Colegiul Naţional Victor Babeş - Bucureşti

MUGURI Numărul 7; DECEMBRIE 2011

Geografie

Arta

Literatură

Istorie

Clubul european Din creațiile elevilor

Cuprins In loc de editorial.........................................................................................3 1. Literatură...................................................................................................4 Despre Eliade Viața pe un peron – Octavian Paler Invitație la lectură – Pascal Bruckner Ţiganii, aurul şi diamantele 2. Istorie.........................................................................................................8 Masacrul secolului al XX-lea. Al doilea război mondial 3. Geografie.................................................................................................10 Ghețarii Locuri turistice din România 4. Arta..........................................................................................................13 Hector Berlioz De ce am ales pianul Istoria dansului Actoria – pasiunea mea Chitara, pasiunea mea Invitație la muzeu 5. Ș ahul.......................................................................................................19 . . . și alte jocuri - Ce înseamnă să faci sport ? 6. Clubul european......................................................................................22 Franța Chateaux de la Loire Castles 7. Cunoașterea și psihologia......................................................................26 8. Dincolo de școală...................................................................................27 Nevoia de celălalt Grecia Conflictul între generații Ferestre larg deschise Produse ecologice de iarna 9. Din creațiile elevilor noștri.....................................................................33 Toamnă Legende împrăștiate Aricel Rien Je voudrais . . . Poezii Picturi 10. Vin sărbătorile . . . ..........................................................................40 Sfântul Andrei Curiozități despre . . . Moș Crăciun

Munca unui om se poate plãti. Caracterul, cultura lui, nici gând. Mihai Eminescu

Cultura nu este urmare a școlii, ci a dorinței o viața de a o dobândi. Albert Einstein

Un popor fãrã cultura e un popor ușor de manipulate. Immanuel Kant

Inlãuntrul nostru suntem la fel, cultura e singura care face diferența. Confucius

Cultura este ceea ce rãmâne dupa ce ai uitat tot ce-ai invãțat. Selma Ottiliana Lovisa Lagerlof

Cultura fiecãrui popor astãzi e mãsura fericirii și a singurãtãții lui. Simion Barnutiu

Nivelul de culturã este determinat de atitudinea fațã de femeie. Maxim Gorky

Cultura nu inseamnã sã citesti mult, nici sã știi multe, inseamnã sã cunoști

mult. F. Pessoa

Cultura omoarã naivitatea și știința gonește simplitatea . George Cosbuc

In fond, cultura este sau ar trebui sã fie o anumitã formã de a iubi lumea si

de a spera . Octavian Paler

In loc de… editorial

In fundal Gânditorul de Rodin 3

Ploaia iși purta pașii ușori, acoperind negura parfumurilor ei. Cerul indoliat răsfrângea cu acuitate mesteșugirea pașilor de diamant, iar stelele erau vocile tămăduitoare inchise in cutii de cleștar. Picăturile de ploaie se răriră si se transformară intr-un vals lent cand pașii micutului geniu isi făcură apariția pe străduța ingustă pe care locuia. Avea bratul plin de cărți cu coperte invechite . Când ti se adresa te privea fix in ochi cu o sinceritate ce rar intâlnesti. Era un baiat zvelt, vesel, vorbăreț. Râdea cu gura, cu ochii, cu toata făptura lui. Singura lui avere erau cărțile citite, bunătatea, iubirea, setea de cunoasterea si credinta că binele invinge intotdeauna răul. Cărtile cuprind o parte a sufletului sau. In fiecare din filele citite se afla o bucurie, o amintire sau poate o nostalgie. Isi petrece majoritatea timpului in biblioteci printre rafturile imbacsite cu fețe inscriptionate fara rost, cred unii. Este catalogat ciudat...un ciudat intr-o lume normala?

Oare? Sunt doar puțini cei care vor, care pot sa-ți umple sufletul cu trăirile altora, să aibă furtuni in suflet prin prisma unor personaje. Ințeleasă ca vârstă a marilor aspiratii si a formarii, adolescența s-a definit ca temă literară din cele mai vechi timpuri, ca urmare a incercării fiintei umane de a se lămuri cu sine si cu lumea. Mircea Eliade este fără indoiala unul dintre cele mai fascinante personalitați ale literaturii secolului al XX-lea, acesta definindu-se prin complexitatea unei opere care il inscrie in seria marilor spirite enciclopedice. Primele aprecieri despre Romanul adolescentului miop vin chiar din partea autorului ,,imi spuneam că, pentru intâia dată, un adolescent scria despre adolescența si scria intemeiat pe documente". Formarea stilistica a maturizării se articulează pe vorbe la viitor, căci romanul lui Eliade este o promisiune și un ideal. El nu va iesi din această matcă până la final, cum nici adolescența nu poate

iesi din granița convențională fără riscul de a se converi in banala maturitate. In romanul promis ramâne inchisă realitatea unui adolescent care se caută cu infrigurare. Promisiunea genereaza un text real despre un text ficțional, Promisiunea lui Eliade se proiectează in fictiunea personalității unui personaj, iar proiectia generează o vârstă in care cititorul adolescent poate afla propria magine. Primul volum al romanului urmareste o actiune contemporană adolescenței scriitorului, de aceea imaginea adolescentului cu spatiile lui existente, cu continua căutare de sine ocupă un loc semnificativ in compozitia cărții, in timp ce al doilea volum, scris intr-un timp mai concentrat, este mai aproape de adevarata literatură de fictiune cu o arta literară superioară celui dintâi, semn al maturității scriitorului.

Elena Ș tefan cls. a XII-a C

Despre MIRCEA ELIADE

4

Literatură

Viata pe un peron Octavian Paler

Fără îndoială, Octavian Paler va

rămâne mereu un scriitor deosebit, unic în genul său, ale căror gânduri, temeri sau idei ni le-a lăsat nouă, oamenilor de rând, să le apreciem la adevarata lor valoare. Operele sale sunt, în mod incontestabil, desăvârşite.

Romanul ,,Viaţa pe un peron” a fost publicat în anul 1981 si, desi interzis într-o anumită perioadă, din cauza regimului comunist, vreme precizată în roman ca fiind critică pentru linistea mintală a oricărui locuitor, este cu siguranţă o carte care tulbură orice cititor, creând o controversă în gândirea sa. Neobişnuinţa cu care acesta îsi judecă şi interpretează propria viaţa, într-un mod crud ne reaminteşte faptul că, totuşi, lumea în care trăim este una crudă; la început vag drama unui om considerat nebun – chiar de el insuşi – mult mai puternic conturat. Personajul principal ramâne acelaşi pe toată durata romanului, nestingherit de părerile altora în legatură cu viata sa bizară, cel fără nume, unul dintre cei pierduti, aflaţi la marginea unei prăpastii, gata sa cadă in orice moment si nimeni care să-i tragă afară. În ciuda eşecurilor de care are mereu parte, dar si a speranţei care arde necontenit în el, nu-şi doreşte ca viaţa lui să capete un sens. Atât visele, cât şi iubirea, pentru el sunt lucruri de neatins, pe care nu râvneşte să le aibă. Ceea ce cunoaşte el cu adevarat este frica si îndârjirea cu care ia parte la procese, ocupând atât rolul procurorului, cât şi pe cel al avocatului, dar este întotdeauna incapabil să dea o sentinţa, sa intre în rolul judecătorului, iar această neputinţă devine frustrantă. Frica este punctul în jurul căruia i se învârte viaţa, copacul în jurul căruia un păianjen îşi ţese pânza. În jurul său, frica nu se rezumă la o singură împrejurare, ci îl acaparează cu totul, transformându-l într-un sclav al spaimei.

