Lect. univ. drd. Ioana Duca

MONEDĂ ŞI CREDIT EdiŃia a - II- a revizuită şi adăugită

3

CUVÂNT ÎNAINTE

Rolul monedei şi al creditului în desfăşurarea proceselor economice

contemporane şi impactul lor major la nivel micro şi macroeconomic impun cunoaşterea şi aprofundarea de către toŃi studenŃii la ştiinŃe economice, dar mai ales de către cei de la specializarea FinanŃe-Monedă, a unor concepte cum sunt puterea de cumpărare, inflaŃia, agregatele monetare, sistemele monetare, integrarea monetară europeană şi moneda unică euro, prezentate în prima parte a acestei lucrări. Multitudinea de transformări economico-sociale, legislative şi instituŃionale pe care le trăim astăzi în România, justifică totodată abordarea în această lucrare a modului de concepere, implementare şi calibrare a politicii monetare la noi în Ńară în perioada premergătoare trecerii la moneda euro.

În plus, considerăm extrem de utile tratarea teoretică şi metodologică, precum şi exemplificarea diverselor aspecte practice privind creditarea bancară a persoanelor fizice şi a firmelor din România, în partea a doua a lucrării. ConştienŃi că fenomenul financiar-bancar este în continuă mişcare, iar anumite aspecte tratate în lucrare vor fi depăşite, mai devreme sau mai târziu şi că orice lucrare este perfectibilă, le suntem recunoscători celor care vor trimite sugestii şi aprecieri critice pentru îmbunătăŃirea acestui material într-o viitoare ediŃie.

Autoarea

4

CUPRINS Cuvânt înainte................................................................................... 3 Cuprins……………………………………………………………...3 PARTEA I: MONEDA…………………………………………….7 1. Moneda şi puterea de cumpărare a monedei………………...7 1.1. Conceptul de monedă…………………………………………….. 1.2. EvoluŃia monedei. Clasificarea semnelor monetare. FuncŃiile monedei……………………………………………………………...8

1.3. Puterea de cumpărare a monedei………………………………12 1.4. Convertibilitatea monedei şi cursul de schimb………………...14 2. Masa monetară şi componentele acesteia……………………..20 2.1. Conceptul de masă monetară şi structura masei monetare. …... 20 2.2. Agregatele monetare. ………………………………………….21 3. Sisteme monetare naŃionale ……………………………………26 3.1. ConŃinutul şi rolul sistemelor monetare naŃionale. …………26 3.2. Clasificarea sistemelor monetare. ……………………………30 4. Sistemul monetar european. …………………………………37 4.1. Scurt istoric. …………………………………………………37 4.2 FuncŃionarea sistemului monetar european – realizări şi insuficienŃe…………………………………………………………39

4.3. Integrarea monetară europeană. ………………………………41. 4.4. Moneda euro………………………………………………….46 5. Sistemul monetar internaŃional………………………………51 5.1. Principiile de funcŃionare ale sistemului monetar internaŃional......................................................................................51

5.2. InstituŃii financiare cu vocaŃie internaŃională, create prin acordul de la Bretton-Woods……………………………………………56

5.3. Rolul DST…………………………………………………62 6. InflaŃia………………………………………………………65 6.1. Conceptul de inflaŃie. Cauzele şi efectele inflaŃiei…………65 6.2. Tipurile de inflaŃie. ………………………………………68 6.3. Politicile antiinflaŃioniste. …………………………………72 6.4. Măsurarea inflaŃiei…………………………………………77 7. Politica monetară ……………………………………………80 7.1. FuncŃiile Băncii NaŃionale într-o economie de piaŃă. ………80 7.2. Politica monetară – concept, obiective şi instrumente. ……87 7.3. Banca NaŃională a României ………………………………90

5

7.4. Obiectivele politicii monetare în România în perioada 2000-2004......................................................................................92

7.5. Politica monetară în România în perspectiva integrării europene..........................................................................95

7.6. Denominarea monedei naŃionale – oportunitate, costuri, beneficii........................................................99

8. AplicaŃii şi studii de caz...........................................................106 8.1 Puterea de cumpărare a monedei……………………………106 8.2 InflaŃia……………………………………………………….114 8.3 Politici monetare antiinflaŃioniste …………………………..118 8.4 Indicatorii de performanŃă bancară…………………………..134 8.5 Corelarea operaŃiunilor active şi pasive ale băncilor comerciale…..............................................................143

PARTEA a-II-a: CREDITUL…………………………………147 9. Creditul şi dobânda. …………………………………………147 9.1. ConŃinutul şi trăsăturile creditului în economia de piaŃă. ……147 9.2. Formele creditului în economia de piaŃă. …………………151 9.3. Conceptul de dobândă şi tipuri de dobândă ………………155 10. Creditarea bancară a persoanelor juridice. ……………160 10.1. Principii şi reguli generale ale acordării creditelor bancare pentru persoane juridice…………………………………….……160

10.2. Indicatori de evaluare a bonităŃii solicitanŃilor de credite persoane juridice…………………………………………………172

10.3. Aspecte non-financiare ale analizei creditelor pentru persoane juridice……………………………………………………………169

11. Creditarea bancară a persoanelor fizice. …………………172 11.1. Principii şi reguli generale ale acordării creditelor bancare pentru persoane fizice. ……………………………………………172

11.2. Analiza şi evaluarea creditelor pentru persoane fizice. ……174 12. AplicaŃii şi studii de caz……………………………………179 12.1 Dobânda……………………………………………………179. 12.2 Studiu de caz simplificat privind modul de analiză şi acordare a unui credit pentru persoană fizică destinat achiziŃiei unui autoturism................................................................................204

12.3. Studiu de caz simplificat privind analiza unui credit bancar pe termen scurt pentru persoane juridice …………………………211

Bibliografie selectivă……………………………………………222

6

7

8

PARTEA I MONEDA

Capitolul 1

MONEDA ŞI PUTEREA DE CUMPĂRARE A MONEDEI 1.1 Conceptul de monedă 1.2 EvoluŃia monedei. Clasificarea semnelor monetare. FuncŃiile monedei 1.3 Puterea de cumpărare a monedei 1.4 Convertibilitatea monedei şi cursul de schimb.

1.1. Conceptul de monedă

Moneda ocupă un rol cheie în mecanismul oricărei economii, condiŃionându-i dezvoltarea şi fiind absolut indispensabilă în desfăşurarea raporturilor cotidiene între persoane fizice, firme, instituŃii ale statului, instituŃii financiare etc. Evident, nu se poate concepe existenŃa unei economii moderne fără monedă. Etimologic, termenul de monedă provine din cuvântul grecesc monedha, care, la început, definea doar piesele bătute din metal preŃios sau din metal obişnuit, emise cu scopul îndeplinirii unor funcŃii de mijloc de schimb şi de mijloc de plată. În prezent, termenul de monedă este folosit în sens larg, fiind denumirea generică pentru monede metalice, bancnote, monedă scripturală şi orice altă formă de bani acceptată şi folosită de participanŃii la tranzacŃii într-un spaŃiu economic dat. Putem desprinde trei trăsături ale monedei într-o economie:

a. este un bun cu utilitate permanentă pentru populaŃie şi pentru agenŃii economici;

b. este un bun aparte, un bun indirect, reprezentând o creanŃă asupra economiei naŃionale, întrucât dă dreptul deŃinătorului de a achiziŃiona în schimbul ei bunuri şi servicii pe teritoriul Ńării emitente;

c. are caracter juridic, fiindu-i recunoscute prin lege toate calităŃile şi drepturile pe care le conferă. Pe teritoriul unei Ńări, moneda naŃională reprezintă singurul mijloc legal de plată.

9

1.2. EvoluŃia monedei. Clasificarea semnelor monetare. FuncŃiile monedei

Se poate spune că banii au apărut oarecum spontan, la un anumit

moment în evoluŃia societăŃii omeneşti, ca urmare a unor necesităŃi reale ivite în procesul de schimb, prin separarea din mulŃimea de bunuri care se produceau a unora specifice şi mai apoi a unuia singur, cu rol de echivalent (etalon) general, adică un bun cu ajutorul căruia erau evaluate toate celelalte care se schimbau.

Istoric vorbind, rolul de bani a fost îndeplinit de diferite bunuri (animale mici, piei de animale, blănuri, cereale, scoici etc), apoi de metalele preŃioase şi ulterior de monedele metalice din aur şi argint.

Metalele preŃioase s-au detaşat de restul bunurilor etalon datorită calităŃilor lor evidente: nu erau alterabile, erau divizibile, uşor de transportat şi concentrau o valoare foarte mare într-un volum mic.

În scrierile lui Herodot îi este atribuit lui Cresus, regele Lydiei, meritul de a fi bătut prima monedă, în secolul VII î.e.n.. Costin KiriŃescu, în lucrarea Moneda - mica enciclopedie, menŃionează că moneda ar fi apărut prima dată în China, în secolul XI î. e. n. IniŃial se foloseau lingourile, dar acestea prezentau inconvenientul că trebuiau divizate şi cântărite în momentul vânzării şi de aceea, pentru facilitarea circulaŃiei şi a comerŃului, s-a trecut la marcarea lor. Amplificarea relaŃiilor comerciale, ca rezultat al extinderii ariei geografice a acestora, necesita transportul lingourilor, operaŃiune destul de greoaie şi costisitoare. Ca urmare, lingourile au fost înlocuite cu monedele propriu-zise, confecŃionate din metal preŃios.

Odată cu apariŃia monedelor, au apărut şi primele semne ale unei organizări monetare. În timp, statele au elaborat legi şi au creat instituŃii care să reglementeze, să organizeze şi să supravegheze relaŃiile băneşti, precum şi emisiunea şi retragerea de monedă, constituindu-se treptat sistemele monetare naŃionale (tratate în capitolul 3 al acestei lucrări).

Pe măsura dezvoltării vieŃii economice şi sociale, a amplificării producŃiei şi a tranzacŃiilor cu bunuri şi servicii, în circulaŃia monetară au apărut şi monede fără valoare intrinsecă, bătute din metale nepreŃioase (cupru, aluminiu, aliaje din metale comune).

Mai târziu, întrucât producŃia de bunuri şi servicii a devansat simŃitor producŃia de metale preŃioase, iar schimburile comerciale s-a multiplicat la scară mondială, reclamând şi un volum sporit de masă monetară, au apărut şi bancnotele - biletele de bancă (secolul al XVI-lea, Olanda), la început convertibile în metal preŃios, iar mai apoi, după primul război mondial şi

10

neconvertibile. Convertibilitatea biletelor de bancă în aur şi argint a fost abandonată definitiv în anii ‘70. Bancnotele s-au transformat astfel în bani fiduciari, fără valoare intrinsecă, dar şi-au sporit continuu importanŃa şi ponderea în cadrul masei monetare.

În secolul al XIX - lea, ca rezultat al dezvoltării fără precedent a băncilor comerciale în toate economiile, au apărut şi banii de cont (moneda scripturală), care au început să fie preferaŃi banilor cu existenŃă fizică, mai ales pentru operaŃiuni de volum mare sau între parteneri comerciali aflaŃi la distanŃă, datorită multiplelor avantaje pe care le ofereau.

O formă derivată de monedă scripturală este şi aşa-numita monedă electronică, apărută în secolul al XX-lea şi care circulă prin transfer electronic, având ca suport cardurile.

Putem sintetiza aşadar evoluŃia istorică a monedei în următoarea schemă (fig. 1):

Figura nr. 1

EvoluŃia istorică a monedei Fiecare comunitate Marchează începutul consuma ceea ce producea. economiei de schimb.

Este prima formă tipizată de bani. Nu aveau valoare intrinsecă, Primele monede aveau şi valoare ci aveau o valoare simbolică.

intrinsecă, pe lângă valoarea Au circulat în paralel cu ca instrument de plată şi de schimb. monedele din aur şi argint,

până după primul război mondial. Are ca suport cecuri, ordine de plată, A apărut la sfârşitul sec. 20; cambii, bilete la ordin circulă prin transfer electronic. (circulă prin virament bancar). Este o monedă cu valoare simbolică.

Autoconsum (economie naturală)

Troc “marfă contra marfă”

Bunuri etalon

Metale (aur şi argint)

Moneda sec VII î.e.n.

Bancnotele sec XVI, Olanda

Moneda scripturală sec XIX

Moneda electronică (cardurile)

11

Clasificarea semnelor monetare

Putem realiza o clasificare a semnelor monetare după mai multe criterii, între care cele mai relevante sunt: I. După forma de existenŃă, monedele pot fi:

a. Monede cu existenŃă fizică, tangibilă (monedele metalice şi bancnotele);

b. Monede fără existenŃă fizică, de cont (moneda scripturală propriu-zisă şi moneda electronică).

II. După emitent, monedele pot fi: a. Monede emise de agenŃii economici, în perioada funcŃionării

etaloanelor aur-monedă şi aur-lingouri; b. Monede emise de tezaur (monedele metalice care sunt emise de

monetăria statului); c. Monede emise de bănci (bancnote emise de Banca NaŃională,

moneda scripturală emisă de băncile comerciale). III. După valoarea pe care o încorporează, monedele pot fi:

a. Monede cu valoare integrală (intrinsecă sau deplină); b. Monede cu valoare simbolică.

IV. După gradul de convertibilitate monedele pot fi: a. Monede convertibile:

� Convertibilitate metalică (bancnote contra metal preŃios); � Convertibilitate valutară (valută contra valută).

b. Monede neconvertibile, care circulă doar în interiorul unei Ńări, în posesia rezidenŃilor;

c. Monede parŃial convertibile (există diferite restricŃii în calea convertibilităŃii monedei respective).

FuncŃiile monedei

În accepŃiunea lui Ştefan I. Dumitrescu1 moneda prezintă trei funcŃii

principale şi anume: a. dă dreptul sau posibilitatea oricărui posesor de a participa la bunurile sociale, ca instrument legal de plată, fiind în acelaşi timp denominator al tuturor bunurilor;

1 Ştefan I. Dumitrescu, Tratat de Monetă (Tehnica schimbului monetar), Bucureşti, 1948

12

b. este mijloc de participare la bunurile sociale, ca instrument de schimb mijlocitor (vânzare-cumpărare); c. ilustrează măsura de care ne servim pentru a putea participa la distribuirea bunurilor sociale, ca instrument măsurător al preŃurilor bunurilor ce se vând şi se cumpără.

Orice instrument dotat cu calităŃile şi caracteristicile de mai sus poate fi considerat ban, iar dacă este recunoscut de stat devine monedă.

Profesorul Costin KiriŃescu2 - stabileşte următoarele şapte funcŃiuni ale monedei: 1. funcŃiunea de evaluare, de măsurare a valorilor economice; 2. funcŃiunea de mijlocire a schimbului de bunuri şi servicii; 3. funcŃiunea de mijlocire a plăŃilor; 4. funcŃiunea de mijlocire a creditului; 5. funcŃiunea de mijlocire a economiilor (tezaurizare); 6. funcŃiunea de păstrare şi transfer al valorilor; 7. funcŃiunea socială de distribuire a bunurilor şi serviciilor.

Toate aceste funcŃii sunt mai mult sau mai puŃin acceptate de alŃi economişti, dar ceea ce este de remarcat este faptul că ele se întrepătrund şi se intercondiŃionează reciproc.

Prin urmare, putem sintetiza principalele funcŃii ale monedei astfel: 1. Instrument de măsură a activităŃii economice Este cea mai importantă funcŃie a monedei. Cu ajutorul monedei se pot

evalua şi compara toate bunurile şi serviciile produse într-o economie, veniturile şi cheltuielile realizate, dar şi activităŃile economice în ansamblu. Expresia acestei evaluări se numeşte preŃ. Ca orice etalon, moneda este în fapt invariabilă, ceea ce se modifică este puterea ei de cumpărare.

2. Instrument de schimb Prin intermediul monedei se desfăşoară marea majoritate a tranzacŃiilor

în economie. ExcepŃia este reprezentată de forma modernă a trocului, numită barter.

Datorită monedei, schimbul este separat în două operaŃiuni - vânzare şi cumpărare, ceea ce înseamnă şi delimitarea a două fluxuri: un flux real, de marfă şi un flux monetar.

3. Instrument de plată Orice obligaŃie economică a unei persoane fizice sau juridice poate fi evaluată în bani şi se stinge prin plata sumei corespunzătoare. Pe teritoriul unei Ńări, moneda naŃională este singurul mijloc legal de plată.

2 Costin KiriŃescu – Moneda – mică enciclopedie, Bucureşti, ed a doua, 1998

13

4. Mijloc de economisire şi rezervă Moneda este forma preferată de păstrare a economiilor populaŃiei şi a rezervelor agenŃilor economici. Acest lucru se explică prin faptul că moneda are cel mai ridicat grad de lichiditate, iar dacă este plasată sau investită poate aduce deŃinătorului câştiguri sub formă de dobânzi. Alte forme de plasament, în active reale sau financiare (terenuri, clădiri, obiecte de artă, etc.) pot avea randamente mult superioare, însă au un grad de lichiditate scăzut, ceea ce reprezintă un impediment major când se doreşte obŃinerea de numerar imediat.

5. Mijloc de transfer al valorilor Averea unei persoane sau patrimoniul unei întreprinderi pot fi mai uşor

transferate dintr-o Ńară în alta, dacă sunt transformate în prealabil în monedă.

1.3. Puterea de cumpărare a monedei Puterea de cumpărare a monedei reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii care se poate achiziŃiona la un moment dat cu o unitate monetară, într-un spaŃiu economic. Puterea de cumpărare a monedei este influenŃată de următorii factori: - nivelul preŃurilor; - conjunctura economică de ansamblu; - nivelul produsului intern brut; - nivelul productivităŃii muncii la nivel naŃional etc.

Puterea de cumpărare se măsoară cu ajutorul indicilor de preŃ. Aceştia sunt de trei tipuri: 1. Indicele general al preŃurilor (IGP), care ia în considerare mişcarea tuturor preŃurilor şi tarifelor din economie într-o anumită perioadă, de regulă un an; 2. Indicele preŃurilor de consum – Consumer Price Index (IPC) care se referă la preŃurile şi tarifele bunurilor alimentare, nealimentare şi ale serviciilor care intră în consumul populaŃiei. Acest indice se mai numeşte şi indicele costului vieŃii. Este cel mai folosit indice în calculul puterii de cumpărare; 3. Indici speciali de preŃ, cum ar fi indicele preŃurilor producŃiei industriale, indicele preŃurilor produselor agricole etc; 4. Deflatorul PIB (GDP Deflator), care este acel indice ce permite compararea preŃurilor bunurilor şi serviciilor care intră în structura PIB,

14

realizate în anul curent, cu preŃurile bunurilor şi serviciilor care compun PIB, produse într-un an anterior. Deflatorul este folosit pentru a corecta valoarea nominală a PIB (în preŃuri curente) şi a determina valoarea reală a PIB (în preŃuri constante).

Puterea de cumpărare a unei monede se poate evalua:

A. pe plan intern (puterea de cumpărare internă); B. pe plan extern (puterea de cumpărare externă).

A. PUTEREA DE CUMPĂRARE INTERNĂ

Puterea de cumpărare internă se poate calcula prin raportare la :

a) un singur bun, considerat bun-etalon ; b) un coş (eşantion) de bunuri şi servicii reprezentative pentru

consumul populaŃiei. a) În cazul raportării la un singur bun, de exemplu, zahǎrul, puterea de

cumpărare internă se poate determina astfel: - dacǎ un kg. de zahăr costă 23.500 lei, atunci cu 1 leu se poate achiziŃiona 1/ 23.500 dintr-un kg de zahǎr, ceea ce înseamnă aproximativ 0,042 g zahǎr.

b) În acest caz se parcurg următoarele etape :

- se aleg bunurile şi serviciile reprezentative ce vor constitui coşul;

- se stabileşte ponderea fiecărui bun sau serviciu în totalul tranzacŃiilor interne;

- se considerǎ coşul ca un produs distinct, de sine stătător, al cărui preŃ se calculează după formula:

∑=

⋅=n

1iii pqP , unde:

qi = ponderea produsului i în totalul operaŃiunilor comerciale interne; pi = preŃul unitar al bunului i.

- se determină puterea de cumpărare internă prin raportare la coşul de bunuri şi servicii construit, după formula:

∑=

⋅== n

1iii pq

1

P

1PC

15

B. PUTEREA DE CUMPĂRARE EXTERNĂ

Se măsoară cu ajutorul cursului real de schimb al monedei naŃionale

în raport cu diverse valute. Acesta este legat de activitatea de comerŃ exterior şi prezintă importanŃă, de regulă, pentru firmele cu activitate de import-export, nefiind utilizat în tranzacŃiile valutare obişnuite. Este calculat de companiile cu activitate de comerŃ exterior care îşi determinǎ eficienŃa importului şi a exportului prin raportare la cursurile nominale stabilite pe pieŃele valutare şi care sunt rezultatul cererii şi al ofertei de valută. Cursul real este, în esenŃă, un concept monetar care măsoară preŃurile relative ale bunurilor pe două pieŃe, în vederea stabilirii unor raporturi de echivalenŃă în derularea tranzacŃiilor internaŃionale.

