndimensiunea de bază vibrează prinsensibilitate şi delicateţe, în careelementul ce se individualizeazăeste ethosul spaţiului românesc. Dinacest concept de creaţie, ce dealtfel o încadrează în orientareamodern moderată, Carmen Petra-Basacopol valorifică potenţialulnesecat al modalului diatonic şicromatic topit în creuzetul genurilorşi formelor muzicale tradiţionale,flexibile şi modernizate prin panasa, prin forţa esteticilor noi.Originalitatea stilistică a autoarei,reperabilă şi în lucrările prezentateîn CD-ul intitulat Portret musical,demască constanţa şi fidelitateafaţă de formele culturii muzicaletradiţionale – sonată, lied, rondo, opredilecţie pentru timbru cât maiapropiat de pastoral, reconfigurândastfel atât de personal plaiurile

mioritice, mereu demonstrândapartenenţa la spaţiul spiritualromânesc.

Compact discul de faţădebutează cu Rugăciunile regeluiDavid, op. 77 (1998), pentru bas-solo, harpă şi percuţie, dedicatsolistului Paul Basacopol, ciclulinspirat din textul a patru psalmidavidici: 37, 85, 17, 22. Inedită printimbralitate, lucrarea reuneştealături de bas-solo, care exprimăverbul voinţei lui Dumnezeu, harpaşi percuţia, împreună conturândmereu starea de graţie Divină.

Varietatea instrumentelor depercuţie reuneşte, alături de toacă(instrument reprezentativ al cultuluireligios ortodox), instrumente carevin să susţină şi să colorezesugestiv substanţialitatea cuvântuluibiblic.

Suita pentru violoncel solo,op.48, nr. 2 (1981) este o lucrare încare compozitoarea îşi dezvăluiespiritul sintetic, marcând oflexionare a genului de suită pe careîl adaptează ethosului românesc.Resimţim astfel ecourile unei doine,fie şi prin tehnica de corzi duble, prinflageolete, fie printr-o dinamicăcomplexă, compozitoareaevidenţiind cunoaştereainstrumentului cu corzi grave.Apreciem valenţele performante şisensibile ale interpretăriiviolocelistului Marin Cazacu, cudeplină înţelegere faţă de textulpartiturii, cu dăruire pentru muzicace transcede semiografia.

Meşterul Manole, op.84(2000) pentru soprană şi pian,versuri-Marin Sorescu, este ofrescă a înţelegerii sacrificiuluiuman, gândită într-o cheie originală,atât a poetului cât şi acompozitoarei. Este, prin inspiraţiacompozitoarei Carmen Petra-Basacopol, o recompunere alegendei Meşterului Manole în caresunt redate şi stilizate trăirile uneifaceri, ale unui ideal împlinit numaiprin sacrificiu. Lucrarea cuprindecinci lieduri încărcate de zbucium şidramatism, în care linia melodică avocii de sopran, dinamizată intensprin ritm şi agogică, se împleteştecu scriitura pianistică, cameleonică,asemeni unei umbre, sau, variindtemele preluate din partiturasolistului. Melodicitatea contureazătotuşi cel mai bine aceastăminiatură a genului muzicii decameră, care marchează intensmemoria auditivă şi afectivă aauditoriului. Recitalul celor doi artişticonsacraţi, soprana BiancaManoleanu şi pianistul RemusManoleanu, uimeşte prin inteligenţaconstruirii întregii lucrări, prinpreocuparea conturării unei viziunide ansamblu, sintetice şi încărcatede rafinament.

Foto

: Mih

ai C

osm

a

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 9 � Septembrie 2013 13

Muzica româneascăLucrarea Moartea căprioarei,

op. 27 (1966) este o baladă pentruorchestră de coarde, clarinet, pian,percuţie şi bariton solo, versuri deNicolae Labiş, după o selecţiepoetică realizată de cătrecompozitoare. Amprenta textuluiasupra muzicii va împrumuta lucrăriiun anumit tip de încărcătură lirică,când duioasă, când tragică,evidenţiind trăirile unui copil în plinăevoluţie. Lucrarea are forma uneisuite continue, în care motivemelodice şi ritmice se rememoreazăcu o oarecare ciclicitate. Compo-zitoarea crează un dialogpermanent şi sugestiv întresolist, clarinet, ce susţinepartitura generală prinexpresivitatea timbrală,cvintetul corzilor, şi celelelteinstrumente. Trianglu, tambu-rina piccolo, tam-tam, piatti,gran cassa, xilofon suntinstrumentele de percuţie carecompletează şi accentueazăcaracterul epic al versurilorcreând efecte sonore variate,originale. Partitura pianului aremultiple valenţe, cândevidenţiindu-se solistic, cândsusţinând armonic, adeseaapropiindu-se prin intervenţiilesale ritmate compartimentuluipercuţiei, permiţând omultitudine de efecte sonore.Dar, vocea de baritone estecheia descifrării partiturii, timbrulales purtând semnificaţia maturizăriirapide a băiatului, care în vâltoareaevenimentelor dramatice, sedesprinde brutal de inocenţacopilăriei şi înfruntă realitatea crudăa vieţii. Înregistrarea actualăpropune vocea artistului liric IonuţPascu, a cărui rezonanţă vocală,remarcabilă prin nativitate şi prineducaţie muzicală, adânceşteprofunzimea lecţiei de viaţă pe careun copil a primit-o în timpul seceteide după al doilea război mondial.Bagheta dirijorului Cristian Brâncuşiconduce întreg ansamblulorchestral, decriptând o partitură deo sfâşitoare simbolistică, construităprin sinergia prozodiei versuluisusţinută de către vocea solistului şide Orchestra de Cameră Radio.

Concertul pentru flaut şiorchestră, op.71 (1994), este olucrare dedicată solistului IonBogdan Ştefănescu. Genulconcertistic este prezent custăruinţă în lista opusurilorcompozitoarei, în varii formuletimbrale. Concertul prezent, deşiconcentrat într-o structurătradiţională, dezvăluie descendenţacompozitoarei Carmen Petra-Bassacopol din modernismulenescian, îmbrăţişând tehnici şilimbaje înnoitoare ale muzicii(neobarocul, neoclasicismul,

neoromantismul), pe care le-aremodelat prin şi cu ajutorulsubstratului folcloric. Subtilitateainterpretării ce denotă o inteligenţă aconducerii sunetului, cald şiprofund, a frazării, a pătrunderiigeometriei ansambluluiarchitectonic, o datorăm solistuluiIon Bogdan Ştefănescu, care esteacompaniat de Orchestra deCameră Radio aflată subconducerea dirijorului CristianBrâncuşi.

Ultima lucrare înregistrată peCD este Suita simfonică din poemulcoregrafic Mioriţa, op. 47 (1980).Libretul baletului aparţinecoregrafului Oleg Danovski, artistcăruia i se datorează şi montareaspectacolului cu ansamblul Baletuluiclasic şi contemporan din

Constanţa, în cadrul ediţiei a IX-a aFestivalului George Enescu,Bucureşti, 1981. Această lucrare, cemarchează şi treizeci de ani deactivitate artistică a compozitoareiCarmen Petra-Basacopol, a fostdistinsă în anul 1980 cu un premiuimportant pentru culturaromânească: Premiul AcademieiRomâne. Compozitoarea netransmite raţiunea sa estetică: „MitulMioriţei, sălăşluind în adâncul fiinţeimele, l-am răstălmăcit atât în tezamea de doctorat (1976), ca ocomponentă de bază a înţelegeriioriginalităţii muzicii româneşti, cât şiîn baletul meu, creat pe libretulcoregrafului Oleg Danovski, lăsândsă se răsfrângă din plin sensurileadânci ale sentimentului de dor,proiectat spre infinit ca şi Coloanalui Brâncuşi.” Suita din baletulMioriţa este compusă pentruorchestră simfonică mare, având încomponenţa sa şi instrumentespecific româneşti precum naiul,înscris în familia flauţilor, şi toaca,din rândul instrumentelor depercuţie. Lucrarea străbătută defiorul melosului popular, şicircumscrisă unor parametridramatici, lirici, dansanţi,transfiguraţi într-un univers modal,ritmic şi timbral, plin de sensibilitate,este măiestrit interpretată deOrchestra Naţională Radio aflatăsub bagheta dirijorului CristianBrăncuşi.

Formată la şcoala lui MihailJora, compozitoarea Carmen Petra-Basacopol îmbină elementefundamentale ale neoclasicismului(genuri, forme, funcţionalitate), celeale ordonării polifonice şi armonicespecifice aceleaşi estetici, cuviziunea linear-melodică de facturămodală românească. Creaţia samuzicală este de fapt o sinteză acelor două direcţii – naţională şiuniversală – ce au asiguratmodernizarea şi maturizarea culturiimuzicale româneşti.

Îi mulţumim compozitoareiCarmen Petra-Basacopol pentrumetaforele muzicale cu care nemângâie şi înalţă spiritul, pentrudarul muzical pe care ni-l oferă. Cugenerozitate.

Foto: Mihai Cosma


Maeştri

LIVIUGLODEANU -

75 de ani de lanaştere

Al. I. BĂDULESCU

În ziua de 6 august a.c, s-au împlinit 75 de anide la naşterea regretatului compozitor şi muzicologLIVIU GLODEANU, personalitate marcantă a muziciiromâneşti contemporane.

A văzut lumina binefăcătoare a soarelui la 6august 1938, într-o localitate de pe culmile Apusenilor-comuna Dârja judeţul Cluj.

Studiile muzicale începute laŞcoala Medie de Muzică din Cluj-Napoca, au fost continuate, cu brio,între anii 1955-1957, laConservatorul de Muzică „GheorgheDima” din localitate, cu renumiţiimaeştrii: Liviu Comes (armonie),Dorin Pop (contrapunct), GheorgheMerişescu (istoria muzicii), şi înperioada 1957-1961, la prestigiosulconservator bucureştean. Aici abeneficiat de îndrumarea vestiţilormaeştrii ai muzicii şi pedagogieimuzicale româneşti: Ion Dumitrescu(armonie), Nicolae Buicliu(contrapunct), Marţian Negrea(compoziţie), Tudor Ciortea (formemuzicale), Alfred Meldelsohn(orchestraţie), George Breazul(istoria muzicii), Tiberiu Alexandru(folclor) ş.a.

După absolvirea – cu deosebit succes – astudiilor muzicale universitare, tânărul muzician estenumit profesor la Şcoala Elementară de Muzică nr. 2din Bucureşti. În paralel, ocupă prin concurs şi funcţiade cercetător ştiinţific la Institutul de Folclor alAcademiei Române, iar din 1963 şi până la trecereaprematură şi fulgerătoare în eternitate, la vârsta denumai 39 de ani, compozitorul şi muzicologul LiviuGlodeanu, face parte din grupul de lectori de la primainstituţie de concerte a ţării - Filarmonica „GeorgeEnescu” din Bucureşti şi ulterior(1971) şi în calitate deconsilier la Direcţia Muzicii - Ministerul Culturii.

Deşi a trăit numai 39 de ani, graţieexcepţionalului său talent şi imensei capacităţi de

muncă, compozitorul Liviu Glodeanu a izbutit sărealizeze o seamă de lucrări muzicale de referinţă, înprincipalele genuri ale creaţiei sonore, care s-aubucurat de elogioase aprecieri din partea publicului,presei de specialitate şi conducerii UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor din România.

Iată numai câteva titluri ce fac parte dinpatrimoniul muzicii noastre contemporane:- opereleZamolxe, libretul după Lucian Blaga şi Ulysse, operă-balet a cărei premieră a avut loc la Opera Română dinCluj, la 25 aprilie 1972; cantatele Tinerii soldaţi care aumurit, Inscripţie pe un leagăn, Suita pentru cor de copii,suflători şi percuţie, pe versuri populare, Oratoriul Unpământ numit România - pentru recitator, solişti, cor decopii, cor mixt, orgă şi orchestră, pe versuri de NichitaStănescu (prima audiţie la Ateneul Român, în zilele 20-21 mai 1977, cu participarea corului şi orchestreiFilarmonicii „George Enescu”, corurilor de copii aleliceelor nr. 1 şi 2 din capitală, soliştilor concertişti:Emilia Petrescu, Rodica Mitrică şi Gheorghe Crăsnaru,recitator cunoscutul actor George Oancea. Condureamuzicală a aparţinut ilustrului şef de orchestră MirceaCristescu); Concertul pentru orchestră de coarde şi

percuţie, Concertul pentru pian şiorchestră, Concertul pentru flaut şiorchestră, Poemul simfonic PinteaViteazul, Sonatele nr. 1şi 2 pentrupian, Cvartetele de coarde nr. 1 şi 2,Invenţiuni pentru cvartet de suflătorişi percuţie. Remarcăm deasemeneaşi inspiratele pagini musicale pentrufilmele: Dragoste lungă, de seara,Merii sălbatici, Ion Ţuculescu, ValeaArieşului, Viforniţa, Pintea etc.