Tot frica este cea care-l determină să se exileze cât mai departe de oameni, de cobre sau de îmblânzitori, îl determină să caute singuratea, pustiul, pe care le găseşte într-o gară părăsită, unde nu se poate întâlni decat cu timpul, linistea şi singurătatea, aşteptând acel tren, venind de nicăieri si ducând nicăieri. Dar cu ce rost? Viaţa sa era oricum pustiită, unde l-ar fi putut duce trenul? Într-un loc cu totul nou, de unde să poată începe o viaţă nouă? Ar fi fost zadarnic, căci trecutul l-ar fi urmarit până ce l-ar fi distrus. Acest tren nu a aparut, dar Eleonora, un alt suflet rătăcit i s-a alăturat spre aşteptarea zadarnica. Doi oameni, un bărbat şi o femeie trăind in pustiu, întocmai ca la facerea lumii. Insa dragostea nu-i atinge pe nici unul dintre ei. Frica şi aşteptarea sunt elementele definitorii ale acestor vieţi irosite, pe care nici pustiul nu le mai poate schimba. Pentru el, cobrele si i m b l â n z i t o r i i a c e s t o r a s u n t înspăimântătoare, motivul principal care provoacă frica, iar pentru Eleonora, câinii şi dresorii reprezintă acest motiv. Aşteptarea constituie un alt motiv al romanului, ce stârneşte o controversă în mintea personajului principal, spunându-si mai întâi că ar trebui să aşteptam oricât, orice şi că aşteptarea e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa, iar apoi încălcându-şi cuvintele el însuşi, renunţând să mai aştepte, ci plecând, lăsându-se purtat de destin. Dintre cele două creaturi care trăiesc înlăuntrul său, - sfântul şi şobolanul – nu iese învingător nici unul, căci renunţă în a-i mai accepta, rugându-l astfel pe Dumnezeu să-l apere de el însuşi.

Un lucru e cert: fiecare dintre noi ne aflăm sau ne-am aflat cândva pe peron, in pustiu, simţindu-ne pustiiţi şi învinovăţindu-ne.

Monica Tudorache Cls. a IX-a F

5

Literatură

Născut în 1948 la Paris,

Pascal Bruckner, supranumit

filosoful actualităţii, este un

romancier şi eseist francez.

A studiat la Universitatea din

Paris şi la Şcoala Practică de

Înalte Studii şi a publicat,

printre altele, romanele Hoţii

de frumuseţe, Luni de fiere şi

Palatul chelfănelii, dar şi

eseurile Euforia perpetuă,

Mizeria prosperităţii,

Tirania penitenţei şi Noua

dezordine amoroasă.

Scriitorul aduce în Hoţii de

frumuseţe o parte din

fobiile societăţii moderne,

depravarea umană şi

pierderea identităţii. Este

impresionanta autenticitatea

unor trăiri intense,

individuale, raportate la

cerinţele sociale tot mai

aspre şi cinice.

Uneltirile,suspansul,obsesia,

dar si supranaturalul se

îmbină în Hoţii de

frumuseţe într-o manieră

naturală şi credibilă.

Povestea este o metaforă a

societăţii actuale, care

solicită fiinţei umane să

devină altceva decât ea

înşăşi, în care depravarea

este ridicată la rang de

normalitate, iar frumuseţea

rămâne un privilegiu dar şi

un stigmat al tinereţii.

Una dintre ideile susținute

foarte bine în Luni de fiere

si, de asemenea, foarte

interesantă, este aceea că

omul are o capacitate

extraordinară de autodis-

trugere care funcționează

mult mai bine la cei care nu

au, de la bun început, foarte

multă încredere în forțele

proprii. Acesta este motivul

pentru care Franz a reuș it,

prin simpla putere a

cuvintelor, să-i provoace

Rebeccăi cele mai urâte

reacții în organism, reacții

care au avut un efect foarte

puternic asupra înfățisării

sale.

Literatura sa este una

apreciata si criticata, in

acelasi timp. Parerile sunt

impartite, din cauza

abordarii obiective, sincere

si uneori dramatizate a

problemelor societatii

secolului al XXI-lea, a

relatiilor dintre oameni, a

contextului politic in care

traim. Astfel, daca unii il

critica, argumentand prin

monotonia exprimarii sau

șocul produs de sinceritatea

cu care abordeaza diferite

subiecte si teme ale zilelor

noatre, ideea generala a

operei se invarte in jurul

unei realitati si a unor trairi

pe care unii dintre noi nici

nu le cunoastem. E nevoie,

însă, de un exercitiu de

imaginatie pentru a le

descoperi.

Fiind considerat unul dintre

cei mai mari scriitori

francezi ai epocii, cu romane

nu prea stufose, cu un limbaj

accesibil si o abordare

șocantă asupra realitatii, va

recomand să rasfoiti măcar

cateva dintre cărtile lui,

oferindu-va certitudinea ca

experienta cititului va fi

deosebita!

Andreea Linte

Cls. a XII-a F

PASCAL BRUCKNER

6

Literatură

Samson Iancu a debutat cu primul volum în octombrie 2009, care a fost reeditat la editura Singur anul acesta în primăvară. De data aceasta, însă, volumul a fost tipărit şi publicat de Editura ZIP, iar lansarea a avut loc pe 26 octombrie în librăria Mihai Eminescu. Romanul a fost prezentat de către editorul Gabriel Puşcă (Ed. ZIP şi Asociaţia Culturală Adsum) împreună cu dramaturgul Florin Iordache şi scriitorul Constantin P. Popescu. Cititorii au fost întâmpinaţi cu bomboane de ciocolată şi autorul le-a oferit autografe cumpăratorilor la un birou decorat cu doi cocosi de sticlă ce păreau să fie umpluţi cu licori bahice. Cartea s-a vândut bine din prima ei zi (pentru o carte ,,proaspătă”) al unui autor putin cunoscut in literatura româna actuala. Volumul de proză a fost cumpărat de aproape toţi participanţii la eveniment, în jur de treizeci. La fel ca primul volum,cartea a fost recomandată oricărui cititor pasionat, iar stocul s-a apropiat de epuizare în această primă zi. Samson Iancu este evident un rrom („un ţigan fericit...pe bune!” afirma dl. Florin Iordache). Este un act de curaj din partea lui să publice o astfel de carte în societatea actuala, ignorantă, superficială, şi chiar rasistă, a României şi nu numai. Cu toate acestea el este un rrom vesel (întrucât cuvântul „ţigan” este considerat ofensator

