colecția media christiana seria trinitas tv
editura trinitas a Patriarhiei româneBucureşti – 2019
MĂRTURII ȘI EVOCĂRI DIN LAGĂRE ȘI ÎNCHISORI
30 de ani de la căderea comunismului în românia
marcați Prin interviuri cu 30 de deținuți Politici
din Perioada comunistă
Interviuri realizate de diacon dumitru Bogdan Bădiță
5Î n secolul trecut, românia s-a numărat printre țările care au cunoscut represiunea comunistă. Pentru aproape
jumătate de secol, în țara noastră s-au consumat fapte greu de descris şi de imaginat. ideologia comunistă de tip totalitarist a îngenuncheat întreaga țară, între anii 1945 şi 1989. comunismul prezentat drept viitorul omenirii în plină dezvoltare a închis țările ocupate „ într-o formă de primiti-vism colectiv a cărui barbarie a distrus un număr inimagina-bil de vieți”1. de la elita intelectuală a vremii, până la țăranii care îşi munceau pământul2, de la copiii încarcerați la târgşor3 şi până la bătrânii politicieni care au contribuit la înfăptuirea marii uniri de la 1918, închişi majoritatea la sighet4 – toți românii au cunoscut duritatea acestui sistem de guvernare.
1 thierry Wolton, O istorie mondială a comunismului: Încercare de investigație istorică, vol. i, ed. humanitas, Bucureşti, 2018, p. 1004.
2 marghiolița huzum, O viață de țărancă, ed. manuscris, Piteşti, 2016.
3 gheorghe andreica, Târgșorul Nou. Închisoarea minorilor, 1948-1950, ed. Printeuro, Ploieşti, 2000.
4 Fabian seiche, Martiri și mărturisitori români din secolul XX. Închisorile comuniste din România, ed. agaton, Făgăraş, 2010, pp. 569-572.
CUVâNT ÎNAINTE
6
cuvânt înainte
ideologia atee comunistă a făcut ravagii în rândul preoților. sute de preoți grupați în brigăzi au fost duşi la muncă silnică în lagărele din delta dunării şi la canalul dunăre – marea neagră. în acea perioadă, mulți deținuți politici erau numiți „duşmanii poporului”5 sau „duşmani de clasă”6. erau arestați de la liceu, din facultate, de la locurile de muncă sau de acasă, anchetați şi încarcerați, iar pedepsele primite erau aberante. Pentru că ştiau de existența partizanilor din munți şi nu declarau securității locul unde se ascund, primeau zeci de ani de închisoare. unii dintre făuritorii marii uniri de la 1918, ca iuliu maniu7, preotul ioan lupaş8, gheorghe i. Brătianu9, ilie lazăr10
5 virgil carianopol, „cu poetul vasile voiculescu”, <https://www.fericiticeiprigoniti.net/vasile-voiculescu/2567-cu-poetul-v-voiculescu>, accesat în data de 24 august 2019.
6 ion cristoiu, „Dușmanul de clasă, o teză absurdă chiar şi pentru comunişti”, <https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/dusmanul-de-clasa-o-teza-absurda-chiar-si-pentru-comu-nisti>, accesat în data de 24 august 2019.
7 ileana mateescu, „iuliu maniu, principal realizator al marii uniri”, în: Memoria. Revista gândirii arestate, nr. 102-103 (1-2/2018), ed. Fundația culturală memoria, Bucureşti, 2018, pp. 57-68.
8 romulus rusan, Cronologia și geografia represiunii comuniste în România. Recensământul populației concentraționare (19451989), ed. Fundația academia civică, Bucureşti, 2007, p. 99.
9 romulus rusan, Cronologia și geografia represiunii comunis-te în România…, p. 103.