În domeniul muzicologiei,reputatul om de ştiinţă muzicalăne-a lăsat moştenire importantelestudii: Apartenenţa compozitorului lacultura naţională, Probleme actualeale valorificării folclorului. Rolulfolclorului în creaţie, Muzica înconştiinţa contemporaneităţii,Memento Theodor Rogalski etc careau văzut lumina tiparului în

prestigioasa publicaţie revista Muzica.Pentru ampla şi excepţionala sa activitate de

creaţie, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor dinRomânia i-a acordat de trei ori Premiul decreaţie(1969, 1970, 1973) , iar, cel mai înalt for ştiinţifical ţării, Academia Română un Premiu special (1973).

Lucrând o viaţă în domeniul culturii şi a artei,am colaborat în mod exemplar cu maestrul LiviuGlodeanu în probleme majore privind activitateaFilarmonicii ploieştene în perioada 1971-1978.

Trecerea sa prematură în eternitate acum 35 deani a îndoliat pentru multă vreme muzica românească.

Referindu-se la locul şi rolul compozitorului şi amuzicologului Liviu Glodeanu în universul muziciiromâneşti, strălucitul muzicolog, lexicograf şi prof. univ


Viaţa e frumoasădr. Viorel Cosma, în Lexiconul Muzicieni din Românianr. 3 (2000), nota: Despărţirea timpurie (39 de ani) şibrutală, neaşteptată, de Liviu Glodeanu a însemnat opierdere imensă pentru componistica românească,fiindcă făcea parte din generaţia post enesciană deputernică forţă interioară de la care se aştepta foartemult, operele Zamolxe şi Ulysse, Suita pentru corul decopii, Oratoriul Un pământ numit România, Concertelepentru flaut, pian,vioară şi orgă, Invenţiunile pentrusuflători şi percuţie- anunţând o personalitate artistică

de certă originalitate(..). Muzica sa dispune de orobusteţe unică, de o vigoare nesecată în exploatarearitmurilor jocurilor transilvănene, dar şi de lirismulluminos cu privirea sa de copil...fapt ce confirmăcapacitatea unui compozitor de anvergurăinternaţională, stopat nemilos de o moarte timpurie dinascensiunea artistică ce i-ar fi asigurat categoric un locde seamă printre marile personalităţi ale muziciiromâneşti contemporane.

«Nimic nu-ipoate apropiape oameni mai

mult decâtcântul»

Celebra soprană MarianaNicolesco, laureată a MedalieiUNESCO pentru Merite Artistice “însemn de recunoaştere aperformanţelor sale pescenele marilor teatre deoperă ale lumii”, şi ArtistUNESCO pentru Pace “însemn de recunoaştere aangajamentului său înfavoarea moştenirii muzicale,a creaţiei artistice, adialogului între culturi şi apromovării idealurilorOrganizaţiei Naţiunilor Unitepentru Educaţie, Ştiinţă şiCultură”, a pronunţat ocuvântare cu un formidabilimpact la reuniunea de laParis la care au luat partepersonalităţi internaţionale deprim rang.

Directorul GeneralUNESCO, Irina Bokova, asubliniat cu pasiune roluleducaţiei şi al culturii într-osocietate în profundămetamorfoză şi criză, caaceea în care trăim. Temărezumată în cuvinte simple de unreprezentant al Africii: «O şcoală înplus înseamnă o închisoare înminus».

Mariana Nicolesco a evocatcredo-ul său, raţiunea sa de a fi caartistă lirică, felul în care înţelege să

servească arta sacră a cântului şisplendorile pe care ni le oferăinfinitele posibilităţi de expresie alevocii umane, instrumentul suprem aladevărului. «Da, a subliniat MarianaNicolesco, acesta este cuvântul,căci arta ne revelează deopotrivăadevărul şi frumosul, comoriinestimabile pe care suntemchemaţi să le prezervăm şi să leglorificăm.

Nicio carte nu ne va învăţavreodată să cântăm. Transmitereadirectă de la maestru la elev alegilor şi a valorilor eterne aleacestei arte va fi întotdeauna

garanţie că acestea nu se vorpierde în vreun fel. Şi ar fi tragicdacă s-ar pierde, căci vocea şicântul sunt totdeodată legăturanoastră primordială cu Creatorul şivehicolul comuniunii noastre. Căci,într-adevăr, nimic nu-i poate apropiape oameni mai mult decât cântul».

În numele acestui credo,afirma Mariana Nicolesco, ea acreat Festivalul şi ConcursulInternaţional de Canto HaricleaDarclée la Brăila, în România. «Nue desigur o întâmplare faptul că din1995 şi până azi au luat parte laaceste evenimente şi la Cursurile deMăiestrie Artistică, pe care le ofergratuit, peste 2000 de tineri artiştiveniţi din 47 de ţări şi din 5continente, dintre care unii se afirmăazi cu succes pe sceneleinternaţionale».

Cuvinte îndelung aplaudatede participanţii la reuniune, al căror

sentiment a fost rezumat astfel deJean-Michel Jarre: «Cu emoţie îimulţumim Marianei Nicolescopentru tot ce reprezintă în muzică şipentru a ne fi amintit tuturorsacralitatea vocii umane, primulnostru instrument de comunicare».


Punctul pe j... azz

GĂRÂNA JAZZFEST 2013 –UN TRIUMF!

Florian LUNGU

Într-o Românie a atâtor clintiri, într-o ţară şi operioadă puse sub semnele derizoriului şi nu odată alelipsei de speranţă, iată că timp de patru zile pe an existăprivilegiul de a ne putea teleporta într-un areal ferit deintemperii sociale, predispuşi unor clipe de jinduităfericire şi linişte sufletească. Contopirea cu natura, cumuzica înnobilată de nesaţiul creativităţii, cu înălţarea

spiritului la altitudinea regăsirii de sine – suntplenipotentele condiţionări pe care le aflăm neclintit înfiece ambient summertime sus-sus la Gărâna, înmiraculoasa Poiană a Lupului, departe de lumeadezlănţuită, de conflicte, cataclisme, încălziri globale şialte apocalipse...

În ediţia 2013 pusă la cale de FundaţiaCulturală Jazz Banat, de aceiaşi Marius Giura şi GabiGiura, Kitty Giura, Bebe Giura, Caius Giura, de RudiLupo şi ai lui, cu complicitatea găzduitoare şi aromat-gulaşist-gastronomică a lui Gigi Tăuş et Co, lucrurile austat chiar mai bine decât înainte.

Astfel, în prima seară – joi 11 iulie - tocmai dedincolo de ocean a fost chemat dinspre umbroaselenoastre cărări de munte, să deschidă derulareafestivalieră, incomparabilul vrăjitor al ghitarei Bill Frisellîn fruntea sextetului instrumental ce a inclus alături deprotagonist un quartet de coarde – cu JennyScheinman şi Carrie Rodriguez - violine, Eivind Kang- violă, Hank Roberts - cello –, plus percuţionistul Rudy

Royston, laolaltă o veritabilă familie de muzicienipurtînd genericul „Big Sur” aidoma titlului recentuluialbum ale cărui piese compuse de lider, grupul le-ainterpretat şi la Gărâna în aplauzele meritate aleasistenţei. A revenit cu bucurie pe podiumul gărâneanindianul american Charles Lloyd, celebru saxofonist,flautist, taragotist, împreună cu indianul indian autenticZakir Hussain la percuţii diverse şi cu percuţionistul deculoare Eric Harland. Aniversat de cei pestetreisprezece mii de spectatori care i-au cântat în cor„Happy Birthday” pentru ai săi 75 de ani împliniţi,Charles Lloyd a oferit cu trio-ul propriu „Sangam” unprogram de aleasă ţinută, ce a inclus compoziţiisemnate de Lloyd (inclusiv piesa-dedicaţie „GaranaWoods”) şi Hussain. Unind trecutul cu viitorul,ansamblul arădean „PREZENT” al bateristului profesorMario Florescu (în componenţă profesorul RaduRotaru la claviaturi şi foarte tinerii percuţionişti AlexFlorescu, Admin Bocşa, Bogdan Nica, Andrei Voica,Patric Cojerean, Vasile Boiciuc) a continuat cât se

poate de poliritmic şi policrom-timbral„ostilităţile festivaliere” ale primei seri /nopţi sub cerul liber. Seară încheiatăpe coordonatele virtuozităţii de ungrup debutant la Gărâna, „Azara”condus de tânărul şi talentatul pianistardelean Peter Sarosi, tehniciansurprinzător al claviaturii aflându-şialiaţi pe măsură: percuţionistulcubanez Gilberto Ortega Torres,bateristul Pál Gábor şi GyergyaiSzabi la ghitară bass.

Tentante debuturi şi în seara adoua, vineri 12 iulie: tânăra şienergizanta vocalistă Irina Popa acompărut însoţită de grupul „TheSinners”, ce-i alătură pe compozitorulşi pianistul brăilean Cornel Cristei –

cu care solista a realizat în anul 2011 albumuldiscografic „The Dream” – şi de arhitecţii muzicieni (dinvestitul grup „Basorelief”) Iulian Mugurel Vrabete –ghitară bass, Relu Biţulescu – baterie, oferind unprogram bazat în chip precumpănitor pe compoziţiile luiCornel Cristei. Cunoştinţe mai vechi dar cu intenţii noi,într-o agregare norvegiano-britanică plus o contribuţieritmică italiană au fost măiastrul bass-ist ArildAndersen, saxofonistul Tommy Smith, bateristulitaliano-norvegian Paolo Vinaccia, membrii acestuigrup cultivând spre cinstea lor creaţii originale aleprimilor doi instrumentişti menţionaţi. Interpretasummum a vocalisticii româneşti de gen, Luiza Zan s-aimplicat cu temeritate într-un „Project” admirabil,incluzându-i pe saxofonistul flautist şi profesor americanRick Condit din Louisiana şi pe doi redutabili interpreţiungari, ghitaristul Gyarfas Istvan şi contrabass-istulBerkes Balazs, cu toţi angajaţi în tălmăcirea intenscreativă a unor notorii teme standard. Aplaudat cu ani înurmă la Bucureşti dar evoluând pentru prima dată la

foto

: V

icto

r Tu

lbu

re


Punctul pe j... azz Gărâna, septuagenarul saxofonistbritanic John Surman, nume dereferinţă în avangarda jazz-uluieuropean, a adus cu sine, spreinterpretarea propriilor compoziţii, oformulă quartet cu denominaţieevocator scandinavă „Valhalla” dincare fac parte coechipieriinorvegieni Erlend Slettevold - pian,Terje Gewelt - bass, Tom Olstad -baterie.

Şi a venit seara a treia –sâmbătă 13 iulie – în care am trăitbucuria reîntâlnirii cu un excelentsaxofonist, născut la Satu Mare darcrescut şi format în Timişoara, PeterWertheimer, emigrat în Israel din1977 şi estimat drept o valoare ascenei internaţionale; el şi-a alăturattrei coechipieri din Ierusalim –pianistul şi orchestratorul NahumPerefercovici, vulcanicul bateristGuy Ben Barak şi EdmondGilmore, tehnician de marcă alghitarei bass considerat un veritabilurmaş al lui Jaco Pastorius. Secuvine să constatăm că seara ceamai lungă incluzând nu mai puţin decinci recitaluri scenice a fost una apianiştilor... aceasta întrucît l-amapreciat pe un tânăr şinonconformist mânuitor al claviaturii/ compozitor din Polonia, PawelKaczmarczyk şi grupul propriu„Audiofeeling” (cu saxofonistulGrzech Piotrowski, bass-istulMaciej Adamczyk, percuţionistulDawid Fortuna), apoi pe DainiusPulauskas considerat „copilulteribil” al pianisticii de jazz dinLituania dar şi un înzestrat creatorde teme, el evoluînd împreună cuValerjus Ramoska - trompetă şiflugelhorn, Rimantas Brazaitis -saxofon tenor, AlexdanderRaichenok - saxofon alto, DomasAleksa - bass, Linas Buda -baterie. Şi fiindcă la această ediţie aFestivalului de la Gărâna a plouatcu muzicieni norvegieni, notămprezenţa „în primă audiţie” a trio-uluinorvegian „In The Country” păstorittot de un mânuitor al clapelor,Morten Qvenild (alături de elRoger Arntzen - contrabass, PalHauskwn - baterie) şi prezenţanorvegianului Bugge Wesseltoft.

