mozaicul 7-8-2014

8/19/2019 mozaicul 7-8-2014

1/24

cam aºa suntomagiaþi scriitorii

CONSTANTIN M. POPA

Un articol cu titlul Camaºa scriu despreUlysses, apãrut în„România literarã” (nr. 25 din 13iunie 2014), sub semnãtura luiMircea Mihãieº, mi-a amintit

faptul cã 16 iunie a devenit Blo-omsday, o zi consacratã cele- brãrii anuale a faimosului pro-zator James Joyce. „Oamenii dinDublin” ºi, mai ales, miile de tu-riºti care strãbat metropola ir-landezã descoperã, de fiecaredatã, prezenþa de neînlocuit acelui ce a revoluþionat romanulcontemporan prin scrierea luiUlysses. Neîmpovãrãtor ºi sta-tornic, Joyce a intrat în chip ne-mijlocit în existenþa oraºului, s-a acordat cu tot ceea ce înseam-nã ritmurile familiare ale vieþii,respiraþia simplã a strãzii. Unreper evocator este Turnul Martello, datând din secolul alXIX-lea ºi devenit azi muzeulcare i-a fost dedicat. Numeroºii

vizitatori participã la lecturile dinUlysses ºi admirã splendida panoramã asupra golfului Du- blin, prezentatã, cum se ºtie, îndebutul romanului. Prielnice în-tâlnirii cu lumea joyceanã se re-comandã ºi serile cu lumini tih-nite, cu acea îmbietoare atmo-sferã relevând sensul intimitã-þii, când nu trebuie ocolit pub-ul David Byrne’s, imortalizatgraþie „semnãturii” simbolice alui Leopold Bloom, rãtãcitoru-lui personaj, care a poposit pen-tru cinã în acel loc.

Plãci comemorative, statui ºi poduri omagiazã scriitori celebri.Desigur, atrage atenþia, în aceas-tã privinþã, prin arcuirile sale svel-te ºi îndrãzneþe, Podul „Samuel

Beckett”, traversând trufaº ape-le fluviului Liffey ºi pãstrândmemoria fostului secretar al luiJoyce, rãmas perpetuu „în aºtep-tarea lui Godot” chiar ºi dupã

primirea premiului Nobel. Cultu-ra este insinuatã fãrã pedante-rie, cu o libertate discretã, în as-

pectele imediatului. Un tur al cu-noscutei artere Duke se aratã su-ficient pentru a intra într-un dia-

log cordial cu arta. Pe scene înaer liber sau în pub-uri de felulcelui numit chiar Duke Pub, ac-tori talentaþi interpreteazã textedin Brendan Behan, autorul pie-sei Candidat la spânzurãtoare,considerat un epigon al lui SeanO’Casey, alt dramaturg de noto-rietate, cu premiere laTeatrul Ab-bey. Sã menþionãm aici amãnun-tul , deloc de neglijat, cã presti-gioasa instituþie de spectacole afost condusã o vreme de cãtre

poetul William B. Yeats, deþinã-tor, din anul 1923, al premiului

Nobel.Bântuit de amintiri, Dublinul

respirã literatura infuzatã în ori-zontul înnobilat de veghea ºitrecerea marilor spirite creatoa-

re, aºa cum a fost ºi Oscar Wil-de, nonconformistul, apariþieneaºteptatã în Merrion Squa-re. Un Oscar Wilde aþintind, de

pe stânca-fotoliu, trecãtorii, cuo privire ironicã ºi relaxatã, unveritabil „portret al lui DorianGray” sculptat în piatrã colora-tã asemeni marmurelor vechilor elini.

Din toate aceste imagini alecapitalei irlandeze þâºneºte ge-neros ideea de recunoaºtere avalorii, de inteligenþã conjuga-tã a locului ºi a istoriei sale cul-turale.

Închei aceste însemnãri cu oîntrebare: când oare, în ambian-þa cotidianã a Craiovei, se vor

putea întâlni „Cafeneaua Mace-

donski”, „Rãspântia Gib I. Mi-hãescu”, „Terasa Rebreanu”,„Pasajul Meridian”, „Librãria-teatru I. D. Sîrbu”, „Carul luiSorescu”?

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVII • NR. 7-8 (189-190) • 2014 • 24 PAG. • 2 lei

avantext

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Daniela Micu:M ichel O nfray ºi evoluþia princ ãlãtorie a omului

Mihaela Albu: I on Biberi (1904 – 1990). de la Lumea

de mâine la Lumea de azi

MIªCAREA IDEILOR:“Rinocerii” – un spectacol pur WilsonDosar coordonat de Nicolae Marinescu

Semneazã: Mircea Corniºteanu

Andrei ªerban Tompa Gabor

Luiza Mitu Cornel MihaiUngureanu

Livia Corcoveanu

8/19/2019 mozaicul 7-8-2014

2/24

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr , nr , nr , nr , nr ..... 7-87-87-87-87-8 (((((189-190189-190189-190189-190189-190), 20), 20), 20), 20), 201414141414

9 7 7 1 4 5 4 2 2 9 0 0 2

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Cam aºa sunt

omagiaþi scriitoriiIn his article Constantin M. Popa wri-

tes about one day annual celebration de-

dicated to the famous writer James Joyceand the possibility to celebrate our cultu-ral values. 1

MOVEMENTS OF IDEAS: Rhinos – anexemplary performance of Robert Wilson

Our thematic pages are focused on the performance Rhinos written by EugèneIonesco and directed by Robert Wilson.The interviews and articles are signed by:Mircea Corniºteanu, Andrei ªerban, Tom-

pa Gabor, Luiza Mitu ºi Cornel Mihai Un-gureanu. This section is coordinated by

Nicolae Marinescu. 3-7

FICTIONIn this section we publish poems by

Luiza Mitu. 8Cristina GELEP: Puzzle: un construct

romanesc heteroclit

In her review, Cristina Gelep writesabout Florin Logreºteanu’s new novel, Puzzle. 8

LITERARY REVIEWIon BUZERA: A (re)porni din cel mai

îndepãrtat punct Ion Buzera writes about Virgil Nemoia-

nu’s new volume of articles, Note de lec-turã. 9

REVIEWMihai GHIÞULESCU: Cui îi e fricã de

Lucian Boia?In the article „Who’s afraid of Lucian

Boia”, Mihai Ghiuþulescu discusses therecent and controversial book World War One. Controversies, paradoxes, reinter- pretations. 10

ªtefan BOLEA: De la re-definirea po-

eziei la starea de invictusIn his article ªtefan Bolea writes aboutRuxandra Cesereanu’s new poetry volu-me, California (pe Someº). 10

Ioana REPCIUC: Pasiunile – de la fi-losofie la anatomie

In her article, Ioana Repciuc writesabout Ioana-Rucsandra Dascãlu’s newessay volume,

Étude sur les passions dans la cultureancienne et moderne. 11

Cãtãlin GHIÞÃ: Cãrturarul vs. regeleIn his article, Cãtãlin Ghiþã writes about

A Man for All Seasons directed by FredZinnemann and based on the play written

by Peter Bolt. 12Andreea PÎRªU: Primul chick-lit ro-

mânescIn her article, Andreea Pîrºu writes

about Alexandra Ares’s book Viaþa mea

pe net . 12Florentina PASCU: Excursuri în criti-ca contemporanã

In her review, Florentina Pascu analy-zes Ion Buzera’s new book, Excursuri. 13

Roxana ILIE: Parisul lui Alexandru Pot-coavã

In her article, Roxana Ilie writes aboutAlexandru Potcoavã’s prose dominated

by a hybrid image of Paris. 13Viorel FORÞAN: fulgurãri la Fulgu-

rãriIn his article, Viorel Forþan describes

Iulia Ghiþã’s poetry from her volume Ful- gurãri. 13

SERPENTINESAdiana ULIU: Dadaiºtii ruºi (II)In her essay Adriana Uliu writes about

Russian Dadaist poets from NicevokiGroup. 14

ARTS

Emilian POPESCU: Sculpturile luiCostel Pãun

In his article, Emilian Popescu describes the features of Costel Pãun sculptu-res. 15

Viorel PÎRLIGRAS: Multiplele feþeale Evei

In his article, Viorel Pîrligras describesLivia Corcoveanu’s artistic photographyfrom her new exhibition titled „Chic ”. 15

Emilian POPESCU: Picturã la Sala“Arta”

In his article, Emilian Popescu describes Adriana Marcea’s painting exhibion,„Proprietarã de drept”. 16

Magda BUCE-RÃDUÞ: Actualitatea ºimodernismul enigmaticului „AmericanGothic”

In her article, Magda Buce-Rãduþ wri-tes about Grant Wood’s sculpture „Ame-rican Gothic”, exhibited publicly for thefirst time at the Art Institute of Chicago. 16

SERPENTINESDaniela MICU: Michel Onfray ºi evo-

luþia prin cãlãtorie a omuluiIn her article, Daniela Micu discusses,starting from Michel Onfray’s essay ontraveling, about the anthropological mea-ning of choosing different routes. 17

Aurel PETRESCU: Ion Creþeanu sau Ion al Cobzei

In his article, Aurel Petrescu writesabout the Romanian minstrel Ion Creþea-nu. 17

Ion POPESCU-BRÃDICENI: NicolaeCoande: mascã ºi metanoia

In his essay, Ion Popescu-Brãdiceniwrites about Nicolae Coande’s antholo-gy of poetry, Persona. 18

NNNNNooooo 7-87-87-87-87-8 (((((189-190189-190189-190189-190189-190) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201414141414

Revista de culturã editatã de

AIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Gheorghe FabianLucian Irimescu

Xenia Karo-NegreaAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORI

Maria DinuMihai GhiþulescuSilviu Gongonea

Daniela MicuLuiza Mitu

Gabriel NedeleaMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 600 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicate

nu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

vara lecturilor

importante

– plãcerea lecturii

Ion Munteanu, Desprelibertatea muzicii ºi muzi-ca libertãþii. Dialoguri cudirijorul german de origi-ne românã Horia Dinu Ni-colaescu, Colecþia Exege-sis, Editura Aius, 2014.

Gheorghe Smeoreanu,Sfârºitul presei ºi ultimul ziarist , Colecþia Exegesis,Editura Aius, 2014.

Tiberiu Pîrnãu, Liber sã gândesc, Colecþia Exe-gesis, Editura Aius, 2014.

Ion A. Rãdulescu-Po-goneanu, Viaþa ºi filoso- fia lui Vasile Conta, Co-lecþia de filosofie româ-

neascã, Editura Aius,2014.Ioana Repciuc, Poeticadecântecului românesc,Colecþia Clio. Seria An-thropos, Editura Aius,2014.

Daniel Leotescu, Lan-dmarks of British History,Colecþia Universalia, Editu-ra Aius, 2014.

Michael FINKENTHAL:Sesto Pals, un pitagoreic suprareali st al secolului al XX-lea (III)

In his essay, Michael Finkenthal wri-tes about the Sesto Pals’ vision aboutHegel philosophical work. 19

Mihaela ALBU: Ion Biberi (1904-1990).

De la Lumea de mâine la Lumea de aziIn her article, Mihaela Albu writesabout Ion Biberi affective connection withOltenia region. 20

Gabriel C. CORNEANU: Prin Africaecuatorialã ºi America latinã, alãturi deun urmaº al lui Ion Neculce (I)

In his review, Gabriel C. Corneanu wri-tes about the book of the biologist Dragoº

Neculce, Ecolog rãtãcitor prin lume whichdescribes scientific expeditions throughEquatorial Africa and Latin America. 21

INTERVIEWMarius PANDURU: „În final, coeren-

þa filmului este un scop comun ºi nu vi- ziunile personale...”

