Moneda Si Credit - Curs

Moneda si credit – curs

Rolul banilor in viata economica si sociala

Economia moderna a inceput sa se manifeste atunci cand economia naturala a fost

inlocuita cu economia de schimb prin folosirea banilor.

Exemple ale functionarii banilor in economie :

o Jocul preturilor in relatia vanzator – cumparator (preturi libere , concurenta libera , dreptul de

proprietate)

o Activitatea de creditare

o Crearea si diversificarea retelei de banci si a burselor de valori

o Intensificarea schimburilor cu strainatatea.

Rolul banilor :

o Banii sunt instrumentul prin care se manifesta performantele si contraperformantele din

economie

o Banii sunt mijlocul principal prin care se regleaza productia si prin care aceasta se adapteaza

in functie de cerere (pret – categorie valorica)

o Banii sunt stimulentul in numele caruia se intreprinde si se desfasoara activitatea in economie

(obtinerea de profit).

Concluzie : Activitatea economica nu poate fi conceputa fara bani si fara categorii valorice

(premiile , preturi , curs de schimb , impozite si taxe).

Moneda ca tip financiar reprezinta o forma a relatiei moneda – credit , respectiv se

exprima sub forma creditului public si al creditului bancar (banii au un pronuntat caracter

financiar).

Creditul ca termen este utilizat in diferite sensuri , cum ar fi :

o In acte de comert (credit de furnizor , credit de cumparator)

o In contabilitate (credit – debit)

o In legislatia financiara si fiscala.

Baza economica a creditului o formeaza relatiile prin care instrainarea unei marfi este

separata in timp de incasarea pretului ei.


Domeniul in care creditul se foloseste cel mai mult este activitatea bancara , in care

creditul are o functie distributiva (bancile au rolul de intermediari financiari specifici).

Creditul a aparut in Orientul Mijlociu , unde constituia monopolul marilor proprietari

financiari si al preotilor (primele elemente istorice dateaza din mileniul II i.Hr.).

Negustorii de bani au existat la egipteni , fenicieni , romani (argintari) , dar in realitate

activitatea lor era camataria.

Primele institutii care au facut operatiuni de tipul actualelor banci au fost cele din orasele

italiene , secolul XII – XIV , iar prima banca este cea din Venetia , ca fiind o banca de viramente

in anul 1587 , sub denumirea Banca Dirialto.

Creditul a devenit un mecanism fundamental al vietii economice incepand din anul 1850.

Moneda si creditul au capatat noi forme de manifestare , odata cu aparitia primei banci de

emisiune , Banca Londrei , in 1964 si care a devenit Banca Angliei , punand in circulatie primul

tip de ban : biletul de ban.

Intre moneda si credit exista o stransa legatura , care se manifesta prin urmatoarele

aspecte :

- una din formele creditului (creditul comercial) sta la baza bancnotelor

- a doua forma de punere in circulatie a banilor este rescontul , adica bancile comerciale se

adreseaza bancii centrale pentru a obtine credite pe portofolii de titluri de credit.

Probleme actuale ale monedei :

o Internationalizarea fluxurilor monetare si financiare in ultimele decenii , tendinta integrarii

monetare in diferite zone ale Globului

o Redefinirea monedei ca activ financiar specific si analizarea masei monetare in structura ei

(ca factor al fundamentarii politicilor economice)

o Dezetatizarea monedei in procesul tranzitiei la economia de piata.


Concepte asupra monedei

1. Conceptia monedei neutre – s-a manifestat in perioada circulatiei monetare din metal

pretios (aur si argint) si al convertirii bancnotelor in aceste metale.

In aceasta conceptie , moneda era insensibila la ce se intampla in economie.

Reprezentanti : John Stuart Mill care spunea ca “nimic nu este mai influentabil decat

moneda”.

Aceasta idee a fost extinsa si asupra creditului , dominand teoria naturalista sustinuta de

Smith si Ricardo , care apreciau ca creditul determina doar locul in care se folosesc capitalurile ,

neinfluentand asupra dimensiunii productiei.

Totusi , acesti reprezentanti nu neaga importanta banilor in economie , ci recunosc ca in

starea monedei se reflecta starea economiei unei tari.

Aceasta conceptie a monedei neutre a predominat pana la inceputul Primului Razboi

Mondial.

2. Conceptia monedei active (ca instrument de influentare al economiei) – a fost sustinuta de

Keynes in lucrarea “Teoria generala a folosirii mainii de lucru , a dobanzii si a banilor”.

Potrivit acestei teorii , problemele de somaj , de crize economice si sociale s-ar putea

regla si chiar evita prin controlul circulatiei monetare si a creditului.

Una din formele care contribuie la somaj se concretizeaza in cantitatea insuficienta de

bani existenta in circulatie.

Aceasta este determinata la randul ei de nivelul ridicat al dobanzilor.

In concluzie , el sustine stimularea productiei si utilizarea fortei de munca prin dobanzi

mici , astfel el a fost adeptul necesitatii interventiei statului in economie.


Creditul si operatiunile de credit in economiile contemporane

1. Continutul si trasaturile creditului

Sunt 3 conceptii privind elementul fundamental in definirea creditului :

a) Creditul ca incredere – unii economisti apreciaza ca ideea de incredere ar reprezenta

principalul continut al creditului.

Potrivit acestei conceptii , creditul este o categorie subiectiva , psihologica si provine de

la cuvantul latin “credito” = incredere.

Increderea este necesara in relatiile de imprumut , asa cum fara ea nici vanzarea de

marfuri cu plata amanata nu ar putea avea loc.

Deci , creditorul trebuie sa fie convins de capacitatea financiara a debitorului de a face

plata la scadenta si de bonitatea acestuia.

b) Creditul ca schimb

Alti economisti considera creditul ca o forma particulara a schimbului , adica operatiunile

de credit sunt operatiuni de schimb care prezinta particularitatea ca un anumit interval de timp

separa efectuarea prestatiei de efectuarea contraprestatiei.

Totusi aceasta idee are si contraargumente , astfel schimbul se caracterizeaza prin

cedarea unei marfi cu o anumita valoare de intrebuintare si obtinerea echivalentului general (a

banilor) in vederea procurarii unei alte marfi , cu o alta valoare de intrebuintare. Schimbul nu

modifica marimea valorii , ci numai forma materiala in care se concretizeaza.

Scopul schimbului este valoarea de intrebuintare.

Scopul creditul nu este inlocuirea unei valori de intrebuintare cu alta , ci este marimea

valorii , in sensul cresterii (+ dobanda).

In final , corect este ca fara sa fie o forma a timpului , creditul este legat de schimb

deoarece imprumuturile sunt de regula contractate in scopul de a face plati pentru livrari de

marfuri sau diverse servicii.

c) Creditul ca expresie a relatiilor de distribuire


Creditul inseamna redistribuirea valorii , dar o redistribuire cu caracter temporar ,

deoarece el presupune rambursarea la o anumita scadenta.

Creditul este o forma specifica de miscare a capitalurilor de imprumut.

Trasaturile creditului

a) Separarea proprietatii asupra capitalului de imprumut de folosirea lui

Capitalul de imprumut nu este folosit de agentul excendentar (caruia ii apartine) , ci de un

alt agent economic care il primeste cu titlu de imprumut.

In acest context bancile apar ca intermediari financiari specifici , adica ele se interpun

intre cei ce dispun de resurse de finantare si cei care au nevoie de ele. Bancile sunt deci

administratorii generali ai creditului.

b) Plata dobanzii pentru utilizarea capitalurilor de imprumut

Dobanda se calculeaza atat pentru soldurile debitoare ale conturilor bancare deschise

clientilor , cat si pentru soldurile creditoare ale acestor conturi , ca remunerare a depunerilor

facute la banca.