10 andreea dobeș, Ilie Lazăr. Consecvența unui ideal politic, ed. Fundația academia civică, Biblioteca sighet, 20, Bucureşti,
7
cuvânt înainte
şi alții asemenea lor au primit sentințe precum muncă silnică pe viață, închisoare grea, regim sever de detenție etc. astfel, cu foştii lideri politici închişi, comuniştii au desființat din punct de vedere politic şi cultural, întreaga societate românească. iar „un popor fără elite este unul pierdut, dar nici elitele nu au rost fără comunitatea cea mare şi nici comunitatea fără lideri”11. or, în acea peri-oadă, românii au rămas fără lideri politici care să îi ocro-tească şi să îi sprijine în acțiunile lor.
marea unire de la 1918 „a permis națiunii române să-şi pună în valoare energiile şi capacitățile sale crea-toare în slujba progresului economic, a dezvoltării ştiinței, învățământului şi culturii”12. dar făuritorii ei, în loc să se bucure de reuşita lor, au fost umiliți de comunişti şi închişi prin tot felul de închisori terifiante.
2015. (relatări despre viața din detenție a lui ilie lazăr puteți găsi şi în volumul Ilie Lazăr. Amintiri, publicat în anul 2000 la editura Fundația academia civică, Biblioteca sighet)
11 acad. ioan-aurel Pop, „marea unire şi vecinii româ-niei – semnificația internațională a actului de la 1918“, în: Me-moria. Revista gândirii arestate, nr. 105-106 (4/2018 – 1/2019), ed. Fundația culturală memoria, Bucureşti, 2019, pp.13-16.
12 cuvântul Preafericitului Părinte daniel, Patriarhul Bi-sericii ortodoxe române, publicat în volumul Uniți în cuget și simțiri: unitatea de credință și de neam: studii și articole, vol. i, ed. BAsILICA, Bucureşti, 2018, p. 9. (cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh daniel a fost rostit la alba iulia, în data de 1 decembrie 2008, cu ocazia Zilei naționale a româniei, şi a fost publicat inițial în numărul lXvii al revistei Glasul Bisericii.)
8
intervievând foşti deținuți politici, am aflat lucruri cutremurătoare despre aparatul represiv comunist, des-pre locurile de detenție şi despre pedepsele aplicate cu ajutorul unor legi inventate peste noapte. guver-nul Petru groza şi apoi toate guvernele comuniste din românia au schimbat milioane de vieți, pe multe dintre ele ajungând chiar să le curme. dar unii foşti deținuți politici aveau propriile mecanisme de rezistență. de la aceşti oameni cu o demnitate cum rar mi-a fost dat să întâlnesc am aflat lucruri despre țară şi despre perioada comunistă pe care nu le cunoşteam şi despre care nici nu citisem până atunci.
în acea perioadă, anumite lecturi erau interzise13. au fost oameni închişi pentru că ascultau postul de radio Europa liberă. nu ştiam că țara noastră a avut închisoare de minori la târgşor, unde au fost închişi copii cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani, unde au murit elevi din cauza tor-turilor zilnice. aşa-zisele şcoli de corecție pentru minori erau de fapt închisori cu reguli aproape la fel de aspre precum cele din celelalte penitenciare. în românia au fost închisori pentru studenți la Piteşti, unde s-au petrecut orori în timpul
13 România 19451989 Enciclopedia regimului comunist. Repre-siunea PR, octavian roske (coord.) ed. institutul național pen-tru studiul totalitarismului, academia română, Bucureşti, 2016, p. 343.
cuvânt înainte
9
reeducărilor14. românia a avut închisori precum cea de la sighet, unde întreaga elită politică şi culturală românească a fost închisă în noaptea de 5 spre 6 mai 1950, cunoscută în istorie ca „noaptea demnitarilor”15. iar Fortul 13 din Jilava era o închisoare veche situată lângă Bucureşti, amplasată sub pământ, unde umezeala şi frigul iernii făceau zilnic zeci, poate chiar sute de victime şi unde vara deținuții mureau sufocați din cauza căldurii şi a aglomerării din celule.
tot datorită acestor interviuri am aflat de existența Bacului16 de pe dunăre, o închisoare plutitoare unde deți-nuții mureau din cauza căldurii şi a lipsei de apă. mulți erau nevoiți să bea apă din dunăre, lucru fatal pentru mulți dintre cei închişi acolo. „trenul fantomă”17, sau „trenul morții” era o altfel de grozăvie inventată de comunişti: foştii deținuți politici care aveau de executat sentințe
14 virgil ierunca, Pitești, ed. limite, Paris, 1981. (informații de-spre fenomenul reeducării de la Piteşti puteți găsi şi în lucrările Patimile după Pitești scrisă de Paul goma, Fenomenul Pitești, scrisă de virgil ierunca, în volumul Memorialul ororii. Documente ale procesului reeducării din închisorile Pitești, Gherla, editura vre-mea, Bucureşti, 1995, sau în Experimentul Pitești, scrisă de traian Popescu)
15 octavian roske (coord.), România 19451989 Enciclopedia regimului comunist. Represiunea PR..., p. 343.
