MEMORIU EXPLICATIV

Farmacologia este stiinta care se ocupa cu studiul medicamentelor sub toate

aspectele si anume : origine, compozitie, proprietati fizico-chimice, actiuni, absorbtie,

distribuire, metabolizare, eliminare, utilizari terapeutice si mod de administrare, totodata

ocupa o pozitie particulara In ansamblul stiintelor medicale..

Este, pe de-o parte, o disciplina teoretica fundamentala, experimentala, strans

legata de celelalte stiinte fiziologice (fiziologie, fiziopatologie, biochimie, biofizica), iar,

pe de alta parte, are conexiuni extrem de puternice cu clinica.

In zilele noastre, medicamentele fiind utile In orice moment au Inceput sa faca

parte din viata noastra. Notiunea de medicament cuprinde In sens larg toate substantele

care pot influenta materia vie.

Din punct de vedere terapeutic, conform definitiei Organizatiei Mondiale a

Sanatatii (O.M.S.) prin medicament se Intelege orice produs care este utilizat pentru a

ameliora, a trata, a vindeca sau a preveni bolile si simptomele lor. Se considera

medicament si orice produs care administrat pe cale externa sau interna, foloseste pentru

diagnosticarea unei boli si este capabil sa suspende durerea la nasteri sau In interventii

chirurgicale.

Numarul mare de medicamente aparute recent, In cele mai multe cazuri foarte

active, dar posedand si multe efecte secundare, cantitatea crescuta de medicamente

consumate de populatie, a facut ca arsenalul terapeutic medicamentos sa fie tot mai

eficient, dar, In acelasi timp, si mai greu de manuit. In aceste conditii se impune

cunoasterea efectelor medicamentelor, a mecanismelor lor de actiune, a efectelor

secundare, precizarea posologiei In functie de diverse conditii fiziologice si patologice.

1

Lucrarea de fata cuprinde cunostinte despre o categorie importanta de

medicamente si anume analgezicele. Fiind alcatuita din doua capitole, lucrarea

urmareste sa ofere principiile generale privind actiunea medicamentelor, precum si

particularitatile diferitelor grupe de substante medicamentoase.

Primul capitol al lucrarii contine o introducere in medicatia analgezica,

respectiv clasificarea analgezicelor.

In urmatorul capitol am introdus un subcapitol de baze fiziopatologice, apoi cunostinte de

farmacodinamie, farmacotoxicologie, farmacoterapie, clasificari si notiuni despre

principalii reprezentanti ai analgezicelor narcotice.

2

Capitolul 1

ANALGEZICE

1.1 .GENERALITATI, CLASIFICARE

Medicatia Sistemului Nervos Central cuprinde doua categorii de substante si anume:

A: Substante deprimante sau inhibitoare ale S.N.C.

B: Substante excitante sau stimulatoare ale S.N.C.

Analgezicele fac parte din categoria de substante deprimante ale S.N.C. si sunt substante

capabile sa determine eliminarea, suprimarea durerii prin inhibarea S.N.C. la nivelul centrilor de

intregare a durerii, a cailor pe care se transmit impulsurile dureroase.

Durerea reprezinta un simptom neplacut care Insoteste multe dintre modificarile

patologice, fie la nivelul Intregului organism, fie limitat la un anumit organ sau regiune

anatomica. Ea apare sub forma unei senzatii eu caracter de suferinta, provocata de catre stimuli

nocivi, semnalizand o leziune potentiala sau deja existenta. De cele mai multe ori durerea este

semnalul de alarma care determina pacientul sa solicite ajutor medical.

Intensitatea senzatiei dureroase difera In functie de intensitatea sistemului declansator, de locul

si momentul aparitiei, de perceperea individuala,

Din punct de vedere a modului de instalare si al evolutiei, durerea poate fi clasificata In

acuta si cronica.

Durerea acuta este cea care are o finalitate protectoare, comandand reactii de evitare a

agresiunii cauzale sau impunand imobilizarea regiunii afectate pentru a favoriza vindecarea si

recuperarea. Acest tip de durere se Incadreaza Intr-o In reactie generala de aparare,manifestata

prin tahicardie, cresteri tensionale, midriaza, transpiratie palmara, accelerarea miscarilor

respiratorii. Simptomul psihic de Insotire este anxietatea. Durerea acuta netratata poate

determina tulburari somatice si psihice grave, complicatii diverse sau poate evolua spre

cronicizare.

Durerea cronica nu are caracter de aparare si nu aduce alte servicii biologice. Este

Insotita adesea de un comportament depresiv, asociat cu fenomene de ipohondrie, tulburari de

somn, reducerea activitatii, atitudine de invaliditate cronica, administrarea de asocieri

medicamentoase antialgice multiple si In doze foarte mari,

3

In ceea ce priveste tratamentul durerii nu trebuie evitat rolul sau de semnal de alarma, orice

durere nou aparata trebuie investigata din punct de vedere al cauzelor, sediului, mecanismelor

de producere. Tratamentul afectiunii cauzale nu se reduce la tratamentul durerii, terapia

exclusiva a durerii, ignorand cauza, poate duce la agravarea bolii de baza.

In functie de proprietatile lor farmacodinamice, analgezicele se impart in doua grupe mari:

analgezice narcotice sau opioide si analgezice nenarcotice sau antipiretice.

4

CAPITOLUL 2

ANALGEZICE NARCOTICE SAU OPIOIDE

Aceste medicamente diminua sau suprima perceperea durerii si sunt caracterizate prin

actiune analgezica intensa Insotita de multe ori de efecte euforizante

2.1. BAZE FIZIOPATOLOGICE

In transmiterea si perceperea impulselor aferente nociceptive intervin modulatori si

receptori specifici:

A. Modulatorii sunt agonisti naturali ai receptorilor opiati si sunt numiti opioide

endogene sau neuropeptite opioide, Sunt cunoscute doua categorii de astfel de opioide,

endorfine si encefaline.

Endorfinele sunt peptide cu 31 aminoacizi care provin din beta-lipotropina, proteina,

hipofizara cu 91 aminoacizi. Aceasta se scindeaza In doi derivati hormonul stimulator al

melanocitelor cu aminoacizii 1-58 si beta endorfina, cu aminoacizii 61-91. Beta endorfina este

precursor de neuropeptite si are actiune analgezica de 40 de ori mai intensa decat morfina,

actiune blocata de naloxon. Este neuroleptic si psihostimulator. Alte doua opioide, gama-

endorfina si alfa-endorfina provin din beta si contin respectiv aminoacizii 61-77 si 61-76.

Gama-endorfina are actiune neuroleptica si stimuleaza comportament violent la animal. Alfa-

endorfina este analgezic, tranchilizant, psihostimulant

Encefalitele sunt pentapeptice opioide cu efect de tip morfinic. Se gasesc In substanta cerebrala,

cu distributie asemanatoare cu a receptorilor morfinici, In neuroni singulari si concentrate In

globus palidus si In tubul digestiv. Encefalinele au rol In inhibitia transmiterii, ascendente a

durerii In. S.N.C, de la periferie la talamus, determinand analgezie, Ele mimeaza actiunea

morfinei, pe tesuturile periferice care contin receptori opioizi. Actiunile lor sunt blocate de

antagonistii morfinei. Zonele de electie pentru encefaline sunt S.N.C suprarenale, glande

salivare, tesut nervos si celule glandulare din tubul digestiv.

5

Opioizii endogeni nu pot fi folositi, ca analgezice Intrucat nu strabat bariera

hematoencefalica, Introdusi intracerebroventricular au actiune de scurta durata.

B. Receptorii opioizi se gasesc In membranele neuronale din substanta gri

periventriculara, hipotalamus, ganglionii bazali, nucleul medial si. central al talamusului,

amigdala, In sistemul extrapiramidal si maduva spinarii, de-a lungul tractului spinotalamic care

conduce influxele dureroase influentate de morfina si In neuronii din viscere. Fixeaza, agonistii

si antagonistii morfini

2.2. BAZE FARMACODINAMICE

Opioidele sunt substante naturale, semisintetice si sintetice, care actioneaza Ia nivelul

talamusului si scoartei cerebrale. Au actiune analgezica In toate tipurile de durere. La nivel

celular opioidele se leaga de receptorii opioizi, mimand efectele neuropeptidelor endogene.