Formulele de calcul pentru determinarea cursului real de schimb – CR - sunt:

2

CREVCREVCR 21 += ;

∑=

⋅=2

1iii21 CrqCREV;CREV ;

valutare)(u.m. externa piata pe P

nationale) (u.m. interna piata pe PCr

i

ii = , unde:

CREV1, CREV2 = cursurile de revenire (u.m. naŃionale/u.m.

valutare şi u.m. valutare/u.m. naŃionale), calculate pe baza exporturilor reciproce;

Cri = cursul de revenire al produsului i exportat; qi = ponderea produsului i în totalul exporturilor Ńării respective; Pi = preŃul produsului i pe pieŃele din cele douǎ Ńări.

1.4. Convertibilitatea şi cursul de schimb În sens larg, convertibilitatea reprezintă astăzi dreptul rezidenŃilor şi al nerezidenŃilor de a schimba o monedă pe o alta, prin vânzare-cumpărare pe piaŃă, fără restricŃii în ceea ce priveşte suma, scopul operaŃiunii şi calitatea persoanei care efectuează schimbul.

16

După criteriile Fondului Monetar InternaŃional (FMI), monedele statelor membre sunt împărŃite în trei categorii:

a. Monede convertibile; sunt acele monede care corespund definiŃiei convertibilităŃii în accepŃiunea Fondului Monetar InternaŃional.

Conform statutului FMI, pentru ca o monedă să devină convertibilă este necesară îndeplinirea următoarelor condiŃii:

- existenŃa unui potenŃial economic ridicat şi sustenabil pe termen lung;

- echilibrarea balanŃei de plăŃi; - constituirea unor rezerve valutare care să acopere necesităŃile de

import pe o perioadă de 5-6 luni; - adaptarea calitativă şi structurală a producŃiei interne la exigenŃele

pieŃei internaŃionale; - corelarea preŃurilor interne cu cele de pe piaŃa mondială; - limitarea creşterii preŃurilor şi instituirea unei stabilităŃi monetare; - corelarea nivelului productivităŃii muncii pe plan naŃional cu cel de pe pieŃele internaŃionale. b. Monede neconvertibile; sunt acele monede care nu îndeplinesc

criteriile de convertibilitate cerute de FMI şi circulă doar în interiorul Ńărilor emitente, în posesia rezidenŃilor.

c. Monede liber convertibile (liber utilizabile) sunt acele monede cotate pe pieŃele valutare internaŃionale şi care sunt cel mai des folosite în plăŃi şi transferuri pe plan mondial. La ora actuală, există patru monede considerate liber convertibile:

euro, yenul japonez, dolarul american şi lira sterlină. În practica internaŃională sunt analizate mai multe tipuri de

convertibilitate, după cum urmează:

I. După evoluŃia istorică avem: a. Convertibilitatea metalică, care este caracteristică perioadei de

funcŃionare a etaloanelor aur-monedă şi aur-lingouri; b. Convertibilitatea valutară, care este convertibilitatea actuală de tip

monedă contra monedă. II. După aria geografică se disting:

a. Convertibilitatea internă, care înseamnă că moneda naŃională se schimbă pe alte monede, doar în interiorul Ńării de origine. Deoarece convertibilitatea internă este limitată la operaŃiunile de import-export, ea se mai numeşte şi convertibilitate de cont curent.

17

Convertibilitatea de cont curent a fost caracteristică Ńărilor din Europa Centrală şi de Est în ultimii ani. Recent, România a început liberalizarea etapizată a contului de capital al balanŃei de plăŃi3, ceea ce înseamnă deschiderea accesului capitalului românesc pe plan internaŃional şi cotarea monedei noastre şi pe pieŃele valutare externe;

Etapele de realizare a convertibilităŃii monedei naŃionale şi stadiul acestui proces sunt prezentate mai jos: Figura nr. 2

Etapele realizării convertibilităŃii leului

Sursa: Cristian Popa, Sistemul bancar şi integrarea europeană, Forumul Financiar European, Bucureşti, iunie 2005

b. Convertibilitatea externă se referă la schimbul monedei naŃionale pe alte monede în afara graniŃelor Ńării emitente.

***

3 Cont de capital – parte a balanŃei de plăŃi care cuprinde cheltuielile făcute de rezidenŃi pentru a cumpăra active financiare din străinătate (ieşiri de capital), precum şi cheltuielile făcute de investitorii străini pentru achiziŃia de active financiare din Ńară (intrări de capital).

18

Monedele se schimbă între ele la un preŃ numit curs de schimb. Acesta este influenŃat în primul rând de raportul între cererea şi oferta celor două monede. Acest raport, la rândul lui, depinde esenŃial de puterile de cumpărare ale monedelor care se schimbă, dar şi de conjunctura economică de ansamblu şi de factorii care influenŃează piaŃa valutară la momentul respectiv. În esenŃă, baza convertibilităŃii actuale este puterea de cumpărare a monedelor. Cursul de schimb reprezintă numărul de unităŃi monetare străine care se primesc în schimbul unei unităŃi monetare naŃionale. Această definiŃie ilustrează aşa numita cotare directă (1 u.m. naŃională = N u.m. străine).

Exemple de cotare directă:

1 RON = 66, 97 HUF; 1 RON = 0,2761 EURO. În realitate, în toate Ńările, cu excepŃia Marii Britanii, se cotează

indirect (1 u.m. străină = N u.m. naŃionale) Exemple de cotare indirectă:

1 USD = 2,7527 RON; 1 GBP = 5,2501 RON; 1 euro = 3,6218 RON Există trei tipuri de curs de schimb:

1. Cursul de schimb fix, care este menŃinut neschimbat prin intervenŃii ale Băncii NaŃionale pe piaŃa valutară şi care nu se modifică decât în situaŃii extreme;

2. Cursul de schimb flotant, ce se caracterizează prin supleŃe şi flexibilitate, modificându-se sub impulsul cererii şi al ofertei de valută de pe piaŃă. Trebuie să precizăm că operatorii pieŃei valutare din fiecare Ńară, în primul rând băncile, stabilesc cursuri ale zilei sau la vedere, numite cursuri spot şi cursuri la termen, numite cursuri futures/forward. Cursurile sunt mai mici la cumpărare şi mai mari la vânzare, diferenŃa numindu-se spread;

3. Cursul de schimb ancorat, care este cursul acelor monede legate printr-un raport fix de o valută forte, numită ancoră. În Europa au cursuri ancorate Bulgaria (ancoră euro), Estonia (euro) şi Lituania (dolarul).

Dacă analizăm comparativ avantajele şi dezavantajele cursurilor fixe şi ale celor flotante, rezultă următoarele:

19

Tabelul nr.1 Analiza comparativă a avantajelor şi dezavantajelor cursurilor fixe şi

ale celor flotante4

Avantaje Dezavantaje

Curs fix Curs flotant Curs fix Curs flotant

Stabilitatea cursului decurge din stabilitatea preŃurilor;

Nivelul cursului rezultă din dinamica raportului cerere/ofertă, ca orice alt preŃ;

Cursul fix poate deveni rigid, dacă nu se ajustează la timp, iar modificarea lui neprevăzută poate produce şocuri de adaptare;

Instabilitatea cursului induce riscuri în procesul alocării unor resurse şi scade eficienŃa operaŃiunilor de comerŃ exterior (pierderi la export sau scumpiri la import);

Asigură o mai bună alocare a resurselor în economia reală;

Ajustarea cursului se face prin abateri mici, evitându-se producerea de şocuri;

MenŃinerea cursului fix necesită intervenŃii pe seama rezervelor valutare, care trebuie să fie substanŃiale;

Riscul valutar, inerent în cazul flotării cursurilor, produce cheltuieli de acoperire (hedging), care pot genera tensiuni inflaŃioniste;

Sunt descurajate acŃiunile speculative;

Se poate opta pentru o politică monetară independentă;

Este dificil de stabilit marja optimă de ajustare a cursului, ceea ce poate duce fie la o supraevaluare, fie la o subevaluare;

OperaŃiunile speculative pot genera destabilizări ale balanŃelor de plăŃi şi presiuni asupra cursurilor.

Deoarece, cel puŃin teoretic, intervenŃiile Băncii Centrale pentru menŃinerea nivelului cursului nu sunt necesare, acumularea de rezerve valutare consistente nu este obligatorie.

Nu permite o politică monetară flexibilă în ceea ce priveşte combaterea inflaŃiei şi ocuparea forŃei de muncă.

4 Prelucrare după M. Bârsan „Integrarea economică europeană”, Edit. Carpatica, vol I, 1995

20

*** Expresii - cheie:

Bunuri etalon Monedă scripturală Monedă electronică Monedă cu valoare intrinsecă Monedă cu valoare simbolică Putere de cumpărare internă Putere de cumpărare externă Curs de schimb real Curs de schimb nominal

Convertibilitate internă Convertibilitate externă Convertibilitate metalică Convertibilitate valutară Convertibilitate de cont curent Cotare directă şi cotare indirectă Curs de schimb fix Curs de schimb flotant Curs de schimb ancorat

Întrebări recapitulative: 1. Care a fost evoluŃia istorică a monedei? 2. RealizaŃi clasificarea semnelor monetare. 3. Care sunt principalele funcŃii ale monedei în economiile moderne? 4. Ce înseamnă monedă cu valoare deplină sau intrinsecă? 5. Ce înŃelegeŃi prin putere de cumpărare internă a monedei şi cum se evaluează aceasta? 6. Cum se evaluează puterea de cumpărare externă a unei monede? 7. Ce înŃelegeŃi prin convertibilitate a unei monede? 8. Ce înseamnă convertibilitate internă a unei monede? 9. Ce înseamnă curs de schimb ancorat? 10. Care sunt avantajele şi dezavantajele pe care le presupune un curs flotant?

21

Capitolul 2

MASA MONETARĂ ŞI COMPONENTELE ACESTEIA 2.1. Conceptul de masă monetară şi structura masei monetare. 2.2. Agregatele monetare.

2.1. Conceptul de masă monetară şi structura masei monetare Masa monetară este o mărime eterogenă, reprezentând totalitatea mijloacelor băneşti existente în economie la un moment dat, adică toate activele financiare care pot fi folosite pentru achiziŃia de bunuri şi servicii şi pentru plata datoriilor. Statistic, masa monetară se poate determina pe baza bilanŃului centralizat al întregului sistem bancar, din care se scad transferurile între bănci. DeŃinătorii de monedă aparŃin atât sectorului bancar, cât şi sectorului non-bancar (agenŃi economici şi populaŃie). Prin urmare, putem considera masa monetară ca o sumă de creanŃe asupra economiei, creanŃe aflate în posesia utilizatorilor de monedă.

Cele patru mari componente ale masei monetare sunt: 1. moneda efectivă (numerarul); 2. moneda de cont (disponibilităŃi în conturi curente şi depozitele la

vedere); 3. depozitele la termen şi în vederea economisirii; 4. alte active monetare sau financiare, cu grade diferite de lichiditate.

1. moneda efectivă (numerarul = bancnote şi monede divizionare)

reprezintă partea cea mai lichidă a masei monetare. Este general acceptată de participanŃii la tranzacŃii. Reprezintă mijlocul de plată iniŃial şi prezintă avantajul major că nu este grevat de nici o obligaŃie. Circulă în general în posesia persoanelor fizice.

În Ńările dezvoltate, plăŃile în numerar au o pondere de maximum 10% din totalul plăŃilor interne, în timp ce în România această pondere este mult mai mare.

2. moneda de cont este reprezentată de conturile curente şi de depozitele la vedere (sight deposits), aparŃinând persoanelor fizice şi

22

juridice. Pe baza lor se pot emite ordine de plată, cecuri, carduri, etc. Dobânda bonificată de bănci pentru aceste depozite este redusă ca nivel, întrucât ele nu reprezintă o resursă stabilă pentru instituŃiile bancare. Aceste depozite se pot transforma cu uşurinŃă în numerar, având o lichiditate destul de mare.

3. depozitele la termen (time deposits) şi în vederea economisirii sunt constituite pe perioade limitate de timp, intervale în care nu se pot face retrageri, fără a atrage penalizări din partea băncii. Pe baza acestor depozite nu se pot emite cecuri, carduri şi ordine de plată. În cazul retragerilor înainte de scadenŃa stabilită, banca poate decide reducerea dobânzii, destul de ridicată în mod normal, până la nivelul dobânzii pentru depozitele la vedere.

4. alte active monetare sau financiare, cu grade diferite de lichiditate. În categoria activelor monetare sunt cuprinse cambiile, biletele la ordin, certificatele de trezorerie (treasury bills) şi alte produse monetare pe termen scurt. În categoria active financiare se includ acŃiunile, obligaŃiunile, contractele la termen (futures/forward) şi alte produse financiare, care pot fi folosite ca instrumente de plată în anumite condiŃii, dar care au un grad de lichiditate redus.

2.2 Agregatele monetare Agregatele monetare (monetary aggregates) reprezintă integrarea succesivă a tuturor activelor monetare şi financiare, în scopul obŃinerii totalului masei monetare. Reprezintă un instrument modern de analiză a structurii masei monetare şi a circulaŃiei băneşti dintr-o Ńară şi pot fi folosite ca pârghii sau ca Ńinte intermediare ale politicii monetare. Numărul agregatelor şi definirea componenŃei lor sunt diferite de la Ńară la Ńară, în funcŃie de obiectivele politicii monetare promovate, dar şi de gradul de maturitate al sistemelor financiar-bancare. De exemplu, în SUA sunt definite cinci agregate monetare, pe când în FranŃa sunt doar trei.

Dezvoltarea sistemului financiar-bancar în Ńările cu o economie de piaŃă modernă a dus la o extindere a conceptului de masă monetară, ajungându-se la ceea ce se numeşte masa monetară în sens larg – M3, sau chiar la un M4 sau L, cu includerea unor depozite pe termen foarte lung sau a unor instrumente financiare derivate şi sintetice, cum sunt contractele de opŃiuni (options) sau contractele swap.

23

Ultima tendinŃă a politicii monetare actuale este însă de a folosi un număr restrâns de agregate, simplu de calculat, asupra cărora autorităŃile monetare să poată acŃiona cu uşurinŃă, iar propagarea efectelor să fie rapidă şi eficientă.

La modul general se definesc patru agregate monetare:

1. Agregatul M1 (lichiditatea primară) – Money supply measure one

M1 ==== Numerar ++++ Depozite la vedere şi în conturi curente Reprezintă partea cea mai lichidă a masei monetare, iar mărimea lui

se poate determina din ecuaŃia de echilibru pe piaŃa monetară (ecuaŃia lui Fisher):

M1 x V = P xY

V

YPM 1

×=

unde: - P este nivelul preŃurilor; - Y este cantitatea de bunuri şi servicii supuse vânzării (PIB); - V este viteza de rotaŃie a banilor.

2. Agregatul M2 - Money supply measure two

M2 ==== M1 ++++ cvasi-moneda NoŃiunea de cvasi-monedă (near money) se referă la deŃinerile de

instrumente financiare care pot fi convertite destul de repede în lichidităŃi sau pot fi utilizate într-un mod ceva mai restrictiv pentru plăŃi.

M2 este de fapt oferta internă de bani, nivelul masei monetare pe care-l monitorizează şi asupra căruia acŃionează de cele mai multe ori Banca Centrală.

M2 ==== M1 ++++ depozite la termen şi în vederea economisirii

3. Agregatul M3 - Money supply measure three

24

M3 ==== M2 ++++ Alte active monetare În categoria “Alte active monetare” intră: cambiile, biletele la ordin, certificatele de trezorerie şi alte produse monetare pe termen scurt, cu diferite grade de lichiditate.

4. Agregatul L

L ==== M3 ++++ Alte active financiare Acest agregat reprezintă de fapt totalul masei monetare.

În categoria “Alte active financiare” sunt cuprinse: acŃiunile, obligaŃiunile, contractele la termen (futures/forward), depozitele pe termene foarte lungi, contractele de opŃiuni (options), contractele swap şi alte produse financiare sintetice sau derivate, cu grad scăzut de lichiditate, dar care pot fi folosite în anumite condiŃii ca instrumente de plată.

*** Pentru analiza circulaŃiei monetare, în România se foloseşte un indicator numit baza monetară (BM) şi două agregate M1 şi M2. Agregatele M3 şi L nu se calculează, din cauza lipsei de maturitate a sistemului financiar-monetar.

Baza monetară (monetary base) se calculează astfel:

Baza monetară ==== Numerar în casieriile băncilor ++++ Numerar în afara sistemului bancar ++++ Disponibil la BNR

Analizând evoluŃiile bazei monetare în România în ultimii 5 ani5, se pot constata următoarele evoluŃii semnificative: - ponderea numerarului în afara sistemului bancar s-a redus progresiv, ajungând în 2004 la aproximativ 40% din totalul bazei monetare. Aceasta înseamnă că populaŃia şi agenŃii economici au început să renunŃe treptat la plăŃile în numerar şi să se orienteze spre plăŃile prin virament (ordine de plată, cecuri, carduri etc.); - ponderea disponibilităŃilor la BNR a ajuns la aproximativ 50% din totalul bazei monetare în anul 2004, ilustrând nevoia Băncii Centrale de a dispune de cât mai multe fonduri, în cazul unor intervenŃii rapide pe piaŃă. 5 Pe baza datelor din Raportul anual al BNR, 2004

25

Agregatul M1 are în România următoarea structură:

M1 ==== Numerar în afara sistemului bancar ++++ Depozite la vedere

Agregatul M2 are în România următoarea structură:

M2 ==== M1 ++++ cvasi-banii

unde: cvasi-banii ==== economii ale populaŃiei ++++ depozite la termen în lei ++++

depozite în valută ale rezidenŃilor

Analizând evoluŃiile agregatelor monetare în România în ultimii 5 ani, se pot surprinde următoarele aspecte:

-ponderea agregatului M1 în totalul agregatului M2 a scăzut, în intervalul analizat, până la aproximativ 20% în anul 2004, cea mai semnificativă reducere fiind cea a depozitelor la vedere;

-ponderea cvasi-banilor s-a majorat în mod constant în cursul intervalului analizat, până la aproape 80% în anul 2004, ceea ce reprezintă un semn de evoluŃie a sistemului bancar. Aceste componente sunt mai puŃin lichide decât M1, dar mai protejate la inflaŃie;

-cea mai semnificativă creştere se înregistrează pentru depozitele în valută, a căror pondere în agregatul M2 a fost, în anul 2004, de aproximativ 50%. ExplicaŃia rezidă în faptul că aceste depozite conservǎ cel mai bine puterea de cumpărare iniŃialǎ;

-pe ansamblu, agregatul M2 a sporit de la un an la altul, dar într-un ritm mai scăzut decât rata inflaŃiei.

***

Utilizarea agregatelor monetare ca Ńinte ale politicii monetare a început să fie practicată şi în România, în urmă cu 10 ani. În general, măsurile BNR au vizat agregatul M2, urmărindu-se creşterea lui într-o măsură mai mică decât creşterea PIB şi implicit comprimarea tensiunilor inflaŃioniste. În ultimii ani, pe măsura înŃelegerii mai exacte a fenomenelor care afectează preŃurile într-o economie, ca şi a dezvoltării unui aparat de analiză mai sofisticat – bazat pe observaŃii statistice pe perioade lungi şi modele econometrice complexe – s-au creat premisele adoptării de către Banca NaŃională a României a unui obiectiv legat direct de asigurarea stabilităŃii preŃurilor. Astfel, s-a renunŃat la politica monetară de Ńintire a

26

agregatelor, trecându-se începând cu august 2005 la o politică de Ńintire directă a inflaŃiei (inflation targeting)6, care este privită drept o etapă superioară în controlul fenomenului inflaŃionist şi parte integrantă a procesului de convergenŃă economică cu Ńările Uniunii Europene.

***

Expresii-cheie Masa monetară Active monetare şi active financiare Numerar şi monedă de cont Agregate monetare Cvasi-monedă / cvasi-bani Baza monetară

Întrebări recapitulative 1. Ce înŃelegeŃi prin masa monetară? 2. Care sunt componentele masei monetare? 3. Cum se pot defini agregatele monetare? 4. Care este componenŃa agregatului M2 şi importanŃa lui pentru politica monetară? 5. Care este componenŃa agregatului L? 6. Ce reprezintă baza monetară? 7. Ce cuprind cvasi-banii în România? 8. Care sunt evoluŃiile semnificative ce se pot desprinde din analiza masei monetare în România, în ultimii 5 ani?

