Muzeul National XI, 1999

www.mnir.ro

MUZEUL NATIONAL D E ISTORIE A ROMÂNIEI t

1999

www.mnir.ro

Coperta I - Bucureşti-Poşta; carte poştală ilustrată, color, începutul secolului XX.

Coperta IV - Actul încoronării suveranilor României. Alba-Iulia, 15 octombrie, 1922.

www.mnir.ro

MUZEUL NATIONAL D E ISTORIE A ROMÂNIEI

MlWEULL

XI

BUCUREŞTI 1999

www.mnir.ro

Editor: CORNELIA APOSTOL

Redactori : CORNELIA APOSTOL MARIANA NEGUŢU

Traduceri : GEORGE TROHANI

Tehnoredactare computerizată: DANIELA IACOVACHE

Responsabilitatea ştiinţifică asupra conţinutului studiilor publicate revine autorilor.

Tipar executat la T I P O R E D S.R.L . Tel./Fax: 778 69 76; Tel.: 315 82 07/147

www.mnir.ro

I S T O R I E ŞI I D E O L O G I E ÎN C R O N I S T I C A MUNTEANĂ A S E C O L U L U I A L X V I I - L E A .

M O D E L U L GUVERNĂRII I D E A L E .

Nadia Manea

Pentru orice ideologie, argumentu l istoric a fost în mod constant u n u l cu o poziţie privilegiată. Pe de altă parte , "a f i rmat şi r esp ins " cu egală pasiune de către specialişti, m i l i t an t i smu l istoriografie, const i tuie u n a d in problemele de bază şi permanente ale domen iu lu i 1 .

Potrivit l u i I . Wellerstein 2 , " t r ecutu l poate f i povestit n u m a i aşa cum c u adevărat este, nu aşa cum a fost ( s u b i . n s . N.M. ) . P e n t r u că repovestirea t r ecu tu lu i este u n act social a l prezentului realizat de oameni a i prezentului , afectând s istemul social al prezentului . Adevărul se schimbă pent ru că societatea se schimbă; to tu l este contemporan, chiar ceea ce ţine de trecut" .

în acest sens istoriograf ia munteană d i n a doua jumătate a sec. al XV I I - l ea oferă şansa u n e i l e c t u r i care poate decela opţiunile po l i t i c e e x p r i m a t e p r i n i n t e r m e d i u l s c r i s u l u i i s t o r i c , într-o anumită secvenţă cronologică, când elitele de la sud de Carpaţi se dovedesc preocupate de soarta ţării.

Conţinuturile propagandistice întemeiate pe trecut şi-au găsit o amplă analiză în l u c r a r e a i s t o r i c u l u i B e r n a r d Guènee, Histoire et culture historique dans l'Occident Medieval3. "De-a lungu l evului med iu - spune is tor icul citat - de la călugării merovingieni la umaniştii Renaşterii s-a tot făcut propagandă" 4. O propagandă care-şi situează argumente le sale la t i m p u l trecut: "Cum putea f i altfel? U n nobi l era nobi l pent ru că strămoşii săi fuseseră astfel, o cutumă era bună pentru că era veche. U n rege era fără îndoială legit im pentru că avea virtuţile necesare, dar cel ma i b u n argument rămâne al sângelui regal. într-o lume în care, cea ma i bună just i f icare a prezentului era t recutu l , era na tura l ca istoria să fie cel ma i b u n susţinător al prezentu lu i " 5 .

Coordonatele relaţiei putere- istor ie în secolul a l XVII- lea n u m i t "le grande siècle" 6 înregistrează o noutate : în Angl ia ca şi în Franţa apare o istorie de par t id : par t idu l este susţinut p r i n elogiul u n u i eveniment în care p a r t i d u l a t r i u m f a t 7 . " N a t u r a l - observa G. Le febvre 8 - m a n i e r a este apologetică, dar conferă istoriei u n caracter pe care n u 1-a cunoscut până atunc i " . Noutatea semnalată este strâns legată de evoluţia cad ru lu i polit ic general. Legătura era surprinsă şi nuanţată de E. Fueter 9 , încă d i n 1914:

www.mnir.ro

6 NADIA MANEA

" T i m p u r i l e t u l b u r i s u n t f a v o r a b i l e i s t o r i o g r a f i e i . D a r , când t i m p u l revoluţionar a trecut, sunt înlăturate tentativele de publicitate în toate noile genur i ale istoriografiei".

Aceleaşi t i m p u r i t u l b u r i resimţite şi în Ţara Românească, care la începutul s e c o l u l u i XV I I - l ea a fost reintegrată s i s t e m u l u i dominaţiei otomane, în condiţii atenuate, comparativ cu cele anterioare mar i i ridicări an t i o tomane în f runtea căreia s-a aflat M i h a i V i teazul . Cu t i m p u l însă, raportur i le se agravează f i ind manifestate tendinţele Porţii de a se amesteca tot ma i făţiş în treburi le interne şi de a l im i ta tot mai m u l t autonomia ţărilor române. Se adaugă numeroase obligaţii economice faţă de Imper iu l otoman, ca şi aceea a însoţirii de către domni i români a armatei otomane aflată în campanie. Acţiunile de jaf continuă cu consecinţe nefaste asupra activităţii economice. O expresie a tendinţelor de l imitare a autonomiei o reprezintă şi p e r m a n e n t a con f run ta r e între reprezentanţii stărilor pr iv i l eg ia te , care, încearcă să-şi menţină dreptul de a alege pe domn, şi Imper iu l otoman care intenţionează spargerea aces tu i s is tem, intenţie care a reuşit în unele momente, după cum, în altele voinţa "ţării" a fost confirmată de puterea suzerană. Conţinutul relaţiilor d in t re Poartă şi Ţările Române şi-au pus amprenta şi asupra raportur i lor dintre boierime şi domnie.

Fără a in t ra în controversele legate de caracterul reg imulu i polit ic în Ţările Române în secolul a l XVI I - l ea 1 0 , n u m i t adesea nob i l iar -bo ieresc 1 1 , reţinem doar observaţia l u i F l o r i n C o n s t a n t i n i u 1 2 , după care există o legătură între sensibil itatea barocă şi insecuritatea poziţiei clasei boiereşti datorită dominaţiei otomane.

I m p u l s u l de a îmbrăca într-o formă legală juridică potenţialul său economic s-a man i f es ta t în cazu l b o i e r i m i i . Reg imul nob i l i a r a fost u n obiectiv în mod constant vizat, dar care " n u a p u t u t lua în Ţările Române decât o imagine incompletă şi temporală şi a tunc i , de facto şi n u de jure".

Pe de altă parte, secolul a l XVII-lea este secolul deschiderilor umaniste în societatea românească. "Doc t r ina umaniştilor români are o f ina l i ta te politică şi socială", cărturarii români f i ind "boieri care îşi raliază intelectual i în curs de afirmare şi p r i n posibilităţile lor sporite de contact cu alte cu l tu r i , formulează o doctrină ce dă răspuns prob lemelor r id i ca te de existenţă propunând "soluţii care sunt or ig inale" 1 3 .

Uman i smu l sud-est european a cont inuat direcţia p r i m u l u i uman i sm b i zant in , dar s-a or ientat şi spre achiziţiile d i n Quatrocento şi ulter ioare. S t r u c t u r a tradiţ ională a c u l t u r i i s c r i s e a început să se m o d i f i c e şi desch iderea spre curen te n o i de ide i a fost operată în p r i m u l rând în l i te ratura istorică 1 4. O literatură istorică în care "deplasările sunt vizibile" şi care, potr iv i t l u i Alexandru Duţu "se structurează pe nivele diferite, asemeni etaje lor d i n t r - u n ed i f i c iu în s t i l brâncovenesc. în t i m p ce la suprafaţa t e r e n u l u i se află încăperile de l u c r u ale c ron i ca r i l o r care înregistrează succesiunea implacabilă a victori i lor şi catastrofelor; la subsol, este istoria partizană care slujeşte interesele facţiunilor scrisă, de oameni subterani , ea

www.mnir.ro

ISTORIE ŞI IDEOLOGIE ÎN CRONISTICA MUNTEANĂ A SECOLULUI AL XVII-LEA 7

consemnează cursa după putere, izbucniri le patimilor, revărsările poftei de posesiune. La p r i m u l etaj, împodobit cu logii se află instalată istoria oficială, care înfrumuseţează întâmplările, dă faptu lu i divers caracter festiv şi caută să pună în relief ro lu l curţii în viaţa societăţii. La etajul superior cu terasele scăldate în lumină, gânditorii meditează asupra t r e cu tu lu i şi interoghează v i i t o r u l " 1 5 .

Demersu l no s t ru are ca obiect i s tor ia scrisă la subsol , adică acele scrieri apărute în t i m p u l conflictelor dintre grupările boiereşti: Istoria Ţării Româneşti de când au descălecat provoslavnicii creştini (Letopiseţul Cantacuzinesc) , atribuită l u i Stoica Ludescu şi Istoria domnilor Ţării Româneşti (Letopiseţul Bălenilor) de Radu Popescu.

Expresie a gândirii politice româneşti d in a doua jumătate a secolului al XVII-lea aceste scrieri ce se apleacă asupra t i m p u l u i t recut sau prezent d i n t r - o anumită perspectivă demonstrează ataşamentul cărturarilor la "d i f e r i te p rograme po l i t i ce şi sociale care se întemeiează pe o diversă c o n t u r a r e a ob i ec t i ve l o r ; aceste p rog rame reflectă, în egală măsură, capac i ta tea oamen i l o r de a ana l i za c o n j u n c t u r i l e po l i t i ce şi de a ofer i soluţii"^.

Câteva segmente d i n conţinutul acestor programe vom încerca să s t ab i l im p r i n anal iza amint i t e l o r i s to r i i , având în permanenţă în vedere, at i tudinea au to ru lu i faţă de anumite evenimente şi coeficientul de alterare a adevărului istor ic, când acesta n u intră în schema prestabilită p e n t r u o demonstraţie. în fond "ideile aparţin n u s t ruc tur i l o r , c i oameni lor d irect implicaţi în evenimente şi de aceea, analiza trebuie să pornească şi de la text spre viaţa socială şi n u n u m a i invers " 1 7 .

Cronic i l e s u n t cunoscute în epocă, căci Anton io Mar i a del Ch ia ra precizează: "orice boier are în casa l u i u n manuscr ip tum cu vieţile domnilor, dar adevărul e schimbat in aşa fel (subi. ns. N.M.) că fiecare boier ţine la el o cronică, în care faptele domni lor sunt zugrăvite în bine sau în rău, după c u m u n d o m n s a u a l t u l a fost p r i e l n i c sau vrăjmaş n e a m u l u i a c e l u i boier. . . " 1 8 .

în cele ce urmează vom u r m a sugestia metodologică făcută de Nicolae Iorga: "totdeauna e bine a se cerceta, pe lângă cronica l u i Stoica Ludescu şi aceea a adversarului său, care dă n u n u m a i variante întâmplătoare, ci pe alocurea, adaosuri preţioase" 1 9.

Adică, dincolo de tendinţa evidentă a celor două cronici de a preamări şi just i f ica faptele part idei boiereşti în slujba căreia se află, să identificăm elementele esenţiale ale u n e i " bune " guvernări in te rne , mode lu l p ropus pent ru organizarea şi conducerea s ta tu lu i , descifrabil d i n adeziunea sau d in contră, d i n respingerea măsurilor şi acţiunilor u n u i d o m n sau facţiuni boiereşti.

A n a l i z a modalităţii de r e f l e c t a r e 2 0 în cele două c r o n i c i a ace lor evenimente semnificative pent ru intenţiile s tud iu lu i de faţă, o începem de la p r i m u l episod, acela a l "descălecatului".

www.mnir.ro

8 NADIA MANEA

Trei elemente pot f i urmărite pentru refacerea coordonatelor mode lu lu i de guvernare propus de facţiunile boiereşti:

a. imaginea domnu lu i (locul rezervat instituţiei domniei); b. raport d intre domn şi boieri; c. relaţiile d i n t r e clasa conducătoare şi masele producătoare,este

adevărat.în ma i mică măsură decelabile. Relatarea ce lu i de-al doilea "descălecaf'cel a l l u i Negru-Vodă oferă

cad ru l p en t ru a f i creionată p r i m a imagine a domnie i , având ca erou pe d o m n u l "întemeietor"de ţară, impl i c i t de tradiţie. Stoica Ludescu după ce precizează ro lu l acelor "...boieri car i i au fost de neam mare..."(L. C. ,ρ.1) 2 1 , adică al Basarabilor (revendicaţi ca strămoşi de către Cantacuzini), ajunge să prezinte imaginea une i d o m n i i autor i tare , căci ch iar bo ier i i d i n "neamu l mare şi ales "... s-au sculat cu toţi de au venit la Radu Vodă închinându-se să fie supt porunca lui şi numai el să fie peste toţi ..."(L. C.,p.2.)

Imaginea domniei autoritare este completată de grija cu care logofătul Cantacuzini lor menţionează t i t l u l domnu lu i redat ma i întâi în slavoneşte şi tălmăcit apoi în româneşte pentru ma i multă autoritate " ...singur b i ru i t o r .." (L.C.,p.2) c u m tălmăceşte Stoica Ludescu pe "samoderjavnomu" d in formula slavonă şi "samodărjăţ, adică singur stăpănitor ..."(R.P.,p.5) u n i c u l a t r ibu i t d i n t i t l u l d o m n u l u i pe care Radu Popescu consideră că este cazu l să-1 amintească, ceea ce poate sugera n u n u m a i o independenţă în p lan extern i n rapor t cu străinii, c i şi o "independenţă" internă în rapor t cu tendinţele bo ier imi i . Şi cu directă t r imi tere la starea de l u c r u r i a prezentu lu i Stoica Ludescu adaugă: " ...Acesta este t i t l u l domni lo r de a t u n c i începându-se pană acum ..."(L.C. p.3).

Descrierea domniei l u i Radu Negru, ma i restrânsă la Stoica Ludescu şi ceva m a i detaliată la Radu Popescu indică o poziţie similară a celor doi cronicar i . La Radu Popesu "ţara "este tocmită c u " bună pace" de d o m n u l întemeietor p e n t r u că este"îndreptată " cu "judeţe şi judecători". Pentru "judecători"adaogă în paranteză " cu bo i e r i i " . N u spune ca a t u n c i când tălmăceşte pe "samodărjăţ"adică " cu bo ie r i i " , ceea ce ar f i semni f i cat o transpunere în l imbaju l epocii.ci pune cei doi termeni în regim de egalitate, deşi u l t i m u l apare m a i târziu. Avem aşadar u n caz de subtilă plasare în trecut a unor elemente specifice situaţiei ma i recente.

Domn ia l u i Neagoe Basarab este a doua domnie redată în t e rmen i favorabil i de cei doi cronicari.Opinii le lor concordă şi în acest caz. Ocuparea t r o n u l u i de către Neagoe Basarab se datorează, potr iv i t l u i Stoica Ludescu , voinţei divine.."..Dumnezeu cu voia sa şi cu porunca sa l -au uns şi l -au pus domn"(L.C.,p.23) Radu Popescu apelează la o relatare ambiguă:"...au pus pă Neagoe, vătaful de vânători,carele a l doi lea Băsărăbă să numeşte...(R. Ρ.,ρ.29). Este interesant că, n u ia a t i tud ine împotriva n o u l u i domn, deşi Neagoe " . . . e r a n e p o t b a n u l u i B a r b u l u i C r a i o v e s c u l u i , f e c i o r u l Pârvului..."(R.P.p.28), deci justif icarea genealogică pentru ocuparea t r o n u l u i îi lipsea, ma i ales că n u va trece m u l t şi cronicarul scr i ind despre moartea

www.mnir.ro


l u i Ştefan cel Tânăr al Moldovei, relatează socoteala boierilor:"...pre cine ar pune d o m n să fie de sămânţă domnească, după obiceiul cel vechiu al acestor ţări ..."(R.P., p.42). Şi totuşi Radu Popescu redă domnia l u i Neagoe Basarab ca u n model:"... multe bunătăţi spun să fie făcut şi aicea în ţară şi pe la Ierusal im ..."

Stoica Ludescu n u ezită să pună în scenă u n posibi l refuz a l t r o n u l u i d i n par t ea v i i t o r u l u i d o m n , pr i l e j p e n t r u a scoate în evidenţă şi r o l u l boierimii : "... puneţi alt pre carele veţi vrea dempreună şi c u sfatul nostru ..."(L.C.p.23). Tonu l este în cont inuare favorabil :" . . .deci Neagoe să plecă glasului năroadelor şi luă coruna şi scaunul a toată Ţara Românească. Şi îndată făcu judecată şi dreptate între oameni ..." (L.C.,p.23). Următoarea comparaţie, s ingura de acest gen, face d in domnia l u i Neagoe Basarab una ideală: " ... Şi n u n u m a i creştinilor fu b u n , ci şi păgânilor. Şi fu t u t u r o r tată milostiv, asemănându-se domnului celui ceresc ..." (L.C.,p.33). Greutatea acestei comparaţii aproape că anulează atributele care urmează: "... b u n u l u i credincios domn"(L.C.,p.41,42) " . . . . b u n u l u i şi i u b i t o r u l Hristos (L.C., p.41), la care "totdeauna creştea şi să înmulţea bunătăţile în in ima acestui bun domn ..."(L.C., p.42).

Această domnie se bucură de o adeziune socială totală pent ru t i m p u l respectiv:".... şi mulţumind l u i Dumnezeu toţi pentru domnia l u i , căci s-au spodobi t a vedea şi a avea d o m n ca acela .."(L.C., p.25), şi adez iunea străbate două veacuri şi jumătate şi este prezentă în clişeele propagandistice promovate de cronicari .

R e l a t a r ea e v e n i m e n t e l o r a n i l o r 1 6 2 9 - 1 6 5 4 oferă t e r e n p e n t r u construcţia une i alte domni i model, întruchipată de Matei Basarab (1632¬1654).Am inc lus în această perioadă şi an i i de domnie a i l u i Leon Tomşa (1629-1632), pen t ru că prezentarea acestei domni i este realizată cu ochi i aţintiţi pe aga Matei d in Brâncoveni.

în condiţiile în care Leon -Tomşa multe şi mar i greotăţi au aruncat ţării ..."(R.P., p.93), boieri i de peste Olt în frunte cu aga Matei hotărăsc "... să se dea înlături d in naintea răotăţilor ..."(R.P., p.93) pribegind în Ardeal şi n u printr-o ridicare făţişă împotriva domniei .

Stoica Ludescu începe p r i n a-1 prezenta favorabil pe Leon- vodă care "... au început a-şi tocmi ţara c u m se cade ..." (L.C.,p.95). Explicaţia acestui fapt constă în faptul că acest domn este cel care a acordat dregătoria de agă lu i Matei d in Brincoveni. Apoi evenimentele sunt relatate în aceeaşi lumină şi uneori chiar cu aceleaşi cuvinte ca Radu Popescu. Urcarea pe t r on a l u i Matei aga n u este ca urmare a une i acţiuni violente de înlăturare a domnu lu i precedent, ci expresia intervenţiei l u i Abaza-paşa.

în t i m p ce Stoica Ludescu înscenează iarăşi, ca şi p e n t r u Neagoe Basarab, r e fuzu l domn i e i . Radu Popescu s u r p r i n d e câteva acţiuni ale proaspătului d o m n p e n t r u a-şi menţine t r o n u l : d emersur i succesive la Poartă d in partea paşei de la Dunăre, dar şi d in partea domnu lu i în numele "ţării", ce se ridică împotriva d o m n i l o r "străini" şi a "g rec i lo r " . După

www.mnir.ro

10 NADIA MANEA

m o m e n t u l d i f ic i l a l chemării la Poartă, prilej p en t ru Stoica Ludescu de a consemna:" şi l -au petrecut cu alai pan la sărai, c u m n u s-a petrecut n i c i u n domn .."(L.C., p. 105), cronicari i găsesc răgazul pentru a prezenta adeziunea socială a acestui domn: "...şi au fost mare bucurie şi veselie la toată ţara, de la mare pan la mic, şi mulţumirea l u i Dumnezeu de domn bun şi milostiv şi creştin ..." (L.C., p.105) , chiar dacă, sensul t e rmenulu i ţară este şi aici cel restrâns medieval, desemnând reprezentanţii categoriilor privilegiate, iar de la "mic la mare " . nu este decât o rapidă cuprindere a celor care ocupau ierarhia dregătorilor.

Cauzele mulţumirii generale sunt precizate ma i bine de Radu Popescu: " . . . tu turor bine le-au făcut, n u rău şi încă au boierit pe u n i i ..." şi s-au nevoit Mate i vodă de au dres ţara foarte bine, care-şi după orânduiala lor: boieri i , s lu j i tor i i , ţăranii, cât tu tu ro r le era bine în zilele l u i ... că ţara iubea pre domn şi domnul pre ţară, p en t ru că era linişte în domnia l u i Ideea m i t u l u i dinastic al Basarabilor, serios argumentată de D. H. M a z i l u 2 2 , ne deterrnină să admitem că cei doi cronicari n u construiesc, ei doar acceptă o construcţie ale cărei date fundamentale fuseseră fixate în al doilea deceniu al sec.XVI, subiectul f i ind a tunc i nou l Basarab, Neagoe, cel urcat pe t r o n de puternica familie a Craioveştilor. Cărturarii d in preajma l u i Matei Basarab n -au inovat, dar au izbut i t să ajungă o culme neatinsă a acelui " cu l t " întreţinut pen t ru d inast ia findamentală a Ţării Româneşti văzută ca u n şir glorios, capabil să legitimeze şi să aplatizeze contestările. Acceptarea în cazul de faţă este relevantă p e n t r u intenţiile demonstraţiei noastre , d i n m o m e n t ce absenţa a t i t u d i n i i critice n u poate f i invocată având în vedere maniera în care Stoica Ludescu apreciază domnia l u i Şerban Cantacuzino "...'Ţara f i ind spartă şi risipită . . .nu poate n ic i într-un chip să o îndrepteze...."2 3 (p. 386)

în f inal aducem în discuţie încheierile la care am ajuns în legătură cu uti l izarea frecventă a acuzaţiei de "grec". Eugen Stănescu 2 4 atrage atenţia asupra naşterii "teoriei", după care, "grecii" au năpădit ţara, au ocupat toate dregătoriile şi au adus dăjdii foarte grele, generând o situaţie dificilă. Acuzaţia de "grec"constituie u n u l d in cele ma i eficiente mijloace de acţiune politică, aspect demonstrat de inconsecvenţa celor do i cron icar i . Această inconsecvenţă îşi găseşte două explicaţii:

a. acuzaţia de "grec" n u este decât u n clişeu propagandistic, care, la modă f i i nd , este in t r odus p en t ru descrierea a n u m i t o r situaţii fără să fie sugestiv pent ru poziţia politică a celui care scrie (cu atât ma i m u l t cu cât, atât Cantacuzini i cât şi Bălenii au o ascendenţă de origine greacă);

b. chiar şi în contextul lupte i împotriva "grecilor răi", cei care scr iu n u pot admite ridicarea violentă împotriva domniei .

A n a l i z a paralelă pe care a m întreprins-o a d u s l a următoarele concluzi i :

- domni i le contemporane n u corespund programulu i pol i t ic susţinut de cei do i cronicari , situaţie în care pentru a închega u n model de conducere a, s t a tu lu i se apelează la greutatea t recutu lu i ;

www.mnir.ro

ISTORIE ŞI IDEOLOGIE ÎN CRONISWCA MUNTEANĂ A SECOLULUI AL XVII-LEA 11

- domn i i l e exemplare, în m o d surprinzător, s u n t aceleaşi p e n t r u ambele i s tor i i , în c iuda l i m b i i rele şi cârcotaşe a l u i Radu Popescu, care înregistrează toate zvonurile răutăcioase, chiar şi vulgare ale t i m p u l u i , când este vorba de adversar i 2 5 ; ele sunt cele reprezentate de Radu Negru, Neagoe Basarab şi Matei Basarab;

- aceste domni i sunt domni i autoritare care controlează boierimea în momentu l deciziilor politice, dar în acelaşi t imp se bucură de o adeziune socială "totală", ceea ce echivalează cu asigurarea liniştei şi păcii în ţară, mereu invocată de cei doi cronicari .

Pr in urmare, considerăm că observaţiile noastre pot f i avute în vedere în eventualitatea reluării dezbaterii cu privire la na tura reg imulu i polit ic în Ţara Românească în sec. al XVII-lea.

NOTE

1. Al. Zub, B i ru i t -au gândul, Iaşi, 1983, p. 26. 2. I . Wallerstein, Sistemul mondia l modem, Bucureşti, 1992, vol. 1, p.17. 3. B. Guénee, Histoire et cu l ture histor ique dans l 'Occident medieval,

Paris. 1980, p.332-367. 4. Ibidem, p.332. 5. Ibidem, p.333. 6. Cf. Roland Mousnier, Le XVIe et XVIIe siècles în Histoire generale des

civil isations, t om IV, Paris, 1967, p.367-368. 7. G. Lefebvre, La naissance de l 'historiographie moderne, Paris, 1971,

p.98. 8. Ibidem, p.99. 9. E.Fueter, Histoire de l 'historiographie moderne, Paris 1914. 10. N.Iorga, Istoria Românilor, vol.6, Bucureşti, 1938 (pentru seca i XVII-

lea vorbeşte de succesiunea a pa t ru t i p u r i de monarh i i : "românească", "bizantină", "orientală" şi "culturală"); cf. şi Andre i Pippidi , Tradiţia politică bizantină în ţările române în secolele a l XVI-lea a l XVII-lea, Bucureşti, 1938, p.22.

11. E.Stânescu, Valoarea istorică şi literară a c ron i c i l o r m u n t e n e , în Cronicari munten i , vol. 1, Bucureşti, 1961, p.V-CXXXV şi Idem, Essai sur l'évolution de la pensé e pol i t ique roumains dans le littérature historique d u Moyen Age, în "Nouvelle études d'histoire", I I ,Stockholm, 1960, p.271-304.

12. F.Constantiniu, Sensibilité baroque et regime nobiliaire (Considerations préliminaires), în "R.H.S.E.E.", t om XVII , 1979, nr . 2, p.327-335.

13. Al.Duţu, Umaniştii români în cu l tura europeană, Bucureşti, 1982, p.36-37.

14. Ibidem, 15. 15. Ibidem, p.93-94, 97.

www.mnir.ro

12 NADIA MANEA

16. Ibidem. 17. Ib idem 18. Antonio Maria del Chiaro, Revoluţiile Valahiei, Iaşi, 1920, p.28. 19. N.Iorga, Istoria l i t e ra tur i i româneşti până la 1600, ed. a I I-a. vol. I ,

Bucureşti, 1906, p.360. 20. Vezi interesanta discuţie asupra "relaţiilor dintre evenimentul narat şi

ref lectarea l u i particulară într-un tex t ce se vrea i s tor i c pu t e rn i c ind i v i dua l i z a t de o anume or ientare interpretativă" la D .H.Maz i lu , Cronicar i Munten i , Bucureşti, 1978,p.8.

2 1 . V o m f o l o s i I s t o r i a Ţări i Româneşt i 1290-1690.Letopiseţul Cantacuzinesc, ed. critică întocmită de C.Grecescu şi D.Simionescu, Bucureşti, 1960 (în t ex t se va p r e s c u r t a - L.C.) şi Radu Popescu vornicul , Istoriile domnilor Ţării Româneşti, Introducere şi ediţie critică de C.Greceanu, Bucureşti, 1963 (în text se va prescurta-R.P.).

22. D.H.Mazi lu, Recit ind l i t e ra tura românească veche, vol. I , Bucureşti, 1994, p. 139.

23. N.Cartojan, Istoria l i t e ra tur i i române vechi, Bucureşti, 1996, p.386. 24. E.Stănescu, Valoarea politică p.LXXVII. 25. N.Cartojan, op. cit., p.396.

HISTORY AND IDEOLOGY IN T H E CHRONICLES O F T H E XVII™ CENTURY MUNTENIA. MODEL OP IDEAL GOVERNING

Abstract

Start ing from the analysis of the contents w i t h propagandistic f inal i ty done by Bernard Guénée, "Histoire et cu l tu re h is tor ique dans l 'Occident medieval", as well as from the remark that troubled times are favourable to the historiography, the present study deals w i t h a "paralel i reading" (after the methodologial suggestion made by N. Iorga) of the histories wr i t t en i n the second h a l f of the X V I I t h c en tury i n M u n t e n i a f rom p a r t i s a n pos i t i ons : " I s t o r i a Ţării Româneşti de când au descălecat p ravos l avn i c i i creştini (Letopiseţul C a n t a c u z i n e s c ) " , a s c r i b e d to S t o i c a L u d e s c u , a n d t h e "Letopiseţul Bălenilor" ascribed to Radu Popescu.

The background of the relationship power-history i n the X V I I t h Century registers a novelty: i n England as well as i n France there appears a Party history: the Party is supported through the commendation of an event wh ich proved to be succesful thanked to the respective Party. G. Lefebvre remarked tha t the manner was eulogistic b u t i t offers the history a character u n k n o w n before.

Besides the obwious tendency of the two chronicles of extol l ing and Justifying the actions of the boyars Parties, whose interests they represented,

www.mnir.ro


we in tend to governance, i.e. a model suggested for the organisat ion and ru l ing of the State, wh ich results from the adherence or taker by a hospodar or a boyar group.

Wi thout going into the controversies on the character of the pol i t ical system i n the Romanian Countries i n the X V I I I t h century quite often called aristocratic - boyar regime (government), we note only F lor in Constant iniu 's r emark , accord ing to w h i c h there is a difference between the baroque sensitivity and the insecuri ty of the posit ion of the aristocratic class as a consequence of the Ot toman dominat ion.

The Complexity of the historical situation detennined, w i th in this period of time, the aparit ion of a great number of historiographie monuments, which caused more frends i n the political ideas, all of them a results of the political thought of the leading class. According to Eugen Stănescu, the advanced solutions promoted by the historical wr i t ing are divided into:

a. radical solutions (Letopiseţul Cancatuzinesc); b. conciliatory solutions (Letopiseţul Bălenilor) wh ich suggests part ia l

reforms and not the basic reorganisation of the polit ical system i n force). This d is t inct ion is the expression of the projection i n the p lan of the

ideas of the practical division of the aristocratic class into rival groups. The opening of our histor ical l i terature of the X V I I t h century towards

the new ideas was wel l noted by A l exandru Duţu, who got the pa r t i s an croniclers to wri te i n the besement of a Bràncovenian edifice.

Th is h i s to ry registers the race for power, the o u t b u r s t of personal interests and desire for possesion.

In the analysis of the two above-mentioned histories, we w i l l take into account the author 's at i tude towards some events and the alterat ion grade of the histor ical t r u t h , when this one is not part of a pre-established scheme of a demonstrat ion.

T h r e e e l e m e n t s c a n be f o l l o w e d i n t h e r e c o n s t r u c t i o n o f t h e coordinates of the governing model proposed byt he boyard formations:

1. The image of the hospodar (the legit imation of the throne and the way of governing);

2. The relat ionship between the hospodar and boyars; 3. The re lat ionship between noblemen and the p roduc t ing masses,

which really are not brought forward.

The p a r a l e l i a n a l y s i s we were p r e v i o u s l y t a l k i n g a b o u t l ed to interesting conclusions:

- t h e c o n t e m p o r a r y r e g i m s do n o t c o r r e s p o n d to t h e p o l i t i c a l programme sustained by the two chroniclers, i n which s i tuat ion we have to refer to the importance of the past so as to shape out a model of ru l i ng for the Romanian Society;

- the example reigns are surpr insingly the same for both histories; they are represented by Radu Negru, Neagoe Basarab and Matei Basarab;

www.mnir.ro

14 NADIA MANEA

- these re igns are a u t h o r i t a t i v e a n d they c o n t r o l the boyars the moment they take pol i t ica l decisions, b u t at the same t ime they enjoy a " t o t a l " soc ia l adherence, w h i c h means t h a t they assure the peace and t r a n q u i l i t y i n the count ry , always invoked and apprec iated by the two chroniclers.

We consider these conclusions to be quite wo r th ment ion ing , i f the d iscuss ion about the nature of the po l i t ica l system i n the X V I I t h century Romanian Countries is eventually resumed.

www.mnir.ro

O LECŢIE FRANCEZĂ D E S P R E S U D - E S T U L E U R O P E I L A ÎNCEPUTUL S E C O L U L U I A L X D X - L E A .

Margareta Patriche

La sfârşitul secolului al XVIII-lea au loc, sub impactul unor evenimente cu profunde semnificaţii (slăbirea constantă a I m p e r i u l u i O toman, seria lungă a războaielor r u s o - a u s t r o - t u r c e . Revoluţia franceză, începutul aventur i i napoleoniene), prefaceri substanţiale ale sud -es tu lu i european. Deşi percepută ca o zonă i n su f i c i en t europeană, ca o Europă de grad secund, Peninsula Balcanică va trece, în ma i puţin de două generaţii, până la începutul sec. a l XIX- lea , de l a o "civilizaţie" la a l ta , de la m o d e l u l b i zant in , sclerozat şi a l terat de i m p l a n t u l otoman, la mode lu l occidental adoptat cu pasiune şi uneor i cu o grabă excesivă1.

Acest momen t se conjugă cu revigorarea i n t e r e s u l u i O c c i d e n t u l u i pentru spaţiul balcanic, deoarece, până în secolul trecut, cei d i n afara zonei au avut impresia că nimic n u se mişcă într-o lume în care p ic tura cont inua să fie de inspiraţie bizantină2, iar administraţia cont inua să fie otomană. Perceperea " c e l u i l a l t " se face încă în funcţie de p r o p r i i l e in t e r ese şi preocupări. Deşi senzaţia de imobi l ism a secolelor XVII-XVIII n u s-a şters cu to tu l , călătorii străini reuşesc să observe transformări de comportament , moravur i , mentalităţi.

în ceea ce ne priveşte considerăm că cele m a i semni f icat ive s u n t relatările franceze, deoarece acestea par să depăşească poziţia occidentalului p l in de sine, încredinţat că el reprezintă civilizaţia şi care n u vede în Balcani decât o lume turcită, amestecată cu tot felul de fermenţi levantini , o lume care n u oferă garanţii şi pe care n u poţi conta nic i în privinţa stabilităţii, n i c i a angajamentelor.

încercând să-şi modifice criterii le de analiză şi p r i n aceasta inventaru l de cunoştinţe despre popoarele d i n Sud-Es tu l Europei , călătorii francezi ajung astfel să constate că zona vizitată n u este o anexă a Europei, n i c i o lume care le este opusă, ci doar o lume care este complet diferit construită3, o lume care, deseori abandonată de "Europa" lor, a t rebu i t să înveţe să se apere, p r i n adaptare, să se reconstruiască pe sine pentru a supravieţui.

Trebuie specificat că aceşti călători au cele ma i diverse poziţii sociale în ţara lor de origine, de la pr inc ip i , mareşali, generali, consul i (un i i d in t re ei devin perceptori sau secretari a i domni lor d in Ţările Române, de pildă), până l a agenţi a i n o u l u i r e g im francez sau c h i a r s i m p l i şi adevăraţi călători, atraşi de necunoscut şi fascinaţi încă de vechiul şi perenul "miraj" a l O r i en tu lu i .

www.mnir.ro

16 MARGARETA PATRICHE

Scopul lor declarat este să admire, să studieze şi chiar să salveze de la u i t a r e vestigi i le l u m i i antice, a celei greceşti în p r i m u l rând. Scopul lor nemărturisit, decât arareori, este însă u n u l foarte precis conturat : recoltarea de informaţii pr iv ind comerţul, agr icultura, istoria naturală, fizica, geografia, medicina, dar ma i ales relaţiile politice, at i tudinea şi reacţiile Turcie i faţă de prefacerile d in Franţa, dar şi faţă de popoarele balcanice supuse.

U n ast fe l de călător, a cărui s ince r i t a t e Nicolae Iorga o p u n e l a îndoială4, afirmând că încă de la început a avut o mis iune secretă, a fost baronu l Felix de Beaujour. Suspiciunea mare lu i istoric român este susţinută de u n fragment d in notele sale de călătorie, publicate în 1825, la Paris sub t i t l u l Voyage militaire dans l'Empire othoman, on description de ses frontières. "Am mers in timpul revoluţiei în Grecia pentru a căuta ruine şi amintiri. Duceam cu mine iluzii încântătoare şi le-am pierdut pe toate acolo. A trebuit să mă ocup de un cu totul alt subiect" (subln.)5.

în cele m a i m u l t e d in t r e ca zur i călătorii f rancezi receptează că o caracteristică nouă a sud-estului Europei, la sfârşitul sec. a l XVIII-lea, este transformarea, prefacerea: de la introducerea unor concepte no i (funcţionarii t u r c i , nevoiţi să redacteze textele oficiale ale u n o r t r a ta t e încheiate cu Franţa, neputând traduce cuvântul republique, îl introduc, p u r şi s implu , pe cel de republika), până la modificări i n l imbaj (discursul paşei A i i d i n Ianina, de pildă, care nu-şi ma i numeşte supuşii raiale sau sclavi, c i "Ies peuples" -cetăţeni}6. D i n relatările lor n u lipsesc însă clişeele, l imitele, imaginea une i vieţi patr iarhale, propr i i vârstei de aur a omenir i i . Un i i d intre ei continuă chiar să prezinte Imper iu l Otoman ca u n tot, deşi sesizează cu siguranţă diferenţele etnice, lingvistice, religioase.

Astfel de texte ne arată o bruscă extensiune a or i zontulu i imagologic a l călătorilor prezenţi acum în ţinuturile răsăritene, chiar dacă numărul lor n u a sporit semnificativ în perioada 1789-1821. Dar, aşa c u m observa Nicolae Iorga, dacă până la sfârşitul sec. al XVIII-lea aceşti călători n u vedeau în Orient decât, exclusiv, t u r c i şi greci, imaginile transmise de ei se diversifică, orientându-se chiar către o viziune integrală asupra regiuni i , în care încep să apară tot ma i m u l t şi naţiunile supuse Imper iu lu i Otoman 7 .

în s t u d i u l de faţă ne p r o p u n e m să urmărim destinaţia aces tor materiale, măsura în care conţinutul relatărilor brute se regăseşte la u n al doilea nivel de percepţie, în manualele care vor să ofere t iner i lo r francezi cunoştinţe generale despre această zonă a Europei . U n astfel de manua l , i n t i tu l a t Principes de géographie, histoire, à l'usage des jeunes gens, a fost redactat de cel care se auto int i tu la "avocatul şi învăţătorul t inerei nob i l imi " , Michel Lemoine şi republicat * relativ recent în Sud-Estul European în vremea Revoluţiei Franceze - stări de spirit, reacţii, confluenţe, sub egida Academiei Române şi a I n s t i t u t u l u i de S t u d i i Sud-Est Europene, Bucureşti, 1994. Dedicat "prinţului de sânge, Monseniorul Duce d'Enghien", scrierea respectă criter i i le de sistematizare a conţinutului specifice u n u i m a n u a l (capitolele sun t de altfel int i tu late Lecţii} şi împleteşte prezentarea realităţilor geografice

www.mnir.ro

O LECŢIE FRANCEZĂ DESPRE SUD-ESTUL EUROPEI 17

şi istorice sud-est europene, aşa c u m pers istau ele probab i l în men ta lu l colectiv francez la sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul celui următor. Ea este fără îndoială "summa" numeroase lor relatări de călătorie editate şi reeditate în Franţa cu o consecvenţă care demonstrează interesul pub l i cu lu i pentru spaţiul balcanic şi problemele l u i , în condiţiile în care au t o ru l n u menţionează să f i călătorit în acest spaţiu. Reeditările sunt urmarea firească a a u d i e r i i de care s-au b u c u r a t aceste relatări, aşa c u m este şi cazu l t raducer i lo r efectuate d i n scrieri le referitoare la Ba lcan i ale u n o r a u t o r i nefrancezi. La Paris, la începutul secolului al XIX-lea existau chiar tipografi i care se specializaseră în editarea unor texte cu tematică sud-est europeană8.

Faptul că avem în faţă u n manua l este susţinut n u n u m a i de uti l izarea te rmenulu i "lecţii' c i şi de maniera de prezentare a informaţiilor: frazele sunt scurte, foarte c lar formulate şi prezintă adevăruri ind i scutab i l e , asupra cărora n u planează n ic i o urmă de îndoială. Pentru cercetătorul de astăzi este însă evident că imaginea este construită de informaţii reale, dar şi d in informaţii care continuă să slujească scheme mentale stereotipe, inducând c i t i t o ru lu i o proiecţie amalgamată a acestui spaţiu.

Pr in urmare , ce afla tânărul francez despre Sud-Es tu l Europe i d i n acest manual?

Parcurgând textu l constatăm de-a lungu l l u i o mobil i tate deosebită a criteri i lor de sistematizare, aspect explicabil p r i n ambiguitatea informaţiilor pe care au to ru l le-a avut la dispoziţie. Astfel, se ocupă ma i întâi de tu rc i , pentru că ei sunt elementul politic dominant. Apoi renunţă la oameni şi se ocupă de spaţiul domina t de o tomani , urmând doar c r i t e r i u geografico-administrat iv , pent ru ca în f inal să redescopere factorul uman , dar n u m a i pe greci, datorită pres i t ig iului vechii Elade.

T u r c i l o r l i se creionează o desc r i e r e plastică: "Turcii sunt, in generalînalţi, voinici, sobri şi generoşi cu străinii. Le place trândăvia şi au puţină aplecare către ştiinţe şi arte; îşi lasă barba să le crească, poartă turban, haine lungi şi largi, cu brâu şi un iatagan. Se înfurie uşor şi atunci sunt neîndurători şi cruzC9.

St i lu l amalgamat se regăseşte şi în acest fragment: descrierea fizică deşi n u este foarte concludentă ("înalţi, voinicC) reuşeşte să fie convingătoare şi este urmată de consideraţii pr iv ind comportamentul şi vestimentaţia, tota l altfel decât ale occidentului . U n motiv în plus de uimire pent ru autor este religia turci lor , pentru că "le îngăduie mai multe neveste"10.

Despre su l tan, Michel Lemoine arată că: "învăţătorul turcilor căruia i se spune Marele turc, Marele Senior, Marele Sultan, [...], îşi zice umbra lui Dumnezeu, Fratele Soarelui şi al Lunii, împârţitorul Coroanelor, etc. Cârmuirea sa este despotică, voinţa lui ţine loc de lege, iar supuşii săi sunt toţi atâţia sclavi"11. Lungu l şir de t i t l u r i era meni t să impresioneze o lume care, cu câteva decenii în urmă, comisese u n regicid, trimiţând la ghilotină u n astfel de stăpân absolut. Avocatul francez n u uitase cu siguranţă zilele nesigure ale revoluţiei, găsind mângâiere în faptul că asemenea l u c r u r i se întâmplau

www.mnir.ro


şi în depărtatul Orient: "dar autoritatea absolută a sultanului asupra vieţii şi averilor lor [supuşilor, n.n.] îi pune adesea acestuia viaţa în primejdie, căci se Întâmpla destul de frecvent ca despotul să fie detronat de către supuşii săi revoltaţi'12. Au to ru l ştie desigur că la sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. X IX puţini ma i sunt su l tan i i care deţin cu adevărat puterea politică. Ea alunecase 1 3 ma i întâi în mâinile sultanei - mamă (sultan - validé), ma i apoi în cele ale Mare lu i Vizir, ale cărui atribuţii le enumeră: "cea dintâi persoană a Imperiului, după sultan, este Marele Vizir, acesta are în seamă sigiliul imperiului, comanda armatelor, justiţia civilă şi criminală"14.

în al doilea rând, eventualul lector trece în revistă, după cr i ter iu l l u i Michel Lemoine, Turc ia de la nord la sud. începe cu cele două ţări româneşti despre care află: "Moldova şi Valahia sunt două provincii [ Imperiul Otoman, n.n.] fertile care furnizează cai excelenţi: ele sunt tributare sultanului şi au fiecare câte un principe al lor, numit Hospodar sau Voievod. Capitala Moldovei este Iaşi, pe Prut, oraşul unde îşi are reşedinţa Hospodarul [...] Bucureşti, oraş întărit unde îşi are reşedinţa voievodul Valahiei, trece drept capitala acestui principat, deşi Tărgoviştea pretinde la acelaşi titlu" (subi. η. M.P.) 1 5.

Informaţiile, deşi prezentate în maniera u n u i a lmanah, sun t în general corecte. A u t o r u l exprimă în acest moment n ive lu l m i n i m de cunoştinţe al Franţei cu privire la Ţările Române. Constatăm că se cunoaşte u n aspect esenţial: acestea s u n t p r o v in c i i o tomane "tributare", deci a u u n s t a t u t part icular ; de asemenea, este sesizat gradul lor de autonomie, d in moment ce n u m a i pent ru ele şi pentru Ragusa se menţionează existenţa instituţiilor specifice. Remarca referitoare la rivalitatea d intre Bucureşti şi Târgovişte este fără îndoială ecoul une i constatări ma i vechi, căci acum Tărgoviştea renunţase de m u l t la pretenţia de a f i "a doua capitală". D o m n i a l u i Constant in Brâncoveanu este de altfel u l t ima epocă luminoasă a oraşului: domni i fanarioţi n u s-au ma i interesat de soarta fostei capitale, iar călătorii străini de la sfârşitul sec. al XVIII-lea n u ma i găsesc la Târgovişte decât case ruinate , u n "sat păcătos"16.

Textul manua lu lu i francez continuă cu prezentări succinte ale Serbiei, Bulgar ie i , Croaţiei, Bosniei şi Dalmaţiei, informaţii de "ghid turistic" şi de natură economică sunt colorate cu t r imi te r i la confruntările d intre creştini şi o t oman i petrecute cu u n secol în urmă. M a i ales graniţa d in t re Europa creştină şi o t o m a n i îl interesează pe autor , care vrea să stabilească şi d imensiuni le sferelor de influenţă.

Ceva mai multe informaţii oferă autorul, aşa cum precizam mai devreme, despre Dubrovnik-Ragusa, u n oraş "mare, bine întărit, bine clădii, bogat şi centrul unui comerţ înfloritor. Republica plăteşte tribut veneţienilor pe care îi urăşte, sultanului de care se teme, papii şi împăratului pentru a se bucura de favoarea lor"17. I n t u i m aici o subterană acuzaţie de duplicitate, dar şi o justif icare a acestui comportament pr in complexitatea raporturilor de forţă d in zonă.

Michel Lemoine nu-şi poate permite o analiză de nuanţă a acestei lumi extrem de compozită etnic şi religios şi surprinzător n u face n ic i o tr imitere

www.mnir.ro

O LECŢIE FRANCEZA DESPRE SUD-ESTUL EUROPEI 19

la evenimente contemporane, ca de pildă, lunga şi sângeroasa revoltă sârbă, cu toate că atât p r ima republică franceză, cât şi Napoleon au t r im is agenţi secreţi în zonă 1 8 .

Imaginea Constant inopolului n u putea l ipsi d i n maua l pent ru că este centrul de iradiere a l puter i i în spaţiul sud-est european: "Acest orş este şi capitala Imperiului Otoman şi pe care turcii U numesc Istambul19 este unul dintre cele mai mari şi mai vestite din lume: este rău construit, în general cu străzi strâmte şi cele mai multe întunecoase, cu case scunde, de lemn, deseori prilej de incendii, dar este foarte mare, foarte populat şi ţinut în bună rănduială poliţienească Clădirile cele mai de seamă sunt seraiul sau palatul Sultanului şi măreaţa moscheie de la Sfânta So fie"20.

în partea finală descoperim pe dascălul care, după ce şi-a făcut datoria de a prezenta v o l u m u l de cunoştinţe obl igator i i , devine fer ic i t p e n t r u că poate sâ-şi demonstreze erudiţia vorbind despre Grecia: "Turcia de sud purta în vechime numele de Grecia. Această ţară - una dintre cele mai vestite din lume, locul de naştere al multor oameni mari, de tot felul, este în prezent necultivată, depopulată şi cufundată în bezna ignoranţei Despotismul turcilor a degradat şi alterat caracterul locuitorilor acestei regiuni; înjosiţi de mizeria în care au ajuns, grecii moderni au toate viciile strămoşilor lor, fără a avea şi virtuţiile lor"21.

Este de fapt ref lexul u n u i interes special acordat Greciei în Secolul Lumini lor , deşi Voltaire afirmă în m a i mul t e rânduri: "Grecia nu aparţine EuropeC. Perioada iluministă a impus totuşi diferenţierea d in t re t u r c i şi greci, pent ru că pană în secolul a l XVII-lea cei doi termeni, chiar dacă n u se confundau, erau adeseori alăturaţi. De pildă u n tablou d i n sec. a l XVIII-lea d i n S t i r i a , cuprinzând descr ierea pe s c u r t a popoare lor europene , cu însuşirile lor, ţine să ofere şi imaginea une i paşale turco-greceşti22. Ca şi în cazul ce lor la l te personaje ca rac t e r i s t i c i l e s u n t negat ive, predominând prezumţia de înşelătorie. în acelaşi mod, n ic i Michel Lemoine n u se abţine să-i critice vehement pe greci.

E l se străduieşte totuşi să explice amănunţit năucitoarele schimbări de toponimie pe care Grecia le cunoaşte între-un interval de t imp relativ scurt (Tesalia - I an ina , St ines-Atena, Thiva-Teba, Moreea-Pelopones, M i s t r a -Sparta-Lacedemonia ş.a.). Este surpinzător faptu l că avocatul francez n u cunoaşte tocmai denumirea franceză a pr inc ipa tu lu i Moreea, Achaia, dată de "frâncvT care ocupă zona în 1204. E i o vor pierde abia în 1350, când se va reînfiinţa o themă bizantină condusă de M a n u i l Cantacuzifto. Stăpânirea greacă n u va dura însă căci mercenari i t u r c i folosiţi de despotul b i zant in se vor încuiba aici profitând de dominaţia lor asupra Mării Egee 2 3 .

La sfârşitul acestei lecţii, tânărul francez dobândea deci u n m i n i m de cunoştinţe despre o zonă aflată constatat în sfera de interese a Franţei, dar care în sec. XIX-lea accepta d in ce în ce ma i greu s ta tu tu l de zonă dominată. Tânărul nos t ru putea deveni oricând u n reprezentant a l intereselor franceze, fie u n diplomat, fie chiar u n agent secret.

www.mnir.ro


NOTE

1. Neagu Djuvaru, - între Orient şi Occident. Ţările Române la începutul epocii modeme, Bucureşti, 1995, p. 7-9.

2. Alexandru Duţu, - Bizant ini , Oriental i , Balcani în Secolul 20, n r 7-8¬9/1997, p. 60; Lady Montagu, o cultivată englezoaică, aprecia încă la sfârşitul sec. al XVII-lea fresca une i biserici d i n Grecia ca f i ind de u n desăvârşit "prost gust".

3. A l e x a n d r u Duţu, - Până n u v ine i a r n a , primăvara n u se face, Transformări în mentalităţile Sud-Est Europene la începutul sec. XIX, în Sud-Estul European în vremea Revoluţiei franceze, 1994, p. 11 .

4. Nicolae Iorga, - Les voyageurs français dans l 'Orient européen, 1928, p. 117.

5. apud. Cătălina Vătăşescu, Martor i occidentali şi stări de spir i t în Sud-Estu l Europei (sfârşitul sec. XVII-primele decenii ale sec. XIX), în Sud-Estul European în vremea Revoluţiei franceze, p. 36.

6. Ibidem, p. 12. 7. Nicolae Iorga, op. cit, p. 110-111. * Textul a fost semnalat iniţial de Nicolae Iorga, în 1941. 8. Ibidem, p. 101-102. 9. Sud-Es tu l European în vremea Revoluţiei franceze - Stări de Spir i t ,

reacţii, confluenţe, Bucureşti, 1994, p. 99. 10. Ibidem, p. 100. 11 . Ibidem, p. 99. 12. Ibidem, p. 99. 13. André Miguel, Is lamul şi civilizaţia sa, vol. I , Bucureşti, 1995, p. 237. 14. Sud-Estu l European..., p. 100. 15. Ibidem, p. 100. 16. vezi Dicţionar istoric a l j u d . Dâmboviţa, Târgovişte, 1983, p. 218-219. 17. Sud-Estu l European..., p. 101. 18. Ibidem, p. 107. 19. I s tanbu l este forma coruptă a expresiei greceşti Is tin polin, expresie

folosită de ţăranii d in j u r u l Constant inopolului care mergeau la oraş cu produse.

20. Sud-Estu l European..., p. 101-102. 2 1 . Ibidem, p. 102. 22. Alexandru Duţu, Bizant ini i p. 59. 23. I on Pânzaru, Frâncii în Peninsulă, în Secolul 20, nr . 7-8-9/1996, p.

42.

www.mnir.ro

O LECŢIE FRANCEZĂ DESPRE SUD-ESTUL EUROPEI 21

UNE LEÇON FRANÇAISE R E L A T I V E À L ' E U R O P E D E SUD -EST DU COMMENCEMENT DU X T X E M E SIÈCLE

Résumé

À la f in de XVIII siècle et au debut d u XIX siècle, l'éspace balcanique ent re d a n s l ' a t t e n t i o n des voyageurs étrangers, de c eux français en particulier.

Les narrat ions de ces voyageurs ont constitué l'object d 'un "ouvrage d idact ique" (Principes de géographie, h isto ire à l'usage des jeunes gens) rédigé par l'avocat Michel Lemoine et destiné aux jeunnes nobles français.

B ien que, a une première vue, l'ouvrage semblait être u n amalgame d ' i n f o rmat i ons géographiques, économiques, e tn iques , l i n gu i s t i ques et social-politiques, i l est toutefois suffisamment correct dans les appreciations. Et tout ça malgré le fait qu ' i l reproduit probablement les images de la realité géographique et historique sud-est européenne dans la manière dont elles persitaient dans la mentalité française de la f in d u X V I I I è m e siècle.

L'ouvrage offrait aussi des in format ions très interesantes, b i en que succintes sur les Principautés Roumaines, sur leur organisation et mode de gouvernement, sur leur deux capitales.

www.mnir.ro

U N E L E A S P E C T E A L E C R I Z E I F I N A N C I A R E D I N ŢARA ROMÂNEASCĂ. 1 8 3 4 - 1 8 3 6

Mariana Neguţu

Dacă se rezumă opera financiară realizată de Regulamentul Organic se poate af irma în p r i m u l rând că s-au înfiinţat două Impozite directe şi anume capitaţia şi patenta , care produceau în Ţara Românească jumătate d i n întregul venit al s ta tu lu i , iar în al doilea rând s-a creat u n mic venit d i n domenii, care n u se ridica decât la 10 % d in veni tu l total . Se ma i păstrau în acelaşi t i m p şi o parte d i n impozitele indirecte, precum vămile şi v en i tu l ocnelor de sare 1 . Exploatarea ocnelor de sare aducea u n venit ma i mare în Ţara Românească decât în Moldova, deaorece minele erau ma i bogate, iar exportul în Turc ia se putea face ma i uşor. în legătură cu impozitele directe se poate constata că în afară de capitaţie, cont r ibuab i l i i plăteau zecimea adiţională, care era destinată cut i e i mi le lor . în afară de aceste impozi te d irecte , orăşenii m a i plăteau şi accizele, i n t r o d u s e p r i n legea d i n 26 noiembrie 1832 2 , care erau destinate întreţinerii şi înfrumuseţării oraşelor, în ceea ce priveşte pe negustori şi meseriaşi, pe lângă patenta prevăzută de Regulament ma i plăteau şi o zecime adiţională pentru cut ia oraşelor.

O altă reformă financiară introdusă de Regulamentul Organic a fost aceea p r i n care s-a prevăzut pentru pr ima oară că bugetul va f i întocmit la începutul fiecărui an , i a r calcule le vor f i încheiate l a sfârşitul fiecărei operaţiuni3, făcându-se referiri amănunţite la contabil itatea operaţiunii şi la strângerea datelor necesare pentru stabilirea u n u i buget. Cheltuieli le de la sfârşitul fiecărui an erau centralizate la Departamentul Contro lu lu i şi după ce erau examinate se t r imi teau Adunării Obşteşti, care şi ea la rândul ei le înainta pent ru a f i analizate une i comisi i înainte de a se pronunţa asupra lor. Datorită f i l i e r i i complicate se ajungea la situaţia paradoxală de a se dezbate situaţia chieltuiel i lor la câţiva an i după trecerea a n u l u i la care se refereau 4.

în pa t r imon iu l Muzeului Naţional de Istorie a României se păstrează o serie de documente d i n an i i 1834, 1835, care ilustrează situaţia financiară a Ţării Româneşti. Astfel, în documentu l d i n 6 septembrie 1834 5 t r i m i s de d o m n i t o r u l A l e xand ru D i m i t r i e Gh ica l u i M inc i aky , c o n s u l u l Rus i e i la Bucureşti, se arăta că visteria ţării are o situaţie deosebit de grea, pe care a moştenit-o d in ani i precedenţi şi că o redresare a acesteia se poate face doar pr in vărsarea unor noi fonduri .

D i n analiza grupa ju lu i de documente ma i sus menţionat se constată f a p t u l că situaţia financiaă devenea d i n ce în ce m a i îngrijorătoare,

www.mnir.ro

24 MARIANA NEGUŢU

înregistrându-se pe de o parte mar i restanţe la încasarea patentelor 6 , iar pe de altă parte, o serie de veni tur i , care până atunc i erau sigure, c u m ar f i cel al ocnelor de sare, devenise nesigur şi se încasa sporadic, d i n cauza situaţiei f inanciare încurcate a baronu lu i Meitani, cel care arendase cu contract acest veni t . De asemenea, d i n ven i tur i l e averi lor mănăstireşti n u se încasase nimic , încât a trebui t să se renunţe de a se ma i trece acest venit în buget pană la reglementarea chest iuni i averilor mănăstireşti. S inguru l venit care se încasa aproape fără restanţe era cel provenit d i n capitaţie.

Adunarea Obştească convocată în octombrie 1834 trebuia să se ocupe de acopeririea u n u i însemnat deficit datorat între altele spor ir i i t r i b u t u l u i , a l i s t e i c iv i le cu 400 :000 le i vechi - şi donaţiei de 1.200.000 le i pe care Adunarea încă d in a doua şedinţă o votase domni to ru lu i pentru acopeririea cheltuiel i lor ce le făcuse la Constant inopol 7 . Echi l ibrarea buge tu lu i a n u l u i 1834 prezenta greutăţi foarte m a r i şi Adunarea Obştească propunea ca v en i tu r i l e să fie scăzute şi p e n t r u acoperir iea che l tu i e l i l o r să se creeze resurse no i . De f i c i tu l înregistrat n u se m a i putea ascunde, era deja de 356 .276 l e i 8 . La cap i t o lu l " v e n i t u r i " n u se prevăzuse n i m i c d i n v e n i t u l ocnelor de sare, deoarece contractul n u ma i putea cont inua cu moştenitorii ba ronu lu i Meitani şi s ta tu l a fost si l i t să le exploateze în regie proprie, dar n u se ştia cât se va câştiga d in vânzarea sării. D in această cauză s-a hotărât ca l ipsa constatată la sfârşitul a n u l u i să se acopere d in încasările realizate, dar acest venit n u a p u t u t acoperi n ic i deficitul şi n i c i cheltuielile suplimentare şi extraordinare care s-au ivit în cursu l anu lu i , ma i ales că n u era prevăzută n ic i o sumă pent ru casa rezervei.

Astfel, la întocmirea buge tu lu i pe a n u l 1835 se constata o lipsă la v e n i t u r i de 1.321.074 lei , p en t ru acoperirea cărora t rebu ia să ia măsuri Sfatul Administrat iv , împreună cu Adunarea Obştească. Situaţia era însă cu atât ma i grea, cu cât n u se puteau vota impozite noi , deoarece Regulamentul Organic interzicea acest l u c ru , doar cel m u l t o zecime adiţională. La aceste greutăţi se ma i adăuga - aşa după c u m reiese d i n t r - u n alt document 9 d in anu l 1835 şi seceta care determinase o urcare foarte mare a preţurilor chiar la începutul l u n i i februarie, care ajunseseră să fie ma i m a r i ca în t i m p u l războiului. Pentru acoperirea def ic i tu lui înregistrat Adunarea Obştească a hotărât introducerea unei zecimi adiţionale la capitaţia plugari lor şi la darea mazil i lor, dar pentru aceasta trebuia să se obţină acordul Curţii protectoare, în acest sens d o m n i t o r u l A l e x a n d r u D i m i t r i e G h i c a t r i m i t e o no tă 1 0

C o n s i l i u l u i A d m i n i s t r a t i v în care anunţa că s-a obţinut a co rdu l Curţii protectoare şi se comunica totodată măsurile care trebuie luate în vederea strângerii acestei contribuţii în condiţii ma i uşoare pentru contr ibuabi l i .

Aşa după c u m reiese d i n conţinutul u n u i a l t d o c u m e n t 1 1 d i n a n u l 1835 , C o n s i l i u l A d m i n i s t r a t i v t r i m i t e judeţelor instrucţiuni p e n t r u strângerea acestei zecimi adiţionale, p en t ru a acoperi de f ic i tu l f inanciar, menţionându-se, totodată, faptul că, are u n caracter temporar, percepându-se doar până la l ichidarea def ic i tului .

www.mnir.ro

UNELE ASPECTE ALE CRIZEI FINANCIARE DIN ŢARA ROMÂNEASCĂ 25

D in analiza p r o i e c tu lu i 1 2 de buget pe anu l 1835 - document păstrat în pa t r imon iu l m u z e u l u i no s t ru - la cap i to lu l v en i tu r i s u n t menţionate, pe lângă categoriile de contr ibuabi l i cu sumele respective, venitur i le obţinute pr in exploatarea ocnelor, venituri le vămilor, a domeniilor, a exportului , etc., iar la capito lul cheltuiel i , sumele destinate Porţii, întreţinerii domni to ru lu i , etc. D i n anal iza m a i atentă a acestui document se pot trage m a i m u l t e concluzii. Astfel, se observă că, pe de o parte scăderea cea ma i simţitoare la venituri s-a înregistrat la cel al ocnelor de sare de aproape 50 %, deoarece baronul Meitani vânduse o cantitate de sare prea mare n u n u m a i în ţară, dar ma i ales peste graniţă şi rămăsese sume mar i neachitate, iar pe de altă parte la exportul cerealelor venituri le au fost mic i , deoarece d i n cauza secetei a fost interzis şi t rebuia în acelaşi t imp să aprovizioneze garnizoana rusă de la S i l i s t r a , i a r e x p o r t u l v i t e l o r c o r n u t e e ra spo rad i c şi l i m i t a t p r i n ordonanţe 1 3. în acelaşi t imp aprovizionarea miliţiei costa m a i m u l t decât se prevăzuse, d in cauza creşterii preţurilor. U n alt venit care, de asemenea, era în scădere era cel provenit d i n patente. Ma i trebuie menţionat f ap tu l că v ister ia avea de încasat şi restanţele d i n a n u l 1833 şi ch ia r m a i vechi . Comis ia financiară cercetând b u g e t u l a n u l u i 1835 observă o serie de nereguli, ma i ales la împrumuturile cu dobândă exagerată de 18 %.

D i n conţinutul u n u i a l t d o c u m e n t 1 4 d i n a n u l 1835 reiese f ap tu l că pent ru echi l ibrarea buge tu lu i s-au făcut propuner i să se adauge de data aceasta câte tre i zecimi adiţionale la capitaţia plugari lor şi câte t re i zecimi la mazil i , iar restul def ic i tului să fie acoperit d in veni tu l ocnelor de sare, care se spera să fie ma i mare decât fusese înscris în buget.

Tot p e n t r u înlăturarea d e f i c i t u l u i se m a i făcuse p ropune rea de a percepe u n i m p o z i t de 5 % pe l e fu r i l e funcţionarilor, d a r A d u n a r e a Obştească n u a fost de aco rd c u această p r o p u n e r e 1 5 . în a n u l 1836 ven i tu r i l e d i n Ţara Românească prezentau faţă de che l tu i e l i o lipsă de 166.110 lei şi pentru acoperirea acesteia Sfatul Administrat iv propunea p r i n proiectul de buget prezentat de Adunarea Obştească să se micşoreze lefurile funcţionarilor c u 10 % şi să se scadă de asemenea şi l i s t a civilă a d o m n i t o r u l u i 1 6 . A d u n a r e a Obştească n u a aproba t însă acest m o d de acoperire a def ic i tului , c i a găsit u n mijloc m u l t ma i comod, pe care-1 ma i întrebuinţase şi altă dată, adică a sporit cifra înscrisă în buget ca venit al ocnelor de sare. Acest mi j loc de ech i l ibrare a b u g e t u l u i , deşi n u a dat niciodată rezultatele scontate, cu toate acestea el a fost întrebuinţat deseori în perioada regulamentară. Astfel, se obişnuia să se adauge o zecime, două sau tre i la capitaţie şi la patentă în t imp de deficit sau se scădeau zecimile adiţionale, dacă era o recoltă îmbelşugată.

în a n u l 1836 f i ind o recoltă îmbelşugată, nef i ind n i c i o calamitate, bugetul s-a încheiat cu u n excedent şi s-au scăzut cele t re i zecimi adiţionale, realizându-se astfel o redresare financiară după criza d i n cei doi an i .

www.mnir.ro

26 MARIANA NEGUŢU

NOTE

1. Th . C. Asian - Finanţele României de la Regulamentul Organic până astăzi 1831-1905, Bucureşti, 1905, p. 42.

2. Idem, p. 43. 3. l o an C. F i l i t t i - Principatele române de la 1828 la 1834. Ocupaţia

rusească şi Regulamentul Organic, Bucureşti, p. 325. 4. Ibidem. 5. M.N.I.R. - Document, 1835, septembrie 6, inv. 106998, f. 2. 6. M.N.I.R. - Document, 1835, inv. 70747, f. 3. 7. l oan C. F i l i t t i - Domni i le române sub Regulamentul Organic. 1834¬

1848, Bucureşti, 1915, p. 23. 8. Analele parlamentare ale României, tom. V, partea I , p. 65. 9. M.N.I.R. - Document, 1835, inv. 70747, f. 1. 10. Idem, f. 2. 11 . Idem, f. 3. 12. M.N.I.R. - Document, 1835, inv. 107010, f. 1. 13. M.N.I.R. - Document, 1835, inv. 70759. 14. Th. C. Asian, op. cit., p. 6 1 . 15. Idem, p. 65. 16. Ibidem.

Q U E L Q U E S A S P E C T S D E L A C R I S E FINANCIÈRE D E L A VALACHIE . 1834-1836

Résumé

L'article présente quelques documents inédits jusqu'à présent gardés dans les collections d u Musée National d'Histoire de la Roumanie et qu i font référence à la crise financière de la Valachie pendant les années 1834 et 1835.

E n 1834 on enregistraient des retards dans la perception des impôts directs. E n même temps plusieurs revenus, comme étaient ceux provenant des sal ines ou des biens des monastères, étaient devenus incer ta ins ou étaient perçus sporadiquement. A par toutes ces difficultés on devait faire face e t à u n e grande ,sécheresse q u i a v a i t dètérminé u n e e n o r m e augmantat ion des prix, devenus p lus grands que pendant la guèrre.

Les mesures prisent par l'Assemblée représentative ainsi que la riche recolte de 1836 on porté a u n redressement financier après deux années de crise.

www.mnir.ro

I O N H E L I A D E RĂDULESCU I D E I F I L O S O F I C E , P O L I T I C E ŞI P E D A G O G I C E

Raisa Radu Homer Radu

P e r s o n a l i t a t e complexă şi c o n t r a d i c t o r i e , cărturat de ţ inută enciclopedică, scr i i tor , om pol i t ic , I on Heliade Rădulescu a juca t u n ro l important în formarea şi dezvoltarea cu l tu r i i modeme române.

Vom încerca în cele ce urmează să proiectăm u n fascicol de lumină asupra unor l a tu r i ale concepţiei filosofice, politice şi pedagogice a mare lu i gânditor.

Deosebit de interesanta sa concepţie filosofică trinitaristă se corelează cu o v i z iune evoluţionistă asupra n a t u r i i şi societăţii, cu o dialectică a dezvoltării in f in i te . Preocupat, ca şi alţi gânditori, de p r i n c i p i u l iniţial a l tu turor lucrur i lor , Heliade Rădulescu îl găseşte în tr ini tate , care presupune u n element activ, u n u l pasiv şi u n rezultat. D i n unirea sp i r i tu lu i universal, care este activ, cu materia universală, care este pasivă, rezultă creaţia sau unviersul . D i n unirea suf le tului cu corpul rezultă omul . Pentru a se realiza u n progres, rezul tatu l trebuie să aibă o valoare ma i mare decât act ivu l şi pasivul.

S u p o r t u l metodologic a l concepţiei sale filosofice se află în teor ia e c h i l i b r u l u i între antiteze con form căreia "binele stă în e c h i l i b r u l între antiteze", iar "răul se naşte d i n ruperea e ch i l i b ru lu i " 1 . Heliade Rădulescu încearcă să dea răspuns şi altor probleme filosofice precum: rapor tu l dintre spir i t şi material , spaţiu şi t imp , conservaţie şi progres. Iată, spre exemplu, c u m tratează problema rapor tu lu i dintre conservaţie şi progres. înţelegând p r in progres "o mişcare, o înaintare a sp i r i tu lu i d i n bine spre ma i bine", iar p r in conservaţie "o proprietate a materiei de a produce ceva şi de a menţine cele produse" 2 , el arată că d i n ech i l ib ru l acestor două antiteze va apărea p e r f e c t a b i l i t a t e a . H e l i a d e Rădulescu d i s t i n g e între perfecţ ie şi perfectabil i tate. Perfecţia absolută este scopul progresului , este u n ideal, aflându-se la i n f i n i t . Perfectabil itatea este g radu l de perfecţie la care se ajunge trecând d i n progres în progres. F i ind perfectabilă, uman i ta t ea se naşte, vieţuieşte, se succede d i n generaţie în generaţie, începe de unde a lăsat generaţia predecesoare. Surprinzând jocul dialectic a l conversaţiei şi progresului , Heliade Rădulescu consideră conversaţia "ca punc t de plecare, al progresului , ca o staţie ce serveşte ca repaos până se eliberează u n alt progres n o u " 3 ce-i ia locul şi durează în stare de conservaţie până apare alt progres.

www.mnir.ro

28 RAISA RADU şi HOMER RADU

Ca om politic a avut at i tudine liberal-moderatâ, mergând, chiar, spre u n conservatorism progresist. Tactica sa conciliatoristă adoptată în politică îşi are originea în teoria ech i l i b ru lu i între antiteze a l cărei corolar pol i t ic devine "tendinţa aruncării între focurile convergente" de partea ce lui ma i slab în vederea restabi l ir i i ech i l ibrulu i .

Participant la revoluţia de la 1848, Heliade Rădulescu are mer i tu l de a f i redactat "Proclamaţia de la Islaz". Ca membru al guvernulu i provizoriu, imprimă revoluţiei u n curs moderat. în 1849 elaborează u n s tud iu in t i tu l a t "Constituţia română de la 1848 explicată după adevăratele sale pr inc ip i i " , dând o replică acelora ce-i învinuiau pe revoluţionari de imitarea concepţiilor europene, de inovare şi introducere în ţară a unor idei ultral iberale. E l arată că instituţiile, dreptur i le şi libertăţile proclamate de revoluţia de la 1848 s u n t o cont inuare a celor existente, într-o formă sau al ta, în societatea românească. Mer i tu l revoluţionarilor constă în a înlătura abuzuri le , ce le sufocau, pent ru a le face să devină operante, reale.

Pendularea l u i Heliade Rădulescu între diferite nuanţe de l iberal ism şi c onse r va t o r i sm ne determină să raportăm valoroasele sale lucrări cu conţinut polit ic la orientarea politică pe care a avut-o în momentu l elaborării lor. Există, însă, în opera mare lu i gânditor şi idei politice cu caracter general ce n u dep ind de a t i tud ine , de angajarea sa politică. D in t r e lucrările ce tratează probleme politice am in t im : L i te ra tura = Politica (1867), Pentru o opinie (1841). V o t u l universale şi r eso r tu l universa l , Dreapta şi stânga, Guvernu l şi poporul , Progresul şi conservaţia, Instituţiile României (toate cuprinse în Equ i l ib ru între antithesi (1859-1869).

Desfăşurând o operă de p ionierat în domen iu l pol i tologiei , Heliade Rădulescu arată că ştiinţa politică se ocupă "de binele material şi moral a l societăţii"4. Referindu-se la responsabil i tatea ce revine ştiinţei şi pract i c i i politice, el subliniază că acestea trebuie să exprime adevărul, să promoveze valorile morale şi idealurile umaniste. Erorile în ştiinţa şi pract ica politică dăunează popoarelor, afirmă Heliade Rădulescu. O greşeală în politică este "o crimă la puterea a şaptea"5. Dacă o crimă obişnuită suprimă u n indiv id sau o familie, eroârea în doctrine ţine popoare cu miile de an i în întuneric şi sclavie. Cunoscând ro lu l opiniei în societate, el arată că o opinie bună contribuie la progresul u n u i popor, în t imp ce o opinie rea este "c iuma politică a acelui popor" 6 , aducând nenorocire şi robie atât l u i cât şi urmaşilor săi.

O idee ce-şi păstrează va lab i l i ta tea şi astăzi este cea a necesităţii cunoaşterii conţinutului conceptelor politice înainte de a le folosi. "Zicerile": guve rn , stăpânitor, dregător, depu ta t , judecător, lege, pa t r i e , p a t r i o t , constituţie, libertate, opoziţie sunt în gurile noastre la tot ceasul. Este bine să ne întrebăm u n u l pe a l t u l şi să aflăm ce va să zică în adevărata lor însemnare şi pe urmă să lucrăm cât ne iartă mijloacele şi împrejurările7. El exemplifică p r i n cuvântul "opoziţie": "Când vom înţelege că opoziţia va să zică o dezbatere fără vrăjmăşie şi desluşire între m a i mulţi spre aflarea adevărului, a tunc i vom pr im i binele şi ne vom îndepărta de rău" 8.

www.mnir.ro

ION HELIADE RĂDULESCU. IDEI FILOSOFICE, POLITICE ŞI PEDAGOGICE 29

Teoria filosofică a ech i l ib ru lu i d intre antiteze este particularizată, la domeniul pol i t ic , a tunc i când Heliade Rădulescu tratează r apo r tu l d in t re drept şi datorie, dintre autoritate şi libertate, dintre guvern şi popor. Dreptu l şi datoria produc libertatea. Libertata şi autoritatea produc ordinea. Poporul şi guvernul produc societatea. Preocuparea de a lupta împotriva t i ranie i şi anarhie i îşi găseşte formularea sintactică în afirmaţia "urăsc t i ran ia , mi-e frică de anarh ie " ce va deveni, în 1848, mot to a l " C u r i e r u l u i românesc". Referindu-se la r a p o r t u l d in t re popor şi guvern, Heliade Rădulescu face distincţie între norod şi popor, între stăpânire şi guvern. E l arată că u n "norod" devine popor, a tunc i când începe a avea conştiinţa de sine şi refuză a ma i f i t ra tat de stăpânire ca obiect pretinzând a f i considerat o persoană colectivă.

D i n acest moment n u mai există pacea socială până când stăpânirea n u începe a deveni guvern. între popor şi guvern se realizează u n pact nou . "Tocmeala cea ma i bună este a tunc i când aşezământul cel nou, contractu l social, se numeşte constituţie" 9 subliniază Heliade Rădulescu. D i n acest momen t , l o c u i t o r i i u n e i ţări se pot n u m i "societate" p e n t r u că s u n t o "asociaţie" bazată pe "dreptur i şi dator i i egale şi reciproce" 1 0 . Aceste drep tur i şi dator i i trebuie respectate atât de guvern cât şi de popor.

Cu erudiţie şi competenţă, Heliade Rădulescu tratează problematica vo tu lu i universal, definind conceptul, analizând condiţiile în care acesta se poate mani festa ca u n drept real , evidenţiind cazuri le. în care el devine resort, adică o parodie a vo tu lu i , menţionând pr intre adversarii săi t i ran ia şi oligarhia. Considerând că pentru manifestarea opţiunii la vot sun t necesare atât raţiune, cât şi ştiinţă şi experienţă, el lansează îndemnul: "Luminaţi masele ca să le puteţi chema la consi l iu, la părere" 1 1. Heliade Rădulescu înţelege că instituţiile politice ale unei ţări vor funcţiona normal în condiţiile în care societatea respectivă va avea u n grad de cultură generală şi politică dezvoltat. "Nu împroprietărirea, ci, instituţia, cartea pot da minte săteanului, conştiinţă de s ine şi conştiinţă m a i clară de oamen i şi f a p t e " 1 2 . Este remarcabi l f ap tu l că, deşi conceptul de cultură politică n u era folosit în epocă, Heliade Rădulescu se referă la u n i i termeni ce au tangenţă cu acesta: educaţia constituţională a p o p o r u l u i , conştiinţa de s ine a p o p o r u l u i , conştiinţa dreptur i lor şi puter i i sale.

Convins că fără traducerea scrierilor unor "remarcabil i autor i ant ic i şi m o d e r n i " 1 3 n u este pos ib i l p rogresu l în cultură, Hel iade Rădulescu îşi propune să dea ţării u n început de bibliotecă universală, lansând în martie 1846, în " C u r i e r u l românesc" u n apel p e n t r u c o n s t i t u i r e a f o n d u r i l o r necesare acestui scop. Este impresionantă selecţia pe care el o face autor i lor d i n d o m e n i u l i s t o r i e i , f i losof ie i , economie i , ştiinţei po l i t i ce , l i t e r a t u r i i , dreptu lu i , moralei, pedagogiei etc.

Idea lu l uman i s t a l l u i Heliade Rădulescu însoţeşte şi concepţia sa asupra educaţiei publice. Valoroase idei se întâlnesc în studi i le sale: "câteva cugetări a s u p r a educaţiei p u b l i c e " (1839) şi "Proiect p e n t r u instrucţia

www.mnir.ro

30 RAISA RADU şi HOMER RADU

publică" (1840). Conform teoriei sale filosofice t r in i tar is te , omu l este d u h , materie şi moral itate. Sistemul educaţiei publice trebuie să aibă în vedere trebuinţele mater ia le , sp i r i tua le şi morale ale o m u l u i . "Iată dar ob iec tu l educaţiei o m u l u i : a se ocupa spre păstrarea, îndestularea şi desăvârşirea t r u p u l u i , a d u h u l u i şi a in im i i . Şi dacă aşezămintele publice de creştere vor f i întocmite pe acest întreit temei, problema educaţiei şi a fer ic ir i i o m u l u i socotesc că ar f i dezlegată"1 4. Obiectivul educaţiei va f i realizat, după părerea l u i Heliade Rădulescu, p r i n meşteşuguri ce vor as igura "îndestularea şi desăvârşirea t r u p u l u i sau materiei omulu i " , p r i n ştiinţe care "vor îndestula şi desăvârşi d u h u l " şi p r i n morală ce va c o n t r i b u i l a " îndestularea şi desăvârşirea i n i m i i " 1 5 . E l imaginează şi s istemul instituţional ce va înfăptui o astfel de educaţie complexă: s tatul , biserica şi proprietari i . S ta tu l p r i n şcolile începătoare d in sate, cele normale d in capitalele judeţelor şi cele centrale d in Bucureşti şi Craiova, a luat asupră-şi ştiinţele şi morala. Educaţia morală este înfăptuită, în acelaşi t imp, şi de biserică. Proprietarii de pământuri ar t rebu i să înceapă "a întocmi spre folosul lor şi a l clâcaşilor, pe moşiile lor, aşezăminte de meşteşuguri sau fabr i c i " 1 6 .

Conştient că "fiecare veac şi fiecare naţie şi-au făcut educaţia după cunoştinţele ce au fost în acel veac şi naţie" 1 7, Heliade Rădulescu este de părere că n u t rebuie l im i ta te programele de învăţământ doar la s t u d i u l matemat i c i i şi l imb i lo r străine, c u m susţin u n i i , sau la s t u d i u l filosofiei, adică logic i i , metaf iz ic i i şi morale i , c u m afirmă alţii. E l arată că " treaba educaţiei este să ducă pe u n prunc p r i n toate ştiinţele şi meşteşugurile, p r i n toate cunoştinţele omeneşti ca să dea s ingur spre preursirea sa " 1 8 .

în condiţiile actuale este necesar ca opera filosofică, politologică, istorică şi pedagogică a mare lu i cărturar să fie apreciată la adevărata sa valoare, fără a f i umbrită de inconsecvenţele politice, de oscilaţiile doctrinale ale o m u l u i polit ic.

NOTE

1. I . Hel iade Rădulescu - E c h i l i b r u l între anti teze şi E q u i l i b r u între ant i thesi , Bucureşti, 1859-1869, p. 2.

2. I . Heliade Rădulescu - Progresul şi conversaţia în Equi l ibru. . . , p. 274. 3. Ibidem. 4. I . Heliade Rădulescu - Li teratura = Politica, în Equi l ibru. . . , p. 360-361 . 5. Ibidem. 6. I . Heliade Rădulescu - Despre opinie, în Scrierile polit ice, sociale şi

lingvistice, Craiova, 1943, p. 190, 195, 203. 7. Ibidem. 8. Ib idem. 9. I . Heliade Rădulescu - Guvernul şi poporul, în Equi l ibru. . . , p. 140. 10. Ibidem.

www.mnir.ro

ION HELIADE RĂDULESCU. IDEI FILOSOFICE, POLITICE ŞI PEDAGOGICE 31

11. I . He l iade Rădulescu - V o t u l u n i v e r s a l şl r e s v o tu l u n i v e r s a l , în Equi l ibru. . . , p. 197, 203.

12. Ibidem. 13. I . H. Rădulescu - Chemare, 25 martie 1846, Cur ieru l Românesc, nr .

26, în Opere. tom. I I , 1943, p. 462. 14. I . H. Rădulescu - Câteva cugetări asupra educaţiei publice în Scrierile

politice, p. 163-165, 175. 15. Ibidem. 16. Ibidem. 17. Ibidem. 18. Ibidem.

ION H E L I A D E RĂDULESCU. IDÉES PHILOSOPHIQUES, POLITIQUES E T PÉDAGOGIQUES.

Résumé

L'étude présente quelques aspects concernant la mul t ip le personalité de I . Heliade Rădulescu. D'abort sont présentées quelques unes des ses idées phi losophiques, et en suite on insiste sur l 'homme pol i t ique. Adepte des idées liberal-moderées, par tant d 'un conservatorisme progresiste, I . Heliade Rădulescu a été part ic ipant et idéologue de la revolution roumaine de 1848.

L'idéal human i s t e s'ajoute à sa concept ion concernant l'éducation publique, qu i doit tenir compte sur tout des aspects matériaux, spir i tuels et morales de l 'homme.

www.mnir.ro

L U P T A GOLEŞTILOR P E N T R U APĂRAREA DIPLOMATICĂ A REVOLUŢIEI ROMÂNE D E L A 1 8 4 8 - 1 8 4 9 .

Vasile Novac

Goleşti! a u juca t u n ro l impor tan t în revoluţia de la 1848. E i s-au remarcat în: pregătirea, i zbucn i r ea şi desfăşurarea revoluţiei d i n Ţara Românească, în conducerea ei , în l u p t a p e n t r u u n i t a t e naţională, în plănuirea şi organizarea propagandei revoluţionare şi, în sfârşit, în apărarea ei militară şi diplomatică. A sup ra aces tu i u l t i m aspect ne v o m o p r i în intervenţia de faţă.

După participarea l u i Alexandru G. Golescu, alături de fraţii Brătianu, N. Bălcescu şi alţi t ine r i români la revoluţia franceză d in februarie 1848, după reuniuni le lor d in Paris, în care s-a schiţat programul revoluţionar şi s-au hotărât modalităţile de declanşare a revoluţiei, p r i m i i care au plecat spre patrie au fost Nicolae Bălcescu şi A l . G. Golescu. La Hanovra, la 29 m a r t i e , cei d o i tratează, şi în nume l e mo ldoven i l o r , c u prinţul A d a m Czartoryski , perspectivele colaborării d in t re români şi po loni în vi i toarea revoluţie1. După întrevederea cu prinţul Czartoryski, Al . G. Golescu a t r im is o scrisoare l u i Lamartine, p r i n care-1 ruga să numească, la Bucureşti, consul pe H. Desprez, filoromăn, autoru l cunoscutu lu i articol La MoldoVcdachie et le mouvement roumain, apărut la 1 ianuarie 1848, în Revue des deux Mondes, care era, de fapt, o interpretare a programulu i revoluţionar stabi l i t , art icol scris, probabil , sub inspiraţia l u i N. Bălcescu2.

Înainte de i z b u c n i r e a revoluţiei, s-a r em is l u i Ta l aa t - e f end i u n m e m o r i u care cupr indea , în esenţă, întreg p r o g r a m u l revoluţionar d i n Proclamaţia de la Izlaz, la care se adăuga cererea "grupării în acelaşi stat" a Moldovei şi Ţării Româneşti. Memor iul a fost susţinut, în faţa comisaru lu i tu r c de I on Heliade Rădulescu şi de "fraţii Goleşti, m e m b r i i influenţi a i par t idu lu i naţional"3.

Ion Ghica, t r im i su l Comite tu lu i revoluţionar Ia Constantinopol, declara că a m b a s a d a franceză d i n c a p i t a l a T u r c i e i , în u r m a u n e i s c r i s o r i a m i n i s t r u l u i de externe francez, i-a spus că era aşteptat cu această mis iune Ştefan Golescu, care refuzase însărcinarea d i n motive independente de voinţa sa 4 .

Cu ocazia pr imei intervenţii turceşti, condusă de Soliman-paşa, după pr imirea l u i Ion Voinescu I I , m in i s t ru de externe, în calitate de part icular, la 29 iu l ie a plecat la G iurg iu Ştefan Golescu, care a fost p r i m i t în calitate oficială, ca membru al guvernului . Ştefan Golescu a avut o convorbire de 3 ore cu Soliman-paşa, care a ins i s ta t să se schimbe numele G u v e r n u l u i

www.mnir.ro

34 VASILE NOVAC

provizoriu, pentru că altfel n u poate să negocieze şi va f i s i l i t să folosească toate mijloacele. La dorinţa comisaru lu i tu r c de a se n u m i u n locotenent domnesc, Ştefan Golescu a pret ins că n ic i u n membru al guvernulu i n u are popu la r i t a t ea necesară şi a susţinut să fie m a i mulţi, p u n c t de vedere acceptat de Soliman-paşa. Comisarul turc i-a ma i spus că Poarta vede cu ochi răi revoluţia şi cere o delegaţie care să exprime doleanţele românilor şi să ceară înlăturarea abuzur i l o r şi introducerea îmbunătăţirilor necesare organizării noastre politice şi sociale. Golescu a susţinut că revoluţia română a fost făcută în interesul Turciei şi pentru înlăturarea protectoratului ţarist, care a fos t i m p u s de 1 0 0 . 0 0 0 de b a i o n e t e ruseşti . Sol iman-paşa a recunoscut că trebuie menajată Rusia, pentru că singură Turc ia n u poate să i se opună 5.

După alegerea Locotenenţei domneşti de t re i (N. Golescu, I . Heliade Rădulescu şi Cr is t ian Tell), Nicolae Golescu s-a dus la G iurg iu , unde s-a întâlnit c u Soliman-paşa, hotărându-se t r i m i t e r e a u n e i delegaţii l a Constantinopol , compusă d in : Ştefan Golescu, N. Bălcescu, N. Creţulescu, D. Brătianu, Grigore Grădişteanu şi n e gus t o ru l Vas i l i ad i , avându-1 ca secretar pe Ub i c in i 6 .

N. Golescu a fost p r im i t cu mare cinste de către comandantu l turc , care a o r d o n a t să se tragă 2 1 salve de t u n în c ins tea l o c o t e n e n t u l u i domnesc 7 . După c u m va declara Ion Ghica, în iulie 1849, N. Golescu, spre deosebire de ceilalţi locotenenţi, făcuse o impres ie deosebită t u r c i l o r : "Soliman-paşa şi Emin-efendi însuşi n u vorbeau decât despre d l . Golescu. I -am spus d - lu i Golescu, d l . Golescu mi-a vorbit, l -am sfătuit pe d l . Golescu, d l . Golescu a făcut aia, d l . Golescu a făcut ailaltă. Ce face d l . Golescu? De ce n u vine d l . Golescu la Constantinopol? Soliman-paşa împingea importanţa până la a exclama: "Ah! Domnu l Golescu".

Ce vrei? Golescu îi fascinase, îi captivase, îi vrăjise pe toţi tu r c i i : în privinţa l u i Tell şi Eliade, at i tudinea e contrarie pr intre turc i , aceştia trezesc dispreţ şi aversiune" 8 .

Când delegaţia română a ajuns la Constantinopol, atmosfera de acolo era comp le t defavorabilă, atât datorită i n t r i g i l o r b o i e r i m i i reacţionare muntene p r i n capuchehaia N. Arstarchi , cât, ma i ales, datorită presiuni lor ruseşti. înalta Poartă, nefi ind susţinută în faţa ameninţărilor ţariste de către Angl ia şi Franţa, a cedat. Rezultatul a fost neprimirea oficială a delegaţiei române şi înlocuirea l u i Soliman-paşa cu Fuad-efendi, care lucra în deplină înţelegere c u genera lu l rus D u h a m e l p e n t r u restab i l i rea vech i i stări de l u c r u r i 9 . La sosirea în capitala Turciei, la 10/22 august, delegaţia română era aproape sechestrată la reşedinţa l u i Reghib-e fendi , s e c r e t a ru l l u i Soliman-paşa. Ion Ghica, ajutat de generalul Aupick, ambasadorul francez la Constantinopol , a obţinut de la Aali-paşa, m in i s t ru l turc de externe, "să lase pe membr i i deputaţiunii să-şi aleagă locurile unde vor vo i " 1 0 .

O delegaţie rusă, sosită odată cu deputaţii români, reproşa Porţii că Soliman-paşa şi E m i n - e f e n d i a u t r a t a t c u g u v e r n u l revoluţionar, a u

www.mnir.ro

LUPTA GOLESTILOR PENTRU APĂRAREA REVOLUŢIEI DE LA 1848-1849 35

r e c u n o s c u t p r i n c i p i i l e revo luţ ionare şi a u t r i m i s o de legaţ ie l a Constantinopol, cerând dezavuarea vechiului comisar şi tr imiterea de t rupe la Bucureşti. Turc i i , lipsiţi de spr i j inu l anglo-francez, au cedat pres iuni lor ruseşti 1 1.

Delegaţia română a adresat, la sfârşitul l u i august, u n memor iu l u i Aali-paşa, în care prezintă caracterul şi inevitabi l i tatea revoluţiei române, combate cereri le impos ib i l e f o rmula te de Fuad-paşa, arată consecinţele dezastruoase ale oprimării armate a revoluţiei române, solicitând pr imirea oficială a delegaţiei, sau autorizarea de a se întoarce în ţară 1 2. Conjunctura externă nefavorabilă a determinat eşuarea m is iun i i delegaţiei române.

C u ocazia sos ir i i l a G iu rg iu a n o u l u i comisar turc , Fuad-efendi, N. Golescu a fost inv i tat la Călugăreni, la 8 septembrie, la o întrevedere secretă. Deşi a aşteptat 2 zile şi 2 nopţi, Fuad, sfătuit, probabil , de Duhamel , n u s-a prezentat la întâlnire 1 3.

C u p r i l e j u l intrăr i i t u r c i l o r în Brăi la, D i m i t r i e G. G o l e s c u , administrator a l judeţului Brăila, t r imi te la 31 august u n protest l u i Rifat-paşa în care scria, pr intre altele: "ca şef al d i s t r i c tu lu i Brăila şi în numele acestei porţii a poporu lu i român, a cărei administraţie ne-a încredinţat-o onorabi la Locotenenţă domnească - s u n t dator a protesta pen t ru această nouă invazie - cu atât ma i m u l t că Locotenenţă domnească este recunoscută de comisarul extraordinar a l înaltei Porţi, excelenţa sa Soliman-Paşa" 1 4. Cu toate că Rifat-paşa se supărase pe Dimitr ie Golescu d i n cauza pro tes tu lu i admin is t ra toru lu i judeţului Brăila, într-o întrevedere secretă, i-a recâştigat încrederea, vorb indu- i de dorinţele naţiunii române de a avea reforme. Rifat-paşa i -a r ep l i ca t că v o t u l u n i v e r s a l şi împroprietărirea ţăranilor s u n t h imere 1 5 .

Mis iunea diplomatică cea ma i importantă şi de lungă durată i-a revenit lu i A lexandru G. Golescu. La 29 iunie, Guvernul provizoriu îl împuternicise să meargă în toate provinciile "învecinate cu România şi lângă toate puteri le Europei... şi să ceară ajutor în arme şi oameni pentru a elibera o naţie slabă, ce piere sub lovituri le i n a m i c u l u i " 1 6 .

La 9 iu l ie 1848, A l . G. Golescu in forma Guvernul Provizoriu că, d i n Transilvania, n u se pot procura arme, deoarece generalul austriac d i n S ib iu n u este de acord fără avizul cabinetului austriac. De aceea s-a hotărât să plece la Viena. Cât despre oameni, se poate forma u n bata l ion sfânt " d i n românii d i n Ardeal, ma i cu seamă grăniţeri" 1 7. Consolatul austriac d i n Sib iu i-a promis a lungarea emigranţilor români, dacă n u vor înceta "de a face in t r i g i în contra fericir i i publice şi de a chema pe străini pent ru restaurarea spurcate lor lor p r i v i l e g i i " 1 8 . în epistola către Ştefan Golescu, revenind la "armare", A lexandru G. Golescu e de părere să se concentreze, în Bucureşti, toţi meşteri i fabricanţi de puşti şi să se m a i tocmească şi alţii d i n Trans i l van ia şi Se rb i a 1 9 . Le m a i recomandă să facă, la o mănăstire d i n Carpaţi, de lângă graniţa cu Transilvania, o fabrică de lănci, cu meşteri d in Braşov şi S ib iu care "le fac n u m a i cu 2 sfanţi şi 20 creiţari" 2 0. De la Viena, la

www.mnir.ro

36 VASILE NOVAC

19 Iu l i e , A l . G. Golescu îi scr ia l u i Nicolae Bălcescu de promis iunea l u i E f t imie M u r g u de a le t r i m i t e 10.000 oameni înarmaţi, în cazul intrării ruşilor în ţară 2 1.

La 25 iu l ie , într-o nouă scrisoare către N. Bălcescu, A l . G. Golescu credea că guvernul d i n Viena va îndemna energic Poarta să n u trimită t rupe peste Dunăre. Golescu a dus tratative în vederea apărării revoluţiei române cu guvernul revoluţionar maghiar, cu cabinetul austriac şi cu cel francez. Tratat ive le cu m a g h i a r i i au eşuat, deoarece u n g u r i i au refuzat ch ia r şi trecerea armelor pe ter i tor iu l lor, sub pretextul de a n u - i supăra pe ruşi, dar, de fapt , de teama să n u fie înarmaţi românii transilvăneni 2 2. G u v e r n u l maghiar a dat chiar u n ord in care interzicea t ranz i tu l de arme spre Valahia. în p lus , el η-a fost de acord n i c i cu alungarea reacţionarilor români d i n Ardeal, care cereau intervenţia ruşilor împotriva revoluţiei române, motivând "căci n u vor să rupă cu Rusia d in cauza noastră" 2 3.

La Viena, şeful de cabinet, Doblâhoff, i-a spus că în ce priveşte armele t r e b u i e să se înţeleagă c u m a g h i a r i i , i a r în ce priveşte recunoaşterea Guve rnu lu i provizoriu, n u se va face până la pr imirea veştii recunoaşterii acestuia de către T u r c i a 2 4 . I-a promis , în sch imb, înlocuirea c o n s u l u l u i T imon i cu o persoană cu sentimente democratice şi împiedicarea creşterii numărului bo ier i lor reacţionari, refugiaţi în T r a n s i l v a n i a 2 5 . M i n i s t r u l de război, Latour, 1-a p r im i t foarte rece, spunându-i că n u recunoaşte Guvernul Prov i zor iu , dar recunoaşte d r e p t u l Rus ie i de a i n t e r v en i în Moldova şi V a l a h i a 2 6 . Golescu a pregătit o interpe lare asupra eventualităţii intrării ruşilor în Ţara Românească, reuşind să obţină de la ziare pregătirea une i o p i n i i favorabi le românilor 2 7. A reuşit să dispună de ambasadoru l tu r c , Chekib-efendi, care i-a dat o scrisoare de recomandare către u n membru al ambasadei turceşti d in Par is 2 8 . N-a p u t u t procura arme, pent ru că n u i -au t r im is b a n i 2 9 .

A juns în capitala Franţei, după c u m reiese d in conceptul une i scrisori inedite adresată l u i Paul Batai l lard, la 8 septembrie 1848, Al . G. Golescu a constatat că presa franceză a prezentat puţin denaturat caracterul revoluţiei române. V i n a este a noastră - recunoştea Golescu - fiindcă n u ne -am preocupat de corespondenţa străină, în t imp ce 200 de boieri, care formează p a r t i d u l reacţionar, şi, m a i ales, refugiaţii au u m p l u t "presa străină cu m i n c i u n i pl ine de insinuări perfide şi calomnioase" 3 0 . E l cere ca lucrarea despre români, ce o pregătea Batai l lard, să fie tipărită la Paris şi tradusă şi în l imba germană, pentru că "trebuie, astăzi, să influenţăm toate punctele Europe i " 3 1 . îi roagă să vină la Paris pentru a-1 ajuta să atragă presa şi pe câţiva membr i a i Camerei, de partea românilor. L-a văzut pe Edgar Quinet, care i-a solicitat o notă, pent ru a o prezenta Comisiei afacerilor externe l u i Bastide, m i n i s t r u l de externe francez. Se plânge că, de două l u n i , Republica Franceză η-a n u m i t consul în Bucureşti şi de faptul că, încă n u l-a văzut pe Bas t ide 3 2 . Ε foarte supărat deoarece guvernul francez η-a adus problema românească la ordinea z i l e i 3 3 .

www.mnir.ro

LUPTA GOLEŞTILOR PENTRU APĂRAREA REVOLUŢIEI DE LA 1848-1849 37

într-un a l t concept, d i n 12 septembrie , A l . G. Golescu anunţa pe Batai l lard că a p r im i t instrucţiuni pen t ru a angaja 3 francezi pricepuţi în organizarea impozitelor, a une i bănci şi a u n u i b i rou s ta t i s t i c 3 4 . Peste 5 zile, Al. G. Golescu scrie d in nou l u i Paul Batai l lard că e de părere că broşura cunoscu tu lu i filoromân să fie publicată într-un fascicol, n u în două, c u m propunea auto ru l e i 3 5 . în rapor tu l său către I . Voinescu I I , d i n 4 septembrie 1848, Al.G. Golescu arăta că presa franceză a fost câştigată de maghari , care folosesc fondur i importante de bani , fondur i de care el n u dispune. îl anunţa că Bata i l lard , "devotat cauzei noastre naţionale", pregăteşte o broşură pe care o va tipări în 2000 de exemplare, p e n t r u a o d i s t r i b u i m e m b r i l o r Adunării Naţionale 3 6. Pentru că Paul Batai l lard n u se află la Paris, a propus l u i H. Desprez că devină avocatul cauzei românilor, care a fost de acord pentru suma de 5.000 franci pe an. Şi Coradini a accepta pent ru 200-300 ducaţi a n u a l 3 7 . La întrevederea cu Bastide, acesta s-a pronunţat p e n t r u recunoaşterea unor pr inc ip i i democratice în organizarea viitoare a Europei. Cât despre arme, a spus că n u pot să dea prea mul te fără plată. A promis totuşi să livreze 5.000 de puşti şi să trimită instrucţiuni l u i Aupick pent ru spri j inirea cererilor delegaţiei române la Constantinopol. I-a dat o scrisoare către m i n i s t r u l finanţelor în vederea recrutării specialişti lor p e n t r u contribuţi i le d i r e c t e , p e n t r u b a n c a naţională şi b i r o u l de statistică generală 3 8 . A ezitat să aducă la t r i b u n a l chest iunea română p e n t r u a- i asigura spri j inirea ei de u n număr ma i mare de deputaţi cărora le va da u n memor iu al său şi broşura l u i Ba ta i l l a rd 3 9 . Consideră necesară t r imi terea uno r însărcinaţi cu afaceri la Viena, F ranck fur t şi, m a i ales, l a Londra , p e n t r u a obţine s p r i j i n u l acestor guve rne 4 0 . La 18 septembrie , Golescu raporta colegilor săi de guvern că Bastide i-a promis spr i j inu l Franţei. Le cere să obţină de la Turc ia aprobarea t r anz i tu lu i armelor d i n Franţa, sub pretextul că se pregătesc pent ru a se apăra de ruşi 4 1. Revine la sfatul de a se fabrica arme în ţară şi le spune să ţină legătura cu Eftimie M u r g u şi să se înţeleagă cu sârbii şi cu Jelacici , pe care el n u l-a p u t u t vedea, deşi l-a aşteptat u n t imp la V i ena 4 2 . Le ma i recomandă tr imiterea une i adrese, d in partea Locotenenţei sau a poporu lu i , către parlamentele d i n Viena, Paris, Franckfurt şi Londra, cerând "să ne plaseze sub dreptul publ ic a l Europei şi s u b garanţia m a r i l o r p u t e r i " , p e n t r u că o tristă experienţă a doved i t "insuficienţa şi chiar pericolele graniţei exclusive a Rus ie i " 4 3 .

A lexandru G. Golescu era ţinut la curent cu colegii d i n ţară asupra încercărilor pe care le făceau de a se apăra de pr ima intervenţie turcească. în afara scrisorilor cunoscute ale l u i Ştefan Golescu, d in 12 şi 13 i u l i e 4 4 , şi a l u i N. Bălcescu d in 5 august 1848, am ma i găsit o epistolă a l u i Voinescu I I . D i n ea aflăm, în plus, următoarele: a. când I . Voinescu s-a prezentat l u i Sol iman-paşa, la Giurg iu , i-a adus două note, d in partea guvernului , "care reflecta(u) pr imele relaţii şi impres ia care ne-a făcut-o violarea t e r i t o r i u l u i n o s t r u , pent ru că n imen i n u se aştepta să vină u n t r imis extraordinar a l Porţii, cu armată" 4 6; b. Şi Ştefan Golescu a adus comisarulu i turc "o protestaţie" şi c.

www.mnir.ro

38 VASILE NOVAC

marea dorinţă a paşel "să se vorbească în ziarele franceze de maniera demnă şi imparţială în care s-a achitat de mis iunea sa în Valahia. E l doreşte ca să stabilească bine dreptul , n u m a i al Porţii, de a interveni în afacerile Valahiei şi că toate ingerinţele Rusiei sunt o violare a tratativelor, chiar pe care ea le invocă în toate manifestele şi în toate c i r cu la re l e 4 7 . Este interesant că I . V o i n e s c u I I , v o r b i n d de această dorinţă a l u i Soliman-paşa, lasă la la t i tud inea l u i Golescu împlinirea ei, pent ru că n u face n ic i o precizare, dacă el, ca m i n i s t r u de externe sau membr i i guvemu lu iu doresc aceasta. Se pare că n ic i A lexandru G. Golescu η-a ţinut seama de dorinţa comisaru lu i turc, fie că η-a v ru t , fie că nâ ma i avut t imp, d in cauza precipitării evenmentelor.

La 13 septembrie 1848, Cherim-paşa a propus co lone lu lu i Radu G. Golescu să depună armele, dar acesta, după c u m declara căpitanul Deivos, "răspunse cu acel aer românesc, că dator ia u n u i soldat este să moară cu a r m a în mână, şi că m a i mulţumit este în acest caz, decât să se vază dezarmat" 4 8 .

Constant in Racoviţă, nepotul de soră al fraţilor Goleşti, s-a remarcat în lupte le d i n Munţii Apuseni , alături de Avram Iancu, l oan Bu teanu şi alţi prefecţi şi t r i b u n i ardeleni. E l a fost folosit şi ca parlamentar şi însoţitor al l u i I on Dragoş, pe care l-a condus la întâlnirile de la Mihăileni şi Abrud . La 6 m a i 1849, în t imp ce tratativele erau în toi , ma ioru l Hatvani intră cu armata în A b r u d şi, călcând salvconductul l u i L. Kossuth, arestează şi pe Racoviţă, alături de Ion Buteanu şi Petru Dobra 4 9 . E l reuşeşte să evadeze. Este demn de relevat, pen t ru prest igiul de care se bucura , că în delegaţia ce u r m a să meargă la Kossuth pent ru continuarea tratativelor, alături de Ion Buteanu, Petru Dobra şi I . Boieru, fusese propus şi tânărul C. Racoviţă 5 0.

Propagarea cauzei revoluţionare româneşti în străinătate a fost u n u l d i n obiect ive le deosebi t de i m p o r t a n t e urmărite de A l . G. Go lescu. E l concepea aceasta, n u n u m a i ca o sarcină a l u i , c i a t u t u r o r colegilor săi de g u v e r n . P e n t r u că s-a lov i t de l i p sa noutăţilor d i n ţară, el recomandă n u m i r e a u n o r oameni special însărcinaţi cu t r imi te rea ştirilor la Braşov, F r a n c k f u r t , B e r l i n , Pa r i s şi în a l t e l o c u r i , c u d a t o r i a de a desc r i e evenimentele, înainte de a le transmite, eronat, reacţionarii, căci altfel, n u le ma i publică ziarele străine 5 1. E l a popularizat, în gazetele Vienei, revoluţia d i n Bucureşti 5 2 şi a tipărit, în l imba germană, Proclamaţia de la Iz laz 5 3 . A ma i t radus şi publ icat , în l imba germană, o broşură referitoare la tratatele cu Poarta şi la Protectoratul rusesc 5 4 , care, după c u m declară singur, "avea ca scop a arăta că privilegiile ce-şi arogă Rusia n u sun t bazate pe temeiul d r ep tu lu i şi că guvernele Europei pot uşor să readucă Principatele la vechile legături c u T u r c i a , bazate pe capitulaţi!, care n - a u fost desfiinţate de tratatele ruso-turce" . A urmărit, de asemenea, să popularizeze, în Germania, ideea că moldo-românii acceptă intervenţia Germanie i "ca să scape de protectoratul rusec" 5 5 . Şi la Paris, m a i ales după ce a constatat că presa a denaturat caracterul revoluţiei române 5 6, a căutat să scrie articole în m a i toate ziarele franceze. în această acţiune a fost ajutat de Vasile Alecsandri şi

www.mnir.ro


de Baligot de Beyne. D i n lipsă de ban i , n u a p u t u t determina şi gazetele reacţionare să scrie favorabil despre cauza română 5 7. E l insistă, pe lângă Paul Batai l lard să grăbească tipărirea une i broşuri despre Principate, pe care vrea să o traducă în l i m b i l e germană şi engleză, p e n t r u a p o p u l a r i z a revoluţia română în toate colţurile Europe i 5 8 . Şi H. Desprez îi promisese u n articol, pe care-1 va t r imi te l u i Drauyon de Lhuys, dar îi recomanda să se facă multă propagandă la Constant inopol , Viena şi Paris, fără a vorb i de democraţie, c i de conservarea Austr ie i şi Turc i e i 5 9 .

La Paris, Alexandru G. Golescu a reuşit să lămurească pe m i n i s t r u l de externe francez, Bast ide , să trimită instrucţiuni l u i A u p i c k şi p e n t r u sprij inirea u n i r i i celor două pr inc ipa te 6 0 .

într-unui d in memorii le sale inedite d in 1848, Al . G. Golescu arăta că, încă d i n 1812, patrioţii români au cerut împăratului Napoleon să-i ajute la constituirea une i republ ic i române, sub protecţia francezilor. E l vorbeşte, în continuare, despre ambele principate, arătând că Rusia n u are dpre tu l de a proteja libertăţile popo ru lu i român, că, în consecinţă, ea poate in te rven i numa i dacă este chemată în pr inc ipa te 6 1 . în încheiere, Golescu cere Franţei de a pune ferm Turc ia să oblige Rusia la evacuarea Moldovei şi Valahiei "şi să ne lase să ne facem no i înşine Constituţia", în conformitate cu vechiul nostru drept de autonomie 6 2 .

La sfârşitul l u n i i i anuar ie 1849, A l exandru C. Golescu, în numele emigraţiei d i n Ţara Românească, se afla în Munţii Apuseni pent ru convorbir i cu fruntaşii revoluţiei, după ce discutase şi cu membr i i Comi te tu lu i naţional d in S ib iu . "Prefecţii Iancu, Axente, Buteanu , Petru Dobra, Vlăduţ, Vasile Moldovan şi alţi mulţi t r i b u n i şi cărturari ardeleni au ascul ta t a t u n c i cu rel igiozitate cuvântul cald a l ce lu i m a i tânăr d in t r e fraţii Goleşti. E i au e x a m i n a t împreună p r ob l eme l e românismului şi, a p o i , s - a u o c u p a t amănunţit de situaţia românilor transilvăneni. Golescu a făcut o serie de observaţii po l i t i c e C o m i t e t u l u i , repetând încheierile ce le va f i p u s în conversaţiile avute la S ib iu cu fruntaşii români. Convingerea l u i era că trebuie lămurită opinia publică a Apusu lu i despre importanţa ce ar rezulta d in consolidarea naţionalităţii române pent ru echi l ibru l pol it ic a l Europei , închegarea teritorială înfăptuită cu cadrele monarhie i austriece reprezenta o primă etapă către constituirea "românismului". Ero i i d i n munţi au discutat, de a s emenea , pe t oa t e feţele p r o b l e m a de existenţă a n e a m u l u i şi perspectivele ei v i i t oa r e 6 3 . După c u m reiese d i n scrisoarea sa, datată 18 ianuarie 1849, către Avram Iancu, Al . G. Golescu era de părere că românii d i n "Ardeal, Banat, Oradea, Bucovina să aibă câte u n deputat la Franckfurt , Viena, Ber l in şi Paris" pent ru a culege roadele d in lucrările făcute cu sângele a m i i de români, pent ru că "pre cât este de însemnătate mare a avea arma în mână şi a onora cu t r i u m f u r i pe b u n i i noştri apărători, pe atât este şi... a stoarce foloasele bravur i i pe cale diplomatică"6 4.

O scrisoare inedită a l u i Ion Ionescu de la Brad către Al.G. Golescu completează datele de mai sus şi demonstrează că cei doi emigranţi (Al. C.

www.mnir.ro

40 VASILE NOVAC

Golescu şi I on Ionescu de la Brad) acţionau şi după sfaturile l u i Alexandru G. Golescu: "Noi am pus în lucrare cele cuprinse în ea (în scrisoarea l u i Al . G. Go lescu către A l . C. Golescu - n.n.-N.V. ) , făcându-le cunoscu t e şi românilor şi ungur i l o r . Prefecţii Iancu, Butean, Dobra s-au adunat şi, în f runtea ma i mu l t o r români, au lucrat cele de cuviinţă. Ne-am u n i t cu toţii întru a vedea că p r i n c i p i u l naţ ional i tăţ i lor t i n d e a se c o n s t i t u a p re tu t inden i . . . " 6 5 . Şi au ajuns la concluzia că în "Ardeal, Bucovina şi Banat trebuie să se lucreze pentru românism, or i existând Austr ia , or i n im i c indu-se" 6 6 . Pentru aceasta, s-a hotărât, pe lângă tr imiterea de delegaţi în Apus, şi strângerea de ban i . De aceea, Alexandru G. Golescu a rămas acolo spre a face u n împrumut şi pentru a merge în Bucovina în acelaşi scop 6 7 .

în exil Goleştii, ca şi ceilalţi revoluţionari, au cont inuat lup ta pen t ru apărarea şi justi f icarea revoluţiei şi pent ru îndeplinirea obiectivelor acesteia între care p r i m u l era constituirea s ta tu lu i românesc uni tar .

NOTE

1. Bodea Cornelia, Lupta romanilor pentru unitatea naţională, Bucureşti, 1967, p. 110-111 şi Georgescu Buzău, Gh., Activitatea l u i N. Bălcescu pen t ru pregătirea dezlănţuirii revoluţiei d in 1848 în Studi i , IX, 1956, nr . 3.

2. Bodea Cornelia, op.cit., p. 111 3. Rădulescu Hel iade J . Mémoires s u r L 'h is to i re de la régénération

roumaine ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie, Paris, 1851, p. 48.

4. Iordache Anastasie, Goleştii. Locul şi r o lu l lor în is tor ia românilor, Bucureşti, 1979, p. 78.

5. Fot ino George, D i n vremea renaşterii naţionale a Ţării Româneşti. Boieri i Goleşti, I I , Bucureşti, 1939, p. 175-176.

6. Ibidem, p. 177. 7. Colescu-Vartic C 1848. Zile revoluţionare, Bucureşti, 1898, p. 288¬

289. 8. Ghica, Ion. Opere, Bucureşti, 1988, p. 45. 9. A n u l 1848 în Principatele Române, V I , Bucureşti, 1910, p. LXXX şi

Căzănişteanu C. Be r inde i , D. F lorescu. M. Nicolae, V., Revoluţia română d in 1848, Bucureşti, 1969, p. 267.

10. Ghica I on , A m i n t i r i d i n pribegia după 1848. Nou i scr isor i către V. Alecsandri, vol. I , p. 43-44.

11 . An . 1848..., I I I , Bucureşti, 1902. p. 501-504. 12. Bălcescu. N. Opere, IV, Bucureşti, 1964, p. 108-113. 13. Colescu-Vartic, C. op.cit., p. 385. 14. An . 1848..., IV, Bucureşti, 1903, p. 1. 15. Ibidem, p. 195.

www.mnir.ro


16. An. 1848..., VI , Bucureşti, 1910, p. 7. 17. Ibidem, I I , p. 368. 18. Ibidem, p. 369-370. 19. Ibidem, p. 372. 20. Ibidem, p. 374. 2 1 . Ibidem, p. 614 22. An. 1848.... I I I . p. 614-615. 23. Arhivele naţionale maghiare, Fond Klapka, R 295. 24. An. 1848..., I I I , p. 150. 25. Ibidem. 26. Ibidem. 27. Ibidem 28. Ibidem, p. 150-151. 29. Ibidem, p. 152. 30. Biblioteca Centrală de Stat, fond Brătianu, pachet, XL, dosar 3. 3 1 . Ibidem. 32. Ibidem. 33. Ibidem. 34. Ibidem. 35. Ibidem. 36. An. 1848..., IV, Bucureşti, 1903, p. 197. 37. Ibidem, 198. 38. Ibidem, p. 198-200. 39. Ibidem, p. 189. 40. Ibidem, p. 200. 4 1 . Fotino, George, op .c i t , I I , p. 187-188. 42. Ibidem, p. 190. 43. Ibidem, p. 191. 44. Ibidem, p. 170-178. 45. Bălcescu, N., op.cit., p. 103-104. 46. Biblioteca Centrală de Stat,, fond Kogălniceanu, pachet, LXXXV, dos. 9. 47. Ibidem. 48. An . 1848..., IV, p. 375. 49. T o t u , Mar ia , C o n s t a n t i n Racoviţă, u n revoluţionar de la 1848, în

M u s e u m s tud i i şi comunicări de istorie şi etnografie, Goleşti-Argeş, 1974, p.

50. Ibidem. 5 1 . An . 1848..., I I , p. 732. 52. Ibidem, p. 732-733. 53. Fotino, Goerge, op.cit., I I , p. 584. 54. Ibidem. 55. Ibidem, p. 270. 56. Biblioteca Centrală de Stat, fond Brătianu, pachet XL, dos. 3. 57. Fotino George, op.cit., I I , p. 270.

www.mnir.ro

42 VASILE NOVAC

58. Biblioteca Centrală de Stat, fond Brătianu, pachet XL, dos.3 59. Ibidem, fond Kogălniceanu, pachet LXXXV, dos. 8. 60. An . 1848..., IV, p. 199. 6 1 . Biblioteca Centrală de Stat, fond Brătianu, pachet X U I , dos. 3a, act 43. 62. Ibidem. 63. Dragomir Si lv iu, S tud i i şi documente privitoare la revoluţia română d in

1848-49, vol. I , S ib iu. 1944, p. LI-LII . 64. Novac Vasi le , Ideea de republică la Goleşti în M u s e u m . S t u d i i şi

comunicări de istorie şi etnografie, Goleşti-Argeş, 1974, p. 130. 65. Biblioteca Centrală de Stat. fond Kogălniceanu, pachet LXXXV, dos.5. 66. Ibidem. 67. Ibidem.

L A L U T T E D E S GOLEŞTI POUR L A SAUVEGARDE DIPLOMATIQUE D E L A RÉVOLUTION ROUMAINE D E 1848-1849

Résumé

L'étude présente l ' important rôle joué par les membres de la famille Golescu p e n d a n t la révolution r o u m a i n e de 1848-1849 . L ' au t eur décri l'activité des frères Golescu et de leur cousin Alexandre G. Golescu sur le p lan diplomatique pour sauvegarder la révolution roumaine, ses principes et ses buts .

www.mnir.ro

VIAŢA MONDENĂ A SOCIETĂŢII BUCUREŞTENE ÎN T I M P U L ŞI DUPĂ REVOLUŢIA D E L A 1 8 4 8

Adrian-Si lvan Ionescu

în t i m p u l revoluţiei d i n vara şi toamna a n u l u i 1848 - care se înscria pe linia t u t u r o r mişcărilor de eliberare socială şi naţională d in restul Europei -înalta societate bucureşteană îşi aducea aportul , în felul ei, la evenimente organizând recepţii, banchete şi ba lur i , fie în cinstea revoluţionarilor români, fie în cinstea t r i m i s u l u i extraordinar a l Subl imei Porţi şi a comandanţilor trupelor de ocupaţie. O adevărată emulaţie se crease între famili i le boiereşti de rangul întâi i n a oferi în casele lor petreceri cât ma i strălucitoare pen t ru a epata pe eventuali i competitori .

Câteva s c r i s o r i ined i t e păstrate în a r h i v a G e n e r a l u l u i Gheorghe Magheru de la Direcţia Judeţeană Dolj a Arhivelor Naţionale sunt revelatoare în acest sens. Dest inatara era Cat inca Golescu, retrasă la moşia fami l ie i unde, prientene şi rude rămase în Bucureşti, o ţineau la curent cu tot ce se întâmpla în Capitală. Corespundenţa este purtată, aproape exclusiv, în franceză. Scrisorile datează d in a doua jumătate a l u n i i septembrie şi de la începutul l u n i i octombrie, iar expeditoarele sun t A lexandr ina Magheru şi Felicia Racoviţă. Toate epistolele s u n t scrise într-un s t i l scl ipitor, p l i n de ironie, caracteristic pent ru nişte tinere femei ce primiseră o educaţie aleasă şi se nutriseră d i n l i teratura europeană de ultimă oră ce se găsea în orice bibliotecă de boier intelectual.

Pe 18 septembr ie 1848, A l e xandr ina , f i i ca g e n e r a l u l u i Gheorghe Magheru, scria: "Dragă Cat inka, aici se dau ba lu r i splendide unde merge toată societatea, cu excepţia D-rei Th . căreia i s-a întâmplat o nenorocire ireparabilă: imaginează-ţi că, la revoluţie, i-a ieşit pe nas u n coş de care n u poate să se vindece; a consultat toţi medici i pent ru acest blestemat coş ce i-a ieşit pe nas, dar este în van. Iată u n mot iv în p lus pen t ru care D-ra Th . abandonează revoluţia pentru că este constrânsă să n u părăsească camera şi p robab i l că n u o va părăsi to t t i m p u l acestui carnaval . (,..)"1. U m o r u l acestor rânduri este debordant şi elocvent pentru felul c u m anumite delicate domnişoare de familie bună puneau aspectul fizic ma i presus de orice. Dar, în acelaşi t i m p , i r on ia la adresa "d-re i T h . " este muşcătoare: evident că revoluţia română p u t e a evo lua şi fără prezenţa ei , atât de afectată de desfigurarea adusă de u n banal coş.

Peste zece zile, o nouă epistolă aduce veşti despre sosirea t rupe lo r ruseşti şi despre pregătirea unor no i petreceri: "(...) Două m i i de ruşi sun t la barieră şi generalul lor [Alexandr Lùders] este deja în oraş. Se zice că l i se va

www.mnir.ro

44 ADRIAN-SILVAN IONESCU

da u n ba l câmpenesc în grădina publică, pentru a n u rămâne ma l prejos de p r i m i r e a făcută l u i S u l e i m a n Paşa. (...)"2. într-adevăr, împuternicitul extraordinar a l Porţii avusese parte de o pr imire princiară de care n u mai beneficiase n ic i u n alt demnitar otoman sosit în ţară: fuseseră ridicate a rcur i de t r iumf , membr i i guvernului provizoriu îl întâmpinaseră cu toate onoruri le, se organizaseră ba lu r i şi recepţii în cinstea sa 3 , p ic toru l Constant in Daniel Rosenthal îi făcuse por t r e tu l 4 . Suleiman Paşa fusese Impresionat de cinstea ce i se dase şi,, drept rezu l ta t , s-a p u r t a t cu românii m a i blând şi m a i înţelegător decât se aşteptase guvernu l său, făcând m a r i concesii n o u l u i regim şi i n s t i tu ind o locotenenţă domnească favorabilă schimbărilor radicale care erau idealuri le revoluţiei. în consecinţă, a fost înlocuit cu inf lex ib i lu l Fuad Efendi care, ajuns la Bucureşti, a încercat să-şi arate bunele intenţii oferind el însuşi petreceri pent ru înalta societate. într-o scrisoare nedatată d i n aceeaşi toamnă, dar sigur anterioară zilei de Sf. D u m i t r u (26 octombrie) când avea să părăsească oraşul spre a petrece iarna la ţară, Alexandrina Magheru notează: "Fuad [Efendi] este ma i tare ca niciodată, ier i seară a dat u n bal unde au fost toate doamnele şi au dansat ca prea fericitele. Pe de altă parte, d l . Duhamel şi-a adus soţia; imediat după sosirea ei toate doamnele noastre s-au dus să-i facă vizită; poţi înţelege o asemenea josnicie d i n partea b o i e r i m i i noas t r e ? (...)"5. No ta de mânie era uşor de înţeles p e n t r u pa t r i o t i smu l semnatarei . Dacă pen t ru t u r c i sentimentele n u erau atât de agresive, sesizând chiar o nuanţă de simpatie faţă de comportamentul lor nev indicat iv , spre ruşi şi acoliţii l o r se îndrepta to t op rob r iu l d i n cauza a t i t u d i n i i l o r in f l ex ib i l e şi a intenţiilor de a r e p r i m a orice mişcare de emancipare, în acest sens făcând dovadă proclamaţia generalului Lûders.

Felicia Racoviţă, cealaltă corespondentă a Catincăi Golescu - care îi era, de altfel, vară - îi scria într-o epistolă nedatată, dar probabil d i n a doua decadă a l u n i i septembrie: "(...) Nu ştiu dacă ţi-am spus în u l t ima scrisoare că domna Ştirbey a dat u n bal care a scandalizat pe toată lumea, chiar şi pe aristocraţi. Nu au fost ma i m u l t de 20 de doamne, iclusiv bătrânele"6. Pe 7 octombrie urmează altă misivă, plină de savoare în melanjul de franceză şi română - scrisă în cirilice - şi în ironia descrierii petrecerii organizată în casa Ştirbey: " [Fuad Efendi] este iar aici şi cred că a şi dansat i e r i seară căci domna Ştirbey a crezut că momentu l este potr iv i t să dea u n , ba l armatelor aliate iar no i am avut, în consecinţă, onoarea de a f i invitate dar n -am avut-o pe aceea de a ne duce. N-a fost decât cvart i ru l nos t ru [ruşii, n.n.] care s-a d u s . (Şi'mi venea să'i cânt d'acasă, v ino u r s u l e l a joc şi mi'ţi joacă moschiceşte, ad ' p ic ioru căzăceşte şi pământu bate în loc) 7. Ea a făcut bine să dea ba lu l la parter căci sala ar f i p u t u t să se prăbuşească sub ei, căci n u sun t uşori ca silfidele; cei ma i frumoşi sunt « D o i c a » în miniatură (...)"8. Satira este şfichiuitoare la adresa voluminoşilor ofiţeri ruşi care ar fi p u t u t dărâma sub pasul lor sala de bal ; proporţiile acestora sun t comparate cu ale u n e i corpolente doici , i a r mişcările lor la dans cu acelea ale u r s u l u i d i n versul popular inserat, atât de semnificativ, în epistolă.

www.mnir.ro

VIATA MONDENĂ A SOCIETĂŢII BUCUREŞTENE 45

Pa t r i o t i smu l celor d i n înalta societate care aderaseră l a idea lur i l e revoluţionare - fie ele şi femei delicate, ce n u participaseră direct la mişcările de stradă - se manifesta şi p r i n boicotarea balur i lor date de famili i le loiale vechiului regim, care întâmpinau cu multă căldură pe comandanţii t rupelor aliate ruso - tu r c e , veni te să stabilească ord inea. Neparticipând la viaţa mondenă, păstrând recluziunea casei, plictiseala era destul de mare. Doar corespondenţa şi lectura puţinelor periodice locale sau străine m a i an imau existenţa domestică a acestora. Cenzura n u era prea vigilenţă, aşa că anumite articole cu iz patriot ic or i protestatar treceau neobservate. Aceeaşi constantă epistolieră care era Alexandr ina Magheru o in forma pe Catinca Golescu despre ziarele pe care le citeau şi conţinutul lor: "Prea dragă Catinca (...) n o i ne găsim încă la Bucureşti unde s ingura noastră recreere este l ec tura j u r n a l u l u i l u i Carca lek i [ "Vest i torul Românesc", n.n. ] pe care îl mâncăm d i n ochi şi ni-1 smulgem d i n mâini. în fond este u n j u r n a l foarte plăcut, de la început până la sfârşit vezi scrieri excelente în m a r i litere gotice, exceptând câteva mic i greşeli foarte scuzabile; spre exemplu, în loc de Poarte Suzerană este Poarta Suverană, dar aceasta pent ru a da m a i multă forţă circularelor l u i Fuad [Efendi]. Se pare că n u opresc jurnalele pent ru că no i am p r im i t pe cel d in Transi lvania şi « L e Nat ional » . în cel d in urmă este u n articol foarte bine scris despre Valahia; este în legătură cu mis iunea l u i Fuad în Pr inc ipate . E l [ au t o ru l , n.n. ] reproşează Europe i de a n u f i r i scat să intervină şi o ameninţă cu o nenorocire analogă dacă persistă să închidă ochii în faţa dreptur i lor valahi lor" 9 . în continuarea aceleiaşi epistole, prietena retrasă la moşie este pusă la curent cu încurcăturile p i c to ru lu i Constant in Dan ie l Rosentha l , b u n p r i e n t e n a l f ami l i e i , legat atât p r i n i d e n t i t a t e a sentimentelor şi activităţii revoluţionare cât şi p r i n portretele făcute unora d in membr i i : "Tu n u şti ce a păţit b ie tu l Rosenthal! paşaportul său n u a fost bine vizat şi a rămas la Rusciuc pentru a aştepta u n nou paşaport pe când ceilalţi [revoluţionari trimişi în exil, n.n.] au plecat spre Orşova unde el va pleca să îi întâlnească. (...)"10.

în l ipsa rudelor dragi, obligate să se exileze, cei rămaşi acasă încercau să-şi ogoiască d o r u l p r i n por t re te l e lor . Aceeaşi corespondenţă relevă circulaţia unor dagherot ipuri şi a unor imagini pictate fie de artişti cunoscuţi - p r e c u m Rosenthal - fie ch ia r de semnatarele epistolelor. Duminică 26 septembr ie 1848, Fel ic ia Racoviţă solicită Catincăi Golescu u n po r t r e t colectiv care să cuprindă chipuri le destinatarei, a l bunice i Zinca Golescu şi al f i i lor acesteia, u n c h i i expeditoarei. Această'concentrare de portrete într-o singură imag ine era dorită şi p e n t r u a f i economisiţi b a n i i , p e n t r u că dagherot ipul era încă u n lux în Principatele Române, ridicându-se la preţuri apreciabile (echivalentul u n u i lanţ sau al u n u i breloc de jiletcă, după c u m se va vedea ma i jos): "(...) Dragă Catinka, vreau să îţi cer o favoare; trebuie să te abţi de la toate plăcerile, de la toate inutilităţile care te-ar costa ban i , şi aceasta de dragul meu, pent ru a putea face într-un s ingur tab lou por t re tu l tău, acela a l bun i c i i şi a l unch i lo r mei în Dagherotip, şi să mi-1 trimiţi cât

www.mnir.ro


ma l curând posibil ; este cea ma i mare bucur ie pe care mi -a i putea-o face şi o pre t ind de la t ine; ştiu că îţi lipsesc ban i i dar spune-i u n c h i u l u i meu Nicolae [Golescu] că îngenunchiez în faţa l u i p e n t r u a- i cere această favoare!;] spune- i să sacrifice una dintre bi juteri i le sale de la vestă, el are atâtea, şi aceasta mă va face aproape fericită. Aş d o r i să a m por t re te l e t u t u r o r prieteni lor noştri dar ar necesita prea m u l t " 1 1 . D i n aceasta reiese importanţa pe care o căpătase nou-apăruta artă a camerei obscure şi m o d u l în care b o i e r i m e a română o adoptase , c u toată s c u m p e t e a sa, ca m i j l o c de portret izare, înlocuind astfel m i n i a t u r a în acuarelă pe fildeş sau hârtie a decadei anterioare.

Peste aproape o lună, v o i n d să-i facă o plăcere p r i e t e n e i sale, corespondenta încearcă să copieze portretele unchi lor , după dagherotipurile şi tab lour i le aflate în conacul unde se retrăsese pen t ru a i ema : "(...) Am încercat să fac u n crochiu cu Nenea Ştefan [Golescu] după u n dagherotip care el însuşi n u este prea asemănător, şi chiar dacă n u este prea b u n , ţi-1 t r i m i t căci ştiu că-ţi va face plăcere. A m luat cu no i f rumosu l portret a l l u i Nenea Nicolae [Golescu] făcut de Rosenthal şi cel a l l u i Nenea Ştefan care era la Belvedere, astfel că, deşi absenţi, dragi i noştri unch i sunt mereu sub ochii noştri. Voi încerca să fac o copie şi, dacă reuşesc, ţi-o voi t r imi te . (...)"12.

A i c i se încheie corespondenţa d in t re cele t r e i t inere femei. Dar, în acelaşi fond arhivistic, se păstrează încă o mărturie valoroasă privitoare la însemnătatea pe care o aveau portretele milt ipl icate în tiraj popular pentru cei aflaţi departe de ţară. Peste ma i bine de t re i an i , Ghiţă Magheru, f iu l b r a v u l u i general Gheorghe Magheru, scr ia s u r o r i i sale A lexandr ina , d i n Paris, unde se afla la s tudi i . Epistola este datată 28 noiembrie 1851 şi este scrisă în româneşte, cu caractere lat ine, însă fără a respecta reguli le de punctuaţie. Coresponden tu l r e la ta despre succesu l de care se b u c u r a por t re tu l l itografiat al tatălui său - operă a l u i Petre Mateescu 1 3 - solicitând no i exemplare pentru a satisface toate cererile t iner i lor revoluţionari români exilaţi în capita la Franţei care îl pr iveau pe generalul Magheru ca pe u n s imbol a l rezistenţei româneşti: "Surore [,] am p r i m i t u portretele b u n u l u i meu părinte, dar ma i bine aşi f i dori t ca să n u m i le ma i trimiţi căci mi -am făcutu enemici cu dînsele; causa este că toţi m ceru şi eu n 'am ce se le ma i dau f i ind n u m a i şase; pe care ma i 'naintele de a le avea, amici[i] me i l[e]'au şi împărţitu nelesîndu-m[i] n u m a i doă, d i n care u n u l Ί voi da Iscovescului şi a l t u l u n u i frantzedu, rugîndu-mă tare m u l t ; de aceea te rogu[,] surore [,] dacă n u costă m u l t şi de poţi ma i t r im i t e -mi ca să mă împacu cu toţi. (...) Salută pe toţi compatrioţi[i], şi ma l esansial pe ar t i s tu l [Petre] Mateesco care dorescu tare a-1 cunoaşte pentru consolare[a] amoru lu i amical ce am avut cu a l D-sale frate. (...)"14. După c u m se vede, între bene f ic iar i i cunoscute i stampe ce-1 prezenta pe generalul Magheru în tabăra de la Troian. împostat figură întreagă, cu sabie şi pistoale la brâu şi lentă tricoloră pe piept, era şi p ic toru l Barbu Iscovescu, aflat şi el pr intre revoluţionarii de f runte refugiaţi.

Departe de a f i o perioadă mohorâtă, stăpânită de teroare şi restrişte,

www.mnir.ro

VIAŢA MONDENĂ A SOCIETĂŢII BUCUREŞTENE 47

u l t ime le săptămâni ale revoluţiei m u n t e n e au fost d e s t u l de vesele în Bucureşti, chiar dacă n u toată lumea socotea oportună această atmosferă spumoasă, c u a c o r d u r i îmbietoare l a d a n s şi c l i n c h e t de p a h a r e . Protipendada îşi arăta astfel bunăvoinţa şi ospitalitatea faţă de trupele de ocupaţie venite să restaureze ordinea tradiţională şi să repună în dreptur i arhondologia şi Regulamentul Organic. Famili i le boieri lor progresişti ce se angajaseră în vârtejul evenimentelor şi ocupaseră poziţii proeminente în guvernul provizoriu şi în aparatul de stat n u agreau aceste petreceri şi le priveau cu och i cr i t i c , refuzând să ia p a r t e 1 5 alături de organizator i i cu vederi retrograde şi de invitaţii lor ce reprezentau forţa opresivă, potrivnică idea lu r i l o r şi realizărilor lor . Pen t ru cei care bo i co tau viaţa mondenă, corespondenţa şi lectura presei rămăseseră singurele mijloace de distracţie şi de comunicare cu exteriorul, iar imaginea fotografică, por t re tu l pictat sau litografiat erau sibst i tute pent ru chipuri le celor absenţi, obligaţi să se exileze din faţa prigoanei post-revoluţionare, şi de aceea devenite, cu atât ma i mu l t , piese preţioase şi demne de tezaurizat.

NOTE

1. Direcţia Judeţeană Dolj a Arhivelor Naţionale, Fond General Gheorghe Magheru, pachet XXXVI bis, scrisoarea 15, fila 2.

2. Idem, scrisoarea 16, fila 2. 3. Abdo lonyme U b i c i n i - Va l ah ia în 1848. A m i n t i r i şi întâmplări de

călătorie, "Convorbir i Literare" nr . 8/1 noiembrie 1884. 4. Co rne l i a Bodea - 1848 la români. O i s to r i e în date şi mărturii,

Bucureşti, 1982, vol . I I , p. 775; Dan Grigorescu - Trei p i c to r i de la 1848, 1967, p. 189; Adrian-Si lvan Ionescu - Portretele l u i Omer Paşa, "Revista istorică" tom. IV, nr . 3-4 / martie-april ie 1993.

5. Direcţia Judeţeană Dolj a Arhivelor Naţionale, Fond General Gheorghe Magheru, pachet XXXVI bis, scrisoarea 17, fila 1.