Dobanda aferenta soldurilor debitoare este pretul platit pentru folosirea capitalurilor de

imprumut.

Nivelul dobanzii influenteaza asupra volumului creditelor (o dobanda mica reprezinta un

stimulent pentru a solicita credite mai mari).

c) Rambursarea creditelor la scadenta

Sunt frecvente cazurile in care rambursarea creditelor nu are loc la scadenta din diferite

motive :

o Banca nu a apreciat corect posibilitatile reale ale debitorilor

o Debitorul este rau platnic

o Lipsa de autonomie a bancilor de stat.

Stabilirea scadentelor se face in corelatie cu durata circuitului aprovizionare – productie –

desfacere – incasarea produselor si in functie de specificul acestei productii (industrie ,

agricultura , productii sezoniere).


Rambursarea creditului are legatura cu modul de garantare , cu mentiunea ca cea mai

adecvata forma de garantare este garantarea financiara ( analiza propriu – zisa a afacerii).

Formele creditului

Sunt mai multe criterii de clasificare a creditelor :

a) Dupa natura economica a creditului si participantii la relatiile de creditare :

Credit comercial – creditul acordat de agentii economici la vanzarea marfurilor cu plata

la un anumit termen.

Avantaje : intreprinderile isi pot vinde productia fara sa astepte momentul in care

cumparatorii vor avea banii. Astfel se accelereaza circulatia marfurilor si cea a capitalurilor.

Dezavantaje :

o Este limitat de marimea capitalului disponibil al producatorilor

o Este dependent de ritmicitatea incasarii marfurilor vandute anterior.

Creditul comercial poate fi de 2 feluri :

o De cumparator (sub forma platilor in avans)

o De vanzator (vanzarea marfurilor cu plata amanata).

b) Dupa destinatia data creditului :

o Credit productiv detinat unor lucrari productive

o Credit neproductiv destinat consumului individual

c) Dupa durata acordarii creditului :

o Credit de 1 zi (peste noapte)

o Credit pe termen scurt (pana la 1 an)

o Credit pe termen mediu (intre 1 – 5 ani)

o Credit pe termen lung (peste 5 ani).

d) Dupa natura garantiilor :


o Credit real garantat pe baza unor garantii materiale certe (ipoteci asupra terenurilor si

cladirilor , stocuri de bunuri , metale pretioase , titluri de credit) care trebuie sa acopere

valoarea creditului + dobanda.

o Credite personale garantate cu veniturile obtinute de debitor sau girant daca nu prin____ sau

buna reputatie a debitorului.

e) Dupa cauza care determina creditul :

o Credite de finantarea acordate firmelor care nu au creante asupra altora

o Credite de refinantare acordate firmelor care au creante.

f) Dupa modul de stingere a obligatiilor de plata :

o Credite amortizabile – rambursarea se face in transe egale sau neegale formate din rata de

rambursat si dobanda. Sunt credite pe termen mijlociu si lung care se include in costurile

firmei in sume anuale corespunzatoare cu esalonarea ratelor.

o Credite neamortizabile – rambursarea se face integral la scadenta (cbts).

Creditul bancar – este un credit sub forma baneasca acordat de banci , este mult mai

flexibil decat creditul comercial , deoarece poate fi acordat clientilor care activeaza in diferite

domenii.

Modalitatile tehnice de creditare bancara :

o Credite de trezorerie (avansuri in cont curent) sunt acordate pentru acoperirea unor goluri

temporare de trezorerie. Nu sunt garantate in mod expres si sunt acordate firmelor cu o buna

reputatie.

o Linia de credit simpla – defineste nivelul maxim al creditului care se poate acorda unui

client intr-un cadru prestabilit.

o Linia de credit confirmata – suma ce poate fi acordata sub forma de credit si care este

consemnata intr-un document scris convenit de banca.

o Linia de credit de tip Revolving – este un mecanism de creditare care presupune ca pe

masura ce au fost rambursate creditele anterioare sa se acorde noi credite fara intocmirea de

noi documente.

o Credite cu destinatie speciala – se acorda pentru constituirea unor stocuri sezoniere pentru

stocuri de productie exportate , pentru stocuri materiale de constructii , etc.


Creditul de consum – consta in vanzarea cu plata in rate a unor bunuri de consum de

valori mari si pe durata indelungata.

Creditul obligatar – creditul contractat de catre stat (primarii , companii de stat) dar si

de anumite societati comerciale prin lansarea titlurilor de imprumut (titluri de stat , certificate de

trezorerie , obligatiuni).

Creditul ipotecar – este creditul garantat cu proprietatea imbilului si are ca principal

obiectiv sustinerea si dezvoltarea acestei proprietati.

Acesta poate fi :

- credit ipotecar rural – garantat cu proprietatea funciara asupra terenului

- credit ipotecar urban – garantat cu ipotecarea cladirilor.

Functiile creditului si riscurile creditarii

a) Functia de mobilizare , ameliorare calitativa a disponibilitatilor banesti si de

redistribuire

Formarea disponibilitatilor banesti ale agentilor economici , ale institutiilor si ale

populatiei si concentrarea/mobilizarea lor in banci constituie conditia principala pentru acordarea

creditelor.

Bonificarea de dobanda a acestor disponibilitati trebuie sa asigure protejarea lor

impotriva inflatiei.

b) Functia de emisiune

Prin acordarea de credite , se creeaza noi mijloace de plata in economie , deci se creeaza

o masa monetara suplimentara.

Emisiunea monetara trebuie insa corelata cu realitatea din economie , deoarece atat

supracreditarea , cat si subcreditarea produc efecte la fel de negative pentru economie.

c) Functia de reflectare si stimulare a eficientei in activitatea agentului economic

Eficienta economica cu care lucreaza firmele se reflecta sensibil in situatia lor financiara ,

respectiv in volumul fondurilor utilizate pentru a se asigura un nivel dat de activitate.


Se poate considera ca actioneaza o lege obiectiva a raportului invers intre eficienta in

activitatea economica si necesarul de fonduri.

In acest context , creditul este un instrument in directia stimularii activitatii economice

profitabile , deoarece agentii economici profitabili obtin credite fara restrictii , in timp ce

operatorii economici cu pierderi beneficiaza de credite in anumite conditii.

Prin functiile sale , creditul genereaza o serie de efecte favorabile , cum ar fi:

- concentrarea capitalurilor

- sporirea/cresterea capacitatii productive a firmelor prin redistribuirea capitalurilor

- reducerea costurilor pe care le presupune circulatia monetara

- adaptarea elastica a masei de bani in circulatie la necesarul economic

Pe langa aceste efecte favorabile , creditul presupune si o serie de riscuri :

- abuzul de credite , adica fenomenul de supracreditare a economiei genereaza in mod inevitabil

scaderea puterii de cumparare a monedei , deci genereaza inflatie

- creditul poate favoriza operatorii economici care influenteaza negativ lichiditatea bancara

atunci cand cei care au primit credite nu le mai ramburseaza la termen

- conjunctura economica poate intretine o stare de risc (de exemplu un risc major il constituie

continuarea creditarii in conditiile in care productia nu are desfacere)

- crizele economice , instabilitatea politica , fenomenele naturale pe scara extinsa (seceta ,

inundatii , etc) pot produce efecte nefavorabile in ceea ce priveste utilizarea si rambursarea

creditului bancar.