6 Conceptul inflation targeting a apărut la sfârşitul anilor ’80, iar prima Ńară care a implementat acest regim a fost Noua Zeelandă (1989). Până în prezent, aproape 20 de Ńări au aplicat acest tip de politică monetară, cu detalii de ordin tehnic diferite de la caz la caz

27

Capitolul 3

SISTEME MONETARE NAłIONALE

3.1 ConŃinutul şi rolul sistemelor monetare naŃionale 3.2 Clasificarea sistemelor monetare

3.1. ConŃinutul şi rolul sistemelor monetare naŃionale

Sistemul monetar naŃional reprezintă ansamblul normelor legale şi al instituŃiilor care reglementează, organizează şi supraveghează fluxurile monetare dintr-o Ńară. ApariŃia sistemelor monetare este plasată în antichitate. Odată cu formarea statelor independente, acestea au început să-şi asume roluri monetare, adică rolul de a defini unitatea monetară naŃională şi de a stabili paritatea.7 Politica monetară a unui stat, determinată de condiŃiile aparte din Ńara respectivă, impune existenŃa unui sistem monetar naŃional unic. Prin urmare, sistemele monetare naŃionale au anumite trăsături generale, dar se şi particularizează în funcŃie de specificul naŃional, de condiŃiile de dezvoltare şi de perioada parcursă. În linii mari, se poate spune că un sistem monetar are următoarele componente:

1. Metalul monetar; reprezintă metalul din care este confecŃionată unitatea monetară naŃională. Sistemele monetare care au la bază o monedă confecŃionată dintr-un metal preŃios (aur sau argint) se numesc sisteme metaliste. De-a lungul timpului au existat două tipuri de sisteme metaliste:

a. Sisteme monometaliste; b. Sisteme bimetaliste.

a. Sistemele monometaliste au îmbrăcat două forme: ♦ Monometalismul-aur (gold standard); ♦ Monometalismul-argint (silver standard).

7 Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit vol. 1, Editura ASE, Bucureşti, 2002, pag. 34

28

b. Sistemul bimetalist consta în circulaŃia simultană a monedei naŃionale, confecŃionată atât din aur, cât şi din argint.

În timp, legătura dintre sistemele monetare şi metalele preŃioase s-a pierdut. Principalele momente ale procesului istoric de demonetizare a metalelor preŃioase au fost: - primul război mondial, când s-a sistat baterea monedelor din metal preŃios şi convertibilitatea bancnotelor în aur; - anul 1971, când s-a sistat convertibilitatea în aur a dolarului SUA; - anul 1973, când s-a realizat trecerea de la cursurile fixe la cele flotante; - anul 1978, când s-a adoptat al doilea amendament la statutul FMI, prin care Ńările membre renunŃau la a-şi defini monedele naŃionale printr-o cantitate de metal preŃios.

2. Unitatea monetară este baza sistemului monetar naŃional şi este caracterizată de două elemente:

a. Valoarea paritară, care s-a definit în mod diferit de-a lungul timpului, după cum urmează:

- cantitatea de metal preŃios pe care o reprezintă o unitate monetară, în perioada sistemelor metaliste; - cantitatea de DST pe care o reprezintă o unitate monetară. DST (Drepturile Speciale de Tragere, eng. Special Drawing Rights - SDRs) reprezintă o monedă internaŃională emisă de Fondul Monetar InternaŃional începând cu anul 1969. DST este o monedă coş şi nu are reprezentare fizică8; - cantitatea de valută pe care o reprezintă o unitate monetară naŃională. b. Paritatea reprezintă raportul valorilor paritare a două monede. Prin urmare, în funcŃie de modul în care era definită valoarea paritară, a existat: - paritate metalică, în perioada în care funcŃionau etaloanele bazate pe aur şi argint; - paritate la DST; - paritate valutară.

3. Baterea şi circulaŃia monedelor metalice Primele sisteme monetare se caracterizau prin baterea şi circulaŃia

monedelor metalice cu valoare intrinsecă (din aur şi/sau argint) şi ulterior fără valoare intrinsecă (din metale sau aliaje comune). Monedele cu valoare

8 tratarea DST se va face pe larg în capitolul 5

29

intrinsecă (deplină) aveau o valoare care corespundea cu valoarea metalului din care erau confecŃionate. De exemplu, dacă un dolar SUA avea un conŃinut de 1,5 g. aur, moneda de 10 USD cântărea 15 g. aur.

Pentru monedele cu valoare deplină era specifică baterea liberă, ceea ce însemna dreptul oricărei persoane de a prezenta la monetăria statului metalul sub formă de lingouri, pentru a-l transforma în monedă-aur, contra unui comision stabilit procentual din valoarea metalului preŃios.

Monetarizarea liberă, ca şi libera tezaurizare, asigurau astfel adaptarea spontană a cantităŃii de bani în circulaŃie la necesităŃile economiei reale. În timp însă, cantităŃile de metal preŃios extras au rămas mult în urmă faŃă de amplificarea schimburilor. Baterea monedelor fără valoare integrală a fost aşadar determinată de raŃiuni tehnice. Astfel, circulaŃia monedelor din aur şi argint s-a redus treptat, începând cu primul război mondial, până a dispărut complet, în prezent existând doar monede confecŃionate din metale obişnuite.

4. Emisiunea şi circulaŃia bancnotelor

InsuficienŃa metalului monetar, greutăŃile apărute în utilizarea lui pentru satisfacerea nevoilor de schimb, care au luat o mare amploare odată cu noile descoperiri geografice şi cu dezvoltarea producŃiei de mărfuri, au condus la emiterea şi punerea în circulaŃie a banilor de hârtie, adică a bancnotelor, începând cu secolul al XVI – lea.

Acestea au fost la început convertibile în metal preŃios (ceea ce susŃinea încrederea în viabilitatea lor ca instrumente de plată, schimb şi economisire), iar mai apoi au devenit neconvertibile. Băncile păstrau în activ depozitul de aur, iar emisiunea de bancnote figura în pasiv ca o obligaŃie faŃă de deŃinătorii acestora.

Utilizarea monedei de hârtie (moneda-semn sau moneda cu valoare simbolică) în locul monedei de aur sau argint a marcat un moment decisiv în evoluŃia monedei şi a sistemelor monetare. Astfel, a avut loc treptat retragerea din circulaŃie a monedei cu valoare intrinsecă în depozitele băncii emitente de bancnote, iar acestea din urmă, împreună cu moneda scripturală, au preluat treptat funcŃiile monetare deŃinute anterior de monedele metalice.

Emisiunea de bancnote constituie în prezent privilegiul unei singure bănci, numită Bancă NaŃională sau Bancă de Emisiune, în timp ce la momentul apariŃiei lor, orice bancă putea emite bancnote.

5. Emisiunea şi circulaŃia monedei scripturale se realizează în

principal prin sistemul bancar. CreaŃia de monedă scripturală se face sub impulsul agenŃilor economici non-bancari (firme, populaŃie şi stat) care

30

solicită împrumuturi băncilor sau din iniŃiativa băncilor în sine, prin politica lor de credite. Poate avea ca suport scontarea cambiilor şi a biletelor la ordin, achiziŃia de devize etc.

În economiile de azi, multiplicarea masei monetare se datorează în principal creşterii monedei scripturale, prin mecanismul acordării creditelor (loans make deposits).

Multiplicarea masei monetare prin credit este frânată de obligativitatea constituirii rezervelor minime obligatorii de către băncile comerciale. Rezervele minime obligatorii reprezintă suma constituită de către băncile din sistem, sub formă de depozit la Banca NaŃională şi se calculează prin aplicarea unor cote procentuale (Yr) asupra depozitelor în lei şi în valută atrase de băncile comerciale. Ea are rolul de a asigura o lichiditate minimă băncilor comerciale pentru acoperirea situaŃiilor neprevăzute. Considerând că nimeni nu retrage bani din sistemul bancar, masa monetară se poate multiplica, datorită mecanismului acordării creditelor, de 1/Yr ori. De exemplu, dacă cota de rezervă minimă obligatorie Yr =10%, masa monetară se va multiplica de 10 ori. Raportul 1/ Yr se numeşte multiplicatorul creditului (credit multiplier) şi se notează cu Mc.

Mc ==== rY

1 .

Astfel, expansiunea masei monetare (∆M) devine:

∆M = Mc x D0

unde D0 este depunerea iniŃială.

0r

D Y

1 M ×=∆

În realitate însă, există un coeficient de retragere a banilor din sistemul bancar, care se numeşte coeficient de fugă (notat cu N). Cu cât coeficientul de fugă - N este mai mare, cu atât expansiunea masei monetare prin intermediul creditului este mai mică. Dacă luăm în considerare acest coeficient, expansiunea masei monetare – ∆M va avea următoarea formulă:

31

0rr

D)Y- (1 N Y

1 M ×

+=∆

AplicaŃie: La banca X se constituie un depozit primar de monedă centrală în valoare de 500.000 u.m. Nivelul ratei de rezervă minimă obligatorie este de 20%, iar valoarea „coeficientului de fugă” este de 10%. În aceste condiŃii, să se calculeze volumul maxim al creditelor ce se pot acorda pe baza depozitului iniŃial (expansiunea masei monetare).

0rr

D)Y- (1 N Y

1 M ×

+=∆ ⇒ 000.500

20%)- (1 10% 20%

1 M ×

+=∆ =

1.785.714 u.m.

3.2. Clasificarea sistemelor monetare

A. Sistemele metaliste; B. Sisteme nemetaliste.

A. Sistemele metaliste pot fi:

A1. Sisteme bimetaliste; A2. Sisteme monometaliste (monometalism-aur şi monometalism-argint).

A1. Sistemele bimetaliste se caracterizau prin baterea monedei naŃionale şi circulaŃia ei, atât sub formă de monede de aur, cât şi sub formă de monede din argint. Bimetalismul, ca sistem, a avut o serie de insuficienŃe, sesizate încă de la început, aşa cum vom prezenta în cele ce urmează. În funcŃie de modalitatea de stabilire a raportului valoric dintre cele două metale, bimetalismul a cunoscut trei variante: - bimetalismul integral; - bimetalismul paralel; - bimetalismul parŃial. a. Bimetalismul integral se caracteriza prin următoarele trăsături: - statul fixa prin lege un raport de schimb de 1 parte aur la 15,5 părŃi argint, pentru menŃinerea unui raport oficial de schimb în circulaŃia monedelor;

32

- baterea monedelor din ambele metale era nelimitată, monedele având putere liberatorie egală. Acest sistem prezenta avantajul că asigura o cantitate suficientă de monedă pentru nevoile de schimb şi în acelaşi timp dezavantajul că raportul de schimb oficial nu putea fi respectat pe piaŃă, unde cele două metale erau tratate ca mărfuri. Astfel, dacă creşteau dificultăŃile de obŃinere a unuia dintre metale, raportul comercial varia substanŃial faŃă de raportul legal fix.

De exemplu, dacă argintul devenea mai abundent pe piaŃă, preŃul lui în raport cu aurul scădea şi raportul de piaŃă devenea de exemplu 1/16,5, adică pentru 1 kg. aur se puteau obŃine la schimb 16,5 kg. argint. În aceste condiŃii, deŃinătorii de aur nu mai aveau interes să-l utilizeze ca monedă, ci îl vindeau pe piaŃă, obŃinând în schimbul lui mai mult argint. Aurul tindea astfel să părăsească circulaŃia monetară şi devenea o marfă. Fenomenul se numeşte legea lui Gresham - “moneda rea alungă moneda bună” (bad money drives out good).

Aurul şi argintul au fost, pe rând, când moneda bună, când moneda rea, ceea ce a determinat autorităŃile Ńărilor cu sisteme bimetaliste să renunŃe la acest sistem şi să adopte monometalismul-aur.

Bimetalismul integral a apărut în 1716, în Marea Britanie (Anglia) şi s-a renunŃat la el un secol mai târziu. În FranŃa s-a instituit în 1803 şi a fost abandonat în 1876. În România, bimetalismul introdus în 1867 stabilea un raport de 1 kg. aur la 14,3 kg. argint. În 1890, el a fost înlocuit cu monometalismul-aur. b. Bimetalismul paralel se caracteriza prin aceea că raportul de valoare dintre cele două metale monetare era liber. Legea prevedea că moneda putea fi confecŃionată, ca şi în prima variantă, din ambele metale. Monedele de argint şi de aur circulau independent, după valoarea lor proprie, având putere liberatorie nelimitată. Mărfurile aveau două rânduri de preŃuri, în aur şi în argint. Aceasta variantă de bimetalism s-a practicat în Germania. c. Bimetalismul parŃial (şchiop) s-a caracterizat prin: - moneda etalon era bătută în aur, în mod nelimitat; - argintul era folosit atât la baterea monedei etalon, pe baza unui raport de valoare stabilit prin lege, cât şi la baterea de monedă divizionară, care se găsea în alt raport valoric faŃă de moneda etalon, având o putere liberatorie limitată. Tipul clasic de bimetalism şchiop a fost cel adoptat de Uniunea Monetară Latină.

TranziŃia de la bimetalism la monometalism s-a făcut mai întâi în Anglia, în 1818. SUA a trecut la monometalismul-aur în 1900. La sfârşitul

33

secolului XIX şi începutul secolului XX, monometalismul-aur se introdusese în majoritatea Ńărilor. A2 Sistemele monometaliste În cadrul acestor sisteme, rolul de metal monetar era îndeplinit de aur - Gold Standard sau de argint - Silver Standard, cel mai răspândit fiind monometalismul-aur.

Etalonul aur s-a impus asupra bimetalismului la sfârşitul secolului XIX, ca expresie a dezvoltării capitalismului la scară mondială. Acest sistem a răspuns necesităŃilor dezvoltării schimbului de mărfuri şi circulaŃiei monetare, întărind sistemul de credit şi amplificând relaŃiile internaŃionale. Inconvenientele majore ale sistemului bazat pe etalonul aur au fost următoarele: - cantitatea de aur existentă era insuficientă în raport cu nevoile economiei; - dacă preŃul aurului creştea, creştea şi valoarea monedei confecŃionată din acest metal, adică puterea ei de cumpărare, fără legătură însă cu evoluŃiile din plan economic; - variaŃiile preŃului metalului galben, datorate variaŃiilor de productivitate sau dificultăŃilor de extracŃie, puteau genera perturbări serioase ale activităŃii economice.

Monometalismul-aur a îmbrăcat trei forme: a. Monometalismul de tip aur-monedă (Gold Specie Standard); b. Monometalismul de tip aur-lingouri (Gold Bullion Standard); c. Monometalismul de tip aur-devize (Gold Exchange Standard).

a. Monometalismul de tip aur-monedă a reprezentat forma clasică

a monometalismului-aur, în care baterea şi circulaŃia monedelor din metal preŃios era nelimitată.

Principalele sale caracteristici erau: - stabilirea prin lege a conŃinutului în aur al unităŃii monetare naŃionale; - baterea liberă a monedelor de aur, fiecare cetăŃean având dreptul să predea monetăriei statului o cantitate de aur brut şi să obŃină în schimb un număr corespunzător de monede. Reglarea cantităŃii de monedă din economie se putea face, fie prin baterea suplimentară de monedă, fie prin tezaurizarea acesteia; - convertibilitatea liberă şi nelimitată a bancnotelor în monede de aur (realizându-se astfel echivalenŃa între valoarea nominală a bancnotelor şi valoarea intrinsecă a monedelor de aur corespunzătoare), la un preŃ fix;

34

- aurul îndeplinea funcŃiile de măsură a valorii bunurilor şi serviciilor, mijloc de rezervă şi de schimb, precum şi de instrument de plată, atât pe plan intern, cât şi pe plan internaŃional.

Având un conŃinut în aur stabilit de fiecare stat în mod suveran, monedele naŃionale se schimbau unele pe altele la un curs oficial, stabilit în funcŃie de paritatea monetară.

Acest etalon a fost adoptat de Anglia în 1818, de celelalte Ńări europene după 1870, iar de SUA în anul 1900. România a trecut la monometalismul aur-monedă în 1890.

Sistemul a funcŃionat relativ bine până la primul război mondial, când a început să-şi atingă limitele. InsuficienŃa cantităŃii de aur în raport cu volumul de bunuri şi servicii din ce în ce mai mare, a adus la abandonarea lui după primul război mondial. Statele Unite au renunŃat ultimele la monometalismul-aur, în 1923.

b. Monometalismul de tip aur-lingouri

Această variantă a monometalismului-aur a avut o perioadă scurtă de existenŃă între cele două războaie mondiale.

După primul război mondial, din cauza dereglărilor apărute în sistemul etalonului aur-monedă, unele Ńări ca Anglia şi FranŃa au adoptat sistemul aur-lingouri, prin care s-a renunŃat la punerea în circulaŃie a aurului sub formă de monedă efectivă, aceasta rămânând în depozitele Băncii Centrale, sub formă de lingouri, ca acoperire a semnelor monetare puse în circulaŃie, confecŃionate din diverse aliaje şi din hârtie (bancnote).

Bancnotele nu aveau însă acoperire în aur decât în proporŃie de 30 – 40%, spre deosebire de etalonul aur-monedă, în cadrul căruia bancnotele erau acoperite în proporŃie de 100%.

Dezavantajul major al sistemului era că nu se puteau converti decât sumele care aveau cel puŃin valoarea unui lingou aur (1 lingou standard = 400 uncii = 11,34 kg. aur, 1 uncie = 28,35 g.) şi din acest motiv a fost considerat un sistem aristocratic.

Etalonul aur-lingouri s-a dovedit o soluŃie de organizare monetară neviabilă, limitând excesiv posibilităŃile de adaptare a masei monetare. Aceasta a condus la căutarea unor soluŃii de depăşire a rigidităŃilor etalonului aur şi de asigurare a capacităŃii de plată necesare permanent, introducându-se etalonul aur-devize.

c. Monometalismul de tip aur-devize

Etalonul aur-devize a fost adoptat de mai toate statele pe baza recomandărilor ConferinŃei Monetare InternaŃionale de la Geneva din 1922,

35

de a introduce alături de aur şi monedele naŃionale ale unor Ńări dezvoltate (dolar SUA, liră sterlină, franc francez etc.), ca mijloace de rezervă şi de plată internaŃionale. În categoria devizelor, s-au adăugat treptat şi toate efectele comerciale şi publice exprimate în aceste monede.

Această stare de lucruri a fost impusă de marile rezerve de aur deŃinute mai ales de SUA şi Anglia, dar şi de supremaŃia lor economică şi politică, consolidată în urma primului război mondial. După marea criză economică din anii 1929-1933, rolul lirei sterline şi al francului francez a început însă să scadă şi a crescut mult importanŃa dolarului.

Principalele caracteristici ale sistemului aur-devize au fost: - definirea unităŃii monetare naŃionale printr-o cantitate de aur sau în funcŃie de o anumită monedă forte (hard currency), convertibilă în aur; - excluderea aurului din circulaŃia monetară efectivă, în care existau doar monede fără valoare intrinsecă (bancnote, monede divizionare, bani scripturali); - convertibilitatea externă a monedelor naŃionale, la alegerea băncii centrale, în aur sau în valute-aur, adică în mijloace de plată ale unor Ńări în care moneda era convertibilă în mod legal şi practic în aur, la un curs oficial; - deŃinerea unor rezerve internaŃionale, compuse atât din aur şi valute de rezervă, cât şi din alte active.

Istoria etalonului aur-devize dovedeşte că acesta a favorizat starea de dependenŃă a sistemelor monetare ale Ńărilor mai slab dezvoltate de cele ale Ńărilor dezvoltate. Astfel, aurul din rezerva statului de provenienŃă a devizelor servea nu numai la acoperirea bancnotelor proprii, ci şi a bancnotelor emise de statul care obŃinea devizele. A apărut astfel posibilitatea emisiunii excesive de semne băneşti şi a proliferării inflaŃiei. Treptat, s-au făcut simŃite în cadrul acestui sistem tensiuni şi dezechilibre financiar-valutare interstatale.

Pentru contracararea acestor fenomene, era nevoie de un cadru juridic şi instituŃional general, care să reglementeze politica valutară a statelor, pe plan internaŃional. A devenit presantă necesitatea instituirii, prin negocieri şi reglementări comune, a unui sistem monetar internaŃional, pentru a se impune o disciplină monetară şi pentru a se fluidiza relaŃiile financiar-valutare pe plan mondial.

Ca urmare, în iulie 1944, la ConferinŃa InternaŃională de la Bretton - Woods (SUA), reprezentanŃi a 44 state au hotărât crearea celui dintâi Sistem Monetar InternaŃional, prin trecerea de la relaŃiile valutare pur bilaterale la o structură multilaterală. La această conferinŃă, dolarul american a fost aşezat în centrul sistemului nou creat, fiind considerat principala valută internaŃională şi monedă de raportare pentru toate celelalte monede

36

naŃionale. El era definit printr-o cantitate fixă de aur - 1 USD = 0,888671 g. aur. Toate celelalte monede naŃionale îşi exprimau cursul în raport cu dolarul american şi indirect le corespundea şi lor o anumită cantitate de aur. Astfel, dacă 1 USD = 2 DEM, atunci 1 DEM = 0,4443 g. aur. Aşadar, nu exista o legătură directă între aur şi monedele naŃionale.

