1

MORTARUL

Mortarul este un element fundamental al lucrariilor de zidarie, de a carui compozitie si mod de lucru

depinde in mare parte rezultatul final. Mortarul este un amestec de apa, liant si materiale inerte, utilizat

la punerea in opera a caramizilor si la rostuire. Materialul inert este reprezentat de catre nisip, iar

cimentul si varul constituie liantul. Pentru restaurarea zidurilor antice se foloseste, de obicei, ca liant,

varul, pentru a obtine un mortar similar cu cel preparat in antichitate.

• PRINCIPALELE CARACTERISTICI NECESARE ALE MORTARULUI

Exista un tip adecvat de mortar pentru fiecare gen de lucrare. Proiectantul specifica caracteristicile si

compozitia mortarului, tinand cont de exigentele de rezistenta, aspectul exterior, precum si de

prelucrabilitatea materialului – in scopul usurarii procesului de punere in opera.

Rezistenta si aspectul estetic

Mortarul trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

- Rezistenta suficienta la compresie

- Forta suficienta de a face priza cu caramida

- Durata suficienta de viata

- Rezistenta la patrunderea ploii

- Aspect placut

- Absorbtie a apei similara cu cea a caramizilor

Mortarul cel mai adecvat pentru o pozitionare corecta a caramizilor este cel de tip pastos; daca mortarul

contine prea multa apa sau aditivi plastifianti, el apare umed, impiedicand realizarea unei lucrari curate

si provocand usoare bavuri ale peretelui. Zidarul, impreuna cu directorul de lucrari, evalueaza

consistenta si adecvanta la lucru a mortarului, tinand cont de conditiile de lucru: temperatura,

umiditate, tipul caramizii etc. Odata definita consistenta, ea trebuie mentinuta constanta, deoarece

chiar si o mica variatie a cantitatii de apa introduse poate provoca modificari de culoare; mai mult,

modificarile in cantitatea de ciment, nisip si var nu se pot realiza decat cu acordul directorului de lucrari,

pentru a nu influenta in mod negativ rezistenta si durata mortarului.

2

� Prelucrabilitatea

Mortarul se aplica manual intre doua siruri de caramizi, pe o suprafata relativ redusa; astfel el nu trebuie

sa fie foarte fluid, deoarece ar cadea pe peretlii laterali, dar nici foarte dens, fiindca ar deveni foarte

dificil de intins; zidarii prefera un mortar usor de intins si care nu se solidifica nici prea repede nici prea

lent. Comportamentul mortarului depinde fie de materialele prescrise de catre proiectant, fie de modul

de lucru al zidarilor, precum si de protectia impotriva intemperiilor, atat inainte cat si dupa procedura de

aplicare.

• TIPURI DE CARAMIZI

Consistenta si prelucrabilitatea mortarului sunt definite in functie de tipul de caramida utilizata.

� Caramizi cu absorbtie ridicata

Nefiind umezite excesiv in momentul intinderii mortarului, aceste caramizi (in general cele din pasta

moale sau cele produse de mana) absorb imediat o anumita cantitate de apa, reducand astfel riscul ca

mortarul sa curga de-a lungul fatadei. Daca ele sunt aplicate in stare prea uscata, mai ales in timpul verii,

pot sa absoarba apa foarte rapid; in acest caz, se recomanda reducerea procesului de absorbtie prin

umezirea caramizilor.

� Caramizi cu absorbtie redusa

Aceste caramizi (in general cele extrudate) absorb foarte putina apa din mortarul aplicat. Asadar ele vor

fi umezite intr-o masura limitata, pentru a evita alunecarea lor deasupra mortarului.

� Caramizi cu suprafata rugoasa

Caramizile cu suprafata rugoasa tind, in timpul aplicarii lor, sa retina mortarul mult mai usor decat alte

tipuri cu suprafata neteda. Pentru a reduce acest risc, in faza de pozitionare a caramizii, se va inlatura cu

atentie mortarul in exces, cu ajutorul mistriei.