16 alexandru mihalcea, salcia, un lagăr al morții, ed. ex Ponto, constanța, 22015, p. 106.
17 despre acest tren se aminteşte în interviul cu doamna Zoe rădulescu.
cuvânt înainte
10
mari sau care erau considerați deosebit de periculoşi erau plimbați câteva săptămâni fără apă şi fără mâncare, cu scopul de a fi exterminați. unii însă au rezistat, şi acum dau mărturie despre aceste fapte.
aflând de atrocitățile din românia comunistă, ajun-gem să concluzionăm că ideologia comunistă a avut o latură diabolică. comunismul „este mai pervers decât nazismul, pentru că nu-i cere omului să facă în mod conştient pasul moral al criminalului şi pentru că se serveşte de spiritul de justiție şi de bunătate, prezent pe întregul glob, ca să răspândească peste tot răul”18. din această cauză în comunism s-a ajuns la îngrădirea drep-tului la gândire şi la exprimare, o luptă prin care aveau să treacă toți românii, mai ales cei credincioşi. de aceea, „în timpul comunismului ateu, întrebarea majoră pentru un creştin era: cum dobândim libertatea de gândire şi acțiune?”19.
18 alain Besançon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea „Șoahului”, trad. de mona antohi, ed. huma-nitas, Bucureşti, 2017, p. 142.
19 cuvântul Preafericitului Părinte daniel, Patriarhul Biseri-cii ortodoxe române, intitulat Mărturisirea credinței ortodoxe în timp de prigoană a Bisericii susținut la congresul internațional de teologie „viața Bisericilor ortodoxe în timpul comunismului – persecuție, rezistență şi mărturisire“, 23-29 octombrie 2017, de la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, publicat în volumul Lumina sfin-telor Icoane și jertfa apărătorilor ortodoxiei. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2017, ed. Basilica, Bucureşti, 2018, p. 397.
cuvânt înainte
11
cei care mi-au acordat aceste interviuri mărturisesc că, în perioada detenției, şi-au dat seama că unicul mod de a rezista consta în rugăciune, în căutarea ajutorului de la dumnezeu. multe minuni s-au petrecut acolo, ele fiind relatate cu mare emoție şi cu o claritate remarca-bilă a surprinderii desfăşurării evenimentelor. aruncarea în groapa cu şobolani din închisoarea de la miercurea ciuc, folosirea câinilor la anchete, impunerea purtării ochelarilor de tablă, transportul cu dubele negre, tortu-rile zilnice, crimele comise în fața deținuților, execuțiile din închisori, injuriile gardienilor, înfometarea şi netrata-rea intenționată a bolilor grave sunt doar câteva dintre atrocitățile cărora le-au fost supuşi deținuții politici.
mărturiile deținuților care au fost închişi în lagărele şi coloniile de muncă, la canal, în minele de plumb de la cavnic20, nistru şi Baia sprie, în închisoarea de pe Bac, care au trecut prin reeducarea de la Piteşti constituie astăzi atestări ale unui sistem politic greşit. Și din dorința de a nu fi reiterat, foştii deținuți politici mărturisesc adevărata natură a sistemului ideologic comunist care a martirizat oameni din toate păturile sociale. atrocitățile comuniste au lăsat cicatrici adânci în memoria poporului român. aici
20 ion Baurceanu, O viață ratată. Un deținut politic în Româ-nia: 1951 – 1964, ed. institutul național pentru studiul totalitaris-mului, Bucureşti, 22016, pp. 34-35.