Unele opioide au afinitate pentru receptori si activitate intrinseca, actioneaza ca agonisti ai

neuropeptidelor endogene. Alte opioide au afinitate pentru receptori dar sunt lipsite de activitate

intrinseca, sunt antagonisti.

Narcoticele influenteaza putin alte tipuri de sensibilitate si functiile senzoriale. Produc

inhibitie centrala cu sedare, apatie, somnolenta, somn. care contribuie la cresterea perceperii

durerii. Diminua capacitatea de concentrare, de munca fizica si psihica.

Narcoticele deprima respiratia scazand sensibilitatea centrului respirator la bioxidul de

carbon. Doze mici produc micsorarea frecventei respiratiilor si marirea amplitudinii miscarilor

respiratorii, doze mari scad atat frecventa cat si. amplitudinea. Prin actiunea directa,

musculotropa. substantele pot produce bronhoconstrictie. Unele opioide au actiune antitusiva,

prin deprimarea centrului tusei.

Diminua tranzitul digestiv, producand constipatie. Contracta sfincterul Oddi si cresc

tensiunea In arborele biliar.

Unele narcotice cresc tonusul ureterelor, al sfincterului vezicii urinare si al detrusorului

si scad capacitatea vezicala determinand retentie urinara.

6

Pe uter gravid se Inregistreaza, cresterea tonusului, inhibitia frecventei contractiilor si.

Intarzierea relaxarii.

Prin mecanism colinergic apare contractia muschilor circulari ai. irisului cu mioza, pana

Ia dimensiuni punctiforme, functie de doza.

Asupra aparatului circulator are efecte de mica intensitate, diferite, dupa substanta.

2.3. BAZE FARMACOTOXICOLOGICE

Inlaturarea durerii si modificarea reactiei la durere determina adesea o stare de euforie,

cu o senzatie de bine si cu favorizarea proceselor psihice cognitive. Prin repetarea administrarii

apare toleranta si dependenta ceea ce reprezinta efectele adverse majore ale acestor substante.

Narcoticele deprima respiratia, produc greturi, varsaturi, dureri, epigastrice, constipatie,

tremuraturi. cresterea tensiunii intracraniene, convulsii, delir, urticarie, hipotensiune posturala

accentuata de hipovolemie si retentie urinara .

Intoxicatia acuta si supradozarea, Intalnite mai ales la toxicomani, se manifesta prin pupile de

obicei miotice, respiratie diminuata pana la absenta, cianoza,tensiunea arteriala scazuta, uneori

soc, reflexe diminuate sau absente, precoma, coma, edem pulmonar, constipatie.

In caz, de Intrerupere brusca administrarii acestor substante apare sindromul de

abstinenta care consta In. midriaza, tahicardie, vasodilatatie cutanata, contractii musculare.

Din aceste cauze, aceste substante se supun regimului stupefiantelor cu aplicarea unui control

sever antidrog pe plan national si international.

2.4. CLASIFICAREA NARCOTICELOR

A. In functie de provenienta narcoticele se clasifica In:

a. Substante naturale: alcaloizi din opiu ca morfina si codeina

b. Substante de semisinteza: hidromorfona, codetilina

7

c. Substante sintetice: petidina, fentanil, metadona, piritramid, pentazocina

B. In functie de potenta analgezica, de tipul de actiune agonist-antagonist si de clasa chimica se

clasifica In:

a. Agonisti puternici: fenantrene; morfina, hidromorfona, oximorfona, fenilheptila-

mine; metadona, dextromoramida, fenilpiperidine; meperidina, fentanil, morfinani;

levor-fanol

b. Agonisti slabi si medii: fenantrene; codeina, oxicodona, hidrocodona, fenilhep-

tilamine

c. Agonisti-antagonisti: fenantrene; nalbufina, morfinani; butorfanol, benzo- morfani;

pentazocina

2.5. FARMACOTERAPIE

Opioidele se administreaza In durerea acuta, (postoperatorie, traumatica), cronica, asociata

cu boli neoplazice sau terminale. In durerea acuta se prefera agonistii. Cand este nevoie de un

efect intens se face administrare intravenoasa, o doza de Incarcare, cu petidina 100 mg sau

morfina 10 mg In 30 de minute urmata de perfuzie eu 25-37.5 mg petidina pe ora sau 2,5-5 mg

morfina pe ora cu posibilitati de ajustare. Opioidele pot fi administrate epidural In anestezia

chirurgicala dureri postoperatorii, travaliu. Petidina 50-100 mg, morfina 2-8 mg au actiune de 6-

30 ore. Poate aparea deprimare respiratorie uneori dupa 12 ore. Este reversibila cu naloxon.

Dintre opioidele slabe, codeina se foloseste adesea In doze de 8-12 mg subliminare, doza minima

analgezica fiind de 20-30 mg. Pentru codeina este util a avea In vedere dozele echianalgezice

urmatoare : aspirina 600 mg, paracetamol 1000 mg, codeina 60 mg.

Interactiuni: Toxicitatea opioidelor este accentuata de betaadrenolitice, fenotiazine.

Curarizantele accentueaza deprimarea respiratiei.

8

2.5.1. Anestezie generala

Suspendare a ansamblului de sensibilitati ale organismului. anestezia generala este utilizata pe scara larga in timpul interventiilor chirurgicale. Se mai recurge la ea in vederea anumitor examene de durata sau dureroase, cu scopul de a imbunatati confortul pacientului si a asigura o calitate tehnica suficienta. Ea se obtine multumita utilizarii diferitelor anestezice administrate pe cale respiratorie, digestiva sau parenterala (venoasa) care antreneaza o pierdere completa a starii de consienta.

Principiu - anestezia generala asociaza trei tipuri de actiune:

- narcoza (sau pierderea constientei, ori somn profund), care este datorata administrarii unui agent anestezic, fie prin inhalare (candva de eter, azi de protoxid de azot sau de agenti halogenati), fie pe cale intravenoasa (barbiturice, ketamina, etomidat si, mai recent, diprivan);

- analgezia (disparitia durerii) care este obtinuta multumita substantelor morfinomimetice ca fenoperidina sau fentanilul;

- curarizarea (folosirea unei substante paralizante), care permite relaxarea musculara necesara unei bune desfasurari a intreventiei.

Desfasurare:

- inaintea operatiei, este esentiala o consultare a medicului anestezist cu pacientul. Ea da posibilitatea medicului sa stabileasca un contact psihologic cu pacientul (sa inlature eventual temerile acestuia, explicandu-i desfasurarea interventiei), sa cunoasca antecedentele sale medico-chirurgicale si familiale (reactii la anesteziile suferite anterior de catre pacient sau de membrii familiei sale, tratamente in curs, alergii, intoxicatie alcoolica etc.), precum si sa efectueze un examen clinic complet. Acestei consultari i se adauga uneori examene complementare ca masurarea ureei si glicemiei in sangele recoltat de la pacient, cautarea zaharului si albuminei in urina, electrocardiograma si radiografia pulmonara. Cu o seara inainte, pacientul este lasat pe nemancate pentru a evita vomatul in timpul interventiei. Cu o ora sau doua inaintea anesteziei, pacientului i se administreaza adesea un sedativ si un derivat de beladona care da posibilitatea sa se evite reactiile stanjenitoare (hipersalivatie, incetinire cardiaca sau voma).

- in timpul operariei, adormirea (sau inductia anesteziei) este realizata prin administrarea unui agent anestezic, cel mai des in prezent prin injectare intravenoasa decat prin inhalarea unui anestezic gazos. Anestezia prin inhalare consta in aplicarea pe fata pacientului a unei masti

9

legate la un balon ce contine un amestec gazos de oxigen (30% minimum) si protoxid de azot (70% maximum) asociate cu un anestezic volatil (halotan). Anestezia prin injectie intravenoasa consta in introducerea in circulatia sangvina a unui agent hipnotic anestezic caruia i se adauga, in principal, un preparat curarizant (care suprima actiunea nervilor motori asupra muschilor) si un preparat analgezic de tip morfinic atunci cand este necesar sa fie diminuata durerea. Mentinerea anesteziei intravenoase se efectueaza fie prin reinjectarea periodica a agentilor anestezici intravenosi, fie prin inhalarea unui anestezic volatil. Anestezia generala necesita o supraveghere permanenta a functiilor vitale, respiratorii si circulatorii ale pacientului pe toata durata interventiei. Anestezistul controleaza presiunea arteriala si intreprinde, daca este necesar, o perfuzie adaptata. Ei supravegheaza profunzimea somnului, care trebuie sa ramana la stadiul chirurgical, adica cu respiratie regulata si cu relaxare musculara.