• MORTAR CU VAR NESTINS

Mortarul cu var stins, sau mortarul comun, poate face priza doar in prezenta aerului; in prezent, acest

tip mortar se foloseste aproape exclusiv la tencuieli si lucrari de restaurare. Solidificarea intervine

datorita anhidridei carbonice prezenta in aer si are loc din exterior catre interior, proces ce ar putea fi

3

mai lent in cazul zidurilor cu grosime mare. Rezistenta mecanica redusa a acestui tip de mortar,

sensibilitatea lui ridicata la inghet, solidificarea lenta si toleranta infima la agenti chimici agresivi (saruri

si compusi organici) fac ca, in zilele noastre, sa se prefere un tipul de mortar descris mai jos:

• MORTAR CU VAR DESHIDRATAT

Utilizarea ca material de legatura a varului deshidratat sau a cimentului, confera acestui tip de mortar

posibilitatea de a se solidifica chiar si daca este introdus in apa. Mortarul cu car deshidratat are foarte

mare putere adeziva la suport, plasticitate si coeziune, ceea ce il face compatibil cu lucrarile in material

ceramic. Odata solidificat, mortarul capata o structura usor poroasa permeabila la aer, ce reduce insa

rezistenta la inghet si impermeabilitatea la apa; mortarul in discutie este asadar recomandat in cazul

unor cladiri putin solicitate climatic. Rezistenta mecanica este totusi suficienta pentru lucrarile de

placare si cu mult superioare celei a mortarului cu var nestins.

• MORTAR DE CIMENT

Caracteristica fundamentala a acestuia este aceea de a dobandi, in timp relativ scurt, valori superioare

de rezistenta mecanica, de impermeabilitate si durata de viata. Intervalul in care acest tip de mortar

face priza este foarte redus , ceea ce se opune oarecum ritmului lent de punere in opera caracteristic

lucrarilor in caramida aparenta. Un mortar cu o priza mai lenta permite, printr-o serie de miscari ale

mistriei, remedierea unor mici erori de aliniere, de pozitionare sau de rostuire.

Cimentul de obicei utilizat este cel tip 325. Cu cat este mai mare cantitatea de ciment prezenta in

mortar, cu atat mai mare va fi riscul de aparitie a fisurilor; e nevoie deci de mare atentie in utilizarea

acestui mortar, evitand evaporarile rapide si umezind in permanenta partile aflate in executie.

Atunci cand, datorita unor exigente de rezistenta si impermeabilitate, e absolut necesara folosirea

mortarului de ciment, echipei de lucru i se va face un instructaj special cu privire la rigorile acestui

material, prevederile instructajului urmand a fi respectate intrutotul.

De asemenea, mortarul in discutie prezinta si un risc substantial de formare a eflorescentelor.

• MORTAR MIXT

Mortarul mixt este prepartat cu doua sau mai multe tipuri de liant, pentru a se pune in comun

proprietatile tuturor elementelor si a se obtine un compus optim pentru lucrarea in cauza. Mortarul

mixt este preferta in cadrul lucrarilor in caramida aparenta; cele mai frecvent intalnite sunt:

� Mortar de var dehidratat si ciment

Acesta imbunatateste rezistenta mortarului cu var deshidratat.

� Mortar de ciment cu var

Varul nestins adaugat la ciment in cantitati mici (mai putin de 20% din greutatea cimentului), contribuie

la ameliorarea prelucrabilitatii mortarului si reduce riscul aparitiei fisurilor.

� Mortar de var nestins, var deshidrarat si ciment

Prin acest amestec, se amelioreaza plasticitatea mortarului, aderenta la caramida, rezistenta mecanica si

impermeabilitatea la apa.

In concluzie, reiese cum compozitia mortarului poate varia in functie de exigentele operei ce se vrea

realizata sau de diversele conditii de lucru. Precizam ca dozarea componentelor, pentru a obtine un

amestec plastic si adecvat lucrului, se leaga de granulatia materialului inert: cu cat e mai mare granulatia

nisipului, cu atat mai mica va fi cantitatea de liant necesara.