mă simt dezarmat de sinonime), şi este potrivit să apară aceste cărţi în librarii, deoarece oamenii trebuie să înveţe că orice etnie sau popor, oricât de

minoritar ar fi, are o cultură din care celelalte ar avea de învăţat şi care este demnă măcar de a arunca o privire asupra ei. Seria Ţiganii, aurul şi diamantele, căci spre bucuria cititorilor lui Iancu volumele sale vor putea fi considerate serie,

fiindcă acesta are de gând să mai scrie încă opt-noua volume. Proza din Ţiganii, aurul şi diamantele este o autobiografie şi nu numai, care are ca subiect plecarea din ţară după 1989. Primele două volume au fost scrise la Paris, unde după un drum plin de încercări, autorul rrom a reuşit să se stabilească şi să-şi deschidă un atelier de bijuterii. Rămâne de văzut cât de bine va fi apreciat mai departe Samson Iancu, şi cât de bine se va impune în literatura română, dezavantajat de privirile superficiale aruncate spre etnia lui.

Sorin Mincă Cls. a X-a G

Lansarea celui de-al doilea volum

Ţiganii, aurul şi diamantele

7

Literatură

A p r o a p e t o a t e f o r m e l e

închipuite de atrocități au avut loc

pe Frontul de Răsărit. Milioane de

evrei, polonezi, ucrainieni, belaruși și

rusi au fost uciși în mod sistematic de

naziști și colaboratorii lor. Peste un

milion de iugoslavi au fost executați ca

represalii la activitățile partizanilor.

Peste trei milioane de prizonieri de

război, sovietici, au fost uciși de

naziști.

Ocupația sovietică în Polonia a

fost extrem de brutală. Între 1939 și

1941, peste 1,8 milioane de foști

cetățeni polonezi au fost uciși sau

deportați. În 1940, autoritățile sovietice

au ordonat executarea a mai mult de

douazeci si doua de mii de cetățeni

polonezi, în special ofițeri de armată,

dar și oameni de știință, politicieni,

doctori, avocați, preoți și polițiști, în în

pădurea Katin. Populația civilă a

suferit cumplit. Populația Kievului a

scăzut cu 90% între începutul

deceniului al patrulea și 1945, din

cauza foametei pricinuite de politica

agrară a lui Stalin, dar cel mai mult din

cauza naziș t i lor. La sfârș i tul

războiului, au fost semnalate cazuri de

răzbunări ale soldaților Armatei Roșii

împotriva populației civile din

Germania.

Ș i japonezii sunt vinovați de

ucideri în masă. Milioane de civili din

țările asiatice ocupate și prizonieri de

război aliați au fost uciși sau folosiți

ca sclavi. Cele mai cunoscute atrocități

au fost făptuite în China, printre

acestea aflându-se masacrarea a

aproape o jumătate de milion de

oameni în timpul masacrului din

Nanjing ș i experiențele cu arme

biologice din Manciuria făcute

de Unitatea 731, având drept „cobai”

populația civilă. Crimele japoneze de

război mai includ violul, jaful,

asasinatul, canibalismul și forțarea

femeilor din țările ocupate să lucreze

ca sclave sexuale, cunoscute ș i

ca ,,femei pentru reconfortare". Cele

mai multe sclave sexuale au fost

în Coreea, țară pe care Japonia a

ocupat-o între 1910 și 1945.

În Al Doilea Război Mondial

s-au petrecut primele bombardamente

la scară mare împotriva zonelor

locuite. Germania a bombardat ținte

civile din prima zi de război. În

Masacrul secolului al XX-lea Al doilea razboi mondial

8

Istorie

primele zile de război, guvernul

britanic a ordonat RAF să respecte

strict regulile internaționale ale

războiului , care in terz iceau

bombardarea civililor, dar aceste

restricții au fost relaxate treptat, până

la a fi total abandonate, în 1942.

Până în 1945, bombardamentele

strategice ale orașelor au fost

folosite la scară largă de ambele

t a b e r e a f l a t e î n c o n f l i c t .

Bombardamentele germane ale

o raș e lo r po loneze , ruseș t i ,

englezeș ti ș i iugoslave sunt

responsabile pentru moartea a

aproximativ sase sute de mii de

civili. Bombardamentele strategice

ale aliaților anglo-americani asupra

o r a ș e l o r A x e i ,

(Tokyo, Hamburg și Dresda), ca și

folosirea bombei nucleare americane

î m p o t r i v a a d o u ă o r a ș e

japoneze, Hiroșima și Nagasaki, au

ucis aproximativ patru sute de mii de

germani și între trei sute cincizeci și

cinci sute de mii de japonezi. Fără a

fi o scuză pentru cei care au

bombardat, neselectiv, ținte civile și

militare, trebuie spus că, în cazul

orașelor japoneze, atelierele ș i

uzinele erau situate în preajma

zonelor locuite, uneori întrețesute de

acestea, ceea ce îngreuna foarte mult

sarcina celor care urmăreau atacarea

mașinii de război nipone.

Începând din 1945 și până în 1951,

oficialii germani și japonezi au fost

acuzați de crime de război. Cei mai

importanți lideri germani au fost

acuzați de genocid și crime de război

în Procesele de la Nürnberg, precum

și în alte procese. Mai multe

oficialități japoneze au fost judecate

pentru crime de război în Procesul

crimelor de război japoneze de la

Tokyo și în alte procese desfășurate

în mai multe țări sud-est asiatice. Cel puțin saizeci de milioane de oameni și-

au pierdut viața în cel de-al Doilea Război

Mondial —aproximativ douazeci si cinci de

milioane de soldați și cam trezeci si cinci de

milioane de civili. Estimările variază destul

de mult.

Data de 23 august marchează semnarea

pactului de neagresiune între Uniunea

Sovietică şi Germania nazistă, cunoscut sub

denumirea "Ribbentrop-Molotov", numele

ministrului de externe al Uniunii Sovietice şi

ministrului de externe al celui de-al Treilea

Reich. Semnată în 1939, înţelegerea a

deschis calea pentru cel de-al Doilea Război

Mondial, urmat de instaurarea Cortinei de

Fier peste o mare parte din continentul

european.