In this section Marius Dobrin made aninterviu with Marius Panduru about theartistic essence of a movie. 22

UNIVERSALIAWalter SITI: Sã reziºti nu foloseºte la

nimicIn this section we publish a fragment

from the novel Resistere non serve a nien-te by Walter Siti. 23

AVANGARDESPetriºor MILITARU: Joan Miró: liber-

tatea interioarã ca imagine celestãIn his article, Petriºor Militaru analy-

ses the relationship between inner free-dom and celestial pattern in Joan Miró

painting. 24

a b l e

o f c

o n t e n t s

8/19/2019 mozaicul 7-8-2014

3/24

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr , nr , nr , nr , nr ..... 7-87-87-87-87-8 (((((189-190189-190189-190189-190189-190), 20), 20), 20), 20), 201414141414

Am avut revelaþiaºansei extraordinare

pe care colectivulnostru ar avea-o sã

experimenteze genulde spectacol practicatcu atâta strãlucire de

Robert WilsonNicolae Marinescu: Iatã cã

Rinocerii lui Eugen Ionescu s-au jucat pe scena Naþionalului cra-iovean, în regia celebrului Ro-bert Wilson. Un adevãrat eveni-ment naþional.

Mircea Corniºteanu: Cu cer-titudine. Ba chiar unul de maimare anvergurã, fiindcã Ungaria,Bulgaria, þãrile din fosta Iugosla-vie sau Ucraina nu au avut privi-legiul unui spectacol realizat deacest uriaº creator, dorit de oricemare teatru din lume. Pentru cã alucra cu Robert Wilson înseam-nã sã te ridici la niºte standardefoarte înalte, de la care el nu faceniciodatã rabat.

N.M.: Cum aþi reuºit sã-l adu-ceþi la Teatrul Naþional “MarinSorescu”, fiindcã nu-mi pot imagina cã argumentul consisten- þei onorar iului poate intra îndiscuþie?

M.C.: Ba poate! Dar nu asta eimportant. Deºi pot spune, ºi-isunt profund recunoscãtor pen-tru asta, cã atât Domnia-sa cât ºiechipa care l-a însoþit au accep-tat onorarii cu mult sub nivelul lacare lucreazã de obicei.

Primele contacte le-am avut în2008, când a venit la Craiova cu Femeia mãrii, de Henrik Ibsen, prezentatã în Festivalul Shake-speare de o companie spaniolã.Atunci am avut revelaþia ºanseiextraordinare pe care colectivul

nostru ar avea-o sã experimente-ze genul de spectacol practicatcu atâta strãlucire de Robert Wil-son. ªi i-am propus o colaborare.

Mi-a rãspuns cã o sã mai vorbim,dar am înþeles din atitudine ºi toncã era numai o formã de politeþe.Ideea însã am pãstrat-o ºi, cândîn 2010 a revenit la FestivalulShakespeare, pentru a susþine oconferinþã despre Hamlet , i-amreînnoit invitaþia de a face unspectacol la noi.

Am continuat discuþia într-unspaþiu colocvial, unde s-a simþitfoarte bine, într-o companierestrânsã, selectatã. I-a plãcut ºicompania ºi specialitãþile româ-

interviu cu managerul Teatrului Naþional “Marin Sorescu” din Craiova

neºti degustate ºi de data asta a pãrut cã ia în serios propunerea.M-a întrebat dacã am ceva în ve-dere. N-am dorit sã-i fac vreo su-gestie, aºa cã i-am rãspuns cãeste o hotãrâre care îi aparþine.La sfârºitul serii, mi-a rãspuns cão sã se gândeascã. Nu vã spunce surprizã plãcutã am putut aveacând, spre sfârºitul anului, am

primit un email prin care îmi pro- punea sã optez între douã texteale lui Eugen Ionesco, Scauneleºi Rinocerii.

Eugen Ionesco îispusese cã îl gãseºtefoarte potrivit pentru

a-i pune piesele înscenã, iar el nu fãcuse încã niciun spectacol

din opera acestuia

Eram conºtient în ce intram,fiindcã standardele la care lucrea-zã Robert Wilson presupun ºicosturi pe mãsurã, dar dorinþamea era foarte puternicã ºi clarã:o asemenea ºansã nu se rateazã,chiar dacã trebuie sã îþi asumi ris-curi. În fond nu se poate realizanimic fãrã bani ºi fãrã riscuri. Iar împrejurarea cã ni se propuneaun autor de talia lui Eugen Iones-co era cu atât mai motivantã. I-am rãspuns cã, din raþiuni mana-geriale, aº prefera Rinocerii, caredãdea posibilitatea unui numãr mai mare de actori craioveni sãse confrunte cu un alt gen despectacol decât cel realist-psiho-logic tradiþional - cu care ei, ca ºi

majoritatea actorilor din lume,sunt obiºnuiþi - ºi sã lucreze într-un format nou, ofertant ºi provo-cator. M-a înþeles perfect ºi a fostde acord. Aþi vãzut spectacolul,sunt în scenã 27 de actori…

N.M.: ªtia cã Slatina e aproape de Craiova?

M.C.: Nu ºtia de Slatina nimic,dar ºtia de România. Îl întâlnise

pe Eugen Ionesco la Paris prinanii ‘70, chiar de mai multe ori, ºimarele Ionesco îi spusese cã îlgãseºte foarte potrivit pentru a-i

pune piesele în scenã, deºi nufãcuse încã niciun spectacol dinopera acestuia. Aºa cã am intratîntr-un schimb de email-uri cu el,cu producãtorii lui, cu Elisabetadi Momber, coproducãtoarea

spectacolelor aduse în Festiva-lul Shakespeare de la Craiova, Femeia mãri i ºi Sonetele luiShakespeare, ultimul susþinut de

Berliner Ensemble în 2012. A ur-mat o perioadã dificilã ºi stresan-tã, în care am avut multe discuþiicu staff-ul sãu tehnic, care îmi totvorbeau despre dotãrile sceneinoastre, pe care o cunoºteau din2010 ºi 2012. Ca sã ne imaginãmdespre ce este vorba, am sã vã

spun cã în 2012, pentru Sonetelelui Shakespeare, Berliner Ensem- ble a venit cu trei tiruri pline cuechipamente de lumini ºi sunet,care au fost montate timp de cincizile. I-am convins cã vom face totce este necesar ºi cã putem reali-za spectacolul în 2014. Nu ºtiamîncã la ce mã înhãmam ºi ce riscîmi asumam.

Nu puteam rataoportunitatea

ca Robert Wilsonsã facã un spectacol

la Craiova, primul în România

N.M .: Era într-adevãr unmare risc, ºtiind cã într-un ase-menea contract nu este loc pen-tru niciun compromis, cã totul este consemnat în detaliu ºi tre-buie îndeplinit întocmai ºi lamomentul stabilit.

M.C.: Aºa este, dar nu puteamrata oportunitatea ca Robert Wil-son sã facã un spectacol la Cra-iova, primul în România, ºi chiar în Europa de Est. Programul unuiartist de talia lui este stabilit cucel puþin doi ani înainte, încât,

pierzând momentul , se pute aanula totul. Mi-am asumat risculºi m-am angajat contractual cãexigenþele formulate vor fi satis-fãcute, astfel cã din ianuarie 2014a început lucrul la Rinocerii...

N.M.: Nu aveaþi încã bugetul aprobat…

M.C.: Nu. A fost o perioadãfoarte grea. Mai ales cã, în efor-tul de a convinge decidenþii de

Mircea Corniºteanu: „am dovedit cã în România se poate f ace spectacol teatralca oriunde în lume”

















8/19/2019 mozaicul 7-8-2014

4/24


valoarea naþionalã a proiectului,din cauza deselor schimbãri de laMinisterul Culturii, a trebuit sãfac demersuri pe lângã patru mi-niºtri care s-au succedat în nu-mai doi ani: Puiu Haºoti, DanielBarbu, Gigel Sorinel ªtirbu ºiKelemen Hunor. E adevãrat cãfiecare dintre aceºtia a manifes-tat înþelegere ºi bunãvoinþã, dar

presiunea generatã de incertitu-dinea bugetarã a fost enormã.

N.M.: Cum s-a rezolvat, to-

tuºi, o finanþare atipicã?M.C.: Domnul Kelemen Hunor m-a primit la scurt timp dupã ce a

preluat ministeriatul ºi mi-a spuscã este informat, din documente-le depuse anterior, despre propu-nerea noastrã ca, în limitele bu-getului propriu, sã ne fie aproba-tã o singurã premierã, ºi anume Rinocerii, ºi un proiect, cu un buget mic, dedicat tinerilor crea-tori de teatru. De obicei se mer-gea pe 6-7 producþii noi anual,dar aveam în vedere ºi cã reper-toriul Naþionalului craiovean estedestul de bogat pentru a satisfa-ce nevoile curente ale publiculuisãu, timp de o stagiune. DomnulKelemen Hunor m-a asigura desprijinul sãu, deºi Ministerul dis-

pune de cel mai mic buget pe carel-a avut de la Revoluþie, ºi mi-a pro mis cã înt r-o sãp tãmânã ,douã, va cãuta o soluþie pentru oalocare de fonduri. A fost o maresurprizã când dupã numai douã-trei zile, directoarea adjunctã adirecþiei economice din Minister m-a sunat sã-mi spunã cã o partedin suma solicitatã a fost dejaviratã în contul teatrului, urmândca ea sã fie completatã în cel multdouã sãptãmâni. Ceea ce s-a ºiîntâmplat. Sigur cã aceastã sumãnu acoperea ºi costurile necesa-re pentru dotãri, dar peste puþinãvreme ni s-a alocat o sumã nespe-ratã pentru procurarea de echi-

pamente din capitolul de investi-þii. Atât eu, cât ºi întregul colec-

tiv al teatrului îi suntem profundrecunoscãtori domnului ministruKelemen Hunor precum ºi doam-nei secretar general Ioana MihailKaitor pentru înþelegerea arãtatãºi promptitudinea cu care au ve-nit în sprijinul nostru, înþelegândsemnificaþia prezenþei unui crea-tor de notorietatea lui RobertWilson în România..

N.M.: Este cu adevãrat impor-tant sã fie demnitari competenþila locul potrivit. Mã gândesc înacelaºi timp cã, dacã n-aþi fi în-ceput producþia în ianuarie, fãrã buget aprobat, nu s-ar firealizat nimic.

M.C.: Repet cã fãrã asumarea

unor riscuri e greu sã realizezi mari proiecte, ceea ce mã va face sãîmi asum asemenea responsabi-litãþi ºi în continuare.

N.M.: Înþeleg cã pânã la urmãaþi reuºit sã achiziþionaþi ºi echi- pamentele necesare producþiei.

M.C.: Aproximativ 70% dintreechipamentele necesare suntacum proprietatea noastrã, ceeace face ca Teatrul Naþional dinCraiova sã fie unul dintre cele mai

bine dotate tehnic teatre din þarã.ªi, ceea ce este foarte important,ele vor folosi artiºtilor care vor realiza spectacolele viitoare pescena noastrã.

Despre alte echipamente potspune cã nu le-am cumpãrat nudin lipsã de fonduri, ci pentru cã,fiind prea scumpe în raport cugradul de utilizare, pot fi închiria-te, la nevoie, cum am procedat ºiacum. Nu-þi cumperi transatlan-tic ca sã faci o singurã cãlãtorie,chiar dacã ai bani, ci foloseºtinavele altora.

Deºi proiectul pare scump, ºia fost scump, banii nu au fostcheltuiþi pentru un singur spec-tacol, care oricum va dispãreaodatã, ci a fost prilejul pentrureutilarea teatrului cu echipamen-te moderne de sunet, lumini ºivideo, de cel mai înalt nivel.

N.M.: Am insistat asupra aces-tor aspecte, pentru cã scapã, fi-resc de altfel, observaþiei spec-tatorului care se bucurã de ce se întâmplã pe scenã, fãrã sãrealizeze “industria” din spate-le acesteia, de multe ori decisi-vã în spectacolul de astãzi.