Prevenirea riscurilor de creditare presupune ca bancile sa detina informatii cat mai

pertinente despre :

- sa cunoasca foarte bine situatia financiara si patrimoniala a debitorului

- natura operatiunilor economice in care clientii se angajeaza

- bonitatea , reputatia celor care angajeaza firma debitoare (actionari , administratori , cenzori) ,

precum si evaluarea perspectivei activitatii firmei.

Pentru reducerea efectelor riscurilor de creditare bancile isi constituie rezerve si

provizioane , deci creditorul trebuie sa fie propriul sau asigurator.


Moneda , lichiditatea si agregatele monetare

Cererea si oferta de moneda

1. Definirea monedei si a lichiditatii

In sensul ei uzual moneda este mijloc de plata , de stingere imediata a unei datorii. Mai

sunt si alte cai de achitare a unor datorii , cum ar fi :

- instrumente de plata moderne (cardul , cecul , cambia)

- titlurile de valori mobiliare (actiuni si obligatiuni).

Moneda propriu – zisa este insa rezerva de valoare. Ea detine calitatea lichiditatii in

gradul cel mai inalt fata de oricare alte active.

O solutie alternativa , cum ar fi de exemplu vanzarea unor active pentru a obtine moneda

si a achita o datorie inseamna 2 feluri de costuri (cost de vanzare si cost de lichidare).

Vanzarea unui activ sau a unor titluri de valoare nu trebuie sa conduca la pierderi de

valoare sau la riscuri.

Lichiditatea inseamna calitatea unui activ de a fi negociabil imediat fara riscul unei

pierderi sensibile de capital.

Totalitatea activelor lichide la nivelul unei economii inseamna lichiditatea economiei si

se exprima prin rata de lichiditate (ca raport intre nivelul lichiditatii si PiB).

2. Agregatele monetare si tendintele modificarii structurii lor

Masa monetara in circulatie inseamna totalitatea mijloacelor de plata folosite intr-un

teritoriu national/international dat.

Este componenta cea mai lichida din economie pentru ca exprima puterea de cumparare

ce poate fi mobilizata pentru a achita contravaloarea marfurilor si serviciilor sau stingerea unei

datorii de alta natura.

In metodologia analizei structurale a masei monetare se utilizeaza gruparea in 2 , 3 sau

mai multe componente numite lichiditati primare , secundare , tertiare , etc.

Ele sunt simbolizate cu siglele M1 , M2 , M3 , etc.


In cazul structurii masei monetare din Romania se utilizeaza in prezent 3 componente :

- M1 partea care include monetarul in circulatie (bilete de banca si monede metalice) si banii

din conturile la vedere (la banci si al trezoreria statului).

Aceasta componenta se mai numeste masa monetara propriu – zisa si este partea cea mai

lichida.

- M2 cuprinde M1 + depozitele la termen (la banci , in conturi de economii pentru locuinte ,

in certificatele de trezorerie la termen , s.a.).

Componenta M2 mai poarta denumirea de cvasimoneda sau semimoneda , iar gradul de

lichiditate al lui M2 este mai mic decat al componentei M1.

- M3 cuprinde M1 si M2 + actiuni (unitati ale fondurilor de piata monetara , imprumuturi din

operatiuni de tip REPO luate pe piata monetara si alte titluri de valoare negociabile emise cu

maturitate de pana la 2 ani).

Tendinte in evolutia masei monetare :

- reducerea numerarului (din componenta M1)

- cresterea ponderii depozitelor la termen (din M2) , pentru ca ele remunereaza mai bine

economiile banesti impotriva inflatiei

- se extinde gradual gama de instrumente (produse financiare) si rezulta diferite tipuri de carduri ,

obligatiuni , bonuri de tezaur , s.a.

Analiza dinamicii masei monetare in structura acesteia este obiectul principal al scolii

monetariste de la Chicago , reprezentate de Milton Friedman (doctrina monetarista) , care si-a

propus o reabilitare a teoriei cantitative a banilor.

Ideile sale fundamentale sunt :

- inflatia este peste tot si intodeauna un fenomen monetar

- inflatia nu este inevitabila in perioadele de dezvoltare (creste economica)

- cantitatea de moneda in circulatie regleaza in mod fundamental rata inflatiei prin dobanzi

Stabilitatea monedei este una din premizele fundamentale pentru dezvoltare economica.

Productivitatea muncii , accesul si costurile resurselor naturale sunt factori cu impact

asupra cererii si ofertei de marfuri si care la randul lor influenteaza preturile.


Cererea de moneda. Oferta de moneda

Cererea de moneda exprima cantitatea de bani necesara si justificata prin proportiile si

caracteristicile unei economii.

Cererea de moneda este data de necesitatile consumatorilor (populatie , firme , institutii ,

s.a.) pentru a-si procura bunurile si serviciile necesare.

Concepte privind cererea de moneda :

a) Conceptia clasica – sustine ca moneda este un intermediar al schimbului , iar sistemul de

preturi reflecta utilitatea bunurilor schimbate , deci moneda este ceruta pentru tranzactii , nu

si pentru economisire.

Rata dobanzii nu are influenta asupra cererii de moneda , pentru ca cererea de moneda depinde

de volumul tranzactiei.

Reprezentant : Irwing Fischer prin lucrarea “Puterea de cumparare a banilor” , din

1907.

In acest sens el a formult ecuatia cantitativa a monedei sub forma :

M x V = P x Q

M = masa monetara

V = viteza de rotatie a banilor

P = nivelul preturilor

Q = cantitatea.

b) Doctrina Keynesista – a modificat doctrina clasica intr-un punct fundamental , adica cererea

de moneda depinde nu numai de tranzactii , ci si de rata dobanzii.

Deci la cererea de moneda pentru tranzactii se adauga moneda pentru speculatii. Pretul

obligatiilor evolueaza invers cu rata dobanzii.

Rata dobanzii influenteaza economia reala.

c) Doctrina monetarista – potrivit acesteia moneda este un activ financiar , alaturi de alte

active reale , intre care se poate opta.


Pentru monetaristi , politica monetara este eficienta pe termen scurt , iar daca autoritatile

monetare doresc sa franeze in mod durabil inflatia , ele trebuie sa incetineasca cresterea masei

monetare.

Oferta de moneda exprima cantitatea de bani existenta pe canalele de circulatie

monetara (in sistemul bancar , in trezorerii , in casieriile firmelor , la populatie).

Principala contrapartida a monedei in circulatie o reprezinta creditul pentru ca acordand

credite , bancile creeaza moneda.

Suma soldurilor conturilor curente creditoare ale agentilor economici nebancari (firme si

populatie) reprezinta componenta esentiala a masei monetare.

Crearea de moneda se realizeaza de bancile comerciale , dar ele nu administreaza decat o

parte din totalitatea masei monetare , pentru ca in orice moment o banca comerciala trebuie sa

fie in masura sa satisfaca cererile clientilor lor de ridicare a numerarului din conturi.

De aici concluzia ca bancile comerciale nu pot crea moneda fara limita (nu pot da credite

nelimitat).

In acest context , moneda bancii centrale (reprezentata de bancnote si conturi curente la

Banca Centrala) reprezinta esenta bazei montare.

Moneda Bancii Centrale poate fi creata prin 3 canale :

o Prin intrarea de capital din exterior

o Prin imprumuturi pe care Banca Centrala le acorda bancilor comerciale sub forma

resconturilor

o Prin achizitionarea de pe piata a unor creante ale agentilor economici , in mod deosebit titluri

sigure si lichide.