Stabilitatea sistemului instituit în 1944 şi încrederea deŃinătorilor de valute în funcŃionarea lui erau alimentate de angajamentul ferm al FED9 de a acoperi în aur, în întregime, toŃi dolarii emişi. Mai mult, se obliga să ofere aur la cerere, la paritatea oficială (35 USD/uncia), tuturor deŃinătorilor de bancnote americane care se prezentau cu această solicitare. În acel moment, rezerva de aur a SUA era evaluată la 24 mld. USD.

În plus, s-a stabilit ca un principiu de bază că, la nivel oficial, cursul monedelor naŃionale în raport cu dolarul nu putea să varieze pe piaŃă decât în limitele a ±1%.

Ulterior, în 1971, marjele de variaŃie permise au fost lărgite la ± 2,25%, apărând aşa numitul mecanism al “şarpelui monetar” sau „şarpelui valutar”. Figura nr. 3

Şarpele monetar

curs plafon +2,25%

curs oficial

-2,25% curs planşeu

Cursul-planşeu era valoarea oficial autorizată ca fiind cea mai scăzută

ce putea fi atinsă pe piaŃă de către moneda unei Ńări în raport cu dolarul SUA, iar cursul plafon reprezenta valoarea de schimb oficial autorizată ca fiind cea mai ridicată în raport cu dolarul SUA.

Dacă rata de schimb avea tendinŃa de a ieşi din tunelul de variaŃie, băncile centrale aveau obligaŃia de a interveni pe piaŃa valutară, prin 9 Sistemul Federal de Rezerve - FED a fost înfiinŃat în SUA, în 1913, pentru a îndeplini funcŃia de Bancă Centrală; cuprinde 12 bănci federale şi un Oficiu Federal al Guvernatorilor, care coordonează politica monetară. Toate băncile înfiinŃate în SUA după legile federale sunt obligate să adere la acest sistem, în timp ce pentru băncile fondate în baza legilor statale calitatea de membru este opŃională.

37

vinderea sau cumpărarea propriei monede, cu scopul readucerii ei între limitele permise.

La acest sistem s-a renunŃat definitiv în 1974. Din acel moment, aurul a devenit o marfă ca oricare alta, iar sistemele monetare folosite au fost numai sisteme nemetaliste.

Sistemele nemetaliste prezintă caracteristica eliminării aurului sau

argintului din definirea unităŃii monetare naŃionale. Sistemele nemetaliste sunt sistemele monetare actuale, bazate pe etalonul putere de cumpărare (Exchange Standard). Valoarea unei monede astăzi nu mai este dată de cantitatea de metal preŃios care stă la baza ei, ci de cantitatea de bunuri şi servicii care se poate achiziŃiona la momentul respectiv cu o unitate monetară. Aceste sisteme bazate pe puterea de cumpărare au o flexibilitate mai mare decât sistemele metaliste şi reflectă obiectivitatea valorii monedei naŃionale pe piaŃă.

*** Expresii - cheie

Sistem monetar naŃional Sisteme metaliste Sisteme nemetaliste Valoare paritară Etalon monetar tip aur-monedă Etalon monetar tip aur-lingouri Etalon monetar tip aur-devize Paritate Bimetalism integral,

Bimetalismul paralel Bimetalism şchiop Monometalism-aur Monometalism-argint Şarpe monetar Curs plafon şi curs planşeu Coeficient de fugă Multiplicatorul creditului Expansiunea masei monetare

Întrebări recapitulative: 1. Ce înŃelegeŃi prin sistem monetar naŃional? Care sunt elementele componente ale unui sistem monetar? 2. Ce înŃelegeŃi prin valoare paritară? Dar prin paritate? 3. Ce reprezintă coeficientul de fugă? 4. Care au fost caracteristicile sistemului bimetalist? Dar insuficienŃele lui? 5. Ce forme a cunoscut monometalismul-aur de-a lungul timpului? De ce s-a renunŃat în timp la monometalismul aur? 6. Care erau trăsăturile monometalismului aur-devize? 7. Prin ce se caracterizează sistemele monetare actuale?

38

Capitolul 4

SISTEMUL MONETAR EUROPEAN 4.1 Scurt istoric 4.2 FuncŃionarea sistemului monetar european – realizări şi insuficienŃe 4.3 Integrarea monetară europeană 4.4 Moneda euro

4.1. Scurt istoric

Integrarea monetară este acel proces de formare a unei uniuni

monetare, a unui spaŃiu în care monedele mai multor Ńări sunt legate între ele în mod irevocabil: fiecare monedă se raportează la o monedă "ancoră" sau monedele naŃionale sunt înlocuite cu o singură monedă, care va fi folosită în întreaga zonă. O uniune monetară formată în acest mod este un spaŃiu economic în care Ńările respective renunŃă la politica monetară proprie, la folosirea instrumentelor specifice - în special la instrumentul curs valutar - în favoarea unei politici monetare şi de curs comune.

O uniune monetară este, în fapt, o continuare a etapelor anterioare de integrare, etape în care un anumit factor a contribuit la progresul integrării: liberalizarea comerŃului în prima fază (aceea a formării uniunii vamale) şi liberalizarea circulaŃiei factorilor de producŃie în faza formarii pieŃei comune şi a uniunii economice. Ulterior, este rândul monedei să contribuie la progresul integrării şi să devină un suport al uniunii politice şi monetare.

Un argument forte în favoarea integrării monetare europene l-a constituit faptul că Ńările europene doreau să-şi sporească forŃa economică pe plan mondial, iar utilizarea unei singure monede contribuia la amplificarea schimburilor comerciale şi a operaŃiunilor financiare, nu numai în interiorul zonei, ci şi în relaŃiile cu restul lumii. În acest mod, apărea efectul favorabil al "economiilor datorate dimensiunii activităŃii economice" (economii de scară), aspect cheie în competiŃia cu marile companii americane şi japoneze. Primii paşi în direcŃia integrării economice şi monetare europene s-au realizat în anii ’50 ai secolului XX, când s-au semnat două tratate importante:

39

- Tratatul de la Paris, în anul 1951, tratat privind înfiinŃarea ComunităŃii Economice a Cărbunelui şi a OŃelului10, la care au participat 6 Ńări: FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg. Până la sfârşitul anului 1954, s-au eliminat în spaŃiul celor 6 Ńări aproape toate taxele vamale, restricŃiile cantitative şi alte bariere la comerŃul cu cărbune, cocs, fontă, oŃel şi fier vechi. - Tratatul de la Roma, din anul 1957, privind înfiinŃarea ComunităŃii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) şi tratatul privind înfiinŃarea ComunităŃii Economice Europene (CEE).

Obiectivele CEE de politică comunitară vizau: 1. ÎnfiinŃarea uniunii vamale şi realizarea unei protecŃii comune faŃă de terŃi. Eliminarea tuturor tarifelor interne şi adoptarea unui tarif extern comun au dus la realizarea uniunii vamale depline în iulie 1968; 2. CirculaŃia liberă în spaŃiul CEE a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi forŃei de muncă; 3. Realizarea unei politici comune în domeniul agriculturii (PAC) şi transporturilor. Politica agricolă comună garanta practicarea unor preŃuri comune, prin recurgerea la preŃuri interne de sprijin şi la taxe vamale la importuri.

În urma acestui tratat, au fost create Banca Europeană de InvestiŃii şi Fondul Social European, două instituŃii care acordau asistenŃă şi coordonau dezvoltarea economică în spaŃiul comunitar.

CEE a instituit practic un mecanism de cooperare între statele europene, care a făcut necesară ulterior şi corelarea politicilor monetare. Se poate spune că integrarea monetară europeană începe cu mecanismul “şarpelui monetar” în 1971, continuă cu înfiinŃarea în mod oficial a Sistemului Monetar European (SME) în 1979 şi se definitivează prin introducerea monedei unice începând cu 1 ianuarie 1999, iniŃial în 11 Ńări. „Şarpele monetar” s-a instituit prin acordul de la Washington din 1971, prin care marjele de variaŃie permise ale monedelor naŃionale în raport cu dolarul erau lărgite de la ±1% la ±2,25%. Cursul monedelor naŃionale în raport cu dolarul varia între limitele reprezentate de cursul plafon şi cursul planşeu. Acest mecanism nu aducea însă decât o stabilitate relativă şi temporară pe pieŃele valutare. În realitate, dacă o monedă se găsea la cursul plafon, iar alta se situa la limita cursului planşeu, variaŃia cursului de schimb între cele două monede era de fapt de 4,5%. Mai mult, dacă o monedă trecea

10 la propunerea ministrului francez de externe din acea vreme, Robert Schuman

40

de la cursul plafon la cursul planşeu, iar cealaltă parcurgea drumul în sens invers, ecartul de curs între cele două monede putea ajunge la aproape 9%. În aceste condiŃii, în 1972 se hotărăşte în mod oficial limitarea variaŃiei de curs între monedele europene la ± 4,5%, în condiŃiile în care variaŃia permisă faŃă de dolar rămânea la ±2,25%. Când se atingeau pragurile de alarmă, Băncile Centrale aveau obligaŃia de a interveni şi de a readuce cursurile între marjele prestabilite. Mecanismul “şarpelui monetar” a fost puternic afectat însă de practica speculativă a deŃinătorilor de dolari, de a solicita Sistemului Federal de Rezerve - FED convertirea acestora în aur, aur pe care ulterior îl vindeau la preŃuri mult peste cel oficial, pe piaŃa liberă de la Londra. În aceste condiŃii, Marea Britanie renunŃă prima la sistem în 1972, iar până în 1978 toate statele europene abandonează „şarpele monetar”. În anul 1978, Ńările europene erau în căutarea unui nou sistem de asigurare a stabilităŃii monetare în zonă.

4.2. FuncŃionarea sistemului monetar european - realizări şi insuficienŃe

În anul 1978, Consiliul European de la Bruxelles a hotărât înfiinŃarea Sistemului Monetar European, bazat pe: - o monedă de cont curent numită ECU (european currency unit); - definirea unor cursuri pivot ale monedelor naŃionale europene, în raport cu ECU; - definirea unui mecanism multilateral al cursurilor de schimb (Exchange Rate Mechanism - ERM), prin care fiecare monedă participantă avea stabilite parităŃi oficiale cu celelalte monede, parităŃi derivate din cursul pivot faŃă de ECU, prin sistem cross. Culoarul de fluctuaŃie între cursurile monedelor naŃionale, precum şi între cursurile acestora şi cursul ECU era de ±2,25%. - instituirea unui sistem specific de intervenŃie pe piaŃa monetară.

Sistemul monetar european (SME) a devenit funcŃional în martie 1979, având drept membre opt Ńări: FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca şi Marea Britanie. Stabilitatea cursurilor de schimb era asigurată de acel mecanism al evoluŃiei acestora între marjele de variaŃie de ±2,25%. Aceste marje, aşa cum am precizat, trebuiau păstrate atât în ceea ce priveşte cursul faŃă de ECU, cât şi în ceea ce priveşte cursurile dintre monedele europene, fiind un

41

sistem multilateral. Când cursul dintre două monede tindea să depăşească limitele acceptate, trebuiau să intervină ambele bănci centrale. Pentru a susŃine astfel de intervenŃii, ele se puteau împrumuta reciproc cu sume nelimitate, pe intervale de până la 75 de zile sau se puteau folosi sume împrumutate de la FECOM (Fondul European de Cooperare Monetară), un organism de cooperare multilaterală între băncile centrale europene, înfiinŃat în 1973. Moneda ECU se calcula ca o monedă coş, pe baza monedelor statelor membre. Ponderea fiecăreia în coş depindea de PIB-ul Ńării respective. La înfiinŃarea ECU, acesta cuprindea în coş cele opt monede ale statelor fondatoare ale SME. În 1993, în coşul ECU erau 12 monede, cea mai mare pondere având-o marca germană, iar cea mai scăzută drahma grecească. Cele 12 monede erau: francul francez, marca germană, lira sterlină, francul belgian, guldenul olandez, francul luxemburghez, coroana daneză, lira italiană, peseta spaniolă, escudo portughez, lira irlandeză şi drahma grecească.

ECU a fost folosit de instituŃiile europene pentru stabilirea bugetului şi a taxelor vamale, precum şi pentru stabilirea vărsămintelor şi a prelevărilor comunitare. În cadrul SME, ECU a îndeplinit următoarele funcŃii: - monedă efectivă în mecanismul de schimb; - bază de calcul pentru monedele europene; - bază de intervenŃie utilizată în aplicarea politicilor monetare; - instrument de reglare între băncile naŃionale.

Motivul principal pentru care ECU nu a devenit până la urmă o adevărată monedă a Europei nu a fost lipsa sa de calităŃi, ci absenŃa voinŃei politice a statelor membre, care nu au dorit acest lucru. Un alt motiv este că el nu a dus la o asemenea coordonare a politicilor monetare şi valutare naŃionale, care să fie considerată satisfăcătoare de către toate statele participante.

Stabilitatea SME a fost zguduită serios de reunificarea Germaniei din 1993 şi de mişcările speculative din vara acelui an. În august 1993 s-a încercat salvarea sistemului, prin lărgirea marjelor de variaŃie permise la ±15%, dar în acest caz nu se mai putea vorbi de cursuri fixe. Într-un asemenea canal larg, orice monedă se putea menŃine fără a apela la devalorizare sau revalorizare.

Se poate spune că, de la admiterea acestui nou sistem, condiŃia nemodificării parităŃilor, nu mai era de actualitate. Important era, însă, exerciŃiul participării la un mecanism care "simula" o cooperare în cadrul

42

unei zone şi, mai ales, importantă era realizarea stabilităŃii de facto a cursurilor.

În aceste condiŃii, se urmărea depăşirea imperfecŃiunilor SME prin realizarea unui nou proiect de unificare monetară în plan european.

4.3. Integrarea monetară europeană

Se consideră ca adevărat început al integrării monetare europene, raportul lui Jacques Delors, prezentat la Comisia Europeană în anul 1988. El constituie punctul de pornire pentru Tratatul de la Maastricht, din 1992, tratat care a stabilit calendarul oficial de trecere la moneda unică europeană. În 1988, prin raportul lui Delors se propuneau trei soluŃii pentru stabilitatea monetară în spaŃiul european:

1. menŃinerea în sistem a tuturor monedelor naŃionale, între care să se stabilească cursuri de schimb definitiv fixate;

2. menŃinerea în sistem a tuturor monedelor şi înfiinŃarea unei monede comune pentru spaŃiul european. Aceasta a fost poziŃia Marii Britanii, care considera că ECU ar putea îndeplini acest rol;

2. renunŃarea la toate monedele naŃionale şi instituirea unei monede unice europene.

Din raportul Delors s-a reŃinut pentru aplicare a treia soluŃie, pentru realizarea căreia trebuiau parcurşi următorii paşi: - consolidarea PieŃei Europene Unice prin creşterea performanŃelor economice şi financiare ale statelor europene, întărirea concurenŃei, unificarea pieŃelor de capital şi creşterea eforturilor de coordonare a politicilor monetare; - înfiinŃarea unor instituŃii noi cum ar fi Banca Centrală Europeană (BCE); - transferul competenŃelor băncilor naŃionale către BCE şi crearea Sistemului European al Băncilor Centrale – SEBC; - trecerea la moneda unică.

Ulterior, prin Tratatul de la Maastricht din 1992, s-a introdus un nou concept, acela de Uniune Europeană (UE) care cuprindea:

3. Comunitatea Economică Europeană (CEE); 4. Cooperarea în materie de politică internă şi justiŃie; 5. Cooperarea în materie de politică externă şi securitate.

Tratatul de la Maastricht cuprindea două părŃi: una referitoare la Uniunea Economică şi Monetară şi o alta referitoare la Uniunea Politică.

43

Principiile care au stat la baza realizării Uniunii Economice şi Monetare (UEM) şi care constituie o componentă principală a obiectivelor Uniunii Europene, statuau următoarele: - sistemul economiei de piaŃă sau al concurenŃei este liber, acolo unde

pieŃele sunt deschise; - stabilitatea monetară este garantată de o dezvoltare ritmică a economiei,

de existenŃa unui nivel înalt de ocupare a forŃei de muncă şi de stabilitatea socială;

- finanŃele publice trebuie să fie puternice şi sănătoase în toate statele membre;

- trebuie să existe libertate deplină a mişcării capitalurilor şi o perfectă integrare a pieŃelor de capital.

Prin realizarea Uniunii Monetare (UM) şi introducerea monedei unice, se estima materializarea următoarelor obiective pe termen lung: - creşterea stabilităŃii interne, prin convergenŃa ratelor dobânzii şi a unei singure rate a inflaŃiei; - întărirea stabilităŃii externe, prin înfiinŃarea unei monede puternice, care să concureze cu dolarul american; - creşterea competitivităŃii şi accentuarea concurenŃei în spaŃiul european; - reducerea riscului şi a instabilităŃii pe piaŃa europeană.

În plus, Uniunea Monetară se corelează indispensabil cu Uniunea Economică. Astfel, politica monetară unică trebuie să genereze stabilitate, pentru a forma un cerc virtuos al încrederii în monedă – populaŃia este dispusă să economisească, investiŃiile cresc - ca urmare, în respectivul spaŃiu economic există o creştere stabilă şi neinflaŃionistă. Mai mult, politica economică şi financiară în zonă trebuie să fie guvernată de principiul subsidiarităŃii, principiu care prevede că statele membre păstrează responsabilitatea politicilor lor economice şi financiare, însă ele sunt considerate a fi probleme de interes comun.

Pentru realizarea obiectivelor Uniunii Monetare s-a stabilit un calendar care cuprindea trei faze: Faza 1992 – 1994

Este faza caracterizată prin măsuri de liberalizare a circulaŃiei capitalurilor, de coordonare a politicilor monetare şi de instituire a unei gestiuni sănătoase în domeniul finanŃelor publice. Faza 1994 – 1998

Este faza caracterizată de funcŃionarea unor instituŃii desfiinŃate ulterior, cum a fost Institutul Monetar European – IME, cu sediul la

44

Frankfurt, precursor al Băncii Centrale Europene. Pentru declanşarea celei de-a treia faze, IME trebuia să pregătească instrumentele şi procedurile necesare aplicării politicii monetare unice, să armonizeze regulile şi practicile privind colectarea, stabilirea şi difuzarea statisticilor, să elaboreze regulile pentru operaŃiunile pe care le vor întreprinde băncile centrale naŃionale în cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale – SEBC, să încurajeze eficacitatea plăŃilor transfrontaliere etc. Faza care începe cu 1 ianuarie 1999 şi care este în desfăşurare.

Această fază este caracterizată de înfiinŃarea Băncii Centrale Europene, a Sistemului European al Băncilor Centrale şi de lansarea oficială a monedei unice Euro, pentru început ca monedă de cont (book-keeping money), apoi de la 1 ianuarie 2002 şi ca monedă cu existenŃă fizică.

Admiterea Ńărilor la cea de a treia fază a Uniunii Economice şi Monetare a fost condiŃionată de îndeplinirea a cinci criterii de convergenŃă, reprezentând testul economic de evaluare a stadiului de pregătire pentru aderare a unei economii naŃionale. Aceste criterii au fost stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ratificat de către toate Ńările membre UE în 1993 şi se referă la Ńinte în domeniul inflaŃiei, finanŃelor publice, ratelor dobânzii şi cursurilor de schimb, după cum urmează11: - stabilitatea preŃurilor - rata medie a inflaŃiei din ultimele 12 luni (calculată prin indicele preŃurilor de consum) nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale rata inflaŃiei din primele trei state cu cele mai reduse nivele ale ratei inflaŃiei; - finanŃele publice: poziŃia bugetară a unei Ńări trebuie să fie sustenabilă, respectiv să nu existe un deficit bugetar excesiv. În particular, aceasta înseamnă: (i) deficitul bugetar consolidat al statului nu trebuie să depăşească nivelul stabilit în Tratat de 3% din PIB; dacă această valoare este depăşită, deficitul bugetar trebuie să fie redus substanŃial şi continuu, către o valoare apropiată de cea de referinŃă sau depăşirea valorii de referinŃă să fie temporară şi excepŃională, (ii) datoria publică brută nu trebuie să depăşească 60% din PIB sau dacă are valori mai mari trebuie să se diminueze semnificativ şi să se apropie de valoarea de referinŃă într-un ritm satisfăcător; - ratele dobânzii - randamentul mediu al titlurilor de stat pe termen lung, calculat pe ultimele 12 luni, nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2

11 Sursa: Protocolul nr.6 la Articolul 109j din Tratatul de la Maastricht privind criteriile de convergenŃă

45

puncte procentuale randamentul aferent titlurilor de stat din primele trei state cu cele mai reduse niveluri ale inflaŃiei; - cursurile de schimb - trebuie să se menŃină în marjele de fluctuaŃie convenite prin mecanismul ratelor de schimb din cadrul Sistemului Monetar European, pentru cel puŃin 2 ani, fără a se proceda din propria iniŃiativă la deprecierea monedei faŃă de celelalte monede ale statelor membre (să participe la aşa numitul ERM II – Exchange Rate Mechanism II sau noul mecanism al cursului de schimb NERM - New Exchange Rate Mechanism, succesorul lui ERM). În conformitate cu Tratatul de la Amsterdam (1997) care este parte integrantă din Tratatul Uniunii Europene, toate Ńările care devin membre ale Uniunii trebuie să adopte euro ca monedă de circulaŃie, după o perioadă care poate fi mai mult sau mai puŃin extinsă. În acest context, instituŃiile monetare ale Ńărilor candidate vor trebui să facă faŃă mai întâi exigenŃelor impuse de acest sistem. După cum este precizat în ConvenŃia pentru ERM II (1 septembrie 1998), fiecare Ńară candidată va trebui să îşi definească un curs al monedei naŃionale faŃă de euro, precum şi o bandă de fluctuaŃie de ±15%. Candidatele la zona Euro trebuie să menŃină moneda naŃională în conformitate cu cerinŃele ERM II, pentru o perioadă de cel puŃin doi ani înainte de adoptarea monedei unice.

Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Grecia nu au aderat iniŃial la

Uniunea Monetară (faza a treia). Grecia a adoptat euro la 1 ianuarie 2001, când a îndeplinit criteriile de convergenŃă. Marea Britanie a negociat o clauză specială de opŃiune, care îi dă dreptul să treacă la euro oricând doreşte. Pentru Suedia şi Danemarca adoptarea monedei unice depinde de rezultatele referendumurilor naŃionale făcute în acest sens. În acest moment, situaŃia Uniunii Europene este următoarea: - 25 state membre, din care 12 pro-euro şi 13 non-euro. Cele 12 state care au adoptat euro sunt: FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Spania, Portugalia, Irlanda, Grecia, Austria şi Finlanda. Cele 3 state non-euro cu clauză de opŃiune (opting-out) sunt Suedia, Danemarca şi Marea Britanie. Cele 10 state non-euro admise la 1 mai 2004 sunt: Polonia, Slovenia, Slovacia, Ungaria, Republica Cehă, Estonia, Lituania, Letonia, Malta, Cipru; - 2 state în curs de definitivare a negocierilor, care vor adera la orizontul lui 2007: România şi Bulgaria; - 2 state care nu au început încă negocierile, dar şi-au exprimat dorinŃa de a adera la UE: Turcia şi CroaŃia.

46

În ceea ce priveşte atribuŃiile Băncii Centrale Europene (BCE), înfiinŃate la 1 ianuarie 1999, ele pot fi sintetizate astfel: - veghează la stabilitatea preŃurilor în zona euro;

În conformitate cu Articolul 105 din versiunea consolidată a Tratatului Uniunii Europene, obiectivul principal al BCE este menŃinerea stabilităŃii preŃurilor în zona euro. Stabilitatea preŃurilor trebuie menŃinută pe termen mediu, astfel încât nu se aşteaptă din partea BCE să facă faŃă variaŃiilor de preŃ cauzate de şocuri pe termen scurt. În 1998, Institutul Monetar European a definit stabilitatea preŃurilor ca fiind “creşterea anuală a Indicelui Armonizat al PreŃurilor de Consum” (IAPC) pentru zona euro sub 2%”. IAPC este o medie ponderată a indicilor preŃurilor de consum, colectaŃi într-o manieră uniformă din statele zonei euro. - autorizează emisiunea bancnotelor euro; - elaborează şi aplică politica monetară europeană;

Instrumentele politicii monetare ale BCE sunt: rezervele minime, operaŃiunile pe piaŃa liberă şi facilităŃile permanente.

Pentru a-şi îmbunătăŃi lichiditatea, băncile centrale naŃionale se împrumută de la BCE, fie pe termen scurt, fie pe termen mai lung. Băncile pot obŃine (sau plasa) lichidităŃile de care dispun la BCE, la o rată de schimb predeterminată (aşa numita facilitate de împrumut sau de depozit permanentă).

În fiecare săptămână, BCE deschide o licitaŃie pentru instituŃiile echivalente din zona euro (bănci şi alte instituŃii financiare). Băncile informează BCE asupra ratei dobânzii pe care ele sunt dispuse să o plătească pentru aceste împrumuturi, fiind creditate cele care oferă cea mai bună rată (cea mai mare). În fiecare lună, Consiliul Director al BCE hotărăşte limita inferioară a ratelor dobânzii în cadrul acestei operaŃiuni de licitaŃie, aşa numita rată minimă de licitare. - administrează rezervele valutare ale statelor membre; - promovează un Sistem de PlăŃi şi Compensare Integrat numit TARGET. Acesta asigură transferul automatizat şi în timp real al sumelor (banii apar în conturile băncilor beneficiare chiar în momentul operării tranzacŃiei şi pot fi folosiŃi imediat). - contribuie la supravegherea prudenŃială a instituŃiilor de credit din Ńările membre.

Mai mult, în acelaşi articol 105 amintit anterior, se specifică faptul

că, fără a prejudicia scopul stabilităŃii preŃurilor, BCE trebuie să susŃină politicile economice generale ale Uniunii Europene, în vederea atingerii obiectivelor comunitare reprezentate de “progresul social şi economic, un

47

nivel ridicat al ocupării forŃei de muncă şi o dezvoltare echilibrată pe termen lung”. Acest lucru ar putea demonstra faptul că BCE nu este indiferentă faŃă de dezvoltarea economică a zonei euro.

Nu constituie atribuŃii ale BCE: - nu are responsabilitatea evoluŃiei cursului euro; - nu elaborează regulamente de funcŃionare a băncilor comerciale, ci doar recomandări şi norme prudenŃiale; - nu acŃionează ca împrumutător de ultimă instanŃă pentru băncile centrale din zona euro.

Trebuie să menŃionăm totodată că, BCE este independentă de Parlamentul European, deci nu depinde de factorul politic.

4.4. Moneda euro

Tratatul de la Maastricht schiŃa un cadru general pentru lansarea şi funcŃionarea Uniunii Economice şi Monetare, dar nu preciza nimic despre moneda unică. Pentru a da soluŃii acestor întrebări, Comisia Europeană a supus dezbaterii la 31 mai 1995 o "carte verde a modalităŃilor practice de a introduce moneda euro". S-au analizat atunci trei scenarii: 1. "big bang-ul imediat": toate Ńările trec imediat la euro încă de la începutul celei de-a treia faze (cea a lansării UEM). Chiar dacă era simplă şi menită să diminueze costurile tranziŃiei, o astfel de alegere ar fi dus la o mare confuzie, datorată imposibilităŃii de a regla problemele practice şi logistice într-un interval de timp atât de scurt. 2. "big bang-ul decalat": Ńările participante continuă pentru o anumită perioadă să folosească monedele naŃionale, iar ulterior se introduce şi euro de către Ńările vizate. Acest scenariu era incompatibil însă cu dispoziŃiile tratatului, pentru că lăsa să planeze o îndoială asupra ireversibilităŃii procesului şi a introducerii efective a monedei unice. 3. "scenariul de referinŃă": pentru a asigura credibilitatea şi ireversibilitatea trecerii la euro, anumite operaŃiuni încep să se efectueze în noua monedă de la 1 ianuarie 1999. Astfel, scenariul presupunea la rândul său trei etape:

• punerea în funcŃiune a SEBC (Sistemul European al Băncilor Centrale) şi fixarea listei Ńărilor participante la euro (până la 1 ianuarie 1999);

• lansarea UEM, cu fixarea definitivă şi irevocabilă a parităŃilor, conducerea politicii monetare unice de către BCE, trecerea în euro a

48

emisiunilor de titluri publice şi a tranzacŃiilor interbancare, aplicarea unui principiu nici de obligare, nici de interdicŃie în utilizarea monedei (de la 1 ianuarie 1999 până la 1 ianuarie 2002). Monedele naŃionale urmau să fie, pe toată perioada, simple diviziuni nedecimale ale monedei euro. Din momentul introducerii euro, toate referirile la ECU se transferă asupra acestuia, paritatea fiind de 1:1;

• introducerea bancnotelor şi a monedelor euro (la 1 ianuarie 2002), cu retragerea în câteva săptămâni a unităŃilor monetare naŃionale. Acest scenariu este adoptat de către Consiliul European de la Madrid

în decembrie 1995.

Prin urmare, etapele introducerii euro au fost: 1. La 1 ianuarie 1998 s-au selectat statele europene care îndeplineau criteriile de convergenŃă; 2. La 1 ianuarie 1999 s-a introdus euro ca monedă de cont în 11 state europene. În scopul transformării preŃurilor şi tarifelor din moneda naŃională în euro s-au stabilit 11 rate fixe de conversie, după cum urmează:

Marca germană - 1,955830; Francul francez - 6,559570; Francul belgian - 40,33990; Franc luxemburghez - 40,33990; Peseta spaniolă - 166,386; Escudo portughez - 200,482;

Lira irlandeză - 0,787564; Lira italiană - 1936,27; Gulden olandez - 2,203710; Şilingul austriac - 13,7603; Marca finlandeză - 5,945730.

Din ianuarie 2001, drahma grecească a intrat şi ea în grupul

monedelor participante la euro, rata de schimb a acesteia fiind de 374,5 drahme la 1 euro.

PlăŃile în numerar au continuat să se facă în moneda naŃională în această perioadă. PlăŃile în euro se făceau între guverne, bănci, operatori ai pieŃei de capital şi mari companii. În perioada 1 ianuarie 1999 – 1 ianuarie 2002, băncile comerciale au oferit deŃinătorilor de conturi de economii în monedă naŃională posibilitatea convertirii lor în euro. De asemenea, la cerere, plăŃile prin virament se puteau face în euro. 3. La 1 ianuarie 2002 s-au introdus bancnotele şi monedele divizionare euro. Timp de 6 luni, acestea au circulat în paralel cu bancnotele naŃionale; 4. De la 1 iulie 2002, euro a devenit singurul mijloc legal de plată în 12 state europene.

49

Efectele generale ale introducerii euro pot fi sintetizate astfel: - s-au redus cheltuielile aferente tranzacŃiilor valutare. Eliminarea necesităŃii schimbului şi a cheltuielilor conexe (comisioane bancare, cheltuieli cu plata personalului angajat în gestionarea valutei, utilizarea de instrumente financiare de limitare a expunerii la risc etc.), a diminuat cu mult costurile companiilor cu activitate de comerŃ exterior; - utilizarea crescândă a euro a dus la diminuarea riscului şi a instabilităŃii pe pieŃele europene. Se poate spune că moneda unică a potenŃat avantajele comerŃului liberalizat de bunuri şi servicii cu cele ale integrării pieŃelor factorilor de producŃie. Introducerea, de la 1 ianuarie 1999 a Sistemului de PlăŃi şi Compensare TARGET, a fost de natură a facilita foarte mult operaŃiunile de plăŃi intra-comunitare; - s-a eliminat ineficienŃa politicilor monetare naŃionale necoordonate şi a crescut stabilitatea şi credibilitatea politicii monetare europene; - transparenŃa preŃurilor şi posibilitatea comparării lor cu uşurinŃă a adus la accentuarea concurenŃei între agenŃii economici, pe toate pieŃele de bunuri şi servicii; - standardizarea contabilităŃii a antrenat cheltuieli importante pentru firme, însă a dus la uniformizarea raportărilor financiare; - expansiunea pieŃelor financiare a adus firmelor mai multe facilităŃi de finanŃare, moneda unică fiind de natură să atragă o serie de fluxuri investiŃionale semnificative; - s-au atenuat decalajele de dezvoltare economică a Ńărilor participante. Euro poate fi considerat, din acest punct de vedere, un catalizator de integrare macroeconomică, deoarece statele nu puteau să deŃină aceeaşi monedă şi să aibă politici economice dispersate. Coordonarea politicilor economice devine astfel premisa esenŃială a credibilităŃii monedei, echilibrului şi succesului Uniunii Economice şi Monetare; - moneda euro a devenit un concurent credibil pentru dolarul american pe piaŃa internaŃională. După 6 ani de la lansarea sa, euro a devenit cea mai utilizată monedă internaŃională după dolar, înaintea yenului japonez şi a lirei sterline.

În concluzie, Europa este la începutul unui proces de integrare monetară, a cărui anvergură şi efecte sunt greu de evaluat cu exactitate astăzi.

50

Dezavantajele euro Cel mai des invocat inconvenient al punerii în practică a Uniunii

Monetare este pierderea suveranităŃii naŃionale, din cauza transferului la nivel comunitar al unor competenŃe naŃionale de ordin monetar şi fiscal.

Pe de altă parte, Ńări integrate cu economii mai puŃin prospere au pierdut soluŃia recurgerii la devalorizarea monedei naŃionale care le permitea să-şi amelioreze temporar competitivitatea economiei lor. EficienŃa recurgerii la devalorizare este totuşi contestabilă, căci ea are un impact inflaŃionist imediat, datorită scumpirii importurilor, dar şi pentru că reprezintă o soluŃie facilă, eludând adevăratele probleme.

Alte dezavantaje pot fi rezumate astfel: - costuri substanŃiale pe termen scurt – spre exemplu costurile implementării la toate nivelele (micro şi macroeconomic) ale sistemelor informatice capabile să execute prompt tranzacŃiile în euro şi să realizeze automat conversia monedelor naŃionale în euro, au fost extrem de ridicate; - viata politică exacerbată, care a însoŃit procesul de creare a Uniunii Monetare, ignorându-se de multe ori realităŃile economice. O astfel de situaŃie, în condiŃiile unei recesiuni economice, poate avea repercusiuni serioase asupra UM; - ameninŃarea deflaŃionistă. Respectarea planului BCE de realizare în spaŃiul euro a unei inflaŃii reduse - 2% - ar putea duce, dacă acest proces este „scăpat” de sub control, la un şoc deflaŃionist puternic; - lipsa de coerenŃă şi de instrumente a BCE de a gestiona situaŃii de criză. În cazul unor crize severe, s-ar putea ca anumite Ńări să iasă din sistem, situaŃie pentru care nu sunt prevăzute nici un fel de proceduri12.

***

În primii ani după lansare, oficialii Băncii Centrale Europene au pretins că au o atitudine absolut neutră faŃă de cursul de schimb al monedei unice. Ei au susŃinut adesea că modul cel mai potrivit de a susŃine valoarea internaŃională a euro este prin asigurarea stabilităŃii preŃurilor în EUROLAND. Astfel, după cum reiese din poziŃia oficială, nivelul cursului de schimb nu este un obiectiv în sine al politicii monetare unice. Ca atare, oficialii BCE s-au opus de mai multe ori ideii de a folosi stabilizarea cursului de schimb (adică creşterea ratei dobânzii când euro se depreciază şi viceversa), în ciuda percepŃiei publice că rata de schimb euro/USD este principalul etalon al măsurării succesului euro.

12 A se vedea cazul recent al Italiei

51

Un euro prea slab în raport cu moneda americană a declanşat totuşi o intervenŃie în forŃă, în toamna anului 2000. Pe de altă parte, un euro prea puternic (1,3 USD/euro), a dus la numeroase discuŃii legate de efectul nefavorabil asupra exporturilor şi scăderea competitivităŃii produselor europene pe pieŃele externe.

În concluzie, perioada de existenŃă relativ scurtă a euro pare să fie caracterizată de o rată de schimb foarte volatilă (şi nu întotdeauna justificată pe baze economice). În anii ce vor urma, nu ar fi exclus ca BCE şi Federal Reserve să decidă susŃinerea comună a unei rate de schimb euro/USD mai stabilă.

*** Expresii - cheie:

Comunitatea Economică Europeană ECU Sistemul monetar european Tratatul de la Maastricht Criterii de convergenŃă Integrarea monetară Uniunea Economică şi Monetară Exchange Rate Mechanism - ERM

Moneda unică Euro State non-euro Clauză de opting-out EUROLAND Banca Centrală Europeană Politica monetară unică Sistemul de plăŃi şi compensare integrat TARGET

Întrebări recapitulative:

1. Care a fost istoricul integrării monetare europene? 2. Care era conŃinutul raportului Delors? 3. Ce înseamnă uniune monetară? 4. Care sunt obiectivele pe termen lung al Uniunii Monetare? 5. EnumeraŃi criteriile de convergenŃă prevăzute în tratatul de la Maastricht. 6. Care au fost cele trei scenarii analizate pentru introducerea monedei unice? 7. Care au fost etapele introducerii euro? 8. Care sunt avantajele şi dezavantajele monedei unice? 9. Care sunt atribuŃiile Băncii Centrale Europene?

52

Capitolul 5

SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL

5.1 Principiile de funcŃionare ale sistemului monetar internaŃional 5.2 InstituŃii financiare cu vocaŃie internaŃională, create prin acordul de la Bretton-Woods 5.3 Rolul DST.

5.1. Principiile de funcŃionare ale sistemului monetar

internaŃional Sistemul monetar internaŃional reprezintă un ansamblu de reguli, instrumente şi organisme legate de crearea, circulaŃia şi valorificarea monedelor internaŃionale, determinate de schimburile comerciale, de mişcările de capital şi de creşterea economică pe plan mondial.

ÎnfiinŃarea sistemului monetar internaŃional (SMI) a reprezentat o încercare de cooperare între state şi nu una de subordonare a sistemelor monetare naŃionale. Prima iniŃiativă de acest fel a constituit-o Uniunea Monetară Latină (1865), din care făceau parte FranŃa, Belgia, Italia şi ElveŃia. Scopul acestei uniuni era protejarea etalonului bimetalist. Se instituia chiar şi o monedă comună pentru ansamblul celor patru state şi anume francul. Uniunea Monetară Latină s-a desfiinŃat în anul 1876.

După cel al doilea război mondial, a devenit imperios necesar un efort global, de a pune bazele unui sistem care să asigure un echilibru şi o disciplină financiară mai strictă, în paralel cu un mecanism de finanŃare a unor proiecte cu scop productiv şi care să genereze creştere economică.

Pentru a realiza aceste obiective ambiŃioase, printr-o iniŃiativă a ONU, s-a organizat, în iulie 1944, o conferinŃă la care au fost invitaŃi miniştrii de finanŃe din 44 de Ńări. Această conferinŃă s-a desfăşurat în localitatea Bretton-Woods, din statul New Hampshire, SUA. Baza discuŃiilor în cadrul ConferinŃei Monetare şi Financiare InternaŃionale a NaŃiunilor Unite şi Asociate au reprezentat-o două documente:

1. Planul White; 2. Planul Keynes.

53

1. Planul lui Harry Dexter White (consilier al Ministrului de FinanŃe al SUA) avea următoarele puncte cheie:

- propunea dezvoltarea comerŃului şi a plăŃilor internaŃionale, ca bază a cooperării economice dintre state; - sugera înfiinŃarea unui Fond InternaŃional de Stabilizare, al cărui capital să fie alcătuit din subscrieri ale statelor membre, vărsate 30% în aur, 70% în monedă naŃională; - Fondul de Stabilizare urma să emită o monedă de cont, numită UNITAS, care să fie vândută şi cumpărată contra aur. 1 UNITAS reprezenta echivalentul în aur a 10 USD, 1 USD = 0,88671 g. aur. - fiecare stat membru era obligat să-şi raporteze moneda la UNITAS.

2. Planul lui John Maynard Keynes propunea următoarele: - dezvoltarea cooperării economice între state prin intermediul comerŃului internaŃional, în condiŃiile ocupării depline a forŃei de muncă; - înfiinŃarea unei Super-bănci Centrale numită Uniunea de Clearing (Compensare). Uniunea urma să emită o monedă internaŃională de cont, numită bancor, care să fie folosită în plăŃile şi compensările multilaterale dintre state.

În final, s-au adoptat în mare parte ideile din proiectul american, datorită poziŃiei mai solide a economiei americane faŃă de cea britanică pe plan mondial.

Astfel s-au adoptat următoarele măsuri: 1. s-au pus bazele unui Sistem Monetar InternaŃional, prin

reconsolidarea etalonului aur-devize, în cadrul căruia se întărea poziŃia dolarului american. În urma acestei ConferinŃe, definirea şi convertirea monedelor naŃionale, ca şi constituirea rezervelor valutare, urmau să se facă numai prin aur şi dolari SUA, nu prin aur şi mai multe devize, cum se făcea înainte. Aceasta a reflectat poziŃia economică şi financiar-valutară dominantă a SUA, care, la momentul respectiv, deŃinea două treimi din rezervele de aur ale Ńărilor dezvoltate;

2. s-au înfiinŃat Fondul Monetar InternaŃional (FMI) şi Banca Mondială (BM), care au început să activeze din 1947. FMI avea atribuŃii în domeniul politicii valutare şi al echilibrului balanŃei de plăŃi, BM în domeniul dezvoltării economice prin intermediul investiŃiilor;

3. s-a înfiinŃat o monedă internaŃională de cont, de tip “coş“, numită DST (Drepturi Speciale de Tragere), începând cu anul 1969.

54

Scopul principal al Sistemului Monetar InternaŃional creat în 1944 şi cunoscut ca Sistemul Monetar InternaŃional de la Bretton Woods ori Aranjamentele de la Bretton-Woods, l-a constituit asigurarea, prin intermediul mecanismelor sale de funcŃionare, a unei largi cooperări monetare şi pe aceasta bază a creşterii echilibrate a comerŃului internaŃional, ca o condiŃie a dezvoltării economice a fiecărei Ńări şi a economiei mondiale în ansamblul său.