• AMESTECURI GATA DE FOLOSIT SI MORTAR PRECONFECTIONAT

Aceste produse ridica usor costul lucrarii, dar au avantajul unei garantii majore a calitatii (culoare,

granulatie etc). Avantajul produselor este si unul de ordin organizatoric, in sensul anularii necesitatii de

mai prepara mortarul pe un santier limitat ca spatiu. Deoarece aceste amestecuri pot contine aditivi

4

chimicii, proiectantul sau directorul de lucrari va citi cu atentie compozitia lor si va evalua atent

utilizarea acestora in relatie cu caracteristicile lucrarii

� Amestecuri gata de folosit

Componentele, dozate corect, se gasesc in comert sub forma de amestecuri uscate; acestea pot fi livrate

pe santier in saci de hartie impermeabila. Ele pot contine plastifianti sau/si pigmenti. In faza de

adaugare a apei peste amestecul uscat, se vor urma strict indicatiile producatorului. Ca si componentele

neamestecate, si amestecurile se vor proteja de contactul daunator cu alte materiale, de muradrie si de

vehiculele de pe santier, de diferentele de temperatura si de intemperii.

� Mortar preconfectionat

Acesta este livrat pe santier in stare umeda, de obicei in recipiente inchise, de dimensiuni pana intr-un

metru cub. Mortarul poate fi utilizat fara alte adaosuri si, daca deja contine aditivii adecvati pentru

amanarea prizei, nu va fi nevoie sa se amestece in el timp de 36 de ore. Utlizarea mortarului

preconfectionat presupune si o atentie deosebita acordata urmatoarelor aspecte:

- Acoperirea recipientelor pentru a reduce la minim efectul agentilor atmosferici.

- Curatarea recipientelor inainte de a-i umple cu mortar proaspat.

- Evitarea dizolvarii mortarului prin adaugarea de apa, odata ce acesta a inceput sa se

solidifice.

• MORTARUL COLORAT

Mortarul colorat se obtine prin adaugarea de oxizi, in cantitati pana la 5% din greutatea liantului. Pentru

a alege culoarea exacta, se vor realiza esantioane de proba cu mortar de diferite coloraturi. In timpul

executiei acestor esantioane trebuie, inainte de toate, se vor dispune corect caramizile si, odata

indeplinit acest pas, se vor executa si finisa rosturile; controlarea culorii se va face doar dupa ce

mortarul din rosturi s-a uscat complet. Productia repetata pe santier a mortarului de culoare constanta

poate fi dificila; orice variatie in amestec, fie ca deriva dintr-o greseala de masurare a cantitatii

pigmentului, nisipului, varului sau cimentului, fie din modificare tipului de material introdus in amestec,

pot cauza schimbari semnificative a culorii mortarului si a intregii lucrarii. In cazul in care mortarul e

preparat pe santier, responsabilitatea revine zidarului (de preferabil va fi unul singur insarcinat cu

amestecul, si mereu aceeasi persoana). De asemenea, e necesar ca metodele de realizare a rosturilor sa

fie mereu aceleasi. Mortarul gata de folosit permit o mai mare constanta a culorii. Daca e prevazuta

utilizarea de mortar de culori diverse, se recomanda realizarea tuturor rosturilor cu acelasi mortar; apoi,

pentru zonele unde e prevazuta alte culoare, se vor razui rosturile pana la 10-15mm adancime si se vor

finisa cu culoarea ceruta. Utilizare simultana de doua tipuri diferite de mortar este o sarcina complexa si

necesita doua mistrii distincte.

• MATERIALE

Proiectantul si directorul de lucrari sunt responsabili de selectarea tipului si calitatii componentelor

pentru mortar, iar echipei de lucru ii revine aprovizionarea cu acele materiale, inmagazinarea lor si

amestecarea atenta si riguroasa a componentelor.