Seara epilog a Festivalului –

duminică 14 iulie – a derulat maiales recitaluri de trio-uriinstrumentale. Întemeiat în 2011,Trio-ul „JazzyBIT” alcătuit dinTeodor Pop - pianist, organist,autor al tuturor secvenţelor incluseîn program, Mihai Moldoveanu -ghitară bass, Szabo Csongor Zsolt- baterie, percuţie a venit săîntruchipeze cu talent şi dăruireaspiraţiile generaţiei de tinerijazzman-i bănăţeni. Tot multiplu detrei a fost combo-ul reprezentândsub genericul „The Crazy World” treiţări, Germania, Olanda şi Româniaînsă reunind în fapt instrumentiştiremarcabili născuţi toţi pemeleagurile noastre: saxofonistul

Nicolas Simion, bateristul EugenGondi, ghitaristul SorinRomanescu. Din dragoste şiconsideraţie pentru România îngeneral şi pentru Festivalul de laGărâna în special, BuggeWesseltoft a dorit să ofere, fără acere să fie remunerat în plus, nuunul ci două recitaluri, cel de piansolo din seara a treia înainte amintit,iar în seara a patra o apariţie înformula „The Electric Trio”, cupercuţionistul american JoeClaussell şi saxofonistul turc IlhanErşahin, pianistul vădindu-sedeopotrivă un foarte inventivcompozitor. Într-un festival cu atâţianord-europeni, nu puteau sălipsească şi exponenţi ai jazz-uluisuedez – context revelat înîncheierea sărbătorii muzicale dinPoiana Lupului de către Quartetulcondus de bateristul, compozitorul,aranjorul Magnus Öström, fost

component al faimosului grupE.S.T., în actuala formulă de quartetfigurând Thobias Gabrielson -ghitară bass, bass-sintetizator,Andreas Hourdakis - ghitară,Daniel Karlsson - claviaturi.

Ca de obicei, am fost laGărâna ca între prieteni, fie că estevorba de muzicienii oaspeţi, fie degenerosul, entuziastul şi nu odată...răbdătorul public al Festivalului. Şitot ca între prieteni, ne-am număratprintre fericiţii martori ai unorrelevabile acţiuni multi-culturaleadiacente precum lansarea de cărţi– „India Darshan” de IulianaNalatan, de expoziţii de artăplastică – „Eyemazing Florilegium”

- grafică şi pictură de grup, „HappyBirthday Mister Chales Lloyd” -Elisabeth Lili Ochsenfeld,expoziţii foto – „Primul Festival deJazz Gărâna/Brebu 1997 –Carmen Keilhofer, ca şi „Salonulde terapie culturală intersivă” cuprezenţa în Poiana Lupului aAmbulanţei Culturale, un recital desaxofon solo dat de Cătălin Mileala „Art House”; în dimineţileFestivalului au avut loc douădeosebit de reuşite recitalurisusţinute de duo-urile NicolasSimion / Sorin Romanescu şiHoria Crişovan / Adrian

Schwartz Dinu la Biserica dinBrebu Nou. Desigur, nu puteau lipsi,graţie standului „Andante Music”reprezentative discuri de jazz, întrecare „Sangam” al lui Charles Lloyd,„Big Sur” al lui Bill Frisell,„Complexity and Simplicity” cuPawel Kaczmarczyk, „SearchingFor Jupiter” realizat de MagnusÖström. Ei bine, la actuala ediţie şinu altunde a fost prezentată şioferită gratuit marelui public revista„Jazz Compas” şi în formulaprintată, anterior existentă doar online, publicaţie de care s-a ocupatCătălin Milea.

Aşadar – bucurii de iuliepentru un Festival de neclintit...

N. R. În plus, ca de obicei,Catena şi Senso TV (care a filmattot festivalul) au fost alături deorganizatori, ca sponsori. Mulţumiridoamnei Anca Vlad!

John Surman


Arhiva muzicală

Marius Ţeicu –file de istorie

Oana GEORGESCU

Cu voia (şi complicitatea!) protagonistului amrăsfoit albumul său fotografic de amintiri... Inaugurăm

astăzi un mic serial, care se constituie într-o micăistorie, în care regăsim figuri importante ale genului,dintre care unele nu mai sunt printre noi. Este cazul

reputaţilor compozitori Mişu Iancu (cine poate uita”Iubirea-i doar o glumă” sau ”Şoferul de la ONT”?) şiGeorge Grigoriu. Acesta din urmă, autor al zeci deşlagăre de neuitat, are la Brăila un festival internaţionalce-i poartă numele, unde la ultimele ediţii preşedinte aljuriului a fost chiar Marius Ţeicu. Acum 40 de ani, în1973, Ţeicu era pianist-corepetitor la clasa de canto

muzică uşoară de la Şcoala populară de artă dinBucureşti, multe din marile vedete ale genuluidatorându-i mult lui şi profesoarei Florica Orăscu; întreacestea, Mirabela Dauer şi Dida Drăgan. Din acelaşi andatează o altă imagine istorică, în care Marius Ţeicu arealături trei dintre soliştii cu care a colaborat fructuos:Anda Călugăreanu, Aurelian Andreescu (din păcateambii ne-au părăsit înainte de vreme...) şi OlimpiaPanciu. Doi ani mai târziu, obiectivul foto îl surprindea

pe compozitorul-interpret în culisele unui concert,împreună cu Zoe Câmpeanu (peste câţiva ani avea săfie ucisă cu focuri de pistol de soţul său în SUA, undese stabilise!), Ion Dichiseanu, Olimpia Panciu, GioniDimitriu (actorul-prezentator s-a stins din viaţă în urmăcu câţiva ani), Mihai Constantinescu. În numereleviitoare vom continua să răsfoim împreună acesteemoţionant pagini de jurnal...


Juniorii

Premiatăla

Sanremo!Silvia LAPTEŞ

Cunoştinţă mai veche acititorilor noştri, Viorela Stoian, 13ani, din Piatra-Neamţ a avut unsezon nu numai încărcat, dar şibogat în lauri. De departe cel mairăsunător succes l-a înregistrat laFestivalul Sanremo Junior,desfăşurat, ca şi cel fratele maimare, pe scena aceluiaşi celebruteatru Ariston. Interpretând “live”melodia “Camino”, reprezentantanoastră l-a impresionat pe dirijorulFreddy Colt şi a ocupat locul al II-lea, cucerind şi Premiul comitetuluide organizare (preşedinte: Paolo

Alberti, director artistic: RiccardoPersico) la grupa 13-15 ani, deşi afost mezina categoriei. Aceeaşimelodie, lansată cândva defaimoasa cântăreaţă bulgară LiliIvanova, i-a adus peste puţin timppremiul I la festivalul “May of Note”de la Czestochowa, Polonia. Înafaraacestor două consacrăriinternaţionale, foarte talentata

interpretă a continuat săcolecţioneze premii la toatemanifestările importante din ţară.Astfel, s-a clasat pe locul 3 lafestivalul internaţional “Star of song”de la Câmpulung-Muscel, iar la oaltă competiţie internaţională aflatăla prima ediţie, “Hermannstadt”, dela Sibiu, a câştigat premiul al II-leala Interpretare, iar la Creaţie a datviaţă piesei “Sunt iarăşi la tine,mare!” (muzică şi versuri ViorelaFilip, orchestraţie Jolt Kerestely),distinsă cu menţiune. La festivalulinternaţional “Euroritm” de la Gura-Humorului a fost distinsă cu 3premii speciale, constând îninvitaţia de a lua parte ca finalistă lafestivalurile “Vise printre stele”(Cernăuţi) şi “Steaua Cernăuţilor”,ambele în Ucraina, precum şi la“Star Melody” de la Bucureşti. Darnu numai la Sanremo Junior acucerit Viorela Stoian Italia, ci şi lafestivalul internaţional “Miss Diva –Noi siamo il mondo”, unde a devenitvice-miss la grupa 11-15 ani, întreprobe fiind cea de talent (unde,

evident, Viorela a cântat) şiprezentarea unei ţinute disco.De asemenea, simpaticamicuţă vedetă a făcut parte şidin grupul “Children Forever”, alasociaţiei omonime din Piatra-Neamţ, care a susţinut unrecital etno pe scena din PiaţaSan Siro dinSanremo, unde aavut loc festivalul. Auurmat, cronologic,ipostaza de prezen-tatoare tradiţională afestivalului interna-ţional “Volare” de laTârgu-Neamţ şi ceade finalistă aconcursului “Douăinimi gemene” de la

Chişinău. Ceea ce osingularizează şi oonorează pe solistă estefaptul că în ciudapalmaresului impre-sionant consideră că,înafară de aplauze,însăşi participarea înseara de gală a unuifestival este importantă,

implicit recunoaşterea publicului şi aspecialiştilor, nu neapărat premiileca atare. Viorela Stoian a terminatcu media 10 şi coroniţă clasa a VI-ala Liceul de artă “V. Brauner” dinPiatra-Neamţ, unde se pregăteştecu profesoara Narcisa Pavel, iar înparalel urmează cursurile de pian laŞcoala populară de arte a Centruluipentru cultură “Carmen saeculare”.

Indiscutabil, avem în micuţa ViorelaStoian o... floare rară şi o viitoarevedetă a muzicii uşoare româneşti!

alături de Freddy Colt

alături de Paolo Alberti


În ţară

Flori detoamnă

Yvonne MENCIU

Nu mai e un secret pentru nimeni, am subliniat-o de altfel şi noi de fiece dată, că în provincie au loc demulte ori manifestări muzicale mai bine organizate, maiconsistente, mai “cu miez” decât cele din Capitală.Explicaţia trebuie căutată pe de o parte în seriozitateacelor implicaţi, provincialii (nu-mi place deloc acest

termen) fiindmai sufletişti şimai riguroşi,iar pe de altaîn faptul că, demulte ori, estevorba de trudaşi implicit depregătirea unuian întreg,

având de-a face cu spectacole aniversare, încununândeforturile şi imaginaţia celor 12 luni. Iar când este vorbaşi de tradiţie, succesul este asigurat. Aşa stau lucrurile

cu manifes-tările culturale“ Z i l e l em u n i c i p i u l u iM o i n e ş t i ” ,ajunse la ediţiaa 6-a şidesfăşurate înfaţa a 7-8 miide spectatori laorele de vârf,pe stadionuloraşului (undeechipa localăde fotbal aremari şanse cade anul viitorsă evolueze îndivizia B!).Tânărul primar,ing. Viorel Ilie,

a coordonat şi de această dată o echipă mică, dareficientă, structurând un program dens şi atractiv încele 3 zile de sărbătoare. Între “punctele” din programla care audienţa a fost maximă se numără recitalul demuzică de cameră “De la preclasici la moderni”, cu“Orpheus Strings”: Ciprian Sicinschi – violină 1, DanCrivăţ – violină 2, Adrian Gheorghe – violă, Liviu Mera– violoncel; în program: Vivaldi, Haydn, Mozart, C.

Porumbescu, Piazzola, Brahms. De asemenea, amplulfestival-concurs internaţional (au participat şi valoroşiconcurenţi din Bulgaria şi Republica Moldova) demuzică şi dans popular pentru copii şi tineret“Moineşteanca”. Se înţelege, participarea cea mai

numeroasă a publicului a fost în ultimele două seri,când pe lângă talentate speranţe locale, solişti, formaţiirock, dansatori sau cvintetul vocal de muzică uşoară“The Divas” (măi, să fie!) au apărut la rampă numeîndrăgite. Astfel, pe scena profesionistă pusă ladispoziţie de “Axial Music” (Florin Lupancu), cu douăecrane, sonorizare bună şi lumini de calitate s-auperindat vedete din diverse genuri muzicale, într-odiversitate apreciată de publicul venit şi din altelocalităţi. Din Republica Moldova au evoluat Nicolae şiIsidor Glib, tată şi fiu, dar şi artişti din oraşul Cantemir,înfrăţit cu Moineşti, Gheorghe Nichiforeac şi ansamblul“Codrenii”. În sfârşit, în urma sugestiilor noastre din anii

Alesis

Deep Central

Anastasia Lazariuc


În ţarăanteriori, poate, muzica uşoară n-a mai fost ocolită (arfi de dorit însă ca fiecare seară să includă un recital degen!): Mirabela Dauer şi Raoul şi-au dovedit uriaşapopularitate, fiecare refren fiind reluat în cor de miile despectatori. N-au lipsit marile şlagăre compuse deVasile Vasilache, Ionel Tudor, Marian Nistor, Raoul, încazul acestuia din urmă fiind vorba şi de titluri de perecentele albume “Balkanic” şi “Îţi mulţumesc”, finalulgăsindu-i pe cei doi alături, pentru câteva gustateduete. Şi pentru că am amintit de aceste albume,întâmplarea a făcut ca Mirabela şi Raoul să seîntâlnească pe stadionul din Moineşti cu doi dintrecolaboratorii lor permanenţi în ceea ce priveşte