6. Idem, scrisoarea 24, fi la 1. 7. Fragment scris în caractere ciri l ice reproducând, probabi l , versuri le

u n u i cântec popular. 8. Direcţia Judeţeană Dolj a Arhivelor Naţionale, Fond General Gheorghe

Magheru, pachet XXXVI bis, scrisoarea 29. 9. Idem, scrisoarea 16. 10. Ibidem. 11. Idem, scrisoarea 27, fila 1. 12. Idem, scrisoarea 19, fila 1. 13. Gh . Oprescu - Grafica românească în secolul a l XIX-lea, Fundaţia

Regală pen t ru Literatură şi Artă, Bucureşti 1942, vol. I , p. 92 şi p l . X X X V I I ; Acad. prof. George Oprescu (coordonator) , I on F r u n z e t t i , Mircea Popescu (redactori) - Scurtă istorie a artelor plastice în R.P.R.,

www.mnir.ro


Secolul XIX, Bucureşti, 1958, p. 82; Vasile Drăguţ, Vasile Florea, Dan Gr i g o r e s cu , M a r i n M i h a l a c h e - P i c t u r a românească în i m a g i n i , Bucureşti, 1970, p. 134; Ion Frunze t t i - Pictori revoluţionari de la 1848, Bucureşti, 1988, p. 76; Paul Cemovodeanu. Mar ian Ştefan - Pe urmele Magherilor. Cronica unei famil i i . Bucureşti, 1983, p. 217.

14. Direcţia Judeţeană Dolj a Arhivelor Naţionale, Fond General Gheorghe Magheru, pachet LXI bis, scrisoarea 20, fila 1.

15. U n i i n u p a r t i c i p a u şi d i n c a u z a d i l e m e i pe care le-o p u n e a vestimentaţia. Astfel, Ion Heliade Rădulescu n u s-a dus la ba lu l oferit de Omer Paşa p e n t r u că n u s-a p u t u t hotărî a îmbrăca ha ine le r a n g u l u i său de paharnic sau un i fo rma armate i otomane, aşa cum re l a t a A l . Ch r i s t o f i l u i C h r i s t i a n Te l l într-o scr isoare datată 15 noiembrie 1854 şi expediată d i n S tambul : "(...) D. El iad spunea că Omer [Paşa] dând u n bal în Bucur[eşti] el a fost si l i t să n u mérgà, f i ind que n u scia que cos tum se pue. Cu cos tumul de pacharn icu , zice, ciocoi era să ziquă: vezi a venit la quelle dintâiu; de mergeam cu uni forma turcă, era se ziquă lumea quă sunt t u r c u ; ast fel am chotărât ma i bine ca se n u mergu. (...)" - vezi Biblioteca Academiei Române, Cabientul de Manuscrise, Scrisori Al . Christof i S13 (52) / C.

T H E HIGH S O C I E T Y O F BUCHAREST AND ITS FASHIONABLE L I F E DURING AND A F T E R T H E 1848 REVOLUTION

Summary

T h i s paper deals w i t h the soc ia l l i fe d u r i n g a n d a f ter the 1848 Wallachian Revolution.

That period was not at a l l as grimly as history used to describe i t . On the contrary, the h igh society organized smart balls and receptions for both the revolutionists and for those who came to subdue them and p u t an end to the r evo lu t i on . Bo th the h i gh r a n k i n g T u r k i s h or Russ ian officers were greeted and feasted w i t h generosity. A l l these details are revealed by the correspondence kept by three young noblewomen whose s impathies were w i t h the revo lu t i on : A lexandr ina Magheru, Fel icia Racoviţă and Catinca Golescu. Their letters, fu l l or i rony and minute details, are stored at the National Archives, the Dolj County Branch i n Crajova.

www.mnir.ro

Catinca Golescu Elisabeta Ştirbei

Felicia Racoviţă Alexandrina Magheru

www.mnir.ro

P ic toru l C. Rosenthal Ghiţă Magheru

www.mnir.ro

CONTRIBUŢIA L U I I O N CÂMPTNEANU L A L U P T A P E N T R U U N I T A T E ŞI INDEPENDENŢĂ

Mariana Neguţu

Ion Câmpineanu, despre care E. W in the rha lde r a f i rma că "a trăit p e n t r u naţiune şi va trăi p r i n naţiune ... a deşteptat simţămintele de l ibertate ale naţionalităţii într-un t i m p când demoral izarea ameninţa a corupe toate clasele societăţii..."1, s-a născut în anu l 1798 la Bucureşti, într-o famil ie de devotaţi patrioţi români cu ascendente în vechi le f a m i l i i ale Cantemireştilor, Cândeştilor şi Can tacuz in i l o r . înaintaşii direcţi a i l u i Câmpineanu e rau o r i g i n a r i d i n Câmpina, unde era moşia l o r cea m a i importantă şi de la care, conform tradiţiei, îşi luaseră şi numele. D i n familie a moştenit u ra împotriva jugu lu i turcesc şi dragostea pent ru popor şi patrie.

A învăţat la r enumi ta şcoală greacă a l u i C. Vardalah şi A. Comită, însuşindu-şi t eme in ic c u l t u r a clasică elină, p r e c u m şi la şcoala l u i F. Laurençon, nob i l francez, re fugiat în Bucureşti în a n u l 1814, f o rmat în sp i r i tu l ideilor raţionaliste ale c u l t u r i i franceze 2. încă d in tinereţe a îndrăgit is tor ia p o p o r u l u i român p e n t r u îmbunătăţirea soarte i căruia avea să-şi închine întreaga viaţă.

O primă afirmare politică o găsim în anu l 1826, la vârsta de 28 de ani , când împreună cu alţi boieri patrioţi, pr intre care şi fratele său, Constant in Câmpineanu vor adera la "Societatea literară"3, înfiinţată în a n u l 1827 şi care m i l i t a pent ru promovarea cu l tu r i i naţionale şi înfăptuirea unor reforme.

în anu l 1831, odată cu reorganizarea miliţiei pământene ca mulţi alţi t i n e r i patrioţi se încorporează p r i m i n d g radu l de căpitan. în s cu r t t i m p ajunge ma io r , c o m a n d a n t u l u n u i b a t a l i o n , care-şi avea ga rn i zoana la Ploieşti. Pentru că a reuşit să-i convingă pe răsculaţii d i n Ploieşti în ianuarie 1832, să se întoarcă la casele lor fără a trage u n foc de armă - este decorat de generalul P. Kisseleff cu o rd inu l "Crucea Sf. Va lent in" 4 .

Adevărata carieră politică a l u i I . Câmpineanu începe însă în a n u l 1833 când este ales deputat în Adunarea Obştească d i n partea judeţului Brăila.

în preocupările l u i I . Câmpineanu "Societatea filarmonică" întemeiată împreună cu alţi fruntaşi a i vieţii politice şi culturale româneşti, la începutul deceniului a l treilea al secolului al XIX-lea, ocupă u n loc impor tant . Este, poate, rea l izarea l u i cea m a i de seamă după ac t i v i ta tea d i n A d u n a r e a Obştească şi cea ilegală, de m a i târziu, ca şef a l " p a r t i d e i naţionale". Cultivând l i m b a şi l i t e r a t u r a română Societatea filarmonică a favorizat crearea une i adevărate ideologii naţionale contr ibu ind astfel la emanciparea

www.mnir.ro

50 MARIANA NEGUŢU

românilor. Cu toată du ra t a ei scurtă (1833-1838) a c on t r i bu i t l a un i r ea sufletească a românilor, înaintea u n i r i i teritoriale, având u n ecou răsunător atât în Moldova, cât şi în Transilvania, încurajându-i şi pe românii de acolo 5 .

Activitatea l u i I . Câmpineanu, ca şi a altor patrioţi militanţi români d in p r ima jumătate a secolului al XTX-lea a avut aproape de la început u n aspect ilegal. Numa i că până în anu l 1837 a considerat că pe calea lupte i legale, cea d i n Adunarea Obştească, unde se expunea ma i puţin, ar putea ajunge la realizarea scopului propus. începând d in anu l 1838 activitatea ilegală se va concretiza în două documente de mare importanţă pentru istoria noastră şi a n u m e "Act de u n i r e şi independenţă", încheiat l a Bucureşti în 1/13 noiembrie 1838, care este o declaraţie de pr inc ip i i a part idei naţionale d in Ţara Românească şi care avea la bază ideea de unire şi independenţă - şi "Osebitul act de numire a suveranului românilor" d in 5/17 noiembrie 1838 6 . în man i f e s tu l pa r t i de i naţionale se prevedea "un i r ea t u t u r o r m e m b r i l o r risipiţi a i neamulu i românesc, toate mădularile răspândite ale neamulu i , ce t rebuie să formeze u n s ingur popor cârmuit de acelaşi şef şi condus de aceleaşi l e g i " 7 , înlăturarea a m e s t e c u l u i t u r c e s c şi ruses c , a b o l i r e a Regulamentului Organic.

Constituţia propusă de I . Câmpineanu c u p r i n d e a pe lângă ideea obţinerii independenţei naţionale - aproape toate libertăţile cetăţeneşti ce caracterizează perioada modernă europeană, precum: egalitatea în faţa legii, l ibertatea personală, l ibertatea cuvântului şi a presei, vot universa l de la vârsta de 25 de ani . inamovibi l i tatea magistraţilor, asigurarea "bune i stări t u t u r o r claselor fără excepţie"8. Problema agrară n u era evident neglijată în v i i t o r u l s t a t u n i t a r român. Se prevedea abo l i rea clăcii, relaţiile servi le existente să fie înlocuite cu libertatea învoielilor între ţărani şi proprietar i , emanciparea clăcaşilor fără a-i împroprietări pe famil i i , proprietatea feudală devenind de t ip capitalist. I . Câmpineanu a conceput scopul lupte i sale ca o emanc ipa r e largă, pe diverse p l a n u r i , a întregii naţiuni române. P r i n aspiraţiile sale înaintate şi originale, proiectul de constituţie depăşeşte orice document de acest fel d in perioada anterioară şi contemporană l u i .

Legăturile m u l t i l a t e r a l e între fruntaşii p o l i t i c i şi i n t e l e c t u a l i a i românilor de pretut indeni se consolidează în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Astfel T. Cipar iu, G. Bariţiu v in în Ţara Românească în anu l 1836, unde s u n t bine primiţi şi au convorbir i îndelungate cu personalităţi a i vieţii politice şi cul tura le româneşti, pr intre care se numără şi I . Câmpineanu. De a l t f e l , când se ob l iga la o răscoală sincronizată a românilor c u cea a polonezilor se declara sigur că va adera n u n u m a i Ţara Românească, c i şi Transi lvania, pent ru Moldova cerând u n răgaz.

Dacă p lanu l l u i I . Câmpineanu de unire a tu tu ro r românilor, p r i m u l de acest gen în istor ia noastră modernă, era într-adevăr grandios, mijloacele p r i n care era conceput realizarea l u i erau vaste, cuprinzând eforturile lupte i românilor de pre tut inden i într-o conjunctură europeană favorabilă în care a j u t o r u l p u t e r i l o r o c c i d e n t a l e , eng leze şi f r ance z e , a v e a u u n r o l

www.mnir.ro

CONTRIBUŢIA LUI ION CÂMPINEANU LA LUPTA PENTRU UNITATE 51

p r eponde r en t 9 . într-o scr isoare d i n 1 decembrie 1838 adresată l u i A. Czartoryski , conducătorul emigraţiei poloneze, I . Câmpineanu a f i rma că idealul său este "ca românii să n u m a i fie decât u n s ingur popor u n i t şi i ndependen t , să c o n s t i t u i e u n regat e r ed i t a r p e n t r u toţi românii c u îndepărtarea protectoratului rusesc şi a suzeranităţii turceşti şi cu libertatea claselor sociale. Acest ideal este scopul nos t ru suprem" 1 0 .

Pentru a face cunoscut în apusu l Europe i cauza p o p o r u l u i român, întreprinde o călătorie în Occident în "scopuri industr iale" , urmărind în fond consolidarea şi parafarea acordului cu fruntaşii polonezi, luarea legăturilor directe cu personalităţi a i vieţii polit ice franceze şi engleze, popularizarea problemei româneşti în Occident , p e n t r u a atrage s i m p a t i a şi s p r i j i n u l statelor de aici în realizarea năzuinţelor naţionale 1 1. Sosirea l u i la Paris, în iulie 1839, a contr ibu i t m u l t la ridicarea mora lu lu i t iner i lor români, aflaţi la s tud iu în cap i ta la Franţei, p r e c u m şi l a consol idarea legăturilor d in t r e studenţii moldoveni şi m u n t e n i 1 2 .

în oc tombr ie 1839 ajunge la Londra unde se întâlneşte cu l o r d u l Palmerston. Pr in discuţiile purtate de I . Câmpineanu cu personalităţi a i vieţii politice franceze şi engleze se punea pentru pr ima oară chestiunea română în faţa puter i lor apusene ca o problemă de interes ma i larg, european, n u numai între tu r c i şi ruşi. Cabinetul de la Petersburg, care n u era străin de demersurile pa t r i o tu lu i român îl denunţă Porţii ca trădător. Este arestat de austrieci la Lugoj, în mart ie 1840, închis la mănăstirea Mărgineni, transferat ulterior la P lumbuita , de unde este eliberat în ma i 1841, deoarece era grav bolnav 1 3 . Fără rezultate pozitive concrete şi imediate, călătoria l u i în Occident a avut totuşi importante consecinţe. Astfel, G. Bariţiu scria în "Gazeta de Transilvania" d i n 29 april ie 1848 că "munten i i mulţumită l u i I . Câmpineanu şi prietenilor l u i , făcuseră să răsune odată măcar p r in toate cabinetele şi p r in toate jurnale le , bărbăţia, pa t r i o t i smu l şi naţionalismul românesc în opoziţie cu străinismul".

Datorită terori i , su r gh iunu lu i şi pres iuni i politice la care a fost supus -pe vi i tor activitatea l u i se va caracteriza p r i n prudenţă şi neîncredere. Va găsi totuşi suficiente resurse pentru a se integra în iureşul revoluţiei.

Revoluţia de la 1848, care pentru el n u a fost o surpriză, îl aduce d in nou în actualitate, oscilând între poziţia elementelor moderate şi. a celor de dreapta 1 4 .

în cabinetul minister ia l subordonat guvernulu i provizoriu figurează ca m i n i s t r u a l Dreptăţii 1 5, i a r guvernu l in t e r imar ales la 30 iun ie îl avea în f runte pe I . Câmpineanu. După înfrângerea revoluţiei de la 1848 într-o scrisoare adresată conducătorilor revoluţiei, care luaseră d r u m u l ex i lu lu i , îşi expr ima speranţele într-o victorie viitoare "cele tre i l u n i de l ibertate au lăsat urme adânci în inimi le românilor. Guri le se pot astupa, dar ideile n u pot f i omorâte... Acei care vor brava ex i lu l şi privaţiunile şi vor rezista la cursele care se vor întinde şi la tentaţiunile la care vor f i expuşi se vor întoarce peste câţiva an i într-o patrie liberă" 1 6.

www.mnir.ro

52 MARIANA NEGUŢU

După anu l 1848 decl inul activităţii politice a l u i I . Câmpineanu este evident. Deşi ocupă o serie de funcţii - şef al Obştescului Control cu rang de m i n i s t r u , iar d in anu l 1854 până în 1856 primeşte portofol iul Min is te ru lu i Instrucţiunii Publice - viaţa politică şi obştească nu-1 ma i preocupă poate şi d i n cauza bo l i i care se agravase.

Născut în belşug şi avere, trăit atâta vreme în lumină şi strălucire, se stinge d i n viaţă în anu l 1863 în mizerie şi întuneric, sărac şi u i ta t . Z iaru l "Românul" d i n 7/19 Iunie 1863 anunţa astfel sfârşitul l u i I . Câmpineanu, "una d i n cele ma i mar i glori i ale naţiunii române s-a st ins jo i , 6 iunie, la ora 5 dimineaţa".

Importanţa luptei l u i constă în p r imu l rând în aceea că a dat dovadă de curaj şi a ştiut să apere autonomia ţării, într-un moment când era grav primejduită. A văzut păstrarea şi conservarea fiinţei naţionale printr-o unire a tu turor românilor într-un singur stat, care să aibă la bază o constituţie liberală.

I . Câmpineanu a conceput realizarea acestor deziderate fundamentale într-o conjunctură favorabilă, precedată de o popular i zare a existenţei speci f icului şi năzuinţelor poporu lu i român în lumea Occidentului european şi în un i re cu alte popoare asuprite. A format o adevărată şcoală de mar i patrioţi şi revoluţionari, care vor înfăptui revoluţia de la 1848.

NOTE

1. W i n t e r h a l d e r . E., Uă lacrimă pe mormântul Câmpineanului, în "Românul" d in 14/26 iunie 1863.

2. Vlăduţ C , Ion Câmpineanu, Bucureşti. 1973, p. 49. 3. Idem. p. 66. 4. Lapedatu Al . , Ion Câmpineanu (1798-1863), Bucureşti, 1937, p. 8. 5. Rădulescu, E. I . , E c h i l i b r u între antithèse sau s p i r i t u l şi mater ia ,

Bucureşti, 1859-1869, p. 98. 6. Lapedatu Al . , op.cit., p. 17. 7. Vlăduţ C , op.cit.. p. 220. 8. Lapedatu Al. , op.cit., p. 18. 9. Vlăduţ C , op.cit., p. 134. 10. Lapedatu Al. , op.cit., p. 17. 11 . Vlăduţ C , op .c i t . p. 144. 12. Gh i ca I . , I o n Câmpineanu. D i s c u r s u de recepţiune în Academia

Română, Bucureşti, 1880, p. 18. 13. Valent ineanu G., Biografia oamenilor m a r i scrisă de u n u omu micu ,

Paris, 1859, p. 8 1 . 14. Vlăduţ C , op . c i t , p. 191 . 15. A n u l 1848 în pr inc ipate le române. Acte şi documente , Bucureşti,

1902-1910. p. 564. 16. Lapedatu Al . , op.cit., p. 23.

www.mnir.ro

CONTRIBUŢIA LUI ION CÂMPINEANU LA LUPTA PENTRU UNITATE 53

L A CONTRIBUTION D E ION CÂMPINEANU DANS L A L U T T E POUR L'UNITÉ E T L'INDÉPENDANCE

Résumé

I on Câmpineanu est né en 1798 à Bucares t dans une fami l l e de dévoués patriotes roumains et i l est mor t en 1863. I l a commencé sa carrière politique en 1833 comme député dans l'Assemblée d'Etats.

I l est l 'auteur de deux documents d'une importance à part pour notre histoire: "L'Acte d 'union et d'indépendance", d u 1/13 novembre 1838 et "Le d i s t i n g u e r acte de n o m i n a t i o n d u suvérain des r o u m a i n s " , d u 5/17 novembre 1838. La Const i tut ion proposée par l u i contenait à peu près toutes les libertés civiques q u i caractérisent l'époque moderne en Europe, par exemple: l'égalité envers les lois, la liberté personelle, la liberté de la parole et de l a presse , le vo t u n i v e r s e l de l'âge de 25 ans , l ' inamovibilité des magistrats, etc.

E n 1839 i l va en voyage à Paris et Londre pour faire connaître les problèmes roumains en Occident, pour a t t i rer la sympathie et le sout ien dans la réalisation des désirs nat ionaux.

L ' impor tance de l u t t e reside en p remie r l i eu q u ' i l a éprouvé son courage et qu ' i l a su défendre l 'autonomie d u pays, qu ' i l a v u la sauvegarde et la conserva t ion de l 'existence nat iona le dans une u n i o n de t ous les r o u m a i n s d a n s u n s e u l état q u i d o i t a v o i r c o m m e f o n d e m e n t u n e Const i tut ion libérale.

www.mnir.ro

S T U D E N Ţ I R O M Â N I ÎN F R A N Ţ A ÎN A D O U A J U M Ă T A T E A S E C O L U L U I A L X L X - L E A ! M A N U A L E Ş C O L A R E .

Adriana Spătan

Franţa, mediu de spiritualitate pentru români Valorile civilizaţiei franceze au fost receptate de români, m a i ales în

veacul a l XIX-lea. Franţa devine acum n u n u m a i u n susţinător a l cauzei polit ice a românilor, cât m a i ales u n m e d i u în care in te l ec tua l i t a t ea se formează, se conturează ideologia şi se p u n bazele formaţiei profesionale. Astfel, ajungem să amin t im despre studenţi români în Franţa.

Studenţi români în Franţa în a doua jumătate a secolului al XTX-lea "Parisul este cea dintâi şcoală a l u m i i " 1 şi " p r in tr imiterea de t iner i la

studi i în străinătate, se puteau căpăta profesori de care era nevoie pen t ru a u m p l e c a d r e încă goa le şi a d a u n conţ inut m o r a l u n o r f o r m e administrat ive" 2 .

Cei dintâi bursier i a i s tatului , plecaţi în străinătate vor p r im i aprobarea pr in hotărârea Eforiei Şcoalelor la 17.11.1820. De atunci , exceptând an i i cu tulburări pol i t ice, 1821 , 1848, urmaţi de epidemi i sau ocupaţii străine, numărul românilor trimişi spre Franţa a crescut. La jumătatea secolului al XIX-lea, odată cu deschiderea Agenţiei Consulare Române de la Paris, d i n 25 august/6 septembrie 1860, se trece în gri ja acesteia şi supravegherea şi îndrumarea t inere tu lu i d i n Franţa.

Deceniul 1851-1860 găzduieşte la Paris pe Alexandru I . Odobescu, în perioada 1851-toamna 1855 este înscris la Collège de France, îşi susţine bacalaureatul în litere între 11-13.XII. 1853 în faţa comisiei prezidate de u n mare filoromân, A. Saint-Marc Girardin. Urmează apoi, Facultatea de Litere, specializându-se în filologie latină şi greacă. Nu este străin de mişcarea paşoptistă d in Paris. Publicaţia "Junimea română" găzduieşte în p r i m u l ei număr d in 1851 articolul "Muncitorul român" în care rosturile intelectualităţii, care u rma să ridice starea morală a societăţii, sunt bine precizate.

Patru decenii m a i târziu îl vom găsi la Paris pe Nicolae Iorga. Este desigur, o sarcină dificilă a te apropia de personalitatea l u i Iorga, p en t ru care exegeţii au făcut să curgă cerneală.

Vom am in t i doar că spr i j in i t de A.D. Xenopol şi Al . Odobescu, Iorga obţine în 1890 o bursă de s tud i i în străinătate. Ajuns la Paris se înscrie la Écolo Pratique des Hautes Études, secţia filologie-istorie, f i ind cursant a l profesorilor Gabriel Monod, Ch. Langlois, Ch. Bemond. Spre deosebire de Odobescu, va avea o activitate în exclusivitate dedicată s t u d i u l u i şi la 25

www.mnir.ro

56 ADRIANA SPÀTAN

iun i e 1892 îşi susţine examenul de licenţă cu teza "Phi l ippe de Mézièrs (1327-1405) şi cruciada în sec. al XIV-lea". T impu l rămas d in cei pa t ru an i cât fuseseră acordaţi p r i n diplomă, îl utilizează pent ru călătorii de s tud i i şi susţinerea d o c t o r a t u l u i cu tema "Thomas I I I , marqu i s de Saluce, étude histor ique et littéraire" în anu l 1893, având ca referenţi pe savanţii B i rch Hirschfe ld şi Kar l Lamfrecht. Teza de doctorat o pregăteşte la Ber l in şi o susţine în l i m b a franceză în Leipzig. M u n c a de culegător de documente legate, m a i ales, de istor ia românilor este materializată în t re i vo lume de documente publicate între ani i 1895-1897 sub t i t l u l Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor.

Realizări în ţară. Manuale şcolare. An i i de elan tineresc, dublate de s tud i i în austeritate s-au ogl indit în

diferite activităţi susţinute în ţară de foştii studenţi. Ne vom opr i n u m a i la activitatea de elaborare a manuale lor şcolare.

Preocuparea pentru întocmirea de manuale şcolare este în strânsă legătură cu legile de instrucţie, ca cea d i n 5/17.XII .1864 până la cea d i n 24. I I I / 5.IV. 1898. Dacă ar t r e b u i să de f in im t e r m e n u l de m a n u a l , l - am n u m i document îndrumativ în care sunt înscrise conţinuturile învăţării, aşa cum apar în programele şcolare.

Pentru întocmirea u n u i manua l , cerinţele sunt mul t ip l e şi legate de comanda socială. Trebuie să se respecte p r i n c i p i u l r i go r i i ştiinţifice, să răspundă une i logici didactice, să corespundă particularităţilor de vârstă ale elevului, să fie accesibil şi ma i ales iub i t de elev.

"Să-i încălzească inima şi imaginaţia, punându-1 cât mai aproape în chiar mijlocul scenelor descrise, pentru ca el singur, să vadă, să pătrundă, să judece" 3.

Dacă până l a 1859 manua l e l e şcolare r eprezen tau t r a d u c e r i ale manua l e l o r franţuzeşti sau adaptări ale acestora, în a doua jumătate a s e c o l u l u i a l X I X - l e a , situaţia s-a s c h i m b a t . După a d o p t a r e a Leg i i Instrucţiunii Publice d in 1864 se stabilesc concursur i pentru manua le 4 .

La 1874, Min is teru l Instrucţiunii Publice a oficializat Comisia pentru examinarea cărţilor şcolare şi a d i spus elaborarea u n u i Regulament de funcţionare, cât şi atribuţiile acestei comis iuni . Tot în această perioadă se remarcă circulaţia mare a manuale lo r româneşti în prov inci i le d i n afara graniţelor s ta tu lu i .

N u ne propunem să prezentăm u n istoric al manuale lor şcolare. Ne vom opr i n u m a i la două, elaborate de Odobescu şi Iorga.

Căutând să înţelegem "Manua lu l pentru clasa I , Noul Abecedar pentru scris şi c i t i t " aparţinând l u i A l . Odobescu şi V.B. Borgovanu, Bucureşti, 1893, vom deosebi următoarele secţiuni: secţiunea I corespunde perioadei preabecedare, a doua, perioadei abecedare. Litera este intuită, apoi învăţată p r i n integrare în silabe, cuvinte, propoziţii scurte. Fiecare literă este redată de mână şi de t ipar şi este însoţită de o imagine. Se remarcă faptu l că duetu l l i t e r e l o r de mână este re la t iv s i m p l u . Gr i ja p e n t r u învăţarea corectă a

www.mnir.ro

STUDENŢI ROMÂNI ÎN FRANŢA. MANUALE ŞCOLARE 57

sunetelor şi l i tere lor se aplică p r i n g ruparea vocalelor, s u n t prezentate vocalele scurte (u, i) apoi consoanele, evitând învăţarea l u i d după b; apar apoi diftongii , grupur i le de litere.

Secţiunea a t r e i a c u p r i n d e texte scur te . Aceste texte se referă la cunoştinţe despre natură, morală, religie. De asemenea, la sfârşitul pr imei părţi a Abecedarului vom găsi tabele cu cele pa t ru operaţii şi chiar t i p u r i de exerciţii cu o necunoscută. Al doilea vo lum conţine lectur i . Apreciem că acest manual este modem pentru vremea l u i , ba ma i mu l t , păstrează până astăzi o seamă de pr inc ip i i pr iv ind alcătuirea manualelor.

M a n u a l u l de is tor ie "Istorie universală sau istoria lumii" povestită pentru şcolarii claselor a I l -a secundară şi cele corespunzătoare, elaborat de N. Iorga şi editat la Bucureşti i n 1905, corespunde, în p r i m u l rând, na tu r i i int ime a a u t o r u l u i care are o pasiune specială pent ru ansamblur i largi şi spaţii istorice întinse. în acelaşi t imp, este o reflectare a concepţiei l u i Iorga despre istorie, aceea a une i ştiinţe globale.

O altă calitate a manua lu lu i este aceea că reprezintă o noutate. Până la Iorga a u ex i s ta t preocupări sporadice p e n t r u i s t o r i a universală, în istoriografia noastră, cu atât ma i puţin pent ru manualele şcolare. Deci, el răspunde unei nevoi a societăţii, cât şi a învăţământului românesc.

Manua lu l prezintă istoria universală a evului mediu, studiată în clasa a.II-a secundară, având ca l imite cronologice sec. al IV-lea, anu l 1453. Acest manua l expune is tor ia spaţiului euro-asiatic, cu l tur i l e E x t r e m u l u i Or ient sau cele ale amerindieni lor negăsindu-şi spaţiu. în schimb, conform v iz iuni i despre istorie aparţinând l u i Iorga, sunt afectate spaţii largi lecţiilor despre cultură, re l ig ie , ob i c e iu r i . De r emarca t este şi f a p t u l că Iorga prezintă importanţa interferenţelor civilizaţiilor occidentale (latine) cu cea orientală -bizantină - şi cea arabă.

O altă idee valoroasă a a u t o r u l u i este aceea că m a r i l e i m p e r i i determină, la începutul f euda l i smulu i , renaşteri cul tura le , fac toru l pol i t ic f i ind e l ementu l esenţial în acest rapor t . U n loc aparte îl ocupă relaţiile românilor cu statele vecine. A u t o r u l rezervă u n spaţiu m a i la rg aces tu i aspect şi n u întâmplător: civilizaţia românească s-a dezvoltat în strânsă legătură cu cea a statelor vecine.

Valoros, ma i ales, p r i n conţinutul de idei, manua lu l se parcurge cu plăcere până în zilele noastre.

Desigur, manuale de istorie au fost elaborate şi de alţi au to r i , V.A. Urechia, A.D. Xenopol, Gr. Tocilescu, dar semnalarea celor două manuale este în strânsă legătură cu cei doi studenţi de la Paris, care la întoarcerea în ţară au fost legaţi direct de învăţământ.

Chiar dacă, această activitate, faţă de alte realizări ale celor doi, este mai puţin spectaculoasă, ea a fost necesară şi poate trezi şi astăzi interesul .

în p lus, preocuparea pentru manuale şcolare reprezintă u n aspect al evoluţiei învăţământului românesc şi al interferenţelor româno-franceze de-a lungu l secolelor.

www.mnir.ro

58 ADRIANA SPÀTAN

BIBL IOGRAF IE

- Iorga Nicolae, Istorie Universală sau Istoria Lumi i , povestită pen t ru şcolarii claselor a I l -a secundară şi cele corespunzătoare, Bucureşti, 1905. - Odobescu, A l et Borgovanu, V.B. , Nou l abecedar p e n t r u scr is şi c i t i t , Bucureşti, 1895. - Nicolae Iorga, O viaţă de om aşa c u m a fost, Bucureşti, 1972. - Idem, Istoria învăţământului românesc, Bucureşti, 1928. - Odobescu, ALL, Opere, vol. I , I I , Bucureşti, 1966. - ***, Istoria învăţământului d in România, vol. I I , Bucureşti, 1966. - Teodorescu Barbu, Nicolae Iorga, 1968.

NOTE

1. I . Bianu, apud. Iorga N, Istoria învăţământului românesc, 1928, p. 270. 2. N. Iorga, Istoria învăţământului românesc, Bucureşti, 1928, p. 233. 3. Gr. Tocilescu, prefaţă la M a n u a l u l de Istor ia Românilor, Bucureşti,

1895, f. IV. 4. ***, Istor ia învăţământului d i n România, vol. I I , Bucureşti, 1966, p.

305.

ÉTUDIANTS ROUMAIN E N FRANCE DANS LA DEUXIÈME MOITIÉ DU X I X È M E SIÈCLE. MANUELS S C O L A I R E S .

Résumé

L'auteur présente deux manuels scolaires apparus dans le deuxième moitié d u X I X è m e siècle.

Ces sont "Le Nouvel Abécédaire" par Al. I . Odobescu et V.B. Borgovanu et "L'Histoire universelle ou l 'Histoire d u monde" narée pour les scolaires de la deuxième classe secondaire, écrite par N. Iorga, qu i ont été commentés pour souligner l 'une des préoccupations des ex-étudiants roumains à Paris.

L' importance de ces préocupation réflète l'évolution de l'enseignement r ouma in et les interferences franco-roumaines au long des siècles.

www.mnir.ro

INDEPENDENŢA ROMÂNIEI ŞI " C O N C E R T U L E U R O P E A N " 1 8 7 5 - 1 8 7 8

Gheorghe Cliveti

în devenirea relaţiilor internaţionale, stările de tensiune au t ins spre cotele lor maxime în acele momente sau perioade - de regulă scurte - când determinaţlile de substra t ("forţele profunde") au răzbătut cu o deosebită vigoare la suprafaţa raportur i lor politice. Acestora d in urmă l i s-a impr imat , în secvenţele temporare respective, u n r i t m foarte alert şi o m u l t m a i largă deschidere a gamei modalităţilor lor de desfăşurare. De aici au rezultat şi trăsăturile excepţionale ale împrejurărilor situate sub semnul confruntărilor şi căutărilor menite rezolvării unor contradicţii sau necesităţi presante, semn sub care s-a aflat şi contextul politic european în an i i 1875-1878.

F e n o m e n u l cel m a i i m p o r t a n t d i n a n i i menţionaţi a fost " c r i z a orientală", redeschisă de Insurecţiile d in Bosnia şi Herţegovina. "Marea criză" - c u m o apreciază u n i i i s to r i c i 1 - s-a derulat într-o manieră ce a permis dezvăluirea componentelor problemei orientale în întreaga lor complexitate. Principali i interpreţi a i nou lu i "act or iental" au fost naţionaliţările oprimate, a căror ridicare la luptă a învederat, o dată în plus, imperat ivul soluţionării "chestiunilor d i n sud-est" în funcţie de realităţile etnice, sociale, cul turale şi religioase d i n zonă, soluţionare în totală disonanţă cu cadenţa desuetu lu i "quadr i l a l balanţei forţelor" ( ech i l ib ru lu i mar i l o r pu t e r i ) 2 . In te rven ind în disputele d intre înalta Poartă şi "supuşii creştini", mari le pute r i au t rebui t "să-şi reamintească" de angajamentele colective pe care şi le-au asumat în 1856 şi reconfirmat la 1871. La 30 martie 1856, p r i n t r a ta tu l de la Paris. Pr inc ipate le Române au fost p lasate s u b garanţia colectivă a p u t e r i l o r europene, "obligaţie solidară şi indivizibilă" 3, asumată de "cei m a r i " sub ausp i c i i l e " c o n c e r t u l u i european " , a l t f e l spus , în n u m e l e " in t e rese l o r generale", ale ordinei fondate pe tratate internaţionale4. Pr in a m i n t i t u l t ra tat d in 1856, mari le puter i au admis pr inc ip iu l consultării "populaţiilor moldo-vlahe" asupra "organizării lor viitoare". Şi c u m bine se ştie, "cele ma i m a r i dorinţe" - Un i rea , a u t o n o m i a deplină, prinţul străin şi guvernământul reprezentativ -, proclamate de adunările ad-hoc de la Iaşi şi Bucureşti în 1857, au fost menite să consacre "fiinţa politică" a s ta tu lu i român modern, în cazul că puter i le garante şi curtea suzerană (Turcia) ar f i r ecunoscut "dorinţele" românilor, s-ar f i produs, în contextul european, u n fapt de o semnificaţie excepţională: admiterea de "diplomaţia concertată" a realizării u n u i organism polit ico-statal în temeiul "p r inc ip iu lu i naţional". N-a fost însă să fie aşa, fiindcă, în loc de o atare admitere, sperată de români, mar i le

www.mnir.ro

60 GHEORGHE CLIVETC

puter i au recurs la o "soluţie heteroclită" (Convenţia de la Paris d i n 1858), exprimând u n regim de cenzură internaţională aplicat veleităţilor de Unire şi Independenţă ale une i naţiuni în plină afirmare. Faţă de soluţia diplomaţiei europene romani i au replicat p r i n energica politică a fap tu lu i împlinit5, ale cărei pusee de referinţă au survenit la 1859, 1864 şi 1866, încât ordinea contractată de "cei mar i " , la 1856, în cazul Principatelor, va ajunge în totală discordanţă cu sensul deveniri i realităţilor de la Dunărea de Jos. Acuzând şi colapsul po l i t i c i i "de concert" în vestul european, ca urmare a conf l i c tu lu i f ranco-german d i n 1871, exponenţii "ma r i i po l i t i c i " au înţeles, cu pr i l e ju l conferinţei de la Londra d in 1871, să reconfirme angajamentele lor colective în scopul asigurării "ordinei orientale". însă, datorită succesivelor eludări ale " o r d i n e i g a ran ta t e în O r i e n t " , ce anticipaseră o ra adevărului - " c r i za orientală" -, mari le puter i vor t r ebu i să admită, la 1875, că reluarea une i " p a r t i t u r i europene" la diapazonul la care s-a concertat în 1856 la Paris n u m a i era posibilă. încercările "curţilor garante" de a estompa sau dir i ja, p r i n acte şi acţiuni p o l i t i c o - d i p l o m a t i c e , ostilităţile d i n s u d u l Dunării au întâmpinat u n refuz, ma i întâi d is imulat , apoi (la 1876-1877) categoric d in partea Porţii. Aceleaşi încercări, care au fost departe de a proba u n consens real a l iniţiatorilor, n u au fost n ic i în măsură să oblitereze hotărârea fermă a bosnieci lor, herţegovinenilor, bulgar i lor , sârbilor şi muntenegreni lor de a renunţa la l u p t a p e n t r u împlinirea dezideratelor lor naţionale. Eşuarea t en ta t i v e l o r de l i ch idare a cr ize i pe calea med ie r i l o r d ip l omat i c e a fost cauzată, n u ma i puţin, şi de dimensiunile grave dintre contractanţii ordinei, fapt de care a prof i tat Rusia, "marea curte pravoslavnică" i zbu t ind , după e for tur i asidue, depuse ma i bine de douăzeci de ani , să realizeze d i n nou pos ib i l i ta tea intervenţiei un i la tera le "în favoarea creştinilor o r todox i d i n I m p e r i u l o t oman " . A fost pusă în evidenţă astfel "defecţiunea finală" a puter i lor garante, semn că şi în afacerile orientale s-a renunţat, în formă şi în fapt, la parametr i i diplomaţiei concertate. Pentru conformitate, ideea de garanţie colectivă n u se va ma i regăsi în n ic i una dintre clauzele t r a t a tu lu i de la Ber l in (1878).

în împrejurările internaţionale de maximă încordare d i n an i i 1875¬1878 România şi-a cucerit independenţa de stat. înfăptuirea Independenţei -" suma vieţii noastre istorice", c u m o definea Eminescu - s-a impus a tunc i cu necesitate, ea f i ind menită să asigure şi să consolideze existenţa pol it ico-statală a "Vechii Românii", reprezentând, totodată, condiţia sine qua non a apropier i i momentu lu i împlinirii u n u i alt deziderat de p r i m ord in a l naţiunii: Marea Unire. în fond, între eforturile în vederea realizării independenţei de s t a t a României şi rezistenţa "fraţilor" d i n c u p r i n s u l i m p e r i i l o r vecine, ameninţaţi cu pericolul deznaţionalizării, exista o legătură strânsă, organică. Nu întâmplător, în epocă, era foarte răspândită convingerea că o Românie, chiar şi independentă, cuprinzând în graniţele ei n u m a i Valahia şi Moldovia "sfâşiată", n u putea const i tu i decât o entitate politico-juridică, centru l său de greutate, etnic şi geografic, rămânând în exterior 6 . Alături de raţiunile

www.mnir.ro

INDEPENDENŢA ROMÂNIEI ŞI "CONCERTUL EUROPEAN". 1875-1878 61

invocate, ce ţineau de mersul lupte i naţionale, înfăptuirea Independenţei era reclamată şi de cerinţele dezvoltării economico-sociale, România t r ebu ind să dispună, în deplină libertate, de toate pârghiile pol i t ic i i economice, pen t ru a n u r isca să ajungă o "colonie europeană", p r i n continuarea rămânerii sale în afara "ar ie i " c on t inen tu lu i unde avusese loc sau era în plină desfăşurare revoluţia industrială şi unde procesele modernizării in f ras t ruc tur i i societăţii con f i rmau d i n p l i n va lab i l i ta tea comp l exu lu i naţional. Şi n u în cele d i n urmă, necesitatea independenţei era o stare de sp ir i t a întregii românimi, animată de acţiunea factor i lor c u l t u r a l i , sent imenta le , confes ional i sau educaţionali.

Necesitată de însuşi sensul devenirii noastre istorice, independenţa a fost proclamată în memorabi la z i de 9 m a i 1877 şi a p r i m i t consacrarea supremă p r i n jert fa de sânge a " june i şi bravei armate române". Operă a întregii naţiuni7, cucerirea independenţei s-a remarcat şi p r i n t r - u n pro fund impact internaţional. Este o real i tate ale cărei aspecte, de o divers i tate aparte, a u fost, în mare măsură, e lucidate 8 . Şi totuşi, parcurgerea vastei l i t e ra tur i aferente "momentu lu i Independenţei" permite să se constate unele discrepanţe serioase între modalităţile de apreciere a contextu lu i extem, în care România şi-a dobândit a t r i b u t u l de f in i tor iu a l suveranităţii de stat . Discrepanţele persistă ma i ales în legătură cu răspunsul la întrebarea dacă împrejurările internaţionale au fost de o duri tate extremă sau dacă au fost prielnice acţiunii naţionale româneşti. La pr ima vedere, var ianta a doua de răspuns apare logică, fiindcă românii au p u t u t să-şi împlinească a tunc i u n deziderat mult isecular . Lucrur i l e se prezintă însă cu m u l t m a i complicate dacă raportăm pe a u p u t u t l a a u t r e b u i t . Aceasta deoarece, actele şi acţiunile făptuitorilor Independenţei s-au s i tua t ma i curând sub s emnu l u n u i imperat iv presant decât sub auspicii le u n u i posibil dat. Românii şi-au cucerit neatârnarea la 1877-1878 depăşind u n context ost i l şi n u doar ştiind să se folosească, cu abilitate, de circumstanţe favorabile. Dovada elocventă în acest sens, proclamarea independenţei a t rebui t să aibă ţinuta u n u i mare şi decisiv fapt împlinit.

Complicarea situaţiei externe a României a decurs treptat, începând să se contureze d i n chiar momentu l declanşării ostilităţilor în s u d u l Dunării. Problema, de o stringenţă deosebită, care se punea pentru s ta tu l român era aceea de a se evita "prinderea" t e r i to r iu lu i naţional între ostilităţile amint i te şi intervenţia une i mar i puter i (era vizată îndeosebi Rusia) 9 . La Bucureşti s-a in tu i t cu exactitate că de incitarea bosniacilor şi herţegovinenilor la revoltă n u au fost străine intr ig i le austro-ungare şi ruseşti 1 0. în p lus , erau bine cunoscute preparativele bu l ga r i l o r 1 1 , de care se interesau îndeaproape şi ce rcur i l e po l i t i c e , m i l i t a r e , s au cu l tu ra l - r e l i g i oase de l a P e t e r s b u r g 1 2 . Datorită poziţiei sale geografice şi s t a t u t u l u i său j u r i d i c internaţional, România s-a aflat, de la b u n început, într-un strâns contact cu derularea evenimentelor d i n Balcani. Modalitatea în care ea a fost prinsă "în vâltoarea crizei orientale" a prezentat însă trăsături m u l t distincte faţă de cele oferite

www.mnir.ro

62 GHEORGHE CLIVETI

de acţiunile celorlalte state m i c i d i n sud-est . Serbia şi M u n t e n e g r u "au sărit", la 1876, în a jutorul fraţilor de sânge şi credinţă, acţiunile lor f i ind în acel an încurajate sau spri j inite de Rusia şi "acceptate" de alte mar i puter i (d in interese o r i sub presiunea opin ie i publice) . O in t rare a României în acţiune sub forma u n u i gest spontan a fost, în a n u l am in t i t , imposibilă. Eventual itatea u n u i spr i j in extem s-a dovedit cu t o tu l exclusă. Toate puteri le garante au fost împotriva implicării directe a s ta tu lu i român în desfăşurarea ostilităţilor d i n Balcani. României i s-au refuzat până şi cererile referitoare la garantarea neutralităţii şi integrităţii ter i tor ia le . Garanţii i - au ind ica t , e drept, o conduită, de neutral i tate, echivalentă, în fapt, pasivităţii, conduită t o t a l inacceptabilă în c o n t e x t u l d i s p u t e l o r men i t e să s ch imbe r ad i c a l configuraţia politico-statală a sud-estului european. At i tudin i le garanţilor au fost d ic ta te de raţiuni ce se in te rsec tau întru recunoaşterea f a p t u l u i -demonstrat şi de cursu l evenimentelor - că intrarea în acţiune a României p u t e a avea consecinţe deosebite a s u p r a deznodământului d i s p u t e l o r menţionate. N u po t f i omise , d i n t r e raţiunile ce a u cântărit m u l t în determinarea at i tud in i lor "mari lor cabinete" (îndeosebi ale celui de la Viena), n i c i precauţiile faţă de implicaţiile, previzibile, ale independenţei şi acţiunii m i l i t a r e româneşti a supra stărilor de s p i r i t d i n Europa centrală. F i ind plasată "în punc tu l cu lminant al situaţiunii europene" 1 3 , România a trebuit , înainte de a recurge la acţiunea armată, s^-şi proclame independenţa, act de energie şi curaj , pe care n u l -au făcut Serbia şi Muntenegru. România şi-a proclamat independenţa într-un moment extrem de dif ici l , care s-a const i tu i într-un veritabi l examen de matur i tate în faţa istoriei. Eludând suzeranitatea de sorg inte medievală a Porţii şi lăsând fără obiect r e g imu l de garanţie colectivă a mar i l o r pu t e r i , a c t u l energic de l a 9 m a i 1877 a consemnat decizia naţiunii romane de a-şi lua definitiv soarta în propri i le mâini, decizie căreia, pa r t i c i pa rea la războiul d i n Ba l can i , i -a adus o înaltă şi eroică consacrare.

Propunându-ne, în lucrarea de faţă, să reliefăm modal i tatea în care actele şi acţiunile c i r cumscr i s e c u c e r i r i i independenţei României s-au raportat faţă de "defecţiunea finală" a puter i lor garante, n u credem necesar să reluăm - fie şi sub forma une i "repede pr i v i r i " - cunoscuta desfăşurare a evenimentelor. Recurgând la aşa ceva, n u am face decât să sp icu im dintr-o vastă literatură de specialitate, a cărei comprimare de orizontală s-ar dovedi pe cât de anevoioasă pe atât de inutilă, aici. Credem, de asemenea, că u n ros t deosebit n u şi-ar afla n i c i o eventuală încercare de a face dreptate diverselor controverse, decelabile în cupr insu l istoriografiei independenţei, istoriografie care, deşi copleşitoare ca întindere, n u a at ins încă valoarea sau savoarea celei a U n i r i i Principatelor. Ceea ce prezintă interes direct , d i n optica problemat ic i i pe care o abordăm, sun t acele aspecte ce evidenţiază sensul şi semnificaţiile u l t ime lor ocurenţe s i tuate sub incidenţa garanţiei internaţionale aplicate părţii române. Sunt aspecte care, p r i n însăşi calitatea lor, se i m p u n atenţiei d intr-o dublă perspectivă - d i n inter ior (românească) şi

www.mnir.ro


d in afară (europeană) - cu posibi l i tatea unor etapizări revelatoare p en t ru d ia lec t ica r a p o r t u l u i c o n t i n u i t a t e - d i s c o n t i n u i t a t e în p rocesua l i t a t ea istorică.

într-o primă etapă - de l a i z b u c n i r e a insurecţiilor în B o s n i a şi Herţegovina până în i u l i e 1 8 7 6 - a t i t u d i n i l e c e r c u r i l o r p o l i t i c o -guvernamenta le europene s-au axat pe ideea oportunităţii identificării posibilităţilor de l ichidare a "crizei orientale" la dimensiunea ei "balcanică". Alerta diplomatică d i n primăvara a n u l u i 1875 etalase preocupările mar i lor cab ine te de a se e v i t a i z b u c n i r e a u n u i c o n f l i c t g ene ra l e u r o p e a n 1 4 , preocupări ce se vor dezvălui şi m a i p r e gnan t o dată c u declanşarea ostilităţilor la sud de Dunăre. Poziţiile mari lor puter i denotau însă existenţa unor d i sens iun i grave între interesele lor, ceea ce va l ips i de perspectivă survenirea u n u i consens real şi eficace între semnatarele t r a t a tu lu i d i n 30 martie 1856. Rusia, Austro-Ungaria şi, l u c r u interesant, Franţa, au ţinut, d in raţiuni diferite, să-şi apropie, fiecare, iniţiativa soluţionării imediate, pe cale diplomatică, a conf l ic tului d intre înalta Poartă şi "supuşii săi creştini". Deşi era de m u l t convinsă şi interesată de inoperativitatea angajamentelor colective ale puteri lor, Rusia le invoca pr ima în nou l context, mizând să-şi asigure p r i n această stratagemă plat forma politică a intervenţiei sale sub acoperirea u n u i " m a n d a t european" . Aceleaşi angajamente le invoca şi Franţa, în speranţa reînvierii t i m p u l u i când cuvântul său era cel m a i ascultat la Constant inopo l 1 5 . Şi fiindcă d i n circumspecţii lesne penetrabile, cabinetul francez va îndemna pe cel de la Petersburg să facă p r i m u l pas pe l in ia înfiripării une i a t i t u d i n i concertate a garanţilor 1 6, Gorceakov va lua iniţiativa întocmirii u n o r p r o p u n e r i , înaintea Porţii în augus t 1875, în virtutea cărora o comisie constituită d in delegaţi a i "curţilor garante" u r m a să contacteze căpeteniile insurgenţilor d in Bosnia şi Herţegovina şi să ia act de dorinţele acestora, pe care să le prezinte ulter ior în scris u n u i comisar o t o m a n 1 7 . Până a ic i , n i m i c ce să contravină no rme lo r c on t rac tua l e de conduită a garanţilor. Faţă de o atare "demonstraţie de c o r e c t i t ud ine " puterea suzerană nic i n u a avut, pe moment, ce obiecta, ea declarându-se de acord cu mis iunea delegaţilor "celor şase". Rezultatele m i s iun i i acestora vor f i însă prac t i c nu l e , d i n cauza r e fu zu lu i insurgenţilor de a accepta u n expedient diplomatic prea puţin conform cu revendicările lor. Fără efect vor rămâne şi iradé-le Porţii (emanate d i n "voinţa spontană şi binevoitoare a sul tanului " ) d i n 2 octombrie şi 12 decembrie 1 8 , ca şi nota l u i Andrassy d in 30 decembrie 1875. S i n g u r a concret izare a no te i c a n c e l a r u l u i a u s t r o -u n g a r 1 9 , aprobată de toţi garanţii (Angl ia, doar, formulând rezerve că acceptul său n u echivala cu o raliere la o politică de intervenţie activă), va consta într-o nouă iradé a Subl imei Porţi (11 februarie 1876 ) 2 0 care va avea mer i tu l să demonstreze că l imbaju l politic este posibi l de a "suna gol" a tunc i când n u oferă n ic i o deschidere spre miezul lucrur i lor .

Acuzând eşecul tentativelor primare de liniştire a insurgenţilor sau de a determina curtea suzerană să recurgă la concesii ma i consistente, puteri le,

www.mnir.ro

64 GHEORGHE CLIVETI

care c o n t i n u a u să fie cel puţin c u nume le garante, vor f i nevoite să-şi dispună to t m a i v iz ib i l a t i tud in i l e după alte c r i t e r i i decât cele indicate de clauzele u n o r acte pol i t ico-diplomatice ajunse literă moartă. Rusia, spre e x e m p l u , va face c u o t o t m a i mare insistenţă caz de i n e v i t a b i l i t a t e a intervenţiei act ive , p e n t r u a f i grăbită soluţionarea echitabilă a cr i ze i orientale. Convinsă că datele crizei se vor complica şi m a i mu l t , curtea de la Petersburg va căuta să tatoneze dispoziţiile puter i lor interesate, în speţă pe cele ale Germaniei şi Austro-Ungariei. încă d in decembrie 1875, Gorceakov încercase, la Ber l in , să realizeze "o comuniune de op in i i " cu B ismarck în legătură c u c o n d u i t a curţilor no rd i c e faţă de complicaţiile o r i en ta l e . Recunoscând că salvgardarea păcii "în sp i r i tu l acorduri lor monarh i l o r d in 1872" impl ica "menţinerea Alianţei celor t re i împăraţi fondată pe o liberă decizie", cance laru l r u s n u a obţinut de l a omologul său german n im i c altceva decât promis iunea că B e r l i n u l va susţine u n acord ruso-aus t ro -u n g a r 2 1 . A fost pusă astfel sămânţa d in care va răsări memorandum-u l de la Ber l in (13 m a i 1876), elaborat de cancelarii celor " tre i împăraţi", act ce n u se l im i ta la a re lua ca atare propuneri le notei l u i Andrassy, c i preconiza măsuri eficace în vederea st ingeri i crizei orientale şi a asigurării păcii generale 2 2 . Ac tu l celor t re i cancelari, supus aprobării cabinetelor de la Paris, Roma şi Londra, va întâmpina opoziţia u l t i m u l u i , Disraeli apreclindu-1 ca u n veritabi l p r og ram de i n t r u z i u n e în afacerile in t e rne ale I m p e r i u l u i o t o m a n 2 3 . Se adăuga, în fe lul acesta, încă u n element emergenţei "defecţiunii garanţilor", ce va începe să se contureze cu m a i mare claritate în a doua jumătate a a n u l u i 1876 . Dec l a ra r ea "războiului sfânY" de o t o m a n i "atrocităţi le" musu lman i l o r împotriva bulgari lor şi a celorlalţi insurgenţi creştini, intrarea în luptă a Se rb i e i (30 i u n i e ) şi a M u n t e n e g r u l u i (2 i u l i e ) v o r întări convingerea "celor ma i interesate pu t e r i " (Rusia şi Austro-Ungaria) despre oportunitatea înţelegerii lor bilaterale, cu avizul tacit al Germaniei, asupra eventualităţilor "conf l ic tului balcanic". Cu pri le jul întrevederii l u i Fr. Joseph c u A l exandru a l I I- lea la Re i chs tad t 2 4 - cei do i împăraţi f i i nd însoţiţi de cancelari i lor - părţile negociatoare îşi vor face cunoscute intenţiile, căutând, pe cât pos ib i l , să şi le pună de acord (8 iu l ie 1876). D in t r e puncte le de convergenţă, identi f icate în cad ru l negocierilor ruso-austro-ungare, u n u l , care ne interesează, rezida în recunoaşterea poziţiei speciale, ce revenea României într-un context internaţional pe cale să se agraveze şi ma i m u l t .

în ritm, dar n u şi în concordanţă cu at i tudini le puter i lor garante, se vor derula şi luările de poziţie ale pol i t ic i i româneşti. împrejurările au impus cab ine tu lu i de la Bucureşti şi d o m n i t o r u l u i Carol multă circumspecţie şi discernământ în adoptarea conduite i pe p lan extern. Atâta vreme cât puteri le ga ran te s -au i m p l i c a t în di ferendele d i n s u d u l Dunării p o r n i n d de l a recunoaşterea garanţiilor aplicate Imper iu lu i otoman - "cei şase" solicitând s u l t a n u l u i să-şi respecte p romis iun i l e d i n 1856 referitoare la "libertăţile rel igioase" - România s-a menţinut "într-o rezervă desăvârşită" 2 5. A fost vorba de o conduită adoptată pe moment , durab i l i t a tea ei depinzând de

www.mnir.ro


rezultatele m i s i u n i i mediatoare a curţilor garante (august 1875) ca şi de audienţa externă a "credinţei s tatornice" a guvernanţilor conservator i în posibi l i tatea de a se "realiza năzuinţa noastră şi întări existenţa noastră naţională, fără zguduir i , fără tulburări, în perfectă înţelegere cu Poarta" şi cu marile p u t e r i 2 6 . Condui ta era trasată într-o manieră ce lăsa să transpară concepţia membri lor guvernulu i conservator, după care accesul României la independenţă t rebu ia să impl ice acordu l formal a l pute r i l o r garante şi o reaşezare a r e g i m u l u i de garanţie colectivă în funcţie de s t a t u t u l de suveranitate deplină a organismului nostru naţional-statal. Pe măsură, însă, ce va deveni c lar că rezistenţa insurgenţilor făcea să eşueze t en ta t i v a garanţilor de a merge "pe mâna Porţii" în soluţionarea "crizei" - eşec ce a provocat "o revoluţie" în istoria problemei or ienta le 2 7 -, oamenii pol i t ic i de la Bucureşti v o r t r e b u i să s c ru t e z e eventualităţ i le internaţ ional izăr i i "di ferendului balcanic", eventualităţi care, nefi ind preîntâmpinate, puteau să pericliteze securitatea s ta tu lu i român. La Bucureşti vor f i încercate evidente temeri sau precauţii faţă de intenţiile Rusiei şi Austro-Ungarie i , ale căror poziţii se dovedeau deocamdată departe de a denota vreun consens între cele două curţi imper ia le 2 8 . în capitala României se puteau i n t u i sau deduce, d in insinuările consul i lor rus şi austro-ungar , ca şi d i n "gr i j i le" colegilor lor englez, francez şi i t a l i a n , că va f i prea puţin probabilă o a t i t u d i n e "de concert", ce "să convingă Poarta", şi că n u era exclusă intervenţia Imper iu lu i rus. în noiembrie 1875, consulul rus Zinoviev, revenit de la Constantinopol, unde s-a întreţinut cu supe r i o ru l său direct , Ignatiev, va întreba "sec" miniştrii conservator i : "Ce a t i tud ine va avea România în v i i toarea criză orientală?" 2 9 . Şi în t i m p ce g u v e r n u l Ca ta rg iu se va a n t r e n a "în m u l t e şedinţe" consacrate discuţiilor "asupra gravei întrebări şi a supra gravei răspunderi" 3 0 , agen tu l român la Poartă va re la ta (în decembrie) că, în prezenţa sa, Ignatiev a declarat demnitar i lor otomani că Rusia "va lua ca a m a n e t P r inc i pa t e l e dacă t u r c i i vor o c u p a Serb ia şi M u n t e n e g r u " 3 1 . Concluzia care se impunea pen t ru guvernanţii români era că, dincolo de aparenţele une i momentane acalmii , criza orientală t indea să se amplifice într-un sens ce făcea total inoperante garanţiile asumate de pute r i la 1856 şi 1858. Se va considera, de aceea, necesar să fie sondate opini i le mar i l o r cabinete relative la problema recunoaşterii neutralităţii s t a tu lu i român, fapt ce va dicta şi cunoscuta notă circulară d in 4/16 ianuarie 1876 a premieru lu i L. Catarg iu, care deţinea şi funcţia de m i n i s t r u ad- in ter im la Externe. în notă, după ce se susţinea e x p l i c i t că n e u t r a l i t a t e a României , fără recunoaşterea ( consacra rea ) ei diplomatică, n u p u t e a să f ie decât condiţionată, era acuzată - l u c r u demn de reţinut - pr inc ipa la carenţă a t r a t a t u l u i d i n 1856, anume, dezacordul d in t re "ord inea contractată" de "curţile garante" (în problema Principatelor) şi soluţia reclamată şi impusă treptat de acţiunea naţională. Se dădea apoi de înţeles că, oricât s-ar face uz, în împrejurările existente, de "pacea Europei", guvernul de la Bucureşti n u concepea să admită ca salvgardarea acesteia să aibă loc p r i n sacrificarea

www.mnir.ro

66 GHEORGHE OLIVETTI

Intereselor fundamentale ale României; de asemenea, că, în eventualitatea încălcării neutralităţii şi lezării integrităţii sale teritoriale, României n u i-ar rămâne ca alternativă decât lup ta armată, cooperând cu puteri le dispuse să consimtă la o schimbare radicală a s t a tu tu lu i său jur id ico-po l i t i c 3 2 .

Deşi n u a întrunit calitatea une i comunicări formale - menirea ei f i ind aceea de a se rv i de îndreptar p e n t r u "discuţiile" agenţilor români în străinătate 3 3 -, nota l u i L. Catargiu a provocat reacţii diverse în formă, dar toate defavorabile în conţinut. Cei ma l mulţi d intre oamenii de stat europeni chestionaţi înclinau "să aprecieze binevoitor" poziţia de expectativă (nu de n e u t r a l i t a t e recunoscută) a României, dezaprobând însă preparat ive le mi l i tare şi hotărârea "pr inc ipa tu lu i " de a riposta faţă de orice tentativă de încălcare a suveranităţii şi integrităţii sale teritoriale. Cabinetele englez şi f r ance z v o r o p i n a că existenţa s t a t u l u i român e ra condiţ ionată de respectarea legăturilor sale cu Turcia, cărora l i se aplica şi garanţia colectivă a pu t e r i l o r 3 4 , în vreme ce Andrassy şi Novikov, ambasadorul rus la Viena, v o r e x p r i m a , f i e care în p a r t e , " c o n v i n g e r e a " g u v e r n e l o r l o r despre " inut i l i t a t ea " spor i r i i cheltuiel i lor alocate armate i române într-un moment când garanţii depuneau eforturi "concertate" în scopul asigurării păcii (sus-a m i n t i t a notă a c ance l a ru lu i aus t r o -unga r fusese t o cma i remisă Porţii o tomane ) 3 5 . Asemenea s fatur i , în care n u credeau sincer n i c i cei ce le-au avansat , n u vor pu t ea să aibă, se ştie, u n ecou deosebit l a Bucureşti. Exigenţele împrejurărilor internaţionale, în loc să se atenueze, vor exercita o şi m a i m a r e p r e s i u n e a s u p r a f a c t o r i l o r p o l i t i c i români. Rea l i t a t ea , coroborată cu accentuarea tensiuni lor politice interne, va reclama u n plus de f e rmi ta t e în ac t i v i ta tea externă, cerinţă m a i conformă c u concepţia de g u v e r n a r e a l i b e r a l i l o r 3 6 . După d e m i s i a g u v e r n u l u i c o n s e r v a t o r (30 mart i e/11 aprilie), la 27 april ie/9 ma i 1876 se va const i tu i cabinetul coaliţiei de l a Maza r Paşa, p rez ida t de Mano lache Costache E p u r e a n u , c u M. Kogălniceanu la Externe şi cu I.C. Brătianu la Finanţe. Noul guvem îşi va axa şi el pol i t ica externă pe pr inc ip iu l neutralităţii. Dar acestea în condiţii n o i şi c u nuanţări în care regăsim g e n i u l po l i t i c a l l u i Kogălniceanu. Neutral i tatea României u r m a să fie afirmată în contextul în care insurecţiile d i n Balcani căpătau o deosebită amploare (vor izbucni şi revoltele bulgarilor), ia r in t ra rea în luptă a Serbiei şi Mun t eneg ru lu i se înscria în calendarul cert i tudini lor . Şi toate acestea în t imp ce demersurile puter i lor garante s-au t r e z i t într-un s e r i o s i m p a s , pe ca r e ini ţ iat iva "curţ i lor n o r d i c e " ( m e m o r a n d u m - u l de l a Ber l in ) a avu t d a r u l de a-1 con f i rma şi, într-un a n u m i t sens, de a-1 accentua. Evaluând cu pătrundere mutaţiile survenite în contex tu l internaţional, Kogălniceanu n u va considera că era sufiecientă doar o continuă, reluctantă şi ineficientă sondare a dispoziţiilor puter i lor garante în problema neutralităţii României. M in i s t ru l de externe va declanşa o acţiune îndrăzneaţă p r i n care va viza n u atât improbabi la recunoaştere formală, de puter i , a neutralităţii cât o asigurare a acesteia p r i n exerciţiul p o l i t i c . P r o g r a m u l p o l i t i c a l neutral i tăţ i i va face o b i e c t u l n o t e i l u i

www.mnir.ro


Kogălniceanu d i n 16/28 iunie 1876, trimisă direct l u i Safvet Paşa (min is t ru l de externe otoman) şi supusă oficial, împreună cu u n memor iu consistent, pronunţării puter i lor garante. Reacţia "înaltelor curţi" n u se va lăsa prea m u l t aşteptată, ea constând în f o rmu la rea observaţiei că revendicările cupr inse de no ta şefului diplomaţiei româneşti însemnau u n proiect de realizare a independenţei3 7, în contradicţie cu clauzele tratatelor cărora l i se aplica garanţia colectivă 3 8. Era o observaţie care, deşi fondată până la u n anumi t punct , n u m a i putea să convingă guvernanţii de la Bucureşti. De altfel, în "marile capitale" se ştia bine, că, dincolo de "exagerările de s t i l " 3 9 şi de " temperamentul său naturalmente i r i t a b i l " 4 0 , Kogălniceanu era omu l de stat care avea "chemarea" - experienţele de la 1863-1864 n u puteau f i uitate - să confere pol i t ic i i externe româneşti condiţia de factor dinamizator şi n u de e l e m e n t r e m o r c a t l a împrejurăr i . " L i m b a j u l puţin p o n d e r a t a l documentelor oficiale româneşti" 4 1 va genera îngrijorări puter i lor despre o posibilă i n t r a r e în acţiune a României, gest însoţit de p r o c l a m a r e a independenţei sub forma u n u i fapt împlinit. Cât de departe înţelegeau să meargă miniştrii l iberal i va reieşi limpede d i n o altă notă a l u i Kogălniceanu (20 iul ie / 1 august), în care se menţiona că "ne este totuşi cu neputinţă să rămânem nepăsători la strigătele de durere ce ne v in de pe ma lu l drept a l Dunării", că armata română "freamătă sub jugu l discipl inei" şi că puteri le europene aveau dator ia să intervină pen t ru curmarea "atrocităţilor" d i n Ba l can i 4 2 . Acest u l t i m act al manda tu lu i său, d i n 1876, la Externe, act care "făcea onoare" a u t o r u l u i 4 3 , avea ţinuta u n u i bilanţ, dar şi a une i profeţii, a cărei împlinire va surveni după consumarea şi a ul t imelor speranţe într-o acţiune "de concert" a mari lor puter i , în scopul soluţionării "crizei orientale".

Constituirea, la 24 iul ie/5 august, a "min is te ru lu i cel lung " al l u i I.C. Brătianu (1876-1888) va corespunde începuturilor celei ma i nebuloase etape a desfăşurărilor politlco-diplomatice relative la "criza orientală" (etapă ce va d u r a până l a f inele a n u l u i 1876). Va f i etapa în care poziţiile " m a r i l o r cabinete" vor comporta vădite note de dupl ic i tate, şi aceasta n u doar d i n ungh iu l rapor tu lu i intenţii reale - a t i tud in i formale, ci şi d i n cel a l actelor şi acţiunilor p r o p r i u - z i s e . Sensibilizată de "atrocităţile b u l g a r e " 4 4 şi de înfrângerea rapidă şi "sângeroasă" a Serbiei, opinia publică va face pres iuni a s u p r a cab ine t e l o r europene să grăbească "soluţionarea c o n f l i c t u l u i balcanic". Era u n luc ru de care vor face caz toate guvernele puter i lor garante ( i nc lus i v cel englez), da r fără a ex is ta o c o m u n i u n e de veder i a s u p r a modalităţilor de acţiune. Anglia, Austro-Ungaria, Franţa şi I ta l ia vor începe să admită deschis că n u se ma i putea eschiva de a recunoaşte că intervenţia Rusiei devenea tot ma i previzibilă. Cele pa t ru puter i nut reau însă serioase gri j i faţă de reluarea une i pol i t ic i de intervenţie unilaterală a Rusiei "în sud-est", p e n t r u a cărei preveni re vor crede de cuviinţă să n u renunţe l a procedura medieri lor colective la Poartă. De o atare procedură cabinetul de l a P e t e r s b u r g n u se p u t e a deso l i da r i z a , f i i n d p r e o c u p a t să n u rişte reînnodarea coaliţiei europene d in t i m p u l "războiului Crimei ! " . Punându-şi

www.mnir.ro

68 GHEORGHE CLIVETI

însă m a r i speranţe într-o at i tudine de neutral i tate binevoitoare a Germaniei, c a b i n e t u l ţarist va deschide negoc ie r i consacrate , dec la ra t , pregătirii t e r enu lu i în vederea intervenţiei sale "în spr i j inu l coreligionarilor ortodoxi". Ţarul A l e x a n d r u , a f la t l a L i vad ia , în Cr imeea , p e n t r u a supraveghea îndeaproape preparativele forţelor sale mi l i tare, va convoca u n ver i tabi l stat major d ip lomat ic (Gorceakov, Ignatiev etc.) ce să stabilească direcţiile şi modalităţile p r i n care să se asigure intrarea în război a Rusiei. La fel ca şi tatăl său în 1853, Alexandru al II-lea va considera că Rusia t rebuia să obţină as en t imen tu l curţii habsburgice şi "să se înţeleagă" cu Angl ia , obiective des tu l de greu de a t ins . întrevederile de la Reichstadt evidenţiaseră că asent imentu l Vienei n u era încă o deplină c e r t i tud ine 4 5 . Apoi, La Livadia, ţarul şi miniştrii săi, în c iuda insistenţelor de a se face "bine înţeleşi" de ambasadoru l englez Loftus, se vor edifica şi de fap tu l că în optica Lodrei datele "crizei" se dispuneau m u l t diferit faţă de c u m doreau ei. Pe Tamisa spir i te le deveniseră pro fund sensibil izate la vestea "atrocităţilor bulgare". Sub pres iunea op in ie i publ ice , incitată de Gladstone, cab ine tu l Disrae l i (Beaconsfield) va f i nevoit să recunoască că se i m p u n e a să intervină în favoarea "populaţiilor insurecţionate". Dar aceasta n u p r i n a spr i j in i sau a s e conda m a n u m i l i t a r i intervenţia rusă, c i p r i n r e l a n s a r e a acţiunii mediatoare a garanţilor. La 5 octombrie, cabinetul englez va avansa Porţii propunerea de a consimţi la u n armistiţiu de şase săptămâni şi de a accede la convocarea u n e i conferinţe a semnata r i l o r t r a t a t u l u i d i n 1856 de la Par i s 4 6 . în replică, curtea ţaristă va încerca să bruscheze lucrur i l e , căutând să d e t u r n e z e iniţiativa engleză de l a m e n i r e a sa primordială. La 15 octombrie, ţarul va însărcina pe Ignatiev "à parler très haut " la Poartă pentru a grăbi, c h i p u r i l e , acceptarea " p r o p u n e r i l o r engleze", s u b ameninţarea r u p e r i i legăturilor d i p l o m a t i c e 4 7 . Se va ajunge la u n pas de i zbucn i r ea războiului r u s o - t u r c 4 8 , care va f i p r e ven i t deocamdată p r i n aderarea celorlalte pute r i la ideea întrunirii conferinţei la Constantinopol. Conferinţa -lipsită practic de obiect încă înainte de a începe - va marca, p r i n eşecul său, stingerea " jocu lu i d u b l u " a l garanţilor 4 9, a căror dezbinare, accentuându-se, va permite Rusiei să-şi pună în aplicare p l anu l de intervenţie armată 5 0.

Deosebit de interesantă va f i şi maniera în care se va raporta România faţă de at i tudin i le puter i lor garante d i n a doua jumătate a a n u l u i 1876. Până la u n p u n c t , aparenţele "duplicităţii" se vor regăsi şi în cazu l p o l i t i c i i româneşti. Relevantă, în acest sens, va f i şi prezenţa n e u t r a l i s t u l u i N. Ionescu într-un guvern de acţiune, c u m era cel prezidat de I.C. Brătianu. Dacă N. Ionescu, ce deţinea portofol iul Externelor, şi-a făcut u n crez politic d i n cointeresarea pu t e r i l o r în legătură cu soluţia "garanţiei speciale de neut ra l i t a t e " 5 1 , premierul Brătianu, cu avizul domni to ru lu i Carol, va orienta po l i t i ca guvernamentală în direcţia identificării posibilităţilor realizării imediate a independenţei. Lăsând pe seama l u i N. Ionescu sarc ina de a întreţine pe c o n s u l i i p u t e r i l o r la Bucureşti cu p ledoar i i l e sale pe tema "garanţiei speciale de neutra l i ta te " 5 2 , premierul l iberal se va dedica acţiunilor

www.mnir.ro


menite să pregătească in t rarea României în arena confruntărilor a căror miză era v i i t o ru l configuraţiei polit ico-teritoriale a întregului "sud-est", cu repercurs iun i adânci şi asupra dest inelor Europe i centrale. La finele l u i august, o delegaţie guvernamentală, condusă de I.C. Brătianu, va f i primită, la S i b i u , de Fr . Jo s eph , căruia i - a fost exprimată dorinţa "de bună vecinătate" a României. C u acest p r i l e j s-a p u t u t c o n s t a t a că d u b l a monarhie, deşi n u era străină de intenţiile Rusiei, considera că existenţa României era asigurată de garanţiile în vigoare şi că cea m a i nimerită conduită era neutra l i ta tea 5 3 . Cu to tu l altfel vor f i însă învăţămintele ce vor f i trase în u r m a viz ite i p r em ie ru lu i român la Livadia, unde va f i însoţit de genera lu l Slăniceanu ( m i n i s t r u l de război), T. Văcărescu şi S ingurov . întrevederile pe care le-a avut cu ţarul Alexandru, Gorceakov şi Ignatiev vor permite l u i Brătianu să se convingă de inev i tabi l i ta tea intrării Rusie i în război. Deşi la Bucureşti N. Ionescu declara consul i lor puter i lo r că vizita şefului său de guvern reprezenta doar " u n act de curtoazie" 5 4 , în Crimeea a avut loc u n p r i m sch imb oficial de op in i i asupra a t i t u d i n i i ce o va avea România faţă de declanşarea "războiului sfânt" de Rus ia . F e rm i t a t ea a t i tud in i i l u i I . Brătianu 5 5 a fost de natură "să lămurească" pe ţar şi miniştrii săi că trecerea trupelor ruse p r i n România n u va f i acceptată la Bucureşti fără încheierea une i convenţii, căreia guvernul l iberal şi domn i t o ru l Carol ţineau să i se confere u n caracter p o l i t i c 5 6 . în no iembr ie vor începe la Bucureşti, u n d e va sos i şi Ne l idov , negoc ier i l e r e la t i ve l a încheierea convenţiei care vor trena aproape şase l u n i d i n cauza dificultăţilor ce le-a presupus "convingerea" diplomaţilor ruşi despre necesitatea preconizării unor clauze referitoare la respectarea individualităţii şi integrităţii teritoriale (în fiinţă) a României.

De o înţelegere cu s ta tu l român se arăta interesată şi Poarta otomană, care va t r i m i t e la Bucureşti, p e n t r u t ra ta t i ve , pe A i i Bey, g u v e r n a t o r u l Tu lce i 5 7 . Va f i o mis iune născută moartă, veleităţile curţii suzerane făcând imposibilă or ice încheiere pozitivă, l u c r u de care se vor conv inge şi participanţii la conferinţa de la Cons tant inopo l . Pent ru deliberările d i n capitala otomană vor folosi "de canava" 5 8 "propuneri le" cab ine tu lu i englez, re formulate în noiembrie şi care, în condiţiile acceptării armistiţiului de Poartă, se axau pe două ches t iun i : a) s ta tu quo ante b e l l u m în privinţa S e r b i e i şi M u n t e n e g r u l u i ; b) " n a t u r a şi s i s t e m u l a d m i n i s t r a t i v " a l "prov inci i lor răsculate" (Bosnia, Herţegovina şi Bulgaria) . E rau p ropuner i asupra cărora subzistau deja d isensiuni între garanţi, ceea ce a impus ca "cei şase" să se întrunească ma i întâi într-o conferinţă preliminară, ale cărei şedinţe (nouă la număr) se vor desfăşura între 11 şi 22 decembrie. După cei trei , comis i i speciale au fost însărcinate cu elaborarea proiectelor p r i v ind viitoarea organizare a Bosniei şi Herţegovinei, v i i to ru l s ta tut al Bulgarie i şi încheierea păcii între Turcia, Serbia şi Muntenegru 5 9 , reprezentanţii puter i lor ga ran te vor i z b u t i totuşi să aducă " canavaua " conferinţei l a o formă apropiată de cerinţele brodării u n u i acord. Dând impresia că erau preocupaţi

www.mnir.ro

70 GHEORGHE CLIVETI

de determinarea reuşitei m i s i u n i i lor, delegaţii "celor şase" îşi vor pune şi problema une i garanţii materiale, care să asigure aplicarea deciziilor ce vor fi luate de conferinţă. S-a prevăzut, în această privinţă, ca o forţă străină, aparţinând u n u i s t a t n e u t r u , să însoţească comis ia internaţională de supraveghere , d i n care u r m a să facă par te câte u n delegat a l fiecărei p u t e r i 6 0 . Fapt interesant aici, reprezentantul Ital iei (Corti) va avansa ideea alcătuiţii une i escorte d in m i l i t a r i români 6 1, idee care n u va întruni sufragiile t u t u r o r participanţilor l a dezbater i , f i i n d preferată soluţia u n u i "corp b e l g i a n " 6 2 . Toate aceste încheieri se vor dovedi însă super f lue datorită a t i tud in i i înaltei Porţi, care, în chiar z iua deschiderii conferinţei propriu-zise (23 decembrie), va anunţa, cu salve de t u n , adoptarea celebrei constituţii a l u i M i d h a t Paşa 6 3 . Deşi vor da semne de consternare - n u toţi în egală măsură -, reprezentanţii puter i lor garante vor admite să participe la lucrările celor nouă întruniri ale conferinţei (23 decembrie 1876 - 15 ianuarie 1877) 6 4 , în care vor fi nevoiţi să recunoască deschis că mis iunea lor mediatoare era lipsită complet de obiect. Ar fi însă greşit să punem eşuarea conferinţei doar pe seama a t i t u d i n i i Porţii otomane. Să n u uităm că d isensiuni le curţilor garante d i n prez iua deliberărilor de la Constant inopo l s-au menţinut în t i m p u l şi se vor accentua după încheierea negocierilor colective cu demnitari i o t o m a n i 6 5 . D i n c o l o de semnele u n u i p o s i b i l a c o rd , s p e r a t în t i m p u l întrunirilor prel iminare, conferinţa de la Constantinopol n u a făcut decât să consfinţească, p r i n eşecul său, "defecţiunea" pu t e r i l o r garante . Faţă de poziţia refractară a guve rnu lu i o toman "cei şase" ar f i t r ebu i t , în numele obligaţiilor lor contractuale, subsumate a t i tud in i i "solidare şi indivizibile", să n u renunţe la acţiunile menite soluţionării conf l ic tului d intre înalta Poartă şi "supuşii săi creştini" ca u n casus garantiae. Rechemăndu-şi delegaţii de la conferinţa eşuată şi admiţând intervenţia unilaterală a Rusiei, mari le puteri vor demonstra, în fapt, că şi în "afacerile orientale" pol it ica lor încetase să se ma i conformeze normelor "concertului european".

Evidenţa "defecţiunii" garanţilor va c o n t r i b u i l a "ne tez i rea " căii intervenţiei Rus ie i , dar n u va s imp l i f i ca c u n i m i c situaţia României 6 6 . Profund nemulţumiţi şi îngrijoraţi de veleităţile Porţii o tomane 6 7 şi fără a mai spera într-o intercesiune constructivă a puter i lor garante, oamenii pol i t ic i de l a Bucureşti vor acuza şi f ap tu l că n i c i poziţiile par t i cu lare ale "mari lor cab ine t e " n u deno tau , în cazu l n i c i u n u i a , intenţii reale de a asigura existenţa s t a t u l u i român. M a j o r i t a t e a p u t e r i l o r g a r a n t e îşi r e i t e rau "sfaturi le" ca România să se menţină "într-o totală rezervă" şi să n u încheie convenţia cu Rusia. Doar de la Ber l in vor fi pr imi te unele "îndemnuri" în legătură cu realizarea une i înţelegeri româno-ruse, ce să stipuleze condiţiile treceri i t rupelor ţariste 6 8. U n spr i j in efectiv d i n partea Germaniei era însă o eventualitate cu t o tu l exclusă, ştiute fiind la Bucureşti "canoanele" politicii b ismarckiene faţă de "complicaţiile orientale", ca şi pretenţiile celor de la Ber l in în "afacerea răscumpărării căilor ferate " 6 9 . în etapa mar i l o r decizii (proclamarea şi consacrarea p r i n jertfă a Independenţei) pol i t ica românească

www.mnir.ro


va resimţi d i n greu "abandonul Europei" . Referindu-se la acest fapt, consulu l r u s , b a r o n u l S t u a r t , va d e c l a r a l u i M . Cos tache E p u r e a n u că "este demonstrat că Europa vă abandonează, că t r a ta tu l de la Paris n u m a i are valoare. N u puteţi conta decât pe n o i . . . " 7 0 .

Pentru a conta pe Rusia, t rebuia să fie încheiată convenţia, negocierile pe marg inea conţinutului acesteia f i i n d impu l s i ona t e de I.C. Brătianu, preocupat "să smulgă" cab inetu lu i ţarist acceptul pen t ru inserarea clauzei referitoare la respectarea individualităţii şi Integrităţii teritoriale ale s t a tu lu i român. E ra o clauză ce se impunea cu necesitate, ch iar dacă p r em i e ru l român şi domni to ru l Carol încercau şi ei îndoieli în privinţa respectării de Rusia a angajamentului pe cale să fie semnat. Cei doi ştiau însă foarte bine că Rusia n u m a i putea f i oprită de la intervenţia armată. Aco rdu l ruso -austro-ungar de la Budapesta ( ianuarie 1877) şi pro toco lu l de la Londra (martie, acelaşi an) vor oferi Rusiei toate atuur i le de a se erija în "mandatara morală" a une i "m i s i i civil izatoare şi uman i ta re " în s u d u l Dunării. Iar de acest l u c r u va t r ebu i să se ţină seama şi la Bucureşti, pen t ru a n u se risca "apropierea orei p e r i c o l u l u i " 7 1 . în consecinţă, la 4/16 apr i l i e 1877 va f i semnată convenţia româno-rusă care, în ciuda prevederilor sale, n u va feri statul român de complicaţii externe, îndeosebi de încordarea rapor tur i lo r cu Impe r iu l Romanovi lor . Trupe le ţariste vor trece P r u t u l fără o not i f i care prealabilă a acestui l u c r u şi înainte de aprobarea convenţiei de cele două Camere de la Bucureşti. în acelaşi t imp , Turcia, acuzând trecerea P r u t u l u i de t r u p e l e r u s e , va p r e t i n d e României, "în p u t e r e a " a r t i c o l u l u i 26 a l t r a t a t u l u i de la Paris şi a convenţiei d i n 19 august 1858, să "colaboreze m i l i t a r " cu A b d u l Cher im, c o m a n d a n t u l armate lor turceşti " t r im ise spre nord" pen t ru asigurarea apărării " t e r i to r iu lu i Principatelor" (Moldo-Vlahiei ) 7 2 . Ofuscată, la vestea încheierii convenţiei româno-ruse, înalta Poartă "va d e s t i t u i " a g e n t u l român l a C o n s t a n t i n o p o l şi va r ecurge l a "acte de provocare" de-a l u n g u l Dunării. S t a t u l u i român n u - i rămânea decât "să renunţe" la ceea ce Kogălniceanu denumea "frumoasa floare fără culoare şi miros a neutralităţii" 7 3 şi să se considere în stare de război cu Turc ia (29 apri l ie/10 mai). Despre toate acestea vor f i anunţate şi puteri le garante, p r i n c irculara m i n i s t r u l u i de externe român d in 2/14 ma l 1877, act care se voia o jus t i f i ca r e a încheierii convenţiei cu Rus ia şi o expl icare a cauze lor şi sensu lu i stării de război cu Turc ia . Concluzia care era lăsată, s u b t i l , să reiasă d i n cupr insu l c ircularei viza oportunitatea independenţei României. A t i tud inea "înaltelor curţi" părând să probeze şi în a l doisprezecelea ceas "valoarea îndoielnică" a reg imulu i de garanţie colectivă, va f i însă departe de a proba u n "răspuns concentrat " , corespunzător aşteptărilor românilor. Drept urmare , la 9 ma i 1877 independenţa de stat va f i proclamată p r i n t r - u n act de energie naţională, ce va avea ţinuta u n u i mare fapt împlinit. ."Ordinea garantată" în privinţa părţii române va f i complet eludată. Pentru a m a i conferi vreo raţiune dăinuirii calităţii lor de garante, puteri le ar f i t rebu i t să consacre în colectiv independenţa României. Or, "cei m a r i " vor crede de

www.mnir.ro

72 GHEORGHE CLIVETI

cuviinţă să recunoască " m a i târziu" şi condiţionat n o u l s t a t u t ju r id i c internaţional a l s t a tu lu i român 7 4. Acceptând "sfârşitul în tăcere" a l garanţiei l o r co lect ive , cab inete le europene "vor lăsa" s t a t u l român să suporte " du r i t a t ea " 7 5 raportur i lor cu Rusia, putere care va refuza să-1 trateze ca aliat şi care, încălcând u n act semnat de ea însăşi (convenţia d in 4/16 aprilie), va pret inde să reîncorporeze imper iu lu i său sudu l Basarabiei.

Permiţând R u s i e i să dec lanşeze războiul împotr iva T u r c i e i , "defecţiunea" garanţilor va face ca România să se trezească singură 7 6, prinsă " l a m i j l o c " , pe de o pa r t e , de intervenţia şi pretenţiile t e r i t o r i a l e ale pu t e rn i cu lu i vecin de la răsărit, iar pe de alta, de " fur ia" Porţii otomane. Fără a i se acorda no i garanţii, care să se raporteze la independenţa şi integritatea sa teritorială, România va f i nevoită 7 7 să participe, în"condiţiile prezentate pe larg în l i t e ra tura de specialitate, la u n război ce a necesitat u n mare efort mater ia l şi uman , război care va f i menit să consacre definitiv "neatârnarea noastră" faţă de Turc ia şi să "ne asigure", totodată, indiv idual i tatea politico-statală faţă de Rus i a 7 8 . Asemenea m o b i l u r i au just i f i cat "decizia gravă" a guve rnu lu i şi domn i t o ru lu i Carol, ca armata română "să treacă Dunărea" chiar şi în condiţiile în care cabinetul ţarist (încrezător, iniţial, într-un război " s cu r t şi g l o r i os " ) 7 9 refuza să accepte cererea factor i lor deciz ional i de la Bucureşti pr iv i toare la o cooperare militară, în baza u n u i acord formal 8 0 . Concursul armatei române va f i solicitat, se ştie, ma i târziu (la 18/30 iulie) p r i n t r - o telegramă a m a r e l u i duce N ico lae , în c a l i t a t e a a c e s tu i a de comandant mi l i tar . Şi cu toate că acţiunile "armatei noastre" vor întruni din p l i n condiţia de "forţă aliată" 8 1, România se va vedea n u n u m a i nedreptăţită, c i şi ameninţată de maniera în care se vor derula actele ce au premers şi consfinţit încheierea păcii.

Situaţia externă a României de l a finele a n u l u i 1877 şi d i n prima jumătate a celui următor se va dovedi cu m u l t ma i complicată decât cum a fost la 1870-1871. f i ind comparabilă cu cea d i n in ters t i t iu l noiembrie 1917-octombrie 1918 sau cu cea d i n vara a n u l u i 1940. Pacea de la 1878, pentru care "ostaşii noştri" şi-au vărsat sângele, va f i precedată şi circumstanţiată de desfăşurări pol i t ico-diplomatice ce n u vor ţine decât într-o prea mică măsură seama de dreptur i le României. Referindu-se la acest fapt, Mihail Kogălniceanu va subl in ia , în cunoscutu l său m e m o r i u 8 2 , prezentat în faţa c ong r e su lu i de l a Be r l i n , că "per ioada negocier i lor ne-a fost m a i puţin propice decât soarta armelor". Va f i o constatare făcută în deplină cunoştinţă de cauză şi cu evidente accente de amărăciune de românul Kogălniceanu, care, în calitatea sa de m i n i s t r u de externe, a fost "la curent " cu preludiile şi actele încheierii păcii. O pace care, ma i ales în "faza ei ruso-otomană" a fost deosebit de ameninţătoare p en t ru România. Cab ine tu l de la Petersburg, refuzând să recunoască s t a t u l u i român ca l i ta tea de cobe l igerant şi de part ic ipant la negocierile cu t u r c i i 8 3 , a insistat şi a obţinut să fie inserate în cupr insu l pre l iminar i i lor de la Adrianopol (31 ianuarie 1878) şi a l t ra tatu lu i de l a San-Stefano (3 mart ie 1878) clauzele ce preconizau r a p t u l sudulu i

www.mnir.ro


Basarabie i - România f i i n d "despăgubită" c u u n a l t t e r i t o r i u naţional (Dobrogea) - şi dreptu l de "trecere" (pr in România) pentru trupele ţariste, ce urmau să asigure, t imp de doi ani , securitatea "Bulgariei mar i " . încordarea r a p o r t u r i l o r româno-ruse va at inge p u n c t u l c u l m i n a n t , spre " i r i t a r e a " c a b i n e t u l u i ţarist, care va ameninţa c u "dezarmarea a r m a t e i prinţului Caro l " 8 4 sau cu ocuparea capitalei de trupele imperiale (f i ind întocmită, în acest sens, o proclamaţie către bucureşteni) 8 5. Pentru "a degaja România de situaţia echivocă şi anormală în care se găsea", guvernul de la Bucureşti îşi va pune speranţele într-o eventuală recunoaştere a reprezentării sale la v i i t o ru l congres european, în privinţa întrunirii căruia mar i l e p u t e r i îşi tatonau, deja, "reciproc", poziţiile 8 6. într-o notă circulară d i n 3/15 februarie - imediat după semnarea pre l iminar i i l o r ruso-otomane de la Adr ianopol -Kogălniceanu încercase o convingătoare pledoarie în favoarea a d m i t e r i i României la "conferinţa europeană". în notă se specifica, între altele, că România, conservându-şi indiv idual i tatea în condiţii deosebit de crit ice şi consacrându-şi independenţa p r i n sacrif ici i le ostaşilor săi, a demonstra t "son apt i tude réelle de vivre de sa vie propre et... son entière capacité à entrer de p l e i n p ied dans la grande fami l l e européenne" 8 7 . în vederea motivării cererii ca României să-i fie recunoscută calitatea de negociatoare a păcii, guvernanţii de l a Bucureşti vor invoca şi exemplu l Grecie i , care, sprijinită de Anglia, solicitase şi ea să fie admisă la v i i t o ru l "for european"; or, va arăta acelaşi Kogălniceanu, într-o altă circulară, "no i (România) avem mai mu l t e d rep tur i ca Grecia de a f i admişi... no i avem ma i mul te de apărat la congres" 8 8 .

în c iuda evidenţelor, invocate de Kogălniceanu, România n u va f i admisă cu vot deliberativ la congresul de pace de la Ber l in ( iunie-iulie 1878). Se va permite doar ca p r i m u l m i n i s t r u I.C. Brătianu şi m i n i s t r u l de externe, M. Kogălncieanu, "să pledeze" p e n t r u cauza României în faţa p l e n u l u i congresului , la 1 iu l i e . Delegaţii României vor f i însă doar "auziţi" n u şi "ascultaţi", intervenţiile lor f i ind acceptate - ca şi votul adunărilor ad-hoc de la 1857 - cu t i t l u consultativ, n u deliberativ. Tratamentul aplicat României la c o n g r e s u l d i n c a p i t a l a G e r m a n i e i a fost p u s , de regulă, pe seama intereselor sau pretenţiilor pe care mari le puter i le aveau faţă de România: Rusia - să n u i se conteste reanexarea s u d u l u i Basarabiei; Germania - să se dea deplină satisfacţie "supuşilor" ei în "afacerea răscumpărării căilor ferate române"; Franţa, Anglia, I tal ia, Austro-Ungaria şi Germania - să l i se dea curs f avo rab i l ce rer i l o r l o r re fer i toare l a mod i f i carea a r t i c o l u l u i 7 d i n constituţia României, de o manieră ce să deschidă perspectiva "emancipării populaţiei evreieşti". Pe lângă toate acestea, a t i tudin i le "înaltelor curţi" au fost dictate şi de rivalităţile grave dintre ele. Spre deosebire de congresul d i n 1856 , care s-a desfăşurat s u b s e m n u l u n e i " c o n c o r d i i " , f ie ea şi de circumstanţă, întrunirea diplomatică d i n iunie- iul ie 1878 de la Ber l in se va s i t u a s u b s e m n u l "confruntărilor n e d i s i m u l a t e " 8 9 . D i n dezb inarea lor , evidenţiată şi de conferinţa de la Constantinopol (decembrie 1876 - ianuarie

www.mnir.ro

74 GHEORGHE CLIVETI

1877), "cei şase" nu-şi vor ma l reveni. D i n momentu l în care Rusia a recurs la "intervenţia unilaterală", f iecare "mare cabinet " , în par te şi n u p r i n consens formal cu celelalte, va susţine că "viitoarea pace" era de competenţa t u t u r o r părţilor semnatare ale t r a t a t u l u i d i n 30 martie 1856 9 0 . Dar aceasta n u pen t ru a determina o reaşezare şi o reasigurare "de concert" a "ordinei or ienta le " , c i , p u r şi s i m p l u , p e n t r u a f i dejucate intenţiile Rus ie i de a impune, de u n a singură, în avantajul său, modificările configuraţiei politico-t e r i t o r i a l e a s u d - e s t u l u i e u r o p e a n 9 1 . I n t u i n d acest l u c r u , c u r t e a de la Petersburg "va forţa" semnarea t r a t a tu lu i cu Turc ia (San-Stefano), care, p r in felul c u m era conceput şi u r m a să fie aplicat, amintea de cel de la Adrianopol (1829).

Pătrunzând, la rândul lor, mobi lur i le po l i t i c i i ţariste, celelalte puter i vor inc r im ina conţinutul şi calitatea juridică a t r a t a tu lu i de la San-Stefano. Anglia, îndeosebi, se va arăta dispusă să recurgă la calea armelor, căutând să obţină, ch iar şi cu "a rgumentu l bani lor " , concursu l m i l i t a r a l Austro-U n g a r i e i 9 2 . "Alianţa celor t r e i împăraţi" era pe p u n c t u l de a f i complet compromisă de perspectiva reînfiripării "coaliţiei europene" de la 1854, fapt ce va impune Germaniei să iasă d i n "tăcerea sa maiestoasă" 9 3 şi să joace un r o l de a r b i t r u în vederea p r e v e n i r i i u n u i con f l i c t genera l . B e r l i n u l va determina, ma i întâi, cabinetul de la Petersburg să recunoască facultatea u n u i "for european" de a se pronunţa asupra păcii 9 4. Apoi, Bismarck, ce-şi anunţase încă de la 19 februarie intenţia de a f i " u n samsar c inst i t " , îşi va p u n e în joc întreaga sa "capac i ta te de med i a t o r " p e n t r u a "conv inge" cab ine tu l de la Londra" - "presat ; de "porn i r i l e belicoase" ale p u b l i c u l u i eng lez 9 5 - să n u recurgă la " a r gumen tu l fata l " , războiul 9 6. Intercesiunea c a b i n e t u l u i g e rman va face posibilă deru larea p r e l i m i n a r i i l o r întrunirii congresu lu i de pace, dar aceasta fără a se presupune, ca la 1855-1856, s tab i l i rea u n o r "baze", acceptate de toate părţile "în drept " să delibereze a s u p r a v i i t o r u l u i t r a t a t . La 1878, " d r u m u l spre pace" va f i p u n c t a t de acorduri le bilaterale între mari le puter i (mai întâi, între principalele rivale, Rusia şi Anglia, încheiat la 30 ma i în capitala britanică; apoi, la 6 iunie, între Ang l i a şi Aus t ro -Ungar ia , după ce, la 4 iun i e , c ab ine tu l londonez realizase "o lovitură măiastră", p r i n încheierea acordulu i secret cu Poarta otomană, referitor la insula C ip ru ) 9 7 . Dar, deşi au făcut posibilă întrunirea congresulu i , acordur i le menţionate n u au consfinţit înţelegeri reale între părţile ce le-au angajat. Acordul ruso-englez, spre exemplu, a constat într-o luare reciprocă de cunoştinţă despre intenţiile pe care fiecare d in t re cele două pute r i le avea 9 8 , dorinţa afişată, că vor depune toate eforturile pentru a se înscrie pe calea înţelegerilor, serv ind doar i m p e r a t i v u l u i , însuşit, de asemenea, reciproc, de a se preveni dezvăluirea unor resor tur i adânci, ce ameninţau să agraveze şi ma i m u l t raporturi le internaţionale.

Disensiunile grave dintre pute r i vor face ca fiecare dintre acestea să-şi rezerve, încă înainte de deschiderea deliberărilor de la B e r l i n "depl ina l ibertate de apreciere şi de acţiune" 9 9. Bismarck, ce u r m a să fie preşedintele

www.mnir.ro


" f o rumulu i diplomatic european", va arăta explicit că " n u voia să recunoască competenţa congresului de a decide p r i n majoritate, deoarece acesta n u era menit să reprezinte u n t r i buna l şi n ic i u n colegiu (da dieser ke in T r ibuna l u n d a u c h k e i n seine M i t g l i ede r v e rp f l i ch t endes Ko l l e g ium) , c i doa r o r e u n i u n e liberă (eine freie Vere in igung ) a s e m n a t a r i l o r a n u m i t o r acte europene, în scopul iniţierii u n u i acord asupra problemei o r i en ta l e " 1 0 0 . Cu alte cuv inte , cance larul german ant ic ipa că r eun iunea diplomatică de la B e r l i n n u se va s i t u a s u b a u s p i c i i l e "concertării" şi ale asumării de "angajamente colective" de părţile contractante. Va f i o reuniune ale cărei lucrări vor avansa lent în mediaş res şi aceasta fiindcă puteri le part ic ipante nu vor consimţi ca "înainte de a fi abordate detaliile, să se înceapă pr intr -o discuţie generală", de p r i n c i p i u 1 0 1 . La insistenţele l u i Bismarck, se va acorda prioritate unor "detal i i " , c u m ar fi delimitările teritoriale, care "să fie separate de c h e s t i u n i l e de a u t o n o m i e şi de garanţ i i " 1 0 2 ; se va recurge , p e n t r u desfăşurarea lucrărilor, " la s istemul de două lectur i " ("au système des deux lectures"), p r ima după procedura parlamentară, cu ro l clarificator, iar a doua pentru a face cunbscute "redactările de f in i t i ve " 1 0 3 - sistem ce va presupune ca realizarea "acorduri lor" să n u depindă atât de "deliberările în plen" cât de "aranjamente le " perfectate de "părţile d i rect interesate" , între şedinţele congresului. Imprimându-li-se o asemenea manieră de desfăşurare, lucrările congresului se vor concretiza în încheierea u n u i t r a ta t redus, ca valoare practică, la sine însuşi, fără a lega contractanţii p r i n angajamente viitoare în scopu l garantării în co lec t i v a aplicării l u i . P rob l ema asumării u n o r angajamente de contractanţi, priv itoare la apl icabi l i tatea t r a t a t u l u i , o vor ridica, în şedinţa d in 9 iul ie, Gorceakov şi Şuvalov, diplomaţia rusă mizând să-şi apropie "o mis iune europeană în Orient" , în nota celei franceze d i n 1856. P ropunerea rusă, re fer i toare l a a sumarea de n o i ga ran ţ i i 1 0 4 va întâmpina însă r e f u z u l reprezentanţilor l a congres , îndeosebi a l l u i B ismarck, care va susţine că fiecare parte contractantă se va îngriji de respectarea clauzelor contractate, fără implicarea unor "măsuri coercitive", dictate de "comunitatea puteri lor" . în loc de concluzie, cancelarul german va declara că întrunirea diplomatică în curs " n u va putea să facă decât o operă umană, supusă slăbiciunilor omeneşti" 1 0 5. Iar aceste "slăbiciuni", raportate la condiţia politică de mare putere, se vor exprima, în cazul Germaniei, ca şi în al celorlalte părţi contractante ale t ra ta tu lu i de la Berl in, p r i n t r - u n deosebit apetit de a-şi satisface sau acorda interesele pe seama statelor şi popoarelor m i c i " d i n sud-es t " . Acestea d i n urmă vor resimţi d i n p l i n asperităţile reaşezărilor de pe eşicherul "mari i politici", realitate ce se va dezvălui, în toată complexitatea sa, şi p r in prisma exemplului oferit de România, a i cărei emisari "pe lângă congres" (I.C. Brătianu şi M. Kogălniceanu) vor avea ocazia să (re)constate că aranjamentele de la "masa verde a tratativelor" sunt dictate n u de "forţa dreptului" , ci de "dreptul forţei".

întâmpinaţi de "jena generală" 1 0 6 a participanţilor la congresul d i n capitala Germaniei, cei doi foşti deputaţi în adunarea ad-hoc a Valahiei şi,

www.mnir.ro

76 GHEORGHE OLIVETTI

respectiv, în cea a Moldovei vor expune punc tu l de vedere românesc 1 0 7 . în m o d f i resc ei n u vor m a i p u n e p r ob l ema plasării s t a t u l u i român sub incidenţa u n u i regim de garanţie expr imat doar de voinţa mar i l o r pute r i . Garanţia reală a existenţei României rezida în consolidarea independenţei, act de identitate care o îndreptăţea să se înscrie între statele ce se bucurau de ca l i t a t ea de subiec t de drep t internaţional. Pătruns adânc de acest adevăr, Kogălniceanu va ţine, înainte de a-şi f i prezentat memor iu l , să evoce raţiunea fundamentală şi supo r tu l forţei morale ce au asigurat , în c iuda t u t u r o r asperităţilor, t r iumfu l cauzei române, marele om de stat declarând că "nous ne sommes que des paysans d u Danube; nous écrivons ce que nous voulons dire, et nous ne venons qu'avec l ' in ten t i on de défendre les dro i ts de notre ma lheureux pays . . . " 1 0 8 . S u n t cuv inte care, p r i n antiteză, v i zau şi o acuză la adresa f a p t u l u i că independenţa României, deşi era prevăzută de t r a t a t u l în c u r s de per fectare , u r m a să fie recunoscută un i la te ra l şi condiţionat de fiecare d intre puteri le semnatare. Era acuzată u l t i m a - dar n u şi cea m a i puţin gravă - inadvertenţă a c o n d u i t e i "de garante" a puter i lor în "chestiunea română". Tratamentul polit ico-diplomatic apl icat României reflecta, p r i n pr isma u n u i caz part icular , t u r n a n t a ce se definea în evoluţia relaţiilor internaţionale la cumpăna deceniilor VI I I şi IX ale secolului t recut . E l semnifica, totodată, intrarea în istorie a experienţelor "concertu lu i european" în complexa problemă română.

NOTE

1. A . J . P. Tay lor , The St rugg le for Mas te ry i n Europe , 1848-1918 , London, Oxford University Press, 1984, p. 228.

2. Ibidem, p. XIX, 228 şi u r m . 3. Serge Goriainow, Le Bosphore et les Dardanelles, Paris, 1910, p. 141. 4. C u m se ştie, Congresul de la Viena şi t ratate le d i n 1814-1815 au

consacrat "interesele generale" şi au promovat "Concertul european"; vezi Gh . C l i ve t i , Românii şi "Conce r tu l european" . 1815-1878 , în Românii în istoria universală, vol. I I / 1 , Iaşi, 1987, pp. 249-278.

5. P. Henry, L'abdication d u prince Couza et l'avènement de la dynastie de Hohenzol lem au trône de Roumanie, Paris, 1930, pp. 81-87; T.W. R i k e r , C u m s-a înfăptuit România. S t u d i u l u n e i p r o b l e m e internaţionale. 1856-1866, Bucureşti, 1944, passim.

6. Victor Jinga, Probleme fundamnetale ale Transilvaniei, vol. I , Braşov, ASTRA, 1945, p. 12 şi u r m .

7. Vezi N. Adăniloaie, Independenţa naţională a României, Bucureşti, 1986, pp. 201-264.

8. Războiul neatârnării 1877-1878, Bucureşti, 1927; N. Iorga, Războiul pen t ru independenţa României. Acţiuni diplomatice şi stări de spirit , Bucureşti, 1927; R.V. Bossy, Polit ica externă a României între ani i

www.mnir.ro


1873-1880 privită de la agenţia diplomatică d i n Roma, Bucureşti, 1928; Independenţa României, Bucureşti, 1977; Independenţa, lup ta milenară a poporulu i român, Iaşi, 1977; C. Căzănişteanu, M. Ionescu, Războiul neatrânării României 1877-1878, Bucureşti 1977; C. Corbu, 1 8 7 7 - 1 8 7 8 . Războiul naţional şi p o p u l a r a l români lor p e n t r u independenţă deplină, Bucureşti 1977; N. Ciachir, Războiul p e n t r u independenţa României în contextul european, Bucureşti 1977 etc.

9. Ν. Iorga, op.cit., p. 107 şi u r m . 10. Memorii le Regelui Carol I . De u n martor ocular, voi. VI I I , Bucureşti,

1911, p. 14 şi u r m . 11. Com i t e t e l e revoluţionare ale b u l g a r i l o r a c t i v a u şi pe t e r i t o r i u l

României; N. Ciachir, România în sud-estul Europei, Bucureşti, 1968, pass im ; I dem, I s t o r i a popoare lor d i n s u d - e s t u l E u r o p e i în epoca modernă, Bucureşti, 1987, pp. 182-191.

12. în 1870 , Poar ta otomană a r e c u n o s c u t , l a insistenţele R u s i e i , exarhatul religios al Bulgariei .

13. Memorii le Regelui Carol I , vol. IX, p. 24. 14. A. Lajusan, L'alerte d ip lomat ique d u pr in temps de 1875, în "Revue

d'histoire modeme", 1926, pp. 368-389. 15. La 2 0 augus t 1875, Decazes c omun i ca a m b a s a d o r u l u i francez la

Petersburg, Le Flo, că "La France a devancé les Puissances dans cette pol it ique d'apaisement". Documents diplomatiques français, 1ère série, (1871-1900), vol. I I , Paris, 1930.

16. Ib idem 17. A. Debidour, Histoire diplomatique de l'Europe, vol. I I , Paris, 1891, p. 481 . 18. Ibidem. 19. în nota redactată de Andrassy (remisă D ivanu lu i otoman la 30 ianuarie

1876) era exprimată opinia că Turc ia t rebuia să recurgă la reforme pen t ru a scoate Bosnia şi Herţegovina d in "situaţia morală şi materială în care se a f l au " . E r a u propuse, ca reforme: l iber ta tea religioasă, abolirea arendării impozitelor, întrebuinţarea une i părţi d i n ven i tu r i p e n t r u " îmbunătăţiri l o ca l e " şi i n s t i t u i r e a u n e i adunări loca le ( jumătate creşt ini - jumătate m u s u l m a n i ) c u m i s i u n e a de a supraveghea la îndeplinirea concesiilor promise de înalta Poartă p r i n iradé-le d in 2 octombrie şi 12 decembrie 1875., Ibidem, p. 484; A.J.P. Taylor, op.cit., p. 234.

20. Ibidem. 2 1 . în acest sens, deosebit de interesante sunt remarcile făcute de Bt i low

într-o depeşă d i n 8 decembrie 1875, adresată l u i A lvens leben (la Petersburg), în care regăsim o nouă precizare a fap tu lu i că "Liga celor t re i împăraţi" reflecta doar u n modus vivendi a l "curţilor nordice" şi n u reprezenta o alianţă formală (obligatorie). M in i s t ru l german susţinea că ar f i declarat l u i Gorceakov că Germania s-ar ral ia u n u i aranjament ruso-austro-ungar , dar că, atâta vreme cât cele două pu t e r i n u vor

www.mnir.ro

78 GHEORGHE CLIVETI

ajunge să se pună de acord "nous (Germania) ne pourr ions certes pas part ic iper à une act ion commune dans l 'esprit de l 'une et contre le tendance dé l ' aut re . La s i t u a t i o n n'était pas la même que s i t ro is par t i es avaient à prendre une décision à la majorité, car i l est la volonté l'hypothèse sur laquel le repose la f i c t i on j u r i d i q u e que la volonté est l a volonté de l 'unamité". La p o l i t i q u e extérieure de l'Allemaqne. 1870-1914, vol. I I , Paris, 1927, p. 278 şi u r m .

22. M e m o r a n d u m u l , adopta t l a insistenţele c a b i n e t u l u i r u s , exp r ima intenţia implicării active a pute r i l o r în diferendele d in t r e Poartă şi supuşii ei creştini. Formulând "dorinţele insurgenţilor", cele t re i "curţi n o r d i c e " s o l i c i t a u o suspendare a ostilităţilor pe două l u n i , ele avertizând că, în caz contrar, "va deveni necesar să determine p r i n acţiunea lor diplomatică sancţionarea une i înţelegeri în vederea unor măsuri eficace, care vor f i reclamate în interesul păcii generale"; apud Histoire générale. D u IV-e siècle à nos jours (publ. saus la direct ion de Ermest Lasvisse et Alfred Rambaud), t . X I I , Le monde contemporain (1870-1900), Paris, 1901, p. 460.

23. A.J.P. Taylor, op.cit., p. 236 şi u r m . 24. întrevederile de la Reichstadt n u s-au concretizat în încheierea unei

convenţii oficiale, ci s-au finalizat într-o înţelegere verbală "asupra căreia s-au luat două serii de note, destul de rău redactate şi care se contrazic în anumite puncte". înţelegerea viza realizarea unei acţiuni comune ruso-a u s t r o - u n g a r e p e n t r u r e s t a b i l i r e a s t a t u - q u o - u l u i în Se rb ia , în eventualitatea victoriei otomanilor asupra "principatelor insurecţionate". în caz de înfrângere a Porţii, se prevedea că Serbia, Muntenegru şi Austro-Ungaria îşi vor împărţi între ele Bosnia şi Herţegovina, Rusia obţinând, "în compensaţie", s u d u l Basarabiei şi regiunea B a t u m în A rmen ia . Părţile negociatoare se angajau totodată să n u îngăduie formarea u n u i mare s tat slav în Peninsula Balcanică, admiţând că Bu lgar ia , . Rumel ia şi A lban ia pu t eau să devină "state autonome" . Tessalia şi Creta u rmau să revină Greciei, în t imp ce Constantinopolului i se rezerva s ta tutu l de "oraş liber". Acordul u rma să fie ţinut în secret. Vezi N. Corivan, Relaţiile diplomatice ale Romîniei de la 1859 la 1877, Bucureşti, 1984, p. 292; E. Diaconescu, Acordul de la Reichstadt (1876) şi T ra t a tu l de la Budapesta (1877), în "Analele Academiei Române", Memoriile secţiunii istorice, seria II I , t XXV, p. 46 şi u r m .

25. N. Corivan, op.cit., p. 296. 26. V. Boerescu c I n a c u Gh i ca (la C o n s t a n t i n o p o l ) , 9 a u g u s t 1875;

Documente. Independenţa României, voi. 1/2, Bucureşti, 1977, p. 12. 27. A.J.P. Taylor, op.cit., p. 232. 28. D e s p r e aces t l u c r u , C a r o l I s c r i a tatălui său: " A i c i întreabă

reprezentantul Austr ie i ce o să facem în cazul une i ocupaţii a ţării de către trupele ruseşti, aici ne sondează reprezentantul rusesc, spre a vedea dacă avem încredere în Austr ia . Amândouă ne conjură însă să

www.mnir.ro


n u facem nic i u n pas grăbit. Atât u n u l cât şi a l tu l doresc pacea pent ru că u n u l n u îngăduie celuilalt rezolvarea chestiei orientale". Memorii le regelui Carol I , vol. VII I , p. 35.

29. T i t u M a i o r e s c u , I s t o r i a contemporană a României ( 1866 -1900 ) , Bucureşti, 1925, p. 82; vezi şi N. Adăniloaie, op.cit., p. 116.

30. ib idem. 31 . Memorii le Regelui Carol I , vol. VI I I , p. 36. 32. Comentând nota l u i L. Catargiu, într-o scrisoare către Carol Anton ,

domni to ru l României specifica: " n u se poate tăgădui că no i suferim de nesiguranţă... şi sun t em expuşi t u t u r o r pr ime jd i i l o r . . . Aceasta e o nouă dovadă despre necesitatea de a se face în România o a doua Belgie, spre a f i apărată dé astfel de atacur i samavolnice"; cf. Ibidem.

33. Ibidem. 34. într-o telegramă c. Des Miche ls , Paris, 24 i anua r i e 1876, ducele

Decazes arăta "que d u moment où les liens attachent à la Turquie se relâchent, les sécurités résultant p o u r eux (românii) des traités s'affaiblissent dans la même propor t i on " . Documente . Independeţa României, vol. I I / 1 , p. 120 şi u r m .

35. Novikov c. Gorceakov, Viena, 30 ianuarie / I l februarie 1876. Ibidem, p. 118-120.

36. La 29 i anua r i e / 10 februar ie , Lascăr Ca ta rg iu t r imisese o nouă circulară, în care se dădeau instrucţiuni agenţilor români să declare că s t a t u l român n u are n i c i o intenţie războinică şi că e hotărât să rămână pe poziţia neutralităţii, N. Corivan, op.cit., p. 300.

37. în acest sens, Zinoviev va raporta la 22 iunie/4 iul ie 1876 l u i Giers că "n ic i în circulară, n ic i în memor iu m in i s t ru l Kogălniceanu n u foloseşte cuvântul independenţă, dar caracterul unor revendicări ale sale arată foarte c lar că el are intenţia să obţină pen t ru ţară d r e p t u l de stat suveran"; M.M. Zalâskin, Vneşneea pol i t ika Rumânii i rumâno-ruskie otnoşenia 1875-1878, Moskva, 1974, p. 107.

38. N o t a l u i Kogălniceanu c u p r i n d e a următoarele revendicăr i : 1) recunoaşterea individualităţii s t a t u l u i român şi a d e n u m i r i i de România; 2) admiterea reprezentantului său în corpul diplomatic; 3) as imi la rea supuşilor români d i n Tu r c i a situaţiei celorlalţi supuşi străini şi recunoaşterea d rep tu lu i de judecată a infracţiunilor lor de către agenţii d iplomatic i români; 4) inviolabil itatea t e r i t o r iu lu i român şi del imitarea insulelor Dunării; 5) încheierea cu Imper iu l otoman a une i convenţii de extrădare a răufăcătorilor; 6) recunoaşterea paşaportului român; 7) fixarea graniţei între România şi Turc ia la gurile Dunării pe talvegul braţului pr inc ipa l al f luv iu lu i . N. Corivan, op.cit., p. 307.

39. Fava c. Melegari, Bucureşti, 8 iu l i e 1876, Independenţa României. Documente, vol. I I / 1 . p. 137 şi u r m .

40. Raindre c. Decazesm, Bucureşti, 1 l i u l i e 1876, Ibidem, p. 149. 4 1 . Fava c. Melegari, Bucureşti, 7 iul ie 1876, Ibidem, p. 135.

www.mnir.ro

80 GHEORGHE CLIVETI

42. Documente pr i v ind istoria României. Războiul pen t ru independenţă, voi. 1/2 Bucureşti, 1954, p. 292.

43 . N. Iorga, M i h a i l Kogălniceanu, s c r i i t o r u l , o m u l po l i t i c şi românul, Bucureşti (f.a.), p. 129.

44. U n ro l deosebit d i n sensibilizarea opiniei publice l -au avut articolele l u i G l a d s t o n e d i n " D a i l y News" , p u b l i c a t e într-o broşură c u t i t l u l Atrocităţile bulgare (Bulgarian Horrors).

45. A.J.P. Taylor, op.cit., p. 238. 46. A. Debidour, op.cit., vol. I I , p. 495. 47. Ibidem, p. 496. 48. A.J.P. Taylor, op.cit., p. 238 şi u r m . 49. I n t u i n d bine resorturile " jocului d u b l u " a l "mari lor cabinete", Bismark

va nota pe o circulară a l u i Gorceakov d i n 9 noiembrie 1876: "Qui parle Europe à tort . Notion géographiques... f ict ion insoutenable"; cf. Histoire des relations internationales, (publ. sous la direct ion de Pierre Renouvin), vol. V I , Le XlX-e siècle, 2-e partie: De 1871 à 1914. L'Apogé de l 'Europe, Paris Hachetté, 1954, p. 14.

50. A.J.P. Taylor, op.cit., p. 239. 5 1 . D . B e r i n d e i , C u c e r i r e a independenţei României ( 1 8 7 7 - 1 8 7 8 ) ,

Bucureşti, 1967, p. 32. 52. Ibidem. 53. Memorii le Regelui Carol I , vol. VI I I , p. 83. 54. Mans f i e ld c. Derby, Bucureşti, 19 oc tombr ie 1876, Independenţa

României. Documente, vol. I I / 1 , p. 196 şi u r m . 55. I m e d i a t după întoarcerea de l a L i vad ia , I .C. Brătianu va re lata

domn i t o ru lu i Carol despre faptul că ţarul şi miniştrii săi i -au declarat că războiul era inevitabil ; că Gorceakov a pretins României să permită trecerea trupelor ruseşti, acceptând doar ideea une i convenţii militare; că el (Brătianu) ar f i invocat a t i t u d i n e a celor la l te p u t e r i garante, punând problema că "înţelegerea" româno-rusă să fie "lămurită şi garantată"; că, i r i t a t de această poziţie, cancelarul rus a pret ins ca trecerea trupelor ruseşti să fie permisă fără n ic i o obiecţiune, "astfel Rusia se va raporta la tratatele după care Moldova şi Valahia fac parte integrantă d i n t e r i t o r i u l t u r c e s c şi va înainta fără n i c i o consideraţiune". Faţă de această ameninţare, p r e m i e r u l român a replicat cu promt i tudine , declarând că războiul dus de Rusia pentru eliberarea creştinilor " n u va f i fericit... să înceapă cu zdrobirea unei armate creştine". Fermitatea p r em ie ru lu i Brătianu va determina pe Gorceakov să revină asupra ameninţărilor. în f inal , cancelarul rus va declara că "de va f i război, o să ne înţelegem. România n u va avea de a i c i decât de câştigar", declaraţie căreia Brătianu îi va aduce completarea: "înţelegerea e cu t o tu l în interesul ambelor state; eu sunt gata oricând să discut afacerea ma i de aproape" (premierul liberal se gândea, desigur, la încheierea yne i convenţii româno-ruse cu caracter

www.mnir.ro


politic). Memoriile Regelui Carol I , vol. VII I , p. 84 şi u r m . Mansfield c. derby. Bucureşti, 12 decembrie 1876 în Documente. Independenţa României, vol. I I / 1 , p. 229 şi u r m .

56. Ibidem. 57. M a n s f i e l d c. De rby , Bucureşti, 2 0 i a n u a r i e 1877 . D o c u m e n t e .

Independenţa României, vol. I I / 1 , p. 262 şi u r m . 58. Das Staatsarchiv, voi. 3 1 , Leipzig, 1877, p. 270 (Procesul verbal a l

pr imei şedinţe preliminare). 59. I b i d e m , pp . 279 -282 (Procesul ve rba l a l celei de-a p a t r a şedinţe

preliminare). 60. Ibidem. 61 . Ibidem. Propunerea a fost respinsă pe mot ivu l că acceptarea ei ar f i

lovit în demnitatea înaltei Porţi. 62. Ibidem. 63. Ibidem, pp. 304-316. 64. Ibidem, vol. 3 1 , pp. 317-370 şi vol. 32, Leipzig, 1877. pp. 1-41. 65. în p r e z i u a conferinţei u n i i "diplomaţi e u r o p e n i ' şi-au e x p r i m a t

speranţa că "acţiunea unită a Mar i i Br i tan i i şi Rusiei ar putea avea o imensă pondere l a Poartă". E l l i o t c. Derby . C o n s t n a t i n o p o l , 10 decembrie 1876; în Ibidem, vol. 3 1 , p. 310 şi u r m . Disensiunile ruso-engleze se vor dovedi însă prea grave pentru ca să f i fost posibi l u n acord real; A.J.P. Taylor, op.cit., p. 241 şi u r m .

66. în p e r i o a d a anterioară şi în t i m p u l lucrări lor conferinţei de la Constant inopol , guvernu l român a iniţiat diverse acţiuni meni te să tatoneze poziţiile puter i lor . C A . Rosetti şi I . Ghica au fost trimişi în mis iune la Paris şi Londra (vezi N. Corivan. op.cit., p. 316 şi urm. ) . La Constantinopol va f i t r imis D. Brătianu, care va remite participanţilor l a confer inţă u n M e m o r i u p r i v i t o r l a n e u t r a l i t a t e a Românie i (Memorandum on the Neutral ity of Romania); în Das Staatsarchiv, vol. 3 1 , pp. 349-351.

67. Adoptarea constituţiei o tomane, d i n care reieşea că România era socotită p r i n t r e "p rov inc i i l e pr iv i l eg ia te " ale i m p e r i u l u i ( a r t . l ) , va provoca o vie reacţie d in partea cercuri lor polit ico-guvemamentale şi ale op in i e i pub l i ce româneşti. în dezbateri le pa r l amenta re (22-23 decembrie ) I .C. Brătianu va dec lara, în aplauzele deputaţilor, că niciodată "sabia lungă a l u i Baiazet şi Mohamet η-a p u t u t să pătrundă pană în munţii României, unde cutează astăzi să străbată Midha t paşa cu constituţiunea l u i " (vezi N. Adăniloaie, op.cit., p. 139). Guvernu l l iberal va protesta oficial faţă de prevederile constituţiei otomane ce atingeau suveranitatea României, cerând Porţii o dezminţire formală. N u va putea f i admisă soluţia u n e i declaraţii a l u i Safvet paşa, în termeni i următori: "Principatele, care fac parte integrantă d in Imper iu l otoman, n u sun t atinse de Constituţiune". Memoriile Regelui Carol I , vol. IX, pp. 17-19.

www.mnir.ro

82 GHEORGHE CLIVETI

68. K ronpr in zu l "va sfătui" pe Carol I , într-o scrisoare că "dacă se face război, a tunc i cred că cel ma i b u n lucru . . . este ca (România) să n u se apere serios de pretenţiile ruseşti, însă n ic i să le favorizeze, c i să se raporteze la datori i le sale faţă de Poartă ca la nişte dator i i de bună cuviinţă şi să se păzească de a se ciocni cu forţa, care poate sosi mai curând de la nord decât de la t u r c i " (Memoriile Regelui Carol I , vol. V I I I , p . 94) . La rândul său, B i s m a r c k "va sfătui" pe d o m n i t o r că România "ar face bine" să lase trupele ruseşti să treacă, pe baza unei convenţii, "decât să se dea pradă Rusiei". Ibidem, vol. VI I I , p. 69.

69. C. Botez , D . Urmă şi I . S i i z u , Epopeea feroviară românească, Bucureşti, 1977, p. 88-90.

70. Documente. Independenţa României, vol. I I /1 (Introducere), p. XXVII . 7 1 . Memorii le Regelui Carol I , vol. IX, p. 4 1 şi u r m . 72. Ν. Iorga. Războiul pentru independenţa României, p. 73. 73. Ibidem, p. 75. 74. Ibidem, p. 107 şi u r m . 75. în legătură c u a t i t u d i n i l e m a r i l o r p u t e r i faţă de p r o c l a m a r e a

independenţei şi faţă de part ic iparea României la războiul împotriva Turcie i , vezi, ma i recent, s tud iu l profesorului Gh. Platon, Independenţa României şi puteri le europene, reacţii şi a t i tud in i , în Românii în istoria universală, vol. I I / 1 , pp. 279-301 .

76. Memorii le Regelui Carol I , vol. IX, p. 96 şi u r m . ; vol. X, p. 3 şi u r m . 77. Ibidem, vol. X, p. 3. 78. Cons tan t in Vârnav-Liteanu, agentul României la Ber l in , consemna,

într-un raport d i n 16/28 ma i 1878, c.M. Kogălniceanu, că "no i am luat armele ma i puţin pentru a scăpa de suzeranitatea uşoară a Porţii decât pen t ru a n u cădea sub jugu l une i aspre dominaţii (a Rusiei)"; în Acte şi documente d i n corespondenţa diplomatică a l u i M . Kogălniceanu r e l a t i v e l a războiul independenţe i Românie i ( p u b l i c a t e de V. Kogălniceanu), vo l . I , fasc. 1, Bucureşti, 1893, p. 143; a p u d Gh. Platon, op.cit., p. 280.

79. România în relaţiile internaţionale. 1899-1939, Iaşi, 1980, p. 2 7 1 . 80. Gh. Platon, op.cit.. p. 284. 8 1 . M . Kogălniceanu c. b a r o n u l S t u a r t , 23 i a n u a r i e 1878; în Acte şi

documente d in corespondenţa ... l u i M. Kogălniceanu, vol. I , fasc. 1, p.20; cf. Gh. Platon, op.cit., p. 284.

82. Textul memor iu lu i - în I Document i d iplomatic i i ta l ian i . Seconda serie, 1870-1896, vol. X, Roma, pp. 257-259.

83. România în relaţiile internaţionale, pp. 280-284. 84. Faţă de o asemenea ameninţare, Kogălniceanu va notif ica guvernului

ţarist răspunsul domni to ru lu i Carol: "O armată care a lup ta t la Plevna în faţa împăratului Alexandru I I va putea f i nimicită, însă n u se va lăsa niciodată dezarmată". Cf. Gh. Platon, op.cit., p. 292.

85. Ibidem.

www.mnir.ro


86. în legătură cu relaţiile dintre mari le puter i d i n perioada premergătoare congresului de la Ber l in , vzi W.N. Medlicott, The Congress of Ber l in and After, London, 1938, pp. 1-25.

87. Cf. România în relaţiile internaţionale, p. 285. 88. Cf. Ibidem, p. 290 şi u r m . 89. Referindu-se la "dispoziţiile reciproce" ale pr inc ipa l i lor exponenţi a i

"mar i i pol i t ic i " , d i n perioada Congresului de la Berl in, d ip lomatu l rus Or lov va consemna că mar i l e p u t e r i " sont comme des voyegeurs inconnus les uns aux autres et qu i se trouvent par hazard dans u n compart iment de chemin de fer; i ls s'observent, et s i l ' un d'eux met la m a i n à sa poche, le vo is in vérifie -son revolver pour pouvoir t i r e r le premiér"; cf. Histoire des relations internationales, t . VI , p. 13.

90. Motiv pent ru care România ca şi Grecia sau Serbia, n u va f i admisă cu vot deliberativ la Congres.

9 1 . Vezi A.J.P. Taylor, op.cit., pp. 247-250. 92. Ibidem, p. 244. 93. Memorii le Regelui Carol I , vol. VII I , p. 86. 94. Menabrea c. Corti , Londra, 22 aprliei 1878; în I . Document i d ip lomat ic i

i ta l iani , S.s. vol. X, p. 86 şi u r m . 95. R.W.Seton-Waston, Disraeli, Gladstone and the Eastern Question, New

York, 1972, pp. 272-287. 96. Die Diplomatischen Akten des Auswărtiges Amtes 1871-1914, Bd. 1/1.

Die Bismarck Epoche 1871-1890, Berl in, 1923, pp. 54-57. 97. Romania în relaţiile internaţionale, p. 288 şi u r m . 98. Die Diplomatischen Akten, Bd. 1/1, pp. 57-61 . 99. Răspunsul l u i Gorceakov la o circulară a m a r c h i z u l u i Sa l i sbury (1

april ie 1878); în I Documenti diplomatic i i ta l iani , S.s., vol. X, p. 55. 100. Die Diplomatischen Akten, Bd. 1/1, p. 56. 101. De Launay c. Cairoli, Berl in, 17 iunie 1878, în I Document i d ip lomat ic i

i ta l ian i , S.s., vol. X; p. 181. 102. Ibidem, p. 182. 103. Ibidem, p. 183. 104. Propunerea plenipotenţiarilor ruşi - anexată la depeşa l u i De Launay c.

Cairol i , Ber l in, 10 iulie 1878, în Ibidem, p. 312 şi u r m . 105. De Launay c Cairoli , Berl in, 9 iul ie 1878; Ibidem, p. 304 şi u r m . 106. N. Iorga, op.cit., p. 159. 107 . în m e m o r i u T p r e z e n t a t în faţa part ic inanţ i lor l a c o n g r e s , M .

Kogălniceanu va da expres ie "dorinţelor şi d r e p t u r i l o r ţării": 1) respectarea individualităţii şi integrităţii ter i tor iale ale României; 2) ter i tor iu l românesc să n u servească de trecere trupelor ruse pe t i m p u l ocupaţiei Bu l ga r i e i ; 3) România să r e in t r e în poses iunea g u r i l o r Dunării şi a Insule i Şerpilor; 4) România să primească o indemnizaţie de război proporţională cu forţa militară angajată în luptele d i n sudu l Dunării; 5) d e p l i n a şi d e f i n i t i v a recunoaştere a independenţei.

www.mnir.ro

84 GHEORGHE CLIVETI

M i n i s t r u l u i de externe român şi premierul I.C. Brătianu vor arăta că de respectarea "dorinţelor" menţionate va depinde şi încrederea României în va labi l i tatea t ra ta te lor internaţionale". (I Document i d ip lomat ic i i ta l iani , S.s. vol. X, pp. 257-260).

108. Vezi relatarea l u i De Launay c. Cairoli, Ber l in, 1 iulie 1878, în Ibidem, p. 254.

www.mnir.ro

P I C T U R I PUŢIN C U N O S C U T E C U S U B I E C T E D I N RĂZBOIUL D E INDEPENDENŢĂ D A T O R A T E L U I

J O H A N N N E P O M U K SCHÔNBERG

Adrian-Si lvan Ionescu

U n u l d intre prol i f ic i i artişti de f ront a i u l t i m u l u i sfert a l veacului a l XIX-lea a fost a r t i s tu l austr iac J o h a n n Nepomuk Schônberg (1838-1913). Fiul u n u i cunoscut gravor şi litograf, Adolf Schônberg (1813-1868), tânărul Johann Nepomuk studiază doi an i la Viena după care se mută la Academia Regală d in Mûnchen unde se specializează în pictură istorică şi bataillistă. Este u n co laborator act iv a l per iodicelor " I l l u s t r i r t e Ze i tung" , "Dahe im" , " I l lus t r i r t e Welt", "Le Monde Illustré" şi "The I l lus t ra ted London News" şi ilustrează lucrări i m p o r t a n t e p r e c u m Istoria universală de L u d w i g von Alvensleben, Istoria Papilor de Patuzzi, Panorama războiului din anul 1866 şi Campania 1870/71.

A t r a s de f u m u l câmpului de luptă, Schônberg s-a a f l a t în zona balcanică încă d i n i a rna a n u l u i 1876, spre a asista la evenimentele d i n Serbia cuprinsă de insurecţie. Ma i mu l t e numere ale revistei "Le Monde Illustré" de la finele acelui an şi începutul următorului au fost i lustrate cu desenele sale, mu l t e prezentând şi t i p u r i umane româneşti. Totdeauna îşi însoţea schiţele cu lung i corespondenţe. Se pare că, faţă de alţi observatori străini care ne agreau şi găseau în populaţia autohtonă candoarea şi i nso l i tu l vieţii tradiţionale patr iarha le pe care naţiunile lor le pierduseră pr intr -o industr ia l izare şi urbanizare t impur ie , a r t i s tu lu i austr iac n u - i sun t prea s impat ic i românii, neîncetând să-i critice şi să-i prezinte în cele ma i întunecate c u l o r i . Poate că, această avers iune , era r e z u l t a t u l v r e u n e i probleme s t r i c t personale, a une i altercaţii sau neînţelegeri la graniţă, la vreun h a n sau în altă parte, în societatea ofiţerilor sau a dorobanţilor căci, în mod special, fulgerele sale se îndreaptă împotriva armate i . Obişnuit cu rigoarea şi ţinuta marţială a trupelor cezaro-crăieşti era firesc să îi displacă aspectul blânzilor ţărani români chemaţi la oaste. Călătorind pe Dunăre, de la V iena, cu destinaţia Odesa, a r t i s t u l corespondent se opreşte a s u p r a imagini lor pe care i le ofereau oraşele po r tu r i şi garnizoanele lor. U n p r i m desen apărut în u l t i m u l număr pe l u n a no iembr ie a l rev is te i franceze, prezintă u n Post românesc la Turnu Severiri1 cu tre i dorobanţi rebegiţi de frig, cu capetele trase între umer i şi mâinile înfundate în mânecile mantalelor în vreme ce u n ofiţer cu gluga peste ch ip iu cercetează actele unor ţărani sârbi refugiaţi. Ajungând pe o vreme atât de vitregă, cu viforniţă şi ger, era normal

www.mnir.ro


să i se pară desenatoru lu i că: "(...) aceşti soldaţi s u n t prost întreţinuţi şi n - a u n ic idecum u n aer marţial, n ic i în uniformă n ic i în felul de a se pur ta " 2 . Aceasta f i ind - i p r i m a impresie, ea îl va urmări în tot răstimpul şederii pe t e r i t o r i u l ţării. Peste două numere i se va pub l i ca o întreagă pagină cu m i l i t a r i de diverse arme intitulată Types et uniformes de l'armée roumaine3. Era o adevărată modă în acel t imp ca, pent ru a-i informa pe c i t i tor i , revistele i lustrate să prezinte modelul de uniformă al diverselor ţări, ma i ales atunci când acestea se aflau înaintea sau în t i m p u l u n u i conflict a rmat - astfel că în toate gazetele de acest t ip d in Europa se vor întâlni trupele ruseşti, turceşti şi româneşti, aşezate ca la o paradă, cu ţinutele ordinare sau de ceremonie, c u arme le specif ice, e c h i p a m e n t u l şi do ta rea fiecăreia, însoţite de u n comen ta r iu m a i l u n g sau m a i s cu r t legat de s t r u c t u r a şi forţa armatei , s i s t emu l de recrutare , numărul m a x i m la mobi l izarea generală, eventual numele comandanţilor şi câteva date despre recentele participări la războaie (dacă era cazul) . Dar , faţă de acest s t andard , Schônberg se depărtează făcând o prezentare liberă, în m a i mu l t e registre, cu scene surpr inse în acţiuni independente, fiecare cu textu l ei explicativ. Pentru a f i exhaustiv îşi alege personajele îmbrăcate în ţinute cât ma i variate, de iarnă şi de vară, călări sau pe jos. începe de sus în jos cu tre i roşiori; apoi inserează portretul u n u i dorobanţ (a cărui cocardă şi pană de cu r can s u n t plasate, în chip greşit, în dreapta în loc de stânga, c u m era r egu lamenta r - p robab i l îi scăpase acest amănunt sau poate că gravorul a inversat desenul când l-a decalcat; este interesant de semnalat că acelaşi ch ip îl preia, în aceeaşi formă greşită şi a l t reporter de front, D ick de Lonlay (1846-1893) folosindu-1 ca vinietă în vo lumu l său memorial ist ic En Bulgarie4, unde şi-a adjudecat şi desenele a l tor confraţi). în compoziţia l u i Schônberg urmează do i vânători pedeştri şi doi infanterişti de l inie, fiecare în mare şi mică ţinută de iarnă şi de vară. în mi j locul pagini i dezvoltă u n crochiu ma i amp lu cu u n grup de dezertori escortaţi de câţiva j a n d a r m i călări (aici descălecaţi, mărşăluind alături de prizonieri) sub u n viscol necruţător care le flutură mantalele. Linia este foarte expresivă reuşind să redea atât fr igul pătrunzător cât şi tristeţea celor ce fuseseră capturaţi. Ult imelor t re i desene le conferă o notă ironică pen t ru a-şi explica nuanţa maliţioasă a corespondenţei alăturate. în Recruţi de artilerie este dată o secvenţă amuzantă a pr imei zile de cazarmă cu un tânăr ofiţer în m a n t a ce-şi însoţeşte comenzi le de g es tu r i elocvente cu mâin i l e , ca şi când a r d i r i j a , în v r e m e ce proaspeţ i i so ldaţ i , încă neuniformizaţi, îmbrăcaţi c u m s-a n imer i t - u n u l cu ch ip iu , a l tu l cu bonetă de cazarmă şi t re i cu căciuli ţărăneşti peste pletele lung i , aşa c u m au venit de acasă - s tau crispaţi, cu picioarele ridicate ţeapăn, nedeprinşi cu pasul de defilare, ca la p r ima lor instrucţie. O altă scenă de instrucţie apare în schiţa intitulată Dorobances (irreguliers) unde u n ofiţer explică ceva une i trupe pregătită de marş, îmbrăcată în mantale şi cu toboşarul în f runte . Ultima imagine este rezervată u n u i grup de ofiţeri ce se relaxează după servici, la c lub sau în casa v r e u n u i a d in t r e ei. E i p rov in d i n toate armele pe care

www.mnir.ro

PICTURI PUŢIN CUNOSCUTE - JOHANN NEPOMUK SCHÔNBERG 87

plast ic ianul le-a p u t u t întâlni la Galaţi: u n vânător cu favoriţi şi mustaţă, ce stă cu pălăria pe cap, u n cavalerist şi u n ar t i l e r is t c iocnind, protocolar i , paharele stând în picioare şi u n alt ofiţer, poate super iorul lor, îmbrăcat în manta, ce stă călare pe scaun, cu p a h a r u l în mână. în epistola trimisă redacţiei este explicat şi în cuvinte ceea ce desenele evocau suficient de bine: "Pe străzile [Galaţiului], acoperite de u n no ro i gros şi p u t u r o s , se văd circulând o mulţime de soldaţi a căror concen t ra re dă o idee despre u n i f o r m e l e atât de puţin m i l i t a r e ale a ces t o r t r u p e . Administraţ ia românească şi-a dat multă osteneală p e n t r u a in t r oduce în a r m a t a sa u n i f o r m a franceză care, cu toa te acestea, η-a p u t u t să dea şicul şi dez invo l tura trupeţilor noştri acestor oameni mărunţi, parcă bătuţi de grindină, cu f igur i placide şi blajine care compun regimentele acestei ţări. în ansamblu, aceşti soldaţi vă fac să simţiţi aceeaşi impresie jalnică şi murdară pe care deja v-a cauzat-o aspectul oraşului. Fiecare batal ion este prevăzut cu u n număr considerabi l de toboşari şi trompeţi p e n t r u ca g lasu l acestor instrumente să-i ţină tot t i m p u l trej i în marşuri pe aceşti soldaţi apatici . La Galaţi sun t acum aproape 20.000 de oameni şi se pare că în toată România s-au mobil izat aproape 80.000. Oricine care, la fel ca mine, a văzut la Iaşi numeroasele g r u p u r i de refractari care v in zi lnic sub escortă militară, îşi pierde uşor toată încrederea în sp i r i t u l războinic a l românilor. în acelaşi t imp trebuie să spunem că în România n u există n ic i cadre, n i c i registre matr ico le sau l is te : în consecinţă, când vine mobi l izarea, oameni i s u n t strânşi p u r şi s i m p l u de jandarmer ie care-i escortează până la cea m a i apropiată circumscripţie unde s u n t înregistraţi, îmbrăcaţi şi înarmaţi" 5. Chiar dacă nu-şi însoţeşte totdeauna desenele de comentari i , t onu l crit ic al acestora este suficient de grăitor. într-un număr ulter ior al revistei 6 , apare o ilustraţie absolut tendenţioasă cu o demonstraţie militară contra evreilor d in Iaşi unde soldaţi şi subofiţeri sparg geamur i le prăvăliilor d i n c a r t i e r u l israeli i , insultă şi maltratează trecătorii care fug speriaţi. La o întâmpinare făcută de u n c i t i tor în privinţa acestei scene denigratoare, desenatorul îşi mai ponderează agresivitatea oferind, peste două numere 7 , o imagine ma i neutră a muz i c i i mi l i ta re ce dă onoru l c omandan tu lu i diviz iei d i n Galaţi unde, totuşi, nu-şi poate stăpâni caust ic i tatea şi plasează, în p r i m p lan, câţiva câini ce ţin i sonul fanfarei, urlând. Şi în următoarea sa colaborare apare o scenă de garnizoană cu Trecerea unui batalion de vânători pedeştri printr-un cartier mărginaş din Galaţi? mărşăluind p r i n noroaiele periferice precedaţi de purce i zg lobi i . Redactoru l însoţeşte g ravura cu o succintă explicaţie, ca d i n pa r t e - i , dar inspirată p r obab i l t o t de vreo epistolă a corespondentului special, căci e străbătută de nuanţe ironice, caracteristice acestuia: "Costumul acestor soldaţi este destul de pitoresc cu pălăriile lor cu borur i largi întoarse într-o parte. înfăşuraţi în largile lor mantale gr i deschis, ei se împotmolesc în s t r a t u l gros de noro i care ţine loc de macadam în oraşele Or i entu lu i . Soldaţii, cu tobele sub braţ sau puştile pe umăr, merg înglodaţi până la glezne, în vreme ce u n tânăr ofiţer, fără îndoială proaspăt

www.mnir.ro


ieşit d i n Academia de la Bucureşti (Şcoala Militară, n.n.), se sileşte să-şi păstreze cizmele sale înalte curate de toată murdăria, urmărind mari le pietre care ţin loc de t ro tuar la Galaţi"9.Acesta avea să fie u l t i m u l desen t r im is din România de Herr Schônberg la revista pariziană.