� Varul si cimentul

Cele mai utilizate liante sunt cimentul, varul deshidratat si var stins. Varul, adaugat in amestec sub forma

de lapte de var, ajuta la intarzierea uscarii mortarului in timpul utilizarii acestuia; mai mult, el

imbunatateste coeziunea, aderentza si reduce riscul de scurgere a mortarului de-a lungul fatadei.

Laptele de var e o componenta fundamentala a mortarului cu var nestins si se obtine prin stingerea

varului cu apa.

Cimentul este un material ce contribuie substantial la obtinerea unui mortar cu o majora rezistenta la

compresiune; cimentul recomandat in cazul lucrarilor cu caramida aparenta este cimentul normal

5

Portland, care: reduce riscul formarii eflorescentelor si anuleaza necesitatea utilizarii unor alte tipuri de

ciment, cum ar fi cel puzzolanic – cu o cantitate apreciabila de sulfat de sodiu. Prin urmare pe santier se

vor avea in vedere urmatoarele aspecte:

- Se vor folosi doar liantele indicate de catre proiectant, in rapoartele cantitative prescrise si

mereu de la aceeasi firma producatoare; materialele de provenienta diferita pot genera

coloraturi variate ale mortarului, ceea ce va afecta aspectul intregii lucrari.

- Sacii cu liant nu se vor depozita direct pe sol si vor fi feriti in permanenta de ploaie.

- Nu se utilizeaza materiale ca au fost expuse la ploaie, deaorece s-ar obtine astfel un mortar

mai slab si de durata redusa.

� Nisipul

Nisipul este produsul dezagregarii pietrelor mai mari, proces datorat fenomenelor naturale sau unor

lucrari speciale. Mortarul trebuie sa contina nisip de granulatie corecta, cu granule fine, medii si mari.

Utilizarea nisipului adecvat ajuta la retinerea apei pentru suficient timp, ceea ce ii permite mortarului sa

dezvolte maxima rezistenta, durata si aderenta. Nisipul din comert, in functie de granulatie, este

clasificat astfel:

- Nisip grosier: granule pana la 7 mm

- Nisip mediu: granule pana la 5 mm

- Nisip fin: granule pana la 3 mm

Pentru lucrarile cu caramida aparenta, nisipul grosier nu este indicat. Cel mediu genereaza un aspect

usor rustic si deci este recomandat doar pentru caramizile din pasta moale. In mod normal, se foloseste

nisipul fin, mai ales pentru caramizile extrudate ale caror muchii sunt taiate precis.

Un nisip bun trebuie sa fie silicos si cu o granulatie corecta; nisipul reprezinta de obicei 60-70% din masa

mortarului si are functia de a mari volumul amestecului si de a facilita trecerea anhidridei carbonice in

faza de priza si solifificare. Nisipul cu particule de aceeasi dimensiune contin mari cantitati de aer si

necesita mai mult liant care sa umple interstitiile si sa formeze astfel un mortar acceptabil; acesta va fi

totusi mai slab, incapabil sa retina particulele mai fine, va avea tendinta sa se retraga cauzand, formarea

de crapaturi ce favorizeaza patrunderea apei de ploaie.

Nisipul nu trebuie sa contina cantitati excesive de particule foarte fine, mai mici de 3 microni, ce nu e

indicat se reprezinte mai mult de 4% din masa totala. Nisipul de mare contine saruri ce influenteaza

negativ calitataea mortarului, chiar daca este spalat inainte; de aceea, se recomanda evitarea lui in toate

situatiile!

Pentru a obtine un rezultata estetic, aprovizionarea cu nisip pentru intreaga lucrare si de la aacelasi

furnizor, ceea ce ajuta la evitarea modificarilor de culoare ce pot surveni ulterior prin folosirea de nisip

diferit.

Nisipul se depoziteaza intr-un loc ferit de ploaie, de vehicule si NU in contact cu alte materiale de

constructie; nisipul murdar formeaza un mortar mai putin rezistent si cu o culoare alterata.