- dupa operatie, pacientul este condus intr-o sala specializata numita "sala de trezire". Supravegherea trezirii este foarte importanta deoarece se intampla adesea ca in acest moment sa se produca accidente anestezice (inghitirea limbii) sau legate de actul operator. Bolnavul nu este readus in camera sa decat atunci cand si-a regasit o stare normala a constientei si reflexe suficiente. Totusi, utilizarea anumitor calmante ca benzodiazepinele provoaca adesea o amnezie postoperatorie, iar pacientul nereamintindu-si de aceasta prima trezire, are impresia ca nu s-a trezit decat in camera sa. Este necesar un ragaz de cateva ore inainte ca pacientul sa poata incepe sa bea, apoi sa manance.

2.6. SUBSTANTE NATURALE SAU ALCALOIZIl DIN OPIU

Opiul este sucul care se obtine din Papaver somniferum L, varietatea album (macul

alb) si Papaver setigerum. Prin incizarea capsulelor Inca verzi ale acestor plante, se obtine

un lichid alb laptos, care In contact eu aerul, se Intareste In scurt

timp. Opiul este colectat sub forma de turta. Aceasta cu. timpul ia culoare bruna

Inchisa si are un gust amar.

In opiu se gasesc aproape 20 de alcaloizi, care se clasifica, dupa structura, lor chimica In

doua grupe; derivati ai fenantrenului si derivati, ai benzilizo- chinolinei

Din grupul derivatiilor de fenantren cel mai important alcaloid este morfina (5-15%).

Pentru scopuri farmaceutice se utilizeaza un. preparat standardizat , format din amestecarea mai

multor sorturi de opiu.. Acest opiu contine 10 % morfina. Dintre derivatii fenantrenici, mai fac

parte codeina (0.3-0,5 %) si tebaina (0,2-0,4

10

Din. grupul benzilizochinolinei fac parte papaverina (0,5-1 %), narcotina (56 %),

narceina (0,3 %). Derivatii de benzilizochinolina sunt lipsiti In general de proprietati analgezice,

Opiul actioneaza prin totalitatea alcaloizilor sai ca inhibitor central si antispasmolitic, de

aceea poate fi utilizat ca analgezic datorita morfinei, ca antitusiv prin codeina, morfina,

narcotina, care inhiba centrul tusei din bulb. ca antispastic prin papaverina, care relaxeaza

musculatura neteda ale organelor

interne, antidiareic prin morfina.

Preparatele de opiu se administreaza per os sau parenteral. Cele administrate per os sunt

greu solibile si au actiune lenta, iar efectul lor analgezic este mai redus. Se utilizeaza mai ales ca

antidiareice si antusive.

Principalele preparate de opiu administrate per os sunt:

- Pudra de opiu care contine 10 % morfina si se utilizeaza ca antidiareic si antispastic

- Extract de opiu,contine 20 % morfina

- Tinctura simpla de opiu-contine 1% morfina si are actiune constipanta

Siropul de opiu-contine 50g tinctura de opiu si 950g sirop simplu

Pudra Dover-contine 1 % morfina si se utilizeaza per os ca expectorant si antidiareic

2.6.1 MORFINA

Se foloseste clorhidratul care este pulbere cristalina, alba sau galbuie, eu gust amar,

solubila In apa. Are absorbtie buna pe toate caile se absoarbe lent dupa administrare pe cale

bucala si rapid dupa. injectare intramusculara. Repartizarea morfinei In organism se face

neuniform. In plamani, ficat, splina si rinichi se gasesc cantitati mari, In timp ce in sistemul

nervos se pun In evidenta cantitati reduse. Morfina se metabolizeaza In cea. mai mare parte In.

ficat. Aproximativ 90% din cantitatea de morfina administrata se elimina sub forma

metabolizata prin urina, In cea mai mare parte In 24 ore. Eliminarea completa se face In 2-3

zile. In afara de urina, morfina, se mai elimina prin sucul gastric si fecale.

Morfina are o actiune complexa asupra S.N.C, deprimand unele zone si stimuland

altele.. Actiunea sa principala este cea analgezica, pentru care se utilizeaza, in terapeutica, Dupa

administrare aceasta actiune Incepe la 10-15 minute, este maxima dupa 60-90 minute si dureaza

11

4-6 ore. Dupa administrare orala actiunea analgezica atinge intensitatea cea mai. mare ceva mai

tarziu (1-2 ore) nu realizeaza o eficacitate egala cu cea parenterala dar dureaza mai mult (5-6

ore). Actiunea analgezica a morfinei este potentata de simpato-si parasimpatomimetice,

neuroleptice. Asocierea cu amfetamina creste efectul analgezic si il scade pe cel inhibitor.

La doze mici (3-5mg) Incepe sa deprime centrul respirator bulbar. Actiunea este

potentata de barbiturice si antagonizata partial de atropina, scopolamina. analeptice si total de

nalorfina. Actiunea bronhoconstrictoare care apare la doze mari nu este modificata de atropina.

Prin eliberare de histamina poate produce bronhoconstrictie grava la astmatici Deprima centrul

tusei la doze .mai mici decat cele inhibitoare ale centrului respirator. Morfina scade secretia si

motilitatea gastrica, creste tonusul muschilor stomacului, contracta antrul si pilorul. Totodata

creste tonusul si scade peristaltismul intestinului subtire si colonului, scade secretia intestinala si

pancreatica. Diminua reflexul de defecare si contracta, sfincterul anal. Toate efectele mentionate

concura pentru a realiza o actiune puternic constipanta. Atropina diminua efectele morfinei

asupra stomacului, influenteaza mai putin, pe cele asupra intestinului. Efectele asupra aparatului

biliar sunt slab diminuate de atropina si papaverina, mai mult de teofilina si nitroglicerina.

Asupra aparatului excretor morfina produce retentie urinara. Stimuleaza secretia de

ADH, scade diureza, contracta ureterele, creste tonusul sfincterului vezical si detrusorului.

Actiunea miotica este potentata de neostigmina si antagonizata de atropina. In doze mari

deprima miocardul, dilata capilarele, produce hipertensiune , vasodilatatie cerebrala si cresterea

presiunii l.c.r.

Morfina, are ca efecte metabolice hiperglicemie slaba, inhiba colinesteraza crescand

tonusul vagal, scade metabolismul bazal si consumul de oxigen, produce eliberarea histaminei,

Indeosebi la cei cu teren alergic.

Morfina produce varsaturi prin stimularea centrului vomeI. Efectul dispare la doze

mari,, care sunt antivomitive..

Prin contractia sfincterului Oddi poate mari. intens presiunea biliara, cu cresterea

transaminazelor serice si a valorilor amilazemiei si iipazemiei.

Asupra S.N.C, produce tremuraturi, insomnie, convulsii si delir.

Asupra aparatului circulator: hipotensiune ortostatica cu consecinte neplacute In. infarct

miocardic si insuficienta cardiaca.

12

Morfina la doze mari scade temperatura corpului prin deprimarea centrului

termoregulator, vasodilatatie periferica si scaderea consumului de oxigen. Administrata la

gravide cu cateva ore Inainte de expulzie, Intarzie aparitia respiratiei la nou nascut.

Morfina se utilizeaza ca analgezic numai In situatia In care alte analgezice nu au fost

eficace. Bolnavul nu trebuie sa stie ca primeste morfina, In afectiuni acute tratamentul cu

morfina sa fie cat mai scurt posibil. Efectul morfinei este simptomatic. El poate masca evolutia

bolii. In prezent utilizarea morfinei este mult restransa, fiind preferate morfinomimetice de

sinteza.

Morfina se utilizeaza In operatii de mica chirurgie, cand nu se poate face anestezie

generali. Este folosita pentru combaterea durerilor postoperatorii, In infarct miocardic, fracturi,

arsuri, neoplasme. In colici biliare si renoureterale se foloseste numai asociata cu antispastice.