în primăvara l u i 1877 izbucneşte războiul ruso-turc şi încep ostilităţile în Bulgaria, iar ar t i s tu l se mută acolo, oferindu-şi colaborarea la periodicul b r i t a n i c "The I l l u s t r a t ed London News" care îl încadrează între "artiştii spec ia l i " 1 0 arătându-i o atât de mare consideraţie încât îi lasă semnătura pe schiţă, fapt de care n u se b u c u r a u ceilalţi angajaţi a i redacţiei. Pe două pag in i nenumero ta te d i n s u p l i m e n t u l numărului d i n 20 octombr ie este tipărit Asaltul redutei Griviţa, în faţa Plevnei, pe 11 septembrie11, cu precizarea "Facsimil după o schiţă a a r t i s t u l u i nos t ru special d i n armata aliată ruso-română". Au to ru l , anglicizându-şi numele, se semnează într-o zonă foarte vizibilă, în dreapta jos, alături de data când a executat desenul: J o h n Schônberg, 15 septembrie 1877. Datele sunt după s t i lu l nou , f i ind deci vorba de l u p t a d i n 30 august, când românii au cuceri t p r i m a redută din lanţul fortificaţiilor turceşti. Compoziţia este b ine realizată, organizată convergent, ofer ind sugestia t u m u l t u l u i a sa l tu lu i , în rânduri strânse, al dorobanţilor, spre vârful dealului unde este reduta. Spaţiul este presărat cu gabioane, morţi şi răniţi. Dar n ic i vederea camarazilor scoşi d i n luptă, nici exploziile ce-i decimează, n u le opreşte iureşul, înaintarea în va lur i a fiecărei unităţi cu comandantul ei.

în numărul următor sunt publicate două Imagini care atestă prezenţa ar t i s tu lu i austriac în capitala României, în compania u n u i confrate britanic. Cele două schiţe cu mare valoare documentară sunt: Spitalul din Bucureşti al prinţesei României şi Doi dintre artiştii noştri vizitând spitalul prinţesei la Bucureşti12. Datorită acestei oportunităţi s-au păstrat şi portretele d in perioada campaniei a acestor brav i reprezentanţi a i presei: "Doi d intre artiştii noştri specia l i aflaţi la război, Herr Schônberg şi d l . I r v ing Montagu a u vizitat împreună spitalul mi l i tar d in Bucureşti care a fost înfiinţat şi este condus şi admin is t ra t personal de prinţesa României" 1 3. Aceasta i-a pr imi t , cu multă graţie, pe cei doi reporteri într-una d in rezerve, în t imp ce surorile şi doamnele ce-şi oferiseră serviciile caritabile îngrijeau de răniţi. în acelaşi t imp se afla acolo şi consulul olandez la Bucureşti. Gazetarii îşi prezintă omagiile doamnei ţării, I r v i n g M o n t a g u m a i în faţă, se înclină c u respect iar J o h a n n Nepomuk Schônberg îşi aşteaptă rândul la marea cinste ce i se acorda. Inf i rmier i i şi răniţii în stare ma i puţin gravă privesc, cu interes, această scenă unică în felul ei. Inter iorul este s implu şi curat. Exteriorul este la fel de nepretenţios: mai multe barăci mar i peste care flutură steagul Cruci i Roşii. Acelaşi semn se vede şi pe câteva căruţe cu covi l t i r ce au adus răniţi sau proviz i i . în spate se detaşează t u r l a capelei A z i lu lu i Elena Doamna iar în extrema dreaptă, în umbră, mănăstirea Cotroceni, lângă care era instalat acest spital. Bine informat asupra periodicelor ce dădeau informaţii despre ţara sa, domni toru l Carol I văzuse această imagine şi-i scria doamnei în epistola trimisă de la cartierul

www.mnir.ro

PICTURI PUTIN CUNOSCUTE - JOHANN NEPOMUK SCHÔNBERG 89

său general de la Poradim, pe 24 octombrie/5 noiembrie 1877: "Un ziar i lustrat englez a reprodus u n desen al baracei Tale" 1 4 .

O altă colaborare are Johann Nepomuk Schônberg la revista germană "Ueber Land u n d Meer" unde, pe o întreagă pagină îi sun t tipărite ma i mul te schiţe cu t i p u r i de soldaţi musu lman i , aşezate sub genericul BUder von aer tûrkischen Armee 1 5 , precizându-se numele au to ru lu i şi faptul că era vorba de creaţii o r i g ina l e : " O r i g i n a l z e i c h n u n g v on J . Schônberg". Schiţele s u n t grupate în tre i registre: sus nişte vedete de cavalerie şi u n peisaj pe ma lu l Dunării cu o casă a u n u i grup de observaţie care avea în imediata apropiere o prăjină cu paie care, în caz de nevoie, erau aprinse în vederea semnalizării la distanţă; lângă aceasta se afla u n tu r c călare - zapciul, aşa c u m este intitulată şi schiţa - şi doi suba l t e rn i pe jos. în mij loc, purtând legenda Nizami egipteni, u n desen prezintă o scenă d in spatele f rontulu i : u n soldat face de santinelă lângă puştile aşezate în piramidă în vreme ce doi camarazi îşi dedică t impu l liber curăţeniei, u n u l , gol până la brâu, spălându-şi schimburile într-o albie, a l tu l , după ce şi-a întins rufele la uscat, gol şi desculţ, îşi curăţă arma. Tot în acel registru este inserat u n desen cu ofiţeri otomani în diverse ţinute şi de diverse arme, amint ind de grupul ofiţerilor romani apărut în "Le Monde Illustré": u n u l , îmbrăcat în manta, este aşezat pe scaun, u n al tu l , în picioare, poartă b u m u s , u n a l tu l este în redingotă în vreme ce al patrulea, u n egiptean foarte negru, are tunică de cavalerie, cu brandemburguri , şi pantaloni albi. Jos apar două crochiuri mai alerte, cu doi cavalerişti cu lănci, în goana cailor, şi o a l ta cu infanterişti atacând la baionetă, iar între ele o scenă liniştită, de b ivuac a l uno r cerchezi care se pregătesc p e n t r u cină: u n u l învârteşte o frigare deasupra focului, sub privirile altor doi, u n u l în picioare şi a l tu l fumând trântit sub u n umbrar de frunze. Monograma au to ru lu i I.S. -verticala de la I străbătând cealaltă literă - este plasată între soldaţii şi ofiţerii d in registrul mij lociu. A tunc i când n u semna cu numele întreg, acest semn apărea în m o d f recvent pe lucrările l u i Schônberg, d e v e n i n d o siglă inconfundabilă a creaţiei sale.

Tema t i pu r i l o r otomane este continuată şi în numărul 27/1877, p. 537, sub acelaşi t i t l u şi în aceeaşi organizare pe t r e i registre: sus, sub eticheta Redif s u n t reprezentaţi do i soldaţi d i n miliţie, u n u l îmbrăcat în manta şi cu puşca la umăr făcând de santinelă iar a l tu l stând turceşte sub o umbrelă de paie. în acelaşi spaţiu este inserat u n convoi de arti lerie ce trece munţii, cu piesele demontate şi încărcate în spinarea cailor. în mijloc este compoziţia cea m a i amplă cu u n atelaj de art i ler ie călăreaţă în acţiune, pregătindu-se să plece, în mare grabă, spre l i n i a de luptă. Jos apar m a i mu l t e t i p u r i şi grade m i l i t a r e : u n general de divizie (ferik) călare şi cu b inoc lu l în mână, intenţionând a cerceta l in i i l e duşmane, însoţit de u n colonel (miri alaj) şi păzit de o gardă de spahi; apoi sunt schiţaţi t re i soldaţi d in armata regulată, zuavi şi nizami, cu tot echipamentul.

într-un număr anterior, pagina acordată l u i Schônberg fusese dedicată vajnicilor călăreţi a i stepelor ruseşti, aşezată sub genericul BUder aus dem

www.mnir.ro


Kosakenleben (no. 20/1877, p. 392). După desemnarea cazărmii - care era constituită d i n câteva izbe ţărăneşti p r in t r e care se zbenguiau porc i i şi găinile şi care, de n-ar f i fost prezenţi şi câţiva soldaţi, călări sau pe jos, ar fi părut u n sat liniştit, l ips i t de marţialitate - urmează t ipur i l e specifice de cazaci şi specificarea l o cu lu i în care îşi făceau serv ic iul : Cazac grănicer. Cazaci caucazieni, Cazaci de Don şi Cazaci de linie. în Şcoala soldatului se vede u n bătrân subofiţer învăţând carte pe t iner i i soldaţi analfabeţi aşezaţi în bănci.

O compoziţie amplă apare în numărul 30/1877, p. 600, Munca la fortificaţiile turceşti de la Tulcea, pe Dunăre: sub privir i le atente ale ofiţerilor şi santinelelor otomane, ţăranii localnici sapă tranşee; u n alt grup de săteni a fost adus, sub escortă, la l u c ru . Pentru a da ma i multă tragere de inimă săpătorilor, u n scripcar şi u n cimpoier le cântă de pe marg inea şanţului. Care cu boi , pl ine cu provizii, urcă greoi ma lu l . Dunărea curge molcom în zare.

în numărul 18/1878, p. 388, a r t i s tu l semnează schiţa cu împăratul Alexandru retumănd sabia lui Osman Paşa: ţarul în picioare, întinde arma mare lu i învins, care se sprijină într-un baston şi de braţul u n u i medic rus. U n ofiţer turc ce-1 însoţea, salută pe ţar şi s ta tu l său major. U n ţăran bulgar, poate propr ie tarul casei, aduce u n scaun rănitului.

După încheierea ostilităţilor, Johann Nepomuk Schônberg începe să îşi valori f ice bogatu l por to fo l iu de schiţe realizate în t i m p u l campanie i din Bulgaria p r i n l i tografi i de mare t i ra j , care puteau să îi aducă u n b u n câştig, în vederea acestei finalităţi, p ic toru l se asociase cu u n conaţional, Friedrich Lachmann, fost m i l i t a r care renunţase la sabie şi la uniformă în favoarea gazetăriei. în t i m p u l războiului ruso-româno-turc, el fusese corespondent de front a l ziarelor "Die Pol it ik" d in Praga şi " B u n d " d i n Berna. Pe câmpul de luptă, Lachmann se distinsese p r i n cura ju l şi e ro ismul său dezinteresat salvând u n t u n al trupelor române într-un moment dif ic i l a l încleştării, faptă p e n t r u care a fost d e c o r a t 1 6 . S t a b i l i t p e n t r u o perioadă m a i lungă la Bucureşti, z iar is tul reprezenta interesele p last ic ianului şi se însărcinase cu editarea planşelor pe care acesta u r m a să le execute. Astfel este tipărită la Viena, în i n s t i t u t u l de arte grafice a l u i J . Haupt, o planşă de 48 χ 55,5 cm, care conţine m a i m u l t e episoade d i n război şi este intitulată Carol I al României / în capul Armatei Selle / în campagnia 1877-1878. Traducerile în germană şi franceză ale t i t l u l u i sun t aşezate de-o parte şi de alta a celui românesc. în j u r u l une i scene centrale - ce-1 prezintă pe domnitor pe câmpul de luptă, u r m a t de câţiva ofiţeri superior i , cu legenda Carol I al României înaintea Griviţei la 30 August 1877 - sun t zece scene m a i mic i , fiecare cu localizarea şi datarea ei. Unele fuseseră deja publicate de ar t i s tu l vienez în periodicele i lustrate. Aceste scene, luate în sensul acelor ceasornicului, sunt: (18 apr.) OLTENlTZA (30 Apr.); (15 Maiu) CALAFAT (27 Main) - inspirată de u n a d intre fotografiile l u i Szathmari d in a l bumu l Suvenir din Resbelul 1877¬1878 -; (20 Aug.) CALAFAT (1 Sept); (27 Aug.) GRIVTTZA (8 Sept); (8 Noemvrie)

www.mnir.ro


RAHOVA (21 Noemvrie); (12 Fevruarie) WIDDIN (24 Februarie); (8 Noemvrie) PLEVNA (10 Dec); (12 Jenarie) SMIRDAN (24 Januarie); (30 Aug.) GRIVTTZA (11 Sept); (19 Julie) NICOPOLI (31 Juillet). A t r ibu i r ea lucrării, localizarea atel ierului şi editori i ei sunt trecuţi în partea de jos: "Comp. et L i th . par J . Schônberg, V ienne" în stânga, "E tab l . L i t h . a r t i s t . J . Haup t , V ienne" în mijloc, şi "Editeur Lachmann et Luis, Bucarest" în dreapta. Cel pe care şi-1 asociase z iar is tul austriac la editarea planşelor era u n l ibrar d i n Capitală, Gr. Luis. O reclamă a librăriei sale apărea în vara l u i 1878 în presa locală 1 7. După lansarea s tampe i , b i n e - i n f o r m a t u l z iar "Resbo iu l " se grăbea să-i anunţe apariţia şi să-i facă descrierea fără a da, însă, vreo informaţie asupra autoru lu i : "Avem 'naintea nostră u n tablou care a eşit dilele acestea şi care coprinde momentele cele m a i însemnate d i n faptele m i l i t a r e ale armate i nostre peste Dunăre precum: Nicopoli (19 Iulie), Griviţa (27 şi 30 August), Smârdan (12 Ianuarie), Rahova (9 Noemvrie), Plevna (28 Noemvrie), etc. în mij locul tab lou lu i se vede M.S. Domni toru l 'naintea Griviţei la 30 Augus t " 1 8 ;

Pentru imortal izarea festivităţilor ocazionate de int rarea triumfală a armatei române în Bucureşti pe 8 octombrie 1878 se face apel tot la ta lentu l lu i Schônberg. Acestuia aveau să-i fie tr imise schiţele şi informaţiile de la faţa l o c u l u i culese de gazetarul Fr iedr ich Lachmann după care u r m a să elaboreze o pictură şi s tampe în t i r a j p opu l a r . Z i a r u l ieşean "S teaua României" anunţa, cu entuziasm, această iniţiativă artistică: "Aflăm d in isvor sigur că Măria Sa Domni to ru l Carol a avut înalta bună-voinţă de a însărcina pe d. Lachmann, cunoscutul corespondent mi l i tar , ca să schiţeze momentele cele ma i principale ale intrărei tr iumfale a oştirei nostre în capitală, serbare care, p recum se ştie, va avea loc poimâine Duminică. Acestă schiţă va f i trimisă d - lu i Schônberg, p i c to ru l de bătălii d i n Viena, ca să compună u n tab lou în o leu, care apoi să se facă şi în l i togra f i i în mărime de 60-80 centimetri spre a fi pus la dispoziţiunea pub l i cu lu i , cu preţul m i n i m de 1 leu 50. Acéstà lucrare ca şi tablouri le car i se executează în Viena asemine d in ord inul Măriei Sale, dovedesc înaltul interes ce pune Măria Sa Domni to ru l pen t ru a face să se respândéscà în tote căminurile, ch iar şi în cele m a i modeste, iconele v i i ale discipl inei , avântului şi a bravure i oştirei române. Exprimăm cea ma i adâncă recunoştinţă pentru înalta generositate a Măriei Sale D o m n i t o r u l u i " 1 9 . Această planşă, editată t o t de L a c h m a n n , este intitulată Intrarea triumfală a armatei în Bucureşti şi are dimensiuni le 54,3 χ 69 cm . Ea cupr inde şase scene ale acestei festivităţi: într-un meda l i on central, înconjurat de o coroană de verdeaţă, apare momentu l de la Şosea, de la Arcu l de Tr iumf, surpr ins d in t r i buna diplomaţilor străini. Domni toru l , călare, primeşte o coroană de f lori de la nişte doamne, în vreme ce d iscursul oficial este rost i t de u n domn în frac. în spate se desfăşoară ofiţerii superiori , în d r e a p t a şi stânga, d e a s u p r a m e d a l i o n u l u i , este înscr isă d a t a even imentu lu i : "1878 Octb. 8". în partea de sus apar alte t r e i scene: Te Deum în aer liber, în faţa a l t a ru lu i improvizat la care oficiază înalţi ierarhi ; prinţul Carol I şi s ta tu l major, călări, trecând în revistă trupele; prinţul şi

www.mnir.ro


principesa decorând steagurile unităţilor care s-au evidenţiat în luptă. Jos, compoziţiile sun t aşezate excentric faţă de imaginea centrală. în stânga este def i larea t rupe l o r în piaţa T e a t r u l u i Naţional, p r i n faţa d o m n i t o r u l u i , a doamne i (aflată singură în trăsură) şi a su i t e i lor; faţada t e a t r u l u i este pavoazată cu ghirlande, drapele şi c i f rul domnesc iar pe baluştrii balconului este prinsă o pancardă pe care este sc r i s "G r i v i t z a " . în d r e a p t a este retragerea cu torţe, seara, pe bulevard, p r i n faţa statuie i l u i M iha i Viteazul; fanfara, condusă de u n impozant tambur major, este încadrată de dorobanţi c u făcliile apr inse ce mărşăluiesc pe sub stâlpii de care fâlfâie steaguri t r i c o l o r e . S u b gravură, în d r e a p t a j os , apa re inscripţia: " E d i t o r F. LACHMANN, Bucuresen" (sic) şi în dreapta "Tote d rep tur i l e reservate F. LACHMANN". Desenele n u sunt atr ibuite dar, într-un loc discret în gravură, în dreapta celor t r e i ţevi de t u n de sub scena d i n medal ion, este' plasată monograma binecunoscută I.S. - asemănătoare s emnu lu i do l a ru lu i - ce-1 desemna pe Johann Nepomuk Schônberg.

Cei do i ed i tor i a i stampelor l u i Schônberg folosiseră exemplul altor a u t o r i p r e c u m Nicolae Gr i go rescu şi D i m i t r i e Pappasog lu şi ceruseră spr i j i nu l M in i s t e ru lu i de Interne pen t ru desfacerea planşelor i n provincie. Pr in c irculara nr . 20741/5 decembrie 1878, autorităţile locale erau puse la cu r en t c u această apariţie: " D - n i l Lachman (sic) şi Louis, a ed i ta t doue Tablour i , representând u n u l : « In t rarea triumfală a armatei în Capitală în d i u a de 8 Oc tombre 1 8 7 8 » şi cel a l t « D i f e r i t e episode i s to r i ce ale Resbelului d i n anu l 1877-1878» al căror preciu este de 2 lei cel d'ânteiu şi de 4 lei cel daldoi lea. Min is teru l luând în consideraţiune acêstà lucrare şi având în vedere că aceste Tab l our i merită a le avea fie care cetăţân ca s i n g u r u l suvenir de glorie a armate i nostre, vă t r im i t e u n număr de bucăţi d i n cel d'ânteiu tablou şi bucăţi d in cel d'al douilea şi ve invită, D-le Prefect a le pune la disposiţia amatori lor şi în urmă se-mi înaintaţi banii ce veţi pr inde d i n desfacerea lor împreună cu tablouri le ce ve vor remâne nevândute" 2 0.

Faţă de alte lucrări m a i slabe cal i tat iv, p en t ru care amato r i i aveau întemeiate rezerve - precum acelea scoase de Pappasoglu - acestea se vând foarte bine, sunt chiar cereri pent ru no i exemplare şi, până în mart ie 1881, stocul este epuizat şi plăţile acoperite ceea ce era u n record pent ru că mulţi alţii, pr intre care chiar marele Nicolae Grigorescu, vor avea m u l t de aşteptat până l a amor t i z a r ea investiţiilor şi, acestea n u aveau să fie vreodată acoper i te 2 1 . Este drept că s t i l u l natura l is t , p l i n de exactitate, pract icat de Schônberg, era ma i pe gustu l pub l i cu lu i decât timidele compoziţii naive ale l u i Isler şi Pappasoglu. De aceea, a r t i s tu l vienez a beneficiat de Importante comenzi pr imite d i n ţară şi, de la at i tudinea sa critică faţă de soldaţii români - aşa c u m s-a văzut că n u se abţinea să şi-o exprime, cu maliţie, în primele sale corespondenţe publicate în periodicele străine la începutul conf l ictului -ajunsese să premărească, în operele sale, armata României şi comandanţii ei. Pentru principele Carol I pictează, la invitaţia acestuia, c inc i pânze cu

www.mnir.ro


scene d i n campanie: Trecerea Dunării, Bombardarea Vidinului, Atacul asupra redutei Griviţa, Vizita domnitorului în reduta Griviţa, Prima întâlnire a domnitorului Carol I cu Osman Paşa după capitulare22.

în arhiva Casei Regale se păstrează u n contract încheiat pe 10/22 iulie 1878 între M a r t i n Stôhr (1819-1896) , m a e s t r u l decorator a l Curţii, ca reprezentant a l domni to ru lu i Carol I , şi Friedrich Lachmann, ca reprezentat al p i c t o r u l u i , în care erau s t ipulate condiţiile p en t ru executarea a două dintre aceste pânze, Bombardarea Vidinului şi Atacul asupra redutei Griviţa. Una dintre acestea prevedea ca auto ru l "să ţină seama pe cât va f i posibi l de asemănarea portretistică atât a ofiţerilor superior i care s-au aflat în suita Alteţei Sale cât şi a celor de la trupele de acţiune propriu-zisă"2 3. (Anexa 1) Acest ar t i co l explică atenţia cu care a r t i s t u l a t r a t a t ch ipur i l e celor d i n preajma d o m n i t o r u l u i realizând nişte portrete veridice n u n u m a i p en t ru aghiotanţii sau comandanţii de unităţi c i şi p en t ru combatanţii de rând, artilerişti, dorobanţi şi vânători pedeştri. în aceeaşi zi, p r in t r - o scrisoare, Mar t i n Stôhr îl însărcina pe Lachmann să-i comande l u i Schônberg alte două p i c t u r i : Vizita domnitorului la reduta Griviţa şi Prima întâlnire a domnitorului Carol I cu Osman Paşa după capitulare, indicându-i exact m o m e n t u l pe care t r e b u i a să îl r eprez in te şi ambianţa în care să se desfăşoare acţiunea 2 4. Aceste două compoziţii, ca şi anterioarele, u r m a u să fie mul t ip l i cate p r i n oleografie, în t iraj popular (Anexa 2). Comenzile sunt onorate de plast ic ian într-un interval foarte lung de t imp var i ind între 6 şi 25 de ani , aşa c u m o demonstrează datările de pe lucrări. Aceste tab lour i de mari d imens iuni - 125 χ 185 cm - au fost, desigur, mândria Palatului Regal d in Bucureşti. Aflate astăzi în pa t r imon iu l Muzeulu i Naţional de Artă - unde nu au ma i văzut lumina simezei d in 1948, subiectul neconvenind guvernulu i comunist - ele sunt într-o stare de conservare n u tocmai satisfăcătoare ce ar necesita o intervenţie rapidă a restauratori lor. Deşi în mare parte cunsocute datorită l i tograf i i lor şi a reproducer i lor în volume de istor ie sau a lbume închinate Războiului de Independenţă, lucrările s u n t interesante şi p r i n inscripţiile a u t o r u l u i de pe spatele pânzei consemnate în englezeşte şi, uneori , nemţeşte, în care precizează prezenţa sa la eveniment, apartenenţa p i c t u r i i l a colecţia regală şi, câteodată, da ta desfăşurării m o m e n t u l u i imortal izat şi a execuţiei. La cele c inci subiecte despre care există informaţii în presa epocii se pare că, ulterior, a ma i fost comandant u n u l , t e rminat în 1903, m u l t ma i târziu decât toate celelalte. Operele l u i Schônberg au fost cunoscute sub diferite denumir i subsumate, însă, aceleiaşi teme. Trecerea Dunării la Corabia, l i togra f iat şi m u l t reprodus, îl prezintă pe domn i t o r salutând trupele care se îndreaptă spre pod. în sui ta sa se recunosc f igur i de ofiţeri superior i şi comandanţi de mar i unităţi: generalul Alexandru Cemat, coloneii M iha i l Cerchez şi Gheorghe Slăniceanu, u n ataşat mi l i t a r suedez cu c h i p i u roşu, apo i , grupaţi l ocotenent co lone i i C o n s t a n t i n B la ramberg , Constant in F i l i t t i şi Alexandru Schina d in s ta tu l major domnesc, generalul dr. Carol Davila şi ma ioru l Iacob Lahovary, pr iv ind p r i n monoclu. în p r i m

www.mnir.ro


p l an , în dreapta , între c i v i l i , se văd miniştrii I on C. Brătianu şi Mihai l Kogălniceanu. între doi prelaţi. Lucrarea este semnată şi datată, dreapta jos, c u b r u n : Schônberg 1 8 9 3 , i a r pe s p a t e , c u aceeaşi c u l o a r e , este inscripţionat: "Proprietatea Regelui României / A rmata română trecând Dunărea lângă Corabia / August 1877, p ic ta t / de J o h n Schônberg din Viena / care era prezent ca şi corespondent / special a l l u i I l lus t ra ted ] London News", "p inx i t 16 9bre [noiembrie, n.n.] 1893 / Londra".

Bombardarea Vidinului cunoscută şi sub t i t l u l Asta e muzica ce-mi place după cuvintele rostite de principele Carol I în momentu l când u n obuz a explodat în preajma l u i - scenă, de asemenea, m u l t reprodusă şi intrată în conştiinţa p u b l i c u l u i - îl prezintă pe domn i t o r în pic ioare, salutând cu ch ip iu l r id icat , deflagraţia. E l tocmai se ridicase de pe s caunu l aşezat pe parapet de unde examinase, p r i n telescop, poziţiile duşmane. Soldaţii de a r t i l e r i e , s t a t majoriştii şi adjutanţii aflaţi în b a t e r i e , l a adăpostul parapetului , sun t surprinşi de detunătură. Pânza este semnată, cu brun , în stânga jos: Schônberg, London 1884. Pe spate, cu negru, scrie în stânga: " A r t i s t u l a fost prezent la acţiune / J o h n Schônberg" iar în dreapta "Am mod i f i ca t f i gura rege lui / în a n u l 1 8 9 1 " . Aceasta demonstrează t impul îndelungat de elaborare şi revenir i le asupra p i c t u r i i iniţiale pe care le-a practicat ar t i s tu l . Atacul asupra redutei Griviţa - intitulată uneor i şi Carol I pe câmpul de luptă sau Bâidlia de la Griviţa - este o scenă amplă, întunecată de f u m şi cu ce ru l mohorât. în m i j l o cu l compoziţiei, pr inc ipe le , călare, primeşte rapor tu l u n u i ofiţer de stat major. Sui ta domn i t o ru lu i se află în stânga imagini i . în p r i m p lan apar restur i ale u n u i cheson, u n cal mort şi un grup de răniţi ce primesc p r i m u l ajutor. D i n dreapta se apropie două căruţe de ambulanţă peste care flutură steagul alb cu cruce roşie şi u n alt grup de răniţ i o r i b r a n c a r d i e r i ce poartă soldaţ i i i n v a l i z i . între aceştia, îmbărbătându-i şi dându-le s f a tu r i , se vede genera lu l dr . Caro l Davila, călare. în p lanu l secund, în vale şi pe dealul redutei, se dist ing unităţile ce înaintează compact, ca nişte mar i paralelograme umane, iar pe culme, fumul descărcărilor de arme şi a l exploziilor. Aceasta este o scenă bataillistă bine observată, plină de tensiune şi dramat ism, închegată şi veridică, aşa cum n u m a i u n m a r t o r o c u l a r p u t e a să real izeze . Semnătura, da ta rea şi localizarea sunt făcute, cu negru, în dreapta jos - J o h n Schônberg, London 1891 - iar pe spate, scrisă cu negru, în dreapta sus, apare specificarea: " A r t i s t u l , d l . J o h n Schônberg / a fost prezent la l u p t a / reprezentată în această pictură", iar în stânga sus, sub nişte car icatur i în cărbune cu tipuri de negustor i , este plasată monograma inconfundabilă a a u t o r u l u i şi anii între care a executat pânza: I.S. 1879-1891. Pentru această compoziţie de m a r i d imens iun i a pictat u n a intermediară, de 84 χ 63 cm, care a slujit de schiţă preliminară. Ea se află la Palatul Episcopal d i n Curtea de Argeş şi este semnată cu roşu, în dreapta jos: J o h n Schônberg 1879.

Vizita domnitorului în reduta Griviţa evocă clipele de încordare de după cucerirea acestei fortificaţii când prezenţa pr inc ipe lu i într-o poziţie atât de

www.mnir.ro


înaintată era periculoasă. Carol I , îmbrăcat în man ta şi însoţit de p a t r u ofiţeri de stat major - doi cu chipie albe şi doi cu ele roşii - este condus de colonelul de art i ler ie Henric Herkt . Câţiva artilerişti s tau lângă t u n u l lor, întorşi spre înaltul vizitator. Doi dorobanţi răniţi aşteaptă să-i fie prezentaţi comandantu lu i suprem. Alţi dorobanţi sunt la parapet şi t rag p r i n ambrazur i înspre reduta vecină; u n u l dintre ei este chiar în acel moment lovit de u n glonte vrăjmaş şi cade. în stânga, doi dorobanţi cară pe o targă u n camarad rănit iar u n sublocotenent de stat major le face semn să-1 poarte cu grijă. Semnătura şi da ta rea a u t o r u l u i s u n t p lasate în stânga jos , c u b r u n : Schônberg 1893. Ca de obicei, pe spate este o inscripţie în englezeşte, cu b r u n : "1877 Ar t i s tu l J ohn Schônberg / a fost prezent pe când Regele / vizita Reduta Griviţa / luată de romani / de la tu r c i / doar cu două zile / mai înainte; românii / deja o aveau cu / propri i le lor t u n u r i , 1893", "Proprietatea / Regelui Carol I / a l României".

Pentru a respecta cronologia campaniei trebuie inserată aici lucrarea comandată ulter ior şi finisată cel ma i târziu, în 1903, faţă de celelalte d i n această suită - este vorba de Carol I la bătălia de la Plevna şi-1 reprezintă pe domnitor călare, îmbrăcat în manta şi cu ch ip iu l alb pe cap, îndemnându-i pe vânătorii pedeştri. Aceştia s-au strâns într-un grup dezorganizat în j u r u l d o m n i t o r u l u i . îl privesc cu stimă şi încredere; u n i i îşi controlează şi îşi pregătesc armele. Alături de principe se află maioru l Candiano-Popescu tot călare, cu sabia scoasă. Pe dealul d in spate, sani tar i i cu steaguri cu cruce roşie şi brancarde aleargă în a jutoru l răniţilor; cei uşor atinşi se întorc pe propri i le picioare. Pe culmea dea lu lu i se dă o luptă înverşunată. Lucrarea este semnată şi datată în drepata jos, cu negru: Schônberg, London 1903, iar pe spate, în stânga jos, scrie: "Carol I , Rege al României / în bătălia de la Plevna, 11 Sept. 1877 / J o h n Schônberg p inx [ i t ] 1903 / a r t i s t u l a fost martor ocular la luptă". în sfârşit, u l t ima scenă d in cic lu, Prima întâlnire a domnitorului Carol I cu Osman Paşa după capitulare este şi ea o lucrare cunoscută şi adesea reprodusă.în mi j locul compoziţiei cu mul te personaje se vede pr inc ipe le , călare, întinzându-i două degete - după ob ice iu l său -muşirului care se ridică în trăsură şi îl salută; alţi ofiţeri tu r c i , pe jos sau călări, îl salută pe c o m a n d a n t u l Învingător. D o m n i t o r u l este u r m a t îndeaproape de generalii Alexandru Fălcoianu şi Miha i l Cerchez şi de o suită de alţi ofiţeri între care este recognoscibil T.C.Văcărescu, mareşalul curţii, cu nelipsitul său monoclu la ochi. O căruţă trasă de bivoli, plină cu femeile unor refugiaţi, este oprită în p r im plan, în dreapta, alături de câţiva prizonieri ce şi-au aruncat armele la pământ şi sunt păziţi de u n dorobanţ; pe deal se văd pâlcuri de alţi pr izonier i strânşi în j u r u l unor focuri la care se încălzesc. Ar t i s tu l s-a semnat în stânga jos, cu negru: Schônberg 1896. Pe spate, pe pânză, în dreapta jos este inscripţia, în englezeşte: "Regele Carol I al României / întâlnindu-se cu Osman Paşa după / căderea Plevnei / Pinx[it] Schônberg, 135 Croxted Road, W. Dulwich , S.E., London, 1896", iar în stânga jos, cu brun, în germană: "Joh. Schônberg hat den Feldzug m i t gemacht 1877".

www.mnir.ro


în z iua de Crăciun a a n u l u i 1880, când terminase Atacul asupra Redutei Griviţa, Schônberg îi scria l u i Lachmann în România, relatându-i eforturile depuse pentru executarea lucrării şi exprimându-şi nemulţumirea pent ru felul c u m dest inatarul îi reprezenta interesele. A r t i s tu l întreba în ce s tad iu se afla oleografia ce trebuia făcută după compoziţia sa şi se plângea că a p ierdut prea m u l t t imp pictând o pânză intermediară ce ar f i pu tu t -o da la l itografiat şi ar f i câştigat ma i m u l t decât apucându-se şi de cea mare, definitivă. Şi aşa, pe aceasta d in urmă a revenit cu unele modificări, fapt ce i -a l u a t opt săptămâni. Pânza gata n u ştia unde să o expedieze, direct prinţului domnitor sau l u i Mar t in Stôhr care însă nu-1 răspunsese la două epistole. După spusele expeditorului , lucrarea era foarte reuşită şi toţi cei care o văzuseră o apreciaseră, regretând că n u avea să rămână la Londra. Ar f i voit să o expună acolo dar acest fapt comporta o întârziere a expedierii căci salonul Academiei Regale se organiza abia în august următor; n u îndrăznea să o prezinte nic i într-o galerie particulară pentru că şi aceasta ar f i durat. Pictorul se arată încurcat şi de investiţia de 220 de f lor ini pe care o făcuse p e n t r u o ramă potrivită pânzei pe care, însă, M a r t i n Stôhr n u o dorea, aşteptând p ic tura neîncadrată; iar pentru autor aceasta reprezenta o reală pierdere. Şi aşa, preţul perceput era m u l t inferior valori i reale a tab lou lu i şi, dacă ar f i făcut xi logravuri cu acelaşi subiect, ar f i câştigat de pa t ru or i mai m u l t . D a r p e n t r u a r t i s t fusese o da to r i e de onoare să lucreze p e n t r u principele Carol şi de aceea acceptase să dea lucrarea cu ban i ma i puţini. în acelaşi t i m p suferise o pagubă d i n cauza u n u i român care îl excrocase cerându-i 10 lire sterline şi apoi dispăruse. Aşa că n u ma i avea chef de alte investiţii fără acoperire. De aceea, îşi anunţa manageru l că următoarele două compoziţii pe care le avea contractate n u le va ma i executa ca pe cea dintâi, cu schiţe prel iminare în acuarelă şi cu o pictură intermediară care îl obosiseră, îi secătuiseră imaginaţia şi, în consecinţă, pierduse prospeţimea a t u n c i când ajunsese la s tad iu l f ina l , la p i c tu ra de m a r i d imens iun i . în încheierea e p i s t o l e i , a r t i s t u l îi reproşează l u i L a c h m a n n că n u i-a admin i s t ra t bine afacerile şi că, de la Iaşi - unde fusese contractată altă lucrare, aşa c u m se va vedea ma i jos - n u primise la t imp ratele cuvenite, aşa că regreta faptul că n u lăsase aranjarea acestor chest iuni în seama unu i negustor local de artă, Geiger, care avea ma i m u l t simţ practic decât u n fost ofiţer, aşa c u m era g a z e t a r u l 2 5 (Anexa 3). în m o d c i u d a t , exped i t o ru l semnează Franz Schônberg şi n u J o h a n n sau J o h n , aşa c u m apărea pe p i c tur i sau ilustraţii; acesta era, probabil , u n nume folosit în int imitate , între rude şi prieteni.

D i n scrisoarea aceasta reiese că Schônberg poseda u n spir i t mercantil deosebit de dezvoltat şi n u era, n i c i pe departe, u n ar t i s t dezinteresat de valorile materiale.

Luând exemplul domni to ru lu i , Primăria mun i c i p iu lu i Iaşi îi solicitase p i c t o r u l u i o lucrare legată de a p o r t u l soldaţilor mo ldoven i la cucerirea independenţei, pent ru stabil irea valor i i şi a autenticităţii istorice a schiţei

www.mnir.ro


pre l iminare , mun i c ipa l i t a t ea ieşeană numise o comisie mixtă de artişti, oameni de cultură şi m i l i t a r i d i n care făceau parte Gheorghe Panaiteanu-Bardasare (1816-1900), d irectorul Şcolii de Bele Arte d in Iaşi, Constant in D. S tah i (1844-1920 ) , profesor de gravură la acea instituţie, c u n o s c u t u l j un im i s t Vasile Pogor (1833-1906), colonelul Nicolae Dabi ja (1837-1884), c o m a n d a n t u l R e g i m e n t u l u i 4 A r t i l e r i e şi l o co t enen t c o l o n e l u l A r g h i r Pre tor ian de la Intendenţa d i n Iaşi (al cărui n u m e este greşit scr is în document, apărând drept "Petrodanu", deşi în evidenţele mi l i tare ale acelui an - "Anuaru l Armatei pe 1878" - n u figurează n ic i u n ofiţer cu acest nume), în adresa de convocare a celui dintâi membru se fac precizări în privinţa s u b i e c t u l u i lucrării a s u p r a căreia t r e b u i a u să se pronunţe: "în u r m a Convenţiunei p r e l i m i n a r i e închiată de aces tu o f i c i u în basa v o t u l u i C o n s i l i u l u i , c u D - l u F.A. L a h m a n u (sic), reprezentante le D - l u i p ic tore Schônberg, de a ne présenta în termenu max imum de doue l u n i delà data acelei Convenţiuni (1878 I u n i u 25) o schiţă de tablou colorată în acuarele care se represinte momentu l când regimentul XI I I de dorobanţi cu a lu II-lea batal ion d in regimentul V-lea de l inie, susţinute de o secţie de arti lerie au luat tote poziţiunile turcesci şi mica redută d in faţa redutei m a r i Griviţa, la 27 Augus t 1877. N u m i t u l representantu D l . L a h m a n u , a c u m cu petiţia înregistrată sub no. 1928, presentând schiţa esecutată.

Sub-semnatu l , spre esaminarea ei, a compus o Comissiune d i n D-voastră care sunteţi Compet inte şi D -n i i Cons tant in Stah i , Vasile Pogor, Colonel N. Dabija şi D- lu Locotenent Colonel Petrodanu (sic), de aceea am onoare a ve pofti D l . meu ca Duminică la 3 ale curentei l u n i pe la orele 12 din zi, se bine voiţi a vă întruni în pretor iu l acestei Primării şi, esaminând împreună cu D-vostră şi cu Colegii Dv. care compunjeţi Comissiunea, schiţa tabloului aretatu, să daţi apoi avizul D-vostră asupra lucrărei ce se presentă de D - lu Lahman, presentând acestui Of ic iu r esu l ta tu l observaţiunilor D-Vostră, spre cea m a i diparte lucrare (...)"26. Acuarela este găsită absolut satisfăcătoare şi, cons i l iu l mun i c i pa l votează o importantă sumă de b a n i pentru a fi acordată a r t i s tu lu i în vederea execuţiei tab lou lu i în forma finală, aşa c u m anunţa presa t i m p u l u i : "Aflăm cu deosebită bucur ie că Primăria nostră este hotărâtă să acorde 10-12.000 lei p en t ru facerea u n u i tab lou istoric d in campania a n u l u i trecut, care se reprezenteze atacul din ziua de 27 august, atac la care s 'au i l u s t r a t atât de m u l t r e g imen tu l a l 13-lea de Dorobanţi şi care l 'au făcut stăpân pe podişul d ina intea redute i Griviţa. P e n t r u acest scop Primăria a r u g a t pe d . L a c h m a n (sic), c u n o s c u t u l corespondent m i l i t a r , p r i n intervenţiunea căruia şi M.S. D o m n i t o r u l au b i n e v o i t a se c o m a n d a în V i ena c i n c i t a b l o u r i i s t o r i c e a s em inea d i n campania trecută, ca să tracteze cu d . Schônberg, p ic tor celebru p en t ru specialitatea bătăliilor, pent ru executarea menţionatului tablou. D. Lachman se află deja sosit la Iaşi şi au înfăţoşat o schiţă a bătăliei de la 27 august, schiţă care a u fost examinată de d . p r i m a r , de d . p i c t o r B a r d a s a r e Panaiteanu, de ma i mulţi ofiţeri cari au luat parte la atacul d in 27 august.

www.mnir.ro


p r e c u m şi de a l t e persône c o m p e t e n t e d i n Iaşi, şi găsi tă bună şi corespunzetôre realităţei. Noi înşine am avut plăcerea de a observa atât schiţa acestei bătălie cât şi o alta a lupte i de la 31 aug. când s'au reluat reduta Griviţei, şi am rămas forte satisfăcuţi.

Tabloul care înfăţoşeză atacul de la 27 august va avé o lungime de 3 met r i şi o lăţime corspunzetôre. E l va f i cu atât ma i frumos şi ma i credincios cu cât d l . Schônberg cât şi d. Lachman au lua t parte la totă campania trecută, în calitate de corespondenţi, u n u l mi l i tar , celălalt art ist ic, al ziarelor stre ine, f i i nd ch ia r în c u a r t i e r u l d i v i z iune i a IV-a. Va c o n t r i b u i m u l t la fidelitatea reprezentărei evenimentului şi împrejurarea că ar t i s tu l va dispune de fotografiile t u tu ro r ofiţerilor care au part ic ipat la acea luptă gloriosă şi a pa t ru zeci de soldaţi d in regimentul al 13-lea cari au căzut răniţi în aceeaşi bătălie şi car i au avut fericirea de a se vindeca.

Mai aflăm asemine că şi comitetul permanent ar f i dispus a acorda o sumă corespundătore p e n t r u facerea t a b l o u l u i a l doilea, a ace lu ia care reprezentă reluarea Griviţei, în ziua de 31 august, luptă la care au participat împreună cu alte regimente şi a l 13-lea de Dorobanţi. A m felicita d in totă i n i m a nostră pe c om i t e tu l pe rmanent dacă ar t raduce în fapt pozi t iv o asemenea frumosă şi patriotică intenţiune.

Aceste doue Tablouri , împreună cu acele c inci comandate de M. Sa, reproduse în mărime de u n met ru în t ipar iu de oloiu, se vor puté procura cu preţuri modice de ori-cine, vor împodobi păreţii mu l t o r locuinţe române şi vor r e a m i n t i neconten i t generaţiunei prezente ca şi celor v i i tore faptele vitejesci ale armatei române" 2 7.

După c u m se vede d i n acest articol, fidelitatea portretelor incluse de Schônberg în compoziţiile sale se datora fo los i r i i fotograf i i lor celor care jucaseră u n ro l în scena reprezentată.

D i n păcate, m i n i s t r u l de interne de a tunc i , C.A. Rosetti, n u este de acord cu semnarea cred i tu lu i necesar acoperiri i cheltuiel i lor pen t ru execuţia lucrări i . A r g u m e n t e l e l u i s u n t a b s o l u t p a t r i o t i c e , e l recomandând municipalităţii să facă apel la serviciile u n u i art ist român, precum Nicolae Grigorescu, şi n u la ale u n u i a străin. Dar primăria se simte lezată de această obstrucţionare a dec iz i i lor locale şi se obstinează să so l ic i te f ondur i l e destinate a r t i s tu lu i asupra căruia s-au oprit opţiunile unanime ale ieşenilor. Pe de altă parte, presa propunea rezolvarea problemei fără a jutoru l s tatu lu i , p r i n l iste de subscripţie care să fie susţinute de u n comitet compus d in personalităţi de prest ig iu ale Mo ldove i 2 8 . Se pare că n u s-a a juns la u n rezultat pozitiv şi, în consecinţă, lucrarea n u a ma i fost realizată.

P ic tur i l e p l ine de imediateţe ale l u i Schônberg - rod a l observaţiei directe, nemediate şi al riguroasei informări - reprezintă documente de mare valoare istorică asupra u n u i a dintre importantele războaie ale u l t i m u l sfert a l secolului a l XIX-lea care a adus neatârnarea României. Pr in prezenţa sa nemijlocită pe câmpul de luptă, ca m a r t o r a l u n o r evenimente epocale, a r t i s tu l austriac şi-a schimbat diametral at i tudinea faţă de soldatul român şi

www.mnir.ro


bravura sa: începându-şi activitatea de corespondent de front la Dunărea de Jos cu o acidă notă critică la adresa trupelor noastre el a terminat războiul ca u n admirator fără rezerve al combatanţilor de rând şi al comandanţilor acestora pe care i-a portretizat în mod realist, imortalizându-i în momente cheie ale evoluţiei campaniei . Apor tu l l u i J o h a n n Nepomuk Schônberg la istoria în imagini a Războiului de Independenţă este esenţial, iar expunerea permanentă a celor şase mar i pânze semnate de el se cere, cu necesitate, ca u n gest reparator faţă de u i t a t u l maestru vienez şi ca u n act de rest ituire al unor opere de artă de mare forţă evocatoare.

NOTE

1. "Le Monde Illustré" no. 1024/25 Novembre 1876, p. 329. 2. Ibidem, p. 334. 3. Idem, no. 1026/9 Décembre 1876, p. 368. 4. D ick de Lonlay - E n Bulgarie 1877-1878. Souvenirs de guerre et de

voyage, Paris, 1883, p. 37. 5. "Le Monde Illustré" no. 1026/9 Décembre 1876, p. 367. 6. Idem, no. 1028/23 Décembre 1876, p. 396. 7. Idem, no. 1030/6 Janvier 1877, p. 13. 8. Idem, no. 1032/20 Janvier 1877, p. 36. 9. Ibidem, p. 38. 10. Adr ian-Si lvan Ionescu - Observatori de front englezi în războiul d in

1877-1878, S.C.I.A. t om 38/1991. 11. "The I l lustrated London News" no. 1997/October 20, 1877. 12. Idem, no. 1998/October 27, 1877, p. 396. 13. Ibidem. 14. Regele Carol I al României - Cuvântări şi scrisori, 1877-1886, Inst , de

Arte Grafice Carol Gobi, Bucureşti, 1909, tom. I I , p. 106. 15. "Ueber Land u n d Meer" no 23/1877, p. 452. 16. " LOr i en t " no. 100/Samedi 10/22 Septembre 1877 - "D l . Lachmann,

corespondent al l u i B u n d d in Berna, a salvat u n t u n românesc; va f i decorat". Vezi şi Mircea Spir idoneanu - U n observator străin despre mişcarea naţională a românilor d i n Trans i l van ia în a n u l 1881 , în v o l u m u l Documente recent descoperite şi informaţii arheologice, Bucureşti, 1983.

17. "România Liberă" no. 337/5 I u l i u 1878 - "LIBRĂRIA / Gr. LUIS / B u c u r e s c i / S t r ada L i p s can i ( h a n u l Şerban-Vodă) /Vânzarea se efectuează en Gros et en Detail" .

18. "Resboiul" no. 478/14 Noiemvrie 1878. 19. "Steaua României" no. 201/7 Octomvre 1878. 20. Arhive le Naţionale Istorice Centrale, M i n i s t e r u l de In terne , Div iz ia

comunală, dosar 295/1878, fi la 1.

www.mnir.ro


2 1 . Virgi l Ciofiec - Grigorescu, Cu l tu ra Naţională, Bucureşti, 1925, p. 29; Ν. Petraşcu - Ν. Gr igorescu, T ipogra f ia "Bucov ina " I .E. Torouţiu, Bucureşti 1930, p . 19; Petre Oprea - U n act p a t r i o t i c a l l u i N. Grigorescu: A l b u m u l Războiului Independenţei, "Revista Muzeelor şi Monumentelor - Muzee" nr . 1/1989.

22. "Românulu" jo i 27 I u l i u 1878. 23. Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Casa Regală, dosar 67/1878, fila

3. 24. Ibidem, filele 1-2. 25. Ibidem, filele 4-5. 26. Direcţia Judeţeană Iaşi a Arh i ve l o r Naţionale, Academia de Arte

Frumoase, dosar 2/1878, fila 98. 27. "Steaua României" no. 179/6 Septemvrie 1878. 28. Idem. no. 185/17 Septemvrie 1878.

Anexa 1

Contract

între subsemnatu l d o m n M a r t i n Stôhr, d i n însărcinarea specială a Alteţei Sale principele Carol I a l României, şi domnu l Friedrich Lachmann, ca reprezentant al p ic toru lu i , domnul Johann Schônberg d in Viena.

Referitor la realizarea a două p i c tur i istorice d in campania 1877-1878, anume Luarea cu asalt a redutei Gnviţa în după-amiaza de 30 augus t/1 septembrie 1877 de către t rupe le armate i române de încercuire d i n faţa Plevnei şi Bombardarea V id inu lu i la 15/27 ma l 1877 de către bateria Carol d i n Calafat, s-a încheiat următorul contract:

I . D o m n u l J o h a n n Schônberg pre ia realizarea în u l e i a celor două t ab l ou r i m a i sus numi t e , p r i n redarea exactă a faptelor de arme ce s-au desfăşurat, cu respectarea întocmai a modificărilor transmise, la preaînalt ord in , d o m n u l u i Lachmann a schiţelor în acuarelă ce au fost prezentate. în ambe l e t a b l o u r i va t r e b u i să se ţină seama, pe cât va f i p o s i b i l , de asemănarea portretistică atât a ofiţerilor superior i care s-au aflat în suita Alteţei Sale cât şi a celor de la trupele de acţiune propriu-zisă.

I I . Ambele tab lour i , având d imensiunea de 1,80 me t r i lung ime şi o înălţime proporţională, vor f i l ivrate la Bucureşti, în mâinile Alteţei Sale, într-u n termen m i n i m de şase şi u n termen max im de şapte l u n i începând cu z iua de azi.

I I I . Domnu l Schônberg primeşte ca plată pentru fiecare d i n cele două p i c t u r i a m i n t i t e m a i sus s u m a de câte şase m i i f r a n c i , adică în t o t a l douăsprezece m i i franci. Ca acont pentru acoperirea cheltuiel i lor necesare şi pent ru asigurarea existenţei, d omnu lu i Lachmann i se înmânează, pe baza procur i i autentificată oficial şi pe care ne-a prezentat-o, suma de pa t ru m i i

www.mnir.ro


de franci, dată sub chitanţă de pr imire, pentru a-i da domnu lu i Schônberg. Această sumă se repartizează în părţi egale pe fiecare d i n cele două tablour i , iar restul de sumă care se cuvine a ma i f i plătită la predarea acestora, va f i dată fie d o m n u l u i Schônberg, în cazul în care acesta va f i de faţă, fie domnulu i Lachmann, ca reprezentant al acestuia.

Contractu l de faţă a fost redactat în două exemplare şi a fost semnat şi schimbat în ziua de astăzi.

Sinaia 10/22 iulie 1878 Friedrich Lachmann

Anexa 2 Copie

D o m n u l meul A m onoarea să vă aduc la cunoştinţă p r i n prezenta că Alteţa Sa,

principele Carol I al României, stăpânul meu absolut , a b inevo i t să dea o rd inu l ca d o m n u l p ic tor Schônberg d i n Viena să m a i fie încredinţat cu executarea a două schiţe ca model p en t ru p i c tur i l e în u l e i pe care le va executa ulterior.

P r i m a d i n t r e aceste [schiţe] urmează să trateze m o m e n t u l când genera lu l O s m a n Paşa, după ce a fost m a i întâi pansa t l a ambulanţa românească d i n apropierea cunoscutei căsuţe în care, la 28 noiembrie/10 decembrie 1877, şi s-a desfăşurat capitularea armatei turceşti de apărare a Plevnei, f i ind transport într-o căruţă sub escortă de călăraşi, s-a întâlnit cu Alteţa Sa pe d r u m u l de retragere Spre Plevna.

A doua schiţă are ca subiect vizita Alteţei Sale la reduta Griviţa îndată după ce a fost luată cu asalt de trupele româneşti un i te d i n divizia a I l I -a şi a IV-a.

După preaînalta aprobare a schiţelor urmează încheierea u n u i contract special cu privire la toate detaliile ce mai sunt necesare. De aceea, vă rog să binevoiţi să-i solicitaţi de îndată domnulu i Schônberg să indice preţul celor două p ic tur i şi să îi atrageţi atenţia că, potrivit celei ma i înalte dorinţe speciale, cele pa t ru tablour i - Griviţa, Calafat, vizita la reduta Griviţa şi mtâlnirea cu Gazi Osman paşa - vor trebui să fie executate în termen de u n an.

în acelaşi t i m p vă comun i c f a p t u l că Alteţa Sa a b inevo i t să dea aprobarea ca, luarea cu asalt a redutei Griviţa şi bombardarea V i d i n u l u i , p r e cum şi cele două t a b l o u r i ce urmează a f i real izate m a i apoi , să fie transpuse în oleografie, respectiv, în cromolitografle, şi acestea pot f i făcute accesibile pub l i cu lu i chiar înainte de terrninarea p ic tur i lor originale, pen t ru a veni astfel cât ma i repede în întâmpinarea interesului naţional.

în acelaşi t imp puteţi mult ip l ica , în acelaşi mod, şi p i c tura ecvestră a lu i Volkers, precum şi portretele Alteţelor Lor, iar apoi va f i , în mod firesc, îndatorirea specială a Dvs. să vă îngrijiţi ca pe piaţă să ajungă doar

www.mnir.ro


realizările recunoscute d in punct de vedere artistic. în f ine, Alteţa Sa a b inevo i t să aprobe ca, d i n v e n i t u l celor două

tab l our i - Luarea cu asalt a redute i Griviţa şi Bombardarea V i d i n u l u i - o sumă corspunzătoare să fie dată în bene f i c iu l F o n d u l u i Văduvelor şi Orfanilor armatei române.

îndeplinindu-mi această însărcinare, vă t r a n s m i t cele m a i bune salătură şi semnez cu deosebită stimă,

Al Dumneavoastră supus

[nesemnat]

P.S.: Administraţia Curţii n u ia asupră-şi, fireşte, n i c i o obligaţie cu privire la oleografii, iar realizarea şi toate celelalte costur i cerute de acestea vă privesc n u m a i şi n u m a i pe Dvs.

Pre luat spre a f i respectat de către subsemna tu l Sinaia, 11/23 iul ie 1878 F. Lachmann

Anexa 3

Londra, 25 decembrie 1880

Dragă prietene. Tabloul este gata de o lună. Ce se întâmplă însă cu oleografia? Dacă

n u aş f i pictat ma i întâi tabloul mic şi l-aş f i făcut dintr-odată şi l-aş f i dat l i tografului , a tunc i tabloul mare n-ar f i însemnat pent ru mine decât muncă zadarnică, de peste u n an, la tabloul mic. I-am scris domnu lu i Stôhr două scrisori . La una n-am pr im i t răspuns. N-a ajuns cumva scrisoarea? M-am interesat unde să mă adresez, cu i să-i t r im i t tabloul . Nu ştiu, să expediez tab loul direct Alteţei Sale principelui?

Toţi cei care l -au văzut pană acum regretă că tab l ou l va ajunge la Bucureşti şi n u rămâne aici. Mi -am îngăduit să fac câteva modificări care au îmbunătăţit t ab l ou l d i n p u n c t de vedere ar t i s t i c fără să afecteze cumva aspectul mi l i tar . A fost realizat cu m u l t sub preţ deoarece, dacă aş fi făcut xi logravuri , aş f i câştigat de pa t ru or i ma i mu l t . Dar, pent ru mine a fost o chestiune de onoare.

A m folosit rama pen t ru a t e rmina [p ictura] , iar d o m n u l Stôhr mi-a scris să t r i m i t tab loul fără ramă. Rama este foarte drăguţă şi ieftină; costă n u m a i 220 f lor in i , adică aproape 20 de guinee, dar acum n ic i u n rămar num i ma i primeşte rama înapoi.

Nu pot expune tabloul aici deoarece a tunc i ar t r ebu i să rămână aici până în august 1881 şi asta, cred că n u este potr iv i t . Să îl expun într-o galerie a u n u i negustor de artă ar dura , de asemenea, prea m u l t . A m crezut

www.mnir.ro


că vol te rmina în septembrie, dar am reluat încă odată întreg tab loul şi asta mi-a lua t aproape 8 săptămâni. Acum s-a uscat bine şi poate f i t r imis .

A fost pe la m ine Gôngel d i n Iaşi. A m fost foarte neîncrezător în privinţa l u i pentru că, doar cu puţin t imp înainte, am fost escrocat cu 10 lire sterline de u n valah care s-a ins inuat la mine şi apoi a şters-o. Trebuie să-i văd cartea de vizită. Nu l -am p u t u t ţine minte pe escroc. îţi voi t r imi te cartea lui de vizită: poate vei reuşi să recuperezi ceva.

Celelalte două tab lour i începute n u le ma i execut aşa. Cred că la acest tablou n u ma i eram proaspăt deoarece l -am reluat de prea mul te or i , ma i întâi schiţele în acuarelă, apoi m i cu l tablou în ulei . Este m u l t prea obositor.

De la Iaşi n-am pr im i t a doua rată. De aceea vor t r ebu i să o plătească la l ivrarea tab lou lu i . Nu mă folosesc de rate. Vezi că avert ismentul meu a fost corect a tunc i când n-am avut încredere în practica t a în afaceri şi am vrut să las t o t u l în seama l u i Geiger. A i f i p u t u t demult să strângi ban i i . Aşa însă, n u mi -a plăcut deloc. U n negustor de artă are ma l m u l t simţ [practic] decât u n fost ofiţer.

Salutări familiei tale şi La mulţi ani ! Te salută

Franz Schônberg

[P.S. pe pr ima filă, sus] Cred că în privinţa multiplicării m i c u l u i tablou în ule i n u s-a făcut încă nimic .

LESSER-KNOWN PAINTINGS BY JOHANN NEPOMUK SCHÔNBERG INSPIRED BY T H E WAR O F INDEPENDENCE O F 1877-1878

Summary

At the outbreak of the Oriental War of 1877, known i n Romania as the War of Independence, many war correspondents and special art ists went to the batt le f ie lds s o u t h of the Danube, i n Bulgar ia . One of t h e m was the A u s t r i a n a r t i s t J o h a n n Nepomuk Schônberg who sent h i s d raw ings to magaz ines s u c h as Le Monde Illustré, Ueber Land und Meer a n d The Illustrated London News. He accompanied h is sketches w i t h long letters w h i c h t h e e d i t o r s used as a r t i c l e s f r o m a n eye w i t n e s s . I n h i s f i r s t correspondence he offered a contemptuous image of the Romanian Army. According to his standards, wh ich were those of the Austro-Hungar ian Army, the Romania soldier lacked s tamina and mi l i t a ry behaviour. His sketches rendered a p i t iab le aspect of the in f an t r yman , poorly dressed and badly d r i l l e d b y y o u n g o f f i cers w h o were m u c h m o r e c o n c e r n e d w i t h n o t tamlsch ing their new uni forms. Later, Schônberg changed his opinion of the Romania peasant- tumed-so ld ier whi le seeing h i m f ight ing. He eventual ly

www.mnir.ro


became a great admirer of the soldier's courage and dar ing attacks against the Turks and pictured h i m In due colors.

Schônberg was one of the few special art ists who witnessed the siege and fal l of the Grivitza Redoubt. His sketch of that battle was publ ished in the October 20 issue of The Illustrated London News. A sketch depicting Schônberg a n d I r v i n g M o n t a g u , ano the r spec ia l a r t i s t for the B r i t i s h magazine, was pub l i shed i n the fo l lowing Issue. They were shown while v is i t ing Princess Elizabeth's hospital i n Bucharest.

I n 1878, at the conclusion of the war, Schônberg was asked by Prince Carol I of Romania to make for h i m six large paintings inspired by the late campaign. Schônberg's interests i n Bucharest were represented by one of his countrymen, Fr iedr ich Lachmann, a former war correspondent for the newspapers Die Politik and Bund. Throung Lachmann a contract was signed on J u l y 22, 1878 st ipulat ing the conditions for completing such works. The contract is preserved at the National Archives In Bucharest. I t stated that the painter was to pa int t r u t h worthy portraits of the Rul ing Prince Carol I as well as t h e h i g h r a n k i n g o f f i ce rs , s t a f f o f f i cers a n d a i d e s - d e - c a m p who accompanied the commander-in-chief of the Western Army. Schônberg did his best to please his patron and worked hard to obtain correct likenesses of a l l those who were i n the Prince's suite. The resemblances are s t r ik ing and convey t r u t h to the imposing compositions.

The key events of the campaign selected by Prince Carol to be painted are as follows: Crossing of the Danube; The Bombardment of V id in , also called "This is the music I l ike!" after the Prince's words when a shell burst near h i m on a bat tery i n Calafat; Assaul t on the Gr iv i tza Redoubt; The Ru l ing Prince V is i t ing the Griv i tza Redoubt; Prince Carol at the Battle of Plevna; First Encounter between Prince Carol I and Osman Pasha after the Surrender.

A l though the contract stated the date for the completion of at least two of these paint ings to be i n no more than seven months , the art ist needed more t ime. Schônberg completed the whole lot i n 25 years: the f irst picture was ready i n 1891, the last în 1903.

The a r t i s t da t ed a n d s i gned each p a i n t i n g a n d gave a d d i t i o n a l in format ion certifying his presence on the battlefield as witness of the event. To fur ther substant iate the accuracy of the paint ings Schônberg used his own drawings and notations and sent water color sketches to Bucharest for his patron's approval. I n a letter to Lachmann, dated December 25, 1880, Schônberg complained about losing t ime, and money, doing the water color sketches and a mid-size o i l pa in t ing for the Prince's approval , instead of l i thographing them. Some of these paintings were used as models for color p r in t s wh ich were sold at low prices to those interested i n such topics.

L a c h m a n n and Schônberg also u n d e r t o o k the p r i n t i n g of a plate depict ing the Victory Parade of October 8, 1878 i n Bucharest, and another one w i t h various events of the war. A l l these plates, as well as the newspaper

www.mnir.ro


images done by Schônberg are s t i l l i n various museums and l ibraries. Bu t the six large pa int ings , once the pride of the Royal Palace, were kept i n storage at the National Museum of Art i n Bucharest for more t h a n fifty years. Prince Caro l ' s presence i n these p a i n t i n g s d isp leased the c o m m u n i s t government wh ich wanted to hide the Royal Family and i ts cont r ibut ion to R o m a n i a n h i s t o r y . Consequan t l y , these s ix p a i n t i n g s have n o t been exhibited since 1948, when the last k ing of Romaniy, M iha i was constrained to abdicate. I t is fortunate tha t none of these works of art was damaged and they need only minor restoration. After such a long period of neglect, these forgotten pictures are brought to l ight and publ ished together for the f irst time.

www.mnir.ro

1. Post românesc la T u r n u Severin, „Le Monde Illustré" no. 1024/25 Novembre 1876 Romanian border guard at T u r n u Severin

2. T i p u r i de un i f o rme d i n armata 3. Dorobanţ (detaliu), în D i c k de Lonlay română, „Le Monde Illustré" no. - En Bulgarie 1877-1878, Paris 1883 1026/9 Décembre 1876 Dorobantz ( irregular infantryman) Romanian A r m y types and uni forms

www.mnir.ro

4. Călăraş, vânător pedestru, infanterie de linie (ţinută de vară si de iarnă), dorobanţ, (detaliu), în Dick de Lonlay - E n Bulgarie 1877-1878, Paris 1883 Călăraş (irregular cavalryman), chasseur, (rifles), infantrymen (summer and winter dress), dorobantz (irregular infantryman)

www.mnir.ro

7. Trecerea unui batalion de vânători pedeştri printr-un cartier mărginaş din Galaţi, „Le Monde Illustré" no. 1032/20 Janvier 1877 A chasseurs battalion passing through the outskirts of Galatz

8. Asaltul redutei Griviţa, în faţa Plevnei, pe 11 septembrie, „The Illustrated London News" no. 1997/October 20, 1877

Storming the Grivitza Redoubt before Plevna, September 11

www.mnir.ro

9. D o i d intre artiştii speciali, Johann N e p o m u k Schônberg si I r v ing Montagu , vizitând spitalul principesei Elisabeta la Bucureşti, „The I l lustrated L o n d o n N e w s " no. 1998/October 27, 1877 T w o of our Special Art is ts , Johann N e p o m u k Schônberg and I r v ing Montagu , v is i t ing Princess Elizabeth's hospital i n Bucharest

10. Caro l I al României în capul A rmate i Sale în campania 1877-78, l itografie, Bibl ioteca Academiei Române Prince Caro l I of Romania at the Head of H i s A r m y dur ing the Campa ign o f 1877-78, l i t hog raph , L i b r a r y o f the Romanian Academy

www.mnir.ro

11. Intrarea triumfală a Armate i Române în Bucureşti, 8 octombrie 1878, litografie, Muzeu l Naţional de Artă V i c t o r y Parade of October 8, 1878 i n Buchares, l i thograph, Na t i ona l Museum of A r t

12. Trecerea Dunării, ulei pe pânză, Muzeu l Naţional de Artă Crossing of the Danube, o i l on canvas, Na t i ona l Museum of A r t

www.mnir.ro

13. Trecerea Dunării (detaliu) - Principele Caro l I , generalul A lexandru Cernat, colonei i M i h a i l Cerchez si Gheorghe Slăniceanu Crossing of the Danube (detail) - Prince Caro l I , General A lexandru Cernat, Co lone l M i h a i l Cerchez, Co lone l Gheorghe Slăniceanu

14. Trecerea Dunării (detaliu) - câţiva dintre ofiţerii de stat major si aghiotantii principelui Carol I ; în p r im plan sunt miniştrii I on C. Brătianu si Mihai l Kogălniceanu, umbrindu-şi faţa cu pălăria Crossing of the Danube (detail) - some of Prince Carol's staff officers and aides-de-camp; in the foreground are the statesmen I on C. Brătianu and Miha i l Kogălniceanu, shading his face w i th his hat

www.mnir.ro

<

15. Semnătura, data şi detalii pr iv ind compoziţia scrise pe spatele pânzei Au tho r ' s signature, date and additional details concerning the painting wr i t t en on its back

16. Bombardarea V i d i n u l u i sau „Asta e muzica ce -mi p lace ! " , u l e i pe pânză, M u z e u l Naţ io nal de Artă The B o m b a r d

ment o f V i d i n , also called „This is the music I l i k e ! " , o i l on canvas, Na t i ona l Museum of A r t

17. Bombardarea V i d inu lu i (detaliu)

The Bombardment of V i d i n (detail)

www.mnir.ro

18. Inscripţie pe spatele pânzei certificând prezenţa art istului la acţiunea descrisă Inscr ip t ion on the back of the pa int ing cert i fy ing the artist 's presence at the event

19. A tacu l asupra redute i Griviţa, ule i pe pânză, M u z e u l Naţional de Artă

Assault on the G r i v i tza Redoubt, o i l on canvas, N a t i o nal Museum of A r t

20. Inscripţie pe spatele pânzei certificând prezenţa art is tu lui ca martor ocular la bătălie Inscr ip t ion on the back of the pa in t i ng c e r t i f y ing the artist 's p re sence on the battlefield as an eye witness

www.mnir.ro

21 . V i z i t a d o m n i t o r u l u i în reduta Griviţa, ule i pe pânză, M u z e u l Naţional de Artă The Ru l ing Prince V i s i t ing the Gr iv i t za Redoubt, o i l on canvas, Na t i ona l Museum of A r t

22. V i z i ta d o m n i t o r u l u i în reduta Griviţa (detaliu) - Prinţului Caro l I îi este arătată reduta de colonelul de artilerie, Henr ic H e r k t The Ru l ing Prince V i s i t ing the Gr iv i t za Redoubt (detail) - Co lone l Henr i c H e r t k t showing the redoubt to Prince Caro l I

www.mnir.ro

23. Inscripţie pe spatele pânzei certificând prezenţa art is tu lui în reduta Griviţa Inscr ip t i on on the back of the pa int ing cert i fy ing the artist's presence i n the Gr iv i t za Redoubt

24. Caro l I la bătălia de la Plevna, ule i pe pânză, M u z e u l Naţional de Artă Prince Caro l I at the Battle o f Plevna; o i l on canvas, Na t i ona l Museum of A r t

www.mnir.ro

25. Caro l I la bătălia de la Plevna, (detaliu) -Principele Caro l şi ma i o ru l A l exandru Cand iano-Popescu încurajând soldaţii Prince Caro l I at the Batt le o f Plevna (detai l - Prince Ca ro l and Ma jo r A lexandru Candiano-Popescu encouraging the soldiers

26. Inscripţie pe spatele pânzei certificând prezenţa ar t i s tu lu i ca mar tor ocular al even imen tu lu i Inscription on the back of the pa int ing cer t i f y i n g the art ist 's presence as an eye witness of the event

! iţii I 4 v Τ ι ^ F T . 1F771

27. Pr ima întâlnire a d o m n i t o r u l u i Caro l I cu Osman Paşa după capi tulare, l i l e i pe pânză, M u z e u l N a t i o n a l de Artă

First Encounter between Prince Carol I and Osman Pasha after the Surrender, o i l on canvas, Na tional Museum of

www.mnir.ro

HBECT.'UNEA TECHNICA

IDCTIUHILOR PE OOHENOL DOINESC P E T R A ARSA.

at«

V Î W ^y/^-^^M^—^ Y^*-~^ *.i/*tZ„ <"Z£/£r-

c-/&tY Yfe*~*~è*iê+i* <^^-» •»..---

* / ̂ *Y d&dat+t'C* Υ^Λ //ι <ΥΛ*.+/

(

U~ ; SJff -—- . -

Yyi~~~^ S ^ ^ ^ U - f

à^pLûY*»^.

^. — Y*-,\jî.<é.>

"At Y · * ν^""**" " ' -^ **^Y^ S^lf-u^.

y ' » ^Y m^^/^Y^'-^^-^ Y+

Y

28-29. Contractul încheiat pe data de 10/22 iulie 1878 pentru pictarea Bombardării Vidinului şi Atacului asupra redutei Griviţa, Arhivele Naţionale - Fj'/a 7 The contract of July 22, 1878 for painting The Bombardment of Vidin and Assault on the Grivitza Redoubt, National Archives - Page 7

www.mnir.ro

Jir-Λ Λ—'t*-* ρ ... ...

'4C z^ & ψ~~^Ζ^

- fiia 2 (Page 2;

www.mnir.ro

30. Prima pagină a scrisorii lui Johann Nepomuk Schônberg către Friedrich Lachman datată 25 decembrie 1880, Arhivele Naţionale First page of Johann Nepomuk Schonberg's letter to Friedrich Lachmann, dated December 25, 1880, National Archives

www.mnir.ro

R E G E L E C A R O L I C T I T O R ŞI P R O T E C T O R A L P A T R I M O N I U L U I C U L T U R A L

Radu Coroamâ Dor ina Tomescu

în decursu l l ung i i sale domn i i Regele Carol I (domnitor 1866-1881, rege 1881-1914) a fost preocupat şi de dezvoltarea edilitar-urbanistică a localită-ţilor României.

în afara capitalei ţării, laşul s-a bucura t de o atenţie deosebită d i n acest punc t de vedere. într-unui d in discursuri le rostite de domni to ru l Carol I cu ocazia p r i m e i , d i n t r e cele optsprezece v iz i te făcute l a Iaşi, (vizită desfăşurată între 17-24 august 1866) acesta spunea: "în ce priveşte oraşul Iaşi care a fost u n u l d i n centrele pr incipale a mar i l o r şi frumoaselor ide i naţionale, şi care a sacrificat t o tu l pen t ru a da naţiune! Române cea m a i mare putere: Unireal E u îl consider ca a doua capitală a României şi sunt decis de a rezida în el regulat, dacă voi putea, o parte a anu lu i , îndată ce chestiunile generale de organizaţiune interioară mi-ar permite". Tot în cursu l acestei vizite domni to ru l semna Proclamaţia către cetăţenii ieşeni "dat în a doua mea reşedinţă. Iaşi".

Este posibi l ca domni toru l Carol I să f i avut într-adevăr intenţia de a-şi face o a doua reşedinţă la Iaşi. în p r im i i an i de domnie frecvenţa vizitelor în capitala Moldovei ne sugerează această posibil itate. Astfel, după vizita d i n 1866 au u r m a t două vizite în ianuar ie şi iun ie 1867, câte u n a în apri l ie 1868, april ie 1869, april ie 1871. După aceste şase vizite ma i urmează până în 1880 încă pa t ru ca domn, iar restul de opt vizite la Iaşi ca rege sun t între anii 1883-1912. Se constată aşadar că după Începerea const ru i r i i Peleşului Carol I renunţă la ideea de a-şl s tab i l i în oraşul Iaşi o a doua reşedinţă. Acest l u c r u n u l -a împiedicat pe d o m n i t o r şi m a i apo i rege să susţină dezvoltarea oraşului pe toate p lanur i l e şi legarea l u i p r i n t r - u n s is tem de drumur i rut iere şi căi ferate de restul ţării în aşa fel ca să-şi merite numele de a doua capitală a ţării.

Clădirile pub l i c e r id i ca t e sau cele r es taura te ca şi m o n u m e n t e l e realizate în cei 48 de an i de domnie a i l u i Carol I reprezintă n u n u m a i u n admi rab i l e fort m a t e r i a l , m o r a l şi s p i r i t u a l p e n t r u c l i m a t u l p o l i t i c şi mijloacele de înfăptuire d in acea vreme, dar ma i ales o mândrie a t r ecu tu lu i , o lecţie a prezentului şi u n s t imulent a l v i i t o ru lu i .

Interesul pent ru monumentele vechi se constată de m a i demult . Astfel, la 1860 Al . Golescu (1819-1881) în calitate de m i n i s t r u a l Cultelor inst i tu ie o comisie "pent ru cunoaşterea şi studierea monumentelor bisericeşti ale ţării".

www.mnir.ro

108 RADU COROAMÀ şi DORINA TOMESCU

Problema restaurărilor s-a precizat însă după venirea D o m n i t o r u l u i Carol care hotărăşte restaurarea biser ic i i episcopale d i n Curtea de Argeş chiar în a n u l următor venir i i sale în ţară, în 1867.

Prima biserică a cărei restaurare a început la Iaşi, a fost "Trei Erarhi " , ct i tor ie a l u i Vasile Lupu (1634-1653), construită între an i i 1637-1639 şi sf inţită l a 6 m a i 1639 de către M i t r o p o l i t u l V a r l a a m ( 1 6 3 2 - 1 6 5 3 ) . Restaurarea a fost încredinţată a r h i t e c t u l u i francez A. Lecomte de Noùy (1844-1914) a jutat de arh i t ec tu l român N. Gabrielescu (1854-1926) şi cu asistenţa une i comisi i de supraveghere formată d i n ieşenii D.Guşti (1818¬1887), Scarlat Pastia şi Andrei Vizanti . Hotărârea pr iv ind începerea lucrărilor de restaurare a fost anunţată de m in i s t ru pentru Culte şi Instrucţie publică V.A. Urechea (1834-1901), la 26 mart ie 1882, acestea beneficiind de u n pr im credit de 300.000 lei acordat de Parlament.

O dată cu începerea lucrărilor au fost muta te Şcoala primară "Trei E r a r h i " şi Şcoala preparator ie "Vasile L u p u " care funcţionau în anexele b iser i c i i şi de asemenea, au fost demolate prăvăliile şi H a n u l turcesc ce înconjurau biserica, primăria laşului renunţând cu această ocazie la veni tur i şi proprietăţi ce depăşeau 1 m i l i o n l e i , c h e l t u i n d a l t m i l i o n de le i cu e x p r o p r i e r i pe aceeaşi stradă p e n t r u a a l i n i a b i s e r i c a şi a face ca m o n u m e n t u l să poată f i văzut ma i bine. Pr ima vizită a regelui Carol I la şantierul de restaurare al biserici i "Trei E ra rh i " a fost făcută cu ocazia celei de a X l -a vizite, în iunie 1883.

Restaurarea biserici i "Trei E ra rh i " a durat ma i m u l t de 20 de an i şi în această perioadă Regele Carol I şi soţia sa Elisabeta (1843-1916) au vizitat şantierul cu ocazia fiecărei vizite făcute la Iaşi.

Sfinţirea biserici i restaurate a avut loc în ziua de 3 octombrie 1904, în prezenţa suverani lor României, a M i t r opo l i t u lu i Moldovei şi a m u l t o r alte personalităţi. Cu această ocazie a fost depus în biserică s icr iu l cu moaştele Sf intei Paraschiva adus de la Mitropol ie. Contribuţia Regelui a constat în finanţarea catapetesmei realizată d i n marmură de Cara r ra şi b ronz cu portrete în mozaic, stranelor şi odoarelor. De asemenea. Regina Elisabeta a dăruit u n Tetraevangheliar pictat de ea însăşi. De menţionat că restaurarea făcută de Lecomte de Noùy a nemulţumit pe specialiştii români care aveau alte pr inc ip i i , în sensul celor formulate încă d in 1899, de arh i tec tu l Grigore Cerchez (1851-1927) "păstrarea a tot ce este vechi şi înlocuirea cu elemente asemănătoare n u m a i a acelor părţi care ar pr ime jdu i construcţia însăşi a m o n u m e n t u l u i istoric".

în acelaşi an, pe 2 octombrie, a fost sfinţită biserica "Sfântul Nicolae Domnesc". Ctitor ie a l u i Ştefan cel Mare (1457-1504) construită între ani i 1491-1492, unde se ungeau domni i Moldovei, biserică cunoscută în întreaga lume ortodoxă p r i n faptul că Sfânta Liturghie se oficia concomitent în tre i l imb i (greacă, slavonă şi română), a început să fie restaurată d i n 1884 sub conducerea aceluiaşi arhitect Lecomte de Noùy. Cu ocazia restaurării, care a afectat grav p l anu l iniţial al biserici i a fost înlăturată şi pisania d i n 1491.

www.mnir.ro

REGELE CAROL ICTTTOR ŞI PROTECTOR AL PATRIMONIULUI 109

Cu ocazia aceleaşi a XVI-a vizite, d i n octombrie 1904, regele şi regina au part ic ipat în ziua de 4 octombrie la Serbarea Centenarului "Seminarulu i Veniamin Costache", serbare care a avut loc în nou l palat a l Seminaru lu i teologic d i n Iaşi care funcţionase iniţial începând d in 1803 la Socola. în 1886 s-a m u t a t în pa latu l r idicat de Miha i l Sturza (1834-1849) ca Palat Domnesc, în a n u l 1893 clădirii i -au fost adăugate cele două a r i p i laterale. Muzeu l Naţional de Istorie a României are în pa t r imon iu l său câteva fotografii de bună calitate, realizate cu ocazia vizitei regale d in 1904 la Iaşi.

Printre monumentele restaurate în Iaşi în t i m p u l domniei l u i Carol I se află şi Catedrala Mitropolitană, a cărei construcţie a fost începută în 1833 d in iniţiativa M i t r o p o l i t u l u i V e n i a m i n Costache (1803-1842 ) . în 1839 datorită u n u i v ic iu de construcţie acoperişul şi marea boltă a Catedralei s-au prăbuşit. Construcţia a fost reluată după planur i le iniţiale ale arhitecţilor Freywald Gustav şi Bucher şi s-a încheiat în 1841 , dar r i s c u l u n e i no i prăbuşiri a rămas. încă de la primele vizite ale l u i Carol I în Iaşi datorită stăruinţei l u i M i h a i l Kogăln iceanu ( 1 8 1 7 - 1 8 9 1 ) şi d i n 1 8 7 5 şi a M i t r opo l i tu lu i Iosi f s-a hotărât repararea şi restaurarea catedralei , l u c r u realizat în perioada 1880-1886 după planuri le arh i tec tu lu i A l . Orăscu (1817¬1894) p i c tura interioară f i ind realizată de Gh. Tăttărescu (1820-1894).

La 23 april ie 1887, în prezenţa Mi t ropo l i tu lu i Moldovei şi Sucevei, Iosif Naniescu (1875-1902) şi a famil iei regale, Catedrala, având h r a m u l mare lu i mucenid Gheorghe, a fost sfinţită.

U n a l t m o n u m e n t ecleziast ic r e s t a u r a t l a Iaşi a fost Mănăstirea Cetăţuia. A i c i restaurarea a început la 30 septembrie 1911 în prezenţa Regelui Carol, Reginei Elisabeta, Pr incipelui Ferdinand, Principesei Maria, Prinţilor Caro l şi El isabeta, a M i t r o p o l i t u l u i Moldovei şi Sucevei, P imen Georgescu (1909-1934), a p r i m u l u i m in i s t ru P.P.Carp (1837-1918) şi a altor personalităţi. Ea a constat pe lângă repararea clădirii biserici i mănăstirii în construirea unor no i ch i l i i şi a u n u i nou zid exterior pe locul unde între an i i 1669-1672 D u c a Vodă (1665-1666, 1668-1672. 1678-1683) cons t ru i se mănăstirea, chil i i le şi o tipografie. De menţionat că în t i m p u l puner i i pietrei fundamentale a noi lor chi l i i , cu ocazia celei de a XVII-a vizite a Regelui Carol I la Iaşi, dealul Cetăţuia a fost survolat de către Inginerul Aure l V la lcu (1882¬1913) care decolase cu aeroplanul "Vlalcu Γ de la Copou.

în t i m p u l domniei Regelui Carol I , în Iaşi au fost construite o serie de edificii sociale, culturale şi de învăţământ.

Printre ele se află Universitatea. Aceasta, inaugurată la 26 octombrie 1860, a funcţionat iniţial în casele l u i Costache Ghica construite după 1756 şi terminate în 1791. Pentru că după inaugurarea Universităţii de Medicină şi Farmac ie la 1 Decembrie 1879, l o ca lu l cu cele două a r i p i adăugate devenise neîncăpător s-a pus problema const ru i r i i u n u i nou sediu pen t ru Universitatea de drept, litere şi ştiinţe. în april ie 1886 Camerele legiuitoare a u a c o r d a t u n c r ed i t de două m i l i o a n e de l e i p e n t r u n o u a clădire a universităţii. După ce a fost cumpărat terenul necesar (în apropierea locu lu i

www.mnir.ro


unde se construia Liceul Internat inaugurat în 1895), teren pe care fusese 'Teatru l cel mare de la Copou" inaugurat în 1846 şi d istrus de u n incediu în 1888 cât şi terenul şcolii de Arte Frumoase şi a l Pinacotecii (fostele case Catargiu de pe strada Carol), la 23 ma i 1893, prinţul moştenitor Ferdinand (rege a l României 1914-1927) a pus p i a t r a fundamentală a n o i i clădiri. Construită după planuri le arh i tec tu lu i Louis le Blanc (1860-1903) având ca antreprenor i do i arhitecţi i ta l i en i Tro l l i şi Şcolari a fost inaugurată la 21 octombrie 1897 în prezenţa Regelui şi a Reginei. După discursuri le l u i Spini Haret (1851-1912), rectorului Nicolae Cu l ianu (1834-1915) şi a l Regelui, în Aulă au fost dezvelite două plăci comemorative. La ceremonie au asistat pe lângă mul te personalităţi şi Principele Jayme de Bourbon, f iu l l u i Don Carlos de Madr id şi generalul Constantino Witz, guvernatorul Basarabiei. Cu o zi înaintea inaugurării Universităţii, Regele, Regina şi invitaţii au asistat la un concert festiv susţinut de Elena Teodor ini (1857-1925) dedicat aceluiaşi eveniment, concert ce a avut loc la Teatrul Naţional ce şi el beneficia de o clădire nouă realizată între a n i i 1894-1896 după p l a n u r i l e arhitecţilor F e r d i n a n d F e l l n e r ( 1 8 4 7 - 1 9 1 6 ) şi H e r m a n n H e l m e r ( 1 8 4 9 - 1 9 1 9 ) şi inaugurată la 1 decembrie 1896. în Codici lul d i n 1911 la Testamentul din 1899 al regelui Carol I , acesta lăsa, pe lângă cei 300.000 de lei donaţi în 1911 Universităţii ieşene, încă 300.000 de lei pentru u n cămin studenţesc.

Cea ma i importantă construcţie d i n Iaşi, Palatul Admin is t ra t i v şi de Justiţie (actualul Palat al Cultur i i ) este legată şi ea de numele l u i Carol I .

Spuneam, la început, că domni toru l şi-a manifestat intenţia de a face d in Iaşi o a doua sa reşedinţă. Acest l u c r u a fost spus în august 1866, într-u n moment când unirea n u era consolidată n ic i pe p lan extern n ic i pe plan i n t e r n . înmânarea de către Poar ta Otomană l a 11 o c t ombr i e 1866 a f i rmanu lu i de Învestitură l u i Carol I , ce anula nota restrictivă a f i rmanului d i n 20 Noiembrie 1861 a consolidat desigur Unirea, dar totuşi s-au păstrat tendinţe separatiste ale moldovenilor ale căror valor i imobi l iare scăzuseră p r i n mutarea Capitalei la Bucureşti. De aici şi frecvenţa vizitelor la Iaşi în p r i m a parte a domnie i l u i Carol I şi probabi l şi promis iunea de a rezida spusă cu condiţia "dacă vo i putea ... îndată ce ches t iun i l e generale de organizare interioară mi-ar permite". C u m unirea s-a consolidat treptat, o a doua reşedinţă a devenit Sinaia, ia r după independenţă şi proclamarea regatulu i n u se ma i putea pune problema constru i r i i u n u i palat regal la Iaşi.

Totuşi, ieşenii n u voiau să ui te promis iunea iniţială, fie şi datorită fap tu lu i că doreau ca oraşul să aibă u n palat de mar i d imens iuni . Profitând de situaţia, reală, că Regele n u avea o locuinţă stabilă în oraş, în noiembrie 1885 cea m a i mare parte a senator i lor şi deputaţilor de Iaşi arătând că Majestatea Sa era găzduit în reşedinţe particulare "neîndestulătoare tocmai potrivite pentru prest igiul ce se datora capulu i s t a tu lu i " au cerut construirea u n u i palat . O rezolvare parţială a problemei a fost făcută în 1893 când Min is te ru l Domenii lor a cumpărat cu 280.000 lei de la Consi l iu l Comunal al laşului pa latu l Neculai Rosetti - Roznovanu (actuala Primărie a laşului), ce

www.mnir.ro

REGELE CAROL I CTITOR ŞI PROTECTOR AL PATRIMONIULUI 111

fusese achiziţionat de puţin t imp, adică în 1892 de Primărie cu 366.441 lei. Palatul Rosetti - Roznovanu data d in sec. XVIII şi a fost refăcut între

1830-1832 după planuri le arh i tec tu lu i Freywald. în 1893 a început o nouă refacere de data aceasta după planuri le arh i tec tu lu i Paul Gottereau (1843-?). Tot în 1893 s-a lua t hotărârea de a se reclădi Palatul Administrat iv . La acea vreme ieşenii numeau fostul palat Rosetti - Roznovanu "Palatul Principelui Ferdinand" existând speranţa exprimată şi în "Ecoul Moldovei" d i n 24 mart ie 1894 ca măcar f a m i l i a prinţului moştenitor ce avea deja u n f i u să-şi stabilească reşedinţa oficială la Iaşi.

Astfel prob lema p a l a t u l u i a rămas. Pe locu l respectiv a fost iniţial curtea domnească fondată de Alexandru cel B u n (1400-1431) înainte de 1 ianuarie 1432, foarte probabi l după 1408. Curtea domnească a fost refăcută succesiv în u r m a ma i mu l to r incendi i d i n secolele XVI-XVIII . Apoi pe acel loc a fost c o n s t r u i t între 1804-1806 u n pa la t domnesc de către A l exandru Moruzi Voievod (1802-1806), d i n vechea curte domnească rămânând doar poarta (distrusă la 1842) şi u n t u r n ce a rezistat până la mi j locul secolului XIX.

Noul palat arde şi el în ianuarie 1880 şi a fost parţial reclădit în 1883 în vederea de z v e l i r i i m o n u m e n t u l u i e c ves t ru a l l u i Ştefan ce l Mare .

în u r m a hotărârii luate în 1893, Curtea de Apel şi secţiile I şi I I ale T r i b u n a l u l u i a u fost m u t a t e în " P a l a t u l P r i n c i p e l u i F e r d i n a n d " după restaurarea acestuia i a r v ech iu l pa la t domnesc unde funcţionau a fost d e m o l a t şi a început în 1 9 0 6 c o n s t r u i r e a pe ace l loc a P a l a t u l u i Administrat iv şi de Justiţie după planuri le arh i tec tu lu i Ion D.Berindei (1871¬1928).Regele Carol I n u a p u t u t să-1 vadă terminat, inaugurarea având loc la 11 octombrie 1925.

Până la desemnarea ca domn al l u i Carol I , în oraşele României n u e x i s t a u s t a t u i p u b l i c e . P r i m a s t a t u i e a fost cea a spătarului M i h a i l Cantacuzino instalată în Bucureşti în faţa biserici i Colţea în 1869 realizată de scu lp toru l Kar l Storck (1826-1887). A doua statuie d in România fiind tot în Bucureşti, reprezentându-1 pe Miha i Viteazul (1593-1601) dezvelită la 8 no iembr ie 1874 şi realizată de s c u l p t o r u l francez A lber t Ernes t Carr ier Belleuse (1824-1887).

în ceea ce priveşte ridicarea în piaţa vechii Curţi Domneşti d in Iaşi a s t a t u i i l u i Ştefan cel Mare , ideea datează d i n 1874 când m a i m u l t e personalităţi ieşene în f runte cu Mi t ropo l i tu l Moldovei şi Sucevei, Cal inic (1873-1875) au propus d o m n i t o r u l u i Carol I ca aşa c u m sub pa t rona ju l suveranulu i , la Bucureşti s-a dezvelit s tatu ia l u i M iha i Viteazul, şi la Iaşi sub patronajul său să se ridice statuia l u i Ştefan cel Mare.

înainte de realizarea s ta tu i i l u i Ştefan cel Mare, domni to ru l Carol I a donat oraşului Iaşi u n bus t a l l u i Grigore Alexandru Ghica - Vodă (1764¬1767; 1774-1777) asasinat de tu r c i la 1 octombrie 1777 în piaţa Be i l i cu lu i p en t ru că se opusese v inder i i Bucovine i , I m p e r i u l u i Habsburg ic . B u s t u l realizat de sculptoru l Kar l Storck a fost înălţat în piaţa Beilic şi dezvelit la 1

www.mnir.ro

112 RADU COROAMA şl DORINA TOMESCU

octombrie 1876 de către p r i m a r u l m u n i c i p i u l u i Iaşi, Nicolae Gane (1838¬1916). Astăzi b u s t u l se află în Muzeul de artă d i n Iaşi.

între t i m p propunerea p r i v ind realizarea m o n u m e n t u l u i dedicat lu i Ştefan cel Mare s-a materializat p r i n acordarea comenzii scu lp toru lu i francez Emmanue l Frémiet (1824-1910). Ieşenii au manifestat o grabă nemoldovenească p e n t r u real izarea m o n u m e n t u l u i , deoarece în Bucureşti se mai dezveliseră două s t a t u i . Cea a l u i I on Hel iade Rădulescu (1802-1872), realizată de Ettore Ferrar i (1849-1930) în 1879 şi cea a Domniţei Bălaşa realizată de Kar l Storck în 1881, iar Constanţa se pregătea pent ru 1884 la dezvelirea s t a t u i i l u i Ov id iu realizată de acelaşi Et tore Fe r ra r i . Şi dacă Bucureştiul o luase înainte, Constanţa trebuia lăsată în urmă.

M o n u m e n t u l ecvestru al l u i Ştefan cel Mare a fost aşezat în faţa fos tu lu i palat domnesc ce arsese în noaptea de 13 spre 14 ianuarie 1880. Dezvelirea m o n u m e n t u l u i a avut loc cu ocazia celei de-a X l -a vizite a lu i Carol I la Iaşi, totodată ca pr ima vizită după încoronare. Duminică, 5 iunie 1883, după o vizită l a b iser i ca "Sfântul Nicolae Domnesc" , Regele s-a îndreptat către piaţa Pa la tu lu i Domnesc, a dezvelit s ta tu ia l u i Ştefan cel Mare r o s t i n d următoarele: "încredinţez Iaşilor, leagănul Un i r e i , această statuie, împreună cu două t u n u r i udate cu sângele preţios al generaţiunei prezente, spre a le păzi ca u n sfânt odor în onoarea neamulu i românesc". După d iscursul Regelui au lua t cuvântul Nicolae Gane, Leon Negruzzi (1840¬1890) p r i m a r u l laşului, C A . Rosett i (1816-1885) , preşedintele Camerei Deputaţilor, B.P.Haşdeu (1838-1907) şi alţii.

Altă statuie inaugurată în t i m p u l domniei Regelui Carol I a fost cea a l u i M i h a i l Kogălniceanu, pe 28 septembr ie 1 9 1 1 . S t a t u i a realizată de scu lp toru l Wladislaw Hegel (1839-1918) este aşezată în faţa Universităţii din Iaşi, iar dezvelirea ei s-a făcut cu ocazia vizitei prilejuită de semicentenarul înfiinţării Universităţii ieşene. La dezvelirea s t a tu i i au par t i c ipat Principi i Ferdinand şi Carol. Regele Carol I deşi aflat în Iaşi a t r imis doar o coroană cu următoarea inscripţie "Regele, n e u i t a t u l u i său sfetnic M.Kogălniceanu, recunoscătoare a m i n t i r e " . Totodată a t r i m i s o scr isoare autografă l u i Constant in M.Kogălniceanu. Referitor la sculptoru l Wladislaw Hegel trebuie să spunem că s-a imortal izat pe u n u l d intre altoreliefurile monumentu lu i alături de întemeietorii Universităţii ieşene. Tot el m a i realizase în Iaşi două s t a tu i : cea a l u i M i r o n Cost in (1633-1691) inaugurată în 1888, aflată în apropierea T e a t r u l u i Naţional şi cea a l u i Vasile A lecsandr i (1821-1890) instalată, chiar în faţa intrării principale a Teatru lu i Naţional şi dezvelită în 1905. S ta tu ia l u i M i r o n Cost in poate fi considerată şi monument funerar deoarece sub soclu au fost depuse osemintele c r on i ca ru lu i . Acest t ip de monument n u a rămas singular în Iaşi, deoarece sculptoru l loan Georgescu (1856-1898) care în 1886 realizase statuia l u i Gheorghe Lazăr (1779-1823) -d i n faţa Universităţii bucureştene - reformatorul d in 1818 al învăţământului d i n Ţara Românească, a făcut în 1890 m o n u m e n t u l r e f o r m a t o r u l u i învăţământului d i n Moldova la 1813, Gheorghe Asachi (1788-1869). Sub

www.mnir.ro

REGELE CAROL I CTITOR ŞI PROTECTOR AL PATRIMONIULUI 113

soc lu l m o n u m e n t u l u i a c e s t u i a a u fos t depuse în criptă o s e m i n t e l e cărturarului şi ale soţiei sale.

A XVIII-a şi u l t ima vizită la Iaşi a regelui Carol I a fost în ma i 1912. Cu această ocazie a fost dezvelită s ta tu ia l u i A lexandru l oan I Cuza - Vodă (domn al Principatelor Unite 1859-1862; p r i m u l domn al României (1862¬1866) ridicată în Piaţa Un i r i i . înălţarea acestei s ta tu i fusese hotărâtă încă din octombrie 1903 de către u n comitet de fruntaşi ieşeni.

Diferiţi oameni pol i t ic i au obiectat asupra oportunităţii plasării s ta tu i i în cent ru l laşului şi au propus aşezarea ei dincolo de barierele oraşului. Pentru a doua oară în decursul domniei sale Carol I a intervenit energic şi după c u m în 1874 hotărâse i n s t a l a r e a s t a t u i i l u i M i h a i V i t e a z u l d i n Bucureşti acolo unde se află şi astăzi, tot aşa în septembrie 1910 a hotărât ca s t a t u i a l u i Cuza Vodă să fie instalată în c e n t r u l cap i ta l e i Moldove i . Statuia pent ru care guvernul aprobase suma de 200.000 de lei s-a dovedit a costa ma i m u l t , iar suma suplimentară de 20.000 lei a fost trimisă de Rege, lu i Grigore Ghica - Deleni preşedintele c om i t e tu lu i de r id icare a s t a t u i i . Inaugurarea s ta tu i i , realizată de sculptoru l i ta l ian Raffaello Romanell i (1856¬1928), a avut loc duminică 27 ma i 1912, în prezenţa Regelui Carol I şi a v i i t o r i l o r Regi a i României F e r d i n a n d şi Caro l I I . în cuvântul său, la dezvelirea monumentu lu i , Regele spunea: "Cu o vie satisfacţie am venit în iubi ta mea a doua Capitală ... P r imul Rege al României îşi îndeplineşte o sfântă datorie, către vrednicul Domnitor al ţărilor suror i uni te , aducând în faţa acestui monument pr inosul de cinste, ce se cuvine memoriei l u i Cuza Vodă, care va rămânea de-a p u r u r i neştearsă în amint i rea poporu lu i " . A u mai lua t cuvântul M i t ropo l i tu l Pimen a l Moldovei, Grigore Ghica - Deleni, Gh. N. Botez p r i m a r u l laşului, profesori i Al .D.Xenopol (1847-1920) şi N. Iorga (1871-1940) precum şi C.C.Arion (1856-1923) în numele guvernulu i .

Vedem clar că laşul d in vremea l u i Carol I se depărta de acel oraş pe care Vasile Alecsandri îl vedea astfel "Iaşii seamănă foarte m u l t cu u n boier îmbrăcat în haine scumpe şi înconjurat de ţigani în trenţe" şi începea să semene după spusele l u i B a r b u Ştefănescu Delavrancea (1858-1918) cu "unele d i n oraşele ma i mic i d i n no rdu l Ital iei : curat, case vechi şi frumoase, linişte pre tut inden i afară de câteva strade comerciale, sânt atâtea brodel i cu une l e părţi d i n localităţi d i n L i v o rno şi m a i ales d i n Pisa ... P a l a t u l Administrat iv , Palatul Universităţii, Sfinţii Trei Erarh i , care se restaurează cu toată in ima, mintea şi pat ima f rumosu lu i ... şi o mulţime de clădiri vechi susţin frumuseţea şi originalitatea Iaşilor".

După moartea Regelui Carol I , în semn de apreciere pen t ru tot ceea ce a făcut pen t ru Iaşi, în şedinţa d in 1 noiembrie 1914, Consi l iu l Comunal a hotărât în unanimi ta te ridicarea u n u i monument şi crearea u n u i muzeu în memor ia "Mare lu i Rege Carol I " . Conducerea şi supravegherea realizării muzeu lu i şi a m o n u m e n t u l u i erau încredinţate l u i Nicolae Iorga.

www.mnir.ro


Bibliografie selectivă

- N.A.Bogdan, "Regele Carol I şi a doua sa capitală", Bucureşti, 1916. - I.D.Enescu, "După o Jumătate de veac", în revista "Arhitectura" , Bucureşti, 1941. - C . N e g r e a n u , M a j e s t a t e a sa Regele C a r o l I . N e a m u l şi Ţer i le de Hohenzollern, Focşani, 1898. - Boabe de grâu, 1932. - M.Polihroniade, Al . Chr is t ian Tell. "Domnia l u i Carol Γ, vol. I , 1866-1877. "Vremea", 1937. - I on Arh ip şi colectiv. "Iaşi". Bucureşti, 1986. - Constant in - L iv iu Roşu şi colectiv, "Iaşi", Iaşi. 1994. - M.N.I.R. Fotografii inv. 126203; 126220; 126222; 126225.

L E ROI C H A R L E S I - FONDATEUR E T P R O T E C T E U R DU PATRIMOINE C U L T U R E L

Résumé

Les premières années d u Règne de Charles I ont été caractérisées, entre autres, par les actions pour aifermir le règne et rendre permanente la monarch ie const i tut ionne l l e en Roumanie. Dans ce b u t , dès sa première visite â Jassy, Charles I a dénommé la capitale de la Moldavie comme sa deuxième résidence. Après l'anneé 1871, quand devient évident le fait que le règne s'est affermi, Charles I fixe sa résidence d'été à Sinaia et sa relation avec la ville de Iassy devient seulement culturel le et édilitaire.

De ce point de vue les auteurs présentent quelques unes des actions d u pr ince régnant et ensui te d u Roi Char les I , p o u r la r e s t aura t i on de cer ta ins m o n u m e n t s d 'archi tecture religeuse et laïque a ins i que pour la réalisation de que lques oeuvres de s c u l p t u r e et d ' a r ch i t e c tu r e . I l faut sou l i gne r que, j u s q u ' a u règne de Char les I , les v i l l es de la Roumanie n'avaient pas de statues publ iques. A ins i , la ville de Iassy reçoit, comme dona t i on de la par t de Charles I , sa première statue, celle de Grigore III Ghica; la dernière statue réalisée à Iassy avec la contr ibut ion financière du ro i étant celle de Alexandru loan Cuza. Parmi les edifices construi ts à Iassy dans cette période-la se trouvaient le Théâtre National et l'Université.

Cette communica t ion présente l'effort matériel, mora l et sp i r i tue l du Roi Charles I pour le développement édilitaire et u rba in de la ville de Jassy pendant son règne.

www.mnir.ro

Arcul de Triumf ridicat la Iaşi cu ocazia primei vizite a domnitorului Carol I, 17-24 august 1866 L ' A r c de Triomphe édifié à Iassy à l'occasion de la première visite du Prince Carol I-er, le 17-24 août 1866

Stranele domneşti de la Biserica „Trei Ierarhi"

Les stalles princierès de l'Église „Trei Ierarhi"

www.mnir.ro

Aducerea Moaştelor Sfintei Paraschiva la Biserica „Trei Ierarhi"

O n apporte les reliques de la Sainte Paraschiva à l'Église „Trei Ierarhi

Regele Caro l I şi Regina Elisabeta în faţa intrării B iser ic i i „Trei

Ierarhi"

Le Ro i Caro l I-er et la Reine Elisabeta devant l'entrée de l'Église „Trei Ierarhi"

www.mnir.ro

Sfinţirea bisericii Sfântul Nicolae Domnesc

La consécration de l'église Siântul Nicolae Domnesc

Seminarul Veniamin Costachi

La séminaire Veniamin Costachi

www.mnir.ro

Cor teg iu regal în d r u m spre Seminarul Veniamin Costachi

Le cortege roya l en route vers le Séminaire Veniamin Costachi

www.mnir.ro

Regele Caro l I punând piatra fundamentală a no i lo r ch i l i i ale Mănăstirii Cetăţuia

Le Ro i Caro l I-er en mettant la pierre de base des nouvelles cellules d u couvent Cetăţuia

Prinţul moştenitor Ferdinand punând piatra de temelie a n o i i clădiri a Universităţii d in Iasi Le Prince héritier Ferdinand en mettant la pierre de base du nouveau bâtiment de l 'Un ive r sité de Iassy

www.mnir.ro

Universitatea din Iasi L'Université de Iassy

Bustul l u i Gr igore A l exandru Ghica-Vodă, donat de d o m n i t o r u l Caro l Le buste de Gr i go re A l e xandru Ghica-Vodă offert par le Prince Caro l

Palatul Neculai Rosetti Roznovanu (Palatul Pr inc ipe lui Ferdinand), actuala Primărie a mun i c i p iu lu i Iaşi Le Palais Necu la i Roset t i Roznovanu (le Palais d u Prince Ferdinand), l'actuelle Mair ie du municipe Iassy

www.mnir.ro

Aspect d i n t i m p u l inaugurării statuii l u i A l exandru loan Cuza M o m e n t de l ' inaugurat ion de la statue de A lexandru l oan Cuza

www.mnir.ro

FUNDAŢIA U N I V E R S I T A R Ă C A R O L I C Â T E V A C O N S I D E R A Ţ I I

Cornelia Apostol

Ampla dezvoltare a statului român în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, urmare directă a dobândirii independenţei naţionale şi a consfinţirii sale politice pr in proclamarea regatului, impunea şi apariţia unor instituţii culturale adecvate. între acestea, Fundaţia Universitară Carol I deţine u n loc de frunte.

în z iua de 3 ma i 1891, Regele Carol I adresa o scrisoare preşedintelui Consi l iu lui de Miniştri, Lascăr Catargiu d in al cărei cupr ins reiese n u n u m a i dorinţa expresă a Regelui Carol de a înfiinţa o atare fundaţie, dar şi scopul acesteia. "Peste câteva zile România va serba a douăzeci şi cincea aniversare a D o m n i e i Noastre ... urmând p i l d a b u n i l o r D o m n i d i n t r e c u t şi spre amin t i r ea faptelor împlinite în acest pătrar de veac, v r o i m a înfiinţa u n aşezământ spre binele t iner imi i universitare de la toate facultăţile d i n Ţară, al căruia scop va fi de a procura studenţilor u n loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă to tdeauna deschisă, unde vor putea satisface iub i r ea lor de s tud iu ; de a veni în a ju to ru l acelora d in t re dânşii car i întreprind lucrări speciale sub direcţiunea profesorilor lor, sau pentru tipărirea tezelor, c u m şi de a da subvenţiuni acelora cari , d i n lipsă de mijloace, ar fi siliţi să întrerupă studi i le lor în dauna c u l t u r i i generale a Ţării" 1. în aceeaşi scrisoare era menţionată dorinţa Suveranului de a face o primă donaţie "o casă ce se va clădi c u c h e l t u i a l a Noastră", pe u n t e r e n de c i r ca 1200 m p , p a r t e a proprietăţii l u i Ion M. Manu, cumpărată în 1879 de Casa Regală.

în acest scop, Carol I donează M in i s t e ru lu i Culte lor şi Instrucţiunii Publice o primă sumă de .200.000 l e i 2 şolicitand totodată ca Fundaţia să fie recunoscută ca persoană morală. Scrisoarea a fost publicată în Mon i t o ru l Oficial n r . 2 7 d i n 5/17 m a i 1891 , i a r în z iua de 7 m a i 1891 M i n i s t e r u l Cu l tur i i şi Instrucţiunii Publice remite Casei de .Depuneri şi Consemnaţiuni suma de 200.000 lei cu o dobândă de 5% 3 .

M i n i s t r u l Cultelor şi Instrucţiunii Publice d i n acea perioadă, George Dem. Teodorescu 4 , întocmeşte şi prezintă proiectul de lege pen t ru declararea Fundaţiei ca persoană morală. Senatul votează legea în şedinţa d i n 3 1 mai , dar Comi te tu l delegaţilor Camerei Deputaţilor modifică pro iectu l . Legea a fost votată de Camera Deputaţilor la 27 iunie 1891 şi trece d i n n o u p r i n Senat, f i ind promulgată la 1 iulie 1891 şi publicată în Mon i t o ru l Oficial nr . 81 d i n 13/25 iu l i e 1 8 9 1 . Ea c u p r i n d e a 4 ar t i co le c u p r i v i r e l a : " a r t . l "Fundaţia Universitară Carol Γ se recunoaşte ca instituţie de stat; ar t .2 . Ea va f i p e r p e t u u sub dependinţa şi administraţia M i n i s t e r u l u i Cu l t e l o r şi

www.mnir.ro

116 CORNELIA APOSTOL

Instrucţiunii Publice; conform ac tu lu i de fundaţiune (epistola d i n 3 m a i 1891 a Majestăţii Sale Regelui Către Preşedintele Cons i l iu lu i Miniştrilor); art .3 . M in i s t e ru l Cultelor şi Instrucţiuniii Publice va reprezenta instituţiunea ca persoană morală, în toate actele Juridice care vor privi-o, precum donaţiuni, l ega tur i , procese şi altele, după legile în fiinţă; a r t4 . U n regu lament de administraţiune publică va determina amănuntele organizării exterioare a Fundaţiunii, căreia sub n ic i u n cuvânt n u i se va putea schimba menirea conform cu intenţiunea înaltului Fondator" 5 .

Edi f ic iul Fundaţiei Universitare Carol I are o istorie ce începe încă d in z iua de 3 m a i 1891 - data scr isor i i regelui Carol I . Pentru realizarea l u i "Regele întemeietor", c u m l-a n u m i t prof .Dimitr ie Onc iu l 6 , a manifestat u n interes constant încă de la conceperea p lanur i l o r arhi tecturale şi pana la f inal izarea lor în 1914. Referindu-se la aceasta E m i l Pangrat i , rector al Universităţii d i n Bucureşti, într-un discurs d in 9 ma i 1927 spunea "Şi-1 mai preocupa, pe lângă organizarea interioară, şi forma exterioară a clădirii. V r o i a ca a c i , în Piaţa P a l a t u l u i Regal, să se creeze u n a n s a m b l u de monumente cu u n caracter un i tar , care să n u depăşească n ic i aspectul, nici înălţimea clădirii Fundaţiei şi a Pa latu lu i Regal ..."7. Clădirea Fundaţiei a fost realizată în două etape. în pr ima etapă a fost construită ar ipa dinspre s t r a d a Oneşti ( 1891 -1895 ) , după p l a n u r i l e a r h i t e c t u l u i f rancez Paul Gottereau, autor şi ale altor clădiri, monumentale d i n Bucureşti c u m au fost : Palatul Regal (Corpul central). Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, Palatul Cotroceni ş.a.8.

Inaugurarea Fundaţiei Universitare Carol I a avut loc în z iua de 14/26 mart ie 1895 şi s-a bucura t de participarea înaltelor oficialităţi ale vremii . în cuvântarea rostită cu acel pri lej , Carol I subl in ia d i n nou scopul înfiinţării ei: "Am ales, p en t ru deschiderea Fundaţiunii Universitare z iua de 14 martie care ne aminteşte aşezarea patr ie i pe temeli i neclintite, spre a arăta şi mai bine scopul patr iot ic a l acestui aşezământ, întemeiat întru folosul Junimii universitare la împlinirea a 25 de an i a i Domniei Mele ... Dor ind a lăsa în u r m a Mea o mărturie vie a sentimentelor ce mă însufleţesc către ţară şi a arăta totodată necurmatu l interes ce am pent ru instrucţiune, am închinat tinerelor generaţiuni acest locaş de s tud iu , cu falnica menire de a contr ibui l a răspândirea şi înflorirea ştiinţei în România ... Legenda mănăstirii Argeşului ne arată credinţa răspândită în poporul român că, pent ru trainica întemeiere a u n u i aşezământ, trebuie îngropat în temeliile l u i o fiinţă vie. Pus-am în temelia acestei case a t iner imi i universitare via Mea credinţă în v i i t o ru l României"9.

Tot a t u n c i s-a dat c i t ire , de către teologul Gh. Popescu, a c t u l u i de inaugurare a l aşezământului de cultură "Fundaţiunea Universitară Carol I " . Documentu l p u r t a semnăturile Regelui Caro l şi ale Reginei El isabeta, a Pr inc ipese i M a r i a şi a P r inc i pe lu i F e rd inand ca şi ale u n o r importanţi demni ta r i - m i t ropo l i tu l Ghenadie; membr i a i guvernu lu i Lascăr Catargi -p r i m m i n i s t r u . Alexandru Lahovari, Take Ionescu - m i n i s t r u a l Cultelor şi al

www.mnir.ro

FUNDAŢIA UNIVERSITARĂ CAROL I. CÂTEVA CONSIDERAŢII. 117

Instrucţiunii Publice, A l exandru Margh i l oman, Cons tan t in Esarcu , Petre S.Aurelian; Gheorghe Cantacuzino-preşedlnte al Senatului , Gheorghe M a n u - preşedinte al Adunării Deputaţilor; Nicolae Cu l ianu - rector a l Universităţii Iaşi şi preşedinte a l C o m i t e t u l u i Fundaţiei; T i t u Ma io rescu - rec tor a l Universităţii d i n Bucureşti, I on Kal inderu, Constant in Rădulescu M o t r u -bibliotecar, Nicolae Fi l ipescu - p r imar a l Capitalei; dr. Constant in I s t ra t i , arh.Paul Gottereau ş.a. şi consfinţea pentru istorie acest moment.

în t imp , interesul pent ru fundaţie crescând (numărul c i t i tor i lor săi în anu l 1895-1896 a fost de 18.418, iar în an i i 1899-1900 de 52 .930 ) 1 0 , se impunea dezvoltarea corespunzătoare a clădirii.în rapor tu l d in 9 ma i 1906 se menţionează faptul că Fundaţiunea este neîncăpătoare d in două puncte de vedere: pe de o parte ea n u poate dispune de locur i destul de numeroase pentru c i t i tor i şi totodată spaţiul pentru instalarea noi lor du l apur i de cărţi este insuficient. Biblioteca a început să funcţioneze în 1895 cu 3400 volume şi d ispunea de 48 scaune. Numărul c i t i tor i lor n u ajungea la o sută pe zi. După zece an i de funcţionare, biblioteca cuprindea împreună cu arhiva peste 20.000 de volume, iar numărul c i t i tor i lor în u l t i m u l an a fost de 62.364, care au consul ta t 89.874 vo lume 1 1 . Astfel în 1911, este achiziţionat te renul şi imob i lu l Gr. Păucescu şi tot arh i tec tu l Gottereau este însărcinat cu mărirea imob i lu lu i . E l a reuşit să îmbine corpul vechi cu noua clădire d i n strada Roset t i 1 2 . în f inal , Palatul Fundaţiei Universitare Carol I , u n u l d in cele ma i însemnate m o n u m e n t e ale Cap i t a l e i , se c o m p u n e a d i n două c o r p u r i . Corpu lu i vechi d in 1895 i s-au adăugat o sală mare de conferinţe de 560 de locuri , realizată în amfiteatru; vaste săli de lectură şi depozite ale bibl ioteci i . Lucrarea, în întregul ei, a fost realizată după p lanur i l e a r h i t e c t u l u i Paul Gottereau, d ip lomat al Şcolii de Beaux - Arts d i n Paris, a jutat de George Parizot şi Roger Bolomey, arhitecţi diplomaţi a i guvernulu i francez şi de către fraţii Axerio. Inaugurarea n o u l u i corp s-a făcut în z iua de 9 ma i 1914, prilej cu care Regele Carol I spunea "Cu părintească dragoste am urmărit, an de an, mersu l acestei Fundaţiuni de cultură şi am avut marea mângâiere să constat că ea răspundea une i nevoi aşa de adânc simţite ... Sunt fericit că pot astăzi dărui Universităţii Noastre acest încăpător locaş pent ru cu l tu ra tinerelor generaţii, hărăzind totodată scumpei Noastre Capitale o clădire care face cinste celor ce au executat-o şi vrednică de înaltul ei scop" 1 3 . Cu acelaşi pr i le j , la M u n c h e n s-a bătut o medalie, operă a s cu lp t o ru lu i H.Swegerle, având pe avers efigia regelui Carol I şi pe revers imaginea clădirii 1 4. C u inaugurarea d in 9 ma i 1914 şi acel u l t i m discurs în publ ic a l Regelui Carol I , care rămâne ca u n testament a l său, se încheie p r ima perioadă a acestei instituţii regale.

La 3 februarie 1895 se promulgă, p r i n înaltul Decret Regal, nr .493, p r i m u l regulament de organizare şi administraţie a l Fundaţiei. E l a fost elaborat de Take Ionescu, m i n i s t r u a l Cultelor şi Iinstrucţiunii Publice, pe baza p ropune r i l o r l u i I on Ka l inde ru şi T i t u Maiorescu. în a r t i c o l u l 4 a l regu lamentu lu i se s t ipula : "Administraţia Fundaţiei este încredinţată u n u i

www.mnir.ro


director, n u m i t pe tre i an i , p r i n decret regal, după propunerea m i n i s t r u l u i instrucţiunii publice şi asistat de u n comitet de t re i membr i , compus d in : Rec t o ru l Universităţii d i n Bucureşti; Rec to ru l Universităţii d i n Iaşi; o persoană desemnată de A u g u s t u l F o n d a t o r . însărcinarea m e m b r i l o r comi te tu lu i este onorifică. Comitetul poate delibera cu doi membr i . E l va fi prezidat de cel ma i în vârstă" 1 5.

Regulamentul va suferi unele modificări aduse de m i n i s t r u l Cultelor şi Instrucţiunii Publice d i n 1898 în conlucrare cu rec toru l Universităţii d i n Bucureşti , C o n s t a n t i n D i m i t r e s c u - Iaşi. As t f e l , în n o u l r e g u l a m e n t p r o m u l g a t p r i n înaltul Decret Regal n r . 2 9 1 2 d i n 5 oc tombr i e 1898 şi p u b l i c a t în M o n i t o r u l O f i c i a l n r . 151 d i n 10 oc tombr i e , se spec i f i cau următoarele: " a d m i n i s t r a r e a Fundaţiunii este încredinţată, s u b înalta priveghiere a Rectorului Universităţii d i n Bucureşti, u n u i Bibliotecar n u m i t p r i n Decret Regal, după propunerea M i n i s t r u l u i Cul te lor şi Instrucţiunii Publ ice"^.

O nouă şi consistentă modif icare va sufer i Regulamentul , odată cu inaugurarea n o u l u i local, în anu l 1914. Sancţionat p r i n înaltul Decret Regal nr . 1080 d i n 13 mart ie 1914 şi publ icat în Moni toru l Oficial nr . 1 d in 1 aprilie a.a., n o u l regulament cuprindea 25 de articole s tructurate în pa t ru capitole: Scopul şi organizarea; Biblioteca; Burse şi subvenţii, Bugetul , p r i n care era creat nou l cadru de funcţionare al Fundaţiunii 1 7.

U n loc aparte îl ocupa în acest regulament art.9 referitor la atribuţiile D i rec toru lu i Fundaţiunii, care de-a lungu l istoriei acestui aşezământ a jucat u n ro l foarte important .

La c o n d u c e r e a Fundaţ ie i U n i v e r s i t a r e C a r o l I s - a u s u c c e d a t personalităţi de marcă ale vieţii cu l tura le şi ştiinţifice româneşti, c u m au fost: T i t u Maiorescu - rector a l Universităţii Bucureşti, Nicolae Cu l i anu -rector a l Universităţii Iaşi. I on Ka l inde ru - a d m i n i s t r a t o r a l Domeni i l o r Coroanei - m e m b r i a i p r i m u l u i Comitet ; Cons t an t i n Rădulescu-Motru -bibliotecar a l Fundaţiei d in 1895; G.Dem Teodorescu - director a l Fundaţiei Universitare d i n 1895; C.Dimitrescu-Iaşi - rector al Universităţii Bucureşti -Director a l Fundaţiei Universitare Carol I d i n 1899 până în 1911; bibliotecar a fost n u m i t d in 1899 Alexandru Tzigara - Samurcaş, care a activat până în a n u l 1933 . Su r sa principală de c o n s t i t u i r e a p a t r i m o n i u l u i Fundaţiei Un i v e r s i t a r e Caro l I şi îndeosebi a f o n d u l u i de carte l - a u reprezentat donaţiile, începând cu fondatori i acestui aşezământ, continuând cu instituţii part iculare şi de stat şi mergând până la persoane part iculare, îndeosebi cele care au Jucat u n ro l însemnat în viaţa culturală şi politică a ţării.

Pe o placă de marmoră aflată în partea dreaptă a f ir idei în care se află b u s t u l Regelui Carol I , realizat de scu lptoru l Wlad imir C.Hegel în 1905 la comanda M in i s t e ru lu i C u l t u r i i şl instrucţiunii Publice, se află următoarea inscripţie: "DONATORI/M.S.Reg ina E l i save ta/M.S .Reg ina E l i save ta a Greciei/Elena Dr.Tumescu/Evloghie Gheorghief/Anna C.Popovici/Dragomir Demetrescu/Societatea Dacia Română/Deutsche B a n k / " 1 8 .

www.mnir.ro


Se impune a f i menţionat în acest context şi f ap tu l că preocuparea f am i l i e i regale întemeietoare p e n t r u Fundaţia Universitară Caro l I s-a manifestat chiar şi după trecerea lor în nefiinţă.Prin testamentul său, scris la 14/26 f eb ruar i e 1899 şi deschis în 1914, Caro l I lasă Fundaţiunii Un i v e r s i t a r e , p e n t r u spor i r ea c a p i t a l u l u i şase su te m i i l e i i a r Reg ina Elisabeta lăsa în 1916 aceluiaşi aşezământ u n legat de 100.000 l e i 1 9 .

între pr inc ipa l i i donator i de carte, în p r i m u l rând trebuie menţionată A c a d e m i a Română, care în p e r i o a d a 1 8 9 1 - 1 9 3 3 a d o n a t Fundaţ ie i Universitare Carol I u n număr de 6805 volume şi broşuri. De altfel, cu ocazia participării la u n a d i n şedinţele solemne ale Academiei Române, în z iua de 17/29 mart ie 1895, Carol I mulţumea pen t ru gri ja ce a avut-o Academia Română "de a t r i m i t e t o a t e publ icaţ iuni le sa le Fundaţ iuni i Me l e U n i v e r s i t a r e " 2 0 . Continuând enumera rea , menţionăm Casa Şcoalelor, Facultatea de Medicină d i n Bucureşti, Min is teru l de Instrucţie şi a l Artelor d in Franţa (1074 volume - istorie, artă, ştiinţă); I on A.Cantacuzino (1557 volume - filozofie şi literatură), T i t u Maiorescu (4991 volume şi broşuri -literatură, istor ie , filozofie, româneşti şi străine), pro f . Ion Bogdan (3162 volume); Emanoi l Porumbaru (6874 volume - istorie şi diplomaţie), Theodor Roset t i ( 2081 vo lume şi broşuri - Jur id ice , sociale, l i t e ra r e , a r t i s t i c e ) , A lexandru Socec (928 volume - istorie, enciclopedii), D i n u Brătianu (1354 volume - medicină) şi mul te a l te le 2 1 . Desigur că numărul donatori lor şi a l donaţiilor este foarte mare , intrând în posesia Fundaţiunii exemplare deosebite, rarităţi d i n domeniu l l i terar, istoric, art ist ic , Juridic, economic, ştiinţific. în cadru l bibl ioteci i , în semn de mulţumire şi p en t ru a eterniza numele donatori lor s-a dispus ca pe lângă ştampilarea cărţilor cu numele ce lu i ce le-a donat , pe lângă înscrierea în inventar şi pub l i ca rea lor în rapoartele anuale şi Moni toru l Oficial, volumele au fost grupate în ra f tu r i în depozite, punându-se plăcuţe cu numele dona t o ru lu i 2 2 .

D i n această succintă prezentare a Fundaţiunii Universitare Carol I , n u poate să lipsească menţiunea specială asupra personalităţii l u i Alexandru Tzigara-Samurcaş, a cărui viaţă şi activitate aproape că s-au identi f icat cu cea a Fundaţiei. Art icolele şi rapoartele întocmite de acesta de-a l u n g u l anilor se pot const i tu i într-o adevărată istorie a Fundaţiei având în vedere studiile şi pregătirea sa la Universitatea şi Bibliotecile Imperiale d i n Ber l in . Alexandru Tzigara-Samurcaş a fost n u m i t bibliotecar a l Fundaţiei în z iua de 1 ianuarie 1899, p r i n înaltul Decret Regal nr .50 d in 5 ianuarie 1899, publ icat în M o n i t o r u l O f i c ia l n r . 224 d i n 13/24 i a n u a r i e a ,a . , con t rasemnat de min i s t ru l instrucţiei, Sp i ru Hare t 2 3 . Pr in regulamentul d in 1914 se aduceau modificări m o d u l u i de conducere a l Fundaţiei, p r i n înfiinţarea pos tu lu i de Director. Ar t i co lu l 9 al Regulamentului menţiona: "Directorul Fundaţiunii, n u m i t c o n f o r m a r t i c o l u l u i 5, are conduce rea efectivă şi răspunderea administraţiei Fundaţiunii, semnând şi intervenind în numele ei." E l aplică r e g u l a m e n t u l de faţă, as t f e l ca s c o p u l p e n t r u care a f os t înfiinţată instrucţiunea să fie îndeplinit 2 4. Art ico lu l cuprindea în cont inuare mul te alte

www.mnir.ro


obligaţii şi răspunderi ce reveneau d i rectorulu i Fundaţiei, astfel încât cel ce îndeplinea acest ro l se identif ica de fapt cu aşezământul pe care-1 conducea. A fost cazul l u i Alexandru Tzigara-Samurcaş, care a îndeplinit această funcţie până în a n u l 1933, când s-a schimbat şi s t a tu tu l Fundaţiunii Universitare Carol I , aşezământul devenind parte a U n i u n i i Fundaţiilor Cul tura le Regale, alături de Fundaţia Regele Ferdinand I d i n Iaşi, de I n s t i t u t u l de Cercetări Ştiinţifice Regele Carol a l II-lea d in Cluj şi de Fundaţia de Literatură şi Artă Regele Carol a l I I - lea 2 5 .

Concluzionând asupra celor prezentate în paginile anterioare putem spune că Fundaţia Universitară Carol I

- a fost u n adevărat focar a l c u l t u r i i şi ştiinţei româneşti, alături de cele două Universităţi de la Iaşi şi Bucureşti şi de Ateneul Român.

- a i c i s-au format şi apoi a u c o n t r i b u i t la dezvoltarea ulterioară a aşezământului numeroase personalităţi, generaţii de intelectual i de seamă ai României.

- a c o n s t i t u i t şi poate c o n s t i t u i şi a c u m u n exemplu semnif icat iv pen t ru ceea ce însemna societatea civilă românească la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului a l XX-lea, având în vedere faptu l că Fundaţia a apărut şi s-a dezvo l tat u l t e r i o r datorită iniţiativelor şi donaţiilor unor persoane sau instituţii preocupate de dezvoltarea culturală a României.

- în sfârşit, dar n u în u l t i m u l rând, clădirea Fundaţiei Universitare C a r o l I este u n m o n u m e n t i s t o r i c r ep re zen ta t i v , o expres ie a ample i dezvoltări a arh i tec tur i i şi construcţiilor în România acelei perioade, f i ind de fapt, o bi juterie arhitecturală a Capitalei.

NOTE

1. A lexandru Tzigara-Samurcaş, Fundaţia Universitară Carol I , în Boabe de grâu, a n I I I , 1932, p.193.

2. Ib idem 3. A l exandru Tzigara-Samurcaş, Fundaţia Universitară Caro l I . 1891¬

1931, ed. Socec et Co.S.A., Bucureşti. 1933, p. 2. V o l u m u l se află în pa t r imon iu l Muzeulu i Naţional de Istorie a României, inv. 8019. Are o dedicaţie autografă a l u i Al . Tzigara-Samurcaş, datată m a i 1936.

4. Ion Mamina, Ion Bulei , Guverne şi guvernanţi. 1866-1916, Bucureşti, 1994, p .240-241.

5. A lexandru Tzigara-Samurcaş, op.cit., p.3. 6. Ibidem, p.34 7. Ib idem 8. Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoşoaiei, Bucureşti, 1987, p .311 . 9. Cuvântările regelui Carol I . 1866-1914. vol . I I . 1887-1914, Bucureşti,

1939. p. 157-158. 10. A lexandru Tzigara-Samurcaş, op.cit., Bucureşti, 1933, p.15.

www.mnir.ro


11. Ib idem 12. Gheorghe Crutzescu, op.cit., p.199. 13. Cuvântările regelui Carol I . 1866-1914 p.485. 14. în M.N.I .R. nr . inv.648. 15. Alexandru Tzigara-Samurcaş, Fundaţia Universitară Caro l I , 1891¬

1931, p.4 16. Ibidem, p.9 17. Ibidem, p. 17-21. 18. Ibidem, p . 51 . 19. Ibidem, p .90-91; Boris Crăciun, Regii şi Reginele României, Iaşi, 1996,

p.65. 20. Cuvântările M.S.Regelui Carol I către Academia Română. 1867-1913.

Adunate şi retipărite de Dimitr ie A.Sturdza, Bucureşti, 1913, p.159. 2 1 . Alexandru Tzigara-Samurcaş, Fundaţia Universitară Carol I , 1891-1931,

B u c , 1933, p.61-62. 22. Ibidem, p.62. 23. Ibidem, p.9. 24. Ibidem, p. 18. 25. Fundaţii Regale, în Boabe de grâu. Revistă lunară ilustrată de cultură,

a n IV. 1933. p .570-571.

L A FONDATION UNIVERSITAIRE " C H A R L E S I " " . QUELQUES CONSIDERATIONS

- Résumé -

La Fondat ion Universitaire "Charles I e r " , créée en 1891 par la volonté et la cont r ibut ion d u ro i Charles I e r , a Joué u n rôle très impor tant dans la vie cu l tu re l l e de la Roumanie , dans l a f o rmat i on de p lus ieures générations d'intellectuels distingués. L ' inst i tut ion culturel le "La Fondation Universitaire Charles I e r " s'est développée sans cesse, devenant une des p lus grandes bibliothèque avec u n fond de livres dex grande importance.

Le bâtiment de la Bibliothèque Universitaire Charles I e r a été élevé en étapes; commencé en 1891-1895 i l a été finalisé en 1914 d'après les plans de l 'architecte français Paul Gottereau. Le Palais de la Fondation Universitaire "Charles I e r " constitue l ' un des plus représentatifs monuments architecturaux de la Capitale.

www.mnir.ro

http://nr.inv.648

Regele Caro l I . După o pictură de J. Kraut 1906 Le r o i Charles I . D'après une peinture de J. K rau t 1906

A c t u l inaugurării clădirii d i n 1895 L'acte de l ' inaugurat ion du bâtiment en 1895

yAROL 1

W M W ttlttirit [mtru ..fendttvittc Ur

V j AMadï. XIV Mairie, anul mani i i in l IflXCCXCV ţi XXl\ a l itu«!HH Htmtx J h W " i m MM* Jtom JklH, ΛΛΜΜ (UWfT*. * ™ HMÉ Jfam vrr« fViKiHiî mowm

r WMtftfM «JW. MtfMM ffmrfU. Λ™. Jftitft 4n«. (fret A ' Λ 5/ ;•'•'.•-> //. Mftqpml fMMl χ Twriiii. *> .»'/. /?:a-l ejmai

i /. Λ 5/ fel// Jli.Tf;»W.J 9faNM « &MM m ΙΊ' A i f n i p ija-rVi (). fe-J fum* il-Λϋ MM*! irtifll |< ('f iu MtaM U JI Ru*g tfrMl Λ.':ΛΤ .{••* /VwntoU af OmfHtib kgmltim ri .t n<M >IT|»H> tmlthr jffcatrfi i.'-'-if faaAM ~": 'tsJf!-' fh*Ù A 6«NMi » 4 Γι-νΰ.-·, i-m/ u> -iT-Brtonifi ΒΪΝΜΓ .f-i.H ΚΛ m ÎMe? .'• Γτ.,Ί-τη

éi là IM feoiuW* iut M <'U^ ~ • .' -.-iJ-s rf-t*«W An ihwnirf .-. .'-'.-ί ".-Τ'-ι i n i m-irmitt Λ M'jrl, -, ni , gMMnlri :-.,.;!. Jp/f l l fl i/uV Jli'r J.MLV.V ,Ο-ΛΙΛ pria i n i i . Λ » Μ : A * 3 Λ*ιώ. MW ^-«/un» - , • - . r-.—.. Ί I .frf

feM '=['.•_. ΙΜΙΛ*Ι·:*« eriJ 4' feu n-t it w riîi In Jjrigi• b M a r f

www.mnir.ro

Solemnitatea inaugurării d in 9 mai 1914 La solemnité de l ' inaugurat ion d u 9 mai 1914

www.mnir.ro

Depoz i t de cărţi Dépôt de livres

www.mnir.ro

VLAŞCA 1 9 0 7 . TARANT! A U F O S T INSTIGAŢI L A RĂSCOALĂ.