cuvânt înainte
12
amintesc şi de toți acei țărani care nu au vrut să se supună colectivizării şi au ajuns în închisori, comuniştii confis-cându-le agoniseala de o viață. „vitregiile îndurate în ulti-mul secol de țăranul român au avut efecte devastatoare la nivelul identității şi mentalității sale, lovind adânc în mora-litatea sau în firescul vieții sale tradiționale şi generând în mediul rural transformări negative de ordin spiritual, cul-tural şi demografic.”21
Printre cei care au dorit să îmi acorde aceste intervi-uri, se numără şi oameni născuți în închisoare. amintirile din copilăria petrecută în celulă, adăugate celor aflate din relatările părinților, au generat traume care au rămas în adâncul sufletelor lor. ei dau mărturie astăzi despre şirul necontenit al nedreptăților din închisori. cine s-ar fi gândit că, în acele închisori, copiii erau născuți în condiții mizere şi de multe ori fără asistență medicală! cine şi-ar fi imagi-nat mame torturate din cauză că nu cedează copiii născuți în detenție orfelinatelor statului! toate aceste lucruri s-au petrecut cu puțin timp în urmă, deşi par incredibile
21 cuvântul Preafericitului Părinte daniel, Patriarhul Bise-ricii ortodoxe române, rostit cu prilejul deschiderii conferinței „spațiul socio-economic rural. identitate şi unitate națională”, organizate de academia de Științe agricole şi silvice „gheorghe ionescu-siseşti” din Bucureşti şi de Patriarhia română, la Palatul Patriarhiei, luni, 12 noiembrie 2018, publicat în volumul satul ro-mânesc: factor de coeziune și unitate națională: incursiune literară, ed. BAsILICA, Bucureşti, 22019, p. 7.
cuvânt înainte
13
pentru secolul XX. mai amintesc câteva nedreptăți sufe-rite de români: confiscarea averilor, munca obligatorie la colectiv, deportările, imponderabilitatea socială în care erau lăsați deținuții după eliberare pentru că nimeni nu îi angaja. Și invocările unor astfel de exemple pot continua. despre aceste nenorociri mărturisesc cei care le-au trăit şi care au reuşit să reziste. oamenii au rămas fără locuințe, au fost deportați şi obligați să trăiască în condiții cărora era aproape imposibil să li se supraviețuiască. țăranilor care nu au vrut să se înscrie la colectiv le-au fost confis-cate averile, iar ei au fost deportați în siberia sau în Bără-gan. Persoanele deportate dau acum mărturie despre nedreptățile pe care au fost obligate să le îndure.
mărturiile foştilor deținuți politici, date în interviuri sau publicate în reviste şi cărți, scot în lumina adevărului fapte greu de imaginat, o istorie pe care avem obligația să o cunoaştem.
chinuiți prin puşcării şi la canal, în minele de plumb şi în lagărele de muncă din delta dunării unde neîndepli-nirea normelor de muncă era aspru pedepsită, din izo-latoarele mislei şi până în „neagra” din Jilava, din zarca aiudului şi până în groapa cu şobolani de la miercurea ciuc, transportați asemeni animalelor în dube negre sau în trenurile morții de la o închisoare la alta pe durate lungi, hăituiți prin munți de agenți ai securității şi torturați în detenție de gardieni, închişi în izolator sau în carceră, dar
cuvânt înainte
14
şi în celule cu 60-70 de deținuți, de la demascarea reedu-cării până la vorbitul în şoaptă în închisoarea tăcerii de la râmnicu sărat, comunicând prin semne sau cu ajutorul alfabetului morse prin bătutul în țeavă sau în pereții celu-lelor, mulți dintre foştii deținuți politici din românia au reuşit să găsească metode de a rezista în fața represiunii comuniste.
