8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
Lucrare tiprit cu sprijinul financiar al Primriei Municipiului
Iai
Redactor: Dana LUNGU
Coperta: Manuela OBOROCEANU
Ilustra ia de pe copert : Ansamblu de cult
dintr-o locuin din aezarea cucutenian de la Trueti
ISBN: 978-606-714-131-3
© Editura Universitii „Alexandru Ioan Cuza”, 2015 700109 – Iai,
str. Pinului, nr. 1A, tel. /fax: (0232) 314947
http://www. editura. uaic.ro e-mail: editura@uaic. ro
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
Facultatea de Istorie a Universitii „Alexandru Ioan Cuza”
din Iai
Institutul de Arheologie al Academiei Române, Filiala Iai
Orbis Praehistoriae Mircea
Petrescu-Dîmbovi a – in memoriam
Ediderunt
2015
http://slidepdf.com/reader/full/mpdcu-cip-1607pdf 4/732
Victor Spinei (n. 1943, Lozova), profesor emeritus la
Facultatea de Istorie a Universitii „Alexandru Ioan Cuza” din Iai,
director onorific i cercettor principal la Institutul de
Arheologie
din Iai al Academiei Române, din rândurile creia face parte ca
membru corespondent (2001);
membru corespondent la Deutsches Archäologisches Institut (2005);
Doctor Honoris Causa al Universitii de Stat din Moldova,
Chiinu (2012); doctor în Istorie din 1977 cu lucrarea Moldova
în secolele XI-XIV , susinut la Institutul de Istorie
„N. Iorga”, Bucureti. Are preocupri ce
privesc evul mediu timpuriu din zona est-carpatic, problema
migraiilor populaiilor nomade în
estul i sud-estul Europei la începutul mileniului al II-lea,
raporturile politice, economice i confesionale ale românilor cu
Imperiul bizantin, cnezatele ruseti, Regatul ungar i cu
triburile
turcice i mongole, istoriografie. A întreprins mai multe campanii
de s pturi arheologice i este autor a numeroase cr i i
articole publicate în ar sau la edituri de prestigiu din
str intate (vezi:
The Great Migrations in the East and South East of Europe from the
Ninth to the Thirteenth Century, I–II, Amsterdam, 2006; The
Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta
from the Tenth to the Mid-Thirteenth Century, Leiden– Boston, 2009;
Les princes martyrs
Boris et Gleb. Iconographie et canonisation, Oxford, 2011).
Premiul „N. Iorga” al Academiei Române (1982).
Nicolae Ursulescu (n. 1943, Iai), profesor emeritus la
Facultatea de Istorie a Universitii „Alexandru Ioan Cuza” din Iai;
doctor în Istorie din 1983 la aceeai universitate, cu lucrarea
Primele culturi neolitice pe teritoriul Moldovei, sub
coordonarea prof. Mircea Petrescu-
Dîmbovia; Doctor Honoris Causa al Universitii „tefan cel Mare
din Suceava” (2009); membru
corespondent la Deutsches Archäologisches Institut (2012);
preocupri de Preistorie i Istoria
veche a României, muzeologie, istoriografie; director al Centrului
Interdisciplinar de Studii Arheoistorice (2001); conductor de
doctorat; a publicat mai multe cr i, volume de studii i
articole la edituri din ar i din str intate (vezi:
Evolu ia culturii
Star evo-Cri pe teritoriul Moldovei,
Suceava, 1984; Începuturile istoriei pe teritoriul României,
Iai, 2002; Contribu ii privind neoliticul i
eneoliticul din regiunile est-carpatice ale României, Iai,
2000).
Vasile Cotiug (n. 1969, Iai), lector universitar la Facultatea
de Istorie a Universitii „Alexandru
Ioan Cuza” din Iai; doctor în Istorie, din 2009, la aceeai
universitate, cu lucrarea Locuin ele din
eneoliticul României, sub coordonarea acad. Mircea
Petrescu-Dîmbovia; preocupri privind
preistoria României i a Europei de Sud-Est; muzeologie,
arheologie preistoric, investigaii interdisciplinare în arheologie;
coautor al volumului Conservarea tiin ific a
artefactelor din ceramic, Iai, 2010; editor, alturi de tefan
Caliniuc, al volumului Interdisciplinarity Research in
Archaeology. Proceedings of the First Arheoinvest Congress, 10-11
June 2011, Ia i, Romania,
BAR–International Series 2433, Oxford, 2012, i autor a numeroase
articole publicate în reviste de
specialitate i volume de studii din domeniul preistoriei
i arheologiei.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României OMAGIU.
Petrescu-Dîmbovia, Mircea
Orbis Praehistoriae.: Mircea Petrescu-Dîmbovia – in memoriam;
ed.: Victor Spinei, Nicolae Ursulescu, Vasile Cotiug. -
Iai:
Editura Universitii „Al. I. Cuza”, 2015 Bibliogr.
ISBN 978-606-714-131-3
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
CUPRINS * SOMMAIRE * CONTENTS * INHALT
Mircea Petrescu- Dîmbovia – o sut de ani de la
natere // Mircea Petrescu-Dîmbovia – the centennial
anniversary of his birth (Victor SPINEI)
....................................................................................................
5
Viaa i activitatea Academicianului Mircea
Petrescu- Dîmbovia. Date eseniale // The life and
work of Mircea Petrescu- Dîmbovia.
Essential dates (Nicolae URSULESCU, Vasile
COTIUG) ............................... 17
LITHICUM
Vasile CHIRICA, Valentin-Codrin CHIRICA, Comunitile umane ale
Paleoliticului superior european: utilizarea
resurselor //
Human communities of the European Upper Paleolithic: use of
resources ......... 61
Mdlin-Cornel VLEANU, Despre descoperirea staiunii
eponime
a civilizaiei Cucuteni // On the discovery of the eponymous
settlement of the Cucuteni civilization
...................................................................................
89
Attila LÁSZLÓ, Momente din istoria cercetrii culturii
Cucuteni – Ariud. Corespondena lui Hubert Schmidt
cu Ferenc László din perioada spturilor de la Cucuteni
(1909 – 1910) // Aus der Forschungsgeschichte
der Cucuteni – Ariud Kultur. Die
Korrespondenz von Hubert Schmidt mit
Ferenc László in der Zeit der Ausgrabungen in Cucuteni
(1909 – 1910) ............ 131
Nicolae URSULESCU, Noi date despre cercetrile
arheologice din 1928 î n aezarea cucutenian de la
Fedeleeni, jud. Iai // Nouvelles données
sur les recherches archéologiques de 1928 dans l′habitat
cucutenien de Fedeleeni, dép. de Iai
.....................................................................................
157
Senica URCANU, Luminia BEJENARU, Data regarding the
u sage
of animal traction within the
Cucuteni – Tripolye Cultural Complex
// Date
privind utilizarea traciunii animale în complexul cultural
Cucuteni – Tripolie .. 197
Vasile COTIUG, Tipologia locuinelor eneolitice de pe teritoriul
României // The typology of Eneolithic dwellings from Romanian
territory ......................... 243
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
http://slidepdf.com/reader/full/mpdcu-cip-1607pdf 8/732
Victor SPINEI, Piese de silex volhynian în
complexele eneolitice din Moldova de la vest de
Prut // Pièces en silex volhynien dans les
complexes énéolithiques en Moldavie à l’ouest du
Prut
...................................................... 283
Zoia MAXIM, Despre o categorie ceramic din aezarea
cucutenian de la
Trueti – uguieta // About a pottery category from the
Cucuteni
settlement of
Trueti – uguieta .......................................................................... 355
Octavian BOUNEGRU, Un sondaj arheologic în aezarea cucutenian de la
Biceni – Dâmbul Morii (com. Cucuteni, jud.
Iai) // An archaeological investigation
at Cucutenian settlement from Biceni – Dâmbul
Morii (Cucuteni commune, Iai C ounty)
......................................................................
373
Lcrmioara-Elena ISTINA, Cercetri în situl cucutenian de la Fulgeri,
jud. Bacu (2003-2013) // Archaeological research at the
Cucuteni site from Fulgeri, Bacu County (2003-2013)
........................................................ 379
Constantin-Emil URSU, Anthropomorphic r epresentations
from Precucuteni Culture uncovered at
Suceava – ipot // Reprezentri antropomorfe
Precucuteni, descoperite la Suceava – ipot
................................. 421
Constantin ICONOMU, O categorie de idoli antropomorfi din
cultura
Cucuteni // A category of antropomorphic idols from
Cucuteni culture ............ 429
Dumitru BOGHIAN, Ion SANDU, Viorica VASILACHE,
Sergiu-Constantin ENEA, Studiul unor probe de pigmeni minerali
din
situl cucutenian de la Buznea (com. Ion Neculce, jud.
Iai) // The study of some mineral pigments samples
from Cucutenian site at Buznea (Ion Neculce commune, Iai
County)
.................................................................
435
George BODI, Viorica VASILACHE, Radu PÎRNU, On the craft and
art
of Cucuteni potters. A case study // Despre meteugul i
arta olarilor cucutenieni. Un studiu de caz
.............................................................................
451
Dumitru BOGHIAN, Sorin IGNTESCU, Daniela MURARIU, Cezar
TOMESCU, Determinri arheobotanice pe un lot de
materiale
arheologice din situl cucutenian de la
Feteti – La Schit (com. Adâncata, jud.
Suceava) // Archaeobotanical research on a
batch
o f archaeological materials from the
C ucutenian settlement of Feteti – La
Schit (Adâncata commune, Suceava
County) ................................ 465
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
die frühbronzezeitliche
Glina – Kultur // Mircea
Petrescu- Dîmbovia i cultura Glina din Bronzul timpuriu
....................................................................
485
Umwandlungen in Nordwestrumänien in der
Spätbronzezeit …………………………………………. 509
Tiberiu BADER , Von Lanzenspitzen in Form
Sejma – Turbino zum Typ
Odile- Podari // De la vârfurile de lance de tip
Sejma – Turbino la tipul Odile- Podari
........................................................................................