Este folosita si In edem pulmonar acut, preanestezie pentru chirurgia generala si ca adjuvant la

anestezicele generale In interventii chirurgicale majore.

Morfina este contraindicata la sugari si copii sub 2 ani, batrani, debili, hipotiroideni,

edem cerebral, traumatisme craniene, hipertrofíe de prostata, afectiuni convulsivante si abdomen

acut. Datorita eliberarii de histamina, deprimarii respiratiei si reflexului tusei si diminuarii

secretiilor, agraveaza evolutia astmului, cordului pulmonar, emfizemului si poate produce chiar

decesul la astmatici. Prin eliberarea de histamina agraveaza afectiunile alergice. In insuficienta

hepatica avansata poate declansa coma. Este administrata cu prudenta In hemoragiile gastro-

intestinale. Administrata la gravide cu putin timp Inaintea travaliului, produce prelungirea

acestuia, Intarzierea respiratiei spontane si asfixie la nou-nascut Este necesara naloxona 0,01

mg/ kg intramuscular la nastere. Daca se administreaza In pancreatita acuta hemoragica si dupa

interventiile chirurgicale pe arborele biliar, poate produce efecte grave datorita contracturii

sfincterului Oddi.

Intoxicatia acuta cu morfina: Se produce inhibitia intensa a S.N.C. pana la coma profunda.

Pupila este punctiforma, tensiunea arteriala moderat scazuta, tahicardie, hipotonie musculara,

piele rece, palida sau cianotica, diureza scazuta. Exitus In 3-12 ore prin paralizia centrului

respirator. Efecte toxice apar la doze peste 30 mg s.c la adult. Doza letala La cei neobisnuiti este

de peste 60 mg s.c si 120 mg oral.La toxicomani 0,25-50 mg de morfina. Tratamentul se face cu

nalorfina, repetata la 1-2 ore dupa sau naloxon, Incalzirea bolnavului, sustinerea respiratiei,

eventual spalaturi gastrice.

13

Intoxicatia cronica cu morfina: Se poate instala dupa cateva zile, pana la doua saptamani de

administrare regulata ajungand-se la doze de 0,1 -0,2 g dar si 2-3 g/zi. Toxicomanii au aparenta

normala, prezinta constipatie, anorexie, mioza, hiperlac-tacidemie si usoara anemie. In fazele

mai avansate apare Incoordonare motorie si casexie, scaderea rezistentei. Psihic cu scaderea

functiilor intelectuale, instabilitate, melancolie, anxietate, neIncredere, viclenie, rautate.

Toleranta este evidenta pentru efectele analgezice, deprimant respirator, emetic si vagoton. Nu se

instaleaza toleranta pentru efectele constipante si miotice.

Sindromul de abstinenta apare dupa circa 10 ore de la ultima administrare, se manifesta

prin tulburari de intensitate crescanda In primele 2-3 zile, apoi scade pana In ziua 6-10. In cursul

sindromului rareori apare colaps sau exitus. Sindromul are 4 faze: usoara (neliniste, cascaturi,

senzatie de frig, hipersalivatie. lacrimare), moderata (nervozitate, tremor, midriaza, anorexie,

vome), marcata (hipertermie, polipnee, insomnie, hipertensiune arteriala), severa (colici

abdominale, vome, diaree, refuzul apei si al alimentelor). Sindromul de abstinenta, poate fi

declansat cu gravitate crescuta, prin administrarea de antagonisti competitivi ai morfinei ca

nalorfina sau nalaxon.

Dependenta de morfina este un fenomen Incrucisat cu toate morfinomimeticele.

Tratamentul se efectueaza numai In spitalele de psihiatrie si consta In reducerea

treptata a morfinei sau In Inlocuirea acestuia cu petidina sau matadona si diminuarea gradata

asubstituentului.

Preparate farmaceutice industriale:

MORFINA, fiole de 1 ml cu solutie 2 %,

MORFINA CU ATROPINA,, fiole de 1 ml cu 20 mg morfina clorhidrica si 1 mg

atropina sulfurica

Mod de administrare:

- Premedicatie; adulti: 10-15 mg. s.c. sau i.m. cu o ora Inainte de operatie

copi: 0,05-0,1 mg / kg, cel mult 10 mg

- Analgezie preoperatorie: adulti: 10-20 mg un. sau i.v

copii: 0,05-0,1 mg / kg i.m

- In timpul anasteziei 0,1 mg / kg i.v., repetat la fiecare 40-60 minute

14

Doze mai mici la varstnici si boli cardiorespiratorii. Oral, este mai putin activa. Doza

maxima — 20 mg odata si 60 mg / 24 ore.

Diamorfina

Este preferata pentru injectii , doza echivalenta i.m sau s.c este de 1/4 , 1/3 din doza

orala de morfina ; cale rectala (supozitoare)

Greturile si varsaturile datorite morfinei se previn cu Haloperidol 1,5 mg X 1-2/zi,

proclorperazina

2.6.2. CODEINA SAU METILMORFINA

Codeina se absoarbe bine In tubul digestiv. In ficat este partial demetilata si N-

demetilata, rezultand morfina si norcodeina. Cea mai mare parte se elimina prin urina.

Actiunea sa analgezica este maxima dupa o ora si dureaza 2-4 ore. Aceasta actiune este

mediocra, fiind de 8-10 ori mai redusa decat a morfinei. Codeina potenteaza actiunea altor

analgezice cu care se asociaza.

Asupra respiratiei exercita actiuni similare cu morfina dar de intensitate redusa. Codeina

are un efect antitusiv de trei ori mai slaba decat morfina.

Are actiune sedativa redusa. Nu produce euforie. Constipatia sau voma apar mult mai rar

decat In cazul morfinei. Administrarea Indelungata a codeinei poate duce la dependenta, dar nu

s-a descris eufomanie.

Dupa doze mari, mai ales la copii, poate determina secure musculare sau convulsii, prin

stimularea maduvei .

Codeina se utilizeaza sub forma de sare clorhídrica sau fosforica.

Ca antitusiv se administreaza per os 10-30 mg odata si 100 mg pe zi. Dozele maxime

sunt de 100 mg odata si 300 mg pe 24 de ore. Se poate asocia cu expectorante sau sedative.

Ca analgezic, codeina se recomanda In dureri de intensitate redusa, In asociatie cu alte

analgezice.

Codeina nu se va prescrie In afectiuni bronho-pulmonare acute , insuficienta cardiaca

grava, insuficienta renala si la copii sub trei ani.

Preparate farmaceutice:

SIROP DE CODEINA 0,2. %,CODElN FOSFAT comprímate de 15 mg,

15

CODEINA FOSFORICA comprimate de 15 mg, TUSOMAG solutie, se

foloseste sub forma de picaturi contra tusei si contine 1 % codeina

2.6.3 Oxycodona (Oxycontin )

Agonist opioid pur 10 mg . Oxycodona este echivalenta cu 20 mg de morfina orala.

Biodisponibilitate 60-80% , efectul primului pasaj hepatic slab .

Timp de injumatatire 4-5 ore . Se elimina prin urina .

Indicatii : dureri cronice de origine canceroasa , intense sau rebele la analgezice mai slabe , la

bolnav peste 18 ani .

Nu se administreaza in insuficienta respiratorie hepatica , alaptare .

Reactii adverse : Constipatie , somnolenta , confuzie, greata , voma , cefale , ametelii ,

deprimare respiratorie

Administrare : Initial 10 mg la 12 ore . Doza se poate creste cu 25-50% la 12 ore , atat timp

cat efectele adverse pot fi controlate

2.7. SUBSTANTE SEMISINTETICE

2.7.1. HIDROMORFON

Hidromorfonul este o cetona dehidrogenata a morfinei.

Are actiune analgezica de cinci ori mai intensa decat morfina, cu latenta mai scurta si

durata mai redusa (2-3 ore). Are si proprietati antitusive.

Fenomenele secundare sunt mai reduse decat In cazul morfinei, Nu produce mioza.

Dependenta si eufomania se dezvolta mai tarziu decat dupa morfina. Poate favoriza aparitia

spasmelor muschilor netezi.

Se utilizeaza ca sare clorhidrica sau sulfurica, 3 mg avand actiune analgezica

asemanatoare cu 15 mg morfina.