» t

Damlan Ancu

Răscoala d in 1907 s-a declanşat în judeţul Vlaşca la 10 mart ie , când ţăranii d i n Grosu " a u da t foc aver i i proprietăţii moşiei a rendate d - l u i Mandafaunis" 1 . Datorită metodelor folosite în instigare la revoltă, aceasta s-a răspândit cu rapid i tate în 52 de comune 2 , d i n t o t a lu l celor 96 câte avea judeţul3, ceea ce înseamnă că în zonă evenimentul a cupr ins 54 ,16% d i n tota lul comunelor.

Analiza cu atenţie a documentelor, pe care le-am avut la dispoziţie, ne permite să precizăm că în ridicarea ţăranilor la luptă au fost folosite o serie de metode ca: răspândirea broşurii "Către săteni", cu textul Reginei şi a altor broşuri; răspândirea de z v o n u r i p r i v i n d : prezenţa prinţului moştenitor Ferdinand şi a f i u lu i l u i Cuza în fruntea "studenţilor"; existenţa u n u i o rd in al ţarului Rus ie i p r i v i n d împărţirea pământului l a ţărani şi sp r i j i n i r ea răscoalei de către cele şapte puter i ; sosirea de g rupur i masive de studenţi şi olteni; căderea guvernulu i şi existenţa u n u i o rd in al stăpânirii. Ca metode directe menţionăm: şeful de garnizoană şi p r i m a r u l se a f lau în f run t ea răscoalei; folosirea steagului roşu şi ridicarea l u i pe şcoală sau biserică; ruperea f i re lor telefonice; jurăminte pe icoane, cărţi religioase şi cruce; participarea la răscoală a ţăranilor d i n alte localităţi; îmbrăcarea răsculaţilor cu hainele pe dos şi ornarea lor cu diferite i ns t rumente de producere a zgomotului ; crearea de comitete ţărăneşti; folosirea clopotelor de la biserică, a goarnelor şi tobelor şi, n u în u l t i m u l rând, ameninţarea c u bătaia şi moartea pent ru ţăranii care n u vor part ic ipa la răscoală.

Ideea că Regina sprijină mişcarea ţăranilor o desprindem d in actu l de acuzare întocmit în cazul l u i V. Kogălniceanu, Alex. Vălescu şi I on Florescu în care se arată că, pe cele 10.000 de exemplare ale broşurii "Către săteni", s-au pus , ca motto , cuvintele Reginei: "Sculaţi oameni b u n i şi ridicaţi-vă până la înălţimea datoriei noastre. A tunc i vă veţi u i m i s ingur i de puterea voastră", după care, sub semnătura "Elisabeta", s-au pus cuvintele "Regina României" 4.

Sub influenţa acestei însemnări u n logofăt "... în t i m p u l incendier i i şi pe d r u m striga cât avea putere « s ă trăiască R e g i n a » zicând că el răspunde de ceea ce se va întâmpla"5; u n Mar in D u m i t r u le citea d i n broşură şi "... spunea că acestea s u n t învăţături de la Doamna Regina şi are să se dea pământ", to t acesta precizând "... că această carte e trimisă de Regină şi V.

www.mnir.ro

124 DAM IAN ANCU

Kogălniceanu zicând că d i n moşiile ciocoilor are să se dea câte zece pogoane de pământ de flecare om [şi] islaz" 6 .

Pentru ca ţăranii să fie convinşi de veridicitatea acestui motto l i se spunea: "... dacă ar f i falsă iscălitura Reginei, n -ar f i p l i n i Văcăreştii şi temniţele cu dânsul (V. Kogălniceanu; n.n.) şi a i lu i ? Că el are o r d i n u l Reginei de a le da dreptu l şi η-a porn i t de capul l u i " 7 .

Ana l i z a m o t t o - u l u i şi a u l t i m e i fraze ne determină să ne p u n e m întrebarea: De ce, d i n momentu l 5 septembrie 1906 când V. Kogălniceanu a prezentat cuv inte le Reginei şi până în m o m e n t u l declanşării l u i "mart ie 1907", n u s-au lua t n i c i u n fel de măsuri împotriva acestuia şi a celor care îi răspundeau ideile? Dintre răspunsurile posibile ne opr im asupra aceluia d in care ar rezulta că f runtea s a t u l u i era conştientă de necesitatea rezolvării p r o b l e m e i agrare , d a r n u o p u t e a rezolva decât în u r m a u n o r revolte ţărăneşti, în condiţiile u n u i p a r l a m e n t şi g u v e r n d o m i n a t e de m a r i i propr ie tar i funciar i . Este u n posibi l răspuns şi în istorie ma i sun t asemenea exemple.

în. afara broşurii "Către săteni" anchetele efectuate, după reprimarea răscoalei, au descoperit la Toporu "două cărţi tipărite de redacţia z ia ru lu i « G a z e t a ţăranului » " 8 ; în comuna Netoţi "... între alte corespondenţe şi o broşură cu scoarţele roşii..."9; în comuna Talpa "... am găsit între altele şi o broşură intitulată « C l u b u r i l e ţ ă r ă n e ş t i » de V.G. Morţun pe care am c o n f i s c a t - o " 1 0 . Deosebi t n i se pare de s emna l a t l u c r a r e a p r o f e s o r u l u i Ţiulescu "Lupta neamulu i românesc pent ru dreptate şi l ibertate" care avea pe ea o declaraţie "... D- lu i Ion T. Ghica Prefect de Vlaşca" 1 1. Se pune d in nou întrebarea: Ce căuta cartea l u i I.T. Ghica în casa l u i Radu T. Popescu, d i n Netoţi, cunoscut ca inst igator? Găsim oare răspunsul în lucrarea sa "Date statistice asupra locuitor i lor car i n u au pământ, proprietăţilor mic i şi mar i , is lazuri lor, populaţiunii, numărului vitelor d in judeţul Vlaşca", apărute în 1908, dar care face analiza pent ru perioada 1903-1907? Greu de crezut, d a r n u i m p o s i b i l , dacă avem în vedere preocupările a c e s t u i a p e n t r u problema agrară.

U n ro l impor tan t în instigarea ţăranului vlăscean considerăm că au avut-o zvonurile care c i rcu lau p r i n sate. La Corbi i Mar i , "Svonul publ ic în comună era aşa: V i n studenţii în frunte cu principele Ferdinand şi cu băiatul l u i Cuzea şi cu m i i de oameni după e i . . . " 1 2 . La Talpa, în ziua de 11 martie 1907, l o a n Mar inescu "... a ven i t la l oca lu l primăriei în f run tea t u t u r o r locuitori lor sechestrând înăuntru pe pr imaru l şi notarul de a tunc i somându-i să scoată Ord inu l împăratului Rusiei ce-1 ţine ascuns şi care ordonă ca toate moşiile s t a tu lu i şi part icular i lor să le ia ţăranii..."1 3.

în aceeaşi perioadă învăţătorul d i n zona Chiriacu-Ciolanu-Pangăl arată "că t imp de 8 zile le-a arătat (ţăranilor; n.n.) că e minciună venirea celor 3.000 studenţi, că asemenea n u e adevărat că ei au ord in de la M.S. Regina şi de la cele 7 pu t e r i " (sublinierea noastră) 1 4. La Găujeni, în după amiaza zilei de 11 mart ie 1907 "... a venit Mar in Trandafir de la G iurg iu cu

www.mnir.ro

VLAŞCA 1907. ŢĂRANII AU FOST INSTIGAŢI LA RĂSCOALĂ 125

u n b i le t către Ştefan Ciulică, fostul pr imar, strigând că a căzut guvernul şl zicând: înainte băieţi, să mergem la capul s a t u l u i că v i n studenţii" 1 5. La Stăneşti - ţăranii erau îndemnaţi să primească învoiala d i n 10 u n a "căci aşa este o rd inu l stăpânirii"1 6, în vreme ce la Vida-Cartojani fostul p r imar spunea "Daţi băieţi, să n u ma i rămâie nimic, căci am o r d i n " 1 7 . U n alt svon, acceptat rapid, era că v in studenţii. La Putlneiu a fost linişte până la 12 mart ie "când se aduce vestea de u n d o m n căpitan că v i n a s u p j a s a t u l u i 2 .500 de răzvrătiţi armaţi " 1 8 ; l a C h i r i a c u e rau aşteptaţi 3 .000 de studenţi 1 9 , la Cosmeşti 5.000 de o l t en i 2 0 , la Găujani 2.000 de studenţi 2 1, în vreme ce la Trestenicu Popeşti se afla u n student de la Craiova 2 2 .

Pentru contracararea acestor zvonuri , d intre care remarcăm o r d i n u l ţarului, acceptul celor şapte pute r i şi pe acel căpitan de la Put lneiu, la 14 martie 1907 a fost publ icat u n manifest către învăţători, a l l u i Sp i ru Haret, M in i s t ru l Cultelor şi al Instrucţiunilor Publice, d i n care extragem: "Vrăjmaşii ţării sunt mulţi şi puternic i , şi ei atât aşteaptă: să ne duşmănim no i u n i i cu alţii, pen t ru ca să ne stăpânească şi să ne pună pe grumazi u n jug m u l t m a i greu decât acela a l suferinţelor noastre de astăzi, şi pe care n imen i nu-1 va mai putea apoi r idica n ic i odată. Vrăjmaşi a i ţării sunt aceia care au venit pe ascuns să sufle zâzania între noi. . . Deschideţi mintea sătenilor şi faceţi-i să înţeleagă că n u trebuie să asculte de şoaptele ticăloşilor care îi îndeamnă la rău, şi după ce au adus jalea şi ru ina se fac nevăzuţi, ca duhur i l e i a d u l u i " 2 3 .

Acest manifest, ca şi rapor tu l u n u i învăţător d in Cămlneasca (vezi nota 23), aprec iem că pot expl ica foarte c lar răspândirea u n o r z v o n u r i care încercau să acrediteze ideea "prinţului cel b u n " , care n u poate face dreptate din cauza celor d i n j u r u l său, idee pe care marea majoritate a conducătorilor au folosit-o cu atât ma i m u l t cu cât "prindea" foarte uşor.

în ins t i ga rea ţăranilor u n r o l i m p o r t a n t l - a u a v u t şi o pa r t e d i n personalităţile locale c u m este cazul preotu lu i Constant in Dobrescu care "... a ieşit înaintea devastatorilor îmbrăcat în sfintele veşminte şi cu crucea în mână", în v reme ce a l t p r e o t "este a cuza t că a prădat împreună c u devastatorii şi a dus la sine acasă producte", în total fiind menţionate p a t r u asemenea c a z u r i pe raza Judeţului 2 4. La V i da -Ca r t o j an i l a devastări a par t i c ipa t "şi şeful de garnizoană C o n s t a n t i n Cârtojan" 2 5 , în vreme ce pr imarul acestei comune aflat în fruntea răsculaţilor, le spunea: "Daţi băieţi, să n u rămâie nimic , căci am o r d i n " 2 6 .

O formă directă de atragere a ţăranilor a fost folosirea de steaguri roşii sau tricolore. Ivan Marinescu, d in Talpa, n u s-a ma i întors acasă "de când a plecat cu steagul p r i n c o m u n i " 2 7 . Tot d i n această comună u n ţigan de 33 de ani a umb la t cu u n steag "format d intr -o prăjină lungă de t re i şi d i n o cârpă roşie", în vreme ce alt ţăran avea "nişte cordele la pălărie" 2 8. La Corbi i Mar i , învăţătorul Theodor Seboşeanu "... a lua t d i n primărie steagul tr icolor şi l-a suit pe şcoală cântând cu copi i în şcoală «Deşteaptă-te r o m â n e » " , u n locuitor menţionând că "Acest cântec era u n manifest a l sentimentelor sale revoluţionare" 2 9 . U n a l t învăţător, d i n Gălăteni, r id i case - înainte de

www.mnir.ro

126 DAM IAN ANCU

răscoală, " u n steag la biserică". Pr imarul d i n Talpa considera că steagul roşu era " s teagu l libertăţii, a l studenţilor" 3 1 . Pen t ru a împiedica anunţarea autorităţilor, ţăranii d i n zona Ghimpaţi "... d i s t rugeau m a i întâi f irele telefonice" 3 2 , în vreme ce în Talpa "... au in t ra t cu furie în primărie rupând firele telefonice" 3 3 .

O altă metodă a fost invocarea celor sfinte, c u m este cazul la Crovu unde Vasile Penciu "ne striga: săriţi şi mergeţi cu Dumnezeu " 3 4 . în d r u m spre Tămăşeşti "dispărutul Gheorghe Stoica ia jurământ răzvrătiţilor pe o carte bisericească, ce o avea asupra sa, şi că vor merge înainte uniţi..." 3 5, cu toate că, în general, " tu tu ro r l i s-a luat jurământul în comuna lor, în faţa b i s e r i c i i , s au pe câmp, sau pe l i n i a s a t u l u i " 3 6 . P e n t r u a - i îndemna la răscoală, do i ţărani d i n Babele " u m b l a u cu o icoană pe care puneau pe săteni să o sărute şi să jure pe ea că vor f i cu toţi uniţi şi că vor ţine cu toţi în dreptate cu dânşii la devastări" 3 7. Pe lângă această metodă u n u i ţăran i s¬a dat goarna "ca să sune adunarea ca să iasă lumea la capătul sa tu lu i că vin studenţii" 3 8, p e n t r u că în altă zonă răscoala să pornească în " sune tu l de goarnă şi de tobă" 3 9.

U n u l t i m aspect asupra căruia ne op r im este acela a l "studenţilor" care, în ac tu l de acuzare a l l u i Vasile Kogălniceanu, sun t reprezentaţi de diferiţi conducători l o ca l i " s u b n u m e l e de studenţi, adică n i m i c i t o r i i proprietar i lor şi l iberator i i ţăranilor, având pentru aceasta împuternicire de la şapte împărăţii şi de la Majestatea Sa Regina" 4 0 , în vreme ce în viziunea ţăranilor studenţii erau nişte "oameni luminaţi", ieşiţi d in t re săteni, care umblă a le da dreptur i , cu toate că u n i i " i -a luat drept revoluţionari"4 1. Un învăţător îndemna pe ţărani să n u se dea în lături dacă vor veni studenţii, deoarece " n u sunt oameni răi... să n u ne speriem că ăia care p u n foc sunt t o t oameni de-ai noştri şi că ei vrea să facă bine în ţara as t a " 4 2 . Acelaşi învăţător "căuta u n cal ca să meargă călare înaintea răsculaţilor d i n satele vec ine , spunând că « v o i e ş t e a le i n d i c a el s t u d e n ţ i l o r » pe c ine să devasteze" 4 3.

Pentru a impresiona pe ceilalţi ţărani, o parte d intre aceştia "purtau p in ten i la p ic ioare" 4 4 , alţii erau "cu hainele întoarse şi cu gogoşi (ţăcălii) la p ic ioare" 4 5 , şi u n i i erau "cu căciulile şi cojoacele întoarse şi clopoţei" 4 6, motiv pen t ru care n u au p u t u t f i recunoscuţi, ma i ales că avea "pe piept atârnate capace de c u t i i de vacs şi de văpseluri zicând că sunt dicoraţl şi dându-şi numele d i studenţi" 4 7.

Fo los i rea clopoţeilor este explicată de u n logofăt care arăta: "Eu p u r t a m chiar clopoţei la picioare pentru a face ma i m u l t zgomot, f i ind noapte şi cei d i n Trestenicu-Popeşti f i i n d liniştiţi" 4 8. Cel m a i b ine este descris agentul veterinar Radu Popescu care era "îmbrăcat galant, cu gheroc, vestă şi panta loni negri, guler alb d u b l u şi cravată" 4 9. Cei cu mijloace ma i modeste p u r t a u u n "clopot la gât" 5 0 , în vreme ce a l t u l "era încins cu nişte lanţuri atârnate pe piept şi de mi j l oc " 5 1 .

www.mnir.ro


NOTE

1. Documente p r i v i n d răscoala d i n 1907 în judeţul G i u r g i u , G iu r g iu , 1982, p. 71 (se va cita Giurgiu) .

2. Ibidem, p. 243. 3. Ibidem, p. 35. 4. I b idem, p. 242 ; a c t u l de acuzare, d i n 19 i u n i e 1907, încheiat de

Camera de punere sub acuzare a Curţii de Apel d in Bucureşti. 5. A .N . G i u r g i u , " C u r t e a c u juraţi", ds . 2, f. 4 . Este v o r b a de G h .

Ogoreanu, logofătul d i n Trestenicu de Sus, sat Ludăneasca (se va c i ta Curtea).

6. Curtea, dosar 3, f. 23, verso - 24; este rezul tatul anchetelor făcute de şeful p o s t u l u i de j a n d a r m i d i n Talpa, în 24 .03 .1907 şi la care au răspuns Tebanu Stancu şi Ion Stoian D u m i t r u ; vezi şi ds. 6, f. 4; la Găujani, în 29.03.1907, Mar in Trandafir spunea că Ion Florescu "arăta o carte, care zicea că are iscălitura Reginei; citea această carte în care spunea că scrie să n i se dea pământ şi să n i se facă învoieli ma i bune" (ds. 1, f. 9 verso).

7. G iurg iu , p. 242-243. 8. Curtea, ds. 6, f. 30. 9. Ibidem, ds. 3, f. 56; la Radu Popescu, agent veterinar. 10. Ib idem, ds. 3, f. 65; prezenţa broşurii n u surpr inde deoarece I van

Mar inesu , la care s-a găsit, era organizatorul c l u b u l u i social ist d i n Cosmeşti, împreună cu fratele său Gheorghe Marlnescu.

11. Ibidem, ds. 3, f. 66 verso 12. I b i d e m , ds . 23 , f. 6 verso; d i n declaraţia învăţătorului Theodor

Şerbănescu, dată în april ie 1907; în f inal menţiona că aceştia "... dau foc şi pârjol curţilor boiereşti şi lucrează n u m a i noaptea, iar z iua se odihnesc".

13. Ibidem, ds. 3, f. 57; este declaraţia l u i Pavel Ene Ch i rcu , preşedintele cons i l iu lu i inter imar d i n Talpa; tot el îi prezintă pe Ivan Marinescu în cal i tate de organizator a l c l u b u l u i social ist d i n Cosmeşti, încă d i n 1899. Despre pericolul extern Dimitr ie A. Sturdza, declara la t r i b u n a Adunării Deputaţilor, în 14.03.1907: "D- lor , este în afară de orice îndoială că răscoalele ţărăneşti au fost organizate cu multă viclenie şi îndrăzneală... Să n u uitaţi că împrejurul nos t ru mul t e focuri ard de m a i mulţi a n i . Poate c ineva să nege că acestea n u a u avu t şi ele influenţă asupra noastră?...", în vreme ce LA. Brătescu intră direct în subiect: "... daţi afară pe D l . Rakowsky şi pe ceilalţi mişei ca dânsul, străini de neam şi mişei ca dânsul, străini de neam şi de sângele n o s t r u , şi a t u n c i se va face linişte în ţară" ( c on f o rm Dezba t e r i p a r l a m e n t a r e 1 9 0 6 - 1 9 0 7 , p . 831 -832 . ) A n t e r i o r aces to ra , N .D.

www.mnir.ro

128 DAM IAN ANCU

Sp ineanu menţiona la 9 mar t i e 1907 "Vedem c u m fraţii noştri d in toate părţile se răscoală şi dacă astăzi n u s-au răsculat peste tot, se vor răscula mâine pentru că o mână ascunsă îndeamnă la rău pe cei puţini conştienţi de drepturi le lor" (Ibidem, p. 675, col. I I şi III); despre influenţa socialiştilor ruşi şi încercarea de combatere a acestei idei, a se vedea: "1907 în perspectiva istoriei", Iaşi, 1988. p. 212-219.

14. G i u r g i u , p. 190, d i n r a p o r t u l Rev i z o ra tu lu i şcolar a l j u d . Vlaşca adresat Min is te ru lu i Cultelor şi Instrucţiunilor Publice, pr iv i tor la rolul jucat de învăţătorii d i n cupr insu l judeţului, în vremea răscoalei.

15. Declaraţia l u i Anastase Popescu, d i n Giurg iu , negustor cu prăvălie la Găujani (Curtea, ds. 1. f. 12).

16. G iurg iu , p. 279. 17. Ibidem, p. 244. 18. Ibidem, p. 194. 19. Ibidem, p. 190. 20. Ibidem, p. 182. 2 1 . Curtea, ds. 1. f.5 "Duminică 11 martie, am văzut pe M a r i n Trandafir,

ven ind călare dinspre G iurg iu , adunând oamenii . . . că v i n 2.000 de studenţi dinspre Petroşani ca să puie foc la D l . Cazacu".

22. Curtea, ds. 6, f. 49 verso "... l -am întrebat de studenţi unde sunt şi el mi -a răspuns că este n u m a i u n u l cu ei şi acel s tudent de este cu ei este d i n Craiova; a m zis să ml-1 arate şi mie şi m i - a spus că este înainte, pent ru că eu cu acest Ion Cuţurescu eram în urmă...".

23. M o n i t o r u l O f i c i a l , n r . 2 7 9 , d i n 1 4 / 2 7 m a r t i e 1 9 0 7 , p . 10832. învăţătorul d i n Cămineasca arată, la 20 mart ie 1907, că răscoala a fost declanşată de sărăcia sătenilor şi deci a ţării. "Dar ma i presus de t o a t e , a m p r i c e p u t şi răul ce l m a r e : îngenunchierea ţării sub dominaţiunea străină, de n u se potoleau răscoalele cu puşca şi cu t u n u l " (Giurgiu, p. 124).

24. G iurg iu , p. 169; informaţia este suspectă deoarece preotul era acuzat de p r i m a r u l comune i cu care era în duşmănie (comuna Crevenicu-Răduleşti), în vreme ce alt preot spune că a fost ameninţat de ţărani.

25. Ibidem, p. 245. 26. Ibidem, p. 244. 27. Curtea, ds. 3. f.65. 28. Ibidem, f. 76 verso. 29. Ibidem, ds. 23. f. 4 verso, 5. 30. G iurg iu , p. 182. 3 1 . Curtea, ds. 3, f. 20. 32. Ibidem, ds. 2. f. 11 . 33. Ibidem, ds. 3, f. 3. 34. Ibidem, ds. 2, f. 23. 35. G iurg iu , p. 245. 36. Ibidem, p. 240.

www.mnir.ro


37. Curtea, ds. 5, f. 4 verso. 38. Ibidem, ds. 1, f. 13. 39. Giurg iu , p. 279-280. 40. Ibidem, p. 240. 4 1 . Ibidem, p. 216; a se vedea "1907 în perspectiva istoriei" , Iaşi, 1988, p.

102 şi 216. 42. Curtea, ds. 23, f. 3 verso. 43. Ibidem, ds. 23, f. 2. 44. Ibidem, ds. 22, f. 5. 45. Ibidem, ds. 6, f. 22. 46. Ibidem, ds. 6, f. 3 verso. 47. Ibidem, ds. 6, f. 30 verso. 48. Ibidem, ds. 6, f. 73. 49. Ibidem, ds. 3, f. 56. 50. Ibidem, ds. 2. f. 5. 5 1 . Ibidem, ds. 2, f. 7; o descriere generală, în Giurg iu, p. 240.

VLAŞCA 1907. L E S PAYSANS ONT ÉTÉ INSTIGUÉS À L A R E V O L T E .

Résumé

L'article, par tan t de l'étude des sources pr imaires gardées dans les archives d u département de G iurg iu , présente des aspects concernant le commencement de la revolte de 1907 dans le département de Vlaşca. Sont mentionnées différentes méthodes d ' ins t i ga t i on et de soulèvement à la révolte des paysans.

www.mnir.ro

INTRANSIGENŢA L U I I O N I . C . BRĂTIANU L A CONFERINŢA PĂCII D E L A P A R I S .

Emi l Dumit rescu

Pentru pol i t ica externă românească, coordonata fundamentală, după t e r m i n a r e a p r i m u l u i război m o n d i a l , a fost aceea de i m p u n e r e spre conf irmare şi recunoaştere pe p l an internaţional, a hotărârilor popo ru lu i n o s t r u de l a 2 7 m a r t i e , 28 n o i e m b r i e şi 1 decembr i e 1918 . U n a d i n personalităţile care p r i n act iv i ta tea desfăşurată a c o n t r i b u i t l a făurirea României mar i , a fost Ion I.C. Brătianu.

Personal i tate complexă a i s t o r i e i naţionale. I on I.C. Brătianu s-a născut l a 20 a u g u s t 1864; după abso lv i rea C o l e g i u l u i "Sf. Sava" d i n Bucureşti, a u r m a t Şcoala de d r u m u r i şi podur i d i n Paris devenind inginer, specialist în construcţia de căi ferate.

Ion I.C. Brătianu a fost pregătit de tânăr de tatăl său pen t ru cariera politică, f i ind deputat, m in i s t ru , preşedinte a l Par t idulu i Naţional Liberal şi p r i m m i m i s t r u .

A fost u n foarte b u n cunoscător al istoriei naţionale, având o privire de ansamblu a evoluţiei economice, sociale şi polit ice a popo ru lu i român; a urmărit cu deosebită atenţie situaţia românilor d in Transi lvania şi în mod special activitatea Par t idu lu i Naţional; a luat at i tudine categorică în privinţa evenimentelor d i n Balcani , pronunţându-se, după i zbucnirea ce lu i de-al doilea război balcanic (iunie 1913) - pent ru intervenţia militară a României; şi-a înaintat demisia d in fruntea Par t idu lu i Naţional Român (era maior de artilerie) şi a plecat pe front, f i ind acreditat pe lângă Statu l Major a l Armate i Române, stabi l i t la Orhanie.

La 4 ianuar i e 1914, I on I.C. Brătianu a fost chemat la guvernare, având astfel pos ib i l i ta tea de a apl ica reformele agrară şi electorală, dar declanşarea p r i m u l u i război mondia l în iul ie 1914 a determinat amânarea reformelor susţinute de l iberal i .

La Consi l iu l de Coroană d i n ziua de 2 1 iul ie/3 august 1914, prezidat de Regele Carol I , toţi participanţii cu excepţia l u i P.P. Carp s-au pronunţat pen t ru o politică de expectativă; după moartea Regelui (27 septembrie/10 octombrie 1914) - nou l Rege Ferdinand I - a depus jurământul de credinţă către ţară, în nou l context Ion I.C. Brătianu devenind f igura centrală a vieţii politice româneşti.

în acestă perioadă extrem de complexă şi tensionată, p r i m u l m i n i s t r u a dovedit o prudenţă ieşită d i n comun; n u t r ebu ia să fie i r i ta te Puteri le Centrale, şi în acelaşi t imp , urmărea cu perseverenţă să asigure sp r i j i nu l

www.mnir.ro

132 EMIL DUMITRESCU

Antante i pent ru eliberarea fraţilor de sub stăpânirea străină; astfel Ion I.C. Brătianu pregătea in t ra r ea ţării în război l a m o m e n t u l o p o r t u n care să asigure făurirea s t a tu lu i naţional un i tar .

Şeful guvernulu i român stăruia ca t ra ta tu l pe care România u r m a să-1 încheie, să precizeze condiţiile intrării noastre în război, obiectivele urmărite, modalităţile colaborării şi participarea la Conferinţa de pace.

Pr in T ra ta tu l cu Antanta (4/17 august 1916), România se angaja să dec lare război n u m a i A u s t r o - U n g a r i e i , deoarece c u ceilalţi m e m b r i a i Puter i lor Centrale n u avea n i c i u n contencios t e r i t o r ia l ; Marea Br i tan ie , Franţa, Rus ia şi I t a l i a spr i j ineau dorinţa de un i r e într-un s ingur s tat a t u t u r o r românilor, garantau integritatea teritorială a Regatului şl asigurau part ic iparea cu d r ep tu r i egale a s t a t u l u i român la vi i toarea conferinţă de pace.

La Consi l iu l de Coroană d i n 14/27 august 1916 Regele Ferdinand I a declarat că România iese d in neutral i tate şi declară război Austro-Ungariei , ast fe l începând l u p t a p e n t r u e l iberarea t e r i t o r i i l o r aflate sub stăpânire străină.

După u n început b u n , situaţia militară a României s-a agravat ca urmare a dislocării pe f rontu l transilvănean a unor puternice forţe germane şi austro-ungare, precum şi a ataculu i d i n sud a trupelor germano-bulgaro-turce ; pe de altă parte , a j u t o r u l m i l i t a r p romis de Antantă, a fost to ta l insuf ic ient , departe de angajamentele luate (livrarea a cel puţin 300 tone mater ia l de război zilnic).

Copleşiţ i de forţa numerică, de t e h n i c a şi experienţa de f r o n t superioare ale i namicu lu i , ostaşii români au fost nevoiţi să se retragă; în aceste condiţii regele, guve rnu l şi celelalte autorităţi au părăsit Capitala plecând în refugiu la Iaşi, iar i n te r i to r iu l ocupat, s-a hotărât, să rămână o a m e n i p o l i t i c i c u veder i f i l ogermane, p r i n t r e aceştia f i i n d A l e x a n d r u Marghi loman şi C. Stere. De situaţia dezastruoasă a ţării, în concepţia unor fruntaşi po l i t ic i se făcea vinovat Ion I.C. Brătianu 1" 2.

într-o atmosferă deosebit de grea, ca o măsură de prevedere, pe baza u n u i acord între România şi Rusia, începând cu decembrie 1916, au fost transportate la Moscova, 40 de vagoane conţinând stocul metalic de aur al Băncii Naţionale şi a l altor bănci româneşti, bi juteri i le famil iei regale şi ale u n o r p a r t i c u l a r i , arh ive , obiecte de c u l t şi de artă în valoare totală de 9 .416.417.177 le i au r (adăugăm că unele obiecte de artă românească şi universală n u pot f i evaluate).

U r m a r e a reorganizării comandamente lo r a s p r i j i n u l u i p r i m i t d i n partea Aliaţilor p r i n Misiunea Militară Franceză condusă de generalul Henri Mathias Berthelot (sosită în ţară la 3/16 octombrie 1916), în vara a n u l u i 1917, armata română a obţinut strălucitele v ictor i i de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.

D i n păcate, aceste v i c t o r i i n u a u p u t u t f i v a l o r i f i c a t e datorită evenimentelor revoluţionare d i n Rusia cu urmări grave asupra ţării noastre;

www.mnir.ro

INTRANSIGENŢA LUI ION I.C. BRĂTIANU LA CONFERINŢA DE LA PARIS 133

Germania şi Austor-Ungaria au făcut pres iuni asupra României şi în z iua de 24 april ie/7 ma i 1918 guvernul Marghi loman a semnat la Bucureşti pacea cu Puteri le Centrale - pace impusă p r i n forţă une i ţări care nu-şi putea apăra independenţa şi integritatea teritorială, t ra tat care n u a fost sancţionat de către Rege.

Ca u r m a r e a înfrângerii P u t e r i l o r Cent ra l e , g u v e r n u l A l e x a n d r u Marghi loman a fost demis, la 24 octombrie/6 noiembrie 1918 formându-se u n n o u cabinet prezidat de generalul C. Coandă, iar t r e i zile m a i târziu, guvernul român adresează trupelor de ocupaţie inamice u n u l t i m a t u m , p r i n care l i se cere să părăsească ter i tor iu l României.

După încheierea armistiţiului cu puter i le înfrânte, guvernele ţărilor Aliate şi Asociate au trecut la pregătirea şi deschiderea în Capitala Franţei a Conferinţei de Pace - care, t imp de aproape doi an i a focalizat atenţia opiniei publice internaţionale.

Problemele care t r e b u i a u rezolvate de Conferinţă e rau m u l t i p l e şi extrem de variate, în f inal urmând să se ajungă la o nouă înfîţişare a l u m i i ; popoarele au arătat multă încredere punându-şi speranţe m a r i în lucrările mare lui f o rum de la Paris; pacea ce u r m a să fie semnată t rebuia să înlăture h e g e m o n i a pol i t ică, economică s a u mil i tară, să pună în a p l i c a r e au tode te rminarea naţională, recunoscând noi le state c ons t i tu i t e ; h a r t a E u r o p e i u r m a să fie refăcută în con f o rm i ta t e cu dorinţele popoare lo r Conferinţa Păcii constata sfârşitul mar i lor imper i i , mis iunea ei fiind aceea de fixare a detali i lor noi lor frontiere.

Este evident că s istemul tratatelor de pace ce u r m a u a fi semnate la Paris în an i i 1919-1920, erau instrumente internaţionale ce consemnau o real i tate existentă deja - statele no i , apărute pe ru ine le fostelor i m p e r i i multinaţionale.

în aceste condiţii, Raymond Poincaré, preşedintele Franţei, a deschis la Versailles, la 18 ianuarie 1919 în Sala Oglinzilor, Conferinţa de pace; aceasta s-a af lat ch ia r de l a început, sub auspic i i l e State lor Un i te ale Amer i c i i , Franţei, Mar i i Br i tan i i , Ital iei şi Japoniei .

România a part ic ipat la Conferinţa de Pace de la Paris d i n a n u l 1919 ca ţară care făcuse supreme sacrificii umane şi materiale şi îşi respectase obligaţiile asumate p r i n tratate.

Având s p r i j i n u l întregului popor care trecuse p r i n m a r i suferinţe, delegaţia României d i n care făceau parte Ion I.C. Brătianu, şeful delegaţiei, N. Mişu, ambasador la Londra , locţiitor a l şefului delegaţiei, A l . Vaida-Voievod, C o n s t a n t i n Crişan, Neagoe F londor , l o a n Pel ivan, C o n s t a n t i n Coandă, Cons tant in Diamandy, Victor Antonescu, George Danielopol , s-a deplasat la Paris, cu convingerea că vor f i apl icate in t eg ra l prevederi le t r a t a t u l u i d i n august 1916, dar desfăşurarea lucrărilor Conferinţei de pace a c o n s t i t u i t o mare dezi luzie. în c u r s u l negocier i lor , delegaţia română a cons ta t a t că une le c h e s t i u n i care in t e r e sau în cel m a i înalt g rad ţara noastră, s-au discutat şi soluţionat fără part ic iparea sa. Conferinţa a fost

www.mnir.ro

134 EMIL DUMITRESCU

condusă de "Consi l iul celor p a t r u " - premierul Franţei. Georges Clemenceau, preşedintele S.U.A., Wodrow Wi lson, p r emie ru l b r i t an i c , L loyd George şi p r i m u l m i n i s t r u a l I tal ie i , V i t tor io Emanuele Orlando, care deseori a avut comportări dictatoriale, pentru că delegaţiilor naţiunilor m ic i n u l i s-a permis să examineze în profunzime textele proiectelor Tratatelor de pace, ele fiind puse în faţa fap tu lu i împlinit.

Statele au fost împărţite în "ţări cu Interese nel imitate" care part ic ipau la dezbaterea t u t u r o r problemelor, şi "state cu Interese l imitate" , admise doar l a d i s c u t a r e a p r ob l eme l o r care le p r i v e a u n e m i j l o c i t ; România a fost încadrată în a doua categorie, deci " n u ca nişte tovarăşi cu drep tur i egale, c u m fuseserăm ega l i l a luptă" 3 . în p l u s , p e n t r u că România fusese constrânsă să încheie pace separată cu Puterile Centrale, şi pent ru că S.U.A. n u semnaseră Convenţia d i n august 1916, mari le pute r i au declarat acest act caduc, inc lusiv în ceea ce priveşte clauzele teritoriale, iar România n u m a i era considerată ţară aliată, c i "neutră"4.

Faţă de situaţia nou creată, Ion I.C. Brătianu a lua t at i tudine fermă: "Am căutat să conving pe cei mar i , că statele n u s u n t unele cu interese generale şi altele cu interese l imitate , dar că fiecare stat, acplo unde are interes, îl are tot atât de v iu şi e tot atât în drept să-1 apere, ca oricare putere mare, şi că- n u este n imen i în drept să limiteze unde interesele mele încep, şi unde se sfârşesc, decât eu însumi"5.

în memor iu l prezentat de Ion I.C. Brătianu Conferinţei Păcii pr iv ind neces i t a t ea recunoaşterii u n i r i i B a s a r a b i e i , B u c o v i n e i , B a n a t u l u i şi Trans i l vanie i cu România, a u fost aduse argumente istorice, etnografice, l ingvist ice, geografice, economice, logice care l eg i t imau ac tu l is tor ic deja înfăptuit p r i n jertfa şi voinţa poporu lu i român (şl aceasta a făcut-o în ciuda recomandărilor l u i C l emenceau , de a n u - 1 i n d i s p u n e pe preşedintele american).

Chestiunea de fond a Tra ta tu lu i cu Germania era aceea a reparaţiilor şi deoarece I o n I .C. Brătianu a c e r u t l u i C l emenceau ca România să cunoască d i n t imp prevederile T ra ta tu lu i pentru a putea aduce observaţiile sale - aceasta n u s-a făcut.

La 28 iunie 1919 în Sala Oglinzilor de la Versailles, delegaţia română, formată d i n Ion I.C. Brătianu şi generalul C. Coandă a semnat Tra ta tu l de pace cu Germania : m o m e n t u l d ramat i c a l acestui eveniment este astfel relatat de şeful delegaţiei: "... Astfel am ajuns la Versailles, în z iua în care s-a semnat T ra ta tu l cu Germania, cînd eram puşi în al ternat iva dureroasă şi plină de gri j i : să semnăm u n act de asemenea importanţă ca reprezentanţi ai u n u i stat independent, fără să-i cunoaştem cu preclziune conţinutul sau în faţa inamicu lu i să mă desolidarizez de la o acţiune, care t rebuia să asigure şi revendicările şi situaţiunea noastră în lume şi să aud acuzând România, că în faţa Germaniei, încă nesupusă, a făcut act de dezbinare ... Aşa a m fost siliţi să iscălim t ra ta tu l , fără a f i avut textu l scris şi fără ca v reunu l d i n noi să-î fi c i t i t " 6 .

www.mnir.ro

INTRANSIGENŢA LUI ION I.C. BRĂTIANU LA CONFERINŢA DE LA PARIS 135

Tra ta tu l cu Aust r ia a fost negociat în acelaşi mod: pro iectul păstrat secret până în u l t i m u l m o m e n t şi popoarele fără consimţământul l o r prealabil , obligate să-1 semneze; în faţa acestei situaţii, încă de la 13 m a i 1919, I on I.C. Brătianu a lua t Iniţiativa solidarizării statelor m i c i p en t ru apărarea intereselor lor, cerând în numele Greciei, Poloniei, Regatului Sârbo-Croato-Sloven, Cehoslovaciei şi României, d rep tu l de a examina pro iectu l t r a t a t u l u i înainte ca acesta să fie adoptat şl înmântat delegaţiei austriece. Urmarea a fost că la 29 ma i , delegaţii celor c inc i ţări a u fost invitaţi la M i n i s t e r u l de Ex te rne a l Franţei, unde l i s-a prezenta t u n r e zumat a l pro iectului de tratat , fără clauze mi l i tare şi cele pr iv ind reparaţiile care erau stabil ite ulter ior.

în v i z iunea l u i I on I.C. Brătianu, iniţiativa asigurării u n e i unităţi comportamentale a statelor m ic i aliate d in centru l şi răsăritul european avea o deosebită importanţă p e n t r u c ons t i tu i r ea u n u i b loc d i p l oma t i c ; dec i so l idar i tatea cons t i tu ia o imperioasă necesitate. Dar d i n păcate, această uni tate n u a funcţionat aşa c u m şi-ar f i dor i t iniţiatorul ei; în acest sens, i l u s t r a t i v este u n episod ce a avu t loc la sfârşitul şedinţei d i n 3 1 m a i : "Şedinţa tocmai se ridicase. în învălmăşeala sfârşitului ei, u n u l d i n p r i m i i delegaţi a i u n e i m i c i ţări a l iate , personal i tate azi cu o mare suprafaţă internaţională, se aproprie entuziast de Brătianu cu cuvintele: "Dumneata eşti adevăratul nos t ru şef! Eşti adevăratul european, iar ei - şi-i arată pe cei mar i - ei sun t balcanici i " . Clemeaceau însă observa de departe. E l veni grăbit c u d e g e t u l ameninţător , s p r e aces t d e l e ga t : " C u m , şi d - t a eşti nemulţumit?"... Iar acesta d in urmă, încovoindu-se şi făcând ma i mulţi paşi înapoi în faţa preşedintelui, care înainta cu ochi fulgerători, răspunse repede şi Int imidat : "Nu domnule preşedinte, n u ... noi n u avem n ic i u n mot iv de nemulţumire"7.

P r o b l e m a m u l t d iscutată l a Confer inţa Păci i a f o s t aceea a minorităţilor, care în Vechiul Regat p r i n decretul - lege 2085/22 m a i 1919 fusese rezolvată - "în momentu l când am acordat evreilor cetăţenia română şi p r i n ea toate dreptur i l e pol i t ice şi egala îndreptăţire în faţa legilor cu oricare alt cetăţean român"8.

însă delegaţia română a fost de acord ca în S ta tu tu l Ligi i Naţiunilor să f ie înscr isă c h e s t i u n e a minor i tăţ i lor s u b f o r m a egal i tăţ i i de rasă, naţionalitate, religie, care să privească toate statele; "Dar domni lor deputaţi, spuse I o n I.C.Brătianu, c ine credeţi că s u n t aceia, care s -au opus l a înscrierea acestui pr inc ip iu în Liga Naţiunilor, unde astăzi ele n u figurează? S-a opus la înscrierea pr inc ip iu lu i religios reprezentantul Angliei, şi s-a opus la înscrierea pr inc ip iu lu i egalităţii naţionalităţilor reprezentantului Americi l , care pent ru ţările lor n u le-au pr im i t " 9 .

Pronunţându-se categoric împotriva amestecului d in afară al oricărui stat în viaţa întemă a ţării noastre, şi referindu-se la "grija mar i lor pu te r i pent ru drepturi le minorităţilor naţionale", Ion I.C.Brătianu susţine: "Pentru aceste grave motive n u putem admite u n tratat care ne-ar impune contro lu l

www.mnir.ro

136 EMIL DUMITRESCU

d i n străinătate, care ar Invita pe u n i i cetăţeni romani să se îndepărteze în contra s t a tu lu i lor, la u n alt stat; care ne-ar pune într-o stare de Inferioritate internaţională, într-o s t a r e incompatibi lă c u d e m n i t a t e a pe care o revendicăm pen t ru s ta tu l nos t ru " 1 0 .

Şi pent ru rezolvarea fa imosului art . 5 (devenit ul ter ior ar t . 60), şeful delegaţiei române, cere ca acesta să fie astfel formulat : "România acordă t u t u r o r minorităţilor, de limbă, rasă şi religie, care locuiesc înlăuntrul noilor sale graniţe, drep tur i egale acelor pe care le au ceilalţi cetăţeni români"1 1.

O altă obiecţie majoră a l u i Ion I.C.Brătianu la Conferinţa de pace se referă la clauzele economice înscrise în Tratat şi anume la acea parte a art. 5 (art. 60) care era astfel redactat: "România aderă deasemenea la inserţlunea într-un tratat cu principalele Puteri Aliate sau Asociate a dispoziţiunllor pe care aceste Puteri le vor socoti necesare, spre a socoti l ibertatea t ranz i tu lu i şi u n regim echitabi l pent ru negoţul celorlalte naţiuni"12.

Ast fe l era lezată suverani tatea de s ta t a României, p e n t r u că ţara noastră t rebuia să semneze o convenţie conform căreia t imp de cinci an i se acorda l i b e r u l t r anz i t p e n t r u toate mărfurile, mij loacele de t r anspo r t şi supuşii Puteri lor Aliate şi Asociate, fără n ic i u n fel de vamă, în condiţii egale cu cele rezervate cetăţenilor români, şi aceasta, când situaţia economică a ţării, după război, era foarte grea. Pr in t r a ta tu l cu Austr ia , România trebuia să suporte şi o parte importantă a dator ie i fostei monarh i i , sub pretextul sporu lu i ter i tor ia l a l ţării noastre.

în şedinţa plenară a Conferinţei de pace d i n 3 1 m a i 1919, p r i m u l de legat român a p r o t e s t a t împotriva preveder i l o r care a d u c e a u grave p r e j u d i c i i suverani tăţ i i şl independenţe i naţ ionale ; adresându-se conducătorilor Conferinţei, Brătianu îi întreabă de ce România care a respectat înţelegerile cu Aliaţii este tratată diferenţiat; i s-a răspuns că acestea s u n t condiţii care se p u n n u m a i p e n t r u moştenitorii Aus t ro -Ungariei.

A tunc i , conducătorul delegaţiei noastre a replicat: "Bine, să se pună pentru toţi moştenitorii Austro-Ungariei începând cu Italia care este o putere mare şi a tunc i ne supunem şi noi; dar n u admitem să se facă două tratamente şi ca de azi înainte în C e n t r u l Europe i să fie state c ons t i tu i t e .... cu o independenţă limitată, şi state cu u n regim special... pentru că aceasta n u va fi n ic i în folosul dezvoltării lor, n ic i în interesul întregii l u m i europene" 1 3.

în faţa poziţiei ireconciliabile a mar i lor puter i , şeful delegaţiei române, Ion I.C.Brătianu s-a hotărât să părăsească Conferinţa de Pace, desemnându-1 pe Nicolae Mişu, ca p r i m delegat a l României la Conferinţă. înainte de a părăsi Capitala Franţei, Ion I.C.Brătianu a depus Conferinţei u n documentat m e m o r i u i n t i t u l a t "România în faţa Congresulu i de pace" - în care sunt prezentate rapor tur i l e d in t re Aliaţi şi România în vremea războiului şi în t i m p u l Conferinţei de Pace.

Ion I.C.Brătianu a plecat d in Paris în seara zilei de 2 iul ie 1919; el a fost obligat să părăsească lucrările Conferinţei, n u d i n cauza intransigenţei

www.mnir.ro

INTRANSIGENTA LUI ION I.C. BRĂTIANU LA CONFERINŢA DE LA PARIS 137

sale în c u r s u l t r a t a t i v e l o r , c i d i n c a u z a p r e s i u n i l o r e x e r c i t a t e de reprezentanţii mar i lor puter i , care p r i n forţă şi-au impus punctele de vedere; în legătură cu aceasta, el i-a scris l u i M. Pherekide: "Convingerea mea este că noi în n ic i u n fel n u putem p r i m i asemenea condiţii. A m moştenit o ţară independentă şi c h i a r p e n t r u a - i întinde graniţele, n u - i p u t e m j e r t f i neatârnarea"14.

Tratatul cu Austria a fost semnat la St.Germain, la 10 septembrie 1919, în absenţa delegaţiilor României şi Iugoslaviei ; în z iua de 10 decembrie delegatul României la Conferinţă, generalul C. Coandă a semnat Tratatu l de pace cu Aus t r i a , încheindu-se o pagină de luptă diplomatică, de e fo r tur i susţinute de România p e n t r u a-şi apăra independenţa şi suveran i ta tea naţională.

La înfăptuirea u n i r i i într-un s i n g u r s t a t a t u t u r o r p r o v i n c i i l o r româneşti, o contribuţie deosebită a avut şi Ion I.C.Brătianu, personalitate de f r u n t e a i s t o r i e i n o a s t r e naţ ionale , care a susţ inut p e r m a n e n t independenţa şi suveranitatea ţării în relaţiile cu celelalte state ale l u m i i , indiferent de puterea economică şi militară a acestora.

NOTE

1. C. Stere, Marele război şi pol it ica României, Bucureşti, 1918, p. 237 -s c r i a că I o n I.C.Brătianu "a j u c a t u n r o l atât de hotărâtor în catac l ismul care a d is t rus munca de veacuri a acestui popor, încât, desigur, mul te generaţiuni de istor ic i vor căuta răspunsul. Politiceşte şi-a lua t toată răspunderea şi greu va t rebu i să-şi ispăşească păcatul. Patima politică nu-1 va cruţa şi-i va întina numele. Dar istor ia va f i datoare să cerceteze cauzele adânci care, implacabi le , l - au dus la această fatalitate".

2. O. Goga, Precursor i , Bucureşti, 1989, p. 286 - " N u cred că va f i pedeps i t a c u m (Ion I.C.Brătianu), dar i s t o r i a va s t i gmat i za odată obrazul acestui om vinovat, meschin, dictator oriental , înconjurat de eunuc i şi de slugi păcătoase".

3. Situaţiunea internaţională a României - Expunere făcută în Adunarea Deputaţilor (16-17 decembrie 1919) de Ion I.C.Brătianu, Bucureşti, 1919, p. 20.

4. V.V. Tilea, Acţiunea diplomatică a României, Noiembrie 1919 - mart ie 1920, S ib iu, 1925, p.15, în Ion Scurtu , Ion I.C.Brătianu - Activitatea politică, Bucureşti, 1992, p. 53.

5. Situaţia internaţională a României. Expunere .... p. 2 1 . 6. Ibidem, p. 22. 7. Acţ iunea pol i t ică şi mil i tară a Românie i în 1919 - în l u m i n a

corespondenţei d ip l omat i ce a l u i I on I.C.Brătianu - de Gheorghe Brătianu, Bucureşti. 1939, p. 82.

www.mnir.ro

138 EMIL DUMITRESCU

8. Situaţia internaţională a R o m â n i e i p . 33. 9. Ibidem, p. 33. 10. Ibidem, p. 34. 11 . Acţiunea politică şi militară a României.... p. 76. 12. Ibidem, p. 74. 13. Situaţia internaţională a României .... p. 35. 14. Ibidem, p. 8 1 .

L ' INTRANSIGEANCE D E ION I .C. BRĂTIANU A L A CONFÉRENCE D E PAIX D E PARIS

Résumé

Ion I.C. Brătianu - personalité remarquable de notre histoire nationale a eu u n rôle extrêmement important dans la réalisation de l 'un ion en u n seul Etat de toutes les provinces roumaines. E n tant que chef de la délégation de la Roumanie à la Conférence de paix de Paris. Ion I.C. Brătianu a soutenu l'indépendance et la souveraineté d u pays par rapport aux autres Etats du monde, sans tenir compte de leurs puissances économique et mi l i ta i re .

www.mnir.ro

AŞEZĂMÂNTUL C U L T U R A L I O N I . C . BRĂTIANU

Chira Ju rca

în noiembrie 1928, cu pr i le ju l comemorării u n u i an de la trecerea în nefiinţă a celui care a fost Ion I . C. Brătianu, soţia sa, Eliza Brătianu a pus bazele Aşezământului cu l tu ra l care poartă numele mare lu i om polit ic şi care era menit , ma i cu seamă p r i n activităţi culturale, să păstreze vie memoria u n u i a d i n t r e cei m a i de seamă oamen i p o l i t i c i români. Iniţial, s e d i u l Aşezământului a fost în str. Doamnei nr . 8 1 . Şedinţa s-a ţinut în locuinţa doamnei Brătianu d i n str. Lascăr Catargiu n u 5 (azi Biserica Amzei) 2 .

Domeniile în care Aşezământul şi-a propus să activeze de la început au fost: pub l i carea d i s cu r su r i l o r l u i I on I . C. Brătianu şi organizarea u n e i b ib l i o t ec i care să-i poarte nume l e . începând d i n a n u l 1935 se adaugă scopurilor pe care şi le-a propus iniţial şi activitatea pent ru realizarea une i statui a o m u l u i polit ic care a fost I on I .C . Brătianu.

Conform prevederilor cuprinse în s ta tu t 3 , Aşezământul era condus de Aduna r ea Generală formată d i n m e m b r i i f o n d a t o r i şi d i n cei care a u dobândit această calitate ul ter ior datei la care s-a const i tu i t Aşezământul. Consi l iul de administraţie era forul general de conducere a l Aşezământului4. Conducerea operativă era încredinţată u n u i Comitet de Administraţie 4 iar cele t r e i d o m e n i i în care s-a desfăşurat ac t i v i t a t ea în m o d c u r e n t , a l publicaţiilor5, a l b ib l io tec i i 6 şi a l ce lui care se ocupa cu realizarea s t a t u i i 8

erau conduse de către u n comitet format d i n opt persoane. Pentru o funcţionare optimă a Aşezământului s-a n u m i t u n director

care s-a ocupat în mod nemij locit de activitatea curentă a acestuia, ca şi d i r e c t o r i l a f iecare d i n cele t r e i d o m e n i i de a c t i v i t a t e . Ca d i r e c t o r a l Aşezământului a fost n u m i t Constant in C. Giurescu. Profesorul universi tar de is tor ia d r ep tu lu i , George Fotino a fost n u m i t director a l b ib l io tec i i iar George Brătianu director a l publicaţiilor. D i n a n u l 1935, când s-a creat Comite tu l p e n t r u r id icarea s t a t u i i , d i rector a l acestuia a fost n u m i t A l . Lapedatu.

încă d i n a n u l 1929 a u e x i s t a t preocupăr i p e n t r u r e z o l v a r e a problemelor majore ale Aşezământului legate de sediul său şi a l bibl ioteci i . Eliza Brătianu a făcut o donaţie Aşezământului d i n viaţă şi anume imob i lu l din str. Lascăr Catargiu nr . 3 împreună cu imob i lu l d i n faţă de la nr . 5 unde a tunc i se găsea instalată "Societatea A lb ina " , păstrându-şi u z u f r u c t u l asupra clădirii de la nr . 3 şi al eta jului 1 al imob i lu lu i de la nr . 5. Astfel, încă din i anuar i e 1929 Aşezământul a avu t plină şi liberă dispoziţie asupra parterului de la nr . 5, destinat bibl ioteci i . Pentru aceasta s-au formulat însă

www.mnir.ro

140 CHIRA JURCĂ

şi unele condiţii: "Aşezământul şi-a luat obligaţia să transforme, să modifice, să completeze l o ca lu l dăruit, ast fe l ca p a r t e r u l să fie amenaja t p e n t r u p r im i r ea b ib l i o tec i i şi eventuala ei sporire, scop în care Aşezământul va destina suma necesară"9. De asemenea, Aşezământul u r m a să ia asupra sa obligaţia să întreţină bibl ioteca, înscriind în fiecare an în buget u n fond special afectat aces tu i scop şi des t ina t che l tu i e l i l o r p e n t r u retribuţiile p e r sona lu lu i , încălzit, i l u m i n a t , şi p e n t r u cumpărarea de cărţi conform deciziei Comi te tu lu i . Pr in testament Eliza Brătianu intenţionează să lase Aşezământului total i tatea clădirilor situate la adresa ma i sus menţionată. P e n t r u toate amenajările necesare, D i n u Brătianu care a p a r t i c i p a t la şedinţa Comite tu lu i d in 16 februarie 1929 crede că suma de pa t ru milioane este acoper i toare 1 0 . Tot a tunc i , Tancred Constant inescu a donat pentru bibliotecă suma de 100.000 lei iar Constant in Băicoianu, în acelaşi scop, suma de 50.000 lei. La rândul lor Vintilă şi Constant in I . C. Brătianu care au p r i m i t p r i n testament biblioteca de la Florica au donat cele aproximativ 6.000 de volume pentru biblioteca care pur t a numele frate lui lor, Ion I . C. Brătianu. Acest fond de carte va f i nuc leul în j u r u l căruia se va realiza una d in t re cele m a i m a r i b ib l iotec i d i n ţară care n u m a i până la finele a n u l u i 1933 va conţine aproximativ 20.000 de volume, frumos legate şi catalogate, pregătite pent ru publ ic de îndată ce Comitetul va hotărî aceasta. Printre cei m a i însemnaţi donator i au fost nepoţii l u i D. A. Sturdza. Cu donaţia făcută de ei, fondul de carte a l bibl ioteci i a depăşit cifra de 25.000 de volume. La ea se adaugă şi cele circa 150 de reviste de istorie şi cultură istorică.

Amenajarea celor două clădiri, iniţial locuinţe, pen t ru nou l lor scop a revenit a rh i t ec tu lu i Petre Antonescu, l u c r u cât se poate de firesc având în vedere că tot el a realizat p lanuri le de arhitectură după care s-au construit iniţial imobilele. Pe lângă modificările de ma i mică importanţă pe care le-au s u p o r t a t imob i l e l e în a n s a m b l u şi a n u m e t r a n s f o r m a r e a u n o r spaţii destinate iniţial p en t ru locuinţe şi care u r m a u să devină depozite pentru cărţi, manuscrise şi hărţi, spaţii pent ru birouri le personalului bibl ioteci i etc. o preocupare specială a manifestat Petre Antonescu pent ru sala de lectură. Ca edif iciu, sala este nouă, adăugată vechiu lu i edificiu, cu o suprafaţă de 200 de m 2 . Ea este prevăzută cu ferestre pe ambele l a tu r i ceea ce asigură u n i l um ina t op t im pent ru cei ce o frecventează.

în şedinţa Comite tu lu i de direcţie al Aşezământului d i n 25 iul ie 1931 se acceptă o fer ta făcută de Soc ietatea "Clădirea românească" care se adresase an te r i o r Aşezământului c u o adresă în care se spune : "Avem onoarea a oferi p r i n prezenta să executăm clădirea ce doriţi a ridica pe terenul dumneavoastră d in str. Lascăr Catargiu nr . 5 conform proiectului întocmit de domnu l arhitect Petre Antonescu" 1 1 . Contractu l cu Societatea "Clădirea românească" a fost semnat d i n partea Aşezământului de G. S. Săpunaru şi a rh . C. Ciogolea. Tot a tunc i s-a hotărât instalarea caloriferelor în sediul Aşezământului. Pentru aceste lucrări s-a acceptat acordarea unu i avans de 1,5 mil ioane pentru "Clădirea românească".

www.mnir.ro

AŞEZĂMÂNTUL CULTURAL ION I.C. BRĂTIANU 141

Probabil, construirea no i i săli şi amenajările la clădire au început în a n u l 1931. N u cunoaştem data la care ele s-au finalizat. La 19 m a i 1938 Societatea IROSCA, specializată în confecţionarea mobi l i e ru lu i pent ru săli de spectacole şi care a confecţionat asemenea mobil ier pentru cinematografele "Aro", "Scala" şi "Car l ton" ca şi pentru M in i s t ru l de Interne (sala de cezură) şi M i n i s t e r u l de Justiţie (sala de şedinţe), se oferă să realizeze m o b i l i e r u l pent ru sala de lectură a Bibliotecii Aşezământului. Mobi l ierul existent astăzi în sală (în l oca lu l descris m a i sus funcţionează în prezent Bibl ioteca de Lucrări Speciale care este secţie a Bibl iotec i i Naţionale) este cel or ig inal . Mesele şi fotoliile pent ru c i t i tor i , dulapuri le d i n sală, mobi l ierul şi întregul spaţiu destinat pent ru activitatea în sală a custode! supraveghetoare este, în l i n i generale, cel o r i g ina l . Cu trecerea t i m p u l u i şi d i n raţiuni pract ice , v e c h i u l u i mob i l i e r i s-au adăugat piese no i , c u m ar f i ceasul s i t u a t pe peretele d i n faţa ci t i tor i lor care este, probabi l de dată ma i recentă.

Activităţile Bibl ioteci i au fost numeroase şi variate. A u fost organizate c i c lu r i de conferinţe pe teme diverse, expoziţii de carte rară, manuscr ise , hărţi, stampe etc. care s-au bucura t de u n larg interes şi care au popularizat cele ma i interesante lucrări existente în pat r imoniu l Bibliotecii . O astfel de expoziţie care a prezentat cărţi rare şi vechi tipărituri româneşti a fost organizată şi cu p r i l e ju l v iz i te i l u i Louis B a r t h o u în ţara noastră. Toate aceste realizări datorate în mare măsură d i rectorulu i George Fotino a făcut posibilă publicarea în anu l 1933 a lucrării "Biblioteca l u i Ion I . C. Brătianu" al cărui autor este 1 2 . Lucrarea, cu caracter monografic, cuprinde is tor icul , organizarea şi programul de acţiune urmărit. A apărut în frumoase condiţii tehnice şi conţine numeroase r eproducer i d i n cărţi rare şi manusc r i s e existente în Bibliotecă.

La începutul a n u l u i 1935 d i r e c t o r u l Fo t ino i n f o r m a C o n s i l i u l de Administraţie că "opera de inventariere şi catalogare, p r i n fişe amănunţite este încheiată. Volumele sunt gata pentru a f i puse la dispoziţia cit i tor i lor . Această activitate va cont inua pe măsură ce noile achiziţii care au sporit şi continuă să sporească într-o foarte însemnată proporţie f ondu l iniţial a l colecţiilor. Astfel, Biblioteca Ion I . C. Brătianu a devenit u n a d intre cele ma i însemnate d in ţară. Sunt 20.000 de volume legate cu multă îngrijire. Fondul spec ia l care c u p r i n d e vechi le tipărituri româneşti are aproape 500 de volume, mu l t e d in t re ele rarităţi" 1 3. Aşa dar, bibl ioteca putea f i deschisă pentru publ ic la data pe care Comitetul o va fixa.

Activitatea secţiei Publicaţii 1 4 s-a materializat în apariţia, până în anu l 1935 a primelor două volume cuprinzând discursuri le l u i Ion I . C. Brătianu rostite între 1895-1909. Cu pr i l e ju l Şedinţei Comi te tu lu i de Administraţie d in 15 februarie 1935 cei prezenţi sunt informaţi că foarte curând vor apare şi volumele I I I şi IV. La acea dată ele se aflau în curs de tipărire şi cupr ind discursuri le rostite în perioada 1909-1922. Vo lumul V, în viziunea celor care au pregătit această lucrare, prezintă perioada 1922-1927 iar vol. V I , u l t i m u l prezintă i n d e x u l genera l . Documente l e cercetate evidenţiază şi une l e

www.mnir.ro

142 CHIRAJURCA

n e a j u n s u r i legate de această ac t i v i ta te . F a p t u l că vo lumele a u apărut eşalonat n u a fost de natură să favorizeze comercializarea lor. în general, oameni i n u sun t tentaţi să cumpere lucrări formate d i n volume care apar în mod eşalonat de teamă că la u n moment dat, d i n motive diverse apariţia lor poate fl oprită. De aceea ediţiile de "Opere complete" se difuzează m u l t ma i bine.

Toate acestea au necesitat importante fondur i financiare care au fost obţinute fie p r i n plasamente de capital, în pr inc ipal în efecte de stat, fie p r i n donaţii în ban i . Pr intre cei m a i însemnaţi donator i s-au numărat Banca Naţională care a dona t s u m a de 500 .000 l e i p e n t r u Bibliotecă, Banca Românească care a donat suma de 100.000 lei şi a promis să acorde anual această sumă. Societatea "Petroşani" a donat o maşină de scris Underwood. Aceiaşi societate, împreună cu Societatea "Lupeni" au lua t asupra lor plata sa l a r iu lu i u n e i dactilografe a Bibl ioteci i . Pr intre persoanele fizice pe care documentele îi menţionează că au donat sume de ban i se numără reputa tu l profesor moldovean Philippide, Fil ip Lahovary şi George Popescu.

A treia preocupare majoră a Aşezământului a fost cea referitoare la ridicarea monumen tu lu i l u i Ion I . C. Brătianu. Sarcina strângerii fondurilor, procurării materialelor necesare, realizarea contractelor cu artiştii ce u r m a u să se i m p l i c e în rea l i zare lucrării etc. a r even i t u n u i c om i t e t . P en t ru c o n s t i t u i r e a l u i l a 1 no i embr i e 1935 m i n i s t r u l Cu l t e l o r şi A r t e l o r , A l . Lapedatu a convocat la Min is t e r câteva personalităţi care s-au numărat pr in t re cei m a i apropiaţi colaboratori a i l u i Ion I . C. Brătianu. A u dat curs invitaţii, p r in t r e alţii, N. T i tu lescu, V ic tor Antonescu, M i h a i l Sadoveanu, A lexandru Donescu, Dr. Constant in Angelescu, Richard Franassovici, Stelian Popescu, Tanc r ed C o n s t a n t i n e s c u şi alţii. E l i za Brătianu n u a p u t u t part ic ipa la această întâlnire care fusese inspirată de ea. în schimb, a t r imis o scrisoare care a fost citită de A l . Lapedatu la începutul şedinţei. Cei prezenţi au fost înştiinţaţi de dorinţele Elizei Brătianu care a rugat comitetul să fie de acord ca m o n u m e n t u l să fie amplasat în grădina casei sale cu deschidere în pre lungirea străzii Dacia (în prezent bu levardu l a fost deja prelungit ) . Cea de a doua dorinţă a fost ca monumentu l să fie realizat de scu lp toru l Ivan Mestrovici. Tot acum a fost ales u n comitet care să se ocupe nemi j loc i t de ridicarea m o n u m e n t u l u i format d i n foştii colaborator i a i l u i Brătianu şi în care să fie i n c l u s şi p r i m a r u l genera l a l Cap i t a l e i . Ca preşedinte al Comite tu lu i a fost ales A l . Lapedatu. D i n rândurile Comitetului care era relativ numeros şi deci n u tocmai operativ, u r m a să se formeze o delegaţie care să se ocupe nemijlocit de problemele ridicării monumentu lu i .

Con t rac tu l cu Ivan Mestrovic i a fost semnat de A l . Lapedatu la 12 decembrie 1935 în numele Comitetului . în contract sun t prevăzute obligaţiile celor două părţi: Ivan Mestrovici să execute statuia d in granit gris-foncee de Jablaniţa, procurarea mater ia lu lu i revenind în sarcina l u i , inc lusiv marmura pent ru soclu şi să furnizeze p lanu l de amplasarea a monumen tu lu i în parcul d i n faţa Bibl ioteci i . Al . Lapedatu, în calitate de reprezentant a l Comitetului

www.mnir.ro


se angajează să plătească suma de 140.000 de franci elveţieni, transformaţi în d i n a r i iugoslavi în fe lu l următor: 46.666 f ranc i în m o m e n t u l semnării contractu lu i , 46.666 când statuia va fi gata în mărime naturală şi 46.666 când s t a t u i a va f i livrată împreună c u m a r m u r a necesară realizării piedestalului. Eforturi le de peste tre i an i ale celor ce s-au impl icat în această acţiune au fost deosebite. Ele s-au soldat cu numeroase donaţii făcute de persoane fizice care l -au cunoscut, l -au apreciat sau, într-un fel sau a l tu l au benef iciat de stădania, m a l ales în p l a n po l i t i c a m a r e l u i dispărut. A u cont r ibu i t , de asemeni, numeroase şcoli şi instituţii de cultură, instituţii financiare în mod deosebit Banca Naţională, instituţii ale s ta tu lu i , ministere, prefecturi şi primării. Cu importante sume au contr ibu i t şl bisericile, atât cea ortodoxă cât şi cea greco-catolică.

La 2 4 n o i e m b r i e 1938 a fost organizată f es t i v i t a t ea inaugurării m o n u m e n t u l u i l u i I on I . C. Brătianu. Conform p rog ramu lu i anunţat d i n t imp, festivităţile au început la ora zece în Piaţa I on I . C. Brătianu, n o u creată şi amenajată 1 5, p r i n t r - u n serviciu religios. După intonarea I m n u l u i Naţional au fost rostite cuvântările stabil i te în prealabi l de către Comitet. Festivitatea s-a încheiat cu defilarea p r i n faţa monumentu lu i . Pr imi i care au adus astfel omagiul lor mare lu i dispărut au fost reprezentanţii comunelor, pe judeţe şi în ordine alfabetică. A u u r m a t şcolile, societăţile de to t fe lul şi sindicatele. Colegii, prieteni i şi colaboratori i i -au adus la rândul lor omagiul de recunoştinţă pent ru ceea ce au realizat împreună. Defilarea s-a încheiat de organizaţiile PNL, p a r t i d u l care t i m p îndelungat a m i l i t a t p e n t r u înfăptuirea României moderne , a i d e a l u l u i naţional şi în care f a m i l i a Brătianu, p r i n Ion C. Brătianu în secolul al XIX-lea şi Ion I . C. Brătianu, cel acum omagiat, a avut u n ro l de pr ima mărime de n imen i contestat.

Presa vremi i şi n u n u m a i cea liberală a prezentat pe larg aspecte de la solemnitate. Dezvelirea monumen tu lu i a fost o sărbătoare a tu tu ro r . E i au considerat m o n u m e n t u l ca pe u n s imbol a l împlinirii dator ie i către ţară, către neam şi Coroană 1 6.

După instalarea to ta l i tar i smulu i Aşezământul şi-a încetat activitatea. Multe d intre volumele biblioteci i au fost înstrăinate ca şi o mare parte d in m o b i l i e r u l său. S t a t u i a a fost luată de no i l e autorităţi c o m u n i s t e şi depozitată în aşa fel încât n imen i să n-o ma i vadă 1 7. D i n fericire însă, n-a fost distrusă. Probabil că f i ind d in granit, material ce n u poate fi fefolosit a determinat autorităţile comuniste să n u procedeze ca în cazul s ta tu i i regelui Carol I realizată de acelaşi sculptor, Ivan Mestrovici. Aceasta, fiind d i n bronz a fost topită fapt ce a dus la u n proces între sculptor şi noile autorităţi de la Bucureşti. Pentru că Ivan Mestrovici era a tunc i u n u l d intre cei m a i m a r i sculptori a i l u m i i , gestul autorităţilor române de a distruge o operă de artă, a fost c o n d a m n a t pe p l a n internaţional. Aşa se face că m o n u m e n t u l s-a păstrat şi în anu l 1991 a fost reaşezat în vechiul loc. A fost u n important gest de r e s t i t u i r e istorică care t r e b u i e c o n t i n u a t şi p r i n amena ja rea corespunzătoare a spaţiului în care monumentu l este amplasat. S-ar pune

www.mnir.ro

144 CHIRAJURCA

astfel în valoare n u n u m a i u n m o n u m e n t de artă de o valoare artistică deosebită, n u n u m a i personalitatea l u i Ion I . C. Brătianu, c i şi u n moment însemnat d i n t r ecutu l nos t ru .

NOTE

1. I on I . C. Brătianu d i n 16 februarie 1929 menţionează ca sediu str. Paris nr . 8, fostă Doamnei. B. L. S., fond Brătianu, dosar 60, f i la 12

2. Idem. 3. A fost publ icat în M. O. nr . d in sept 1924. 4. în câteva procese verbale se fac diverse referiri la Statut . Cel d in 16

f e b r u a r i e 1929 , a l C o n s i l i u l u i de Administraţ ie a d i s c u t a t şi modificarea art . 2, a l iniat 3. B. N. ( B. L. S.), fond Brătianu, dosar 60, fila 12.

5. Eliza Brătianu, Constant in I . C. Brătianu, dr. C. Angelescu, Tancred Constantinescu, Victor Antonescu, S. Rosental, general Radu Rosetti, C o n s t a n t i n Brătianu, D u m i t r u Alimănişteanu şi Petre Antonescu . Idem, fila 15.

6. Comi t e tu l Publicaţiilor era format d i n : Cons tan t in I . C. Brătianu -preşedinte, D u m i t r u Al imănişteanu, d r . C. A n g e l e s c u , George Brătianu, Nicolae Costinescu, genera Radu Rosetti şi Ba rbu Ştirbei. Idem.

7. Comitetul bibl ioteci i era format d in : Eliza Brătianu - preşedintă, Petre A n t o n e s c u , V i c t o r A n t o n e s c u , C o n s t a n t i n Brăt ianu, T a n c r e d Constantinescu, Ion Pillât, I on Plessia şi S. Rosental. Idem

8. Comitetul pentru ridicarea s ta tu i i s-a const i tui t în anu l 1935 şi a fost condus, în calitate de preşedinte de Al . Lapedatu.

9. Fond Brătianu, dosar 60, fila 13. 10. Idem, fila 14. 11 . Idem. fila 29. 12. Idem. fila 32. 13. Iniţial, cu pregătirea şi publ icarea operelor l u i I on I . C. Brătianu a

fost însărcinat de către Comitet is tor icul George Brătianu. 14. Banca Românească a gestionat contu l f inanciar a l Aşezământului. 15. C u amenajarea Pieţei unde a fost amplasată s ta tu ia , Aşezământul,

reprezentat de Al . Lapedatu a semnat u n contract de întreprindere cu arhi tec tu l A l . Popovici. Fond Brătianu, dosar 117 fila 37

16. Despre desfăşurarea festivităţilor vezi "V i i t o ru l " an XXX nr. 9272, ρ 3

www.mnir.ro


T H E ION I.C.BRĂTIANU CULTURAL FOUNDATION

Summary

Was created i n november 1928, an year after the death of the great pol i t ical man , under the inlt ialve of his wife, Eliza Brătianu and those of his brothers, Vintila and Constantin I.C. Brătianu.

Having In view to keep the memory of the dear departed personality, the foundat ion was developing i ts activity i n three fields:

- the organization of a l ibrary, - the p u b l i c a t i o n B ra t i anu ' s most i m p o r t a n t works , especial ly h is

pol i tcal speeches and articles brought out i n his life, beginning w i t h 1909 year,

- the raise of a Brat ianu's statue worked by Ivan Mestrovici For ach ivement of a l l these, the upper -ment i oneds a n d the mos t

impor tant collalorators and friends, who were near Brătianu along h is life and helped h i m to materialize the historical aspirations of Rumanian people, were work ing for ten years and spending a lot of mony, the most part of them g i v e n by h i s f a m i l y , f r i e n d s , a n i m p o r t a n t c o n t r i b u t i o n h a d a lso o f ins t i tut ions , ministr ies, dist ict councils, otodox and Greek-Catholic churches and schools.

The unve i led of the monumen t , a feast for R u m a n i a n people, was treated w i t h consideration from minister to pup i l for tha t m a n who inspired and cont ibuted to accomplish the nat ion ideal and al l life served his country.

www.mnir.ro

R E G I N A M A R I A ŞI RĂZBOIUL D E ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ

Diana Fotescu

încă d in an i i neutralităţii se tatonau căile polltlco-diplomatice care să corespundă in terese lor României. A t u n c i o mare pa r t e d i n ac t i v i t a t ea guvernului român a fost dusă în casa l u i Barbu Ştirbei. Sub masca unei simple retrageri la ţară a oamenilor politici, Buftea a fost "centrul de operaţii" al puter i i de stat. Potrivit prinţesei Ana Maria Callimachi, u n atent observator a l vieţii politice, "Regina Maria era în mod constant acolo, adesea întreaga zi, într-un costum de călărie ca să-şi justifice prezenţa. Am văzut-o odată rămânând la cină cu regele, m a i târziu venind ca d i n întâmplare, importanţi trimişi a i aliaţilor şi p r imu l min is t ru . După masă, ei dispăreau u n u l câte u n u l , într-un salon retras, pentru o şedinţă ferită de urechile vreunui spion" 1 .

Poziţia Reginei Mar ia în stabilirea relaţiilor cu aliaţii a fost stimulată de I.I.C. Brătianu. Regina îşi amintea : "Ţarul Rusie i şi regele Ang l ie i f i i n d amândoi verişorii mei pr imar i , era uşor pent ru mine să am legături neoficiale cu ei şi desigur că eram gata să-mi servesc ţara pe orice cale. Având în vedere că atât regele cât şi p r i m u l m i n i s t r u aveau deplină încredere în mine, eram m a i iniţiată în problemele şi secretele de s tat decât se obişnuieşte pent ru o regină"2.

înarmată de Brătianu cu u n bagaj de date istorice şi geografice despre România, Regina Maria a susţinut p r in corespondenţa sa, cu regele George al V-lea al Mar i i Br i tani i şi cu ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, interesele României. Maria afirma într-una d in scrisori: "Chiar înainte de moartea unch iu lu i , ţara începuse să mă privească ca pe u n sprij in puternic al v isului ei naţional"3.

Deciz ia intrării României în război d i n 14/27 augus t 1916 a fost potr iv i t revistei americane "Current History" (din octombrie acelaşi an) drept "pr inc ipa lu l eveniment mi l i ta r " d in august 1916 4 .

At i tudinea Reginei Mar ia faţă de intrarea în război alături de Antanta precum şi acţiunile sale n u trebuie ignorate a tunc i când le comparăm cu cele ale personalităţilor mi l i tare sau politice d i n p r i m u l război mondia l . în s p r i j i n u l acestei ide i contele de Sa in t -Au la i r e , a m b a s a d o r u l Franţei în România, spunea că Regina Maria "a îmbrăţişat războiul, aşa după c u m alţii ar putea îmbrăţişa rel igia" 5 .

Regina Maria, personalitate charismatică, s-a impus în scena istoriei p r i m u l u i război mondia l pr int r -o serie de acţiuni:

1. corespondenţa cu ver i i ei, suveran i i M a r i i B r i t a n i i şi a i Rusie i , precum şi cu mătuşa sa, marea ducesă Vladimir, p r i n care arăta necesitatea aşezării României în hotarele ei fireşti;

www.mnir.ro

148 DIANA FOTESCU

2. organizarea în Moldova a une i reţele de spitale "Regina Mar ia" (la Roman, Bacău, Coţofeneşti, Oneşti etc.) precum şi ambulanţe ce ţineau de organizaţia "Regina Mar ia" condusă de Jean Chrissovelonl;

3. colaborarea cu organizaţii p recum Crucea Roşie Britanică şi cea Americană (col. Henry Anderson, dr. Joseph Bayne, dr. Ellis);

4. publ icarea unor cărţi p recum "My Country" , "The Country That I Love", i a r sumele proveni te d i n vânzări e rau în bene f i c iu l C r u c i i Roşii Bri tanice ce activa în România;

5. corespondenţa şi crearea unor relaţii în S.U.A. p en t ru ajutorarea României p r i n intermediu l prietenei sale Loie Fuller, sau A lma Sprekels (o carte recentă apărută în SUA despre A. Sprekels aminteşte de relaţiile cu regina României);

6. întrevederi constante cu ambasadorul Mar i i Br i tan i i , George Barclay şi a l SUA - Charles Vopicka precum şi al Franţei - contele Charles de Saint-Au la i re , c u gen. H . Berthe lot , col. Thompson , ataşatul m i l i t a r englez şi ul ter ior cu gen. Greenly etc; p r i n acestea se susţineau interesele României -necesitatea a ju to ru lu i mi l i tar , de combust ib i l şi transport , ajutor sanitar şi al imentar;

7. obţinerea u n u i a ju to r i m p o r t a n t p r i n cereri le făcute de "ducele Bucureştiului", c u m îl numea presa londoneză pe Joe Boyle, către diverse organisme internaţionale; Boyle obţinuse oferta scrisă a u n u i împrumut de 25 mi l i oane de do la r i dest inat României de către Canada. Acesta a fost obţinut în u r m a acordului semnat între premierul I.I.C. Brătianu şi George Foster, m i n i s t r u l economiei şi comerţului d i n Canada. Regina Mar ia a fost încântată de condiţiile rambursării pe termen lung a împrumutului6.

Documentele arhivistice dezvăluie şi alte modalităţi şi notificări pr iv ind anumi t e legături ale Măriei cu pol i t ic ieni americani . Astfel într-un set de decupaje d i n presa franceză şi engleză d i n 1919 se a f la şi următorul

.manusc r i s cu precizări făcute Reginei: "Să-ţi aminteşti că a i p r i e t en i în ambele părţi, să-i foloseşti deopotrivă: Democrat i -Polk, Backer, Keppel, senator Owen, Frederic Goff, C A . Coffin, Clyde Porrat etc., Republ icani -M.T.Herrick, Samuel H i l l , Mr . Lindley, S tuar t , Senator Johnson, întreaga putere Sprekels" 7 .

C u toate demersur i l e făcute de Regina Mar i a , în presa de epocă apăreau două t i p u r i de informaţii:

- cele of ic iale p r o - A n t a n t a , l audat i ve , care a m i n t e a u prezenţa în spatele f r on tu lu i sau în spitale a Măriei;

- şi cele susţinute de germanofil i i interesaţi de denigrarea Reginei. Şi I.G. Duca conf irma atmosfera creată de "toţi germanofi l i i , toţi cei care n u i e r t a u r e g i n e i s imţămintele p e n t r u A n t a n t a , toţi ce i ca re o făceau răspunzătoare de in t ra r ea noastră în război (...) Aceasta face parte d i n pol i t ica Puteri lor Centrale" 8 . Regina Mar ia devenise pentru inamic (Puterile Centrale) o persoană iritantă care n u putea fi redusă la tăcere, iar pent ru românii care credeau în victoria Puterilor Centrale u n pericol verbal.

www.mnir.ro

REGINA MARIA ŞI RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ 149

în faţa victori i lor d in vara a n u l u i 1917, de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Regina avea o admiraţie profundă. "în c iuda exemp lu lu i rău a l ruşilor -spunea ea - care în majoritate au devenit bolşevici şi îşi abandonau zilnic poziţiile cu mi i l e , soldaţii noştri, subnutriţi, cu armament insuf ic ient au rămas neclintiţi până la u l t i m u l om, de nezdrunc inat în m i j l o cu l căderii a l i a tu lu i de odinioară"9. Numa i dezintegrarea completă a armate i ruse i-a împiedicat pe români să-şi continue t r i um fu l p r i n acţiuni ofensive.

Regina Mar ia în acele clipe nota: "Să sta l liniştit şi să m o r i sufocat între trădătorii ruşi şi germanii care ne urăsc este într-adevăr o moarte prea nevrednică" 1 0. Mot ivu l pr inc ipa l a l îngrijorării Reginei era că Antanta se va folosi de o pace separată pen t ru a e luda angajamentele ter i tor ia le . "Dacă suntem sortiţi să m u r i m " , spunea ea "cel puţin să afle aliaţii noştri că n u am m u r i t ca nişte neghiobi, c i ca nişte eroi conştienţi, ştiind că am fost vânduţi şi trădaţi, şi ca în momentu l în care, p r i n eşecul altora, f r on tu l nos t ru a deven i t i n u t i l , m a r i i noştri p r o t e c t o r i a u început să se certe şi să se tocmească cu no i dacă vor putea să-şi ţină vreuna d i n promisiuni le pe care n i le-au făcut când eram încă în plină forţă, înainte ca revoluţia rusă să ne taie beregata" 1 1 .

Deşi n u a pu tu t împiedica depunerea armelor, Maria a reuşit să obţină promis iun i telegrafice d i n partea guvernulu i br i tanic că aceasta "va spr i j in i interesele şi revendicările României, indiferent cât de mu l t va f i aceasta obligată acum să cedeze"1 2. în paralel, la insistenţele l u i I.I.C. Brătianu, miniştrii ţărilor aliate au semnat la Iaşi o scrisoare în care se afirma că "România, după ce s-a luptat eroic până la limitele extreme ale posibilului, a fost pusă pr in trădarea ruşilor în situaţia de a se retrage până în momentu l în care a fost absolut necesar să depună armele şi deci armistiţiul n u va afecta înţelegerile încheiate de aliaţi cu ea" 1 3 . Această dorinţă în schimb n u l-a împiedicat la 5 ianuarie 1918 pe Lloyd George să anunţe că dezertarea Rusiei d in Antanta impunea o revizuire a tratatelor puter i lor aliate, ceea ce afecta impl i c i t România (vezi Tratatul încheiat de România cu Antanta în iulie 1916- n.n.).

în faţa iminente i semnări a păcii cu Puterile Centrale d in 1918, Regina Mar ia s-a opus, afirmând că există o singură cale pentru a păstra onoarea în faţa u n e i păci in fame şi aceea era abdicarea, ceea ce n u s-a întâmplat datorită evenimentelor ulterioare.

Odată cu plecarea m i s i u n i l o r aliate şi pre luarea de către inamic a mi j loace lor de comunicaţie p r i n te le fon şi telegraf, suve ran i l o r români Ferdinand şi Maria, l i s-a impus izolarea. într-un gest de sfidare, Regina a t r imis t re i cablograme - una Regelui George al V-lea, a doua preşedintelui Cruc i i Roşii Americane şi a treia u n u i american ce vizitase România în vara precedentă. Ea îi ruga să n u uite famil ia ei şi ma i ales România, "chiar dacă o tăcere îngrozitoare de moarte ne va izola de acum înainte de cei v i i . . . Nu este pacea; este ocupaţia străină, este o moarte vie, este s t rangulare " 1 4 .

Regina României se dovedise a f i eroina perfectă de propagandă. în revista americană "Literary Digest" a fost publ icat u n articol despre m a r t i r i u l

www.mnir.ro

150 DIANA FOTESCU

României, i n t i tu l a t "Maria, Regina României cucerite, îl înfruntă pe Kaiser". "Declarând că ma i degrabă ar abdica decât să domnească peste o ţară sub dominaţie germană", se spunea în art icol , "Maria, Regina României, iubită de poporul ei, a refuzat să recunoască t ra ta tu l de pace d intre mica ei ţară şi Germania " 1 5 . Acelaşi l u c r u îl conf irma consi l ierul imperia l Ho r tmann de la Bucureşti care in fo rma M i n i s t e r u l de Externe German despre a t i tud inea Reginei Maria. Rapoartele Mare lui Cartier General, ale Şefului Mare lu i Stat Major a l armate i de front - secţia armate străine, aminteau că în cadru l vieţii politice d i n România, Regina Mar ia avea u n ro l în propaganda de simpatie pen t ru Antanta (22 august 1918) 1 8 .

Ca o măsură de precauţie, de cunoaştere a acţiunilor Reginei, de la Wilhelmshohe se transmitea Min is te ru lu i de Externe dorinţa împăratului de supraveghere a corespondenţei acesteia, inc lusiv cu sora ei Beatrice, infanta Span ie i 1 7 .

Re intrarea României în război l a 10 noiembrie 1918 şi înfăptuirea m a r i i u n i r i a fost urmată de recunoaşterea internaţională a acesteia de către Conferinţa de pace de la Paris. Pe lângă delegaţia oficială a României, într-un m o m e n t în care relaţiile aceste ia c u C o n s i l i u l s u p r e m a l Conferinţei ajunseseră într-un impas , ce i m p u n e a prezenţa u n e i persoane care să ame l i o r e ze situaţia existentă. La p r o p u n e r e a m i n i s t r u l u i f r ancez l a Bucureşti, contele de Saint-Aulaire şi susţinută de I.I.C. Brătianu, Regina Mar ia a plecat într-o vizită neoficială la Paris. D i n j u r n a l u l Reg ine i 1 8 aflăm ro lu l care l-a avut Brătianu în pregătirea ei cu date istorice şi geografice în vederea convorbir i i cu Clemenceau. David Lloyd George şi W. Wilson, pentru a-i convinge să onoreze t r a ta tu l d i n 1916. De asemenea ea a fost sfătuită să meargă în Angl ia şi să vorbească cu vărul ei, Regele George al V-lea şi pent ru a contacta diverşi pol it ic ieni, oameni de afaceri.

I.G. Duca, în memorii le sale, n u acordă o importanţă deosebită acestei vizite, în schimb N. Iorga admitea că "intervenţia personală a Reginei, care câştiga pr ieteni i preţioase fu adusă în a jutoru l l u i Brătianu, care recunoştea că s ingur nu-şi poate atinge ţinta" 1 9. Şi Clemenceau recunoştea acest lu c ru , iar I.I.C. Brătianu spunea că Regina Maria "a făcut în câteva zile ma i m u l t decât a făcut el într-o lună" 2 0.

Brătianu a încercat p r i n v iz i ta Reginei la Paris o nouă strategie în " jocul " diplomatic, pen t ru ca Mar ia îşi amintea cu luciditate, "no i ţările mic i , n u eram altceva decât nişte p ion i în marele lor joc " 2 1 .

într-un m o m e n t în care se l u a u dec iz i i i m p o r t a n t e p r i v i n d n o u a Europă, v iz i ta neoficială a Reginei României avea scopur i b ine conturate , permiţând ieşirea d i n impas a relaţiilor delegaţiei române cu conducătorii conferinţei, la 8 mar t i e 1919 Regina M a r i a s-a întâlnit cu co l . House, susţinând cauza României 2 2 (House era locţiitorul l u i W. Wilson pe t i m p u l absenţei l u i - n .n . ) . T rebu ie a m i n t i t ca House, c u n o s c u t p r i n l i p sa de s impat ie faţă de revendicările statelor m i c i , a in terven i t p e n t r u a repara unele nedreptăţi făcute unor state mic i aliate.

www.mnir.ro

REGINA MARIA ŞI RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALĂ 151

în cad ru l une i întrevederi pe care Regina a avut-o c u preşedintele Franţei, Raymond Poincare, acesta îl confirmă Măriei că " a t i t ud inea l u i Clemenceau faţă de România s-a schimbat de când v-aţi reprezentat ţara" 2 3.

La Paris Regina Mar ia a ma i avut întrevederi cu Herbert Hoover şi Woodrow Wilson susţinând cauza României. Tot aici, în u r m a întrevederii cu mareşalul Foch (comandantul suprem al armatelor aliate - n.n.), Mar ia a obţinut "ajutoare de la Crucea Roşie" 2 4 în vagoane ataşate la t r e n u l său, având ca destinaţie România. Pa ra l e l c u a c t i v i t a t e a diplomatică şi demersuri le neoficiale, la Paris soseau ştiri d i n Bucureşti şi invers. E rau contacte periodice între Regină, Rege şi Barbu Ştirbei p r i n telegrame, scrisori oficiale sau cele t r imise p r i n oameni de încredere. D i n ţară i se dădeau Măriei d e t a l i i ale situaţiei p o l i t i c o -m i l i t a r e , i a r d i n Paris se e xpuneau convorbirile şi date concrete economice, diplomatice.

Dacă presa franceză o numea pe Mar ia "Regina de afaceri", i a r cea engleză o caracteriza drept u n "ambasador irezistibil" , ea a ştiut să pledeze pent ru aspiraţiile legitime ale poporu lu i român şi să "înfrângă nenumărate lănci în apărarea l o r " 25 . Z iare p r e c u m Le Pet i t Par is ien, Le M a t i n , Le Journa l , Le Temps, Les Débats, L'Eclair, L'Echo de Paris, L'Avenir, Le Figaro, The Times, Daily Mirror , I l lustrated London News, Punch, Pall Ma l l Gazette, Comh i l l Magazine sau The Times şi The World d i n New York au prezentat în acei an i "imaginea României care avea faţa Reginei Ma r i a " 2 6 .

Impl icarea Reginei Mar ia în evenimentele d i n perioada războiului de întregire a făcut ca aceasta să devină una d in personalităţile ce şi-a creat o legendă, u n m i t . Mar i a apare prezentată în pagini le a numeroase cărţi inclusiv memorialistice a unor diplomaţi sau pol i t ic ieni străini sau români precum Charles de Saint-Aulaire (Confession d 'un Vieux Diplomate, Paris, 1953), Charles Vopicka (Secrets of the Balkans: Seven Years of a Diplomat 's Life i n t h e S t o r m C e n t e r E u r o p e , Ch i cago , 1921 ) , F r a n k R a t t i n g a n (Diversions of a D ip lomat , London, 1924), I .G. Duca (Memor i i . A m i n t i r i politice, vol. I I I , Ed. Verlag Dumitrescu, Mûnchen, 1982), Al . Marghi loman (Note politice. Bucureşti, 19127, vol. III-IV), C. Argetoianu (A.N.R., fond C. Argetoianu, Memorii), etc. Tot aura creată, în special în an i i 1914-1919, a determinat pe amer icanul Ray Harr is Backer să creeze o colecţie specială dedicată Reginei Mar ia şi României, astăzi aflată în arhiva Universităţii Kent-Ohio.

A n i i neutralităţii precum şi a i războiului pent ru reîntregire naţională, iar ma i apoi mis iunea diplomatică de la Conferinţa de Pace de la Paris au const i tu i t p en t ru Regina Mar ia u n pri le j de a face cunoscute, în diverse cercur i po l i t i ce şi d ip lomat ice , interesele României. "Mă străduisem să înţeleg situaţiile, să lup t cu greutăţile, uneor i chiar eu ostilitatea, în intenţia de a atenua orice prejudecată împotriva României" - spunea Regina. "Am dat ţării mele o imag ine v i e " 2 7 . Ch ia r într-un rapor t a l d i p l o m a t u l u i F r a n k Rattingan către Foreign Office se amintea: "Regina este iubită în ţară, iar în cercurile politice este privită ca u n excelent ambasador şi guvernul a fost

www.mnir.ro

152 DIANA FOTESCU

bucuros să-1 folosească calităţile în m i s i u n i " 2 8 . Căci m a i presus de toate Mar ia a fost în acei an i Regina de propagandă a României.

NOTE

1. Prinţesa Ana Mar ia Cal l imachi, Yesterday Was Mine, London, 1952, p. 269.

2. Maria, Regina României, Povestea vieţii mele, vol. I I I , Bucureşti, 1991, p. 35.

3. Ibidem, p. 36. 4. "Cur r en t His tory " ("Magazine of the New York Times"), Roumania 's

Intervention, vol. V, nr . 1: 57-69, şi Ruler of the Ba lkan Nation Whose Declaration of War on the Side of the Entente Was the Chief Event of tha t Month , vol. V, nr . 1 (oct. 1916).

5. Sa in t -Au la i r e Auguste Fel ix Charles de Beaupoi l , Confession d ' u n Vieux Diplomate, Paris, 1953, p. 399.

6. Leonard W. Taylor, Regele A u r u l u i şi Regina Maria, Bucureşti, 1996, p. 260, 272.

7. A.N.R., fond Casa regală - Regina Maria, dosar V I 3/1919, f. 1-5. 8. I.G. Duca, Memori i . Războiul, vol. IV, Bucureşti. 1994, p. 130. 9. Maria. Ordeal: The Story of My Life, New Yoek, 1934, p. 192-208. 10. Ibidem, p. 268-283. 11 . Ibidem. 12. Ib idem. 13. Saint Aulaire, op.cit., p. 440. 14. Maria, op.cit.. p. 326. 15. "L i terary Digest", Marie, Queen of Conquered Roumania , Defies the

Kaiser, 57: 56-9. 8 iunie 1918. 16. A.N.R., Microfi lme SUA. ro la 26, t . 136-89, S.A. Rumanien no 1/15,

vol. 2, M in i s t e ru l de Externe German. Secţia A: Acte secrete pr iv ind famil ia regală. 22 august 1918.

17. Ibidem. 18. A.N.R., fond Casa regală - Regina Maria, personale, caiet XV, p. 11, 26, 43. 19. N. Iorga, Istoria Românilor. întregitorii, vol. X, Bucureşti, 1939, p. 425. 20. A.N.R., fond Casa regală - Regina Maria, caiet XV, p. 113-114. 2 1 . Hannah Pakula, The Last Romantic. A Biography of Queen Marie of

Romania, New York, 1985, p. 489. 22. A.N.R., fond Casa regală - Regina Maria, caiet XV, p. 120. 23. Ibidem, p. 137. 24. Ibidem, p. 138. 25. I b i d em, vezi şi în " C o r n h i l l Magazine" , My M i ss i on , vo l . 160, nr .

9 5 8 : 4 3 3 - 5 7 , 578 -603 , 722 -52 (oct., nov. , dec. 1939); şi H a n n a h Pakula, op.cit., p. 287.

www.mnir.ro

REGINA MARIA ŞI RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE NAŢIONALA 153

26. Diana Fotescu, Queen Mar ia In Paris and London (1919): A Diplomatic Event, în "Romanian Civil ization", vol. I I , nr . 2/1993, p. 24-30.

27. A.N.R., fond Casa regală - Regina Maria, caiet XV, p. 138; vezi şi Diana Fotescu, Queen Mar ia I n Paris and London (1919): A Diplomatic Event, i n "Romanian Civil ization", vol. I I , nr . 2/1993, p. 24.

28. Diana Fotescu. loc.cit., p. 26.

L A R E I N E MARIE E T L A G U E R R E D 'ACHEVEMENT D E L'UNITÉ NATIONALE

- Résumé -

Pendant la première guerre mondiale la Reine Marie a déployé une vaste et mul t ip l e activité: correspondance avec ses cousins, les souverains de la Grande Bretagne et de la Rusie, soutenant la nécéssité de l 'uni f icat ion de la Roumanie dans ses frontières naturelles;" l 'organisation en Moldavie d 'un réseau d'hôpitaux "La Reine Mar ie " ; c o l l abo ra t i on avec l a Cro ix Rouge Bri tanique et Américaines; publ icat ion de livres et les sommes obtenues de leur vente étaient données à la Croix Rouge; correspondance et création de relations avec les États Unies pour le soutien de la Roumanie; constantes entrevues avec des diplomates européens pour le soutien des intérêts de la Roumanie etc.

www.mnir.ro

Î N C O R O N A R E A D E L A A L B A - I U L I A , M Ă R T U R I I I C O N O G R A F I C E D I N P A T R I M O N I U L

M U Z E U L U I N A Ţ I O N A L D E I S T O R I E A R O M Â N I E I

Dorina Tomescu Radu Coroamă

înfăptuirea în 1918, a s ta tu lu i naţional un i ta r român a fost urmată de tre i momente Importante: legile de unire d i n decembrie 1918 a Bucovinei, B a s a r a b i e i , T r a n s i l v a n i e i , B a n a t u l u i , Crişanei şi Maramureşului c u România, recunoaşterea pe p lan internaţional p r i n s istemul de tratate de la Paris şi m o m e n t u l încoronării Regelui Fe rd inand şi a Reginei M a r i a ca suveran i a i României Ma r i , moment ce în epocă a fost cons iderat "ca o consfinţire a unităţii naţionale cu atâtea jertfe dobândită".

Problema încoronării Regelui Ferdinand şi a Reginei Mar ia la Alba Iu l la fusese discutată încă d in 1920, în t i m p u l guvernării Averescu. Ea a fost apoi reluată de cabinetul l iberal condus de I.I.C.Brătianu şi astfel, la 24 august 1922, C o n s i l i u l de Miniştrii întrunit l a S ina i a a hotărât o rgan i za rea încoronării la 15-17 octombrie 1922. în acelaşi t i m p s-a creat şi comisia p e n t r u organizarea serbărilor încoronării de la, A lba I u l i a în f r u n t e c u generalul Tra ian Moşoiu.

Presa vremi i a relatat cu lux de amănunte acest eveniment de la care însă s-au păstrat foarte puţine clişee realizate în acele momente.

în anu l 1977, Muzeul Naţional de Istorie a României a achiziţionat u n lo t de cea. 600 de clişee pe sticlă real izate în per ioada 1919-1922 de fotograful Nicolae Ionescu, d i n Bucureşti. Trei s fer tur i d i n clişee prezintă p r ima expoziţie şi târg de mostre ale României, Inaugurată la 16 septembrie 1921.

U n număr de 63 clişee au fost realizate cu ocazia serbărilor încoronării de la Alba Iu l ia şi Bucureşti. Cea ma l mare parte a lor sunt m a i m u l t sau m a i puţin deter iorate dar, cu toate acestea, au o deosebită importanţă datorită f a p t u l u i că s u r p r i n d cele m a i d i f e r i t e m o m e n t e d i n t i m p u l ceremoniilor.

Duminică 15 o c t ombr i e 1922 , l a o ra 9 .15 , t r e n u l r ega l f r u m o s împodobit cu r a m u r i de brad şi drapele naţionale, in t ra în gara de la Alba Iu l ia .

Regele purtând uni forma reg imentului 1 Vânători "Regele Ferdinand" cu b u z d u g a n u l în mână primeşte r a p o r t u l g ene ra lu lu i de diviz ie En r i c C ihosky , c o m a n d a n t u l c o r p u l u i V I I armată, după care trece în revistă

www.mnir.ro

156 DORINA TOMESCU şl RADU COROAMĂ

compania de onoare a Şcolii Mil i tare de Infanterie nr . 2 "Principele Carol" cu drapel şi fanfara reg imentulu i 90 Infanterie.

în ceea ce priveşte buzduganul , el a fost adoptat de Regele Ferdinand I , ca u n însemn al puter i i regale, sceptrul nefi ind niciodată uzi tat în România. Buzduganul Regelui Ferdinand d i n aur şi argint a fost lucrat la Paris la casa de b i ju t i e r i René Boiv in după pro iectul p i c t o ru lu i Cost in Petrescu. E l are următoarele inscripţii: " 1 9 1 6 - 1 9 1 9 " şi "M.S .REGELUI FERDINAND AL TUTUROR ROMÂNILOR. DĂRUIT ACEST BUZDUGAN SPRE POMENIREA RĂZBOIULUI PURTAT DE LA 1916 PÂNĂ LA 1919 PENTRU DEZROBIREA ŞI UNIREA ÎNTREGULUI NEAM ROMÂNESC". De asemenea, m a i sun t înscrise numele provinci i lor româneşti: BASARABIA, ROMÂNIA, ŢARA ARDEALULUI şi BUCOVINA. Buzduganul regelui Ferdinand i-a fost oferit de către poporul român, p r i n subscripţie publică, la 10 ma l 1920.

După trecerea în revistă, conform obiceiului , Ferdinand şi Mar ia sunt întâmpinaţi c u pâine şi sare de p r i m a r u l oraşului şi apo i salutaţi de preşedintele Cons i l iu lu i de Miniştri I.I.C.Brătianu, de membr i i guvernului , preşedinţii corpuri lor legiuitoare, generali, autorităţile d in judeţ, precum şi de u n publ ic numeros.

Conform programulu i stabi l i t dinainte se formează u n cortegiu care se îndreaptă spre catedrală. în t imp ce acesta înainta, avioane mi l i tare survolau cetatea Alba Iu l ia .

D i n l o t u l de i m a g i n i aflate în propr ie ta tea M.N.I.R., 25 d in t r e ele prezintă aspecte premergătoare ceremoniei încoronării. Prima dintre ele este o imagine de ansamblu a clopotniţei care are o înălţime de 60 m şi a porţii principale de acces unde se văd pe laterale tr ibunele A şi Β având în faţă t rupe mi l i tare .

Alte imag in i prezintă aspecte d i n mulţime unde se văd mi l i t a r i , civi l i şi preoţi şi ne dau pos ib i l i ta tea să p u t e m înţelege astăzi ce importanţă şi popularitate a avut încoronarea de la Alba Iu l ia . De asemenea, între aceste imag in i se află una în care se vede prezentarea mant ie i purtată de Regele Ferdinand la ceremonie. în ceea ce priveşte mant ia de încoronare a Reginei Mar ia aceasta a fost lucrată în ţară la Şcoala românească de sericicultură.

U n a l t lot de 7 fotografii, realizate după clişee de sticlă, ne prezintă imagini d in curtea interioară a Catedralei Reîntregirii construită în ani i 1921¬1922 după p l a n u r i l e a r h i t e c t u l u i V.G.Ştefănescu, care s-a i n s p i r a t d in a r h i t e c t u r a b i ser i c i i domneşti de la Târgovişte. P i c tura catedrale i a fost realizată de Costin Petrescu în tradiţia artei bisericii ortodoxe române. Porţile Catedralei au fost prezentate pr ima dată publ icu lu i la expoziţia târg d in 1921, şi muzeul nostru deţine, d in fericire, 2 clişee pe sticlă ce prezintă aceste porţi.

în cele 7 imag in i m a i sus menţionate se văd diferiţi participanţi la ceremonie îndreptăndu-se spre catedrală. Astfel, putem vedea pe Mitropol i tu l Pr imat M i ron Cristea, membr i i famil iei regale şi în f inal Regele şi Regina.

înaintea încoronării, în catedrală a a v u t loc s l u j b a de sfinţire a coroanelor regale. Regele a ocupat t r o n u l d i n dreapta de lângă altar , iar

www.mnir.ro

ÎNCORONAREA DE LA ALBA-IUJJA 157

Regina pe cel d i n stânga. Tot în partea dreaptă erau plasaţi: mitropoliţil, famil ia regală, oaspeţii d in străinătate, care reprezentau 22 ţări, pr in t re care şi generalul Berthelot, foşti înalţi demnitar i etc.

în partea stângă stăteau: Preşedintele Cons i l iu lu i de Miniştri, membr i i g u v e r n u l u i , preşedinţii c o r p u r i l o r l eg iu i toare , c o r p u l d i p l oma t i c , şeful Mare lu i Stat Major, generali, p r imar i , guvernatorul B.N.R., presa şi alţii.

După sfinţirea coroanelor regale, suveranii au îngenunchiat în mi j locul catedralei şi Mi t ropo l i tu l Primat dr. M i ron Cristea a rost i t rugăciunea pent ru încoronarea Regelui Ferd inand, pe care coru l d i r i j a t de Mircea Chir iac a repetat-o de tre i or i .

Regele Ferdinand s-a încoronat cu aceeaşi coroană lucrată d in oţelul u n u i t u n cucerit de români la Plevna în 1877, purtată şi de Regele Carol I la încoronarea sa d i n 10 ma i 1881.

în ceea ce priveşte coroana reginei, aceasta a fost comandată la Casa de b i ju t i e r i Lucien Fallze d i n Paris, după proiectul p i c to ru lu i Cost in Petrescu, publicat în revista "România Nouă" d in 4 august 1921. Proiectul însoţit de toate detaliile documentare cât şi auru l românesc d in care s-a lucrat coroana, au fost duse casei Falize de colonelul Drossu de la Palatul Regal.

în acelaşi t imp cu ceremonia religioasă s-au oficiat slujbe şi s-au tras clopotele la toate biserici le d i n întregul cupr ins a l României M a r i . După terminarea ceremonialului , cortegiul a părăsit biserica şi s-a deplasat spre u n ba ldach in , care era aşezat în d r ep tu l porţii pr inc ipa le de sub t u r n u l clopotniţei.

Estrada cu baldachin era flancată de tr ibunele A şi Β fiecare având câte 600 de locur i .

în cele 5 imag in i realizate în t i m p u l ceremoniei încoronării se văd: Regele şi Regina, preşedinţii Adunării Deputaţilor şi Senatu lu i şi celelalte persoane care au part ic ipat la eveniment. în 4 dintre imagini cei doi suverani apar cu coroanele pe cap, iar u n a dintre ele surpr inde momentu l încoronării Reginei Mar ia de către Rege. Referindu-ne la aceasta d in urmă, trebuie să amin t im că în t i m p u l încoronării suveranilor, muzica militară a cântat i m n u l r ega l , s - a u t r a s 101 l o v i t u r i de t u n , c l opo t e l e b i s e r i c i l o r a u v e s t i t încoronarea, iar aeroplane mi l i tare au survolat cetatea Alba Iul ia .

După încoronare, regele Ferdinand a adresat o cuvântare în prezenţa preşedinţilor camerelor leg iu i toare . în t i m p u l acestei cuvântări călăreţi îmbrăcaţi în costume populare sunau p r i n b u c i u m iar pa t ru cra in ic i postaţi în cele pa t ru colţuri ale cetăţii (4 clişee) au ci t i t poporulu i o proclamaţie a Regelui care spunea pr intre altele:

"Mă înclin c u evlavie memor i e i celor ca r i , în toate v r emur i l e p r i n credinţa lor, p r i n munca şi jertfa lor au asigurat unitatea naţională şi sa lut cu dragoste pe acei car i au proclamat-o într-un glas şi o simţire de la Tisa până la N is t ru şi până la Mare".

După terminarea ceremoniei încoronării cortegiul regal s-a îndreptat spre apartamentele regale unde au fost depuse şl coroanele. Până acolo

www.mnir.ro

158 DORINA TOMESCU şl RADU COROAMĂ

Regele şi Regina, cu coroanele pe cap, au mers pe jos sub ba ldach inul pur ta t de ofiţeri d i n Regimentele 1 Vânători şi 4 Roşiori. Şi de la acest moment muzeul nos t ru deţine u n clişeu.

în apartamentele regale I.I.C.Brătianu a prezentat regelui "Ac tu l de încoronare" care a fost semnat de cei doi suverani. Copia tipografică a acestui act există astăzi în patr imoniul Muzeului Naţional de Istorie a României.

în sfârşit, după o scurtă odihnă, la ora 14.30 Regele purtând uni forma R e g i m e n t u l u i 1 Vânători apare însoţit de Reg ina M a r i a îmbrăcată în uni forma de general de cavalerie purtând culoarea Regimentului 4 Roşiori. Călări amândoi, în sunetu l i m n u l u i naţional trec pe rând, la pas, în revistă m i l i t a r i i ce r ep re zen tau a r m a t a română, în t i m p ce d e a s u p r a z b u r a u con t inuu avioanele G r u p u l u i 5 Aviaţie.

După trecerea în revistă, Regele şi Regina au luat loc în t r ibune şi au pr iv i t alături de ceilalţi invitaţi defilarea trupelor.

Câmpul de defilare se afla în spatele t r ibunelor C şi D, fiecare având câte 558 de locur i . Aceste momente au fost surprinse de fotograful Nicolae Ionescu în 4 imagini .

La ora 17.30, după defilare, famil ia regală şi invitaţii săi au plecat la gară. T r e n u l regal urmând t raseu l Sighişoara-Braşov-Sinaia a a juns la Bucureşti l u n i , 16 octombrie 1922, la ora 10.00 în gara Mogoşoaia.

A ic i regele în uniformă de infanter ie cu insignele de mareşal şi cu buzduganul în mână a p r im i t rapor tu l gen. J i t i anu , comandantul ad-interim al corpu lu i I I armată. Apoi cortegiul regal s-a îndreptat mergând pe jos pe t r a s e u l Şos. Kiseleff - Piaţa V ic to r i e i - Calea V ic tor i e i - s t rada Carol -Bulevardul Mar ia spre Mitropolie.

La A r c u l de T r i u m f c o r t e g iu l a fost întâmpinat de G. Corbescu, preşedintele comis iuni i interimare a Capitalei împreună cu membr i i acestei c o m i s i u n i , c u tradiţionala pâine şi sare , a p o i a r o s t i t o cuvântare. Răspunzând, vădit emoţionat, Regele Ferdinand a mulţumit celor adunaţi. Apoi , în m o m e n t u l trecer i i pe sub Arc s-au tras 101 l o v i tu r i de t u n şi 9 rachete luminoase în cu lo r i l e naţionale, în t i m p ce 6 avioane mi l i t a re survolau Arcu l de Tr iumf.

D r u m u l parcurs de la gara Mogoşoaia până la Arcu l de T r i u m f precum şi ceremonia treceri i pe sub el au fost surprinse în 14 imagini , unele dintre ele nemaiexistând în n i c i o altă fototecă istorică. Imag in i l e respective prezintă atât pub l i cu l part ic ipant la ceremonie cât şi trecerea oficialităţilor avându-1 în frunte pe Regele Ferdinand, pe sub Arc.

Dar fotograful Nicolae Ionescu o f i obosit probabil după o z i şi jumătate de serbări sau n u a ma l avut plăci de sticlă, sau nimic d i n toate acestea nu s-a întâmplat, ci p u r şi s imp lu o parte a clişeelor s-au pierdut sau au fost d istruse. Astfel, deşi există imag in i realizate de alţi fotografi de la ul t ima parte a serbărilor încoronării, l o tu l de clişee pe sticlă la care ne-am referit se încheie cu pr ima jumătate a celei de-a doua zi a serbărilor, neexistând decât o singură imagine d i n parcul Carol I .

www.mnir.ro

ÎNCORONAREA DE LA ALBA-RJUA 159

D i n Informaţiile scrise ale vremi i se ştie că la Mitropolie a avut loc u n s e r v i c i u r e l i g i o s l a o ra 11 .50 , i a r după u n s c u r t t i m p de odihnă în apartamentele Mitropoliei , Regele şi Regina s-au îndreptat la orele 13.00 spre t r i b u n a construită lângă statuia "Miha i Viteazul" unde au asistat împreună cu invitaţii la o măreaţă defilare a "Cortegiului istoric şi etnografic" organizat după indicaţiile p i c t o r u l u i Cos t in Petrescu. E r a u reprezentate cele m a i importante episoade d i n istoria românilor prezentate cronologic. în încheiere era g rupu l care reprezenta unirea întregului neam românesc.

După încheierea defilării care lor alegorice a u r m a t def i larea celor 10.000 de p r imar i d i n ţară.

în z iua de 17 octombrie 1922, la Palatul Regal d in Calea Victoriei cei doi suverani au pr im i t felicitări d in partea oaspeţilor apoi, cu toţii, au mers la Arenele Romane d in parcul Carol unde s-a vizitat Muzeul Mi l i tar şi a avut loc u n de jun în parc.

Serbările încoronării s-au terminat cu u n concert de gală la Teatru l Naţional în seara zilei de 17 octombrie.

Muzeul Naţional de Istorie a României a folosit p r ima dată o parte a aces tor clişee pe sticlă în a n u l 1993 când s-a o r gan i za t o expoziţie comemorativă la împlinirea a 55 de an i de la trecerea în nefiinţă a Reginei Maria. Expoziţia inaugurată la Bucureşti a fost itinerată în ma l mul te oraşe d i n ţară în cursu l ani lor 1993-1994.

B I B L I O G R A F I E SELECTIVĂ

M.N.I.R., "Programul serbărilor încoronării" 15, 16, 17 octombrie 1922, Înv. 74.704.

M.N.I.R., "P lanul catedralei d i n Alba Iu l i a cu indicaţlunea locur i l o r rezervate invitaţilor", 15 octombrie 1922, inv. 1.5097.

M.N.I.R., "Alba-Iulia", 15 octombrie 1922, inv. 143.673. M.N.I.R., P lanul de circulaţie la Alba-Iul ia , 15 octombrie 1922, inv.

1.5098. M.N.I.R., Costin Petrescu, "Cortegiul istoric care va defila la Bucureşti

cu ocazia încoronării suveranilor", inv. 1.5095. Victor Barbu Ghiţulescu, 'Cartea de aur. Cu l tu l Dinastiei" . Bucureşti,

1936. B u l e t i n u l I n s t i t u t u l u i Amer ican d i n România, vol . I I - I I I , 1935-1936,

Bucureşti, 1936. "V i i toru l " , nr . 4379, 17 octombrie 1922. M.N.I.R., Clişee - încoronare, i nv . 109.773 - 109 .780 ; 109.786¬

109.789; 109.791; 109.794-109.800; 109.802-109.839; 109.841-109.843. M.N.I.R., Clişee - expoziţie 1921, inv. 110.072 - 110.073.

www.mnir.ro

160 DORINA TOMESCU şi RADU COROAMĂ

L E COURONNEMENT D E ALBA I U L I A P R E U V E S ICONOGRAPHIQUES DU PATRIMOINE DU

MUSÉE NATIONAL D 'H ISTOIRE D E L A ROUMANIE.

Résumé

E n 1977, le Musée Naţional d'Histoire de la Roumaine a acquis des héritiérs d u photographe Nicolae Ionescu env i ron 600 clichés sur verre, réalisés entre les deux guerres mondiales. Parmi eux se trouvent 63 clichés q u i présentent les moments les p lus impor tants d u couronnement de 15 octobre 1922 d u Roi Ferdinand et de la Reine Marie comme souverains de la Grande Roumanie. Même si, pendant les jours de la Fête d u couronnement, d'autre photographes ont été aussi présents et ont réalisé des reportage (il en existe même u n f i lm très court), quelques unes des images qu i font l'objet de cette communicat ion sont inédites. I l suffit de remarquer, par exemple, celle q u i présente le moment ou le Roi Ferdinand couronne la Reine Marie.

E n se basant sur les 63 images, les auteurs racontent de nouveau les Fêtes d u couronnement d u 15-17 octombre 1922.

www.mnir.ro

Regele Ferdinand si Regina Mar ia intrând în Catedrală Le R o i Ferdinand et la Reine Mar ie entrant dans la Cathédrale

Clopotniţa Catedralei d in A lba Iu l ia Le clocher de la Cathédrale de A lba Iu l ia

www.mnir.ro

Anunţarea începerii serbărilor încoronării L 'annonce du début des fêtes du couronnement

www.mnir.ro

Regele Ferdinand şi Regina Maria deschizând parada militară la A lba Iu l ia Le Ro i Ferdinand et la Reine Marie ouvrant la parade mil i tare à A lba Iu l i a

www.mnir.ro

A r c u l de T r i u m f d i n Bucureşti. în aşteptarea famil ie i regale L ' A r c de T r i omphe de Bucarest. E n attendant la famil le royale

www.mnir.ro

Regele Ferdinand în d r u m spre A r c u l de T r i u m f Le Ro i Ferd inand en route vers l ' A r c de T r i omphe

www.mnir.ro

V I C T O R G . STEPHÀNESCU - A R H I T E C T U L C A T E D R A L E I ÎNCORONĂRII D E L A A L B A I U L I A

Maria Ionlţă Ştefan Ionlţă

U n u l d intre primele şl cele m a l reprezentative monumente ale ar te i arh i tec tura le româneşti d i n Trans i lvania de după Marea Unire d i n 1918, totodată simbol a l acestui remarcabil eveniment d i n istoria poporu lu i nost ru , este Catedrala încoronării de la Alba Iul ia . Ridicată, într-un t imp record, la sugestia i s tor i cu lu i Nicolae Iorga, ea venea să reînoade tradiţia, instituită de M iha i Viteazul, a existenţei une i catedrale ortodoxe în cetatea Bălgradului, p r i m i n d , în mod semnificativ h r a m u l "Sfinţii Arhanghel i M iha i l şi Gavri l " , pent ru a c inst i şi memoria p r i m u l u i unif icator a l ţărilor române. De altfel, acelaşi Nicolae Iorga, a f i r m a la t e r m i n a r e a lucrărilor de c o n s t r u i r e a catedralei: "Azi n u n u m a i că alături de catedrala catolică am refăcut biserica l u i M i h a i Vi teazul , dar i -am dat, dacă n u pat ina , care e puterea v remi i , măcar proporţiile care uni te cu ale edi f ic iului , ale chi l i i lor înconjurătoare pot înfrunta concurenţa"1.

A u t o r u l p r o i e c t u l u i după care s-a rea l i zat Catedra la încoronării, respectând canoanele atât de cunoscute ale s t i lu lu i neoromânesc iniţiat de I o n M i n c u , este t a l e n t a t u l a r h i t e c t V i c t o r G. Stephănescu, u n a d i n personalităţile c u l t u r i i româneşti pe nedrept acoperite de uitare, ma i ales d i n motive politice, în cursu l celor 50 de an i de dictatură comunistă.

Victor G. Stephănescu s-a născut, potr iv i t propr i i lor însemnări care sun t în posesia rudelor aflate încă în viaţă2, la 14 martie 1877, la Bucureşti, deşi, într-una d i n d ip lomele obţinute în u r m a s t u d i i l o r de arhitectură absolvite la Paris, data naşterii apare ca f i ind 4 m a i 1876 3 . Este cel ma i mare d in t r e f i i i c ompoz i t o ru lu i George M. Stephănescu, întemeietorul Operei Române, şi în acelaşi t i m p u n i c u l cop i l r e zu l t a t d i n p r i m a căsătorie a acestuia contractată în 1876. Mama sa, Caliopi Petrescu se stinge d i n viaţă după n u m a i doi ani , răpusă de o boală necruţătoare4. în anu l 1883, George Stephănescu se recăsătoreşte cu actriţa Alexandrina Gavalla care-i va dărui 6 cop i i 5 . După divorţul survenit în 1895, atât Victor G. Stephănescu, cât şi numeroşii săi fraţi v i t r eg i vor rămâne în întreţinerea tatălui, cele m a i frumoase am in t i r i ale sale d in această perioadă datând d i n t i m p u l vacanţelor p e t r e c u t e l a moşia moştenită de George Stephănescu în l o c a l i t a t e a Căpăţâneni-Aref, judeţul Argeş.

V i i t o ru l arhitect îşi face studi i le la Bucureşti, unde urmează cursur i le gimnaziale la "Miha i Viteazul", iar cele liceale la Colegiul "Sf. Sava", în vara

www.mnir.ro

162 MARIA IONIŢĂ şi ŞTEFAN IONIŢÂ

l u i 1893 susţinându-şi examenul de bacalaureat. în 1894, îl întâlnim ca student al Facultăţii de matematică şi apoi al Politehnicii d i n Dresda, după absolvirea căreia pleacă la Paris. Aic i , începând d i n 1897 şi respectiv d i n 1898, frecventează cursur i l e Şcolii de Bellearte şi ale Şcolii Speciale de Arhitectură d i n capitala Franţei.

Realele calităţi doved i te p e n t r u pro f es ia de a r h i t e c t - t a l e n t şi ingeniozitate, îi sun t recunoscute încă d i n studenţie când primeşte p remiu l de compoziţie " A m f i t e a t r u " pe a n u l 1900, p r e m i u l decernat de Şcoala Specială de Arhitectură d in Paris "elevului care p r i n operele sale ... a probat cel m a i mare mer i t de compoziţie arhitecturală" 6. La încheierea acestor strălucite s tud i i , în 1901, este declarat arhitect diplomat al Şcolii Speciale de Arhitectură d i n Paris 7 . Pe baza înaltului Decret Regal d i n 8 august 1912, la 1 iunie 1934 Consi l iu l profesoral a l Academiei de Arhitectură d i n Bucureşti, rector a l acestei instituţii, la acea dată, f i ind a rh i t ec tu l Petre Antonescu, decide "ech iva larea acestei d ip l ome de p lano c u d i p l o m a naţională de arh i tec t " 8 .

La terminarea s tud i i l o r de arhitectură la a m i n t i t u l i n s t i t u t pariz ian, aflându-se pe l ocu l întâi, primeşte, împreună cu Maur ice Ronsin, p r i m a diplomă, d i n cele şase decernate, de arhitect-salubrist şi recentul , a tunc i , înfiinţat p r e m i u Al fred D u r a n d - Claye pe a n u l 1901 , ca recompensă a obţinerii p r i m u l u i certificat de arhi tect-salubr ist 9 .

întors în ţară, Victor G. Stephănescu este ma i întâi profesor de l iceu, p e n t r u ca, d i n 1904, t i m p de c inc i a n i să ocupe p o s t u l de profesor la Academia de Arte Frumoase d in Bucureşti. Concomitent îndeplineşte şi alte funcţii. în 1905-1906 este n u m i t arhitect-şef al expoziţiei jubi l iare organizată în capitala României cu ocazia aniversării a 40 de an i de domnie a i Regelui Carol I . Având această îndatorire, se preocupă n u n u m a i de coordonarea lucrărilor de amenajare a parcu lu i şi de amplasarea clădirilor având diverse destinaţii, dar el însuşi este au to ru l a două d intre cele m a i reuşite opere a rh i t e c tu ra l e concepute într-un m i n u n a t s t i l neoromânesc nea l terat de elemente negative sau exagerări, s t i l care, de altfel, este caracteristic aproape întregii sale creaţii: Pav i l i onu l Regal şi, împreună cu a r h i t e c t u l Ştefan Burcuş. impunătorul Palat a l Ar te lor 1 0 , d i n 1919 Muzeul Mi l i tar până când, în 1937, a fost în cea m a i mare par te d i s t r u s de u n t e r i b i l i n c e n d i u . Imaginea ambelor edif ici i , p recum şi a altor aspecte d i n Parcul Carol d in t i m p u l expoziţiei d i n 1906, le întâlnim în reuşite fotografii originale adunate în t re i voluminoase albume aflate la Muzeul Naţional de Istorie a României, p r o v en ind de l a f am i l i a a r h i t e c t u l u i . Se pare că mare par te d i n aceste fotografii îl au ca autor chiar pe Victor G. Stephănescu, pasionat fotograf amator, colaborator apropiat a l cunoscutut lu i art ist fotograf Belu.

Prestaţia, cunoscutu lu i de acum, arhitect, la realizarea expoziţiei d i n 1906, s-a bucura t n u n u m a i de aprecierile elogioase ale specialiştilor, c i şi de acelea ale suveranului . O dovadă o constituie şi Includerea sa de către Carol I , ca semn de înaltă preţuire, pr intre persoanele care l -au servit cu credinţă şi

www.mnir.ro

VICTOR G. STEPHĂNESCU - ARHITECTUL CATEDRALEI DE LA ALBA-IULIA 163

care, po t r i v i t prevederi lor d i n cod ic i lu l t e s t amen tu lu i Regelui, u r m a u să primească în dar , după moar t ea sa, " u n obiect de artă, u n t a b l o u , o miniatură, u n ac, u n ceasornic, u n inel , etc. Cele d i n urmă obiecte vor f i luate d i n cuti i le mele, car i conţin b i juter i i destinate ca d a r u r i " 1 1 . Lu i Victor G. Stephănescu i-a fost oferit u n ceas cu capace d i n argint placate cu email roşu şl cu c i f ru l Regelui, ceas aflat acum în posesia familiei.

între 1907 şi 1916 ocupă funcţia de arhitect, dar şi pe cea de director t ehn ic a l T e a t r u l u i Naţional d i n Bucureşti, la a cărui renovare d i n a n u l 1908, contr ibuise.

Participă, cu gradul de căpitan, la războiul pent ru întregirea neamulu i d i n 1916-1919.

La întoarcerea de pe f r on t îndeplineşte di fer i te funcţii între care, demnă de amint i t , este cea căreia i s-a dedicat u n mare număr de ani , până la pensionarea sa în 1936 - arhitect şef la Căile Ferate Române, d i n 1926, inspector general clasa I la instituţia menţionată. D i n acelaşi a n 1926 şi până în 1948, cu doi an i înainte de moarte. Victor G. Stephănescu a fost membru permanent a l Comisiei Monumentelor Istorice.

în ce priveşte opera sa, ea se înscrie, aşa c u m am ma i af irmat-o, pe calea "realizării une i arh i tec tur i de caracter monumenta l în forme naţionale româneşti" 1 2, deschisă de a rh i t ec tu l Ion M i n c u , iniţiatorul s t i l u l u i n u m i t neoromânesc.

între clădirile cele ma i frumoase proiectate şi ridicate sub îndrumarea l u i V ic tor G. Stephănescu în Bucureşti şi care s u n t semnif icative p en t ru conturarea valori i sale profesionale, se numără: I n s t i t u t u l Geologic construi t între 1906 şi 1908; Cercu l M i l i t a r , l a care se observă influenţa s t i l u l u i neoc las ic francez, poate şi datorită f a p t u l u i că, m a i ales l a decorarea edi f ic iului , a part ic ipat şi arh i tec tu l francez E. Doneaud. Construcţia clădirii a început în a n u l 1912, pe l o cu l foste i B i se r i c i şi Mănăstiri Sărindar, conform p lanur i lo r l u i Victor G. Stephănescu şi Dimitr ie Maimaro lu , şi a fost terminată abia după p r i m u l război mondia l . Tot l u i Victor G. Stephănescu îi datorăm şi a c t u a l a înfăţişare a Gării de Nord . în 1913, împreună c u arhi tec tu l Alexandru Perieţeanu a proiectat faţada şi u n a d in lateralele Gării de N o r d , care reprezintă o încercare interesantă de i n t e r p r e t a r e a arhi tectur i lor t r ecutu lu i , având u n caracter dominant clasicizant - ar ipa cu marele peron c u coloane în s t i l doric, dar şi u n u l eclectic, specific şcolii academice franceze - în rest. Proiectul a fost pus în aplicare, sufer ind o serie de m ic i modificări, după p r i m u l război mondia l .

S ingur sau împreună cu alţi confraţi, a con t r ibu i t la construirea în Bucureşti a Gării Cotroceni, a Corpu lu i de gardă de la Arcu l de T r i u m f sau a Biserici i Anglicane.

în seria lucrărilor ridicate după proiectele sale în ţară, u n loc aparte îl ocupă cele câteva, de certă valoare arhitecturală, dar şl artistică aflate în localităţi de pe l i t o r a l u l Mării Negre. A m i n t i m , în p r i m u l rând, Marea Moschee d i n Constanţa, ridicată începând d i n 1907 pe l o cu l u n e i vechi

www.mnir.ro

164 MARIA IONIŢA şi ŞTEFAN IONIŢĂ

geamii, Mahmudie , ce fusese construită în secolul a l XVIII-lea de su l tanul M a h m u d . Reprezintă p r ima construcţie d in beton armat executată la noi în ţară, la care, p r i n grija ing ineru lu i Gogu Constantinescu, venit special de la L o n d r a p e n t r u această l u c r a r e , s -au fo los i t şi a l te ma te r i a l e , p r e c u m cărămida sau p i a t r a de Dobrogea p e n t r u soc lu . C u ocazia inaugurării moschei i , a rh i t ec tu lu i Victor G. Stephănescu i-a fost înmânat, d i n partea su l t anu lu i Abdu l Hamid al II-lea, o rd inu l "Medgidie".

După planuri le sale a fost construită, în 1910, şi clădirea Primăriei d in Constanţa, ce găzduieşte astăzi Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie d in oraş. Victor G. Stephănescu a lucrat şi la ridicarea si lozuri lor n o u l u i port Constanţa, modernizat sub îndrumarea l u i Anghel Saligny, a d i g u l u i d i n po r tu l Constanţa şi a Palatului Reginei Mar ia de la Balcic.

în ce priveşte cazinoul şi clădirea băilor d in Mamaia, realizarea lor, pe care o datorăm aceluiaşi h a r n i c şi t a l e n t a t a rh i t e c t , a început, după însemnările făcute chiar de el, în anu l 1930, iar inaugurarea a avut loc în 1934-1935. Clădirile modeme, zvelte, aerate, degajând o notă discretă de eleganţă şi confort, veneau să înlocuiască cele câteva pavilioane d in l emn care fuseseră contrui te în 1906 şi căzuseră pradă u n u i puternic incendiu izbucnit în 191913.

Dar poate cea mai monumentală operă pe care o datorăm arhitectului V.G. Stephănescu este Catedrala încoronării de la Alba-Iul ia. Ei îi poate fi atribuită o dublă semnificaţie: reeditarea vechii biserici ce fusese ctitorită de M i h a i Vi teazul , dar şi aceea de loc al consfinţirii a c t u l u i Mar i i U n i r i p r i n încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ca suverani a i României Mari .

încă de la const i tu i rea ei, în i u n i e l 9 2 0 1 4 , V ic tor G. Stephănescu a făcut p a r t e d i n C o m i s i a p e n t r u o r g a n i z a r e a serbări lor încoronăr i i Suveranilor, care şi-a avut sediul în Palatul Min is te ru lu i Lucrărilor Publice şi d i n care făceau parte şi alte cunoscute personalităţi, polit ice şi cu l tura le : Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Elie M i ron Cristea, mi t ropo l i tu l p r imat al României, A lexandru Lapedatu, George Enescu, p ic tor i i Cost in Petrescu şi A r t h u r Verona, is tor icul Nicolae Iorga. Probabil la propunerea acestuia d in urmă, Victor G. Stephănescu a ales "ca protot ip pent ru Catedrala încoronării d i n Alba-Iul ia, Biserica domnească d i n Târgovişte, ridicată în 1585 de Petru Cercel, fratele l u i M iha i Viteazul, care, la rândul ei, avea ca model Mitropol ia d i n Târgovişte ridicată de voievodul Neagoe Basarab" 1 5 .

Aşa încât, afirmaţia făcută de Grigore Ionescu, de altfel u n u l d in cei m a i prestigioşi i s tor i c i a i a rh i t e c tu r i i d i n România, arhi tect de valoare el însuşi, că, abătandu-se de la tradiţiile s t i l u lu i neoromânesc curat , Catedrala încoronării este, în ansamblu l ei, "o pastişă a uno r forme de arhitectură religioasă caracteristice pr imei jumătăţi a veacului al XVII- lea" 1 6 , este pe cât de nedreaptă, t o t pe atât de neadevărată. Pent ru că de fapt, Catedra la încoronării, p r i n p lanu l ei de cruce greacă înscrisă, avea valoarea de simbol, continuând pe de o parte tradiţia împăraţilor b izant in i , iar pe de altă parte pe aceea a domnitor i lor Ţării Româneşti.

www.mnir.ro


De altfel , V ic tor G. Stephănescu îşi motivează cât se poate de c lar concepţia şi intenţiile în ce priveşte Catedrala încoronării, într-un art ico l a m p l u datând d i n a u g u s t 1 9 2 1 , însoţit de p r o p r i a sa schiţă a s u p r a ansamblu lu i de la Alba I u l i a 1 7 . Recunoscând că a fost îndrumat cu preţioase s fatur i de is tor icu l Nicolae Iorga, arh i tec tu l mărturiseşte: "am conceput şi plănuit clădirea ce se ridică acum pe locul vechii bisericuţe a l u i M iha i spre comemorarea înfăptuirii de veci a v i su lu i nos t ru secular şi spre a servi ca biserică în care Regele Ferd inand I - i u , întregitor de neam se va unge şi încorona ca D o m n al t u t u r o r Românilor". Arhi tectu l precizează că "în chip de mănăstire d in secolul a l XVI-lea ... se construieşte acum u n complex întreg de clădiri definitive în piatră, cărămidă, beton armat şi fer, menite să rămână ma i târziu ca loc de încoronare a domni lor ţării".

Mare par te d i n deta l i i l e oferite de V i c to r G. Stephănescu p r i v i n d înfăţişarea pe care u rma să o aibă ansamblul Catedralei încoronării au fost real izate mulţi a n i după aceea, i a r la une le ch i a r s-a renunţat. Ast fe l bastioanele de colţ d i n dreapta şi stânga clopotniţei u r m a u să servească "ca locuinţe preoţilor", ia r clădirile de colţ d i n spate aveau să fie "reşedinţa regală şi m u z e u l T r a n s i l v a n i e i clădite în s t i l mănăstiresc, în g e n u l pavi l ionului regal de la parcul Carol".

în ce priveşte p o a r t a de i n t r a r e în complex , p o a r t a clopotniţei, deasupra ei u r m a să fie aşezată "acvila heraldică a României având pe piept noua stemă a ţării şi în ghiare sabie şi sceptru, făcute de s c u l p t o r u l T. Burcă" p e n t r u a " s p u n e trecătorilor că a c i Regele Românilor a c e t i t proclamaţia către poporul Său".

Dacă aceste proiecte s-au real izat, dar au fost m u t i l a t e sau l i s-a s c h i m b a t dest inaţ ia în t i m p u l r e g i m u l u i c o m u n i s t , u n e l e m e n t a l a n s a m b l u l u i a r h i t e c t u r a l de l a A l b a - I u l i a , c o n s e m n a t de V i c t o r G. Stephănescu în desenul ce-1 semna şi care însoţea articolul în discuţie, n u s-a materializat niciodată: s tatu ia ecvestră aşezată pe axu l d intre catedrală şi clopotniţă şi care îl înfăţişa pe Regele Fe rd inand îmbrăcat în uniformă militară cu sceptrul în mâna dreaptă.

Piatra de temelie a catedralei a fost pusă a doua z i de Paşti, la 28 aprilie 1921 , lucrările f i ind încredinţate Societăţii întreprinderii Generale Tehnice d in Bucureşti sub conducerea ingineri lor Tiber iu Eremia, D, Marcu şi Grigorescu. Deşi se întindea pe o suprafaţă de 750 m 2 , având înălţimea de 40 m şi fiind înglobată într-o incintă sub formă de patrulater cu clopotniţa la vest înaltă de 58 m, construcţia a avansat extrem de rapid, la 8 septembrie aşezându-se deja c rucea pe t u r l a b i s e r i c i i , i a r l a 1 decembr i e 1 9 2 1 , demontându-se schelele.

Decoraţia interioară - frescele cu caracter sacru , dar şi portrete le ctitorilor, a fost realizată de o echipă condusă de p ic torul Cost in Petrescu, începând d in 1922 şi terminându-se în 1925.

După sfinţirea catedralei, ceremonie desfăşurată la 8 octombrie 1 9 2 2 1 8

şi după îndeplinirea ce remon ia lu lu i încoronării în z iua de 15 octombr ie

www.mnir.ro

166 MARIA ΙΟΝΓΤΑ şi ŞTEFAN IONIŢĂ

acelaşi an, u r m a t de "ospăţul încoronării" care, pentru suverani şi invitaţii lor a fost pregătit şi servit de renumi ta Casă Capşa d i n Bucureşti 1 9, o parte d i n clădiri, încă neterminate şi incomplet finisate au fost lăsate în părăsire şi, abia cu pr i le ju l Serbărilor Un i r i i d i n 1929, lucrarea a fost încheiată.