525 Carol KACSÓ, Topoarele cu disc i spin de la Oara de Sus i
Odeti (jud. Maramure) // Die Nackenscheibenäxte von
Oara de Sus und Odeti (Bezirk
Maramure) ............................................................................................ 543
Bogdan Petru NICULIC, Dumitru BOGHIAN, Descoperiri de bronzuri
din Podiul Sucevei: probleme generale, evidene,
perspective //
Discoveries of bronzes from the Suceava Plateau: general
questions, evidences,
expectations ....................................................................................... 559
Oleg LEVIKI, Maia KAUBA, Dou culturi hallstattiene timpurii cu
ceramic canelat din regiunea est -carpatic: trsturi generale i
locale // Two Early Hallstatt cultures with channeled (fluted)
ceramics of the Eastern Carpathian region: the general and local
features ..................... 579
Ion MARE, Piese de aram i bronz din aezarea hallstattian
timpurie de la Siret – Dealul Ruina (jud.
Suceava) // Copper and bronze objects from
Early Hallstatt settlement at
Siret – Ruina Hill (Suceava County)
...................... 615
MISCELLANEA
Vasile CHIRICA, Mircea
Petrescu- Dîmbovia – Profesorul i Omul //
Mircea Petrescu- Dîmbovia – the Professor and the
Man ................................. 639
Costin CROITORU, Cltorie de cercetare arheologic în judeul
Covurlui // Archaeological research field trip in
Covurlui C ounty .................... 645
Mircea IGNAT, Bogdan Petru NICULIC, Situl arheologic de la
cheia – Silitea (jud. Suceava) – mrturii din
Preistorie pân în Evul Mediu // L’habitat pluristratifié
de cheia – Silitea (dép. de Suceava) – des
témoignages à partir de Préhistoire jusqu’au Moyen
Âge ........................... 657
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
Gheorghe LAZAROVICI, Cornelia-Magda LAZAROVICI, Noi date
i observaii privind exploatarea i transportul srii în
preistorie // New data and observations regarding the
exploitation and t ransport
of salt in P rehistory
............................................................................................ 671
Marius ALEXIANU, Poziia indoeuropenei comune fa de alte
limbi-baz. Implicaii asupra problemei localizrii patriei
primare indoeuropene // The position of Common
Indo- European with respect to other
base-languages.
Implications for locating the Indo- European
homeland
.................................... 695
Adrian PORUCIUC, Observaii privitoare la rspândirea neoliticului i
la
perpetuarea unor aspecte ale sale în Africa de
Nord // Observations concerning the spread of the
Neolithic and the survival of some of its aspects in
Northern
Africa ..............................................................................................
707
ABREVIERI .......................................................................................................
719
Orbis Praehistoriae. Mircea Petrescu- Dîmbovia – in
memoriam V. Spinei, N. Ursulescu, V. Cotiug (eds.), Honoraria 11
,
Iai, 2015, p. 5 – 16
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIA – O SUT DE ANI DE LA
NATERE
Victor SPINEI
Se rotunjesc în acest an de graie o sut de ani de la naterea unui
marcant truditor pe ogorul tiinei arheologice: savantul Mircea
Petrescu-Dîmbovia i,
potrivit unei venerabile cutume academice, discipolii
magistrului in, la ceasaniversar, s-i rememoreze contribuiile
crturreti, spre a reiter a un reverenios omagiu celui de
curând plecat dintre noi. Nu este un gest convenional, de rutin,
unde precumpnete doar încrctura sentimental
pentru o personalitate în
preajma creia am stat pe parcursul mai multor
decenii, datorându-i preioase îndrumri i sprijin necondiionat, ci
un demers izvorând din convingerea c aportul su la propirea
disciplinei îmbriate a fost unul consistent, cu reverberaii perene.
Chiar dac de la trecerea sa în lumea celor drepi nu s-au scurs
decât trei ani, considerm c o decantare a celor fptuite –
neîndoielnic susceptibil de inerente augmentri – poate fi
justificat i binevenit.
Faptul c Academicianul Mircea Petrescu-Dîmbovia a fost ispitit s-i
atearn pe hârtie memoriile ( Amintirile unui
arheolog , ed. V. Cotiug i Gh. Dumitroaia, Piatra- Neam,
2006), iar de-a lungul timpului i s-au dedicat mai multe medalioane
aniversative incorporând notificri biografice, însoite de aprecieri
asupra operei, ne absolv de îndatorirea de a face referiri
detaliate în aceste direcii, astfel c ne vom mulumi s cuantificm
doar segmente de ordin general din traiectul su intelectual. Prin
firea lucrurilor, un traseu existenial cu disipare cvasisecular
comport un justificat interes, cu atât mai mult cu cât Profesorul
Mircea Petrescu-
Dîmbovia a fost nu numai martor al unei istorii convulsionate, ci
un actor de
seam pe scena tiinei româneti i continentale. Descinzând
dintr -o ambian familial guvernat de respectul pentru munc i
corectitudine, viitorul savant a urmat cu devoiune aceste precepte.
Propensiunea
pentru arheologie i-a captat întreaga energie i i-a jalonat
destinul. Drumul ales, la început sinuos i imprevizibil, s-a
dovedit în cele din urm profitabil, cci itinerariul a fost inspirat
prin opiune i izbutit prin rezultate. În vremea sejurului su
bucuretean avusese ocazia s cunoasc personal pe câiva din
reprezentanii de frunte ai istoriografiei naionale, precum Nicolae
Iorga, Ioan Andrieescu, George Murnu, Petre P. Panaitescu,
Constantin C. Giurescu, Ion Nestor, Vladimir Dumitrescu etc., crora
le datoreaz mult pentru formarea sa profesional. Cum
singur contientiza, în Capital i-ar fi fost mult mai greu s se
afirme, în condiiile în care acolo se formase înc din deceniile
interbelice un nucleu de înzestrai arheologi: într -o prim
etap ca discipoli ai lui Vasile Pârvan, iar mai târziu, în
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
6 Victor SPINEI
deceniul al patrulea al secolului XX, sub îndrumarea lui Ioan
Andrieescu, Ion Nestor, Scarlat Lambrino, Vladimir Dumitrescu
etc. În schimb, în Iaii postbelici exista un câmp generos de
exteriorizare. Pe de o parte, activitatea arheologic în
perioada interbelic fusese destul de lânced i neperformant,
iar, pe de alt parte, imediat dup Cel de-al Doilea Rzboi Mondial,
oraul distrus de rzboi i traumatizat de represalii
social- politice nu inspira încredere unei intelectualiti
dornice s-i desfoare activitatea într -o zodie a normalitii.
În acele condiii, universitari de calibru, precum George Clinescu,
Andrei Oetea, Iorgu Iordan, Radu Vulpe, Dionisie M. Pippidi,
Constantin I. Balmu etc., au preferat s ia drumul Capitalei sau s
se expatrieze, în vreme ce câiva studeni cu admirabile
perspective, printre ei Eugen Coeriu i Demetrio Marin, au
rmas dincolo de fruntarii. În alte situaii, mult mai nefericite,
profesori cu solid formaie
profesional au fost destituii i chiar întemniai. În locul
acestora, la ramurileumaniste de la Alma Mater
Jassiensis au fost încadrate mai cu seam cadre didactice din
cursul liceal i, incomparabil mai grav, politruci cu studii
precare, dar cu veleiti proletcultiste, promotori servili ai
ideologiei marxist-leniniste. În cazuri izolate, posturile au fost
oferite cu parcimonie unor specialiti din alte centre
universitare (Dumitru Tudor, Nicolae Gostar, Marin Dinu, Alexandru
Husar etc.), soluie ce avea s se dovedeasc, fie i secvenial,
fericit. În aceast ultim categorie avea s se înscrie i viitorul
academician Mircea Petrescu-Dîmbovia.
Dac stabilirea în vechea capital a Moldovei oferea posibiliti de
manifestare mai facile decât în capitala rii, prin lipsa
concurenei, în schimb responsabilitile
instituionale erau copleitoare. Oraul pierduse iremediabil, i înc
de mai multe decenii, calitatea de „capital cultural a românitii”,
reclamat nostalgic ori naiv de localnici. Înarmat cu credina
neîntinat în misiunea omului de tiin, Mircea Petrescu-Dîmbovia i-a
asumat rolul de a coordona cercetarea arheologic modern în spaiul
moldav de la vest de Prut, implicând formarea teoretic i
practic a specialitilor în cadrul învmântului universitar,
organizarea spturilor cu caracter metodic, asigurarea prelucrrii
profesioniste a materialelor excavate i valorificarea lor
muzeistic. Pentru muli din confraii de generaie asemenea demersuri
preau întreprinderi cu iz donquijotesc, fr sori de materializare.
Pe Mircea Petrescu-Dîmbovia nu l-au descumpnit toate aceste
dificulti, precum nici obtuzitatea sau lipsa de receptivitate a
oficialitilor ori, mai grotesc,
persiflarea unor colegi invidioi i fr har. Acetia i-au fost
contemporani, dar respirau un aer vetust. Pentru a depi restriciile
de tot felul i împlinirea dezideratelor a fost nevoie de coagularea
întregii energii, de eforturi i devoiune deosebit, subsumarea vieii
personale în raport cu atribuiile profesionale. A
probat capacitatea de a profesionaliza i dinamiza activitatea
comilitonilor. S-a artat intransigent fa de atitudinile afectate de
comoditate i delsare, dar în
primul rând a fost intransigent cu propria persoan. Un
verdict axiomatic al lui Claude-Adrien Helvétius ( Despre
spirit , Bucureti, 1959, p. 464 – 465) i se
poate
asocia pe deplin: „În orice domeniu, pentru a face lucruri mari,
sunt necesare pasiuni mari”.
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
Mircea Petrescu-Dîmbovia – o sut de ani de la natere
7
În momentul în care descindea la Iai, harta arheologic a Moldovei
dintre Carpaii Orientali i Prut cuprindea numeroase spaii albe i
obscure. Întinse
perioade istorice nu erau reprezentate prin nici o
descoperire revelatoare sau
acestea nu beneficiau de o încadrare cronologic i cultural adecvat.