� Apa

Apa, utilizata pentru a amesteca liantul cu materialul inert, nu trebuie sa contina nici impuritati, nici

saruri ce ar putea compromite rezistenta sau aspectul estetic al mortarului. Regula spune ca apa ar

trebui sa fie intr-atat de curata incat sa poate fi bauta. In cazul in care santierul nu este legat la

conducta, apa va fi transportata in recipiente curate, fara reziduuri. In cazul in care apa din conducta

este de tip dur, adica bogata in carbonat de calciu si magneziu, se va tine cont ca acest factor poate

constitui un risc de formare a eflorescentelor.

• UTILIZAREA ADITIVILOR CHIMICI SI NATURALI

Aditivii, chimici sau naturali, pot fi utilizati din diferite motive de ordin executiv (plastifianti si antigel) sau

de ordin estetic (pigmenti colorati). Utilizarea lor este in general nerecomandata datorita riscului de

6

formare a eflorescentelor; in particular, se vor evita aditivii ce intarzie priza, pe cand aditivii antigel sunt

realmente inutili, deoarece masa mortarului e cu mult mai mica decat cea a caramizilor. Aditivii

hidrofobi, adaugati in amestec pentru a ameliora rezistenta la patrunderea apei de ploaie in rosturi,

necesita o evaluare atenta si o sfatuire cu proiectantul inainte de utilizarea lor propriu-zisa. Trebuie sa se

acorde o atentie speciala chiar si utilizarii aditivilor naturali ce dau culoare mortarului fiindca, si in acest

caz, ar putea aparea efecte secundare nedorite. E eroare de evitat, de exemplu, o reprezinta utilizarea

(ca material inert) pulberii de marmura triturata adaugata impreuna cu nisipul, cu scopul de a obtine un

mortar alb, actiune ce poate duce la formarea de eflorescente foarte vizibile si greu de indepartat

(datorate prezentei masive de carbonat de calciu in pulberea de marmura).

� Plastifiantii

Cimentul, nisipul si apa adesea formeaza un mortar aspru si dificil de folosit; adaugand lapte de var sau

alti plastifianti specifici in compozitie, acestia inglobeaza particulele de aer si faciliteaza utilizarea

amestecului. Plastifiantii pot fi folositi doar cu acordul proiectantului sau al directorului de lucrari si se va

selecta exclusiv plastifiantul adecvat lucrarilor in caramida aparenta.

� Incompatibilitatea intre liant si celelalte materiale

Persoanele care lucreaza cu mortarul si componentele sale ar trebui sa cunoasca faptul ca liantul este un

material ce poate sa compromita alte elemente, mai ales din cele metalice. Varul nestins si mortarul

derivat din el pot dauna tuturor celorlalte materiale care reactioneaza cu hidroxidul de calciu, cum ar fi

tuburile de plumb si otel zincat. Elementele metalice trebuie deci protejate de contactul cu aceste

materiale.

• ASPECTUL MORTARULUI

Varul utilizat in mortar tinde sa formeze o suprafata mai compacta in cazul in care nu sunt adaugati

plastifianti. Nisipul cu granulatie fina confera o suprafata mai netada si mai compacta decat cea

conferita de un material mai grosier.din punct de vedere estetic, selectarea nisipului trebuie sa tina cont

de tipul de caramida folosita. Caramizile din pasta moale, avand un finisaj mai neregulat al muchiilor si al

fetelor, nu necesita o granulatie specifica a nisipului. In schimb, caramizile extrudate, cu muchii regulate,

presupun utilizarea unui nisip fin deoarece, un nisip grosier ar duce la formarea unor rosturi rustice ce

contrasteaza cu regularitatea geometrica a caramizilor. Elementul cel mai important este ca aspectul

mortarului sa fie constant in toate zonele lucrarii, de aceea este esential sa se utilizeze mereu acelasi tip

de nisip si de liant, precum si aceeasi dozare a componentelor din amestec.