M.C.: Aveþi dreptate. Nu credcã îºi poate imagina cineva ce am

trãit pe la jumãtatea lui iunie, cândfirma care se angajase sã ne adu-cã cu chirie un anume echipamenta adus altul, considerat similar, fi-indcã nu l-a gãsit pe cel solicitatºi angajat de mine prin contract,iar Robert Wilson mi-a notificat

cã, dacã nu-i aduc ceea ce amconvenit, întrerupe colaborarea.ªtiam cã mai plecase ºi din alte

pãrþi în situaþii de acest fel, iar noifãcusem mari cheltuieli, achitasemfacturi ºi onorarii parþiale, ºi nune puteam permite abandonarea

proiectului în curs de finalizare.Tot Robert Wilson ne-a scos dinimpas, spunându-ne cã a lucratcu acel tip de proiector la Praga.Am sunat ºi am gãsit înþelegereanecesarã. Fiindcã ºtiau bine ce în-seamnã sã lucrezi cu Robert Wil-son, ne-au trimis imediat echipa-mentele solicitate ºi cu o chirieabsolut rezonabilã. A doua zi eraudeja la Craiova. Le transmit ºi peaceastã cale întreaga mea grati-tudine.

Este extraordinar de important sã

admiþi cã se poate ºialtfel,

la acelaºi nivelde strãlucire

N.M.: Sã ne întoarcem la ob-iectivul principal: implicareacolectivului teatrului în realizarea unui spec tacol experi-mental inedit ºi insolit, menit sãaducã un plus virtuþilor care l-au consacrat deja în competi- þia int ern aþ ion alã . Cum s-aconstituit echipa de actori che-

matã sã dea viaþã textului iones-cian ºi concepþie regizorale?

M.C.: Sigur, a fost un cas-ting…, la care au fost invitaþi toþidoritorii sã se implice în specta-col... La prima întâlnire dl. Wil-son a þinut un speech, de vreo

orã ºi ceva, în care ºi-a prezentatviziunea despre spectacolul deteatru. Esenþial pentru el nu estetextul, ci vizualul, expresivitateacorpului, culoarea, lumina, miº-carea care umplu spaþiul scenic,cuvântul urmând sã se suprapu-nã ulterior pe aceastã construc-þie plasticã. Dupã ce le-a spus ceaºteaptã de la ei, i-a invitat pe ceihotãrâþi sã parcurgã acest drum,

bãrbaþii într-o zi, femeile în alta,sã revinã pentru castingul pro-

priu-zis. Fiindcã drumul sãu înteatru este doar unul dintre mul-tele drumuri posibile, fiecare avealibertatea sã meargã pe el sau nu.

Potrivit conceptului sãu tea-tral, acest moment ar fi trebuit sãse întâmple în vara lui 2013, când

ar fi venit la Craiova cu întregulsãu staff pentru cunoaºterea re-ciprocã ºi omogenizarea viziuniiasupra spectacolului. Am fostînsã obligat sã-i spun delicat cãnu-mi stã în putere sã asigur de-

plasarea ºi cazarea întregii echi- pe timp de mai multe zile, membriiei venind din diferite pãrþi ale lu-mii unde lucrau pentru alte con-tracte, precum ºi onorariile afe-rente. Atunci domnul Wilson m-a invitat pe mine la Watermill Cen-ter, lângã New York, unde estesediul fundaþiei sale, numitã BirdHoffman Fondation ºi conduceun laborator de performanþã lacare sunt adunaþi tineri artiºti dinîntreaga lume, pentru a exploraidei noi din toate domeniile arte-

lor ºi ºtiinþelor sociale, umane ºinaturale, în abordare transdisci- plinarã. Acolo se organizeazãºapte-opt workshop-uri pe zi,unde membrii echipei sale lucrea-zã cu tineri artiºti, adesea ºi înfaþa unui public numeros, formatdin specialiºti, dar ºi pur ºi sim-

plu din persoane interesate. Amdus fotografii din spectacole ºiCV-uri ale actorilor trupei noas-tre, videocasete, DVD-uri ºi arti-cole din presã dedicate lor, careau fost analizate, comentate ºiuneori am fost invitat sã dau lã-muriri în chestiuni punctuale,necesare conturãrii proiectului.

N.M.: Înþeleg cã stabili readistribuþiei s-a fãcut atât înurma contactului direct al regi-

zorului ºi echipei sale cu mem-brii trupei craiovene, cât ºi al informaþiilor adunate cu mult timp înainte.

M.C.: Aºa este. Întâlnirea dela Watermill Center a avut loc înaugust 2013, iar spectacolul a fostridicat în picioare, cum spunemnoi, în ianuarie 2014, când au în-ceput repetiþiile, în opt zile, fãrãtext, fiindcã, aºa cum am spus,

Wilson creeazã forme, pe care leumple apoi cu vorbe, pãstrând dintextul dramatic doar ceea ce co-respunde ideii, viziunii sale desprespectacol. A spus-o de altfel ex-

plicit încã de la început: nu-l inte-reseazã nici ca el, nici ca actorii sãfie interpreþi ai textului, ci ai gân-dului sãu despre acesta.

N.M.: E probabil ideea încare cele mai multe replici ale personajelor din Rinocerii sunt citite/rostite de Ilie Gheorghe.

M.C.: Într-adevãr, Ilie Gheor-ghe este aici Autorul, un perso-naj inventat, care nu a fost gân-dit de la început, ci s-a conturatîn timp ce se lucra la spectacol.Ilie Gheorghe fusese iniþial dis-tribuit în rolul Logicianului, dar a

devenit pe parcurs ºi Autorul, unelement important în economiaacestei construcþii scenice.

De acum, în CV-ullui Robert Wilson

vor figura Româniaºi Craiova

N.M .: Presupun cã aþi urmã-rit realizarea spectacolului întoate etapele sale.

M.C.: Evident. Chiar dacã nuam putut pe cât aº fi vrut. Dar amfost la toate reprezentaþiile: cincirepetiþii generale cu public, pre-miera ºi spectacolul de ieri, ºi voifi desigur ºi desearã, la ultimulspectacol din aceastã stagiune.ªi chiar dacã eu, ca regizor, nuiubesc acest drum al lui RobertWilson, l-am invitat sã lucreze lanoi din mai multe motive. În pri-mul rând trebuie arãtat cã, atuncicând vrei ceva foarte tare, ai toa-te ºansele sã ajungi la capãt, dacãnu te laºi descurajat de toate ob-stacolele ºi nu abandonezi ideeala care þii. De câte ori am vorbitde-a lungul acestor ani cu cine-va, ºi am vorbit cu multã lume,am întâlnit multe zâmbete subþiri,în care simþeam o finã ironie, sauîncurajãri ipocrite, trãdând neîn-crederea. Faptul cã acest mareartist a venit sã lucreze cu un te-atru din România, cu atât mai multcã nu e din Bucureºti, nu e o vic-torie numai a mea, ci este a Ro-mâniei ºi, bineînþeles, a Naþiona-lului craiovean. De acum, în CV-iul lui Robert Wilson vor figuraCraiova ºi România. Este, ca no-

8/19/2019 mozaicul 7-8-2014

5/24


torietate, ca ºi când Luciano Pa-varotti ar fi cântat o stagiune în-treagã cu Opera din Bucureºti. Înal doilea rând am vrut sã asigur

artiºtilor craioveni un fel de stu-dii postuniversitare, în care sãaibã posibilitatea de a exersa oaltã “limbã” teatralã, conectându-se la modul unic în care acestmare creator înþelege ºi realizea-zã spectacolul teatral. ªi iatã cãam demonstrat cã acest tip despectacol s-a putut practica înRomânia, iar actorii noºtri au înmomentul de faþã o condiþie mai

bunã. Este extraordinar de impor-tant sã admiþi cã se poate faceteatru ºi altfel, la acelaºi nivel destrãlucire. Se poate face teatrufoarte bun ºi ca Silviu Purcãrete,Andrei ªerban sau Tompa Gabor,ori ca Lev Dodin, Robert Lepagesau alþi mari regizori ai lumii.

Poþi sã iubeºti un anume fel

de teatru, dar asta nu înseamnãcã nu trebuie sã rãmâi cu ochii,cu inima ºi cu mintea deschise lace fac alþi mari creatori. Experi-mentele duc totdeauna la pro-gres, chiar când par simple gra-tuitãþi, ceea ce nu e cazul la Wil-son. Altfel teatrul ar fi rãmas, sãzicem, la Eschil, Sofocle ºi Euri-

pide…

Rezistenþa unuisingur “om” poate

salva umanitatea, aºacum Arca lui Noe a

salvat lumea.N.M.: Înainte de spectacol, pe

care de altfel l-am vãzut ºi eu dedouã ori, am recitit Rinocerii. Într-adevãr, nimic din ce am vã- zut nu semãna cu ceva din ceeace îmi reprezentasem la lecturã.Spectacolul m-a fãcut sã gân-

desc cã Robert Wilson duce maideparte pe Eugen Ionescu, dupãcum acesta îl dusese pe I. L. Ca-ragiale.

M.C.: Sigur, existã un truismlegat de „ce vrea sã spunã auto-rul”. Dar cine ºtie „ce a vrut sãspunã”, când adesea nici el nu oºtie precis sau descoperã cã unaa vrut ºi alta a spus? Iar publicul,în imensa lui majoritate vine lateatru fãrã sã cunoascã textul pie-sei. Pânã la urmã fiecare desci-

freazã polisemia textului ºi a spec-tacolului cum ºi cât poate.

Sigur cã Robert Wilson nu avrut sã traducã Rinocerii într-o

parabolã a fascismului sau a ori-cãrui alt sens pe care critica l-adat textului. Ceea ce reiese lim-

pede însã din spectacol - auditiv,vizual ºi din ceea ce fac actorii pescenã - este existenþa unui peri-col iminent: „rinocerii”, care apar rând pe rând. Tot mai mulþi oa-meni se înroleazã în armata „rino-

cerilor”, pentru cã „rinocerita”este ca o boalã molipsitoare, ame-ninþând umanitatea cu dispariþia.Acestui pericol copleºitor i se

opune un „om”, Beranger - inter- pretat magistral de Valentin Mi-hali ºi citit strãlucit de Ilie Gheor-ghe - singurul hotãrât sã rezisteorice s-ar întâmpla. Ultimele luicuvinte: „Nu cedez! Nu cedez!”sunt dãtãtoare de speranþã pen-tru umanitate. Rezistenþa unuisingur “om” o poate salva, aºa

cum Arca lui Noe a salvat lumea.N.M.: Foarte frumos spus!

Date fiind exige nþele tehn icecerute de acest spectacol ºi cos-turile presupuse, întrevedeþi posibilitatea unor turnee în þarã sau în strãinãtate?

M.C.: Spectacolul a fost gân-dit pentru a fi jucat la Craiova,aºa cum Faust al lui Purcãrete se

joacã numai la Sibiu. Cine va dorisã-l vadã va veni aici ºi o va face.El va circula însã sigur în lume.

Avem deja contractat, pentru perioada 15-23 iunie 1015, cu Det Norske Teatret, din Oslo, al cãruidirector tehnic a fost aici spre avedea despre ce e vorba, însoþitde cei doi secretari literari ai tea-trului. Au vãzut, le-a plãcut ºi amrealizat deja un parteneriat. Se

pare cã teatrele din Norvegia auceva mai mulþi bani decât cele dinRomânia. Sunt deja discuþii pen-tru a o prezenta la Gdansk, cu

prilejul inaugurãrii noului teatru„Shakespeare” de acolo, iar ma-rele critic John Elsom a venit spe-cial pentru a vedea spectacolul,în vederea invitãrii lui la Barbi-can Center din Londra. Specta-colul va putea fi vizionat deci laCraiova, ºi toþi cei interesaþi din

þarã vor putea veni aici pentruceva atât de special, cum deja auºi fãcut-o Andrei ªerban, TompaGabor sau Maia Morgenstern,care au venit ºi sã se împãrtãºeas-cã din geniul marelui lor contem-

poran. Am lansat de altfel o invi-taþie tuturor celor din teatru ro-mânesc sã vinã la Craiova, sãvadã gratuit spectacolul

Oricum, s-a demonstrat cã înRomânia se poate face un spec-tacol Wilson ca orice mare teatrudin lume, ºi sunt sigur cã Româ-nia va fi perceputã de acum ºi alt-fel decât se întâmplã de obicei.Faptul cã Robert Wilson a înce-

put repetiþiile la Craiova a douazi dupã premiera spectacoluluisãu cu Încoronarea Popeii, de

Monteverdi, de la Opera Garnier din Paris, spune mult.N.M.: Sunt bucuros, maestre,

sã constat cã încununaþi atât de frumos o carierã ºi o vârstã carevã onoreazã, deopotrivã, pedumneavoastrã, dar ºi Craiova,de care vã leagã atâtea împli-niri. La mulþi ani!