Pentru a depi aceste carene din sfera arheologic, Profesorul i-a
drenat eforturile în dou direcii principale: a iniiat un ir de
sondaje i spturi în diverse zone i a încurajat cercetrile de
suprafa, pentru identificarea aezrilor i necropolelor din vremurile
revolute. Cum potenialul arheologilor din Moldova în deceniul al
aselea era limitat, la desfurarea spturilor un aport însemnat l-au
avut specialitii din Capital, cu care Mircea Petrescu-Dîmbovia a
cooperat permanent în mod fructuos. În aproape tot ce a iniiat,
apela la consilierea fostului su dascl erudit i carismatic, Ion
Nestor, pe care l-a revendicat i venerat statornic drept
mentor i pater spiritualis. De importan covâritoare a fost
asumarea coordonriiinvestigaiilor arheologice metodice în aezri
preistorice reprezentative, precum cele de la Trueti i Cucuteni,
precum i a celor din epoca migraiilor de la Hlincea-Iai i Fundu
Herei, unde, pe lâng rezultate tiinifice remarcabile, i-au efectuat
practica arheologic mai multe generaii de studeni i muzeografi.
Respectivele cercetri s-au dovedit adevrate antiere-coal, acolo
fcându-i ucenicia muli din tinerii care au devenit ulterior nume de
referin în domeniu.
Profesorul Mircea Petrescu-Dîmbovia a juxtapus
permanent învmântul cercetrii în contur consensual,
contientizând c un autentic specialist nu se poate forma fr o
armtur teoretic consistent i fr o practic adecvat. Aa cum
cercetarea reclam persoane bine echipate teoretic, tot aa
standardul înalt al cunotinelor nu poate fi atins fr apelul la
rezultatele cercetrilor extinse i aprofundate. În spiritul acestor
evidene, Profesorul a acionat cu luciditate, având o
contribuie vital la formarea unui numr mare de cercettori,
specializai prin stagii de documentare în ar i strintate i prin
pregtirea doctoranturii. Un merit deosebit a constat în faptul c
s-a strduit s-i distribuie pe cei mai vrednici ucenici
în posturi de cercetare disponibile în institutele i muzeele din
întreaga Moldov sau uneori din regiunile limitrofe. Msura viza
acoperirea judicioas a tuturor
perioadelor, începând din Paleolitic i pân în Evul Mediu,
prin orientarea noilor angajai spre a se ocupa
consecvent de catalogarea i prospectarea vestigiilor.
Din punct de vedere al creativitii tiinifice propriu-zise,
Profesorul Mircea Petrescu-Dîmbovia a abordat un topos extins, în
multe domenii având un rol de
pionierat. Contribuiile sale eseniale se racordeaz prioritar
Neoliticului i Epocii bronzului, dar s-au disipat ocazional i
spre perioada marilor migraii i Evul Mediu. Savantul a înregistrat
cu exactitate succesiunea registrelor stratigrafice ale
descoperirilor, ca i dispunerea lor în complexele arheologice, s-a
preocupat de gsirea analogiilor semnificative în arealuri mai
apropiate sau mai îndeprtate, eseniale pentru fixarea cronologic i
definirea cultural a vestigiilor. În mod firesc, unele din
concluziile sale au trebuit nuanate i augmentate în
cursul
timpului, iar, în cazuri particulare, precipitarea redactrii
textelor s-a soldat cu omisiuni i inexactiti, emendate de cei ce
l-au succedat în preocupri. Dac viabilitatea unor puncte de vedere
rmâne discutabil pentru anumite paliere
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
8 Victor SPINEI
problematice, materialele depistate în timpul spturilor,
prelucrate i puse în valoare, însumeaz calitatea de document
istoric, astfel c rmân cu valoare nealterabil.
O iniiativ salutar a Profesorului Mircea Petr escu-Dîmbovia a
fost editarea – începând din anul 1961 – a celui dintâi
periodic cu profil arheologic exhaustiv din spaiul românesc
est-carpatic, Arheologia Moldovei, menit s asigure
valorificarea rezultatelor investigaiilor privind antichitile
preistorice, geto-dacice i medievale, cu prioritate ale
cercettorilor din regiunile est-carpatice, dar nu numai. În pofida
titlului, înc de la primele sale numere, revista nu a reliefat o
tent
provincial, ci a gestionat abordarea unui diapazon
problematic larg, nerestricionat de traseele granielor politice
contemporane. Standardul elevat al exigenelor, ca i diversitatea
tematic a contribuiilor, datorate unor specialiti cu o bun
reputaie
din ar i strintate, au asigurat periodicului o receptare adecvat în
mediilesavante, fapt reflectat de dinamica schimbului cu alte
publicaii de profil. Profesorul Mircea Petrescu-Dîmbovia a cultivat
cu asiduitate contactele cu
lumea savant din strintate, fiind contient c performanele ar fi
diminuate i sortite plafonrii fr ca potenialul tiinific autohton s
nu fie racordat fluxului evolutiv de pe plan mondial. Pentru
început au fost concretizate raporturile de cooperare cu savanii
din spaiul est-european, din aa-numitul „lagr socialist”, iar
atunci când a devenit posibil i cu cei din Occident. Profesorul
Mircea Petrescu-
Dîmbovia a fost unul dintre principalii mesageri ai arheologiei
româneti dincolo de hotare, unde a participat la numeroase congrese
i simpozioane, fiind cooptat în
prestigioase organisme tiinifice. În mod frecvent, în
reconstituirile sintetice fcute parcursului profesional
al
unor personaliti se ignor evocarea ambianei intime a vieii de
familie, cu toate c aceasta i-a dovedit adesea relevana, fiind în
multe situaii stimulatoare, dar uneori i inhibant pentru
creativitate. Din acest punct de vedere, Mircea Petrescu-
Dîmbovia s-a putut socoti un privilegiat, cci, dup un scurt i
neîmplinit mariaj, a beneficiat de o csnicie cu o persoan de
deosebit delicatee i aleas structur etic i intelectual, Stanislawa
(Stasia) Petrescu-Dîmbovia (nscut Pirozynski),
pe care, în decurs de peste o jumtate de veac, a avut-o drept
sprijin moral, la fel ca i pe fiica Wanda, înzestrat cu aceleai
caliti.
În pofida aseriunii lui Francis Bacon ( Noul Organon,
Bucureti, 1957, p. 77) –
adesea validat de realitate – , potrivit creia „truda
pentru tiine i rsplata nu merg împreun”, Profesorul Mircea
Petrescu-Dîmbovia nu a suferit frustrri în aceast privin: a urcat
fr impedimente în ierarhia universitar pân la titlul de
profesor, a fost numit director la Muzeul de Istorie a
Moldovei, a fost desemnat ef de Secie i apoi director al
Institutului de Istorie i Arheologie „A. D. Xenopol”, decan la
Facultatea de Istorie – Filosofie a Universitii „Al. I.
Cuza”, director onorific al Institului Naional de Tracologie i
preedinte al Filialei sale din Iai, membru al Comitetului Permanent
al Uniunii Internaionale de tiine Pre- i
Protoistorice, membru corespondent la Deutsches Archäologisches
Institut i al Institutului Italian de Preistorie, preedinte al
Comisiei Mixte Româno-Ucrainean de Istorie, Arheologie, Etnografie
i Folclor a Academiei Române, membru
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
Mircea Petrescu-Dîmbovia – o sut de ani de la natere
9
corespondent i membru plin al Academiei Române, doctor honoris
causa al Universitii „tefan cel Mare” din Suceava i al
Universitii „Dunrea de Jos” din Galai, cetean de onoare al
Municipiului Iai, a fost decorat cu prestigioase
medalii, a fost ales membru în numeroase comitete de redacie ale
periodicelor de profil, precum i în asociaii tiinifice din ar
i strintate etc. De subliniat c toate aceste trepte din cursus
honorum au fost urcate fr concesii pe plan politic, ci
printr-un travaliu leal i responsabil.
S-ar mai putea aduga – în mod lapidar – i alte trsturi
ale personalitii reputatului om de tiin i ctitor al colii moldave
de arheologie: Principala sa calitate credem c a fost tenacitatea,
oglindit în adoptarea unei discipline riguroase a muncii. Viaa
lipsit de preocupri tiinifice îi prea fr sens, întrucât avea un
sentiment acut al datoriei i corectitudinii, astfel c detesta i
blama comoditatea i
ignorana. Îi producea satisfacie nu numai rezultatul fructuos al
muncii, ci imunca propriu-zis. Pentru el descifrarea tainelor
trecutului reprezenta o sistematic i constant curiozitate. Lucrând
cu osârdie, urmrea soluii cuantificabile i exactitatea detaliilor.
Echilibrul i optimismul au fcut parte din recuzita sa cotidian,
fiindu-i strin retorica lamentaiei i pasivitatea. Era reinut în
exteriorizri: se bucura, dar nu se extazia; se întrista, dar nu
cdea în de presie.
Era înzestrat cu o anumit form de abilitate i cu mult rbdare, o
rbdare bine antrenat. Afia o neostoit sete de cunoatere, urmând
preceptul lui Sofocle – din „Antigona” – , care
spunea: „Omul, chiar când este învat, nu se umilete dac înva
mereu”. Credea c fiecare demers tiinific las o smân care, la
un
moment dat, avea s încoleasc. Cu toate c era împtimit de realizarea
propriilor proiecte, nu pregeta s se manifeste cu munificen i
în folosul obtii. Deinea tria de a-i recunoate abaterile
conjuncturale spre ci eronate, precum i gentileea de a ierta pe cei
ce i-au greit. Era înzestrat cu generozitatea de a valida
performanele tiinifice ale confrailor, chiar i ale celor cu
preocupri similare, ceea ce nu se întâmpl întotdeauna în mediile
intelectuale. Nu-i afia niciodat ostentativ orgoliile, dar nu era
lipsit de ele, cci pentru orice om de tiin, ca i
pentru alte categorii profesionale, de altfel, absena
orgoliilor conduce spre mediocritate i blazare. Nu cuta cu
asiduitate elemente de originalitate, îns era satisfcut când
colegii de breasl îi recunoteau meritele. Nu l-au atras formulrile
stilistice pretenioase, ci le-a preferat pe acelea simple i
directe, fr ingrediente i acrobaii de limbaj. În fond,
simplitatea nu exclude originalitatea, dup cum i reciproca este pe
deplin valabil.
.
1 Pentru diverse segvene biografice i consideraii asupra
operei tiinifice a Profesorului Mircea Petrescu-Dîmbovia, cf. între
altele: Gh. Platon, Universitatea din Iai în epoca contemporan
(1918 –
1985). Consideraii preliminare, în: Gh. Platon, V. Cristian
(red. resp.), Istoria Universitii din Iai, Iai, 1985, p.