Principiile de funcŃionare ale SMI sunt prevăzute în cea mai mare

parte în Acordul de Creare a Fondului Monetar InternaŃional şi se sintetizează astfel: 1. Universalitatea; 2. Cooperarea monetară internaŃională; 3. Creşterea şi dezvoltarea comerŃului internaŃional; 4. Dezvoltarea economică armonioasă a statelor membre; 5. Stabilitatea cursurilor de schimb; 6. Convertibilitatea; 7. Lichiditatea; 8. Echilibrarea balanŃei de plăŃi.

1. Universalitatea înseamnă că orice stat care recunoaşte prevederile statutului FMI poate adera la acest organism şi implicit devine parte a Sistemului Monetar InternaŃional.

2. Cooperarea monetară internaŃională Este esenŃa creării Sistemului Monetar InternaŃional, este un

principiu care se consideră îndeplinit prin însăşi adeziunea statelor la FMI. Constă în coordonarea politicii monetare naŃionale cu obiectivele creşterii economice durabile a tuturor statelor membre. Pentru susŃinerea acestui principiu sunt oferite de către FMI împrumuturi şi facilităŃi de finanŃare statelor membre.

3. Creşterea comerŃului internaŃional Este de fapt un obiectiv pe care Sistemul Monetar InternaŃional şi

FMI trebuie să-l susŃină şi nu un principiu propriu-zis. 4. Dezvoltarea economică armonioasă a statelor membre Este de fapt o atribuŃie a Băncii Mondiale şi nu a FMI. IniŃial s-a

propus formularea “dezvoltarea economică armonioasă a Ńărilor sărace şi în curs de dezvoltare”, dar s-a renunŃat ulterior.

5. Stabilitatea cursurilor de schimb a fost principiul esenŃial al creării Sistemului Monetar InternaŃional. El presupunea fixitatea parităŃilor şi a cursurilor valutare. Pentru aceasta, moneda naŃională a statului membru

55

trebuia să aibă o valoare paritară stabilită în aur sau în dolari SUA, 1 USD = 0,888671 g. aur fin. Modificarea acesteia putea fi efectuată numai la propunerea Ńării membre, în urma consultării cu FMI şi numai pentru corectarea unui dezechilibru al balanŃei de plăŃi externe.

FaŃă de paritatea oficială, cursurile de piaŃă ale monedelor naŃionale puteau oscila în cadrul unor marje de +/-1%, Ńările membre având obligaŃia să supravegheze strict această evoluŃie. Când se atingeau limitele, Băncile Centrale erau obligate să intervină prin vânzarea sau cumpărarea propriei monede pe piaŃă.

Timp de 15 ani, FMI a Ńinut cu stricteŃe la respectarea acestui principiu. În anii ’70, politica în această privinŃă a devenit însă mai relaxată, marjele de variaŃie fiind majorate la ± 2,25%. MenŃinerea cursului de piaŃă între aceste limite se realiza printr-un mecanism special de intervenŃii repetate, cu operaŃiuni de vânzare-cumpărare. Dacă nu se ajungea la rezultatul scontat, se trecea la modificarea valorii paritare, dar numai pentru corectarea unui dezechilibru macroeconomic fundamental.

În intervalul 1944-1971, majoritatea monedelor Ńărilor membre FMI şi-au redefinit de mai multe ori conŃinutul în aur, în încercarea de a păstra cursurile fixe. În 1974, din cauza speculaŃiilor cu aur şi a instabilităŃii economice se renunŃă definitiv la etalonul aur-devize şi la sistemul cursurilor fixe, trecându-se la cursurile flotante. Din 1976, FMI începe să recomande Ńărilor membre să-şi raporteze moneda la DST.

6. Convertibilitatea era înŃeleasă de FMI, la început, ca “înlăturarea tuturor restricŃiilor în ceea ce priveşte plăŃile privind tranzacŃiile comerciale internaŃionale într-o anumită monedă”. O monedă era considerată convertibilă atunci când statul emitent punea la dispoziŃie moneda sa celorlalte state, pentru plăŃi privind tranzacŃiile comerciale internaŃionale curente şi permitea totodată transferul în străinătate al câştigurilor rezultate din astfel de tranzacŃii. În plus, era obligaŃia oricărei bănci centrale de a cumpăra propria monedă deŃinută de o bancă centrală străină, la cererea expresă a acesteia. Mai exista şi aşa numita convertibilitate în aur, caracteristică unei singure monede – dolarul SUA, autoritatea monetară americană obligându-se să convertească toŃii dolarii în aur, la preŃul de 35 USD uncia. A fost instituită astfel o convertibilitate reciprocă oficială şi de piaŃă, monedele putând fi transformate indirect în aur, prin intermediul dolarului SUA.

ApariŃia crizei monetare în 1968 a adus însă la scindarea pieŃei aurului în: piaŃa oficială, pe care activau băncile naŃionale şi unde se păstra preŃul fix şi piaŃa liberă de la Londra, unde preŃul varia în funcŃie de cerere

56

şi ofertă. SpeculaŃiile realizate pe piaŃa aurului, care au dus la epuizarea rezervei SUA, au antrenat în cele din urmă renunŃarea la mecanismul convertibilităŃii în aur a dolarului. În 1974, s-a renunŃat definitiv, atât la mecanismul convertibilităŃii în aur, cât şi la parităŃile fixe. În prezent, în viziunea FMI, convertibilitatea desemnează însuşirea unei monede de a putea fi schimbată pe piaŃă cu o altă monedă, fără restricŃii în ceea ce priveşte suma, scopul şi persoana care realizează schimbul. Convertibilitatea actuală are drept bază puterea de cumpărare a celor două monede care se schimbă, iar cursurile valutare variază în funcŃie de cerere şi ofertă.

7. Lichiditatea. Se referă la faptul că FMI joacă rolul unui “rezervor”, din care Ńările membre pot primi lichidităŃi necesare susŃinerii măsurilor monetare. AutorităŃile monetare ale Ńărilor membre au obligaŃia constituirii unor rezerve formate din aur, valute internaŃionale şi titluri emise pe pieŃele financiare şi monetare internaŃionale. Din 1969, FMI începe să recomande Ńărilor membre să constituie şi rezerve în DST.

8. Echilibrarea balanŃei de plăŃi łările membre ale FMI aveau obligaŃia să supravegheze şi să asigure

menŃinerea echilibrului balanŃelor de plăŃi. Pentru asigurarea acestui echilibru, precum şi pentru ajustarea deficitelor sau excedentelor exagerate, se utiliza, de comun acord cu FMI, tehnica devalorizării sau revalorizării monedelor naŃionale.

Singura Ńară care făcea excepŃie de la acest principiu era SUA, pentru care deficitul balanŃei de plăŃi se acoperea prin emisiune de monedă proprie, dat fiind rolul privilegiat al dolarului în cadrul sistemului.

În prezent, se recomandă tratarea dezechilibrului balanŃei de plăŃi printr-o serie de măsuri care vizează fie reducerea importurilor, fie stimularea exporturilor. În acest scop, se pot primi de la FMI împrumuturi speciale sau facilităŃi de finanŃare.

Pe parcursul anilor, ca urmare a evoluŃiilor fenomenelor economice şi monetar-valutare, aceste principii au trebuit a fi ajustate treptat, deoarece sistemul de la Bretton-Woods, dincolo de meritele sale, a creat şi o serie de dezechilibre, cum ar fi: - a fost constituit într-o perioadă marcată de superioritatea economică americană şi de aceea era un sistem destul de inechitabil şi asimetric; - deciziile privind funcŃionarea FMI erau luate de SUA în proporŃie de aproximativ 17%, în timp ce mai mult de jumătate din Ńări aveau şi au şi acum putere de vot sub 0,5%;

57

- a dus la dezechilibre grave pe pieŃele monetare în anii ’70 şi la epuizarea stocului de aur al SUA, din cauza speculaŃiilor pe seama convertibilităŃii-aur.

*** Începând cu anii ’80, a devenit imperios necesar un proces de

reformă a sistemului monetar internaŃional şi a aranjamentelor de la Bretton-Woods, vizând direcŃii cum ar fi: - creşterea supravegherii internaŃionale în domeniul comerŃului şi al plăŃilor internaŃionale, cu reconfigurarea rolului FMI, în calitate de organism de coordonare şi reglementare; - elaborarea unor proceduri flexibile de administrare a deficitului balanŃei de plăŃi a Ńărilor membre, lăsându-se la latitudinea acestora alegerea mijloacelor şi a instrumentelor de ajustare; - creşterea stabilităŃii monetare internaŃionale şi asigurarea unei lichidităŃi corespunzătoare, în condiŃiile practicării unor cursuri flotante (variabile).

Actualmente, sistemul monetar internaŃional este în căutarea unei noi identităŃi, care trebuie să Ńină cont de mutaŃiile apărute pe plan mondial şi în mod deosebit de constituirea şi intrarea în funcŃiune a Uniunii Economice şi Monetare cu noua ei monedă - euro.

5. 2. InstituŃii financiare cu vocaŃie internaŃională, create prin acordul de la Bretton-Woods

Acordurile de la Bretton Woods din anul 1944 au prevăzut crearea a

două noi instituŃii: Fondul Monetar InternaŃional (FMI ) şi Banca Mondială (BM).

Fondul Monetar InternaŃional este o instituŃie creată în vederea

asigurării dezvoltării relaŃiilor economice internaŃionale prin facilitarea schimburilor valutare, echilibrarea şi armonizarea balanŃelor de plăŃi şi realizarea stabilităŃii cursurilor de schimb.

Obiectivele fundamentale ale FMI se întrepătrund de fapt cu cele ale SMI: 1. Promovarea cooperării monetare internaŃionale în cadrul unei instituŃii permanente; 2. Stimularea dezvoltării şi creşterii armonioase a comerŃului internaŃional, a menŃinerii unui nivel ridicat al gradului de ocupare şi al venitului naŃional real;

58

3. Promovarea stabilităŃii cursurilor valutare, menŃinerea unor regimuri valutare ordonate şi evitarea deprecierilor concurenŃiale ale monedelor statelor participante; 4. Sprijinirea stabilităŃii unui sistem multilateral de reglare a tranzacŃiilor curente între statele membre şi eliminarea restricŃiilor valutare care împiedică dezvoltarea comerŃului mondial; 5. Întărirea credibilităŃii statelor membre, prin punerea la dispoziŃia lor, în mod temporar, cu garanŃii adecvate, a resurselor generale ale Fondului, pentru a-şi corecta dezechilibrele balanŃelor de plăŃi.

Principala funcŃie a FMI o reprezintă creditarea temporară a deficitelor balanŃelor de plăŃi ale Ńărilor care se angajează să aplice politicile de redresare economică stabilite prin acordurile încheiate cu FMI. În general, aceste politici sunt politici de austeritate (restrângere a cuantumului investiŃiilor de stat, a cheltuielilor publice etc) şi sunt destul de contestate, atât ca mod de concepere, cât şi ca aplicare.

Organizarea şi funcŃionarea FMI se bazează pe aşa numitele “ cote părŃi”, termen care exprimă aportul Ńărilor membre la Fond, cote care depind de potenŃialul fiecărei Ńări şi determină numărul de voturi al fiecărui stat membru în organele de conducere, precum şi împrumuturile de care statul respectiv poate beneficia. Cotele părŃi subscrise se varsă în proporŃie de 25% în devize (iniŃial aur) şi 75% în monedă naŃională. Aceste cote părŃi se revizuiesc din cinci în cinci ani de către Consiliul de AdministraŃie al FMI, în general prin majorare. Până în prezent au avut loc 11 revizuiri generale. Cele mai importante cote părŃi sunt cele ale SUA, Germaniei, Japoniei, Marii Britanii, FranŃei etc.

Principalele mecanisme de creditare ale FMI sunt: acordurile STAND-BY primare şi suplimentare şi mecanismul lărgit de creditare.

Pe lângă acestea, FMI mai practică şi anumite facilităŃi, care reprezintă împrumuturi acordate în condiŃii de favoare (termene, dobânzi, garanŃii, etc,) Ńărilor cu venit naŃional pe cap de locuitor mic şi mai recent, Ńărilor membre aflate în tranziŃie.

Programele şi activitatea FMI au fost des criticate, printre cele mai des pomenite reproşuri fiind:

- FMI aplică remedii identice, indiferent de particularităŃile Ńării respective;

- programele FMI descurajează creşterea economică; - FMI are o concepŃie liberală pe care o aplică de o manieră

doctrinară;

59

- Ńările în curs de dezvoltare nu au nici o influenŃă asupra politicilor promovate de FMI, iar FMI nu are nici o influenŃă reală asupra politicilor Ńărilor dezvoltate.

*** România a devenit membră FMI la 15 decembrie 1972. Participarea

României la FMI se ridică în prezent la 1.030,2 milioane DST sau 0,48% din cota totală. Astfel, puterea de vot a României este de 10.552 voturi sau 0,49% din total (se acordă 250 de voturi din oficiu şi câte 1 vot pentru fiecare 100.000 DST). Creditul maxim ce poate fi primit de către un stat este de 480% din cota de participare.

Începând cu 1972, România a folosit resursele FMI în nouă ocazii (detaliate mai jos) ca suport financiar al programelor economice. Totalul creditelor şi împrumuturilor nerambursate la sfârşitul lunii iunie 2004 se ridica la 337 milioane DST, respectiv 32,71 % din cotă. Tabelul nr. 2

Acordurile stand-by derulate de România până în prezent

Tipul acordului

Data aprobării

Data expirării sau

rezilierii

Suma aprobată (milioane

DST)

Suma trasă (milioane

DST)

Stand-by 10/03/75 10/02/76 95,0 95,0 Stand-by 09/09/77 09/08/78 64,1 64,1 Stand-by 06/15/81 01/14/84 1.102,5 817,5 Stand-by 04/11/91 04/10/92 380,5 318,1 Stand-by 05/29/92 03/28/93 314,0 261,7 Stand-by 05/11/94 04/22/97 320,5 94,3 Stand-by 04/22/97 05/21/98 301,5 120,6 Stand-by 08/05/99 02/28/01 400,0 139,75 Stand-by

Stand-by (preventiv)

10/31/01

07/07/04

10/15/03

07/07/06

300,0

250,0

300,0

Sursa: www.fmi.ro

Ultimul acord din iulie 2004 în valoare de 367 de milioane de dolari (250 de milioane DST) se întinde pe o perioadă de 24 de luni şi este unul de tip „precautionary“, adică de supraveghere preventivă, fără tranşe de plată. Cu alte cuvinte, autorităŃile romane nu intenŃionează să folosească cele 367

60

de milioane de dolari. Noul acord are drept obiective întărirea poziŃiei contului curent, reducerea inflaŃiei, susŃinerea creşterii rapide a PIB şi pregătirea economiei pentru integrarea în Uniunea Europeană. Programul pune, de asemenea, accent pe continuarea politicilor macroeconomice prudente şi a reformelor structurale ample, pe întărirea poziŃiei financiare a întreprinderilor de stat, pe măsuri menite să limiteze creşterea creditului, pe o politică monetară şi de curs de schimb vizând realizarea unui echilibru între reducerea inflaŃiei şi menŃinerea competitivităŃii externe a României etc.

Banca Mondială

Grupul Băncii Mondiale este format din: - Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD); - CorporaŃia Financiară InternaŃională (CFI); - AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare (AID); - AgenŃia pentru Garantarea Multilaterală a InvestiŃiilor (MIGA); - Centrul InternaŃional de Reglementare a Conflictelor din domeniul InvestiŃiilor (CIRCI).

Banca InternaŃională de ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD) a

devenit funcŃională în 1946, având iniŃial ca scop “ facilitarea reconstrucŃiei economiilor Ńărilor membre “. În prezent, BIRD numără 184 de Ńări membre, fiecare Ńară membră a FMI devenind şi membră a BIRD.

Potrivit statutului său, obiectivele BIRD sunt: - să contribuie la reconstrucŃia şi dezvoltarea statelor membre, stimulând investiŃiile de capital în scopuri productive, inclusiv refacerea economiilor afectate de război, readaptarea aparatului de producŃie la necesităŃile din timp de pace etc; - să promoveze investiŃiile străine private, prin garanŃii sau participaŃii la împrumuturi şi alte investiŃii efectuate de furnizorii de capitaluri private. Atunci când nu sunt disponibile capitaluri private în condiŃii rezonabile, BIRD completează, cu fonduri suplimentare, investiŃia privată. - să promoveze dezvoltarea echilibrată, pe termen lung, a comerŃului internaŃional şi echilibrul balanŃelor de plăŃi, prin stimularea investiŃiilor destinate dezvoltării resurselor productive ale statelor membre, contribuind în acest mod la ridicarea nivelului de trai şi la ameliorarea condiŃiilor de muncă.

Resursele financiare ale BIRD constau în: - cotele subscrise de fiecare Ńară membră;

61

- veniturile nete rezultate din propriile operaŃiuni financiar-bancare; - fondurile obŃinute din vânzarea (plasarea) pe pieŃele financiare a obligaŃiunilor emise pe cont propriu sau prin contracte directe cu băncile centrale ale statelor membre; - veniturile realizate din dobânzi şi comisioane percepute la creditele acordate; - împrumuturile de capital contractate pe pieŃele financiare.

BIRD oferă în prezent împrumuturi numai Ńărilor membre în curs de dezvoltare sau celor aflate în tranziŃie către o economie de piaŃă. Împrumuturile sunt acordate atât pentru proiecte specifice, de investiŃii, cât şi pentru reforma politicilor în anumite domenii. În plus, se oferă consultanŃă în elaborarea de strategii. Astfel, corectarea distorsiunilor economice ajută Ńările beneficiare să-şi folosească resursele mai eficient, să reducă sărăcia şi să-şi administreze mai bine creşterea economică pe termen lung.

Împrumuturile BIRD au o dobândă de aproximativ 6,5 - 7 %/an, o perioadă de maturitate de 15 - 20 de ani şi o perioadă de graŃie de 5 ani. Ele sunt destinate în special sprijinirii necesităŃilor guvernelor care, altfel, ar trebui să recurgă la piaŃa privată de capital, unde dobânda este mai mare (ajungând, în funcŃie de riscul de Ńară, la 12-16 %/an sau mai mult), iar perioadele de rambursare sunt mult mai scurte.

România este membră a BIRD din anul 1972 şi deŃine în prezent 4.011 acŃiuni din stocul de capital, cu o valoare totală de 30.508.591,5 USD, din care subscripŃia în monedă naŃională se ridică la echivalentul sumei de 27.457.732,35 USD.

CorporaŃia Financiară InternaŃională (CFI) este o filială a Băncii Mondiale având ca scop stimularea creşterii economice prin încurajarea înfiinŃării în Ńările în curs de dezvoltare de întreprinderi private cu scop lucrativ. Întrucât BIRD, potrivit statutului de organizare şi funcŃionare, nu-şi poate angaja fondurile în operaŃiuni cu întreprinderile din sectorul privat al statelor membre, în 1956 s-a înfiinŃat, pentru a acoperi această deficienŃă, CorporaŃia Financiară InternaŃională (International Finance Corporation - IFC). Primul articol al statutului său precizează scopul IFC ca fiind acela de "a stimula expansiunea economică, încurajând dezvoltarea întreprinderilor particulare cu caracter productiv, în special cele din regiunile mai puŃin dezvoltate, completând astfel operaŃiunile BIRD".

Această filială a Băncii Mondiale are un vast spectru de activitate, contribuind la identificarea şi propunerea proiectelor, realizarea de studii tehnice şi de piaŃă, găsirea de parteneri potriviŃi, furnizarea de fonduri şi asistenŃă tehnică, încurajarea intrării capitalurilor în Ńările care au nevoie de

62

ele, cedând investitorilor din Ńările generatoare de capitaluri fracŃiuni din investiŃiile sale şi colaborând cu guvernele respective.

Din 1990 România a aderat la CFI, unde a subscris un capital de 2,6 milioane USD.

AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare (AID) este o altă filială a Băncii Mondiale, creată în 1960, care acordă împrumuturi preferenŃiale Ńărilor membre mai puŃin dezvoltate din punct de vedere economic, capabile însă să realizeze proiecte productive bine fundamentate din punct de vedere tehnic şi economic, Ńări care nu au mijloace să obŃină împrumuturi în condiŃii clasice, similare celor acordate de către BIRD sau alte instituŃii internaŃionale de credit. Împrumuturile acordate de AID generează o povară financiară relativ suportabilă pentru Ńările îndatorate, întrucât prevăd un termen lung de rambursare (45-50 ani), perioade de graŃie de până la 10 ani, au un nivel redus al comisionului (0,75% din sumele efectiv utilizate) şi se renunŃă la perceperea oricăror dobânzi.