Excedentul de oferta de moneda fata de cererea de moneda genereaza inflatie.

Problema ofertei de moneda este in practica foarte complexa , deoarece intre ofertantii si

solicitantii de moneda se afla intermediarii financiari , respectiv bancile , care pot pune in

circulatie o cantitate de moneda mai mare decat disponibilitatile pe care le detin.

In domeniul bancar , oferta de moneda depinde de rata dobanzii , dar in orice economie

exista 2 factori principali de influenta asupra masei monetare , respectiv Banca Centrala si

trezoreria statului.

Uneori actionarea acestor factori poate fi se sens contrar. De aceea politica respectiva a

bancii centrale trebuie sa fie dublata de o gestiune echilibrata a trezoreriei , prin limitarea


cheltuielilor publice la nivelul posbilitatii de a obtine venituri , deci politica monetara trebuie sa

fie corelata cu politica fiscala si cea bugetara.

Piata financiara

Pietele financiare ofera cadrul organizatoric de efectuare a operatiunilor de vanzare si

cumparare a valorilor mobiliare pe termene medii si lungi , prin care se mobilizeaza capitalurile

disponibile si se ofera mecanisme de finantare pentru agentii economici.

Pornind de la sensul larg al finantelor , in sfera pietelor financiare se pot incadra pietele

monetare , pietele valutare si pietele financiare propriu – zise.

Pietele financiare constituie locul de confruntare a cererilor de finantare din partea

guvernelor , administratiilor locale , societatilor comerciale cu ofertele de capital provenite de la

banci , societati de asigurari , fonduri din pensii , fonduri de investitii si alti posesori de capitaluri

pe termen mediu si lung.

In sens restrans pietele financiare mijlocesc confruntarea cererii si ofertei de actiuni si

obligatiuni , fiind denumite piete ale valorilor mobiliare sau piete de capital , deoarece faciliteaza

miscarea capitalurilor dintr-o forma in alta si accesul la resurse de finantare.

Piata financiara are 2 componente aflate in conexiune si anume :

1) Piata primara – serveste la plasarea emisiunilor de titluri de valori mobiliare pentru agentii

economici care au nevoie de capitaluri pe termen mediu si termen lung (piata primara are

functie de finantare).

2) Piata secundara – mijloceste vanzarea si cumpararea valorilor mobiliare emise si plasate pe

piata primara.

Deci pe piata secundara se stabileste pretul valorilor mobiliare si in acest context piata secundara

indeplineste o functie de evaluare permanenta a titlurilor cotate.

Conditii pentru piata secundara :

o Sa fie usor accesibila pentru investitori si dotata tehnic pentru cat mai multi operatori

o Sa functioneze dupa reguli standard , sa fie lichida , sa permita decontarea imediata , rapida ,

inclusiv pentru valori mari.


Termenii economici mentionati se explica astfel :

a. Valorile mobiliare reprezinta titluri negociabile nascute din drepturile de asociere sau din

imprumutul pe termen mediu si lung. Aceasta definire decurge din caracterul mobil (variabil)

al valorilor acestor titluri.

Formele clasice de valori mobiliare sunt actiunile si obligatiunile.

Actiunea este o hartie de valoare , un certificat care atesta ca detinatorul ei a depus o cota

parte la capitalul unei societati pe actiuni. Ea constituie un titlu de proprietate. Valoarea inscrisa

pe actiune reprezinta valoarea nominala.

Pretul la care este cotata o actiune negociata la bursa reprezinta cursul actiunii , iar acest

pret este influentat de nivelul dobanzilor de pe piata bancara deoarece depozitele bancare

constituie o alternativa de plasament.

Indicele B.E.T. arata tendinta de ansamblu a preturilor celor mai lichide 10 actiuni din

bursa (Bucharest Exchange Trading) dintre titlurile aflate in portofolii.

Indicele B.E.T.-c (C – composit) reprezinta evolutia tuturor titlurilor tranzactionate la

Bursa de Valori Bucuresti (BVB).

Indicele B.E.T. – FI este un indice sectorial calculat pentru cele 5 SIF – uri cotate la

bursa.

Cursul actiunilor este influentat si de alti factori :

o Situatia financiara a societatilor emitente

o Imaginea publica a actionarilor si a managerilor

o Factori conjuncturali de ordin economic sau politic

o Anumite interese de manipulare pe piata (mass – media , concurenta neloiala).

Detinatorul unei actiuni primeste anual un dividend in functie de profit si de politica de dividend

a firmei.

Obligatiunea este o creanta care da dreptul posesorului sau sa primeasca un venit sub

forma de dobanda , deci ea este un titlu de credit.

b. Bursa de Valori reprezinta o organizatie cu personalitate juridica care :

o Asigura sisteme , mecanisme si proceduri adecvate pentru afectarea continua , ordonata ,

transparenta si echitabila a tranzactiilor cu valori mobiliare prin activitatea intermediarelor

autorizate.


o Constituie piata oficiala si organizata pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotare.

o Ofera economiilor investite in valori mobiliare garantia morala si securitate financiara prin

masurarea continua a lichiditatii acestor titluri.

Bursa de valori presupune anumite conditii si reguli :

o O localizare , respectiv existenta unei cladiri in care se amenajeaza o sala de negocieri pentru

derularea tranzactiilor

o Reguli stricte si proceduri de tranzactionare prevazute prin lege si regulamente de organizare

si functionare a bursei

o Negocierea operatiunilor de tranzactionare si executarea lor se face de persoanele cu

pregatire de specialitate si autorizate

o Preturile titlurilor negociate rezulta din compararea ordinelor de cumparare cu cele de

vanzare la bursa

o Supravegherea si controlul bursei de valori se executa de organisme special infiintate

(CNVM – Comisia Nationala de Valori Mobiliare)

o La fiecare bursa se organizeaza o asociatie a bursei la care participa societatile de valori

mobiliare autorizate sa negocieze titluri la bursa.

Intermediarii de valori mobiliare sunt persoane juridice legal autorizate as exercite

vanzarea –cumpararea de valori mobiliare cu titlu profesional ca fapte de comert , fie pe cont

propriu (dealeri) , fie pe contul unor terti (brokeri).

Ei trebuie sa aiba o activitate exclusiva in acest domeniu , sa faca dovada unui capital

minim subscris si varsat integral si sa se incadreze in anumiti coeficienti de risc.

In sfera intermediarilor de valori mobiliare sunt cuprinse urmatoarele operatiuni :

o Vanzarea – cumpararea de valori mobiliare pe cont propriu sau pe contul clientilor

o Garantarea plasamentelor de valori mobiliare cu ocazia ofertelor primare si secundare

o Transmiterea ordinelor clientilor in scopul executarii lor prin alt intermediara autorizat

o Administrarea conturilor de portofolii individuale ale clientilor.

Tranzactiile care se fac la bursa sunt de 2 feluri :

o Tranzactii la vedere (pe bani gata) – sunt acelea in care hartiile de valoare trec de la

vanzator la cumparator chiar in ziua negocierii sau in urmatoarele 2 zile.


o Tranzactii la termen – atunci cand predarea hartiilor de valoare si achitarea lor se face dupa

un anumit termen stabilit in momentul incheierii tranzactiei si la cursul existent in acel

moment.

Tranzactiile la bursa sunt toate negociabile facute in cursul ______ bursiere si inregistrate

ca atare conform reglementarilor bursei.

Orice tranzactie (operatiune) de bursa facuta si inregistrata ca atare este act de comert si

da nastere unei obligatii valabile careia nu i se poate pune ideea de joc.