146 – 160, 169 – 194, 220; D. Gh. Teodor,
Profesorul Mircea Petrescu- Dîmbovia la 70
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
10 Victor SPINEI
de ani, ArhMold, XI, 1987, p. 301; idem,
Profesorul Mircea Petrescu- Dîmbovia la 80 de
ani!, ArhMold , XVIII, 1995, p. 7 – 14;
A. László, Profesorul Mircea Petrescu- Dîmbovia la 75 de
ani, AUI, Istorie, XXXVI, 1990, p. 209 – 212;
V. Chirica, O via închinat arheologiei: profesorul Mircea
Petrescu- Dîmbovia la 80 de ani, Europa XXI,
III– IV, 1994 – 1995, p. V – VII; Al. Zub,
Profesorul Mircea Petrescu- Dîmbovia la 80 de ani,
AIIX, XXXII, 1995, p. 651 – 652; idem, Profesorul
M. Petrescu- Dîmbovia la 85 de ani, AIIX ,
XXXVII, 2000, p. 1 – 4; D. Berindei,
Academicianul Mircea Petrescu- Dîmbovia, la 85 de ani,
Memoriile Seciei de tiine Istorice i Arheologie (Academia Român),
Seria IV, XXV, 2000, p. 207 – 208; A. László, Le
Professeur Mircea
Petrescu- Dîmbovia à son 85e anniversaire, SAA,
VII, 2000, p. 1 – 8; D. N. Rusu, Membrii Academiei
Române, 1866/2003. Dicionar, ed. a 3-a, Bucureti, 2003,
p. 645 – 646; V. Chirica, D. Aparaschivei,
Institutul de Arheologie Iai (BAI, XIII), Iai, 2004, p.
7 – 27, 135 – 156; V. Spinei, Homage
on
venerable anniversary / Omagiere la o venerabil aniversare, în: V.
Spinei, C.-M. Lazarovici et D. Monah (eds.), Scripta
praehistorica. Miscellanea in honorem nonagenarii magistri Mircea
Petrescu-
Dîmbovia oblata, Honoraria 1, Iai, 2005, p. 15 – 37
(Versiunea româneasc reprodus – cu tilul
Omagiere la o venerabil vârst – în: Academica, XV, 39,
2005, 176, p. 47 – 51); idem, Hommage à un grand
savant et créateur d’école, ArhMold, XXVIII, 2005, p.
7 – 8 (Reprodus în V. Spinei, Proiecii
istoriografice / Historiographical Projections, ed. C. Hriban,
Suceava, 2014, p. 185 – 186); M. Brudiu, Profesorul
Mircea Petrescu- Dîmbovia la 90 de ani, Analele Universitii
„Dunrii de Jos”, Galai, 4, 2005, p. 377 – 380; Gh.
Dumitroaia, Academicianul Mircea Petrescu- Dîmbovia i
Muzeul de Istorie i Arheologie Piatra- Neam ,
ArhMold, XXVIII, 2005, p. 21 – 22; D.
Monah, Mircea Petrescu- Dîmbovia – animator al
cercetrilor arheologice din Moldova, ArhMold, XXVIII, 2005, p.
23 – 26; I. Mitrea, Academicianul Mircea
Petrescu- Dîmbovia la 90 de ani, Zargidava, IV, 2005, p.
13 – 20 (Text reprodus – cu titlul Mircea
Petrescu- Dîmbovia (n. 1915) – creatorul colii ieene
dearheologie – în: I. Mitrea, În descendena lui
Pârvan, Bacu, 2012, p. 131 – 140, însoit de un
interviu, p. 141 – 154); N. Ursulescu,
Profesorul Mircea Petrescu- Dîmbovia –
un neostenit deschiztor de drumuri, ArhMold, XXVIII, 2005, p.
13 – 15 (Reprodus în: Academica, XV, 39, 2005, 176,
p. 52 – 53); Al. Zub, Profesorul Mircea
Petrescu- Dîmbovia nonagenar, ArhMold, XXVIII,
2005, p. 11 – 12 (Reprodus în: Academica, XV, 39,
2005, 176, p. 45 – 46); idem, Acad. Mircea
Petrescu- Dîmbovia: periplu ego-istoric, Memoriile
Seciei de tiine Istorice i Arheologie (Academia Român), Seria IV,
XXXVII, 2013, p. 149 – 151 (Reprodus în: AIIX, L, 2013,
p. 487 – 490 i Carpica, XLII, 2013, p.
573 – 576); D. N. Rusu, Mircea
Petrescu- Dîmbovia (n. 1915), în: D. N. Rusu (ed.),
Discursuri de recepie (Academia Român), IX
(1996 – 2005), Bucureti, 2006, p.
111 – 113; t. tefnescu, Cuvânt de rspuns [la
Discursul de recepie al Acad. Mircea Petrescu- Dîmbovia], în:
ibidem, p. 145 – 149; N. Ursulescu, Academicianul
Profesor Mircea Petrescu- Dîmbovia (1915 – 2013),
întemeietorul colii
moderne de arheologie la Iai, Historia Universitatis Iassiensis,
IV, 2013, p. 395 – 399; C. I. Nicolae, Mircea
Petrescu- Dîmbovia (15 mai 1915 – 13 aprilie 2013),
SCIVA, 65, 2014, 1 – 2, p. 163 – 174.
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
DÎMBOVIA – THE CENTENNIAL ANNIVERSARY OF HIS BIRTH
This year marks a round century since the birth of a prominent
research worker in the field of the archaeological science, the
Romanian scholar Mircea Petrescu-
Dîmbovia. In keeping with a venerable academic tradition, his
disciples found yet another opportunity to recall his scholarly
works and to pay homage to their
master, who passed away not very long ago. It is not just a
conventional act, but one charged with the good feelings for a
personality we felt to be so close to us
throughout several decades. We are thankful to him for his precious
guidance an unconditioned help, and we firmly believe that his
contribution to the development of our discipline has solid and
perennial effects. Although only three years have
passed since he left this world, we consider that some
decantation of his achievements – doubtlessly susceptible of
subsequent augmentation – is both
desirable and justified. The good thing is that Academician Mircea
Petrescu-Dîmbovia was tempted by
the idea of writing down his recollections ( Amintirile unui
arheolog , eds. V. Cotiug and G. Dumitroaia,
Piatra- Neam, 2006); also, several anniversary
presentations that have been dedicated to him include
biographical data and comments on his works. Therefore, we can feel
free to be very selective and to take into consideration only
segments of general significance from his career. The fact is that
a quasi-centennial personal evolution naturally stirs interest,
especially since
Mircea Petrescu-Dîmbovia was not only a witness of a troubled
segment of history, but also a remarkable actor on the stage of
Romanian and continental
science. As scion of a family governed by respect for work
and order, the future scholar
devotedly observed those precepts. Archaeology captivated him, and
it marked his destiny. The way he chose was at first sinuous and
unforeseeable, but it eventually
proved to be profitable, since it was based on a good option
and it yielded good results. During his long stay in Bucharest he
had opportunities to become acquainted with outstanding
representatives of Romanian historiography, such as
Nicolae Iorga, Ioan Andrieescu, George Murnu, Petre P.
Panaitescu, Constantin C. Giurescu, Ion Nestor, Vladimir
Dumitrescu, etc. The influence of each of them meant much for
his professional formation. According to his own remarks, in the
capital of Romania it would have been much more difficult for him
to distinguish himself among representatives of the group of
archaeologists who had become
prominent as early as the decades between the two World Wars.
First, there were
disciples of Vasile Pârvan, and subsequently, during the fourth
decade of last century, there were the ones guided by Ioan
Andrieescu, Ion Nestor, Scarlat Lambrino, Vladimir Dumitrescu,
etc.
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
12 Victor SPINEI
In contrast, during the same period, Iai offered more generous
possibilities for self-assertion. On the one hand, the
archaeological activity in the area had been rather stagnant and
without notable achievements; on the other hand, immediately
after W.W. II, the city of Iai, destroyed by the war and
traumatized by subsequent socio-political repression, did not look
encouraging to intellectuals eager to work in conditions of
normality. Under such circumstances, prominent university
professors of Iai, such as George Clinescu, Andrei Oetea,
Iorgu Iordan, Radu Vulpe, Dionisie M. Pippidi, Constantin I. Balmu
and others chose to move to Bucharest, or to leave the country.
Promising students also went abroad for good,
and subsequently became great names in their fields, such as
Eugenio Coseriu and Demetrio Marin. More dramatic were the cases of
exceptional professors who were fired or even imprisoned. They were
replaced, in departments of humanities at the
University of Iai, by secondary-school teachers or, much worse, by
communistactivists ready to promote proletcultism and
Marxist-Leninist ideology. In rare cases, positions were offered to
specialists from other academic centers (Dumitru Tudor, Nicolae
Gostar, Marin Dinu, Alexandru Husar etc.), a solution which, at
least in part, was to prove felicitous. This last category also
included Mircea Petrescu-Dîmbovia, the academician
to- be.
In comparison with the capital, the old capital of
Moldavia, by lack of
competition, may have appeared as a more favorable place for a
successful career; but it also meant huge institutional
responsibilities. The Moldavian city had irremediably lost, long
before, its quality of “cultural capital of the Romanians”, a
quality that still was, nostalgically or naively, claimed by its
inhabitants. Armed with a strong belief in a scientist’s mission,
Mircea Petrescu-Dîmbovia assumed a position of leadership in
the modern archaeological investigation of the Moldavian space west
of the Prut, such a position implying theoretical and practical
formation
of specialists at university level, as well as organization of
systematic diggings, professional processing and exhibition
of finds in museums. For many colleagues of his generation, such
actions looked like quixotic undertakings, without any
possible materialization. However, Professor
Petrescu-Dîmbovia was deterred neither by such difficulties, nor by
the indifference of dull officials, nor by the
grotesque bantering of certain envious colleagues of no capacity.
The latter may have been his contemporaries, but they breathed an
antiquated air. In order to surpass all kinds of restrictions and
to meet all requirements, he had to take great
pains and to concentrate all his energy; his dedication was
remarkable, and so was his renunciation of personal life in favor
of professional tasks. He showed great capacity of training and
mobilizing younger archaeologists, and he was intransigent with
idleness and neglect; but first of all he was intransigent with his
own person. His way of life can be very well defined by one of
Claude-Adrien Helvétius’s axiomatic sentences ( Despre
spirit , Bucharest, 1959, p. 464 – 465): „In order
to achieve great things, in any domain, great passions are
needed.”