Resursele AID sunt constituite din împrumuturile şi contribuŃiile Ńărilor membre, reconstituirile periodice consimŃite de Ńările dezvoltate, contribuŃiile speciale vărsate de unele state, donaŃiile BIRD şi beneficiile acumulate de AID însăşi.

Aceste împrumuturi sunt acordate numai celor mai sărace Ńări, care înregistrează un PIB/loc pe locuitor foarte scăzut şi au un acces limitat pe piaŃa de capital internaŃională. Sporirea acestor credite este îngreunată însă de două obstacole: capacitatea restrânsă a Ńărilor debitoare de a utiliza în mod eficient creditele şi caracterul limitat al resurselor pe care Ńările dezvoltate acceptă să le pună la dispoziŃia AID. România nu este membră AID, având un PIB/loc mai mare decât limita specificată.

AsociaŃia pentru Garantarea Multilaterală a InvestiŃiilor (MIGA) a fost înfiinŃată în anul 1988, pentru a sprijini Ńările în curs de dezvoltare în atragerea investiŃiilor străine, întărirea înŃelegerii şi a încrederii între Ńările beneficiare şi investitorii străini şi pentru a asigura o mai bună informare asupra posibilităŃilor de investire. MIGA, care are în prezent 157 de membri, oferă investitorilor garanŃii împotriva "riscurilor necomerciale", cum ar fi exproprierea sau războiul. Ea acordă de asemenea consultanŃă guvernelor, în scopul îmbunătăŃirii condiŃiilor oferite investitorilor străini. Acoperirea MIGA poate asigura până la 90% dintr-o investiŃie, cu o limită de 50 milioane USD pe proiect.

Centrul InternaŃional de Reglementare a Conflictelor din domeniul InvestiŃiilor (CIRCI) a fost fondat în anul 1966, în scopul promovării investiŃiilor străine, prin oferirea de servicii de consiliere şi arbitraj al conflictelor apărute între guverne şi investitorii străini. CIRCI

63

oferă de asemenea consultanŃă, realizează cercetări şi publicaŃii în domeniul legii investiŃiilor străine, are un număr de 134 de membri şi 103 cazuri înregistrate până în prezent.

***

Activitatea Băncii Mondiale în România a fost reluată în anul 1991, odată cu angajarea României în tranziŃia la economia de piaŃă. De atunci şi până în prezent, Banca a aprobat finanŃări pentru 37 de operaŃiuni, suma totală angajată atingând 3,65 miliarde de dolari, Banca Mondială devenind astfel cel mai important creditor al României.

Programele Băncii Mondiale vizează depăşirea problemelor cu care se confruntă România prin:

• întărirea sistemului de protecŃie socială; • creşterea investiŃiilor în sănătate, învăŃământ şi dezvoltare rurală; • consolidarea mediului de afaceri; • sprijinirea reformelor structurale în sectorul financiar şi de utilităŃi; • creşterea eficacităŃii administraŃiei publice şi justiŃiei; • dezvoltarea capacităŃii de protecŃie a mediului; • furnizarea de consultanŃă în privinŃa programelor legate de

integrarea europeană. Recunoscând dificultăŃile cu care s-a confruntat Ńara noastră

începând din 1990, autorităŃile române au solicitat includerea României în grupul pilot al Ńărilor participante la iniŃiativa Băncii Mondiale cunoscută sub numele de Cadrul General de Dezvoltare (Comprehensive Development Framework – CDF). Concepută ca o metodă participativă, CDF solicită informaŃii şi opinii unui mare număr de grupuri de persoane care manifestă interes faŃă de viitorul Ńării. Acest dialog larg a contribuit la o mai bună continuitate a relaŃiilor Băncii cu România. Partenerii multilaterali şi bilaterali ai României au fost şi ei activ implicaŃi în tot acest proces, astfel încât să îşi poată stabili mai bine strategia de sprijinire a României în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare.

5.3. Rolul DST

DST (Drepturile Speciale de Tragere – Special Drawing Rights) reprezintă primul activ internaŃional purtător de dobândă, creat prin decizia unui organism cu vocaŃie pe plan mondial. Este o monedă convenŃională, fără reprezentare fizică. ApariŃia ei este legată de nevoia de suplimentare a

64

mijloacelor de rezervă şi de finanŃare ale Ńărilor membre ale Fondului Monetar InternaŃional.

DST au început să fie emise de FMI din anul 1969. La momentul respectiv, DST era definit ca având aceeaşi valoare paritară în aur cu dolarul american. 1 DST = 1 USD = 0,888671 g. aur Începând cu anul 1974, se trece la definirea DST pe baza unui coş valutar, format atunci din 16 monede, ponderea fiecăreia în coşul DST fiind stabilită în funcŃie de ponderea exporturilor Ńării respective în exportul mondial. În prezent, în coşul DST sunt numai 4 monede, iar ponderile lor sunt următoarele: USD = 38%, EUR = 32%, GBP = 11%, JPY = 19%. Actualmente 1 DST ≅ 1,3 USD. DST este alocat de către FMI tuturor Ńărilor membre, în mod gratuit şi proporŃional cu cota de participare la Fond. O Ńară care primeşte astfel de alocări în DST, le poate folosi pentru: - preschimbarea lor într-o valută de circulaŃie internaŃională obŃinută de la o altă Ńară membră a FMI, care primeşte în schimb valoarea corespunzătoare în DST; - plata unor dobânzi şi comisioane faŃă de FMI, pentru împrumuturile precedente; - suplimentarea rezervei monetare naŃionale.

Prin urmare, rolul DST pe plan internaŃional este: - etalon monetar internaŃional; - mijloc de rezervă pentru autorităŃile monetare naŃionale; - mijloc de plată pentru dobânzile şi comisioanele datorate Fondului; - monedă de exprimare a emisiunilor obligatare internaŃionale, a contractelor swap şi a contractelor forward; - instrument de creditare prin intermediul FMI.

Aşadar, există o serie de aspecte pozitive legate de utilizarea DST13: - este o monedă mult mai stabilă decât valutele naŃionale, fiind o monedă-coş bazată pe cele mai puternice şi utilizate monede în tranzacŃiile internaŃionale. Această monedă este mult mai puŃin afectată de variaŃia bruscă a cursurilor, decât oricare dintre monedele naŃionale ce o compun; - nu depinde de situaŃia economico-financiară a unei Ńări, alocările de DST făcându-se în funcŃie de nevoile internaŃionale de finanŃare;

13 Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit vol. 1, Editura ASE, Bucureşti, 2002, pag. 98

65

- poate servi la menŃinerea unei rezerve monetare echilibrate pe plan internaŃional.

Utilizarea DST prezintă şi unele insuficienŃe, cum ar fi: - nu circulă decât între FMI şi autorităŃile monetare ale Ńărilor membre FMI, neavând utilizări private şi fiind un mijloc de plată cu funcŃii limitate; - alocările de DST sunt proporŃionale cu participarea Ńării la FMI, ceea ce înseamnă că Ńările sărace şi în curs de dezvoltare, care au mai mare nevoie de aceste alocări, beneficiază de fapt de sume mult mai mici în raport cu Ńările dezvoltate, a căror participare este substanŃială.

*** Expresii - cheie:

Drepturile Speciale de Tragere - DST Activ internaŃional de rezervă Cota de participare la Fond Sistemul Monetar InternaŃional

Acorduri STAND-BY Echilibrarea balanŃei de plăŃi Principiile Fondului Monetar InternaŃional

Întrebări recapitulative

1. Ce documente au constituit baza discuŃiilor la ConferinŃa de la Bretton-Woods şi care era conŃinutul acestora? 2. Care sunt principiile care au stat la baza Sistemului Monetar InternaŃional? 3. Care este rolul DST? 4. SintetizaŃi rolul FMI în economia mondială. 5. Care este componenŃa Grupului Băncii Mondiale? 6. Care este rolul CorporaŃiei Financiare InternaŃionale? 7. Care sunt aspectele negative legate de utilizarea DST pe plan internaŃional?

66

Capitolul 6

INFLAłIA

6.1 Conceptul de inflaŃie. Cauzele şi efectele inflaŃiei 6.2 Tipurile de inflaŃie 6.3 Politicile antiinflaŃioniste 6.4 Măsurarea inflaŃiei

6.1. Conceptul de inflaŃie. Cauzele şi efectele inflaŃiei

InflaŃia este un dezechilibru macroeconomic, care se manifestă atât în Ńările dezvoltate, cât şi în Ńările în curs de dezvoltare, atât în Ńările cu economie de piaŃă, cât şi în cele cu economie centralizată.

InflaŃia este un fenomen care a apărut încă din perioada circulaŃiei banilor cu valoare intrinsecă. Ea constituie o manifestare a dezechilibrelor economice încă din antichitate, aşa cum menŃionează Piere Bezbakh14. Astfel, inflaŃia s-a făcut simŃită în Imperiul Roman de Apus, încă din secolul trei, când s-a înregistrat o mărire considerabilă a preŃurilor mărfurilor şi a preŃului muncii, din cauza deprecierii monedei romane, pricinuită de procurarea cu dificultate a aurului şi argintului, “monedele bune” fiind înlocuite cu “monedele rele” din aramă, cositor sau plumb (vezi legea lui Gresham). Practic însă, se poate vorbi despre inflaŃie în adevăratul sens al cuvântului odată cu apariŃia bancnotelor.

InflaŃia afectează negativ economiile moderne, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Pe termen scurt, erodează puterea de cumpărare a monedei naŃionale şi prin aceasta îi afectează în mod deosebit pe cei mai vulnerabili dintre cetăŃeni – pensionarii, bursierii, cei cu venituri fixe (salariaŃii bugetari, de exemplu). Pe termen lung, inflaŃia descurajează investiŃiile şi inhibă creşterea economică, din cauza riscurilor şi a incertitudinii.

O vreme, analiştii economici au crezut că inflaŃia are şi o parte bună, în sensul că ar fi posibil să se obŃină o ocupare mai bună a forŃei de muncă cu preŃul unei inflaŃii ceva mai ridicate (vezi detalii privind curba lui Phillips în paragraful ce tratează inflaŃia prin costuri). În timp, această teorie s-a dovedit nefundamentată, pentru că efectul pozitiv asupra şomajului este de scurtă durată, predominant pe termen lung fiind efectul descurajării

14 Pierre Bezbakh “InflaŃie, dezinflaŃie, deflaŃie”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992

67

economisirii şi a investiŃiilor, din cauza inflaŃiei înalte. Prin urmare, lupta împotriva inflaŃiei reprezintă o condiŃie sine qua non pentru o creştere economică susŃinută şi pentru îmbunătăŃirea nivelului de trai.

În prezent, majoritatea economiilor naŃionale se confruntă într-o măsură mai mică sau mai mare cu inflaŃia, cu excepŃia notabilă a Japoniei, care este în al cincilea an consecutiv de deflaŃie.

DefiniŃii ale inflaŃiei:

1. InflaŃia este un dezechilibru macroeconomic, care se manifestă prin creşterea generalizată a preŃurilor şi tarifelor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor; 2. InflaŃia este un dezechilibru între masa monetară excedentară şi volumul deficitar de bunuri şi servicii supuse vânzării; 3. inflaŃia este “o stare de generalizare a excesului de cerere, în care prea mulŃi bani aleargă după prea puŃine bunuri” (Fr. Holzman); 4. Pierre Bezbakh15: “definiŃia cea mai simplă care se poate da acestui fenomen este aceea a unui proces de creştere cumulativă şi auto-întreŃinută a nivelului general al preŃurilor”.

Alte concepte utilizate în studiul inflaŃiei DeflaŃia (deflation) este fenomenul opus inflaŃiei, caracterizat prin

scăderea generalizată a preŃurilor şi creşterea puterii de cumpărare a monedei naŃionale.

DezinflaŃia (disinflation) reprezintă procesul de scădere a ratei inflaŃiei de la un an la altul.

StagflaŃia (stagflation) este stadiul în care în economie coexistă rate înalte ale inflaŃiei cu rate înalte ale şomajului. Aceasta s-a manifestat pe scară largă în anii '70 şi ulterior în toate Ńările dezvoltate. Ea există şi în prezent într-o serie de Ńări (Asia de sud-est, Europa Centrală şi Răsăriteană, America Latină, etc).

ŞlumpflaŃie (slumpflation), care este un fenomen ce asociază o rată mare a inflaŃiei cu scăderea produsului intern brut PIB (recesiune).

Sintetic, cauzele care provoacă/amplifică inflaŃia într-o Ńară sunt:

a. Creşterea ofertei de bani din economie, ca urmare a: - acordării de majorări salariale şi prime angajaŃilor; - relaxărilor fiscale (scăderea impozitului pe profit şi pe alte venituri);

15 Pierre Bezbakh – op.cit.

68

- emisiunii de bani fără acoperire, realizate în vederea acoperirii deficitului bugetar; - eliminării restricŃiilor la acordarea de credite. b. Scăderea sau limitarea creşterii volumului de bunuri şi servicii

de pe piaŃă, ca urmare a: - limitării sau rarităŃii resurselor; - scumpirii factorilor de producŃie; - lipsei de investiŃii în domeniu; - condiŃiilor naturale dezavantajoase. c. Dezechilibrul între creşterea productivităŃii muncii la nivel

naŃional şi creşterea veniturilor; d. VariaŃia cursului de schimb al monedei naŃionale în raport cu

diverse valute; e. SubvenŃionarea de către stat a unor ramuri economice

nerentabile (minerit, agricultură etc). Efectele inflaŃiei la nivel micro şi macroeconomic sunt următoarele:

•••• modificări structurale ale economiei (de exemplu, orientarea investiŃiilor spre ramurile economice cu recuperare rapidă a capitalului, cu viteză mare de rotaŃie, cum este comerŃul);

• scăderea nivelului de trai; • repartizarea inegală a veniturilor în economie şi polarizare

socială; • scăderea valorii reale a economiilor păstrate în monedă

naŃională; • conflicte şi tensiuni sociale; • reducerea capacităŃii concurenŃiale a firmelor naŃionale; • creşterea numărului falimentelor; • amplificarea riscului şi a incertitudinii; • antrenarea şi extinderea şomajului; • blocarea mecanismelor economice prin extinderea

arieratelor; • înmulŃirea fraudelor şi a evaziunilor fiscale.

În condiŃii de inflaŃie, anumite categorii economico-sociale pot obŃine

însă şi câştiguri. Astfel, sunt avantajaŃi în condiŃii de inflaŃie: - cei cu venituri exprimate într-o valută stabilă sau al cărei curs în raport cu moneda naŃională creşte; - exportatorii;

69

- debitorii; - statul (cel mai mare debitor din economie).

Pe de altă parte, sunt dezavantajaŃi în condiŃii de inflaŃie: - cei cu venituri mici şi fixe (pensionari şi bugetari); - importatorii; - cei care economisesc în monedă naŃională; - creditorii.

6.2. Tipurile de inflaŃie

Tipurile de inflaŃie se delimitează după mai multe criterii, astfel: I. După ritmul de creştere a preŃurilor, avem:

a. InflaŃie târâtoare: preŃurile cresc cu aproximativ 2 – 5%/an; b. InflaŃie medie: creşterea preŃurilor este de 5 –15%/an; c. InflaŃie galopantă: creşterea preŃurilor este între 15 –

50%/an; d. HiperinflaŃie: creşterea preŃurilor este mai mare de 50%/an.

II. După tipul mecanismului economic se disting: a. InflaŃie deschisă (declarată), care înseamnă că inflaŃia este

recunoscută de stat şi de autorităŃile monetare şi se iau măsuri de diminuare a ei;

b. InflaŃie reprimată, caracteristică Ńărilor cu economie centralizată, în care, prin măsuri administrative, se încearcă limitarea cererii de bunuri şi servicii şi controlul preŃurilor şi al salariilor. Este caracteristică şi României înainte de anul 1989.

III. După cauzele care o provoacă, există: a. InflaŃie prin cerere; b. InflaŃie prin ofertă; c. InflaŃie prin costuri; d. InflaŃie structurală; e. InflaŃie importată.

A. InflaŃia prin cerere

În mod normal, producŃia unei ramuri economice creşte, dacă activitatea este rentabilă şi dacă există cerere pentru produsele respective. Dacă cererea creşte, în mod firesc ar trebui să fie stimulată şi creşterea

70

ofertei, însă aceasta depinde de existenŃa factorilor de producŃie corespunzători - capital şi forŃă de muncă. Dacă producŃia este inelastică şi din diferite motive (capacitate de producŃie utilizată la maxim, limitarea factorilor de producŃie sau scumpirea lor etc.) nu poate să crească la nivelul solicitat, creşterea cererii pentru produsele ramurii respective va duce la o creştere a preŃului acestora. Cu cât oferta este mai elastică şi mai adaptabilă la volumul cererii, cu atât creşterea preŃurilor este mai redusă. Creşterea cererii pentru bunuri şi servicii poate interveni ca urmare a: - majorărilor salariale acordate şi a altor tipuri de venituri ale populaŃiei ocupate; - relaxărilor fiscale (scăderii gradului de impozitare şi de taxare); - previziunilor cumpărătorilor cu privire la evoluŃia preŃurilor (aşteptări sau anticipaŃii inflaŃioniste). Dacă cumpărătorii se aşteaptă la o majorare viitoare a preŃurilor pentru anumite bunuri îşi vor spori cererea în prezent pentru bunurile respective; - creşterii volumului creditelor bancare, prin eliminarea unor restricŃii la acordare; - creşterii cheltuielilor guvernamentale.

B. InflaŃia prin ofertă

Este determinată de reducerea ofertei totale de bunuri şi servicii (a Produsului Intern Brut) ca urmare a:

• evenimentelor/conflictelor sociale, politice şi economice interne şi externe;

• deciziilor firmelor dominante de pe piaŃă de a menŃine un nivel redus al producŃiei, pentru a induce creşterea preŃurilor şi implicit majorarea câştigurilor lor (mai ales în condiŃiile pieŃelor de monopol şi duopol);

• anticipărilor firmelor privind creşterea viitoare a preŃurilor, ceea ce le determină să-şi restrângă sau să-şi stocheze oferta, în aşteptarea unor preŃuri mai mari.

C. InflaŃia prin costuri

Apare datorită necorelării creşterii productivităŃii muncii cu majorarea salariilor nominale, în urma revendicărilor sindicale. Indexările

71

sau majorările în sectorul de stat se acordă de regulă unitar, fără a Ńine cont de performanŃele sectorului respectiv, ca efect al presiunilor grupurilor sindicale. Creşterea aliniată a salariilor conduce la o majorare medie a veniturilor angajaŃilor, care depăşeşte de fapt creşterea reală a productivităŃii muncii şi accentuează dezechilibrul inflaŃionist. Mai mult, creşterile salariale ale angajaŃilor se transformă în creşteri de cost pentru firmele angajatoare. Creşterile de cost vor fi transferate asupra preŃurilor de vânzare ale bunurilor sau serviciilor realizate de firmă, pentru a putea fi recuperate. Acest lucru va alimenta inflaŃia existentă şi va fi motiv pentru noi revendicări sindicale. Acest mecanism este cunoscut sub numele de „spirala inflaŃionistă” (inflationary spiral) şi ilustrează faptul că inflaŃia este un fenomen care se autoalimentează. O altă reacŃie posibilă a firmelor la creşterile salariale este de a restrânge activitatea şi de a disponibiliza o parte din angajaŃi. În felul acesta inflaŃia amplifică şi şomajul.

InflaŃia prin costuri pune aşadar problema relaŃiei dintre salariu, inflaŃie şi utilizarea deplină a forŃei de muncă (şomaj). În acest sens trebuie menŃionată celebra curbă a lui Phillips, care exprimă, empiric, raportul dintre inflaŃie, reprezentată pe axa verticală şi şomaj reprezentat pe axa orizontală (fig. 4).

În 1958 Alban W.Phillips a publicat un studiu statistic, în care stabilea o corelaŃie inversă între variaŃiile salariilor nominale şi rata şomajului, constatată în decurs de aproape un secol (1861-1957) în Marea Britanie. Figura nr. 4

Curba lui Phillips Rata inflaŃiei %

Rata şomajului %

72

Pornind de la aceasta relaŃie, numită “curba lui Phillips”, s-au făcut o serie de extrapolări teoretice. Astfel, această curbă a servit pentru mulŃi teoreticieni în argumentarea conceptului următor: creşterea inflaŃiei conduce la diminuarea şomajului şi implicit, scăderea inflaŃiei, conduce la majorarea şomajului. Aceste raŃionamente au fost depăşite însă de realităŃile vieŃii curente, deoarece corelaŃia stabilită de Phillips se mai verifică în perioada postbelică pentru anii 1961 – 1969, în economia SUA. Pentru perioada următoare, corelaŃia nu se mai respectă în aproape nici o Ńară, întrucât se înregistrează concomitent, în multe state, rate înalte ale inflaŃiei şi ale şomajului, fapt ce corespunde unei situaŃii de stagflaŃie.