Pentru a rezista în iadul carceral comunist, mulți deținuți au folosit cea mai puternică modalitate de rezistență: rugăciunea. astfel, în închisorile şi lagărele de muncă, deținuții şi-au găsit un aliat comun: nădejdea în ajutorul lui dumnezeu. iar printre lacrimile provocate de suferință, locurile de detenție aveau să fie presărate cu minuni.
cu ajutorul rugăciunii, primind sfânta euharistie de la preoții aflați în detenție şi reuşind să nu cedeze psi-hic datorită ajutorului primit din partea monahilor sau a monahiilor din închisori, cei care au dorit să îmi acorde aceste interviuri sunt oameni care îşi iubesc țara şi credința strămoşească. închişi din motive politice, odată intrați în celule aveau să constate că sunt de fapt persecutați reli-gios. orice gest nepotrivit, orice grimasă sau cuvânt con-siderat îndrăzneț erau pedepsite cu izolare şi hrană o dată la trei zile. iar când erai prins cu obiecte precum cruciulițe făcute din oasele găsite în ciorbă sau făcute din diferite materiale, sau erai prins că îți faci semnul sfintei cruci sau
cuvânt înainte
15
că te rogi, erai dus în camerele de tortură şi apoi izolat câteva săptămâni. iar pentru preoții şi călugării care refu-zau mâncarea în zile de post sau refuzau în zile de sărbă-toare să iasă la muncă, gardienii aveau pregătite silnicii precum carcere, lanțuri cu greutăți de până la 20 de kilo-grame puse la picioare sau cătuşe la mâini care se strân-geau în jurul încheieturii la fiecare mişcare.
Pe mulți deținuți politici credința ortodoxă i-a aju-tat. în lacrimile rugăciunilor lor izolatorul se transforma în chilie de mănăstire, iar lipsa lecturii, într-un nesfârşit izvor de poezii transmise de multe ori celorlalți deținuți prin alfabetul morse. torturile erau îndurate ca prilej de urcuş duhovnicesc. noianul de suferințe revărsat peste românii din detenție venit asemeni unui uragan care lasă numai ruine în urma sa şi râurile de lacrimi vărsate acolo au spălat cămaşa sufletelor deținuților, transformând gheena carcerală în spațiu al unui urcuş duhovnicesc şi pe deținuții care păreau veşnic pierduți, în candele vii ale ade-vărului. asemeni mucenicilor primelor veacuri creştine, unii foşti deținuți au apărat, cu demnitate, curaj şi viață sfântă, Biserica.
Jertfa şi devotamentul lor față de credință şi de neam vor rodi la un moment hărăzit de dumnezeu şi atunci poporul român, surghiunit de atâtea ori, va reuşi să îşi revină de pe urma sechelelor comunismului care a lăsat până astăzi urme grave în viața spirituală, culturală
cuvânt înainte
16
şi economică a poporului român. nădăjduiesc că măr-turiile deținuților politici vor fi un avertisment pentru generațiile viitoare şi ne vor feri de instaurarea unor sis-teme politice totalitariste, precum sistemul comunist. Iar aceste interviuri întregite în volumul de față sunt, pe de o parte, un omagiu adus foștilor deținuți politici din România care au mărturisit credința strămoșească și au pătimit pentru ea, iar pe de altă parte, prezintă o istorie carcerală a românilor, istorie care, până anul 1990, a fost foarte bine ascunsă și mușamalizată de membrii conduce-rii comuniste.
consider că sunt importante aceste mărturii ale foştilor deținuți politici. Printre ei, doamna aspazia oțel Petrescu, „care a mărturisit şi apărat ortodoxia cu prețul libertății sale”22, şi părintele nicolae Bordaşiu, care a „primit toate suferințele şi umilințele din detenție cu seninătate şi demnitate”23, mi-au acordat cele mai consistente interviuri,
22 † daniel, Patriarhul Bisericii ortodoxe române, A mărtu-risit credința creștină în timpul prigoanei comuniste – Aspazia Oțel Petrescu (mesaj de condoleanțe la trecerea din această viață a doamnei aspazia oțel Petrescu, 23 ianuarie 2018), în: † daniel, Patriarhul Bisericii ortodoxe române, Unitate națională și dina-mică pastorală: lucrarea Bisericii în societate în anul 2018, ed. BAsI-LICA, 2019, p. 489.