At the moment of his arrival in Iai, the archaeological map of the
Moldavia between the Eastern Carpathians and the Prut had
many blank or obscure spots. Long historical periods were not
represented by any relevant discovery, or they had
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
Mircea Petrescu-Dîmbovia – the centennial anniversary
of his birth 13
no chronological and cultural framing. In order to surpass such
lacks in the sphere of archaeology, Professor Petrescu-Dîmbovia
focused his efforts on two main targets: he initiated soundings and
diggings in various areas and he encouraged
surface investigations that were meant to identify settlements and
necropoleis of remote times. As the potential of Moldavian
archaeologists of the sixth decade was limited, much help in the
diggings came from specialists of Bucharest, with whom Professor
Petrescu-Dîmbovia permanently and fruitfully collaborated. In
almost all his initiatives he received advice from his erudite and
charismatic master, Ion Nestor, whom he revered as mentor and
pater spiritualis. Highly significant was his assumption of
leadership of systematic archaeological investigations in
representative settlements, such as the ones of Trueti and
Cucuteni, as well as the ones of Hlincea-Iai and Fundu Herei, both
representative of the period of great
migrations. It was on all those sites where, on the one hand, great
scientific resultswere obtained, and, on the other hand, several
generations of students were trained
in practical archaeology. Those activities proved to be real
workshops for young people of whom many were to become names
of reference in the field.
Professor Petrescu-Dîmbovia permanently and skillfully combined
teaching and research, since he was aware of the fact that no true
specialist can be formed without solid theoretical knowledge and
adequate practical experience. Also, just as research requires
specialists that are theoretically well equipped, no high standards
of knowledge can be reached without resort to the results of
intense and deep-going investigations. In the spirit of such
requirements Professor Petrescu-
Dîmbovia, by direct and lucid action, vitally contributed to
the formation of a great number of research workers, who became
highly specialized by study and documentation, in Romania and
abroad, or by doctoral activities. One of his special merits was
his striving to have his best disciples employed in institutes
and
museums of Moldavia or of neighboring regions. He did it with a
view to judicious covering all periods, from the Paleolithic to the
Middle Ages, by directing the newly employed towards methodical
prospecting and cataloging of finds.
From the standpoint of scientific creativity proper, Professor
Petrescu- Dîmbovia had a wide range of approaches, and he was a
pioneer in many fields. His essential contributions refer mainly to
the Neolithic and the Bronze Age, but occasionally he also dealt
with the period of the great migrations and the Middle Ages. As a
scholar he accurately recorded the successive strata of finds, as
well as their placement in archaeological complexes; and he also
strove to find significant analogies is neighboring areas or in
more remote ones, since such analogies are
essential in establishing chronologies and in defining vestigial
cultures. Naturally, some of his conclusions had to be improved and
augmented in course of time, and, in particular cases, the
precipitous wording of his texts led to omissions and inaccuracies,
which were corrected by the ones who succeeded him in his field.
The viability of some of his standpoints, on certain planes, may
remain debatable,
but the materials unearthed, processed and turned to account
by him preserve their unchangeable value as historical
documents.
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
14 Victor SPINEI
A salutary initiative of Professor Petrescu-Dîmbovia was the
publication – beginning with 1961 – of
Arheologia Moldovei, the first archaeological journal
exhaustively dedicated to the Eastern Carpathian space of Romania.
The aim of the
journal was to publish results of investigations regarding
mainly, but not exclusively, the prehistoric, Geto-Dacian and
medieval times of Eastern Carpathian regions. In spite of its
title, as early as its first issues the journal did not appear as
provincial, since the published texts reflected a larger
range, indifferent of the political borders of that time. The
high standard of exigency and the thematic diversity of the
materials signed by outstanding specialists, both Romanian
and
foreign, enhanced a good reception of the journal in scholarly
circles, a fact directly reflected in the dynamic
exchange with other publications of the same field.
As he was aware of the fact that local achievements could become
unprofitable
unless they were connected to the world academic circuit, Professor
Petrescu-Dîmbovia assiduously cultivated contacts with academia of
other countries. To begin with, relations with Eastern
European academic circles were established, that is, with
specialists of the so-called “socialist bloc”, and then, whenever
possible, also with the ones of the West. Professor
Petrescu-Dîmbovia was one of the principal messengers of
Romanian archaeology abroad, where he participated in numerous
congresses and symposiums, and he was co-opted in prestigious
academic organizations. Synthetic reconstructions of great
scholars’ careers often overlook aspects of
family life, although the latter frequently prove to be relevant,
as they imply either
stimulation or inhibition of creativity. In that respect, Mircea
Petrescu-Dîmbovia may be considered to have been privileged. After
an earlier marriage, short and unfulfilled, he came to benefit from
a marriage with someone who was exceptionally delicate and
distinguished, ethically and intellectually: Stanislawa (Stasia)
Petrescu-Dîmbovia, née Pirozynski. She was – together with
their equally accomplished daughter, Wanda – his moral support
for more than a half-century.
In disagreement with Francis Bacon’s opinion – often proved
to be true in
reality – according to which striving for science will not go hand
in hand with reward ( Noul Organon, Bucharest, 1957, p. 77),
Mircea Petrescu-Dîmbovia did not suffer from professional
frustrations: in university hierarchy he ascended to the
position of full professor; he was appointed curator of the
Museum of History of Moldavia, as well as head of a section and,
subsequently, director of A. D. Xenopol Institute of History and
Archaeology. Other positions included: Dean of the Faculty of
History – Philosophy of the Alexandru Ioan Cuza
University of Iai; Honorary Director of the National Institute of
Thracology and chairman of its branch in Iai; member of the
Permanent Committee of the International Union of Pre- and Proto-
Historic Sciences; corresponding member of Deutsches
Archäologisches Institut and of the Italian Institute of
Prehistory; chairman of the Joint Romanian-Ukrainian Commission for
History, Archaeology, Ethnography and Folklore of the
Romanian
Academy; corresponding and, subsequently, full member of the
Romanian Academy; doctor honoris causa of the tefan cel Mare
University of Suceava and of the Lower-Danube University of Galai;
honorary citizen of the Iai
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
Mircea Petrescu-Dîmbovia – the centennial anniversary
of his birth 15
Municipality. He was awarded prestigious medals, and he became
member of numerous editorial committees of specialized journals, as
well as of academic
societies in Romania and abroad. Worth mentioning is that he
ascended all these
steps of his cursus honorum without concessions of a political
nature, but only by honest and responsible work.
To this concise presentation, we could also add several other
personal traits of the reputed scholar and founder of the Moldavian
school of archaeology. His main quality was, we believe, his
tenacity, as mirrored in his rigorous working discipline. A life
without scientific preoccupations appear ed to be meaningless
to
him; he had a keen sense of duty and of correctness, therefore he
detested and blamed indolence and ignorance. He found
satisfaction not in success only, but in work itself. To decipher
mysteries of the past meant for him systematic and
constant curiosity. By steady work, he aimed to find quantifiable
solutions andaccurate details. Balance and optimism belonged to his
daily properties, whereas lamentation and passivity were alien to
him. He expressed himself with restraint; he could show joy,
without becoming ecstatic; and he could show sorrow, without
falling into depression. He was endowed with a certain kind of
resourcefulness and with much patience, of a well-trained kind. His
thirst for knowledge was in accordance with a precept expressed by
Sophocles in Antigone: “However learned a man may be, he will
not feel humiliated if he keeps on learning.” His belief was that
each scientific endeavor leaves a seed which, at a given moment,
will spring up. Although he was passionately concerned with turning
to account his own
projects, he would not hesitate to perform public activities.
He was strong enough to admit his own circumstantial errors, and
also gentle enough to forgive the ones
who wronged him. He was generous in validating the achievements of
fellows in the field, even of those with preoccupations similar to
his own, such a feature being
rather rare with academia. He never was openly vainglorious,
although he certainly had his own pride – in fact, the absence of
it, with scientists, as with other
professionals, will lead to mediocrity and weariness. He
would not try hard to be original, but he was pleased when his
colleagues acknowledged his merits. Pretentious figures of speech
would not attract him, since he preferred simple and
direct formulations, with no flourishes. Actually, simplicity does
not exclude originality, just as the other way around is also
valid.
In everything he undertook, Academician Mircea Petrescu-Dîmbovia
showed full engagement and passion, honesty and
tr ustworthiness; he observed a “policy of small steps”, but
he firmly envisaged high goals and perspectives. The sum total of
his achievements inspires respect and gratitude1.
1 For diverse biographical sequences and considerations on
Professor Petrescu-Dîmbovia’s scientific achievements, see: Gh.
Platon, Universitatea din Iai în epoca contemporan
(1918 – 1985).
Consideraii preliminare, in: Gh. Platon, V. Cristian
(ed.), Istoria Universitii din Iai, Iai, 1985, p.
146 – 160, 169 – 194, 220; D. Gh. Teodor,
Profesorul Mircea Petrescu- Dîmbovia la 70 de ani,
ArhMold, XI, 1987, p. 301; idem, Profesorul Mircea
Petrescu- Dîmbovia la 80 de ani !, ArhMold ,
XVIII, 1995, p. 7 – 14; A. László, Profesorul Mircea
Petrescu- Dîmbovia la 75 de ani, AUI, Istorie,
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
16 Victor SPINEI
XXXVI, 1990, p. 209 – 212; V. Chirica, O via
închinat arheologiei: profesorul Mircea Petrescu- Dîmbovia la
80 de ani, Europa XXI, III – IV,
1994 – 1995, p. V – VII; Al. Zub,
Profesorul Mircea Petrescu- Dîmbovia la 80 de
ani, AIIX, XXXII, 1995, p. 651 – 652; idem,
Profesorul M. Petrescu-
Dîmbovia la 85 de ani, AIIX , XXXVII,
2000, p. 1 – 4; D.
Berindei, Academicianul Mircea Petrescu- Dîmbovia, la 85
de ani, Memoriile Seciei de tiine Istorice i Arheologie (Academia
Român), Seria IV, XXV, 2000, p. 207 – 208; A. László,
Le Professeur Mircea Petrescu- Dîmbovia à son 85e
anniversaire, SAA, VII, 2000, p. 1 – 8; D. N. Rusu,
Membrii Academiei Române, 1866/2003. Dicionar,
third ed., Bucureti, 2003, p. 645 – 646; V. Chirica, D.