Robert Wilson ºi Mircea Corniºteanu. Foto: Florin Chirea

8/19/2019 mozaicul 7-8-2014

6/24


Ahmad Kamyabi Mask,în teza sa de doctoratdin 1978, dedicatã înspecial piesei Rinocerii, tezã in-titulatã Rhinoceros au thèâtre,études de mise en scène ºi publi-catã sub formã de carte în 1987

cu titlul Ionesco et son thèâtre

,aminteºte într-o notã de subsolde existenþa unui poem budist cutitlul Rinocerii. În prefaþa pe careIonesco o face acestei cãrþi, vor-

bind despre alegerea rinoceruluica simbol pentru a face trimiterela Garda de Fier, subliniazã cã în

piesã existã ºi o altã conºtiinþãdecâ cea ideologicã, aceastã con-ºtiinþã corespunzând unei intui-þii profunde ºi autentice a auto-rului. Într-adevãr, rinocerul esteun simbol important în tradiþia

budistã primitivã. Acest subiecteste tratat în detaliu în cartea AGândhârî Version of the Rhino-ceros Sûtra a lui Richard Salo-mon, apãrutã în anul 2000 la Bri-tish Library Kharosthi. Rhinoce-ros Sûtra

a fost identificat ca fi-ind unul dintre cele mai vechi tex-te din literaturã budistã. Poemulse referã la virtuþile solitudinii:„un individ ar trebui sã cãlãto-reascã singur ca un rinocer” sau

LUIZA MITU

„Rinocerii” - simbol al detaºãrii ºi al culpei

„un individ ar trebui sã cãlãto-reascã singur ca un corn de rino-cer”. Refrenul poemului consti-

tuie o controversã pentru specia-liºtii care analizeazã acest text în-trucât înþelesul termenului khag- ga din sanscrita veche este tra-dus prin cuvintele rinocer ºi sa-bie, comentatorii acestui text op-

tând pentru termenul de rinocer .Specialiºtii insistã totuºi cã ter-menul nu se referã la animal, ci lacornul lui, rinocerul indian, spredeosebire de cel african, avândun singur corn. Ca simbol în lite-ratura budistã, rinocerul semnifi-

cã detaºarea unui individ de fa-milie ºi prieteni, acesta putând sã-ºi gãseascã iluminarea doar însingurãtate. Detaºarea nu esteînþeleasã ca retragere din familieºi societate, ci alegerea cu grijã acompaniei în care se aflã un indi-vid, având la bazã criterii moraleºi spirituale foarte solide. Pescurt, în literatura budistã, ima-ginea rinocerului este folositã

pentru a caracteriza o persoanãavansatã spiritual care trãieºte însolitudine.

În opinia noastrã, piesa Rino-cerii este o încercare de demisti-ficare a spaimei ontologice, undezechilibru organic, cum o nu-meºte personajul Bèranger , alunei divinitãþi care alege sã se

desprindã din sine pentru a secunoaºte. Dezechilibrul organicintervine atunci când umanitatease aflã în cãutarea unui sens pier-dut al existenþei, ºi, mai mult, alunei identitãþi primordiale, esen-

þa fiinþei care se aflã dincolo deorice culturã, ideologie, religie. Înabsenþa acestui sens fiinþa uma-nã este pusã sub semnul între-

bãrii.Omul surprins în piesã este

omul cu douã dimensiuni, uni-

corni ºi bicorni, („Unicorni ºi bi-corni, jumãtate-jumãtate, fãrã niciun alt semn distinctiv”, p. 90) ceade-a treia dimensiune, afectivita-tea, lipsindu-i. Aceastã a treiadimensiune nu o resimte decât

personajul Bèranger , singurulcare rezistã rinoceritei. Rinoceri-ta este simbolul culpei adamice.Culpa este un obiect al repulsiei,o fiinþã abjectã pentru moralita-tea noastrã: „Culpabilitatea esteun sentiment primejdios: estesemnul unei lipse de puritate” (p.93), afirmãBèranger . Situat întresentimentul culpei, cu care cele-lalte personaje se identificã ºiefortul de gândire ºi voinþã princare rezistã rinocerizãrii, Bèran-ger se aflã într-o stare permanen-

tã de incertitudine: „Mã apasãsingurãtatea. Ca ºi societatea.”… „Nu mã obiºnuiesc cu mineînsumi. Nu ºtiu dacã eu sunt eu.” (p. 21) Afirmaþia lui Bèranger

pune în evidenþã singurãtatea

Primul impuls, dupã ce amvãzut „Rinocerii” lui Ro- bert Wilson la Teatrul Naþional „Marin Sorescu”, a fostsã urmez îndemnul lui Ionescu,din „Nu”: „Nu fiþi indulgenþi. In-dulgenþa e o laºitate”. Dacã am

simþit un tremur pe parcursul pre-mierei, nu a fost al entuziasmuluisperat, cât mai degrabã vibraþiauºoarã a rezonanþei cu zicala po-

pularã „La pomul lãudat sã nu teduci cu sacul”. Alte douã mon-tãri ale cunoscutului regizor, careau putut fi vãzute la Craiova, „Fe-meia mãrii”, dupã Ibsen, ºi „So-netele” lui Shakespeare, ridicase-rã nivelul expectanþelor, iar me-diatizarea colaborãrii în premierãa lui Wilson cu un teatru româ-nesc crease o plãcutã tensiune.

Nu speram ceva anume de la„evenimentul anului” ºi nu amdescoperit niciun ingredient lip-sã din „reþeta lui Bob”: un marecreator de imagini, un expert în

jocul de-a sunetele ºi de-a tãce-

rea, pe care, practic, l-a inventat,un lector atent, cãutãtor al sem-nificaþiilor esenþiale ale unui text.

Am urmãrit, aºadar, succesiu-nea ºi combinaþiile de imagini ºilumini, precizia echipei de sunet,cu impresionantul ei arsenal teh-nic, pãdurea proiectatã, pisicaîmpãiatã, rama de fereastrã, tele-fonul suspendat, frumuseþeavreunei apariþii care traveseazãscena, am ascultat replicile repe-tate obsesiv, decupate din textsau adãugate, modularea vocilor,rãcnetele rinocerilor ºi liniºteavalurilor, am fost atent la evolu-þia actorilor ºi la reacþia publicu-lui. ªi, ca sã derulez în sens in-vers, am vãzut spectatori care

pãreau a trãi voluptatea exerciþii-

lor de decriptare a unor mesajeascunse, misterioase, dedicateiniþiaþilor, precum ºi strãduinþa lor de a asimila imagini ºi simboluri.Alþii aveau pe chip o stupoare,

CORNEL MIHAI UNGUREANU

R inocerii . un spectacol trist

iar unii nu erau nici mãcar intri-gaþi, doar plictisiþi ºi dornici sã

plece. Am vãzut – cu excepþia luiIlie Gheorghe – actori reduºi laexpresii corporale, ceea ce nu erãu, în sine, numai cã, deperso-nalizaþi, actorii pot fi oricare alþii.Iar dacã montarea este doar oformulã de împletire a unor mij-loace plastice, sonore, de miºca-re scenicã, atunci ºi textul poatefi oricare altul. Nici asta nu e rãu,

în sine, altfel metoda matematicãa lui Wilson nu ar fi funcþionatmagistral în alte cazuri, aº amintiînºiruirea de tablouri vivante din„Sonete”, una minunatã pentru

cã însoþeºte textul, iar sincroni-zarea celor douã tipuri de atinge-re sufleteascã este perfectã. În„Rinocerii”, aceastã înºiruire pareostentativã, iar spectacolul eunul trist, îi lipsesc tocmai com-

ponentele care susþin „absurdul”imaginat de Ionesco: emoþia ºiumorul.

„Am pregãtit ceva special pentru fiecare dintre voi. Legaþi-vã centurile de siguranþã ºi fiþi

gata pentru un drum zdruncinat.Un ultim lucru: e în regulã sã râ-deþi”, spunea Robert Wilson, la

premierã. Dar singura replicã lacare s-a râs cu adevãrat în seara

respectivã a fost „Yesterday Iwent to Auchan”, iar puþinelemomente la care am zâmbit au fostcele muzicale. Esenþializarea tex-tului lui Ionesco era de aºteptat,dar dacã tai tocmai umorul ºi va-lorile umanului – prietenia, dra-gostea –, dacã alegi sã pãstrezidezbaterea preponderent la nive-lul unor chestiuni de logicã ºi re-nunþi, practic, la consistenþa unor

per son aje pre cum Bér eng er,

Jean, Dudard, Daisy, minimali-zând firele care le legau, dacã laºide-o parte referinþele, de dragulunei universalitãþi spaþiale ºi tem-

porale, atunci mesajul capãtã un

sunet strãin, fals, contrafãcut,moralizator, care compromite ºiºansele demersului estetic. Întâl-nirea care pãrea idealã, matema-tica lui Wilson cu matematica luiIonesco, nu se produce. Sigur, întradiþia americanã – „speranþã” ºi„schimbare” sunt promisiunilecare l-au dus pe Obama la CasaAlbã – Robert Wilson a precizat,înainte ca actorii sã intre în sce-nã, cã „spectacolul nu este ter-

minat, încã lucrãm la el”. Dar, deo-camdatã, la clasica întrebare dedupã fiecare premierã: „Simt ne-voia sã revãd acest spectacol?”,rãspunsul este ionescian.

care existã în interiorul unei so-cietãþi, aceastã contradicþie pro-fundã care stã la baza nefericiriiumane. Ionesco acordã termenu-lui de societate douã accepþiuni:separare ºi reculegere, acesta dinurmã fiind înþeles ca meditaþie,contemplare, cugetare. O socie-tate în care contemplarea a fostuitatã devine o societate miraj.Lupta lui Bèranger se dã întreefortul de a rezista identificãrii cu

propria proiecþie, transformareaîn culpã (BÈRANGER: „Mi-eteamã sã nu devin altcineva”, p.71) ºi detaºarea de aceastã cul-

pã, detaºare care îi permite con-templarea lumii ºi înþelegerea ei.

Piesa Rinocerii subliniazã ide-ea cã Divinitatea alege sã coboa-re în lume, în existenþã, prin expe-rienþa rãului. Aceastã experienþãa rãului face trimitere la culpaadamicã; în finalul piesei Bèran-ger ºi Daisy devin arhetipuri alelui Adam ºi Eva. (DAISY: „Sã re-generãm omenirea?”/ BÈRAN-GER: „Da, vom fi Adam ºi Eva.”)Însã Daisy alege sã coboare înculpã pentru a înþelege limbajulcelorlalþi, rinocerizaþi, limbajulumanitãþii care a luat naºtere din

propriul pântec.

8/19/2019 mozaicul 7-8-2014

7/24


Liliana Hinoveanu: Domnule Andrei ªerban, spectacolul cu Rinocerii pus în scenã de Ro-bert Wilson v-a determinat sãveniþi la Craiova pentru a-l vi-

ziona . Car e sunt imp res iil edupã ce aþi vãzut aceastã avan- premierã?