23 † daniel, Patriarhul Bisericii ortodoxe române, Părin-tele NicolaeIoan Bordașiu – slujitor înțelept al Bisericii și măr-turisitor al lui Hristos în temnițele comuniste (mesaj la slujba
cuvânt înainte
17
de o profunzime duhovnicească aparte. ei au primit cu
bucurie invitația mea de a apărea în emisiunea Mărturii și
Evocări ce urma să fie difuzată la TRINITAs TV, televiziunea
Patriarhiei române, rămânând în amintirea multora drept
candele vii de conduită creştină în vremuri de prigoană.
anul 2017 în Patriarhia română a fost declarat Anul
comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodo-
xiei în timpul comunismului. în acest context am realizat
respectivele interviuri alături de colegii mei dorin Zamfir,
Petru mihalea, iuliana lazăr, raluca mihalache, mihaela
Poenaru şi Șerban madgearu, cărora le mulțumesc pe
această cale.
aceste interviuri cuprinse acum în volum sunt cu atât
mai valoroase cu cât o parte dintre cei intervievați nu mai
sunt în viață. majoritatea au fost difuzate în cadrul emisi-
unii Mărturii și evocări, iar o parte au fost incluse în filmul
documentar Mărturisitori ai ortodoxiei în temnițele comu-
niste. emisiunea Mărturii și evocări este realizată în depar-
tamentul teologic al TRINITAs TV. simt nevoia să-i adresez
un cuvânt de mulțumire şi Preacucernicului Părinte mihai
miron, redactorul-şef al acestui departament, pentru aju-
torul şi susținerea acordate constant emisiunii.
de înmormântare a Preacucernicului Preot nicolae Bordaşiu, 12 noiembrie 2018, în: † daniel, Patriarhul Bisericii ortodoxe române, Unitate națională…, p. 575.
cuvânt înainte
18
o mulțumire aparte îi adresez domnului consilier patri- arhal ciprian olinici, directorul TRINITAs TV, pentru tot sufletul pe care îl pune în susținerea proiectelor televiziu-nii (incluzând aici emisiunea numită) şi pentru încurajarea şi îndemnul care au dus la apariția volumului de față.
îi mulțumesc de asemenea, în acest context, ca şi în rugăciune, Preafericitului Părinte Patriarh daniel, fără de care televiziunea TRINITAs TV n-ar fi fost şi fără a cărui încredere nici eu nu aş fi ajuns să semnez aceste rânduri.
Diacon Dumitru Bogdan Bădiţă
cuvânt înainte
19
ÎN DIALOG CU Alecu MAzăre
Arestarea și ancheta
Reporter: Pentru început, spuneține numele dumneavoastră, perioada în care ați fost închis și închisorile prin care ați trecut. Și apoi, începem să povestim.
Alecu Mazăre1: mai întâi ... Bună ziua! Și bine ați venit la noi, în oraşul roman! mă numesc mazăre alecu, sunt dintr-o comună a județului neamț, de aici din apropi-ere, născut în 1938, din părinți țărani. tatăl meu a fost prizioner de război din ’42 până în ’48. cu privire la arestare, toată povestea a început de la o discuție, cu
1 interviul a fost realizat de autor în data de 13 septembrie 2017.
Alecu Mazăre
20
băieți şi fete de seama mea, cu care lucram în aceeaşi fabrică, în aceeaşi uzină, duminica, la „iarbă verde”, cum se spune; mergeam pe Parâng, pe undeva, prin nişte poieni, pe lângă institutul minier din Petroşani. Și acolo discutam fel de fel; şi s-a ridicat problema pâinii, a cartelelor, a alimentelor. eu am zis: „măi, dacă nici în țara asta, unde este atâta Bărăgan, nu este pâine, păi, atunci unde să fie?!” după asta, au trecut aşa cu linişte vreo 6 luni de zile. după vreo 6 luni de zile, sunt chemat la securitate, adică vine un securist şi mă ia de la personal, de acolo. Și începe să mă întrebe: „ce faci duminica?”... Pe departe, aşa. ce facem, aşa, aşa, aşa. cu cine mai discutăm? Și eu, fără să-mi dau seama că de la vorba asta o să iasă scandal, i-am spus adevărul: ne ducem pe munte, mai discutăm, aşa, aşa. acum, eu aveam un unchi acolo, care era căsătorit cu o fată de moşier de la Babadag, de acolo. Și ăsta cam..., era şcolit, aşa... şi am impresia că era în vizorul securității. Și a început să mă întrebe despre el. cum am ajuns eu acolo, cum m-a ajutat unchiul meu. i-am spus adevărul adevărat, că m-a ajutat, uite, aşa. într-adevăr, aşa este, m-a ajutat el. dar ei, cu ocazia asta, căutau să afle nişte date şi despre el. „dar cu el nu discuți? nu vorbeşti?” nu, nu discutam treburi de-astea deloc, nimic. dar noi acolo, la masă, cum mâncam acolo pe iarbă, mai discu-tam treburi din astea şi în special ce ne interesa pe noi,