7

• RECOMANDARI CU CARACTER GENERAL

Pentru a obtine un rezultat bun, nu e suficienta o tehnica adecvata in manuirea mistriei. Astfel,

caramizile vor fi in permanenta protejate de umezeala; daca acele caramizi cu un factor de absorbtie

mediu sau scazut se umezesc puternic, mortarul va face mai dificil priza si se va prelinge de-a lungul

fatadei. De asemenea, se vor indeparta orice pete de mortar de pe suprafata zidului; totusi, pe cat

posibil, se va incerca evitarea murdaririi acestuia chiar din timpul punerii in opera.

• DOZAREA SI AMESTECAREA

Regularitatea dozajului compenentelor reprezinta un element fundamental si are consecinte asupra

rezistentei mecanice si la intemperii, precum si asupra aspectului estetic al lucrarii (deoarece variatiile in

dozaj pot induce modificari de culoare). O masurare atenta a cantitatilor inainte de introducerea

componenetelor in amestec este o etapa esentiala in obtinerea unui rezultat optim din punct de vedere

al rezistentei, duratei si al conistentei culorii. Masurarea greutatii este tehnica cea mai precisa, dar e

foarte rar folosita (cu exceptia lucrarilor de amploare) din ratiuni economice. Masurarea volumului, daca

se realizeaza atent, este suficient de precisa in majoritatea cazurilor. Utilizarea unei cazmale pentru a

proporziona materialele este nerecomandata fiindca o cazma plina cu nisip umed are un volum mai

mare decat o cazma plina de nisip uscat.

Mortarul preparat in acest mod contine adesea prea putin ciment, ceea ce va dauna lucrarii; un amestec

mai bun se poate obtine astfel: un recipient se aseaza pe o suprafata neteda si curata; alternativ, se

poate utiliza un bidon mic sau o galeata, recipientele avand mereu dimensiuni egale, atat pentru

materialele inerte, cat si pentru lianti. Daca se foloseste var nestins, atunci se va adauga apa peste

acesta, amestecand foarte bine si adaugand apoi cantitatea prevazuta de nisip si amestecand din nou;

amestecul rezultat se lasa in repaos timp de cateva ore. Daca, in schimb, se foloseste var dehidratat,

atunci liantul se amesteca direct cu cantitatea stabilita de nisip, pana se obtine o compozitie omogena;

apoi se adauga treptat apa necesara pentru a obtine gradul de plasticitate dorit.

� Amestecarea realizata manual

Acest procedeu este destul de rar intalnit in zilele noastre deoarece, chiar si in cazul unei lucrari limitate

ca amploare, sunt disponibile betoniere mici cu motor electric. Totusi, amestecarea manuala poate fi

necesara in cazul unor renovari restranse (ex. un singur apartament, un perete etc); amestecul se va

realiza plasand o bucata de lemn sau o panza groasa sub recipientul in care se lucreaza, pentru a evita

murdarirea pardoselilor sau asfaltului. Componentele, dozate corect, se varsa una peste cealalta, iar

8

apoi se amesteca totul cu cazmaua, formandu-se un crater in mijlocul gramezii reiesite; in acest crater se

adauga apa, putin cate putin, incorporand-o in amestec pana cand consistenta mortarului devine

satisfacatoare.

� Amestecarea realizata de betoniera

Inainte de toate, se curata bine betoniera, mai ales daca inainte s-au utilizat si pigmenti. E important sa

se foloseasca o cantitate corecta de apa, fiindca excesul ar putea forma un mortar slab in consistenta si

de o culoare mai deschisa. Exista varii metode de preparare a mortarului, dar ele difera foarte putin.

Este totusi total nerecomandat sa se amestece cimentul, varul si nisipul in betoniera inainte de a adauga

apa, intrucat s-a demonstrat ca mare parte a cimentului ramane lipita de pereti, iar mortarul nu va fi

destul de consistent.

Prezentam asadar doua metode de lucru; prima metoda este bazata pe recomandarile Codului de

Practica englez pentru lucrarile de zidarie:

- Utilizati ¾ din apa necesara si din cantitatea de nisip; amestecati si adugati treptat cimentul.