Andrei ªerban: În primul rândtrebuie sã menþionez faptul cã

prezenþa lui Robert Wilson, unuldintre cei mai mari ºi mai cunos-cuþi oameni de teatru din zilelenoastre, la Craiova se datoreazãcolegului meu Mircea Corniºtea-nu. Atunci când eram eu însumidirector al Teatrului Naþional dinBucureºti am încercat sã-l aduc

pe Wilson, am adus un specta-col de-al lui, dar pe el în persoa-nã n-am reuºit. Ei bine, Corniº-teanu a reuºit imposibilul. ªi astaeste remarcabil ºi cred cã teatrulromânesc, toatã cultura româ-neascã trebuie sa-i fie recunos-

cãtoare lui.L.H.: Ce ne puteþi spune despre spectacol?

A.ª.: Când eºti în avanpremie-re schimbi foarte mult de la o zi laalta, nu pot sã-mi dau cu pãre-rea, pentru ca nu este premiera,ºi, dupã cum însuºi Wilson aspus, lucrurile sunt în schimba-re. Sunt anumite momente caremie mi-au adus aminte, într-unmod indirect ºi de Caragiale.Pentru cã Ion Luca Caragiale areun umor extrem de sec, care sevede în Ionescu, cel care a pre-luat mult de la Caragiale. Wilsonhabar nu are de Caragiale, credca nici nu ºtie cine este, dar, in-

Andrei ªerban:“Mircea Corniºteanu a r euºit imposibilul”

tuitiv, prin talentul lui, a simþit ºiuniversalitatea lui Caragiale prinIonescu. ªi asta îmi place cel maimult, pentru cã este un fel de ab-surd abstract, foarte greu de di-

gerat pentru public. Ca sã vedemacest spectacol, cum a spus ºiregizorul, trebuie sã ne punemcenturile de siguranþã, deoarecenu este un spectacol uºor, la care

publicul sã vinã sã se amuze, sãrâdã. Deºi am fost încurajaþi sãrâdem, nu prea am râs, pentru cãuneori este chiar înfricoºãtor, esteun umor negru, un umor violent,un umor care chiar te sperie. Pie-sa în esenþa ei este destul de durãºi violentã, destul de neliniºtitoa-re despre condiþia umanã ºi de-spre faptul cã omul este în faþarinocerizãrii generale a societãþiiîn care trãim. Acum, omul este însituaþia de a-ºi pierde umanita-tea, ceea ce ºi spune în monolo-gul final. Dar spectacolul este pur

Bob Wilson. I-am vãzut cred 50de spectacole ºi sunt foarte obiº-nuit cu stilul lui, însã sunt extremde curios cum va fi dupã premie-rã, când vor veni spectatori obiº-nuiþi. Spectacolul este unul so-fisticat, iar spectatorii, chiar dacãnu sunt obiºnuiþi cu un aseme-nea gen, vor veni din respect. Pescenã vezi fiecare moment, atâtde plastic este coregrafiat. Esteca un fel de picturã, de sculpturãîn miºcare, o explozie de artã con-temporanã, de artã vizualã foarterafinatã, la cel mai înalt nivel. Sãmergi la teatru ºi sã vezi ceva atâtde rafinat ºi de abstract este in-teresant nu numai pentru publi-

cul craiovean, ci ºi pentru cel bucur eºtea n, pent ru cã nu auvãzut niciodatã aºa ceva. Cura-

jul lui Mircea Corniºteanu de a-laduce pe Robert Wilson la Cra-

iova este de admirat.L.H.: Ce puteþi spune despremodalitãþile de expresie ale re- gizorului ºi despre alegerea ac-torilor pentru roluri ?

A.ª.: Nu-i cunosc pe actoriicraioveni foarte bine, îi cunosc

pe câþiva din spectacolele lui Sil-viu Purcãrete... dar îl ºtiu pe Clau-diu Bleonþ pentru cã eu l-am adusla Teatrul Naþional. Este un actor minunat ºi aici face un rol de marefineþe, de mare poezie, mai alescând joacã rolul feminin. Estesuperb, este ceva suprarealist.Actorii au fost deschiºi spre unstil cu care nu s-au mai întâlnit,aceastã extremã în care Wilson îiface sã joace, cu un machiaj acãrui realizare dureazã trei ore, ca

niºte pãpuºi mecanice, ca niºteroboþi mecanici care au, din cândîn când, o energie foarte specia-lã, îºi folosesc vocile, sunt foartespeciali. Acest mod de lucru i-a

pus în faþa unui necunoscut ºicred cã i-a interesat foarte tare...Sunt lucruri inedite, cu care nici-odatã în viaþã nu au avut ocaziasã se întâlneascã. Unde va duceaceastã manierã de punere în sce-nã vom vedea! Dar este sigur ceva nou, ceva proaspãt ºi astaeste de aplaudat.

L.H.: Care momente v-au im- presionat mai mult?

A.ª.: Cel mai mult mi-au plã-cut momentele poetice, momen-

Liliana Hinoveanu: DomnuleTompa Gabor, aþi pus în scenã foarte multe spectacole care v-au adus premii la nivel naþio-nal. Printre teatrele care au be-neficiat de talentul dumneavoas-trã regizoral se numãrã ºi Tea-trul Naþional din Craiova. Acumvã aflaþi aici în dublã calitate,de spectator ºi specialist, vizio-nând avanpremiera spectacolu-lui Rinocerii , în regia lui Robert Wilson. Care sunt primele impre-

sii?Tompa Gabor: În primul rând

vreau sã vã spun cã am venit caadmirator al lui Robert Wilson,cãruia i-am vãzut cel puþin zecespectacole, puse în scenã în di-ferite colþuri ale lumii. El este unartist emblematic al epocii noas-tre. A vedea un spectacol de Ro-

bert Wilson înseamnã a cumpãraun tablou de Dali, de exemplu. Iþi

place sau nu pictura, nu poþi sã-i negi calitatea ºi extraordinaravaloare. Sigur cã nici Dali nu a

pictat numai capodopere. Dacãvorbim despre Wilson, el are olume personalã, el face parte dinacei artiºti de semnãturã, aduce

pe scenã o lume proprie care nuse poate confunda cu nimic alt-

ceva. Am auzit multe voci spu-nând ca Wilson face acelaºi lu-cru. ªi Dali picta acelaºi lucru,Mozart ºi Bethoveen compu-

Tompa Gabor: “Robert Wilson este un artistemblematic al epocii noastre”

neau în stilul lor, poþi sã le recu-noºti muzica dupã câteva secun-de, ºi poþi sã recunoºti un spec-tacol de Wilson dupã lumea per-sonajelor care se repetã de la o

piesã la alta. Lumea lui Wilsonseamãnã cu cea a lui Dali, chiar dacã nu este suprarealism cu ade-vãrat, dar este teatrul unui regi-zor care este autor de scenã, scri-itor de scenã, cum afirma GeorgeBanu.

L.H.: Credeþi cã Robert Wil-

son a reuºit sã gãseascã la Eu- gen Ionescu culorile ºi sunetelenecesare pentru a crea tabloul pe care dumneavoastrã îl evo-caþi?

T.G.: Din punct de vedere alrelaþiei scriitor-regizor, Wilson aoperat în stil impresionist, a scosdin piesã acele impresii pe care avrut sã le evidenþieze, sunete,vorbe repetitive, o baie de cuvintecare devine o simfonie. Este unfel de reducþie, iar cei care suntinteresaþi sã vadã drama Rinoce-rii probabil cã vor fi decepþio-naþi, dar primesc în schimb o lumevizualã foarte puternicã, chiar cuanumite tente de caricaturã într-un fel. ªi pot sau nu sã fie deacord, dar, într-adevãr, spectaco-

lul lasã impresia puternicã a uneilumi personale, pe care în Româ-nia probabil nu a mai vãzut-o ni-meni. Este mare lucru cã Teatrul

Naþional din Craiova a reuºit sã-l aducã pe Robert Wilson la Cra-iova.

L.H.: Cum s-au adaptat acto-rii la stilul wilsonian?

T.G.: Ei l-au urmat frumos, cumare disciplinã, dar, dupã mulþii anicare au trecut de la Hamlet , amadmirat trupa de la Craiova în spec-tacolele puse în scena de SilviuPurcãrete. Spectacolele lui Silviuau amprenta vizualã ºi imagisticãla fel de puternicã, aºa cã echipa

de actori antrenându-se în acelespectacole nu cred cã era un peri-col sã nu treacã acest examen.

L.H.: Care dintre abordãrileregizorale vi s-au pãrut mai ex- presive?

T.G.: Este o poezie scenicã spe-cialã a lui Robert Wilson, care seregãseºte în aceste imagini, poe-zia luminii, a profunzimii spaþiului,ciclorama aceea care este folositã

permanent ºi decupeazã foartefrumos spaþiul, dar existã ºi o pre-cizie a luminii la care Wilson þinefoarte mult, este foarte riguros înacest sens. De asemenea, obser-vãm un fel de decupaj al miºcãriica urmare a faptului cã regizorulare aceastã rãdãcinã în dans, încoregrafie, acesta fiind unul din

punctele forte ale lumii lui.A consemnat Liliana

Hinoveanu

tele lirice. Pe acelea le-am gãsitcele mai bune. ªi momentul în lim-

ba englezã. Pentru a-l face pe ac-tor sã vorbeascã în tonalitãþiaproape muzicale, se potriveºte

foarte bine limba englezã, mai puþin limba românã. Ceea ce vafi un real succes la festivalurileinternaþionale.

8/19/2019 mozaicul 7-8-2014

8/24


îi visase pe cei doi.Într-o noapte viitoare.se împãcase în vis cu iubita amantului ei.amantul ei era un trup imaginat.

pictorii desenau pe oglinzi trupurile lor

goale.spargerea trupurilor întârziase platafusului orar.în acelaºi moment în care cei doiintraserã pe uºã trupurile lor sespãrgeau în oglinzile pictorilor.transformarea se fãcuse într-un spaþiuînchiriat, locuit de un bãrbat care-ºi

pierduse fluturii. de fiecare datã cândîntâlnea o femeiecãuta în pielea ei fluturii pierduþi. dar uneori pielea rãspândea mirosul decarne de femeie trezitã dupã o noapte desex. ºi atunci bãrbatul uita ca atinsese

pielea în care fluturii se nãºteau a douazi.

bãrbatul era frumos acoperit în frigulîmprumutat.

Virghiul ConnLeConnu îºi duse cana cu

apã la gurã ºi bãu. Între gura însetatã ºivasul incomunicabil apãru o luminã. Eraunirea prin iubire a douã forme distincte.

Virghiul ConnLeConnu era locuit deVirghiul LeConnu. Virghiul LeConnu eralocuit de Virghiul Connaissant. VirghiulConnLeConnu fu lovit de o maºinã.Suferi un ºoc. Virghiul Connaissant îl

pãrãsi pe Virghiul LeConnu, VirghiulLeConnu îl pãrãsi pe VirghiulConnLeConnu care conºtientizã cãfusese locuit de toþi Virghiulii care-l

precedaserã. Acum rãmase golul ºi ºoculcreaþiei.

Spune-mi cu cine te împrieteneºtica sã-þi spun cine eºti

La o tejghea Virghiul Connaissant dã peste Virghiul LeConnu. Îl atrãgea cevaîn relaxarea amicului. Se apropie de el ºiîncepurã o discuþie pe tema prieteniei.Virghiul Connaissant: Ne-am mai întâlnitundeva?Virghiul LeConnu: Sunt aicidintotdeauna.

LUIZA MITU

Virghiul Connaissant: Cum aºa, nu te-ammai vãzut pânã azi.Virghiul LeConnu: Asta pentru cã nu ºtiisã priveºti.Virghiul Connaissant [puþin indignat]:

Ascultã, domnule, nu-þi permitobrãznicia...Virghiul LeConnu: Nici eu orbirea.Virghiul Connaissant se aºezã la masã,îºi aprinse o þigarã ºi începu sã seholbeze la Virghiul LeConnu.Virghiul Connaissant: Da, domnule, aidreptate, ai fost aici dintotdeauna. Cumde n-am bãgat de seamã!? Erai atât deevident.Atunci Virghiul Connaissant îl înghiþi cu

pofta unui observator meritoriu peamicul sãu ºi-ºi recunoscu lenea. Nuºtiu de unde-ºi fãcu apariþia VirghiulConnLeConnu.