După 1948, Catedrala d i n Alba-Iul ia a traversat o perioadă mai puţin fastă, su f e r i nd modificări in te r i oare nedor i te - avem în vedere, în mod deosebit, acoperirea frescelor care- i reprezentau pe Regele Ferdinand şi Regina Maria . începând cu anu l 1975, când oraşul U n i r i i redevine centru episcopal, Catedrala încoronării este repusă în dreptur i le sale, pentru ca, după 1990, să-şi recapete aspectul in ter ior iniţial. Ea este şi va rămâne peste t imp , lăcaşul de cu l t cu valoare de simbol a l unităţii noastre naţionale, operă a u n u i a d intre cei m a i talentaţi arhitecţi pe care i-a avut România modernă, Victor G. Stephănescu.

NOTE

1. Gheorghe Anghel, "De la vechea Mitropolie ortodoxă a Transilvaniei la Episcopia de Alba-Iul ia", Alba-Iul ia. 1993, p. 140.

2. Victor G. Stephănescu n u are urmaşi direcţi; n u a fost căsătorit şi nu are cop i i n a t u r a l i . M a t e r i a l u l d o cumen ta r re fe r i to r l a datele sale personale, ne-a fost pus la dispoziţie de soţia fratelui său (vitreg) mai mic, Gabriel, şi de f iu l acestuia, M iha i Stephănescu, cărora le aducem mulţumiri şi pe această cale.

3. Dip loma se află în posesia rudelor l u i V.G. Stephănescu. 4. Carmen Antoaneta Stoianov, "George Stephănescu", Bucureşti, 1981. 5. I b i d e m . Cei şase fraţi v i t r e g i a i l u i V i c t o r G. Stephănescu sunt ;

Vincenţla, Gheorghe, Mihai l , Alexandru, Mar ia şi Gabriel. 6. ***, "Şcoala Specială de Arhitectură, a n i i 1 9 0 0 - 1 9 0 1 . Şedinţa de

deschidere d in 18 octombrie 1900 prezidată de Casimir-Perier", Paris, 1901.

7. ***, T a b l o u l arhitecţilor diplomaţi membr i i a i corpu lu i arhitecţilor din România, înscrişi în Corp până la 1 april ie 1938", p. 11 .

8. Documentu l se află în arhiva famil iei Stephănescu. 9. *** "Şcoala Specială de Arhitectură, an i i 1901-1902". Paris, 1902. 10. Grigore Ionescu, "Ghid istoric şi art ist ic. Bucureşti", Bucureşti, 1938,

p. 264. 11 . ***, "Testamentul Regelui Caro l I . Tex tu l în extenso şi u n codici l" ,

Bucureşti, 1915, p. 19. 12. Grigore Ionescu, " Istoria a rh i t ec tur i i în România", vol. I I , Bucureşti,

1965, p. 446. 13. Nicolae Fătu, "Mamaia", Bucureşti, 1982. p. 6. 14. Gheorghe Anghel, op.cit., p. 137. 15. Ibidem, p. 138.

www.mnir.ro


16. Grigore Ionescu, " Istor ia a rh i t ec tur i i în România", vol I I , Bucureşti, 1965, p. 468.

17. "Ilustraţiunea" nr . 5 d i n august 1921, p. 12. 18. Gheorghe Anghel, op.cit., p. 139. 19. M e n i u l pregătit şi s e r v i t de Casa Capşa c u p r i l e j u l serbări lor

încoronării de l a A l b a - I u l i a . 15 o c t ombr i e 1922 . C u semnătura autografă a g ene ra lu lu i francez H . Ber the lo t . Muzeu l Naţional de Istorie a României, nr . inv. 291.980.

V ICTOR G. STEPHĂNESCU - L ' A R C H I T E C T E D E LA CATHÉDRALE DU COURONNEMENT D E ALBA-IULIA

Résumé

La présente communicat ion att ire l 'attention des lecteurs intéressées de cet sujet concernant une figure remarquable de la cul ture roumaine d u XXème siècle, injustement oublié, nottament par causes polit iques, pendent les de rn i e rs 50 ans de la d i c t a tu r e c o m m u n i s t e : l ' a rch i tec te V i c t o r G. Stephănescu.

D 'abord, les au teurs présentent quelques dates impor tan tes de la biographie de celui qu i , né au 14 mars 1877, comme le p lus ainé fils d u compos i t eur Georges M . Stephănescu, le f ondateur de l'Opéra dans la Roumanie, s'approprie le métier d'architecte. I l a fait ses études de spécialité à Paris.

A son r e t ou r dans le pays, après 1 9 0 1 , V i c to r G. Stephănescu a concevu, à Bucarest et dans t ou t le pays, des oeuvres réalisées dans une manière neoroumaine, autentique qu i caractérise presque toute sa création.

Comme archi tecte - chef de l ' expos i t ion j u b i l i a i r e de 1906, i l est l 'auteur de deux d'entre les p lus beaux bâtiments de cette exposit ion - le Pavillon Royal et le Palais des Arts. Parmi ses accomplissements, seul ou en co l laborat ion , nous pouvons remarquer L ' I n s t i tu t Géologique, Le Cercle Mil i taire, l'aspect actuel de la Gare d u Nord, la Gare Cotroceni - à Bucarest et puis La Grande Mosquée de Constantza, les entrepôts d u nouveau port Constantza, le casino et le bâtiment des bains de Mamaia, le Palais de la Reine Marie de Balcic, la Cathédrale d u Couronnement de Alba-Iul ia - dans le pays.

La dernière et la plus substantiel le partie de la communicat ion a été consacrée à cet te oeuvre . Son t présentées les c i r c o n s t a n c e s de s o n édification, le projet in i t ia l de l'architecte Victor G. Stephănescu et comment elle a été f i n i , a i n s i que l 'h i s to i r e de ce bâtiment après l a festivité d u C o u r o n n e m e n t d u Ro i F e r d i n a n d et de l a Re ine M a r i e , c o m m e les Souveraines de la Grande Roumanie au 15 octobre 1922, Jusqu' au jourd 'hu i .

www.mnir.ro

Proiectul Catedralei încoronării de la Alba-Iulia. Desen realizat chiar de arhitectul edificiului, Victor G . Stephănescu Le projet de la Cathe'drale du Couronnement de Alba-Iulia. Dessin fait par l'architecte de l'e'difice - Victor G . Stephănesco

www.mnir.ro

/ί

Ce r t i f i c a tu l de arhitect -salubrist obţinut de V i c t o r G. Stephănescu la Şcoala de arhitectură d in Paris 1901 Le cértificat d'architecte -salubriste obtenue par V i c t o r G. Stephănesco ă l 'Ecole d 'Arch i t ec ture de Paris en 1901

V i c t o r G. Stephănescu având gradul de căpitan, în t i m p u l războ iu lu i reîntregirii 1916-1919 V ic to r G. Stephănesco, en grade de capitaine pendant la guerre de 1916-1919

A rh i t e c tu l V i c t o r G. Stephănescu într-un grup de colabor a t o r i , arhitecţi şi ing iner i constructor i . Cea 1902 L'architecte V i c t o r G. Stephănesco dans u n groupe de collaborateurs, architectes et ingénieurs constructeurs. Env i r on 1902

www.mnir.ro

Catedrala de la A l b a - I u l i a în faza finală a construcţiei, august 1921. A r h . V i c t o r G. Stephănescu La Cathédrale de A lba - Iu l i a pendant la phase finale de sa cons t ruc t i on , août 1921. Architecte V i c t o r G. Stephănesco

V i c t o r G. Stephănescu la u n bal costumat. Cea 1903 V i c t o r G. Stephănesco à u n bal-costumé. E n v i r o n 1903

www.mnir.ro

P O L I T I C A ROMÂNIEI D E R E G L E M E N T A R E A D A T O R I E I E X T E R N E D E RĂZBOI.

Homer Radu Raisa Radu

Rezolvarea problemei datoriei publice a fost o preocupare constantă a s t a t u l u i român după Marea Unire . S-a procedat la inventar ierea t u t u r o r datori i lor de dinainte, d in t i m p u l şi de după război, la examinarea condiţiilor în care angajamentele s t a t u l u i au fost făcute, la încercarea de a obţine anumite reduceri, astfel încât să se restituie n u m a i contravaloarea exactă a sume lo r sau serv ic i i lor p r i m i t e . Alături de măsuri p r i v i n d conso l idarea da to r i i l o r s t a t u l u i şi a pa r t i cu la r i l o r s-a acordat atenţie şi reglementării dator ie i externe de război.

în c a d r u l da to r i e i externe de război d i s t i n g em : d a t o r i i de război interaliate şi dator i i externe de război.

Către sfârşitul a n u l u i 1925, România trebuia să consolideze datorii le de război interal iate. Ea amânase această operaţie în speranţa recuperării daunelor de război. Conferinţele internaţionale la care se discutase problema reparaţiilor n u aduseseră u n rezul tat satisfăcător p en t ru România. Deci rezultatele n u puteau contr ibu i la rezolvarea problemei datori i lor interaliate, în acelaşi t imp , statele debitoare făceau pres iuni asupra statelor creditoare. De aceea, se impunea realizarea unor aranjamente ale dator i i lor de război interal iate.

La 19 octombrie 1925, România încheie u n acord la Londra p r i n care îşi consolidează datorii le către Marea B r i t a n i c Sumele împrumutate s t a tu lu i român, în t i m p u l neutral ităţ i i , a u fos t f o l os i t e p e n t r u cumpărarea materialelor de război d in Anglia şi d in alte state aliate sau neutre.

D i n da t o r i a s t a t u l u i român către t e z au ru l b r i t a n i c , în valoare de 26 .069 .700 l i re ster l ine , însumând cap i t a lu l şi dobânzile ar ierate , s-au r e d u s , m a i întâi, 5 m i l i o a n e l i r e s t e r l i n e , c o ta p a r t e a A n g l i e i , d i n despăgubirile către i n d u s t r i a de petro l d i n România p e n t r u d is t ruger i l e ordonate de aliaţi în 1916, apoi s-au redus încă 3 mi l ioane l i re ster l ine p e n t r u daune l e cauzate e conomie i noas t r e naţionale. D a t o r i a a fost consolidată, urmând a f i plătită în 62 anuităţi, până în 1987. în p r i m i i ani , România a cerut anuităţi ma i mic i , pent ru că avea de plătit şi alte dator i i Mar i i Br i tan i i . în perioada 1945-1966, anuităţile forfetare vor f i de 500.000 lire, iar în perioada 1967-1987, anuităţile vor deveni 750.000 l ire.

în decembrie 1925, între Comisia Americană şi Comisia Română s-a încheiat, la Washington, u n acord pentru reglementarea datoriei de război a

www.mnir.ro

170 HOMER RADU şi RAISA RADU

României către SUA. Până la încheierea acestui acord, s-au dus o serie de tratat ive. La sfârşitul l u n i i ma i 1925, imediat ce p lanu l Dawes a fost pus în apl icare, SUA s-au adresat t u t u r o r state lor debitoare, invitându-le să-şi reglementeze dator i i l e . SUA a u considerat dator i i l e de război ca d a t o r i i cont rac tua le ord inare , ceea ce însemană că dator i i le de război t r e b u i a u plătite integral . Pentru a putea acorda împrumuturi statelor europene, SUA a u lansat b o n u r i de tezaur, subscrise de amer icani , "L iberty Bonds" , cu dobânzi de 5%, care apoi au fost reduse la 4,25%. Pentru reglementarea datori i lor, SUA şi-au creat u n acord-tip. în acest acord-tip se prevăzuse că amortismentele se vor face p r i n vărsăminte apropiate de capacitatea de plată a fiecărui stat debitor. Comisia Americană a stabi l i t t re i categorii de acorduri şi anume: 1) Amortizarea integrală a datori i lor fără a se examina capacitatea de plată; 2) Amortizarea integrală a datori i lor, cu modalităţi de plată diferite după posibilităţile fiecărei ţări (în acest grup a in t ra t şi România); 3) State cărora l i se acordă o reducere de peste 4 0 % asupra dator ie i iniţiale, fie deoarece capacitatea lor de plată este redusă, fie deoarece datoria era prea mare. SUA hotărăsc rambursarea datoriei de război de către România în 62 de ani , cu o dobândă de 3% în p r im i i 10 an i şi de 3,5% în ceilalţi 52 de ani. T imp de 62 de an i , România t rebu ia să verse în to ta l 107.488.330 dolar i pen t ru amortizarea datoriei de 44.590.000 dolari .

Pr in acordul d in 4 decembrie 1925, România a dobândit o facilitate de plată t imp de 14 ani , începând cu plăţi foarte reduse şi anume interese şi amor t i smen t de 0,44%. Abia în 1935 va ajunge să plătească interese şi a m o r t i s m e n t de 3 ,13%. P r in această fac i l i tate de plată t i m p de 14 an i , România plăteşte 14.700.000 dolari , în loc de 23.367.120 dolar i , deci mai puţin cu 8.667.120 dolari . Această sumă considerată în 1940 cu dobândă de 3% şi 3,5% ar face 11.774.229 dolari ce se vor adăuga la capi ta lul rămas de a m o r t i z a t în 1940 . Respect iva f ac i l i t a t e de plată poate f i considerată echivalentă cu u n împrumut de aproape 12 milioane de dolari , amortizabil d i n 1940 până în 1987. Prin această înlesnire de plată, bugetul η-a ma i fost încărcat, t imp de 14 an i cu sume mar i de plată în aur. S-a evitat, în acest interval de 14 ani , să se recurgă la u n împrumut în străinătate, care ar fi avut dobânzi de 8-9%, împrumut necesar pentru plata sumei de 8.667.120 dolar i . Pr in acordul încheiat, s-au redus şi dobânzile ce u r m a u a se plăti pană la stingerea împrumutului.

Reducerea datoriei de către Marea Britanie, reglementarea datoriei p r in reducerea dobânzilor şi acordarea u n o r înlesniri de plată de către SUA reprezintă o recunoaştere a condiţiilor grele în care România a dus războiul.

în 1926 s-au dus tratat ive cu I ta l ia pen t ru consolidarea dator ie i de război a României către această ţară. U n procent d i n dator ie reprezenta mater ia le le ce au fost furnizate României în t i m p u l războiului, 19% d in datorie reprezentau valoarea întreţinerii legiuni i ardelenilor luaţi prizonieri şi care luptaseră pe f rontu l i ta l ian, 8 0 % d i n datorie se refereau la aprovizionarea şi echiparea armatei române în cursu l a n u l u i 1919, când ţara noastră

www.mnir.ro

POUnCA ROMÂNIEI DE REGLEMENTARE A DATORIEI DE RĂZBOI 171

a dus campania contra Budapestei, menţinând liniştea în centru l Europei. D in această datorie, 7 0 % reprezentau mărfuri pe care Ital ia, la rândul său, le-a importat d in SUA. Valoarea acestor mărfuri, calculată în dolar i , a fost consolidată odată cu întreaga datorie a Ital iei în SUA. Preţurile materialelor sunt cele d in 1918 şi 1919, dar o liră italiană valora în acei an i 18 centime aur, pe când în 1926 valora 62 centime aur.

Comisiei române i s-au pret ins 185 milioane de lire sterl ine. Ţinând seama de creanţa de 2.409.354 l ire p en t ru revitaliere (aprovizionarea cu alimente) pe care România a făcut-o Italiei, datoria s-a redus la 120 mil ioane lire. Adăugându-se dobânzile până în 1926, suma ajunge la 157.911.817 lire. Pentru această sumă, România va emite obligaţiuni ce se vor elibera tezaurulu i i ta l ian . Obligaţiunile vor f i emise în 50 de t i t l u r i provizori i , d i n 1927 până în 1976.

în 1 9 2 6 , s t a t u l român a încheiat u n a c o r d c u Franţa p e n t r u reglementarea datoriei de război. Dator ia României către Franţa provenea d in avansur i în materiale de război l ivrate între 1915 şi 1919, d i n cesiuni de mater ia l e făcute după armistiţiul general în vederea echipării a r m a t e i române în t i m p u l campanie i d i n 1919, d i n avansur i în n u m e r a r p e n t r u aprovizionarea ţării în t i m p u l şi după ocupaţia inamică, pent ru ajutorarea prizonieri lor români d in Germania, pentru plata unor cupoane ale datoriei d inainte de război. D i n dator ia de război au fost scăzute 10 mil ioane l ire sterl ine, reprezentând creanţa României pent ru distrugeri le de război d i n regiunea petroliferă. La această creanţă n i s-au at r ibu i t dobânzi chiar de la data d i s t ruger i l o r petrol iere. în u r m a calculelor, da tor ia României către Franţa era de 525.000.000 franci, capital şi interese, plătibili în 62 anuităţi sau 124 semestrialităţi, adică până în 1989. Pentru p r im i i 19 ani , d i n 1928 până în 1946, anuitatea plătită către francezi era ma i mică, apropiată de anuitatea engleză. Prin stabil irea acestor avantaje, României i s-au uşurat sarc ini le bugetare într-o perioadă în care dator ia publică era des tu l de încărcată, iar sarcinile refacerii şi înzestrării ţării destul de mar i .

în u rma participării la pr imul război mondial, România a suportat două categorii de pagube: unele inerente oricărei stări de război, altele provocate de ocuparea de către foştii inamic i a două t re imi d in t e r i t o r iu şi exploatarea acestuia de către înaltul Comandament German. Conform unei ordonanţe a l u i Mackensen, d i n april ie 1917, "datoria cea ma i importantă a administraţiei militare în România constă în exploatarea economică a ţării într-o manieră pe cât pos ib i l completă în favoarea Ge rman i e i " 1 . Administraţia germană a exploatat intens cele 20 de judeţe, iar, în retragere, a lua t întreaga avuţie mobilă: animale, grâne, maşini agricole şi industriale, material rulant .

Problema reparaţiilor trebuie privită d in două perspective: a obligaţiilor impuse României p r i n tratate le de pace şi a d r ep tu r i l o r ţării noastre la despăgubiri.

în u r m a destrămării s t a t u l u i aus t ro -ungar , statele succesoare au supor ta t cota de eliberare (liberare), o obligaţie înscrisă în anga jamentul

www.mnir.ro

172 HOMER RADU şi RAISA RADU

semnat la 10 septembrie 1919 la Saint-Germain. Pr in acest angajament, Polonia, România, Cehoslovacia, Serbia-Croaţia-Slovenia erau obligate să verse o sumă de 1,5 mil iarde franci aur, cu t i t l u l de contribuţie la sarcinile şi cheltuieli le provocate de eliberarea ter i tor i i lor lor. Pr in articolele 3 şi 4 ale respect ivului aranjament se stabilea ca plata cotei de eliberare să se facă p r i n compensare cu reclamaţiile d in reparaţii. Nici Comisia Reparaţiilor, n ic i guve rnu l v reune i m a r i pu t e r i n u putea pret inde plata, n i c i emis iunea de bonur i , decât la t re i l u n i după fixarea definitivă a reparaţiilor ce reveneau României d i n partea Austr ie i şi Ungariei . Plata u r m a să se facă n u m a i în cazu l în care cota reparaţiilor cuveni te României va f i m a i mică decât obligaţia p en t ru cota de eliberare şi n u m a i pen t ru suma cu care cota de eliberare va întrece suma reparaţiilor.

Bonuri le emise de statele succesoare pent ru plata cotelor de eliberare u r m a u a p u r t a dobânda de 5% pe an plătibilă semestrial, începând cu 1 ianuarie 1926. Ele u r m a u a f i rambursate în 25 de trageri anuale în sume egale, cu începere d i n 1 ianuarie 1931. Acest mod de plată a fost modificat p r i n aranjamentul de la Paris d i n 11 martie 1922. Se prevedea ca plata cotei de eliberare să fie achitată p r i n remiterea de obligaţiuni d in seria C pe care statele succesoare, la rândul lor, u r m a u să le primească pent ru partea d in reparaţiile la care aveau dreptul d i n partea Austr ie i , Ungariei şi Bulgariei .

Comisia Reparaţiilor a fixat României cota de eliberare de 235.140.000 franci aur . Această comisie a impus, în iunie 1923 şi în mart ie 1925, plata cotei de eliberare.

Comis i a Reparaţiilor, c on f o rm a r t . 203 d i n T r a t a t u l de l a Sa in t -Germain şi art . 186 d i n t ra ta tu l de la Tr ianon trebuia să facă reparaţia une i părţi d i n datoria publică a fostei monarh i i austro-ungare, datorie constituită la 28 iunie 1914, în sarcina statelor succesoare. în tratate, datorii le au fost clasificate în două categorii: datorie gajată şi datorie negajată. Dator ia gajată dădea c r e d i t o r u l u i garanţii asupra căilor ferate, ocnelor şi a l tor b u n u r i . Pentru executatea acestor acţiuni, Comisia Reparaţiilor a n u m i t o Comisie şi a n u m e Subcom i t e tu l Reparaţiilor da to r i i l o r austr iace şi ungare . Pent ru datori i le gajate, Comisia reparaţiilor a fixat data luării lor în sarcină la 1 iulie 1919. Pentru datorii le negajate, data luării în sarcină era aceea a Intrării în vigoare a tratatelor de pace. Delegatul român a protestat contra datei de 1 iu l i e 1919, arătând că România se afla într-o situaţie specială. Deoarece Ungaria n u a respectat armistiţiul d i n 11 noiembrie 1918, România a fost nevoită să menţină starea de război pen t ru a se apăra contra ofensivelor iniţiate de această ţară. Nu se poate spune că România a in t ra t , paşnic, în posesiunea noi lor t e r i to r i i , d i n 1918. Dimpotrivă, România avea de cerut despăgubiri Ungar i e i . în sa r c ina României s-au t r e c u t d a t o r i i care n u reveneau în mod leg i t im s t a tu lu i român. în u r m a t r a t a t u l u i de la Londra (1870) şi Cong r e su lu i de l a B e r l i n (1878), A u s t r o - U n g a r i a a p r i m i t u n m a n d a t european pen t ru executarea lucrărilor la Porţile de Fier. Pentru aceste lucrări, Austro-Ungaria a contractat împrumuturi, ale căror anuităţi

www.mnir.ro

POLITICA ROMÂNIEI DE REGLEMENTARE A DATORIEI DE RĂZBOI 173

le plătea d i n taxele de navigaţie. Toate statele ale căror vase treceau pe la Porţile de Fier benef ic iau de aceste lucrări. Deci, lucrările aveau n u u n caracter ter i tor ia l , c i u n u l internaţional. Taxele de navigaţie se percepeau de către comisia de la Bratislava. Era, deci, nedrept, nelegitim şi inechi tabi l ca împrumuturile pent ru aceste lucrări să fie puse în sarcina României. Deşi organismele care se o cupau cu executarea t ra ta t e l o r a u r e cunoscu t că România are dreptate când protestează, totuşi, Comisia Reparaţiilor n u a revenit asupra greşelii comise. Şi împrumuturile referitoare la l in ia ferată Lemberg-Cemăuţi-Iaşi, deşi n u const i tu iau o datorie de stat şi n u făceau parte d i n b u n u r i l e cedate României, au fost t recute în sarc ina s t a t u l u i român, ca derivând d in datoria austriacă.

La Conferinţa de la Viena d i n 19 mart ie 1923, delegaţia guve rnu lu i român a c i t i t o declaraţie d i n care reieşea că "România înţelegea să îndeplinească toate obligaţiile decurgând pentru ea d in tratatele pe care le-a semnat şi, în consecinţă, ea îşi asumă datorii le, derivând d i n recuperarea t e r i t o r i i l o r devenite româneşti con form t ra ta te lor , însă ea se găseşte în imposibi l i tatea de a lua obligaţiile izolate şi independente de dreptur i le pe care i le acordă tratatele, adică ea înţelege că obligaţiile foştilor inamic i , derivând d i n tratate, t rebuiau să fie îndeplinite în prealabil şi, deci, înaintea acelora puse în sarc ina aliaţilor" 2. După prezentarea acestu i document , delegaţii României s-au retras, neparticipând la lucrările Subcomi t e tu lu i Reparaţiilor datori i lor austriace şi ungare.

Deoarece la Conferinţa de la Viena n u s-a ajuns la u n acord pr i v ind crearea une i Case Comune şi începerea serviciului plăţii împrumuturilor, s-a convocat o nouă conferinţă, la I nnsb ruck , la 23 iun ie 1923. La această conferinţă, au fost invitaţi membr i i Subcomitetului , toate statele succesoare şi toţi reprezentanţii purtătorilor de t i t l u r i de valoare francezi , belg ieni , i ta l ien i , olandezi, b r i t an i c i şi elveţieni. La Conferinţa de la I n n s b r u c k s-a semnat u n protocol p r i n care s-a creat instituţia Casa Comună, aceasta fiind u n sindicat a l creditorilor, căruia i s-a dat dreptul de a admin is t ra datoria publică a Austro-Ungar ie i de d inainte de război, devenită dator ia publică naţională a s t a t e l o r succesoare . P r i n c rearea Case i C o m u n e se leza s u v e r a n i t a t e a s t a t e l o r succesoare , deoarece l i se l u a d r e p t u l de a-şi reg lementa s ingure p ropr i i l e da t o r i i . Datorită acestei situaţii, de legatu l român n u a s e m n a t p r o t o c o l u l . Delegaţii c e l o r l a l t e s ta t e a u s e m n a t protocolul, sub rezerva ratificării acestuia de către guvernele lor.

Deoarece unele dispoziţii ale pro toco lu lu i erau defavorabile statelor succesoare, Casa Comună nu-şi putea începe funcţionarea. S-a convocat o altă Conferinţă, la Paris, pent ru 23-24 iunie 1924. la conferinţă au lua t parte reprezentanţii asociaţiilor purtătorilor de t i t l u r i de valoare, care participaseră la Conferinţa de la Innèbruck, şi delegaţii Serviciului Financiar a l Comisiei Reparaţiilor. Conferinţa t rebuia să stabilească normele de funcţionare ale Case i C o m u n e şi u n r e g u l a m e n t pe care aceas ta să-1 a p l i c e . După examinarea Protocolului de la Innsbruck. Consi l iul Financiar a redactat u n

www.mnir.ro

174 HOMER RADU şl RAISA RADU

raport , la 29 octombrie 1924, arătând că s-a aprobat regulamentul cu privire l a relaţiile d i n t r e Casa Comună şi Comis ia Reparaţiilor. După această decizie, Casa Comună şi-a depus statute le şi şi-a desemnat cons i l iu l de administraţie. Şi de data aceasta, guvernul român a făcut unele observaţii arătând că este nedrept ca statele învingătoare să fie determinate să-şi execute i m e d i a t obligaţii le, pe când s a r c i n i l e s t a t e l o r învinse să fie suspendate , în executarea lor, p e n t r u o lungă durată. A u m a i a v u t loc conferinţe, în 1925, l a V i ena şi la Praga, u n d e s-a hotărât rea l i zarea protoco lu lu i de la Innsbruck. România η-a aderat la acordul de la Innsbruck şi l a c onc lu z i i l e Conferinţei dc l a Praga, datorită cauze lor expuse în materialele prezentate la celalte întâlniri internaţionale.

Comisia Reparaţiilor, în conformitate cu art ico lul 208 d i n t r a ta tu l cu Austr ia şi ar t ico lu l 191 d in t ra ta tu l cu Ungaria, a evaluat valoarea bunur i l o r şi proprietăţilor aparţinând statelor cărora le-au fost transferate. Această valoare a fost trecută în debi tul s ta tu lu i dobânditor şi în credi tul Austr ie i şi Ungariei în contu l sumelor datorate cu t i t l u l de reparaţii. Experţii Comisiei Reparaţiilor au evaluat şi produsele subso lu lu i , precum sarea, gazul metan, metalele ce s-ar f i p u t u t descoperi p r i n eventuale prospecţiuni geologice. Evaluările experţilor au fost m u l t sporite. Potrivit evaluării române, pentru T rans i l van ia ar f i t r e b u i t plătite 1.085.117.518 coroane aur , iar p en t ru Bucovina, 19.492.414 coroane aur. în total , evaluarea română a venitur i lor cedate èra de 1.104.609.932 coroane aur. Evaluările austriace şi ungare se r i d i c a u l a 4 m i l i a r d e coroane a u r p e n t r u b u n u r i l e d i n T r a n s i l v a n i a şi 523.911,462 coroane aur pent ru cele d i n Bucovina. Obligaţiile României în privinţa noi lor ter i tor i i depăşeau cu m u l t avantajele pe care aceste b u n u r i le puteau aduce.

Datorită evaluării exagerate, sarc ini le de război ale României s-au ridicat la 72.643.191.077 lei aur.

Pr in acordul de la Spa, d i n 16 iul ie 1920, s-a hotărât ca România să primească 1% d i n reparaţiile pe care t r ebu ia să le plătească Germania . Delegaţia română a protestat în legătură cu acest procent, arătând care au fost pagubele suferite de ţara noastră. Acest protest "este ac tu l de bază al po l i t i c i i de reparaţii a României" 3, f i ind menţinut şi la alte conferinţe. La Conferinţa de la Londra, d in iul ie-august 1924, s-a elaborat u n regulament de plată a datori i lor denumit p lanu l Dawes. în şedinţa d i n 28 iul ie 1924 N. Ti tulescu, delegatul României, a declarat că aprobă rapor tu l experţilor ca u n i n s t r u m e n t de plată. La 14 ianuar ie 1925, la Conferinţa de la Paris, s-a semnat Acordu l relat iv la repartiţia anuităţilor p l a n u l u i Dawes. Delegaţia română, reprezentată de V. Brătianu, m i n i s t r u l de finanţe şi N. Titulescu, ambasado ru l la Londra , văzând că, n i c i i n acest acord, d r ep tu r i l e ţării noastre n u s-au îmbunătăţit, a reamint i t Conferinţei de la Paris că România a acceptat aplicarea procentajului de la Spa doar cu t i t l u provizoriu şi ca mi j loc de plată. Delegaţia română a cerut să se insereze, în executarea p l a n u l u i Dawes, r e s t i tu i r i l e cu pr i v i r e la le i i a u r a i e m i s i u n i i germane,

www.mnir.ro

POUTICA ROMÂNIEI DE REGLEMENTARE A DATORIEI DE RĂZBOI 175

precum şi alte r es t i tu i r i , care au făcut obiectul une i execuţii ant ic ipate a Tra ta tu lu i de la Bucureşti, fie p r i n mijlocirea Comisiei Reparaţiilor, fie p r i n înţelegere directă. Era vorba, deci, de dreptur i le pe care le avea România asupra Germaniei d i n cele două creanţe speciale: biletele Băncii Generale şi executarea anticipată a T r a t a t u l u i de la Bucureşti. A c o r d u l r e l a t i v l a repartiţia anuităţilor P lanulu i Dawes d in 14 ianuarie 1925 prevedea pent ru România mărirea cotei d in reparaţiile germane de la 1%, c u m se prevăzuse la Spa, la 1,10%. Suma încasată de România în contul reparaţiilor germane a fost de 93.661.463 mărci aur, d in care 33.909.640 mărci aur în perioada 11 no iembr ie 1918 - 3 1 augus t 1924 şi 59.751.823 mărci a u r în per ioada aplicării P lanulu i Dawes 9 1 septembrie 1924-31 mart ie 1929).

P r i n a c o r d u l de l a Par is , d i n 14 i a n u a r i e 1925, i s - au a t r i b u i t României, d i n reparaţiile Austr ie i şi Ungariei, cota de 1,10% d in pr ima parte, şi 2 0 % p e n t r u a doua par te , adică în medie , 10 ,55% d i n t o t a l . La 20 februarie 1923, Austr ia a cerut o amânare a plăţii pe u n termen de 20 de ani. I s-a acordat această amânare pentru a putea contracta u n împrumut de l a Liga Naţiunilor, împrumut necesar însănătoşirii finanţelor sale. România şi statele succesoare ale Aus t ro -Ungar i e i au fost de acord cu această amânare. România a menţionat că p r e t i n d e ca şi ei să-i fie suspendate obligaţiile pe o perioadă de t imp egală. Datorită acordării acestui morator iu, pe 20 de ani , n u i s-a fixat Austr ie i c u a n t u m u l reparaţiilor.

Ungaria a cerut u n tratament analog cu cel a l Austr ie i , deci o amânare a plăţii reparaţiilor pe 20 de ani . p r i n demersurile făcute de şeful guvernulu i maghiar la Paris, Londra şi Roma "acest stat şi unele state aliate au căutat să găsească în războiul n o s t r u cu Bela K u h n u n pr i l e j de a ştirbi d i n drepturile noastre, sau ma i bine zis, de a n u mai aplica n ic i ceea ce n i se recunoştea p r i n învoirea de la Spa" 4 . Pentru războiul cu Bela K u h n , Ungaria considera că România trebuia să-i plătească 3 mil iarde de coroane aur. Pr in acest procedeu, Ungaria n u n u m a i că n u ne plătea n ic i o despăgubire, dar se t rans forma în c r ed i t o ru l n o s t r u . Comis ia Reparaţiilor n u a f ixa t t o t a l u l reparaţiilor Ungariei, iar obligaţia de plată era până după 1943.

După a c o r d u l de l a 14 i a n u a r i e 1925, cota României d i n s u m a reparaţiilor bulgare a fost fixată la 1,10% pen t ru p r i m a jumătate şi 2 0 % pentru a doua jumătate, adică în medie 10,55%. După 31 decembrie 1926, urma să se facă o altă repartiţie.

P r in conso l idarea da to r i e i externe de război, p r i n înscrierea ei în buge tu l fiecărui a n şi începerea plăţilor ra te lor , România şi-a refăcut prestigiul şi credibil itatea în străinătate.

www.mnir.ro

176 HOMER RADU şl RAISA RADU

NOTE

1. G.M. Dobrovlci, Istor icul dezvoltării economice şi f inanciare a României şi împrumuturile contractate, 1823-1933, Bucureşti, 1934, p. 4 6 1 .

2. Idem, p. 469. 3. Idem, p. 480. 4. Idem, p. 497.

B IBL IOGRAF IE

I on I.C. Brătianu, Activitatea Corpur i lor Legiuitoare şi a guvernulu i , Bucureşti, 1927.

G.M. Dobrovlci, Istor icul dezvoltării economice şi f inanciare a României şi împrumuturile contractate, 1823-1923, Bucureşti, 1934.

ROMANIA'S POL ICY O F REGULATION T H E E X T E R N A L D U T I E S O F WAR

Abstract

Mak ing a clear d ist inct ion between the inter-al l ied debts and the debts imposed by the Peace Treaties of 1919-1920, the authors intented, i n the beginning, to analyse the war i n wh ich Romania consolidated i ts war debts t owards Great B r i t a i n , USA, I t a l y a n d France . A t the same t ime , they indicated tha t a l l these countries deducted, f rom the romanian debts, the amounts representing the destructions brought about to the romanian oil indus t ry by i ts allies.

F u r t h e r down , the au tho r s analysed a complex p rob l em: the war reparations. For Romania, th is problem had two aspects: our country, as a succesor state of Austr ia and Hungary, had to pay big amounts of money for the pre -war debts of these two states. At the same t ime , Romania was e n t i t l e d to receive r epa ra t i ons f r om the defeated c oun t r i e s : Germany, Austr ia , Hungary and Bulgaria. The authors presented the protests made by the romanian delegation at the conferences held by the Commission of the Reparations, becaouse the amounts tha t Romania had to pay, as a succesor state of Austr ia and Hungary, were too h igh, and the amounts that Romania had to receive from the defeated states were too low.

www.mnir.ro

R E G I N A M A R I A P R I N T R E ROMÂNII D I N S T A T E L E U N I T E A L E A M E R I C I I .

l oan Spătan

La 18 octombrie 1926, Regina Mar i a începea v iz i ta de t r e i l u n i în Statele Unite. Pe tot parcursu l ei, mul te ziare importante americane scr iau că Regina "a pus România pe hartă'. Cuvintele erau semnificative şi indicau n u n u m a i l ipsa de cunoştinţe ale americanilor despre români şi ţara lor, dar şi transformarea pe care a adus-o vizita regală în relaţiile dir itre cele două popoare. Şi într-adevăr, până atunc i , cetăţeanul american avea cunoştinţe sumare - şi asta într-un caz fericit - despre România. Ca şi astăzi, de altfel. La aceasta a contr ibu i t şi propaganda subversivă întreţinută permanent de duşmanii României reuşind să lase pe cetăţeanul american într-o continuă confuzie a s u p r a situaţiei d i n Românie. A t u n c i când se întâmpla să fie binevoitor, cetăţeanul american putea să spună că Regina României era o femeie frumoasă şi deosebit de înzestrată cu calităţi excepţionale. Şi aceasta datorită fotografiilor Reginei ce apăreau destul de des în presa americană. Curajul ei, dar ma i ales ro lu l pe care l-a jucat încă de la început în războiul de întregire a neamulu i erau relevate cu admiraţie. însă dincolo de această recunoaştere n u se întâlneau decât ştiri destinate să formeze o imagine falsă despre România. Şi aceasta, cu toată pub l i c i ta tea oficială încurajată de guvernele României şi S ta te lo r Un i t e care η-a i z b u t i t , atât pe t i m p u l războiului cât şi după încetarea l u i , să risipească atmosfera nefavorabilă creată în j u r u l ţării noastre.

P u t e m s p u n e că această s t a r e de l u c r u r i a început să se îmbunătăţească odată cu această vizită. Nu trebuie să credem totuşi că schimbarea în op in ia publică a fost determinată n u m a i de cur tuoaz ia şi ospitalitatea poporu lu i american. Aceasta s-a datorat m a i ales f ap tu lu i că Regina Mar ia a înţeles că ea n u trebuie să rămână n u m a i oaspete regal. Personalitatea ei era prea vie, pent ru a se f i l imi ta t la u n ro l convenţional, care de altfel n u ar fi atras prea multă simpatie de la u n popor deprins cu obiceiuri şi concepţii democratice. încă de la început Regina Mar ia a ţinut să apară ca misionara României, preferând de multe or i să renunţe la confortul personal şi să înfrunte crit ici le inerente oricărei afirmări de opinie în publ ic .

în f iecare oraş v i z i t a t , c u ocazia t u t u r o r festivităţilor of ic ia le , l a banchete şi recepţii, Regina lua cuvântul. Că a vorbit f rumos şi că a fost ascultată cu interes pre tut indeni a fost relevat l a momentu l respectiv. Dar ceea ce n u s-a ştiut îndeajuns şi n u a fost reţinut n ic i de publ ic , dar n i c i de ziarele româneşti, a fost faptu l că Regina a vorbit întotdeauna despre ţara şi

www.mnir.ro

178 IOAN SPÀTAN

p o p o r u l român, arătând cât de puţin e rau cunoscute în Statele Un i t e . Fiecare cuvântare înfăţişa o latură a su f l e tu lu i românesc, fie sacri f ic i i le făcute în t i m p u l războiului, fie dificultăţile economice ale ţării după încetarea con f l i c tu lu i , fie aspiraţiile cu l tura l e sau realizările art ist ice ale popo ru lu i român.

Să exemplificăm, cu u n fragment d i n răspunsul Reginei la cuvântul l u i Radu Ir imescu, d irectorul sucursalei Băncii Chrisovelony, la recepţia de la c l u b u l bancher i l o r d i n New-York: "Tinereţea m i - a fost veselă; e ram sub epitropia u n u i u n c h i bătrân care mă stăpânise cu o mână de fier, dar care era u n mare meşter, de la care am învăţat mul te . Se pricepea foarte bine, să înveţe pe o femeie tânără să facă lucruri pe care ea n-ar fi dorit să le facă A m u r i t la începutul mare lu i război şi de a tunc i am rămas prieteni în suflete."

Greşelile sun t trepte de piatră de urcat spre ma i bine. La începutul m a r e l u i război părerile ne erau deosebite. E l credea în German ia şi eu credeam în aliaţi. Aveam mul t e motive să cred în aliaţi, f i ind de altfel de origine engleză. Iubeam Franţa şi n u ştiam a tunc i că şi America va in t r a în război. S impat izam cu cauza aliaţilor, pe când regele era cu t o t u l de altă părere şi deşi este u n o m care vorbeşte foarte puţin şi e foarte puţin cunoscut în lume, totuşi e foarte simpatic şi cu foarte m u l t b u n simţ. Am stat lângă el şi în toate împrejurările a m fost u n u l lângă a l tu l . în t i m p u l războiului a fost nevoit să facă m a r i sacr i f i c i i şi c u m a spus-o m a i o r u l I r imescu, a m suferit. Vom f i greşit, toţi greşim, dar acum suntem fericiţi d in pricină că cred că greşelile s u n t trepte de urca t spre ceva m a i b u n . Am scăpat în fine, şi de an i de zile am dor i t să v in în această ţară, de care aveam simpatie.

Se vor întreba mulţi care sunt motivele pent ru care am venit aici . Am venit să cer dragostea, prietenia şi înţelegerea d-voastră. Nu am venit pentru alte motive în America şi doresc ca a tunc i când voi pleca, toţi să spună că ΉαΉί venit decât pentru a vă cere amiciţia şi înţelegerea"1.

Regina vorbea spontan, imprimând asupra p u b l i c u l u i , c u m spunea însoţitorul său Nicolae Petrescu, "acea convingere" care singură hotăreşte succesu l în asemenea împrejurări. Ma i era însă ceva. Vorbea o femeie pătrunsă de iubirea pentru ţară şi poporul pe care le reprezenta. Americanii admiră şi adoră femeia excepţională. Aceasta era su f i c i en t p e n t r u a- i impresiona şi a-i face să o urmărească totdeauna cu dragoste şi interes v iu. Iar d i n această întâlnire a sent imentelor de o parte şi cealaltă se năştea înţelegerea pent ru România, - "o înţelegere ma i justă şi ma i cuprinzătoare despre poporul nos t ru " 2 .

Lun i , 18 Octombrie 1926, după cum am mal spus, Regina Maria însoţită de Principesa Ileana şi de Prinţul Nicolae lua contact cu pământul american. La City Hal i Parc oaspeţii au fost întâmpinaţi de o mare mulţime de new-yorkezi, dar şi de reprezentanţi ai societăţii romaneşti d in America ale căror costume naţionale româneşti după cum au remarcat ziariştii, contrastau în mod plăcut cu hainele negre de gală ale oficialităţilor americane.

www.mnir.ro

REGINA MARIA PRINTRE ROMÂNII DIN STATELE UNITE ALE AMERICII 179

Tot aici, a fost primită de p r imaru l Walker şi de preşedintele Camerei de Comerţ d i n New-York.

în cuvântul său, p r imaru l oraşului spunea, pr intre altele: "De mulţi ani cunoaştem influenţa pe care Majestatea Voastră a

exercitat-o pr intre popoarele Europei. S u n t e m familiarizaţi cu bunătatea şi cu m i l a pe care o revărsaţi

asupra t u t u r o r celor nenorociţi. Noi ne dăm seama că aţi fost cineva pr intre oamenii mar i d i n lumea

civilizată. Pentru America însemnează m u l t că v-aţi decis să o vizitaţi. Are o mare însemnătate pen t ru naţiunea noastră, căci cristalizează

simţămintele înalte care existau demul t . Face să crească m u l t admiraţia noastră pent ru supuşii Majestăţii Voastre, care-şi trag obârşia de la români.

Avem mii de români în acest oraş, cel m a i cosmopol i t d i n lume , şi astăzi, ca mag is t ra t suprem a l cetăţii New-York, t rebuie să vă as igur că românii sunt unii din cei mai buni cetăţeni, pe care, acest oraş ii are în marginile sale. A u făcut m u l t pent ru clădirile New-York-ului; au făcut m u l t pent ru America. Ne-au adus o lecţie de loialitate şi de abnegaţie pe care au luat-o de la Majestatea Voastră, şi de la acei care au pus bazele operei la care sunteţi astăzi în mod admi rab i l angajată. Faceţi New-York-ul foarte fercif3.

în vederea călătoriei Reginei Mar ia , Prinţului Nicolae, Pr inc ipese i Ileana şi sulte i lor l i s-a pus la dispoziţie de către u n u l d i n preşedinţii uneia d in societăţile de căi ferate (căi ferate particulare, aşa c u m erau ele în Statele Unite) u n teren special, compus d i n 10 vagoane: 3 vagoane amenajate ca dormitoare, t re i vagoane salon, u n vagon restaurant, u n u l pen t ru şeful de tren, u n vagon special pentru bagajele Reginei şi u n alt vagon pen t ru suită.

T u r n e u l Reginei Mar ia a cupr ins Washington-ul , Bal t imore , Jersey-City, Philadelphia, Chicago, St.Paul, Indianapol is şi d i n nou New-York-ul. Peste t o t ea a fost primită de românii ce trăiau acolo cu o bucu r i e fără seamăn.

U n m o m e n t i m p o r t a n t a l v i z i t e i l - a c o n s t i t u i t p a r t i c i p a r e a l a "deschiderea noii uzine electrice Edison, lângă East River şi Strada 14, ce s-a efectuat azi după-amiază (23 noiembrie, n.n.). Majestatea Sa p r i n apăsarea uşoară a degetelor sale pe 2-3 m ic i comutatoare electrice a pus în mişcare cea mai puternică maşină electrică din lume". A m citat d in d iscursul ţinut de Ar thur Wil l iams, vicepreşedinte al relaţiilor comerciale ale uzinelor Edison la Staţia Radiofonică WRNY d i n New York ţinut în seara aceleiaşi zile de 23 noiembrie 1926.

La 20 i a n u a r i e 1927, Lou is Resnick, a s i s t en tu l vicepreşedintelui relaţiilor comerc ia le a compan i e i Ed i son , t r i m i t e a Academie i Române, numărul 47 d i n 27 noiembrie 1927 al revistei T h e Edison Weekly" consacrat în mare parte vizitei Reginei Mar ia la deschiderea oficială a uzinei electrice amintite m a i sus, însoţit de o scrisoare, şi de d iscursul rost i t la radio. Ion Bianu, b ib l iotecarul Academiei Române îi răspunde la 27 februarie astfel:

www.mnir.ro

180 IOAN SPATAN

"Avem onoarea a vă exprima cele ma i v i i mulţumiri ale Academiei Române pen t ru scrisoarea dumneavoastră de la 20 ianuarie şi pent ru d iscursu l ţinut de d l . A r t h u r Wil l iams la Staţia Radiofonică cu ocazia vizitei Majestăţii Sale Reginei Noastre.

Acest discurs este pentru România u n foarte preţios document pen t ru amint i rea m inuna t e i călătorii şi care formează u n a d i n cele m a i frumoase legături între patr ia noastră şi marea republică de peste ocean".

Ca o concluzie a acestei vizite, putem spune că ea a făcut d i n Regina Mar ia personificarea României în Statele Unite. Pentru americani rămânea d e f i n i t i v asoc ia t n u m e l e Suve rane i de n u m e l e ţării noas t r e . R a d u A. Florescu, ma i târziu, în 1936, îşi amintea:

"Cu vorbele - sunteţi român d i n ţara Reginei Mar ia - eram invar iabi l întâmpinat de persoane d in cercurile cele ma i felurite d i n Statele Unite, fie că stăteam de vorbă cu u n inter locutor d i n lumea celor aleşi sau cu u n u l d in Lumea celor modeştC*.

Popularitatea Reginei Mar ia se răsfrângea asupra poporu lu i român. în n i c i o altă împrejurare, sub l in ia acelaşi Nicolae Petrescu, "Nu am fi putut obţine o publicitate mai mare şi atât de utilă pentru prestigiul ţării"5.

Dar acest rezultat al călătoriei Reginei în America n u a fost folosit de guvernele care au urmat . însă el a fost, totuşi, u n imbold pen t ru Iniţiativa particulară d i n ambele ţări.Astfel, la Bucureşti l u a naştere în 1926, sub influenţa directă a acestui eveniment, Societatea Amicii Statelor Unite, a cărei Preşedintă de onoare a p r im i t să fie Regina Maria. La New York, Societatea "Friends of Romania" care a fost înfiinţată de Wi l l iam Nelson Cromwell , în u r m a vizitei Principelui moştenitor Carol, îşi intensifică activitatea. Ambele societăţi, ia r m a i târziu şi I n s t i t u t u l American d i n România aveau acelaşi scop, anume - să servească p r i n cunoaştere şi înţelegere reciprocă, amiciţia între cele două popoare.

NOTE

1. C. Constante, Călătoria M.S.Regina Mar ia în Statele Unite. Bucureşti, 1927, p.p. 61-62. .

2. N i c o l a e P e t r e s cu , Reg ina M a r i a în S ta t e l e U n i t e , în B u l e t i n u l I n s t i t u t u l u i American d in România, vol. I I - I I I , 1935-1936, p. 6.

3. C. Constante, op. cit. pp. 9-10. 4. Radu A. Florescu, Amint i rea călătoriei M.S. Regina Mar ia în America,

B u l e t i n u l I n s t i t u t u l u i Amer i can d i n România, Bucureşti, vo i . I I - I I I , 1935-1936. p. 39.

5. N. Petrescu, op. cit., p. 6.

www.mnir.ro

REGINA MARIA PRINTRE ROMÂNII DIN STATELE UNITE ALE AMERICll 181

QUEEN MARIA AMIDST T H E ROMANIANS IN T H E UNITED S T A T S

Summary

The author puts forward to present, for the first t ime after 1947, the 1926 - v i s i t i n the Uni ted States of America of Queen Mar i a and Prince Nicholas.

D u r i n g the visit Queen Mar ia was very warmly welcomed by lot's of people beginning w i t h New York's Mayor to businessmen and especially to the Romanian communit ies l iv ing In the great american cities.

This v is i t had a great importance i n mak ing Romania k n o w n i n the Uni ted States of America, due to the special diplomacy and c h a r m of the Queen.

www.mnir.ro

R O M Â N I A Ş I S U C C E S I U N E A L A T R O N U L G R E C I E I D I N T O A M N A A N U L U I 1 9 2 2 .

Constant in Iordan

în t o a m n a a n u l u i 1922 l u a sfârşit în S u d - E s t u l e u r o p e a n o confruntare militară care durase - cu unele intermitenţe - u n deceniu; a fost cea ma i lungă criză majoră d in regiune în veacul nost ru , comparabilă, până la u n punc t , doar cu cea declanşată în primăvara a n u l u i 1939 - invazia Ital ie i în Albania - şi încheiată în 1949 - sfârşitul războiului civi l d i n Grecia.

T r a t a t u l de la Sèvres (10 august 1920) n u a pus capăt ostilităţilor mi l i tare pe întreg continent; războiul dintre mişcarea kemalistă - adversară ireductibilă a t r a t a tu lu i - şi Grecia, pr incipala beneficiară, susţinută parţial -până la revenirea pe t r on a regelui Constant in (decembrie 1920) - de m a r i i aliaţi Franţa, Marea Britanie şi Ital ia, s-a încheiat cu dezastrul e len ismului d i n As ia Mică. Căderea şi incendierea Smyrne i (8-9 decembrie 1922) a m a r c a t c a t a s t r o f a militară a Grec i e i . D r u m u l forţelor k e m a l i s t e spre Constant inopol şi zona Strâmtorilor - obiectiv strategic apărat de u n corp expediţlonar aliat, redus numeric şi divizat polit ic şi mi l i ta r - era deschis.

După criza de la Canak, când br i tan ic i i au fost abandonaţi de francezi şi i ta l i en i , u n eventual nou confl ict m i l i t a r n u ar f i avut decât u n s ingur învingător - Turc ia kemalistă. Armistiţiul de la Moudan ia (11 octombrie) , acceptat de Grecia tre i zile ma i târziu, a deschis calea negocierilor pen t ru u n n o u t r a t a t de pace; Conferinţa s-a deschis la Lausanne pe 20 noiembrie. Mis iunea ei era să înlocuiască t ra ta tu l de la Sèvres, caduc înainte de a se naşte. Probleme de o uriaşă complexitate îşi aşteptau rezolvarea: frontierele Turcie i şi Greciei, reg imul Strâmtorilor şi a l unor insule egeene, refugiaţii şi s ch imbur i l e de populaţii, dreptur i l e minorităţilor, s t a t u t u l Pa t r i a rha tu lu i ecumenic etc. Interese m u l t i p l e e rau în joc. Bu lgar ia , de pildă, vo ia să reobţină ieşirea la Marea Egee p r i n modificarea s t a tu tu lu i Traciei şi căuta să obţină spr i j inu l României şi Iugoslaviei. O zonă liberă în po r tu l Salonic şi alte privi legi i pe ter i tor iu l Greciei se aflau între obiectivele autorităţilor de la Belgrad. O noutate absolută: Rusia Sovietică part ic ipa pent ru p r ima dată la negocieri de o asemenea importanţă, chiar dacă formal n u m a i la cele pr i v ind Strâmtorile, după ce îşi făcuse o i n t r a r e spectaculoasă în diplomaţia europeană p r i n prezenţa la Conferinţa economică internaţională de la Genova (aprilie - ma i 1922) şi semnarea t r a t a tu lu i de la Rapallo (16 april ie 1922) cu Germania, precedat de cel cu Turc ia kemalistă (16 mart ie 1921) 1 .

în consecinţă, a început o febrilă ac t i v i ta t e politico-diplomatică, deoarece repere esenţiale ale stabilităţii regionale t rebuiau să aibă delimitări

www.mnir.ro

184 CONSTANTIN IORDAN

durabi le şl mul t ip le probleme în suspensie să-şi primească rezolvări viabile. Una d intre acestea d i n urmă era succesiunea la t r o n u l Greciei, "dosar" în care România era implicată direct; în cele ce urmează vom stărui asupra acestu i aspect. Contex tu l evocat reclamă răspunsuri la cel puţin câteva întrebări: ce s-a întâmplat la Atena după catastrofă? C u m vedea România soluţia p r o b l e m e i şi c u m a acţionat? Care a fost bilanţul i m e d i a t şi implicaţiile de durată ma i lungă?

Impactu l înfrângerii mi l i tare a fost ter ib i l pentru lumea greacă. "Marea Idee" - programul naţional max imal al une i bune părţi a elitei politice elene modeme, recucerirea Constant inopolului şi constituirea u n u i stat pe ambele ţărmuri ale Mării Egee - eşuase lamentabi l . Tabloul sosiri i t u t u r o r fe luri lor de ambarcaţiuni supraîncărcate cu refugiaţii d i n Asia Mică era apocaliptic, în aceste momente de criză, u n Comitet revoluţionar format d i n colonei i Nilolaos Plastiras, Stylianos Gonatas şi căpitanul naval Nlkolaos Phokas -susţinuţi de 20.000 de m i l i t a r i d i n Insulele Chios şi Myti lene debarcaţi la Lavr i on - şi-a asumat puterea, deşi n i m e n i n u era capabi l încă să aibă contro lu l asupra întregii ţări. Acest Comitet a adresat u n u l t i m a t u m regelui Constant in , care a fost obligat să abdice în favoarea "d ladohulu i " George (27 septembrie 1922) şi să plece în u l t i m u l său exil (a m u r i t în Ital ia, ianuarie 1923) 2 . Recunoaşterea succesiunii a ridicat delicate şi complicate probleme pe p l a n internaţional, dar şi în viaţa politică internă. Care erau cauzele acestor dificultăţi? Ele îşi au originea în at i tudinea suveranulu i faţă de Aliaţi în t i m p u l conflagraţiei mondiale. Regele Constant in - c u m n a t u l Kaiserului Wi lhe lm al II-lea - a pledat pentru o neutral i tate strictă, favorabilă în fapt Puter i lor Centrale, în t imp ce guvernul Eleftherios Venlzelos, major i tar în Par lament, era par t i zanu l opţiunii p en t ru Antantă. Conf l i c tu l d in t re cele două autorităţi a provocat aşa n u m i t a "schismă naţională"; d i n t oamna a n u l u i 1916 până în vara ce lu i următor Grecia a fost p rac t i c divizată, funcţionând două guverne cu legislative propr i i la Salonic şi la Atena, p r i m u l venizelist, u l t i m u l susţinător formal a l monarhu lu i .

Pu te rn i ce l e p r e s i u n i ale Aliaţilor d i n i u n i e 1917 l - a u ob l i ga t pe Constant in să ia d r u m u l ex i lu lu i - fără să abdice formal -, f i ind însoţit de moştenitorul t r o n u l u i , prinţul George, aflat şi el în dizgraţia cancelari i lor occidentale. Acestea au fost de acord cu succesiunea celui de al doilea f iu al l u i Constant in , tânărul Alexandru (24 de ani ) 3 . D i n nefericire, nou l suveran, care n u s-a aflat totodeauna în rapor tur i cordiale cu Venizelos, a decedat în octombrie 1920, în u r m a muşcăturii une i maimuţe în pa r cu l regal de la Tato i . Succes iunea a reveni t l a ord inea z i le i , confruntându-se d i n nou constant in ien i i şi venizeliştii. Deşi s-a evocat numele, "d iadohul " George a r e fuza t să se u rce pe t r o n , atâta t i m p cât tatăl său dorea să-şi re ia prerogativele.

După umil i toarea înfrângere a l u i Venizelos în alegerile parlamentare d i n noiembrie 1920 şi referendumul d i n decembrie. Constant in a revenit pe t r o n , a decis expediţia militară în in t e r i o ru l Anatol ie i , în pofida retrageri i

www.mnir.ro

ROMÂNIA ŞI SUCCESIUNEA LA TRONUL GRECIEI DIN ANUL 1922 185

s p r i j i n u l u i Aliaţilor, f i i n d în fapt p r i n c i p a l u l responsab i l a l catastro fe i naţionale. Abdicarea d in septembrie 1922 a fost o consecinţă logică a pol i t ic i i sale 4 .

Situaţia extrem de confuză de la Atena d in luni le octombrie-noiembrie 1922 a complicat recunoaşterea deplină a succesiunii l u i George. Abia la 27 noiembrie a p u t u t f i const i tu i t u n guvern relativ stabi l în f runte cu Stylianos Gonatas. Negocierile de la Lausanne începuseră deja, Venizelos - aflat în exil în Franţa - f i ind desemnat şef a l delegaţiei elene.

Violenţele şi "vânătoarea de vrăjitoare" erau fapte cotidiene în Grecia. La 28 noiembrie, u n t r i b u n a l m i l i t a r extraordinar condamna la moarte şi executa 5 înalţi d emn i t a r i cons tant ln i en i - D im i t r i o s Gounar is , Nlkolaos Stratos, Petros Protopapadakls - foşti premieri , Gheorghlos Baltadzis, fost şef al diplomaţiei, Nlkolaos Theotokls - fost m i n i s t r u de război şi pe generalul Gheorghios Hadjianestls - fost comandant suprem a l armatei , consideraţi r e s p o n s a b i l i de deznodământul t r a g i c a l c a m p a n i e i d i n A s i a Mică. E v e n i m e n t u l a şocat l umea civilizată. La dispoziţia expresă a L o r d u l u i Curzon, m i n i s t r u l br i tanic la Atena a fost rechemat. După dezastrul mi l i tar , acest moment a marcat pro fund viaţa politică, mentalităţile şi psihologia colectivă în următoarele decenii 5 .

D i n raţiuni diverse, evenimentele d i n Grecia au preocupat Pa la tu l Regal şi cercurile politice româneşti. Se ştie că la mi j locul l u n i i septembrie 1922 - după căderea Smyrnei şi criza de la Canak - premierul Ionel Brătianu a refuzat cererea Mar i i Br i tan i i de a t r imi te u n contingent pen t ru apărarea fostei capi ta le otomanê şi a zonei Strâmtorilor p u t e r n i c ameninţate de kemalişti. Recunoaşterea succesiuni i l u i George n u putea lăsa indiferentă dinastia română. La 27 februarie 1921, la Bucureşti, şi la 10 mart ie 1921, la Atena, a avut loc dubla căsătorie princiară româno-elenă: "d iadohul " George cu Elisabeta a României şi moştenitorul t r o n u l u i Carol cu Elena a Greciei 6 .

în oc tombr ie 1922 aveau loc în România ceremoni i le p r i l e ju i t e de încoronarea rege lui Fe rd inand şi a reg inei Mar ia . La solemnităţi a fost prezent şi mareşalul Foch (13-17 octombrie); el s-a întreţinut t i m p de pa t ru ore cu Ionel Brătianu în t r enu l Bucureşti-Giurgiu (oraşul a fost decorat cu "Crucea de război" franceză). între temele acestei conversaţii confidenţiale s¬au aflat, fireşte, şi problemele Greciei. De la început, premieru l român i-a declarat oaspetelui că n u este "purtătorul de cuvânt al an tu ra ju lu i famil iei regale, oricâtă simpatie personală ar avea pentru regina Elisabeta". Făcând aluzie la ascendentul c u r e n t u l u i republ ican pe fondul dizgraţiei în care a căzut d inast ia elenă, Brătianu " n u credea că o nouă revoluţie (pr ima era considerată cea d i n septembr ie 1922 - C I . ) conducând la i n s t a u r a r e a republ ic i i ar putea să aibă pentru Grecia u n alt efect decât începutul une i perioade de anarhie şi de dezordine". L iderul l iberal se îndoi că Venizelos, "pentru care, ca om de stat, n u are decât o consideraţie moderată deoarece are prea m u l t de aventurier, ar f i în măsură să asigure ţării, pen t ru u n t i m p mai îndelungat, cont inuitatea în mersul afacerilor indispensabilă menţinerii

www.mnir.ro


situaţiei sale". în acel moment, "marele cretan" avea cale liberă să revină în p r i m - p l a n u l vieţii politic,;. Brătianu cont inua : "Dezordinile d i n Grecia vor antrena deşteptarea năzuinţelor sârbilor asupra Salonicului şi Balcani i vor f i d i n n o u în mişcare, şi vor f i complicaţii cu I ta l i a " . Mesajul p r e m i e r u l u i român părea des tu l de clar: în împrejurările de a tu nc i , Europa avea to t interesul să-i ofere n o u l u i rege George al II-lea pr i le ju l de a se manifesta, ocazia "să-şi încerce norocul " (courir sa chance) 7 .

Şederea l u i Foch a o fer i t şi Curţii p o s i b i l i t a t e a u n o r d e m e r s u r i discrete. Regele Ferdinand i-a declarat oaspetelui că " f iu l (George - CI . ) n u este responsabi l de erorile tatălui (Constant in - C I . ) " şi a pledat p en t ru necesitatea menţinerii o rd in i i în Grecia. Foarte sentimentală, regina Mar ia 1-a copleşit cu cadouri pe mareşal, insistând asupra subiectu lu i . în replică, Foch a declarat că guvernul francez este preocupat ca afacerile Greciei "să meargă bine, că n u are parti pris", dar i se părea că problema depinde de Venizelos.

După opinia m in i s t ru lu i Franţei la Bucureşti, Daeschner, Elisabeta de România n u se arăta interesată să devină regină a Greciei; în mod cert ea a fost prezentă la ceremoniile încoronării şi a plecat apoi cu sora ei, regina Mar ioara a Iugoslaviei , la Belgrad, unde a rămas câteva zile, ţinta f i ind Atena 8 .

D inco l o de a l te consideraţii, să observăm că une l e d i n t emer i l e exprimate de Brătianu erau întemeiate. în cercuri diplomatice de la Atena 9 şi So f ia 1 0 c i r cu lau zvonur i despre o posibilă înţelegere secretă sârbo-bulgară p r i v i n d Macedonia şi Trac ia în d e t r i m e n t u l Greciei . Violenţele d i n viaţa politică elenă erau o realitate frapantă. Spr i j in i rea Greciei era o datorie morală a României în perspectiva negocierilor de la Lausanne. Brătianu şi I.G. Duca au respins la începutul l u n i i noiembrie sol icitarea p r em ie ru lu i bulgar, Aleksandăr Stambol i iski - în vizită la Bucureşti - de solidaritate cu Sofia în chestiunea Traciei şi a ieşirii la Marea Egee 1 1. La tratativele de pace delegaţii români au avut contacte frecvente cu cei greci şi i -au susţinut în dezbaterile asupra unor probleme.

Execuţiile de la Atena d in 28 noiembrie 1922 şi cunoaşterea directă a situaţiei politice d in capitala Greciei l -au determinat pe Brătianu să-1 trimită la faţa l o c u l u i într-o mis iune discretă de informare pe B a r b u Ştirbey, la începutul l u n i i decembrie. Acelaşi gest l-a făcut şi Take Ionescu în decembrie 1920 când, după căderea l u i Venizelos şi referendumul favorabil reveniri i pe t r o n a l u i Constant in, l-a t r im i s la Atena pe fostul m i n i s t r u în Grecia d i n t i m p u l războiului, u l t e r i o r secretar general a l M i n i s t e r u l u i de Externe , Nicolae F i lodor , A t u n c i era în joc şi v i i t o r u l M i c i i înţelegeri ca alianţă generală "în cinci" , n u n u m a i proiectatele legături d inast ice 1 2 .

în telegrama secretă către Brătianu d i n 6 decembrie, Ba rbu Ştirbey observa, pr in t re altele, că "situaţia s-a atenuat m u l t de tre i zile, dar continuă totuşi să fie gravă, şi tot fe lul de surpr ize s u n t posibi le" . E l sub l i n i a că potr iv i t opiniei generale n imeni de la Curte n u se afla "în pericol cu condiţia

www.mnir.ro

ROMANIA ŞI SUCCESIUNEA LA TRONUL GRECIEI DIN ANUL 1922 187

ca regele Greciei să rămână în mod absolut fără iniţiativă et laisse faire". După părerea sa, par t idu l mi l i ta r de guvernământ "pierde teren d i n zi în zi şi vizează d i c ta tura " ; n u se m a l pune "problema uno r alegeri generale". "în aceste condiţii - con t inua Ştirbey - stabi l i tatea u n u i guvern no rma l pare improbabilă şi regele va f i forţat în acest caz să dea dovadă încă m u l t t imp de o răbdare şi de o abnegaţie deseori greu de concil iat cu demnitatea sa de om şi de rege".

Em i sa ru l l u i Brătianu relata că potr iv i t opinie i m i n i s t r u l u i Franţei, " ca re recunoştea că d u p l i c i t a t e a l u i Ven i z e l os este de nepătruns (impénétrable), o colaborare efectivă între acesta d i n urmă şi rege ar f i necesară". Barbu Ştirbey se întreba: "Ar putea el (Venizelos - CI . ) s ingur să impună u n guvern constituţional?", remarcând că suveranul a răspuns une i telegrame a l u i Venizelos de la Lausanne "în mod amical , făcând apel la union sacrée". în mod cert, Ştirbey suspecta că prelungirea prezenţei sale ar putea f i "rău văzută", iar acalmia momentană îl s t imula să plece de la Atena a doua zi, "dacă vrea Dumnezeu" 1 3 .

Ce a u r m a t se cunoaşte: cabientul Gonatas a rezistat până în ianuarie 1924, dar viaţa politică a fost extrem de agitată, permiţând consolidarea c u r e n t u l u i r e p u b l i c a n . Pr imele alegeri pa r l amentare de după dezas t ru (decembrie 1923) s -au so lda t c u v i c t o r i a venizeliştilor şi p a r t i z a n i l o r republ ic i i . Imediat după anunţarea rezultatelor sc ru t inu lu i , regele George al II-lea şi regina Elisabeta au plecat într-un "concediu" - iniţial în România -, care a dura t însă pentru suveran - cup lu l a divorţat în 1935 - 12 ani . El , Venizelos, a revenit d i n auto-ex i lu l impus în noiembrie 1920 la începutul a n u l u i 1924, a format nou l cabinet, dar n u m a i pentru scurt t imp ; a ales d in nou ex i lu l până în vara a n u l u i 1928. La 25 mart ie 1924, nou l Parlament elen a proc lamat Republica, act consacrat p r i n t r - u n re ferendum în l u n a apr i l i e 1 4 . în noiembrie 1935, regele George al II-lea a revenit pe t r o n după o lovitură militară, dar în u r m a invaziei forţelor Axei d i n primăvara a n u l u i 1941 s-a refugiat la Londra. în septembrie 1946 u n referendum îl readucea pe t r o n , dar regele George a l II- lea se stingea d i n viaţă în mar t i e 1947, succesiunea f i ind asigurată de fratele său Paul.

în loc de conc luz i i să observăm că în pof ida legăturilor d inast ice , oamen i i po l i t i c i români, în cazul de faţă Ionel Brătianu şi alţi fruntaşi l iberal i , s-au străduit să adopte o a t i tud ine lucidă faţă de tulburările d i n viaţa politică elenă de după catastrofa naţională, inc lus iv faţă de d i lema monarhie - republică.

www.mnir.ro


NOTE

1. Pentru evoluţia şl bilanţul con f l i c tu lu i d i n Asia Mică, vezi: Harry J . Psomiades, The Eastern Question: the Last Phase. A Study i n Greek-T u r k i s h Diplomacy, Thessa lon ik i , 1968: Michae l L l ewwl lyn S m i t h , Ion ian Vision, Greece i n Asia Minor, 1919-1922, London, 1973; Domna Dontas, Greece and Turkey: the Regime of the Strai ts , Lemnos and Samothrace, Athens, 1987.

2. Istoria t ou e l l in ikou ethnous. Neoteros ellinlsmos apo 1913 os 1941, Ath ina i , 1978. p. 248 şi u r m .

3. George Β. L e o n , Greece a n d t h e G r e a t Powers . 1 9 1 4 - 1 9 1 7 , Thessaloniki, 1974, p. 486-489.

4. J o h n Campbel l , Phi l ip Sherrard , Modern Greece, London, 1968, p. 124-126.

5. Thanos Veremis, Oi epemvaseis t ou stratou s t in e l l in lk i po l i t ik i , 1916¬1936, Ath ina i , 1977, p. 124 şi u r m .

6. Vezi: Michel Lheritier, L'évolution des rapports gréco-roumains depuis u n siècle (1821-1931), în "Mélanges offerts à M. Nicolae Iorga par ses amis de France et des pays de langue française'', Paris, 1933, p. 597-598.

7. Arhivele Naţionale ale României, Arhiva Istorică Centrală. Microfi lme -Franţa, ro l a 183, cadrele 398 -399 : Rapor t Bucureşti, n r . 2 2 6 / 2 1 octombrie 1922, Daeschner.

8. I b i d e m , c. 4 0 0 - 4 0 1 : R. Bucureşti, n r . 2 2 8 / 2 1 o c t o m b r i e 1922, Daeschner.

9. Cehoslovaski izvori za bălgarskata istorija. T. 1, Sofia, 1985, n r . 65, p. 153-154: R. Atena. 26 octombrie 1922, Karel Mecr; nr . 68, p. 157-159: R. Atena. 12 noiembrie 1922, Mecir.

10. Bălgaro-polski otnosenija, 1918-1944. D o k u m e n t i i ma te r i a l i T. 1, Sofia, 1988, n r . 40, p. 70-76: R. Sofia, 3 noiembrie 1922, Tadeusz Grabowski; nr . 4 1 , p. 77-79: R. Sofia, 18 noiembrie 1922, Grabowskl.

11 . Vezi s t u d i u l n o s t r u : De l 'h is to i re des re la t ions roumano-bu lgares . Aleksandăr Stambol i iski à Bucarest, în "Anuaru l I n s t i t u t u l u i de Istorie şi Arheologie "A.D. Xenopol", Iaşi, X X I I / l , 1985, p. 103-115.

12. Vezi s tud iu l nostru : La Grèce à la f i n de l'année 1920. Au tour d'une m i s s i o n r o u m a i n e à Athènes , în "Revue des é tudes s u d - e s t européennes", Bucureşti, XVII , 1979. nr . 2, p. 283-296.

13. ANR-AIC. Fond Casa Regală Ferd inand, d. 23/1922, f . l : Telegramă (secretă) Atena / 6 decembrie 1922, Ştirbey.

14. Vezi s t u d i u l n o s t r u : O Venizelos k a i to p r ov l ima t i s egkath idr i s i s avasilevtis d imokrat ias s t in El lada (1923-1924), în "Melet imata gyro apo t o n Ven i z e l o k a i t i n e p o h i t o u " . E d i t e d b y Odysseas Dimitrakopoulos and Thanos Veremis, Athens, 1980, p. 505-518.

www.mnir.ro

ROMÂNIA ŞI SUCCESIUNEA LA TRONUL GRECIEI DIN ANUL 1922 189

L A ROUMANIE E T L A SUCCESSION AU THRONE D E L A GRÈCE E N AUTOMNE D E L'ANNÉE 1922

Résumé

L'auteur se propose d'examiner u n aspect peu connu de l ' impl icat ion de la Roumanie dans les affaires des Balkans après la catastrophe mi l i ta ire grecque en Asie Mineure; i l s'agit de l'épineux "dossier" de la succession au thrône de l a Grèce d u f i ls d u r o i C o n s t a n t i n , obligé d ' abd iquer (le 27 septembre 1922) comme responsable d u désastre nat ional . Le prince héritier Georges et son père avaient été accusés par les Alliés d'avoir été des ennemis de l 'Entente pendant la première guerre mondiale.

Le mariage de Georges avec la princesse roumaine Elisabethe (1921) a provoqué u n intérêt p lus spécial de la Roumanie pour la réconnaissance de la success ion en a u t o m n e de l'année 1922. Des i n f o r m a t i o n s inédites permettent à l 'auteur l 'analyse de la pos i t ion de la Cour roumaine et d u gouvernement de Bucarest dans cette question délicate.

www.mnir.ro

EXPOZIŢIA ŞI TÂRGUL D E M O S T R E A L E I N D U S T R I E I ROMÂNEŞTI D I N 1 9 2 1 -UN F O N D I N E D I T D E CLIŞEE P E STICLĂ

Emi l ia Stancu Smaranda Bilţ

I n 1921, organizarea u n u i târg al economiei naţionale a apărut ca o necesitate.

încheiera p r i m u l u i război mondia l a însemnat pent ru Europa o nouă hartă în care şi-au desenat hotarele tinere state naţionale uni tare : România Mare, Cehoslovacia, Polonia, Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, Aust r ia şi Ungaria - toate dor ind să se impună ca atare în conştiinţa celorlalte state europene. România, devenită după 1 decembrie 1918 - a zecea d i n ţările E u r o p e i ca suprafaţă şi a opta ca populaţie, se af la în p l i n proces de autocunoaştere şi de recunoaştere internaţională a nou lu i s tatut . Implicaţiile economice ale U n i r i i erau majore : o nouă hartă a resurselor de ma t e r i i pr ime, o nouă structură a economiei, o nouă piaţă internă şi externă, u n nou potenţial e conomic . Se i m p u n e a u n i f i c a r e a monetară şi a legislaţiei economice d i n p rov inc i i l e a l i p i t e cu cea a v e c h i u l u i Regat. De aceea, Expoziţia şi Târgul de mostre ale industr ie i româneşti s-au const i tu i t ca u n prilej de consolidare a unificării economice, de recunoaştere şi de integrare a economiei noastre în sfera ma i largă a economiei europene şi, n u în u l t i m u l rând, u n c a d r u a l d e z b a t e r i l o r t e o r e t i c e p r i v i n d o r i e n t a r e a către o industr ial izare ma i accentuată a ţării. în plus, acelaşi an 1921 a reprezentat pen t ru România şi p r ima participare la u n târg internaţional de mostre, şi anume, la Lyon, în Franţa.

S tud iu l de faţă se doreşte o încercare de a reînvia atmosfera şi sp i r i tu l une i epoci, marcând în acelaşi t imp importanţa Expoziţiei şi a Târgului de mostre, ale industr i e i naţionale, atât pentu momentu l a n u l u i 1921, cât şi în contextul evoluţiei economiei româneşti. Ne-am apropiat de acest subiect şi pent ru a repara o injustiţie a istoriografiei ul t imelor decenii care a neglijat importanţa acestu i târg al României M a r i . Pentru aceasta a m folosit în special u n fond de peste 400 clişee pe sticlă, în cea ma i mare parte inedit, pe care Muzeu l Naţional de Istorie a României l-a achiziţionat în 2 1 apr i l ie 1977, p r i n oferta d-nei Constanţa Hodoş 1, urmaşă a d - lu i Nicolae Ionescu -u n u l d i n fotografii oficiali a i vremii . Acest fond este valoros în sine deoarece se constituie ca o mărturie a u n u i moment d i n evoluţia tehnic i i fotografice. A s t f e l , p r i n apariţ ia p e l i c u l e i de c e l u l o i d s -au r e m e d i a t o ser ie d i n dezavantajele clişeului pe sticlă: spaţiile mar i de depozitare şi slaba fixare a

www.mnir.ro

192 EMILIA STANCU şi SMARANDA BILŢ

emulsiei de halogenură de argint pe placa de sticlă. De aceea, în an i i '40, metoda a fost abandonată şi în România. în plus, mul te d i n clişeele pe sticlă au fost distruse şi dacă celor care s-au păstrat 11 se ma i adaugă şi valoarea de mărturie obiectivă a u n u i moment istoric ne dăm seama, o dată în plus, de valoarea patrimonială a fondulu i lua t în s tud iu . 32 d i n aceste clişee au fost valorificate şi muzeografic p r i n realizarea în 1996 a une i mlniexpoziţil cu ocazia sărbătoririi a 75 de an i de la deschiderea Târgului. Tematic, acest fond de clişee este atât de bogat încât, p r i n coroborare cu datele d in presă, permite reconst i tuirea evenimentelor şi a expoziţiei însăşi. Sun t surpr inse aspec te d i n t i m p u l construcţiei p a v i l i o a n e l o r 2 , m o m e n t e ale v i z i t e i oficialităţilor şi fami l ie i regale 3 , imag in i de la oficierea se rv i c iu lu i d i v i n 4 . Frumoasele Arene Romane sun t şi ele prezente în clişeele noastre 5 . S-au imortal izat pavilioanele expoziţiei şi aspecte d in interioarele acestora. Avem şi instantanee d i n locurile de agrement amenajate cu pr i le ju l Târgului.

Organizată în Parcul Carol într-un spaţiu de expunere de 9.786 m 2 şi folosind în bună parte pavilioanele refăcute ale expoziţiei generale d i n 1906 7 , Expoziţia şi Târgul d i n 1921 au fost spaţiul de manifestare a 630 de firme ale indust r i e i româneşti8. Deşi a avut u n caracter naţional, fără a manifesta însă tendinţe a u t a r h i s t e . Expoziţia şi Târgul a u a v u t u n " p a v i l i o n a l informaţiilor d i n străinătate" în care, f i rme străine a u expus alături de articole ale propriei indus t r i i şi material publ ic i tar - reclame, cataloage 9. S-a încurajat astfel stabilirea de contacte economice, încheierea tranzacţiilor şi i n t e g r a r e a i n d u s t r i e i n o a s t r e în o r g a n i s m u l e c o n o m i e i e u r o p e n e . Organ iza tor i i 1 0 au s t ructurat expoziţia de aşa manieră încât să evidenţieze m a i m u l t e aspecte ale economie i româneşti : potenţialul i n d u s t r i a l a l provinci i lor , s t ruc tu ra pe r a m u r i a indus t r i e i şi investiţia de c a p i t a l 1 1 . în acest sens s-au organizat pav i l ioane regionale şi orăşeneşti: pav i l i onu l B a n a t u l u i 1 2 , a l Bucov ine i 1 3 , a l Oradei M a r i 1 4 . în care s-au expus mostre ale indus t r i i l o r reprezentative. în acord cu importanţa zonei Bana tu lu i a cărei producţie industrială reprezenta 2 5 % d i n t o t a l u l pe ţară, şi ponderea clişeelor redând aspecte d in acest pavi l ion este impresionantă. Apar aspecte de la s t a n d u l f ab r i c i i e lectrotehnice Timişoara 1 5 , a l f ab r i c i i de balanţe, b a s c u l e , şi greutăţi T imişoara 1 6 , a l F a b r i c i i de b o m b o a n e " K a n d i a " -Timişoara 1 7, a l fabr ic i i de piele şi ghete " T u r u l " 1 8 , a l fabr ic i i de gudroane Timişoara 1 9. Au expus, de asemenea, f irme particulare cu u n capital social m a i mic , remarcându-se în acest sens s tandu l fabr ic i i de unelte agricole "Schramm, Hûttl & Schmidt" d i n Topleţ-Banat 2 0, al fabric i i de sticlă "Iosif L o s c h " d i n Tomeşt i , B a n a t 2 1 , a l f a b r i c i i de m o r i "Ştefan K i n g " d i n Timişoara 2 2, a l manufac tur i i de t u t u n d i n Timişoara 2 3, a l fabr ic i i de rom, l ich ior şi cognac "Carol Rot tmann" d in Timişoara 2 4. Chiar şi această simplă e n u m e r a r e este în măsură să evidenţieze u n a l t aspect : dezvo l tarea echilibrată pe r a m u r i a industr ie i bănăţene.

Având în bază cr i ter iu l organizării de pavilioane ale diverselor indus t r i i s-a urmărit crearea une i imagin i de ansamblu asupra s t ruc tu r i i pe r a m u r i a

www.mnir.ro

EXPOZIŢIA şi TÂRGUL DE MOSTRE DIN 1921 193

I n d u s t r i e i româneşti. Se r e m a r c a u : p a v i l i o n u l p e t r o l u l u i 2 5 , p a v i l i o n u l societăţii " F o r e s t a " 2 6 p e n t r u i n d u s t r i a l e m n u l u i , p a v i l i o n u l societăţii " A s t r a " 2 7 p en t ru indus t r i a mijloacelor de t ransport şi motoare, pav i l i onu l societăţii "N i t r a su l f e r " p e n t r u i n d u s t r i a chimică 2 8 , p a v i l i o n u l u z ine l o r "Reşi ţa" 2 9 p e n t r u i n d u s t r i a metalurgică şi p a v i l i o n u l societăţii "Cartea Românească" 3 0 pent ru indust r ia tipografică.

Nedeţ inând m o n o p o l u l în d o m e n i u , p r o d u s e a le i n d u s t r i i l o r menţionate erau expuse şi în diverse alte s tandur i ale expoziţiei - "Carpat ina" - Braşov 3i, "Socec" 3 2. "S.A.Vulcan"-Bucureşti3 3, "Uzinele de Fier C u g i r " 3 4 . Deşi n u a dispus de u n pavi l ion propr iu , indust r ia alimentară a fost puternic reprezentată p r i n s tandur i l e fabr ic i lor de conserve " F l o r a " 3 5 şi "Griviţa"-Bucureşti, ale fabrici i "L ica" -S ib iu 3 6 , ale fabrici i de macaroane "T.M.Kogan" d in Basarab ia 3 7 şi ale societăţii de prelucrare a produselor lactate "Aurora"-Bucureşti 3 8 . Industr ia pielăriei, aflată într-o situaţie similară, era prezentată în ma i mul te pavilioane p r i n produsele fabrici i de pielărie C l u j 3 9 a fabrici i de c u r e l e " E . H a n g n e t " d i n B u c u r e ş t i 4 0 p r e c u m şi a f i r m e l o r " G r i g o r e Alexandrescu" 4 1 , "Vasile Iacob" şi "Fraţii M i ron " d in Galaţi 4 2. Acelaşi a fost cazul industr i e i materialelor de construcţii ale căror produse s-au expus în s tandur i l e societăţii " T u r t u c a i a - G r a n i t u l " 4 3 , ale societăţii " A s f a l t u l " 4 4 , ale fabrici lor de c iment d in T u r d a 4 5 şi Cernavodă 4 6, şi al fabrici lor de cărămidă, teracotă şi ţiglă d i n Bucureşti şi Cra iova 4 7 . în acord cu acest c r i t e r iu de organizare a expoziţiei pe r a m u r i s-a p u t u t constata că indus t r i a Basarabiei - slab reprezentată - se reducea la producţia de unelte agricole 4 8 , şi industr ie alimentară 4 9.

P en t ru a i l u s t r a investiţia de cap i t a l a u t o h t o n în i n d u s t r i e , s -au organizat în cadrul expoziţiei şi pavilioane propr i i ale principalelor instituţii financiare creditoare: pavi l ionul industr i i l o r finanţate de Banca Marmorosch B l a n k 5 0 , de Banca Agricolă, de Banca de Credit şi Banca Cr issove lon i 5 1 , precum şi pavi l ionul Băncii S ind icatu lu i Agricol Ialomiţa.

în p lus , faţă de această organizare expoziţia a d i spus şi de două pav i l i oane of ic iale a căror suprafaţă reprezenta 3 . 9 1 2 m 2 5 3 . în c a d r u l acestora, într-un spaţiu relat iv ext ins-aprox imat iv lOOOm 2 - e rau expuse produse ale industr ie i casnice: ţesături, scoarţe, broderie artistică, elemente de ornamentaţie ale construcţiilor. Slab organizată şi într-un regres firesc, această industr ie casnică era aproape în exclusivitate o creaţie a gospodăriei ţărăneşti şi t o c m a i de aceea o t r a n s p u n e r e artistică a s p e c i f i c u l u i comunităţii rurale româneşti 5 4. în aripa sudică a pav i l i onulu i oficial A era organizată o "secţiune a invenţiilor"din in ter io ru l căreia avem o imagine a s t a n d u l u i "Take Brumărescu", a u t o r a 3 1 de invenţi i 5 5 . A u ex i s ta t de asemenea şi pavilioane indiv iduale : pav i l ionul regal, pav i l ionul ing ine ru lu i H.Coandă 5 6, pavi l ionul doctoru lu i Minovici . U n u l d in standuri le care reţinea atenţia datorită specif icului său era cel a l "Societăţii Invalizi lor de Război" 5 7. Prin produsele sale - aparate ortopedice, proteze, inst rumentar-ch i rurg ica l -acastă societate, aflată sub d irecta îndrumare a d o c t o r u l u i G h i u l a m i l a ,

www.mnir.ro


încerca să vină în întâmpinarea rezolvării mar i lor probleme ale mutilaţilor războiului. Sunt de remarcat şi standuri le f i rmei "Yvonne" 5 8 şi a l farmaciei "Theodor V a s i l i u " 5 9 .

Această prezentare a expoziţiei, n i c i pe departe exhausivă, a do r i t n u m a i să marcheze bogăţia şi varietatea produselor.

Preconizată a fiinţa în perioada 11 septembrie - 2 octombrie, Expoziţia şi Târgul de mostre s-au deschis în rea l i tate la 16 septembrie 1921 în prezenţa generalului Al.Averescu - preşedinte al Cons i l iu lu i de Miniştri şi totodată m i n i s t r u a l industr ie i şi comerţului şi m in i s t ru de interne, Miha i l Manoi lescu - comisarul general a l Expoziţiei, Nicolae Zâne - preşedintele C a m e r e i de Comerţ d i n Bucureşti şi în prezenţa a reprezentanţi lor Pa r l amentu lu i şi a i c o rpu lu i d ip lomat ic . D i n partea fami l ie i regale a fost prezent A.S.R. Principele Carol. Solemnitatea deschiderii a avut loc la Arenele Romane unde I .P .S .S .Mi t ropo l i tu l P r ima t M i r o n Cr is tea a o f ic iat şi u n serv i c iu d i v i n 6 0 . I naugura rea oficială a Expoziţiei a avu t însă loc la 23 septembrie 6 1 în prezenţa Regelui Ferdinand însoţit de Principele Ca ro l 6 2 . Tot a tunc i şi-a deschis porţile şi pavi l ionul Bucov ine i 6 3 , probabi l construcţia cea m a i remarcabilă d i n cadru l expoziţiei, realizată cu concursu l arhitecţilor Prosche, Schreiber şi Klein. Pentru data de 1 octombrie presa semnala şi vizita Reginei M a r i a 6 4 . S-a remarcat interesul special manifestat de Suverani pen t ru vizitarea pav i l i onulu i Băncii S ind ica tu lu i Agricol Ialomiţa 6 5 în care erau expuse porţile ce aveau să străjuiască u n an m a i târziu in t rarea în Biserica Reîntregirii Neamului de la Alba-Iul ia.

Expoziţia şi Târgul s-au bucura t de o largă audienţă, f i ind n u n u m a i u n eveniment pent ru viaţa economică a ţării, dar şi u n moment festiv pentru l o c u i t o r i i Capi ta le i . Expoziţia a încântat pr iv i r i l e a 250 .000 de v i z i ta tor i d intre care 30.000 d i n prov inc ie 6 6 . Organizatori i s-au preocupat de realizarea unor facilităţi atât pentru viz itatori i avizaţi - producători sau comercianţi -cât şi p e n t r u p u b l i c u l larg , amator de distracţii. Astfel, persoanelor d in provincie care doreau să participe la Târg, l i s-a asigurat cazarea, existând în acest sens şi u n "regulament pen t ru ca r t i ru i r e " 6 7 . De asemenea, b i r ou l de tranzacţii al expoziţiei n u percepea taxe pe operaţiuni făcute în in te r i o ru l Târgului, i a r p l a ta pe spaţiul închiriat era cu 3 0 % m a i mică decât cea prevăzută iniţial 6 8. în acelaşi regim al încurajărilor s-a înscris şi reducera cu 15% a taxei de transport pe CFR în cazul mărfurilor tranzacţionate la Târg 6 9. Pentru agrement s-au înfiinţat berării, lăptarii, r es taurante 7 0 iar plimbările pe lac cu gondole erau u n p u n c t de atracţie. Ex i s tau şi zece puncté de desfacere a mărfurilor "en de ta i l " 7 1 . S-a organizat chiar şi o gală de box 7 2 . Toate acestea şi în p lus as igurarea gratuităţii p e n t r u unele categori i de v i z i t a t o r i - studenţii Academi i l o r Comercia le şi a Şcolilor Pol i tehnice -urmăreau transformarea u n u i publ ic amator într-un publ ic avizat, uzând de s t i lu l cel ma i agreabil de instruire . Ecoul pe care Expoziţia şi Târgul le-au avut în afara graniţelor a fost o încununare a eforturi lor organizatorilor iar vizita preşedintelui Târgului Internaţional d i n Praga, d -nu l Jean Vo t ruba 7 3 , a

www.mnir.ro

EXPOZIŢIA ŞI TÂRGUL DE MOSTRE DIN 1921 195

delegaţiei engleze de presă 7 4 şi a deputa tu lu i francez Charles B e r t r a n d 7 5 , au fost câteva d i n manifestările Interesului suscitat. Imaginea n u ar f i completă dacă n u a m a m i n t i de f i lmele documenta r e cu tematică economică şi conferinţele care au contr ibu i t la realizarea une i atmosfere de înaltă ţinută 7 6, precum şi de acel Congres al Proprietarilor şi Directorilor Uzinelor Electrice d in Ţinuturile Alipite care s-a desfăşurat la 5 octombrie în pav i l i lonul Băncii de Credit şi al Băncii Crissoveloni 7 7 .

Deşi închise - la 10 octombrie Târgul şi la 16 octombrie Expoziţia 7 8 ele a u c o n t i n u a t să existe p r i n s u f l u l n o u i m p r i m a t d i n a m i c i i e conomie i româneşti.

NOTE

1. Achiziţionate de M.N.I.R. pe baza contractelor de vânzare - cumpărare nr . 1176 şi 1177 d i n 30 septembrie 1976 şi a P.V. nr . 2280 d in 2 1 april ie 1977.

2. M.N.I.R. nr . inv. 109.855; 109.859-864; 109.867; 109.869 3. M.N.I .R. n r . inv . 109 .882 ; 110.104; 110.105; 110 .028 ; 110 .068 ;

110.069:110.174. 4. M.N.I.R. nr . Înv. 110.196; 110.223. 5. M.N.I.R. nr . inv. 110.057; 109.848-850. 6. M.N.I.R. nr . inv. 110.053; 110.079; 110.134. 7. M.N.I.R. nr . inv. 110.191. 8. Enciclopedia României, vol.IV, Bucureşti, 1938-1943,p. 293 9. Regulamentul Expoziţiei-Târg de Mostre, Bucureşti, 1921,art. 56,57 şi

59. 10. Cheltuieli le preconizate iniţial pentru organizarea Expoziţiei şi Târgului

se ridicau la suma de 500.000 lei dar au fost sporite la 6.664.710 lei şi acoperirea lor s-a făcut, în mare măsură, d in însăşi venituri le produse de expoziţie. Vezi Enciclopedia României, vol.IV, p. 293-295.

11 . P lanul Parcului Carol I d i n Bucureşti cu Expoziţia şi Târgul de Mostre ale indust le i româneşti, 1921.

12. M.N.I.R. nr . inv. 109.889 şi pavi l ionul Ν d in Planul Parcului Carol I cu Expoziţia şi Târgul de Mostre ale industr ie i româneşti, 1921

13. M.N. I .Rnr. inv. 110.089 şi pavi l ionul F d in Planul Parcului Carol I cu Expoziţia şi Târgul de Mostre ale industr ie i româneşti, 1921.

14. Pavil ionul U d i n Planul Parcului Carol I d i n Bucureşti cu Expoziţia şi Târgul de Mostre ale industr ie i româneşti, 1921.

15. M.N.I.R. n r . inv. 109.906. 16. M.N.I.R. n r . inv. 109.904. 17. M.N.I.R. nr . Înv. 109.890. 18. M.N.I.R. nr . inv. 109.894; 109.896-897. 19. M.N.I.R. nr . inv. 109.898.

www.mnir.ro


20. M.N.I.R. n r . Înv. 109.887. 2 1 . M.N.I.R. nr . inv. 109.903. 22. M.N.I.R. nr . inv. 109.913 23. M.N.I.R. nr . inv. 109.895. 24. M.N.I.R. nr . inv. 109.891. 25. M.N.I.R. nr . inv. 110.031 şi pavi l ionul Ρ d in Planul Parcului Carol I d in

Bucureşti cu Expoziţia şi Târgul de Mostre ale industriei româneşti, 1921. 26. M.N.I.R. nr . inv. 110.148; 110.151 şi pavi l ionul X d i n Planul Parcului

Carol I d i n Bucureşti cu Expoziţia şi Târgul de Mostre ale industr ie i româneşti, 1921.

27. M.N.I.R. nr . inv. 110.103 şi pavi l ionul C d i n Planul Parcului Carol I d in Bucureşti cu Expoziţia şi Târgul de Mostre ale Industriei româneşti, 1921.

28. Pavil ionul Η d in Planul Parcului Carol I 29. M.N.I.R. nr . inv. 110.050 şi pavi l ionul G d in Planul Parcului Carol I

d i n Bucureşti c u Expoziţ ia şi Târgul de M o s t r e ale i n d u s t r i e i româneşti, 1921.

30. M.N.I.R. nr . inv. 110.025 şi pavi l ionul Ε d i n Planul Parcului Carol I d in Bucureşti cu Expoziţia şi Târgul de Mostre ale industriei româneşti. 1921.

3 1 . M.N.I.R. n r . inv. 109.925. 32. M.N.I.R. nr . inv. 110.017. 33. M.N.I.R. nr . inv. 110.063. 34. M.N.I.R. nr . inv. 110.015. 35. M.N.I.R. nr . inv. 109.929. 36. M.N.I.R. nr . inv. 110.011. 37. M.N.I.R. nr . inv. 109.989. 38. M.N.I.R. nr . inv. 110.002. 39. M.N.I.R. n r . inv. 109.964. 40 . M.N.I.R. nr . inv. 110.228. 4 1 . M.N.I.R. n r . inv. 109.953. 42 . M.N.I.R. n r . inv. 109.954. 43. M.N.I.R. n r . inv. 109.922. 44 . M.N.I.R. n r . Înv. 109.923. 45. M.N.I.R. nr . inv. 109.949. 46. M.N.I.R. nr . Înv. 109.942. 47. M.N.I.R. nr . inv. 109.941. 48. M.N.I.R. n r . inv. 110.128. 49. M.N.I.R. nr . inv. 109.989. 50. M.N.I.R. nr . inv. 110.145-110.148. 5 1 . M.N.I.R. nr . inv. 109.858: 109.921. 52. M.N.I.R. nr . inv. 110.068; 110.060. 53. Enciclopedia României, vol. IV, Bucureşti, 1938-1943, p. 293-295 54. M.N.I.R. nr . inv. 110.131 şi pavilioanele B-B' d in Planul Parcului Carol

I d i n Bucureşti c u Expoziţia şi Târgul de Mos t r e ale i n d u s t r i e i româneşti, 1921.

www.mnir.ro

EXPOZIŢIA ŞI TÂRGUL DE MOSTRE DIN 1921 197

55. M.N.I.R. n r . inv. 109.998 56 . . Pavil ionul O d i n Planul Parcului Carol I d i n Bucureşti cu Expoziţie şi

Târgul de Mostre ale Industr ie i româneşti, 1921. 57. M.N.I.R. nr . inv. 109.995. 58. M.N.I.R. nr . inv. 110.095. 59. M.N.I.R. nr . inv. 110.000. 60. "V i i t o ru l " nr . 4053 d i n 17 septembrie 1921, p. 2. 6 1 . "V i i t o ru l " nr . 4059 d i n 24 septembrie 1921, p.2. 62. M.N.I.R. nr . inv. 109.882. 63. " V i i t o r u l " n r . 4059 d i n 24 septembrie 1921 . p. 2; M.N.I.R. n r . inv .

110.089. 64. " V i i t o r u l " n r . 4 0 6 6 d i n 2 oc t ombr i e 1 9 2 1 . p. 2; M.N.I .R. n r . i nv .

110.093-094; 110.105; 110.028; 110.069. 65. "V i i t o ru l " nr . 4059 d i n 24 septembrie 1921, p. 2; "V i i t o ru l " nr . 4066

d i n 2 oct. 1921. p. 2; M.N.I.R. nr . inv. 110.069. 66. Enciclopedia României, vol. IV, Bucureşti, 1938-1943. p.293-295. 67. R e g u a m e n t p e n t r u c a r t i r u i r e . Expoziţia Târg Bucureşt i 1 9 2 1 ,

septembrie 16, art. 3. 68. "V i i t o ru l " n r . 4069 d i n 6 octombrie 1921, p. 2. 69. "V i i t o ru l " nr . 4055 d i n 20 septembrie 1921, p. 2. 70. M.N.I.R. nr . inv. 110.049; 110.053; 110.079. 7 1 . M.N.I.R. nr . inv. 110.082. 72. M.N.I.R. nr . inv. 110.078. 73. "V i i t o ru l " nr . 4063 d i n 20 septembrie 1921, p. 2. 74. "V i i t o ru l " n r . 4056 d i n 2 1 septembrie 1921, p. 2. 75. "V i i t o ru l " n r . 4055 d i n 20 septembrie 1921, p. 2. 76. "V i i t o ru l " n r . 4068 d i n 5 octombrie 1921, p. 2 şi "V i i t o ru l " nr . 4069 d i n

6 octombrie 1921, p. 2. 77. "V i i t o ru l " nr . 4068 d i n 5 octombrie 1921, p. 2. 78. "V i i t o ru l " nr . 4055 d i n 20 septembrie 1921, p. 2.

L 'EXPOSIT ION E T L A P O I R E D'ECHANTILLONS D E L ' INDUSTRIE ROUMAINE D E 1921 - UN FOND INÉDIT D E CLICHÉS E N V E R R E

- Résumé-

L'ouvrage ma l t en valeur u n impor tant fond de clichés en verre des collections d u Musée Nat ional d 'Histoire de la Roumanie . Par tant de ces pièces on a éssayé de reconstituer l 'Exposition et le Foire d 'Echanti l lons de l ' Industr ie Roumaine de 1921. Tout cela est très important par le fait que cette mani fes ta t ion a constitué la première foire de l'économie nat ionale organisée après la Grande Un ion de 1918.

www.mnir.ro

Intrarea principală a expoziţiei şi târgului de mostre organizate în 1921 în Parcul Caro l în acelaşi cadru care a găzduit şi expoziţia generală d i n 1906 L'entrée principale de l 'exposit ion et de la foire d'échantillons organisées en 1921 dans le Parc Charles dans le même cadre qu i a abrité et l 'exposit ion générale de 1906

Regele Ferd inand însoţit de Principele Caro l vizitează expoziţia îndrumaţi de ing. M . Manoi lescu, comisarul general al expoziţiei Le r o i Ferd inand accompagné par le Prince Charles visitent l 'exposit ion étant conduits par l'ingénieur M . Manoilescu, le commissaire général de l 'exposit ion

www.mnir.ro

Regina Mar i a însoţită de M i h a i l Mano i l escu după terminarea v iz i te i în Pavil i o n u l Băncii S ind ica tu lu i Ag r i co l Ialomiţa La Reine Mar i e accompagnée par M i h a i l M a n o i lescu après la visite du Pav i l l on de la Banque du Sindicat Ag r i c o l Ialomiţa

P r i m m i n i s t r u l A l e x a n d r u Averescu ieşind d in Pav i l ionul Ramur i l o r Industr ia le Le premier ministre Alexandre Averesco sortant du Pavil lon des Branches Industrielles

Faţada Pav i l ionulu i Bucovinei La facade du Pavi l lon de la Bucovine

www.mnir.ro

Imagine d in in te r i o ru l pav i l i onu lu i uz inelor „Astra" d i n A rad Image de l'intérieur d u pav i l l on des usines „Astra" de A r a d

-

Standurile fabr ic i lor de produse electrice „Primus" - C lu j şi de produse lactate „Aurora" - Bucureşti Les stands des fabriques de produi ts éléctriques „Primus" de C lu j et de p rodu i t laitiers „Aurora" de Bucarest

www.mnir.ro

www.mnir.ro

Standul societăţii anonime „Industriile Un i t e Dobrogene " d in Constanţa Le stand de la société anonyme „Les Industries Unies de la D o b r o u d j a " de Constanţa

Clădirea pav i l i onu lu i indust r i i l o r creditate de Banca de Cred i t Român şi de Banca Crissoveloni Le bâtiment du pav i l l on des industries créditées par la Banque du Cred i t Roumain et par la Banque Chrissoveloni

www.mnir.ro

Standul T . Brumărescu Le stand T . Brumaresco

Aspect general d i n in te r io ru l u n u i pavi l ion al expoziţiei Aspect général de l'intérieur d 'un pavi l lon de l 'exposit ion

www.mnir.ro

N I C O L A E I O R G A ŞI G H E O R G H E I . BRĂTIANU, DOUĂ CONŞTIINŢE I S T O R I C E ÎN ACŢIUNE POLITICĂ.

Nicolae Pepene

Făuritori de s isteme po l i t i ce , de societăţi ideale, de p rog rame şi doctrine politice, oamenii de cultură, în general, şi istorici i , în cazul de faţă, au reuşit, ma l m u l t sau m a i puţin, să pună în practică idealuri le polit ice proc lamate . Impl i carea o m u l u i de cultură în politică va rămâne p e n t r u totdeauna u n subiect deschis. Nu ne putem permite să dăm u n verdict, însă în majoritatea cazurilor practice polit ica s-a dovedit m u l t prea dură pent ru omul de cultură, acesta ajungând să gândească, chiar dacă n u de fiecare dată a avut cura ju l să o şi spună, că "Eu n u am fost eu".

în problema sacrificării de către omu l de cultură a u n u i t imp atât de preţios pent ru activitatea ştiinţifică în favoarea une i cariere politice, merită amintită şi a t i tud inea u n u i a d in t re cei m a i de seamă oameni po l i t i c i d i n is tor ia României contemporane, Ionel Brătianu. A l exandru Lapedatu îşi aminteşte că, imediat după terminarea războiului, aflându-se în cabinetul de l u c r u a l p r i m u l u i m i n i s t r u a l României M a r i , vede pe o masă "Revista Istorică" a l u i Nicolae Iorga, cu u n s tud iu al l u i Gheorghe I . Brătianu, f iu l p r e m i e r u l u i , " ven ind vorba despre acele începânde cercetări i s tor ice şi relevând a p t i t u d i n i (...), îmi expr imam temerea că pol i t ica îl va pr inde în mrejele ei, răpindu-1 istoriografiei române".

"Cât voi trăi eu n u - l voi lăsa. După aceea n u ştiu ce va f i . . . " 1 . Răspunsul l u i Ionel Brătianu, răspuns ce-1 viza chiar pe f iu l său, poate

da o măsură raportur i lor problemei analizate ma i sus. Intervenţia de faţă îşi propune ma i puţin tratarea problemei amint i te ,

dar sub " s emnu l " acesteia, ea urmăreşte "intersectările" pol i t ice a două personalităţi majore ale istoriografiei româneşti: Nicolae Iorga şi Gheorghe I . Brătianu.

Chiar dacă pasiunile politice i -au ţinut de părţi diferite ale baricadei, determinându-i să-şi acorde acuzaţii nedrepte, a existat în permanenţă între cei doi istor ic i o afecţiune şi u n respect deosebit. A existat şi o predestinare? Urmărindu-le b i o g ra f i i l e , coincidenţele între cele două des t i n e s u n t numeroase. Gheorghe Brătianu îşi începe şi continuă activitatea ştiinţifică cu acelaşi fel de s tud i i ca şi Iorga - de istoria românilor, istoria medievală şi universală. Este chemat la o catedră de aceeaşi materie (istorie universală), cunoscut în Occident p r i n colaborare la aceleaşi reviste de specialitate şi par t i c ipant la aceleaşi manifestări cu l tura l e internaţionale - congrese de s tud i i de bizantinologie şi de istorie generală. Iar după moartea l u i Iorga,

www.mnir.ro

200 NICOLAE PEPENE

succesor al acestuia la Universitate, la In s t i tu tu l de Istorie Universală şi apoi la Academia Română (în 1941 , Gheorghe Brătianu este ales m e m b r u al Academiei în locul rămas vacant p r i n moartea l u i Nicolae Iorga, iar la 20 ma i 1943, Gheorghe Brătianu susţine d i scursu l de recepţie, cu t i t l u l "Nicolae Iorga, istoric a l românilor").

N u ştim când s-au cunoscut, însă d i n 1916, "Revista istorică" editată sub d i rec tu l patronaj al l u i Nicolae Iorga, publică p r i m u l s tud iu istoric a l l u i Gheorghe I . Brătianu, "O oaste moldovenească acum tre i veacuri - Răscoala boier imi i împotriva l u i Ştefan Tomşa".

Debutu l istoriografie a l tânărului de 18 an i va coincide cu u n moment de grea cumpănă pentru istoria neamulu i românesc, p r i m u l război mondial . La Iaşi, în t i m p u l r e t rage r i i în Moldova , do i stâlpi a i n e a m u l u i , Ione l Brătianu şi Nicolae Iorga, fiecare cu rostu l şi firea sa, dar completându-se reciproc, însemnau speranţă şi îmbărbătare. "Brătianu se adresa minţii, Iorga se adresa su f l e tu lu i " 2 . Activitatea l u i Nicolae Iorga în t i m p u l războiului a fost extraordinară. în 1941, Gheorghe Brătianu şi-1 aminteşte pe tânărul vo luntar pe f r on tu l d i n Moldova, Gheorghe Brătianu, c i t ind în tranşee, cu speranţă şi bucur i e , "Neamul românesc", z i a ru l editat de cel despre care consideră că " istoria va recunoaşte cine a cutreierat cu paşi de proroc satele d i n Ardeal şi d rumur i l e d in Basarabia" 3 .

C u siguranţă, în o c h i i p a t r i o t u l u i I o rga , g e s t u l f i u l u i p r i m u l u i m i n i s t r u , înrolarea ca voluntar, prezenţa în pr ima l inie a f r on tu lu i a contat foarte m u l t . Aceasta se adaugă impresiei bune, formate deja, ca urmare a începutului promiţător al activităţii ştiinţifice a tânărului Brătianu.

După t e r m i n a r e a războiului, co laborarea ştiinţifică a celor do i a cont inuat , Iorga acordând u n spr i j in nemijlocit şi necondiţionat l u i Gheorghe Brătianu. în 1928, la iniţiativa l u i Iorga care a şi întocmit r a p o r t u l de susţ inere a c a n d i d a t u r i i , G h e o r g h e I . Brăt ianu este a les m e m b r u corespondent a l Academiei Române.

I d e n t i f i c a r e a începutului activităţii p o l i t i c e a l u i N ico lae Iorga reprezintă o problemă istoriografică: u n i i o fixează odată cu m o m e n t u l intrării pent ru pr ima dată în Parlament, în 1907, însă dacă luăm în calcul at i tudinea publică luată de Iorga faţă de viaţa politică, începuturile le găsim în 1899, odată cu publicarea articolelor d i n "L'Independence Roumaine" 4 .

în 1927, are loc d e b u t u l po l i t i c a l l u i Gheorghe I . Brătianu p r in înscrierea, c u m era de aşteptat, în P a r t i d u l Naţional L i b e r a l 5 . Tot în această perioadă, p r i n t r - u n c o n c u r s de împrejurări (moar tea şefului organizaţiei P.N.L. Iaşi, G.G. Mârzescu şi d i s p u t a d i n t r e organizaţia P.N.L.-Iaşi şi o parte d i n conducerea centrală liberală), Georghe Brătianu ajunge şeful organizaţiei P.N.L. Iaşi 6. Conform gândului expr imat imediat după război, Ionel Brătianu a p r i m i t cu ost i l i tate această iniţiativă 7. însă, car iera politică ascendentă a f i u l u i său continuă. în alegerile de 1927, Gheorghe I . Brătianu este ales deputat şi ch iar candidează p e n t r u funcţia de vicepreşedinte a l Camerei.

www.mnir.ro

NICOLAE IORGA ŞI GHEORGHE I. BRĂTIANU 201

La aceste alegeri are loc p r i m a " in tersec tare " politică a celor do i istorici. Susţinut de forţa politică a P.N.L., tânărul Brătianu este ales fără probleme. în sch imb, Nicolae Iorga p r i n a t i tud inea procarlistă, declarată deschis încă de la Cons i l iu l de Coroană d i n 1925, singulară pe a t u n c i , trezeşte ostil itatea P.N.L. Situaţie concretizată în reacţia guvernu lu i l iberal, stăpânul u rne l o r , l a alegeri le d i n i u n i e 1927. P a r t i d u l Naţional p ierde categoric în alegeri şi adunând doar 1% d i n sufragii n u poate t r imi te n i c i u n reprezentant în pa r l amen t 8 . Iată u n par lament românesc interbe l ic fără Nicolae Io rga . într-o scr i soare către Sever Zo t t a , Gheorghe Brătianu recunoaşte că "guvernul a sărit c a l u l " 9 . La alegerile parţiale d i n ianuar ie 1928 d in Ismai l , mari le partide politice inclusiv P.N.L. îşi retrag candidaţii încercând o reparare inedită a nedreptăţii, p r i n păstrarea pe l iste a une i s ingure c a n d i d a t u r i , c a n d i d a t u r a l i d e r u l u i P a r t i d u l u i Naţional, Nicolae Iorga 1 0 .

Pr in "actu l de la 4 ianuarie 1926", l iberal i i declaraseră "criza dinastică" închisă, însă datorită ulterioarei schimbări radicale de at i tudine a prinţului Carol, care dorea să-şi reia drepturi le de moştenitor a l t r o n u l u i şi a lupte i pa r t i d i s t e p e n t r u pu t e r e se va înregistra o po la r i za re a vieţii po l i t i c e româneşti în j u r u l acestei chest iuni .

Instabi l i tatea existentă în fruntea s ta tu lu i român, p r i n neviabil itatea Regenţei, ce îşi intrase în atribuţiuni în iunie 1927, odată cu moartea regelui Ferdinand, va c on t r i bu i alături de marea criză economică, declanşată în 1929, p u t e r n i c resimţită şi în România, la o efervescenţă a i d e i l o r şi acţiunilor ce aveau drept scop să scoată ţara d in haos şi mizerie. Pr inc ipalul efect a fost întărirea tabere i procar l is te , respectiv a celor ce pre ferau o conducere unică în locul uneia tricefale. încurajat de numărul tot m a i mare de susţinători şi aprec i ind că m o m e n t u l pol i t ic este favorabi l , êx-prinUil Carol hotărăşte, în primăvara a n u l u i 1930, să se întoarcă în România.

Pe 6 iunie 1930, adoptând u n p lan s implu şi concis, Carol revine în ţară şi favorizat f i ind de at i tudini le binevoitoare ale Regenţei şi ale majorităţii par lamentare naţional-ţărăniste, la 8 iun i e este deja p roc l amat rege a l României. Noul rege, în cuvântarea sa către ţară, lansează u n apel, p r i n care cheamă pe toţi românii spre a f i "mănunchi în j u r u l t r onu lu i , spre a conlucra cu toţii împreună la aşezarea ţării noastre pe temel i i care să-i permită o dezvoltare şi să-i asigure necl int i t locul care-i sort i t să ocupe în consorţiul lumii c iv i l izate" 1 1 .

Mulţi d i n t r e cei care aşteptau " l u c r u l n o u , pre facerea radicală, minunea" - după c u m af irma la acel moment Nicolae I o rga 1 2 - vor v ibra la apelul l u i Carol. Printre aceştia, alături de Iorga, u n nume cu o rezonanţă deosebită: Gheorghe I . Brătianu.

F iu l l u i Ionel Brătianu, al mare lu i om politic l iberal sub al cărui "atent patronaj" se realizase "ac tu l de la 4 ianuar ie 1926", ac tu l deposedării de drepturile de moştenitor a coroanei a prinţului Carol, atât ca istoric, dar în p r i m u l rând ca o m p o l i t i c t r e b u i a să-şi definească o poziţie faţă de

www.mnir.ro

202 NICOLAE PEPENE

principalele probleme ce fărâmiţau societatea românească. La început, cu t imid i ta te , n u trebuie să uităm pragul psihologic marcat de voinţa tatălui său şi a fami l i e i Brătianu, apoi datorită ev iden tu lu i eşec al Regenţei pe fondul accentuării lupte i part idiste şi al intensificării propagandei carliste, tânărul Brătianu devine, în primăvara a n u l u i 1930, u n hotărât part izan al prinţului. Asaltat de mesajele l u i Carol, la 9 ma l 1930, ştiută f i ind poziţia anticarlistă a P.N.L., George Brătianu t r im i t e răspuns la Paris că a tunc i când s-ar pune problema întoarcerii sale, "el n u s-ar ra l ia la p u n c t u l de vedere al Par t idu lu i L ibera l " 1 3 .

Imediat ce a venit în ţară, Carol a luat contact cu Gheorghe Brătianu. Astfel, "însoţitorii săi p l in i de zel au telefonat l u i Gheorghe Brătianu la Iaşi să vie imediat că-1 cheamă regele", îşi arnintea Nicolae Io rga 1 4 . Se pare că chemarea este transmisă personal de prinţul Nicolae în dimineaţa zilei de 7 iun i e , t o cma i când George Brătianu se pregătea să deschidă Congresul profesorilor de istorie, a l cărui gazdă era împreună cu Ilie M inea 1 5 . Tânărul Brătianu, deja câştigat f i ind de partea taberei procarliste, deşi surpr ins de revenirea l u i Carol, ştirea venind după c u m va declara m a i târziu, "ca u n trăznet", se va grăbi să ajungă la Bucureşti în întâmpinarea prinţului 1 6. Cu aceasta el făcuse pasul decisiv pentru viitoarea sa carieră politică.

Luată p r i n surpr indere de întoarcerea prinţului, conducerea P.N.L. readoptă poziţia anticarlistă, recomandând "intransigenţă absolută", calificând revenirea acestuia ca o "primejdioasă aventură" 1 7.

Orice altă poziţie a oricărui l ider l iberal, cu atât ma i m u l t a l u i George Brătianu, f i u l l u i Ionel Brătianu şi şeful organizaţiei P.N.L. Iaşi, n u putea crea decât reacţii negative în stafful l iberal.

Sosit în Bucureşti, Gheorghe Brătianu se prezintă în vizită la unchiu l său Vintilă Brătianu, şeful P.N.L., încercând să-1 convingă pe acesta de oportunitatea întrevederii cu Carol. Deşi anunţat, în prealabil, de opţiunea procarlistă a nepo tu lu i său, reacţia l u i Vintilă Brătianu - consemnată în memorii le sale de Nicolae Iorga - este violentă: "era tocmai în z iua de 7 iunie când turbaseră toţi. Nepotul Gheorghe a arătat respectuos u n c h i u l u i său că n u putea să n u se prezinte regelui ţării când acesta îl chema. Şi s-a dus. Blestemul şi excluderea care au u rmat sun t cunoscute" 1 8 . Ac tu l l u i George Brătianu era considerat drept u n u l de neobedienţă faţă de conducerea pa r t i du lu i , dar şi faţă de, tradiţia familiei Brătienilor, s t r ic t respectată mai ales într-o problemă atât de sensibilă. De aici şi reacţia dură a bătrânului Vintilă Brătianu: "să taie craca putredă" 1 9.

Guvernul Man iu îşi prezintă demisia în după-amiaza zilei de 7 iunie 1930. Este examinată posibi l i tatea formării u n u i guvern naţional compus d i n membr i a i majorităţii, împreună cu N. Iorga, dr. Lupu , George Brătianu şi O. Goga; u n guvern de 24 de ore, care să primească jurământul apoi să-şi dea demis ia , p e n t r u ca n o u l rege să desemneze g u v e r n u l ce credea de cuviinţă. în u r m a discuţiilor d in Consi l iul de miniştri această formulă a fost părăsită 2 0.

www.mnir.ro


La 9 iunie, a doua zi după ce regele fusese proclamat, are loc şedinţa Comite tu lu i Central a l P.N.L. Se hotărăşte lansarea Manifestului P.N.L. către Ţară, în care se defineşte poziţia publică a P.N.L. faţă de Restauraţie, socotită ca o "lovitură de stat care a răsturnat ordinea constituţională" şi faţă de care P.N.L. " n u se solidarizează", denunţând-o ca o "aventură" 2 1.

în cad ru l aceleiaşi şedinţe a fost d iscutat "cazul George Brătianu". Comi t e tu l hotărăşte o măsură imprudentă, excluzându-1 pe Gheorghe I . Brătianu d in par t id .

în seara zilei de 10 iunie, tânărul Brătianu comunica conduceri i P.N.L. că şi-a f ixat def init iv at i tudinea, în sensul că P.N.L. trebuie să ia contact imediat cu coroana şi să recunoască legalitatea actelor săvârşite în zilele de 7 şi 8 i u n i e 2 2 .

Motivaţiile disidenţei l u i Gheorghe Brătianu n u puteau rămâne fără ecou. Regele deosebit de interesat în at i tud inea l u i Gheorghe Brătianu îl invită d i n nou în audienţă în seara zilei de 10 iunie. Surpr ins în mod plăcut de îndârjirea acestuia, George Brătianu declarând că "este dispus să ducă l u p t a până la capăt", s u v e r a n u l îl încurajează, ţinând să facă publică simpatia sa pent ru disident, prezentându-1 drept v i i to ru l l ider a l l ibera l i lor 2 3 , în j u r u l tânărului Brătianu se strânseseră deja o seamă de personalităţi politice şi culturale care preluaseră iniţiativa construir i i une i grupări politice (Arthur Văitoianu, Iu l i u Coste, C C . Giurescu, Constant in Toma, Vasilescu-Valjean, Vasile G. Ispir etc.)

Disidenţa l u i Gheorghe Brătianu este s inguru l fenomen de ruptură în cadrul u n u i foarte important part id cu ocazia Restauraţiei. Mişcarea politică condusă de Gheorghe Brătianu va fi însă ma i m u l t decât o disidenţă politică şi va evolua cu rapiditate în formarea u n u i nou part id l iberal.

înfiinţând o formaţiune politică ce-şi programa "înnoirea morală a ţării", Gheorghe Brătianu se baza foarte m u l t pe aderenţa t i n e r e tu lu i , în special a t i n e r e t u l u i i n t e l e c tua l încadrându-se într-un c u r e n t m a i l a rg manifestat în cu l tura noastră, ma i ales de generaţia tânără a acelor ani , d i n care însuşi l iderul l iberal făcea parte. Se formează astfel în cadrul pa r t i du lu i l iberal georgist o concentrare de m a r i valor i intelectuale, ce vor impune o linie doctrinară şi programatică deosebit de interesantă. Dacă n u se impune ca număr de membr i , p a r t i d u l georgist va ieşi în evidenţă p r i n valoarea aderenţi lor săi. D i n t r e aceştia enumerăm pe: C. C. G i u r e s c u , P. P. Panaitescu, Radu Vulpe, V ic tor Papacostea, Scarlat Lambr ino , G. Potra, G.M. Cantacuzino, Constant Grecescu, Radu Perianu etc.

După eşecul formării u n u i g u v e m T i tu l escu , regele Caro l a l I I - lea persistă în încercarea sa de a da o "replică" partidelor politice ce n-au înţeles să răspundă la apelurile sale, arătându-le în acelaşi t imp că "ţara se poate c onduce l a nevo ie şi c u u n g u v e r n în a fa ra p a r t i d e l o r " 2 4 . A s t f e l , e l mandatează la 18 apri l ie 1931, pe Nicolae Iorga cu formarea guve rnu lu i , urmărind contrapunerea p res t i g iu lu i şi marea personal i tate a i s t o r i c u l u i partidelor po l i t i ce 2 5 .

www.mnir.ro

204 NICOLAE PEPENE

în discuţiile pr iv ind consti tuirea guvernulu i său, Nicolae Iorga apelează şi la P.N.L. - Gheorghe Brătianu. Iorga îi t r imi te l u i Gheorghe Brătianu u n mesaj de colaborare, d o r i nd "să rămână o urmă scrisă" a p r i m u l u i său contac t ca preşedinte de cons i l iu . în mesaj el cere colaborarea ce lu i ce a junsese să dea vieţii po l i t i ce " u n carac te r de m o r a l i t a t e şi cultură", declarând că ar f i deosebit de "mulţumit" dacă "împrejurările ar permite în orice formă" să se pună alături "experienţa bătrâneţii" sale cu "încrederea pe care o aduce ţării", Gheorghe Brătianu 2 6. în iunie 1930, Iorga a susţinut acţiunea l u i Gheorghe Brătianu, aceasta f i ind în concordanţă cu opţiunea sa politică de înfocat spr i j in i tor a l Restauraţiei 2 7. După c u m a m demonstrat între Iorga şi Brătianu exista de m u l t o preţuire deosebită, dată în pr imul rând de recunoaşterea reciprocă a valori i ştiinţifice. Astfel pe baza acesteia, imediat ce vine în Bucureşti şi după ce înfruntă reacţia l u i Vintilă Brătianu, Gheorghe Brătianu se prezintă la Iorga p e n t r u a- i cere " s f a t u l " 2 8 . După despr inderea l u i Brătianu d i n P.N.L. s impat ia l u i Iorga faţă de autor va creşte deoarece Iorga vedea a c u m încă o g rupare politică dispusă să participe la acel "guvern de unitate naţională" despre care vorbise în mesajul regal d i n 8 iunie regele Carol a l II-lea şi care va f i de asemenea u n a din preocupările ins is tente n u n u m a i ale rege lui c i şi u n a d i n obsesiile l u i Nicolae Iorga.

Const i tuirea P.N.L. georgist şi afluenţa mare în rândurile acestuia de t iner i ce n u fuseseră doar elevii l u i Iorga, c i fuseseră efectiv ajutaţi de către acesta p e n t r u a merge la s t u d i i în străinătate, iar la întoarcerea în ţară p e n t r u ocuparea u n o r catedre univers i tare , determină nemulţumirea lu i Iorga, at i tudinea faţă de Gheorghe Brătianu schimbându-se brusc. Imediat după 15 iun ie 1930, Iorga notează cu amărăciune: " Ier i a fost congresul l i b e r a l a l l u i Gheorghe Brătianu. I s-au închinat foştii me i elevi de la Fontenay, sub conducerea l u i Giurescu: Panaitescu, Lambrino.

Alături, preotul Vasile Radu căruia abia l -am procurat u n premiu de la Academie şi Victor Papacostea de ale cărui p la t i tud in i n u putem scăpa (...). A u găsit în sfârşit pol it ica intelectuală"2 9. Iorga îl vede a cum pe Gheorghe Brătianu "fără prestanţă personală cu toată dureroasa silinţă către gestul patern, fără elocvenţă şi la dispoziţia tu tu ro r intriganţilor abi l i în a-i măguli vanitatea tinerească" 3 0.

în primăvara a n u l u i 1931 neces i ta t ea politică a realizării une i colaborări determină o reapropiere între Iorga şi Gheorghe Brătianu. Pentru a rezista la guvernare Iorga avea nevoie de u n puternic spr i j in parlamentar. Dintre formaţiunile politice româneşti guvernul Iorga n u înţelegea să obţină decât colaborarea electorală a P.N.L. condus de I.G. Duca , a Par t idu lu i Ţărănesc condus de dr. N. L u p u şi a Par t idu lu i Liberal condus de Gheorghe Brătianu 3 1. Colaborarea cu P.N.L. - Gheorghe Brătianu n u se realizează. în i n t e r i o r u l a c e s t u i a e x i s t a u n p u t e r n i c c u r e n t de o p i n i e f o r m a t d in reprezentanţii "Şcolii no i de istorie" (orientare iniţiată în an i i '30 de către foşti elevi a i l u i Iorga) îndreptat expl ic i t împotriva l u i I o r ga 3 2 . C u ocazia

www.mnir.ro


tratat ivelor polit ice d i n 1931 aceştia vor transfera d isputa ştiinţifică şi pe p lan polit ic. Cu tot "căldurosul mesaj de colaborare" se pare că n i c i Iorga n u se grăbea spre a încheia în înţelegere cu p a r t i d u l georgist. E l amână pe Gheorghe Brătianu a t u n c i când acesta îi cere o propunere concretă de colaborare electorală. Iar când aceasta este prezentată de Argetoianu, abia la 5 ma i , condiţiile p en t ru P.N.L. - Gheorghe Brătianu s u n t considerate de conducerea acestuia ca "umil i toare" . Guvernul acorda georgiştilor " n u m a i " 30 de manda t e 3 3 . Adevărat impediment a l colaborării politice stătea însă în combinaţia c u l i b e r a l i i l u i Duca . I a r a r b i t r u l p o l i t i c era regele. Când Argeto ianu pune acestuia prob lema întâietăţii între I.G. Duca şi George Brătianu în privinţa tratativelor pent ru cartelul electoral, regele Carol a l I I -lea îl alege pe I.G. D u c a 3 4 .

De a ic i şi " d i s t r i bu i r ea arbitrară" a mandate lor p e n t r u l i b e ra l i i l u i Gheorghe Brătianu.

Zvonuri le pr iv ind apropierea dintre suveran şi l iberal i i l u i I . G. Duca provoacă derută în tabăra georgistă. Gheorghe Brătianu cere c o n t i n u u audienţe la Palat, devenind "supărător" de ins i s tent 3 5 . Deşi declara că n u s-a s c h i m b a t n i m i c în a t i t u d i n e a sa faţă de coroană 3 6 , P.N.L. - Gheorghe Brătianu va deveni d i n acest m o m e n t m u l t m a i "a t en t " c u scopur i l e şi mijloacele regale. Faptul că suveranul se adresase n u lor, "no i i generaţii", c i "elementelor caduce" care-1 întâmpinaseră cu atâta felonie la revenirea în ţară 3 7, era pent ru ei şi pentru o parte a opiniei publice de neînţeles.

La 30 a p r i l i e 1 9 3 1 , considerând că a p e l u l său către c o r p u r i l e legiuitoare existente fusese " zadarn ic " 3 8 , acestea "refuzând" în a- i acorda colaborarea, Nicolae Iorga anunţă dizolvarea acestora şi în consecinţă fixarea de no i alegeri. Acestea erau fixate la 1 iunie pentru Adunarea Deputaţilor şi la 6-8 iunie pentru Senat.

R e z u l t a t u l a l e g e r i l o r va f i p e n t r u P.N.L. - Gheo rghe Brăt ianu încurajator, p a r t i d u l obţinând u n ono rab i l loc I I I (5,93%), l a p r i m a l u i corifruntare cu întreg electoratul românesc 3 9. Part idul l u i Gheorghe Brătianu se diferenţiază de par t idu l l u i Iorga p r in faptul că al doilea este foarte slab, fără alte personalităţi decât Iorga. Cazul P.N.D. la alegerile d i n 1922 este relevant, a tunc i deşi popularitatea l u i Iorga creşte cea a pa r t i du lu i scade 4 0 .

Formula cabinetului de coaliţie era dorită de Iorga pen t ru el iminarea exc lus i v i smulu i de pa r t i d , în sch imb Carol o vedea ca pe o treaptă spre propria guvernare.

Adâncirea crizei economice şi ascuţirea conf l icte lor sociale, a s p r u l rechizitoriu al raportului Rist la adresa modulu i cum au fost conduse finanţele României, demonstrau că guvernul, l ipsit de o bază de masă, neavând o unitate de concepţie, subminat de permanentele fricţiuni dintre Iorga şi Argetoianu, supus presiunilor partidelor politice şi pe deasupra pierzându-şi şi încrederea suveranului, trebuia să demisioneze. La 31 mai 1932, p r imul min i s t ru Nicolae Iorga, prezenta regelui demisia guvernului, recunoscând că "în faţa greutăţilor bugetare pe care n u văd c u m le-ar putea rezolva deplin şi imediat u n guvern

www.mnir.ro

206 NICOLAE PEPENE

care n u se reazimă pe u n pa r t i d putern ic " e o "necesitate" să plece de la guvernarea pe care a avut "dureroasa sarcină de a o prez ida" 4 1 .

Deşi adversar polit ic a l mare lu i istoric şi aflat sub o continuă presiune a colegilor de part id , Gheorghe Brătianu va păstra o rezervă plină de respect p en t ru opera ştiinţifică a l u i Iorga şi o temperată at i tudine politică a tunc i când se referea str ic t doar la acesta.

Poziţia l ide ru lu i l iberal n u va rămâne neapreciată şi în 1935 Nicolae Iorga îl propune pe Gheorghe I . Brătianu ca membru al Academiei.

După demisia guvernului , Nicolae Iorga, a l cărui par t id cunoaşte, în cont inuare, u n proces de destrămare, rămâne totuşi o figură proeminentă în viaţa politică a ţării. P r inc ipa la sa preocupare şi ac t i v i t a t e politică se desfăşoară de acum p r in d iscursur i la radio sau conferinţe la Unviersitate, p r i n art ico le de presă împotriva pericolelor ce ameninţă democraţia d in inter ior şi exterior.

Pe măsură ce se convingea de manevrele regelui de a distruge partidele pol it ice, de a e l imina s is temul par lamentar constituţional şi a i n s t i t u i u n regim dictator ia l raporturi le dintre Gheorghe Brătianu şi rege deveneau tot m a i încordate. Gheorghe Brătianu a fost pr intre p r im i i oameni pol i t ic i care şi-au dat seama că "minunea" n u va avea să se întâmple şi că regele Carol II p e n t r u care el făcuse " u n gest atât de cura jos şi r ad i ca l , n u întrunea atr ibutele necesare une i opere naţionale de o asemenea anvergură" 4 2. P.N.L. - Gheorghe Brătianu va f i p r in t r e p r i n c i pa l i i iniţiatori a i l u p t e i deschise împotriva tendinţelor dictatoriale ale regelui şi a exceselor camarilei .

După 10 februar ie 1938, Nicolae Iorga a p r i m i t să facă parte d in C o n s i l i u l de Coroană. După alegeri le organizate de F r o n t u l Renaşterii Naţionale el este ales chiar preşedinte al Senatului .

în s c h i m b , Gheorghe Brătianu adoptă o poziţie politică retrasă, explicabilă p r i n n o u l c l imat pol i t ic . Importante rămân iniţiativele sale în pol it ica externă a României, mul te la sugestia regelui şi guvernulu i roman, cunoscută f i ind poziţia sa pro-germană.

Evenimente tragice îi vor pune alături pe cei do i i s to r i c i şi oameni p o l i t i c i . P ierder i le t e r i t o r i a l e d i n vara a n u l u i 1940 vor provoca reacţii r emar cab i l e atât d i n par t ea l u i Io rga cât şi a l u i Gheorghe Brătianu. Argumentaţia lor devine cu atât ma i interesantă cu cât n u este vorba numai de o preocupare politică c i şi deopotrivă obiect de reflexie istorică.

în n o a p t e a de 2 6 spre 2 7 i u n i e , g u v e r n u l U.R.S.S. , p r i n t r - u n u l t i m a t u m care expira în 24 de ore a cerut României Basarabia şi nordul Bucovinei . România avea de ales între rezistenţă şi acceptare. Sub presiunea forţei România este nevoită să cedeze. U n larg ecou în opinia publică a avut memor iu l prezentat de Nicolae Iorga preşedintelui Cons i l iu lu i de miniştri in c u r s u l şedinţei comis i i l o r întrunite ale Camere i şi S e n a t u l u i , memoriu semnat şi de al te personalităţi ale ştiinţei şi c u l t u r i i , ale vieţii politice româneşt i 4 3 . în acest m e m o r i u după ce se face o amplă prezentare a t r e c u t u l u i istoric a l acestor ter i tor i i româneşti, se afirmă: "Fără a pune în

www.mnir.ro


discuţie necesităţi care s-au socotit că n u se pot evita, subsemnaţii, d intre care cei m a i mulţi s u n t întemeietorii înşişi a i s t a t u l u i român u n i t a r în hotarele l u i fireşti, n u pot admite ca în orice formă să se dea o recunoaştere legală în numele s t a t u l u i şi popo ru lu i român la ceea ce n u este decât o uzurpaţie determinată de confuzia de noţiuni, fireşte trecătoare, a une i epoci de criză fără pereche". Semnează: N. Iorga, A.C. Cuza, I u l i u M a n i u , dr . Angelescu, G.G. Mlronescu, C.I.C. Brătianu, I . Mihalache, Stel ian Popescu, dr . M. L u p u , Gh . Popp, M i h a i Popovicl, A l . Lapedatu. V.P. Sassu, Pan. Hal l ipa, dr. Costinescu, Gheorghe Brătianu, C D . D u m i t r i u , V. Madgearu etc . 4 4 .

La Cons i l iu l de Coroană d i n 30 august atât Iorga cât şi Gheorghe Brătianu au l ipsit . Iorga se afla la Băile Herculane şl a ajuns la ora 5,30 iar Brătianu era în provincie şi a sosit a doua z i 4 5 . în seara de 30 august 1940 are loc al doilea consi l iul , la care participă ambi i . Inv i tat să ia cuvântul în privinţa d i c t a t u l u i , Gheorghe Brătianu 4 6 , deşi conştient că " a l t e rna t i va rezistenţei" înseamnă zdrobirea, se declară pentru aceasta, pen t ru că m u l t m a i periculoasă i se pare prăbuşirea ce prevedea că va u r m a acceptării d i c t a t u l u i , "prăbuşirea p r i n demoral izare, neputinţă şi a n a r h i e " 4 7 . Iorga acceptă, ca o situaţie de fapt, d i c t a tu l şl, apelând la judecata dreaptă a istoriei, crede în recuperarea cât ma i rapidă a ter i tor i i lor p i e rdu te 4 8 .

"O naţiune este o conştiinţă morală (...) Dacă poate f i mângâiere pentru acei care o deplâng, să afle că tragedia ce i-a întunecat sfârşitul face d in memoria l u i Nicolae Iorga, u n u l d in factori i de seamă care întăresc astăzi conşti inţa morală a naţiunii r omâne " 4 9 . As t f e l s-a e x p r i m a t faţă de asasinarea l u i Iorga cel care era considerat pe bună dreptate ca urmaş al "Uriaşului" c u m îl denumea admirativ, Gheorghe Brătianu pe Nicolae Iorga. El n u ştia a tunc i că la fel ca şi i l u s t r u l său înaintaş va f i ucis fără judecată pentru "v ina" că şi-a iub i t neamul şi că a dor i t u n vi i tor fericit pen t ru acesta.

Sfârşitul t r a g i c a l l u i Gheo r ghe Brătianu va păstra o s t r a n i e coincidenţă a des t ine l o r ce lor do i t i t a n i a i i s t o r i o g ra f i e i româneşti şi un ive rsa l e . La 26 m a i 1943, în şedinţă publică solemnă, Gheorghe I . Brătianu susţine cu t i t l u l "Nicolae Iorga, Istoric al românilor", d i scursu l de recepţie la Academie, aruncând parcă peste an i o provocare urmaşilor, el declara: "M-a urmărit, într-adevăr, în an i i d i n urmă o stăruitoare părere de rău: aceea că împrejurări potrivnice, c u m se ivesc de atâtea or i în viaţă m-au împiedicat, până în ceasul neprevăzut al cump l i tu lu i său sfârşit, să aduc d i n t i m p u l vieţii mare lu i meu pedecesor, pr inosul de recunoştinţă al uriaşei sale opere, într-o vreme în care, p r in t r e atâtea laude şi atâta hulă, o părere independentă şi obiectivă ar f i avut în ochi i săi ma i multă valoare" 5 0 . Este o provocare şi u n îndemn în a păstra cu obiectivitate amintiră celor doi istor ic i şi o a m e n i p o l i t i c i , căci după c u m spunea Gheorghe Brătianu într-un moment de cumpănă d i n istoria României, în 1947, "Adevărul istoric poate întârzia, dar n u lipseşte niciodată".

www.mnir.ro

208 NICOLAE PEPENE

NOTE

1. Răspunsul l u i A l e xandru Lapedatu l a d i s c u r s u l de recepţie a l l u i Gheorghe I . Brătianu, la Academie, în Gheorghe I . Brătianu, "Nicolae Iorga, Istoric a l Românilor", Bucureşti, 1943, p. 34.