In vederea admiterii la cotare prin bursa a titlurilor de valori mobiliare , societatea

comerciala (firma) trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii generale :

o Sa detina un capital de un anumit nivel

o Sa emita un anumit numar de actiuni care sa fie liber transferabile

o Sa obtina profit cel putin in ultimii 3 ani

o Sa publice bilantul si contul de profit si pierdere

o Sa asigure acces public si sa difuzeze informatii cu privire la situatia economico – financiara

(accesul sa fie echitabil)

o Sa informeze conducerea bursei asupra unor situatii stabilite prin reglementari ( anumite

cerinte de competenta profesionala si morala pentru manageri).

Functiile bursei :

o Mareste lichiditatea investitiilor imobiliare (ofera detinatorilor posbilitatea de a le transforma

in bani)

o Ofera posibilitatea celor care investesc sa participe la gestiunea intreprinderii cotate

o Dirijeaza economiile spre investitii transformate in capitaluri

o Bursa conecteza firmele cotate cu cei care economisesc si permite transferul de capital intre

investitori

o Permite determinarea valorii reale a titlurilor de valoare , cat si a valorii reale a firmelor

cotate

o Bursa este barometrul conjuncturii economico – financiare si faciliteaza informarea

investitorilor si a publicului care este interesat de mersul afacerilor.

CNVM are rol de reglementare si supraveghere a operatiunilor bursiere , este

subordonata Parlamentului si adopta regulamente si norme cu privire la :


o Autorizarea si exercitarea intermedierii de valori mobiliare

o Promovarea si derularea ofertelor publice de valori mobiliare

o Regimul informatiilor confidentiale

o Situatiile , datele si informatiile care se remit de catre firmele cotate de catre CNVM si cereri

care se comunica spre informarea publicului

o Modul de tinere a evidentei operatiunilor de bursa.

In concluzie , mecanismul bursier este expresia cea mai evoluata a economiei de piata.

Creditarea bancara a agentilor economici si a populatiei

1. Principii si uzante in activitatea de creditare bancara (practici)

Exista o interdependenta bine conturata intre credit si situatia financiara a agentilor

economici prin faptul ca :

o Situatia creditelor reflecta starea financiara a oricarui operator economic angajat in relatia de

creditare

o O buna sustinere financiara va genera conditii favorabile pentru obtinerea de noi credite

o Aceste aspecte sunt supervizate banci , in sensul ca in conditiile economiei de piata bancile

nu`si pot permite sa sustina prin credite agentii economici nerentabili , decat cu riscul de a

avea si ele insele probleme de lichiditate.

Principii de baza in creditare :

a. Prudenta bancara – bancile urmaresc ca solicitantii de credite sa dea dovada de

credibilitate. De aceea toate operatiunile de creditare si de construire a garantiilor sunt

consemnate in documente contractuale din care sa rezulte foarte clar toti termenii si toate

conditiile tranzactiei de creditare.

Bancile vor actiona pentru evaluare capacitatii de plata a clientilor , deci a capacitatii lor

de a rambursa creditul si dobanda.

Pentru acestea clientii debitori au obligatia de a pune la dispozitia bancii toate

documentele solicitate , atat in momentul acordarii creditului , cat si pe toata perioada creditarii.


b. Respectarea destinatiei creditului – asa cum a fost stabilita prin contract.

c. Prognozarea resurselor de creditare si a plasamentelor – pe baza realizarii din anii

precedenti si a tendintelor din piata , indicele prognozat al pretului , dobanda ,curs valutar.

d. Principiul garantarii creditelor

e. Rambursarea creditelor la scadenta (de regula se stabilesc rate si termene de scadenta).

Conditii cumulative ce trebuie indeplinite de clienti pentru a primi credite :

a. Pentru persoane juridice :

o Sa fie constituit potrivit prevederilor legale

o Sa dispuna de capital social varsat potrivit prevederilor statutare

o Sa desfasoare activitati legale si profitabile in corcodanta cu actul de infiintare si statutul de

functionare

o Sa indeplineasca conditiile de bonitate

o Sa dispuna de un grup de lichiditati care sa asigure posbilitatile realea de rambursare a

creditelor si dobanzilor

o Sa prezinte garantii acoperitoare

o Sa aiba cont deschis la banca

o Sa prezinte situatia angajamentelor pe care le au la alte banci

o Sa accepte clauzele negociate prin contractul de credit.

b. Pentru persoanele fizice :

o Veniturile realizate sa fie sigure si permanente pe intreaga perioada de creditare

o Sa garanteze rambursarea creditului cu veniturile obtinute si cu alte valori materiale

o Sa nu inregistreze credite restante la data contractarii imprumutului.

Garantarea creditelor :

o Asigura bancile de rambursarea la scandeta a ratelor si dobanzilor aferente


o Important este ca bancile sa nu acorde credite decat daca garantiile constituite pot fi

valorificate, dar trebuie sa tina seama de posibilitatile reale de rambursare pe baza

lichiditatilor generate de activitatea economica.

Din punct de vedere juridic si dupa natura lor , garantiile pot fi :

o Garantii reale – constau in afectarea uni bun al debitorului in vederea asigurarii rambursarii

creditelor acordate , acest tip de garantie ofera bancii dreptul de intaietate in recuperarea

creantelor , iar garantiile reale se concretizeaza in ipoteci si gajuri.

o Garantii personale – constau in mijloace juridice prin care o persoana se angajeaza sa

platesca in numele debitorului datoria in caz de insolvabilitate a acestuia (scrisoarea de

garantie bancara , cesiunea de creante , adeverinta de salariu).

Scrisoarea de garantie bancara reprezinta un inscris prin care o banca (garant) se

angajeaza neconditionat si irevocabil ca in situatia in care un debitor nu va rambursa suma de

plata , banca respectiva va plati ea creditul respectiv in favoarea bancii beneficiare.

Scrisoarea de garantie se elibereaza la cerere cu valabilitate pentru 12 luni , iar

solicitantul ei trebuie sa o anexeze la cerere un angajament din care sa rezulte ca cedeaza bancii

toate incasarile ce le va obtine din derularea contractelor prezente si viitoare.

Deasemenea solicitantul prezinta o documentatie din care sa rezulte :

o Obiectul scrisorii de garantie solicitate

o Partile contractante si sediul lor

o Obligatiile contractuale

o Valoarea garantiei

o Termenul de plata al sumei garantate

o Valabilitatea inscrisului.

Depozitul bancar reprezinta o garantie sub forma unei sume de bani depusa de debitor la

banca sau la alta banca in favoarea beneficiarului , in conditiile stabilite si communicate bancii

de catre debitor.

Valoarea depozitului trebuie sa acopere creditul si dobanda.


Gajul fara deposedare (bunurile raman in posesia debitorului) se constituie conform

codului comercial asupra unor bunuri mobile : bunuri de natura activelor circulante daca pe toata

perioada creditarii se vor regasi in aceeasi forma si aceeasi cantitate.

Pot fi admise bunuri de natura fondurilor fixe (utilaje , mijloace de transport etc)

existente in patrimoniul firmei daca sunt in stare de functionare si au un grad de uzura sub 50 %.

Cesiunea de creante - constituie o conventie scrisa prin care un creditor transmite o

crenta a sa unei alte persoane (terte persoane).

Partile cesiunii sunt :

o Cedentul = persoana care transmite creanta sa

o Cesionarul = persoana catre care se transmite creanta

o Debitorul cedat = debitorul creantei transmise.