Mã bãnuieºti de Frica cimitirelorAici se inchideziua morþilor ºi noaptea viilor

Transformã pielea în clopote de 6 bileþele scrise dadaîn limbi strãine De 3 oririnocerii dispãruþi la poarta sãrutuluiMâinile mi se împreunã coloane reci ºi

pomi-femeieTemple-porþi mersul într-un picior zei ºimonºtri urlãmuzicatransformã pielea mea în luminã.Aici nu vom trece negrii din cartier suntfetuºii rãmaºi din naºterile viitoareMã rãtãcesc la acelaºi capãt de liniePablo Picasso ºi oamenii mecanici dinmetrou reflectã mecanismul meu înligheane-marsupiu negresele îºi carãcopiiiReverenþe în supermarket: mi-ar plãceaîntr-o zi sã vorbescluminã ºi tãcere parafrazã din

contemporaniFeþe, gãri, cerºetori care-ºi piaptãnãcopilele blonde, nehotãrârea de a alegetaxiul sau metroulSchimbul euro pentru trecerea dincolo înoraºul vechi aici sunt tinerii tatuaþiurcaþi pe ziduri.

poeme

R omanul lui Florin Lo-greºteanu, pseudoni-mul lui Radu Scorojitu,este o carte mozaic, o construc-þie postmodernã, enigmaticã,fragmentarã, palimpsesticã, inter-textualã, atent construitã, cu parþiromaneºti care se îmbinã într-un

puzzle cu mize destul de mari ºide diverse. De asemenea, roma-nul reprezintã o încercare neomo-genã, cu o structurã eteroclitã,venitã din îmbinarea unor parþice se armonizeazã într-un alt plandecât cel al discursului narativ,de unde ºi caracterul straniu.

Romancierul lasã sã se vadãschelãria, elementele componen-te, acest aspect putând fi consi-derat o altã componentã de tip

postmodern: naratorul lãsã dra- periile trase pentru cititorii avizide dedesubturile romaneºti. Estevizibilã, de exemplu, afinitatea ºiadmiraþia pentru Mircea Eliade,ceea ce predispune la intertextua-litate: „La început nu-ºi recunos-cu gândurile. Erau haotice. Îl cu-

prindeau la mijloc sau îl înghesu-iau în colþurile galeriei subtera-ne. Evitã boxele deschise în carealtãdatã ar fi intrat fãrã sã-ºi facã

probleme. Fetele îl þineau demânã, se lipeau de el, îi aplecaucapul între sânii dezgoliþi, unºicu uleiuri eterice. Ameþit, Neghi-

baur nu li se împotrivea, doar ochii îmbãtrâniþi îi simþea scãldaþide lacrimi de neputinþã. Unde sãse ascundã?...Se cuibãri la piep-

tul primei femei apropiate, îi cu- prinse mijlocul gol, îi pipãi circu-lar, pe urmã braþele coborârã de-a lungul coapselor. Provocatoa-re, femeia desfãcu larg picioareleiar tovarãºele ei chicotirã.”Acestfragment, avându-l în centru pe

profesorul Neghibaur, protago-nistul romanului Puzzle, pare oscenã desprinsã din nuvela La þigãnci, iar Neghibaur un adevã-rat Gavrilescu prins în jocul moi-relor. În altã ordine de idei, roma-nul are mai multe mize, dar nutoate pot fi complet tratate. Esteo îmbinare de satirã socialã, criti-cã a sistemului, sunt prezente ele-mente filosofice, scene de realismmagic, o frescã a contemporanei-tãþii, dar ºi drama personalã a pro-

fesorului ºcolii Metropolitane, plasatã într-o zonã metafizicã,simbolicã, a semnelor ce se cer decriptate, epifaniile, semnele

sacrului sunt permanent insera-te în cotidian, dar sacralitateaconstruitã cu ajutorul heruvimi-lor, prezenþe simbolice, are si ele-mente ironice, instanþele serafi-ce sunt integrate cotidianului,

pastiºate. Avem mai multe tipuride heruvimi, de la heruvimi-timo-

nieri, heruvimi-bugetari, heru-vimi-hotarnici, heruvimi-media.Romanul are pãrþi remarcabile,

în care îºi pune problema educa-þiei ºi a perspectivelor tinerilor, adestinului culturii, a izolãrii ºi so-litudinii intelectualului ancoratîntr-o lume idealã. Se întâlnesc ºielemente psihanalitice ºi dacã totam vorbit de contaminarea elia-descã,însã, aici drama nu rãmânesuspendatã, e conºtientizatã ºiacceptatã cu resemnare: „Neghi-

baur plutea într-un pustiu vâs-cos; subsolul locuinþei era ticsitde gândurile lui refulate, scãpatede sub controlul raþiunii. Îl neli-niºtea cã tot ce-i mai rãmãseseerau aceste fetiºcane dezmãþate,aproapr goale, înverºunate sã nu-

i dea pace. Se lipeau de el, îl mân-gâiau, îi pipãiau neputinþa, strâm- bând din nas, comentând fãrã perdea ºi amuzându-se. Umilit,

Neghibaur înþelese cã era un bãr- bat scãpãtat, un bãtrân bolnav derammolisment, cã un altul era cã-utat sub epiderma lui creponatã,de culoare galben-verzuie.” ZonaMetropolitanã ºi ºcoala Metro-

pol itan ã, sunt un fel de axismundi, zone din care iradiazã ener-gia, conflictul, clocotirea roma-

nescã, embleme ale stabilitãþii, cese vor prãbuºii în numele moder-nitãþii pentru a ascunde sub rui-ne un trecut demn, ºi a aduce la

P uzzle: un construct r omanesc heteroclitsuprafaþã o lume brutalã a con-sumerismului, haoticã ºi dezori-entatã: „Strãinul a avut drepta-te: panouri metalice ascund pri-virilor fundaþia imensã a uneiconstrucþii-gigant. Nimic nuaminteºte de fosta librãrie ºi nicide ciºmeaua smulsã probabil cu

excavatoare ºi cãratã în afaraMetropolei, la groapa de gunoi. Neghibaur îºi simte picioarele degelatinã, incapabil ºã se grã-

beascã în zona ºtrangulatã astrãzii unde foieºte mulþimea demetropolitani. Este împins, în-ghiontit ºi apostrofat de cei carenu vãd cu ochi buni inspiraþiaconstructorului de a bloca o par-te din carosabil, îngreunând ac-cesul din piaþã înspre bulevard.”

Naratorul este conºtient detoate iþele ficþiunii, ca dovadã

practicã pastiºa, umorul, ironia,fragmentarismul asumat, lãsând

plãcerea cititorului avizat de aumple eventuale discontinuitãþinarative ºi de a reface mintalunele legãturi ideatice din puz-

zle-ul romanesc. Cristina Gelep

memorii verziCând gustul de þigarã mentolatãAsmute câinii albi pisica neagrã îºi lingevidul.Când limbile albe ºterg memorii verzi

junii îmi strigã numele,mormintele duhnesc a rachiu,ºacalii sculpteazã lei la sânul oii rãtãcite

De vor parfumul tãmâii

caval del val în patul nupþial memoriile

nu se scriuîn numele tãu

eu stau în negrul pãmântului recitând poeme primitiveatunci îmi zic: Ridicã-te, nanita! Adunã-þioasele ºi memoria verde

ºi mã trezesc în genunchi golind camerade toatelucrurile

venisem sã învãþ cele 44 de lecþii despregravitaþieîn atelierul pictoruluiMelancolia rula pe pereþi, iar obiecteleîºi transferau imaginea în sunetul casei.I se spunea Zakir,cel care obiºnuieºte sã se ascundã în

fântâni.

Zakir primeºte în fiecare zi scrisori pecare nu le deschideaproape Niciodatã, îmi spune cãaºa nu se vor schimba sunetele cosmice.

e l e t r i s t i c ă

8/19/2019 mozaicul 7-8-2014

9/24


Când un autor de nive-lul lui Virgil Nemoianucontinuã sã publice înlimba românã, sã acorde inter-viuri, sã urmãreascã ce se întâm-

plã în literatura, politica, mentali-tãþile etc. tinerei democraþii mem-

bre UE&NATO, e un semn cã lu-crurile încep sã se lege bine caþesãturã din ce în ce mai rezisten-tã a normalitãþii. Ce înseamnã, ca-revasãzicã, normalitate? O circu-laþie a ideilor (critice) cât mai acu-tã, fãrã inhibiþii ºi fãrã prea multeobstacole, în primul rând. O plu-ralitate de puncte de vedere con-sistente ºi care nu simte deloc(dar deloc!) nevoia unanimitãþii,a „aderãrii” la vreun centru (ori-

cum: pasabil, neluat, în timp, înseamã nici mãcar de sine!) decomandã. Un numãr rezonabil – câteva zeci, dacã nu sute – de

publicaþii de cât mai bunã calita-te, care sã permitã aceastã difu-ziune ideaticã, sã întreþinã dez-

baterile, polemicile, controverse-le, sporurile cognitive de oricefel. (Aici, sã recunoaºtem, maisunt multe de fãcut: stãm la felde bine cum stãm cu autostrãzi-le: cele care existã sunt proaste,iar cele bune nu se vãd; în oricecaz, Mozaicul joacã destul de

bine rolul încã-inexistentei auto-strãzi Craiova-Piteºti!). O putere,mai ales, de impunere a ipoteze-lor de lucru, sistemelor de gândi-re noi, de confruntare de pe pozi-

þii de egalitate cu ce se întâmplãîn Europa ºi aiurea. Cu alte cu-vinte, o astfel de stare de lucrurinu þine, nu ar þine seama de ceeace continuã sã-ºi imagineze miciinoºtri „magnaþi” literari, care, ori-cât ºi-ar dori, nu mai au aproapenicio influenþã, ei nefiind, oricum,altceva decât „rãmãºiþe” (vorbaadmirabilului Mario Vargas Llo-sa) ale unui mod de gândire demult apus. ªi mai e încã ceva:normalitate în cultura românã în-seamnã sã nu mai discutãm atâtde mult despre dumneaei, norma-litatea, ci sã ne comportãm ca ºicum am fi acolo deja, confortabilinstalaþi, mai ales cã avem (voilà!)suficiente motive. La treabã (co-mentariu), deci! Teoretizãrile fas-

tidioase pot fi lãsate (cãci, ori-cum, autostrãzi au berechet!) înseama prestigioºilor universitarigermani, francezi, englezi, ameri-cani ºi chinezi.