2. Cf. Anastasie Iordache, " Ion I.C. Brătianu", Bucureşti, 1994, p. 333. 3. Gheorghe I . Brătianu, "Cuvinte către români", Bucureşti, 1942, p. 155. 4. Pe larg în Petre Ţurlea, "Nicolae Iorga în viaţa politică a României",

Bucureşti, 1991. 5. P.N.L., "Acte, explicaţiuni şi precizări a s u p r a c a z u l u i Gheorghe

Brătianu", Iaşi, 1932, p! 3 1 . 6. Ibidem. 7. Ib idem. 8. "Mon i to ru l Oficial" d i n 14 iul ie 1927. 9. Petre Ţurlea, op.cit.. p. 236. 10. Ibidem, p. 240-241 . 11 . "Cuvântarea M.S. Regelui Carol I I " , în "V i i t o ru l " d i n 10 iunie 1930. 12. Vezi: Nicolae Iorga, "Doi an i de restauraţie", Vălenii de Munte , 1932. 13. M iha i l Manoilescu, "Memori i " , vol. I , Bucureşti. 1993. p. 185. 14. Nicolae Iorga, "Memori i" , vol. VI , Bucureşti, 1939, p. 415; "V i i t o ru l " d in

25 iunie 1930. 15. "Mişcarea" d i n 20 iunie 1930. 16. Ibidem. 17. "V i i t o ru l " d i n 8 iunie 1930. 18. Nicolae Iorga, op.cit., p. 415-416. 19. Constant in C. Giurescu, "Amint i r i " , Bucureşti. 1977. p. 253. 20. Mircea Muşat, I on Ardeleanu, "România după Marea Unire " , vol . I ,

Bucureşti, 1988, p. 850. 2 1 . "V i i t o ru l " d i n 10 iunie 1930. 22. Ib idem d in 25 iunie 1930. 23. Nicolae Iorga. op.cit., vol. VI I , p. 150. 24. Cf. M.I . Costian, "Regele Carol şi partidele politice", Bucureşti, 1933, p.

83. 25. Florea Nedelcu, "De la Restauraţie la d ic ta tura regală", CluJ-Napoca,

1981, p. 47 . 26. Petre Ţurlea, op.cit., p. 278; "Mişcarea" d i n 22 april ie 1931. 27. Vezi: Nicolae Iorga, "Doi an i de restauraţie". 28. Nicolae Iorga, "Memori i" , vol. V. p. 415-416. 29. Ibidem, vol. VI I . p. 9. 30. Nicolae Iorga, "Doi an i de restauraţie", p. 115. 3 1 . "Mişcarea" d i n 16 ma i 1931. 32. Vezi pe larg, Stelian Ţurlea, op.cit.. p. 218; Alexandru Zub, "Istorie şi

www.mnir.ro


i s t o r i c i în România Interbelică", 1989, p. 170-176; Şt. S. Gorovei, "Şcoala nouă de istorie. Mărturii documentare", în AIIAI, X X I I / l , 1985.

33. "Mişcarea" d i n 5 şi 6 m a i 1931. 34. Florea Nedelcu, "Contradicţii şi reorientări în evoluţia P.N.L. 1930¬

1931" , în "Revista de istorie", t om 30, nr . 12/1977, p. 284. 35. Nicolae Iorga, "Memori i" , vol. V I . p. 90. 36. "Dimineaţa" d i n 18 ma i 1931. 37. "Cuvântul" d i n 17 ma i 1931. 38. "Mon i to ru l Oficial", partea a I l l -a . D.A.D., şedinţa d i n 30 april ie 1931. 39. Ibidem, şedinţa d i n 10 iul ie 1931. 40. Marcel Ivan, "Evoluţia part idelor noastre polit ice 1919-1932", S ib iu ,

tab lou l I I I şi XI I I . 4 1 . Nicolae Iorga, "Doi an i de restauraţie", p. 123. 42. Valer iu Răpeanu, "Cultură şi istorie", vol. I I , Bucureşti, 1988. p. 137. 43. Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, op.cit., vol.- I I , partea a I l -a , p. 1136¬

1137. 44. Ibidem. 45. Ibidem, p. 1256. 46. Gheorghe Brătianu a part ic ipat fără a fi membru al guvernu lu i sau al

Cons i l iu lu i de Coroană. 47. Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, op.cit., p. 1283. 48. Ibidem, p. 1275-1277. 49. Gheorghe I . Brătianu, "Cuvinte către români", p. 156. 50. Gheorghe I . Brătianu, "Nicolae Iorga. Istoric a l românilor", p. 4.

NICOLAE IORGA UND G H E O R G H E I. BRĂTIANU - P O L I T I S C H E HANDLUNG ZWELER H I S T O R I K E R

Zusamenfassung

Die Verwicklung des "Histor ikers" i n die Polit ik w i rd immer e in offenes Diskussionsthema bleiben.

Die Begrûnder polit ischer Système, "idealer" Gesellschaften, pol it ischer Programme oder Doktr inen - die Historiker - haben es hăufig geschafft die ausgerufenen pol i t ischen ideale i n die Tat umzusetzen.

Die po l i t i s che Aktivitât zweier bedeutsamer Perôsnlichkeiten der rumânischen Geschichtsschreibung, Nicolae Iorga u n d Gh. I . Brătianu, ist umso interessanter , da ih re A r g u m e n t a t i o n n i c h t n u r e iner po l i t i s chen Bescăftigung entspringt, sondem Gegenstand geschichtlicher Reflexion ist .

Die pol i t ischen Einf lechtungen der beiden Historiker beginnen i n einer Phase vo i l e r H o f f n u n g , d ie d e m Ende des e r s t en W e l t k r i e g s u n d der Schafiung GroBrumaniens entspringen u n d hôren i m tragischen Jah r 1940 auf.

www.mnir.ro

210 NICOLAE PEPENE

O b w o h l die p o l i t i s c h e n U b e r z e u g u n g e n sie i n u n t e r s c h i e d l i c h e pol i t ische Lager getrieben haben u n d diese sie dazu getrieben haben sich gegenseitig unberecht igte Anschu ld igungen zuzuwerfen, ha t es zwischen Iorga u n d Brătianu eine a u f Gegenseit igkeit beruhende Zune i gung u n d R e s p e k t gegeben, d ie a u f d ie j ewe i l i g e h i s t o r i c h - w i s s e n s c h a f t l i c h e Anerkennung beruht hat.

Der tragische Tod der beiden Histor iker be inhal te t eine sonderbare K o i n z i d e n z d e r S c h i c k s a l e de r b e i d e n GrôBen de r rumânischen Geschichtsschreibung, die ohne Ger ichtsverhandlung hinger ichtet worden s ind, fur die Schuld, i h r Volk zu sehr geliebt zu haben u n d sich fur dessen glûcklichere Zukun f t eingesetzt zu haben.

www.mnir.ro

FESTIVITĂŢILE ANIVERSĂRII A 5 0 D E ANI D E L A I N A U G U R A R E A C A S T E L U L U I PELEŞ

Nicolae Petrescu

Castelul Peleş inaugurat în anu l 1883 a căpătat de-a lungu l t i m p u l u i o binemeritată importanţă ca monument de arhitectură, depozitar de valoroase creaţii artistice, gazdă a unor mar i personalităţi străine sau mar tor tacit a unor r eun iun i în momente cruciale pentru destinele patr ie i noastre.

Cu ocazia împlinirii une i jumătăţi de veac de la inaugurarea Caste lului Peleş, regele Carol al I I - lea a lua t hotărârea sărbătoririi jub i l eu lu i .

Decizia suveranului urmărea să sublinieze importanţa m o n u m e n t u l u i ca s imbol a l dinastiei .

Pr in festivităţile preconizate Carol a l I I - lea probabi l că a intenţionat să apară în centru l atenţiei tocmai la Sinaia, acolo, unde în 30 decembrie 1925 Cons i l i u l de Coroană acceptase renunţarea l u i la prerogativele de principe moştenitor a l t r onu lu i , iar pe 3 ianuarie 1926 to t aici Cons i l iu lu i restrâns adoptase proiectele de lege votate în parlament a doua z i 1 . în acelaşi t imp ele ar f i p u t u t sup l in i l ipsa fas tu lu i ce nu-1 avusese ceremonialul sumar p r i n care la 8 iunie 1930 obţinuse, în Parlament, recunoaşterea sa ca rege. Ca o mărturie a situaţiei tensionate în care s-a găsit Parlamentul lua t p r i n surprindere de Carol a l I I - lea 2 . Constant in Dobrescu pe a tunc i u n u l d i n secretarii săi a păstrat jurământul semnat la 8 iunie 1930 realizat iniţial pe o filă de hârtie obişnuită şi pe care suve ranu l a d i spus u l t e r i o r să fie transcris în condiţii grafice deosebite.

Pentru jub i l eu l Peleşului la jumătate de veac s-a hotărât ca festivităţile să se desfăşoare în zilele de 25 şi 26 septembrie 1933.

Potr iv i t p rog ramulu i d i fuzat 3 invitaţilor pen t ru z iua I dimineaţa era prevăzută serv i c iu lu i religios la Mănăstire, viz i tarea sălii de a m i n t i r i d i n cadrul caste lului Peleş, parada militară, desvelirea plăcii comemorative de la intrarea în castel, cit irea une i poezii ocazionale de către Octavian Goga şi a pergamentului pentru sărbătorirea semicentenarului .

După de junul de gală era menţionat concertul Enescu u r m a t de ceai, iar de la orele 19 concertul muzic i lor mi l i tare şi retragerea cu torţe.

Pentru z iua a doua la ora 11.30 era desvelirea m o n u m e n t u l u i regelui Carol I şi a l Reginei Elisabeta, după care u r m a de junu l la Stâna Regală. Pentru seară era menţionat concertul Orchestei Filarmonice sub conducerea maestru lu i George Georgescu. apoi recepţie şi în f inal luminaţii şi art i f ic i i .

Ca serbările semicentenarului Caste lului Peleş, să se poată desfăşura în cât m a i multă ordine "Casa M. S. Regelui" a realizat p r i n comanda 8565 la

www.mnir.ro

212 NICOLAE PETRESCU

Impr ime r i a Naţională "Dispoziţiuni" ce au fost aduse l a cunoştinţă celor invitaţi spre a se conforma l o r 4 . Dispoziţiile se refereau în mod s t r i c t la activităţile d i n pr ima zi.

D in t r e participanţii la festivităţi făceau parte : Regele A l exandru al Iugos lav ie i cu Regina Mar ioara , reg ina El isabeta , a rh iducesa I l eana şi arhiducele Anton, principele Friederich, principesa de Wied, Eduard Benes, m i n i s t r u de externe al Cehoslovaciei Bogoliub Jeftié, m i n i s t r u de externe al Iugos lav ie i , p a t r i a r h u l M i r o n Cr is tea , A l e x a n d r u Va ida - Voievod p r i m m i n i s t r u , G. G. Mironescu, Nicolae Titulescu, M iha i Popovici, Pan Halippa, dr . Vo icu Niţescu, dr. Sauciuc Săveanu, Eduard Mi r to , D. R. Ioaniţescu, E m i l Haţieganu, gen. Samsonov ic i , Gr. Gafencu, D i n u Ces i anu , Savel Rădulescu, R a d u I r i m i a , b a r o n I . M . Stârcea, co lone l S t u r d z a , d r . I . Mămulea, colonel Zwiedenek, colonel A. Spiess, comandor Fundăţeanu, maior Urdăreanu căpitan Petrovici, căpitan Opriş, căpitan I . Crintea, d-na Procopiu, d-na Lahovari, d-na Cantemir, d-na Văcărescu5.

Prezenţi au fost şi şefii mis iun i lor diplomatice la Bucureşti şi ataşaţi m i l i t a r i 6 .

Serv ic iu l religios de la mănăstire a fost oficiat de p a t r i a r h u l M i r on Cristea, împreună cu mi t ropo l i tu l Pimen al Moldovei, Bălan al Ardealului , Gurie a l Basarabiei, Nectarie a l Bucovinei şi u n sobor de preoţi7.

După te rminarea se rv i c iu lu i religios fami l i a regală cu Preşedintele C o n s i l i u l u i de Miniştr i , mareşal i i A v e r e s c u şi P re zan , g e n e r a l i i N. Samsonovici şl Paul Anghelescu au vizitat sala de amin t i r i . Ceilalţi invitaţi au u r m a t i t inerar iu l t rupelor până la locul de defilare, unde au lua t loc în t r i bune l e 8 amplasate pe bulevardul Ghica 9 .

Poezia ocazională citită de Octav ian Goga evoca semnificaţia z id i r i i ridicată d i n porunca regelui Carol I asemuind-o cu aceea a meşterului d in legendă:

"întâiul Rege aici , în brazi sub creste Şi-a plăsmuit în piatră biruinţa Şi asemeni l u i Manole d i n poveste La temelie şi-a zidit credinţa.

De-atunci, şirag, clnzeci de an i trecură, Potop de sânge le-înroşit veleatul Şi u n vis slăvit de-a veacurilor gură S-a izbândit de-a lungu l şi de-a l a t u l " 1 0

în pergamentul pentru sărbătorirea semicentenarului caste lului Peleş, c i t i t de generalul Ilasievicl, mareşalul pa la tu lu i , era subliniată semnificaţia evenimentului şi importanţa monumen tu lu i sărbătorit menţlonându-se toate acţiunile incluse în cadrul festivităţilor11.

www.mnir.ro

ANIVERSAREA A 50 DE ANI DE LA INAUGURAREA CASTELULUI PELEŞ 213

în cuvântarea ţinută de A l e xandru Va ida - Voievod, preşedinte a l Cons i l iu lu i de miniştri a fost relevată valoarea m o n u m e n t u l u i şi contribuţiei pr imi lo r suverani a l României la împlinirea mar i lor deziderate naţionale.

"Acest castel simbolizând leagănul dinastiei noastre - spunea p r i m u l m i n i s t r u - are ceva p a r t i c u l a r , ceva mis t e r i os . A i c i eşti c u p r i n s de u n simţământ adevărat. B ise r i ca sfântă a tradiţiilor celor m a i măreţe ale neamulu i , pe aici a stat Regele Carol I gândindu-se adânc şi cu grijă asupra soartei acestui neam. Aic i s-au plămădit cele ma l măreţe p l a n u r i şi de aici s¬au realizat, după aceea, cele m a i dăinuitoare înfăptuiri p en t ru neamul şi Ţara Românească

După domnia Regelui Carol I a u r m a t domnia înfăptuitorului unităţii noastre naţionale, a aceluia atât de mare Rege Ferdinand.

N u pot să-mi aduc aminte de Marea Regină Mar ia care a dat legendei înfăptuirea, vorba sprijinând-o p r i n fapte, care în momente grele a ştiut să fie soţie cu adevărat întregitoare a simţămintelor şi gândurilor Mare lu i Rege Fe rd inand " 1 2 .

Regele Caro l a l I I - lea în răspunsul r o s t i t arată că " I s t o r i a clădirii caste lului Peleş se aseamănă aşa de m u l t cu istoria poporu lu i nos t ru .

Alegerea acestui loc, care poartă numele u n u i munte d i n ţara de unde este Isus Christos a fost poate a tunc i o alegere întâmplătoare, dar a devenit o alegere simbolică. Caste lu l Peleş, clădit la marg inea vechi lor hotare , a rămas veşnic u n stâlp, arătând că, aici trebuie să fie centru l ţării şi aşa a fos t " 1 3 .

Concertul dir i jat de George Enscu la Peleş a avut următorul p rog ram: 1 4

- S c h u m a n : Quarte t în m i bemol major (în p a t r u părţi) c u : George Enescu (vioară), Alfred Alexandrescu (pian). Mendelson (vioara a - Il-a) şi Papazoglu (violoncel).

- Beethoven: Sonata Korentzer c u : George Enescu (vioară) şi Alfred Alexandrescu.

- Caselli: La fal l - Scărlătescu: Bogatelle en rouma in - Paganini - . Creiser: Preludiu şi alegere cu George Enescu. Statui le dezvelite de Carol a l - I I - lea - t rebuiau potr iv i t menţiunii d i n

pergament să perpetueze, sfidând v r e m u r i l e , f i gura măreaţă a Regelui întemeietor Carol I şi a Reginei Carmen Sylva". Ele au fost realizate p r ima de scu lp toru l Oscar Han şi a doua de Oscar Spâthe şi aşezate c u m consemna acelaşi document "în pajiştea veşnic verde de la poalele f a ln i cu lu i Castel, înălţat odinioară la hotărârea ţării, dar ajuns p r i n vitejia ostaşilor români- în in ima Românlai întregite".

După încheierea acestei festivităţi la Stânca Ragală a a vu t loc u n d e j u n 1 5 , având ca m e n i u : icre mo i , pet i ts val-au-venk, sărmăluţe, p u i şi muşchi la frigare, salată, tartă vieneză, f ruc t e 1 6 .

C u ocazia jub i l eu lu i , ca pe ludiu al sărbătorilor s-a inaugurat castelul Foişor reconstrui t după u n incendiu care-1 distrusese parţial 1 7. în prezenţa

www.mnir.ro


membri lor famil iei regale şi a l guvernulu i pa t r i a rhu l M i ron Cristea a oficiat serviciul religios. Bata l ionul I Vânători de munte d i n garnizoana Sinaia a dat ono ru l ia r a rh i t e c tu l Lorentz care a făcut reconst i tu i rea a predat regelui Carol a l - I I - lea cheia pa la tu lu i .

Colonelul Drossu, prefectul pa la tu lu i a prezentat regelui pâine, sare şi mioare, conform tradiţiei. Pr in ridicarea drape lu lu i în vârful castelului din acel moment devenea reşedinţa suveranului .

în a m i n t i r e a s e m i c e n t e n a r u l u i C a s t e l u l u i Peleş Caro l a l I I- lea a înfiinţat medal ia "Peleş" 1 8 conform I . D. Nr. 2305 d i n 16 august 1933.

Medalia (decoraţia) "Peleş- 1933 " are pe avers legenda semicirculară pe două rânduri.

"50 DE ANI DE LA ÎNTEMEIEREA CASTELULUI PELEŞ/LA SINAIA". Pe mi j locul medaliei se află gravate efigiile regilor: Carol I , Ferdinand,

Carol a l - .II.-.lea, spre stânga: în partea inferioară este reliefată coroana, pe l a t u r i datele: 1883 (în

stânga) şi 1933 (în dreapta) şi menţiunea Gravor: JALEA. Reversul are legendă liniară pe opt rânduri: "EU CAROL CU AL MEU/POPOR/CLĂDIT-AM ÎNTR-UN/GAND ŞI DOR/ÎN ΉΜΡ DE LUPTE/AL SEU REGAT/ÎN TIMP DE PACE/AL MEU PALAT".

Medal ia este d i n meta l c omun şi are d iamet ru l de 31 m m . Panglica demoarveriul are o dungă neagră între două de nuanţă ivoar pe margini .

Brevetele cu care a fost conferită medalia poartă data de 25 septembrie 1933.

Sărbătorirea semicentenarului Caste lului Peleş a coincis cu lucrările s e s i u n i i o rd inare a C o n s i l i u l u i Permanent a l M i c i i înţelegeri care s-au desfăşurat în cadrul caste lului regal între 4.-.27 septembrei 1 9 . Coincidenţa n u era întâmplătoare, deoarece potr iv i t une i relatări z iarul br i tanic "DAILLY MAIL" conchidea "în spatele serbărilor de la Sinaia se discută probleme vitale cu privire la v i i t o ru l Europe i " 2 0 .

Reun iunea M i c i i înţelegeri la S ina ia se înscria pe l i n i a eforturilor antirevizioniste depuse încă d in 19 decembrie 1932 la Belgrad când fusese combătut pro i ec tu l l u i Musso l in i de organizare europeană sub controlul celor p a t r u m a r i p u t e r i 2 1 . Odată cu exacerbarea per ico lului revizionist prin venirea l u i Hit ler la conducerea Germaniei Mica înţelegere consolidată după 16 f ebruar i e 1933 şi-a c o n t i n u a t e fo r tur i l e în acelaşi sens m a i ales că osti l itatea statelor fasciste către ea devenise tot ma i manifestă. Astfel, după discuţiile purtate de Nicolae Tiulescu în april ie cu guvernul francez, arătând că pac tu l celor pa t ru n u poate include clauza revizuir i i tratatelor la 7 iunie acesta s-a parafat fără art. 2 ce conţinea clauza mcriminată de diplomatul român 2 2 . La scurt t imp după întâlnirea de la Veneţia d in 9 iunie 1933 cu Hitler, Musso l in i ataca Cehoslovacia iar la Ber l in Alfred Rosenberg sfătuia pe cale oficioasă, p r i n Nicolae Pet rescu-Comnen, România să părăsească alianţele şi să intre în sfera de influenţă a Germanie i 2 3 . Pentru cea de-a 14-a sesiune a Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor la 30 septembrie 1933

www.mnir.ro


Suvich m i n i s t r u l de externe al Ital iei pregătise u n memorandum pr i v ind o "redresare a Europei centra le" 2 4 .

Aceasta u r m a să se realizeze p r i n stabil irea unor acordur i bilaterale şi n u colective pe care Mica înţelegere le urmărea cu asiduitate. Proiectul viza reorganizarea r e g i u n i i danub i ene în care I t a l i a şi Unga r i a ce devenise "cop i lu l răsfăţat a l l u i Musso l in i ar f i avut u n ro l spor i t în zonă slăbind coeziunea Mic i i înţelegeri şi legăturile ei cu Franţa Punctul de plecare l-ar f i const i tu i t tarifele preferenţiale favorabile Austr ie i la produsele industr ia le şi Ungar i e i la cele agricole dar cu efecte negative p e n t r u Cehoslovacia şi România."

La Sinaia, după c u m reiese d i n procesul verbal întocmit c u ocazia ses iun i i C o n s i l i u l u i Permanent a l M i c i i înţelegeri, s-a anal izat p ro i e c tu l i ta l ian şi consecinţele ce ar f i survenit d i n aplicarea l u i 2 5 . S-a ajuns astfel, la concluzia că I ta l ia sub intenţia de faţadă a bune lor of ici i între Franţa şi Germania urmărea subminarea legăturilor d intre ţările care apăreau status-quoul ter i tor ia l spr i j in ind pe cele revizioniste.

. Spre a contracara eventualele tentative preconizate în proiectul i ta l ian în reuniunea de la Peleş d in 27 septembrie în prezenţa regelui A lexandru al Iugoslaviei şi a suveranulu i României s-au pur ta t discuţii "asupra datoriei celor t re i ţări de a face pregătirile mil i tare indispensabi le" 2 6 .

în acest sens Nicolae T i tu lescu a sub l in ia t necesitatea creeri i u n u i fond destinat spor i r i i capacităţii de apărare şi a arătat că va face demersur i la Societatea Naţiunilor ca înaltul for să permită statelor Mic i i înţelegeri "să se înarmeze proporţional cu nevoile l o r " 2 7 .

Spre a sub l in ia importanţa even imentulu i în sensul celor d iscutate regele Caol al - . I I . - . lea a n u m i t pe regele Alexandru al Iugoslaviei mareşal al amatei romane.

Tot a tunc i s-a încercat găsirea unor căi şi mijloace pen t ru aplicarea p l a n u l u i economic alcătuit de E d u a r d Beneş care p r i n cele treisprezece proiecte preconiza o cooperare multiplă în cele ma i diverse domeni i civile şi mil i tare pe care u r m a să o coordoneze comisi i specializate 2 8 .

L u i Eduard Beneş, m i n i s t r u l de externe al Cehoslovaciei i s-a conferit o r d i n u l " Pen t ru Mer i t " , în g r a d u l de comandor , ia r l u i Bogo l iub Jef t ic , min is teru l de externe al Iugoslaviei, Marele Cordon al O r d i n u l u i "Serviciul credincios" 2 9 .

Deşi v i i t o ru l avea să demonstreze că proiectele p l a n u l u i Beneş erau mu l t prea ambiţioase faţă de posibilităţi, reuniunea Cons i l iu lu i permanent a l Mici i înţelegeri, care completa festivităţile de la Sinaia, s-a înscris pe l in ia preocupărilor constante ale cercuri lor politice şi diplomatice româneşti de păstrare a integrităţii teritoriale şi suveranităţii naţionale într-un c l imat de pace şi colaborare internaţională.

www.mnir.ro


NOTE

1. l oan Scur tu , Contribuţii pr i v ind viaţa politică d i n România. Evoluţia formei de guvernământ în istoria modernă şi contemporană, Bucureşti, 1988, p. 192-202.

2. Ibidem, p. 300-314. 3. Programul serbărilor semicentenaru lu i Caste lu lu i Peleş 1883-1933,

Muzeul Naţional de Istorie a româniei (Μ. Ν. I . R.) nr . inventar 74.689, "Universul " d i n 24 septembrie 1933, p. 1.

4. Muzeul Naţional de Istorie a României, Nr. inv. 74.694. 5. "Universul" d in 26 septembrie 1933. 6. Ibidem. 7. Ib idem. 8. Muzeul Naţional de Istorie a României, Nr. inv. 74.692. 9. în privinţa personalităţilor care au l u a t loc în tribună a se vedea

explicaţiile la fotografii. 10 "Universul " d i n 26 septembrie 1933. 11. Documentu l se află în pa t r imon iu l Muzeulu i Naţional peleş. 12. "Universul " d in 26 septembrie 1933. 13. Ib idem. 14. Ib idem 15. Muzeul Naţional de Istorie a României, Nr. inv.74. 690. 16. Idem, nr . inv. 74.693. 17. "Universul " d in 26 septembrie 1933. 18. Muzeul Naţional de Istorie a României, Nr. inv. 67. 378. 19. Arhiva Min is te ru lu i de Externe, fond Mica înţelegere, dosar 3. Procès

verba l de la session o rd ina i r e d u Conse i l Pe rmanent de la Petite E n t e n c e , t e n u e à S i n a i a a u Château r o y a l de Peleş, d u 24 -27 septembrie 1933.

20. "Presa engleză despre sebările de la S ina ia" , în " U n i v e r s u l " d i n 27 septembrie 1933.

2 1 . Eliza Compus, Mica înţelegere, Bucureşti 1968, p. 134. 22. Ibidem, p. 141. 23. Ibidem, p. 142. 24. Ibidem, p. 147. 25. Arhiva Min i s t e ru lu i de Externe, fond Mica înţelegere, dosar 3, doc. cit. 26. Ibidem. 27. "Universul" d in 26 septembrie 1933. 28. Eliza Compus, op. cit., p. 149. 29. "Universul " d in 26 septembrie 1933.

www.mnir.ro


CUVÂNTAREA LUI ALEXANDRU VAIDA VOIEVOD - PREŞEDINTE AL CONSILIULUI D E MINIŞTRI

"Acest cas t e l s imbolizând leagănul D i n a s t i e i n o a s t r e are ceva pa r t i cu l a r , ceva mister ios . A ic i eşti c u p r i n s de u n simţământ adevărat. Biserica sfântă a tradiţiilor celor ma i măreţe ale neamulu i , pe aic i a stat Regele Carol I , gândindu-se adânc şi cu grijă asupra soartei acestui neam. Aic i s-au plămădit cele m a i măreţe p l a n u r i şi de aic i s-au realizat, după aceea, cele ma i dăinuitoare înfăptuiri pentru neamul şi ţara românească".

"După domnia Regelui Carol I a u r m a t domnia înfăptuitorului unităţii noastre naţionale, a aceleia atât de mare Rege Ferdinand".

"Nu pot să n u - m i aduc aminte de Marea Regină Mar i a care a dat legendei înfăptuirea, vorba sprijinând-o p r i n fapte, care în momente grele a ştiut să fie soţie cu adevărat întregitoare a simţămintelor şi gândurilor Mare lu i Rege Ferdinand.

De tre i or i slăvită sunteţi Maj estate pentru că Mărită Doamnă puteţi vedea astăzi alături de ma j e s t a t ea Voastră două Reg ine ,do i Regi , o arhiducesă şi u n arhiduce şi ... a casei de Hohenzollem, care ne-au făcut onoarea să ridice p r i n prezenţa lor, solemnitatea serbării de astăzi".

"Universul", 27 septembrie 1933.

RĂSPUNSUL R E G E L U I CAROL AL Π.-.LEA

" Istoria clădirii Castelului Peleş se aseamănă aşa dar m u l t cu istoria poporu lu i nos t ru " .

"Alegerea acestui loc, care poartă numele u n u i muntè d i n ţara de unde este Isus Christos a fost poate a tunc i o alegere întâmplătoare, dar a devenit o alegere simbolică. Cas te lu l Peleş, clădit la marg inea vech i lor hotare, a rămas veşnic u n stâlp, arătând că. aici trebuie să fie centru l ţării şi aşa a fost".

Dezvelirea monumentelor în Universul din 28 septembrie 1933, p. 1 - prezenţi: M. S. Regele Carol. M. S. Regele Alexandru, M. S. Regina

Maria, M. S. Regina Marioara, Reg. Elisabeta, Arhiducesa Ileana, Arhiducele Anton, Principele Friederich, principesa de Wieol.

www.mnir.ro


PERGAMENTUL PENTRU SĂRBĂTORIREA SEMICENTENARULUI CASTELULUI PELEŞ, C I T I T D E GENERALUL ILASIEVIC I .

MAREŞALUL PALATULUI

"încheindu-se o jumătate de veac de când n e u i t a t u l M e u Unch iu Mare le Rege Caro l I , împreună cu Mărinimoasa Regina E l i save ta , au statornic i t reşedinţa lor de vară în de E i întemeiatul Castel Peleş, Noi Carol I I , Regele României, a m hotărât să p r a z u n i m împreună c u Vlăstarele Regescului Nos t ru Neam, azi, L u n i , 25 sept. 1933, cei cinzeci de an i ai leagănului, D i n a s t i e i române, perpetuând f i g u r a măreaţă a Regelui întemeietor Caro l I şi a Reginei Carmen Sylva, p r i n s t a t u i sfidătoare a vremuri lor , aşezate în pajiştea veşnic verde de la poalele fa ln icu lu i Castel, înălţat odinioară la hotarele ţării, dar ajuns p r i n vitejia ostaşilor români de sub glorioasa domnie a prea iubiţilor Mei părinţi Regele Ferd inand I şi, Regina Mar ia în in ima României întregite.

C i n q u a t e n a r u l leagănului D i n a s t i e i s-a sărbătorit p r i n s lu jba religioasă, la Sfânta Mănăstire a Sinaei, urmată de revista militară, pr in dezvelirea inscripţiei de la in t rarea cas te lu lu i şi a re l i e fu lu i de bronz pe stânca de la Stâna Regală.

în amint irea serbării de azi, închinată Dinastiei , am înfiinţat medalia "Peleş" cu efigia celor t re i dintâi suverani a i României".

P O E Z I A OCAZIONALĂ CITITĂ D E O C T A V I A N G O G A

"întâiul Rege aici, în brazi sub creste Şi-a prăzmuit în piatră biruinţa Şi-asemeni l u i Manole d in poveste La temelie şi-a zidit credinţa

De-atunci, şirag, cincizeci de an i trecură, Potop de sânge le-anroşit veleatul Şi-un vis slăvit de-a veacurilor gură S-a izbândit de-a lungu l şi de-a l a tu l

- Bătrâne Domn, când v in să-ţi văd sălaşul îţi cer povaţa Ta să-Mi reînvie Eu , Regele, nepotul şi urmaşul, A l treilea în Scaun de Domnie.

www.mnir.ro


Spre depărtări azi ochii M i se-îndeaptă Şi vorba Mea dau chezăşie Vouă Că voi clădi p r i n cumpănire dreaptă Pe z idur i vechi, o Românie nouă".

"Universul" d in 27 septembrie 1933

L B S MANIFESTATIONS D E L 'ANNIVERSAIRE D E S 50 ANNÉES DEPUIS L'INAUGURATION DU CHÂTEAU PELEş

Résumé

A l'occasion de l 'acomplissement d 'un demisiècle depuis l ' inaugurat ion d u Château Peleş le ro i Charles I I a conçue l 'organisat ion de p lus ieures festivités qu i se sont déroulées à Sinaia le 25 et 26 septembre 1933.

Le premier jour ont eu l ieu: une messe au Monastère de Sinaia, après u n défilé mi l i ta i re , l ' inaugurat ion de la plaque commémorative de l'entrée dans le château et u n déjeuné de gala suiv i d 'un concert donné par George Enesco et u n autre des musiques mil i taires.

Le deuxième jour on a inauguré le monument d u ro i Charles I et de la reine Elisabethe. Le soir a eu l ieu u n concert de l'Orchestre Philarmonique conduite par George Geogrescu.

De même ces jours là on a inauguré le château Foişor reconstrui après u n incendie.

Les m a n i f e s t a t i o n s o n t coincidé avec les t r a v a u x de l a sess ion ordinaire d u Conseil Permanent de la Petite Entente qu i ont eu l ieu de même à Sinaia entre 24-27 septembre 1933.

www.mnir.ro

Regele A l exandru al Iugoslaviei , Regina Marioara, Caro l al I I - lea Principele Nicolae în d r u m spre parada militară, 25 septembrie 1933 Le r o i A lexandre de la Yougoslav ie , la Reine Marioara, le r o i Charles I I de la Roumanie et le prince Nicolas en route vers le défilé mi l i ta i re , le 25 septembre 1933

Miniştrii M i c i i înţelegeri după serviciul rel igios de la Mănăstirea Sinaia, 25 septembrie 1933 - Muzeu l Naţional de Istorie a României Les ministres de la Petite Entente après la messe tenue au Monastère de Sinaia le 25 septembre 1933 - Musée Nat i ona l d 'H is to i re de la Roumanie

Aspect d in tr ibunele organizate pentru parada militară, l ocur i l e rezervate membr i l o r guvernului : Vo i cu Niţescu, V i r g i l Madgearu, M i h a i Popov ic i , Nicolae Titulescu Aspect des tribunes arrengées pour le défilé mi l i ta i re - les places réservées aux membres du gouvernement

www.mnir.ro

%L*JÊÊ m

#1 ψ.

^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^

/; f

m i n ''.iiiMinei în t r i bune : M i h a i l Ghelmegeanu, Ade la Popov ic i , Ade la Călinescu, A r m a n d Călinescu, V io re l Tilea Dans la t r ibune: M i h a i l Ghelmegeanu, Adela Popovic i , Adela Călinescu, A r m a n d Călinescu, V io re l Tilea

în faţa t r ibune i Constant in (Puiu) Dumit rescu, pe l ocur i soţiile miniştrilor Devant la t r ibune Constant in (Puiu) Dumi t rescu , assises les femmes des ministres

www.mnir.ro

Depuneri de flori la monumentul lui Caro l I în planul central Eduard Benes ministru de externe at-Cehoslovaciei Les fleures de devant le monument de Charles I. A u centre Eduard Beneş, le ministre des affaires étrangères de la Tchécoslovaquie

Armand Călinescu si Mihail Ghelmegeanu Armand Călinescu et Mihail Ghelmegeanu

Cabinetul condus de Alexandru Vaida-Voievod cu ocazia participării la aniversarea semicentenarului Castelului Peleş Le cabinet conduit pur Alexandre Vaida-Voievod à l'occasion de sa participation ă l'anniversaire du demicentenaire du Château Peleş

www.mnir.ro

M e m b r i i guvernulu i în d r u m spre „stâna regală" pent ru prânzul d i n 26 septembrie 1933 Les membres du gouvernement en route vers ,,1'étable r o y a l " pour le dîner d u 26 septembre 1933

Bogo l inb Jeftici, m in i s t ru l de externe al Iugoslaviei, Eduard Beneş al Cehoslovaciei şi Nico lae Ti tulescu la sesiunea Cons i l iu lu i Permanent al M i c i i înţelegeri care s-a desfăşurat în cadrul Castelului Peleş între 24-27 septembrie 1933 Bogo l inb Jeftici, le ministre des affaires étrangères de la Yougoslavie, Eduard Beneş de la Tchécoslovaquie et Nico lae Ti tulescu pendant la session du Consei l Permanent de la Petite Entente qu i c'est déroulé au Château Pelés entre 24-27 septembre 1933

www.mnir.ro

INFORMAŢII I N E D I T E R E F E R I T O A R E L A MIŞCAREA LIBERALĂ DĂMBOVTTEANĂ

Radu State

Deşi venit d i n război cu o imagine ce reflectă o acută criză de popular i tate (existând păreri po t r i v i t cărora era u n pa r t i d pe cale de dispariţie), datorită ideologiei şi capacităţii de a se adapta rapid la noile realităţi, a no i i sale organizări, p r o g r a m u l u i şi cadrelor deosebit de valoroase. P a r t i d u l Naţional Liberal n u doar rezistă, c i se impune cu forţă pe scena politică românească interbelică.

Vigoarea politică şi puternica personalitate a l u i Ion I . C. Brătianu au permis ca, impunându-se în faţa regelui Ferdinand, să joace ro lu l pr imord ia l în principalele evenimente politice, chiar dacă asta însemna adesea să se folosească fără prejudecăţi de oameni, sau momente favorabile. înţelegerea d in 1920 cu Averescu, pe care după vara anu lu i 1921 încearcă să-1 înlăture, f u z i u n i l e c u fracţiuni d i n pa r t i d e d i n t e r i t o r i i l e u n i t e , p e n t r u a o fer i c red ib i l i ta te no i i Constituţii în faţa d ispute lor cu ţărăniştii, p ropunerea venir i i la putere a u n u i guvern condus de Barbu Ştirbei în 1927, pen t ru a reuşi atragerea în guvern a ţărăniştilor pe care să-i oblige în acest fel să recunoască Constituţia d i n 1923 şi ac tu l d in 4 ianuarie 1926, dominarea regenţei, constituie dovezi în acest sens.

Condus d i n 1927 - după moartea l u i Ion I.C. Brătianu - de Vintilă Brătianu, Part idul Naţional Liberal in t ra după 1928 în opoziţie, perioadă în care se produc sciziuni, între care în iunie 1930, fracţiunea condusă de Gh. Brătianu şi exc luderea în acelaşi a n a l u i C. A rge t o i anu . Tot în 1930 conducerea o va lua I.G. Duca cel care revitalizează par t idu l p r i n promovarea unor t iner i şi încearcă să câştige încrederea regelui Carol a l II-lea, renunţând la ideea respectării ac tu lu i d i n 4 ianuarie 1926, susţinută cu tărie de Vintilă Brătianu. Aducând în 1933 p a r t i d u l la guvernare, Duca este asasinat în acelaşi an , urmându-i, d i n 1934, Cons tan t in I.C. Brătianu. Numi r ea în fruntea guvernulu i l iberal de către rege a l u i Gh. Tătărăscu crează în par t id t e n s i u n i între or ientarea bătrânilor l i b e ra l i (Brătianu) ce se pronunţau pentru respectarea Constituţiei şi guvernarea p r in partidele politice, şi cea a t iner i lor l iberal i (Tătărăscu), care susţineau sporirea prerogativelor regelui şi înlăturarea s is temului democratic p r i n tolerarea extremei drepte.

încercată încă d in 1934, împăcarea dintre Part idul Naţional Liberal -Constant in Brătianu şi Part idul Naţional Liberal - Gh. Brătianu se realizează abia în ianuarie 1938, acesta d i n urmă devenind vicepreşedintele pa r t i du lu i , în acelaşi an se hotărăşte excluderea d in part id a l u i Tătărăscu şi a altor

www.mnir.ro

222 STATE RADU

t i n e r i l i b e r a l i , Tătărăscu înfiinţând u n n o u p a r t i d l i b e r a l în 1945 şi acceptând să intre în guvernul condus de Petru Groza. Astfel, Tătărăscu " n u a făcut decât să contribuie la slăbirea şi fărâmiţarea opoziţiei, fără ca p r in aceasta să se salveze pe sine şi par t idu l său", aşa c u m arăta Vlad Georgescu în vo lumu l "România cu şi fără Antonescu".

La 6 no iembr ie 1947 neo l ibera l i i s u n t înlăturaţi de comunişti d i n guvern, între t imp vechiul part id l iberal suspendându-şi activitatea (încă d in vara l u i 1947).

în ceea ce priveşte mişcarea liberală dâmboviţeană ea este destul de slab reflectată în fondul cercetat, mişcările în s t ruc tura conduceri i sale, ca şi nuanţările care rezultă d in scindările propuse în Part idul Naţional Liberal în per i oada interbelică şi postbelică f i i n d prea puţin, u n e o r i c h i a r deloc identificabile. Informaţiile desprinse sunt p r i n urmare lacunare, extrase mai ales d i n numeroasele tabele care conţin diferite situaţii.

O schemă a organizării P a r t i d u l u i Naţional L i b e r a l Dâmboviţa aparţinând Securităţii şi întocmită în 1969 precintă numele persoanelor care au const i tu i t Comitetul Judeţean al pa r t i du lu i , precum şi B i rou l Politic şi Delegaţia permanentă - ambele cuprinse în acest comitet. Fără a specifica perioada de t imp la care se referă, ea cuprinde următoarea structură: Biroul Politic: C. D i m i t r i u , I . Nicolaescu, I . Bageru, Gr. Tolea, Polizu Dragomirescu, I . D u m i t r i u , G h . Mano l e s cu , M . N i cu l e s cu , N. Bărbulescu; Delegaţia permanentă: N. Iordăchescu. N. Dobreanu, I . I r imescu , C. Dănescu, D. Teodorescu, Alex. Popescu, Gh. Pârvulescu, N. Rizescu, I . Teodorescu. Alex. Luca , Ghe. Ionescu, C. Sachelar ie , Alex. Panai tescu, E. Va l cu l escu , I . Oacheşu, I . D iaconescu , C. De l eanu , C. Cercel , L o n g i n Dobrescu , C. Popescu, St. Sto icescu, I . Costăchescu, F. Sto icescu, Nae Raduţa. C. Năstase, M. Popescu, S. Popescu, I . Negoescu, C. M incu , N. Popescu, M. Ionescu, C. Popescu, Gh. Diculescu. M. Brădeanu, Gr. Mârza; Comitetul Judeţean: A. Georgescu, C. Popescu, V. Ivănescu, I . Grindeanu, I . Păduroiu, S. Petrescu, Preda Iamandi , V. Ionescu, Stel ian Nedelcu, D. Popescu, C. Andreescu, D i n u Lacusteanu, V. Stoicescu, I . Diţescu, Ghe. Nicolescu, Ghe. C iurea , Gogoşoiu Georgescu 1 . Numele l u i I . G r indeanu şi cel a l l u i Gh. Manolescu prezente aici ne îndreptăţesc să credem că este vorba de perioada d i n a i n t e de 1930 - când a m b i i trec la P a r t i d u l Naţional L ibe ra l - Gh. Brătianu care se desprinde d in vechiul Partid Naţional Liberal, sau de după 1938, când aceste două formaţiuni liberale se reunifică, dar înainte de 1945, când moare preşedintele activ C. D u m i t r i u şi cel de onoare - C I . Nicolaescu şi când se desprinde d in part id o nouă formaţiuni; PNL-Tătărăscu.

în ceea ce priveşte mişcarea liberală de tineret, aceasta a fost condusă în perioada 1933-1938 de N. Iordăchescu (avocat) - preşedinte, C. Andreescu (preot) - vicepreşedinte, A. Pârvulescu, I . F lo rescu , Preda I a m a n d i , I . Costăchescu, E. Valculescu, ş.a. iar între 1945-1947 de Radu Câmpeanu (avocat) - preşedinte, Puiu Popescu (medic) - secretar, Valer iu Dumitrescu (profesor) - casier, Iu l ius Nicolin, Puiu Ganea, ş.a.2.

www.mnir.ro

INFORMAŢII REFERITOARE LA MIŞCAREA LIBERALĂ DÂMBOVIŢEANĂ 223

Pa r t i du l Naţional L iberal - Brătianu avea în 1930 la conducere pe Iu l i an Gr indeanu, Gh. Manolescu, D. Câmpeanu, Al. Poenaru, iar Part idul Naţional L ibera l - Tătărăscu - pe Pol izu Dragomirescu , C. Dănescu, I . I r imescu , p e n t r u ca într-un b u l e t i n in f o rmat i v a l Poliţiei Târgovişte ce consemnează întrunirea d i n 9 mar t i e 1947 a acestei u l t ime formaţiuni, conducerea ei să fie alcătuită d i n N. Rizescu - preşedinte, I . Costăchescu -vicepreşedinte, E. Valculescu - secretar general 3 .

O altă formaţiune de nuanţă liberală, atestată în m u l t e d i n t r e documentele studiate este Part idul Naţional Liberal - Bejan, a l cărui comitet judeţean înfiinţat cu ocazia alegerilor d in martie 1948 era const i tu i t d i n N. Rizescu - preşedinte, Gh. Protopopescu - secretar general (Patroaia), Timotei Constantinescu - casier (Pucioasa), I . Teodorescu (Bărbuleţ), Tr. Diaconescu (Găeşti), C. Ionescu (Târgovişte), ş.a.4.

între p r ime l e acţiuni l ibera le menţionate în f o n d u l cercetat este amintită, într-o notă informativă a Poliţiei Judeţene Dâmboviţa d i n 2 1 april ie 1932, întrunirea membri lor pa r t i du lu i l iberal "Ducist" d in Dâmboviţa la care au part ic ipat circa 150 de persoane şi unde au luat cuvântul C. D i m i t r i u -s u b preşedinţia căruia s-a desfăşurat întrunirea: C. Dănescu, C I . Nicolaescu, preotul Ghica Băleni5.

După desprinderea fracţiuni conduse de Gh. Brătianu d i n vech iu l part id, cu ocazia alegerilor d i n 1933, u n raport al Poliţiei Târgovişte (din 18 decembrie 1933) reflecta hotărârea membri lor Gărzii de Fier - Dâmboviţa de a n u acorda s p r i j i n u l în alegeri acestei fracţiuni l iberale, c i candidaţilor P a r t i d u l u i Poporu lu i , datorită f a p t u l u i că " d i n acest p a r t i d fac parte şi anumiţi membr i fruntaşi certaţi cu Justiţia (cazul av. Gr. Tollea şi a l a l tora" 6 .

Incidentele specifice perioadelor alegerilor sunt redate în rapoartele şi m e m o r i i l e ad resa t e preşedintelui P a r t i d u l u i Naţional Ţărănescu de reprezentanţii săi d i n diferite localităţi. Astfel, cu ocazia alegerilor pen t ru Senat şi Cameră, d i n decembrie 1933, secţia de votare d i n Brăneşti devenise (la 20 decembrie) " u n vast câmp de măcelărie", când "banda de tâlhari a i l u i Rizescu" pândeau alegători ai Par t idulu i Naţional Ţărănesc d i n Vulcana de Sus, unde "Nicolae Rizescu cunoaşte că n u prea a avut niciodată n im i c pen t ru l i b e r a l i " 7 . în r a p o r t u l său, Edua rd M. Bendic - delegat la alegeri pentru Cameră arăta că la intrarea în Brăneşti Nicolae Rizescu le spunea însoţitorilor l u i Bendic că-1 duc la moarte; Gh. D i n u - alt alegător ţărănist - a fost bătut şi împiedicat să intre în zona de votare de către Petre Popa, I . Talvan, C. Stănescu, I . Mihălchioiu. Cei care votau împotriva l iberal i lor erau "însemnaţi cu creta şi daţi în pr imire u n u i bătăuş" 8. în sălile de votare erau bătăuşi c u măciuci, care- i agresau fizic pe cei bănuiţi a n u vota " c u m trebuie", acestora "negarantându-li-se viaţa", iar pr inc ip iu l v o tu lu i secret era încălcat cu bruta l i ta te 9 .

în 1937 Part idul Naţional Liberal câştigă d in nou alegerile, în vederea acestora const i tu ind u n cartel cu "Frontu l românesc", astfel că pe avocatul Lazăr Petrescu - vicepreşedintele organizaţiei judeţene a acestei d i n urmă

www.mnir.ro

224 STATE RADU

formaţiuni - îl regăsim la o întrunire politică a Par t idu lu i Naţional Liberal, alături de dr. I . Costinescu - m in i s t ru l sănătăţii şi C. D i m i t r i u - fost m in i s t ru şi preşedinte al Sena tu lu i 1 0 .

Despre o altă întrunire, de această dată a Par t idu lu i Naţional Liberal -Tătărăscu, d i n 2 f eb rua r i e 1946, de l a Puc ioasa, există o r e l a t a r e a detaşamentului de poliţie Pucioasa, au par t i c ipat "50-60 de oameni care astăzi se dau oameni i D - lu i D i n u Brătianu" şi care considerau că "între P a r t i d u l Naţional L ibera l - d l . Tătărăscu şi Naţional L ibera l - d l . D i n u Brătianu va f i o împăcare cât de curând". La întrunirea desfăşurată în localul l u i I . Ionescu, la care s-a discutat despre reorganizarea Part idului Naţional Liberal-Tătărăscu şl încercarea de câştigare a unor no i aderenţi au part ic ipat preşedintele pa r t i du lu i - N. Rizescu, generalul Tănăsescu - fost pr imar a l oraşului Pucioasa, avocaţii Lazăr Petrescu - fost pr imar al oraşului Târgovişte, Ionel D im i t r i u şi Ionel Nicolaescu, z iar istul Gr. Clinescu ş.a.1 1.

în acelaşi an, cu ocazia inaugurării u n u i nou sediu în strada Regele M iha i (Târgovişte) a Part idului Naţional Liberal - D i n u Brătianu, la 4 aprilie 1 9 4 6 Pol i ţ ia Târgov işte i n f o r m a de sp r e s o s i r e a a i c i a m i n i s t r u l u i Romn i c eanu , întâmpinat de Ione l Nicolaescu - preşedintele P a r t i d u l u i Naţional Liberal Dâmboviţa.

I . Nicolaescu aminteşte în d iscursul său despre cazuri de îngrădire a libertăţii de exprimare, că în cazul preotulu i Andreescu - decorat şi invalid de război, care a fost dus la Poliţie şi mal t ratat de " invadatori i poliţiei pe care justiţia n u a dovedit a-i identifica", "pentru că a pur ta t la 8 noiembrie 1945 tab lou l regelui M iha i într-o manifestaţie, sau al studenţilor molestaţi (Ganea) pen t ru că p u r t a u insigne ce-1 înfăţişau pe rege" 1 2 .

în a n u l 1947, care a marcat ieşirea treptată de pe scena politică a part ide lor l iberale, la 9 mart ie avea loc o întrunire a Pa r t i du lu i Naţional L ibera l - Tătărăscu (Dâmboviţa) condus de N. Rizescu - preşedinte, av. Costăchescu - vicepreşedinte şi Eugen Vâlculescu - secretar general, prilej cu care Rizescu afirma: partide mar i (Partidul Naţional Tătărăscu Maniu şi Part idul Naţional Liberal Brătianu) n u au dat concursul , şi n u m a i comuniştii şi socialiştii au renunţat la programele lor, ajutându-1 pe Domnu l Tătărăscu să salveze ţara 1 3.

C u puţin t i m p înainte de alegeri le d i n 28 mar t i e 1948 B i r o u l de Securitate-Pucioasa, referindu-se la comi te tu l p en t ru plasa - Pucioasa al s ingure i fracţiuni liberale care ma l este amintită pen t ru această perioadă, Part idul Naţional Liberal - Bejan, arăta: "acest comitet n u ma i acţionează cu n i m i c în prezent, m a i ales după plecarea fruntaşului lor , care era Nae Rizescu, care după naţionalizare a plecat la Par is" 1 4 . Totuşi, în april ie 1948, deşi comitetele de fabrică de la fabrica de cherestea "Lomas"-Moroeni le-au pus în vedere munci tor i lor să voteze nou l regim ins t i tu i t "care este pentru m u n c i t o r i " , în z iua alegerilor au votat p en t ru Par t idu l Naţional Liberal -Bejan: Maj ina loan, Iordan Eremia, Oprea loan ş.a. 1 5. De asemenea, la 30 mar t i e 1948 o informaţie a aceluiaşi b i r o u de Securi tate îi menţiona pe

www.mnir.ro

INFORMAŢII REFERITOARE LA MIŞCAREA LIBERALĂ DĂMBOVTŢEANĂ 225

lucrătorii de la f abr i ca de c i m e n t d i n F i en i care votaseră în favoarea Pa r t i du lu i Naţional Liberal Bejan: Dragomir loan, D u m i t r u Enache, Ghe. Arsène ş.a. 1 6.

în a n u l 1949 Serv ic iu l de Securi tate Dâmboviţa se interesează de fostele "elemente" liberale dispărute de la domic i l iu , întocmind o listă cu : preotul Andreescu Constant in (plecat d in 1946), N. Iordăchescu (din 1947) -a m b i i d i n Târgovişte, Ch i r iac Teodor (Titu) - fug i t d i n 1948, D i d u Sot i r (Petreşti) - d i n mart ie 1949 (toţi membr i i a i Pa r t i du lu i Naţional L iberal -Brătianu), precum şi Ghe. Protopopescu (Pătroaia) - plecat de la domic i l iu d i n 1949 şi N i tu Nicolae (Bucşani) d i n 1948 (ambii d i n Par t idu l Nat ional Liberal Bejan) 1 7 .

Neîmpăcându-se cu nou l regim şi abuzuri le la care erau supuşi, cei aflaţi s u b a t en ta supraveghere a organelor de con t ro l ale n o u l u i r eg im "democrat" ca urmare a fostei lor apartenenţe politice, răspund în m o d u r i diferite.

Astfel, într-un Bule t in Informativ a l Servic iului Judeţean al Siguranţei Dâmboviţa este semnalat următorul fapt: la 17 iunie 1948 D u m i t r u Nicu -paznic la moara naţionalizată a l u i Miha i l Vasilescu d i n Pitaru l-a supr ins pe fostul morar loan Dobre îmcărcând porumb d in magazia mor i i , pent ru a-1 duce la locuinţa fos tu lu i propr ietar "fost şi prezent m e m b r u a l Par t idu lu i National Liberal Brătianu" 1 8.

De asemenea, la 1 septembrie 1949 Serviciul Judeţean de Securitate Dâmboviţa semnala u n fapt în plasa T i t u , pe moşia şi în casele l u i l oan Rizescu (fost membru PNL Brătianu, domici l iat forţat la Câmpulung Muscel), frate cu N. Rizescu (fugit în Franţa) şi cu Mircea Rizescu (condamnat pentru deţinere ilegală de arme şi "politică ostilă regimului" ) : în casele devenite p r i n naţionalizare gospodărie de stat, au rămas o mare parte d in t re foştii săi oameni de încredere (Mircea Dresaru , V ic tor Gal i , T ra i an Racot t i - foşti ţărănişti şi l eg ionar i , ş.a.), care-şi luaseră anga jamentu l de a d i s t ruge comuniştii d in gospodăria agricolă şi Securi tate 1 9 .

I . Dobrescu, fost m e m b r u al Pa r t i du lu i Naţional Liberal - Brătianu făcea n u m a i greutăţi în comuna Vulcana Băi şi, conform sintezei informative a B i r o u l u i de Securitate Pucioasa d i n 17 ma i 1950. "s-a expr imat faţă de Organele Comite tu lu i că o să vedeţi voi (...) vine el şi pa r t idu l l u i la putere", în aceleaşi documente Haralambie Mateescu d i n Tâta. caracterizat drept "activist înfocat", apare în permanentă divergenţă cu organele comunale, acuzându-1 în acest sens pe preşedintele comite tu lu i că "este u n prost şi n u ştie c u m să aplice legea s t a t u l u i " . "în t o t t i m p u l aduce i n j u r i i l a adresa guvernului , că a ajuns la conducere n u m a i f ierari, tâmplari, etc"., se af i rma în con t inuarea d o c u m e n t u l u i in fo rmat i v . Ghe. Petrescu d i n Glodeni era acuzat că "urăşte regimul actual , chiar ducând propagandă contra reg imulu i actual pr intre munc i t o r i , că o să fie vai de no i dacă ne bagă la colectiv". în c o m u n a Brăneşti , l a 16 m a r t i e 1 9 5 0 , N e l u M a r i n e s c u v iz ionând l a c inematogra f u n j u r n a l cu i m a g i n i de la înmormântarea l u i L en in ar f i

www.mnir.ro

226 STATE RADU

a f i rma t "ce dacă a m u r i t , a m u r i t u n porc i " , i a r Nicolae Rădulescu d i n Bezdead - fost delegat d i n partea Part idulu i Naţional Liberal - Brătianu la toate alegerile - respingea orice propunere de prestaţii în muncă (curăţatul p o m i l o r , de exemplu) susţinut f i i n d de p r e o t u l G h . Pana i t escu şi G h . Bănulescu - ambi i calificaţi drept c h i a b u r i 2 0 .

Nicolae Năstăsescu d in Odobeşti susţinea cu orice prilej continuarea războiului de către anglo-americani , mot i v p en t ru care la 6 apr i l ie 1950 Secţiunea Regională a Securităţii Populare d in Piteşti indica recrutarea de in formator i pen t ru supravegherea acestuia 2 1 .

în acelaşi an B i rou l de Securitate- Răcari semnala că foştii membr i a i Par t idu lu i Naţional Liberal - Brătianu (I. Bădica d in Ghimpaţi, Gh. Neagu şi I . Neagu d i n Slobozia Moară) lansau zvonuri alarmiste în rândul ţărănimii sărace şi mijlocaşe p e n t r u a n u se înscrie în co lec t i v 2 2 , Secţia raională Târgovişte a Direcţiei Judeţene a Securităţii S t a t u l u i a r e g iun i i Ploieşti întocmea u n tabe l cu elemente capabi le să treacă l a agres iune c on t r a o rgane lo r s t a t u l u i , menţionându-i p r i n t r e alţii pe: C. Teodorescu d i n Tătărani. care la 16 apri l ie 1952 l-a agresat pe fostul preşedinte de Sfat Popular spunându-i: "comuniştii lucrează cu picioarele n u cu capu l " ; I . Marinescu d i n Dragomireşti - fost pr imar în t i m p u l guvernării antonesciene şi frate cu fostul maior Mar in Alexandru (aghiotantul l u i Antonescu), care s¬ar f i man i f es ta t "duşmănos, re fer i tor la cartele, spunând că n u se m a i termină odată cu aceste porcării" (1951); Stelian Diţescu d i n Cândeşti care a încercat în m a i 1952 să-1 bată pe secretarul organizaţiei de bază a PMR, spunând că în curând vor veni americanii " cu păsărele cu ciocul de fler" şi că "în Part idul Comunist sunt n u m a i ţigani" 2 3.

Există în mater ia lul cercetat şi dovezi ale t r imi ter i i în instanţă a unor astfel de persoane, ca acele concluzii de învinuire formulate pentru M. Negritu la 27 iulie 1960. Om de încredere al l u i N. Rizescu el era acuzat de "uneltire contra ordinei sociale". Astfel, d in 1953 după ce a executat u n an de pedeapsă administrativă, şi până la arestarea sa d in 1959 s-a împotrivit achitării cotelor către stat, încât în 1956 este condamnat la 6 l u n i închisoare corecţională pentru că a tunc i când organele locale au încercat să-i confişte unele obiecte pentru neachitarea obligaţiilor la care era impus a lovit u n membru al comisiei şi i-a bruscat pe ceilalţi. După ieşirea d in închisoare a continuat să-şi manifeste regretul că ţara este condusă de comunişti, pe care spera să se poată răzbuna când se va schimba regimul. U n u l d intre mar to r i susţinea că Negritu ar fi afirmat în 1957, în t imp ce stăteau la o coadă la peşte: "uite ce fac comuniştii noştri: ţin populaţia o zi întreagă pentru o pâine, dar acum o să l i se înfunde, să n u ma i aibă alt 23 august, le va f i u l t imu l an, am să-ţi arăt eu ţie ce se mai fac peste vreo două l u n i hoţii ăştia de comunişti"; cu o altă ocazie ar fi afirmat faţă de o altă persoană: "regimul se va schimba", el abia aşteptând acest lucru , ca să se răfuiască cu comuniştii, "să le jupoaie pielea de pe ei". De asemenea lansa zvonuri potrivit cărora imperialiştii u r m a u să înceapă războiul contra lagărului socialist, după care el şi-ar f i recăpătat toate dreptur i le 2 4 .

www.mnir.ro

INFORMAŢII REFERITOARE LA MIŞCAREA LIBERALĂ DĂMBOVIŢEANĂ 227

O altă mărturie se referă l a învinuiri le aduse m e d i c u l u i F i l i p Bărbulescu ( f iul l u i N. Bărbulescu - casier în B i r ou l Politic Judeţean a l f o s t u l u i Pa r t i d Naţional L ibera l ) , care in t rase în 1956, la Călăraşi, în legătură c u Cezar S p i n e a n u (preşedintele f o s t u l u i P a r t i d Naţ ional Ţărănesc-Dâmboviţa), pe care-1 cunoştea încă de când era elev la L iceul Mănăstirii Dealu. De la Spineanu află că acesta avea domic i l iu forţat în comuna Pelican şi că avea nevoie de ajutor mater ia l de la foştii camarazi , în u r m a discuţiilor pur ta te a jung la concluzia că după Conferinţa de la Geneva statele capital iste în f runte cu SUA vor exercita p res iun i la ONU p e n t r u a i m p u n e U n i u n i i Sovietice să cedeze şi să revină la forme de guve rnare "convenabi l e imperialiştilor". "împreună a u adus i n j u r i i şi c a l o m n i i a c t u a l u l u i r eg im, conducătorilor l u i şi U n i u n i i Sov iet ice" se a f i rma în a c t u l de învinuire. Reîntors l a Târgovişte ia legătura c u Gh . Puşcaşu căruia îi t ransmite indicaţiile l u i Spineanu şi de la care primeşte 100 de lei ajutor, u n u l d i n mar t o r i afirmând că i-ar f i dus l u i Sp ineanu şi med i camen t e şi că ar f i c omen ta t "duşmănos" închiderea cab ine t e l o r medicale p r i va t e 2 4 . ·

S ta t i s t i c i u l ter ioare desfiinţării par t ide lor l iberale ne oferă t ab l ou l , c h i a r dacă pe a l o c u r i i n c o m p l e t , a l participării l a această mişcare a persoanelor aparţinând diferitelor categorii sociale, existând în acest sens spre exemplu numeroase tabele cu situaţia ch i abur i l o r (pe localităţi) ce c u p r i n d opţiunea politică în t recut şi în momen tu l întocmirii situaţiei. O astfel de situaţie întocmită în septembrie 1951 (pentru Adânca) îi arată pe toţi ch iabur i i înregistraţi, ca foşti membr i a i Par t idulu i Naţional Liberal, fără apartenenţă politică însă în acel moment, aceeaşi situaţie înregistrându-se la Bărbuleţ, Bucşani, Cândeşti Vale, Nucet sau Cazaci 2 5 .

într-un tabel referitor la încadrarea politică a preoţilor d i n Dâmboviţa, ce c u p r i n d e şi s c u r t e caracterizări ale acestora , apa r puţini care a u îmbrăţişat polit ica liberală, comparativ cu cei care n-au făcut politică, sau chiar cu foştii legionari. Majoritatea lor, chiar dacă în acel moment înscrişi în Par t idu l Muncitoresc Român sau în F ron tu l Plugarilor, s u n t caracterizaţi drept "duşmănoşi", neputându-se conta pe ei (M. Ionescu - preot d i n Găeşti, C-t in Cercel - Pucioasa) 2 6 .

Aceeaşi este situaţia funcţionarilor d i n comi te te l e p r o v i z o r i i de conducere a plăşilor (situaţie întocmită în ma i 1950 pentru Găeşti) 2 7, a celor consideraţi suspecţi d i n rândul cadre lor d i d a c t i c e 2 8 , sau a ofiţerilor şi subofiţerilor în rezervă care sau " n u s u n t s incer i a c t u a l u l u i r e g im" (N. Ştefănescu - Fieni, I . Oacheşu - Vulcana de Sus, Gh. Vasilescu - Târgovişte, M. Popescu - Adânca), sau chiar "duc propaganda ostilă a c tua lu lu i regim democrat" (N. Rizescu - Brăneşti). Exista însă şi d in cei care " n u fac greutăţi reg imului ac tua l " (N. Maltezeanu - Pucioasa, N. Diaconescu-Brăneşti, Alex. Tănăsescu - Bezdead, T. Constantinescu - Pucioasa), sau chiar "activează" şi sunt "sincer devotaţi reg imulu i " (Gh. Ciurea-Moroeni, I . Gherman - Cândeşti, N. Zahareanu - Târgovişte). Situaţia era întocmită în perioada 1948-1949 2 9 ) .

www.mnir.ro

228 S T A T E R A D U

S u n t şi cazur i când cei aflaţi sub observaţie s u n t studenţi a i căror părinţi făcuseră în trecut polit ica Part idulu i Naţional Liberal, ca cei d i n raza de activitate a B i rou lu i de Securitate Pucioasa: Gr. Maltezeanu (Facultatea de Medicină Bucureşti), C-t in Iordănescu (Academia Comercială Bucureşti), Alex. Ionescu (Facultatea de Jandarmi Bucureşti) ş.a. 3 0.

Făcând cercetări p e n t r u a descoper i în no i l e formaţiuni po l i t i c e "elemente" cu u n trecut politic "dubios" inf i l trate în Part idul Muncitoresc sau în F r o n t u l Plugari lor, noile autorităţi îi caracterizează pe major i ta tea ca "oportunişti", înscrişi "de formă", u n i i d in t r e ei doar " p e n t r u a-şi apăra averea pe care o a u " (C-tin Oncescu - Pucioasa), sau pentru a se camufla şi a c o n t i n u a nestingheriţi să ţină legătura cu foştii m e m b r i a i P a r t i d u l u i Naţional L i b e ra l s au a i P a r t i d u l u i Naţional Ţărănescu ( I . Călinescu -Motăieni, I . Uţa - Fieni), astfel încât observăm adesea existenţa unor cazuri de excludere a acestora, atât d i n Par t idu l Muncitoresc Român cât şi d i n Frontu l P lugar i lor 3 2 .

De la 1 iunie 1987 există, în fondul avut în l u c r u , cea m a i recentă situaţie cu "elementele" ce au activat în Part idul Naţional Liberal, situaţie care, fără a se referi la o perioadă anume, dă ca număr to ta l de membr i l i be ra l i 6 2 1 , d i n care 545 în m e d i u l r u r a l , aceeaşi statistică arătând că aflându-se încă în luc ru , deci în urmărirea securităţii, 25 de persoane 3 3 .

încercând o reflectare a mişcării liberale d in Dâmboviţa d i n t r - u n punct de vedere d i fer i t faţă de cele anterioare, s t u d i u l de faţă este o sinteză a informaţiilor d i n Fondu l Se rv i c iu lu i Român de Informaţii, refer i toare la această problemă. F i i n d r e z u l t a t u l u n u i efort de cercetare arhivistică, lucrarea de faţă se vrea a f i sursă de informaţii - bază de plecare pentru viitoare polemici istorice.

Păstrăm o oarecare rezervă asupra veridicităţii şi a acurateţii unora d intre ele, având în vedere interesele cărora slujeau sursele citate, perioada cărora aparţin major i tatea lor şi l ipsa vizibilă a încercării s t ab i l i r i i unor conexiuni între date şi informaţii.

NOTE

1. Fond SRI, dos. 47, 1936-1970, f.9. 2. Idem, dos. 46, 1937-1950, f. 10. 3. Ibidem, f. 67. 4. Ibidem, f. 131. 5. Ibidem, f. 136-137. 6. Idem, dos. 44, 1923-1977, f. 111. 7. Ibidem, f. 55. 8. Ibidem, f. 129. 9. Ibidem, f. 56. 10. Idem, dos. 46. f. 126.

www.mnir.ro

INFORMAŢII REFERITOARE LA MIŞCAREA LIBERALĂ DĂMBOVIŢEANĂ 229

11 . Idem, dos. 45, 1932-1951, f. 266. 12. Idem, dos.46, f. 140. 13. Ibidem, f. 67. 14. Idem, dos. 45, f. 273. 15. Ibidem, f. 270. 16. Ibidem, f. 2 7 1 . 17. Idem, dos. 46, f. 43. 18. Ibidem, f. 130.

. 19. Ibidem, f. 81-82. 20. Idem, dos. 45, f. 258. 2 1 . Idem, dos. 46, f. 99. 22. Ibidem, f. 16. 23. Ibidem, f. 18. 24. Ibidem, f. 174-176. 25. Idem, dos. 45, f. 2-25. 26. Ibidem, f. 50. 27. Ibidem, f. 55-59. 28. Idem. dos. 46. f. 24-25. 29. Idem. dos. 48,f. 1946-1949. 30. Idem, dos. 45, f. 253. 3 1 . Ibidem, f. 283. 292. 32. Ibidem, f. 156, 160. 33. Idem, dos. 46.

INFORMATIONS INÉDITES CONCERNANT L E MOUVEMENT L I B E R A L DANS L E DÉPARTEMENT D E DÂMBOVIŢA

- Résumé -

Essayant une présentation d u mouvement l iberal dans le département de Dâmboviţa d ' u n p o i n t de vue différent de ceux précédants, l'étude const i tu une synthèse des informations gardées dans les Fonds d u Service Roumain d'Informations relatives a ce problème.

Résultat des efforts de recherche archivistique, le présent ouvrage veut être une sourse d ' in format ions et une base de départ p o u r des fu tures polémiques historiques.

www.mnir.ro

A S P E C T E P R I V I N D R A I D U R I L E A E R I E N E A L I A T E E F E C T U A T E A S U P R A ROMÂNIEI ÎN A L D O I L E A RĂZBOI M O N D I A L ŞI

T R A T A M E N T U L A C O R D A T P R I Z O N I E R I L O R A N G L O - A M E R I C A N I .

Şerban Constantinescu

în a n i i ce lu i de-al doilea război mond ia l aviaţia anglo-americană a bombardat şi ter i tor iu l României, urmărind cu precădere distrugerea zonei petrolifere, a căilor de comunicaţii, a instalaţiilor portuale, a pr incipale lor unităţi industr ia le . S-a ma i urmărit creearea în ţară a une i stări de sp i r i t ostile lupte i purtate alături de Germania, care să grăbească ieşirea României d in războiul pur ta t alături de Axă.

La 12 iun i e 1942, la s c u r t t i m p după ce S.U.A. a dec larat război României (6 i u n i e 1942) se produce p r i m u l b o m b a r d a m e n t a l aviaţiei americane asupra României, obiectivul f i ind oraşul Ploieşti pe care premierul bri tanic W. Churchi l l îl numea "rădăcina pivotantă a puter i i germane". A fost u n r a id de tatonare cunoscut sub numele de cod "HALPRO". Cel care a pregătit şi condus această misiune a fost colonelul aviator Hary A. Halverson. în fapt, acest r a id s-a efectuat în următoarele condiţii: în m a i 1942, 23 bombardiere B-24 ("Liberator"), de construcţie nouă au decolat d in Florida cu misiunea de a bombarda oraşul Tokio. în zborul lor spre obiectiv, formaţia a făcut escală la Khartumm.în Sudan, unde în aşteptare de no i ordine l i s-a schimbat mis iunea. Ca urmare a fap tu lu i că S.U.A. a declarat război ţării noastre, gruparea HALPRO a pr imi t ord inul de a bombarda zona Ploieşti, care const i tuia cea ma i bogată sursă de benzină şi de produse petrolifere de care dispunea Germania. Rezultatele acestui ra id efectuat în zorii zilei de 12 iunie 1942 au fost nesemnificative şi despre acest bombardament n u s-a publ icat nic i u n comunicat atât în România cât şi în Germania. Deşi a fost const i tu i t ca u n grup de elită, format d in piloţi profesionişti, mulţi dintre ei au parcurs întregul război şi s-au acoperit de glorie pe toate fronturi le europene, bilanţul acestui ra id a fost următorul: n ic i o bombă n u a atins ţinta preconizată, la Ploieşti f i ind dărâmate tre i case, înregistrându-se 3 morţi şi t re i răniţi, deci u n eşec total . Unu l d i n piloţii selecţionaţi pentru acest raid, Richard Senders, care la sfârşitul războiului împlinise 28 de ani , avea să ajungă cel ma i tânăr general al armatei S.U.A. de la Războiului de Secesiune şi până la în anu l 1945 1 . Nici aparatele care au participat la acest raid n u au avut o situaţie m a i bună: 4 avioane au ajuns la baza d i n Hablonia, 3 pe alte aerodromuri în Irak, 2 la Alep în Siria şi 4 în Turcia, unde echipajele au fost internate. U n u l d in avioane s-a distrus la aterizare 2 .

www.mnir.ro

232 ŞERBAN CONSTANTINESCU

în primăvara a n u l u i 1943 s-a elaborat la Washington proiectul u n u i ra id extraord inar împotriva zonei petrolifere Ploieşti. Aceasta producea în rafinăriile sale o tre ime d i n benzina necesară p e n t r u aviaţia germană, o cantitate apreciabilă de motorină pentru blindate, precum şi lubrifianţi. Ca urmare a puternice i apărări antiaeriene a zonei Ploieşti, a distanţei până în România, a na tu r i i terenului şi a presupusei eflcienţe a bombardamentu lu i " orizontal", p l anu l prevedea u n singur atac, p r i n surprindere, executat în zbor l a înălţime mică, ech ipa ju l fiecărui av ion având instrucţiuni să atace o anumită instalaţie d in cadrul acestei reg iun i 3 .

în momen tu l producer i i a tacu lu i aer ian american, forţele române şi germane dispuneau în zonă de "patruzeci de bater i i îngropate, fiecare dotată cu 6 t u r n u r i de 88 m m , cărora l i se adaugă bater i i ma i uşoare, ca şi sute de mi t ra l i e re " 4 . Acestora l i se adaugă cele 36 de t u n u r i şi mitral iere dispuse pe u n t r en b l indat format d in 10 vagoane prevăzut cu două locomotive care se putea f i t r im is în orice direcţie în zonă, apoi cele 108 avioane de vânătoare române şi germane dispuse pe aerodromuri le de la Pipera, Târgşor, Mizi l , Ziliştea şi Galaţi, precum şi o subunitate prevăzută cu 71 baloane captive şi cele câteva sute de generatoare care produceau ceaţă artificială5.

Atacul asupra zonei Ploieşti s-a produs duminică 1 august 1943, f i ind cea m a i îndepărtată misiune americană a războiului, cu o durată de 11 ore şi o lungime a traseului de 3.500 Km, într-un singur raid, cunoscută şi sub numele de "TIDAL WAVE" (valul nimicitor ) . Au decolat d in no rdu l Afr ici i , de la Benghaz i 178 bombardiere cvadr imotoare B-24 "L iberator" , a u a juns deasupra obiect ivului 167 de avioane, care au aruncat aproximativ 310 tone bombe explozive şi cea 430 încărcături incendiare, f i ind lovite principalele rafinării d i n zonă precum şi depoul CFR Ploieşti.

C u toate că a fost o realizare aviatică deosebită, r a idu l s-a încheiat cu u n dezastru pent ru forţele aeriene ale S. U. A. Relatările acestora prezintă bilanţul următor: d i n cele 178 bombardiere care au decolat, 53 aparate au fost d istruse, 23 au ajuns la diverse baze aliate, 8 avioane au aterizat în Turcia, iar 88 aparate s-au înapoiat la bază, d in care 55 cu avari i . A u m u r i t sau au dispărut în această mis iune de zbor 446 de oameni a i echipajelor 79 au fost internaţi în Turcia. în România s-au prăbuşit 36 bombardiere, au fost 147 morţi şi 116 p r i z o n i e r i , d i n care 54 a u fost răniţi d easup ra o b i e c t i v u l u i Ploieşti 6 . La aceste grele p i e r d e r i înregistrate de aviaţia americană au cont r ibu i t atât focul apărării antiaeriene d i n regiune, cât şi riposta aviaţiei de vânătoare română şi germană, cu precădere lup ta eroică a piloţilor noştri aflaţi în carlinga aparatelor IAR - 80. Americani i au înţeles că România dispunea de o aviaţie de vânătoare dotată cu adevăraţi profesionişti a i manşei, gata de orice sacrif iciu pent ru apărarea ţării lor, faptul că de acest aspect esenţial este necesar să se ţină seama în vi itor. în consecinţă, aliaţii îşi vor l u a măsuri de siguranţă şi vor bombarda România în perioada 4 apr i l i e - 18 august 1944, p r i n asigurarea protecţiei bombardiere lor cu o numeroasă aviaţie de vânătoare, având o supremaţie zdrobitoare, atât ca

www.mnir.ro

ASPECTE PRIVIND RAIDURILE AERIENE ALIATE 233

număr, cât şi ca l i tat iv . Vor folosi ca tactică v a l u r i succesive cu sute de bombardiere, într-un raport de superioritate de 5 la 1 în primăvara a n u l u i 1944, care va ajunge în cursu l veri i acestui an de 40 la 1 şi chiar m a i m u l t . Subl in iem caracterul dramatic a l luptelor aeriene de pe cerul României în perioada april ie - august 1944, rar întâlnit pe teatrul de operaţiuni mi l i tare d in t i m p u l celui de-al doilea război mondial , precum şi mer i tu l celor care au pur ta t cu cinste şi onoare uni forma aviaţiei române, care n u au renunţat la luptă şi indiferent de vitregia condiţiilor în care s-au angajat în confruntarea cu inamicu l , au săvârşit acte de mare vitejie şi eroism.

Intensitatea operaţiunilor executate de anglo-americani în perioada 4 a p r i l i e - 18 a u g u s t 1944 a s u p r a Românie i , s - a u r e z u m a t l a 4 8 bombardamente d i n care 15 pe t imp de noapte, desfăşurate cu u n ritm lunar de 7 - 12 lov i tur i . Zona petroliferă a Văii Prahovei a fost supusă la 30 de bombardamente, Bucureştii la 20, iar Braşovul, Giurg iu , T u m u Severin şi alte localităţi d i n ţară la 5 - 7 lov i tur i . Bombardierele aliate au lansat asupra obiectivelor d i n ţara noastră peste 40.000 tone de bombe, care au avut ca efect scăderea producţiei de carburant , redusă în cursu l l u n i i august 1944 la 10 - 12 %, precum şi distrugerea reţelei de căi ferate, în special triajele d in Bucureşti şi Ploieşti Sud.

Bombardamente le ang lo-amer icane efectuate a supra României au produs pierderi mar i economiei ţării noastre, cauzând peste 7500 morţi şi peste 7800 răniţi. Pierderile aliaţilor s-au cifrat la 324 avioane doborâte (286 amer icane şi 38 engleze) înregistrându-se şi numeroşi piloţi ucişi s au capturaţi.

în a junu l zilei de 23 august 1944 existau în România u n număr de 1.095 de a v i a t o r i a m e r i c a n i şi 52 b r i t a n i c i 7 , ofiţeri şi subofiţeri, luaţi pr i zon ier i pe t e r i t o r iu l nos t ru , d i n care 116 proveneau în u r m a a t a c u l u i efectuat la 1 august 1943. Mulţi dintre aceştia aveau o stare de sp i r i t foarte bună, având convingerea că au luptat , pentru o cauză dreaptă, declarând anchetator i lor că n u au n ic i u n fel de osti l i tate faţă de poporu l român şi a f i rmau că "bombardamentele executate de ei vizau în special pe germani, d is t ruger i l e provocate făcând parte d i n - preţul alianţei cu Ge rman ia " 8 . Asupra prizonieri lor americani s-au găsit instrucţiuni sub forma uno r s fatur i practice pent ru situaţiile în care vor f i făcuţi prizonieri. Se arată că românii, în special ţăranii s u n t cinstiţi, prietenoşi, b u n i la suflet şi osp i ta l ier i cu străinii, ei îi iubesc pe francezi, englezi şi americani dar se tem de ruşi 9.

La percheziţiile efectuate asupra aviatorilor americani s-au găsit şi alte obiecte ca: câte o busolă şi o hartă pentru orientare, u n fierăstrău mic, u n săculeţ cu u n carnet şi 2 plăcuţe de ident i ta te pe care erau i m p r i m a t e numele şi prenumele, numărul matr icol , numele părinţilor sau a celor care t rebuiau anunţaţi în caz de deces. Mai era menţionată localitatea şi adresa, grupa de sânge şi religia; în caz de deces, o plăcuţă rămânea pe cadavru, iar cealaltă era expediată p e n t r u identi f icare şi anunţarea fami l i e i . Pe baza d o c u m e n t e l o r găsite a s u p r a p r i z o n i e r i l o r a m e r i c a n i , se poate aprec i a

www.mnir.ro

234 ŞERB AN CONSTANTINESCU

pregătirea atentă a echipajelor care part ic ipau la ra idur i l e aeriene pen t ru orice situaţie, precum şi faptul că se cunoştea bine psihologia şi obiceiurile populaţiei româneşti, informaţiile furnizate f i ind în bună parte autentice.

Asupra u n u i pi lot american doborât în t i m p u l r a i d u l u i efectuat la 1 a u g u s t 1943 s-au găsit p r i n t r e altele şi următoarele instrucţiuni care menţionau: "Dacă veţi f i constrânşi să aterizaţi în România aveţi în vedere următoarele...Românii sunt u n popor cu o demnitate înăscută şi îi respectă pe cei la fel ca ei. Fiţi ca lm i şi ei vor f i la fel. Când vă apropiaţi de ei, descoperiţi-vă şi daţi mâna cu fiecare... în cele ma i mul te oraşe şi sate ale României se găseşte băutura naţională de prune, u n l ichior incolor denumit ţuică ce se oferă tu tu ro r oaspeţilor. Fiţi atenţi că este foarte tare şi n u e deloc recomandab i l să vă îmbătaţi şi să faceţi scandal. . . în orice împrejurare, oferiţi p lata pen t ru toate produsele primite.. .Este deci recomandabi l ca în sate şi oraşe să folosiţi bani româneşti, păstrând dolari i pent ru oraşele mai m a r i în care aţi putea n imer i . . . " 1 0 .

Remarcăm faptul că deşi au existat multe situaţii tragice, autorităţile şi populaţia românească au probat sentimente şi a t i tud in i la care prizonieri i anglo- americani n u se aşteptau. Iată c u m descrie u n u l d in piloţii americani doborâţi de aviaţia română în luptele d in ziua de 1 august 1943, momentul când a fost luat prizonier : "Eram într-un lan de porumb, la marginea u n u i sat ...Pe d r u m u l mare în faţa une i case, am văzut o firmă : "Jandarmeria". . . M-am apropiat şi am ur la t d i n toate puteri le. Rănile mă dureau cumpl i t . Au ieşit câţiva soldaţi care m-au înconjurat cu puştile lor... Se adunaseră foarte mulţi ţărani... M-au dus la cârciumă. Mi -au dat să beau... A m băut să-mi potolesc dureri le. . . M-am sui t într-o trăsură... Am oprit într-o curte cu o casă mare, cu u n copac uriaş...O fată m i -a adus o cană cu lapte. îmi ţineam capul în palmele ei şi-mi dădeau să beau. A tunc i am v ru t să mor, aşa cum stăteam acolo, sub copac, cu fata aceea la căpătai, mângâindu-mi tâmplele... Aveam 23 de a n i . . . " 1 1 .

Iată c u m descrie u n alt pi lot american, subofiţerul Poulson, momentul când a fost făcut prizonier el şi alţi camarazi în u r m a unei aterizări forţate efectuate între Ploieşti şi Bucureşti: "Am fost făcuţi pr izonier i de germani. După u n t imp a apărut o doamnă în vârstă de aproximativ cincizeci de a n i , însoţită de u n p lu ton de mi l i t a r i români, care au făcut ce au făcut şi ne-au adus de acolo. Ţăranii ne-au dat pâine, lapte, brânză, ouă şi fructe.. . Era prinţesa Caragea... Mi-a promis că va anunţa Crucea Roşie Internaţională în legătură cu situaţia noastră. A m petrecut noaptea într-o casă păzită de soldaţi români care îi lăsau pe ţărani să ne aducă hrană" 1 2.

O bună parte dintre prizonieri i americani au fost internaţi în lagărul de la Timişul de Jos, organizat de guvernul român la începutul l u n i i septembrie a a n u l u i 1943, f i i nd cazaţi în două clădiri. Cazarea a fost asigurată în condiţii bune, prizonieri i p r im ind solda corespunzătoare gradelor d i n armata română, d ispuneau de popotă, costul mesei f i ind reţinut d i n soldă. Suma rămasă disponibilă era folosită de fiecare p e n t r u cumpărături, inc lusiv

www.mnir.ro


p e n t r u a l imente neraţionalizate. Iată ce îşi aminteşte u n fost pr i zon ie r american despre viaţa d i n lagărul de la Timişul de Jos. Viaţa a fost "ca într-o colivie aurită. A i de toate, dar n u zbori. Iar no i n-avem alta în cap decât c u m să evadăm. Câţiva au făcut-o. Dar au fost găsiţi şi aduşi înapoi... Or icum, prizonier i i americani de p r i n alte ţări ne puteau invidia. Nu ştiu ce s-ar f i întâmplat cu noi dacă am f i fost daţi pe mâna nemţilor, în orice caz, bine n¬am f i terminat-o. . . Edificatoare pentru viaţa trăită de prizonieri în lagărul de la Timişul de Jos, este şi mărturia locotenentului aviator, Charles Decrevel, care a fost i n t e r n a t a ic i t i m p de 12 l u n i (august 1943 - augus t 1944): "Traducătorul oficial al lagărului de la Timiş era u n t ip extraordinar. Filozof. Vorbea perfect engleza... Scria u n s t u d i u despre Goethe. îl chema Noica Constant in . . . Echiva lentul în ban i româneşti a l soldei mele era m a i mare decât leafa comandantu lu i lagărului nos t ru . . . " 1 5 .

Referitor la t ra tamentu l acordat de către personalul medical român, prizonieri lor anglo - americani răniţi şi internaţi probabi l în Spi ta lu l Mi l i tar nr . 415 d i n Sinaia este concludent conţinutul u n u i document inedit , care a i n t r a t în p a t r i m o n i u l Muzeu lu i Naţional de Istorie în a n u l 1993. Este o scrisoare de mulţumire redactată în l imba engleză, datată 26 septembrie 1944, purtând a n t e t u l F lo te i Aeriene Amer i cane a 15 - a semnată de c o m a n d a n t u l acestei m a r i unităţi, genera lu l N. F. T w i n i n g şi adresată d o m n u l u i d r . I o n Făgărăşanu. Conţ inutul s c r i s o r i i menţ ionează respectuoase mulţumiri adresate întregului personal medical şi în special dr. I on Făgărăşanu-chirurg p r i m a r şi doamnei A l ia Bossy, p e n t r u îngrijirea competentă şi deosebit de atentă acordată prizonieri lor americani răniţi 1 6. Acest document, după cunoştinţale mele, este unic în muzeele şi arhivele d in ţara noastră, având o importanţă deosebită deoarece constituie o mărturie originală care evidenţiază t ra tamentu l u m a n acordat pr izonir i lor americani în România în ani i celui de-al doilea război mondial .

Remarcăm faptul că, în situaţiile când echipajele americane au avut decedaţi, aceştia au fost înmormântaţi după ritualul creştin în c imit i re le situate în zonele apropiate locu lu i prăbuşirii sau ale aterizărilor forţate ale avioanelor, unde au rămas până după război, când rămăşiţele lor au fost deshumate cu precădere în anu l 1946 şi repatriate în Statele Unite.

Totuşi, într-un c imi t i r d i n Sinaia, se află înhumat locotenentul aviator amer ican, L i t t le Wi l iam, doborât în t i m p u l r a i d u l u i de la 1 august 1943, acesta f i i n d s i n g u r u l mormânt a l u n u i p i l o t amer i can , care se află în România 1 7. Menţionăm că în c im i t i ru l de la Tâncăbeşti, aflat în apropierea şoselei Bucureşti-Ploieşti, la circa 25 k m de capitală se află înhumaţi n u m a i aviatori br i tan ic i , f i ind 84 de m o r m i n t e 1 8 . Imediat după 23 august 1944, cu acordul guvernulu i român toţi prizonieri i anglo-americani d i n ţara noastră în număr de peste 1.100 de oameni au fost evacuaţi pe calea aeru lu i înainte ca trupele sovietice să pătrundă în Bucureşti.

Pentru această misiune, pe aerodromul Popeşti-Leordeni (circa 20 de k m de Bucureşti) au aterizat 56 de bombardiere americane B-17 şi în decurs

www.mnir.ro

236 ŞERB AN CONSTANTINESCU

de trei . zile toţi prizonieri i au fost evacuaţi la bazele d in j u r u l oraşului Foggia d i n sudu l Ital iei .

Aceste aspecte ale t ra tamentu lu i acordat în ţara noastră prizonieri lor de război aliaţi în t i m p u l u l t i m e i conflagraţii mondia le , scot în evidenţă u m a n i s m u l şi sol ic i tudinea autorităţilor, precum şi ale populaţiei, care i n mul t e cazur i a depăşit cerinţele datoriei , şi n u este întâmplător fap tu l că astăzi la peste o jumătate de secol mulţi d intre aceştia au aprecieri pozitive la t i m p u l când s-au aflat în captivitate în România.

NOTE

1. loan Grigorescu, Bine aţi venit în infeml. . . , Bucureşti, 1995, p. 37 2. Aviaţia română în luptă pe f rontu l de est şi în apărarea te r i to r iu lu i , 1

ianuarie 1943-23 august 1944. vo lumul I I , Bucureşti, 1944, p. 296. 3. Dwight D. Eisenhover, Cruciadă în Europa, Bucureşti, 1995, p. 232 4. René Sédillot, Istoria petro lu lu i , Bucureşti, 1979, p. 244 5. loan Grigorescu, op. cit., p. 169 6. Av iaţ ia română în luptă pe f r o n t u l de est şi în apărarea

ter i tor iului . . .op. c i t . p . 297-298. 7. A n d r e i Siperco. P r i zon ie r i de război în România şi Crucea Roşie

Internaţională în Magazin istoric, anu l XXXI-nr. 3, mart ie 1997, p. 23. 8. Colonel dr. A lexandru Duţu, Flor ica Dobre, Pr izonier i de război în

România, în Magazin istoric, anu l XXXI-nr. 3, mart ie 1997, p. 17. 9. Ibidem. 10. loan Grigorescu, op. cit., p. 177-178. 11 . Ibidem, p. 364-365. 12. Ibidem, p. 393. 13. Colonelul Alexandru Duţu, Flor ian Dobre, op. cit. p. 19. 14. loan Grigorescu, op. cit., p. 396. 15. Ibidem, p. 361-362. 16. Muzeul Naţional de Istorie a României, Donaţia nr . 297/1993. 17. I n Memoriam, publicaţie a Direcţiei de Cultură a Armatei , Bucureşti,

1994, p.29. 18. Ibidem, p.28.

www.mnir.ro


D E S A S P E C T S CONCERNANT L E S RAIDS AÉRIENS D E S ALLIÉS EFFECTUÉS SUR L A ROUMANIE PENDANT L A DEUXIÈME G U E R R E

MONDIALE E T L E TRAITEMENT ACCORDÉ AUX PRISONIERS ANGLO-AMÉRICAINES.

Résumé

Sont présentés les pr inc ipaux bombardamente aériens effectués par les anglo-américaines contre la Roumanie pendant la deuxième guerre mondiale.

La v ive r i pos t e de l ' a v i a t i o n r o u m a i n e et des unités d ' a r t i l l e r i e antiaérienne à eu comme résultat l 'abattement de 286 avions américains et 38 br i tanniques a ins i que p lus de 1.100 aviateurs ont été fait pr isoniers. Ceux-çi o n t bénéficié d ' u n t r a i t e m e n t h u m a i n a u t a n t de la p a r t de la popula t ion que des autorités pendant t ou t le temps de leurs captivité en Roumanie, fait qu i a beaucoup dépassé leurs attentes.

www.mnir.ro

A L E X A N D R U PADINA - I N T E G R A R E A P I C T O R U L U I ÎN I S T O R I O G R A F I A P I C T U R I I ROMÂNEŞTI I N T E R B E L I C E .

Mihaela Dub

P ic toru l A l exandru Padina (1904-1992), recunoscut ca u n u l d in t re pictor i i cei ma i atract iv i d i n generaţia post-Petraşcu şi Pallady, fascinează şi azi p r i n paleta sa vie, intensă, l u m i n a răzbătând d i n adâncurile mater ie i p icturale , pr in t re suprapuneri le s t ra tur i l o r de culoare parcă plămădite cu mâna.

Ar t i s tu l şi-a câştigat în sufletele noastre u n loc aparte p r i n interogarea cu consecvenţă şi sensibilizarea propr ie i individualităţi art ist ice în cadru l aceloraşi secvenţe tematice, p r i n trezirea la viaţă şi punerea în lumină a acelui unic - sâmbure de adevăr, care se numeşte creativitate.

P ic toru l A l exandru Moser Padina reprezintă, de asemenea, u n caz in t e r esan t de s i tuare la p u n c t u l de tangenţă d in t r e două l i m i t e etnice diferite, pri lej de meditaţie asupra conceptu lu i de specific naţional. Căci a r t i s tu l se trăgea d i n t r - u n tată de origine elveţiană, pe nume Louis Moser (rămar de profesie), mama sa f i i nd româncă, pe n u m e Smaranda Adela născută Făluţă. în ţară, Alexandru Padina a făcut şi face şi azi parte d i n pleiada de pictor i români moderni , de certă valoare artistică, d i n perioada interbelică şi imediat post-belică. Odată cu stabilirea sa în Elveţia, p ic toru l Alexandru Moser Padina, la care n u se constată n ic i o schimbare esenţială de s t i l faţă de perioadele anterioare d i n România - va f i integrat p r in t r e p ic tor i i moderni elveţieni, prezent în expoziţia la Basel, Zur i ch , Paris etc., numele său figurând la loc de cinste în lexicoanele de artă elveţiană.

A lexandru Padina era menţionat de George Oprescu în "La Peinture Roumaine de 1800 à nos j ours " , publicată la Fr ibeurg în 1944, carte de referinţă în b i b l i o g r a f i a unviersală p e n t r u a r t a românească l a epoca respectivă - alături de Octavian Angheluţă, Adam Bălţatu, Ca tu l Bogdan, Alexandru Ciucurencu, Ştefan Constantinescu, fraţii Hoeflich, P. Iorgulescu, Paul Miracovici, Alex. Moscu, Alexandru Phoebus, Vasile Popescu, N. Stoica, G. Vînătoru, Anato l Vulpe, G. Zlotescu. în 1947, K r i ko r H. Zambacc ian, marele colecţionar şi mecena al arte lor plast ice româneşti interbe l ice îl numea pe p ic toru l Alexandru Padina, într-o scrisoare de referinţă adresată acestuia, drept "p i c t o ru l reprezentativ a l generaţiei sale", exprimându-se astfel: "Pictura sa o preţuiesc în mod deosebit... Menţionez că opera D-sale s¬a bucura t n u n u m a i de atenţia subsemnatulu i dar a fost primită elogios de întreaga critică d i n ţară ca şi de pub l i cu l amator". La rândul său, George

www.mnir.ro

240 MIHAELA DUB

Oprescu, în calitate de director al Muzeului Toma Stelian unde se aflau lucrări ale l u i Padina încă d in 1939, într-o scrisoare de referinţă datată tot 1947 îşi mărturisea preţuirea deosebită pe care o n u t r e a faţă de acest p i c t o r . Recomandările menţionate, venite d i n partea unor personalităţi cu l tura le precum George Oprescu şi Krikor H. Zambaccian, n u fac decât să pună mai bine în valoare locul pe care acesta şi-1 câştigase printre artiştii d in generaţia sa.

Pe de altă parte, faptul că deja în 1947, lucrările l u i Alexandru Padina se aflau în unele dintre colecţiile cele ma i prestigioase d in ţară n u fac decât să certifice recunoaşterea sa de către mediu l artistic al vremii . Astfel, la acea dată, şase lucrări se aflau în colecţia Zambaccian 1 două la Muzeul Toma S te l i an 2 , unsprezece lucrări fuseseră achiziţionate de către V i rg i l Cioflec (astăzi în pa t r imon iu l Muzeului de Artă d in Cluj), o lucrare la Muzeul Saint Georges şi alte pa t ru lucrări în cadru l muzeu lu i fostei Bănci Naţionale a României.

P i c to ru l A l exandru Padina se prezenta deci în a n u l 1947 (avea pe a tunc i 43 de ani) la câteva l u n i înainte de a se stabi l i definitiv în Elveţia, la Z u r i c h unde şi-a c o n t i n u a t ac t i v i ta tea artistică p e n t r u încă aproape o jumătate de veac - ca u n pictor matur , stăpân pe uneltele sale; coordonatele personalităţii sale a r t i s t i c e fuseseră deja f ixate şi în c a d r u l aceloraşi coordonate va cont inua el să lucreze şi mai departe, pe alte meleaguri.

Afirmaţia l u i Zambacc ian, po t r i v i t căreia c u n o s c u t u l colecţionar îl considera la Alexandru Padina, p ic torul reprezentativ al generaţiei sale, pare să intr ige la p r ima vedere cu atât ma i m u l t cu cât p r in t r e colegii săi de breaslă se aflau nic i ma i m u l t n ic i ma i puţin decât Lucian Grigorescu, Henri Catarg i sau D im i t r i e Ghiaţă alături de artiştii citaţi de George Oprescu alături de Padina şi menţionaţi ma i sus. Neuitând procentul de convenienţă pe care îl implică orice recomandare, menţiunea se susţine. Astfel, este posibi l ca p r i n această afirmaţie, colecţionarul să f i avut în vedere tocmai încrâncenarea şi consecvenţa cu care p ictorul Alexandru Padina pare să-şi fi căutat, experimentat şi creat propr iu l st i l , cât şi dorinţa de a se af irma ca inovator într-un context artistic în care Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Jean Ster iadi , Nicolae Dărăscu, Cami l Ressu, Ştefan Popescu, Iosi f Iser, Francise Sirato îşi spuseseră deja cuvântul. Pe de altă parte, supralicitarea t ema t i c i i pe i sa ju lu i pare legată de verif icarea până la epuizare de către p i c t o r , în c a d r u l aceluiaşi s e g m e n t t e m a t i c - a potenţ ia l i tăţ i lor i n s t r u m e n t e l o r p i c t u r i i p r e c u m pensulaţia, s t r a t i f i c a r e a de c u l o r i , compoziţia, raportur i le geometrice şi volumetrice dintre masele de culoare, perspect iva - toate experimentate până la d ibu i rea interiorităţii materie i p ic tura le . Fascinantă şi unică este în pânzele l u i A lexandru Padina, acea lumină difuză conţinută în straturi le suprapuse de culoare; mocnită, egală ca intensitate pe toată suprafaţa pânzei; lumină ce n u vine d i n t r - u n punct exterior ci pare că iradiază d in adâncurile materiei picturale.

Pe de altă parte, merită să reamint im faptul că Alexandru Padina n u a abandonat f i gu ra t i vu l n i c i după plecarea sa d i n ţară, cantonându-se în

www.mnir.ro

A L E X A N D R I ; P A D I N A 241

acelaşi registru tematic şi sti l ist ic ale cărui resurse plastice n u a încetat să le descopere.

D r u m u l p a r c u r s de A l e x a n d r u P a d i n a până l a a f i r m a r e a şi recunoaşterea sa ca art ist m a t u r - n u a fost uşor.

M a i m u l t de zece a n i trecuseră de când acesta s t u d i a p i c t u r a la Academia de Arte, cât şi în diferite ateliere de artă d in Bucureşti (între 1925¬1933).

Prima expoziţie personală a sa a fost deschisă în 1932 (în dumin ica de 14 februarie) şi găzduită în sala Mozart d in Bucureşti, cam în acelaşi t imp când în aceeaşi sală expuneau Mi l i t za Petraşcu alături de Marcel I ancu . Personala a fost relativ bine primită de crit ica de specialitate, mărturie stând art ico lul l u i Henr i Blazian la rubr ica sa permanentă intitulată "Plastica" d in "Adevărul l i terar şi art ist ic" unde aflăm despre Alexandru Padina că deşi " n u e m a i m u l t decât u n meşteşugar onest" , cu toate acestea "în f lor i l e şl peisajele sale respiră u n gând încă nemărturisit, o căutare de sine tăinuită bine îmbrăcată în forme şi cu lo r i " 3 .

în 1933 trece de asemenea, examenul în vederea atestării sale ca p i c t o r de b i s e r i c i : " p i c t o r a r t i s t or todox" . între 1934-1938 lucrează l a res taurarea p i c t u r i i in ter ioare a p a t r u b iser ic i d i n ţară: în 1936 la Sf. Gheorghe d i n Ploieşti şi d i n G i u r g i u , în 1937 - la Maica D o m n u l u i d i n Dascălul Creaţă, iar în 1938 - la Adormirea Maic i i D o m n u l u i d i n Nebl iu Slobozia. în cazul p ic tur i lor care s-au păstrat până astăzi - ca de exemplu cele de la Sf. Gheorghe d in Giurg iu, s t i lu l practicat este u n u l bizantinizant, cu o anume stilizare geometrică şi atenţie acordată expresiei psihologice. D i n inscripţia în piatră, fixată deasupra intrării, aflăm că biserica Sf. Gheorghe d in G iurg iu care a fost construită între 1838-1841, a suferit restaurări şi adăugiri între 1936-1937 când construcţia biserici i a fost modificată de către a r h i t e c t u l N iculae T. Dobrescu , p i c t u r i l e in te r i oare f i i n d de asemenea "Restaurate pe de-a întregul" (de către p ictorul nostru), "în t i m p u l l u i Carol al II-lea, cu spr i j inu l m i n i s t r u l u i Dimitr ie Iuca şi a p r i m a r u l u i G iu rg iu lu i , Vas i le Ko rde l l a şi c u ostenea la p r e o t u l u i M iha l a che Cr i s t ea , p a r o h u l biserici i" .

între 9 m a i şi 9 i u l i e 1 9 3 5 part ic ipă l a expoz i ţ ia " P e i s a g i u l Bucureştean" deschisă în foyeru l T e a t r u l u i Comedia , în c a d r u l " L u n i i Bucureştilor" (organizată de Primăria Mun ic ip iu lu i Bucureşti) - cu lucrările "Piaţa Rosetti" şi "Sf. Gheorghe Nou", alături de Petre Iorgulescu Yor, fraţii H o e f l i c h , M a r c e l I a n c u , S a m u e l M u e t z n e r , A l e x a n d r u P h o e b u s , I o n Theodorescu Sion, St. Schweitzer Cumpăna, Aurel J i qud i , D imi t r i e Ghiaţă, Michaela Eleutheriade, Florica Cordescu, Marcela Cordescu, M. W. Arnold, Hrandt Avakian. Dar va t r ebu i să aşteptăm anu l 1936, când participă la Salonul Oficial cu două lucrări int i tu late "Peisagiul d i n Balcic" (figurând în c a t a l o g u l S a l o n u l u i l a poziţia 2 0 6 şi 2 0 7 , r e p r o d . n o . 3 5 , astăzi în pa t r imon iu l Muzeulu i Naţional de Artă şi respectiv al Muzeulu i de Istorie şi Artă al Mun i c i p iu lu i Bucureşti) care aveau să-1 consacre ca pictor. Salonul

www.mnir.ro

242 MIHAELA DUB

apărea ca o tribună de af irmare p r i n contactu l cu marele publ ic , dar şi concretiza posibil itatea de plasare a artei. Căci, u n u l d in peisajele l u i Padina va fi cumpărat d in Fondul Sofia St. Popescu de către Muzeul Toma Stelian, u n d e va f i gu ra în ca ta logu l m u z e u l u i ed i ta t la Bucureşti în 1939. De asemenea, pen t ru part ic iparea sa la Salonul d i n 1936, A lexandru Padina primeşte d in partea j u r i u l u i u n u l dintre premiile Fundaţiei S imu (alături de premi i l e M u n i c i p i u l u i Capi ta le i , cât şi premi i l e M i n i s t e r u l u i Cu l t e l o r şi Artelor) împreună cu Geo Vintiles, I . Olteanu, I . Popovici, Puiu Anastasescu şi I on I r i m e s c u 4 . J u r i u l S a l o n u l u i îl avea ca preşedinte pe A l e x a n d r u Lapeda tu , m i n i s t r u l cu l t e l o r şi ar te lor , vice-preşedinte pe p i c t o r u l I on Theodorescu Sion, iar ca membr i i pe Mar ius Bunescu, Petre Iorgulescu-Yor, Ion Jalea, Cornel Medrea, Gheorghe Petraşcu, Camil Ressu, Jean Al . Steriadi şi Come l iu Themeli.

Cele două lucrări ale l u i Alexandru Padina expuse la Salonul d in '36 aveau ca subiect Ba lc i cu l , i a r Ba l c i cu l reprezenta în p i c t u r a v remi i , n u n u m a i u n u l dintre subiectele cele ma i iubite. Acesta fusese chiar hiperbolizat şi ridicat la s tadiul abstract a l u n u i st i l de viaţă. Balcicul, scria Ionel J i a n u 5

"este cetatea l u i Dionisos... te face să respir i l ibertatea... iar cei atinşi de vra ja l u i D ion isos trăiescu în afară de t i m p , liberaţi de ei înşişi, beţia vieţii...". Căci Balcicul n u este "numa i u n colţ de mare, îmbrăţişat de dealuri albe, abrupte şi mărginit de u n cer nesfârşit de albastru ci ma i m u l t ca orice este o atmosferă, u n fel de a trăi şi de a te bucura de viaţă, u n interval de nev isată l i b e r t a t e " . A n u l 1936 a f os t u n a n b o g a t în e v e n i m e n t e expoziţionale. în aprilie avusese loc retrospectiva Gheorghe Petraşcu la sala Dalles şi tot a tunc i Petraşcu împreună cu George Enescu aveau să fie numiţi membr i i Academiei Române. în decembrie şi tot la Dalles, retrospectiva Iosif Iser, cu care prilej cunoscutul crit ic francez Waldemar Georges îl elogiază în s u p l i m e n t u l a r t i s t i c a l z i a r u l u i par i z ian "Le Moment " . A m i n t i n d u - n e de numeroasele expoziţii de artă românească prezentate în străinătate, cât şi de ponderea intensivă deşi de scurtă durată a avangardei artistice româneşti, p u t e m s p u n e că a r t a românească apărea, l a acel m o m e n t , ca perfect integrată contextu lu i artistic european.

C o n t e m p o r a n e c u peisajele d i n Ba l c i c s u n t şi două lucrări d i n p a t r i m o n i u l M u z e u l u i Naţional de Artă a l României, u n u l e i pe pânză in t i tu l a t s imp lu "Peisaj" şi o tempera pe hârtie "Peisaj urban" , amândouă de d i m e n s i u n i r e la t i v reduse p r e c u m ma jo r i t a t ea lucărirlor l u i A l e xand ru Padina, anterioare ani lor '40. Aici ca şi în cazul celor două peisaje premiate la Salonul l u i 1936 remarcăm ritmicitatea vioaie a tuşelor, poezia coloristică învăluitoare bazată pe o cromatică caldă - cu o c ru r i a l in iate plajelor de galben şi oranj , verdele V e r o n e s e a l dealur i lor alăturat albăstruiul cobalt amestecat cu alb al cerului - toate sugerând toropeala veri i şi contrastând cu iarna îngheţată şi toamna mohorâtă d i n peisajele executate după an i i '40.

C u m confirmarea sa ca art ist a venit destul de târziu, în special după 1936 când expune cunoscu tu l său "Peisaj d i n Balcic" la Sa lonu l Oficial,

www.mnir.ro

ALEXANDRU PADINA 243

Alexandru Padina a avut să se confrunte de-a lungu l ani lor cu greutăţile materiale. Dovadă stau propri i le cuvinte într-o scrisoare adresată l u i Virg i l Cioflex datată 14 august 1939 în care îi mulţumeşte acestuia p en t ru cei 10.400 de lei achitaţi în con tu l lucrărilor achiziţionate şi care i - au făcut posibilă continuarea luc ru lu i . Nota depresivă ce se desprinde d i n scrisoare f i ind u n corolar a l precarităţii materiale în care se zbătea a r t i s tu l la acea dată: "Am început să-mi revin şi să lucrez. D i n suma primită am plătit chir ia 4.400 şi la Cartea Românească o datorie pe materiale aşa că n u va m a i t r e b u i să mă a s c u n d de ce i care m - a u c r e d i t a t şi vă mul ţumesc Dumneavoastră... Eu v-am rugat să-mi achitaţi lucrările adică 10.400 şi să mă împrumutaţi cu 10.000 lei. Având 2000 plăteam datorii le, iar cu restul plecam să lucrez, acum n u ştiu ce să fac.

Vă rog... încât n u veniţi până în ziua de 20 August... să-mi trimiteţi şi ceilalţi 10.000 le i pen t ru care vă mulţumesc d i n suflet şi mă gândesc că providenţa face să se ocupe cineva şi de mine în lumea astal Vă asigur. Domnule Cioflec, că n u veţi regreta efortul ce-1 veţi face căci îmi voi da toată osteneala pentru a f i la înălţimea încrederii cu care mă onoraţi". Lucrările l u i Alexandru Padina achiziţionate de Virgi l Cioflec la acea dată se află astăzi în pa t r imon iu l Muzeulu i Naţional de Artă d in Cluj , fondul Virgi l Cioflec. Suma primită a t u n c i de A l exandru Padina n u este tocmai mare dacă avem în vedere că doar u n a n după aceea, în 1940 , K r i k o r H . Z a m b a c c i a n a cumpărat de la V i rg i l Cioflec pen t ru suma de 800.000 le i " U n portre t de femeie bălaie" de Nicolae Gr igorescu , împreună cu "Scara de f l o r i " şi "Tufănele" de Ştefan Luchian.

Pe de altă parte, Zambaccian relatează într-una d i n cărţile sale c u m asemenea altor artişti, a avansat sume de ban i şi p ic toru lu i Padina în scopul achiziţionării materialelor, modele, culor i , pânză etc.

Colecţionarul se plânge însă p e n t r u f a p t u l că Pad ina , p o t r i v i t spuse lor sale, în loc să folosească b a n i i p e n t r u l u c r u , i -a c h e l t u i t pe distracţii: "De pildă, odată făcând u n asemenea s e r v i c iu t a l e n t a t u l u i pictor Padina, acesta în loc să se apuce de l u c r u , s-a încurcat cu o tânără femeiuşcă c u care η-a c h e l t u i t n u m a i b a n i i avansaţi de m i n e p e n t r u creaţie, da r şi-a vândut şi c easo rn i cu l şi i n e l u l . L -am întâlnit în faţa biser ic i i Ene şi i -am spus că şi eu puteam să cheltuiesc aceşti b a n i cu femeile, fără de concursu l l u i " 6 .

O r i cum situaţia materială a l u i Padina n u pare tocmai bună dacă luăm în considerare şi faptul că o bună parte d in lucrările sale în u le i s u n t pictate şi pe o parte şi pe alta, p r ima explicaţie care ne vine în minte este economia materială. Aşa de pildă "Autoportretu l " d i n 1930 de la MNAR ce are pe verso o schiţa în ule i reprezentând u n peisaj mar in ; "Peisaj cu ambarcaţiuni" d in colecţia Garabet Avakian, având pe verso o natură statică cu gâscă; "Peisaj" d in colecţia Victor E f t imiu ce are pe verso u n alt peisaj sau chiar "Vedere d i n Bucureşti" a l MNAR şi datând d i n 1948, ce are reprezentat pe verso u n peisaj deluros.

www.mnir.ro

244 MIHAELA DUB

Unice p r i n verva cromatic i i şi a pensulaţiei, soliditatea compoziţională şi ma i ales p r i n acea lumină încorporată în culoare sunt pânzele executate după 1940 " P o r t r e t u l soţiei l u i K r i k o r H . Z a m b a c c i a n " d i n colecţia Zambaccian şi "Peisaj u rban " d in colecţia Victor E f t imiu pe care le vom fixa ca punc t e de reper în anal iza stilistică a operelor de m a t u r i t a t e ale l u i Padina.

" P o r t r e t u l soţiei l u i K r i k o r H . Z a m b a c c i a n " este o adevărată capodoperă a genu lu i . Faţă de lucrările în aceeaşi perioadă, ca de pildă "Podul de la Curtea de Argeş" (tot d in colecţia Zambaccian) unde obiectele reprezentate în tablou există doar ca rapor tur i cromatice sau volumetrice şi apa este grea ca pământul, în p o r t r e t u l a m i n t i t , e lemente ca dante la , e van ta iu l , ţesătura rochie i sau f u n d a l u l îşi recapătă ind i v i dua l i t a t ea în ordinea naturală a l u m i i materiale. Personajul deşi aparent static se remarcă p r i n t r - o dinamică p r o p r i e , sugerată p r i n accente le d a n t e l e i negre ce înfăşoară mâna dreaptă a personajului, mişcând evantaiul. Ca într-o stampă japoneză, aceste arabescuri par că păstrează energia spontană degajată de pene lu l p i c t o r u l u i . în "Peisaj" d i n colecţia V ic tor E f t i m i u ca şi în cazul ce lor la l t e peisaje ale sale. A l e x a n d r u Padina priveşte oraşul ca pe u n personaj pe care-1 contemplă, încearcă să-1 înţeleagă şi cu care intră în d ia log . Compoziţia este meşteşugită: u n p r i m p l a n t o ta l l iber în partea centrală. în colţul d in stânga: o casă veche cu etaj şi balcon, cu o faţadă patinată de t i m p , respirând d r a m a t i s m şi m o n u m e n t a l i t a t e . Pe l a tu ra dreaptă, o plajă de culoare alb pământiu a cărei s imp l i ta te face şi mai evident d ramat i smul şi prezenţa aproape umană a clădirii d i n stânga. Partea centrală a p r i m u l u i p l a n este gândită ca o invitaţie adresată p r i v i r i i îndemnată să se oprească asupra clădirii d i n funda l , pe f r o n t o n u l său l u m i n o s deasupra u n e i ga l e r i i scandată de t r e i arcade într-o cadenţă melodică dulce şi tristă ce justifică raportarea la atmosfera bacoviană7.

Prezenţa câtorva personaje abia ghicite alături de copacul desfrunzit ce pare că atinge cerul - toate accentuează impresia de decor de teatru pe care o lasă p ic tura .

Pr in t r -o savantă ştiinţă a compoziţiei, p l a n u l imed ia t următor este defalcat în două direcţii convergente, privirea f i ind lăsată să aleagă între ele; către dreapta, o străduţă punctată de clădiri captează och iu l p r i n accentele de u n roşu cărămiziu v iu şi cald alături de roşul t r i co lo ru lu i de pe latura opusă s u n t singurele pete intense de culoare d i n acest t ab l ou , iar către stânga o altă stradă de-abia ghicită căci cotită şi nevizibilă och iu lu i solicită atenţia p r i v i t o ru lu i spre parcurgerea intuitivă a acestui f inal de traseu.

Aceeaşi schemă compoziţională de defalcare a p r i m u l u i p l an fusese experimentată de art ist în lucrări ma i t i m p u r i i ca de pildă în micile tablouri "Iarnă la Bucureşti" u l e i pe pânză (0,558 / 0,495) d i n colecţia D i n u şi Sevasta Vintilă d i n Topa lu şi "Ba lc ic " a l M u z e u l u i de Is tor ie şi Artă al M u n i c i p i u l u i Bucureşti în aceeaşi tehnică şi d imensiuni .

în 1942, Alexandru Padina se va număra pr intre cei 20 de pictor i ce au

www.mnir.ro


reprezentat Pavil ionul României, special compus d in şase săli m a r i în care erau expuse 68 de lucrări a douăzeci de p i c t o r i şi 10 s cu lp t o r i români; participanţi la cea de a XXII I Bienală de la Veneţia. Presa italiană a elogiat a p o r t u l artiştilor români în pe i sa ju l a r t e i europene în a r t i c o l e foarte entuziaste d in cotidiane importante precum, " I I Giomale d' Ital ia" d i n Roma, "L'Avenire" d in Roma, "L'Avenire d'Ital ia" d in Bologna, sau " I I Gazzettino" d in Veneţia care remarca în special peisagistica românească, pe tradiţii p u r naţionale: "Artiştii români... desvoltând în operele lor caracteru l specific or ig ini i şi vieţii fiecăruia. în general peisajul ţării lor trezeşte în artişti dorinţa de a cult iva şi desvolta sp i r i tu l tradiţiei naţionale. De la peisajul l u i Catargi la cel de o melancolie mistică al l u i Ghiaţă, de la "Peisaj u r b a n " de Padina, la "Mar ina" l u i Petraşcu sau la foarte tradiţionalul "Pădure" de Verona, această întoarcere la motivele curat româneşti se confirmă pe de-a întregul".

La 16 august 1947 l u i Alexandru Padina i se conferă gradul de Cavaler a l M e r i t u l u i C u l t u r a l de către regele M i h a i I a l României. C u siguranţă această premiere va f i avut în consideraţie şi faptul că p ic toru l Alexandru Padina participase la cea de-a patra şi u l t ima expoziţie a Asociaţiei "Arta" -cu c inci l u n i înainte, participarea sa fiind primită cu mare entuziasm. Cu ocazia acestei expoziţii, deschisă între 6 şi 19 martie la sala Dalles, cr i t ica de specialitate atrăgea atenţia asupra l u i Alexandru Padina, inv i tat să expună în cad ru l "Ar te i " alături de Luc ian Grigorescu, Ştefan Popescu, Jean A l . S t e r i a d i , Eustaţiu S t o e n e s c u şi I o n J a l e a . Despre acest e v e n i m e n t expoziţional s-au scris numeroase şi detaliate cronici plastice în cotidianele şi revistele cele m a i c i t i te ale vremi i . A m i n t i m pe cele semnate de Henr i Visconte 8 , George Vânătoru 9, Ion Z u r e s c u 1 0 , Eugen Crăciun 1 1 , alături de articolele semnate de George Oprescu 1 2 , Ionel J i a n u 1 3 , cât şi cele substanţial referitoare la Alexandru Padina, semnate de Radu Bogdan 1 4 . în ma i toate aceste art icole, A l exandru Padina era prezentat ca o adevărată revelaţie. Erau menţionate câteva d in elementele specifice ale s t i l u lu i acestuia, pr intre care şi depărtarea de tablou necesară captării imagini i de pe pânză: "Ca să fuzionezi cu imaginile p i c tur i i l u i Padina, trebuie să le priveşti de departe, să le realizezi p r in t r -o contemplare îndelungată lentă. Dar în acelaşi t imp , e necesară să te apropi i , să su rp r in z i de ta l iu l plastic în in t im i ta t ea l u i , să descoperi funcţia fiecărui element în parte, să recunoşti valoarea fiecărei tuşe. O inf initate de g r iur i animă cerurile şi pământul, o nuanţă n u seamănă cu alta, i c i colo, câte u n punc t roşu aprinde substanţa, înviorând contrastul . D in depărtare, toate aceste amănunte îţi scapă şi te mulţumeşti să percepi imaginea în ansamblu , să-i pătrunzi ambianţa" 1 5. Pânza, asemenea u n u i organism v iu , se împlineşte în faţa ochilor noştri, căci cu fiecare pas înapoi, discernem no i l u m i n i , noi irizări, forme şi profunzimi.

însăşi pa r t i c i pa r ea l u i A l e x a n d r u Pad ina într-o g rupare artistică precum "Arta" , ce se impusese deja de nouă ani , ca promotoare a to t ce însemna valoare în a r ta românească a t i m p u l u i , reprezenta ea însăşi o consacrare a acestuia ca pictor. Fap tu l era remarcat de George Oprescu,

www.mnir.ro

246 MIHAELA DUB

care în art ico lu l său asupra "Artei", scria în "Viaţa Românească" d in 1947: "Voi insista ceva mai m u l t asupra contribuţiei l u i Padina. Tânărul pictor a fost inv i tat de confraţii săi ma i în vârstă să expună alături de ei. D i n partea u n o r artişti de ta l ia celor care c ompun asociaţia, o atare invitaţie este o consacrare. Padina o merită. Tablourile sale, de acum sun t o mărturie n u n u m a i că d-sa e talentat ci şi că acest talent a ajuns la matur i tate " . Referitor la nota de gravitate specifică l u i Padina, George Oprescu ar f i dor i t totuşi operele l u i Padina "ceva ma i luminoase". în opinia l u i , de vină ar f i , în p r i m u l rând, sala de expunere, căci "Sala cea mare de la Dalles" scria is tor icul , " n u este favorabilă pent ru examinat tab lour i , ma i ales la cele în care atmosfera este tu lbure , ca acelea ale l u i Padina. Văzute într-o altă sală, poate în cea în care s u n t expuse operele l u i Stoenescu, ele ar câştiga". Părere oarecum diferită de cea a c r i t i cu lu i Ionel J i a n u şi publicată în rubr ica sa permanentă pe care o semna la "Rampa". Astfel, Ionel J i a n u precizează faptu l că deşi g r u p u l "Arta" n u prezintă o poziţie artistică precisă, n u militează pent ru o anumită at i tudine şi concepţie estetică şi îşi continuă existenţa în virtutea inerţiei, totuşi organizatori i celei de-a patra expoziţii a g r u p u l u i "Ar ta" au impus " u n anumi t simţ al fas tu lu i în prezentarea operelor".. Căci "există o adevărată artă să şti c u m să prezinţi u n t a b l o u , c u m să organizez i o expoziţie". în această privinţă, g rupu l "Arta" constituie u n exemplu care ar t r ebu i u r m a t 1 6 . Referitor la Padina, Ionel J i a n u remarca preţiozitatea pastei, d ramat i smu l temperamentului său tumul tos , dar menţiona crit ic o anume ezitare între monumenta l şi dramatic, ce ar conduce, în opinia sa, la ceva "art i f ic ial , în cerurile acelea imense, de u n albastru sumbru , în atmosfera de noapte a peisajelor sale". Astăzi, aprec iem t o cma i această t ea t ra l i t a t e , această montare scenică a peisajelor sale, drept u n element deosebit de interesant. La fel ca şi George Oprescu, Ionel J i a n u remarca crit ic l ipsa de luminoz i ta te în p ic tur i l e l u i A lexandru Padina: "Desigur, când se va ma i l u m i n a , p i c t u r a l u i Padina se va putea valori f ica m a i b ine d i n p u n c t de vedere plastic". Dar şi aici ne permitem să amin t im faptul că există lumină în p i c tura l u i Padina - o lumină interioară şi profundă - ca şi când focarul n u s-ar af la în exter ior c i undeva în in t e r i o r , irizând p r i n t r e s t r a tu r i l e suprapuse de culoare.

Tot a t u n c i s-a v o rb i t de o s i m i l i t u d i n e temperamentală c u opera mare lu i Ion Andreescu, cu toate că η-a existat o influenţă directă asupra lu i A lexandru Padina.

Această afiliaţie cât şi admiraţia resimţită faţă de maestru l înaintaş al p i c t u r i i modeme româneşti a fost recunoscută de Padina însuşi în cadrul u n u i in terv iu dat cu ocazia u l t ime i expoziţii a grupării "Arta", Ion Andreescu f i ind pen t ru el " u n pictor pe care îl simte şi îl iubeşte profund". . . "ceea ce îi uneşte f i ind at i tudinea gravă în faţa na tur i i . . . adâncimea sent imentu lu i de care sun t stăpâniţi" 1 7.

D ramat i smu l şi intensitatea sentimentelor trăite în faţa pânzelor lu i A lexandru Padina ne aduc în minte aserţiunile l u i George Călinescu care cu

www.mnir.ro

A L E X A N D R I ; PADINA 247

câţiva an i înainte, ma i exact în 1939, concludea într-unui d i n ziarele vremi i , referindu-se la "tendinţa de artă": "Nimic n u e adevărat dacă n u e exprimat, n i m i c n u e e x p r i m a t dacă n u e trăit". Condiţia f i i n d , "ca viaţa să se subordoneze creaţiei. Creatorul trebuie să fie lăsat să trăiască dar în acelaşi t i m p să fie învăţat să se întoarcă asupra l u i însuşi, făcându-şi obiect de contemplaţie p r o p r i u l subiect . . . să cunoască viaţa, trăind-o, gândind cu frenezie, luptând, iub ind , urând, f i ind u n om. . . " 1 8 . Peisajele l u i A lexandru Padina le-am putea in t e rpre ta ca pe m u l t i p l e d ia l ogur i ale a r t i s t u l u i c u lumea, ca întruparea propr i i lor trăiri. îl vedem pe Padina ca pe u n romant ic .

O altă filiaţie menţionată tot a tunc i de crit ica de specialitate este cea cu Gheorghe Petraşcu, căci aşa c u m s-a scris "Padina vede p i c tura , ca şi Petraşcu sub aspectul său substanţial. Vom avea încă u n maestru al pastei, de la care pu tem aştepta m u l t . Ca şi Petraşcu - dar într-un mod care este a l său p rop r iu , Padina consideră lumea plastică sub aspectul intensităţii în gravitate. în pânzele sale, t o tu l este vibraţie şi sunet adânc. Ar i i de violoncel, fără obişnuitele complezenţe, ne răscolesc şi ne smulg d in obişnuit" 1 8.

U n a l t cr it ic îl prezenta pe Padina ca pe u n Petraşcu al peisajului căci peisajul fusese aproape absent la Petraşcu, şi atât de personal interpretat de Pad ina 1 9 .

Alţii l -au raportat la Bacovia: "Analizator meticulos a l pastei, Padina este şi u n poet,... ce-şi găseşte în pictură locul pe care Bacovia îl ocupă în poezie".

A u fost indicate a t u n c i şi alte posibile afiliaţii. "Gr iur i l e colorate în umbră, sun t grave rezonanţe de orgă în vechea catedră gotică" 2 0.

Alţii au considerat opera sa "elaborată pe reminiscenţe - lege infailibilă ilustrată c u nenumărate exemple - d i n a r t a franceză a s e c o l u l u i 19 -flamandă şi spaniolă ca Franz Hals şi Zurbaran, bineînţeles filtrată în raport cu temperamentul său şi în sp i r i tu l v remi i şi care îl situează de pe acuma în mod d is t inct alături de cei m a i reprezentativi artişti a i noştri" 2 1.

Oricât de veridice sau fanteziste ar f i aceste filiaţii u n l u c r u apare cert: Alexandru Padina s-a Impus cu u n t i m b r u original în ar ia p i c tu r i i moderne româneşti, invitându-ne şi azi în a-1 descoperi şi a-1 înţelege.

B I B L I O G R A F I E

- Henr i Blazlan, Adevărul l i terar şi art ist ic , a n u l X seria 2-a. re. 584 d i n 14 februarie 1932. - Ionel J i a n u , Rampa no 5507 d i n 25 ma l 1936, p. 6. - Ionel J i a n u , Rampa no. 5595 d i n 7 septembrie 1936, p. 1, "Balcic 1936". - K.H. Zambaccian, Pagini de artă, 1965, cap. însemnările u n u i amato r de artă / Mediu l art ist ic şi l i terar d intre cele două războaie mondiale, p. 73. - George Oprescu, Catalogul Muzeu lu i Toma Stel ian Bucureşti, p. 92, repr. no. 257.

www.mnir.ro

248 MIHAELA DUB

- Georges Oprescu, La peinture roumaine de 1800 à nos jours , 1944, ch.V: La pe inture contemporaine, p. 47. - Radu Bogdan, Contemporanul no. 24 d i n 7 mart ie 1947, p. 5: "Padina, G r u p u l Ar ta - sala Dalles". - Ionel J i a n u , Rampa d in 6 mart ie 1947, p. 6. - Arcades no. 3-4, Juillet-Décembre 1947, p. 70, reprod. p. 72. - Rampa no. 109 d i n 17 noiembrie 1947, p. 5. - Bénézit V I 1953. - Alte u n d Neue Kunst 1954, p. 5 f (Abbn). - Petru Ciocan, Muzeul de Artă K.H. Zambaccian, p. 106-108; repr.no. 118, 119, 120, 121, 122, 123. Bucureşti 1973. Schweitzer Biographisches Archiv. VI 1958. - Vol lmer V I 1962. - Cruceru Florica, Catalogul Muzeu lu i D i n u şi Sevasta Vintilă d i n Topalu, Muzeul de Artă Constanţa 1982, p. 70-71 ; p. 139.

NOTE

1. Adresa d in partea Min is t e ru lu i Artelor Muzeu lu i Zambaccian, n r . 23, datată: Bucureşti 3 noiembrie 1947, semnată pe ştampila muzeulu i : D i r e c t o r u l M u z e u l u i K . H . Z a m b a c c i a n : K .H . Z a m b a c c i a n : " P r i n prezenta certificăm că în Muzeul Zambaccian, D l . A l exandru Moser Padina are următoarele tab lour i : 1. Portretul D-nei An i ta Zambaccian, 2. Podul de la Curtea de Argeş, 3. Portretul D-nei A. Zambaccian, 4. Peisaj, 5. Cap de femeie, 6. Peisaj u rban . Pictura sa o preţuiesc în mod deosebit, D l . Padina f i i nd p i c t o r u l reprezentat iv a l generaţiei sale. Menţ ionez că o p e r a D-sa l e s-a b u c u r a t n u n u m a i de atenţia subsemnatu lu i , dar a fost primită elogios de întreaga critică d i n ţară ca şi de pub l i cu l amator". Arhive MNAR.

2. C a t a l o g (Pictură, Sculptură şi Desen ) M u z e u l T o m a S t e l i a n , Bucureştiu, 1939, Padia (Alexandru) p. 92, nr . 257. Peisaj de la Ba lc ic u l e i pe pânză. I : 0 ,700 χ L :0 ,900 cumpărat d i n F o n d u l Sof ia St. Popescu. A f igurat la Salonul d i n 1936 b ib i . : reprodus în Catalogul Sa lonulu i . Despre Muzeul Toma Stelian, Eugen Crăciun scria în 1932 în Adevărul no. 14736 d i n 16 ianuarie 1932 "în aşteptarea muzeu lu i celui mare, M u z e u l T o m a S t e l i a n oferă a r t e l o r n o a s t r e p l a s t i c e u n l o ca l îndestulător şi o ambianţă foarte potrivită. în f runtea sa se află u n cunoscător p l i n de iniţiativă: Profesorul Oprescu". p. 1-2.

3. . Adevărul l i terar şi art ist ic (fondat în 1893, fondatori : A l . V. Beldiman 1888-1897; Constant in Mii le 1893-1920) d i n 14 februarie Duminică l u i 1932, A n u l X, seria I l -a, no. 584, ar t ico lu l semnat de H. Blazian la rubr i ca Plastica p. 2: "E îmbucurător că fiecare sezon plast ic aduce

www.mnir.ro

http://repr.no


d e b u t u r i proaspete în artă. U n început e câteodată u n s e m n de întrebare şi de m u l t e o r i o făgăduială generoasă. Se c u v i n e c u deosebire să ne op r im m a i m u l t asupra u n o r astfel de manifestări pent ru că t imidi tatea şi nesiguranţa pr imi lor paşi ne pot uşor înşela. La Sa la Moza r t e xpune u n a r t i s t care e l a cea dintâi înfăţişare personală. Alexandru Moser Padina, u n tânăr pe care l -am întâlnit cu lucrări destul de îngrijite în Saloanele Oficiale d in u l t i m i i an i . Nu e ma i m u l t decât u n meşteşugar onest. Dar în florile şi peisajele sale respiră u n gând, încă nemărturisit, o căutare de sine tăinuită, bine îmbrăcată în fo rme şi c u l o r i . P i c t u r a sa n u vrea să spună m a i m u l t , însă sonoritatea uşoară şi pitorescul s imp lu sufocă adesea expresivitatea. Pe d l . Moser Padina îl aşteptăm, îl dor im într-o descătuşare deplină într-o afirmare cât ma i apropiată a t u t u r o r resurselor artistice pe care i le bănuim".

4. Rampa no. 5507 d in 25 ma i 1936. p. 6. Pe lângă Premii le Fundaţiei S imu , Sa lonu l a m a i acordat Premii le M u n i c i p i u l u i Capitalei: d-lor p ic tor i Dan Băjenaru, O. Angheluţă, G. S a b i n , G. N i c h i t a , V a l e t i n Hoe f l i ch , Lăaurenţiu S t a n , A. V u l p e , V lad imi r F r i m u . G. Narbieri . B. Bulgaru , G. Vânătoru. Gh. Naum şi P r em i i l e M i n i s t e r u l u i C u l t e l o r şi A r t e l o r , p i c t o r i l o r : C o n s t a n t i n Mihalcea, Stel ian Popescu Ghimpaţi.

5. Ionel J i a n u în Rampa no. 5595 d in 7 septembrie 1936, p. 1, ar t ico lu l "Balcic 1936".

6. K .H. Zambaccian, Pagini despre artă, 1965, cap. însemnările u n u i amator de artă / Med iu l art ist ic şi l i terar d intre cele două războaie mondiale.

7. Art icol despre expoziţia G r u p u l u i "Astra", semnat C.T. 8. Henr i Visconte Plastica. Al . Padina - Dalles - 20.111. 1947. Arhive MNAR 9. George Vânătoru. G rupu l Plastic "Arta", 1947. Arhive MNAR. 10. I on Zurescu , Expoziţiile de la Dalles şi Căminul Ar te i - însemnări

plastice Arhive MNAR. 11. Eugen Crăciun, Cronica Plastică Fundaţia Dalles: G r u p u l Arta Arhive

MNAR. 12. George Oprescu, Asociaţia Arta Arhive MNAR. 13. Ionel J i a n u , Rampa, revistă de tea t ru , muzică, plastică şi c inema 6

mart ie 1947, p. 6. 14. Radu Bogdan, PADINA, Grupu l Arta - Sala Dalles, Contemporanul no.

24, 7 mart ie 1947, p. 5; Radu Bogdan, Rampa no. 109, 17 noiembrie 1947, p. 5: "Alexandru Padina exprimă cu severitate u n sentiment a l t r a g i c u l u i , a l d r a m a t i s m u l u i care i m p u n e a r t i s t u l u i să i a viaţa în serios, s-o contemple cu gravitate. F i r u l care leagă această artă de opere l u i Andreescu.. . acea viz iune austeră, monumentală, asupra une i n a t u r i cenuşii, grele, consistente, minerale, halucinantă uneor i " .

15. Op.cit.. 14.

www.mnir.ro

250 MIHAELA DUB

16. Op.cit., 13. 17. Op . c i t , 14. 18. Op.cit., 11 19. Op . c i t . 7. 20. George Vânătoru, G rupu l plastic Arta Arhive MNAR. 2 1 . Op . c i t , 8.

ALEXANDRU PADINA - T H E PAINTER 'S INTEGRATION INTO T H E INTER-WAR m S T O R I G R A P H Y OP T H E ROMANIAN PAINTING

Abstract

Alexandru Padina (1904-1992) is one of the most interesting Romanian painters f rom the generation post-Petraşcu and post-Pallady.

He also constitutes an interesting case of transgressing borderlines of ethnical l imi ts , al lowing us to b r ing more nuances to the concept of nat ional specificity.

Thus , A lexandru Padina was bo rn i n 1904 i n Romania ( in the town n a m e d Pad ina t h a t he a f t e rwards added to h i s p r ope r name) f r o m a Romanian mother (Adela Făluţă) and a Swiss father, established here i n Romania (Louis Moser).

Un t i l 1947, when he left Romania and established himsel f i n Zur ich where he died i n 1992, Alexandru Padina was considered and remained so u n t i l today, as one of the best interwar Romanian painters. After 1947, he d idn ' t change his style, cont inuing to paint i n Switzerland w i t h i n the same coordinates wh ich were defined beforehand i n Romania. Moreover he w i l l be integrated i n the Swiss contemporary pa int ing and occupies s t i l l today an honorable place i n the Swiss Dictionaries of Art .

www.mnir.ro

CONTRIBUŢII L A CUNOAŞTEREA ACTIVITĂŢII S C U L P T O R U L U I S P L R I D O N G E O R G E S C U .