Claudiu-Alexandru Nita

Clasa a XII-a F

9

Istorie

10

Geografie

Tasarea produce o anumită căldură, parte din cristale se topesc, dar apa scursă spre baza stratului reîngheaţă. Aşa se naşte mai întâi o gheaţă foarte grăunţoasă, numită neve, şi apoi gheţarul. Gheţarii se formează în regiunile polare (Antartida şi Artica) şi pe vîrfurile munţilor înalţi, depresiuni intramontane, în condiţiile cînd cantitatea de zăpadă căzută depăşeşte topirea şi evaluarea ei. După condiţiile de formare deosebim: a) gheţari continentali (de calotă) – ocupă suprafeţe extrem extinse şi au o grosime care uneori depăşeşte 3 000 m. Ei acoperă mari arii terestre, indiferent de relief: întregul continent Antarctida şi insulele din Oceanul Artic (Groenlanda, Islanda, Novaia Zemlea ş.a.) şi ocupă 98,5 din toată aria hidrosferei. În jurul Antarctidei, gheaţa de pe continent se prelungeşte mult în apele Oceanului Planetar, formînd o platoşă relativ unitară, înaltă pînă la 90 m, numită banchiză, de la care se rup mari blocuri de gheaţă numite aisberguri, care, datorită curenţilor de apă oceanici, plutesc în largurile oceanului; Gheaţa este plastică şi de aceea se mişcă prin alunecare, mutîndu-se pe fiecare tip de pantă. Deplasarea e lentă, între 5-150 m pe an, aşa că o porţiune de gheaţă ca să ajungă de la zona de formare pînă la linia de topire are nevoie de un timp îndelungat, de la circa 100 ani pînă la peste 1000 ani. b) gheţarii montani se formează pe vîrfurile munţilor (Himalaya, Pamir, Alpi, Caucaz, Karakorum, Anzi, Cordilieri ş.a) care depăşesc în altitudine limita zăpezilor persistente. Ei se compun în mod obişnuit din trei elemente: · zona de acumulare a zăpezii - unde se formează zăpada îngheţată care se suprapune pe un bazin de vale existent înainte de instalarea gheţarului; · circul glaciar – prezintă o depresiune (excavaţiune) de formă rotundă unde se adună gheaţa şi care se delimitează de neve printr-o crăpătură circulară numită rimaye; · limba glaciară - care se scurge pe o vale pînă la linia de topire a gheţarului; limba prezintă multe crăpături, numite crevase. Sub influenţa forţei de gravitaţie şi de greutate gheţarii alpini se mişcă (curg) de-a lungul văilor şi pantelor montane cu o viteză de 10-300 m/an efectuînd un lucru de distrugere, acumulare şi de depunere a materialului transportat, în final formînd morene glaciară. Gheţarii montani sunt de mai multa tipuri, în funcţie de gradul lor de dezvoltare. Cei mai mici sunt gheţarii de circ (sau pirineeni); ei nu au limbă, deoarece zăpada căzută, pe de o parte, şi gheaţa topită, pe de altă parte, sunt aproximativ egale cantitativ; se găsesc situaţi în apropierea limitei zăpezilor persistente, ca de exemplu cei din Pirinei. Gheţarii alpini - au o limită glaciară bine dezvoltată, ce coboară mult sub linia zăpezilor (gheţarii din munţii Alpi, Atlas); Gheţarii himalayeni - sau gheţarii compuşi se formează prin confluenţa mai multor limbi glaciare foarte alungite, atingînd uneori 50 km, neavînd un circ propriu-zis (gheţarii din ţările muntoase Himalaya, Pamir,Karakorum, Han-Tengri, Hindukush ş.a.); Gheţari-“căciulă” – mai des se formează pe vîrfurile munţilor de origine vulcanică (gheţarii de pe munţii Ararat, Kilimanjaro ş.a.).

George Dorel Niculae

Clasa a XII-a F

GHEŢARII POLARI SI CEI MONTANI

SIBIU Localizare Municipiul Sibiu este situat în partea de sud a Transilvaniei, în Depresiunea Sibiului, străbătută de Râul Cibin. Localitatea se află în zona temperat-continentală, cu influențe termice datorate munților din vecinătate, însă ferită de excese. Media anuală a precipitațiilor este de 662 mm, cu valori minime în luna februarie (26,7 mm) și maxime în iunie (113 mm) ,temperatura medie anuală este de 8,9 grade Municipiul Sibiu este unul din cele mai importante orașe din Transilvania cu un remarcabil potențial de dezvoltare economică, avantajat și de poziționarea sa pe Coridorul IV Paneuropean și beneficiind de un modern Aeroport Internațional. Localitatea se situează la 45°47' latitudine nordică și 24°05' longitudine estică. Altitudinea fața de nivelul mării variază între 415 m în Orașul de Jos și 431 m în Orașul de Sus. Orașul se află în zona temperat-continentală, cu influențe termice datorate zonei depresionare și a munților care îl înconjoară la sud și sud-vest. Media anuală a precipitațiilor este de 662 mm cu valori minime în luna februarie (26,7 mm) și maxime în iunie (113 mm). Temperatura medie anuală este de 8,9 grade

Celsius. Cu cei 155.000 de locuitori Curenți de aer Zona Transilvaniei, din care face parte și Sibiul, este supusă iarna unor invazii de aer rece și umed, venit din nordul și nord-vestul Europei, din vecinătatea insulelor Islanda și Groelanda(aer polar - oceanic) care aduce zăpadă și ger. Vânturile dominante, cu frecvența cea mai mare, sunt cele din nord-vest, vântul care bate dinspre Mureş se numește local „Mureșan”. Vânturile locale sunt brizele de munte și Vântul Mare (Mâncătorul de zăpadă) care se manifestă la începutul primăverii, în special în depresiunile de la poalele munților. Fiind un vânt fohnic, este cald, topește zăpezile, având importanță pentru activitățile agricole SIGHIŞOARA Sighișoara (în dialectul săsesc Schäsbrich, Šesburχ, în germană Schäßburg, în maghiară Segesvár, în latină Saxoburgum / Castrum Sex) este un oraș situat în județul Mureș, Transilvania, România. Municipiul are o populație de 32.304 locuitori Localitatea a fost întemeiată de coloniști germani (de fapt franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitați să se așeze în

Transilvania de către regele Ungariei Geza al II-lea pentru a apăra granițele de est. În această periodă istorică oamenii de etnie germană au fost denumți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca "sașii din Transilvania", nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Acești coloniști primesc în folosință fundus regius (pământ crăiesc) și se bucură de drepturi și privilegii d În decursul anilor cetatea Sighișoara nu a fost scutită de vicisitudini, prima fiind marea năvălire tătară din 1241, pe când cetatea încă nu era fortificată. Construcția zidului cetății, care are o lungime de 950 m, a început în 1350. Înălțimea inițială a fost de 4 m, dar în sec. 15 a fost înălțat cu încă 3-4 m. A avut 14 turnuri (care aparțineau fiecare câte unei bresle) și 4 bastioane. Actualmente (2009) mai există 9 turnuri și trei bastioane. Între anii 1431 și 1435 Vlad al II-lea Dracul a stat la Sighișoara, așteptând momentul prielnic de a urca pe tronul Țării Românești. Totodată stăpânea aceste regiuni în numele lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Se pare că în această perioadă (în 1431) s-a născut la Sighișoara Vlad Țepeș

ORAŞE TURISTICE DIN ROMANIA

11

Geografie

Localizare

Municipiul Brașov,

resedința județului, se află

în centrul țării, în

Depresiunea Braşovului,

situat la o altitudine medie

de 625 m, în curbura

internă a Carpaților,

delimitat în partea de S și

SE de masivele Postăvaru

care pătrunde printr-un

pinten (Tâmpa) în oraș și

Piatra Mare, la 161 km de

Bucureşti. În apropierea sa

se găsesc localitățile

Predeal,Buşteni,Sinaia,Făgă

raş şi Sighişoara.