Aparaschivei, Institutul de
Arheologie Iai (BAI, XIII), Iai, 2004, p.
7 – 27, 135 – 156; V. Spinei, Homage on
venerable anniversary / Omagiere la o venerabil
aniversare, in: V. Spinei, C.-M. Lazarovici et D. Monah
(eds.), Scripta praehistorica. Mi scellanea in honorem
nonagenarii magistri Mircea Petrescu-
Dîmbovia oblata, Honoraria 1, Iai, 2005, p. 15 –37
(Romanian version reproduced – under the title Omagiere la o
venerabil vârst – in: Academica, XV, 39, 2005, 176, p.
47 – 51); idem, Hommage à un g rand savant et
créateur d’école, ArhMold, XXVIII, 2005, p. 7 – 8
(reproduced in: V. Spinei, Proiecii istoriografice
/ Historiographical Projections, ed. C. Hriban, Suceava,
2014, p. 185 – 186); M. Brudiu, Profesorul Mircea
Petrescu- Dîmbovia la 90 de ani, Analele Universitii „Dunrii
de Jos”, Galai, 4, 2005, p. 377 – 380; Gh. Dumitroaia,
Academicianul Mircea Petrescu- Dîmbovia i Muzeul
de Istorie i Arheologie Piatra- Neam ,
ArhMold, XXVIII, 2005, p. 21 – 22; D.
Monah, Mircea Petrescu- Dîmbovia – animator al
cercetrilor arheologice din Moldova, ArhMold, XXVIII,
2005,
p. 23 – 26; I. Mitrea, Academicianul Mircea
Petrescu- Dîmbovia la 90 de ani, Zargidava, IV, 2005, p.
13 – 20 (a text reproduced – under the
title Mircea Petrescu- Dîmbovia (n. 1915) –
creatorul col ii ieene de arheologie – in: I.
Mitrea, În descendena lui Pârvan, Bacu, 2012, p.
131 – 140, with the addition of an interview, p.
141 – 154); N. Ursulescu, Profesorul Mircea
Petrescu- Dîmbovia – un
neostenit deschiztor de drumuri, ArhMold, XXVIII, 2005,
p. 13– 15 (reproduced in: Academica, XV, 39, 2005,
176, p. 52 – 53); Al. Zub, Profesorul Mircea
Petrescu- Dîmbovia nonagenar, ArhMold, XXVIII, 2005, p.
11 – 12 (reproduced in: Academica, XV, 39, 2005,
176, p. 45 – 46); idem, Acad. Mircea
Petrescu- Dîmbovia: periplu ego-istoric, Memoriile
Seciei de tiine Istorice i Arheologie (Academia Român), Seria IV,
XXXVII, 2013, p. 149 – 151 (reproduced in: AIIX, L, 2013,
p. 487 –
490 and Carpica, XLII, 2013, p. 573 – 576); D. N.
Rusu, Mircea Petrescu- Dîmbovia (n. 1915), in: D.
N. Rusu (ed.), Discursuri de recepie (Academia Român),
IX (1996 – 2005), Bucureti, 2006, p.
111 –
113; t. tefnescu, Cuvânt de rspuns [la Discursul de recepie al
Acad. Mircea Petrescu-
Dîmbovia], in: ibidem, p. 145 – 149; N. Ursulescu,
Academicianul Profesor Mircea Petrescu- Dîmbovia
(1915 – 2013), întemeietorul colii moderne de arheologie
la Iai, Historia Universitatis Iassiensis, IV, 2013, p.
395 – 399; C. I. Nicolae, Mircea
Petrescu- Dîmbovia (15 mai 1915 – 13 aprilie 2013),
SCIVA, 65, 2014, 1 – 2, p. 163– 174.
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
Orbis Praehistoriae. Mircea Petrescu- Dîmbovia – in
memoriam V. Spinei, N. Ursulescu, V. Cotiug (eds.), Honoraria
11,
Iai, 2015, p. 17– 60
VIAA I ACTIVITATEA ACADEMICIANULUI MIRCEA
PETRESCU-DÎMBOVIA.
DATE ESENIALE
Nicolae URSULESCU, Vasile COTIUG
Datorit valorii de excepie a operei tiinifice i
instituionale pe care a lsat-o,
academicianul Mircea Petrescu-Dîmbovia s-a bucurat de numeroase
prezentri omagiale, cu prilejul diferitelor date
aniversare. Au fost evocate date biografice, s-
au fcut referiri la activitatea tiinific, didactic,
organizatoric, social, la lucrrile pe care le-a elaborat, au
fost rememorate întâmplri din viaa sa, s-au emis
judeci de valoare asupra realizrilor sale, au fost
reconstituite liste (mai mult sau mai puin exacte) ale
celor circa 300 de lucrri pe care le-a elaborat de-a lungul anilor,
încât, nedorind s mai repetm aceste lucruri, ne-am propus s realizm
aici un alt tip de abordare a vieii i activitii celui cruia
arheologia ieean îi datoreaz statutul de „coal modern” în peisajul
arheologiei româneti i europene.
Vom prezenta, deci, în ordine cronologic, atât momente biografice
din viaa Profesorului, cât i realizrile sale în domeniul tiinific i
didactic. Nu vom mai repeta titlurile lucrrilor, dup sistemul
clasic de prezentare a unei bibliografii, întrucât în anii 2000,
2004 i 2005 au fost publicate liste cvasi-complete (i
cvasi- exacte!) ale crilor, studiilor, notelor, recenziilor
publicate1, iar alte informaii se gsesc i în volumele din seria
Bibliografia istoric a României. Trimiteri mai
precise vom face doar la lucrrile nemenionate în aceste
liste i mai ales la cele pe
care Profesorul le-a publicat dup 2005, pân în anul dispariiei
sale. Dac o lucrare este legat de participarea la o
manifestare tiinific anterioar (unde a fost
prezentat sub form de comunicare), atunci ea este menionat în
contextul aceluieveniment, tocmai pentru a se înelege mai bine
condiiile de concepere a respectivei contribuii.
Pentru reconstituirea momentelor din viaa i activitatea
Profesorului, ne-au servit în primul rând datele din volumul de
memorii scris în ultimii ani ai vieii2,
apoi numeroasele texte omagiale dedicate în timpul
vieii, dar i dup plecarea
1 A. László, Le Professeur Mircea Petrescu- Dîmbovia
à son 85e anniversaire, SAA, VII, 2000, 1 – 20
(lista lucrrilor publicate: p. 8 – 20); V. Chirica, D.
Aparaschivei, Institutul de Arheologie Iai, Iai, 2004,
137 – 156; D. Monah, R. Koglniceanu, List of
publications, in: V. Spinei, C.-M.
Lazarovici, D. Monah (eds.), Scripta praehistorica. Miscellanea in
honorem nonagenarii Mircea Petrescu- Dîmbovia oblata,
Honoraria 1, Iai, 2005, 39 – 59.
2 M. Petrescu-Dîmbovia, Amintirile unui arheolog ,
eds. V. Cotiug, Gh. Dumitroaia, BMA XVII, Piatra- Neam, 2006
[În continuare se va cita sub forma: Amintirile...].
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
18 Nicolae URSULESCU, Vasile COTIUG
dintre noi a marelui disprut3, precum i unele documente din
arhiva sa personal
(pe care ni le-a înmânat în anii din urm sau le-am gsit în
arhiva Universitii din Iai i în cea a Academiei Române4). Suntem
contieni c nu am reuit s
surprindem i s clarificm toate aspectele (uneori, datele
oferite în diverse materiale sunt contradictorii sau vagi),
demersul nostru trebuind s fie considerat doar un început pentru o
reconstituire ampl a vieii i activitii Profesorului – tratare
monografic pe deplin meritat, ce îi ateapt împlinirea din partea
discipolilor , colaboratorilor sau
urmailor .
3 J. Filip (Hrsg.), Enzyklopädisches Handbuch zur Ur-
und Frühgeschichte Europas, 2, Praga, 1969, 1019; N. Oprea, I.
Petrulias, Gh. Hâncu, Cultura, tiina i arta în judeul Galai.
Dicionar biobibliografic, Galai, 1973, 216 – 217; E.
Coma, in: Enciclopedia istoriografiei româneti, Bucureti,
1978, 261 – 262; D. Gh. Teodor, AIIAI, 18, 1981,
859 – 861; V. Cristian, Istoria la
Universitatea din Iai, 1985, 135; M. Filimon, Forum, 28, 1986, 3,
45 – 47; D. Gh. Teodor, ArhMold, XI, 1987, 301; A.
László, AUI, Istorie, 36, 1990, 209 – 212; D. oitu, Gh.
tefnescu, Jubileu: 125 de ani de la înfiinarea Liceului
„Vasile Alecsandri”din Galai, Iai, 1992, 97; Nemuritorii:
Academicieni români. Dicionar , Bucureti, 1995,
229 – 230; D. Gh. Teodor, ArhMold, XVIII, 1995,
7– 14; V. Chirica, Europa XXI, III – IV,
1994 – 1995, p. V – XV; S. Dumitracu,
Arheologia român la sfârit i început de mileniu,
Oradea, 1995, 18 – 26; Al. Zub, AIIX, 32, 1995,
651 – 652; D. Berindei, AR.MSIA, seria IV, t. XX, 1995;
D. Rusu, Membrii Academiei Române. Dicionar ,
Bucureti, 1999,
409; M. Brudiu (ed.), Academicianul Mircea
Petrescu- Dîmbovia, Doctor Honoris Causa al Universitii Dunrea
de Jos, Galai, 1999; A. László, SAA, VII, 2000, 1 – 20;
D. Berindei, AR.MSIA, seria IV, t. 25, 2000,
207 – 208; Al. Zub, AIIX, 2000, 1 – 4; t.
tefnescu, in: M. Petrescu-Dîmbovia, Discurs de recepie la
Academia Român, Bucureti, 2001, 36 – 39; Omagiu
Academicianului Mircea Petrescu- Dîmbovia la 85 de ani,
Europa XXI, 9 – 10, 2000 – 2001,
3 – 10; Who’s Who în România 2002, Bucureti, 2002,
510 – 511; D. Rusu, Membrii Academiei Române,
1866/2003. Dicionar , Bucureti, 2003, 645 – 646;
Enciclopedia marilor personaliti din istoria, tiina i
cultura româneasc, 6, Bucureti, 2004, 309 – 310; V.