Virg i l iu Z. Teodorescu

A c t i v i t a t e a desfăşurată p e n t r u înzestrarea f o r u l u i p u b l i c c u monumente în perioada d intre cele două războaie mondiale a antrenat la muncă o serie de artişti plast ic i care după cel de-al doilea război mondia l , d i n motive diverse, au in t r a t în conul de umbră sau au fost citaţi n u m a i tangenţial în diverse împrejurări. Ignoraţi de u n i i , cu bună ştiinţă, pen t ru a-i înlătura de la diverse competiţii, i a r de către alţii d i n lipsă de surse de informare s-a ajuns la o paradoxală situaţie de a f i azi amint i te n u m a i câteva nume, deşi în for publ ic , muzee şi colecţii sun t prezente lucrările lor. Nu odată necunoaşterea r e a l i z a t o r u l u i şi a creaţ i i lor sa l e determină subaprecierea une i lucrări, lăsarea ei în părăsire şi degradare. în actuala etapă se i m p u n e să întreprindem r e u n i r e a informaţiilor re fer i toare l a asemenea artişti sculptor i . Menţionăm că, în cazul l u i Spir idon Georgescu, a e x i s t a t ap roape a c u m t r e i d e c en i i o p r e o c u p a r e 1 de a întreprinde o incurs iune în evidenţierea unor monumente bucureştene, prilej de amint ire şi a altora. Considerăm necesar să aducem în atenţie câteva date de natură biografică, p r e cum şi evidenţiera în succesiunea cronologică a activităţii desfăşurate.

*

* *

Spirea George s-a născut 2 în Bucureşti la 29 decembrie 1887, părinţii f i i ndu- i Gheorghe Gheorghe şi Leanca Gheorghe, născută Petre. Tatăl său era de pe p l a i u r i p rahovene , f i u de ţăran d i n Poseşti. Venise l a oraş ocupându-se cu negoţul cu fructe ca precupeţ. S-a stabi l i t în m a h a l a u a 3

Spirea având ca vec in i oameni de aceiaşi meserie. Căsătorindu-se cu o bucureşteancă a avut şapte copii. Spirea a u r m a t cursu l p r imar la şcoala "Golescu"unde s-a făcut remarcat pentu ta lentul la desen. Directorul şcolii a sfătuit-o pe mama l u i Sp i ru să-1 înscrie4 la Şcoala de Arte şi Meserii. Sfatul a fost u r m a t şi astfel t imp de şase an i a învăţat scu lptura în l emn în cadru l Şcolii Super ioare de Arte şi Meser i i d i n Bucureşti. Ambianţa şi a a l to r discipl ine şi a unor valoroşi profesori l -au determinat să aspire spre alte or i zontur i . A avut ca profesori pe Ştefan Ionescu Va lbudea 5 şi Arcongello Figgini. Obţinând bune rezultate la ar ta decorativă şi ornamentală t indea spre ar ta monumentală. Au u r m a t însă cinci an i de activitate în domeniul

www.mnir.ro

252 VIRGILIU Ζ. TEODORESCU

artelor ornamentale aplicate în construcţii. A trecut p r i n ma i mul te ateliere preluând de la cei cu experienţă to t ceea ce s-a dovedit a- i f i u t i l şi în activitatea ulterioară de creator în arta monumentală. în anu l 1911 a plecat în Ital ia unde a frecventat în p r i m u l an cursuri le Academiei de Belle Arte d i n Cararra, ca apoi an i i doi şi t re i să-i urmeze în cadrul I n s t i t u t u l u i Superior Regal de Belle Arte d i n Roma. Demn de reţinut este şi fap tu l că în I ta l ia concomitent cu frecventarea cursur i lor a lucrat în t i m p u l l iber în atelierele l u i Augusto Pol ina d i n Carar ra şi a l u i Cesari Acvel l i d i n Roma unde a prat icat modelajul, montarea şi proporţionarea statui lor. în vacanţa d i n anu l 1913 f i ind în ţară a fost mobil izat şi a part ic ipat la campania de la sudu l Dunării în t i m p u l celui de-al doilea război balcanic. în luna iul ie 1914, după t e r m i n a r e a c u r s u r i l o r şi a examene lor , a r e ven i t în ţară. I z b u c n i r e a războiului care în scurt t imp a devenit o conflagraţie mondială l-a determinat să rămână în ţară în an i i neutralităţii f i ind deseori concentrat, reuşind însă să se dedice şi artei . în anu l 1915 i-a fost încredinţată arh i t ec tu lu i Nicolae Nenciulescu 6 proiectarea şi coordonarea lucrărilor t ea t ru lu i de vară-cinema "A lhambra"d in Bucureşti de pe strada Sărindar, azi Constant in Mii le. Acesta pent ru elementele decorative de la por ta lu l intrării şi a scenei, a recurs la tânărul sculptor Spir idon Georgescu. Acesta a modelat 7 cele două cariatide care flanchează scena obţinând la inaugurarea acestei grădini aprecierile, laudele spectatorilor impresionaţi de proporţiile şi detaliile anatomice. Deşi au fost realizate în tehnica s tucatur i i , compoziţia g ipsului , lianţii au asigurat în condiţi i le c l i m e i noas t r e păstrarea aces to ra . P u b l i c u l v i z i t a t o r a l expoziţiilor i-a p u t u t aprecia part ic iparea 8 la Expoziţia artiştilor în viaţă cu lucrarea "Cercetaş", piesă turnată în bronz. După in t ra r ea României în război a part ic ipat la campania militară, prilej p en t ru tânărul ar t i s t de a cunoaşte d i rec t t o t ceea ce a generat acest război. Suferinţa, bărbăţia, sp i r i tu l de sacrif iciu, camaraderia i -au fost dominantele, care apoi, porn ind de la sumarele schiţe l -au inspirat în realizarea unor lucrări care preconizau să redea demnitatea apărătorului gliei strămoşeşti. Demobilizat a trecut la o febrilă muncă dând c o n t u r la o sultă de lucrări d i n care 2 1 p e n t r u a organiza 9 în sala b ib l io tec i i d i n inc in ta A teneu lu i Român p r i m a expoziţie personală de sculptură în perioada 17 april ie - 13 ma l 1919. Precizăm că 18 piese făceau referinţă nemijlocită la ceea ce au adus poporu lu i român ani i războiului. Expoziţia a fost u n prilej ca pub l i cu l şi presa să cunoască şi să aprecieze creaţiile tânărului art ist . Reţinem 1 0 în acest sens formularea d in cronica l u i Iosif Nădejdel "...expoziţia tânărului sculptor este o relevaţie". O altă cronică a fost publicată 1 1 de cot id ianul V i i to ru l .

La Muzeul Judeţean Giurg iu , în secţia de istorie, se află expusă 1 2 o statuetă redând portetul l u i Ştefan Gheorgh iu 1 3 . Lucrarea este semnată şi datată: Spir idon Georgescu. 1919.

Ca u n corolar a l creaţiilor p i c t o r i l o j r ^ i s cu lp to r i l o r participanţi la marea conflagraţie în l u n a august 1919 a fost organizată 1 4 l a Bucureşti Expoziţia Naţională a Armatei . Spir idon Georgescu a participât cu lucrările:

www.mnir.ro

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA ACTIVITĂŢII LUI SPIRIDON GEORGESCU 253

"Avântul" şi "Capturarea u n u i t u n " , ambele evocând m o d u l c u m ostaşul român a acţionat pent ru apărarea vetrei strămoşeşti.

Abordând o tematică socială la ord inea z i le i Sp i r i don Georgescu a real izat o suită de lucrări redând atmosfera care l -a insp i ra t . I n v i t r i n a librăriei socialiste d i n strada Sf. Ionică nr . 5, în luna apri l ie 1921, S.G. a expus piesele: "Oratoru l " şi "Zgribuliţii"1 6.

în cea de-a XX I -a expoziţie a "T ine r ime ! A r t i s t i c e " , organizată în primăvara a n u l u i 1921 în capitală, catalogul îi menţiona part ic iparea cu lucrarea "în repaus" .Autorul in forma pe cei interesaţi că piesa turnată în gips era evaluată la 2.000 lei, iar în bronz la 3.000 l e i 1 6 .

I n v i t a t de s c u l p t o r u l Caro l S torck , preşedintele societăţii "Ce rcu l Artiştilor", la expoziţia de sculptură d in 1921 Spir idon Georgescu a e x p u s 1 7

lucrările "Parfumul" , "Internaţionala" şi "în repaus". Printre v iz i tator i a fost şi c omandan tu l r eg imentu lu i 2 1 Infanterie, care i-a comandat executarea 1 8

M o n u m e n t u l u i E r o i l o r aceste i unităţi. S p i r i d o n Georgescu a r ea l i za t m o d e l a r e a în pământ a m a c h e t e i v i i t o r u l u i m o n u m e n t , invitând 'pe beneficiari la 2 iul ie 1922 să o analizeze pent ru a putea trece la operaţiunile următoare. C o n d u c e r e a unităţi i a s o l i c i t a t a v i z u l de s p e c i a l i t a t e a M in i s t e ru lu i Culte lor şi Artelor, care l-a desemnat pe scu lp to ru l D u m i t r u Paciurea să se refere la calităţile machete i . Acesta, l a 5 iu l i e 1922 s-a deplasat la atel ierul a r t i s tu lu i , unde a p u t u t analiza lucrarea. F i ind plăcut impresionat a întocmit u n elogios raport. Ulterior s-a p u t u t trece la turnarea în gips şi apoi în bronz a componentelor v i i t o ru lu i monument . La 9 ianuarie 1923 în faţa clădirii M in i s t e ru lu i de Război a fost organizată solemnitatea dezvelirii acestui m o n u m e n t 1 9 .

Dorinţa de a eterniza pentru generaţiile viitoare Ac tu lu i Un i r i i de la 28 noiembrie 1918 i-a imob i l i za t 2 0 pe românii bucovineni să declanşeze o amplă acţiune menită să devină monumentu l Un i r i i care u r m a să fie amplasat în oraşul Cernăuţi. în scopul def inir i i real izatorului s-a lansat u n concurs, care a antrenat în competiţie pe artiştii scu lptor i şi arhitecţi : Theodor Burcă, Vasile Ionescu-Varo, loan C. Dimitriu-Bârlad, Horia Miclescu, Ion Mateescu şi I o n D. T r a i a n e s c u . în ultimă instanţă J u r i u l a a c o r d a t r ea l i z a r ea a n s a m b l u l u i artiştilor Theodor Burcă (piesa centrală şi componente le hemiciclului) şl Spir idon Georgescu ("Zimbrul" călcând în picioare s imbolu l heraldic a l Austriei ) .

în primăvara a n u l u i 1922 S p i r i d o n Georgescu a fost p r e z e n t 2 1 în cad ru l expoziţiei organizată de "T iner imea Artistică". C u acest pr i le j în revista Flacăra a fost publicată 2 2 cronica l u i N.Porâ în care era evidenţiată creaţia l u i Spir idon Georgescu.

Arh i tec tu l Iorgu C i o r t a n 2 3 şi scu lptoru l Spir idon Georgescu sol ic i tau în luna apri l ie 1922 conduceri i Ateneului Român progamarea sălii I I I pen t ru deschiderea une i expoziţii de arhitectură şi sculptură în luna april ie 1923.

Ana l i za programărilor a pe rm is obţinera p e n t r u l u n a m a i 1923 . Ulterior au renunţat, solicitând programarea pen t ru l u n a noiembrie. Alte

www.mnir.ro


încurcături organizatorice l -au determinat să solicite d in nou u n spaţiu de expunere. Rezoluţia preciza:"Se acordă sălile 2-3 p e n t r u care s-a p r i m i t 21.000 lei" . Expoziţia a fost deschisă în perioada 1-25 noiembrie 1923. O semnificativă apreciere a fost formulată 2 4 de Horia Iglroşeanu 2 5 în revista "Clipa". Reţinem şi reacţia cronicarulu i de la L'Independence Roumain, care a t recut în revistă exponatele a r t i s tu lu i s cu lp to r 2 6 .

U n a d i n p r ime l e comenz i f i n a l i z a t e 2 7 a fost cea p e n t r u c o m u n a Găiceana d in judeţul Bacău. Locuitori i aşezării, cu spr i j inu l celor d i n judeţ au comandat u n monument pentru a c inst i memoria eroilor d i n războiul de independenţă şi d in p r i m u l război mondial . Amplast în centru l localităţii are aşezat pe u n t r u n c h i u n v u l t u r cu aripile larg desfăcute protejând steagul ţării, piesă turnată în bronz.

O altă comandă 2 8 a fost a oraşului Dorohoi pent ru cinstirea eroilor d in p r i m u l război mondia l . U n u l în cen t ru l localităţii, în faţa Primăriei, iar a l doilea în c im i t i ru l Eroilor. Pr imul a fost a t r ibu i t spre realizare l u i Spir idon Georgescu. Amplasat în centrul une i piaţete pe u n soclu bine proporţionat are în compunere următoarele piese: o statuie redând u n ostaş cu arma în mână porn ind în avântul u n u i atac, două reliefuri înalte cu scene de război, două plăci comemorative evocând pe cei 6282 morţi d i n judeţul Dorohoi căzuţi pe câmpul de luptă. Toate aceste componente au fost turnate în bronz la "F-ca V.V.Răşcanu,1924". Atât statuia cât şi reliefurile sunt semnate: "Sp. Georgescu" . Considerăm necesar să s u b l i n i e m că pe faţa principală a m o n u m e h t u l u i inscripţia face referinţă la sacr i f ic i i le an i l o r 1916 -1921 , incluzând şi p i e rder i l e su fe r i t e p r i n i m i x t i u n i l e u l t e r i o a r e . Dezvel i rea m o n u m e n t u l u i este atribuită a n u l u i 1926.

în " S a l o n u l O f i c i a l " organizat de M i n i s t e r u l A r t e l o r în a n u l 1924 Spir idon Georgescu a part ic ipat cu lucrarea "în repaus", piesă turnată în b r o n z 2 9 . To t în a n u l 1924 a avu t şi o expoziţie personală. C a l e n d a r u l Minerva, 1925, a reprodus 3 0 , două d in lucrările sale d in această expoziţie. Ne r e f e r i m l a lucrările "în r e p a u s " şi " G o r n i s t u l . " Aceeaşi publicaţie menţiona 3 1 par t i c iparea l u i Sp i r i don Georgescu şi a l u i Caro l S to rck la expoziţia organizată de "Cercul A r t i s t i c " 3 2 .

în primăvara a n u l u i 1924 Şcoala Ofiţerilor de Geniu d i n Bucureşti a p u b l i c a t condiţiile c o n c u r s u l u i m e n i t a de f in i pe v i i t o r u l rea l i za tor a l m o n u m e n t u l u i E r o i l o r Gen iş t i 3 3 . C o m i s i a care a a n a l i z a t pro i ec te l e prezentate era formată d i n p a t r u artişti p last ic i şi c inc i ofiţeri. Cei p a t r u artişti e r a u : s c u l p t o r i i D i m i t r i e Pac iurea , D u m i t r u D e m e t r e s c u , I o n Iordănescu şi a rh i t e c tu l Iorgu C io r tan . Comisia i -a acordat l u i Sp i r idon Georgescu p r e m i u l I în valoare de 25.000 le i şi execuţia m o n u m e n t u l u i . A m p l o a r e a lucrării, sume l e necesare p e n t r u execu ta r ea în m a t e r i a l de f int iv au rec lamat m a l mulţi an i , reuşindu-se ca în 29 iun ie 1929 să aibă loc dezvelirea m o n u m e n t u l u i . Pentru strângerea de f o n d u r i au fost organizate diverse acţiuni, inc lus iv impr imarea şi lansarea de cărţi poştale i lus t ra t e .

www.mnir.ro


Pr in preconizatul amplasament, deschiderea pieţei de la intersecţia u n o r i m p o r t a n t e a r t e r e de circulaţie, p r e c u m şi p r i n c o m p o n e n t e l e compoziţiei m o n u m e n t u l a fost conceput ca o amplă lucrare . D o m i n a n t " L e u l " a fost r eda t stând b i r u i t o r pe trofeele c a p t u r a t e de l a i n a m i c . Proporţiile acestei piese sun t impresionante. Având înălţimea de 4,40 m . şi lungimea de 5,40m.

G r e u t a t e a aceste i piese este de 6 .000 k g . Corespunzător a fost rezolvată şi problema celor 4 ostaşi plasaţi la colţurile soc lu lui ca protectori şi în relaţie cu reliefurile. Fiecare ostaş are înălţime de 2,20m. şi cântăreşte 1200 k g . '

La salonul "Cercului Art ist ic" organizat în anu l 1925 la Ateneul Român a prezentat 3 4 lucrări ca: "Prometeu", "Motiv Funerar", "Cap", u l t ima lucrare f i ind turnată în bronz.

Declanşarea acţiunii pentru realizarea monumentu lu i Eroi lor Aeru lu i l-a antrenat şi pe Spir idon Georgescu care a conceput 3 5 o machetă care după expunerea p e n t r u jur izare a fost reprodusă 3 6 în "Ilustraţiunea" d i n a n u l 1926. J u r i u l c oncu r su lu i p e n t r u desemnarea câştigătorului-realizator a l monumentu lu i -a acordat u n u l d in premi i l u i Spir idon Georgescu.

în decursul ani lor Spir idon Georgescu a realizat monumente funerare care au fost amplasate în diverse cimit ire. în c im i t i ru l Bel lu a fost aşezat în anu l 1926 b u s t u l T icu Comănescu 3 7.

A r t i s t e i Ang io l ina Santocono, desenatoare pred i lec t a e lemente lor f lorale - realizări cu caracter d idact ic - azi major i ta tea c ons t i tu indu - s e p a t r i m o n i u l u i m u z e u l u i Grădinii Botanice, i -a c onsac ra t 3 8 două lucrări. Prima este u n relief redând portretul acesteia. Piesa a fost semnată şi datată, în faţă jos: "Sp. Georgescu 1927". U n exemplar t u m a t în gips pat inat este păstrat în Muzeul Grădinii Botanice. A doua lucrare este u n bus t t u m a t în gips care în anu l 1936 a fost donat de către Angiolina Santocono Muzeulu i Alexandru Saint Georges 3 9.

Ion V i t i a n u 4 0 în cronica publicată în 1927 în revista Clipa a real izat 4 1 o analiză a activităţii l u i Spir idon Georgescu. Referindu-se la lucrările acestuia el nota : "...şlefuite, s u n t f i n dăltuite. E l este zugrăvitorul sufletesc ca şi trupesc al amănuntului şi a l nuanţei, dăltuieşte, cizelează cu delicateţea u n u i f i n giuvaergiu, redând amănunţit cei ma i imperceptibi l i muşchi şi cele ma i fine l i n i i ale t r u p u l u i " . în anu l 1928 au avut loc concomitent în inc inta A teneu lu i Român două ample acţiuni art is t ice . Pr ima a fost organizarea S a l o n u l u i A t eneu lu i Romîn la care au fost r eun i t e lucrări ale artiştilor decedaţi p recum şi a celor în viaţă. Sp i r idon Georgescu a p a r t i c i p a t 4 2 cu două lucrări: "Portretul a rh i t ec tu lu i I.C."/Iorgu Ciortan/, piesă turnată în bronz şi "Portretul pub l i c i s tu lu i C . "/Cr id im/ 4 3 , t u m a t în gips.

A d o u a acţiune a fost Sa l onu l artiştilor s c u l p t o r i români l a care Sp i r idon Georgescu a expus 5 lucrări: "Portetul dr . I.St.F."/Furtună/ 4 4; "Portretul d r . I " ; "Portretul L I " ; "Prometeu", "Vagabondul". U l t ima lucrare a fost achiziţionată pentru Pinacoteca Ateneului Român.

www.mnir.ro


Tot în a n u l 1928, în l u n a decembrie, a p a r t i c i p a t 4 5 şi la expoziţia C e r c u l u i A r t i s t i c c u nouă lucrări " B a b a O a r b a " (bronz ) ; " B u s t u l d r . S ig ismund" (bronz); "Bus tu l dr. I.St.Furtună"; "Bus tu l pub l i c i s tu lu i Cr id im" ; două fragmente d i n m o n u m e n t u l Geniului;"Fumătorul"(bronz);"în repaus" (bronz); "Petronius" (bronz).

La Codlea, judeţul Braşov, a fost dezvel i t 4 6 în anu l 1928 u n monument dedicat c ins t i r i i eroilor d i n p r i m u l război mondial . în acest caz este obelisc.

O menţiune interesantă o găsim în rev ista C l ipa editată de Hor ia Igiroşeanu, respect iv că în colecţia artistică a l u i I.Gr.Perieţeanu erau r e u n i t e 4 7 ma i mul te lucrări ale l u i Spir idon Georgescu.

La expoziţia "Ce r cu lu i A r t i s t i c " deschisă la 16 decembrie 1929 în saloanele "Regele Miha i Γ d i n calea Victoriei nr . 5 pr intre expozanţi a fost şi Spir idon Georgescu 4 8 .

La Govora , în faţa P a v i l i o n u l u i Băilor a fost a m p l a s a t 4 9 b u s t u l evocîndu-1 pe "medic general N .Zor i l eanu l848-1921 , p r i m u l cercetător şi întemeietor medical a l Băilor Govora", după c u m este menţionat pe soclul monumen tu lu i . Lucrarea a fost turnată în bronz, având la spate menţiunea "Spir idon Georgescu. str. Acvilei nr .39, B u c . 1929"

în local i tatea Dascălu-Creaţa d i n judeţul Ilfov, în a n u l 1929 a fost dezvel i t m o n u m e n t u l ero i lor d i n p r i m u l război m o n d i a l , a m p l a s a t 5 0 în apropierea şcolii d i n localitate. Pe u n soclu bine proporţionat se află statuia ostaşului român redat i n postura de apărător folosind pa tu l puştii pent ru a lovi inamicu l . U n relief redă o scenă de luptă. Ambele piese sun t turnate în bronz.

Pentru famil ia P lopeanu 5 1 a realizat u n monument care a fost aşezat la mormântul d in c im i t i ru l Bel lu.

în c im i t i ru l Ghencea-Civil se află bus tu l , t u rna t în bronz "Gh. Russe avocat 1881-1930, fost ajutor de pr imar a l sectorului I I I A lbastru" . La spate are menţiunea: "Sp. Georgescu, str. Aqui la 39, Bucureşti", iar pe p l i n t în stânga este ştanţat: "Turnătoria în ceară pierdută Gh.Dănilă".

La a l do i l ea Sa l on a l A t e n e u l u i Român o rgan i za t în pe r i oada 1 decembrie 1929-26 ianuarie 1930 Spir idon Georgescu a pa r t i c i pa t 5 2 cu u n fragment d i n monumentu l Geniului .

A m a m i n t i t a n t e r i o r de a t r i b u i r e a de către j u r i u a real izăr i i m o n u m e n t u l u i dedicat c ins t i r i i eroilor genişti. La 29 iunie 1929 a avut loc solemnitatea dezvelirii, în cadru l unor manifestări de amploare naţională. A m p l a s a t l a intersecţia b u l e v a r d u l u i G e n i u l u i c u b u l e v a r d u l A r m a t a Poporului , arteră rebotezată d i n 1996 I u l i u Man lu , are o largă deschidere spre Palatul Cotroceni şi Grădina Botanică. în compunera m o n u m e n t u l u i găsim într-o fericită distribuţie re l i e fur i care redau episoade d i n t i m p u l campaniei evidenţiind contribuţia acestei arme la susţinerea luptelor. Patru s t a t u i străjuiesc cele p a t r u colţuri ale s o c l u l u i . Ele r e d a u ostaşi d i n Compunerea a r m a t e i g e n i u l u i , respect iv u n p ion ie r , u n pon ton i e r , u n transmistonlst şi u n m i l i t a r d i n trunele de căi ferate. Pe mas i vu l soclu se află

www.mnir.ro

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA ΑσπνπΑτη LUI SPIRIDON GEORGESCU 257

amplasat "Leul", s imbolu l cura ju lu i , consacrat în conştiinţa flecarul român ca apărător de glie strămoşească. Pe faţa principală a s o c l u l u i au fost dăltuite în piatră cuvintele ce se constituie mesajul către vi i torime: "Spuneţi generaţiilor viitoare că no i am făcut suprema Jertfă pe câmpurile de bătălie p e n t r u întregirea n e a m u l u i " 5 3 . Atât p e n t r u participanţii la so lemnitatea dezvelirii cât şi pentru cei care trec de a tunc i pe lângă acest monument el a devenit loc şi obiectiv de referinţă şi meditaţie 5 4.

La al III-lea Salon al Ateneului Român organizat în perioada decembrie 1930-21 ianuarie 1931 Spir idon Georgescu a prezentat "Portretul sc r i i t o ru lu i P.D."/Petre D u l f u / 5 5 .

în a n u l 1930 a fost d e z ve l i t 5 6 şi m o n u m e n t u l I n f a n t e r i s t u l u i d i n Bucureşti, amplasat într-un scuar la intersecţia Sp la iu lu i Independenţei cu B u l e v a r d u l Cot rocen i . Lucrarea care se încadra la t i m p u l respect iv c u proporţiile s c u a r u l u i , considerăm că, eventua l , p u t e a ono ra o u n i t a t e militară sau c e n t r u l u n e i localităţi c u resurse m u l t m a i modeste decât capitala Româiei. Să n u uităm că în acei ani , depăşind dificultăţile de natură materială şi, n u numa i , s-a reuşit să se declanşeze şi respectiv finalizeze acţiunile care au adus cinstea cuvenită, de nivel naţional Eroi lor Aeru lu i , Eroilor Sanitar i , Eroi lor Armei Geniului , Corpulu i Didactic şi chiar a l eroilor armei Infanteriei. Păgubitoare este şi actuala inscripţie a cărui text este ilogic d i n p u n c t de vedere cronologic: "Ero i lor căzuţi la Mărăşeşti 1916-1918". Lupte în zona au fost în an i i 1916-1917, dar în 1918 ?

Reven ind l a componente le m o n u m e n t u l u i remarcăm următoarea distribuţie: pe u n piedestal adosat s o c lu lu i se află u n v u l t u r c u ar ip i l e desfăcute care protejează sabia de la picioarele sale. Pe soclu este s ta tu ia care redă u n ostaş în avântul lovir i i i namicu lu i cu pa tu l armei. Aceste piese au fost turnate în bronz.

A c t u a l a v a l o r i f i c a r e a t e r e n u l u i l i m i t r o f a d u s l a s u f o c a r e a m o n u m e n t u l u i , l a rea l izarea u n e i situaţii ch i a r h i l a r e . Reamenajarea, amp l i f i c a r ea staţiei Peco a d u s l a acoper i rea pe rspec t i v e i spre acest monument . Ma i m u l t , postura ostaşului poate acum sugera gestul l u i de apărare faţă de cei care i -au agresat acest mic ter i tor iu . Ne întrebăm dacă ceea ce s-a întreprins s-a făcut cu avizările cuvenite, iar dacă da, care este competenţa celor care eventual le-au dat . Ştiut este că monumente le se bucură de u n spaţiu de protecţie şi totuşi incompetenţa este triumfătoare. Au t r e c u t şi a u văzut ce f ina l i ta t e a a vu t necugetata semnătură (dacă există?). Poate că avem şi în acest caz cu u n act premeditat, făcând parte d i n concertul de agresive la adresa monumente lor şi a istorie i României. Cert este că ceva trebuie întreprins în acest caz pent ru a "salva" monumen tu l . Poate o reamplasare a l u i s-ar dovedi justificată, costându-i pe iniţiatorii agresiunii m u l t ma i puţin decât au investit în "modemizarea"staţiei Peco. U n s t u d i u de caz ar p u t e a deven i p e n t r u M i n i s t e r u l C u l t u r i i , M i n i s t e r u l Lucrărilor Publice şi Amenajării Ter i tor iu lu i , Direcţia de Sistematizare d i n cadrul Primăriei Capitalei, inclusiv presa u n prilej de a înţelege că pent ru

www.mnir.ro

258 V1RGILIU Ζ. TEODORESCU

monumentele de for publ ic este imperios să se acorde o atenţie la care mulţi factori au responsabilităţi şi că ceea ce a funcţionat cu bune rezultate între cele două războaie se impune să redevină o realitate şi a ani lor noştri. Ne refer im la menirea pe care a avut-o Comisia Superioară a Monumente lor Publice de a studia şi aviza fiecare monument , inclusiv amb iantu l său şi de a - i urmăr i s o a r t a ul ter ioară. A z i , neavând u n a s e m e n e a c o l e c t i v interdiscipl inar, problema este scăpată de sub control . în amint irea de ma i sus a unor instituţii, am făcut conştient abstracţie de mis iunea nobilă care revine M in i s t e ru lu i Apărării Naţionale. A m considerat că cel puţin pen t ru monumente le dedicate c ins t i r i i eroilor, deci şi pen t ru acest monument , îi revine mis iunea de a le avea permanent în atenţie, asigurându-le protecţia şi p u n e r e a l o r în evidenţă c u m se c u v i n e , i n c l u s i v o r g a n i z a r e a u n o r manifestări, publicarea unor cărţi poştale i lustrate, pl iante, micromonografi i , b r e l o cu r i , d iapozit ive care să le prez inte ca mesaj de la înaintaşi către vi i tor ime. în acest context societatea "Cu l tu l Eroilor", instituţie atât de activă şi cu rezultate remarcabile pană la desfiinţarea ei de ocupanţii României după 1944, se impune a f i revitalizată pentru ca noile generaţii să înveţe ce este u n monument , cine şi pentru ce a fost făcut, ce ne transmite şi c u m trebuie să-1 predăm celor de mâine. Şi, în acest caz este imperios necesar să luăm aminte la sfatul dat de savantul şi patr io tu l Nicolae Iorga: "Puneţi copii în faţa monumente lor , în care este încorporată istoria. . . şi în felul acesta istor ia poporu lu i n u va ma i f i o materie de învăţat pe de rost astăzi şi de u i ta t mâine, ci u n element de putere şi iniţiativă în suf letul fiecăruia dintre ei".

între 15 februarie - 15 martie 1931 "Cercul Art ist ic" a reun i t în cadrul u n e i expoziţii realizările artiştilor societar i şi ale celor invitaţi. Sp i r idon Georgescu a expus"Reg imentu l 32 Mircea" , evaluată la 120.000 le i ; u n f ragment d i n m o n u m e n t u l E ro i l o r G e n i u l u i , eva luat de 25 .000 le i ; "în r e p a u s " , evaluată l a 7 . 0 0 0 l e i ; "După u n m i l e n i u " ; " P r o m e t e u " şi "Fumătorul", evaluate la 15.000 lei fiecare, toate lucrările f i ind turnate în b ronz 5 7 .

Presa d in toamna anu lu i 1931 a consemnat participarea l u i Spir idon Georgescu şi la Sa l onu l de toamnă. V . B . 5 8 f o rmu la în z i a r u l Un i v e r su l aprecieri la adresa l u i Spir idon Georgescu.

în c i m i t i r u l B e l l u în primăvara a n u l u i 1931 a fos t a m p l a s a t 5 9

monumen tu l dedicat ma io ru lu i Miha i l Izvoranu. în acest caz este o lucrare dăltuită în piatră.

La 2 8 i u n i e 1931 l a Lugo j a a v u t loc s o l e m n i t a t e a d e z v e l i r i i 6 0

m o n u m e n t u l u i g e n e r a l u l u i l o a n D r a g a l i n a . în c o m p u n e r e a a c e s tu i a remarcăm modu l c u m a fost conceput soclul sugerând în partea inferioară u n sarcofag roman pe feţele căruia au fost încasetate panour i cu rel iefuri redând pe generalul loan Dragalina rănit, dar continuând a da ordine pentru conducerea lupte i pent ru a stopa înaintarea inamicu lu i . U n alt relief evocă o scenă de luptă. Textele oferă c i t i t o ru lu i o succintă biografie a genera lu lu i 6 1 .

www.mnir.ro


Pe soclu, în faţă, deasupra Inscripţiei def initori i a monumentu lu i , se află o reun iune de steaguri şi săbii încrucişate, iar pe soclu b u s t u l generalului . Toate aceste componente au fost turnate în bronz.

în a n u l 1932 Sindicatul Artelor Frumoase, a cărui membru era de la înfiinţare în anu l 1921, a iniţiat o serie de expoziţii menite să popularizeze activitatea membr i lor şi în unele cazuri să susţină căminele de odihnă şi creaţie de la Balcic, Domneşti şi Sâmbăta de Sus. La Expoziţia de pictură şi sculptură a S ind icatu lu i Artelor Frumoase (SAF), organizată între 30 april ie -25 m a i 1932 s c u l p t o r u l S p i r i d o n Georgescu a e x p u s 6 2 o "Statuetă" şi lucrarea "Fumătorul".

Locuitor i i d i n comuna Dudeşti Cioplea, azi integrată p r i n extinderea oraşului Bucureşti devenind cartier al acestuia, i -au comandat l u i Spir idon Georgescu real izarea 6 3 u n u i monument dedicat c inst i r i i eroilor. Pe parcursu l deceniilor care au urmat , monumentu l a cunoscut şi momente de restrişte f i i nd la u n moment dat retras d i n fo ru l pub l i c p en t ru a f i "depozitat" în c u r t e a u n u i C o m i s a r i a t M i l i t a r . După d e f i n i t i v a r e a c a r t i e r u l u i de l a intersecţia arterelor de circulaţie d in zona Nicolae Grigorescu a fost readus în foru l publ ic . în compunerea monumen tu lu i remarcăm statu ia ostaşului român redat în p o s t u r a de p a r t i c i p a n t l a atac, re l i e fu l care sugerează d r a m a t i s m u l confruntării forţelor beligerante, panour i cu numele eroi lor căzuţi la datorie. Toate acestea f i ind turnate în bronz. Relieful este semnat şi da ta t dreapta jos: "S. Georgescu 1932", iar în stânga are ştanţat t ex tu l : "Fabrica V.V. Răşcanu Bucureşti".

în perioada 27 april ie - 15 ma i 1933 la expoziţia "Cercului Art ist ic" , organizată în sala Mozart, Spir idon Georgescu a expus 6 4 lucrarea "Z imbru" .

în a n u l 1933 au fost dezvelite monumente le eroi lor d i n localităţile Tudora, judeţul Botoşani şi Fundulea, judeţul Ilfov. Pr imul a fost amp lasa t 6 5

în parcul d i n centru l localităţii. Soclul, în partea inferioară, este purtător a pa t ru reliefuri redând scene de luptă, iar pe panour i de marmură plasate în partea superioară a soc lului au fost dăltuite numele eroilor. în perioada de după 1947, placa cu inscripţia care definea monumentu l a fost înlăturată. Pe soclu este statuia ostaşului român apărător a l f runtar i lor ţării, lovind cu pa tu l puştii pe atacator. Atât statuia cât şi reliefurile sunt turnate în bronz.

A l doilea monument , cel de la Fundulea, a fost conceput în aceiaşi manieră. E l ste dedicat: "Eroilor noştri" a căror fapte au fost consemnate în Dobrogea, Ardeal. Oituz, Mărăşti, Mărăşeştl 6 6.

U n concept a l cata logului Expoziţiei de pictură, sculptură, gravură, argitectură şi fotografie artistică, patronată de Cenaclul Idealiştilor ne oferă 6 7

câteva informaţii biografice despre artiştii participanţi, p recum şi t i t l u r i l e lucrărilor prezentate. Spir idon Georgescu a part ic ipat cu "Bouru l Moldovei" lucrare evaluată la 12.500 le i . Expoziţia a fost deschisă în per ioada 19 februarie - mart ie 1933.

Localităţile Gogoşari, Drăghiceanu şi Rădeşti d i n judeţul Vlaşca au iniţiat în anu l 1929 ridicarea u n u i monument pent ru cinstirea eroilor d i n

www.mnir.ro


aceste aşezări. în l u n a Iulie 1932 acţiunea a fost finalizată6 8. în compunerea acestui s imbol a l recunoştinţei au fost integrate: pe soclul realizat cu piatră albă d i n Dobrogea a fost plasat u n relief redând o scenă de luptă şi alte trei plăci cu numele celor 142 de eroi d i n localităţile amin t i t e . Pe soc lu este s ta tu ia ostaşului român izbind cu arma. Dramat i smul scenei este subl iniat de detal i i ce definesc sacri f iciul pen t ru a transpune în realitate chemarea "Pe aici n u se trece". Ne referim la cămaşa sfâşiată, pa tu l armei rup t .

în oraşul Alexandria în anu l 1934 pent ru realizarea u n u i monument al e ro i l o r a fost f inalizată 6 9 l u c r a r e a contractată l a 14 septembr ie 1932. Amplasat iniţial în parcul oraşului, acum a fost reamplasat 7 0 în faţa clădirii Prefecturi i judeţului Teleorman. Componentele tu rna t e în bronz la f i rma V.V.Răşcanu d i n Bucureşti au fost recepţionate de membr i i comite tu lu i de iniţiativă la 31 mart ie 1934. Ne referim la cele 4 reliefuri plasate în partea de jos a soclului , trofeele mi l i tare şi r amura de laur, medal ionul regina Maria şi statuia. U n u l d i n rel iefuri evocă scene de luptă, iar statuia redă u n ostaş în uniformă de campanie ţinând cu mâna stângă arma la picior, iar cu dreapta steagul României. Pe o placă de marmură au fost dăltuite cuvintele:"Eroilor alexandrenl recunoştinţă"

în a n u l 1935 Sp i r idon Georgescu a par t i c ipa t la Sa lonul Ateneului Român organizat în perioada 18 m a i - 18 iunie unde a expus 7 1 lucrările:"în repaus" şi "Vagabondul", iar la Brăila unde a fost organizată i n perioada 6 iul ie - 6 august "Luna Brăilei" a expus piesa "Z imbru l " , lucrare turnată în b ronz 7 2 .

La Valea Voievozilor, judeţul Dâmboviţa la 1 noiembrie 1936 a avut loc solemnitatea dezveliri i m o n u m e n t u l u i dedicat c ins t i r i i eroilor, r id icat pr in strădania comietu lu i pa roh ia l 7 3 . Componantele sculpturale au fost turnate i n bronz la firma V.V. Răşcanu.

Sfârşitul a n u l u i 1936 începutul a n u l u i 1937 l -a trăit în condiţiile satisfacţiilor pe care i le-a oferit în organizarea 7 4 une i no i expoziţii personale în sala Mozart. în această împrejurare el a realizat o cuplare cu desenele Angeollnei Santacono, cei doi expozanţi f i ind gazde la vernisajul d in ziua de 20 decembrie.

Pentru localitate Slnteştl d i n judeţul Ilfov a rea l i za t 7 5 u n impunător monument a l eroilor amplasat pe axu l şoselei spre Vidra p r i n realizarea în acest scop a une i zone verzi protejată de u n impunător gard executat din piatră şi metal , azi parţial atacat de agresivitatea circulaţiei rutiere. Soclul m o n u m e n t u l u i a fost executat cu beton armat şi placat cu piatră albă de Albeşti-Câmpulung, actua lu l judeţ Argeş. Componentele sculpturale au fost turnate în bronz la firma Gh. Dănilă în an i i 1936-1937. Pe feţele laterale ale soc lu lu i au fost montate două reliefuri redând u n atac la baionetă a ostaşilor români şi respectiv o şarjă de cavalerie. Pe faţa principală se află o placă cu textu l : "Morţi pentru Patrie 1916-1919".în u l t i m i i an i a m a i fost adosată o placă de marmură cu inscripţia: "Ero i i Patriei în al 2-lea război 1941-1945" având şi menţiunea: "Decembrie 1989 1 Erou"

www.mnir.ro


Pe soclu se află s ta tu ia ostaşului roman, i n un i f o rma de campanie, ţinând în mâna dreaptă drape lu l României, ia r cu mâna stângă a rma la picior. M o n u m e n t u l Eroi lor d i n localitatea Sinteşti a fost dezvelit în a n u l 1937.

La T u r n u Măgurele, Judeţul T e l e o rman i -a fost încredinţată l u i Spir idon Georgescu real izarea 7 6 u n u i monument a l Eroi lor p en t ru inc in ta C i m i t i r u l u i de Onoare, unde au fost reuni te osemintele d i n zonă a celor căzuţi la datorie în an i 1916-1918. Monumentu l a fost realizat în an i i 1936¬1937 cu contribuţia materială a Prefecturii judeţului, a Primăriei oraşului şi a Garn izoane i M i l i t a r e . Soc lu l a fost p lacat cu piatră artificială, având deasupra plasat u n v u l t u r cu aripile larg desfăcute, piesă turnată în bronz, în j u r u l m o n u m e n t u l u i se află morminte le a 30 de ostaşi români, 30 de ostaşi inamic i iar în cr ipta m o n u m e n t u l u i au fost depuse osemintele a 76 de ostaşi neidentificaţi.

La Lehliu, judeţul Ialomiţa, la 16 august 1933 s-a hotărât realizarea 7 7

u n u i monument pentru cinstirea eroilor. La a doua licitaţie s-au prezentat trei concurenţi. Comitetul de iniţiativă a acceptat oferta l u i Spiridon Georgescu care a solicitat pentru lucrare suma de 150.000 lei. S-a preconizat realizarea u n u i soclu de beton placat cu piatră de Albeşti-Câmpulung cu înălţimea de 4 m„ o statuie a ostaşului român, u n relief, două plăci cu numele eroilor, o placă cu textul: "Eroilor noştri 1916-1918",o placă cu dedicaţia, data edificării şi numele membr i lor comi te tu lu i de iniţiativă. Spir idon Georgescu a realizat şi două platforme pentru t u n u r i de epocă care să încadreze monumentul . Elementele sculpturale au fost turnate în bronz. Lucrarea a fost finalizată în anu l 1937, iar sfinţirea a avut loc în anul 1938.

Garnizoana Militară d i n oraşul Făgăraş s-a adresat în septembrie 1938 Comisiei Superioare a Monumentelor Publice solicitând aprobarea pent ru a r id ica în apropierea cetăţii Făgăraş, lângă m a l u l exter ior a l şanţului de apărare, b u s t u l care să o evoce pe Doamna Stanca, soţia l u i M iha i Viteazul, materializându-se pe această cale, una d i n iniţiativele profesorului Nicolae Iorga, formulată în anu l 1935. Comitetul de iniţiativă a lansat o colectă, cu care prilej a fost strânsă suma de 100.000 le i . Comanda a fost lansată 7 8

către Spir idon Georgescu .Acesta a încredinţat realizarea soc lu lui în piatră în atelierul Petre Bălan d i n Craiova. în luna septembrie 1938 b u s t u l realizat de Spir idon Georgescu fusese adus şi depus în inc inta B i r o u l u i de Recrutare d i n l o c a l i t a t e în l u n a o c t o m b r i e acţiunea a fos t avizată de C o m i s i a Superioară a Monumentelor Publice.

La Brăneşti , judeţul Dâmboviţa l a 15 a u g u s t 1938 a a v u t loc solemnitatea dezve l i r i i 7 9 Monumentu lu i Eroilor. Lucrare de amploare, având soclul de beton placat cu piatră de Albeşti-Câmpulung, are în partea de jos casetări în care au fost plasate două reliefuri şi două plăci cu numele celor 66 de eroi. Reliefurile redau scena u n u i atac la baionetă a l ostaşilor români şi respectiv o luptă în tranşee. Pe faţada principală, în partea superioară se află o altă placă cu textul : "Eroi lor noştri 1916-1919". Pe soclu a fost aşezată

www.mnir.ro

262 VIRGIUU Ζ. TEODORESCU

s ta tu ia ostaşului român redat în pos tura de apărător, lov ind i nam i cu l cu pa tu l armei.

Localitatea Căţelu, azi încorporată în per imetrul oraşului Bucureşti, a iniţiat cinstirea eroilor p r i n real izarea 8 0 u n u i monument , amplasat în centrul comunei , chiar pe axu l şoselei. Are în compunere următoarele elemente: u n soclu de beton placat cu piatră având pe faţa principală adosat u n relief redând o scenă de luptă, iar pe soclu u n ostaş cu uniformă de campanie, ţinând în mâna dreaptă ridicată d rape lu l , i a r cu stânga a r m a la picior. Ambele piese a u fost turnate în bronz.

în a n u l 1938 Spir idon Georgescu a prezentat 8 1 la a 38-a expoziţie a societăţii "Tinerimea Artistică" lucrările:"Portetul sc r i i t o ru lu i Petru B e l l u " 8 2 şi "Porterul preo tu lu i Petrică", ambele piese f i ind turnate în bronz.

Considerăm semnificativă reacţia l u i Spir idon Georgescu minifestată8 3

în coloanele z i a r u l u i " U n i v e r s u l " în care a l u a t o poziţie dură faţă de realizarea scu lp to ru lu i Oscar Han pent ru oraşul Chişinău. în cadru l rubr ic i i " T r i b u n a Liberă" S p i r i d o n Georgescu se referă l a m o d u l c u m a fost concepută s ta tu ia regelui Ferdinand. A avut posibil itatea să o analizeze cu p r i l e j u l e x p u n e r i i l a A t e n e u l Român înainte de a f i expediată către beneficiari. E l o considera ca necorespunzătoare, dezaxată, o compromitere a s cu lp tu r i i româneşti.

Catalogul editat de către S indicatu l Artelor Frumoase (S.A.F) pentru expoziţia realizată în cadrul Lun i i Bucureştilor d i n perioada 17 iunie-17 iulie 1939 îl menţionează 8 4 pe S p i r i d o n Georgescu c u lu c ra r ea "Prometeu" , evaluat la 8.000 lei.

C u pr i l e ju l organizării celei de a IV-a expoziţii a S ind ica tu lu i Artelor F rumoase în per ioada 5 no i embr i e -1 decembrie 1939 a e x p u s 8 5 b u s t u l regelui Carol al-II-lea.

în colecţia Muzeulu i de Artă d i n Târgu J i u se află 8 6 u n bus t definit: "Bătrână". Lucrarea este turnată în bronz. Este semnată şi datată:"Spiridon Georgescu, 1939".

în perioada 7-30 noiembrie 1940 Spir idon Georgescu a pa r t i c i pa t 8 7 la a 50-a expoziţie a "Cercului Art ist ic" cu lucrările: "M.S. Regele M iha i Γ, "Aurel Fl iad", "Portretul d-nei Burdulescu" .

Pentru localitatea Roseti, judeţul Ialomiţa, azi Călăraşi, în a n u l 1938 comitetu l de iniţiativă a făcut demersurile pent ru a obţine avizările cuvenite pen t ru realizarea u n u i monument a l eroilor. Lucrarea a fost încredinţată lu i Spir idon Georgescu 8 8 .

în loca l i ta tea Bobeşti-Bălăceanca, judeţul I l fov, lângă s p i t a l u l de Psihiatrie se află monumen tu l Eroilor. Are u n soclu realizat d i n piatră albă, iar pe faţa principală sun t dăltuite cuvintele: "Eroilor ca amint i re , urmaşilor ca pildă". Pe feţele laterale sun t dăltuite numele eroilor. Pe soclu este plasat u n v u l t u r cu aripile larg deschise şi cu picioarele protejând drapelul ţării. în partea inferioară a soclului , jos dreapta este dăltuită menţiunea: "Sculptor Spir idon Georgescu str. Aquile i nr . 39 Bucureşti" 8 9.

www.mnir.ro


în a n u l 1940 a r ea l i za t 9 0 şi m o n u m e n t u l Ero i lor p e n t r u local i tatea Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău. Monumentu l a fost amplasat în cen t ru l comunei , fiind rezul tatul dorinţei cetăţenilor, contribuţiei lor materiale şi a societăţii " C u l t u l Eroilor". în acest caz soclul d i n beton a fost placat cu o piatră fasonată. Pe faţa principală a soc lu lui se află o placă cu însemnele mi l i tare : o cască, u n drapel şi o ramură de laur. Pe soclu este plasată statuia ostaşului în postura de apărător lovind cu pa tu l armei.

Situaţia actuală relevă că de la data dezvelirii mul te componente au fost înlăturate.

R e a l i z a r e a 9 1 b u s t u l u i r e g e l u i M i h a i I a p r o m o v a t o bogată corespondenţă între Preşedinţia Consi l iu lu i de Miniştri - Min is te ru l Cultelor şi Arte lor . Lucrarea f i i nd comandată de către Gruparea I-a Antiaeriană, aceştia, solicitaseră avizările d i n partea foruri lor abil itate. Preşedinţia a cerut în acest sens Departamentulu i de specialitate să refere ca atare.

La 1 martie 1941 Emanoil Bucuţa 9 2 aprecia că pentru a f i achiziţionată lucrarea reclama o serie de modificări care să-i confere calităţi monumentale .

în acelaşi an, 1941, a rea l i zat 9 3 compoziţia "Strigoi i " insp i rat de M iha i Eminescu, precum şi bus tu l mareşalului Ion Antonescu 9 4 .

în muzeul d in Câmpulung Muscel, judeţul Argeş, ca donaţie a l u i Miha i Tlcan R u m a n o 9 5 este păstrat bus tu l N. Vu lpescu 9 6 , lucrare turnată în gips patinat. Lucrarea este semnată şi datată, dreapta jos: "Sp. Georgescu, 1941".

Condiţiile crizei pol i t ice europene s-au repercutat şi în România şi a u de te rminat o situaţie care a dus la anulări de comenzi . Practic, artiştii p las t i c i au fost în situaţia de a n u avea de l u c r u şi deci e rau lipsiţi de posibilităţi mater ia le care să le asigure cele zi lnice p r e cum şi procurarea m a t e r i a l e l o r de l u c r u , as i gura rea t r a n s p u n e r i i lucrărilor mode la te în mater ia le def init ive. La 4 mar t i e 1941 Sp i r i don Georgescu a întocmit u n m e m o r i u 9 7 în care arată că n u are de l u c r u şi so l ic i ta să-i fie achiziţionat b u s t u l rege lu i M i h a i I . Situaţia fiind deosebit de gravă, concomi ten t şi soţia a r t i s t u l u i , Henr i e t t e Sp.Georgescu a înaintat u n m e m o r i u către M a r i a A n t o n e s c u . M e m o r i u l era însoţit de o succintă biogaf ie în care arăta că soţul a fost pa r t i c i pan t la campani i l e m i l i t a r e ale an i l o r 1913 şi 1916.

în localitate Poiana, judeţul Dâmboviţa, a fost rea l i zat 9 8 u n monument al Eroi lor având pe soclu statuia care redă pe u n ostaş român în postura de apărător, folosind pa tu l puştii pent ru a lovi pe atacator.

Evenimentele posterioare a n u l u i 1944 au avut repercurs iuni asupra vieţii şi creaţiei l u i Spir idon Georgescu. Paradoxal în an i i tinereţii a mi l i t a t pen t ru mişcarea socialistă, desfăşurând după c u m a f i r m a 9 9 în a n u l 1955" o activitate notorie". Aflat la s tud i i în Ital ia era colaborator la z iaru l România Muncitoare căreia îi t r imi tea articole despre luptele munc i t o r im i i d i n Ital ia.

După 23 august 1944 a înţeles să intre în vârtejul luptelor f i ind p r im i t în P.C.R. Dar , paradoxa l , în a n u l 1950, în procesu l de pur i f i ca re f i i n d considerat de origine burgheză a fost e x c l u s 1 0 0 d i n par t id .

www.mnir.ro


De fapt η-a fost n u m a i o excludere d i n part id , c i p r i n tot ceea ce se c o n s t i t u i a n o u l mecan ism a l societăţii comunis te a fost b locat în ch ia r procesul de creaţie. Dacă pent ru câţiva an i a ma i fost acceptat la expoziţiile anuale, u l ter ior a in t ra t într-o voită ignorare de către cei care conduceau acum destinele U n i u n i i Artiştilor Plastici.

La expoziţia anuală d i n 1950 S p i r i d o n Georgescu a e x p u s 1 0 1 u n basorelief, t u m a t în gips tratând tema "Fr.Engels", iar în anu l 1953 a fost admis cu lucrarea Academician "Gala G a l a c t i o n " 1 0 2 . în a n u l 1954 a fost prezent cu lucrarea "P ic torul I on Mândru" 1 0 3 . în a n u l 1956 revista "Ar ta P last ică" c i t a 1 0 4 l u c r a r e a " P o r t r e t u l l u i Coruţ iu G h e o r g h e de l a G.A.S.Bragadlru"

Devenit persoana non grata în m e m o r i u l 1 0 5 înaintat către Min is te ru l C u l t u r i i , făcea referinţă la activitatea desfăşurată pe parcursu l a aproape p a t r u d e c e n i i revendicând să i se acorde o pens i e viageră, formulă considerată de el ca fiind capabilă să-i asigure cele ale vieţii şi totodată posibilităţi de a crea no i lucrări.

D i n decen iu l următor, două episoade s u n t no tab i l e . P r i m u l face referinţă la realizarea u n u i medal ion care a fost plasat în mormântul d i n c i m i t i r u l Be l lu , care îl evocă pe Dem Mihăilescu-Toscani 1 0 8 (1888-1962), p r i m fondator a l Operei Române, împreună cu Aglala Mihăilescu Toscani (1889-1974). Medal ionul este semnat şi datat: Spir idon Georgescu 1965. A l doilea episod a venit în a n u l 1963. în l u n a iu l ie , ca u n act de reparaţie morală. Organele municipale au procedat la organizarea une i retrospective Spir idon Georgescu, prilej de a reun i într-o expoziţie d i n parcul Herăstrău l u c r u r i semnificative d in creaţia sa. Colaborarea între factori i de cultură d in cadru S fa tu lu i Popular a l Capitalei , Un iunea Artiştilor Plastici şi Fondu l Plastic s-a concretizat p r i n modu l de expunere şi elaborarea catalogului şi organizarea v e rn i s a ju lu i 1 0 7 .

Expoziţia a reun i t 29 de lucrări relevante pen t ru evoluţia a r t i s tu lu i . Catalogul cupr inde t ex tu l elaborat de Mircea Grozdea, t r e i reproducer i şi t i t lur i l e lucrărilor expuse. Răsunetul în presa t i m p u l u i a fost modes t 1 0 8 .

în anu l 1964 în atmosfera ate l ierului de creaţie a scu lp toru lu i Spir idon Georgescu a păşit z ia r i s ta Gabr ie la B u c u r care a p u t u t r e m a r c a 1 0 9 no i realizări a l tore l ie ful "Singurătate", insp i ra t de l i r i ca l u i M i h a i Eminescu, b u s t u l a r t i s tu lu i Constant in Ramadan în ro lu l d in Avarul l u i Molière.

U l t i m i i a n i a i vieţii i -a pe t r ecut în ambianţa locuinţei-atelier d i n apropierea A rsena lu lu i Armate i şi a străzii Front iere i , două n u m e parcă p redes t ina t e p e n t r u c o p i l u l care a fost botezat c u n u m e l e p a t r o n u l u i car t i e ru lu i să devină peste an i modelator şi turnător al propr i i lor creaţii care a u a juns să fie prezente în f o ru l pub l i c , colecţii par t i cu la re şi instituţii publice.

La dispariţia l u i , p r i n decesul d i n 27 septembr ie 1974, rămânea posterităţii u n s u m u m de va l o r i a r t i s t i ce ce se cereau să fie s tud i a t e , analizate permiţând pe această cale o definire a l o cu lu i ce 1 se cuvine în

www.mnir.ro

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA ACnVTTĂŢU LUI SPIRIDON GEORGESCU 265

evoluţia scu lp tur i i româneşti. O singură excepţie întăreşte regula. Ne referim la s t u d i u l întocmit în a n u l 1969 de către A l exandru Cebuc cu referinţă predilectă la monumentele bucureştene realizate de Spir idon Georgescu.

După dispariţia l u i Spir idon Georgescu. ceea ce η-a făcut cu t r emuru l de la 4 mart ie 1977, au făcut metamorfozele impuse de edificarea Casei Republici i , strada Aquile i intrând în per imetrul de demolare s-a procedat la o grăbită evacuare, prilej inerent de pierdere a mu l t o r mărturii ce puteau f i sursă de s t u d i u . în această conjunctură a fost sa lvat " Z i m b r u " , piesa mode la tă p e n t r u a f i după t r a n s p u n e r e a în b r o n z componentă a m o n u m e n t u l u i U n i r i i de la Cernăuţi. Muzeul Naţional de Istorie a devenit protectorul acestei machete.

Trecerea în revistă a acestor informaţii, coroborarea cu alte eventuale mărturii sperăm că va faci l i ta cercetătorilor posibi l i tatea de a întreprinde cuvenitele s tud i i cu caracter monografic atât de necesare în prezent şi vi i tor.

NOTE

1. A l exandru Cebuc, "Monumente bucureştene realizate de s cu lp t o ru l Spir idon Georgescu", în Bucureşti - Materiale de istorie şi muzeografie, vol.VII, Bucureşti, 1969. p.285-293 text şi fotografii

2. A.N.-D.A.M.B., colecţia Stare Civilă 7, Reg is t ru Născuţi 1887, act 6454/1887, p.139 cu note marginale: Decizia nr . 3573/1950 p r i n care se r e c t i f i c a n u m e l e şi p r o n u m e l e c o n f o r m D e c r e t u l u i Lege n r . 432/1949 devenind şi în acte ceea ce an i de zile îl definise ca art ist : Sp i r idon Georgescu; înregistrarea decesului d i n 27 septembrie la 28 septembrie 1974.

3. M a h a l a u a bucureştenă înf ir ipată în d e c u r s u l a n i l o r pe v a t r a terenuri lor mănăstirii M iha i Vodă şi a noi lor curţi domneşti ridicate de A lexandru Ipsi lante. Pe acastă vatră s-au aciuiat predilect elemente pornite de la sat la oraş, d in zona Vlaşca şi Teleorman, dar şi de pe alte p l a i u r i ; paroh ia Spirea Veche având biser ica cu h r a m u r i l e Sf. Spir idon şi Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Biserica veche având ct i tor pe doctorul Spir idon Kristofl sau Spirea, decedat la 1765 este datată ca f i ind de pe la jumătatea secolului XVI I I . Starea de degradare la care a a juns în preajma p r i m u l u i război mond ia l a impus demolarea ei şi r id icarea une i no i construcţii pe vechea vatră între a n i i 1923-1928 după pro iectului a rh i t ec tu lu i Ion Traianescu (30 ma i 1875,Bucureşti -1964, Bucureşti) realizare care, ca plan, a preluat la proporţii reduse proiectul folosit de autor la elevarea biserici i catedrală d i n Timişoara, în c u r s u l campan ie i de modi f icare a zonei p e n t r u r id i carea Casei Republici i , azi Palatul Par lamentului României, cart ierul şi biserica au fost înlăturate. Biserica a fost dinamitată la 27 april ie 1984. Suntem dator i să facem următoarea precizare: în prezent la mănăstirea A n t i m

www.mnir.ro


d i n Bucureşti se păstrează, împreună cu alte relicve recuperate de la edificiile religioase demolate (pietre, tombale, coloane, pisani i , capitelii) şi p i s a n i a b i s e r i c i i Sp i r ea Veche montată l a d a t a sfinţirii l a 7 decembrie 1930, a biseric i i "noi" . Anua ru l Arhiepiscopiei Bucureştilor 1 9 4 1 , C e r n i c a 1 9 4 1 , p . 1 9 8 ; C o n s t a n t i n C . G i u r e s c u , I s t o r i a Bucureştilor, Bucureşti, 1966, p.102, 358; a rh . Lidia Anania, Cecilia L u m i n e a , L i v ia Me l in t e , A n a - N i n a Prosan, L u c i a Sto ica , Necu la i Ionescu-Ghinea, Biserici le osândite de Ceauşescu-Bucureşti 1977¬1989, Bucureşti, 1955. p .49 -51 , 202; a r h . Gh . Leahu, Bucureştiul dispărut, Bucureşti, 1995, p.55.

4. Ion Cojocaru, "Şcoli profesionale şi de specialitate d i n s ta tu l român -1864-1918", Bucureşti, 1971, p. 65, 66 după 1899, Şcoala Superioară de Arte şi Meserii d i n Bucureşti a fost mutată de la Filaret la Polizu; Calendarul pentru tott f i i României 1900, p. 98: la 5 decembrie 1897 s¬au inaugurat noile cuptoarele pentru topirea metalelor;

5. Ad r i an Botez, "Valbudea", Bucureşti, 1982, menţionează activitatea didactică desfăşurată la Şcoala Normală de s u b conduce rea l u i Alexandru Odobescu, Liceul Gheorghe Lazăr, Şcoala de Desen, Pictură, Mode la j , X i l og ra f i e şi Ca l i g ra f i e , Şcoala de Arhitectură, Şcoala Superioară de Arte şi Meseri i . Ca u n corolar a l acestei activităţi a in terven i t numi r ea l u i ca inspector de desen şi caligrafie în cadru l M in i s t e ru lu i Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

6. " T a b l o u l arhitecţ i lor d ip lomaţ i " , Bucureşt i , 1 9 3 7 , p . 9 ; P a u l Constant in , "Dicţionar universal a l arhitecţilor". Bucureşti, 1986, p. 236; Nicolae Nenciulescu (6 april ie 1879, Bucureşti - 1973) menţionată ac t i v i ta tea de proiectare a u n o r impor tan t e ed i f i c i i p r e c u m şi cea didactică.

7. Al . Cebuc , op .c i t , p. 286. 8. "Expoziţia oficială a artiştilor în viaţă", Catalog, p. 39, poziUa 335. 9. Ca ta logu l menţionează şi preţurile de vânzare a pieselor expuse;

cronică în Epoca, 19 april ie 1919, p. 2; referinţă în Clipa, anu l V, nr . 159, 13 noiembrie 1927, p. 3; Al . Cebuc, op.cit., p. 286 menţionează lucrările "Crucea Roşie" şi "Pe câmpul de luptă" dar de fapt este o singură lucrare figurând în catalog la poziţia 14: "Cruçea Roşie pe câmpul de luptă' evaluată la 2.000 lei.

10. Iosif Nădejde 1880-1929, ziarist, publ ic ist . 11 . V i i t o ru l , 28 ma i 1919. 12. Este o reducţie turnată în bronz, semnată şi datată: "Sp. Georgescu,

1919". 13. Ştefan G h e o r g i u ( 1 8 7 9 . Plo ieşt i - 1914 ) m i l i t a n t a l mişcăr i i

muncitoreşti. 14. A l . Cebuc, op.cit. , p. 287; Adevărul a n u l 32, n r . 10865, 15 august

1919, p. 1. 15. A l . Cebuc, op . c i t , p. 288.

www.mnir.ro


16. "A nouăsprezecea expoziţlune a societăţii Tinerimea Artistică în Palatul A t e n e u l u i Român", Catalog, Bucureşti, 12 m a i 1921 , poziţia 140; cronica de la vernisajul expoziţiei în Dimineaţa, 14 ma i 1921.

17. Al . Cebuc, op.cit., p. 288. 18. Universul l iterar, anu l 38, 19 noiembrie 1922. 19. Lumea ilustrată, nr . 4, 22 ianuarie 1923, p. 11 . 20. V i rg i l iu Z. Teodorescu, M o n u m e n t u l U n i r i i d i n Cernăuţi, în Magazin

I s t o r i c , a n u l X X V I I I , n r . 12 (333), decembrie 1994, p . 12. A.N. -D.A.I.C., fond Muzeul Saint Georges, dosar 22/1912, f. 15; 90/1940, f. 13.

2 1 A.N.-D.A.I.C, Departamentul Artelor, inv. 819, dosar 115/1942, f. 148-151. 22. Flacăra, a n u l V I I . n r . 17, 1 apri l ie 1922; Nicolae Pora (1881-1941),

scri itor, publ ic ist ; M iha i l Straje, Dicţionar de pseudonime, Bucureşti, 1973, p. 567-568.

23. "Tabloul arhitecţilor diplomaţi", Bucureşti, 1937, p. 4; Iorgu Ciortan, absolvent al Şcolii de Arhitectură d in anu l 1916; A.N.-D.A.M.B., fond Ateneul Român, dosar 5/1923; f. 35, 18; 4/1926-1931, f. 169.

24. H o r i a Igiroşeanu, " S c u l p t o r u l S p i r i d o n Georgescu" , în C l i p a , 4 no iembr ie 1923; Petre Oprea, "Cron icar i şi c r i t i c i de artă în presa bucureş teană a a n i l o r 1 9 1 9 - 1 9 2 6 " în R e v i s t a M u z e e l o r şi Monumente l o r , ser ia Muzee, n r . 2/1988 , p. 81-90 ; "Expoziţia de sculptură S p i r i d o n Georgescu", în LTndependence R o u m a i n , 26 noiembrie 1923; A.N.-D.A.I.C, fond Departamentul Artelor, inv. 819, dosar 115/1942, f. 148-151.

25. Hor ia Igiroşeanu, M. Straje, op.cit., p. 342. Igiroşeanu (1895-1960), ar t is t plastic, sculptor, cineast, publ ic ist , crit ic de artă.

26. "Expoziţia de sculptură S p i r i d o n Georgescu", în L ' Independence Roumain, 26 noiembrie 1923.

27. Flor ian Tucă, Mircea Cociu, Monumente ale ani lor de luptă şi jertfă. Bucureşti. 1983. p. 207.

28. A .N . -D . À . I . C . fond Departamentul Artelor, inv. 818. dosar 61/1936. f. 5 5 . 5 7 ; O c t a v i a n B a r b o s a , "Dicţ ionarul art işt i lor români c o n t e m p o r a n i " , Bucureşti, 1976, p . 195; F.T.-M.C., p . 182-183 ; îndreptarea, anu l VI , nr . 260, 10 noiembrie 1923. p. 2; Petre Vieru. " U n i r e a - Du lce Bucovină, veselă grădină - Note şi i m p r e s i i d i n excursia Asociaţiei învăţătorilor vasluieni, septembrie 1936", Vas lui , 1937, p. 4; Octav. I . Guţic, Gheorghe Grigoraş, "Dorohoi, mic îndreptar tur is t ic " , Bucureşti, 1982, p. 43, 65, 68; Florian Tucă, " I n memoriam", Bucureşti, 1971, p. 295, "Botoşani '83". p. 82.

29. Spir idon Georgescu a fost inspirat în realizarea lucrării "în repaus" de u n moment de răgaz între două lupte, în care ostaşii au preocupări ce le amintesc de cei de acasă.

30. A.N.-D.A. I .C fond Departamentul Artelor, dosar 115/1942, f. 148-151 menţionează expoziţia personală în a n u l 1923; Ca lendaru l Minerva 1925, p. 35, 49.

www.mnir.ro


3 1 . Ca l endar M i n e r v a 1925, p . 146, c r on i ca l u i Ν.P. / Nicolae Pora Expoziţii plenare şi expoziţii personale.

32. Preşedinte al "Cercului Art ist ic" a fost Carol Storck. 33. Clipa, anu l V, nr . 159, 13 noiembrie 1927, p. 3; Z ia ru l Ştiinţelor şi al

călătoriilor, anu l XXXII I , nr . 32, 6 august 1929, p. 509; A.N.-D.A.I.C, Fototeca, I I I 4456/2, carte poştală ilustrată.

34. A.N.-D.A.I .C, fond Muzeul Saint Georges, dosar 35/1925, f. 9, cup Universul , 1925, cronica "Salonul Cercului Art ist ic (Ateneu)" semnată V.B. = M iha i l Straje, op.cit. , p. 757. 70 scr i i tor , z iar ist ; A lmanahu l Asociaţiei Publiciştilor români (A.P.R.). 1938. a n u l I . p . 25 date biografice + fotografia, născut 1 martie 1865; în cronica d i n Universul s u n t citate lucrările: "Prometeu", "Motiv funerar", "Cap".

35. Universul , 2 iunie 1925. 36. I lus t ra t iunea , a n u l XV, nr . 130, decembrie 1926, p. 315 fotografia

machetei realizată de Spir idon Georgescu 37. George Bezviconi, op.cit., p. 34, fig. 98, locul 59. 38. T r a i a n I . Ştefureac, P i c to r A n g i o l i n a Sântocono (1889 -1969 ) şi

contribuţia sa în muzeist ica noastră, în Muzeul de Ştiinţele Natur i i Bacău - S tud i i şi comunicări, 1976-1977. p. 513-521. S-a născut la 23 octombrie 1889 la Port Said - Egipt şi a decedat la 5 ianuarie 1969 la Bucureşti. Opera de desenatoare a fost predilect inspirată de vegetaţia t u t u r o r formelor de relief ale României.

39. A.N.-D.A.I.C, fond Muzeul Saint Georgescu, inv. 617, dosar 3/1936, f. 164, c o n f i r m a r e a d i n 2 8 decembr ie 1936 că s-a p r i m i t donaţia b u s t u l u i , t u m a t în gips.

40. A l exandru V i t eanu - M i h a i l Straje, op.cit . , p. 778, poet, publ ic is t , născut în 1891.

4 1 . Petre Oprea, "Cronicari şi cr i t ic i de artă i n presa bucureşteană a anilor 1927-1940', în Revista Muzeelor şi Monumentelor, seria Muzee, nr . 9¬10/1989. p. 98, referinţă la cronica d i n Clipa, a n u l V. n r . 159, 13 noiembrie 1927.

42. " S a l o n u l A t e n e u l u i Român 6 m a i - 6 i u n i e 1928" . cata log , p. 33, poziţiile 404-405.

43. Cr id im = Miha i l Straje, op.cit., p. 183, 218 = Christea N- Dumitrescu (1879-1949), scriitor, publ ic ist .

44. Luc ian Predescu, op.cit., p. 336, Ştefan I . Furtună (29 octombrie 1860, Bucureşti - 27 iunie 1937), medic veterinar, ziarist, publ ic ist .

45. "Cercul Art ist ic" , decembrie 1928, catalogul expoziţiei, p. 14, poziţiile 266-274.

46. St. Petraru, C- t in Catr ina, "Braşovul memorial " , Bucureşti, 1976, p. 65.

47. A.N.-D.A.I.C, fond Muzeul Saint Georges, dosar 18/1911, cup Clipa, anu l V I , nr . 174, 11 februarie 1928, p. 3, fotografie; Luc ian Predescu, op.cit . , p. 648 = Grigore I . Perieţeanu (24 mar t i e 1879, Bucureşti)

www.mnir.ro

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA ACTIVITĂŢII LUI SPIRIDON GEORGESCU 2 6 9

avocat, poet, om po l i t i c , pub l i c i s t , colecţionar, traducător; M i h a i l Straje, op.cit., p. 536-537 (1877-1959).

48. A . N . - D . A . I . C , f o n d M u z e u l S a i n t Georgescu , dosa r 3, p l i a n t u l cuprinzând nume l e participanţilor, l a poziţia 20 f i i n d menţionat Spir idon Georgescu

49. Luc i an Predescu, op.c i t . , p . 6 8 1 . Nicolae Popescu-Zor i leanu 12/25 februar ie 1847, Ploieşti sau Broşteni Mehedinţi - 1920 (?!), medic balneolog, pub l i c i s t , om pol i t ic , are o serie de lucrări referitoare la calităţile zonei Govora.

50. A.N.-D.A.I.C, fond Departamentul Artelor, inv. 819, dosar 70/1937, f. 40, sun t menţionate dimensiuni le : 5 χ 4 χ 4 m, şi au fost cheltuiţi de către comitetul de iniţiativă 20.000 lei; Florian Tucă, I n memoriam, p. 3 6 1 .

5 1 . George Bezv iconi , op .c i t . , p. 34 , f i gu ra 96 , l o c u l 6, citând acest monumen t îl datează în a n u l 1924 şi face referinţă la m o n u m e n t u l Rescaldani d i n acelaşi c imit i r , f igura 64, locul 34, care l-ar f i inspirat .

52. "Al II-lea Salon Ateneul Român", poziţia 442. 53. După 1947 s-a interveni t la inscripţie înlăturându-se cuvintele care

făceau referinţă la întregirea n e a m u l u i , r even indu-se l a f o r m u l a iniţială în deceniul a l şaptelea.

54. D a n B e r i n d e i , S e b a s t i a n B o n i f a c i u , "Bucureşti-Ghid t u r i s t i c " , Bucureşti, 1978, p. 90 + planşă cu fotografia m o n u m e n t u l u i având inscripţia incompletă; I . M u n t e a n u , " S t a tu i l e Bucureştiului", în A lmanahu l Flacăra /19 / '76, p. 47; A.N. - D.A.I .C, Fototeca I I I 100.

55. "Al III-lea Salon Ateneul Român", poziţia 506 având şi menţiunea că lucrarea turnată în bronz era evaluată la 20.000 lei, iar în gips 15.000 le i ; L u c i a n Predescu, op.ci t . . p. 294 Petre D u l f u (10 mar t i e 1856. Tohat-SălaJ) doctor în filozofie, scriitor, publ ic ist , folclorist, traducător: I o rdan Datcu , S .C Stroescu, "Dicţionarul Folcloriştilor", Bucureşti, 1979 , p . 177 -178 . Petre D u l f u (10 m a r t i e 1856 . T o h a t . Judeţul Maramureş - 3 1 octombrie 1953. Bucureşti).

56. F lor ian Georgescu, Paul Cemovodeanu, Alexandru Cebuc, Monumente d i n Bucureşti "Ghid" , Bucureşti, 1966, p. 208; A l . Cebuc, op.cit., p. 289-290 menţionând că este transpunerea lucrării "Asaltul" .

57. "Cercul Art ist ic - a l 41-lea an de activitate artistică", Catalog, p. 29, poziţiile 463-468.

58. A .N. -D.A. I .C , fond Muzeu l Sa int Georges, dosar 5 4 / 1 9 3 1 , f. 138, Universul cronica l u i V.B./Victor Bi lc iurescu/: "Salonul de toamnă".

59. George Bezviconi, op.cit., p. 34, f igura 18 b, locul 22, p. 164, ma io ru l Miha i l Izvoranu (1848-1928).

60. Flor ian Tucă, Mircea Cociu, op.cit., p. 251 atr ibuie dezvelirea a n u l u i 1936; Octav ian Barbosa, op.cit . , p. 194-195 menţionează ca a n a l dezvelirii 1929.

6 1 . Idem, p. 252.

www.mnir.ro


62. A .N . -D .A . I .C , f ond A t e n e u l Român, dosar 5 / 1 9 3 1 - 1 9 3 2 , f. 133, Cata logu l expoziţiei S i n d i c a t u l u i Ar te lo r Frumoase 1932, poziţiile 163,164.

63. în p r e z en t m o n u m e n t u l n u m a i beneficiază de s o c l u l iniţial şi Inscripţia definitorie.

64. "Cercul Art ist ic" , Catalog, p. 19, poziUa 151. 65. A.N.-D.A.I.C, fond Departamentul Artelor, Înv. 819, dosar 69/1937, f.

94, este menţionată înălţimea s t a tu i i = 2m . şl suma chel tu ie l i lor = 222.736 lei.

66. Ibidem, dosar 70/1937. f. 4 v, lucrarea costând 150.000 lei, N.B. în acest caz au to ru l este menţionat: D. Georgescu.

67. A.N.-D.A.I .C, fond Muzeul Saint Georges, dosar 52/1930, Catalogul expozttiei, poziţia 229.

68. Ibidem, fond Departamentul Artelor, inv. 819, dosar 70/1937, f. 49, menţionează d imens iuni le m o n u m e n t u l u i : 4.50 χ 1,00 χ 0,90 m . şi valoarea lucrării 194.000 lei.

69. A . N . - D . J . T e l e o r m a n , f ond Primăria oraşului A l e x a n d r i a , dosar 887/1933, f. 1, 3 mart ie 1934 ordonanţa de plată a u n u i rest de ban i s c u l p t o r u l u i Sp i r idon Georgescu p e n t r u executarea m o n u m e n t u l u i E r o i l o r d i n A l e x a n d r i a . C o n f o r m c o n t r a c t u l u i încheiat l a 14 septembrie 1932, lucrarea costa 157.000 lei. Urma să ma i primească 27.000 lei; Proces verbal de recepţie definitivă încheiat la 31 mart ie 1934; dosar 883/1933 , f. 69 la 7 iu l i e 1933. S p i r i d o n Georgescu conf irma pr imirea sumei de 10.000 lei în contu l lucrării. Informa pe c o m a n d i t a r i că modela u l t ime le două re l i e fur i solicitând ca să fie avizate de u n reprezentant a l comi te tu lu i . Avea în l u c r u medal ionul "Regina Mar ia" . în compunerea m o n u m e n t u l u i au fost următoarele piese: s tatuia ostaşului român, tre i rel iefuri, două d in 1934 şi u n u l d in 1932 toate turnate în bronz la f i rma V.V. Răşcanu - Bucureşti; Florian Tucă, " I n m e m o r i a m " , p. 302 ; Gheorghe Popa, M a r i a Georgescu, " D o c u m e n t e p r i v i n d i s t o r i a oraşului A l e x a n d r i a , 1 8 3 3 - 1 9 8 2 " , Bucureşti, 1984, documentul 242 d i n 18 iunie 1933. Este scrisoarea l u i Spir idon Georgescu către p r imaru l oraşului în care prezintă stadiul realizării componentelor m o n u m e n t u l u i relevând ce reprezentau cele t re i re l ie fur i , respectiv două erau medalioane cu portretele Regelui Ferdinand şi a l Reginei Maria, iar a l treilea reda o scenă de luptă.

70. Stan V. Cristea, Ecaterina Ţânţăreanu, D u m i t r u Avram, Ion Moraru, Gheorghe Popa, loan Sp in i , "Alexandria - Monografie" ( t i t lu l coperţii) şi "Alexandria - 160 de an i -Monografie" (foaia de t i t lu ) . Alexandria 1994, p. 41-42 scurt istoric a l monumen tu lu i relevând momentu l mutării în 1993 şi a l completării în 1994 cu piesele anterior înlăturate.

7 1 . Salonul Ateneul Român, Catalog p. 27, poziţiile 276, 277; Universul, anu l 52, nr . 138, 22 ma i 1935, p. 8; "Pictură şi sculptură' n r . 3, iunie 1935, p. 10 fotografia lucrării "Vagabondul".

www.mnir.ro

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA ACTIVTTAŢU LUI SPLRIDON GEORGESCU 2 7 1

72. "Luna Brăilei", catalog p. 13, poziţia 178. 73. Radu Gioglovan, M iha i Opro iu , "Inscripţii şi însemnări d i n judeţul

Dâmboviţa", vol. I , 1975; Universul , a n u l 53, nr . 294, 24 octombrie 1936, p. 7.

74. Universul , anu l 53, p. 346, 15 decembrie 1936, p. 10. 75. F lor ian Tucă, Mircea Cociu, op.cit., p. 343-344. 76. A .N . -D.A . I .C , fond M i n i s t e r u l Cul te lo r şi Arte lor , Direcţia Arte lor ,

dosar 127/1938, f. 5; lucrarea a costat 240.000 lei. 77. Ibidem, fond Departamentul Artelor, Direcţia Artelor, dosar 125/1938,

f. 8. 8 v, 9, la 7 iu l i e 1938 re feratu l a r h i t e c t u l u i şef a l M.C.A., la recepţia lucrării au part ic ipat şi I . Minulescu şi a rh . G. Ionescu.

78. I b i d e m , Direcţia Ar t e l o r , dosar 9 3 / 1 9 3 8 . vo l . I I . f. 2 0 3 - 2 0 6 b i s ; 9 6 / 1 9 3 8 . f. 153-154 J u r n a l u l 263/4 oc tombr ie 1938 a l Comis ie i Superioare a Monumentelor Publice p r i n care se aproba amplasarea monumentu lu i ; Universul anu l 55, nr . 245, 10 septembrie 1938, p. 9; St. Petraru, C-t in Calina, Braşovul memorial , Bucureşti, 1976, p. 68¬69; I . Constantinescu, "România de la A la Z", Bucureşti, 1970, p. 162.

79. Universul , anu l 55, nr . 223, 18 august 1938, p. 2. 80. Flor ian Tucă, Mircea Cociu, op.cit.. p. 128. 8 1 . A 39-a expoziţie "Tinerimea Artistică", poziţiile 340 ,341 . 82. George Călinescu, " Istoria l i t e ra tur i i române de la or ig in i şi până în

prezent", ed. I l -a revăzută şi adăugită, Bucureşti.. 1982, p. 932, 1027. Petru Bell (1896-1951); M iha i l Straje, op.cit.. p. 64; George Bezviconi, op.cit.. p. 66, c im i t i ru l Bel lu, f igura 114. locul 10.

83. Universul , anu l 55, nr . 237, 1 septembrie 1938, p. 2. 84. A .N . -D .A . I .C . fond D e p a r t a m e n t u l Ar te lor , dosar 9 6 / 1 9 3 9 . f. 33 .

Expoziţia S ind ica tu lu i Artelor Frumoase organizată cu pr i l e ju l L u n i i Bucureştilor.

85. "A IV-a expoziţie a S ind icatu lu i Artelor Frumoase", Catalog. 86. în expoziţia permanentă. 87. "A 50-a expozitie a Cercului Art ist ic" , Catalog p. 14, poziţiile 127-129. 88. A.N.-D.A.I.C, fond Departamentul Artelor, inv. 819, dosar 93/1940, f.

9 1 . 142, 169. 89. F lor ian Tucă, " I n memoriam", p. 359. 90. Eugenia Stoica, "Catalogul monumentelor eroilor d i n judeţul Buzău",

Buzău, 1982, p. 24, atr ibuie lucrarea scu lp toru lu i Nicu L u p u ; Flor ian Tucă, Mircea Cociu, op.cit., p. 220.

9 1 . A.N.-D.A.I.C, fond Departamentul Artelor, inv. 819, dosar 77/1940, f. 97, 4 noiembrie 1940 corespondenţa între Preşedenţla Cons i l iu lu i de Miniştri cu Min is teru l Cultelor şi Artelor; f. 98 referatul d i n 1 mart ie 1941; f. 99, 101.

92. George Călinescu, op.cit., p. 848-850, Emano i l Bucuţa (Popescu) 3 iu l i e 1887. B o l i n t i n u l d i n Deal , Judeţul I l fov - 7 oc tombr i e 1946, Bucureşti, I .C Chiţimia, Al . Dima, "Dicţionar cronologic - L i teratura

www.mnir.ro


română'', Bucureşti, 1979, p. 209 menţionează ca dată a naşterii 27 i u n i e 1887 ; D i m . Păcurariu, "Dicţionar de l iteratură română", Bucureşti, 1979, p. 77-78 menţionează ca dată a naşterii 27 iul ie 1887... relevând activitatea de poet, scri i tor, eseist, etnolog, activist cu l tu ra l , publ ic ist ; Iordan Datcu, S.C. Stroescu, op.cit., menţionează ca dată a naşterii 27 iunie 1887..., etnolog, folclorist; M iha i l Straje, op.cit., p. 104; George Bezviconi, op.cit., p. 76 menţionează ca an al morţii 1946... înmormântat la c im i t i ru l Sf. Viner i .

93. Al . Cebuc. op.cit., p. 292. 94. România Eroică, anu l V, nr . 5-8, septembrie-decembrie 1941, p. 167. 95. "Mic DicUonar Enciclopedic", Bucureşti, 1986, p. 1743 M i h a i Tican

Rumano 1893-1967, scriitor, publ ic ist , explorator, Berevoieşti, judeţul Argeş, Bucureşti; George Brezviconi, op.cit., p. 271 menţionează ca an a l naşterii 1895, înmormântat la c im i t i ru l Bel lu.

96. Nu a m p u t u t identif ica persoana l u i N. Vulpescu. 97. A.N.-D.A.I .C. fond Depar tamentu l Artelor, dosar 115/1942, f. 148¬

151. 98. F lor ian Tucă, " I n memoriam", p. 330. 99. Arhiva U n i u n i i Artiştilor Plastici, dosar Spir idon Georgescu. Memoriul

ad r e sa t m i n i s t r u l u i C u l t u r i i l a 14 i a n u a r i e 1955 (da tare după registratură).

100. A .N . -D .A . I .C , f ond Depoz i tu l M i l i t a r i , f ond C o m i t e t u l M u n i c i p a l Bucureşti, P.M.R. - P.C.R., Membr i i excluşi 1948 - 1952, l i tera "G", cut ia 37, dosar 802.

101 . "Expoziţia anuală de s ta t a ar te lor plast ice 1950", Catalog, p. 73, poziţia 166, cu dimensiuni le 0,37 χ 0,56 m .

102. "Expoziţia anuală de s ta t a ar te lor plast ice 1953", Catalog, p. 26, poziţia 65, cu dimensiunea 0,82 m; D im. Păcurariu, op.cit., p. 170, Gala Galaction (Grigore Pişculescu) 16 april ie 1879, Dideşti, judeţul T e l e o rman - 8 m a r t i e 1 9 6 1 , Bucureşti, teolog, s c r i i t o r , profesor universitar, traducător, academician; George Bezviconi, op.cit., p. 135, înmormântat la mănăstirea Cernica.

103. "Expoziţia anuală de stat a artelor plastice 1954", Catalog, p. 47, gips pa t ina t , 0,63 m. ; Luc ian Predescu, op.cit. , p. 513; l oan Mândru, 8 februarie 1897, Smulţi-Covurlui, judeţul Galaţi, pictor, mar inar , poet, publ ic ist .

104. "Arta plastică", nr . 1/1956. p. 20. 105. Arhiva U n i u n i i Artiştilor Plastici, dosar Spir idon Georgescu. 106. Luc ian Predescu, op.cit., p. 548. D u m i t r u Gh. Mihăilescu-Toscani, 1

octombr iue 1891 , tenor, profesor de canto, compozitor; Iosi f Sava, Petru Rusu, "Istoria muz ic i i universale în date". Bucureşti, 1983, p. 290, menţionează naşterea la Bucureşti la 1 octombrie 1888, p. 454 decedat l a 29 decembrie 1962, referinţe lai compoziţiile simfonice, camerale şi vocale.

www.mnir.ro


107. "Expoziţia retrospectivă de sculptură Spir idon Georgescu", Parcul de Cultură şi Odihnă Herăstrău - luna iul ie 1963 - Bucureşti.

108. Contemporanul , nr . 27 (873), 5 iul ie 1963, p. 6, în pavilioanele A şi Β d i n Parcul de Cultură şi Odihnă Herăstrău s-a deschis o expoziţie retrospectivă scu lp toru lu i Spir idon Georgescu şi expoziţia personală a p i c to ru lu i D u m i t r u Ghiaţă Colibaşi; Ar ta Plastică, nr . 10-11/1963.

109. Gabriela Bucur , "Surprize într-un atelier", în Informaţia Bucureştiului, 14 august 1967.

CONTRIBUTIONS TO T H E STUDY O F T H E ACTIV ITY O F SCULPTOR SPIRIDON G E O R G E S C U

Summary

As i n other circumstances, the author is constantly preoccupied w i t h presenting the art ist ic works of the f irst par t of the twent ie th century. At tha t time, these cu l tura l achievements had earned their place i n the nat ional patr imony, b u t several other factors led to the i r tota l or par t ia l Ignorance and removal. Spir idon Georgescu was one of the great plastic art ists who were treated th is way. He is the author of many works that , throughout the years, were integrated into publ ic forums or private collections. The study of such works has become an acute necessity i n order to perform an analysis tha t would allow a correct evaluation of the author and his work.

www.mnir.ro

A S P E C T E C O N T R A D I C T O R I I ÎN O P E R A L U I P. P. P A N A I T E S C U S L A V O N I S M U L ÎN I S T O R I A CULTURALĂ A ROMÂNILOR.

Denis Căprăroiu

Speci f icul i s tor ie i medievale româneşti, a l cărui c o n t u r şi fond au suscitat constant op in i i de o adversitate ce a mers, uneori , până la anulare reciprocă, a impus existenţa une i istoriografi i , ea însăşi posesoare a une i is tor i i propr i i , bogată în disonanţe. Ampl i tudinea contrastelor poate f i pusă pe seama parcimoniei izvoarelor, a căror eficienţă a fost înlocuită frecvent -în încercarea de reconstituire a unor fenomene profunde p r i n semnificaţie şi urmări - de către raţionamentele i n d u c t i v e s a u deduc t i v e . în aceste circumstanţe, reluarea cu caracter polemic a unor probleme ce privesc atât istoria, cât şi d iscursul asupra ei, îşi păstrează u n caracter eurisitc, în bună măsură eficient.

în această ordine de idei, deşi ar t i co lu l nos t ru n u are intenţia de a contesta opini i le uno r cercetători consacraţi, b u n i cunoscători a i vieţii şi operei l u i P. P. Panaitescu, suntem obligaţi să începem p r i n a face referire la câteva rânduri prezente în postfaţa l a a doua ediţie a Interpretărilor româneşti 1, şi care c u p r i n d , considerăm no i , unele aprec ier i eronate cu pr iv i re la creaţia i s t o r i cu lu i în discuţie. Astfel, a t r i b u i n d In t roducere i i la is tor ia c u l t u r i i româneşti 2 valoarea u n u i d iscurs ce încoronează întreaga operă a mare lu i istoric, autor i i acestor rânduri declară: "Când va f i constatat că sfârşitul este negândit de aproape, l iberat de constrângerile ideologice cărora le plătise u n t r i b u t neaşteptat de mare , a do r i t să lase, în ch ip testamentar, o carte în care să exprime, clar şi fără temeri, convingerile sale a s u p r a i s t o r i e i med ieva le româneşt i . " 3 . M a i m u l t decât atât, aceştia consideră Interpretările româneşti şi I n t r o d u c e r e a l a i s t o r i a c u l t u r i i româneşti ca f i ind două cărţi "despărţite de u n răstimp de două decenii doar p r i n datele de apariţie" 4, "ieşite d i n aceleaşi preocupări şi d i n apl icarea aceleiaşi metode" 5 .

Deşi n u încercăm să p u n e m la îndoială buna-credinţă a au t o r i l o r acestor rânduri, evidenta univocitate ce caracterizează opini i le lor poate f i repusă în discuţie de o analiză atentă, diferit fundamentată, a celor două creaţii-reper d in opera l u i P. P. Panaitescu. Astfel, abordând aici n u m a i u n a d in numeroasele contradicţii ce caracterizează opinii le acestuia în legătură cu diverse fenomene de te rminante în i s t o r i a noastră medievală, p u t e m constata , într-o proiecţie care n u a m do r i să afecteze n i c i c u m memor i a acestui istor ic de excepţie, f ap tu l că susţinerea credinţelor sale ştiinţifice înregistrează uneor i o surprinzătoare lipsă de consecvenţă.

www.mnir.ro

276 DENIS CĂPRĂROIU

Aşadar, v o m încerca să argumentăm cele susţinute în rândurile anterioare - şi care ar putea f i calificate, p r in t r - o înţelegere superficială, d r e p t s canda l oa s e - anal izând, c u atenţie crescută, poa t e cea m a i importantă d in t re ideile etalate în opera sa de către P. P. Panaitescu, şi anume aceea legată de adoptarea s lavonismului cu l tura l şi de ro lu l pe care influenţa slavă l - a a v u t în d e f i n i r e a realităţilor c u l t u r a l e med ieva l e romaneşti. Demersul nos t ru se va circumscrie modu lu i în care Panaitescu a înţeles să-şi susţină credinţa sa ştiinţifică p r i v i nd prob lema în discuţie, raportându-ne, după c u m am precizat deja, la cele două creaţii-reper d in opera i s t o r i c u l u i , respect iv l a p r i m u l s t u d i u d i n v o l u m u l Interpretări româneşti - "Perioada slavonă" la români şi ruperea de cu l tu ra Apusu lu i - şi la capito lul , analog p r i n subiectul tratat , d i n Introducerea la istoria c u l t u r i i româneşti.

Vom începe cu s tud iu l publicat, pent ru întâia oară, în p r i m u l număr al Revistei Fundaţiilor Regale d i n anu l 1944, şi care - deloc întâmplător, având în vedere importanţa Intrinsecă a ideilor pe care le expunea, dar şi noutatea acestora - a fost aşezat de Panaitescu ch iar în f runtea ce l ebru lu i v o lum editat , la p r i m a sa ediţie, în a n u l 1947. Iniţiativa a u t o r u l u i de a publ ica acest s tud iu , deşi pr intre ult imele ca redactare (1943) 6 , în primele pagini ale Interpretărilor romaneşti este motivată şi de perspectiva integratoare pe care, d i n p u n c t de vedere a l c o n c e p t e l o r f u n d a m e n t a l e ce s t a u l a baza "interpretărilor" - r o lu l factorului economic şi r o lu l influenţei slave - acesta le oferă.

Aşadar, alături de problema or ig ini i clasei boiereşti, s tud iu publ icat , de a l t f e l - în c a d r u l v o l u m u l u i de Interpretări - , i m e d i a t după "Perioada slavonă" la români, cel de care ne vom ocupa în următoarele rânduri dă adevărata valoare a m o d u l u i , ex t rem de p ro fund , în care Panai tescu a încercat să lămurească fenomene de maximă Importanţă, cu consecinţe complexe în i s t o r i a noastră medievală. D i n nefer ic i re , teza sa p r i v i n d adoptarea s lavonismului cu l tura l , deşi de o valoare care s-a dovedit ulter ior a fi incontestabilă, va f i calificată drept "erezie" ştiinţifică7 şi va provoca reacţii vehemente în rândurile u n o r in t e l e c tua l i de marcă a i Academiei Române, datorate, poate, n u n u m a i une i percepţii incomplete a adâncilor observaţii istor ice realizate de Panaitescu, c i şi une i c o n j u n c t u r i pol it ice absolut defavorabile promovării unor idei ce acordau influenţei slave u n rol determinant în delimitarea personalităţii culturale şi spir i tuale a românilor.

începând p r i n a-i defini pe români ca fiind " u n popor romanic de limbă şi cultură latină, dacă n u de sânge, întrucât moştenirea traco-dacică trage ma i m u l t în cumpănă în această d i n urmă privinţă"8, Panaitescu face - în p r ime l e rânduri ale s t u d i u l u i c i t a t m a i sus - u n s c u r t e log iu tradiţiei romane, " impuls puternic a l vieţii naţionale"9, şi continuă am in t i nd faptul că, spre deosebire de ce le la l te popoare r o m a n i c e - f r ancez i , i t a l i e n i , portughezi, spaniol i - r amura orientală a romanităţii a avut o soartă diferită, constând, în pr inc ipal , în apartenenţa religioasă a românilor la ortodoxie şi

www.mnir.ro

ASPECTE CONTRADICTORII ÎN OPERA LUI P.P. PANAITESCU 277

în neimplicarea acestora în or izontul creativ al c u l t u r i i apusene 1 0 . După ce, în câteva rânduri, Panaitescu exemplifică comparativ diferenţele de evoluţie culturală a românilor în raport cu romanitatea occidentală, încheie afirmând că "Abia în veacul al XIX-lea, după secole ce par amorţite, l um ina c u l t u r i i occidentale începe să vie şi asupra noastră" 1 1.

"Care să fie cauza acestei r u p t u r i între cu l tura apuseană şi română, acest zid chinezesc între no i şi civilizaţie?"1 2 se întreabă istor icul , anunţând, astfel, însăşi " intr iga" s t u d i u l u i său. "Răspunsul - spune el - se află în toate cărţile de istorie a românilor, în aproape toate istori i le l i t e ra tur i i noastre, într-o unanimi ta te impresionantă: de vină este s lavonismul şi, în parte, şi ortodoxia. Dacă românii n-ar f i avut nenorocirea să fie în d r u m u l năvălirilor slavilor, dacă n-ar f i adoptat l i tu r gh i a slavonă în Biserică şi de aci şi în cancelaria domnească, în actele private, în cronici şi în literatură, n u s-ar fî ridicat u n zid între români şi apusul Europei. (...) după părerea istorici lor noştri, c u l t u r a slavonă şi, până la u n punc t , or todoxia , a r f i de esenţă inferioară, n u se p u t e a u dezvo l ta şi împiedecau c o n t a c t u l n o s t r u c u A p u s u l " 1 3 .

Prezentând această teorie ca f i ind o paradigmă în orice încercare de studiu a c u l t u r i i noastre medievale, teorie pe care au impus-o sau la care au aderat nume m a r i d i n peisajul c u l t u r a l românesc, pr in t re care is tor ic i de marcă p r ecum Xenopol sau I o r ga 1 4 , Panaitescu îşi începe d i s cu r su l său ştiinţific - de o luciditate şi profunzime pe măsura importanţei subiec tu lu i t ratat - asociind o puternică notă peiorativă pr imei sale intervenţii împotriva amint i te i teori i , caracterizată drept "impresionantă, n u atât p r i n logică, c i p r in faptu l că a strâns în j u r u l ei, cu puţine excepţii, aproape unanimi tatea is tor ic i lor şi a i s tor ic i l o r l i t e r a r i " 1 5 şi care prezintă "serioase n e d u m e r i r i pentru cei ce gândesc, în loc să repete cele spuse de autorităţile ştiinţifice"1 6.

Aşadar, formulând d e s t u l de r a p i d " i n t r oduce r ea " s t u d i u l u i său, constând în enunţarea "vechii" teor i i şi a propr i i lor aprecieri cu priv ire la aceasta - aprecieri condensate în n u m a i câteva rânduri ce exprimă dispreţul a u t o r u l u i p e n t r u s u p e r f i c i a l i t a t e a şi l i p s a de ech ivoc a afirmaţii lor susţinătorilor teoriei în discuţie -, Panaitescu îşi începe demersul ştiinţific, referitor la "analiza faptelor istorice, adică originile şi r ezu l ta tu l influenţei slavone la n o i " 1 7 , enunţând câteva "pr inc ip i i de temelie ce reies d i n s tud iu l c u l t u r i i " , p r i n c i p i i " foarte s imp l e şi genera l ver i f i cate (...) i gnora te de susţinătorii teoriei «nenorocirii slavone»" 1 8.

Rezumativ, Panaitescu le-a condensat în două afirmaţii referitoare la cultură: "Cu l tura este o manifestare a societăţii, n u este de sine stătătoare, cu posibilităţi p r op r i i de evoluţie, independente de soc ie tate" 1 9 , real i tate dublată de constanţa plasării popoarelor pe diferite trepte - inferioare sau superioare - de cultură, fapt datorat în pr incipal , diferenţelor ras ia le 2 0 , dar şi unor motive - economice, sociale şi politice - ce ţin de diversele împrejurări istorice, favorabile sau n u , ale momentu lu i respectiv, motive pe care, în ceea ce-i priveşte pe români, a u t o r u l le va anal iza cu obiectivitate în pagini le

www.mnir.ro

278 DENIS CÀPRÀROIU

Imediat următoare ale s tud iu lu i ; " n u există c u l t u r i impermeabile. (...) dacă u n popor are nevoie de cultură şi a a juns la u n s tad iu în care poate s-o adopte, el primeşte influenţele vecine sau ma i depărtate" 2 1.

Enunţând aceste pr inc ip i i , a căror evidentă valabil itate şi valoare de conţinut n u poate fi contestată de n imen i , Panaitescu trage o concluzie firească, constând în faptul că " n u cu l tu ra şi influenţa slavonă au Împiedicat pe români să se împărtăşească în t r e c u t de c u l t u r a A p u s u l u i şi să se dezvolte în cadrul c u l t u r i i lor slavone la o treaptă superioară a învăţăturii şi a creaţiei" 2 2. Pornind de la această afirmaţie, marele istor ic jalonează, în fapt, calea elaborării esenţei demersu lu i său ştiinţific, vizând cercetarea adevăratelor cauze ale "treptei inferioare cul turale pe care au stat românii până în veacul al XIX- lea" 2 3 şi, impl ic i t , oferirea argumentelor istorice care să confirme valabil itatea pr incip i i lor - şi concluziei decurgând d i n acestea -prezentate în rândurile anterioare.

Aşadar, analizând posibilităţile de cultură superioară în i s t o r i a românilor 2 4 , Panaitescu pune în discuţie pr inc ipale le elemente de o rd in social, economic şi pol it ic care pot crea u n cadru de favorabil itate pen t ru dezvoltarea maximă a u n e i c u l t u r i , şi a căror absenţă poate determina, dimpotrivă, u n hand icap major în încercarea u n u i popor de a crea sau as imi la o formă superioară de cultură. începând p r i n a respinge categoric teoria conform căreia cu l tu ra slavonă, respectiv ortodoxia, ar fi de esenţă inferioară, idee pe care o califică, de al t fe l , d rept "glumă" 2 5 , a u t o r u l îşi argumentează opinia amin t ind că "Slavonismul η-a împiedicat pe poloni să dea u n Copernic şi n i c i ortodoxia η-a împiedicat reformele cul tura le ale l u i Petru cel Mare " 2 6 . Mai m u l t decât atât, în ceea ce priveşte elementul rasial, faptu l că românii au p u t u t dă mar i realizări de cultură a tunc i când au fost puşi într-un med iu cu l tu ra l favorabil - realitate istorică pe care au to ru l o întăreşte c u câteva exemple reprezentat ive d i n ga ler ia personalităţilor cu l tura l e româneşti 2 7 - dovedeşte, la modu l cel m a i categoric, că treapta Inferioară pe care cu l tura românilor s-a găsit în perioada medievală a istoriei lor n u se datorează fap tu lu i că aceştia ar fi de rasă inferioară, c i unor motive de a l t o rd in , pe care Panaitescu le va analiza i n rândurile următoare ale s t u d i u l u i său.

Astfel, între cele m a i importante "împrejurări defavorabile c u l t u r i i la no i în ţară", au to ru l se referă la " l ipsa de linişte şi l ipsa de independenţă politică" - pe care le consideră drep t "două cauze i m p o r t a n t e , care au împiedicat pe români să se ridice la o cultură originală şi c reatoare " 2 8 -neuitând să r emarce f a p t u l că "deşi i s t o r i a noastră a fost în adevăr zbuciumată în comparaţie cu a Apusu lu i (...), totuşi acest aspect n u trebuie exagerat şi n u el este cauza unică a l ipse i de dezvoltare culturală m a i înaltă" 2 9.

în cont inuare , Panaitescu defineşte l ipsa unităţii pol it ice româneşti d rep t "cauză m a i importantă încă decât z b u c i u m u l eroic a l strămoşilor noştri" 3 0, am in t ind că popoarele Europei occidentale au dat măsura maximă

www.mnir.ro

ASPECTE CONTRADICTORII ÎN OPERA LUI P.P. PANAITESCU 2 7 9

a posibilităţilor lor de creaţie culturală abia după ce au reuşit să realizeze unif icarea politică a propri i lor state. în comparaţie, evul med iu românesc s-a caracterizat p r i n separaţia politică a mar i lor noastre provinci i istorice, fapt care a determinat imposibi l i tatea concentrării "forţelor v i i ale neamulu i spre u n ideal de cultură u n i c " 3 1 .

Determinată, în par te , c h i a r de împrejurările de natură politică amin t i t e în rândurile anterioare, cauzelor ce au concurat la perpetuarea u n u i c a d r u i s t o r i c de favorab i l manifestărilor c u l t u r a l e super i oa re ale românilor l i se adaugă viaţa noastră economică, a cărei organizare, în epoca l a care f acem r e f e r i r e , se r e z u m a - acutizându-se după i n s t i t u i r e a monopo lu lu i economic otoman - la formele clasice ale autarhie i economice, incapabilă să as igure - civilizaţia f i i nd "strălucirea şi l u x u l popoare lor boga t e " 3 2 - v en i tu r i l e necesare dezvoltării ştiinţei, şcolilor, t e h n i c i i şi a t u t u r o r celorlalte "ingrediente" care să facă posibilă realizarea une i c u l t u r i autentice, de factură superioară. Fenomenul evidenţiat anterior determină şi "o oarecare impermeab i l i t a t e p e n t r u influenţele c u l t u r a l e străine, care întotdeauna v in întâi pe calea legăturilor economice" 3 3 , f inal itatea logică a anal i ze i t u t u r o r acestor împrejurări is tor ice f i i nd f a p t u l că " N u c u l t u r a slavonă-ortodoxă era Impermeabilă, c i forma de viaţă a societăţii noastre " 3 4 .

Această concluzie marchează, în s t ruc tura s t u d i u l u i de a cărui exegeză ne ocupăm, p u n c t u l cu lminant a l demersului panaitescian, desfăşurarea sa ulterioară făcând - p r i n metoda şi nive lul analizei istorice - dovada gen iu lu i ştiinţific ce îl plasează pe autor în rândul mari lor nume ale intelectualităţii româneşti şi europene. Astfe l , p o r n i n d de la p r i n c i p i u l c on fo rm căruia "Pentru a defini o epocă n u e de ajuns să ştim ce anume s-a făcut în ea; e nevoie, în p lus . să ştim ce n u s-a făcut, ce anume este imposib i l în ea" 3 5 , Panaitescu face o incurs iune , amplă şi de mare pro funz ime ştiinţifică -adevărat model de gândire teoretică -, în problematica, de altfel extrem de complicată, a s t r u c t u r i l o r menta le ce caracterizează o m u l medieva l , în genera l , şi soc ie ta tea medievală românească - de s p i r i t şi structură tradiţionaliste - în special. în acest sens, analogiile pe care au to ru l le face, referitor la evul med iu românesc, cu specif icul mar i lo r organisme istorice europene în perioada "medievală" a dezvoltării lor, plasează demersul său într-o sferă aparte a gândirii ştiinţifice, într-un domeniu ce presupune n u n u m a i o capacitate superioară de analiză, c i şi "fler" intelectual , o abil itate deosebită în manevrarea "gândului" i s to r i c . Este vorba despre f i lozofia i s t o r i e i , care, aşa c u m o def inea Hegel, " n u înseamnă al tceva decât a cupr inde istoria în perspectiva gândirii e i " 3 6 .

Revenind la caracterizarea pe care P. P. Panaitescu o face societăţii româneşti medievale, vom reţine remarca privitoare la faptu l că aceasta era agricolă n u n u m a i "ca organizare, c i şi ca sp i r i t ; simţea ţărăneşte, avea nevoile une i c u l t u r i ţărăneşti populare, cu toată înţelepciunea ei naturală, dar n u simţea nevoia u n e i c u l t u r i tehnice şi inte lec tua le supe r i oa r e " 3 7 . Realitatea acestui fenomen este întărită de autor p r i n analogia pe care o face

www.mnir.ro

280 D E N I S C A P R A R O I U

c u per ioada similară d i n i s t o r i a O c c i d e n t u l u i medieva l , în care "epoca merovingiană şi cea care a u r m a t până la cruciate n u a dat o mare înflorire de cultură, tocmai pentru că societatea era redusă la seniori i propr ietar i şi la şerbii lor şl abia după ce au apărut oraşele comerciale d i n Flandra, I tal ia şi G e r m a n i a , a u apărut şi ca tedra le l e got ice , universităţile, epopei le şi descoperiri le ştiinţifice" 3 8. De asemenea, "în Imper iu l Roman, câtă vreme roman i i au fost agr icul tor i în Ital ia centrală, n -au dat o civilizaţie originală şi a b i a după ce a u l u a t d i n mâna ca r t ag ine z i l o r şi a g r e c i l o r comerţul mediteranean şi oraşele mari t ime, s-a născut o cultură mare, a romani lo r " 3 9 .

Aceste déterminisme de ord in economic, extrem de importante pentru i s to r ia oricărei c u l t u r i , se încadrează într-un fenomen general european, constând în f a p t u l că "Prăbuşirea I m p e r i u l u i R o m a n şi trecerea de la A n t i c h i t a t e l a Ev M e d i u a însemnat o r u r a l i z a r e , dispariţia oraşelor, reducerea întregii economii la agricultură, decăderea c u l t u r i i " 4 0 . începând d i n secolul a l I I I- lea - moment care coincide, p e n t r u i s tor ia noastră, cu retragerea aureliană d i n Dacia - asistăm la decadenţa d i n ce în ce ma i accentuată a ord in i i intelectuale şi a c u l t u r i i antice. în plus, cu germanii , "decadenţa continuă, b a c h i a r se accelerează şi e uşor de înţeles că barbarizarea a fost încă ma i dezastruoasă pen t ru cu l tu ra spirituală decât pen t ru cea materială. Ceea ce se realizează în t i m p u l dinast i i lor ce domnesc asupra noi lor state d i n baz inu l occidental a l Mediteranei, este decadenţa une i decadenţe" 4 1.

Fenomenul descris în rândurile anterioare coincide cu p r i m a dintre cele t re i etape ale alcătuirii şi organizării oricărui mare corp istoric, etape de f in i te de către cel m a i mare gânditor pe care Spania l -a da t c u l t u r i i universa le - José Ortega y Gasset - drept "situaţii sp i r i tua l e d is t inc te " , specifice "dezvoltării mar i lor organisme istorice care şi-au îndeplinit cursu l comple t " 4 2 . în fapt, "De la o stare de spir i t tradiţională se trece la o stare de sp ir i t raţlonalistă, iar de la aceasta la u n regim de mist ic ism. Sunt (...) tre i forme diferite ale mecanismului psihic, t re i modur i dist incte de funcţionare a apara tu lu i menta l al o m u l u i " 4 3 .

P r ima d in t re cele t r e i etape, "starea de sp i r i t tradiţionalistă care a acţionat în Evu l nos t ru Mediu şi a călăuzit istoria grecească până în secolul a l V I I - l e a şi pe cea romană până în s e c o l u l a l I I I - l e a î. C h . " 4 4 , se caracterizează p r i n faptul că fiecare membru al societăţii vede în colectivitate "drept ceva de origine imemorială. Ea este cea care gândeşte p r i n fiecare, cu t e zauru l său de m i t u r i şl legende transmise de tradiţie; ea este cea care creează manierele juridice, sociale, riturile, dansuri le, gesturile. (...) Ind iv idu l se adaptează întotdeauna în reacţiile sale la u n repertor iu colectiv care e p r i m i t p r i n transmitere d i n t r - u n t recut s a c ru " 4 5 . Vom constata u n caracter indez irabi l a to t ceea ce se datorează exclusiv ind i v idua lu lu i , refuzul une i obiectivări - pe baze subiective - a noţiunii de ind i v id ca atare, ipostază vulnerabilă şi insuficientă. în ordinea politică, în justiţie, în cultură şi în toate celelalte compartimente ce guvernează personalitatea socială a fiecărui

www.mnir.ro


Indiv id , "suf letul tradiţional va trăi acomodându-se respectuos în cadru l a ceea ce este const i tui t . Ceea ce e const i tu i t are, tocmai pent ru că este astfel, u n p r e s t i g iu de n i m i c afectat (...) Când se prezintă o nouă necesitate, nimănui n u îi trece p r i n minte să reformeze s t ruc tura a ceea ce e const i tui t ; tot ce se face este să se găsească loc în el pentru faptul nou şl acesta să fie cantonat în b locul imemorial al tradiţiei" 4 6.

Revenind, însă, la fenomenul istoric analizat în paragrafele anterioare -determinat de prăbuşirea civilizaţiei romane de st i l orăşenesc şi p r i n decl inul civilizaţiei antice d in toată E u r o p a 4 7 - trebuie să evidenţiem faptul că, aşa c u m a m opinat deja, acesta coincide, atât pentru popoarele occidentale în formare, cât şi pentru istoria poporu lu i nost ru , cu etapa tradiţionalistă d in procesul "deveniri i" oricărei naţiuni, etapă a cărei caracterizare rezumativă tocma i a m prezentat-o. Dacă, însă, în Apus, trecerea la starea de sp i r i t raţionalist-individualistă s-a făcut în primele secole ale ce lui de-al doilea m i l e n i u , p e n t r u societatea noastră acest f enomen "a întârziat" câteva veacuri, având drept consecinţă directă "amânarea" momentu lu i renaşterii cul turale româneşti.

P e n t r u a înţelege, însă, m o d u l în care raţionalismul apare şi se constituie ca structură bine definită a mecanismului psihic uman , cu toate consecinţele - de o importanţă vitală pent ru dezvoltarea istorică pozitivă a oricărei colectivităţi - pe care le determină acest fenomen, t rebuie să ne întoarcem la celebrul art icol publ icat în anu l 1923 de către marele gânditor spaniol Ortega y Gasset.

Astfel, vorbind despre tradiţionalism ca realitate istorică - "mecanismul real care face să funcţioneze sufletele pe parcursul anumitor epoci" 4 8 - şi n u despre t e r m e n u l o m o n i m ce dă n u m e l e u n e i t e o r i i f i lozofice şi po l i t i ce contemporane, Ortega y Gasset defineşte personalitatea indivizilor - membr i a i unei colectivităţi caracterizate de această "formă" mentală - ca f i ind identică, în flecare om repetându-se u n acelaşi suflet, "cu gânduri, am in t i r i , dorinţe şi emoţii ega le " 4 9 . Aşa se explică f a p t u l că în veacur i le tradiţionaliste n u obişnuiesc să apară m a r i figuri cu fizionomie personală, unicele deosebiri importante între membri i corpului social fiind cele de stare, rang, funcţie sau clasă 5 0. "Totuşi - spune autorul - în interiorul acestui suflet, ţesut d in tradiţii şi sălăşuind în fiecare, începe numaidecât să se formeze u n mic nucleu central: sentimentul individualităţii. (...) Acest nucleu al individualităţii care încolţeşte în sufletul tradiţionalist, ca larva unei insecte în miezul f ructului , se constituie t r ep ta t într-o nouă instanţă, p r i n c i p i u l sau impera t i v opuse tradiţiei" 5 1, ind iv idual ismul şl antltradiţlonallsmul f i ind una şi aceeaşi forţă psihologică. Astfe l 5 2 , în t imp ce sufletul pr imit iv se integrează lumi i pe care o găseşte gata constituită, cel raţionalist se delimitează t rep ta t , deci îi neagă i m p l i c i t a soliditate, fertilizând şi accelerând facultatea intelectuală şi asigurând istoriei epocile cele ma i glorioase ale gândirii5 3.

Este cazul renaşterii apusene - rezultat al ridicării oraşelor bogate de negustor i d i n Ital ia, Olanda, Franţa 5 4 -, fenomen istoric pe care r epu ta tu l

www.mnir.ro


cercetător francez Jean Delumeau îl caracteriza astfel: "în acelaşi t i m p -progres sp i r i tua l paralel progresului mater ia l -, ea a determinat eliberarea ind i v idu lu i , scoţându-1 d i n anon imatu l medieval şi începând să-1 dezlege de restricţii colective" 5 5 .

Revenind la s t u d i u l l u i P. P. Panai tescu şi la aspectele complexe p en t ru a căror bună înţelegere a m făcut digresiunea anterioară, do r im să evidenţiem m o d u l în care, p r i n p e r t i n e n t e observaţii i s t o r i c e , mare le cercetător român emite judecăţi similare cu ale proeminentelor personalităţi citate anterior. Spre exemplificare, vom reda u n pasaj ce atinge semnificaţia une i veritabi le încheieri, f i ind reprezentativ p en t ru modu l în care au to ru l delimitează adevăratele cauze ale treptei pe care s-a aflat cu l tu ra română până în secolul a l XIX-lea, veac aflat în primă epocă modernă: "Noi am trăit o viaţă agricolă în forme patriarhale, iar cu l tu ra apuseană de sp ir i t orăşenesc sau curtean ne era străină ca structură intimă. Cavalerul, ca şi cur teanul şi orăşeanul, s u n t individualişti, săteanul care trăieşte în c omun i t a t e de muncă este o parte a u n u i tot, trăieşte în comunitate şi p r i n comunitate. Orăşeanul care face negoţ cu socoteli şi afaceri e raţionalist; agr icul torul e f a t a l i s t , i n t u i t i v , legat de m e r s u l v r e m i i , de pe r i od i c i t a t ea t i m p u r i l o r . Orăşeanul care creează in t r ep r inde r i no i cu risc este d inamic şi creator, agr icu l toru l este static şi tradiţionalist. Atâtea deosebiri care n u ma i sunt de formă, c i de spir i t , între cu l tura Apusu lu i şi aceea a poporu lu i n o s t r u " 5 6 .

Aşadaf, s lavonismul cu l tura l - în fapt cu l tura bizantină modificată şi popularizată de slavi -, caracterizat de Panaitescu drept "cultură religioasă, cu imag in i concrete, cu literatură de poveşti înţelepte, cu suflet sătesc, în c o n t r a s t d i r e c t c u c u l t u r a A p u s u l u i , orăşenească, abstractă, corespunzătoare a l tu i s tadiu economic" 5 7 , cadra perfect cu dezvoltarea d in acel moment a societăţii noastre, f i ind, deci, necesară 5 8.

De a l t fe l , în m o m e n t u l în care societatea românească a a t i n s u n a n u m i t s t ad iu de evoluţie - care n u m a i permitea manifestări cu l tura l e exclusiv de natură slavo-bizantină -, respectiv la începutul secolului al XIX-lea , o dată c u naşterea b u r g h e z i e i şi a c a p i t a l i s m u l u i c o m e r c i a l 5 9 , s lavon ismul face loc, în mod firesc, une i alte faze cu l tura le , ia r "Cu l tu ra noastră devine d in religioasă laică, d in agricolă orăşenească (adică o cultură tehnică şi de şcoli înalte)" 6 0.

Deşi considerăm că - până în acest moment -, urmărind îndeaproape raţionamentul autorului , am reuşit să reflectăm, destul de fidel, aspecte - de altfel extrem de complicate - ale problemei adoptării slavonismului cul tura l şi a cauzelor reale pentru care societatea românească n u a p u t u t manifesta, în perioada sa medievală, forme superioare de cultură, n u putem opr i analiza celebrului s tudiu până n u vom circumscrie, cu maximă atenţie, poate cel mai interesant aspect a l problemei în discuţie, const i tu ind , de altfel, subiectul principal al contradicţiilor de care aminteam la începutul art icolului nostru.

Este vo rba despre p rob l ema conservării c u l t u r i i s lavone de către români mul te veacuri după stingerea s lavonismului etnic - slavi i d i n Dacia

www.mnir.ro


dispar în total itate în decursul secolelor al Xl l - lea şi a l X l I I - l ea 6 1 -, fenomen i s t o r i c pe care P. P. Pana i t e scu îl caracterizează ca f i i n d "poate m a i i n t e r e s a n t decât însăşi p r o b l e m a o r i g i n i l o r influenţei s lave a s u p r a românilor" 6 2. Deşi, la origini , adoptarea s lavonismului cu l tu ra l s-a făcut - în secolul X, pe filieră bulgară - de către clasa cuceritoare a boierilor, în fapt a "slavii lor dacici" (bulgar i ) 6 3 , care în această perioadă "reduseseră în ascultare pe rumâni" 6 4, chiar şi după deznaţionalizarea totală a elitei războinice de propr ietar i s l a v i 6 5 "românii păstrează, ca o preţioasă tradiţie (s.n.), cu l tu ra lor bisericească şi politică încă cinci veacuri, până la sfârşitul veacului a l XVII-lea, iar sp i r i t u l acestei c u l t u r i rămâne în haină românească până în veacul a l XIX- lea" 6 6 . "Cum este cu putinţă aşa ceva?", se întreabă autoru l . "Nu înseamnă oare - continuă el - că, în afară de limbă, adică de forma exterioară, această cultură n u era străină s p i r i t u l u i românesc, p en t ru ca românii s-o îmbrăţişeze multe veacuri de-a rândul?"6 7. Esenţa răspunsului său există, d in nefericire, doar în paginile s tud iu lu i publicat în Revista Fundaţiilor Regale, cel tipărit în Interpretările româneşti f i ind privat poate de cea ma i interesantă intervenţie ştiinţifică a a u t o r u l u i p r i v ind această problemă. în consecinţă, ne vom permite să redăm, în tota l i ta te , două pasaje a căror eliminare - având în vedere conjunctura dificilă în care a apărut vo lumul - era or icum inevitabilă: "Aci atingem o latură mu l t ma i adâncă şi ma i complicată a problemei. Desigur, cu l tu ra este în legătură cu s t ruc tu ra socială, dar cine creează această structură? împrejurările geografice, în parte, dar rasa în ma i mare parte. Se pune, deci, întrebarea: n u cumva românii sunt legaţi de spir i tu l Răsăritului p r i n ceva mai adânc decât împrejurările, ce se pot schimba, ale stadiilor procesului evoluţiei sociale şi economice? Noi, românii, suntem, p r in rasă, daci, traco-daci; n u m a i p r i n cultură şi limbă - l a t in i (căci populaţia băştinaşă de aci e dacică rasial, o spun antropologii; no i n u suntem rasial r o m a n i , adică i t a l i en i , i a r coloniştii l u i T r a i an n u erau d i n I ta l i a , c i t o t provinciali romanizaţi, mai ales d in Orient). Această rasă dacică pare a aparţine spir i tual ma i m u l t Orientului decât Occidentului.

învăţaţii care au studiat ortodoxia noastră, cei care au studiat suf letul popular românesc s-au pronunţat hotărât în acest sens: no i suntem urmaşii şi perpetuarea une i rase orientale, cu spir i t static tradiţionalist, cu suflet de colect ivitate, i u b i t o r de forme plastice şi n u de abstracţiuni. Astfel s u n t concluziuni le l u i Nae Ionescu, Vasile Băncilă, Lucian Blaga.

Etnopsihologia şi ma i ales s tud iu l legăturilor ei cu rasa n u au dat încă rezultate definitive, dar aceasta este, d in ce în ce m a l mu l t , rezul tatu l spre care se îndreaptă aceste cercetări, aplicate poporu lu i român. Şi a tunc i , dacă sp i r i tu l c u l t u r i i apusene ne este congenital străin, n u n u m a i că n u trebuie să învinuim s l a v o n i s m u l şi b i z a n t i n i s m u l , c i t r ebu i e să ne gândim l a posibil itatea de dezvoltare a une i c u l t u r i româneşti mar i şi originale, dar de sp ir i t răsăritean." 6 8

"în ce priveşte problema specială religioasă, de ce suntem ortodocşi şi n u catolici , (...) Vom spune, pe scurt , că no i suntem dintre cei ce cred că

www.mnir.ro


ortodoxia răsăriteană este expresia suf le tu lu i nos t ru dacic, diferit de suf letul apusean; ortodoxia noastră n u este o influenţă slavă, c i , aşa c u m e trăită de romani , este o expresie a rasei. Aci η-a fost ruptă o tradiţie, c i , dimpotrivă, s¬a păstrat o moştenire străveche într-o formă creştină" 6 9.

Ni se pare evidentă şi fundamentală încărcătura semantică a acestor afirmaţii. A spune că există ceva "ma i adânc decât împrejurările, ce se pot schimba, ale stadii lor procesului evoluţiei sociale şi economice, adică a ne d e l i m i t a e t n o - r a s i a l în s e n s u l u n e i specif icităţi " p e r se", d e s c h i d e posibil i tatea u n u i nivel de analiză cu perspective nebănuite. Despre o atare abordare, făcută într-o manieră elocventă, se poate afirma, cu cert i tudine, că asigură pr inc ipa lu l suport conceptual a l s tud iu lu i , şi că, în fapt, îi oferă însă acestuia o coerenţă retrospectivă impecabilă.

Plasată la antipozi, şi cu t o tu l surprinzătoare, va fi, însă, accepţiunea "specif icului românesc" 7 0, aşa c u m auto ru l îi încearcă acestuia definirea în Cuvântul înainte de la Introducerea la istoria cu l tu r i i româneşti. Explicită, şi în aceeaşi măsură, sugerând - p r i n locul ocupat - u n caracter programatic, d e l i m i t a r e a a c e s t u i " spec i f i c " vădeşte o m o d i f i c a r e fundamentală a pr inc ip i i lor de identificare.

într-un text "condimentat" cu ajustări ideologice, l ipsite de substanţă şi specifice " l imb i i de lemn", "suf letul nos t ru dacic" va înceta surprinzător a m a l fi cauza u n u i mod special de a "reacţiona în faţa împrejurărilor vieţii", şi s u p o r t u l u n u i specif ic naţional ce-şi alege într-o manieră recurentă şi distinctă căile adaptării. Aceasta în condiţiile în care însuşi a u t o r u l îl delimitase ca premisă fundamentală a u n u i traseu istoric în care opţiunile temperamentale se pot metamorfoza în deprinderi .

Matriţa geografică şi " t emperamentu l trag ic a l strămoşilor dac i " , considerate în "Perioada slavonă" drept receptacule ideale, atât p e n t r u penetrarea ortodoxie i şi s l avon i smulu i , dar şi drept baze expl icat ive ale conse rva to r i smulu i şi i m o b i l i s m u l u i pa r t i a rha l , vor f i efectiv dezavuate, u n a n u m i t "mod de viaţă materială" 7 1 preluând responsabi l i tatea p e n t r u f i z ionomia formală a su f l e tu lu i popu la r românesc. Acest "mod de viaţă" se t r ans f o rmă d i n t r - o moş t en i r e a u n e i r a s e " c u s p i r i t s t a t i c tradiţionalist", de sorginte orientală, într-o circumstanţă permanentă în care " m u n c a co l e c t i vă " 7 2 n u m a i este determinată de " s u f l e t u l de co lect iv i tate" c i apare d rep t o formă eficientă de răspuns adaptat i v , ce pregăteşte, p r i n t r e rânduri, d i s p o n i b i l i t a t e a ulterioară a u n e i a l t e colectivizări.

Ca o consecinţă a acestei f undamenta l e modificări, ce transferă, p r a c t i c , a n a l i z a istorică pe u n pa l i e r i n c o n s i s t e n t , cel puţin faţă de p r o f u n z i m e a o p i n i i l o r emise în s t u d i u l d i n 1944, p r o b l e m a adoptării s lavonismului cu l tu ra l de către români va cunoaşte şi ea o abordare radical schimbată. în p r i m u l rând, v o lumu l m i n i m a l a l observaţiilor trădează u n considerabil dezinteres faţă de ceea ce, cu două decenii înainte, era statuat drept fapt fundamental al istoriei noastre medievale.

www.mnir.ro


în al doilea rând, eludarea programatică a une i mentalităţi dist incte ce explica pr int r -o disponibil i tate temperamentală permeabilitatea deosebită a romani lor faţă de cu l tu ra slavo-bizantină, va l ips i observaţiile asupra acestei p rob l emat i c i de întregul fundament conceptual ce susţine diagnoza d i n p r i m u l s tud iu , şi, într-adevăr, adoptarea s lavonismului cu l tu ra l devine "ma i g reu de e x p l i c a t " 7 3 . Este f iresc, câtă vreme, în t ex t , a u t o r u l preferă o explicaţie pe baze sociale. Mai mu l t , s lavonismul devine n u m a i " u n aspect a l diferenţierii culturale între clasa stăpânitoare şi cea dependentă" 7 4.

în aceste condiţii, abordarea evenimenţială va afecta şi p rob lema adoptării şi conservării ortodoxiei, cea care, în p r i m u l s tud iu , va însoţi şi nuanţa fidel întreaga şi omogena concepţie asupra specif icului românesc, ce în p lan istoric devine tradiţie. Or i , tocmai profunzimea observaţiilor asupra spec i f i cu lu i românesc, prezente în "Perioada slavonă", ne-a recomandat această abordare exegetică. Am încercat să argumentăm că analiza iniţială, cea care a da t măsura u n u i i s to r i c de gen iu , şi care pe rmi t e pro l i f i ce constatări, a fost, pract ic , complet eludată. Deşi preocupările a u rămas neschimbate, metodele de analiză ne apar organic dist incte, răstimpul de două decenii f i ind, în fapt, del imitat de supor tur i conceptuale antagonice şi evidenţiind o inconsecvenţă lipsită de echivoc. Considerăm, totuşi, că este de dator ia noastră să facem remarcată consistenţa deosebită a p r i m u l u i s tud iu , pr i v ind "Perioada slavonă" la români şi ruperea de cu l tura Apusu lu i , care, practic, eclipsează t r i b u t u l ideologic şi abordarea eronată d i n Introducerea la i s tor ia c u l t u r i i româneşti, şi care, în aceeaşi măsură, scuză orice eroare ulterioară.

NOTE

1 P. P. Panaitescu, Interpretări româneşti. S tud i i de istorie economică şi socială, Bucureşti, 1994

2 Idem, Introducere la istoria cu l tu r i i româneşti, Bucureşti, 1969 3 Ştefan S. Gorovei, Mar ia Magdalena Székely, Postfaţa la Interpretări

româneşti, p. 243 4 Ibidem, p. 244 5 Ibidem 6 cf. Ibidem, p. 245 7 vezi idem, Note la ediţia a doua a Interpretărilor româneşti, p. 225 8 P. P. Panaitescu, "Perioada slavonă"... în Interpretări româneşti, p. 13 9 Ibidem 10 Ibidem 11 Ibidem 12 Ibidem 13 Ibidem 14 Ibidem, p. 14 15 Ibidem, p. 14-15

www.mnir.ro


16 Ibidem, p. 15 17 Ibidem 18 Ibidem 19 Ibidem 20 "sunt rase inferioare, care n u pot realiza creaţii superioare de cultură,

şi s u n t altele superioare, întocmai precum sunt animale superioare şi inferioare." (cf. Ştefan S. Gorovei, Mar ia Magdalena Székely, Note la ediţia a doua..., p. 220)

2 1 P. P. Panaitescu, "Perioada slavonă"..., p. 15 22 Ibidem 23 Ibidem 24 Ibidem 25 Ibidem, p. 16 26 Ibidem 27 "Dimitr ie Cantemir a t rebui t să se ducă la curtea de învăţaţi a l u i Petru

cel Mare ca să scrie Istoria Imper iu lu i Otoman şi Descrierea Moldovei, cerută de med iu l de acolo. Petru Movilă a fost în Polonia creatoru l Academiei ortodoxe, iar Milescu a devenit geograf, p en t ru că a avut pr i le ju l să meargă în China şi a găsit oameni străini care se interesau de rezul tatu l acestei călătorii." (Ibidem)

28 Ibidem 29 Ibidem, p. 16-17 30 Ibidem, p. 17 31 Ibidem 32 Ibidem 33 Ibidem 34 Ibidem 35 José Ortega y Gasset, A m u r g u l revoluţiilor în Tema vremi i noastre,

Bucureşti, 1997 36 G. W. F. Hegel, Introducere la Prelegeri de filozofie a istoriei . Bucureşti,

1997, p. 12 37 P. P. Panaitescu, "Perioada slavonă"..., p. 17-18 38 Ibidem, p. 18 39 Ibidem 40 Ibidem, p. 27 4 1 Henr i Pirenne, Mahomed şi Carol cel Mare, Bucureşti, 1996, p. 110 42 José Ortega y Gasset, op. cit., p. 147 43 Ibidem 44 Ibidem , p. 149 45 Ibidem 46 Ibidem, p. 150 47 P. P. Panaitescu, "Perioada slavonă"..., p. 28 48 José Ortega y Gasset, op. cit., p. 151 49 Ibidem

www.mnir.ro


50 Ibidem 51 Ibidem 52 D e o s e b i r i l e d i n t r e cele două f o r m e de s t r u c t u r i m e n t a l e -

tradiţionalismul o m u l u i med i eva l şi t e m p e r a m e n t u l raţionalist, revoluţionar în esenţa sa - se pot releva foarte l impede comparând m o d u l de reacţiune a l acestora în faţa nedreptăţilor sociale. Astfel, spune Ortega y Gasset, "Omul medieval, când se răscoală, se răscoală contra abuzuri lor seniorilor. Revoluţionarul, în schimb, n u se revoltă cont ra abuzur i l o r , c i con t ra uzur i l o r . (...) Când sen ior i i f eudal i , în ga lopul lor cinegetic, fac u n a cu pământul semănăturile şerbului, acesta simte ir itarea firească şi năzuie să se răzbune sau să evite pe v i i t o r samavolnic ia . (...) dimpotrivă, cetăţeanul care este călcat pe picior simte o mânie profundă n u contra p ic io ru lu i care l-a călcat, c i contra arh i tectur i i totale a universu lu i în care sunt posibile călcăturile de pic ior" (Ibidem, p. 157). în mod analog, mişcările orăşenilor d i n comunele veacului "de mij loc" nu-şi p ropun transformarea reg imulu i po l i t i c şi social, c i se mărginesc să obţină îndreptarea u n u i abuz, "Politica «burghezilor» medievali nef i lnd alta decât să opună privi legii lor nob i l u lu i altele de acelaşi t i p " (Ibidem, p. 155). în acest sens, Henr i Pirenne, marele specia l ist be lg ian în prob lema oraşului medieval , s u b l i n i a f a p t u l că "în t i m p ce aşezările ru ra l e d i n j u r sporesc ca densitate, în in ter ioru l z idur i lor numărul burghezilor n u creşte deloc" (cf. Ibidem), fenomen care dovedeşte exc lus iv ismul pol i t ic incred ib i l practicat de comune, extrem de puţin receptive faţă de străini şi n ou -veniţi. în p lus , "Departe de a se strădui să extindă pe scară mare pr intre ţărani dreptul şi instituţiile lor, oraşele şi-au păstrat monopolu l c u şi m a i m u l t zel pe măsură ce în i n t e r i o r u l lor se a f i rma şi se dezvolta reg imul popular. Mai m u l t : au pret ins să impună oamenilor de la ţară o dominaţie foarte împovărătoare, i -au t ra ta t ca pe nişte vasali şi, când era cazul, îl obligau cu a jutoru l violenţei să se sacrifice în folosul lor. " (Henri Pirenne, Les anciennes démocraties des Pays-Bas, cf. Ibidem)

53 Ibidem, p. 152 54 P. P. Panaitescu , "Perioada slavonă" ..., p. 27 55 Jean Delumeau, Introducere la Civilizaţia Renaşterii, Bucureşti, 1995,

p. 14 56 P. P. Panaitescu, "Perioada slavonă"..., p. 20 57 Ibidem, p. 23 58 Ibidem 59 Ibidem . p. 25 60 Ibidem 61 Ibidem, p. 2 1 62 Ibidem 63 Ibidem

www.mnir.ro


64 Ib idem 65 " p r i n convieţuirea seculară a românilor c u s l a v i i , p r i n f i r easca

permeabil itate a clasei nobile de propr ietar i de către celelalte clase de jos, cei de sus, ma i puţin numeroşi, au fost românizaţi" (Ibidem)

66 Ib idem 67 Ib idem 68 cf. Ştefan S. Gorovei, Mar ia Magdalena Székely, Note la ediţia a doua

.... p. 228 69 cf. Ibidem, p. 229 70 P. P. Panaitescu , Introducere la istoria c u l t u r i i româneşti, p. 14 7 1 Ib idem 72 Ibidem 73 Ibidem, p. 185 74 Ibidem, p. 186

CONTRADICTORY A S P E C T S O F P.P. PANAITESCU'S WORKS. SLAVONISM IN T H E CULTURAL HISTORY O F ROMANIANS.

Summary

T h i s paper t r i e s to r esume , w i t h o u t any po l emic charac t e r , the p r o b l e m t h a t r egards the a c q u i r i n g o f the c u l t u r a l s l a v o n i s m by the Romanians . Th is essay is based on the contradictory , even antagonist ic posi t ion tha t P.P. Panaintescu adopted i n his h is tor ian speeches when he approached th i s reality.