înregistrările, mixajul, backingul vocal. Este vorba decomponenţii duetului dance de mare succes DeepCentral, George Călin (fostul coleg al AnamarieiFerentz în Demmo) şi Doru Todoruţ (lansat la ProTV înshow-ul “Popstars”, fost apoi la trupa Bliss, dar şi actorîn telenovela “Numai iubirea”). Trupa Deep Central aluat fiinţă în 2006, în acest timp marcând colaborărifructuoase nu numai cu Raoul, dar şi cu Sistem sauXonia. Din incendiarul recital al celor doi n-a lipsit niciunul din hit-uri: “Cry It Away”, “Russian Girl”, “In Love”(locul 1 în Romanian Top 100 şi în clasamentele dinBulgaria), “Music Make Me Free”, “Speed of Sound”,ovaţii însoţind mai ales “Sus, până la cer” (succesul dinacest an) şi mai ales superbul cântec din 2012, “Ostea”. Anda Adam, “Selecta” venită direct de laaeroport, după un concert în Italia, a atras toateprivirile, alături de dansatoarele sale, prin costumaţiileprovocatoare. Cunoscutul impresar Florin Nedelcu aînsoţit-o ca de obicei pe una dintre artistele sale debază, Anna Lesko: frumoasă, incitantă, cu douădansatoare talentate, interpreta a fost parcă mai“cuminte” decât altădată, dar recitalul ei a fost la fel degustat. O adevărată isterie, şi prin prisma difuzăriimasive la posturile de radio a piesei “Bagă bani”, a

provocat Puya, deşi acesta se cuvenea să respecteora la care fusese programat de gazde. Pe numele săureal Dragoş Gărdescu, a debutat la 16 ani, pentru ca la18, în 1997, să fie deja faimos prin albumul “Băieţi decartier”, cu trupa La Familia. În egală măsură actor defilm, Puya a cules aplauze cu titluri cum ar fi “Undevaîn Balcani”, “Change”, “Sus pe bar”, “Americandrim”,“Vestul sălbatic”, “Haos”, “Nimic nu e nou”, “Nicăieri nu-i ca acasă” şi, de actualitate, “Maidanez”. Finalul a fostcu adevărat apoteotic (nu ne referim, fireşte, doar lafocurile de artificii), primarul Viorel Ilie aşezând inspiratpe ultima poziţie una dintre cele mai valoroase formaţiiale noastre, Vunk, premiată de altfel şi de revista

“Actualitatea Muzicală” a Uniunii Compozitorilorpentru calitatea indiscutabilă a muzicii şi a textelor,acestea din urmă niciodată banale, ci fie cu implicaresocială (“Vreau o ţară ca afară”), fie impregnate deumor şi fină ironie (“Regele şoselelor”, “Prăjitura cujeleu”, “Doi somnambuli”), ca să nu mai vorbim deminunatele cântece de dragoste (“1000”, “O ultimădorinţă”, “Baladă pentru o minune”, “Lângă inima tavine inima mea”). Meritul indiscutabil aparţineliderului trupei, Cornel Ilie, autor în egală măsură demuzică de film (“Pescuit sportiv”) sau al unor hit-uripentru Andreea Bălan, Keo, Dana Nălbaru, MariaRadu. Asociindu-şi şi un fantastic joc de lasere adusdin Anglia, membrii formaţiei Vunk au făcut să cânteşi să danseze un stadion întreg, nelipsind piesele demare succes “Pleacă!” (se putea fără ea?),“Independent”, “Noi o scoatem la capăt”, “All TooYoung”, “Iubire cu împrumut”, “Dau alarma”, “Artificiipe tavan”, “La orice oră”, “Aşa, şi?” (cu videoclip deultimă oră).

Un alt spectacol de înaltă ţinută artistică a fostorganizat de cunoscutul promotor Dorin Irimia în

ambianţa mai puţin obişnuită, dar selectă şiaristocratică, a Castelului Cantacuzino de la Buşteni. A

M. Dauer, Raoul

G. Dorobanţu, A. Răsmeriţă, A. Canareica, Al. Jula, C. Rădulescu


În ţarăfost un adevărat show internaţional, deschis chiar deinvitatul de onoare, cântăreţul italian Enrico: originardin Calabria, a cochetat de două ori cu festivalul de laSanremo şi a fost adus pentru prima oară în Româniade Ion Caramitru. Dotat cu o voce excepţională, Enricoa încântat printr-o adevărată călătorie în timp,parcurgând cu lejeritate toate marile epoci aleşlagărului italian. Adorabili copiii din ansamblul

“Mugurelul” din Râşnov, condus de Dana Corboş, încoregrafia lui Gică Popa, după care a “explodat”temperamentalul Alexandru Jidveianu (pe numelereal... Elek Laszlo!), descoperit de cunoscutarealizatoare TV Florentina Satmari şi câştigător, întrealtele, al concursului “Maria Tănase”. AnastasiaLazariuc a fost, ca de fiecare dată, fascinantă prinfeminitate, sensibilitate, gingăşie, calităţi ce au pus învaloare repertoriul său unic. Dimensiuneainternaţională a fost completată de valorosul artistRadu Captari, absolvent al Conservatorului dinChişinău, cu masterat la acela din Moscova. Dirijor (aactivat mult timp la Teatrul Evreiesc de Stat dinBucureşti), compozitor, actor, chitarist, acestaexcelează în marele repertoriu rusesc, ajutat şi decalităţile sale vocale remarcabile. Meritul lui DorinIrimia este acela că aduce în prim-plan artişti penedrept, dacă nu uitaţi, atunci prea puţin utilizaţi; estecazul frumoasei Miki (fostă “de la Kpital”), care subnumele ei real, Mihaela Marinache, a apărut cu succesde 2 ori pe scena festivalului de la Mamaia şi careastăzi, alături de senzualele sale dansatoare,abordează contaminant orice gen muzical. Mutându-ne în alte zone ale ţării, să consemnăm că şi înlocalităţi mai mici, datorită unor oameni inimoşi,pasionaţi, se pot organiza spectacole de mare calitate.De pildă în com. Chiheru de Jos, jud. Mureş, undeprimarul Emanoil Hurdugaci ne invită an de an săascultăm muzică bună în ambianţa de rară frumuseţea acestor meleaguri. De această dată s-au sărbătorit

560 de ani de atestare documentară, timp de 8 oreestrada de pe stadion găzduind artişti îndrăgiţi, cum arfi Valeria şi Traian Ilea, Mihaela şi Ciprian Istrate, DorinPintea, Laura Oltean, solistele de muzică uşoarăNicole şi Timea. N-au lipsit nici aici artificiile (de ce ar fiChiherul secular mai prejos?), coordonate ca defiecare dată de fiul devotat al comunei, cunoscutul IoanMatei. Şi dacă tot vorbim de artificii în comune şi de

primari de toată isprava,se cuvine amintit aici laloc de cinste, ca şiHurdugaci, un alt edil cudragoste faţă de muzicăşi de artişti: e vorba deAdrian Răsmeriţă, de laNămoloasa (localitateistorică), jud. Galaţi. Esteabsolut uluitor câtevedete autentice,anunţate ca la carte,printr-un afiş color, aputut acesta reuni într-unshow cum nu prea vezinici pe marile scene dinCapitală: Alexandru Jula,Gabriel Dorobanţu, duetulAlesis, CarmenRădulescu, Alexandra

Canareica, formaţia Nemuritorii, Mandola Munteanu!Totul cu sunet şi lumini “ca la oraş”, spre uimirealocalnicilor, obişnuiţi cu “ţepele” pe care le dau diverşi“impresari” veroşi, specializaţi în păcălirea credulilor, în

absenţa unei legislaţii ferme. Şi pentru a nu-i întristaprea tare pe bucureşteni, încheiem salutând cele douăseri de excepţie organizate în Capitală de LuciaCherecheş într-o ambianţă de vis, în care şi-au pustalentul în valoare Nicola, Alexandru Jula, Radu Ille,Alexandra Canareica, trupa de dans “Rebel”.Concluzia noastră: uite că se poate!

Vunk

Miki


Lauri

Marii premii înTurcia şiBulgaria

Oana GEORGESCU

Recent, artiştii Operei Comice pentru Copii aususţinut un nou turneuinternaţional, în Turcia şi Bulgariaşi au revenit în ţară cu cele maiimportante premii acordate încadrul celor două mari festivaluriinternaţionale la care auparticipat. Astfel, număruldistincţiilor internaţionale se ridicăacum la 20, pe lângă cele 30 depremii naţionale aflate deja înpalmaresul binecunoscuteiinstituţii, care se pregăteşte acumde deschiderea unei noi stagiunila Sala Giuleşti.

După ce au fostrecompensaţi cu înalta distincţieCertificat of Excellence şicalificativul Excellent laMediterranean Culture and Art International Festival2013 din Kepez, Antalya (Turcia), tinerii artişti au fost

răplătiţi cu Grand Prix „Golden Orpheus” – MarelePremiu ”Orfeul de Aur” – la cea de-a X-a ediţie,jubiliară a Black Sea Fest - Euro Folk 2013. Acesteveniment s-a desfăşurat în Bulgaria, la Primorsko şiKiten din provincia Burgas. Programul artistic alcătuitdin cântece şi dansuri româneşti, costumele,aplombul, valoarea, dar şi succesul de care s-aubucurat de fiecare dată artiştii români i-au determinat

pe membrii juriului internaţional să le acorde MarelePremiu al Festivalului, Orfeul de Aur (Grand Prix„Golden Orpheus”).

Ansamblul Operei Comice pentru Copiicondus de Smaranda Oţeanu Bunea a devenit astfelmembru cu drepturi depline al Euro Folk Academy şiva reprezenta România la Campionatul Mondial deFolclor - World Folk 2014. ”La acest festival,impresionant prin desfăşurarea de forţe şi organizare,au evoluat ansambluri din Europa care s-au prezentatcu muzică etno, cu folclor arhaic sau cu folclorclacisizat. Toţi au respectat rădăcinile folcloruluiautentic. Valoarea artiştilor Operei Comice dinBucureşti a fost unanim recunoscută şi apreciată de

public în primul rând, dar şi de membrii juriului. Aumeritat din plin Marele Premiu! ” – ne-a spus NikolovKaloyan, directorul EAFF (European Association of

Folklore Festivals) şi organizator al Euro Folk2013. Considerat ”Numărul 1” în Europa, la acestfestival participă anual între 9.000 şi 15.000 demuzicieni, interpreţi şi dansatori din toată lumea.Este transmis sau preluat de peste 50 de posturide televiziune şi, prin intermediul World WideInternet Television “Euro Folk”, este transmis liveşi online pe tv.eurofolk.com. Programul Black SeaFest - Euro Folk 2013 a inclus mai multe categoriişi secţiuni: dansuri şi cântece tradiţionale,ansambluri, cântece populare, interpreţi şi solişti(muzică şi dans), cântece vechi şi romanţe. Lafiecare dintre acestea s-au acordat Premii, darMarele Premiu ”Orfeul de Aur” a recompensatevoluţia celei mai valoroase trupe de artişti dinFestival, Opera Comică pentru Copii dinBucureşti. Din distribuţie au făcut parte soliştii

Oana Şerban, Roberta Enişor, Jenyfer Dumitraşcu,Lucia Racoveanu şi Bogdan Şerban şi ansamblul debalet alcătuit din Alexandra Corneanu, TheodoraMunteanu, Andreea Soare, Claudia Iagăr, AlisBirjovanu, Sabina Chirilă, Andy Ardeleanu, MihaiPricope, Daniel Manea, Octavian Iuga, Mircea Ioniţăşi Andrei Dogaru.


Remember

Primul “Cerb de aur”românesc (III)

Octavian URSULESCU

După cum aminteam anterior, deţinătoareaprimului “Cerb de aur” cucerit de România (şi singurul

la cele patru ediţii ante-decembriste), LuminiţaDobrescu a fost propulsată în elita vedetelor genului defoarte tânără, graţie şlagărelor scrise special pentru eade George Grigoriu sau de Paul Urmuzescu (“La anii

mei”, 1966), acesta din urmă fiindu-i şi naş de cununie.Succesul îi aduce melodii din partea a numeroşicreatori: Temistocle Popa, Edmond Deda, IonCristinoiu, Mişu Iancu, Aurel Giroveanu, H. Mălineanu,Viorel Antoniu Butnaru, Bujor Mişcuţia, dar în egalămăsură preia, în versiuni româneşti (pe atunci nu erapermis ca un interpret român să cânte la radio sau TVîntr-o limbă străină, ceea ce încep a crede că nu era omăsură chiar atât de rea, văzând astăzi stâlcelilepenibile ale unor hit-uri, din partea unor pseudo-star-uride nouă generaţie), diverse şlagăre internaţionale. Darîn film, atunci când scenariul o cerea, lucrurile seschimbau: în 1969 Luminiţa Dobrescu îşi face debutulîn film, interpretând o melodie în limba franceză înpelicula “Pantoful cenuşăresei”, în regia lui JeanGeorgescu. În anul 1968 reprezintă România laFestivalul mondial al tineretului de la Sofia, undecucereşte medalia de bronz, iar la casa de discuriElectrecord îi apar, la scurte intervale, trei discuri deformat mic. Toate acestea îi asigură un loc privilegiat învolumul “Parada muzicii uşoare româneşti”, semnat decompozitorul Edmond Deda (1968, Editura Muzicală aUniunii Compozitorilor şi Muzicologilor). 1969 este anulîn care începe să colaboreze cu Teatrul satiric-muzical(aşa se numea pe atunci) “C. Tănase”, perioadă de

care-şi aminteşte cu mare plăcere: “Cu Teatrul “C.Tănase” am colaborat în stagiunile 1969 şi 1970, fără afi angajată, ci doar aveam apariţii cu micro-recitaluri, cavedetă invitată. Era cu totul altceva decât o emisiune deteleviziune sau un spectacol oarecare de muzicăuşoară, fiindcă serile de la “revistă” erau pline defarmec, publicul era parcă altfel, îl simţeam foarteaproape, colabora pe deplin cu noi, cânta cu noi,suferea cu noi, eram ca o mare familie. Pe vremeaaceea starul “number one” era actorul Mircea Crişan, elera sufletul serii, el ţinea publicul nedespărţit de noi,soliştii, colora spectacolul cu umorul lui inconfundabil şi

cu A. Andreescu

In Israel, cu A. Călugăreanu şi Ovid Teodorescu


Variacu bancurile care făcuseră epocă.Acest mare şi neuitat comic alteatrului românesc de revistă (afăcut şi film), stabilit de mulţi ani înGermania, edificase un anumit cultîn faţa publicului, ceea ce sigur nuera pe placul autorităţilor vremii.Acolo, la “Tănase”, am colaborat cuartişti pe care nu-i voi uita niciodată:Ilinca Cerbacev, Ovid Teodorescu,fraţii Mentzel, Horia Şerbănescu,Radu Zaharescu, Horia Moculescu,Sorina Dan (a fost soţia lui Mircea