Mărturii și evocări din lagăre și închisori
21
care aveam 18-20 de ani. nu îți ajungea pâinea, nu îți ajungea... era o chestie. deşi unele alimente erau mai din belşug ca acum. dar era perioada de dupărevoluția din ungaria. deci, în ’56 şi în vara lui ’57 s-a întâmplat treaba asta, cam aşa. am stat atunci o zi la securita-te şi m-au lăsat de am lucrat în continuare încă 20 de zile. după 20 de zile, au venit vreo 3-4, nici nu ştiu câți erau în biroul ăla, acolo la personal, eu stăteam la un cămin de nefamilişti: „trebuie să mergi cu noi pentru nişte declarații! unde stai? hai să mergem la cămin pe la tine, să vedem ce ai pe acolo”. m-au dus, mi-am luat ce aveam nevoie de acolo, două geamantane în care aveam hainele. Și de la cămin, la sediul securității. Și în aceeaşi zi, la securitate la deva (că era regiunea hune-doara), au făcut inventarul hainelor şi m-au băgat într-o celulă, acolo, singur. vreo două zile, nu m-a întrebat nimeni, nimic. îmi aducea mâncarea ăla de pe sală, care era acolo. îmi dădea ochelarii să îi pun la ochi, de-ăia mați, mă ducea de mână ca pe un orb, la Wc şi înapoi. după vreo două, trei zile, zice: „sus piciorul, că o să avem trepte!” şi mă duce sus în clădire. la un căpitan de securitate, s-a recomandat a fi iorda-che, nu ştiu dacă ăla era numele lui adevărat, n-am de unde să ştiu, şi încet, mă canalizează spre discuțiile de acolo. Bineînțeles, mai punea câte o întrebare şi despre unchiul meu, despre moşu`. eu n-am avut
Alecu Mazăre
22
nicio treabă cu el, numai faptul că-mi era rudă. nu discutam politică, probleme cum ar fi aceea că nu se găsea pâine, cu el. Și zice: „să ştii că vei fi acuzat de agitație publică”. eu am făcut agitație publică?! eram vreo 6 băieți şi fete. s-a discutat asta. a treia zi, iar mă cheamă. a patra, a şaptea, iar mă cheamă, nu ştiu de câte ori... şi scriam acelaşi lucru. Probabil, el îi punea pe unul şi pe altul ca să vadă dacă e la fel. Și asta a du-rat cam trei săptămâni. după trei săptămâni, m-a mai băgat cu cineva într-o cameră acolo, într-o celulă. Și „stai aici că stai bine”, până pe 30 august. atunci, deci după o lună şi jumătate, zice: „trebuie să mergeți la proces. vi s-a întocmit dosar că ați făcut agitație publi-că. vi s-au făcut dosare. trebuie să mergeți la proces”. ehe, ne-au spălat oleacă mai bine, ne-au dat hainele complete, ne-au dat curea, şireturi, tot ce reprezenta strictul necesar, şi am mers la proces.la proces, eu am spus: „da, dom`le”. eu am recunos-cut din capul locului în fața judecătorilor – era tri-bunalul militar sibiu, în deplasare la deva. am spus: „da, am discutat că nu-mi ajunge pâinea, nu este pâi-ne pe cartelă”. avocat din oficiu. avocatul a spus şi el câteva cuvinte acolo: că „e tânăr”, că îi aşa..., că îi aşa... nici nu m-a acuzat, dar nici nu m-a apărat; în fine, şi-a făcut treaba lui. ne-au luat, ne-au dus înapoi la securitate, era şi ăla din cameră cu mine, ăla era
Mărturii și evocări din lagăre și închisori
23
din alba iulia, să fi avut 28-30 de ani, avea şi copii. Și după vreo trei zile, vin şi ne comunică sentințele: eu am primit 6 ani. dar la proces, ne-am întâlnit toți, mai puțin unul din grupul celor cu care am discutat acolo, pe iarbă. Și care a fost mai vehement, aşa, din punctul lor de vedere, a primit vreo 8 ani. ne-au co-municat sentințele. Și gata, s-a terminat procesul. avocatul a zis: „Faceți recurs”. am făcut recurs şi eu; parcă o semnătură pe undeva pe o hârtie la avocatul ăla. Și, după nu ştiu ce perioadă, ne-a venit răspunsul de la recurs: „respins. schimbat încadrarea juridică: de la articolul 327 – «agitație publică», la articolul 209 – «delict de uneltire contra ordinii sociale»”. Și, gata, treceți la executarea pedepsei de acum! Și, în decem-brie, m-au depus la Jilava, cu duba. Pe mine. nu ştiu ce s-a întâmplat cu ceilalți, căci nu m-am mai întâlnit cu niciunul. la Jilava, ştiți, e Fortul 13 transformat în închisoare, sub pământ acolo.