Municipiul are o suprafață

de 267,32 km². Treptat, în

procesul de dezvoltare,

Brașovul a înglobat în

structura sa satele Noua,

Dârste, Honterus (astăzi

cartierul Astra) și Stupini.

De asemenea, pe lângă

Tâmpa, municipiul a mai

înconjurat și Dealul

Ș prenghi, Dealul Morii,

Dealul Melcilor, Dealul

Warthe, Straja (Dealul

Cetății) și Dealul Pe

Romuri, Stejărișul și chiar

înglobează în structura sa

vârful Postăvaru. Prin

înglobarea in structura sa a

vârfului Postavaru,Brasovul

este orasul aflat la cea mai

mare altitudine din

România.

Ape

Prin municipiul Brașov trec

râurile Şcheiu(numit și râul

Graft),Valea Tei , Valea

Răcădău,Valea Plopilor cu

Valea Scurtă, Valea

Florilor, Gorganu, Râul

Timiș și Canalul Timiș.

Floră și faună

Turiștii care se aventurează

în acestea sunt avertizați că

pot întâlni urși,lupi sau

vulpi. Muntele Tâmpa este

declarat rezervaţie naturală

(203,4 ha) care protejează

câteva specii de plante rare

și endemice. Spre exemplu,

pe versantul sudic există

mici suprafețe cu vegetație

de stepă.

Brașov este singurul oraș

din lume care include în

teritoriul său administrativ

o rezervație

naturală,muntele Tâmpa , și

un vârf muntos, vârful

Postăvaru.

Climă și precipitații

În Brașov, vara durează

aproximativ 50 de zile, iar

iarna dureaza circa 90 de

zile. Clima municipiului

Brașov are un specific

temperat-continental,

caracterizându-se prin nota

de tranziție între clima

temperată de tip oceanic și

cea temperată de tip

continental: mai umedă și

răcoroasă în zonele de

munte, cu precipitații

relativ reduse și

temperaturi ușor scăzute în

depresiune.

Niculae George Dorel

Clasa a XII-a F

12

Geografie

Hector Berlioz (n. 11 decembrie 1803, La Côte-Saint-André, Isère, Franta - d. 8 martie 1869, Paris) a fost un compozitor, scriitor si critic francez. Tatal compozitorului fiind medic, l-a trimis pe acesta la Paris pentru a studia medicina. Berlioz a ramas dezgustat de procesul de disectie si in ciuda nemultumirii tatalui, a abandonat cursurile pentru a studia muzica. Foarte repede s-a simtit identificat cu miscarea romantica franceza. Printre prietenii lui erau si scriitorii Alexandre Dumas, Victor Hugo si Honore de Balzac. Mai tarziu Theophile Gautier scria: ,, Am impresia ca Hector Berlioz alaturi de

Victor Hugo si Eugene Delacroix, formeaza Sfanta Treime a artei romantice’’. Creatia lui Berlioz este compusa din:Simfonia fantastica, simfonia Romeo si Julieta, simfonia Harold in Italia, Simfonia lui Iulie, Damnatiunea lui Faust, Rec-viem. Hector Berlioz a fost si autorul Tratatului de instrumentatie, care prezinta preocuparea romanticilor pentru timbrul instrumentelor, ca mijloc de exprimare nuantata a sensibilitatilor. Berlioz inaugureaza seria dirijorilor cu bagheta din secolul al XIX-lea. Multi ani francezii au manifestat o atitudine de batjocura fata de Berlioz, sau l-au ignorat cu desavarsire. Insa, dupa moartea lui, in lumea muzicala din Franta, a inceput o reactie in favoarea acestui mare compozitor. Berlioz a fost foarte influentat de literatura. In Simfonia Fantastica s-a inspirat din opera lui Thomas de Quincey, Confesiunile unui englez opioman, simfonia Romeo si Julieta din celebra opera a lui Shakespeare, iar pentru comedia Beatrice si Benedict sursa a fost o alta opera a lui

Shakespeare, Mult zgomot pentru nimic. In afara de influentele literare, Berlioz a avut ca model pe Beethoven, in acea perioada necunoscut in Franta. De asemenea a aratat interes si pentru lucrarile lui Mozart, Carl Maria von Weber si Gaspare Spontini. In 1844, Hector Berlioz a compus prima opera pentru saxofon, sextetul Cantec Sfant. Hector Berlioz a dece-dat la Paris la 8 martie 1869. A fost ingropat in Cimitirul Montmartre. A existat o propunere de a duce trupul lui la Pan-teonul francez, dar presedin-tele Jacques Chirac s-a opus, generand o disputa politica despre dreptul lui Berlioz de a figura printre marile glorii ale Frantei, in comparatie cu An-dre Malraux, Jean Jaures si Alexandre Dumas.

Catalina Vasile cls. a XII-a F

HECTOR BERLIOZ

13

Arta

Pianul (prescurtarea a cuvântului de origine italiană pianoforte) este un instrument muzical foarte răspândit, în care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de re-zonanţă din lemn, lovite de cio-cănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi.

Povestea pianului începe la jumatatea secolului al XII-lea cu primul său strămoş - mono-cordul cu clape - căruia ulterior i-au fost adău-gate mai multe coarde, trans-formându-se în mult mai cunoscultul clavicord, care funcţiona printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajungea să aibă zece coarde, fiecare dintre ele pro-ducând cel puţin două note prin atingerea coardelor în două puncte diferite pe lungimea acesteia. În 1709, italianul Bar-tolomeo Cristofori din Padova, fabricant de clavecine, începea construcţia primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetu-lui. În plus, impactul cio-cănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte, menţinută până în 1850, a fost dată tocmai da-

torită acestui principiu de func-ţionare care permitea obţinerea unui sunet variat şi clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcţie de dorinţa celui care acţiona clapele. Inven-ţia lui Cristofori a fost men-ţionată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiţă a in-strumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspiraţie pentru prima generaţie de fabricanţi de piane.

De ce am ales pianul? În primul rând am fost atrasă de melodiile atât de pure compuse la acest intrument, de curiozitatea de a afla dacă sunt în stare să ajung să leg măcar două măsuri ale unei partituri. Si, spre uimirea mea, am fost. Am început greoi, cu melodii pentru copii şi am continuat aşa un an intreg. Au fost momente în care credeam ca nu voi trece mai departe şi în care eram gata să îmi anunţ profesoara că renunţ, dar mă bucur că am mai rezistat. Uşor, uşor am ajuns să cunosc muzica lui Bach. Am studiat menuete, preludii şi arii, şi pur şi simplu m-am îndragostit de muzica lui. Este misterioasă şi calmă în primele rânduri ale partiturii, se descoperă puternică şi

copleşitoare în centrul melodiei, pentru a se încheia într-o notă de grandoare spirituală, o mângâiere a simţurilor. Aşa este toată opera muzicală a lui Bach, inspirată din corurile cereşti şi binecuvântată de clapele pianului.