Crişan), Gigi Marga (stabilită înSUA), Cristian Popescu, AndaCălugăreanu, Anca Agemolu,Pompilia Stoian (ambele locuiescacum în Germania), Gică Petrescu,Nicolae Niţescu, Fărămiţă Lambruşi mulţi, mulţi alţii. Unii nu mai suntîn viaţă, dar toţi rămân repere solideale divertismentului din anii ’60 - ’70,unii chiar şi ulterior. Teatrul “C.Tănase” constituia un fel de “piatrăde hotar”, de examen obligatoriupentru soliştii de muzică uşoară,

căci spectacolul de revistă eraspecial, trebuia să faci show, nudoar să vii şi să cânţi o piesăoarecare, de aceea nu era delocuşor să reuşeşti pe o asemeneascenă. Era un fel de “Olympia”, dinParis (unde de altfel avea ulterior sărepurteze un imens succes), deaceea pentru mine a fost oexperienţă care mă duce cu emoţieşi nostalgie cu gândul la acele seride neuitat...”.

George Natsisalături de Steve Vai

Anca BUJOR

Noutăţile din activitatea cunoscutuluicompozitor, dirijor şi aranjor au fost numeroase înultimele luni. În vară, în urma aprecierilor de care s-abucurat în urma concertului de la Bucureşti de anul

trecut, a întreprins alături de faimosul chitarist Steve Vaiun turneu, în postură de dirijor, în fruntea unei orchestrede 43 de persoane, toţi români! Peste hotare au avutloc reprezentaţii la Moscova, Sankt-Petersburg,Wroclaw, Trieste, Ravenna, Roma şi Madrid, aşadar în

Rusia, Polonia, Italia şi Spania, turneul încheindu-se cuun concert de zile mari la Arenele Romane dinBucureşti. Practic, a fost o premieră, fiind prima oarăcînd Steva Vai face un turneu (doar concerte izolate,pînă acum) alături de o orchestră de rock simfonic.Concertul a durat în jur de 140 de minute, fiind unulextrem de spectaculos. La Ravenna reprezentaţia aavut loc în cadrul unui festival internaţional patronat deRiccardo Muti, unde au mai evoluat Yo Yo Ma şi MarthaArgerich. Piesele au fost orchestrate de Vai, împreunăcu diverşi orchestrati americani. Iată cîteva din titlurileorchestrate special pentru acest turneu: ”Racing theWorld”, ”Velorum”, ”Whispering a Prayer”, ”Brangkokand the Fire Garden Suite” (o suită în 5 părţi de circa 20de minute, apreciată de dirijorul nostru drept ”o lucrarefoarte grea şi spectaculoasă”). ”Au fost pieseorchestrate special pentru acest turneu, iar orchestra a

sunat grozav. Cîtdespre Steva Vai, esteun muzicianextraordinar şi un omfoarte modest. Pentrumine a fost oexperienţă unică” - ne-a declarat GeorgeNatsis. De asemenea,compozitorul a fostimplicat în proiectulambiţios al lui MarcelPavel de la SalaPalatului, ”VeryClassic”, care a avutdouă părţi: una clasică(cu arii, canţonete) şi oalta pop-simfonic (decirca o oră), orchestraşi corul (160 depersoane!) fiind dirijatede Natsis. A fost unspectacol de ţinută, cu

un repertoriu pe măsură: ”Adaggio”, ”Belle”, ”You RaiseMe Up”, ”Il padrino”, ”Caruso” şi, normal, ”Frumoasamea” a lui Ovidiu Komornyik.


Bilanţ

Uncântec,

un destinOctavian URSULESCU

Nu ştim a se mai fifăcut aşa ceva în România, cao vedetă să se pună integral ladispoziţia fanilor şi încă timpde 3 zile! Asta a reuşit PaulCiprian Surugiu – Fuegopentru reprezentanţiinumeroaselor sale Fan-Cluburi. Pentru a evidenţiadragostea de care se bucurăartistul, să notăm că au venitadmiratori nu numai din ţară(evident, înscrierile s-au sistatrapid, altminteri i-ar fi trebuitun stadion, nu doar “Tavernaromana” de la Vălenii demunte!), ci şi din Anglia,Canada, Ucraina, RepublicaMoldova! Evenimentul “Un cântec,un destin” a fost iniţiat de casa dediscuri Euromusic şi de Asociaţiaculturală “Regal d’art” şi a

beneficiat de o logistică pe măsură(roll-up-uri, bannere, sunet decalitate, program tipărit, lampioanelansate în noapte, cadouri diverse

pentru invitaţi), o implicare decisivădovedind doamna Elena Stoica,sponsor principal (Proxima moda-Lulyon, Tricotton Junior),realizatoare a multora dintrecostumele de scenă ale artistului.Alţi parteneri importanţi au fostMurighiol Puflene Resort, AnaHotels, Casa Panciu. Cele 3 zile aufost de poveste, presărată cu zeci

de surprize pentru emoţionaţii fanicare dobândiseră şansa de a staalături de idolul lor. Între acesteapremiera piesei “Stea”, concepută

special pentru eveniment, proiecţiavideoclipului cu melodia “Iubire” deEugenia Carabuţ Andrieş (muzicăşi text), filmat în Republica

Moldova, regizor Oleg Butnaru,seară de karaoke, vizitareamuzeului “N. Iorga”, acolo unde s-afilmat întreg DVD-ul “Mi-e dor detine, mamă”, dedicat mareluiprieten al lui Fuego, poetul GrigoreVieru. De asemenea a existat unconcurs incitant, dotat cu premii, cuîntrebări din viaţa şi cariera luiFuego. Nu că fanii prezenţi n-ar fi

cunoscut toaterăspunsurile, dar afost o ocazie de arememora câtevamomente esenţialedin cariera de exact20 de ani a lui Fuego,cu debut la festivalulde la Mamaia în1993, sub “aripa”c o m p o z i t o r u l u iGeorge Grigoriu:semnarea decretului,de către preşedinteleNicolae Timofti, princare i se acorda titlulde Artist al poporuluial Republicii Moldova(chiar de ziua denaştere ainterpretului, pe 23

august 2012); titlul melodiei cântateîn duet cu Mirabela Dauer(“Priveşte-mă”); facultatea pe carea absolvit-o protagonistul (Actorie,la Universitatea Ecologică); primadistincţie importantă (premiul II laprima ediţie a festivalului “AurelianAndreescu”); numele compozito-rilor importanţi care au scris pentruel, înafară de G. Grigoriu (JoltKerestely – album în curs definalizare, Marius Ţeicu, IonelTudor, Viorel Gavrilă, PetreGăluşanu); autoarea şlagărului “Ocăsuţă la marginea satului” (MarinaVoica) şi multe, multe altele...Artistul a oferit celor prezenţi, înprima seară, pe ecran sau “live”,cântece mult-aşteptate: “Ţi-amadus un măr”, “Numai tu”,“Lavanda”, “Cât de frumoasă eşti,femeie!”, “Imnul neamului”, “Stea”,“Iubire”, iar în seara a doua a trecutîn revistă toate marile sale hit-uri,gravate pe mai bine de 27 dealbume. Au fost evocaţi toţi cei carei-au marcat cariera, de la George


VariaGrigoriu, Grigore Vieru, Carmen Aldea Vlad, NicolaeDabija (memorabilă rămâne aserţiunea acade-micianului de la Chişinău: “Îmbrăţişându-l pe Vieru,Fuego a îmbrăţişat Basarabia”) la Irina Loghin, LiliBodu, Rodica Elena Lupu, Elena Stoica, DoinaLevintza. Cum frumos spunea cineva: “Pe toată paletadiversă, de oameni şi destine, de amatori şi artiştiadevăraţi, mediocri sau profesionişti, un loc apartelângă pensula portativului îl ocupă, fără îndoială,artistul Fuego. Paul Ciprian Surugiu este picătura carea dat muzicii româneşti acea voce caldă, cu nuanţe deromantism şi cu o calitate existenţială pentru oriceinterpret, pe lângă muncă şi talent: sensibilitate.Drumul sinuos l-a parcurs cu speranţa la braţ, cu harulîn buzunar şi cu un imens cufăr de dorinţe şi vise, careau ajuns să fie sursa de inspiraţie pentru cântecelerememorate de vreme şi pentru întregul săurepertoriu”. Colaboratori apropiaţi: Valentina şi CristianHerţa (care au filmat pentru emisiunea “FamiliaFavorit”, prezentată chiar de Fuego), Narcis Avădanei,Costin Lungoci. Dar despre acest artist extraordinar, denumai 37 de ani, despre noile confirmări ale talentuluisău vom reveni în curând cu un nou articol.

FlashMihai ANTON

Albumul “I Jazz Wanna Bewith You” reuşeşte să înglobezefiecare trăsătură a stiluluiCUANTUNE conturat în cei 3 ani deexistenţă, integrând într-un modomogen elementediferite de Jazz, Funk,Soul, Electro, Hip-Hop,IDM şi Chillout. Pieselece apar pe acesta suntca o înşiruire de poveştice descriu, în etape,viaţa unui cuplu de tineriîndrăgostiţi. Pe albumapar ca invitaţi artişti dinRomânia şi nu numai,precum AG Weinberger(chitară), Jon OskarStenmark (trompetă -Suedia), Liviu Negru(chitară), Harvis CuniPadron (trompetă -Cuba), Louis Palomino (safoxon -Cuba), Cvartet Capriccio, Alex Jaxx(saxofon) şi Freakadadisk.

PAVEL STRATAN a lansatvideoclipul celui mai recent single alsău - “Tango”, produs de Cat Music.

Ionuţ Vasilache - compozitorulpiesei şi echipa de producţie aclipului Evil Twin Production înfrunte cu Spike s-au numărat printreinvitaţii cărora Pavel le-a oferit unadevărat spectacol, în care“tangoul” i-a fermecat pe toţi ceiprezenţi. Single-ul şi videoclipul“Tango” povestesc, în stilul unic şiinconfundabil al lui Stratan, evoluţiaunei poveşti de dragoste dintre unromantic “el” şi o foarte modernă

“ea”, modelul Crina Barbu - pentrucare răspunsul la întrebarealaitmotiv a piesei se regăseşte fiepe Facebook, fie într-o maşinădecapotabilă sau pe o insulă dinHawaii.

DJ-ul CHRIS MAYER i-acooptat pe Nick Kamarera şi peRaluka pentru un hit cu ritmuri euro-dance şi versurile catchy -““RePlay”. Întrebaţi de direcţiamuzicii în momentul actual dinRomânia, care face trecerea de lasoft pop la reggae sau dance, ni s-a răspuns: “Muzica se reciclează,trend-urile revin după un anumitciclu. Am avut 2-3 ani de invazie amuzicii dance, acum avem reggae

şi mă bucur că mulţiartişti care îşiîncepuseră cariera cupiese în limbaromână şi-au adusaminte de identitatealor artistică –Connect-R, Alex,Anda Adam etc,artişti cărora le stăfoarte bine cu pieseîn limba română.Artiştii români suntdin ce în ce maiprezenţi în topurileinternaţionale, avemartişti foarte

competitivi, talentaţi. Ne lipseşteputerea financiară a Statelor Unite,dar compensăm prin dulceaţa dinpiesele româneşti”.

Pavel Stratan


Istorie rock

KryptonReunion

În acest interviu, Eugen Mihăescu vorbeştedespre trecutul, prezentul şi viitorul trupei Krypton.

În 2012 aţi refăcut trupa Krypton în formulaveche - Krypton Reunion. Spuneaţi atunci că aţi făcutacest lucru pentru că vroiaţi să vă întoarceţi la rădăcini.Ce reprezintă aceste rădăcini pentru voi?