Thus , after the compared analysis of two posit ions expressed i n the t ime interval of two decades - the one from Romanian interpretat ions and the one f r om I n t r o d u c t i o n to the His tory of Roman ian C u l t u r e - the a u t h o r remarks a surpr is ing inconsistency i n the way the great h is tor ian sustained h is own theories. The fundamenta l change of the conceptual model, as a premise of the historic appliance, obvious i n the In t roduct ion to the History of R o m a n i a n C u l t u r e , even t h o u g h p rac t i ca l l y cance l ing b o t h the f i r s t s t u d i e s ' p r i n c i p l e s a n d r e su l t s , does n o t d i s t u r b the i n i t i a l l y exposed obse r va t i ons , whose p r o f o u n d n e s s the a u t h o r o f these l i n e s t r i e s to emphasize.

www.mnir.ro

N O T E P R I V I N D LEGISLAŢIA PROTEJĂRII P A T R I M O N I U L U I C U L T U R A L M O B I L D I N ROMÂNIA, ÎN P E R I O A D A 1 9 4 6 - 1 9 8 9

Virgi l Ştefan Niţulescu

Sfârşitul c e lu i de a l doi lea război m o n d i a l s-a c o n s t i t u i t într-un moment de cumpănă în activitatea de protejare a pa t r imon iu lu i cu l tu ra l . în 1944, t e r i t o r iu l României a ajuns t ea t ru de război, toate armatele străine aflate pe ter i tor iu l nos t ru (sovietică, germană şi maghiară), dar, cu deosebire, cea sovietică, dedându-se la ja fur i şi distrugeri sistematice 1 . Se poate spune că, d i n momentu l în care f rontu l a ajuns pe te r i to r iu l românesc (aprilie 1944) n i c i u n u l d intre tratatele internaţionale în vigoare (cum ar f i cazul T ra ta tu lu i pr i v ind protecţia bunur i l o r mobile de valoare istorică, semnat la Geneva, sub a u t o r i t a t e a Societăţii Naţiunilor, în 1935 , s a u a l Convenţiei p e n t r u protejarea colecţiilor naţionale, d in 1939) n u se respectau de facto şi că Jaful a cont inuat chiar şi după ce f rontu l a fost împins în afara graniţelor (la 25 octombrie 1944), f i ind exercitat de armatele de ocupaţie, sovietice.

încercările de legiferare de la începutul ani lor '40 s-au încheiat fără concretizarea aşteptată, ţinând cont de faptul că altele erau priorităţile ţării, la vreme de război.

R e o r g a n i z a t u l M i n i s t e r a l A r t e l o r , a f la t - în acel m o m e n t - s u b conducerea l u i Octav Livezeanu, avea să promoveze u n proiect de lege meni t să înlocuiască Legea n r . 8 1 / 1 9 3 2 p e n t r u o rgan i zarea b i b l i o t e c i l o r şi muzeelor publ ice, modificată (nesemnificativ, p en t ru ansamblu l legii) p r i n Legea n r . 450/1939 . în absenţa Pa r l amen tu lu i (primele alegeri generale postbel ice aveau să fie cele, mas i v fa ls i f icate, d i n 19 no i embr i e 1946), p ro i ec tu l este p romulga t p r i n Decret - Lege, devenind Legea n r . 803/20 septembrie 1946 pent ru organizarea muzeelor naţionale2.

Ţinând cont de cerinţele oricărei legi moderne d in domeniu l celor care protejează pa t r imon iu l cu l tura l , şi Legea d i n 1946 porneşte de la definirea acestuia. Vom spune însă, d in capul loculu i , că faţă de definiţia d i n 1932, cea d i n 1946 este limitativă. Astfel, "pa t r imon iu l cu l tu ra l şi art ist ic a l ţării" este alcătuit d i n total itatea "operelor de artă şi obiectelor [sici] de muzeu, în genere d i n preistorie şi până în zilele noastre" (art. 1). De fapt, definiţia este detaliată (explicitată) în art . 2, chiar dacă acest l u c r u n u este precizat ca atare . Motivaţia de f i n i r i i p a t r i m o n i u l u i c u l t u r a l este aceea a înfiinţării Muzeu lu i Naţional de Artă şi Arheologie - "pendinte de Min is te ru l Artelor" -, muzeu care u r m a - în l imbaju l epocii - să adune, să conserve şi să prezinte "în cele m a i b u n e condiţiuni muzeog ra f i c e " ob iec te le care alcătuiau

www.mnir.ro

290 VIRGIL ŞTEFAN NIŢULESCU

p a t r i m o n i u l c u l t u r a l a l ţării. A r t i c o l u l 2 precizează, aşadar, care s u n t categorii le de obiecte pe care Muzeu l Naţional le deţine şi care, imp l i c i t , delimitează pa t r imon iu l . Această împărţire este, însă, foarte limitativă, cele 6 categorii f i ind următoarele:

"a) Obiecte de preistorie; b) Obiecte de arheologie clasică medievală şi artă antică; c) Obiecte de artă populară; d) Obiecte de artă veche românească, religioasă şi laică, precum şi

acelea d intre odoarele bisericeşti aflătoare în biserici, mănăstiri, colecţii şi tezaure bisericeşti şi clasate ca atare de Cons i l iu l super ior a l muzeelor, înfiinţat p r i n prezenta lege;

e) Operele de artă românească, modernă: pictură, sculptură, desen, gravură şl artă aplicată;

f) Operele de artă străină, occidentală sau orientală, d i n toate epocile: pictură, sculptură, desen, gravură şi artă aplicată". A n a l i z a aceste i subîmpărţiri ne duce la concluzia că art ico lul 2 restrânge sfera "obiectelor de muzeu" (larg definită în art ico lul 1), reducând pa t r imon iu l v i r tua l naţional la cel real, existent doar în muzeele bucureştene "de artă, arheologie, istorie şi etnografie", la care se adăugau "Pinacotecile Publice" (în conformitate cu prevederile art . 5), porn ind , în pr incipal , de la colecţiile Muzeu lu i Naţional "Regele Carol I " , d i n şoseaua Kiseleff nr . 3, unde, aşa c u m ne lămureşte art. 3, u r m a să se afle "sediul p r inc ipa l " a l n o u înfiinţatului Muzeu Naţional. Au to r i i legii n u aveau în vedere, aşadar, în n ic i u n fel, pa t r imon iu l tehnic şi documentar şi n i c i pe acela d in domeniul ştiinţelor naturale . De altfel, art . 39 a l legi i precizează toate muzeele care intră în componenţa M u z e u l u i Naţional, ca secţii 3. Faţă de a n u l 1932, def inirea p a t r i m o n i u l u i c u l t u r a l oferită în 1946 reprezintă, p r i n urmare, u n regres, deoarece Ion Andrieşescu găsise acea formulă, atât de generală, capabilă să cuprindă, într-adevăr, întreaga sferă a b u n u r i l o r cu l tura l e ("tot ceea ce poate lămuri şi i l u s t r a t r e cu tu l şi progresele civilizaţiei noastre delà preistorie şi până în vremea de faţă"), definiţie pe care, aşa c u m am văzut, legea d in 1946 o abandonează în favoarea u n u i puternic accent pus pe obiectele de artă şi pe cele arheologice. Explicaţia rezidă în abstragerea def inir i i pa t r imon iu lu i n u dinspre pr inc ip i i spre concret, c i d i n judecarea însumării b u n u r i l o r cu l tu ra l e deţinute de amintite le muzee bucureştene.

Teoretic, fiecare dintre cele 6 "secţiuni" ale muzeu lu i avea în grijă una dintre colecţiile enumerate ma l sus. în practică, flecare muzeu sau colecţie publică d i n Capitală - d i n t r e cele i n c l u s e în n o u a u n i t a t e - u r m a să funcţioneze ca secţie aparte a M u z e u l u i Naţional. D i n p u n c t de vedere administrat iv , aşadar, se opera o extrem de drastică reducere a personalului decizional şi, în p lus . toate muzeele şi colecţiile bucureştene amint i t e îşi pierdeau personalitatea juridică, fapt ce const i tu ia u n dureros p re lud iu al nesfârşitului şir de "comasări" şi "reorganizări" care a m a r c a t întreaga perioadă comunistă. Mai m u l t decât atât, art ico lul 7 introducea "germenii"

www.mnir.ro

NOTE PRIVIND PROTEJAREA PATRIMONIULUI CULTURAL MOBIL 291

naţionalizărilor d i n an i i care vor urma , specificând trecerea " d i n punc t de vedere art ist ic şi muzeal" şi ocrotirea lor de către "Stat, ca b u n u r i naţionale", a t u t u r o r colecţiilor part iculare "ce vor f i recunoscute ca atare p r i n decizii ale M in i s t e ru lu i Artelor pe baza av izului Cons i l iu lu i superior a l muzeelor, chiar când aceste colecţiuni pub l i c e p r i n funcţiunea lor , se află în posesia propr i e taru lu i respectiv".

Muzee "naţionale de artă şi arheolog ie" , s t r u c t u r a t e pe p r i n c i p i i identice cu cel d i n Bucureşti, u r m a u să se înfiinţeze la Iaşi şi la Clu j . Practic, legea ducea la o adevărată "federalizare" muzeală a ţării, d i n moment ce, p o t r i v i t a r t i c o l u l u i 9, "Colecţiunile p a r t i c u l a r e s a u ale Fundaţii lor şi comunităţilor locale, o r i regionale, se află d i n p u n c t de vedere ar t i s t i c şi muzeal, sub autoritatea directă a Muzeulu i Naţional a l reg iuni i unde îşi va depune inventaru l patr imonia l în termen de u n an delà publ icarea legii de faţă". Trebuie spus că, indi ferent de m o d u l şi de perioada în care a fost aplicată această lege, mode lu l "regionalizării" muzeale a României a fost păstrat, sub diverse forme şi proporţii până în an i i d i n urmă.

"Reg i ona l i z a r ea " amintită n u avea în vedere - p a r a d o x a l - şi o descentralizare a puter i i decizionale. Dimpotrivă: legea are u n vădit caracter centralizator. E l este explicabil, dacă avem în vedere precizarea - neobişnuită într-un act mormativ, care n u are de ce să ofere asemenea justificări - d in preambulul art icolului 11: "Pentru pătrunderea cul tur i i artistice în masele largi ale poporu lu i " . în conformitate cu p r inc ip iu l central izator amin t i t , dotarea muzeelor judeţene cu obiecte având valoare muzeală se face, în principal, d in "rezerva muzeelor existente" (art. 11), ceea ce denotă n u atât gr i ja p en t ru dezvoltarea muzeelor locale pe nişte baze culturale autentice, cât o (deocamdată, timidă) transformare a muzeelor în nişte (uniforme) mijloace propagandistice. Pe de o parte, trebuie menţionat faptul meri tor iu că, deşi legea este una pentru organizarea muzeelor naţionale (înţelegând pr in aceasta, de fapt, cele trei muzee cu acoperire regională, d in Bucureşti, Iaşi şi Cluj), ea încearcă să pună şi bazele unei reţele de muzee locale (judeţene, orăşeneşti şi chiar comunale), pornind de la aşa-zisele muzee regionale existente la acea dată (în realitate, ma i degrabă, u n fel de muzee judeţene) Pe de altă parte, merită să consemnăm preluarea unei prevederi d in Legea nr . 81/1932 (art. 19), sub o formă uşor modificată, p r in care "autorităţile judeţene şi comunale sunt obligate să înscrie anua l în bugetele propri i sumele necesare" în scopul achiziţionării obiectelor de muzeu (alin. 2 al ar t . 12). O măsură similară era luată pen t ru asigurarea buge tu lu i p en t ru achiziţii la nivelul Ministerului (art. 13 al in. 1). De altfel, fiecare autoritate era responsabilă p e n t r u finanţarea m u z e u l u i (regional, judeţean, m u n i c i p a l , comunal sau al vreunei fundaţii particulare) aflat pe raza sa de competenţă administrativă - fapt lăudabil, în sine, Ministerul putând ajuta, la nevoie, oricare muzeu d in ţară, indiferent de rangul acestuia. Mai mu l t decât atât, în cazul în care o colecţie locală "de artă şi arheologie" servea "interesul general a l ţării", ea putea û luată direct sub administrarea Ministerului, p r in decizia acestuia şi "cu avizul Consil iului superior al muzeelor".

www.mnir.ro

2 9 2 VIRGIL ŞTEFAN NIŢULESCU

Consi l iu l prelua, în general, cam aceleaşi prerogative ca şi cel stabi l i t în 1932. în rapor tu l t r imis Regelui de Octav Livezeanu, Consi l iu l era chiar def init drept "organ de control şi îndrumare" (precizare absentă, în această formă, d i n co rpu l legii), "pendinte de M in i s t e ru l Artelor" . E l funcţiona în Min is t e ru l Artelor (art. 19) şi era alcătuit d i n "Directorul Muzeulu i Naţional de Artă şi Arheologie d i n Capitală" (care era şi preşedintele Cons i l iu lu i ) , d i r ec to r i i secţiilor aceluiaşi muzeu , d i r ec to ru l ar te lor d i n M in i s t e r şi u n inspector general a l artelor - delegat de Minister. Era, aşadar, u n consi l iu str ic t bucureştean (ca şi cel d in 1932, de altfel), care putea convoca, totuşi, l a nevo ie , şi d i r e c t o r i i c e l o r l a l t e muzee naţionale, aceştia având vot deliberativ. O altă diferenţă este aceea că, în vreme ce Consi l iu l înfiinţat în 1932 t rebu ia să se întrunească de cel puţin două or i pe an, cel d i n 1946 avea două şedinţe în fiecare lună.

Ceea ce n u reuşise, însă. Legea d i n 1932 - înf i inţarea u n o r inspectorate regionale, atât de necesare şi de dor i te de I on Andrieşescu, a u t o r u l p r o i e c t u l u i ace le i leg i , care pro iec tase , iniţial, apariţia u n o r "direcţiuni regionale" -, se petrece abia în 1946. Este interesant de remarcat că scopul declarat al existenţei inspectoratelor este n u n u m a i acela de a coordona activitatea muzeelor locale, c i şi acela de a coordona lucrările de "inventariere a mater ia lu lu i muzeal de toate categoriile d i n muzeele publice şi part iculare d i n colecţiile fundaţiunilor sau comunităţilor, d i n proprietatea particulară individuală, p recum şi pen t ru evidenţa monumente lor publ ice d i n întreaga ţară" (art. 24) . Ca atâtea alte prevederi ale acestei legi, şi aceasta era u n a cu două tăişuri. Pe de o parte, pentru p r ima oară, u r m a să se realizeze o evidenţă unică a pa t r imon iu lu i cu l tu ra l d i n România, dar, pe de altă p a r t e , competenţele i n s p e c t o r a t e l o r t r e c eau peste d r e p t u l la proprietate a l unora dintre posesori. Cele 8 inspectorate regionale îşi aveau sedi i l e l a Bucureşti, Iaşi, C l u j , S i b i u , Timişoara, Cra iova , Suceava şi Constanţa - cu alte cuvinte, cele ma i importante oraşe cu valenţe culturale ale ţării, şi care aveau şi calitatea de a fi adevărate capitale regionale.

Mergând, d i n nou, pe l in ia deschisă de legea precedentă (în art . 16), p r i m u l al ineat a l art . 26 d i n nou l act normat iv s t ipula faptu l că "Muzeele Naţionale s u n t i n s t i t u t e de cercetări ştiinţifice cu personal având t i t l u l academic " , ceea ce însemna, totuşi o restrângere severă a numărului muzeelor asimilate inst i tute lor de cercetare. Pe de altă parte, practic, întreg p e r s o n a l u l ştiinţific a l muzee lor era a s i m i l a t c u cel d i n învăţământul superior (art. 28).

U n întreg c a p i t o l d i n lege (VII I ) e ra r e ze rva t şcolii c e n t r a l e de muzeografie, înfiinţate "pe lângă Min is teru l Artelor", la care au p r i m i t dreptu l de a part ic ipa studenţii ani lor t e rmina l i de la facultăţile de litere şi filozofie, "precum şi studenţii secţiilor de specializare ale şcoalelor superioare de arte frumoase". Dura ta cursur i lor era de 2 ani , acestea fiind organizate de către cele 3 catedre ale şcolii: muzeografie generală, tehnologie şi istoria generală a artelor.

www.mnir.ro


Legea - în general, m u l t ma i detaliată decât cea pe care o înlocuia -stabil iea şi o ierarhie a personalului de muzeu: asistent supl in i tor , asistent de muzeu (dintre aceştia d in urmă putând f i recrutaţi şi inspectori i regionali şi conducătorii t u t u r o r muzeelor, în afară de cele naţionale), conservator, d i r ec to r de secţiune, d i rec to r general de m u z e u şi d i r e c t o r u l M u z e u l u i Naţional de Artă şi Arheologie (se înţelege, cel d i n Bucureşti). Ma i m u l t decât atât, anexa legii cuprindea "Cadrul , funcţiunile şi categoriile de salarizare ale pe r sona lu lu i muzeelor şi a l inspectoratelor regionale, în conformitate cu preveder i le Legi i p e n t r u organizarea muzee lor naţionale", în care e rau specificate toate cele 357 de postur i d i n sistem, între care, 170 în Muzeul Naţional de Artă şi Arheologie d i n Bucureşti, câte 64 în fiecare d i n celelalte două muzee naţionale de artă şi arheologie, 33 în cele 6 muzee regionale menţionate în anexă 4 şi câte 2 în flecare d in cele 8 inspectorate regionale.

Tot o premieră este şi organizarea Servic iului tehnic a l muzeelor, "pe lângă M u z e u l Naţional de Artă şi Arheologie" , funcţionând c u 4 secţii: examene şi analize, restaurări, fotografică şi încadrări, montări şi tâmplărie (art . 35) . Se r v i c iu l avea responsabilităţi diverse, secţia fotografică, de e x emp lu , f i i n d răspunzătoare p e n t r u fotograf ierea şi c lasarea t u t u r o r operelor "de artă d in muzeele naţionale în arhiva centrală d i n Minister şi în arhiva Muzeu lu i respectiv" (art. 36 a l in . 2). în fine, pe lângă fiecare muzeu naţional t rebuia să se organizeze şi o bibliotecă publică de specialitate.

Cu toate erorile ei - cea ma i notabilă f i ind, bineînţeles, atacul deschis la adresa proprietăţii private -, Legea nr . 803/1946 avea ma i mul te prevederi s a l u t a r e şi se c o n s t i t u i a într-un act n o r m a t i v u t i l p e n t r u dezvo l tarea muzee l o r d i n România. D i n păcate, însă, el a a v u t o soartă similară predecesorului său, nefi ind pus în aplicare decât parţial şi, de fapt, în m u l t prea mică măsură.

Lăsând la o parte micile - deocamdată - derapaje ideologice ale legi i 5 , ceea ce face ca aceasta să se constituie într-un veritabi l pas înainte faţă de legea d i n 1932 este dorinţa creării u n u i sistem instituţional. Diferenţa este majoră, deoarece Legea nr . 81/1932 n u a reuşit, în pofida beneficei intenţii a iniţiatorului, să realizeze u n sistem centralizat de protejare a obiectelor de muzeu (pr in in t e rmed iu l proiectatelor direcţiuni regionale), i a r u n s istem instituţional centralizat n ic i nu-şi propusese.

Este i n t e r e s a n t de s e m n a l a t f a p t u l că Legea n r . 8 0 3 / 1 9 4 6 e ra concentrată asupra u n u i deziderat m u l t ma i vechi a l muzeografiei româneşti, acela al "clădirii" (spirituale şi instituţionale, în p r i m u l rând, dar, bineînţeles, şi fizice) a u n u i aşezământ reprezentativ la nivel naţional. în întreaga lume, ideea de naţiune şi cea - pendinte de ea - de stat naţional sun t strâns legate de câteva instituţii culturale reprezentative: bibliotecă, operă, teat ru , muzeu etc. Acesta d i n urmă a fost, cu predilecţie, creat ca păstrător a l bunur i l o r cul turale având o reprezentativitate naţională (nu atât p r i n originea lor, cât, m a i ales, p r i n valoarea lor ) . Muzeu l B r i t an i c (deschis în 1759), Muzeu l Republici i (înfiinţat, la Luvru , în 1793), muzeul berlinez (deschis pub l i cu lu i

www.mnir.ro


în 1830) şi toata pleiada de muzee europene apărute în a doua jumătate a secolului, după Revoluţia de la 1848, d i n Suedia până în Ital ia, erau, toate, muzee naţionale, funcţia lor simbolică f i ind precumpănitoare. Chiar dacă şi alte muzee "naţionale" apar în aceste state, cele ma l m a r i şi ma i importante s u n t cele legate i n t i m de etnic i tate şi de ideea de naţiune. în Angl ia , de exemplu, în 1857, se deschide Muzeul Naţional de Ştiinţă şi Industr ie , dar tot Muzeul Br i tanic rămâne cel m a i reprezentativ d intre instituţiile insulare de gen. România, stat creat pe baze naţionale abia în 1859, avea să aibă p r i m u l său muzeu "naţional" în 1864 6 - destul de devreme, dacă ţinem cont de gradul general de dezvoltare al societăţii româneşti, comparativ cu ceea ce se întâmpla în vestul Europei, şi de faptul că România n u avea u n imper iu colonial şi n u făcea expediţii de cucerire d i n care să aducă bogăţiile care u m p l e a u depozitele muzee lor b r i t an i c e , franceze, germane sau ruseşti, nef i ind, n i c i măcar, stat independent, la acea vreme. Muzeul Naţional de la Bucureşti n u avea c u m să se impună, în asemenea condiţii, în conştiinţa contemporanilor: îi l ipseau n u n u m a i pa t r imon iu l necesar şi decizia de a se aduna la u n loc ma i mul te colecţii reprezentative pent ru a const i tu i acest pa t r imon iu , dar şi clădirea reprezentativă. în toate capitalele europene, în întregul secol XIX, se proiectează sedii majestuoase ale muzeelor naţionale, de obicei , doar palatele regale întrecând în grandoare clădirile (special) dest inate muzeelor. în România, luc rur i l e n u s-au întâmplat, d i n păcate, aşa, astfel încât, până la sfârşitul celui de al doilea război mondia l , s ingura clădire proiectată special pent ru a f i muzeu era cea de la şosea (dacă facem abstracţie de clădirile administrative ale muzeelor în aer liber). Cu dreptate observa Alexandru Tzigara - Samurcaş, în 1936, că cele n u ma i puţin de 17 muzee bucureştene " la u n loc n u fac u n singur muzeu în adevăratul cupr ins al cuvântului"7. Privită d i n această perspectivă, încercarea leg iu i toru lu i d in 1946 de a crea u n muzeu naţional, în adevăratul înţeles a l cuvântului, este demnă de toată lauda şi explică, astfel, n u n u m a i t i t l u l legii, c i şi întreaga logică a acestuia. Aşa t rebuie înţeleasă prevederea d i n a r t . 39, conform căreia se va trece la "construirea clădirilor necesare p en t ru concentrarea t u t u r o r secţiilor muzeu lu i naţional de artă şi arheologie". De aici provine şi m o t i v u l care a dus , până la urmă, l a neapl icarea leg i i , p e n t r u că - se specifica în acelaşi art icol 39 - muzeele vor cont inua să funcţioneze, pană a t u n c i , în aceleaşi l o ca lu r i (ceea ce însemna, pract ic , colecţii separate, gest iuni separate etc.). în plus, art . 40 amâna numirea "d i rec toru lu i t i tu l a r a l M u z e u l u i Naţional de Artă şi Arheologie" până "când condiţiunile vor p e r m i t e c o n c e n t r a r e a t u t u r o r secţiunilor în n o u l l o ca l " . în acest fe l , construcţia întregii leg i a deven i t caducă p r i n t r - o prevedere, aparen t , minoră. Noul local n u s-a m a i constru i t , d i rec toru l a fost, până la urmă, n u m i t (dar m u l t ma l târziu), iar muzeul naţional a rămas, pe ma i departe, u n pios deziderat. Pe de altă parte, trebuie repetat faptul că cele t re i muzee naţionale definite de Legea nr . 803/1946 erau, în realitate, chiar şi aşa, doar u n fel de muzee regionale, ele nefi ind reprezentative pen t ru România în cel

www.mnir.ro


ma i depl in înţeles al te rmenulu i . Doar însumarea pa t r imon iu lu i proiectatelor tre i muzee naţionale ar f i p u t u t da naştere u n u i muzeu naţional de nivel c en t ra l european . Acest l u c r u n u era pos ib i l , însă, ast fe l încât muzee regionale erau considerate, aşa c u m am ma i spus, doar cele 6 instituţii (v. nota 4). Desigur, această clasificare făcea abstracţie, în fapt, de muzeele în aer liber, de muzeul mi l i tar , de cel tehnic etc.

Totuşi, trebuie menţionată, pr intre calităţile legii, preocuparea pent ru a as igura o evidenţă completă a p a t r i m o n i u l u i - ch ia r dacă aceasta era umbrită de poziţia restrictivă faţă de colecţiile part iculare. Ea reprezintă, în orice caz, u n început care avea să dea roade abia peste t r e i decenii. Este posibi l - deşi, deocamdată, ne lipsesc dovezile necesare - ca autor i i acestei legi să se f i inspirat , în l i n i i mar i , şi d i n pro iectul l u i Romulus Vuia , d i n august 1940, în pofida fap tu lu i că acela era cu m u l t m a i complet, d i n toate punctele de vedere.

Lovi tura de stat care a dus la instaurarea republ ic i i a dezorientat, d i n nou, atât de sensib i lu l domeniu al protejării pa t r imon iu lu i muzeal. Ca de atâtea alte or i , în trecut, lucrur i l e au fost luate de la capăt. Cu toate acestea, Consi l iu l superior a l muzeelor a început să funcţioneze, chiar dacă, n u în componenţa cerută de lege (ceea ce ar f i fost, o r i cum, impos ib i l , în l ipsa existenţei instituţiilor pe care legea a încercat să le creeze). Totuşi, d i n moment ce compoziţia Cons i l iu lu i depindea de o lege care n u funcţiona, era nevoie de u n nou organism de coordonare a s is temului muzeal d i n România.

între t imp , Min is te ru l Artelor (min is t ru f i ind, în decembrie 1947, Ion Pas) a fost înlocuit (la 15 april ie 1948), în nou l guvern Groza, cu Min is te ru l Artelor şi Informaţiilor8. Ulterior, a lua t fiinţă Comisia pen t ru organizarea muzee l o r ( p r i n Dec iz ia C o n s i l i u l u i de Miniştri n r . 7 4 8 2 , publicată în M o n i t o r u l O f i c i a l d i n 1 o c t o m b r i e 1948 ) . P r i m a şedinţă a proaspăt înfiinţatului organism a avut loc la 4 octombrie, în acelaşi a n 9 şi ea avut ca p r i m p u n c t pe ord inea de z i " s tab i l i r ea p r i n c i p i i l o r p e n t r u organizarea muzeelor d i n întreaga ţară" 1 0. S-au spus, desigur, şi destule banalităţi cu acea ocazie, dar u n u l d intre obiectivele trasate de George Oprescu a devenit p r i o r i t a r p e n t r u muzeograf ia românească în următoarele două deceni i : "Pr inc ip iu l de la care po rn im va f i deci crearea de muzee n o u i şi întărirea celor existente, aşa încât să se ajungă ca în fiecare Capitală de judeţ să existe câte u n muzeu reg ional " 1 1 .

în consens cu cele pref igurate în octombrie 1948, în Min i s t e r este realizat u n proiect de lege pent ru protecţia şi conservarea operelor de artă şi a monumente lor istorice şi arheologice 1 2 , p r i n care M in i s t e ru l u r m a să ia "sub protecţia şi conservarea sa toate operele de artă, monumentele istorice şi arheologice d i n întreaga ţară, chiar dacă d i n punct de vedere administrat iv ele d e p i n d de al te autorităţi pub l i c e " . Se intenţiona înfiinţarea - " s u b autor i ta tea M i n i s t e r u l u i " , pe lângă "Direcţia Arte lor Plastice ca organ de control şi îndrumare" - a u n u i "Consi l iu Superior a l Muzeelor, Monumentelor Istorice şi cercetărilor aheologice", care să "coordoneze toate problemele în

www.mnir.ro

2 9 6 VIRGIL ŞTEFAN NIŢULESCU

legătură cu muzeele, monumente le istorice şi săpăturile arheologice", să organizeze toate lucrările de conservare a b u n u r i l o r cu l tu ra l e mobi le şi imobile (sintagma folosită în proiect este, însă, una conformă cu modu l de expr imare a l t i m p u l u i ) , să supravegheze toate săpăturile arheologice, să inventar ieze toate b u n u r i l e cu l tu ra l e , în vederea alcătuirii i n v e n t a r u l u i "general a l operelor de artă şi a l monumente lor istorice şi arheologice d i n ţară", să "înlesnească înfiinţarea de muzee regionale" şi să publice s tud i i de specialitate. Proiectul introducea, pent ru pr ima oară, conceptul de clasare a bunur i l o r (la propunerea Cons i l iu lu i şi p r i n decizia Ministerului ) , porn ind de la clasarea monumentelor istorice şi adaptând sistemul şi pen t ru "operele de artă plastică şi obiectele mob i l i a re cu o valoare artistică sau istorică". Clasarea - şi, respectiv, declasarea - u r m a să se facă p r i n decret, iar clasarea b u n u r i l o r aparţinând p r o p r i e t a r i l o r privaţi, p r i n t r - o lege specială, c u observaţia că, în cazul în care "conservarea sau siguranţa u n u i obiect clasat este primejduită", Cons i l iu l putea decide t ranspor tarea acestuia într-un muzeu. Consi l iu l ar f i t rebu i t să fie alcătuit d i n 16 membr i , împărţiţi pe tre i secţii: muzee, monumente istorice şi cercetări arheologice. Interesant este faptu l că proiectul în cauză nu-şi propunea să abroge Legea nr . 803/1946, ci doar să o modifice, acolo unde acest l u c r u se vădea necesar.

Până la urmă, proiectul n u a mai fost promovat, dar, cu toate acestea, el a a vu t unele urmări, deoarece, p r i n Decret a l P rez id iu lu i M a r i i Adunări Naţionale, la 15 mar t i e 1951, s-a înfiinţat Comisia ştiinţifică a muzeelor, monumente lor istorice şi artistice, a cărei sarcină primordială era aceea a inventar ie r i i şi clasării b u n u r i l o r cu l tura le . între t i m p , d i n 12 iu l ie 1950, Min i s t e ru l Artelor fusese transformat în Comitetul pen t ru Artă (chiar dacă E d u a r d Mezincescu, m i n i s t r u , începând d i n 23 m a i 1948, îşi menţinea portofoliul). Comisia înfiinţată în 1951 n u a ma i fost subordonată Comitetului pentu Artă, c i Academiei Republicii Populare Rornîne. Aceasta devenise, dintr-u n for p u r a cademic - aşa c u m fusese până în 1948 -, o structură administrativă foarte puternică. încă d in 1949, de exemplu, Muzeul Naţional de Antichităţi t recuse - la iniţiativa d i r e c t o r u l u i său. I on Nestor -, de sub autoritatea Ministerului Artelor, sub cea a Academiei. Pe de altă parte, şcoala de muzeografie înfiinţată în baza Legii nr . 803/1946 a devenit - p r i n decizia Ministerului învăţământului Public nr . 263327/26 octombrie 1948, o secţie a Ins t i tu tu lu i de arhivistică, bibliologie şi muzeografie.

în u r m a hotărârii d i n 23 iulie 1950, a Cons i l iu lu i de Miniştri, judeţele s u n t desfiinţate, România f i n d împărţită a d m i n i s t r a t i v , după m o d e l u l sov iet ic , în r e g i u n i şi ra ioane - n o u pr i l e j de mod i f i ca re a s t ra t eg i i l o r minister iale d i n domeniul creării muzeelor locale.

în afară de apariţia acestor modificări, practic, se poate spune că, de la începutul ani lor '50 şi până la sfârşitul ani lor '60, muzeele şi pa t r imon iu l cu l tu ra l mobi l n u au ma i in t ra t în zona de interes a legislatorilor.

Situaţia s-a schimbat în 1969, când a fost emis Decretul n r . 724/23 octombrie 1969 pr iv ind protejarea şi păstrarea bunur i l o r de interes naţional

www.mnir.ro


ce reprezintă valor i artist ice, istorice sau documentare, precum şi a unor obiecte conţinînd metale preţioase şi pietre preţioase de valoare deosebită. Decretul - aprobat p r i n Legea nr . 64 d in 19 decembrie 1969 - a reprezentat u n adevărat "preambul" a l Legii nr . 63/1974.

Ideea a început să prindă u n foarte vag con tur încă de la mi j l ocu l deceniului 7, f i ind rodu l u n u i întreg curent de gândire şi acţiune politică şi filozofică, d e t e r m i n a t de dezgheţul început în 1964, odată c u ce lebra "Declaraţie d i n ap r i l i e " 1 3 . Este momen tu l în care, încet - încet, t e rmenu l naţional îşi pierde conotaţia negativă cu care fusese încărcat în perioada 1948 - 1964. Este m o m e n t u l t r ep ta t e i renaşteri a mândriei naţionale. Patr imoniul cu l tura l românesc este "recuperat", încetul cu încetul, ma i întâi, spiritualiceşte, f i ind integrat în moştenirea culturală, recăpătându-şi r o lu l pe care îl avea înainte de abol i rea mona rh i e i . Numele ţării, a l l i m b i i şi a l naţiunii rev in la vechea grafie, odată cu adoptarea no i i Constituţii, la 2 1 augus t 1965, ţara este, d i n n o u , împărţită în judeţe (de la 16 februar ie 1968), România îşi regăseşte - e adevărat, cu multă prudenţă - pierdutele relaţii cu Occidentul şi reintră în c i r cu i tu l valori lor şi pe hărţile tur is t i ce europene. în mod n a t u r a l , u n r o l p r i m o r d i a l în această r e in t ra re îl are pa t r imon iu l cu l tura l - în cel ma i larg sens al sintagmei.

S c h i m b a r e a accente lo r po l i t i c e duce l a apariţia u n o r p r ob l eme o r g a n i z a t o r i c e ser ioase . P e n t r u a f i e x p l o a t a t e c onomi c , t u r i s t i c şi p ropagand is t i c , p a t r i o m o n i u l t r e b u i a cunoscu t , înregistrat şi pro te ja t . Organele pu t e r i i au constatat că ins t rumente le necesare u n o r asemenea complexe acţiuni lipsesc, s u n t insufic iente sau s u n t vetuste. U n element semnif icativ în conştientizarea importanţei elaborării u n u i cadru legislativ m o d e r n l -a c o n s t i t u i t f u r t u l d i n 26 m a i 1968, a 8 t a b l o u r i d i n Muzeu l B r u k e n t h a l . Bănuiala - dovedită m u l t m a i târziu - că tab lour i l e au fost scoase d in ţară a fost u n u l dintre impulsur i le nefericite, dar necesare pent ru elaborarea unor instrumente jur idice şi pent ru implementarea uno r forme administrat ive moderne de cunoaştere şi protejare a pa t r imon iu lu i cu l tura l . Astfel, a reieşit că n u există inventare compatibile între ele - a tunc i când acestea, într-adevăr, existau -, că mul te d intre obiectele adăpostite în muzee sun t depozitate şi expuse în condiţii impropr i i , că măsurile de protecţie fizică sun t insuficente, a tunc i când acestea au fost luate, etc.

Decretul constata - încă d i n expunerea de motive - că n u există "n ic i o inventariere pe scară naţională şi o evidenţă centralizată a acestor valori", ele rămânând n e c u n o s c u t e "de mare l e p u b l i c şi, în m u l t e c a z u r i " f i i n d "inaccesibile chiar cercetătorilor şi specialiştilor". Pentru a rezolva această situaţie, Decretul ins t i tu i a , încă d i n ar t . 1, " f ondu l central izat a l acestor b u n u r i " , evidenţa lor f i ind asigurată de Comitetul de Stat pent ru Cultură şi Artă 1 4 . Decretul punea bazele u n u i muzeu menit "să asigure conservarea şi securitatea deplină a exponatelor" reprezentative, "de interes publ ic" , care -"conţinînd metale preţioase şi pietre preţioase cu valoare intrinsecă sau cu valoare artistică or i documentară deosebită" - u r m a u să fie încredinţate "în

www.mnir.ro


custodie Băncii Naţionale a Republici i Socialiste România", celelalte b u n u r i f i ind încredinţate "în custodie Comite tu lu i de Stat pentru Cultură şi Artă". Decretul permitea " tr imiterea peste graniţă a obiectelor prevăzute în acest decre t , în vederea organizării u n o r expoziţi i", " n u m a i c u ap roba r ea C o n s i l i u l u i de Stat" . Decre tu l lăsa la l a t i tud inea C o n s i l i u l u i de Miniştri "de te rminarea b u n u r i l o r care fac ob iec tu l p r e z en tu lu i decret, m o d u l de c o n s t i t u i r e a f o n d u l u i c en t ra l i z a t , s i s t e m u l de evidenţă, condiţiile şi mijloacele necesare de conservare, expunere şi pază". Notând faptul că, atât Decretul, cât şi Legea p r i n care a fost aprobat, n u au fost aplicate pe deplin, niciodată, v o m obseva că, încă de pe a c u m , se fac simţite p r o b l e m a organizării u n u i so i de "depoz i t " naţional a l b u n u r i l o r de va loare , a organizării expoziţiilor în străinătate şi, bineînţeles, a s tab i l i r i i u n u sistem unic de evidenţă.

Legea nr . 63/1974 pent ru ocrotirea pa t r imon iu lu i cu l tu ra l naţional al Republici i Socialiste România a desăvârşit procesul început p r i n Decretul nr. 724/1969. Pe lângă factori i - organici sau conjunctura l i - amintiţi, deja, u n al t mot iv s-a adăugat la cele care au contr ibu i t la decizia de elaborare a u n u i asemenea act normativ.

Mot i vu l u l t i m a fost u n u l str ic t economic şi, în fond, opus deschiderii operate, până a t u n c i , în po l i t i ca s t a t u l u i român. Sch imbarea orientării reg imulu i comunist în direcţia adoptării mode lu lu i chino - nord - coreean, începând cu a n u l 1971 , a avut drept consecinţă decizia dezvoltării une i economii care să-şi fie sieşi suficientă, pent ru a asigura o independenţă de t ip autarhic absolut pentru stat, permiţând reg imulu i personalist dictatorial ceauşist să rămână nestingherit la putere. Pentru edificarea une i indus t r i i care să n u ma i apeleze, în n ic i o situaţie, la impor tur i , era nevoie de bani , iar aceştia t r ebu iau obţinuţi d i n exterior. Or, România n u părea să fie o ţară t o cma i solvabilă. Pen t ru a demons t ra c o n t r a r i u l , s t a t u l avea nevoie de găsirea unor garanţii. Acestea păreau să fie tocmai bunur i l e cul tura le . Cu a l t e c u v i n t e , c u aces te c o m o r i , g u v e r n u l p u t e a g a r a n t a , or icând, so lvab i l i ta tea ţări. Dar, p e n t r u ca b u n u r i l e c u l t u r a l e să fie cunoscute , inventariate şi, ma l ales, evaluate, era nevoie de u n cadru legislativ propice. Decretul nr . 724/1969, aprobat p r i n Legea nr. 64/1969, reprezenta, deja, u n c a d r u m u l t p rea strâmt de pro te ja re (apărut ca u r m a r e a-dezvoltării colecţiilor de f l o r i de mină, icoane pe sticlă şi obiecte casnice, de pe la mi j locul deceniului 7) şi, în plus, n u avea în vedere, în n ic i u n fel, aşa c u m am văzut, vreo reorganizare de natură administrativă.

Marile expoziţii interne şi internaţionale, care au loc în România sau pe care România le organizează în exteriorul ţării, începând de p r i n 1969, au deschis poarta cunoaşterii pa t r imon iu lu i cu l tura l mobi l .

Toate aceste e lemente a u c o n t r i b u i t l a naşterea i d e i i necesităţii strângerii celor ma i valoroase obiecte d in ţară (un fel de tezaur cuprinzând cele ma i preţioase obiecte cu valenţe culturale d in România), într-un singur depozit - idee observabilă, în f i l igran, încă în Decretul nr . 724/1969. Se pare

www.mnir.ro


că aceasta era, în real i tate, intenţia l u i Nicolae Ceauşescu, pen t ru care faptul că mul te dintre valoroasele obiecte n u se aflau în proprietatea s ta tu lu i reprezenta u n detal iu cu t o tu l nesemnificativ. Deducem că ceea ce urmărea dictatorul p r i n noua lege era o etatizare a tu tu ro r acestor valori .

Pentru pregătirea nou lu i act normativ, pe scaunul minister ia l se afla o m u l potr iv i t . D u m i t r u Popescu îl înlocuise la conducerea Comi te tu lu i de Stat pentru Cultură şi Artă pe Pompil iu Macovei, la 15 iul ie 1971, imediat după ce d i c t a t o ru l îşi alesese n o u l model ideologic şi de comportament . Trebuie spus, anticipând, că Popescu s-a ach i ta t , cu vârf şi îndesat de sarcina pe care o primise, f i ind avansat în ierarhia de part id , imediat după schimbarea sa d i n funcţie, la 4 noiembrie 1976 (când a fost înlocuit cu M i u Dobrescu). Practic, imediat după instalarea în funcţie, D u m i t r u Popescu a trecut la pregătirea no i i legi a pa t r imon iu lu i . Indiferent de conotaţiile pe care Popescu, personal - u n u l dintre cei ma i c inic i şi ma i detestaţi adminis t rator i d i n întreaga istorie a cu l tu r i i române -, a dorit să le confere legii, este demn de remarcat faptul că foarte mulţi specialişti, d i n toată ţara, au făcut ce le-a stat în pu t e r i p en t ru a elabora u n act normat i v în consens cu legislaţia europeană a m o m e n t u l u i şi, în p r i m u l rând, u n i n s t r u m e n t de protejare efectivă a pa t r imon iu lu i cu l tura l . Printre autor i i propriu-zişi a i t ex tu lu i de lege, în variantele sale iniţiale, trebuie amintiţi o parte d intre cei care lucrau, în acea vreme, în direcţia de specialitate d in Consi l iul Cu l tu r i i şi Educaţiei Social iste 1 5 - Iu l i an Antonescu, Costache Buzdugan, Viorel Căpitanu -, dar cei care au sintetizat, până la urmă, toate ideile transmise de specialiştii d i n întreaga ţară, au fost Vasile Drăguţ, Radu Florescu şi Constant in Ionescu -Voicana. Până la urmă, auto r i i legii au reuşit să evite etatizarea valori lor cul turale , plătind, în schimb, alte preţuri - mul te dintre ele, str ict ideologice.

Legea ocrot ir i i pa t r imon iu lu i cu l tu ra l naţional al Republici i Socialiste România a fost publicată în Bulet inul Oficial nr. 137/2 noiembrie 1974, la 2 zile după adoptarea sa de către Marea Adunare Naţională. Ea se deschide cu u n amplu preambul care arată d in ce se constituie patr imoniul cul tural naţional: "d in mari le vestigii ale istoriei şi civilizaţiei făurite de-a lungu l mileni i lor pe ter i tor iul României, d i n creaţiile literar-artisitice, ştiinţifice şi tehnice a căror valoare a fost consacrată de-a lungul t impulu i , precum şi d in valorile aparţinînd tezauru lu i cu l tu ra l universal existente pe te r i to r iu l ţării noastre". Desigur, definiţia de ma i sus, nefăcând parte d in corpul propriu - zis a l legii, n u are nic i o valoare juridică, dar ea ne dă o indicaţie despre ceea ce se urmărise, iniţial, p r i n această lege, f i i n d , în p lus , u n a t o t a l neprofesionistă (amestecând patr imoniul tangibil cu patr imoniul intangibil). Pentru a se risipi orice îndoială, alineatul al treilea d in acest preambul, ridicând ambiguitatea la rang de lege, stabileşte: "Bunuri le d in patr imoniul cul tural naţional aparţin - p r in valoarea şi semnificaţia lor social-culturală - întregului popor [sublinierea noastră] şi de aceea societatea socialistă ia toate măsurile necesare p e n t r u ocrot irea şi conservarea lor, evitarea [sici] înstrăinării sau deteriorării acestora, pent ru păstrarea, apărarea şi folosirea lor în interesul întregii naţiuni".

www.mnir.ro


Legea are o structură Internă logică, articolele fiind grupate în t re i capitole: pa t r imon iu l cu l tu ra l naţional; evidenţa, păstrarea, conservarea şi valor i f icarea (nu este vorba despre comercial izarea obiectelor, c i despre p u n e r e a l o r în valoare ) b u n u r i l o r d i n p a t r i m o n i u l c u l t u r a l naţional; sancţiuni. E v i d e n t , legea porneşte de l a de f i n i r ea o b i e c t u l u i său de reglementare, pa t r imoniu l cu l tura l naţional. Trebuie spus că. la acea vreme, e x i s t a u în circulaţie, pe p l a n internaţional, m a i m u l t e definiţi i ale pa t r imon iu lu i .

Ast fe l , Convenţia p e n t r u protecţia b u n u r i l o r c u l t u r a l e în caz de confl ict armat , semnată la Haga, la 14 m a i 1954 (şi ratificată de România p r i n Decretul n r . 605/ 26 decembrie 1957). împarte bunur i l e cu l tura le în t re i categori i care, în mare, corespund b u n u r i l o r cu l tura le p r op r iu - zise (mobile şi imobile) , edi f ic i i lor care adăpostesc aceste b u n u r i şi centrelor m o n u m e n t a l e . Des igur , de in te res p e n t r u Legea d i n 1974, era p r i m a categorie: "bunur i l e , mobile sau imobile, care prezintă o mare importanţă p e n t r u p a t r i m o n i u l c u l t u r a l a l popoare lor , c u m sînt m o n u m e n t e l e de arhitectură, de artă sau istorice, religioase sau laice, t e renur i arheologice, g rupur i l e de construcţii care, k i ansamblu , prezintă u n interes istoric sau ar t i s t i c , operele de artă, manuscr ise le , cărţile şi alte obiecte de interes ar t i s t i c , is tor ic sau arheologic, p r e cum şi colecţiile impor tan te de cărţi, arhive sau reproducer i ale b u n u r i l o r definite ma i sus". Lăsând la o parte u l t i m a subcategorie - introdusă d i n raţiuni care ţin de apărarea t u t u r o r b u n u r i l o r c u l t u r a l e în caz de conf l ic t a r m a t -, r e s t u l înşiruirii rămâne perfect va lab i l , şi Carta internaţională asupra conservării şi restaurării monumente lor (cunoscută sub numele de Carta de la Veneţia, deoarece a fost adoptată la cel de al doi lea Congres Internaţional a l arhitecţilor şi tehnic ieni lor de monumente istorice, care a avut loc la Veneţia, între 25 şi 3 1 m a i 1964) i n c l u d e în noţiunea de m o n u m e n t i s t o r i c "atât creaţia arhitecturală izolată cât şi aşezarea urbană s a u rurală care aduce mărturia une i civilizaţii anumite , a une i evoluţii semnificative sau a u n u i even iment i s tor ic . Ea se ext inde n u n u m a i asupra m a r i l o r creaţii c i şi a s u p r a o p e r e l o r m o d e s t e ca re a u căpătat c u t r e c e r e a t i m p u l u i o semnificaţie culturală".

O definiţie m a i apropiată de cea de interes p e n t r u lege (dar n u şi, neapărat, ma i bună) este cea d i n Convenţia asupra măsurilor ce urmează a f i luate p en t ru interzicerea şi împiedicarea operaţiunilor i l ic i te de impor t , expor t şi t rans fer de propr ie ta te a l b u n u r i l o r cu l tu ra l e , adoptată la 14 noiembrie 1970, de Conferinţa generală a UNESCO, de la Paris (şi la care România a aderat p r i n Legea n r 79/11 noiembrie 1993). Astfel. Convenţia defineşte drept b u n u r i culturale "acele b u n u r i religioase sau laice care sunt desemnate de f iecare s t a t ca f i i n d de o importanţă deosebită p e n t r u arheologie, pre is tor ie , i s tor i e , literatură, artă sau ştiinţă". S u n t , apo i , înşirate, n u ma l puţin de 11 categorii de b u n u r i care se subsumează acestei definiţii, de la colecţii şi specimene rare de zoologie, botanică, mineralogie şi

www.mnir.ro


anatomie, până la piese de mobil ier având o vechime de peste o sută de an i şi instrumente muzicale vechi.

Legea n r . 63/1974 porneşte, şi ea, de la general înspre par t i cu lar , def inind pat r imoniu l cu lura l nat ional drept "bunur i le cu valoare deosebită, istorică, artistică sau documentară care reprezintă mărturii impor tan te pr iv ind dezvoltarea istorică a poporulu i român şi a omenir i i în general sau evoluţia med iu lu i na tura l , inc lus iv cele d i n aceste categorii, alcătuite d i n meta le preţioase sau conţinînd meta le preţioase şi p i e t re preţioase". Frapează, d in capul locului , importanţa cu t o tu l neobişnuită pe care o au, în economia tex tu lu i , bunur i l e alcătuite d in metale şi pietre preţioase, fapt ce demonstreză, de fapt, că intenţia d i c t a t o r u l u i era aceea de a concentra obiectele valorase, indiferent de valoarea lor culturală. Acest fapt, în sine, reprezintă o gravă abatere de la pr incip i i le fundamentale ale legiferării în domeniul pa t r i omiu lu i cu l tura l , unde valoarea culturală a obiectului n u este dată de valoarea sa de pe piaţă, c i de semnificaţia sa culturală. Altfel, dacă ar f i să urmăm f i r u l logic a l definiţiei d i n a r t . 1, or ice magaz in care comercializează verighete ar f i , potenţial, u n păstrător de b u n u r i cu valoare de pa t r imon iu cu l tura l .

A r i . 2 a l legii este cel care detaliază definiţia precedentă, împărţind bunur i l e culturale în tre i categorii de b u n u r i : cu valoare artistică deosebită, cu valoare istorică şi documentară deosebită şi cu valoare ştiinţifică de document a l n a t u r i i de importanţă deosebită. De această dată, definiţiile sun t corecte, accentuând asupra unor elemente care conferă, într-adevăr, valoare culturală obiectelor: reprezentativitate, raritate, caracter de mărturie. Definiţiile s u n t suficient de larg i p en t ru a permite o încadrare comodă a oricărui t i p de obiect în cel puţin u n a d in t re cele t r e i categori i . Este de remarca t , însă, că legea ajunge să se refere - dacă ar f i să respectăm înţelesul real a l termeni lor - la u n număr restrâns de obiecte, deoarece, p e n t r u f iecare categorie de b u n u r i în par te este menţionată va loarea deosebită a obiectelor. Aşadar, legea - dacă ar f i fost respectată întocmai - ar f i protejat n u m a i o mică parte a bunur i l o r conservate în muzee, deoarece este de presupus că n u m a i o mică parte d in b u n u r i poate avea o valoare deosebită.

Legea plăteşte, aşa c u m am ma i spus, u n oarecare t r i b u t presiuni lor ideologice impuse de regimul comunist . Astfel, de exemplu, art . 3 susţine că p a t r i m o n i u l c u l t u r a l naţional "aparţine p r i n valoarea sa cultural-socială, poporu lu i " - exprimare suficient de vagă pentru a putea permite, oricând, o veritabilă etatizare a bunur i l o r care erau înregistrate în această categorie. Pe de altă parte, art . 4 şi 5 se constituie în simple declaraţii de intenţii, fără n ic i o va loare juridică, de g e n u l : " S t a t u l asigură cunoaşterea, evidenţa, central izarea şi păstrarea în deplină securitate a t u t u r o r b u n u r i l o r " sau " P a t r i m o n i u l c u l t u r a l naţional se dezvoltă p r i n n o i d e s c o p e r i r i " o r i "Societatea stimulează şi recompensează pe cei care contr ibu ie " . Primele prevederi c u reale calităţi reglementatiVe s u n t cele de l a a r t . 6 ("Toate

www.mnir.ro


b u n u r i l e care fac parte d i n p a t r i m o n i u l c u l t u r a l naţional se înscriu în evidenţa centralizată de s t a t şi s u n t s u p u s e r e g i m u l u i de păstrare, conservare, valorif icare ştiinţifică şi punere în c i r cu i t pub l i c s tab i l i t p r i n prevederi le prezentei legi") şi 7 (care inc lude precizări p r i v i n d obligaţia "declarării" acestor b u n u r i de către deţinători; este extrem de semnificativ faptul că nicăieri, în cupr insu l legii, n u se face vorbire despre calitatea de proprietar a l u n u i b u n , c i n u m a i despre aceea de deţinător).

Ar t . 9 d i n lege in t roduce Comisia Centrală de Stat a Pa t r imon iu lu i C u l t u r a l Naţional, comisie care înlocuieşte, astfel , Comis ia ştiinţifică a muzeelor, monumentelor istorice şi artistice. De fapt, noua Comisie, ale cărei atribuţii şi mod de organizare şi funcţionare u rmau să fie stabilite ulterior, p r in decret a l Consi l iului de Stat, şi care urma să fie numită p r in decret prezidenţial, avea o componenţă extrem de vag precizată: "reprezentanţi a i Cons i l iu lu i Cu l tur i i şi Educaţiei Socialiste, Ministerului de Interne, Ministerului Finanţelor, ai altor organe centrale de stat şi obşteşti, reprezentanţi ai cultelor, precum şi d in specialişti în domeniul istoriei, istoriei artelor, istoriei naturale, etnografiei şi alte domenii de activitate" (art. 9 al in. 3). Direcţia monumentelor istorice şi de artă - u n a d in t r e cele m a i prestigioase instituţii cu l tu ra l e româneşti d i n per ioada postbelică, înfiinţată p r i n Hotărârea C o n s i l i u l u i de Miniştri n r . 781/1959 - a fost reorganizată în Direcţia patr imoniului cul tura l naţional, iar în cadrul câte u n u i muzeu judeţean, d in fiecare judeţ, a fost organizat câte u n oficiu pentru patr imoniul cul tural naţional (un fel de urmaşe ale inspectoratelor regionale create în 1946).

Trecând peste câteva articole care încearcă să stabilească m o d u l de organizare a activităţii de evidenţă a b u n u r i l o r cul tura le , vom observa că u n u l d in t r e cele m a i contestate art icole d i n c u p r i n s u l legii este 16, care prevede trecerea "în p ropr i e t a t ea s t a t u l u i , p r i n decret prezidenţial, la propunerea Comisiei Centrale de Stat a Patr imoniu lu i Cu l tu ra l Naţional şi cu p lata despăgubirilor corespunzătoare", "în vederea m a i bune i păstrări, conservări şi valorificări ştiinţifice şi cultural-educative", a anumi tor b u n u r i . Vagul absolut şi l ipsa de garanţii, de orice natură, care să apere proprietatea privată lăsau calea deschisă abuzur i l o r de orice fel. De alt fe l , condiţiile pent ru exproprierea de aceste b u n u r i puteau fi, practic, oricând şi oriunde asigurate, d i n moment ce deţinătorii bunur i l o r erau obligaţi să îndeplinească o mulţime de condiţii care, p rac t i c , n u aveau c u m să fie rea l i zate de colecţionarii privaţi, de pildă; spre exemplificare, cea de a cincea d i n cele 6 condiţii menţionate în art. 14 preciza obligativitatea luării de "măsuri pentru prevenirea distruger i i bunur i l o r , as igur ind supravegherea lor permanentă cu personal şi instalaţii"! De asemenea, legea prevedea (la art . 25) posibilitatea confiscării bunur i l o r în câteva situaţii, una dintre ele f i ind "sustragerea de la reg imul de b u n u r i d i n pa t r imon iu l cu l tura l naţional" - exprimare deosebit de vagă, lăsând, d in nou, poarta larg deschisă abuzulu i .

în ansamblu l său, Legea nr . 63/1974 a avut urmări benefice (chiar şi n u m a i emiterea Normelor pr iv ind ocrotirea şi conservarea bunur i l o r cu l tura l -

www.mnir.ro


artistice, tehnice, ştiinţifice care fac parte d i n patr imoniu l cu l tura l naţional mob i l a l Republ i c i i Socialiste România cons t i tu indu-se într-o asemenea urmare). Înfiinţarea oficiilor pentru pat r imoniu l cu l tura l naţional a fost utilă şi a dat u n i m p u l s activităţilor de evidenţă şi protejare a p a t r i m o n i u l u i c u l t u r a l . De asemenea, organizarea celor 10 laboratoare zonale p e n t r u restaurarea bunur i l o r de p a t r i m o n i u 1 6 a const i tui t u n mare spr i j in pentru cei devotaţi acestei m u n c i , con t r ibund , totodată, la formarea une i întregi generaţii de conservatori şi restauratori . Pe de altă parte, trebuie să precizăm că această lege n u a fost niciodată aplicată, în ch iar esenţa ei. Până la abrogarea sa, n u a fost posibil ca, în baza prevederilor art. 10, să se emită o listă a bunur i l o r d in pa t r imon iu l cu l tura l naţional, ceea ce const i tu ia una dintre primele raţiuni ale emiteri i legii, pent ru s implu l mot iv că l ista n u a fost, niciodată, supusă sancţiunii prezidenţiale.

însumând avanatajele şi dezavantajele legii, vom constata că, pe de o parte, legea a avut u n caracter benefic pentru instituţiile muzeale, asigurând ma i multă rigoare organizatorică şi favorizând crearea une i reţele muzeale (aceasta n u apărea, direct, p r i n efectul legii, ci p r i n ulterioarele măsuri cu caracter administrat i tv luate de Consi l iul Cu l tu r i i şi Educaţiei Socialiste). Pe de altă parte, legea a intenţionat să se ocupe n u de toate bunur i l e culturale, c i doar de cele de o valoare deosebită, orice ex t indere a măsurilor de protecţie stabi l i te asupra acestui mic g rup de obiecte şi asupra r e s t u l u i b u n u r i l o r cut lura le aflate în muzee şi colecţii f i ind - paradoxal - abuzivă. Mecanismele de aplicare a legii sunt greaoie şi insuficient precizate - fiindcă, de exemplu, n u oferă n ic i u n fel de garanţii pent ru luarea une i decizii corecte (înscrierea - legea n u foloseşte termenul "clasare" - a bunur i l o r "în evidenţa centralizată de stat") -, lăsând loc la numeroase abuzur i (care au şi avut loc, în cei 15 an i de aplicare a legii!). Legea nr . 63/1974 s-a const i tui t , p r i n ma i m u l t e prevederi ale sale, într-un atenta t la propr ietatea privată, având, totodată, u n pronunţat caracter restrict iv, Min is te ru l de Interne - în acea vreme, u n redutabi l ins t rument de exercitare a pute r i i dictatoriale - f i ind , alături de Consi l iul Cu l tu r i i şi Educaţiei Socialiste, singurele organisme care u r m a u să as igure "îndrumarea şi c o n t r o l u l p e r m a n e n t a l îndeplinirii dispoziţiilor" p r i v i n d "păstrarea, conservarea, va lor i f icarea ştiinţifică şi punerea în c i rcu i t publ ic a bunur i l o r care alcătuiesc pa t r imon iu l c u l t u r a l naţional". Aşa se şi explică percepţia publică faţă de această lege, care a fost una negativă, şi care a dus la abrogarea sa, în februarie 1990.

Putem conchide, totuşi, spunând că n ic i Legea nr . 63/1974, ca, de altfel, toate legile româneşti ale secolului XX care ar fi t r ebu i t să asigure prote jarea b u n u r i l o r cu l tura l e şi a muzeelor, n u a fost pusă în apl icare (decât parţial şi nesemnificativ), fapt ce, fără îndoială, ar t rebu i să constituie ob iectu l une i adânci reflecţii asupra conştiinţei civice româneşti, asupra sp i r i tu lu i civic şi asupra fe lu lui în care legislatorii şi adminis trator i i valori lor culturale ştiu - indiferent de conjuncturi le epocii istorice - să le apere şi să le pună în valoare.

www.mnir.ro


NOTE

1. U n nefericit exemplu 0 constituie devalizarea sistematică a muzeu lu i d i n Câmpulung Moldovenesc.

2. Publicată în M o n i t o r u l Of ic ia l , Partea I-a, a n u l CXIV, n r . 238 , 14 octombrie 1946, pp 11046 - 22052.

3. Este vorba despre următoarele muzee: Muzeul de Artă Naţională Carol I (care, preluând şi Muzeul de Artă Religioasă şi colecţiile Comisiei M o n u m e n t e l o r Is tor ice " p r e c u m şi t o t ceeace se va cons idera de Consi l iu l Superior a l Muzeelor, ca aparţinând acestor secţiuni" - cele de artă populară şi de artă veche românească - va deveni Muzeu l Naţional de Artă şi Arheologie Regele Carol I , secţiile de artă populară şi artă veche românească), Muzeul Naţional de Antichităţi (care u r m a să devină Muzeul Naţional de Artă şi Arheologie, secţiile de preistorie şi arheologie clasică şi medievală şi artă antică), Muzeul S imu (care u r m a să se transforme în Muzeul Naţional de Artă şi Arheologie, secţiile de artă română modernă şi artă străină: Muzeu l Simu) , Muzeu l Toma Stel ian (care u r m a să îşi schimbe numele în Muzeul Naţional de Artă şi Arheologie, secţiile de artă românească modernă şi artă străină), Pinacoteca S ta tu lu i "N. Grigorescu" (care se va n u m i Muzeul Naţional de Artă şi Arheologie, secţia de artă românească modernă, Pinacoteca S t a t u l u i N. Grigorescu), Colecţiile M u z e u l u i " K a l i n d e r u " (care era, practic, desfiinţat, localul f i ind avariat de bombardamente) şi Muzeul " T h . A m a n " (care se t r a n s f o r m a în M u z e u l Naţional de Artă şi Arheologie, secţia de artă română modernă Casa Th . Aman).

4. D i n Alba Iu l i a , Piatra Neamţ, Craiova, Băle Herculane, Fălticeni şi Predeal.

5. Acestea e rau cât se poate de l impede expr imate în r a p o r t u l care însoţea proiectul de lege, şi în care se preciza că acesta reglementează "poziţia colecţiilor part iculare, făcând parte d in pa t r imon iu l art ist ic a l S ta tu lu i , recunsocute şi protejate ca atare".

6. Aceasta, desigur, dacă facem abstracţie de Muzeul "de istorie naţională şi antichităţi" înfinţat, în 1834, de banu l Matei Ghica, la Colegiul Sf. Sava, într-un moment, aşadar, când România, ca stat, n u exista încă.

7. A lexandru Tzigara - Samurcaş, Muzeografie românească, Bucureşti, 1936, p. 279.

8. Ulterior, la 23 ma i 1949, Min is teru l a fost reorganizat, p r i n Decretul 215, f i ind recreat Minis terul Artelor.

9. La şedinţă a u par t i c ipat : Luc ian Grigorescu (director în M i n i s t e r u l Arte lor şi Informaţiilor, preşedintele Comisiei) , Mircea Teodor V lad (director în min is te r ) , Radu Bogdan, Teodora Voinescu ( inspector i general i în min is ter ) , George Oprescu ( p r imu l d irector a l Muzeu lu i Naţional de Artă şi Arheologie şi director a l Muzeulu i Toma Stelian),

www.mnir.ro


Jean Al . Steriadi (directorul Muzeului Kalinderu), Iosif Iser, Krikor H. Zambaccian (directorul Muzeulu i Zambaccian), Jules Perahim, Leon Haber şi Magdalena Iacob (aceştia d in urmă, specialişti d i n minister). La imediat următoarele şedinţe ale Comsiei a ma i lua t parte şi Mac Constantinescu.

10. Arh ive le Naţionale, Fond M i n i s t e r u l A r t e l o r şi Informaţiilor, dos. 131/1948, f. 44.

11. Arh ive le Naţionale, Fond M i n i s t e r u l A r t e l o r şi Informaţiilor, dos. 131/1948, f . 4 7 .

12. Arh ive le Naţionale, Fond M i n i s t e r u l Ar te lo r şi Informaţiilor, dos. 521/1948, f f 2 8 - 3 3 .

13. Adoptată la Plenara C C . al P.M.R. d in 15 - 22 april ie 1964. 14. D e n u m i r e a , d i n 9 i u n i e 1962 , a o r g a n i s m u l u i n o u c r ea t ( p r i n

desfiinţarea Min i s t e ru lu i învăţămîntului şi Cul tur i i ) , care admin is t ra instituţiile culturale.

15. Denumirea , d i n 16 septembrie 1971 , a o r gan i smu lu i admin i s t ra t i v central în domeniul c u l t u r i i . Rămasă neschimbată până la revoluţia anticomunistă d i n decembrie 1989, această denumire ascundea, în realitate, existenţa u n u i organism cu dublă subordonare, el f i ind n u n u m a i u n fel de "minister", ci şi - în aceeaşi măsură - u n organism "de par t id " , adică o structură direct subordonată n u n u m a i Cons i l iu lu i de Miniştri - acesta a fost înlocuit de Guvern abia d i n 18 mart ie 1975, odată cu numirea l u i Manea Mănescu în calitate de p r i m - m i n i s t r u al Guvernu lu i (şi n u preşedinte al Cons i l iu lu i de Miniştri) -, c i şi Secţei de Propagandă a C C al P.C.R.

16. Patru dintre acestea se aflau în Bucureşti (la Muzeele Naţionale de Artă şi de Istorie, la Muzeul Satului şi la Biblioteca Centrală de Stat), iar restul, la muzeele d in Iaşi, Cluj, Sibiu, Craiova, Timişoara şi Suceava.

Notes concerning the movable cultural heritage legislation in Romania (1946 - 1989)

Abstract

The paper presents the mi lestones of the leg is lat ion on movable cu l tu ra l heritage protection, as i t was issued i n Romania, du r ing a period of t ime last ing from the end of the second World War, u n t i l the ant icommunls t r e v o l u t i o n , as we l l as the concept ions w h i c h n o u r i s h e d i t . Two of the i m p o r t a n t pieces o f t h i s l e g i s l a t i o n are s t u d i e d t h o r o u g h l y : t h e Law 803/1946 and the Law 63/1974. The author concludes tha t none of these two laws, as well as the other Romanian laws concerning movable cu l tu ra l heritage protect ion and museums, dated i n th is century, was neither entirely applied, nor efficiently used, i n spite of the good wi l l ing of the professionals who d id their best to use them.

www.mnir.ro

REGLEMENTĂRI ÎN D O M E N I U L PROTECŢIEI P A T R I M O N I U L U I C U L T U R A L M O B I L - TRADIŢII L E G I S L A T I V E ŞI

P E R S P E C T I V E P E N T R U ROMÂNIA

Anca Lazărescu

Protecţia p a t r i m o n i u l u i c u l t u r a l în România are în p l an legislativ o tradiţie îndelungată, ţara noastră f i ind una dintre primele ţări d i n Europa care a avut reglementări juridice în acest domeniu.

Având în vedere această tradiţie, este cu atât ma i inexplicabilă situaţia actuală în care n u există o reglementare modernă şi în acelaşi t imp adecvată u n e i protecţii reale şi complexe a p a t r i m o n i u l u i c u l t u r a l , în general şi a pa t r imon iu lu i cu l tura l mobi l în special.

D i n p u n c t de vedere c r o n o l o g i c , leg is laţ ia p r i v i n d protecţ ia pa t r imon iu lu i cu l tura l a străbătut tre i etape: pr ima între 1892-1946, a doua 1946-1990, iar u l t ima d in 1990 până în prezent.

Această etapizare a izvoare lor de d r ep t care a u r eg l ementa t sau reglementează protecţia pa t r imon iu lu i cu l tu ra l este întemeiată pe c r i t e r iu l istor ico-pol i t ic , deoarece schimbările de regim pol i t ic şi constituţional au de te rmina t i nd i s cu tab i l modificări ale op t i c i i l e g iu i t o ru lu i p r i v i n d marea major i ta te a domeni i lor de reglementare, inc lus i v în domen iu l protecţiei pa t r imon iu lu i cu l tura l mobi l şi imobi l .

Mă voi opr i la câteva d intre aceste normative pen t ru a evidenţia că principalele norme şi modalităţi de protecţie a p a t r i m o n i u l u i c u l t u r a l aşa c u m au fost ele tratate încă de la sfârşitul secolului a l XIX-lea se regăsesc şi în legislaţia europeană actuală p r ecum şi în Convenţiile UNESCO şi ale Cons i l iu lu i Europei.

I . Legea nr . 24/24 noiembrie 1892 "pentru descoperirea monumente lor şi obiectelor antice" este pr ima lege incidenţă asupra pa t r imon iu lu i cu l tu ra l mobi l şi a fost urmată de Regulamentul pent ru descoperirea monumente lor şi a obiectelor antice, emis pentru aplicare la 28 ianuarie 1893.

Obiectul legii îl constituie atât pa t r imon iu l cu l tu ra l imobi l (monumente antice) cât ma i ales (obiecte antice) şi anume:

- reg imul jur id ic al săpăturilor arheologice - (art. 1-3), a l descoperirilor fortuite (art. 4), procedura "indicării" bunur i l o r de interes istoric sau art ist ic (art. 5) precum şi a l reg imulu i jur id ic a l obiectelor de pa t r imon iu (art. 6). Se stabilesc de asemenea u n reg im sancţionator cu pr iv i re la nerespectarea r e g i m u l u i acestor obiecte (art. 7) şi condiţiile de exercitare a d r e p t u l u i s t a tu lu i de a întreprinde săpături arheologice (art. 8).

www.mnir.ro

308 ANCA LÀZÀRESCU

Fără a in t r a într-o analiză amănunţită a legii este totuşi necesară o prezentare a anumitor aspecte.

Ast fe l legea condiţionează e fectuarea de săpături arheolog ice de existenţa une i aprobări administrative de la Min is teru l Instrucţiunii Publice şi a l Cul te lor , obţinută pe baza a c o r d u l u i p r o p r i e t a r u l u i t e r e n u l u i şi a l a v i z u l u i d i r e c t o r u l u i M u z e u l u i de Antichităţi. De asemenea se prevede obligativitatea comunicării acestei autorizaţii reprezentanţilor administraţiei publice locale a căror prezenţă personală sau p r i n reprezentant, împreună cu cea a d i rectorulu i Muzeulu i de Antichităţi este obligatorie la efectuarea săpăturilor. Aceste persoane au şi obligaţia de inventar iere a obiectelor antice descoperite.

C u p r i v i r e l a descoper i r i le f o r tu i t e este necesar şi o b l i g a t o r i u ca descoperitorul să anunţe administraţia publică locală în termen de t re i zile. în u r m a comunicării şi a inventarier i i obiectelor găsite, organele respective întocmesc u n raport către administraţia centrală competentă, luând totodată măsurile de conservare în legătură cu obiectele găsite. Bunur i l e găsite, pe baza rapoartelor organelor administrat ive locale şi a av i zu lu i Comisiei de Conservare a Monumentelor Istorice, sun t supuse une i proceduri de clasare p r i n i nd i ca r ea celor de in te res i s t o r i c sau a r t i s t i c de către M i n i s t e r u l Instrucţiunilor Publice şi a l Cultelor. Clasarea trebuie făcută în termen de 30 de zile de la pr imirea rapoartelor.

D i n punc t de vedere al d r ep tu lu i de proprietate legea face distincţie între b u n u r i descoperite pe t e r enur i aparţinând domen iu lu i pub l i c şi pe terenur i proprietate privată. în p r i m u l caz t i tu la r a l d rep tu lu i de proprietate este s ta tu l , descoperitorul având dreptu l la o "gratificaţie", iar în al doilea caz proprietatea "se împarte între descoperitor şi propr i ta ru l terenul" .

Proprietar i i şi descoperitorii obiectelor clasate au o serie de obligaţii care a u ca scop protecţia p a t r i m o n i u l u i c u l t u r a l m o b i l . As t f e l aceste persoane s u n t obligate să păstreze integr i tatea fizică a obiectelor. Actele jur id ice cu privire la transferul d rep tu lu i de proprietate "în ţară" se pot face n u m a i cu "încunostiinţarea prealabilă a m i n i s t r u l u i instrucţiunilor publice şi al cultelor".

Expor tu l acestor b u n u r i este permis n u m a i cu autorizarea expresă a m i n i s t r u l u i de resort.

Ar t i co lu l 5 a l legii prevede condiţia autorizării exprese şi în privinţa restaurării sau reparării obiectelor clasate. Modal i ta tea de res taurare şi condiţiile acesteia f i ind impuse de min is ter şi purtând avizul Comisiei de Conservare a Monumentelor Istorice.

Pentru categoria distinctă de obiecte care prezintă u n mare interes i s t o r i c s a u a r t i s t i c este r e g l e m e n t a t d r e p t u l s t a t u l u i de a ob l i g a pe propr ie taru l lor să le cedeze în sch imbul une i despăgubiri stabil ite de comun acord sau pe calea justiţiei.

Regulamentul pentru descoperirea monumentelor şi obiectelor antice d i n 1893 stabileşte în detal iu condiţiile de aplicare a Legii 24/1892.

www.mnir.ro

REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL PATRIMONIULUI CULTURAL MOBIL 3 0 9

Astfel în cap i to lu l I i n t i t u l a t "Despre d rep tu l de proprietate asupra obiectelor antice" se stabilesc următoarele reguli :

- s u n t p ropr i e ta t ea s t a t u l u i antichităţile de or ice fel s i tua te sau descoperite pe domeniul publ ic sau pe domeniul Judeţelor, comunelor sau stabil imentelor de ut i l i tate publică.

Capito lul I I stabileşte procedura de identificare şi clasare a bunur i l o r care pot f i circumscrise noţiunilor de pat r imon iu cu l tura l mobi l descoperite for tu i t şi reg imul jur id ic al acestora.

Capi to lu l IV - "despre dreptu l de a dispune de antichităţi şi despre comerţul cu ele", cupr inde prevederi impor tan te în legătură c u r eg imu l jur id ic a l t rans feru lu i de proprietate.

Se interzice exportul bunur i l o r clasate, declarate ca având u n interes istoric sau art ist ic fără autorizaţia M in i s t e ru lu i Instrucţiunii Publice şi a l Cultelor. Regulamentul stabileşte concret modalitatea şi condiţiile de emitere a cert i f icatului de export.

Comerţul cu antichităţi este l iber între frontierele României, dar cu r e s p e c t a r e a u n o r p r o c e d u r i a d m i n i s t r a t i v e a n t e r i o a r e şi u l t e r i o a r e t ransferului . Tot în acest capitol este prevăzut şi regimul sancţionator.

Cele două normative prezentate au ins t i tu i t în momentu l apariţiei lor u n c a d r u m o d e r n şi f l ex ib i l capab i l să protejeze p a t r i m o n i u l c u l t u r a l , realizând totodată u n echi l ibru realist şi echitabil între interesul general şi cel al persoanelor private.

I I . Legea pent ru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice d i n iul ie 1919 introduce în premieră pentru protecţia pa t r imon iu lu i cu l tu ra l d i n România ca autor i ta te administrativă şi ştiinţifică, cu atribuţii în acest d o m e n i u , C o m i s i a M o n u m e n t e l o r I s t o r i c e . Aceas ta se i n s t i t u i e s u b autoritatea Min is te ru lu i Cultelor şi Instrucţiunii Publice bucurându-se de o autonomie relativă atât funcţională cât şi financiară.

Deşi, po t r i v i t ch ia r t i t l u l u i , legea are ca obiect p r i n c i p a l protecţia monumentelor, ea prezintă interes şi pentru pa t r imon iu l cu l tu ra l mobi l . în acest sens există referiri exprese. Atât în art. 2 (scopurile comisiei) cât şi în art . 4, leg iui torul se referă la pa t r imon iu l cu l tu ra l mobi l .

Legea stabileşte o serie de preocupări ale comisie i în care inc lude conservarea p a t r i m o n i u l u i c u l t u r a l ex istent , supravegherea săpăturilor arheologice, inventarierea pa t r imon iu lu i , precum şi spr i j in irea domen iu lu i m u z e a l . Se reg lementează o procedură de c l a s a r e şi d e c l a s a r e a p a t r i m o n i u l u i cu l tu ra l mobi l p r i n decret regal pe baza deciziei comisiei şi efectele clasării bunur i l o r cul tura le . Clasarea b u n u r i l o r de drept pr ivat se poate face n u m a i cu consimţământul proprietari lor lor sau p r i n lege specială - (art. 4, a l in . 4).

Legea d in 1919 păstrează aceleaşi reguli ca şi reglementările anterioare referitoare la modul de conservare şi restaurare a patr imoniului cul tura l mobi l şi la transferul de proprietate între graniţele ţării. în privinţa exportului legea îl interzice expres şi total în cazul bunur i lor clasate (art. 4 al in. 3).

www.mnir.ro

310 ANCA LÀZÀRESCU

Este i m p o r t a n t p e n t r u a avea o imagine completă asupra tradiţiei legislative în domeniul pa t r imon iu lu i cu l tua l şi a importanţei pe care s ta tu l român i-o acorda la u n moment dat, mecanismul de const i tuire a Comisiei Monumentelor Istorice bazat în p r i m u l rând pe cr i ter iu l competenţei. Pe p lan f inanc iar fondur i le Comisiei e rau alcătuite d i n alocaţii bugetare de stat , subvenţii ale autorităţilor publice judeţene şi d in donaţii şi legate.

I I I . Legea p e n t r u o r gan i za r ea b i b l i o t e c i l o r şi muzee l o r p u b l i c e comunale d i n 14 april ie 1932 este creaţia l u i Nicolae Iorga. fiind adoptată în per ioada când acesta deţinea funcţiile de Preşedinte a l C o n s i l i u l u i de Miniştri şi de M in i s t ru a l Instrucţiunii, Cultelor şi Artelor.

în expunerea de motive Iorga menţionează l ipsur i le m a r i pe care le înregistrează s istemul bibliotecilor de stat, precum şi cel a l muzeelor care ar t rebu i să fie pr inc ipal i i deţinători de pat r imoniu cu l tura l mobi l a l ţării şi care să vegheze la conservarea acestuia.

în t i t l u l I I a l legi i se foloseşte s in tagma de "obiecte de m u z e u " cu referire la p a t r i m o n i u l c u l t u r a l m o b i l . Noţiunea este definită pe la rg în a r t i co lu l X I I I , incluzând în conţinutul ei, practic orice fel de b u n u r i care prezintă interes istoric sau artist ic.

Expor tu l acestor b u n u r i se face sub condiţia autorizării administrat ive prealabi le, ca şi act iv i tatea comercială cu aceste b u n u r i . Este prevăzută obligativitatea înscrierii bunur i l o r ce se comercializează p r i n anticariate în inventare speciale.

Regimul sancţionator al acestor prevederi este foarte sever, mergând de la amenz i impor tan t e (20.000 - 50.000) până la închisoare în cazul funcţionarilor vamal i .

Apare p e n t r u p r i m a dată s t i p u l a t c lar d r e p t u l de preempţiune a l s t a tu lu i în cazul vânzării bunur i l o r clasate.

Se c o n s t i t u i e ca a u t o r i t a t e în d o m e n i u l m u z e a l c u atribuţii în supravegherea şi dezvoltarea activităţii d i n muzee ca instituţii de cercetare -Consi l iu Muzeelor. Pr in înfiinţarea acestui Consi l iu se consolidează s istemul instituţional pus în slujba pa t r imon iu lu i cu l tura l mobi l . Ar fi de adăugat ca factor de reflecţie, ca această lege deşi atât de necesară " n u s-a aplicat n i c i o singură zi", după c u m afirma Emanu i l Bucuţa în 1943.

IV. Pr in Decretul - Lege pent ru organizarea muzeelor naţionale d i n 20 septembie 1946 se p u n bazele u n u i sistem muzeal modem care să asigure conservarea pa t r imon iu lu i cu l tu ra l mobi l şi accesul la informaţia istorică şi artistică a l cărei purtător este. atât \a nivel naţional cât şi local.

Se înfiinţează M u z e u l Naţional de Artă şi Arheologie "Caro l Γ în subord inea M in i s t e ru lu i Artelor, deţinător a l b u n u r i l o r aflate în colecţiile s t a tu lu i şi a l celor donate sau achiziţionate de stat.

Ca autoritate ştiinţifică în domeniu funcţionează Consi l iul Superior al muzeelor. Legea fixează u n cadru legal şi instituţional pentru supravegherea activităţii muzeelor locale şi pentru pr ima oară se instituie u n sistem de pregătire a personalului de specialitate pr in crearea Şcolii Centrale de Muzeografie.

www.mnir.ro

REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL PATRIMONIULUI CULTURAL MOBIL 311

Reglementările pr iv ind pa t r imon iu l cu l tura l în perioada cuprinsă între 1946 şi 1990 sun t puternic marcate de consecinţele schimbării de reg im po l i t i c şi s i s t em constituţional care a u avu t loc odată cu a n u l 1948 -dec l a ra r ea R e p u b l i c i i Popu la re Române şi i n t r a r e a în v igoare a n o i i constituţii.

Mă voi opr i la Decretul n r . 166/12 iu l ie 1950 pen t ru înfiinţarea şi organizarea Comite tu lu i pent ru artă de pe lângă Consi l iul de Miniştrii şi la Decretul n r . 46/1951 pen t ru organizarea ştiinţifică a muzeelor şi p en t ru conservarea monumentelor istorice şi artistice.

P r imul act normativ se referă la înfiinţarea u n u i organ administrat iv cu atribuţii în domeniul pol i t ic i i cul turale a s ta tu lu i , inc lusiv în domeniul muzeelor. Comi te tu l p en t ru artă îşi desfăşoară act iv i tatea în subord inea Cons i l iu lu i de Miniştrii, membr i i săi f i ind numiţi p r i n hotărâre de guvern. Preluând atribuţiile Min is te ru lu i Artelor, sarcinile Comite tu lu i sunt stabil ite în ideea exercitării u n u i control direct şi str ict asupra întregului domeniu cu l tu ra l şi a aplicării pr incipi i lor no i i pol i t ic i de stat.

Decretul 46/1951 are ca obiect constituirea u n u i organism de factură ştiinţifică în domeniul pa t r imon iu lu i cu l tura l şi al pr incipal i lor săi deţinători - muzeele.

Astfel se înfiinţează pe lângă Academia Română, devenită Academia R.P.R. - Comisia ştiinţifică a muzeelor, monumentelor istorice şi artistice. Comis ia avea ca obiect de act iv i ta te as igurarea organizării ştiinţifice a muzeelor şi conservarea monumentelor artistice şi istorice d i n ţara noastră. Componenţa c o m i s i e i poa te r i d i c a însă semne de întrebare a s u p r a competenţei în domeniu a membri lor săi, chiar str ic t formal, deoarece, pe lângă reprezentanţii Academiei şi u n număr de specialişti numiţi de Marea A d u n a r e Naţională, d i n comis ie făceau par te u n număr i m p o r t a n t de reprezentanţi a i unor organe de stat fără n ic i o autor i tate profesională în domeniu. Aceasta în aceeaşi idee a u n u i control direct a l s t a t u l u i asupra segmentelor vieţii societăţii româneşti.

P r i n acest decret se desfiinţează Comis ia M o n u m e n t e l o r Is tor ice , Comisia Monumentelor Publice şi Consi l iul Superior a l Muzeelor.

V. Legea o c r o t i r i i p a t r i m o n i u l u i c u l t u r a l naţional n r . 6 3 / 1 9 7 4 a cons t i tu i t p en t ru perioada 1974 - 1990 cad ru l legal p e n t r u îndeplinirea obligaţiei s ta tu lu i de a veghea la păstrarea moştenirii culturale a societăţii româneşti.

Deşi, o lege care reglementează p a t r i m o n i u l c u l t u r a l naţional în general, nedistingând între pa t r imon iu l cu l tura l mobi l şi cel imobi l , cea ma i mare parte a normelor conţinute de lege şi actele normative subsecvente au ca obiect pa t r imon iu l cu l tura l mobi l . Pentru pr ima dată este reglementat în România domeniul protecţiei bunur i l o r cu valoare deosebită, în mod un i ta r p r i n noţiunea de p a t r i m o n i u c u l t u r a l naţional într-un s i s t em legal şi instituţional unic . Bunur i l e circumscrise acestei noţiuni sun t supuse u n u i reg im de drept sever, proprietatea privată f i ind îngrădită la m a x i m u m în

www.mnir.ro

312 ANCA LAZÀRESCU

favoarea in teresu lu i statal . Cu acest preţ este ins taura t u n contro l foarte s t r i c t a s u p r a b u n u r i l o r c u l t u r a l e , ch i a r şi a celor care n u aparţineau pa t r imon iu lu i cu l tu ra l naţional. Cazurile în care este posibilă exproprierea şi confiscarea sunt numeroase, iar ambiguităţile legii au dat naştere la excese şi abuzur i . Acestea au dăunat scopului legii - protecţia pa t r imon iu lu i , având u n impact dezastruos asupra detentorilor. De asemenea ieşirea d i n ţară a b u n u r i l o r c u l t u r a l e mobi l e este dras t i c limitată, i a r e x p o r t u l de f in i t i v , aproape cu desăvârşire interzis.

Protecţia pa t r imon iu lu i cu l tura l mobi l are în momentu l de faţă, ţinând seama de c a r a c t e r u l l a c u n a r şi t r a n z i t o r i u a l reglementărilor ac tua le (Ordonanţele Guvernulu i 27/1993 şi 68/1994) şi de fenomenele cu care se confruntă pat r imoniu l , nevoie de o lege specială, care să cuprindă întreaga problematică de protecţie a acestui domeniu.

Deşi Constituţia României n u ridică la nive l de p r i n c i p i u protecţia pa t r imon iu lu i cu l tura l , putem totuşi să găsim suport constituţional pentru acest domeniu p r i n interpretarea extensivă a unor texte (art. 31 şi art . 134 a l in . 2, Ut. T ) .

De asemenea obligaţiile s t a t u l u i român de a pro te ja p a t r i m o n i u l cu l tu ra l reies şi d i n Tratatele şi Convenţiile la care România este parte şi care prevăd neces i ta tea şi ob l i g a t i v i t a t e a implicării s t a t u l u i în acest domeniu: Convenţia pr iv ind protecţia bunur i l o r culturale în caz de conflict a rmat - UNESCO, Haga 1954 (R. 1958), Protocolul Convenţiei de la Haga 1954 (A. 1968), Convenţia Europeană - Consi l iul Europei, Paris, 1954 (R. 1991), Convenţia pr iv ind măsurile ce trebuies luate în vederea interziceri i şi p r e v en i r i i i m p o r t u l u i , e x p o r t u l u i şi t r a n s f e r u l u i de propr i e ta te i l i c i t e a b u n u r i l o r cu l tura le - UNESCO, Paris 1970 (R. 1993) şi Conventia pr i v ind bunur i l e furate sau exportate i l ic i t - UNIDROIT, Roma 1995 (R. 1997).

RÉGLEMENTATION CONCERNANT L A PROTECTION DU PATRIMOINE C U L T U R E L MOBIL IER - TRADITIONS LÉGISLATIVES E T

P E R S P E C T I V E S POUR L A ROUMANIE

Résumé

La Roumanie se range parmi les premiers pays européens à avoir créé des règlements jur id iques dans le domaine de la protect ion d u patr imoine cu l ture l .

Compte tenu de cette t rad i t ion, i l est d 'autant p lus inexplicable qu'à présent i l n'existe pas de réglementation moderne et adéquate à la protect ion réelle et complexe d u pa t r imo ine c u l t u r e l en général et d u p a t r i m o i n e cu l ture l mobi l ier en particulier.

www.mnir.ro

REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL PATRIMONIULUI CULTURAL MOBIL 313

O n d i s t i n g u e t r o i s étapes dans l'évolution législative r o u m a i n e concernant la protection d u patrimoine, déterminées par le critère historico-polit ique: 1892-1946, 1946-1990, 1990 - Jusqu'à présent.

Les changements de régime politique et constitutionnel ont sensiblement marqué la vision des législateurs dans la plupart des domaines, y compris celui de la protection d u patrimoine culturel mobilier et immobilier.

Les p r i n c i p a u x règlements et modalités v i s a n t l a p r o t e c t i o n d u patr imoine cul ture l , tels qu'i ls ont été envisagés dès la f in d u XIXe siècle, se retrouvent dans la législation européenne actuelle, dans les Conventions de l'UNESCO et d u Conseil de l 'Europe;

1. La lo i no. 24/24 nov. 1892 "pour la découverte des monuments et des objets ant iques" . C'est la première l o i v isant le pa t r imo ine c u l t u r e l mobil ier et fut suivie d 'un Règlement pour la découverte des monuments et des objets antiques, appliquable dès le 28 janv. 1893.

Cette lo i vise le patr imoine cu l ture l imobil ier (les monuments antiques) et s u r t o u t les " ob j e t s a n t i q u e s " : - le régime j u r i d i q u e des f o u i l l e s archéologiques (art. 1-3), des découvertes fortuites (art. 4), la procédure de "désignation" des biens à intérêt historique ou artistique (art. 5), le régime Jur id ique des objets de pa t r imo ine (art. 6). La l o i prévoit également les sanct ions susceptibles à être appliquées à ceux qu i ne respectent pas le régime de ces objets (art. 7) et les condit ions dans lesquelles l'état peut exercer son droit d'entreprendre des fouilles archéologiques (art. 8).

2. La l o i v i sant la conservat ion et la r es taura t i on des m o n u m e n t s h i s t o r i q u e s , j u i l l e t 1919 , i n s t i t u e p o u r l a première fo i s l 'autori té administrat ive et scientifique de la Comission des Monuments Historiques, avec des a t t r i b u t i o n s précises d a n s le d o m a i n e de l a p r o t e c t i o n d u patr imoine cul ture l de Roumanie.

Cette loi prévoit les attributions de la Comission dans la conservation d u pa t r imo ine c u l t u r e l ex istant , la survei l lance des foui l les, l ' inventa i re d u patr imoine et le soutien d u domaine muséal. La lo i prévoit également une procédure de classement et de déclassement d u patrimoine cul ture l mobilier par decret roya l , à p a r t i r des décisions de la Comiss ion et les effets d u classement des biens culturels. Le classement des biens de droit privé ne peut se faire qu'avec l'accord des propriétaires ou par une loi spéciale (art. 4, p. 4).

3. La loi visant l 'organisation des bibliothèques, des musées publiques communaux, 14 avr. 1932, créée par Nicolae Iorga, adoptée pendant qu ' i l était président d u Conseil des Minis tres et min is t re de l ' I ns t ruc t i on , des Cultes et des Arts.

Dans le t i tre I I de la loi , on emploie la not ion "d'objets de musée" pour nommer le pat r imo ine cu l tu r e l mobi l ier . L 'article X I I I de l a l o i définit et précise le contenu de cette not ion: tous les biens représentant u n intérêt historique ou artist ique.

Le droi t de préemption de l'état dans le cas de vente des biens classés y est pour la première fois clairement stipulé.

www.mnir.ro

314 ANCA LAZÀRESCU

Le Conseil des Musées devient l'autorité dans le domaine muséal, avec des a t t r ibut ions visant la surveillance et le développement de l'activité des musées en tant qu ' inst i tut ions scientifiques.

4. Le Decret - Loi pour l 'organisation des musées nat ionaux, 20 sept. 1946 se trouve à l a base de la création d 'un système muséal moderne à même d ' a s s u r e r l a c o n s e r v a t i o n d u p a t r i m o i n e m o b i l i e r et l 'accès à l ' in format ion historique et art ist ique que celui-ci renferme, t an t au niveau nat ional que local.

Le Conse i l Supérieur des Musées est l'autorité sc ient i f i que en la matière. La loi définit le cadre légal et inst i tut ionne l pour la surveillance de l'activité des musées locaux et envisage pour la première fois u n système d'éducation d u pe r sonne l de spécialité, en créant l'École Cent ra l e de Muséographie.

Les réglementations v isant le pat r imo ine cu l tu r e l entre 1946-1990 sont profondément marquées par les changements de régime polit ique et de système const i tut ionnel de 1948: la déclaration de la République Populaire Roumaine et l 'application de la nouvelle Const i tut ion.

5. Le Décret no. 166 d u Jul. 1950 pour l 'organisation d u Comité pour l ' a r t auprès d u C o n s e i l des M i n i s t r e s ; le Décret no . 4 6 / 1 9 5 1 p o u r l ' o r g a n i s a t i o n s c i e n t i f i q u e des musées et p o u r l a c o n s e r v a t i o n des monuments historiques et art ist iques. Ces organismes ont été créés pour assurer le contrôle de l'état dans le domaine cul ture l .

6. La l o i p o u r l a pro tec t i ons d u pa t r imo ine c u l t u r e l n a t i o n a l no. 63/1974 a instauré u n contrôle sévère des biens culturels, même de ceux q u i n'appartenaient pas au patrimoine cu l ture l nat ional . Les cas d'abus sont nombreux . Pour ce q u i de l ' expor ta t ion définitive, cel le-ci était presque interdite.

Compte t enu des lacunes et d u caractère provisoire des Ordonances gouvemamentales no. 27/1993 et no. 68/1994 et de la s i tuat ion spéciale d u patr imoine cu l ture l mobilier, i l faut absolument créer le plus vite possible u n cadre jur id ique de protection de ce domaine.

D'ail leurs, les obligations de l'État r ouma in concernant la protection d u patr imoine cu l ture l sont stipulées dans les traités et conventions que la Roumanie a ratifiés: Convention pour la protect ion des biens cul ture ls en cas de conflit armé, UNESCO La Haye, 14 ma i 1954 (R. 1958), Convention concernant les mesures à prendre pour interdire et empêcher l ' importat ion, l 'exportation et le tranfert de propriété il l icites des biens cul ture ls , UNESCO, Paris, 14 nov. 1970 (R. 1993), Convention européenne - Conseil de l 'Europe, Paris 1954 (R. 1991) et la Convention concernant les biens culturels volés ou exportés de façon il l icite - UNIDROIT, Rome 1995 (R. 1997).

www.mnir.ro

M O D E R N I Z A R E A E X P U N E R I I P E R M A N E N T E -I M P E R A T I V P E N T R U C O M P E T I T I V I T A T E

Proiect pentru Muzeul Colecţiilor de Artă

Florenţa Ivaniuc

Conceptul antic de muzeu, deşi şi-a păstrat aproape identic conţinutul său f o r m a l , a c u n o s c u t în t i m p modificări esenţiale de structură. O interesantă opinie asupra funcţiei temporale a muzeu lu i a lansat în 1967 Bazin Germain, conservatorul şef al Muzeulu i Luvru , în lucrarea sa sugestiv intitulată "Le temps des musées".

Pornind de la o definiţie sui generis conform căreia muzeul este " u n t e m p l u unde t i m p u l pare suspendat" , a u t o r u l conc luz iona că "... epoca noastră a acumulat s tud i i metafizice, psihologice, psihanalit ice, sociologice, etnografice, ştiinţifice şi toate acestea conduc ma i m u l t sau m a i puţin la prezenţa în conştiinţa noastră a două noţiuni ale t i m p u l u i : cea a t i m p u l u i care trece şi cea a t i m p u l u i care durează"1.

Ideea exprimată concis se dovedeşte de o mare ac tua l i t a t e . Baz in G e r m a i n descoperea şi def inea ast fe l două noţiuni c u care percepţia pub l i cu lu i operează în ambianţa de muzeu.

Rea l i ta tea contemporană, integrând şi experienţele ante r i oare , a demonstrat că în acest raport temporal pub l i cu l v iz i tator şi-a mani festat p e r m a n e n t recept i v i ta tea p e n t r u modern izarea t i p u r i l o r şi f o rme lor de prezentare a muzee lor . în consecinţă în muzeogra f ia universală no i l e tendinţe au fost rapid asimilate, concretizându-se în două sensuri : pe de o parte în concepţia teoretică de selecţie tematică a expuneri i , iar pe de alta în forma practică de prezentare a obiectelor (arhitectură, mobil ier, sisteme de i lumina t etc.).

O incurs iune retrospectivă i n calendarul manifestărilor expoziţionale d in ult imele decenii, deschis în capitalele culturale ale l um i i , atestă că cele două coordonate au cunoscut obiectivări inedite şi uneor i excentrice. Nu ma i departe în acest an s-a inaugurat la Hamburg Muzeul timpului prezent despre care d i r e c t o r u l său, Peter K laus Schuster dec lara că "... doreşte să se deschidă t u t u r o r formelor de expresie contemporană pen t ru ca să capteze sp i r i tu l t i m p u l u i no s t ru " 2 .

Expe r imen tu l ar t i s i t c iniţiat t o t a n u l acesta la Kassel (Germania) , intenţiona aducerea muzeulu i în mi j locul pub l i cu lu i , obligându-1 să participe la viaţa artistică şi să o cunoască. Desfăşurat sub genericul DOCUMENTA - X era conceput pe u n ax central, antrenând întreaga suprafaţă a oraşului, căci

www.mnir.ro

316 FLORENŢA IVANIUC

pornea de la u n a d i n porţile sale, gara, p e n t r u a trece apoi la Muzeu l F r e d e r i c i a n u m , la M u z e u l Ştiinţelor N a t u r a l e , apo i la C inematog ra f , încheindu-se la Orangeria situată la celălalt capăt a l oraşului.

R e g r e t a b i l că asemenea p r o i e c t e p a r c u t o t u l i n a b o r d a b i l e în muzeografia românească, dominată de u n conservatorism mental . O sumară incurs iune p r i n muzeele noastre de artă relevă că acestea se situează la u n nivel n u l ips i t de pitoresc. Excentrică, dar n u lipsită de semnificaţie ar f i alăturarea a două iniţiative expoziţionale d i n acest an, ambele s i tuate i n sfera artei contemporane: una la Kassel, de o mare mobil i tate tematică, bine susţinută p r i n mijloace tehnice, şi alta la Bucureşti, expoziţia retrospectivă Comel iu Baba, care aminteşte ma i degrabă de atmosfera vechilor pinacoteci.

O c o n c l u z i e ce se i m p u n e aproape de l a s ine este nece s i t a t ea modernizării e xpune r i i pe rmanente d i n muzeele româneşti, cu refer ire specială l a muzee le de artă, p e n t r u a r e z i s t a în această competiţ ie universală. Modificarea criteri i lor de organizare şi panotare ar t r ebu i să aibă în vedere în p r i m u l rând descongestionarea sălilor de expunere, selecţia făcându-se în baza une i severe rigurozităţi valorice.

Se impune de asemenea găsirea sau crearea unor noi mijloace tehnice de prezentare a obiectelor de pat r imoniu , pentru a pune în valoare calităţile lor estetice, fără a afecta însă starea lor de conservare. în acest sens ar t r e b u i ca, în c ad ru l fiecărui muzeu naţional să funcţioneze u n serv ic iu special , dest inat organizării expoziţiilor şi conceperi i mi j loacelor tehnice modeme de etalare. O condiţie ideală ar f i ca personalul d in acest serviciu să fie l a c u r e n t cu toate inovaţiile în d o m e n i u l muzeo log ie i , da r care să cunoască şi preferinţele pub l i cu lu i autohton.

Iniţiativa modernizării expuner i i în muzeografia românească a s tat totuşi în atenţia specialiştilor, căci o expresie concretă a fost inaugurarea în 1972 a M u z e u l u i Naţional de I s tor i e a României, i a r şase a n i m a i târziu a M u z e u l u i Colecţiilor de Artă. T rebu ie r e c u n o s c u t însă că de a t u n c i , ca în orice a l t domen iu , s-â produs o per imare morală a formelor şi mi j loacelor de panotare, m a i lent percepută de organizator i , dar p r o m t receptată şi amendată de către v i z i t a t o r i , care d i s p u n de pos ib i l i t a t ea comparaţiei.

Fenomenul poate f i sesizat şi în mar i l e muzee ale l u m i i , unde n u l ipsa fondur i l e mater ia le susţine acest conservator ism. Desigur, legătura permanentă cu p u b l i c u l cont r ibu ie la această corecţie periodică, abso lut necesară oricărui muzeu de artă, care intenţionează să se menţină în atenţia generală. Ca urmare a une i asemenea reacţii, d i r e c t o ru l M u z e u l u i O r say , H e n r y L o y r e t t e , d e c l a r a în 1995 în u r m a u n e i iniţ iat ive de actual izare a expuner i i : "în afară de introducerea u n o r colecţii de curând achiziţionate, p r inc ipa l e l e amenajări au c u p r i n s corectarea c u l o r i i în une le încăperi. Pen t ru sălile impres ion is te f o n d u l a fost r a p i d judeca t prea a lb, prea d u r . Noi am perfecţionat i l uminarea în numeroase zone ale m u z e u l u i

www.mnir.ro

MODERNIZAREA EXPUNERII PERMANENTE 317

D i n c o l o de o p i n i i l e u n e o r i e x t r avagan t e ale p u b l i c u l u i , în faţa specialiştilor, se ridică întrebarea: când şi până unde trebuie să intervină modernizarea muzeelor de artă?

La da ta inaugurării sale în 1978, M u z e u l Colecţiilor de Artă d i n Bucureşti, a beneficiat de posibilităţi cu t o tu l speciale de dotare, concepute după cele ma i moderne metodologii, porn ind de la confecţionarea ramelor de grafică şi pictură, a socu l r i l o r t ipod imens ionate , a panour i l o r , până la vitrinele de sticlă. Mobi l ierul a fost diferenţiat în funcţie de specificul fiecărei colecţii. După aproape două decenii de existenţă se ridică întrebarea dacă muzeu l poate rămâne în cont inuare în această formulă de expunere sau dacă se i m p u n modificări/modernizări ambientale. întrebarea devine cu atât ma i firească, cu cât în curând se conturează perspectiva restaurării clădirii.

în faţa, acestei situaţii două s u n t problemele care trebuie rezolvate: u n a legată de clădirea monument - i s to r i c şi a l ta de găsire a u n o r soluţii pent ru accentuarea atmosferei de colecţie particulară, individualizată.

Ridicată în a n i i 1820-1822 de v es t i tu l negustor de sare Românit, clădirea a preluat curând denumirea de palat p r i n somtuozitatea spaţiilor, a decoraţiilor interioare în structură şi pictură în tempera, dar ma i ales p r i n destinaţia sa de reşedinţă domnească pent ru oaspeţii străini.

Pornind de la acest fundament existent, u n vi i tor proiect de restaurare şi m o d e r n i z a r e a clădirii ar t r e b u i să aibă în vedere în p r i m u l rând reconstituirea vechiului cadru istoric. Odată refăcută imaginea autentică a pa la tu lu i Românit, în acest spaţiu s-ar putea apoi amenaja colecţiile donate, acestea const i tu ind var ianta cea ma i potrivită pentru redarea atmosferei de epocă.

Se c u v i n e p rec i za t că încă de l a i n a u g u r a r e a sa în a n u l 1978 , expunerea colecţiilor part iculare în această ambianţă a stârnit numeroase cont roverse . O p i n i i l e c r i t i c e f o r m u l a t e în presă şi v e rba l aveau d r ep t argument distrugerea atmosferei int ime, specifică locuinţelor colecţionarilor. Generoz i tatea spaţiilor de expunere n u a impres i ona t p u b l i c u l , acesta rămânând cu nostalgia încăperilor restrânse, supraaglomerate de variatele genur i art ist ice, aranjate exclusiv după coordonatele estetice ale fiecărui colecţionar.

Acceptarea de către pub l i c a acestei modalităţi de expunere după aproape 20 de an i de existenţă, dovedeşte că soluţiile de modernizare trebuie să pornească de la acest nivel, pentru a oferi alte variante ingenioase, dar discrete de etalare a calităţilor estetice ale exponatelor.

Reunind cele două coordonate culturale: monumentu l istoric de secol X IX şi colecţiile de artă d i n primele decenii ale seco lului nos t ru , Muzeu l Colecţiilor de Artă ar t r ebu i pr iv i t d i n perspectiva modernizării ca u n palat de epocă a m e n a j a t c u o v i z i u n e unitară, d a r având o m a r e d i v e r s i t a t e compoziţională.

Pornind de la constatarea că aceste colecţii de artă îşi menţin p r i n spec i f i cu l l o r aspec tu l vech i l o r cabinete de curiozităţi (Chambres des

www.mnir.ro

318 FLORENŢA IVANIUC

merveilles), frecvent i lustrate de Pieter Breugel cel Bătrân şi de Rembrandt, iniţiativele de modernizare n u trebuie să afecteze cu n imic ambianţa. Ar putea f i ut i l i zate în cont inuare aceleaşi t i p u r i de v i t r ine a căror forme şi transparenţă le-a conferit supleţea şi eleganţa atât de necesare interioarelor deja aglomerate de diversitatea genuri lor artistice. Vitrinele modulare m ic i şi m a r i au oferit soluţii moderne p e n t r u expunerea obiectelor de fildeş, a s ta tue te lo r t ibetane f rumos cizelate în au r şi a rg in t (sec. XVII-XIX) d i n Colecţia B. şi H. Avach ian , a vaselor de ceramică d i n colecţia A. şi B. Slătineanu, a bi juter i i lor şi veşmintelor orientale d in colecţia Marcu Beza sau a obiectelor d i n sticlă de Boemia d in colecţia Garabet Avachian.

Uti le s-au dovedit şi panouri le de perete, care au permis modelarea spaţiilor şi ma i ales diferenţierea lucrărilor în funcţie de valoarea lor. Ma i necesare s-ar dovedi însă conceperea unor panour i mobile pe roti le, suple şi s t ab i l e , care să ofere p o s i b i l i t a t e a mişcării în spaţiu şi de asemenea construirea unor plafoane coborâte.

O propunere esenţială de modernizare ar t rebui legată de posibil itatea de diferenţiere a colecţiilor p r i n introducerea u n u i fond cromatic diferit al încăperilor destinate pentru fiecare. Desigur, dacă în muzeele l u m i i soluţia n u este nouă, până acum în muzeografia românească fondul încăperilor a fost de obicei neu t ru , preferându-se culoarea albă, probabi l ca o constantă tradiţională.

Astfel pa latu l Românit, fără a-şi pierde specificul, ar putea sugera în acest mod v iz i ta torulu i neavizat trecerea dintr-o colecţie în alta. Schimbarea fondu lu i cromatic al încăperilor ar putea f i chiar ma i rapid receptată de către v i z i t a to r i decât plăcuţa de la in t rare , conţinând numele colecţionarului. Aceasta s-ar cons t i tu i ca u n c r i t e r iu de referinţă în memor ia selectivă a v i z i t a t o r u l u i , c o n f r u n t a t în m a i toate colecţiile cu lucrări de pictură şi sculptură ale aceloraşi maeştri d in perioada interbelică.

U n alt domeniu în care soluţiile de modernizare a expuneri i ar t rebui concepute şi apl icate ar f i acela a l s i s t e m u l u i de i l u m i n a t , căci l u m i n a uniformă emisă de becuri le de neon dispersează atenţia. O modal i tate de încălzire a atmosferei de colecţie a existat şi anter ior , p r i n valori f icarea lustre lor olandeze d in sec. XVIII d i n colecţia acad. G. Oprescu sau a lămpilor de moschee d in colecţia M. Beza, decorate cu pietre colorate şi metal ciocănit în tehnica à jour .

în această ambianţă ar t rebu i puse în valoare şi în funcţie vieilleuse-ele d i n colecţii, donate împreună cu celeilalte obiecte, l u m i n a lor caldă creind n u n u m a i efecte speciale, dar sugerând int imitatea in te r io ru lu i .

Introducerea spoturilor de lumină în unele încăperi ar trebui extinsă pentru a pune în valoare piesele de mici dimensiuni provenind d in Orientul Apropiat (sec. XVII-XVIII) d in colecţia B. şi H. Avachian, dar şi a pieselor de mobilier d in colecţia G. Oprescu sau a tapiseriei Verdure d in colecţia dr. M. Petrescu.

Aceleaşi modalităţi de i luminare p r i n spotur i puternice ar t rebu i fixate şi în curtea muzeulu i , concepută ca u n parc englezesc de sec. XIX-lea, având

www.mnir.ro

MODERNIZAREA EXPUNERII PERMANENTE 3 1 9

în mij loc o fântână arteziană originală, f rumos decorată. Scu lp tur i l e de şcoală franceză d in sec. XIX-lea, împreună cu cele tre i scu lp tur i de O. Han, plasate în mi j l ocu l unor restrânse spaţii verzi, ridică pa l a tu l Românit la nivelul castelelor europene.

Desigur, spaţiul de modernizare a l Muzeulu i Colecţiilor de Artă este m u l t mai larg, de aceea comunicarea prezentă se constituie într-o invitaţie la s u g e s t i i şi de zba t e r i de spec i a l i t a t e , c h i a r dacă ele po t a t inge s fera imag inarulu i , căci aşa cum spunea u n moral ist francez: "L ' imagination est l'oeil de l'âme".

NOTE

1. Germain Bazin, Les temps des musée, Paris, 1967, p. 5 2. Nouvelles de l 'ICOM, vol. 50, nr . 3, 1997, p. 2

L A MODERNISATION D E L 'EXPOSITION PERMANENTE - IMPERATIVE POUR LA COMPÉTITION.

P R O J E T POUR L E MUSÉE D E S COLLECTIONS D'ART.

Résumé

La nécessité de modernisation, manifestée dans tous les domaines, est suggérée pour les musées de Germain Bazin, le directeur d u Musée Louvre, dans son oeuvre suggestive intitulée Les temps des musées.

Cette tendence universe l le et actuel le s'est concrétée s u r le p l a n théorique par la création des nouveaux types de musées thématiques (Le Musée du temps present à Hamburg en 1997, l 'experiment Documenta - X, à Kassel - Allemade) et d'autre part par les moyens téchniques de présentér les objets (le mobilier, l'éclairage le microcl imat etc.)

C'est dommage que la muséologie roumaine, spécialément les musées d'art, sont en retard!

En conséquence, u n projét de modernisation d u Musée des Collections d'Art est bienvenue. La prochaine init iat ive de restaurat ion d u vieux palais Românit (1820-1822) permit des interventions sallutaires pour reconstituer l'aspect d u ΧΙΧ-e siècle d u bâtimment et l 'ambience in t ime et pitoresque pour les collections données.

www.mnir.ro

A C C E S I B I L I T A T E A C O P I I L O R C U DEFICIENŢE ÎN M U Z E U L NAŢIONAL D E I S T O R I E A ROMÂNIEI.

Gabriela Iov

în seria programelor planif icate a se realiza în Deceniul Mond ia l a l Dezvoltării C u l t u r i i , lansat de U.N.E.S.C.O. în a n u l 1988, la propunerea Cons i l iu lu i Internaţional al Organizării Muzeelor (ICOM), au fost incluse şi cele referitoare la act iv i tatea desfăşurată în muzee, act iv i tate menită să răspundă dezideratului propus.

Pornind de la definiţia dată de I.C.O.M. muzeului , ca f i ind "o instituţie în serviciul societăţii, care achiziţionează, conservă, comunică şi îndeosebi expune, în vederea s tud ie r i i şi delectării, mărturii materiale ale evoluţiei n a t u r i i şi omulu i " , muzeul este, în egală măsură, u n centru de cercetare, dar şi u n u l instructiv-educativ.

"Muzeu l şi p u b l i c u l " a devenit, încă d i n deceniul a l VII- lea o temă prioritară, f i ind subiectul celei de-a IX-a Conferinţă Generală a ICOM-ului , care s-a desfăşurat la Paris în anu l l 1971 şi care a avut ca generic "Muzeul în serviciul omulu i , astăzi şi în viitor".

Odată cu schimbările rapide şi profunde în s istemul socioreconomic d in ţara noastră, este necesară şi o reorientare a instituţiilor de cultură şi îndeosebi a muzeu lu i . Este necesar introducerea şi la no i , a conceptu lu i " T o t u l p e n t r u p u b l i c " , începând de la o nouă v i z iune de organizare a m u z e u l u i , până la prezentarea muzeografică şi deservirea p u b l i c u l u i . în acest sens, toată activitatea de relaţii cu pub l i cu l trebuie reorganizată şi diversificată.

Desigur, în u l t i m i i an i act ivitatea cultural-educativă desfăşurată în Muzeul Naţional de Istorie s-a îmbogăţit şi diversificat. Tematicile alese şi metodele folosite, s u n t d i n ce în ce m a i diverse şi moderne, men i t e să răspundă exigenţelor u n u i publ ic larg, variat ca pregătire socio-profesională, culturală şi vârstă.

Asemenea manifestări se desfăşoară însă, de regulă, în toate mari le noastre muzee. De aceea, ca specialist, ce îmi desfăşor activitatea în cadrul secţiei "Relaţii cu publ i cu l " , d i n Muzeul Naţional de Istorie a României, am încercat să abordez o latură nouă a relaţiei muzeu-publ ic şi anume cea care vizează o categorie specială a u n u i publ ic cu deficienţe.

în ţările avansate, s-au întocmit programe menite să asigure o deplină accesibilitate pentru această categorie defavorizată şi în instituţii de cultură, respectiv muzee.

www.mnir.ro

322 GABRIELA IOV

Ast fe l , p r i n p r o g r a m u l francez "Hand i cap Internaţional", a f la t în d e r u l a r e d i n a n u l 1993, având ca u n u l d i n ob iec t ive " s ens ib i l i z a r ea profesioniştilor d i n muzee, faţă de persoanele handicapate", s-a ajuns ca muzeul să devină o instituţie deschisă acestei categorii şi ma i m u l t chiar, se caută metode de implicare a acestor persoane în activităţile muzeulu i .

D i n acest motiv, în urmă cu doi an i , am elaborat u n s t u d i u psihopedagogie priv ind asigurarea accesibilităţii persoanelor cu handicap în muzeu.

S t u d i a m a t u n c i , metodele folosite p e n t r u ca o secţie d i n m u z e u l nost ru , respectiv "Columna l u i Traian" să, poată fi accesibilă persoanelor cu deficienţe de vedere (ambliopi).

în programul Naţiunilor Unite pr iv ind "Drepturi le copi lui" , adoptat de Adunarea Generală a O.N.U. la 20 noiembrie 1984, rati f icat de ţara noastră l a 25 seprembr ie 1990, în a r t . 23 , s u n t prevăzute d r e p t u r i l e c o p i l u l u i handicapat " la o viaţă ma i bună, decentă, şi deplină, la îngrijire, educaţie şi i n s t r u i r e specială, de o manieră corespunzătoare, care să conducă l a o integrare socială şi o dezvoltare individuală cât se poate de complete, inclusiv dezvoltarea sa culturală şi spirituală".

în ţara noastră instruirea acestor copii cu deficienţe, se realizează, d in păcate, în exclusivitate, în unităţi speciale de învăţământ.

îmbinând metodele specifice psihopedagogice cu metodele folosite în muzeograf ie , a m efectuat o lecţie în m u z e u , cu u n g r u p de cop i i care prezentau deficienţe mintale.

A m real izat exper imentu l pe u n eşantion de 15 elevi, de la Şcoala Specială nr . 10 d i n Bucureşti, având vârsta cuprinsă între 13-15 an i şi cu u n coeficient inte lec tua l cupr ins între 0-49; aşadar, este vorba despre o deficienţă mintală propriu-zisă, cu cele două trepte: profundă şi severă. 1

D i n punc t de vedere biologic, cu câteva excepţii (2-3), copiii prezentau o dezvoltare normală (înălţime, greutate , proporţia diverse lor părţi ale corpului) pent ru vârsta lor.

Deşi sun t în clasa a VIII-a, programa şcolară a lor pent ru discipl ina "istorie" este cea pentru clasa a IV-a la şcolile normale.

Aşadar, cunoştinţele lor sunt foarte reduse. A m ales obiectiv de prezentare "Columna l u i Traian". Alegerea are următoarea motivaţie: 1. - se alfă amplasată într-un spaţiu larg , deschis , care pe rmi t e

mobil i tatea şi l ibertatea de mişcare; 2. - mater ia lu l d in care este executat "obiectivul" asigură o siguranţă,

în cazul unor gesturi şi mişcări neaşteptate şi necontrolate a "subiecţilor"; 3. - mulajele sunt situate la o înălţime accesibilă; 4. - tehnica realizării permite perceperea chiar diectă a "obiect ivului"

p r i n folosirea simţului tact i l ; 5. - subiectul tratat , are deja u n suport în sfera lor cognitivă. A m selectat câteva scene semnificative, p r i n prezentarea cărora am

urmărit să t ransmi t copiilor u n vo lum de cunoştinţe pr iv ind strămoşii noştri.

www.mnir.ro

ACCESIBILITATEA COPIILOR CU DEFICIENŢE 323

Selectarea scenelor am făcut-o în funcţie de mesajul pe care am dor i t să-1 t r a n s m i t , dar şi ţinând seama de pos ib i l i ta tea de percepere d i n par tea "subiecţilor".

Aceste scene sunt : scena 3 - "Traian vorbeşte trupelor sale"; scena 4 -" romani i construiesc fortificaţii":; scenele 16, 17, 18 - "luptele d intre daci şi romani" ; scena 37 - "trecerea Dunării de către armatele romane"; scena 39 -"solie de pace a dac i lor " ; scenele 43 -44 - " incendierea de către dac i a cetăţilor"; scena 54 - "dacii construiesc fortificaţii"; scena 112 - "capturarea bogăţiilor Daciei de către romani" ; scena 113 - "prizonieri daci"; scena 116 -"pr inderea l u i Decebal"; scena 118 - "prezentarea c a p u l u i şi mâinii l u i Decebal, soldaţilor romani" . Explicaţia generală am făcut-o având ca suport vizual imaginea fotografică a Columnei şi soclul central.

P r i m a fază constă în s t i m u l a r e a motivaţională, adică t r e z i r e a interesulu i şi atenţiei copi lu lui , pent ru ceea ce va u r m a să afle. în această fază, apelăm la coe f i c i entu l i n t e l e cu ta l (CI) care se stabileşte de către specialişti, funcţie de anumiţi parametr i i .

Re tardul m i n t a l , cauzat de diverşi factor i (genetici, progenetic i sau extrinseci) poate f i clasificat astfel:

1. Deficienţă mintală propriu-zisă, care poate f i : - profundă (CI=0-29), severă (CI=30-49), moderată (CI=50-64), uşoară (CI=65-74).

2. Intelect de limită (CI=75-89) 3. Stare de normalitate (CI=90) "metoda reactualizării" unor cunoştinţe

de care d i spun şi care să ne servească drept suport pent ru noile informaţii pe care le vom transmite.

Utilizând dialogul, reamintesc noţiunile de "dac", " roman" şi "război", termeni pe care urmează să-i folosim frecvent.

Fo los ind ca supor t v i zua l fotografia Co lumne i şi soc lu l cent ra l , le t r a n s m i t informaţii generale, referitoare la l o cu l unde se află amplasa t monumen tu l , realizez o descriere sumară de ansamblu, şi vorbesc despre importanţa monumentu lu i .

Trecem la faza a doua, în care, p e n t r u t r ansmi t e r ea baga ju lu i de informaţii pe care n i l e -am p ropus , fo los im toate metodele pedagogice obişnuite: conversaţia, desc r i r ea , explicaţia, observaţia, poves t i r ea , repetarea, evaluarea. R i tmul de tecere de la o metodă la alta, însă, trebuie să fie foarte lent, după c u m foarte lent trebuie să fie ritmul folosit în cadru l aceleiaşi metode.

De altfel metoda "paşilor m ic i " (secvenţa) este specifică în activitatea desfăşurată cu copii ce prezintă deficienţă mintală.

începem să prezentăm, pe rând, folosind metodele specifice, secvenţele pe care le-am selectat.

Folosind metoda descriptivă ne opr im şi comentăm următoarele scene: - scena 3 " T r a i a n vorbeşte t r u p e l o r sa le " . Arătăm c h i p u l l u i T r a i a n , realizând, împreună cu "subiecţii" o descriere a ţinutei sale, a soldaţilor romani , a armelor folosite.

www.mnir.ro

324 GABRIELA IOV

- scenele 39 "solie de pace a dacilor" şi 54 "dacii construiesc fortificaţii", ne oferă pr i l e ju l de a perzenta pe daci, vorb ind despre po r tu l , ocupaţiile, obiceiurile lor.

Apelăm în această fază la metoda reactualizării şi povestiri i solicitând copii lor să-şi amintească şi să povestească secvenţe d in lecturile studiate în t i m p u l orelor de curs ("Strămoşii" şi "D in viaţa dacilor" de Al . Vlahuţă).

Metoda explicaţiei o fo los im când prezentăm scenele: 4 " r o m a n i i construiesc fortificaţii", scenele 16, 17, 18 "luptele d intre daci şi romani " , scena 37 "trecerea Dunării de către armatele romane" şi scenele 43-44 " i n c end i e r ea de către dac i a cetăţilor". Le t r a n s m i t e m în acest m o d , informaţii pr iv ind tehnica de luptă, metodele folosite, vitejia cu care lup tau dacii pent ru apărarea ţării.

Le arătăm armele, steagurile, trofeele reprezentate pe soclul columnei . Prezentând scena 112 "capturarea bogăţiilor dacilor, de către romani" ,

fo los im s i m u l t a n metodele observaţiei şi intuiţiei (atât cât este posibi l ) , solicitând copii lor să numească motivele care i -au determinat pe roman i să dorească cucerirea Daciei.

Apelând d i n n o u , la metodele reactualizării şi povest i r i i , solicităm copii lor să povestească anumite scene d in povestirile învăţate deja ("Războiul l u i T ra ian cu Decebal" de M. Sadoveanu, sau "Cum l-a înfrânt Tra ian pe Decebal", de D. Almaş).

încheiem prezentarea "obiect ivului" cu scenele: "113" "prizonieri daci"; 116 " p r inde r ea l u i Decebal " şi 118 "prezentarea c a p u l u i şi mâinii l u i Decebal, soldaţilor roman i " . Folosim o combinaţie de metode pedagogice: explicaţia, observaţia, r eac tua l i z a r ea , poves t i r ea , toa te însă, în m o d ob l i g a t o r iu , într-un d ia log cu "subiecţii". Solicităm să-şi reamintească povestirea "Decebal, e rou l daci lor" de D. Almaş. Este m o m e n t u l f ina l a l lecţiei, în care verificăm ceea ce au acumulat şi reţinut d in explicaţii: este momentu l în care urmărim să realizăm şi l a tura emotivă, adică trezirea u n u i sentiment de dragoste, admiraţie şi respect pentru strămoşii noştri.

U n rol important în t i m p u l expuneri i noastre, îl are sugestia verbală, care se realizează pr int r -o schimbare a intensităţii t onu lu i . Folosim u n ton calm, a tunc i când povestim despre daci şi u n u l aspru, când vorb im despre romani .

în f inal , recurgem la metoda evaluării. Soliticăm copiilor să răspundă la anumite întrebări şi la rândul lor să pună întrebări.

D i n analiza acestora, înregistrăm concluziile. 1. D i n eşantionul de copii pe care am efectuat experimentul, 90 % au

reuşit să acumuleze cea. 50-60 % d in vo lumul informaţiilor pr imite ; 2. 50 % au reuşit să realizeze diferite conexiuni şi să pună întrebări

inteligibile; 3. 90 % şi-au manifestat dorinţa de a reveni în muzeu; 4. 20 % au trăit o stare emoţională până la lacr imi .

www.mnir.ro

ACCESIBILITATEA COPIILOR CV DEFICIENŢE 325

CONCLUZII: 1. O astfel de lecţie specială, contribuie, în proporţie de peste 70 % la

sedimentarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor transmise elevilor în t i m p u l orelor de curs;

2. Muzeul Naţional de Istorie a României, p r i n activitatea secţiei de profi l , şi-a deschis porţile şi u n u i publ ic defavorizat.

B IBL IOGRAF IE

- L u n g u Sora - Program de recuperare complexă a c op i l u lu i hand icapat m i n t a l . I n s t i t u t u l Naţional p e n t r u recuperarea şi educaţia specială a persoanelor handicapate. Bucureşti, 1992. - Radu Gheorghe - Unele particularităţi ale învăţământului pen t ru debi l i m in ta l i . Ed i tura Didactică, Bucureşti, 1976. - Convenţia cu privire la Drepturi le Copi lu lu i . - Programa şcolară de terapie educaţională complexă şi integrată, clasele I -VI I I . Min is teru l învăţământului, 1992. - Programe şcolare p en t ru clasele V-VI I I . Şcoala specială p e n t r u elevi cu deficienţe mintale. Min is teru l învăţământului. 1993.

L'ACCÈSIBILITÉ D E S ENFANTS HANDICAPÉS DANS L E MUSÉE NATIONAL D 'H ISTOIRE D E ROUMANIE

Résumé

Cette étude présente les méthodes psycho-pedagogiques utilisées pendant une leçon spéciale, organisée dans le musée, avec u n goup de 15 élevés, (provenant de L'Ecole Spéciale nr . 10 de Bucarest). Les participants, agès de 13 à 15 ans, manifestaient des graves et profondes déficiences mentales -

et avaient u n coefficient d'intellect entre 0-40 %. L'objectif sélectionné pour cet exposé à été "Columna l u i Traian", respectivement, des seènes choisies par rapport à l ' informations que j ' a i eu l ' in tent ion de leur communiquer et en concordance avec le degré de la perception des sujets enfants.

Pour l a réussite de la leçon on t été utilisées ind i v idue l l e s ou en corrélation, des méthodes clasiques pédagogiques - comme la s t imula t i on de la mot ivat ion, le dialogue, la répétition, l ' i n tu i t i on , la suggestion verbale -encadrées dans la technique "des petits pas", de la sequence, qu i représente la méthode indiquée pour la communicat ion des in format ion aux enfants avec des handicaps mentales.

A la f in de la leçon, avec la méthode de l'évaluation, l'éducateur a eu la posibilité d'estimer l'efficacité de cette démarche.

www.mnir.ro

326 GABRIELA IOV

On peut affirmer donc, que Le Musée National d'Histoire a ouvert sa porte pour les catégories de publ ic moins favorisées (l'année passée on a réalisé, aussi, u n experiment similaire avec des enfants q u i avait des graves déficiences de vue).

Notre musée peu t s'intégrer, a ins i , dans l ' ob ject i f d u p rog ramme français "Hand icap I n t e r n a t i o n a l " q u i peu t sens ib i l i ser les spécialistes concernant les handicapés.

www.mnir.ro

C U P R I N S

Nadia MANEA Istorie şi ideologie în cronistica munteană a secolului al ^ XVII-lea. Modelul guvernării ideale.

History and Ideology in the Chronicles of the XVUth century Muntenia. Model of Ideal Governing.

Margareta PATRICHE O lecţie franceză despre sud-estul Europei la începutul secolului al XIX-lea. 1 5

Une leçon française relative à l'Europe de sud-est au commencement du XlX-eme siècle.

Mariana NEGUŢU Unele aspecte ale crizei financiare din Ţara Românească 23 1834 - 1836.

Quelques aspects de la crise financière de la Valachie. 1834 - 1836.

Raisa RADU, Homer RADU Ion Heliade Rădulescu. Idei filozofice, politice şi pedagogice. 27

Ion Heliade Rădulescu. Idées philosophiques, politiques et pédagogiques.

VASILE NOVAC Lupta Goleştilor pentru apărarea diplomatică a revoluţiei 33 române de la 1848 - 1849. La lutte des Goleşti pour la souvegarde diplomatiques de la révolution roumaine de 1848-1849.

Adrian Si lvan IONESCU Viaţa mondenă a societăţii bucureştene în timpul şi după 43 revoluţia de la 1848.

The high Society of Bucharest and its Fashionable Life during and after the 1848 Revolution.

Mariana NEGUŢU Contribuţia lui Ion Câmpineanu la lupta pentru unitate şi 49 independenţă

La contribution de Ion Câmpineanu dans la lutte pour l'unité et l'indépendance.

www.mnir.ro

Adriana SPATAN Foşti studenţi români în Franţa în a doua jumătate a seco- 55 luLui al XIX-lea. Manuale şcolare. Des ex-étudiants roumain en France dans la deuxième moine du XDCème siècle. Manuels scolaires.

Gheorghe C L I V E T I Independenţa României şi "concertul european" 1875 -1878. 59

L'indépendance de la Roumanie et 'Le Concert européen' 1875 -1878.

Adrian Si lvan IONESCU Picturi puţin cunoscute cu subiecte din războiul de 85 independenţă datorate lui Johann Nepomuk Schônberg. Lesser - Known paintings by Johann Nepomuk Schônberg inspired by the war of Independence of 1877 • 1878.

Radu COROAMĂ, Dorina TOMESCU Regele Carol I ctitor şi protector al patrimoniului cultural. 107

Le rol Charles l-er fondateur et protecteur du patrimoine culturel

Cornel ia APOSTOL Fundaţia Universitară Carol I. Câteva consideraţii.

La Fondation Universitaire "Charles l-er". Quelques considérations.

Damian ANCU Vlaşca 1907. Ţăranii au fost Instigaţi la răscoală. 123 Vlaşca 1907. Les paysans ont été Insaqués à la revolte.

E m i l DUMTTRESCU Iruransigenţa lui Ion I.C. Brătianu la Conferinţa Păcii de la Paris. 131

L'intransigeance de Ion I.C. Brătianu à la Conférence de Paix de Parts.

Chl ra JURCÀ Aşezământul cultural Ion I.C. Brătianu.

139 The Ion I.C. Brătianu cultural Foundation.

Diana F O T E S C U Regina Maria şl războiul de întregire naţionala. 147 La Reine Marie et la guerre d'achèvement de l'unité nationale.

Dorina TOMESCU, Radu COROAMÀ încoronarea de la Alba Iulia. Mărturii iconografice din 1 5 5 patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României Le Couronnement de Alba iu l i a Preuves Iconographiques du patrimoine du Musée National d'Histoire de la Roumanie.

www.mnir.ro

Maria IONIŢĂ, Ştefan IONIŢĂ Victor G. Ştefănescu - arhitectul Catedralei încoronării delà 161 Alba Iulia.

Victor G. Ştefănescu - l'architecte de la Cathédrale du Couronnement de Alba Iulia

Homer RADU, Ra i sa RADU Politica României de reglementare a datoriei externe de război 169

Romania's policy of regulation the external duties of war.

loan SPĂTAN

Regina Maria printre românii din Statele Unite ale America. 177

Queen Maria amidst the Romanians in the United States.

Constantin IORDAN Romania şi succesiunea la tronul Greciei din toamna anului 183 1922.

La Roumanie et la succeston au throne de la Grèce en automne de l'année 1922.

Emi l i a STANCU, Smaranda B I L T Expoziţia şi targui de mostre ale industriei româneşti din 191 J92J. Un fond inedit de clişee pe sticlă.

L'exposition et la foire d'échantillons de l'industrie Roumaine de 1921. Un fond inédit de clichés en verre.

Nicolae P E P E N E Nicolae Iorga şi Gheorghe I. Brătianu, două conştiinţe 199 istorice în acţiune politică

Nicolae Iorga und Gheorghe I. Brătianu. politische handlung zweier historiker.

Nicolae P E T R E S C U Festivităţile aniversării a 50 de ani de la inaugurarea 211 Castelului Peleş.

Les manifestations de l'anniversaire des 50 années depuis l'inauguration du Château Peleş.

Radu S T A T E Informaţii inedite referitoare la mişcarea liberală 221 dâmboviţeană

Informations inédites concernant le mouvement liberal dans le departament de Dâmboviţa

www.mnir.ro

Şerban CONSTANTINESCU Aspecte privind raidurile aeriene aliate efectuate asupra 231 României în al doilea război mondial şi tratamentul acordat prizonierilor anglo-americanl

Des aspects concernant les raids aériens des allies effectués sur la Roumanie pendant la deuxième guerre mondiale et le traitement accordé aux prisoniers anglo-américains.

Mihaela DUB Alexandru Padina - integrarea pictorului în istoriografia 239 picturii româneşti interbelice.

Alexandru Padina - the Painter's integration into the inter-war historiography of the Romanian painting.

Virgi l iu Z. T E O D O R E S C U Contribuţii la cunoaşterea activităţii sculptorului Spiridon 251 Georgescu.

Contributions to the study of the activity of sculptor Spiridon Georgescu.

Denis CĂPRAROIU Aspecte contradictorii în opera lui P.P. Panaitescu. 275 Slavonismul în istoria culturală a romanilor.

Contradictory aspects of P.P.Panaitescu's works. Slavonism in the cultural history of Roumanians.

Virgil Ştefan NIŢULESCU Note privind legislaţia protejării patrimoniului cultural 289 mobil din România, în perioada 1946-1989

Notes concerning the movable cultural heritage legislation in Romania 11946-1989)

Anca LÀZÀRESCU Reglementări în domeniul protecţiei patrimoniului cultural 307 mobil. Tradiţii legislative şi perspective pentru România.

Réglementation concernant la protection du patrimoine culturel mobilier. Traditions législatives et perspectives pour la Roumanie.

Florenţa IVANIUC Modernizarea expunerii permanente - imperativ pentru 315 competitivitate. Proiect pentru Muzeul Colecţiilor de Artă

La modernisation de l'exposition permanente - imperative pour la compétition. Projet pour le Musée des Colections d'Art

Gabriela IOV Accesibilitatea copiilor cu deficienţe în Muzeul Naţional de 3 2 1

Istorie a României.

L'accèsibilite des enfants handicapés dans le Musée National d'Histoire de Roumanie.

www.mnir.ro

Ci« M N A ROMANICI M A R I ttA ifiCH'N C U CVUMt M C M O R K I C O O K CARI, IN t M K VMMUWU « K P M i u i w a c n i . K i i i C P C D I N T A L O R r a m M U N C A si P R I M J C A T F * L O R A U A S I G U R A T U N I T A T C A N A Ţ I O N A L A st S A L M cu D R A Î O S T C P C «cei c * m « υ P R O C L A M A T - O « w u * eus $< o S < * I * Î D C W T I S A P A M A L A N ISTRU y PANA u * A R C

I N T R A C Î S T C C U P C C A N D U L Meu κ Î N D R C A P T A cu R C C U N O S U N T A C A T R C v i ·

ΚΛΙΑ $1 ι υ β ' Τ Α NOASTRĂ ARJCAlA P C N T R U R Ă S P L A T A T R U C K L O R I R C C U I U U I I ROC- C C R U L CA POPORUL NOSTRU S A C I

LtttAlIPACtROAOCU LOR R M C U U A N T A K $1S* P R î r t X A S t A INUNISTCFRAtiC S I MUNCA H A R N I C A

Cu I N W A P U N A C< ORACOSTC S I O X O N T A MARtWRSCSC OORtNlCLC SU'UTULUi f cu V R C A U C A I A R A N I M C A S T Â M N A H V C C I P C OOOARCLC Ct L C A DCRArOiT. S A L i

0 <A IOA1A PUtCRCA 0< R O O I R C I N FOLOSUL Cl V A L 8INCLUI O B S T C S C VRCAUCAS!UMCIT0RiaCACRiOINCI9ASAPAIRICI.$A'SIAfLC$«AII!A TOT M A I

P R O S P C R A I N T R O W C A T A D C A R M O N I C S I DC ORCPIAtC SOCIALA VRCAU C A , I N HOTARCLC R O M A N I C I M A R I TOTI F U I B U M Al I A R J I FARA OCOSCB'

R t D C R C L I O K S> C C N A T I O N A U T A T C . s A S C FOLOSCASCA DC O R C P T U R I « C A L C C U ALC TuiuROR R O M A N I L O R , C A $ A A J ' U T C C U I O A T C P U T C R U C S T A T U L . Î N C A R C C C L O C S U C A R A N O U I T S A I R A C A S C A I M M C U N A C U N O I

VRCAU CA R O M A N I I Om TOATC S T R A I Î R I L C SOClALC I N S U F U 1 I I I DC NAiblMA U N C CCPDNC 1 M R À I I R I NAflONALC SA S C FOLOSCASCA TOTI DC LCUTIHA OCROTtRC A STATULUI

VRCAU CA IN T I M P U L OOMNlCl M U C PRIN1R 0 ÎNTINSA « ÎNALTA O C S V O L T A R C C U L -T J R A L A PATRIA NOASTRĂ s i s» Î N D C P U K A S C A K M K A DC C W I U M U C C M κ ν η κ m ac -

N A S T C R C A CRKNIULUt CuROPCAN DUPA A I A Ï C A VCACURI DC CUMPUTC S B U C I U M A R I S U N I S I O U R C A . I N I N D C P U N I R C A M Ă R C I N O A S I R C DATORI I V O I U A V C A S P R U I N U

I U T U R Î S BUNILOR F I I AI { A R I I . N < O C S P A R [ I T U N OANO S I IN I A P T A IN J U R U L T R O N U L U I A C C S I C I S I I N T C M I S I U N I IN NCOINT ITAUNIRC fti P O P O R U L N O S T R U . V O I U Î N C H I N *

TOATC P U K R I L C B U C Ή O M S I O C R C O C M A : r « c i C M C M I N A C C A & I A H S O L C M N A

Κ I N A L Î A R C SUHCICASCA B'NCCUVAMtAlKA CCLUI Λ IOT PuICRNiC

A L B A I U L I A

www.mnir.ro

Date post:	30-Jan-2017
Category:	Documents
Upload:	phungnga
View:	396 times
Download:	25 times