Rep.: Cum era în Jilava?
A. M.: unde am stat eu... beton, cărămidă, patru rân-duri de paturi. Patru rânduri erau! ăla de sus, de sus stătea aşa un pic înclinat. la Jilava era mai bine că aveau bolte din astea, la gherla era mai greu. tot patru rânduri erau şi la gherla.
877
CUPRINS
Cuvânt înainte diacon dumitru Bogdan Bădiță ........................................ 5
în dialog cu Alecu Mazăre ................................... 19
în dialog cu Aspazia Oțel Petrescu (I) († 23 ian. 2018) ...................................................... 47
în dialog cu Aspazia Oțel Petrescu (II) ............ 133
în dialog cu monahia daniela Nedelcu .......... 221
în dialog cu Demostene Andronescu ............. 261
în dialog cu Doina Adriana Ciocănaru – un copil născut în închisoare ....................... 297
în dialog cu Elena Budimir – născută într-o închisoare comunistă ............ 313
în dialog cu Elena IonArnăuțoiu († 30 ian. 2019) ............................................... 333
878
cuPrins
în dialog cu Emanoil Mihăilescu († 27 febr. 2019) .............................................. 381
în dialog cu monahia Gaftonica Bacău ......... 403
în dialog cu Galina Răduleanu ........................ 421
în dialog cu preotul Gheorghe Drăgulin ....... 441
în dialog cu Gheorghe Gheorghiu († 26 iul. 2019) ................................................ 453
în dialog cu preotul Gheorghe Ramba .......... 467
în dialog cu Ileana Mateescu ........................ 491
în dialog cu Ioan Varlaam .............................. 513
în dialog cu Ioana Raluca Voicu Arnăuțoiu ... 523
în dialog cu Ion Baurceanu ........................... 537
în dialog cu Ion Radu (I) ................................. 551
în dialog cu Ion Radu (II) ............................... 563
în dialog cu Leonid Gavrilovici ...................... 573
în dialog cu Liviu Tudoraș ............................. 587
879
cuPrins
în dialog cu Micaela Ghițescu († 13 mai 2019) ............................................... 607
în dialog cu monahia Mina Mămăligă – mănăstirea diaconeşti († 13 iul. 2019) .......... 615
în dialog cu monahia Mina Plaian ................. 651
în dialog cu Mircea Cojocaru ......................... 661
în dialog cu preotul Nicolae Bordașiu (I) († 9 nov. 2018) ................................................ 687
în dialog cu preotul Nicolae Bordașiu (II) ...... 715
în dialog cu Nicolae Tomaziu († 26 oct. 2017) ............................................... 765
în dialog cu Octav Bjoza (I) ........................... 785
în dialog cu Octav Bjoza. (II) Fortul 13 din Jilava. ........................................ 803
în dialog cu Paul Mitroi ................................. 817
în dialog cu Radu Ciuceanu ........................... 831
în dialog cu Zoe Rădulescu, un copil crescut în închisoare ...................... 847