Efectul cesiunii de creante consta in aceea ca din momentul realizarii acordului de vointa

a partilor , creanta trece in patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care le confera

cedentul (pot fi cesionate creante din livrari de marfuri , executari de lucrari , servicii , datorii

bugetare).

Ipoteca este o garantie reala pusa pe bunuri de natura terenurilor , locuintelor.

Toate formele de garantare prezentate mai sus trebuie sa indeplineasca urmatoarele

conditii cumulative pentru a fi acceptate de banci :

o Sa poata fi transformate in lichiditati

o Sa fie materializate intr-un titlu sau inscris autentic

o Bunurile garantate sa se afle in proprietatea debitorului sau a girantului si sa nu fie afectate

de alte creante

o Proprietarul bunurilor sa aiba capacitatea de a gira sau ipoteca

o Bunurile existente anterior angajarii creditelor sa fie in stare corespunzatoare de functionare

o Bunurile procurate ulterior din credite sa fie noi si insotite de documente de calitate

o Bunurile propuse drept garantie sa aiba piata de desfacere.

Pentru stabilirea cuantumului garantiei se va porni de la VC a bunurilor respective cu

actualizare in functie de valoarea de piata.


Valoarea de piata nu este egala cu valoarea acceptata de banca , deoarece banca aplica un

coeficient de risc , ca de exemplu :

Tip garantie Valoare de piata Valoare acceptataIpoteca 100 % 60 %

Gaj cu deposedare 100 % 75 %Gaj fara deposedare 100 % 60 %

Cesiune creanta 100 % 75 %Depozit bancar 100 % 100 %

Scrisoare de garantie 100 % 50 %

Analiza si evaluarea performantelor financiare ale clientilor

Decizia de acordare a creditelor trebuie sa fie sustinuta de capacitatea de rambursare

prezenta si viitoare a clientului.

Este foarte important pentru banca sa obtina cat mai multe informatii despre potentialul

client , fapt pentru care analiza cuprinde doua aspecte :

o Analiza economico – financiara

o Analiza aspectelor nefinanciare.

Analiza economico – financiara are in vedere atat perioadele anterioare (de regula

ultimii 2 ani) , cat si perspectivele viitoare in plan financiar.

Documente necesare :

o Bilantul contabil certificat de depunere la ANAF

o Contul de rezultate

o Raportari contabile periodice (balante de verificare lunara)

o Situatia fluxurilor de lichiditati (situatia fluxurilor de incasari si plati).

Bilantul contabil ofera o imagine concludenta asupra patrimoniului , asupra situatiilor

financiare si rezultatelor economice obtinute la un moment dat.

Prin prelucrarea datelor din bilant se obtin noi informatii care sa corespunda mai bine

necesitatilor de analiza ale bancii , respectiv de evaluare si diagnosticare.

Pe baza bilantului se analizeaza :

o Imobilizarile si sursele de acoperire ale acestora

o Datoriile fata de banci , fata de buget , fata de furnizori etc


o Analiza stocurilor si a unor conturi privind creantele de incasat ale clientilor.

Contul de rezultate pune in evidenta evolutia veniturilor si a cheltuielilor si raportul

dintre acestea pe perioada exercitiului financiar.

Se analizeaza :

o Veniturile , cheltuielile si profitul obtinut pe total si in structura (din activitatea de exploatare,

financiara , extraordinara)

o Repartizarea profitului net

o Capacitatea de autofinantare a clientului

o Pierderile inregistrate si modul de acoperire.

Pe baza datelor din bilantul contabil si din contul de rezultate , banca va stabili bonitatea

clientului , folosind un sistem de indicatori de structura si de performanta.

a. Indicatori de structura

o Cifra de afaceri

o Capitalul propriu

o Fondul de rulment

o Gradul de indatorare

o Viteza de rotatie (a stocurilor , clientilor)

o Trezoreria neta

o Lichiditatea (rata)

o Solvabilitatea.

b. Indicatori de performanta

o Rata rentabilitatii (Profit/CA)

o Ponderea dividendelor si rezultatul net al exercitiilor

o Gradul de acoperire al dobanzilor (riscul de dobanda).

Prin analiza acestor indicatori banca pune in evidenta anumite puncte tari sau puncte

slabe ale clientului si in functie de acestea trebuie sa ia o decizie de creditare corecta si bine

argumentata.

Analiza aspectelor nefinanciare este foarte importanta si are in vedere credibilitatea

clientilor , apreciata in special de calitatile principalilor actionari si ale afacerii in general.

Se analizeaza urmatorii factori :


A. Factori interni

a. Management

o Pregatirea profesionala , prestigiul si experienta in ramura/sector

o Experienta in functia de conducere

o Stilul de conducere (individual sau in echipa)

o Gradul de participare al managerilor la capitalul societatii

o Calitatea si operativitatea sistemului informational al firmei

o Capacitatea managerului de a se achita de datorii

o Durata de numire/alegere a personalului de conducere.

b. Activitatea firmei

o Evolutia de ansamblu si profilul activitatii

o Caracterul activitatii (permanent , sezonier , ciclic)

o Natura produselor si serviciilor realizate (se stricta necesitate , de serie , de lux)

o Identificarea si prezentarea concurentilor din piata

o Principalii clienti

o Relatiile cu furnizorii

o Politica de preturi practicate

o Publicitate si reclama

o Identificarea , prezentarea resurselor materiale si umane ale firmei.

c. Strategia firmei

o Existenta unei strategii pe urmatorii ani (2-3 ani) si modalitatile de realizare a acesteia

o Existenta unui plan de restructurare si redresare.

B. Factori externi

a. Caracteristicile domeniului de activitate

o Competitivitatea

o Nivelul profitabilitatii

o Gradul de tehnologizare a sectorului

o Cheltuieli de capital.


b. Politica economica generala a clientului si strategiile viitoare in cadrul domeniului

de activitate

o Impactul cadrului legislativ asupra activitatii firmei

o Impactul factorilor macroeconomici (inflatia , somajul , cursul valutar etc.)

c. Dependenta si pozitia geografica fata de :

o Surse de aprovizionare

o Piata de desfacere

o Mijloace de transport

o Aspecte sociale ale pietii de desfacere (obiceiuri , traditii)

o Tendinte spre un anumit tip de consum , motive religioase etc.

Pe baza acestor indicatori de stabileste un punctaj (scoring) care _____.

Echilibrul monetar si inflatia

1. Echilibrul monetar. Concept. Mod de exprimare. Trasaturi

Echilibrul monetar exprima acea situatie in care oferta si cererea de moneda sunt egale.

Oferta de moneda are sens de masa monetara existenta in circulatie.

Cererea de moneda este masa monetara justificata a se gasi in circulatie , in raport cu

dimensiunea si particularitatile economiei respective.

Deci echilibrul monetar reprezinta acea situatie in care nu exista nici un surplus de bani,

nici lipsa de bani.

Asigurarea echilibrului monetar vizeaza moneda activa , adica aceea care indeplineste

functia de intermediar al schimburilor.

Corelatia echilibrului monetar este egalitatea dintre cererea si oferta de bani si se exprima

astfel :

, unde :

C – masa de bani utilizata pentru procurarea de bunuri de consum

S - economii

- flux suplimentar de moneda

I – masa monetara pentru investitii


- masa monetara pasiva (lichiditati aflate la particulari).

Aceasta ecuatie exprima o stare ideala in economie , insa in practica intervin mutatii ,

schimbari determinate de mai multi factori.