Am în faþã, de aceastã datã, ocarte mai degajatã a lui Virgil Ne-moianu: Note de lecturã, EdituraScrisul Românesc, Fundaþia – Editura, 2013, 132 p. Ediþia e des-tul de ok, a apãrut în septembrie2013, strânge articolele publica-te în revista omonimã ºi în Con-vorbiri literare, dar are cam mul-te greºeli, unele de-a dreptul su-

pãrãtoare, de corecturã. Aici (ºiîn alte cãrþi precum Tradiþie ºi li-bertate, 2001), Virgil Nemoianuface un fel de operaþie prelimina-rã, de pro-punere a unor teme

care ar merita aprofundate, arun-când un fel de „nade” cititoruluiinteresat, care se poate sau nu

agãþa în cârlig. Rezonez intens cu

aceastã bunã, fecundã „dispari-tate”, cu tendinþa de a împãrtãºidescoperiri, cãrþi, idei, amintiri ºicu situãrile ingenios stratificateale comentariului, pe care numaiochiul versat le poate distinge ºicare se tranformã în plãcere a jo-cului cu literatura, cu multele eitâºniri reuºite. (Cine nu gãseºte ºi plãcere în exerciþiul scrierii de-spre literaturã – ºi nu numai – ,aproape cã în zadar scrie; deexemplu: „Pentru mine unul a pre-dominat plãcerea lecturii”, p. 63)Este vorba aici despre un com-

plex ludic avansat, care nu nu-mai cã nu eliminã „responsabili-tatea”, sã zic aºa, ci îi gãseºte noiîntrebuinþãri, în cadre mai puþinrigide. Implicaþia este aceasta: nu

înseamnã cã, dacã scrii în regimarticlier, fragmentar etc., nu ai o perspectivã cla rã, persona lã,energicã asupra literaturii ca în-treg în continuã devenire. Evi-dent, poþi ºi sã nu o ai. Virgil Ne-moianu o are din plin: el scrie dininteriorul unui model de reflecþiefoarte rodat, global-competitiv. Înaceastã privinþã, ipoteza mea delucru este urmãtoarea: de la un

punct încolo, orice text scris deun critic important devine rele-vant. ªi asta cu atât mai mult cucât ne ciocnim, din ce în ce maides, cu „studii” literare (scrise nunumai la noi) fãrã urmã de sare,ca sã nu mai vorbim de piper, atâtde împleticite în premisele vagi ºiîn lipsa de argumentaþie ºi de stil,încât a parcurge un volum pre-cum Note de lecturã tinde sã setransforme, prin contrast, într-unfestin de receptare. Aºa cã mã veþiînþelege (sper!) de ce voi opta

pentru acestea din urmã: voi ale-ge, cu alte cuvinte, deliciul, iar nu supliciul.

Virgil Nemoianu este un citi-tor impenitent, de elitã: e foarteorganizat, „topic”, strâns, urmã-reºte o temã peste tot. Sunt des-tule embrioane ale unor cãrþi ex-

ponenþiale. (Pe unele, deloc pa-radoxal, Virgil Nemoianu le-a ºiscris!). Indiferent cã este vorbadespre un autor sau o grupare,un tip textual, ba chiar un gen etc.,

proiecþia integratoare este predo-minantã. E o putere de sintezãfoarte precizatã, activã, înhãþã-toare. „În ansamblul ei poeziafrancezã a secolului XVI este se-ninã, armonioasã, virtuoasã, vo-ioasã. Ea exprimã un umanismcare nu se rupe, nici mãcar nu sedepãrteazã, de valorile spiritua-le. Zãboveºti cu plãcere [dinnou!, n. m., IB] în acest universimaginar plin de eleganþã, de

bune maniere, de politeþe spiri-tualã, de jocuri. Este un admira-

bil moment, un parc înmiresmat,în istoria literaturii europene.” (p.50) Plãcerea pe care o pomeneamderivã din surâsul abundenþei

parcurse , din nonemfaza unor formulãri memorabile, care potapãrea oricând, dar mai ales din

priza incredibilã, care se streve-de prin perdeaua calificativelor,asupra Zeitgeist -ului vizat. Nu evorba, aºadar, de o simplã înºi-ruire de epitete ºi de metafore cri-

tice, ci de punerea lor pe tapetnumai dupã ce acea „intuiþie aîntregului” (pe care o aveau învedere marii romantici, aceia cu-noscuþi atât de bine de autor) ºi-a îndeplinit rolul.

Stilul este unul relaxat-agluti-nant, în care anecdota îºi dã mânacu referinþa savantã, iar compac-tarea sinteticã este „justificatã”

prin cutare amãnunt revelator,neexcluzându-se deloc verdictul propriu-zis. Despre Cãrturari,opozanþi ºi documente afirmã, de

pildã, cu deplinã îndreptã þire:„Dupã ce am spus aceste lucrurisã subliniez cu toatã tãria cã vo-lumul lui Gabriel Andreescu esteo realizare de maximã valoare, unlucru vrednic de laudã prin miga-la ºi exactitatea muncii depuse,

prin subtila inteligenþã analiticã, prin onorabila þinutã eticã, princurajul civic al rectitudinii salesau, ºi mai simplu, prin faptul cãare deplinã dreptate în ce spu-ne.” (p. 125) Alte consideraþii cucare nu pot sã nu fiu de acordsunt urmãtoarele: „Dar Simiones-cu în mod deosebit este clar pe

calea postmodernismului, descin-de din Borges, de pildã. Imagisti-ca lui e liberã, neînfrânatã, inter-secþia dintre real, satiric ºi fan-tastic este matricea scrisuluisãu.” (p. 41) Intervin ºi panora-mãri brutale (intuiesc aici o nu-naþã ironic-adaptativã), simplifi-catoare, caracterizãri smucite, dar

pânã ºi acestea intrã în regula jocului. În orice caz, dimensiuni-le reduse ale textelor l-au provo-cat pe autor la câteva tururi deforþã ºi în acest registru herme-neutic minimal: propune „obser-vaþii conversaþionale” (p. 8), dar cu bãtaie lungã, în care sunt cap-taþi ºi destui scriitori români. Dealtfel, conectarea literaturii româ-ne la o Weltliteratur cu geome-

trie fatalmente variabilã (având înminte principiul „maximei diver-sitãþi” al lui Kundera), nu mai

poate fi, astãzi, un „deziderat”, o

„posibilitate” etc., ci un procesfiresc, cumulativ, acumulativ. Înaceste condiþii, comparatismul îºi

poate aroga virtuþi mai puþin mã-reþe, generaliste ºi se poate ori-enta spre teme stringente, con-crete. Ieºirea din provincialismulstãtut, din obsesiile bolnãvicios-narcisiace ºi din langoarea meto-dologicã este posibilã, mai ales,

prin aceºti paºi mãrunþi, dar si-guri, prin identificarea unor cir-cuite ideatice cât mai destinse. Espre ceea ce ne conduce, uºor,cartea lui Virgil Nemoianu, inclu-siv prin pasiunea factologicã, ri-goarea datãrii, energia recuperã-rii genealogiilor simple sau maicomplicate ale celor pe care îicomenteazã. „Filo-cerchismul”(sã-i zic aºa, puþin cam forþat) estenu numai un stil al evocãrii, oconstantã a cercetãrii, ci ºi uninstrument potenþat de cunoaº-tere.

Putem desprinde din prezentacarte ºi alte linii ale unui autopor-tret intelectual în miºcare, redes-coperirea aproape spontanã desine: „Eu însumi fiind mult ºi cu

drag influenþat de acest mare raþi-onalist moderat [Nicolai Hart-mann, n. m., IB] al secolului 20”(p. 15); „precum marele meu das-cãl filosofic Leibniz socot ºi eu cã-mi place tot ce citesc, din toategãseºti ceva de învãþat” (p. 19);„Abordând literatura ºi cultura cumetodele morfologiei culturale(cele mai folositoare ºi eficientedupã opinia mea) nu abandonãmnici contextele socio-culturale, nicianalizele estetice ºi formale, cidimpotrivã, beneficiem de avan-tajele decurgând din fiecare dinele.” (p. 111) Bogãþia ideaticã, ne-secata disponibilitate a (re)desco-

peririi ºi calculata dezinvolturã sedezvoltã, de fapt, pe spiralele adouã pulsiuni esenþiale: empatie

ºi ironie. La Virgil Nemoianu, lã-sând la o parte faptul cã le gãsimîmpreunate în multe (dacã nu întoate, fiind un fel de cod secret,

aflat, adicã, la îndemâna oricui!)întreprinderi critice reuºite, ele tindsã se potenþeze reciproc, ceea cenu e deloc puþin lucru, deoarece aarmoniza astfel de trãsãturi „con-trarii” þine de o disciplinã a spiri-tului care se distileazã în sponta-neitate purã a facultãþii de judeca-tã.

M-a frapat anamnetic ºi urmã-

torul fragment: „Vreau sã spun prin acest exemplu (s-ar mai pu-tea da ºi destule altele) cã anumetrãsãturi definitorii ale literaturiisunt extrem de durabile, ba ele

par chiar înscrise în codul gene-tic însuºi al fiinþei omeneºti. Carear fi acestea? Înainte de toatenarativitate ºi memorie, dar peacelaºi plan putinþa de a echili-

bra armonia proporþiilor întregu-lui cu descentralizarea discursu-lui. Apoi calea de deschidere, deopþiune, spre transcendenþã ºimultiplicitate alternativã. Foarte

bine a formulat aceste lucruri se-mioticianul Umberto Eco, într-oexpresie pe care nu mã satur sã otot citez. Zicea el (prin 1979) cãfoloasele literaturii sunt: «o ne-

încetatã vioiciune, viteza induc-þiei, construirea de ipoteze, postularea unor lumi posibile,subtilitate moralã, proficienþa lin-gvisticã, înþelegerea pãtrunzã-toare ºi conºtientã a valorilor».Evident cã putem sã mai adãu-gãm una-alta la catalogul sãu, de

pildã ceva asemãnãtor cu celezise în propoziþiiile mele de maiînainte, dar pânã una-alta tot ex-celentã ºi utilã rãmâne definiþialui Eco.” (pp. 56-57) Aº puteaadãuga ºi eu câteva caracteris-tici, dar nu vreau sã stric suspan-sul. Tot ce pot sã spun este cã,într-adevãr, aici (ºi în vreo altecâteva, puþine, locuri) UmbertoEco s-a depãºit pe sine.

O conjecturã importantã îºi

face loc, în urma lecturii cãrþii luiVirgil Nemoianu, dar nu numai aacesteia: unde se opresc filoso-fia ºi orice alt domeniu de activi-tate umanã (poate) începe litera-tura: ea are, totdeauna, o dublã,

bizarã origine. Cine poate con-ºtientiza asta înþelege ºi de ce nueste o vocabulã fãrã sens, aºacum cred sau încep sã creadã di-verºi ignari sofisticaþi, autori de„studii” impunãtoare care, sprefericirea lor, vor fi înghiþite demonstrul delicat pe care-l vor eºuat pe plaja resentimentului lor.

Astfel cã a citi, la modul pro-fesionist, înseamnã inclusiv a

putea accepta orice „depãrtare”,orice „ivire” la care ne aºteptamºi mai ales nu ne aºteptam. Uni-

versul literaturii, aflat într-o clarãexpansiune, este alcãtuit nu nu-mai din planetele „noastre”, cãl-duþe, „canonice”, confortabile,aflate (unele, bietele!) în pragulsufocãrii, „graþie” minunatuluiefect de serã al insipiditãþii inter-

pretative, ci ºi din „exoplanete”,acelea care vor aduce marile sur-

prize de mâine. În Note de lectu-rã, Virgil Nemoianu ne sugerea-zã nu numai aducþiuni de relec-turã a ceea ce ºtiam, ci ºi cãi deacces spre provizoriu-incognos-cibilul textual. Dar poate cã bu-curia cea mare (pp. 81-85) rãmâ-ne, totuºi, aceea a redescoperirii

planetei-mamã, a resurselor einebãnuite, acelea care, spre deo-sebire de petrol, nu pot fi atinse

de patima epuizãrii.Aceste Note... sunt precumo oglindã din colþul unui tablouimpunãtor.

ION BUZERA

a (re)porni din cel mai î ndepãrtat punct

8/19/2019 mozaicul 7-8-2014

10/24


MIHAI GHIÞULESCU

Lucian Boia, Primul Rãzboi Mondial. Controverse, parado- xuri, reinterpretãri, Editura Hu-manitas, Bucureºti, 2014, 119 p.

Am scris în ultimii ani demulte ori despre cãrþi-le profesorului Boia.De atât de multe ori, încât am stâr-nit glumiþe de genul: „o sã ajungisã nu mai þii pasul cu apariþiile”sau „ar trebui sã schimbi numelerubricii”; sã pun adicã un derivatal numelui celebrului istoric. Înultima vreme, am fost, de câtevaori, mai contondent. Susþin încontinuare ce am zis, dar îmi pare

rãu cã am fãcut-o. Nu de alta, dar s-a întâmplat sã rigoleze (ºi) per-soane cu care nu am afinitãþi in-telectuale nici mãcar la nivel deAbecedar. Plus cã m-am trezit fo-losit – în cercuri mai mãrginaºe, eadevãrat – într-un argumentumad verecundiam stupid ºi imo-ral. „Dacã (pânã ºi) M.G. zice cã…,e sigur cã…”. Avetisment: M.G.are grijã ca, dupã el, sã nu fie si-gur nimic. În continuare, voi

cui îi e f ricã de Lucian Boia?(re)dezamãgi pe mulþi.