Mi-am dorit foarte mult să mai cântam „odată”împreuna în aceeaşi formula „de aur”, considerată caatare de mass-media, formula ce avea să-i includă peLupu „Lapi” Răzvan-drms, Sorin Voinea, Gabi „Guriţă”Nicolau, Eugen Mihăescu-chit, şi în „locul” lui DragoşDocan... Cătălin Fotin-bass. Băieţii au fost foarteîncântaţi de această revedere după aproape 20 ani şirepornind „motorul”, nu ne-am oprit doar la o „cântare”,

ci au fost mai multe...! „Rădăcinile” pentru mine auînsemnat cei mai frumoşi ani, cea mai importantă etapădin cartea trupei KRYPTON...

Se spune că nimic nu e întâmplător, probabilnici reîntâlnirea voastră. Cum s-a petrecut şi după câţiani te-ai reîntâlnit cu „Guriţă” pe aceeaşi scenă?

După aproape 20 ani din nou împreună... Da,cu siguranţă nu a fost întâmplătoare reîntâlnireanoastră... Trecând prin multe etape KRYPTON amajuns la ideea că, evident, cea care a conturat cel maibine stilul nostru şi ne-a dat „aripi” a fost combinaţia cu„Guriţă”, unul dintre cei mai buni solişti rock autohtoni!Aveam pregătit un proiect de reîntoarcere în zona rock-neo clasic, proiect intitulat EMG. După câteva lunibune, mi-a venit ideea să reînfiinţăm KRYPTON-ul, maiales că în repertoriul proiectului EMG existau piesescrise pe cele două albume de referinţă ale trupeiKRYPTON – „Fără teamă” şi „Lanţurile”. Aşadar EMGdevenise „o momeală” la adresa vechilor colegi...!

După relansarea în formula Krypton Reunion,aţi început acest nou proiect, Krypton Unplugged, care„funcţionează” în paralel cu formula completă a trupei.În formula Unplugged sunteţi doar voi şi Teodora. Ceaţi vrut să demonstraţi publicului prin proiectulUnplugged?

Am ştiut de la bun început că vechii noştriprieteni - Lapi şi Sorin Voinea sunt „prinşi” în proiectece funcţionează de ani de zile foarte bine: ŞtefanBănică, VH2, Mircea Baniciu, Nicu Alifantis şi realizamcă nu pot pune KRYPTON-ul pe prim-plan, incluzândaici programul de repetiţii, concerte, apariţii tv,şedinţele-foto, interviuri, presă, etc. Este de înţelescazul lor, când trăieşti doar din muzică! În continuarene dorim să realizăm împreună un album-compilaţie cucele mai reprezentative piese de pe albumele „Fărăteamă” şi „Lanţurile”... Problema pe care o avem deatâta timp este lipsa unui sponsor ce să susţinăproducţia acestui album: KRYPTON Reunion...

„Naşterea” proiectului Krypton Unplugged s-arealizat şi din nevoia de a încerca doar cu o chitară, ovoce şi o violă (Teodora Dragomirescu) să readucempiesele noastre în sălile de concert, acolo unde

Reunion-ul din “n” condiţii nu poate participa...!Am încercat acest „pas” şi ne-a reuşit la foartescurt timp! Reacţiile au fost foarte pozitive şi auurmat multe concerte în această formulă!

Cum aţi ales-o pe Teodora?Alegerea îmi aparţine! Dorind foarte mult

să avem o colaboratoare în acest proiect-acustic, am căutat printre violoniste pe cinevacare să înţeleagă repede stilul şi vibraţiaconceptului nostru. Teodora Dragomirescu ne-aconfirmat opţiunea într-un timp foarte scurt,învăţând toate piesele noastre!

Aţi avut deja concerte în formula de trei.Cum a primit publicul noul sound, un soundacustic?

Într-un timp foarte scurt: concertele princluburile din ţară, apariţiile tv, şedinţele foto pentrumass-media şi semnarea unui contract cu agenţiaRoART pentru susţinerea unui turneu în Europa ne-auimpulsionat să concepem un album acustic, albumrealizat şi produs doar de mine şi de „Guriţă”.

După 2 single-uri a venit momentul lansăriialbumului, care va începe printr-un turneu înstrăinătate. Cu ce gânduri aşteptaţi acest turneu?

Cu siguranţa acest turneu îl aşteptam încă dinluna ianuarie, când a fost semnat contractul...! Estefoarte important pentru orice artist să întâlnească,dincolo de graniţa ţării, fanii, melomanii, generaţiilecontemporane ce iubesc şi cântă odată cu noi, muzicanoastră! Lansăm acest album, intitulat „O PARTE DINNOI”, pentru prima dată departe de „casă”, în diaspora,cu gândul că ascultând muzica noastră vor redescoperiKrypton-ul vechi, dar şi pe cel nou! Acest album esteprimul material-acustic din „biblioteca” KRYPTON şi celde-al zecelea album din patrimoniul nostru...!


VariaCând aţi revenit în ţară a fost şi o lansare

oficială, la Bucureşti. Vorbiţi puţin despre acest momentşi despre piesele incluse pe album.

Da, la lansarea albumului „O PARTE DIN NOI”,la „Hanul cu Tei” au venit toţi prietenii noştri săsărbătorim această „naştere”, cât şi faptul că dupăaproape 20 ani eu şi „Guriţă” suntem din nou împreunăşi încercăm să revenim pe piaţa rock atât în variantaacustică, cât şi cu Krypton Reunion, unde împărţimaceeaşi bucurie alături de „Lapi”, Sorin Voinea, DragoşDocan, Cătălin Fotin.

După orice lansare de album urmează unturneu de promovare în ţară. Veţi pleca să cântaţi înconcerte?

Încercăm să promovam acest album acustic înurmătoarele luni, prin câteva turnee prin ţară cu gândulcă la scurt timp, putem ajunge şi cu varianta „full-electric”...! Sper să se-nţeleagă foarte bine că „o mânăo spală pe alta...!”, iar prin toate concertele KryptonUnplugged încercăm să redeschidem poarta pentruKrypton Reunion! Evident ştim cu toţii că o trupă cu maimulţi membri implică costuri mai mari şi regiaproducătorului de evenimente este mult mai„substanţială”...! Despre acest capitol vom vorbi în alteinterviuri...!

Voi sunteţi rockeri cu ştate vechi în peisajulmuzical autohton. Privind în urmă la tot ce aţi făcutîmpreună, ce vi se pare reprezentativ pentru Krypton?

„Copiii” noştri... cele mai frumoase realizări:

albumele ce au dat nume trupei – „Fără teamă”,„Lanţurile”, anii ce ne-au ţinut împreună pe scenele ţăriiconturând o atitudine încă vie, celor ce-şi mai amintescde etapa „Guriţă”.

Cum aţi defini rock-ul? E doar un gen muzical, eo stare de spirit sau chiar un mod de viaţa?

ROCK-UL pentru mine: „Modus vivendi...!”

Regăsindu-l pe „Guriţă”, cât şi reînfiinţând Krypton-ul cuvechea formula „de aur” - cea de acum 20 ani, amafirmat că vreau să ies la „pensie” de la ROCK şi nu dela pop! (Simona RUS)

FeminaLa sfârşitul lunii august

1983, MARINA FLOREA cucereaTrofeul festivalului de la Mamaia,impresionând juriul în special cupiesa în primă audiţie “Marea meaiubire, marea” de George Grigoriu.Pe coperta albumului “Steauaiubirii”, editat în 2001, cunoscutarealizatoare TVR AuroraAndronache (cât de mult ne lipsescasemenea oameni de valoare la oraactuală la postul public deteleviziune!) nota: “Puţini au intuit înfetiţa timidă şi delicată care adebutat în 1983 cameleonicapersonalitate a artistei complexe deastăzi. Valenţele vocii, talentul eiinterpretativ şi scenic, pe care le-adezvăluit cu fiecare apariţie, nu auîncetat să surprindă şi să încânteatât publicul, cât şi pe specialişti. Înavalanşa de diletantism şivulgaritate pe care o îndurăm, maidorim să ascultăm şi muzică. Dar

muzica SE CÂNTĂ. Şi puţini auacest “har de la Dumnezeu”. MarinaFlorea este printre cei aleşi!”. La 30de ani de la fulminantul său debut,artista a avut un 2013 excelent, cunumeroase concerte în ţară, cu orevenire aşteptată, după 18 ani, laChişinău (revederea cu publiculbasarabean fiind absolutemoţionantă), dar şi cu un gustatrecital pentru publicul tânăr, într-un

club bucureştean, în cadrulprogramului “Discoteca”, în care aumai apărut Marina Voica şi SilviaDumitrescu. În ceea ce priveşterepertoriul, hit-ul anului este pentruea “Alerg spre tine”, caremarchează pentru ea primacolaborare cu un compozitor pecare-l cunoaşte de trei decenii,Adrian Ordean.

Marius GHERMAN

E. Mihăescu


Portret componistic

ConstantinDrăghici

Octavian URSULESCU

Încă din perioada când domina, ca interpret,scena muzicii uşoare, Constantin Drăghici a manifestatpreocupări componistice. A urmat liceul la Cluj-Napoca,fiind remarcat de Livia Pop, profesoara sa de canto. În1953 s-a angajat timp de 3 ani la Ansamblul artistic“Doina” al Armatei, dar în 1956 se întoarce la Cluj-Napoca şi intră în corul Operei, pentru ca în anulurmător să fie admis la Conservator. Dă viaţă unor roluriîn opere şi operete, în stagiunile lirice clujene, pânăcând este remarcat de legendarulIon Dacian, care îl invită laBucureşti, din 1960 făcând partedin colectivul Teatrului de stat deOperetă din Capitală. Îşi continuăstudiile la Conservatorul “CiprianPorumbescu”, pe care îl absolvăîn 1962. Abordează şi muzicauşoară, debutând pe micul ecrancu piesa “Nu eşti de vină tu”, deEnrico Fanciotti, înregistrată peun disc împreună cu o altăcompoziţie a acestuia, “Gelozia”.Devine o prezenţă constantă înemisiunile TV semnate de ValeriuLazarov şi Alexandru Bocăneţ. În 1962 obţine medaliade bronz la Festivalul mondial al tineretului de laHelsinki cu melodii compuse de Nicolae Kirculescu şi H.Mălineanu, pentru ca în 1967 să debuteze în ipostazade compozitor, fiind distins cu premiul III la festivalulnaţional de la Mamaia, pentru cântecul “N-ar trebui”.Devine un nume cunoscut şi peste hotare, efectuândturnee în Franţa, Germania, Italia, Rusia, Polonia,Bulgaria alături de colectivul Teatrului de revistă“Constantin Tănase”, iar cu teatrul “Ion Vasilescu” cântăîn Israel. Mai mult, înregistrează pentru case de discuridin Germania (Amiga, Show, BASF) şi participă lainaugurarea canalului german de televiziune în culori.Părăseşte ţara încă de la începutul anilor ’70,petrecându-şi o bună parte din viaţă în SUA. În 1982, înurma unui contract la Town Hall din New York i se oferăun angajament pentru încă un an. Cântă în diverseprograme de night-club şi în musical-uri, iar la LosAngeles colaborează în spectacole cu MargaretaPâslaru şi cu formaţia Radu Goldiş. În anul 1990 revinecu un recital extrem de aplaudat pe scena festivalului dela Mamaia (realizat atunci de Titus Munteanu), alături desoţia sa Olimpia. Între 1992 şi 1995 se stabileşte înGermania, pentru a reveni apoi definitiv în ţară.

Constantin Drăghici relatează că a fost cuprinsde pasiunea pentru compoziţie relativ devreme, reuşindsă închirieze un pian pe când era angajat la AnsamblulArmatei. Oarecum iniţiat în tainele formelor muzicale şiale construcţiilor armonice, elaborează primele salepiese pentru pian. După aprofundarea studiilorcompune un cântec ostăşesc cu solo de bariton şi corbărbătesc. Şi-a dat seama că drumul este anevoios,bagajul său de cunoştinţe în acel moment fiindinsuficient. Abia după terminarea Conservatorului, cândîncepuse să fie cunoscut ca solist, a ştiut că venisevremea să compună. Primul cântec admis de comisiade la radio s-a chemat, predestinat parcă, “Tot pe drum”(text Constantin Cârjan, orchestraţie C. Drăghici), dupăcare a urmat piesa care i-a adus cele mai marisatisfacţii, “A căzut o frunză-n calea ta”. Textierii începsă-l caute, iar Aurel Felea scrie versurile pentru “N-artrebui”, de care am amintit. După “Te rog să ierţi” (textMihaela Argeşanu) vine un alt mare şlagăr al său, pe

care recunoaşte a-l fi scris într-un timp record, “M-am regăsit”,pe versurile lui AlexandruVlahuţă. Scrie împreună cutextierul Mihai Dumbravă “Primazăpadă”, cu o versiune înengleză semnată Catinca Ralea,cu care Aurelian Andreescu s-aprezentat la festivalul de laSopot, în Polonia. În 1969compune romanţa “La jumătateavieţii”, pe care în acest an 2013 aînregistrat-o Ioana Sandu, într-oadmirabilă acţiune de

reactualizare a creaţiei componistice a lui Drăghici. Aşacum apreciază el însuşi, ar fi putut egala succesul“Frunzei” cu o altă compoziţie proprie, la care semna şiversurile, “De nebun ce eram”: a orchestrat-o, la radioSile Dinicu şi Dan Deşliu au primit-o cu elogii, dar n-amai reuşit s-o imprime (o va face abia în 2013, în duetcu Ioana Sandu), pentru că în primăvara lui 1970 apornit-o pe drumurile lumii... Revenit cu adevărat în ţarădupă 31 de ani a adăugat două strofe mai optimisteromanţei, a definitivat “Mint”, pe un text de AurelianUdrişte, compunând alte câteva melodii ce vor fi gravatepe albumul Ioanei Sandu: “Aş zbura spre infinit” (versuriproprii), “Toamnă perversă”, pe versuri de IonMinulescu, “Doi prieteni”, pe versuri de Şt. O. Iosif,precum şi o alta destinată festivalului de la Mamaia dinacest an, care din păcate n-a mai avut loc. Întâlnirea cuIoana Sandu, ale cărei calităţi le apreciază în moddeosebit, şi cu aranjorul Francisc Reiter, “un profesionistdesăvârşit”, i-a prilejuit lui Constantin Drăghici ocazia dea-şi grava pe un album cele mai recente creaţii ale sale,care, alături de cântecele încredinţate lui de RaduŞerban, Aurel Giroveanu, H. Mălineanu sau V.Veselovschi se înscriu în repertoriul de aur al muziciiuşoare româneşti.