Se administreaza In doze de 1-4 mg pe zi, per os sau s.c. Doza maxima per os este de

5 mg odata si 15 mg pe zi, iar cea s.c. este de 3 mg odata si 10 mg pe zi. Nu se Intrebuinteaza

sub varsta de 10 ani.

Preparate farmaceutice:

HIDROMORFON, contine 2 mg clorhidrat de dihidromorfinona pe 1 ml

HIDROMORFON ATROPINA, contine 0,3 mg atropina sulfurica

16

HIDROMORFON SCOPOLAMINA, contine 0,3 mg bromhidrat de Scopolamina

2.7.2. CODETILINA SAU DIONINA

Dionina are actiune asemanatoare cu ale morfinei, dar este un analgezic mai slab. Are efecte

similare cu codeina asupra centrului tusei. Aplicata local pe corneea inflamata, favorizeaza

vindecarea datorita hiperemiei si trecerii limfocitelor din vasele sanguine. Actiunea sa

asupra conjunctivitei dureaza 30-60 minute si este urmata de o usoara analgezic datorita

absorbtiei. Pentru aplicare locala se folosesc solutii de 2-5 %, instalate In sacul conjunctival.

Dionina se utilizeaza ca antitusiv sub forma de sare clorhidrica In doze de 10-30 mg

odata. Doza maxima pentru odata este de 50 mg, iar pentru o zi 150 mg. Dionina nu se

administreaza. In pneumonie.

HEROINA sau diacetil morfina, are actiuni analgezice si euforizante mult mai puternice

decat ale morfinei. Deprima intens centrul respirator si al tusei, Determina rapid dependenta si

eufomanie care este grava si se trateaza dificil. Din aceasta cauza utilizarea heroinei este

interzisa

2.8. SUBSTANTE SINTETICE

2.8.1. PETIDINA (MIALGIN, DOLANTIN , DEMEROL)

Petidina este Inrudita chimic cu morfina si atropina fiind esterul etilic al acidului N-metil

4 fenilpiperiden 4 carboxilic, Dupa administrare per os petidina se absoarbe in 20-60 minute, iar

de la locul injectiei i.m, in 15 minute. In ficat suferi un proces de demetilare si hidroliza.

Metabolizarea este Incetinita sau inhibata In bolile hepatice. Se elimina prin urina sub forma

metabolizata.

Petidina produce analgezic si euforie. Efectul sau analgezic se situeaza Intre cel

produs de morfina si codeina, 80-100 mg determinand aceeasi analgezic ca 15 mg morfina.

Durata actiunii este mai scurta (2-3 ore )

17

Are efect deprimant respirator mai redus decat morfina, l.V. deprima intens respiratia,

Petidina nu deprima centrul tusei si nu produce retentie urinara., dar deprima reflexul laringian.

Relaxeaza bronhiile contractate spastic, reducand si secretiile. Produce hipotensiune, ia doze

mari deprima centrii vasomotori. Actiunea histaminoeliberatoare este redusa. De asemenea

sedarea si efectul hipnotic sunt neInsemnate. Petidina potenteaza Insa actiunea sedativelor si

hipnoticelor. Arc efect de tip chinidinic. Contracta sfincterul Oddi. si creste presiunea In

vezicula biliara. Nu produce constipatie, iar greata si voma apar rar. Favorizeaza relaxarea

colului uterin. Petidina traverseaza placenta si deprima respiratia fatului.

Petidina este utilizata In tratamentul durerilor nu prea intense,, asociate cu spasme ale

musculaturii netede. De asemenea se utilizeaza In prenarcoza. In interventii chirurgicale de

scurta durata, analgezie obstetricala, embolie pulmonara.

Efectele secundare constau In senzatie de gura uscata, ameteala. Dozele mari pot provoca

fenomene de excitatie ale S.N.C. halucinatii, convulsii, colaps si coma.

In urma administrarii repetate se dezvolta toleranta, care intereseaza actiunea analgezica,

neInfluentand actiunile de tip atropinic.

Petidina este contraindicata In. astm bronsic, emfizem, insuficienta cardiaca,

hipertensiune intracraniana, tumori sau rani cerebrale, insuficienta hepatica severa, insuficienta

suprarenala, epilepsie.

Petidina se administreaza, per os, s.c. si. t.m. In doze de 25-100 mg. Doza maxima pentru

odata este de 150 mg iar pe 24 ore este de 300 mg.

Preparate farmaceutice; MIALGIN fiole de 2 ml cu 100 mg petidina.

2.8.2. FENTANYL

Fentanylul este Inrudit chimic cu Petidina.

Efectul sau analgezic este foarte puternic, o doza de 0,2 mg avand actiune

echianalgezica cu 10 mg morfina. Actiunea apare imediat dupa injectare i.v. si se mentine 30-

60 minute.

Fentanylul deprima centrul respirator, determina bradicardie, bronhospasm si

transpiratie, care sunt diminuate sau antagonizate prin atropina. Dozele mari sunt urmate de

hipertensiune arteriala.

Este contraindicat asocierea cu alte morfinomimetice , barbiturice, fenotiazine.

18

Preparat, farmaceutic; FENTANYL fiole de 10 ml

Sufentanilum - opiaceu , agonist , mai activ decat fentanyl ; este indicat in anestezie , la

pacientii cu intubatie si ventilatia mecanica , epidural ca agent analgezic suplimentar ,

bupivacainei . Nu se asociaza cu IMAO ; nu se administreaza in porfirie hepatica , in sarcina ,

alaptare . Farmacocinetica - timp de injumatatire : 2-4 min. si 35-73 min . Circa 80% din doza

administrata este eliminata in 24 h.

Reactii adverse : Depresie respiratorie , mioclonii , hipotensiune ,

bradicardie ,ametelii ,euforie , mioza , retentie urinara .

Remifentanylum (Ultiva) :- Fcin T 1/2 , 3-10 mi -F din agonist selectiv , opiroid ,cu

instalare rapida si durata scurta de actiune . Activitatea este anulata de antagonice , narcotice cu

naloxon . Indicat : inducerea si mentinerea anesteziei generale

19

2.8.3.Metadona (SINTALGON, MECODIN, POLAMIDON)

Metadona a fost sintetizata in Germania in 1937 cand, pentru a suplini rezervele mici de opiu,

s-a ajuns sa se impuna companiilor farmaceutice si chimice germane obtinerea unei substante

opiacee de sinteza.

Efectul metadonei dureaza intre 24 si 72 ore, in stransa legatura cu doza administrata si

metabolismul fiecaruia.

Absorbtia incepe la 30 minute dupa administrare si sunt necesare aproximativ 4 ore pentru

patrunderea ei in sange. Se acumuleaza in ficat, plamani si tesut adipos inainte de patrunderea in

vase.

In cadrul terapiei de substitutie pentru tratarea toxicodependentei de heroina, un rol important

il are metadona,agonist opioid de sinteza cu profil farmacologic similar morfinei.

Inadministrarea orala, data fiind biodisponibilitatea corespunzatoare sitimpul de injumatatire

plasmatic lung , metadona este indicata ca medicatie de substitutie pentru tratamentul

dependentei de heroina, indoze suficiente pentru a diminua simptomele sindromului de

abstinenta.

Obiectivele tratamentului de intretinere cu metadona sunt:

1. Sa impiedice pacientul sa intre in sevraj.

2. Pacientul sa se simta bine si sa nu mai aiba pofta de drog.

3. "Sa blocheze" efectele drogurilor

Majoritatea subiectilor au nevoie de o doza cuprinsa intre 60-120 mg/zide metadona

pentru a stopa consumul de heroina. Cercetarile efectuatepana in prezent au demonstrat

ca pacientii care primesc dozeinadecvate de metadona vor continua sa foloseasca heroina.

Acestipacienti nu raspund la terapiile comportamentale sau au nevoie de tratament de

intretinere cu metadona pe perioade mai lungi. Evolutiaeste favorabila in cazul in care se

administreaza doze adaptate si individualizate de metadona.

Unele medicamente interfera cu actiunea metadonei:

- inductori - carbamazepina, fenitoina, neverepin, rifampicina, ritonavir;

- incetinesc metabolizarea - amitriptilina, cimetidina, fluvoxamin, ketoconazol;

- blocheaza opiaceele si pot provoca sevrajul - pentazocin, naltrexon, tramadol;

20

- interactioneaza initial cu metadona, producand sedare, dupa care areloc efectul contrar

putand provoca sevrajul - benzodiazepine (diazepam,alprazolam), alcool, barbiturice.