Chirica, D. Aparaschivei, Institutul de
Arheologie Iai, Iai, 2004, 135 – 156; V. Spinei,
in: V. Spinei, C.-M. Lazarovici, D. Monah (eds.), Scripta
praehistorica. Miscellanea in honorem nonagenarii Mircea Petrescu-
Dîmbovia oblata, Iai, 2005, 15 – 37; V. Spinei, D.
Berindei, Al. Zub, N. Ursulescu, A. Ioniuc, D. Gh.
Teodor, Gh. Dumitroaia, D. Monah, V. D. Cotea, Srbtorirea
Academicianului Mircea Petrescu- Dîmbovia, ArhMold, 28,
2005, 7 – 40; Al. Zub, V. Spinei, N.
Ursulescu, Mircea Petrescu- Dîmbovia la 90 de ani,
Academica, s.n., 15 (2005), nr. 39 (176), 45 – 59; I.
Mitrea, Zargidava, IV, 2005, 13 – 20; M. Ignat, O
manifestare tiinific prestigioas – acordarea distinciei de
Doctor Honoris Causa academicianului Mircea
Petrescu- Dîmbovia, CC S.N., 11 (21), 2005,
219 – 222; M. Brudiu, Analele Universitii „Dunrea
de Jos” Galai, fasc. 19, 4, 2005, 377 – 380; Fl.
Constantiniu, Gândurile unui Mare arheolog , Dosarele
istoriei, XI, 2006, 1, 3 – 4; I. Mitrea, Zargidava, IX,
2010, 7 – 10; D. N. Rusu, Dicionarul membrilor
Academiei Române. 1866 -2010,
Bucureti, 2010, 802 – 803; Z. Ilie (coord.), Oameni în
memoria Galaiului, Galai, 2011, 227-248; I. Mitrea, În
descendena lui Pârvan, Bacu, 2012, 131 – 154; N.
Ursulescu, Historia Universitatis Iassiensis, IV, 2013,
395 – 399; Al. Zub, Carpica, XLII, 2013,
573 – 576; C. I. Nicolae, SCIVA, 65, 1 –
2, 2014, 163 – 174; I. Mitrea, Zargidava, XIII, 2014,
278 – 283; V. Spinei, Proiecii
istoriografice,
Suceava 2014, p. 168 – 188.4 Aducem i pe aceast cale
mulumiri dr. Dorina Rusu pentru efortul de a cuta i a ne pune la
dispoziie actele referitoare la activitatea Acad. M.
Petrescu-Dîmbovia din arhiva Seciei de tiine Istorice i Arheologie
a Academiei Române.
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
TABEL CRONOLOGIC
– 14 dec. 1877: se nate, la Târgovite, Gheorghe I. Petrescu,
tatl viitorului
arheolog, din prinii Ioan (funcionar la pot) i Elena
(institutoare). – 27 ian. 1894: se nate, la
Adjud, Sofia-Sapho, mama lui Mircea Petrescu-
Dîmbovia. Era fiica lui Sotir Vrioni, nscut în 1856, în
Basarabia i stabilit în România în 1874, unde s-a ocupat cu
comerul i cu arendarea unor moii. Mama
(Anthia) descindea din familia veneian Miglaressi, care se
stabilise în Grecia. Sofia-Sapho a urmat cursurile
Institutului Notre Dame din Galai i apoi a studiat
muzica la Conservatorul din Lausanne. A fost
compozitoare, membr a Societii Compozitorilor Români i
profesoar de pian. De la mama sa, Mircea Petrescu- Dîmbovia a
motenit dragostea pentru muzic i tot ea l-a îndemnat s cânte
la
vioar. – 1899: Gh. Petrescu termin cursurile
Liceului clasic „Gh. Lazr” din Bucureti. – 1902:
Gh. Petrescu este absolvent al Facultii de Drept din
Bucureti i se înscrie în baroul Ilfov.
– 1903: Gh. Petrescu îi ia licena i la Facultatea
de Filozofie i Litere (pe care o urmase în paralel), specialitatea
Filologie clasic. – 28 mai 1902: Ministerul
Justiiei atrage atenia, printr-o adres, lui George Petrescu,
ajutor de judector la judectoria ocolului Blahnia (jud. Mehedini),
c este ilegal s foloseasc, în actele oficiale, numele de Petrescu
Dâmbovia, trebuind s-l utilizeze numai pe cel de George
Petrescu. – 21 iulie 1905: prin Jurnal
al Consiliului de Minitri, i se aprob lui G. Petrescu, ajutor de
judector la Turnu Mgurele (jud. Teleorman), s-i adauge la patronim
numele de Dâmbovia. – 18 aug. 1913:
cstoria dintre G. Petrescu-Dâmbovia i Sofia-Sapho Vrioni,
prinii Profesorului.
1915
– Moare Paul, primul nscut al familiei
Petrescu-Dâmbovia; nu împlinise înc vârsta de doi ani.
– 21 mai: Se
nate Mircea Petrescu-Dîmbovia. În Buletinul de natere nr.
913 din 2 iunie 1915, eliberat de Primria comunei Galai, este
consemnat, ca dat de natere, ziua de 31 mai, dar în registrul
de stare civil este înscris data de 21 mai
(rectif icarea în acte s-a fcut pe baza unei copii dup acest
registr u, la 10 oct. 1942)5.
Naterea a avut loc la domiciliul prinilor, din str.
Spitalului nr. 6. Tatl, Gheorghe (George) Petrescu-Dâmbovia,
avea 37 de ani, iar mama, Sofia-Sapho (nscut Vrioni) 22 de ani.
Martori la declararea copilului au fost doi magistrai, colegi de ai
tatlui, dintre care unul era Victor Iamandi, viitorul frunta i
ministru liberal.
5 Profesorul credea, totui, c data real a naterii ar fi fost
cea de 31 mai, dei o acceptase pe cea oficial de 21 mai
( Amintirile…, 15, n. 1).
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
20 Nicolae URSULESCU, Vasile COTIUG
La 19 dec. 1958 i-a fost eliberat un certificat de natere, dup noul
model al statului român, în care e consemnat data
din r egistrul de stare civil: 21 mai
1915. Numele e scris, îns, dup ortografia timpului:
Petrescu-Dîmbovia, aa cum îi va rmâne
oficial în acte (totui, cu unele oscilaii între î i â).
1916
1917
– 20 oct.: se nate sora sa, Elena. Va studia
filologia clasic (liceniat 1940). Cstorit cu ing. Eugen Iscescu
(1910 – 1980), descendent al familiei boiereti din
Bucovina, care a ctitorit mnstirea Ilieti (1714). Elena
Iscescu a lucrat la
Cabinetul Numismatic al Academiei Române, specialist în
numismaticamedieval. Va pstra per manent legtura cu fratele
su, Mircea.
1919
– Tatl, în calitate de magistrat la Curtea de Apel
din Galai, este numit prefect al judeului Putna, în timpul
guvernului Arthur Vitoianu (27 septembrie – 30
noiembrie 1919).
1922
– 18 sept.: este înscris în cl. I, la coala de
biei nr. 2 din Galai. – Din motive
financiare, tatl demisioneaz din magistratur (era consilier la
Curtea de Apel din Galai) i devine avocat în baroul
Covurlui.
1926
– Termin cursurile colii primare i devine elev la
Liceul „Vasile Alecsandri” din Galai, unde a avut profesori
renumii, precum I. Tohneanu (german), Aeiu Hoga, fiul lui Calistrat
Hoga (la român), scriitorul Anton Holban (francez), scriitorii
Mihail Sebastian, Eugen Jebeleanu, Octavian uluiu .a. Aeiu Hoga a
fost cel care i-a trezit pasiunea pentru arheologie.
1927
1933
– 22 mai: Societatea „Tinerimea Român” acord
premiul II, pentru studii, elevului Petrescu Dâmbovia, din cl.
a VII-a de la Liceul „V. Alecsandri” din Galai.
– 5 iulie: Liceul „V. Alecsandri” din Galai
îi elibereaz diploma de bacalaureat (nr. 8699), pe baza
examenului trecut în sesiunea iunie 1933.
– oct. 1933: se înscrie la Universitatea
din Bucureti, atât la Facultatea de Litere i
Filozofie, cât i la cea de Drept, pe care le va urma în
paralel.
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
Viaa i activitatea Academicianului Mircea
Petrescu-Dîmbovia 21
În toat perioada studiilor universitare a locuit la unchiul su,
Constantin Poenaru-
Bordea, bunicul viitorului numismat, arheolog i epigrafist
Gh. Poenaru-Bordea
(1937 – 2004). – 1933 – 1937:
urmeaz îndeosebi cursurile seciei de Istorie, unde a beneficiat de
îndrumarea unor mari profesori, precum Nicolae Iorga, Constantin C.
Giurescu, Petre P. Panaitescu, Scarlat Lambrino, George Oprescu,
Radu Vulpe .a.,
bucurându-se de o atenie special, în domeniul arheologiei,
din partea prof. Ioan Andrieescu, memoriei cruia îi va
dedica ulterior mai multe evocri.
1934
–
dec.: face o excursie în Turcia i Grecia, vizitând numeroase muzee
i monumente istorice.
1937
– Student fiind înc, este numit asistent
onorific, atât la Catedra de Preistorie i Arheologie a
lui Ioan Andrieescu, cât i la MNA – instituii la care va lucra
pân la sfâritul anului 1948, dup care se mut la Iai.
– apr.: face o vizit în Polonia.
– aug.: particip, ca practicant, la
spturile arheologice de la Srata Monteoru, sub îndrumarea lui I.
Andrieescu i I. Nestor. – 1 – 12
sept. 1937: particip la primul su congres internaional (cel de
antropologie i arheologie preistoric, desfurat la Bucureti), despre
care va face apoi o ampl
relatare în RPAN (nr. II – IV, 1940, p.
119 – 127). Cu aceast ocazie, a cunoscut mai muli
reprezentani de frunte ai arheologiei europene, cu unii dintre ei
întreinând relaii tiinifice de-a lungul anilor.