O melodie pe adresa Dvs.


32

Graţii


FeminaLucia GRAMA

ANAMARIA FERENTZ.Cariera americană a frumoaseiinterprete continuă sub semnulsuccesului şi al plurivalenţei. Aceastafiindcă înafara concertelor şi aşedinţelor de studio, frumoasainterpretă se implică într-o serie deproiecte muzicale legate de copii, eapredând muzica (după cum se ştie esteabsolventă de conservator) atât încadru privat, cât şi la cunoscuta şcoalăGan Yaffa din Beverly Hills. După cumse poate observa, ea s-a mutat de laNew York în mai însorita California. Înegală măsură ea nu neglijează a douamare pasiune a sa, scrisul, lucrând înparalel la o nouă carte, precum şi latraducerea în limba engleză a primeisale cărţi. După cum se ştie, aceasta s-a chemat ”Oscar, minunatul meu căţel”şi a fost premiată cu ”Trofeul miculuicititor” pentru cea mai bună carte pentru copii în 2006.Nu este de mirare că vedeta este în prim-plan al

protestelor legatede proiectul deeutanasiere acâinilor vagabonzi:în cadrul susţinuteisale campanii pefacebook AnamariaFerentz a oferitgratis, în modsimbolic, cântecelulsău ”Oscar,minunatul meucăţel” în schimbulstopării masacrului.De asemenea, totalancorată, deşi

aflată departe de ţară, în toate problemele fierbinţi careagită societatea românească, artista este în primelerânduri de partea acelora care luptă pentru stopareacriminalului proiect de exploatare cu cianuri de la RoşiaMontană, în care a reuşit să-l angreneze şi pe celebrulactor Woody Harrelson! Către sfârşitul anului, ca deobicei, Anamaria Ferentz va reveni în ţară pentruconcerte.

AMI – turneu în ţară: Cluj Napoca, concerte şi înCurtea de Argeş, Costineşti, Ciocăneşti, Vâlcea şiPanciu. Fanii lui Ami din toată ţara vor putea asculta laaceste concerte atât hitul “Trumpet lights”, cât şi nouapiesă a artistei, “Otra vez”.

SORE – clip pentru piesa “Bad Boy is Back”,interpretată împreună cu Dorian, un tânăr rappertalentat, care a lansat deja două piese de succes şipregăteşte alte proiecte muzicale inedite. “‘Bad Boy isBack’ este deja al treilea clip la care colaborez cu IulianMoga, după ‘Different’ şi ‘Beautiful life’”, a spus Sore.

“Bad boy is back” este primul clipde imagine al artistei, care aratămaturizarea sa stilistică şivorbeşte despre o poveste dedragoste neterminată, iar muzicaşi textul sunt realizate de Sore şide echipa HaHaHa Production.

După hiturile “Muleina”(2009), “Dayla” şi “Ninja Boy”(2011), NEYLINI revine pe scenamuzicală cu un single nou, “Teiubesc”, compoziţia lui MihaiRistea, o piesă romantică, înlimba română, interpretatăîmpreună cu Muneer, un tânărartist talentat, originar dinEmiratele Arabe. “Am aşteptatceva vreme până să lansez unnou single deoarece mi-am doritsă ofer ceva special, iarfeaturing-ul cu Muneer a adus

exact acel plus de energie pe care mi-l doream“, a spusNeylini, artista MediaPro Music asemănată adesea cucelebra cântăreaţă Jessie J.

ANTONIA – ”HURRICANE” (o colaborare cuPuya). ”Antonia iubeşte muzica hip-hop la fel ca şimine”, a spus Puya. ”Hurricane” a fost compusă şiprodusă de The Farmers (Andrei Prodan şi ClaudiuUrsache), cei care au lucrat cu Antonia şi pentru”Jameia” şi ”Hawaii”. Antonia se pregăteşte de o seriede concerte în Turcia şi un turneu de 7 zile în Bulgaria.

AMNA - videoclip ”La La Like It” regizat de FlorinBotea, prima colaborare dintre cei doi. Pornind de lahitul ”Tell me why”, ea a devenit cunoscută în Polonia şiSpania veri la rând. Hiturile au continuat să curgă şi au

dus-o astfel din Europa spre America Centrală şi deSud, acolo unde a susţinut deja concerte, Africa şi Asia.”Pregătesc prima mea piesă în limba română, compusăde Marius Moga, multe concerte şi un nou concept deshow”.

cu P. Domingo

Amna

33

Internaţional


Mondo popFlorin-Silviu URSULESCU

WALE, deţinător al premiului Grammy, va lansa unnou album în această vară, numit “The Gifted”. După ce afost recompensat cu Discul de Aur pentru vânzărileînregistrate cu single-ul “Bad”, peste 13 milioane devizualizări pe YouTube, lansează un nou single de pe viitorulalbum. Noul extras pe single este piesa “Love/ Hate Thing”care promite să urce în clasamentele muzicale din întreagalume.

BELINDA CARLISLE, diva muzicii pop care va oferiun spectacol aparte în Bucureşti, îşi continuă neostenităactivitatea muzicală. Ea a lansat un set special ce conţine un

DVD şi un CD „Live from Metropolis Studios”, realizate cuocazia susţinerii unui concert inedit în studioul londonezMetropolis. Doar 100 de persoane au avut şansa de a se aflaîn public. La Sala Palatului - 16 octombrie, Belinda Carlisleva cânta hituri precum „La Luna”, „Heaven is a Place onEarth”, „Circle in the Sand”, „Summer Rain”, „Mad AboutYou”, „I Get Weak” şi cea mai recentă piesa a sa, „Sun”.

După ce anul trecut ANDREA BOCELLI a ajutatfundaţia Muhammad Ali la strângerea a peste 2,6 milioanede dolari, anul acesta în cadrul Galei Muhammad AliCelebrity Night XIX, maestrul a fost din nou prezent şi acântat alături de Jennifer Lopez melodia „Quisaz, Quisaz”,melodie aflată pe cel mai recent album al său, „Passione”.Andrea Bocelli alături de Jennifer Lopez, Steve Martin, BillyRay Cyrus, Billy Cristal, Yank Barry, Bo Derek, EvanderHolyfield, Kevin Sorbo şi mulţi alţii au reuşit să strângă numai puţin de 7,2 milioane de dolari.

BRUNO MARS. După un traseu către primele poziţiidin clasamentele internaţionale cu albumul “UnorthodoxJukebox”, iar cu piesa “When I Was Your Man” a reuşit sămarcheze cel de-al cincilea Number 1 in clasamentulBillboard din carieră, Bruno Mars se bucură de o nouăreuşită. Cântăreţul american este nominalizat în cadrul MTVVMA la patru dintre cele mai importante categorii alefestivităţii - Video Of The Year, Best Male Video, Best Pop

Video şi Best Choreography. MTV Video Music Awards sevor desfăşura în Barclays Center din Brooklyn, New York .

Cântăreţul R‘n’B JASON DERULO va lansa înaceastă toamnă un nou album, care se va numi “Tattoos”, iarprimul single inclus este piesa “The Other Side”, care acucerit deja primele poziţii ale topurile muzicaleinternaţionale de specialitate. In plus, a lansat un nou singleîn colaborare cu 2 Chainz: “Talk Dirty”. Videoclipul piesei“Talk Dirty” se anunţă a fi extrem de... incitant.

După ce a lucrat cu nume internaţionale de primrang ca James Morrison, Simply Red, Snap, Joe Cocker,Chaka Khan sau Babyface, iar artişti români ca Adrian Sînasau Ddy Nunes i-au deschis calea către industria muzicalădin România - BEVERLEI BROWN lansează piesa “Fire” - lafel de incitantă ca titlul, o colaborare cu Tbass. Intrebatădespre principalele diferenţe dintre industria muzicală dinRomânia şi cea internaţională, Beverlei a declarat: “Suntmulte asemănări între cele două pieţe, industria muzicalăeste în continuă evoluţie iar influenţele reggae şi pop dinultima perioadă au pătruns şi în muzica produsă înRomânia”.

LANA DEL REY. A crescut sub numele de LizzyGrant în Lake Placid, la marginea New York-ului. în mijloculParcului Naţional. Faima în muzică nu este o opţiune pentruMs Del Rey, ci vocaţia ei. Spune despre ea că este o

“gangsta Nancy Sinatra” şi îşi descrie stilul muzical ca fiind“Hollywood pop/sadcore”, o variantă mai “dramatică” amuzicii pop. Despre look-ul ei spune că este “o Lolitapierdută în cartier”.

JUSTIN BIEBER. S-a născut pe 1 martie 1994 inOntario, Canada. A învăţat singur să cânte la pian, tobe,chitară şi trompetă. La sfârşitul anului 2007, Justin şi mamalui au început să posteze videoclipuri pe YouTube. Albumulde debut “My World” al lui Justin a fost lansat pe 17noiembrie 2009. Bieber a lucrat cu Usher şi de pe acestalbum au fost promovate patru single-uri pe primele locuri întopurile din Canada şi SUA. Acest lucru l-a transformat peBieber în singurul artist din istoria Billboard care a avut 4single-uri de pe albumul de debut în Top 40 înainte caalbumul să fie lansat. După My World a urmat discul MyWorld 2.0, ajuns pe primul loc în Topul Billboard, câştigânddiscul de platină în Statele Unite.

Aniversări


O învingătoareOctavian URSULESCU

Marina Voica a împlinit 77 de ani... Când mis-a propus să scriu o prezentare pentru noul album alMarinei Voica, m-am înfricoşat de-a dreptul! Poate ocarte (ceea ce voi face de altfel în curând), dar nu doarcâteva rânduri, în care să cuprind o carieră de pestecinci decenii. Ce să nu uit? Faptul că este singurulartist român distins cu premiul prestigioasei publicaţiibritanice “Music Week”? Că a lansat sute de melodii,dintre care cel puţin câteva duzini de şlagăre? Că de obună bucată de vreme este ocompozitoare de real succes, cupiese aflate pe toate buzele, cum arfi “Într-un colţ de cafenea (Şi afarăplouă, plouă...)”, “Apartament 23”,“Mamă!”, “Bucureştiul e miculParis”, “O căsuţă la margineasatului”, “Ah, Mamaia!”, “Gelozia”?Că a obţinut zeci de premii şi aefectuat turnee în toată lumea? Darnu mi-am propus să fac aici istoriaunei cariere artistice excepţionale,referindu-mă la succesele trecute, cisă subliniez un aspect cu adevăratrevelator: Marina Voica ESTE, nudoar “a fost”, o artistă fabuloasă!Când a împlinit 75 de ani (ea aspus-o, eu n-aş fi făcut-o, nu-şiarată deloc vârsta!), MarinaAlmăşan i-a consacrat o minunată emisiune; am văzut-o acolo, am urmărit-o în emisiunea “La vie en rose”, totla TVR, în “Doamne de poveste”, la Acasă TV – şi amfost de fiecare dată fascinat de şarmul ei, cu accentulrusesc atît de simpatic, de umorul cu totul special, desorginte O. Henry sau P. G. Woodhouse (de altfel a şiscris cîteva nuvele pe care le voi publica în viitoareacarte), de optimismul cuceritor, de pofta ei de viaţă, oviaţă în care mai are multe proiecte de îndeplinit.Edificatoare sunt gândurile împărtăşite de MarinaVoica publicului de la Sala Palatului, în cadrul unuispectacol în care a fost omagiată, alături de AlexandruArşinel, la 50 de ani de carieră (spectacol prostorganizat, fie vorba între noi, dar bine că a fost). Şi-afăcut, practic, de o mică autobiografie, alături de oprofesiune de credinţă: “A fost o dată ca niciodată ofată... Şi trăia fata aceasta într-o ţară unde zăpada albăscârţâie veselă sub picioare şi gerul îmbujoreazăobrajii fetelor cu ochi albaştri. Dar într-o zi a venit ozână şi a grăit: “O să pleci într-o altă ţară, cu marealbastră, blândă şi calmă...Şi ai să fii acolo o prinţesăcu glas de privighetoare, iar oamenii vor asculta lanesfârşit cântecele tale!”. Această poveste putearămâne doar un basm, dacă n-ar fi devenit aievea într-

o bună zi! Acest “aievea” însemnând într-adevăr ocarieră impresionantă: aproape 400 de melodii, lansatela radio sau pe discuri, cântate în turnee în ţară şi înstrăinătate; nenumărate şi neuitate apariţii lateleviziune; premii la concursuri naţionale şiinternaţionale; un lung şir de premii de excelenţă dinpartea mai multor posturi de televiziune, de radio, aunor publicaţii din ţară şi străinătate; nouă stagiuni pescena Teatrului de revistă “Constantin Tănase”...”. Sănu vă închipuiţi cumva că artista a spus ea însăşi toateastea, nici vorbă, este prea modestă, ci le-a încredinţatcelor doi prezentatori. În schimb, pe site-ul său amdescoperit propriile mărturii: “Acum trăiesc la Breaza.Tot aud că se spune că m-am retras şi m-am totretras...Nici vorbă! Continui să compun, să apar la TV,