Pianul mi-a descoperit calitaţi pe care nu ştiam că le deţin cum ar fi sa pot ţine măsura unei melodii fără dificultate, să am un ritm innăscut şi atenţie distributivă. Pe lângă a-mi descoperi aceste calităţi, pianul m-a ajutat să le întăresc şi să le dezvolt. Am observat că simţul meu artistic s-a dezvoltat în urma cursurilor de pian. De asemenea, memoria mea s-a imbunătăţit, pentru că nu se poate reda o melodie fără partitură decât învaţata, lucru care m-a ajtat foarte mult şi la şcoală.

Pianul este pentu mine un prieten drag care îmi spune ce vreau să aud de fiecare dată când simt nevoia de alinare si de

linişte sufletească, este un maestru aspru care te învaţă ce înseamnă perseverenţa şi încrederea în tine pentru a-ţi descoperi un alt sine în ceea ce credeai cunoscut.

Simona Bucur cls. a XII-a F

De ce am ales pianul...

14

Arta

Dansul a existat încă de la începuturile omenirii. Poate chiar înainte să apară primele triburi, dar sigur odata cu ele a apărut şi primul dans. Aşadar dansurile îşi au originea din cele mai vechi timpuri. Dansul făcea parte din viaţa oamenilor nu doar ca distracţie. Nu se putea concepe dansul dacă nu avea o tema despre naştere, moarte, renaşterea naturii, anotimpuri, maturizarea adolescenţilor, căsătorie, plecarea la vânătoare, câştigarea unei bătălii sau război cu vecinii. Se folosea dansul şi pentru agricultură, pentru venerarea zeilor, sexualitate, prosperitate sau pentru alungarea relelor.

Istoria dansului În Grecia antică, dansul făcea parte dintre disciplinele fundamentale ale educaţiei, considerat eficient pentru sădirea, menţinerea şi întărirea sentimentelor de solidaritate socială. În acest scop, se practicau dansuri războinice (pirice), pacifice (emelii), de cules al viilor (epilenice). În Roma antică, exista dansul ritual saltatio, cu funcţii invocatoare, dar acesta a degenerat odată cu decăderea Imperiului roman. În Evul Mediu, în ciuda tendinţei clerului de a menţine funcţia religioasă a dansului, influenţele laice au devenit din ce în ce mai puternice, accentuându-se în sec. al XIII-lea, când în practica socială au apărut genuri diverse de dans (denumite chorea, charola, carole, danse, estampie, ductia, pastourelle ş.a.), ca o expresie simplă şi puternică a dragostei de viaţă a poporului. Renaşterea a adâncit acest proces. Paşii simpli din dansurile vechi s-au dezvoltat, s-au combinat, gesturile şi mişcările s-au

individualizat. Au apărut forme noi şi s-au creat succesiuni tipice, în care un dans lent, binar era urmat de altul rapid, ternar. În felul acesta, a luat naştere suita, care consta în patru părţi fixe: allemanda, couranta, sarabanda şi giga. În vremea lui Johann Sebastian Bach, suita se executa independent şi a jucat un rol important în dezvoltarea muzicii instrumentale. Pe lângă cele patru dansuri de bază, au început să fie incluse şi altele – boureé, gavota, musette, polacca, menuetul (foarte important, devenind parte constitutivă a simfoniei), ciacona, passacaglia (variaţiuni pe o temă ostinato, cu rol determinant în unele forme muzicale). Astfel în timp s-au desprins mai multe tipuri de dans, care au diverse semnificaţii dar un sigur scop, acela de a arăta şi a scoate la iveală cele mai elaborate mişcări, ţinuta morală, manierele şi eleganţa dansatorului. Cele două războaie mondiale au remodelat dansurile. Aşadar în secolul al XX-lea au apărut foxtrotul şi shimmy. După ce femeile au început să aibă drept de vot a aparut, în 1920, charlestonul. Din improvizaţiile de Swing din anii 40 a apărut Jitterbug. În anii 50 a apărut rock-n-roll-ul. Michael Joseph Jackson, supranumit “Regele muzicii pop”, a fost un renumit cântăreţ american, care a adus contribuţii importante în domeniul muzicii, dansului şi modei. Michael Jackson este recunoscut ca fiind cel mai iubit artist din toate timpurile. El este o figură reprezentativă a lumii dansului inventând pe parcursul carierei sale mişcări de dans uluitoare precum ,,moonwalk-ul” care au inspirat generaţii întregi.

George Ion clasa a XII-a F

15

Arta

Probabil una dintre

cele mai plăcute și mai

vechi meserii, actoria are

menirea de a innobila

sufletul omului de rând, dar

si o continuă căutare, in

interiorul fiecăruia, a

lucrurilor ascunse, care nu

pot ieși afară decât in umbra

unei cortine.

Cine nu și-ar dori să

fie in mijlocul acțiunii pe

scenă? Să știe ca toate

privirile sunt îndreptate

asupra lui si linistea din sala

e produsul muncii sale, a

orelor de pregătire si a

dăruirii sale?

Insă toate astea sunt

cunoscute prea puțin, in

orice piesă, in orice

interpretare: vii, privești si

pleci. Cu greu ajungi să pui

amprenta asupra publicului,

fie din vina ta, fie ca

spectatorii sunt de vina, un

lucru e foarte clar: nu este

apreciată munca de actor la

adevarata valoare.

Când spun „actor”

mă refer exclusiv la cei care-

si daruiesc intreaga ființă

pentru un personaj, cei care

renunță la adevarata lor

identitate, la personalitatea

proprie, pentru a deveni una

cu personajul: el să fie

intruchiparea vie a

personajului.

Lumea consideră că

viața unui actor este

frumoasa, lipsita de griji,

mereu in miscare . Insa el

nu are mult timp pentru

propria persoana, timpul

trebuie sa fie acordat

exclusiv personajelor pe care

le interpretează și să le

aducă la perfectiunea fizică.

Doar cu aceste

sacrificii actorul poate exalta

spectatorii, doar cu aceasta

atitudine, un interpret poate

exprima cu adevărat

sentimentele.

Insă aceste practici,

în care actorul se dăruieste

total rolului sunt dăunatoare

psihicului, nu vei reusi

niciodata să revii la omul de

odinioară, mai pe scurt, vei

innebuni ... frumos.

Imagineaza-ti o lupta intre

personalitati: ajungi din ce

in ce mai slab, până cedezi.

Exemple sunt multe, ultimul

si cel mai mediatizat fiind

moartea actorului Heath

Ledger, care a intrat intr-o

subita depresie dupa

răsunatorul succes in

interpretarea rolului The

Joker in filmul „The Dark

Knight”.

Este clar ca actoria

nu e o simpla joaca de-a

personajele, dacă este făcută

așa cum trebuie. Dacă

apare exagerarea, dintr-un

motiv sau altul, această

meserie poate fi fatală. Așa

că ... data viitoare... când

asistati la o piesa de teatru,

incercati totusi sa apreciati

și munca depusa de

profesionisti, de oameni,

care s-au dăruit total.