Una dintre aceste mutatii are loc in conditiile unei emisiuni suplimentare de moneda ,

deci exprima o crestere de moneda care transforma egalitatea initiala in inegalitate.

Emisiunea suplimentara de moneda devine cerere suplimentara pentru bunuri si servicii si

deasemenea pentru investitii. In aceasta situatie vor aparea sau nu tendinte inflationiste daca :

o Economia este in masura sa ofera cantitati suplimentare de bunuri de consum si de investitii

la nivelul lui si atunci nu vom avea mutatii in plan monetar

o Economiile nu asigura corespondenta bunuri de consum si investii , atunci vor aparea

tensiuni inflationiste

o Surplusul de moneda se transforma in depozite bancare , atunci el devine moneda inactiva ,

care nu necesita marfa in mod corespunzator si atunci nu apar dezechilibre.

Tensiunile inflationiste se produc insa si fara emisiune suplimentara de moneda ( )

atunci cand are loc o reducere a lui , adica tezaurizarea se restrange si moneda pasiva devine

activa.

Asupra starii monedei influenteaza decisiv o serie de indicatori economici :

o Evolutia veniturilor (pensii , salarii etc)

o Evolutia cheltuielilor de consum

o Evolutia cheltuielilor de investitii

o Nivelul lui .

Situatia monedei este influentata si de comportamentul subiectiv al intreprinzatorilor si al

populatiei , de incredera sau neincrederea , incapacitatea banilor de a conserva valoarea reala.

Trasaturile principale ale echilibrului monetar sunt :

o Echilibrul monetar nu impune ca masa monetara in circulatie sa ramana constanta , ci sa se

adapteze la nevoile economiei

o Echilibrul monetar nu presupune preturi neschimbate

o Echilibrul monetar este legate de echilibrul economic general , el fiind o componenta a

acestuia.


2. Inflatia si deflatia (ca forme de manifestare a dezechilibrului monetar)

Inflatia este procesul de crestere disproportionata a masei monetare in circulatie in raport

cu masa obiectivului necesara ceruta de dimensiunea activitatii economice , care determina

cresterea preturilor si reducerea puterii de cumparare a banilor.

Ea reprezinta principala forma de manifestare a dezechilibrului monetar in prezent.

Inflatia poate avea loc numai in conditiile prezentei in circulatie a sumelor banesti neconvertibile

in metal pretios (aur).

Inflatia este un proces complex determinat de mai multe cauze care difera de la o tara la

alta , de la o perioada la alta.

Totusi se pot mentiona urmatorii factori general – valabili drept cauze ale inflatiei :

a. Deficitul bugetar : statul are cheltuieli > venituri , iar diferenta este acoperita prin

imprumuturi.

Masa banilor in circulatie creste deoarece statul se imprumuta pentru a consuma si nu pentru

a produce (cheltuieli pentru plata salariilor in neconcordanta cu productivitatea muncii , pentru

subventionarea unor sectoare de stat etc).

b. Creditul bancar : atunci cand bancile acorda credite fara o analiza riguroasa si aceste credite

nu se ramburseaza la scadenta.

Astfel creste valoarea banilor scripturali (de cont) iar efectele inflationiste sunt similare cu

cele produse de cresterea numerarului in circulatie.

c. Intrarea in circulatie a unor sume de bani care anterior erau tinute in rezerve (moneda

pasiva - ) care are loc atunci cand dobanzile devin real negative (< rata inflatiei).

Forme ale inflatiei :

a. In functie de marime :

o Inflatie taratoare (mica) : cresterea preturilor nu depaseste 3 – 4 % anual

o Inflatie deschisa (medie) : preturile cresc cu 5 – 10 %


o Inflatie galopanta : preturile cresc cu mai mult de 15 % anual si astfel apar dezechilibre social

– economice majore.

b. Dupa provenienta factorilor de inflatie :

o Inflatie prin cerere : consta intr-o cerere globala de bani mai mare decat oferta de marfuri

si servicii. Astfel preturile cresc si fenomenul se extinde (pot fi situatii in care in piata apar

crize de anumite produse)

o Inflatie prin costuri : se explica prin cresterea preturilor , diferitelor elemente ale pretului de

cost (ale costului) (cresterea pretului la energie , dobanzilor , salariilor)

o Inflatie importata : trebuie facute distinctie intre inflatia endogena (cauzata de dezechilibre

economice si financiare interne) si inflatia exogena (generata de factori externi).

Inflatia importata se manifesta p rin importul unor produse la preturi mai mari decat

pretul intern , iar influenta este cu atat mai mare cu cat importul are ponderea mai mare.

O alta cauza importanta a inflatiei este balanta de plati externe atunci cand aceasta

reflecta o crestere a importurilor generatoare de fenomene inflationiste prin preturi mari.

Trasaturile inflatiei :

o Suprasaturarea circulatiei monetare cu sume neconvertite (cresterea masei monetare)

o Cresterea preturilor si tarifelor , deprecierea banilor (scaderea puterii de cumparare)

o Prin inflatie are loc o redistribuire a venitului national ca urmare a diferentelor dintre evolutia

preturilor si cea a veniturilor.

Redistribuirea are loc , de regula , in favoarea statului si in defavoarea celor cu venituri

fixe (salarii , pensii , burse s.a.).

Deflatia este opusul inflatiei , adica o modalitate prin care se urmareste atenuarea si

eliminarea procesului inflationist.

Se realizeaza prin temperarea cresterii preturilor sau reducerea cantitatii de bani din

circulatie.

Existe 3 forme de deflatie :

a. Deflatie monetara : reducerea masei de bani din circulatie , inclusiv prin anularea unor

mijloace de plata.

b. Deflatie financiara : prin achitarea datoriei statului la Banca Centrala sau prin politica

excedentelor bugetare obtinute prin reducerea cheltuielilor.


c. Deflatie de credite : prin cresterea dobanzilor sau plafonarea creditelor.

Politici antiinflationiste

1. Obiectivele generale ale politicii economice si obiectivele specifice ale

politicii monetare. Componentele politicii monetare

Politica monetara se concretizeaza in totalitatea masurilor prin care statul reprezentat de

BANCA CENTRALA actioneaza pentru realizarea echilibrului dintre masa monetara in

circulatie si necesitatile reale de bani ale economiei sau pentru orientarea dezvoltarii economice

intr-un anumit sens (pentru a atinge anumite tinte).

Componentele politicii monetare :

a. Securitatea operatiunilor bancare care vizeaza :

o Conditii stabilite pentru infiintarea unei banci (nivel capital social subscris , conditii pentru

conducatorii bancii , conditii pentru auditorii interni si externi , conditii pentru dotarea

tehnica si personal)

o Masuri prudentiale de supraveghere a bancilor de catre BANCA CENTRALA

o Stabilirea unor indicatori de bonitate bancara (solvabilitate , lichiditate s.a.)


o Structurarea creditelor pe 5 categorii (standard , in observatie , sub standard , indoielnic ,

pierdere)

b. Stabilirea de coeficienti de divizare a riscului , adica o banca sa nu fie prea mult angajata

fata de un singur client pentru ca eventualul faliment al acestuia atrage consecinte pentru

banca.

c. Instituirea unor coeficienti de acoperire a riscurilor , adica bancile sunt obligate sa

acopere prin fonduri prorpii o parte din totalul creditelor acordate (o parte din totalul

angajamentelor).