în spectacole. Nu mă simt nicisingură şi nici retrasă, iar casa mearăsună de muzică şi de cântec! Aşzice că deşi mă apropii de sfârşitulvieţii, trăiesc în prezent cea mailiniştită şi mulţumitoare perioadă aexistenţei mele. Dar ce va fi mâinenumai Dumnezeu ştie...”. Iar dacăla Sala Palatului n-a avut decâtpuţin timp la dispoziţie să-şi arateforma şi inventivitatea (năucitoarea fost apariţia impresionanteiFanfare reprezentative a Armatei,alături de ea în “Bucureştiul e miculParis”, adevărat imn al Capitalei,pe care Primăria ar putea să-lpropună călătorilor în autobuzeleturistice...).

Marina Voica este Cetăţean deonoare la Breaza, unde s-a stabilit târziu, dar nu şi laBucureşti, unde a cunoscut gloria. Dar câţi mariinterpreţi de muzică uşoară s-au bucurat de aceastărecunoaştere în Capitală? În schimb am văzut-opersonal ridicată la acest rang, onorific vorbind, fireşte,de spectatorii din Medgidia şi Galaţi, care au ovaţionat-o în picioare, minute în şir. Mă refer la două recitalurisuperlative susţinute în ultime vreme pe scenaFestivalului internaţional “Dan Spătaru” de la Medgidia,respectiv în cadrul spectacolului “Alexandru Jula şiprietenii”, de la Galaţi: adevărate show-uri “live” (lecţieusturătoare pentru mai tinerii confraţi “campioni” aiplay-back-ului), cu regie, momente teatrale, nostalgie,fină ironie, dans, castaniete şi alte surprize. Da, MarinaVoica ESTE o mare vedetă, aflată în cea mai bunăformă a ei, mai ceva ca-n anii tinereţii!

Ne dovedeşte din plin acest lucru selecţia de peCD, pusă la cale împreună cu admirabila MioaraPanaite, păstrătoare a comorilor fonotecii Electrecord.Între cântece, dintre care o parte vă sunt cunoscute,câteva din compoziţiile protagonistei, la care m-amreferit, alături de creaţii ale compozitorilor noştri defrunte: Radu Şerban (“O pânză în depărtare”), CameliaDăscălescu (“În luna florilor”, “Un tren într-o gară”),


VariaLaurenţiu Profeta (“Hei, voinopţilor!”), Marius Ţeicu (“Dincolode nori”), între alţii, în care regăsimsemnătura unor textieri reputaţi,cum ar fi Aurel Storin sau FlaviaBuref. Marina Voica acordă credit şiunor autori mai puţin cunoscuţi,cum ar fi Ileana Toader (“Fatăfrumoasă”, pe versurile poeteiIoana Crăciunescu) şi Dan Grigoraş(“Noapte de catifea”). M-aş opri deasemenea, pentru că în rest vă lassă descoperiţi singuri magia acestui

album, la trei adaptări ale unorpiese străine. La două dintre ele,versurile aparţin chiar protagonistei,fiind vorba de artişti pe care-ipreţuieşte în mod deosebit,cantautorul rus Vladimir Vîsoţki,pentru care a făcut la vremearespectivă o pasiune celebra actriţăMarina Vlady (“Necaz”) şicanadianca k. d. lang (“Desculţăprin zăpadă”). “Când râzi tu” esteversiunea, pe versurile unuicolaborator tradiţional, regretatul

Ovidiu Dumitru, a unei celebrepiese de William Salter şi RalphMcDonald şi lansate în 1974 deShirley Bassey. În cazul pieselor noise cuvin lăudate aranjamentelemuzicale.

O artistă absolut uimitoare,Marina Voica, şi un album pemăsură, amestec de istorie şiactualitate, de nostalgie, amintiri şimodernism. Cu certitudine, un CDde colecţie. La (şi mai) mulţi ani!

FestivaluriDan CHIRIAC

Acum 25-30 de ani fiecare orăşel, oraş,municipiu avea propriul concurs de muzică uşoară, cudenumiri aparte, desprinse din specificul local istoricsau geografic. Acestea s-au împuţinat simţitor în ultimiiani, dar locul a fost ocupat, se pare, de numeroasefestivaluri folk. Iată câteva dintre ele.

Vama Veche Cea de-a noua ediţie a Festivalului „Folk You!

Florian Pittiş” a avut loc ca de obicei în aer liber, peplaja de la Vama Veche, de la ora 18:00 până spredimineaţă, organizată de Asociaţia Mişcarea deRezistenţă, iar intrarea a fost liberă. Înultimii ani, caracterul folk s-a disipat,fiind suplimentat de un melanj de rock,folclor, jazz, etno.

Unul dintre organizatori,jurnalistul Marius Tucă, a menţionat pepagina sa de Facebook că este posibilca aceasta să fie ultima ediţie Folk You!Florian Pittiş. “Este foarte greu să susţiio mişcare de rezistenţă împotrivaprostiei revărsate, dacă nu estesusţinută şi de participanţi. În acestevremuri ostile, guvernate doar depresiunea banilor, Festivalul Folk You!Florian Pittiş există pentru voi, publicul,pentru noi, cei care suntem Mişcarea deRezistenţă, şi pentru cei care nu vorrenunţa să creadă în adevăr, libertate,frumuseţe şi în dragoste”, a subliniatorganizatorul.

Programul complet al celor 4 zile de concerte:prima zi - Strada Mare / Cantos / Bogdan Grosu,Gheorghe Zamfir, Vasile Şeicaru / Ada Milea,Alexandru Andrieş & Co. / Viţa de Vie / CristiMinculescu & Nuţu Olteanu Supergrup, Rezident Ex; II- Fox Studis / Proiectul Tivodar / Walter Ghicolescu / Jul

Baldovin / Mihai Napu Band, Rona Hartner / GrigoreLeşe, Marius Mihalache / Dinu Olăraşu, CelelalteCuvinte, Emeric Set, Zdob şi Zdub; III - Adrian Beznă /Claudia Ciobanu / Andrei Păunescu + Totuşi (Tase şiVlady) / Adrian Sărmăşan, Mircea Florian / MariaRăducanu, Ducu Bertzi & Mihai Neniţă / Alina Manole,Paula Seling Band / Cuibul, Poesis / Florin Chilian,Baniciu, Kappl, Lipan & Friends (Vlady Cnejevici, TeoBoar); IV - Constantin Neculae & Anamaria Maranda /Folk Frate / Ovidiu Scridon & Silvan Stâncel / ZuraliaOrchestra, Maria Gheorghiu / Zoia Alecu, ŞtefanHruşcă, Nicu Alifantis, Taxi, Vama.

CâmpinaFestivalul FOLKCAMPFEST este la a doua

ediţie şi a cuprins anul acesta şi un concurs cu premiipe plan local pentru elevi. Nu au lipsit recitaluri ale unornume cum e experimentatul CĂTĂLIN UNGUREANU;

ale vocii deosebite şi cantautoarei care îşi va lansaanul acesta două albume - IULIA Em care a venit înformula de trio; ale exuberantului şi originalului umoristfolkist DANIEL FĂT; ale reprezentantului noii generaţiiMARIUS DASCAU; şi, desigur, TITUS CONSTANTIN -organizator al acestui event. Festivalul cu durata de ozi s-a desfăşurat pe “Plaja” ca la Vama Veche aştrandului de la Casa Tineretului, intrarea fiind liberă.

Cătălin Ungureanu

Pe micul ecran

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:Al. I. BĂDULESCU, Luminiţa CONSTANTINESCU, Grigore CONSTANTINESCU, Oana GEORGESCU, Doru IONESCU, Florian LUNGU, Carmen MANEA,

Ruxandra MIREA, Doina MOGA, Diana-Elena MURĂŞAN,Mircea ŞTEFĂNESCU, Florin-Silviu URSULESCU

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEACOMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

Muzicieniromâni dindiaspora

Doru IONESCU

Din nou, mandatat de TVR Internaţional, amajuns pe meleaguri depărtate, căutându-i pe muzicieniiromâni, actuali dar şi foşti. Aşa că din 31 august, înfiecare sâmbătă seara, îmi permitsă vă fac program de la ora 19.30,prin emisiunea „Lumea şi noi”(ediţiile subsemnatului – zise „Opoveste... cu cântec!” – pot fi văzuteîn reluare şi la TVR 2). Iată câteceva în plus, în ordinea difuzăriiportretelor:

Narcisa Suciu (Outo-kumpu, Finlanda) s-a stabilit înKarelia după soţul său, în urmă cucirca trei ani. În vacanţele dinRomânia încă îşi mai cântă muzicasa pop reinterpretând folclorul dinMaramureş. Preferând viaţacasnică, a ajuns în cele din urmă să îngrijească dediverse talente la Joensuu, un oraş în care se va mutacurând pentru liceul fiicei sale. Cu doi tineri elevi a şiscos un disc care se bucură de succes local, dar refuză

pentru sine muzica tradiţională a ţării de adopţie.Totuşi… am filmat-o într-un studio celebru, aproape decasă, unde este primită oricând cu braţele deschise.

Mircea Romcescu (Copenhaga, Danemarca)este unul dintre puţinii muzicieni în plină activitate carea revenit în România de peste un deceniu. Veteran alpop-rock – ului autohton din anii ’70 – ’80, ca de altfel şisoţia sa, Olimpia Panciu, a continuat muzica spre vârfulcarierei în Danemarca, unde a fost recunoscut înnumeroase rânduri, inclusiv câştigând Eurovision-ul!Dupa 2000, a revenit pe aici din ce în ce mai des, cu noipremii (incluzându-l pe cel de Creaţie de la Mamaia, din2009), urcând din nou pe scenă ca solist şi chitarist.Deşi nu îi este uşor cu mentalitatea… natală, continuăsă profeseze sub toate formele şi este mai actual caniciodată pe discul „Together, forever”.

Joe Gaspar(Ottawa, Canada) adispărut de aici când eradeja considerat drept ceamai buna voce de blues aRomâniei. Fostul basist algrupului timişorean QuoVadis s-a nimerit săconcerteze în chiar 21iunie 2013, ziua filmării lui.Cu trioul său româno-canadian pe val, Joe atrebuit să supravieţuiască(în mai puţin de un deceniude când a emigrat) unui

divorţ… şi astfel să revină cu toate forţele creatoare lamuzica ce i-a dat nume. Mai contează că lucrează întelefonie sau că înainte de concert îşi rupsese piciorulla repetiţii? Prea puţin, câtă vreme este din nou pedrum. Nu pe drumuri ci pe drumul său!

Marta Hristea (Rotterdam, Olanda) a apărut pescenele pop, apoi jazz din România la jumătatea anilor‘90, ca o mare speranţă, solista cântând cu mai toatăgeneraţia actuală autohtonă jazz-electro. Căsătorită cuun profesor universitar şi stabilită în ţara acestuia,Marta revine din păcate rar acasă; în schimb sereuneşte cu foştii colegi pentru a concerta în toată

Euro-pa, nu o dată la solicitarea ICR din diversecapitale europene. Acum lucrează cu Vlaicu Golcea laun proiect exotic pentru Ţara Lalelelor – SpitalulAmorului după Anton Pann!

Marta Hristea

Narcisa Suciu

Date post:	11-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	lytu
View:	227 times
Download:	3 times

MUZICAL~ ACTUALITATEA - ucmr.org.ro · PDF filesistemul tonal spre un nou modalism. ... punct...

Documents