Primul Rãzboi Mondial nu astârnit atâtea discuþii ca De ce e România altfel? ºi Sfârºitul Oc-cidentului , dar parcã sunt mai

urâte. Parcã a crescut nivelul deaberaþii ºi de invective pânã aajuns la tv, în prime time. LuciaBoia are un mare critic, academi-cianul Ioan-Aurel Pop. Nu preasunt eu de acord cu academicia-nul, dar mi-e clar cã Istoria, ade-vãrul ºi miturile (Editura Enci-clopedicã, 2002) e o scriere deº-teaptã ºi serioasã. Cred cã întrecei doi mari e ºi un clenci caredepãºeºte le commun des mor-tels. Deci nu cu IAP am o pro-

blemã, ci cu pletora de nu ºtiucum sã le zic care ºi-au fãcut un„argument ad IAP” în obsesia lor de a arãta cã – le mai simplific ºieu simplificãrile – Boia are cevacu românii ºi cu istoria lor.

Mulþi oameni pe care îi stimez

picaserã, într-o fazã pre-lecturã,cu un lob în mrejele discursuluiacuzator/denigrator. Dupã lectu-rã (care dureazã câteva ore, cunotiþe cu tot) au recunoscut cãdiscursul este un exemplu de bunsimþ. Lucian Boia nu vrea sã ara-te cã lucrurile au stat într-un anu-me fel, ci doar cã nu au stat nea-

pãrat aºa cum ne-am obiºnuit sãcredem. Se fereºte cât poate deistoria contrafactualã. Dupãmine, precauþia e un pic enervan-

tã. Nu cred cã era nevoie sã totrepete cã nu putem ºti cum ar fifost dacã (n-)ar fi fost. Cine a vruta priceput asta de mult, cine nu,n-o s-o priceapã niciodatã. Idei-

le nu sunt greu de rezumat. În primul rând, rãzboiul nu era ine-vitabil; e vorba de „un mecanismcauzal mai complex ºi mai subtil,mai puþin tiranic ºi mai puþin pre-vizibil decât schema explicativãcu care s-au obiºnuit istoricii” (p.28). În al doilea rând, „vinovãþiae atenuatã ºi difuzã” (p. 49). Si-gur cã Germania ºi Austro-Unga-ria, învinse (dar cât pe ce sã fieînvingãtoare, caz în care vina ar fi fost atribuitã ºi explicatã invers)ºi, în consecinþã, acuzate, îºi au

partea lor de vinã, dar nici Rusiaºi Franþa nu trebuie ignorate.

Nu neapãrat în al treilea rând,România. De fapt, în primul rândRomânia, cãci ea roade. „Noro-cul” românilor de la 1918 nu mai

e un secret ºi nici un tabu pentrunimeni. Pur ºi simplu, mersul eve-nimentelor a fãcut ca România sãcâºtige mai mult decât îºi puteacineva imagina cu patru ani – casã nu mai zicem de doi ani sau unan – mai devreme. Cã unirile nus-au fãcut chiar democratic ºi cuentuziasm unanim se vede dinfapte. Murim dacã recunoaºtemasta? Sau devenim mai puþin ro-mâni! Sã fim serioºi! Tot LucianBoia a îndrãznit, într-o carte pre-

cedentã, sã citeascã public date-le demografice, constatând cãRomânia Mare a fost, etniceºte,mai puþin „româneascã” decâtRomânia Micã. Sunt lucruri carenu prea pot fi contestate istoricºi/sau logic. Astrologia rãmâne

însã oricând o variantã. Cea mai„periculoasã” alunecare pe pan-ta istoriei contrafactuale se gã-seºte la finalul capitolului despreRomânia: „În 1914 nu se lua încalcul sfârºitul imperiilor, soco-tindu-se în consecinþã cã Româ-nia trebuie sã plãteascã – printr-un tribut de sânge – teritoriul re-vendicat de Austro-Ungaria. Iro-nia istoriei stã în aceea cã l-ar fidobândit, poate, ºi «gratis»” (p.85). Poate, dar greu de crezut!

Ruxandra Cesereanu, Califor-nia (pe Someº), Ed. Charmides,Bistriþa, 2014

Unul din rizomii carestrãbat cel mai recent

volum de versuri sem-nat de Ruxandra Cesereanu este

proiectul de re-definire a poeziei.Gãsim cel puþin ºase definiþii ale

poeziei: i). „ Poezia e o garã cumultiple sãli de aºteptare”1 (14).Este gara-receptacul în care te

pregãteºti pentru întâlnirea cumultiple trenuri. Sau un purgato-riu în care aºtepþi o infinitate dedestine alternative; ii). „ poezia e subterana ºi ieºirea” (25). Eaeste Untergrund , metaforã pen-tru inconºtient ºi exitus, calea deieºire din închisoare, modul cum

putem transgresa domnia „paz-nicilor” (simbol al supraeului saual „poliþistului din creier”); iii).„Se zvonise cã poezia izbutiseextincþia spaþio-temporalã.”

de la re-definirea poezieila starea de i nvictus

(56) Din nou, autoarea ne trimitela inconºtient (ca „loc” în careieºim de sub incidenþa spaþio-temporalã) ºi mai ales la „atopia”„ieºirii de pe GPS”. Planeta inte-rioarã a poeziei nu este în siste-mul nostru solar, probabil nici îngalaxia noastrã; iv). Poezia întreascezã ºi pericol letal ( Liebes-tod ): „Crezusem odinioarã cãmãnãstirea e un antrenament pentru poezie/ iar poezia o cã-lugãriþã în carne ºi oase./ ” (12);v. Eul liric se întoarce în preisto-rie, ca personajul din filmul luiCoppola, Youth Without Youth,

dar nu pentru a gãsi limba origi-narã, ci pentru a relua confrunta-rea cu poezia, conceputã ca ovocaþie transistoricã, care îºi con-tinuã quest -ul în ciuda transmi-graþiei: „Sunt în Neolitic./ O iaude la capãt cu poezia./ Mã nasca treia sau a patra oarã./ Nu sunt nici soldat, nici preot.// ”(34); vi). Poezia e nu numai theor-ía + scholé ci ºi solitudine + trau-mã. Este criza cât ºi depãºirea cri-zei (axa eu=eu se dobândeºte prinluptã ºi conflict, aºa încât eul este

propria sa dublã negaþie): „ De lamaternitate, am fost adusã într-

o casã închiriatã pe râu./.../ Într-o zi, pãrinþii mei au fugit amân-doi pe Someº,/ ca sã scape de þip ete le fet iþe i nou-nã scu te. / Dupã vreo câteva ceasuri de sin- gurãtate am învãþat ce e poezia./ A fost cea dintâi lecþie.// ” (53)

Sintetizând, avem o poezieatopicã ºi acronicã, ambiguã (for-mã de meditaþie ºi mijloc de „pier-dere”), anomicã, chiar anarhicã(v. anxietatea ºi dezavuarea paz-nicilor ºi abolirea legii [„ Iatã, a sosit ceasul în afara ºi totodatãdeasupra legii”, 59]), via regia

pentru un univers interior, care

transgreseazã istoria sau coman-damentul teritorial.Pentru cã „noi trãim începu-

tul ºi sfârºitul în ordine inver- sã” (7), volumul începe cu un felde apocalipsã post-modernã, încare sunt „deconstruite” (în sen-sul de „destrucþie”) simboluri re-cognoscibile ale Clujului („Pemal, biserica Sfântului Mihail co-

borâse de pe picioroange,/ copiiicu praºtia îi crãpaserã vitraliile./Cafeneaua Insomnia duhnea aurinã ºi a poeþi descompuºi,/ Înclubul Zorki pianele se stricase-rã,/ la barul Rivers dimineaþa li-chidã avea culoarea pereþilor despital,/ pe terasele de la obelis-cul Carolina fusese trasã la sorþi/apocalipsa de început de mileniu./

Însuºi regele Mathias venise sãse scalde în Someº.//”, [8]) ºi seterminã cu un imn al renaºterii, o

pledoarie pentru o „religie a ini-

Dreptatea împãrþitã prin siste-mul tratatelor din 1919-1920 esteºi ea discutabilã. Este, ca întot-deauna, dreptatea învingãtorilor.Principiul naþionalitãþilor, oricumrãu aplicat – ºi voit, ºi nevoit –, afost ignorat în privinþa germani-lor. De aici, calea deschisã sprecel de Al Doilea Rãzboi Mondial.Întrebarea-cliºeu din titlu nu edoar de efect. Chiar mã întreb cuiîi e fricã de Lucian Boia. În primulrând, celor pe care m-am hotãrât

sã îi numesc naþiomani. Ei simtorice întrebare ca pe o loviturã în plex. Dar numai lor? Cu siguran-þã, nu. Tuturor, ºi nouã celor care

palpitãm la „reinterpretãrile” mar-ca Boia. Ele sunt mereu o tulbu-rare a unui confort intelectual (ºiidentitar), în care ne instalãm, maimult sau mai puþin, toþi. Chiar dacã la început ne aruncãm cudeplinã încredere, vedem repedecã gândurile devin tot mai greude controlat. Ideile se leagã ºi sedezleagã tot mai ciudat; certitu-dinile vechi se duc pe apa sâm-

betei, dar în locul lor apar, inevi-tabil, altele noi. Tentaþia relativi-zãrii permanente se luptã cu ne-voia unui punct fix. Raþiunea seluptã cu sine. Un exemplu: deºi

ºtim cã istoria contrafactualã eficþiune – e logic, nu? –, ne vinetare greu uneori sã ne abþinemde la scenarii logice de tip „whatif...”. E greu sã gestionezi o ast-fel de stare. E uºor sã cedezi, sãajungi, mãcar pe moment, sã re-greþi cã n-ai rãmas cuminte la idei-le primite de-a gata. Gândirea eceva periculos. Orice am zice, tu-turor ne este, mãcar un pic, fricãde Lucian Boia.

mii” („Vara s-a fãcut metatimp,/ .../ Inima e singura lege ºi e dic- þionar./ Toate celelalte organeau fost mâncate,/ din inimã senaºte o nouã limbã.// ªi am ur-cat la bucata de carne crudã ainimi,/ apoi am intrat invicþi în Akropolis,/ unde nu mai era di- ferenþã între oameni, animale, zei.// Poezia era singurã//”) (60).

Dacã re-definirea poeziei esterizomului volumului California(pe Someº), expresia sa concre-tã, „fructul” sãu este sentimen-tul de „neînfrângere”, sintetizatde versul „My head is bloody,

but unbowed” din poemul din1875 al lui William Ernest Henley, Invictus. Acest sfidãtor „I dareyou to hit me harder” adresatsorþii, expresia unui amor faticonºtient asumat, singularizeazãvolumul Ruxandrei Cesereanu, caun adevãrat manifest al libertãþiiîntr-o societate care se caracteri-zeazã din pãcate prin isteria ºiuzura lui animal laborans. În-cheiem cu versul poetei clujene:„[N]oi nu vom fi niciodatã ghe-muiþi ori seduºi, ci, mereu altfel,adicã invicþi ...” (43).

1 Toate sublinierile aparþin au-toarei.

L i v i a C o r c o v e a n u

carte cu zimþi

ªTEFAN BOLEA

e c t u r i

8/19/2019 mozaicul 7-8-2014

11/24


mecanism bizar

opulenþa lumilor improvizatenaºte viciilipite de lava siropoasãîn asfaltul derutantredud

Date post:	07-Aug-2018
Category:	Documents
Upload:	vrabia
View:	223 times
Download:	0 times

mozaicul 7-8-2014

Documents