Obiective specifice ale politicii monetare

Obiectivele generale ale politicii monetare sunt aceleasi cu cele ale politicii economice.

a. Asigurarea unui nivel optim al cresterii masei monetare – are in vedere stabilirea ratei de

crestere a masei monetare la un nivel cat mai apropiat de rata cresterii reala a economiei (rata

de crestere a PiB).

b. Un nivel corespunzator al ratei dobanzii – important este ca nivelul ratei dobanzii sa fie

real pozitiv , deci mai mare decat rata inflatiei pentru a mentine puterea de cumparare a

banilor.

c. Nivel optim al ratei de schimb (al cursului de schimb) – cursul de schimb apare ca o

expresie a puterii economice a unei natiuni.

Experienta romaneasca arata ca supraaprecierea monedei nationale poate avea efect

negativ asupra exporturilor (le descurajeaza , in timp de deprecierea le-ar incuraja). Pentru

import este invers.


Optiunea intre o moneda puternica si o moneda slaba trebuie sa tina seama de situatia

economica si sociala a tarii respective.

d. O buna alocare a resurselor financiare ale natiunii – adica o politica selectiva de

creditare, bazata pe criterii de eficienta economica si pe analiza posibilitatilor certe de

rambursare.

Instrumente de politica monetara

a. Controlul direct – supravegherea bancara prin regulamente , norme , circulari , ordine ,

plafoane de credit stabilite anumitor banci , restrictii de creditare.

b. Modificarea taxei scontului (la noi rata dobanzii de referinta) – dobanda de referinta este de

8 %.

Prin ieftinirea sau scumpirea creditului se influenteza cresterea sau descresterea masei

monetare in circulatie.

c. Operatiuni pe piata libera (open – market) – constau in vanzarea – cumpararea de titluri de

credit ale statului (obligatiuni , bonuri de tezaur) de catre Banca Centrala , iar prin aceste

operatiuni se influenteaza masa monetara.

Exemple de operatiuni de piata :

o Operatiuni REPO – inseamna tranzactii comerciale reversibile destinate injectarii de

lichiditate, deci BNR cummpara active eligibile (bonuri de tezaur s.a.) cu angajamentul de a

le rascumpara la o data ulterioara si la un pret stabilit la data tranzactiei.


o Operatiuni REVERSO – REPO – tranzactii ireversibile destinate absorbtiei de lichiditate,

adica BNR vinde bancilor active eligibile la un pret stabilit la data cumpararii.

d. Rezerve minime obligatorii (RMO) – bancile sunt obligate sa pastreze in conturi la

BANCA CENTRALA un anumit procent din resursele atrase.

Aceasta este o masura de prudenta , pentru a exista posibilitatea ca bancile comerciale sa

restituie depozitele primite.

Prin RMO se micsoreaza capacitatea bancilor de a da credite.

La lei RMO = 15%.

e. Credibilitatea – increderea pe care publicul o are in politica Bancii Centrale si este un

instrument aparte al politicii monetare.

Alte politici antiinflationiste :

a. Politici financiare antiinflationiste – au in vedere masuri restrictive pe linie bugetara

(reducerea cheltuielilor bugetare) sau pe linie fiscala (crestere venituri).

Caracter antiinflationist il au si imprumuturile publice contractate de stat in masura in

care acestea sunt pentru investitii.

b. Politici de control asupra productiei , salariilor si pietelor – au in vedere in primul rand

cresterea productiei si astfel sa se asigure o oferta mai mare de bunuri si o mai buna utilizare

a fortei de munca.

Deasemenea se poate merge pana la inghetarea salariilor si controlarea preturilor

administrate de stat (gaz meta).

c. Politici de restructurare si privatizare a proprietatilor statului.

Elemente definitorii ale politicii monetare sunt :

1. Teoriile economice – care au creat cadrul interventiei statului prin bani (teorii de tip

monetarist in zilele noastre).


2. Obiectivele politicii monetare – avand in vedere diversitatea foarte mare a lor.

3. Institutiile care stabilesc obiectivele politicii monetare si cele care le pun in practica.

4. Reglementarile , instrumentele si mecanismele de transmitere a politicii monetare care

cunosc o dinamica si o diversitate deosebita si pot fi grupate astfel :

o Controlul emisiunii monetare

o Operatiuni de piata

o RMO

o Rezerve internationale de aur si valuta

o Cursul de schimb

o Supravegherea bancara.

5. Integrarea politicii monetare in celelalte grupe de politici economice.

6. Corelarea politicii monetare a unui stat cu politicile altor state si formularea politicii

monetare in cadrul organismelor regionale (U.E. , B.C.E.) , precum si in planul

organismelor internationale (F.M.I. , B.I.R.D.) pentru a se realizare echilibrul intern si

extern.

Banca Centrala urmareste atingerea unor obiective finale (ex : stabilitatea preturilor ,

ocuparea fortei de munca , crestere economica) pe care nu le controleaza in mod direct.

Pe langa obiectivele finale bancile centrale stabilesc obiective intermediare (ex:

agregatele monetare M1, M2 , M3 , ratele dobanzilor pietei monetare pe termen scurt) si care au

influenta directa asupra obiectivelor finale.

Dar uneori si controlul acestor obiective intermediare este dificil si atunci Banca Centrala

alege un alt set de variabile numite obiective operationale (ex: baza monetara MO , ratele

dobanzilor de refinantare) care se afla sub controlul direct al acesteia.

Criterii de alegere a obiectivelor intermediare si operationale sunt :

o Posibilitatea de masurare corecta a acestora

o Gradul de control al acestora


o Estimarea cat mai corecta a impactului asupra obiectivului final.

Politica monetara in zona EURO

Cea mai inalta autoritate monetara in zona Euro este B.C.E. (SEBC).

Potrivit prevederilor tratatului asupra U.E. _____

Atributiile B.C.E. :

o Definirea si aplicarea politicii monetare in zona euro

o Realizeaza tranzactii internationale in devize (valuta)

o Detine si administreaza rezervele valutare ale statelor din zona euro

o Reglementeaza si promoveaza utilizarea eficienta a sistemelor de piata

o Are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bonitate in zona euro

o B.C.E. in colaborare cu Bancile Centrale Nationale colecteaza informatii statistice , fie de la

autoritatile nationale , fie direct de la agentii economici (aceste date le foloseste in

indeplinirea atributiilor sale)

o Supravegherea si stabilitatea sistemului financiar

o Mentine relatii de colaborare cu institutiile si forurile competente in cadrul U.E.


Banca Centrala Europeana si Bancile Centrale Nationale sunt pe deplin independente fata

de institutiile politice si private ale statelor membre , precum si fata de cele comunitare.

B.C.E. este considerata cea mai independenta Banca Centrala creata vreodata.

Obiectivul fundamental al B.C.E. este stabilitatea preturilor , iar independenta ei

favorizeaza acest obiectiv.

Independenta institutionala nu exclude dialogul si raspunderile fata de celelalte institutii

europene.

Principiul transparentei , adica furnizarea de informatii in mod deschis , explicit ,

oportun de catre o banca centala. Deasemenea furnizarea de informatii privind strategiile ,

procedurile si deciziile de politica monetara.

Transparenta permite publicului sa inteleaga politica monetara.

Cu cat publicul intelege mai bine politica monetara , cu atat aceasta este mai credibila , si

deci increderea in institutii se mentine.

Pentru a-si mentine legibilitatea si credibilitatea , o Banca Centrala independenta trebuie

sa-si asume responsabilitatea in fata institutiilor democratice si a publicului larg.

Date post:	18-Jun-2015
Category:	Documents
Upload:	croitorularisa
View:	4,302 times
Download:	3 times

Moneda Si Credit - Curs

Documents