Stefan Chiriac,

pasionat de actorie,

clasa a XII-a F

Ș tefan Chiriac și ... câteva vorbe despre actorie

16

Arta

Muzica clasică m-a ajutat să mă relaxez, deoarece sunt foarte activă şi niciodată nu obosesc, iar atunci când ajung acasă îmi aleg un album,de pe raftul foarte încarcat şi încerc să mă relaxez, încerc să ies din cotidian şi să alung toate gândurile negative din mintea mea. Cel mai indrăgit compozitor clasic este Ludwing Van Beethoven( 16.12.1770-26.03.1827). ,,Simfonia a III-a in mi bemol major” îmi creează o stare euforică, parcă sunt purtată pe un voal deasupra norilor. De aceea la 11 ani am început să cânt la chitară. Mi-a plăcut din primul moment atunci când am ascultat prima notă muzicală. M-am îndragostit pur şi simplu de acest instrument. Am muncit aproape patru ani numai în categoria muzicii clasice, iar în al cincilea an m-am preocupat şi de muzica folk. Al doilea muzician pe care il admir, după L.V.Beethoven, este Johann Sebastian Bach (31.03.1685-28.07.1750). Cel mai mult ascult din repertoriul lui ,,muzica de cameră” (,,Ciaccona”), când ascult această melodie mă imaginez dansând pe o scena foarte mare şi am sentimentul ca toata lumea se uită la mine. Îmi transmite un sentiment de emoţie. Al treilea compozitor, originar din Italia, inima renascentismului, este Giuseppe Verdi (1831-1901). El este singurul compozitor italian a cărui muzica mă fascinează. Când ascult ,,La Traviata”

mă văd într-un basm în care toate vieţuitoarele cântă şi dansează, împreună cu soarele. Pe la 14 ani am lăsat puţin de-o parte muzica frumoasa, clasică si m-am avântat la cea folk. Primul compozitor şi interpret de muzică folk, cu ale cărui melodii am învăţat să cânt şi la chitară, a fost Ducu Bertzi (21.09.1955), ,,Floare de Colţ”. Tonalitatea melodiei m-a făcut să o cânt la infinit. Altă piesă favorită: ,,M-am îndrăgostit numai de ea” m-a ajutat să preţuiesc mai mult ceea ce am lângă mine. Următorul compozitor şi interpret preferat de mine este Emeric Imbre. Am avut ocazia să fac cunostinţă cu el. Primul cântec pe care l-am învăţat din repertoriul lui a fost ,,Nebun de alb”(versurile sunt scrise de Adrian Păunescu). Şi acum mi se pare cea mai frumoasă melodie din toată discografia lui. Melodia aceasta mă face să vibrez atunci când o cânt. Al treilea interpret de muzică folk a cărui muzică am cântat-o este Mircea Vintilă. Câtecul învătat a fost ,,Strada Popa Nan”. Această melodie imi aduce aminte de copilărie, mă aduce într-o stare de melancolie.

Cornelia Dumitrache clasa a X-a C

(premiul I, chitară, la Concursul Toamna Baladelor, octombrie 2011)

Pasiunea mea, chitara

17

Arta

Invitatie la muzeu

Muzeul National de Arta al Romaniei Palatul in care domneste arta se numeste Muzeul National de Arta al Romaniei. Muzeul a fost infiintat in anul 1950 in fostul Palat Regal din Bucu-resti. Acest muzeu are trei mari galerii de arta.

Galeria de Arta Europeana contine 214 opere ale regelui Carol I. Colectia regelui cuprinde tablouri de El Greco, Rembrandt, Bruegel cel Batran, Rubens, Domenico Veneziano.

Galeria de Arta Veche Romaneasca este reprezentativa pentru cele trei provincii istorice romanesti, Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania .

Galeria de Arta Moderna Romaneasca cuprinde tablouri de Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza si multi altii dar are si o vasta colectie de sculpturi, de exemplu: Rugaciunea de Constantin Brancusi, Sarutul de Oscar Han. Roxana Duta Cls. a XII-a F

18

Arta

Şahul provine din cuvantul persan „shah” care are semnificatia de rege, este un joc de strategie intre doi jucatori si tactic in acelasi timp care dureaza 10 -60 de minute. Forma curenta a jocului a aparut in sudul Europei,in a doua jumatate a secolului al 15-lea, dupa ce a evoluat de la un joc similar mult mai vechi din India. În ziua de azi şahul este cel mai popular joc ce se poate juca acasa, in cluburi, pe internet, prin corespondenta sau in turnee. In randurile urmatoarele veti afla mai multe despre cei mai buni, campioni mondiali la sah: Viswanathan „Vishy” Anand (n. 11 decembrie 1969, orașul Madras, astăzi: Chennai) este un șahist indian, care deține titlul de mare maestru internațional de șah, fiind și campion mondial în versiunea FIDE (2000-2002). Vladimir Borisovici Kramnik este un șahist rus, care deține titlul de mare maestru internațional de șah, fiind și campion mondial în versiunea de șah clasic înființată de Kasparov (2000 - 2006) și apoi campion mondial al versiunilor unificate (2006-2007). Veselin Topalov este un șahist bulgar, care deține titlul de mare maestru internațional de șah, fiind și campion mondial al FIDE (2005-2006). Gari Kimovici Kasparov, născut in Weinstein, este un mare maestru și fost campion mondial la șah de origine armeană-evreiască. Acesta s-a remarcat prin talentul său aparte la școala de șah a lui Mihail Botvinnik. În 1976 a câștigat Campionatul de Juniori al Uniunii Sovietice cu 7 puncte din 9 posibile. A repetat performanța în anul următor cu un punctaj de 8,5/9. După ce a terminat pe primul loc la Memorialul Sokolsky in 1978, Kasparov a declarat ca vrea sa ajungă campion mondial de juniori, titlu pe care l-a cucerit in 1980. En passant este mișcarea specială în care un pion este capturat de un alt pion oponent, imediat după ce acesta s-a deplasat două pătrate din poziția de start (până în dreptul pionului oponent) și care ar fi fost oricum capturat dacă s-ar fi deplasat doar un pătrat. Poziția rezultată după această mutare e similară cu poziția mutării și capturii normale a pionului. Mutarea en passant trebuie făcută imediat după mutarea pionului, în caz contrar se pierde dreptul de a o mai face.

Scopul jocului este obținerea matului.Acesta survine atunci când un rege este atacat și nu poate evita capturarea. Alexandru Mirel Iurascu Clasa a XII-a F

POZIŢIA DE START; Pe primul rând: tură, cal, nebun, regină, rege, nebun, cal, tură; pe rândul doi: pionii

ŞAHUL, UN JOC STRATEGIC

19

Ș ahul și alte jocuri

Mai bine spus sportul inseamna viata, sana-

tate si un corp sanatos. Multi dintre noi nu ne

gandim la activitatea fizica mai deloc, desi

stim cat este de importanta si spunem tot tim-

pul ca nu avem timp din cauza scolii sau a

serviciului dar acesta nu este tocmai un mo-

tiv.