Administrata in doze mari determina somnolenta sau pierderea cunostintei.

Toleranta si dependenta se dezvolta dupa un consum repetat si se instaleaza relativ rapid.

Riscul de supradoza este foarte mare in cazul utilizarii concomitente a altor medicamente

in primele zile.

Cele mai importante efecte adverse ale metadonei sunt:

- vertij;

- fatigabilitate;

- euforie;

- senzatia de gura uscata;

- cefalee;

- confuzie;

- depresie;

- dificultati de vedere si vedere dubla;

- eruptii cutanate;

- transpiratii;

- palpitatii;

- greata si voma;

- hipotensiune;

- deprimare respiratorie.

Tratamentul cu metadona in timpul sarcinii poate provoca avort sau travaliu prematur.

Metadona poate fi administrata:

- pe cale orala;

- parenteral - i.m. si i.v.

Consumul cronic de metadona este caracterizat de

1. Dependenta psihica- de fapt singura caracteristica,atat necesara cat si suficienta pentru a

defini dependenta de drog.Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu estenici

necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a definidependenta de drog. Dependenta psihica

reprezinta necesitatea de ordinpsihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala

21

"craving"(dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), sir eprezinta cauza

recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta.

2. Toleranta - caracterizata prinnecesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine

starea deintoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial lacontinuarea folosirii

aceleiasi cantitati.

3. Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si asimptomelor de retragere (abstinenta)

la incetarea folosirii drogului,ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unui

drog. In cadrul sindromului de dependenta,dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare

secundara, legatde teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evita senzatiile

neplacute cauzate de absenta drogului.

Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari aorganismului in ceea ce priveste

raspunsul la administrarea repetata aunei substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse

sisteme;ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un nou echilibru, pe fondul

interventiei repetate a substantei respective. In acord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este

definita ca o starede adaptare a organismului in care efectele primare ale unei substante(drog) si

recontroalele generate de organism se echilibreaza deasemenea maniera incat nu functioneaza

normal decat in conditiile prizelor regulate de substanta (drog). La oprirea brutala aadministrarii,

recontroalele nu mai sunt compensate de efectele substantei, conducand la o tulburare

functionala, adesea cu manifestari clinice zgmomotoase, care pot imbraca aspecte periculoase, cu

risc vital - sindromul de retragere.

4. Sindrom de abstinenta - estecaracterizat prin simptomele (incadrare si grad de

severitatevariabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, inspecial narcotic, la

care individul este adictiv si care a fost consumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada

prelungita si/sau indoze mari. Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul

de"sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul deretragere, expresie a

dependentei fizice, este unul din indicatoriisindromului de dependenta.

Metadona are absorbtie buna digestiva cu biotransformare mica la primul pasaj hepatic,

se elimina prin urina, In cea mai mare parte modificata.

Este activa atat dupa administrare per os cat si parenteral. Dupa administrare parenterala

actiunea sa analgezica este aproximativ egala cu a morfinei, dar mai persistenta, durand pana la

22

6-8 ore. Efectul apare dupa 30 de minute de Ia aplicarea per os si este mai redus decat dupa

administrare parenterala,

Metadona deprima mai slab centrul respirator decat morfina. Dupa injectare i.v,

deprimarea devine intensa si este Insotita, de bradicardie, datorita unei actiuni de stimulare

vagala. Metadona deprima intens centrul tusei. Actiunile sedative, hipnotice, euforizante si

co.nstipan.te sunt mai reduse decat In cazul morfinei. Are efecte emetizante, mai ales dupa

administrare orala.

Metadona se utilizeaza In aceleasi cazuri ca si morfina. Se mai poate folosi ca antitusiv

In caz de tusa neproductiva, In TBC pulmonar si In cura de dezintoxicare Ia morfinomani.

Are contraindicati i le morfinei, nu se administreaza In. sarcina.

Doza este de 2,5 mg odata si 10 mg pe zi. Doza maxima odata este de 15 mg si 30 mg pe

zi.

Preparat farmaceutic: SINTALGON comprimate cu 2,5 mg metadona, fiole de 1 ml care

contine 5 mg clorhidrat de metadona.

2.8.4. PIRITRAMIDA (DIPIDOLOR, PIRIDOLAN)

Piritramida este un analgezic de sinteza cu structura apropiata de metadona si petidina.

Actiunea analgezica este mai intensa decat cei al morfinei si dureaza pana Ia 6 ore. Piritramida

se utilizeaza In dureri profunde In cadrul tumorilor maligne sau postoperatorii. Poate produce

senzatia de gura uscata, greata, voma, ameteli, tulburari de vedere, hipotensiune arteriala si stare

de neliniste. Are actiune redusa asupra centrului respirator, nu produce constipatie.

Determina toleranta de tip narcotic.

Piritramida este contraindicata In ciroza hepatica, mixedem si la batrani.

Preparat farmaceutic; DIPIDOLOR fiole, contine 15 mg piritramida. Se administreaza

i.m.15 mg odata, 45 mg pe zi.

23

2.8.5 LEVORFAN

Levorfanul are actiune analgezica mai puternica si mai durabila decat morfina. (6-8 ore).

Se utilizeaza sub forma de tartrat. Se administreaza per os 1,5-3 mg si s.c. 2 mg s.c.

2.8.6. PENTAZOCIN (FORTRAL, TALWIN, LEXIN)

Pentazocina are absorbtie buna orala cu biotransformare intensa la primul pasaj

hepatic.Traverseaza placenta si bariera hematoencefalica. Se elimina prin urina 10 %

nemodificata.

Pentazocina este un analgezic de 2-3 ori mai slab decat morfina, cu durata de 4-6 ore. Are efect

sedativ moderat sau intens, nu influenteaza actiunea centrala a alcoolului. Deprima respiratia mai

slab ca morfina si de durata mai scurta, efect antagonizat slab de amfetamina, cafeina si

metilfenidat, neinfluentat de nicetamida. Actiunea apare cu intensitate mica si la nou-nascuti ai

caror mame au primit pentazocina In timpul travaliului, Pentazocina diminua moderat viteza de

golire a stomacului si tranzitul intestinal, contracta putin sfincterul Oddi. Nu produce retentie

urinara. La doze peste 2 mg / kg creste tensiunea arteriala si frecventa cardiaca.

La om, dupa administrare prelungita, injectabila, poate aparea dependenta fizica slaba.

Efectul este mult mai mic dupa administrarea orala. Sindromul de abstinenta la pentazocina este

de mica intensitate, cu fenomene de acelasi tip ca la morfina. Nu suprima sindromul de

abstinenta la morfina dar are efect redus de declansare a sindromului de abstinenta la

toxicomanii pentru morfinomimetice. Pentazocina poate antagoniza efectele analgezice,

cardiovasculare, respiratorii si comportamentale ale morfinei. Alte efecte adverse ale

pentazocinei sunt; sedare ameteli, greturi, vome, vaso-dilatatie cutanata, transpiratii, tulburari

vizuale, deprimarea respiratiei, halucinatii.

Pentazocina este contraindicata In traumatisme craniano-cerebrale. Se va administra cu

precautie la copii sub .12 ani,

Preparat farmaceutic: FORTRAL comprimate de 50 mg, fiole de 1 ml cu 30 mg

pentazocina. Se administreaza; injectabil (s.c., i.m., i.v.), 30-60 mg In. functie de intensitatea

durerii de 3-6 ori pe zi, oral, 25-100 mg odata, repetat de 4-6 ori in 24 ore.

24

2.8.7. TILIDINA

Tilidina are efect analgezic situat Intre morfina si codeina. Are toate proprietatile

farmacodinamice ale morfinomimeticelor, cu intensitate mai redusa decat morfina. Suprima

sindromul de abstinenta la morfina.

Tilidina nu poseda efectele secundare ale morfinei si nu determina toleranta, sau

toxicomanie.