– 13 noiembrie: i se elibereaz diploma de
licen (nr. 27683) în Filosofie i Litere, specialitatea
Istorie, pe baza examenului promovat în sesiunea iunie 1937, la
disciplinele Preistorie, Istorie Antic i Arheologie, la care a
obinut cinci de foarte bine (meniunea magna cum laude).
Lucrarea de licen (pstrat la biblioteca Institutului de Arheologie
din Iai) a avut ca tem Cimitirul de la Sântana de
Mure din epoca migraiilor . – În acelai
an (sesiunea octombrie) susine examenul de licen i la
Facultatea de Drept.
1938
– Particip la spturile arheologice de la Srata
Monteoru, conduse de I. Nestor. Pe antier vine în vizit
arheologul bulgar V. Mikov (1891 – 1970), cu care se va
întâlni ulterior de mai multe ori.
1939
– 15 febr.: obine de la Cercul de recrutare Covurlui o
amânare de recrutare, pân
la 1 noiembrie 1939, pentru continuarea studiilor la Facultatea de
Litere din Bucureti, urmând s aduc o adeverin de la facultate, în
acest sens.
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
22 Nicolae URSULESCU, Vasile COTIUG
– 24 apr. – 14 mai: ca delegat al Muzeului Naional
de Antichiti i cu sprijinul fostului su profesor C.C. Giurescu (pe
atunci, rezident regal al inutului „Dunrea de Jos”), întreprinde o
cltorie de cercetare arheologic în 60 de localiti din
judeul Covurlui, descoper ind peste 30 de
situri noi (din neolitic pân în perioada medieval timpurie) i mai
multe urme paleontologice. Respectivele descoperiri le- a publicat
atât într -o revist local (Orizonturi), cât i în revista de
specialitate Dacia – ambele articole aprând în
1941. – Îi face debutul în literatura de specialitate,
publicând în periodicul glean Aciunea, pe baza
materialelor de arhiv, rspunsurile primite din judeul Covurlui
la Cestionarul lui Odobescu. – vara: este
pr ezent, pentru a treia oar, la spturile arheologice de
la Srata Monteoru, conduse de I. Nestor.
– 28 aug.: în timp ce se afla la aceste spturi, este
solicitat, printr -o adres oficiala Rezidenei Regale a
inutului Dunrea de Jos, s vin la Galai, pentru a întocmi inventarul
obiectelor arheologice existente la respectiva instituie, în
vederea donrii lor ctre Muzeul „Cuza Vod” din localitate. Despre
piesele gsite aici îi relateaz lui I. Nestor într -o scrisoare
din 29 XI ( NICOLAE 2014, 172 – 174) Ca
urmare a acestei activiti, va publica, în anul urmtor, inventarul
coleciei, sub forma unei brouri. – nov. 1939 – mai
1940: face stagiul militar, ca elev al colii de ofieri de rezerv în
artilerie de la Craiova. Locuiete, în aceasta perioad, la mtua
sa (sora tatlui), Mrioara, cstorit cu medicul Mihai
Cioroianu.
1940
– În al doilea numr al RPAN, în afar de cronica Congresului
de la Bucureti din 1937, face, împreun cu Corneliu N.
Mateescu, un istoric i o prezentare a Seminarului de arheologie
preistoric al Universitii din Bucureti.
1941
– În revista Dacia, VII– VIII, îi apare studiul
prin care ofer o prim imagine coerent asupra antichitilor din
judeul Covurlui; studiul, publicat în limba german, deschide seria
celor peste 70 de materiale care i-au aprut, de-a lungul anilor, în
limbi de larg circulaie, îndeosebi în francez i german
( Amintirile…,
p. 86). – mai – 1 nov. 1941: este mobilizat, ca
sublocotenent, în cadrul Regimentului 3 artilerie grea din Galai,
participând efectiv la luptele de pe frontul de est (în
Basarabia, Transnistria, Odessa), având misiuni de observare i
transmisiuni.
1942
– 1 nov. 1941 – 30 sept. 1942: transferat în
cadrul unitii operative a Serviciului de capturi al Armatei, cu
sediul la Odessa, care avea misiunea de a recupera bunuri
în contul tezaurului României evacuat la Moscova în timpul Primului
Rzboi Mondial. Aici va lucra sub comanda fostului su profesor de la
Universitatea din Bucureti, Radu Vulpe (transferat din 1939 la
Universitatea din Iai).
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
Viaa i activitatea Academicianului Mircea
Petrescu-Dîmbovia 23
– 20 aug. 1942: prin Brevetul Regal nr. 20165, este
decorat cu ordinul „Coroana României”, cl. V, în grad de cavaler,
cu spade i panglic de „Virtute Militar” i frunze de
stejar.
– oct. – nov.: conduce efectiv spturile de salvare în movila
de la Ploieti – Triaj, dei, oficial, responsabilul
spturii era I. Nestor (RMNA 1942 – 1943, p.
30).
1943
– 1 ian.: ocup, prin concurs, postul de asistent
bugetar la MNA (decizia nr. 257.244/1942 a Min. Educ.
Naionale), continuând s dein i funcia de asistent onorific la
Facultate, unde prezenta i explica studenilor materialele din
dotarea Seminarului de Arheologie i Preistorie, înfiinat de I.
Andrieescu i condus apoi, dup moartea acestuia, de I. Nestor.
– 14 – 17 martie: este delegat de MNA s întreprind
o sptur de salvare laMangalia, unde apruser câteva morminte de epoc
roman (RMNA 1942 – 1943, 60 – 65).
– 15 iulie: din însrcinarea conducerii MNA, reia, ca
responsabil, spturile începute de I. Nestor în staiunea de
tip tell de la Glina (RMNA 1942 – 1943,
65 – 71; Anuarul Comisiunii Monum. Ist. pe
anul 1943, 1945, 86 – 89), pe care le va continua în anii
1945 – 1948 i 1970 – 1971, rezultatele de aici
contribuind în mod decisiv la cunoaterea începuturilor epocii
bronzului la nord de Dunre. – Continu spturile de
salvare în movila de la Ploieti – Triaj (RMNA,
1944, 29 – 31), care nu vor putea fi finalizate, îns,
deoarece obiectivul a fost distrus
complet în timpul bombardamentelor aeriene din primvara anului
1944.
1944
– apr.: bombardamentele masive asupra Bucuretiului lovesc i
aripa Universitii în care se gsea Seminarul de Arheologie i
Preistorie, disprând, cu aceast ocazie, numeroase piese
arheologice, cri de specialitate i manuscrise. – 23
apr. – 22 dec.: este din nou prezent pe front (atât pe cel de
rsrit, cât i pe cel
de vest), ca sublocotenent, apoi ca locotenent (avansat la 8
noiembrie), în cadrul Reg. 3 artilerie grea. Particip,
printre altele, la luptele de la Lechina, Iernut
(jud. Mure), Turda i în NE Ungariei (Hodász, Tokay,
Miskolc .a.). – Primvara (înainte de 21 mai), în
timpul sprii unui an de ctre unitatea pe care o comanda, sunt
descoperite, într -o movil de pe dealul Coroiu de la Bogonos
(com. Lecani, jud. Iai), resturile unui schelet, având ca inventar
un mic vas i un disc de os perforat (piese depune la MNA), pe care
le va publica într-un articol despre înmormântrile cu ocru (SCIV,
1950; vezi i ArhMold, 26, 2003, p. 333 i n. 16). – 11 iulie:
într -o scrisoare adresat prof. I. Nestor, relateaz despre
cercetrile de teren pe care a reuit s le fac, printre
bombardamente, în zona Iaiului, ca i despre vizita pe care a fcut-o
la Universitate, unde a gsit o situaie jalnic a
obiectelor de la Muzeul de Antichiti rmase neevacuate; deseneaz o
parte dintre acestea. Aceleai date, dar prezentate mai
succint, le relateaz i prof. I.
8/15/2019 MPD_cu cip 16.07.pdf
24 Nicolae URSULESCU, Vasile COTIUG
Andrieescu, într -o scrisoare din 11 aug., în care mai adaug
faptul c l-a întâlnit la regimentul în care se afla pe maiorul rez.
Gh. Brtianu ( NICOLAE 2014,
171 – 172).
1945 – 20 iulie: prin Decretul regal nr. 2268, este decorat
pentru a doua oar cu ordinul „Coroana României”, cl. V, în grad de
cavaler, cu panglic de „Virtute Militar” i frunze de stejar, pentru
participarea la campania din vest. – Efectueaz spturi
în tell -ul de la Glina. – Face, împreun cu C.
Mateescu, un sondaj arheologic la Tuteu (jud. Bihor), reuind
s gseasc exact locul de descoperire a depozitului de obiecte de
bronz i aur, gsit în 1934 i achiziionat parial de MNA în dou
reprize. Va publica datele despre acest depozit în primul numr al
revistei ArhMold (1961).
– Public, în limba francez, în vol. IV al revistei
Institutului de CercetriBalcanice ( Balcania), o ampl
sintez asupra noilor rezultate privind neoliticul
carpato- balcanic.
1946
– 25 – 30 apr.: efectueaz un sondaj
stratigrafic (10 × 2 m) în staiunea de la Stoicani,
asistat de C.N. Mateescu i Paul Pltânea (pe atunci student la
preistorie).
Sondajul, efectuat în partea de NE a tell-ului, pân la adâncimea de
2,80 m, a avut ca rezultat stabilirea a dou straturi de cultur
(fiecare cu mai multe niveluri): unul cu materiale de tranziie de
la Boian la Gumelnia, cellalt din aspectul Gumelnia-
Ariud (raport din 5 iunie 1946). – Efectueaz spturi în
tell -ul de la Glina. – toamna: întreprinde un
sondaj stratigrafic într -un mic tell de la Surduleti (jud.
Teleorman), în urma cruia aduce clarificri importante cu privire la
contactele dintre culturile Gumelnia i Slcua (Materiale, I,
1953). – Întreprinde noi vizite de documentare în
muzeele din Transilvania, în vederea pregtirii tezei de
doctorat.
1947
– 7 apr.: primete de la Ministerul Artelor misiunea de a
constata situaia Bibliotecii i Muzeului Societii „V. A. Ureche” din
Galai, înaintând, în acest sens, la 28 aprilie, un raport
amnunit asupra soartei vitrege pe care a avut-o aceast
valoroas colecie i propune msuri de salvare i