Exista foarte multe moduri de a ne intretine

fizic prin miscare. De exemplu putem merge

pe jos in drum spre casa, ne putem rezerva o

ora de exercitii sau putem merge in parc in

timpul liber cu rolele sau bicicletele. Adoles-

centa reprezinta o etapa foarte importanta in

viata fiecaruia, trecem prin multe transformari

fizice si psihice, iar sportul ne ajuta sa facem

fata .

Multi dintre adolescenti incep practicarea

diferitelor sporturi inca de la o varsta foarte

frageda, obligati de parinti, asadar mai mult

sau mai putin este alegerea lor. Eu insami am

patit acest lucru cu mama, când a hotarat sa

ma inscrie la cursuri de inot. La inceput nu mi

-a placut absolut deloc, ba chiar uram inotul

cu desavârsire, dar dupa vreo șase luni am

inceput sa prind gustul acestui sport. Acum

imi dau seama cat de important a fost si regret

ca nu am continuat, pentru ca astazi as fi avut

o conditite fizica mult mai buna si, probabil,

as fi fost mult mai sanatoasa din punct de ve-

dere fizic.

In clasa mea sunt doi colegi care au practicat

si ei la randul lor fotbal, respectic karate. M-

am hotarat să-i rog sa imi acorde un mic in-

terviu:

Cine a hotarat in viata voastra ce sport sa

practicati?

Andreea: Tatal meu m-a îndrumat sa fac

sport, pentru ca eu eram foarte mica si nu imi

dadeam seama daca este bine sau nu, asa ca m

-a inscris la cursuri de karate.

George: In cazul meu, fiind baiat, fotbalul a

fost tot timpul si inca este un sport care imi

place, asa ca eu am fost cel care a cerut parin-

tilor sa practic acest sport. Regret enorm ca

am renuntat.

Cat timp ati practicat sportul respectiv?

Andreea: Eu, cinci ani. La inceput nu am fost

foarte incântată, apoi a inceput sa imi placa

extraordinar de mult si chiar am mers cu

placere la sala de sport

George: Ajunsesem deja sa fac performanta

la echipa de juniori, m-am dedicat foarte mult

si devenisem chiar bun.

Din cate stiu nici unul dintre voi nu mai

practica sport, desi amundoi spuneti ca va

plăcea foarte mult. De ce?

Andreea: Am inceput sa cresc, iar sportul

deja numai reprezenta o prioritate. Era mai

important sa ies in oras cu prietenii sau sa

merg la diferite petreceri. Mi se părea că tim

Ce înseamnă să faci sport?

20

Ș ahul și alte jocuri

pul trece repede si, daca aș fi continuat

cu sportul, nu mai aveam timp de priet-

eni, iar anturajul era foarte important la

vremea aceea.

George: Am renuntat la fotbal atunci

cand am intrat la liceu. In incercarea

mea de a juca si de a invata bine

ajungeam sa lipsesc foarte mult de la

scoala, in special pentru cantonamente,

dar si pentru antrenamentele dinaintea

meciurilor. Atunci m-am gandit ca este

mult mai important sa invat decat sa joc

si sa nu am siguranta ca voi reusi in

aceasta profesie.

Ati fost sustinuti de familie in acest

domeniu?

Andreea: Dupa cum am spus, tata a

fost cel care a ales in locul meu de la

bun inceput ,asa ca da, am fost

sustinuta si chiar impinsa de la spate

foarte mult.

George: Am fost sustinut, deoarece

aveam rezultate bune si familia stia cat

este de important pentru mine, dar cand

au observat ca nu se poate face in ace-

lasi timp carte si sport, m-au convins sa

renunt pana la terminarea scolii si sa

incerc sa reiau dupa.

A-ți începe din nou să faceți sport?

Andreea: Da... cu cea mai mare

placere, bineinteles dupa ce imi asigur

viitorul pe plan scolar.

George: Sunt foarte hotarat sa fac asta

dupa terminarea studiilor.

De ce nu ati ales un liceu cu profil

sportiv? Mai ales tu, George?

Andreea: Eu nu am ajuns niciodata

atat de departe cu gandul. Nu m-am

gandit sa fac cariera din sport, mai ales

ca in tara noastra este destul de greu sa

reusesti in domeniul sportiv.

George: M-am gandit ca nu este nicio-

data nimic sigur in fotbal, iar, daca s-ar

fi intamplat ceva si nu as mai fi putut

cotinua, nu as mai fi avut nici o opti-

une. Am hotarat sa incerc ceva mai …

sigur.

Ce le recomandati copiilor care sunt

sportivi?

Andreea: Le recomand sa continue, in

cazul in care sunt dispusi sa faca anu-

mite sacrificii pentru a reusi si pentru a

deveni din ce in ce mai buni.

George: Eu le recomand sa nu renunte

daca sunt siguri ca pot reusi. Altfel …

să încerce altceva.

Va mutumesc foarte mult pentru

timpul acordat.

Interviu realizat de

Ana–Maria Achim

Cls. a XII-a C

21

Ș ahul și alte jocuri

Basé sur l'expérience des écoles en France , au Portugal, en Pologne, en Italie, sur l'éducation à la citoyenneté européenne à travers des activités incluses dans « le club européen » on a considéré que , en Roumanie aussi , on peut élaborer des stratégies communes et des actions qui concernent l'esprit européen. Dans le cadre du projet on peut élaborer des stratégies et des actions qui visent l’esprit européen. L’objectif général du projet est de créer la conscience européenne pour développer les valeurs démocratiques: la solidarité, le respect pour les droits de l’homme, la coopération, le respect pour les traditions et l’identité nationale.

Ces valeurs seront développées dans les activités spécifiques de chaque communauté scolaire et locale contenue dans le club européen.

Ce projet répond à l'idée de développer la dimension européenne dans l'éducation par l'éducation des élèves dans l'esprit de citoyenneté européenne. Les étudiants doivent avoir accès à l'histoire, à la culture et à la civilisation européenne, communiquer en langues étrangères, comprendre le concept de multiculturalisme, promouvoir la tolérance, le respect, la solidarité, se former une échelle de valeurs et se préparer à être des citoyens de l'Europe.

Les élèves peuvent s’impliquer dans des débats, peuvent participer à des symposioms et à des sessions d’informations, à des activités sous le générique ,,L’ Europe dans l’école”. On peut participer aux concours et aux activités culturels,

visiter des expositions aux thèmes d’intérêt européen. Il y a aussi la correspondance écoliere européenne. Par ce moyen, les enfants peuvent communiquer avec des élèves du même âge, d’un autre pays et ils peuvent

échanger des expériences. Il y a aussi des visites d’ étude et on peut apprendre de nouvelles choses en visitant

des lieux étrangers. Toutes les unités

scolaires qui font partie de ce projet ont un espace qui peut adapter à l'école un tel club.

Le club européen est une modalité de contacter la civilisation européenne et de nous développer comme citoyens européens.

Alexandra Carata Xe F Simona Vulpe Xe G

Le club européen

22

Clubul european