Este contraindicat In sarcina si la copii sub 2 ani. Se administreaza la adulti, si copii

peste 14 ani, zilnic 50 mg de 1-4 ori, 20 picaturi solutie, de 1-4 ori, 1-4 supozitoare de 75 mg, 1-

4 fiole, La copii peste doi ani, de 3-4 ori pe zi cate 1 picatura / an varsta

2.8.8. Tramadol (Tramacalm , Tralgid , Mabrom)

Agonist opioid , blocheaza recaptarea noradrenalinei si serotoninei . Absorbtia orala nu este

influentata de alimente , timpul de injumatatire 6 ore , prelungit in insuficienta renala . Se

elimina prin urina .

Indicatii : In durere moderata si moderat-severa , acute si cronice .

Nu se asociaza cu antidepresive , cu IMAO , antipshihotice cresc riscul de convulsii.

Administrare : - Oral 50-100 mg /4 h

-Injectabil i.m sau i.v in 2-3 min sau perfuzii .

-Durerii postoperatorii initial 100 mg , apoi 50 mg la 10-20 min , la nevoie .

-Supozitoare

25

2.9. ALTE MORFINOMIMETICE

A. Derivati semisintetici :

-Oxymorphonum : sinonime ; Nalorfan , Numorfan

-Metildihidromorfinona : sinonime ; Metopon

-Dihidrocodeinona : sinonime ; Dicodid , Hidrocodon

-Oxycodonum : sinonime ; Eucodal

-Dohydrocodeinum : sinonime; Paracodin

B. Din grupa petidinei :

-Alphaprodinum : sinonime ;Anadol , Nisentil

-Anileridinum : sinonime ; Alidine , Leridin

-Piminodinum : sinonime ; Alvodine

-Trimeperidinum : sinonime ; Prodemol

-Phenoperidinum : sinonime ; Operidine

C. Din grupa metadonei :

-Dextromoramidum : sinonime ; Palfium , Ietrium

-Dipipanonum : sinonime ; Pipadone

-Phenadoxonum : sinonime ; Heptalgin

D. Cu alte structuri chimice :

-Racemorphanum : sinonime ; Dromoran , Citarin

-Levorphanolum : sinonime ; Levo-Dromoran

-Phenazocinum : sinonime ; Phenobenzorphan , Narphen

-Buprenorphinum : sinonime ; Temgesin

-Butorphanolum : sinonime ; Stadol

26

2.10. ANTAGONISTII ANALGEZICELOR NARCOTICE

Sunt medicamente care antagonjzeaza efectele majore ale morfinei si ale altor analgezice

narcotice

2.10.1 NALORFINA (ANTORFIN, NALINE)

Nalorfina antagonizeaza competitiv actiunile respiratorii si circulatorii ale morfinei si al

analgezicelor narcotice, avand afinitate mai mare pentru aceeasi receptori.

In intoxicatiile acute reface sensibilitatea centrului respirator fata de bioxidul de carbon,

Nalorfina traverseaza placenta. Poate fi administrata parturiente lor care au primit morfina,

prevenind asfixia noului-nascut In intoxicatia acuta cu morfina 1 mg antagonizeaza efectul a 3-4

mg morfina.

Nalorfina se poate administra s.c ,i.m si i.v. Nu se va administra decat In cazurile de

intoxicatie acuta cu morfina, deoarece In afara acesteia poate determina deprimarea respiratiei,

hipotensiune arteriala si tulburari psihice.

Preparat farmaceutic: NALORPHINE contine 5 mg substanta activa pe fiola

2.10.2. LEVALORFAN (LORFAN)

Levalorfanul este un antagonist mai activ decat nalorfina. Dupa injectarea i. v. actiunea sa

Incepe peste un minut si dureaza doua- cinci ore.

In vederea antagonizarii depresiei respiratorii produsa de unele analgezice narcotice, se

utilizeaza urmatoarele doze de levalorfan: 0.3 mg pentru 15 mg sau 3 mg levodromoran si 1 mg

pentru 100 mg petidina.

27

2.10.3. BUTORPHANOLUM (Moradol)

Derivat de morfinan

Administrare : - I.m 1-4 mg la 3-4 ore

-i.v 0-5 mg

2.10.4 Nalbufinum

Antagonist morfinic , analgezic echivalent morfinei . Nu modifica motilitatea tubului

digestiv , deprimare respiratorie moderata .

Durata actiunii : 3-4 ore

Administrare : - adultii 10 -20 mg, i.v , i.m , subcutanat

-copii 18 lunii – 15 anii , 0,2 mg / kg

2.11 Influenta morfinomimeticelor asupra testelor de laborator

Influenta morfinei asupra testelor de laborator

Testele de laborator ( de biochimie clinica ) reprezinta in mod curent un ajutor pretios

pentru stabilirea unui diagnostic corect .

Aceste influente pot fii consecinta a patru mecanisme diferite de ordin :

farmacocinetic ,farmacodinamic , farmacotoxicologic si fizico-chimic

28

Morfina in SANGE , PLASMA , SER :

-Amilaza -> T (farmacotoxicologic : valori crescute )

-Bilirubina -> T

-CPK -> T

- Fosfataza alcalina-> T

- Glucoza -> D ( Farmacodinamic : Valori crescute )

- GOT si GPT -> T

Morfina in urina :

-Glucoza -> L ( valori crescute )

-Porfirine -> T

- Steroizi -> d ( valori scazute )

-VMA -> d

Nu sunt inflentate :

-Hemoglobina

-Fibrinogen

-Acidul uric

-Colesterol (HDL)

-Tiroxina

-Potasiul

-Timpul de protrombina

-Uree

29

Pentazocina in SANGE , PLASMA , SER :

- Amilaza -> T (valori crescute )

Pentazocina in URINA :

-Proteine -> T

-Steroizi -> d

Coedina in SANGE , PLASMA , SER :

-Amilaza -> T ( valori crescute)

-GOT si GPT -> T (valori crescute)

30

CAPITOLUL 3

3 . 1 .Principii de utilizare stintifica si rationala a medicamentelor

Pentru fiecare bolnav este necesar a se intocmii un plan terapeutic individualizat , avand in

vedere obiectivele : “primum non nocere ,, eficacitate maxima ; usor de supravegheat de

medic , se va face un bilant beneficii terapeutice – riscuri ; in terapeutica exista un risc prin

actiune si un risc prin o misiune . De asemenea exista un rist inevitabil unul acceptat si unul

calculat . Nu se va ceda la solicitarile bolnaviilor sau familiilor lor .

3.2. Scopul curativ si atitudinea profilactica

In acest sens trebuie bine cunoscute nu numai efectele adverse produse de medicamentele

recomandate dar si contra indicatiile acestora , precautiile care se impun si metodele de tratare a

eventualelor efecte adverse . La aparitia efectelor adverse se vor lua atitudinile cele mai indicate

pentru fiecare caz in parte (diminuarea dozelor , marirea intervalului dintre prize , oprirea

administrarii temporar sau definitiv) .

Se va acorda atentie anamnezei , in cazul existentei unei starii de sensibilizare sau

predispozitii la reactii adverse ale bolnavului tratat .

3.3. Controlul eficientei

Se va folosi interogatoriul bolnavului ; examinare clinica ; analize biochimice , hematologice ,

microbiologice , teste functionale .

In caz de insucces se vor analiza cauzele posibile si se vor face corecturile necesare .

Instruirea bolnavului si/sau a familiei sale este foarte importanta in evolutia scontata , in

modul de utilizare a medicamentelor , necesitatea observarii si raportarii efectelor adverse .

31

Capitolul 4

4.1. Observatii asupra aspectelor observate in urma evaluarii , studiului sau cercetarii .

Drogurile afecteaza viata a milioane de oameni in fiecare zi, dar in primul afecteaza viata

copiilor si adolescentilor. A celor care au nevoie de sprijin si indrumare si care in lipsa acestora,

aleg sa o ia pe calea gresita.

In Romania se estimeaza existenta unui procentaj mai mare de 30% de adolescenti care au

consumat sau inca consuma droguri.

Problemele lor sunt, in general, aceleasi: lipsa comunicarii cu cei din jur - in special cu

familia, singuratatea, respingerea de catre societate, neajunsurile, esecurile sau dezamagirile in

dragoste, neimplinirile sau chiar ignoranta oamenilor.

Unii dintre ei isi aleg prietenii gresit si datorita lor si dorintei de a fi la fel ca ei ajung sa

aleaga un drum gresit.