- La final, adaugati si restul de nisip si apa; daca cimentul NU este adaugat treptat si cu

atentie, atunci se formeaza cocoloase ce impiedica omogenizarea amestecului cauzand, pe

termen lung, formarea de pete pe suprafata zidului.

Pentru a evita fenomenul de mai sus, prezentam a doua metoda:

- Utilizati ¾ din apa necesara si adaugati treptat si atent cimentul, astfel incat sa obtineti un

amestec fara cocoloase.

- Adaugati celelalte componente si restul de apa.

� Utilizarea amestecurilor gata de folosit

In acest caz, e bine sa se respecte instructiunile producatorului si, mai ales, sa se acorde atentie

cantitatii de apa ce trebuie adaugata – dozarea este specificata in instructiuni

• PUNEREA IN OPERA

Mortarul nu e doar un amestec cu scopul de a lipi caramizile; acesta este un element indispensabil

pentru construirea unui zid solid, durabil si cu aspect placut. Mortarul reprezinta circa 1/5 din suprafata

9

si astfel, omogenitatea si calitatea estetica a lucrarii depinde de finisarea acestuia. E important ca tot

membrii echipei de lucru sa foloseasca aceleasi tehnici, altminteri rezultatul ar fi unul eterogen.

Zidul va fi protejat pana cand mortarul a facut priza, deoarece ploaia poate spala particulele mai mici de

ciment, nisip si pigmenti, murdarind astfel permanent zidul. In caz de inghet, zidul se va proteja in timpul

noptii cu ajutorul unui covor izolant si o prelata impermeabila. Inghetul compromite ireversibil mortarul

ca inca nu a facut priza la caramida. Cum s-a mentionat deja, nu se recomanda adaugarea de aditivi

antigel: desi ei sunt utili in cazul betonului armat, folosirea lor nu se recomanda in situatia de fata

deoarece, volumul crescut al caramizilor, in raport cu stratul subtire de mortar – in timpul punerii in

opera – fac ca temperatura mortarului (crescuta artificial cu ajutorul antigelului) sa scada, anuland

efectul. Amestecurile antigel pot provoca eflorescente notabile ce dauneaza aspectului estetic al lucrarii.

Nu se recomanda de asemenea sa se lucreze in caz de temperaturi mai mici de 5 grade C, precum nici

daca temperatura prezenta de 3 grade C se afla in scadere (de exemplu, in timpul dupa-amiezei), in timp

ce se poate lucra daca temperatura prezenta este de 1 grad C si se anticipeaza cresteri (cum ar fi in

timpul diminetii).

10

11

12

SFATURI

� Protejati materialele de intemperii si nu le plasati direct pe sol!

� Utilizati doar materialele indicate in proiect.

� Curatati betoniera inainte de a amesteca mortarul nou.

� Umeziti peretele si lasati sa absoarba apa inainte de a incepe lucrul.

� Nu amestecati mortarul prea lent sau prea rapid.

� Utilizati nisip cu granulatie fina.

� Nu modificati compozitia mortarului in timpul lucrarilor.

� Dozati materialele utilizand recipiente de capacitate medie, fie pentru nisip, fie pentru

liante.

ERORI

� Utilizarea unui mortar prea lichid ce ar putea curge de-a lungul zidului, murdarindu-l.

� Amestecarea unei cantitati excesive de mortar ce nu poate fi utilizata pe o durata

inferioara celei de realizare a prizei

� Schimbarea tipului de nisip si liant in timpul lucrarilor, ceea ce poate induce modificari de

culoare a rosturilor.

� Utilizarea de aditivi chimici ce pot provoca eflorescente.

� Adaugarea de apa in mortar, cand acesta a inceput deja sa se solidifice in interiorul

betonierei.

� Utilizarea exclusiva a cazmalei pentru a doza “la ochi” componentele.

Toate drepturile rezervate. Este interzisa publicarea sau reproducerea sub orice forma (electronica, mecanica, fotocopiere), precum si transmiterea

oricaror parti din acest text fara acordul autorului.