Simptomele unui consumator de droguri sunt evidente, de exemplu in cazul heroinei, starea

de "high" tine intre 4-8 ore si se manifesta prin contractarea pupilelor, pleoape cazute, pielea se

umfla, apar greturi, dureri, depresie, somnolenta urmata de o stare de detasare si de cele mai

multe ori, uscarea gurii.

La ora actuala, in Romania exista mai multe centre de detoxifiere, iar tratamentul

narcomanilor se face cu metadona sau, mai nou, cu suboxona sau naltrexona, ultima dintre ele se

pare ca este singura care nu provoaca dependenta.

Cea mai importanta parte in procesul de detoxifiere este perioada post-cura, in care trebuie

depasita dependenta psihica de droguri.

Tot ce au nevoie adolescentii este sa le fie cineva aproape, care sa le indrume pasii si sa-i

ajute sa aleaga binele intr-o lume cu tot mai mult rau.

32

4.2. Cateva metode de a scapa de heroina

A ) Suboxona este un antagonist opiaceu. Fiecare comprimat sublingual contine buprenorfina si naloxona. Scopul componentei naloxona este de a impiedica utilizarea abuziva intravenoasa.

Tratamentul cu suboxona este, de fapt,unul de substitutie pentru dependenta de medicamente opioide, in cadrul tratamentului medical, social si psihologic. Important de mentionat este, de asemenea, faptul ca acest tratament nu este gratuit.

Este destinat utilizarii la adulti si adolescenti cu varsta peste 15 ani, care au fost de accord sa fie tratati pentru dependenta si trebuie sa se efectueze sub supravegherea unui medic cu experienta in tratamentul toxicomaniei/dependentei de opioide.

Medicii trebuie sa isi avertizeze pacientii ca administrarea pe cale sublinguala reprezinta singura cale sigura si eficienta pentru administrarea acestui medicament . Comprimatele sublinguale de Suboxona trebuie puse sub limba pana se dizolva ceea ce dureaza de obicei intre 5 si 10 minute.

Inainte de inceperea tratamentului se recomanda efectuarea de teste functionale hepatice initiale si documentarea statusului legat de hepatitele virale. Pacientii cu hepatita virala, care iau concomitent alte medicamente si/sau au disfunctii hepatice prezinta risc de leziuni hepatice cu evolutie accelerata. Se recomanda monitorizarea regulata a functiei hepatice.

Atentie! Suboxona in combinatie cu alte droguri provoaca decesul! Acelasi lucru se intampla si in cazul administrarii concomitente de buprenorfina si de alte deprimante cum sunt alcoolul etilic sau alte opioide.

In cazul testelor dopping, suboxona poate provoca o reactie pozitiva.

B ) Naltrexona este un antagonist opiaceu, care functioneaza prin blocarea receptorilor din creier stimulati de opioide si anuleaza efectele heroinei si ale altor opioide. Poate mentine abstinenta, atunci cand persoana nu poate atinge starea de bine data de drog.

Este folosita pentru a ajuta persoanele dependente de alcool sau heroina sa ramana „curate”. Naltrexona este folosita dupa ce persoanele s-au oprit din consum. Ea functioneaza prin blocarea efectului drogului sau prin oprirea sevrajului dat de lipsa alcoolului.

33

Nu opreste dorinta persoanei de a consuma heroina, dar poate reduce starile de rau date de sevraj, la unele persoane. Nu poti deveni dependent fizic de Naltrexona si nu produce efecte de euforie.

Tratamentul cu Naltrexona depinde de situatia fiecarei persoane, incluzand nivelul de angajare al persoanei in abstinenta, de suportul de care aceasta beneficiaza si de tratamentul comprehensiv care sa cuprinda si consiliere.

Sunt recomandate dozele zilnice, pentru ca persoana sa-si formeze o rutina si pentru a pastra constant nivelul de Natrexona din sange. Administrarea trebuie sa fie supervizata de un medic sau farmacist, dar daca este bine informata, administrarea poate fi supravegheata si de un membru al familiei.

Pentru a putea incepe un program bazat pe administarea de Naltrexona trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte:

- persoana sa nu fi consumat deloc heroina sau alte opioide in ultimele 7 – 10 zile, sau 10 zile metadona, inainte de a incepe administrarea Naltrexonei, altfel exista riscul de a experimenta o stare acuta de rau;

- trebuie analizata starea de sanatate, de exemplu, hepatita poate exclude o persoana din tratamentul cu Naltrexona;

- trebuie stiut daca o femeie este insarcinata sau daca alapteza, deoarece deoacamdata nu s-a stabilit daca Naltrexona are efecte negative asupra sarcinii sau alaptarii;

- persoanele care sunt foarte motivate in a renunta la consumul de droguri si care au suportul familiei sau al prietenilor pot beneficia mai mult de efectele tratamentului.

34

Capitolul 5

Medicina populara

Se recomanda o serie de plante pentru combaterea dependentei si reducerea efectelor nocive: pedicuta (Lycopodium clavatum), stimuleaza functia hepatica, combate tulburarile

nervoase, actioneaza impotriva dependentelor, nicotinismul, alcoolismul si alte dependente prin actiune regeneratoare a tesutului hepatic, depurativa, activatoare a proceselor de eliminare a toxinelor, usor purgativa, antiinflamatoare, anticirotica, antitumorala. Se administreaza sub forma de infuzie (1lingurita la o cana de apa fiarta, se beau 1- 2 cani pe zi, e nemancate)

varietate de pufulita cu flori mici (Epilobium hirsutum), are proprietati antiinflamatorii, decongestive, antitumorale, regenerante, fiind eficienta in tratarea cirozei hepatice sau hepatita etanolica evolutiva ajunsa in faza de intoleranta a alcoolului; stimuleaza functionarea ficatului, regenerarea celulelor hepatice. Se administreaza sub forma de infuzie, 1 lingurita la o cana cu apa clocotita, infuzata timp de 1 munit, se beau 2 cesti pe zi Se poate combina cu anghinarea si pelinul, in parti egale

pelinul alb (Artemisia absinthium), stimuleaza digestia, tonifica sistemul nervos, stimuleaza apetitul, are actiune regeneranta, cicatrizanta

sunatoare (Hipericum perforatum), prin actiunea detoxifianta, depurativa, hepatoprotectoare, regeneranta, cicatrizanta, este eficienta in cure de dezalcolizare sau poate insoti orice cura de detoxifiere a organismului. Se administreaza sub forma de infuzie, 2- 3 cani pe zi

rostopasca (Chelidonium majus), are actiune depurativa, detoxifianta la nivelul ficatului, regeneratoare, curata sangele de toxine si ajuta la refacerea globulelor rosii, imbunatateste metabolismul, fiind eficienta in afectiunile hepato- biliare grave. Se administreaza sub forma de infuzie sau tictura, singura sau in asociere cu urzica moarta, galbenele, soc. Infuzia se prepara dintr-o lingurita de planta la o cana de apa clocotita, se consuma 1- 2 cani pe zi

radacina de obligeana (Acorus calamus), rizomul, radacina de obligeana, contine o substanta cu efect calmant asupra sistemului nervos, de unde si denumirea plantei, astfel mestecarea acesteia poate fi eficienta pentru combaterea dependentei de fumat.

seva de mesteacan alb (Betula alba), este eficienta datorita proprietatilor antiinflamatorii, detoxifiante, regenerabte, actionand asupra ficatului prin detoxifiere si refacerea celulelor hepatice, cat si in plan profund asupra tulburarilor neuro-psihice, combate depresia, stimuleaza atentia si puterea de concentrare.

“Sa cercetam cele ce s-au petrecut , sa cunoastem cele prezente , sa aplicam cele invatate,,

HIPOCRATE

35

Bibliografie

Conf. Dr. farmacist primar – Simona Negres

Farmacist primar – Victoria Subtirica

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/anestezie-generala_2767

http://www.calificativ.ro/Naltrexona___indicatii_si_tratament-a19350.html

http://www.calificativ.ro/Suboxona___Metode_de_a_ascapa_de_heroina-a19355.html

http://www.calificativ.ro/Drogurile___simptome_si_efecte_in_viata_adolescentilor-a20541.html

Medic primar – Liliana Dobrescu

MEMOMED 2008 Editia 14

Profesor doctor docent – Dumitru Dobrescu

36