Dezvoltarea conceptului curbei lui Phillips a condus la constatarea că, dacă corelaŃia dintre inflaŃie şi şomaj există într-adevăr, aceasta tinde să se deplaseze în sus, dând naştere unei “curbe Phillips verticale şi de lungă durată”, ceea ce înseamnă că extinderea şomajului nu împiedică creşterea inflaŃiei. În plus, s-a verificat încă o dată conceptul keynesist conform căruia, independent de inflaŃie, există o rată naturală a şomajului, care trebuie avută în vedere şi când rata inflaŃiei este zero.

D. InflaŃia structurală

Este determinată de factori cum ar fi:

- modificările concomitente ale cererii şi ale ofertei de bunuri şi servicii (cererea creşte, oferta scade); - creşterea cererii totale de bunuri şi servicii peste potenŃialul productiv naŃional; - rigiditatea economică a aparatului productiv naŃional şi a forŃei de muncă; - finanŃări bugetare extinse pentru sectoare economice nerentabile; - volumul mare al creditelor neperformante etc.

Este caracteristică Ńărilor care au ales calea dezvoltării economice accelerate şi a unei creşteri economice rapide pe care, de fapt, nu o pot susŃine financiar. Poate genera hiperinflaŃie.

E. InflaŃia importată

Este determinată de variaŃia cursului de schimb al monedei

naŃionale în raport cu diverse valute şi de circulaŃia liberă a capitalului dintre Ńări. Sub presiunea majorării preŃurilor bunurilor şi materiilor prime importate, costurile de producŃie ale firmelor naŃionale cresc şi accentuează dezechilibrul inflaŃionist intern. Astfel, variaŃiile de curs valutar reprezintă o cale importantă de transfer a creşterilor de productivitate şi a câştigurilor

73

pe plan extern, întrucât, în condiŃiile amplificării relaŃiilor comerciale internaŃionale, impactul inflaŃiei importate este foarte mare.

Delimitarea tipurilor de inflaŃie după cauzele care le generează,

realizată anterior, este doar una teoretică, pentru că, în realitate, acestea se întrepătrund şi se amplifică reciproc!

6.3. Politicile antiinflaŃioniste

În cele mai multe dintre Ńările dezvoltate ale lumii, funcŃia de gardian al stabilităŃii preŃurilor a fost atribuită Băncii Centrale. Alte funcŃii care îi reveneau – precum asigurarea echilibrului balanŃei de plăŃi sau stimularea creşterii economice – au devenit secundare în raport cu asigurarea stabilităŃii preŃurilor.

O dată stabilită prioritatea luptei împotriva inflaŃiei şi instituŃia însărcinată cu aceasta, s-a pus problema instrumentelor, metodelor şi pârghiilor prin care Banca NaŃională poate contribui în mod semnificativ la stabilitatea preŃurilor în economie. Aici, atât experienŃa Ńărilor lumii, cât şi literatura de specialitate descriu o paletă largă de politici utilizate de diverse Ńări, în diverse împrejurări economice şi politice. Fără îndoială, nu există o reŃetă unică sau o reŃetă infailibilă. Mai mult, în nici o Ńară, politica monetară singură nu poate asigura îndeplinirea obiectivului antiinflaŃionist, atingerea acestuia fiind influenŃată – uneori hotărâtor – de alte componente ale mix-ului de politici promovate de autorităŃi, printre care cele mai importante sunt politica fiscală şi politica bugetară.

În multe Ńări, obiectivul antiinflaŃionist este urmărit folosind Ńinte intermediare, cum ar fi dimensiunea unui agregat monetar, volumul creditului, rata dobânzii sau cursul de schimb etc. Alte Ńări au trecut la o politică de Ńintire directă a inflaŃiei.

Politicile antiinflaŃioniste pot fi structurate în:

A. Politici de protecŃie a celor afectaŃi de inflaŃie; B. Politici de diminuare şi control.

Acestea din urmă pot fi la rândul lor delimitate, după cum urmează:

B 1. politici financiare antiinflaŃioniste; B 2. politici monetare antiinflaŃioniste; B 3. politici de control asupra producŃiei, salariilor şi preŃurilor.

74

A. Din prima categorie, cea mai importantă măsură este

indexarea. Aceasta reprezintă o creştere procentuală sau în sumă absolută a veniturilor agenŃilor economici şi ale populaŃiei, îndeosebi a salariilor şi pensiilor, lunar, trimestrial sau semestrial, astfel încât să acopere total sau parŃial creşterea preŃurilor generată de inflaŃie.

Indexarea poate fi aplicată efectiv doar în sectorul public şi în general este o măsură tardivă, incompletă şi care accentuează de fapt tensiunile inflaŃioniste. De asemenea, indexarea are de multe ori la bază indici care nu exprimă corect nivelul real al inflaŃiei. Studiile făcute asupra mecanismului indexării au reliefat că, aplicarea indexării accentuează negativ relaŃia dintre salariu şi productivitatea muncii.

Alte măsuri din aceeaşi categorie sunt: - creşterea dobânzilor plătite la depozite şi la conturile de economii în monedă naŃională; - acordarea de compensaŃii; - subvenŃionarea preŃului unor produse etc.

B 1. Politicile financiare antiinflaŃioniste Politicile financiare au drept componente politicile bugetare şi pe

cele fiscale. Prin politicile bugetare şi fiscale se urmăresc mai multe obiective vizând reducerea cererii globale, contribuind astfel la atenuarea procesului inflaŃionist.

Astfel de politici sunt însă restrictive şi provoacă austeritate bugetară. Punerea în practică a politicilor financiare antiinflaŃioniste se realizează prin exercitarea unei serii de măsuri, cum sunt: 1. diminuarea deficitului bugetar prin temporizarea cheltuielilor publice; 2. lansarea unor împrumuturi publice, prin intermediul emisiunii de titluri de stat, în vederea absorbirii excesului de masă monetară; 3. creşterea veniturilor bugetare prin majorarea fiscalităŃii etc.

Toate masurile arătate nu se pot aplica simultan, ci cu o anumită gradare care să asigure eficienŃa acestora. Efectele lor se obŃin, de regulă, în timp şi de multe ori ele au efecte contradictorii, atunci când ritmul şi intensitatea lor sunt exagerate. O prea mare presiune fiscală poate avea efecte opuse scopului urmărit. De exemplu, în România, cu toate că presiunea fiscală este mare, iar bugetele sunt de austeritate, inflaŃia şi şomajul înregistrează nivele destul de ridicate.

75

B 2. Politicile monetare antiinflaŃioniste Abandonarea etalonului aur-monedă şi încetarea convertibilităŃii în

aur, au făcut ca adaptarea masei monetare la necesităŃile economiei să nu se mai facă prin autoreglare spontană. În absenŃa mecanismelor de autoreglare şi în condiŃiile creşterii inflaŃiei, băncile centrale au fost nevoite să pună în practică noi tehnici şi instrumente de combatere a excesului de masă monetară. Acestea se aplică de către Banca de Emisiune în relaŃiile cu băncile comerciale, şi prin intermediul acestora, în relaŃiile cu agenŃii economici şi populaŃia, prin canale de transmisie specifice. Principalele instrumente ale politicilor monetare antiinflaŃioniste sunt: - manevrarea taxei scontului; - sistemul rezervelor minime obligatorii; - operaŃiunile de open-market; - reglementarea şi controlul prudenŃial bancar.

Manevrarea taxei scontului este o metodă tradiŃională utilizată

pentru comprimarea masei monetare. Taxa scontului este rata dobânzii la creditele de refinanŃare acordate de Banca NaŃională băncilor comerciale şi care au drept suport efecte comerciale (creditele de scont). În funcŃie de nivelul acesteia variază toate celelalte dobânzi din economie, taxa scontului dând practic tonul la modificările suferite de ratele dobânzii.

Astfel, scăderea taxei scontului determină diminuarea generală a dobânzilor, sporeşte eficienŃa utilizării creditelor pentru întreprinzători şi-i stimulează să dezvolte activităŃi pe baza finanŃării prin credit. Majorarea taxei scontului are ca efect creşterea generală a dobânzilor, având ca urmare înrăutăŃirea climatului de obŃinere a creditelor, conducând la scăderea profiturilor şi a motivaŃiei de dezvoltare a afacerilor. Se calmează astfel fenomenele de supraîncălzire ale economiei.

Aşadar, taxa scontului (ts) este utilizatǎ ca instrument de politicǎ monetară astfel: - Dacǎ ts creşte ⇒ creşte rata dobânzii la creditele acordate de băncile comerciale ⇒ ↓ volumul creditelor acordate ⇒ scade volumul masei monetare (asanare monetară) ⇒ se Ńine sub control sau se reduce inflaŃia; - Dacǎ ts scade ⇒ scade rata dobânzii la creditele acordate de băncile comerciale ⇒ creşte volumul creditelor acordate ⇒ creşte volumul masei monetare (expansiune monetară).

Eficacitatea combaterii inflaŃiei prin majorarea taxei scontului este însă relativ redusă, pentru că dezechilibrele inflaŃioniste nu se corijează prin simpla creştere a dobânzii. Cu toate acestea, manevrarea taxei scontului

76

continuă să fie folosită ca instrument de politică monetară în multe Ńări, însă în strânsă legătură cu alte instrumente.

Sistemul rezervelor minime obligatorii s-a creat înaintea primului război mondial. Rezerva minimǎ reprezintă suma constituitǎ în mod obligatoriu de către băncile comerciale, sub formǎ de depozit la Banca NaŃionalǎ, sumă ce se calculează prin aplicarea unor cote procentuale asupra depozitelor în lei şi în valutǎ atrase de băncile comerciale. Aceastǎ rezervǎ este folositǎ de Banca NaŃionalǎ şi ca un instrument de politicǎ monetară, astfel: - Dacǎ creşte cota de rezervǎ minimǎ obligatorie ⇒ scad disponibilităŃile de creditare ale băncilor comerciale ⇒ scade volumul creditelor acordate ⇒ scade masa monetară; - Dacǎ scade cota de rezervă minimǎ obligatorie ⇒ creşte volumul masei monetare.

Această metodă, aşa cum am arătat mai sus, are caracter antiinflaŃionist prin restrângerea capacităŃii băncilor de a multiplica creditul, pe baza depozitelor constituite de acestea. Nivelul procentual al rezervelor minime obligatorii se modifică destul de des, în funcŃie de cât de mult se doreşte să se diminueze masa monetară în circulaŃie, iar manevrarea lui influenŃează mărimea creditelor acordate şi costul acestora.

În ultima perioadă, se manifestă tendinŃa restrângerii utilizării rezervelor minime, ca urmare a liberalizării mişcărilor de capitaluri pe plan internaŃional şi a inovaŃiilor financiare, care contracarează efectele nedorite ale acestui instrument. Manevrarea ratei rezervei minime obligatorii este o decizie administrativă şi de aceea băncile naŃionale s-au orientat spre măsuri mai puŃin directe, cum este politica de open - market.

OperaŃiunile de open-market constau în cumpărarea şi vânzarea pe piaŃa liberă a titlurilor de stat şi a altor titluri financiare între Banca Centrală şi băncile din sistem. Aceste operaŃiuni au caracteristici cum sunt: - nivelul dobânzilor practicate variază în funcŃie de evoluŃia pieŃei şi sunt determinate de orientarea pe care banca centrală doreşte să o impună; - în desfăşurarea acestor operaŃiuni, banca centrală are un rol activ. Aceasta iniŃiază alimentarea pieŃei monetare cu lichidităŃi, în special prin oferte proprii.

OperaŃiunile de open-market permit băncii centrale să acorde credite, dar şi să se împrumute, reducând astfel lichiditatea pe piaŃa bancară şi deci posibilitatea băncilor comerciale de a acorda credite.

77

Vânzarea de titluri de valoare de către banca de emisiune determină o micşorare a capacităŃii băncilor de a acorda credite, o contracŃie a lichidităŃii. Cumpărarea sau răscumpărarea lor de către Banca de Emisiune înseamnă o creştere a masei monetare, o creştere a lichidităŃii şi deci posibilităŃi sporite de creditare a economiei, cu consecinŃe inflaŃioniste.

Aşadar, operaŃiunile de open-market influenŃează masa monetară astfel: - dacǎ Banca NaŃionalǎ vinde băncilor comerciale titluri de stat ⇒ scad posibilităŃile de creditare ale băncilor comerciale ⇒ scade volumul creditelor acordate ⇒ scade masa monetară; - dacǎ Banca NaŃionalǎ cumpără de la băncile comerciale titluri de stat ⇒ creşte volumul creditelor acordate de băncile comerciale ⇒ creşte masa monetară.

Vânzarea de titluri are şi ea în anumite limite caracter inflaŃionist. Dacă statul pune în vânzare noi şi noi titluri (bonuri de tezaur, bilete de trezorerie, obligaŃiuni etc.) şi le vinde prin intermediul băncii centrale, iar disponibilităŃile astfel obŃinute nu sunt utilizate şi repuse în circulaŃie ca şi cheltuieli bugetare sau credite cu scop productiv, vânzarea de titluri poate avea efect inflaŃionist.

Reglementările bancare şi controlul prudenŃial sunt măsuri cu

influenŃă directă asupra masei monetare în circulaŃie, prin stabilirea de către banca de emisiune, prin norme specifice, a unor comportamente pentru băncile comerciale, comportamente referitoare la capitalul minim, volumul lichidităŃii sau o anumită utilizare a activelor bancare.

Astfel de măsuri iau forme concrete de aplicare în diverse Ńări. Printre cele mai importante măsuri de acest gen se numără plafonarea creditului, care constă în limitarea de către Banca NaŃională a creditelor pe care le pot acorda băncile comerciale, indiferent de resursele de creditare. Astfel, banca centrală stabileşte pentru fiecare tip de bancă sau pentru fiecare tip de credit o limită, determinată prin aplicarea unui procent stabilit asupra angajamentelor totale. Prin aceasta se urmăreşte restrângerea expansiunii creditului peste anumite limite, dar şi scăderea gradului de risc şi limitarea falimentelor în sectorul bancar.

B 3. Politici de control asupra producŃiei, salariilor şi preŃurilor

Combaterea inflaŃiei se poate face şi prin măsuri care acŃionează asupra ofertei de bunuri şi servicii din economie. Orientarea producŃiei spre produsele a căror lipsă este mai pronunŃată relaxează în general presiunile inflaŃioniste. În multe Ńări, se promovează politica ofertei, care constă în

78

stimularea investiŃiilor şi a producŃiei, care să împiedice creşterea preŃurilor sau să ducă chiar la reducerea acestora.

În categoria măsurilor de stimulare a ofertei de bunuri şi servicii se cuprind: - modernizările tehnologice ale aparatului productiv; - stimularea investiŃiilor directe autohtone şi străine prin facilităŃi legislative; - controlul activităŃii monopolurilor şi a sindicatelor, etc.

O metodă destul de des utilizată în combaterea inflaŃiei este şi metoda îngheŃării salariilor, a blocării creşterii lor, în condiŃiile în care toate celelalte preŃuri îşi continuă ascensiunea. Aceasta conduce însă la o erodare puternică a puterii de cumpărare a populaŃiei, cu urmări dintre cele mai nefavorabile în plan social şi cu rezultate neconcludente în combaterea inflaŃiei.

***

În concluzie, orice măsură antiinflaŃionistă are şi efecte negative, iar efectele pozitive sunt decalate în timp, nu sunt imediate. Din acest motiv, împotriva inflaŃiei se aplică întotdeauna pachete de măsuri (mix policy), care trebuie să se completeze cât mai bine pe termen mediu şi lung. Ele trebuie aplicate cu grijă pentru a nu genera deflaŃie sau chiar recesiune!

6.4. Măsurarea inflaŃiei

InflaŃia se măsoară cu ajutorul aceloraşi instrumente ca şi puterea de cumpărare a monedei şi anume:

- Indicele general al preŃurilor IGP; - Deflatorul PIB (PNB); - Indicele preŃurilor de consum IP. Cel mai utilizat instrument pentru cuantificarea inflaŃiei rămâne însă

indicele preŃurilor de consum IP. Acesta măsoară evoluŃia de ansamblu a preŃurilor bunurilor şi a tarifelor serviciilor utilizate de către populaŃie într-o anumită perioadă (săptămână, lună, trimestru, semestru, an). Acest indice se referă numai la bunurile şi serviciile incluse în consumul direct al populaŃiei, fiind excluse dobânzile plătite la credite, primele aferente contractelor de asigurare, amenzile, impozitele, investiŃiile etc.

Metodologia de calcul a IP şi a inflaŃiei este armonizată cu metodologia utilizatǎ de Oficiul de Statisticǎ al UE (EUROSTAT), la nivel de clasificări, nomenclatoare, metode de eşantionare şi de calcul, pentru a

79

asigura comparabilitatea indicilor pe plan european. În prezent, bunurile şi serviciile luate în considerare în calculul IP sunt grupate în 12 diviziuni, detaliate pe 39 de grupe şi 93 de clase de mărfuri şi servicii. În consonanŃă cu metodologia UE, indicele preŃurilor de consum se calculează după formula:

100,P

PαIPαIP%

n

1i i

ii

n

1iii

0

1 ⋅⋅=⋅= ∑∑==

unde:

αi = ponderea fiecărui bun i în „coşul” de bunuri şi servicii stabilit la

nivel naŃional, în funcŃie de structura cheltuielilor medii efectuate de o gospodărie, în perioada de bază;

IPi = indicele de preŃ pentru bunul i; Pi1= preŃul bunului i în perioada curentă; Pi0= preŃul bunului i în perioada de bază. Rata inflaŃiei = IP-100 %.

*** Expresii – cheie:

InflaŃie DeflaŃie DezinflaŃie StagflaŃie ŞlumpflaŃie Spirală inflaŃionistă InflaŃie târâtoare HiperinflaŃie InflaŃie galopantă InflaŃie prin cerere InflaŃie prin costuri InflaŃie prin ofertă

InflaŃie structurală InflaŃie importată Curba lui Phillips Deflatorul PIB Indicele preŃurilor de consum Politici antiinflaŃioniste Reglementări prudenŃiale bancare Manevrarea taxei scontului Politica de open-market Sistemul rezervelor minime obligatorii

Întrebări recapitulative 1. Ce este inflaŃia? Dar deflaŃia? 2. Care sunt principalele cauze ale inflaŃiei?

80

3. Care sunt principalele efecte ale inflaŃiei? 4. Care sunt tipurile de inflaŃie, conform principalelor criterii de clasificare? 5. Ce este inflaŃia prin cerere? 6. Ce este inflaŃia importată? 7. Cum se măsoară inflaŃia? 8. Care sunt componentele politicilor monetare antiinflaŃioniste? 9. În ce constă politica de open-market? 10. ExplicaŃi importanŃa rezervelor minime obligatorii. 11. Cum este manevrată taxa scontului, ca instrument de politică monetară antiinflaŃionistă? 12. Cum acŃionează politicile financiare antiinflaŃioniste? 13. În ce constă controlul prudenŃial bancar?

81

Capitolul 7

POLITICA MONETARĂ

7.1 FuncŃiile Băncii NaŃionale într-o economie de piaŃă 7.2 Politica monetară – concept, obiective şi instrumente 7.3 Banca NaŃională a României 7.4 Obiectivele politicii monetare în România în perioada 2000-2004 7.5 Politica monetară în România în perspectiva integrării europene 7.6 Denominarea monedei naŃionale – oportunitate, costuri, beneficii

7.1 FuncŃiile Băncii NaŃionale într-o economie de piaŃă FuncŃiile unei Bănci NaŃionale într-o economie de piaŃă sunt următoarele:

A. FuncŃia de titular al emisiunii monetare; B. FuncŃia de bancă a statului şi reprezentant al acestuia în

relaŃiile internaŃionale; C. FuncŃia de „bancă a băncilor”; D. FuncŃia de gestionar al rezervelor valutare; E. FuncŃia de supraveghere disciplinară şi prudenŃială; F. FuncŃia de sprijinire a dezvoltării economice de ansamblu.

A. FuncŃia de titular al emisiunii monetare Originea Băncilor NaŃionale (Băncilor Centrale sau de Emisiune) este strâns legată de creşterea rolului bancnotelor în circulaŃia monetară, începând cu secolul al XVII-lea. ÎnfiinŃarea unor Bănci de Emisiune, de regulă prin desprinderea lor de băncile comerciale, a fost un prim pas al autonomizării emisiunii, care a avut loc la date diferite în Ńările dezvoltate, în funcŃie de evoluŃiile istorice, economice şi sociale (Banca Angliei în 1694, Banca FranŃei în 1800). În momentele respective, în fiecare dintre aceste Ńări era evidentă discrepanŃa dintre cerinŃele tot mai ample de monedă şi posibilităŃile restrânse de satisfacere, în funcŃie de producŃia curentă de metal monetar. Astfel, s-a impus satisfacerea majoră a cererii de monedă pe bază emisiunii de bancnote, al căror rol devine primordial în activitatea economică şi în circulaŃia monetară. Uniunea între stat şi banca de emisiune are la bază privilegiul de emisiune (monopolul), pe care statul îl conferă acesteia din urmă drept

82

atribut al suveranităŃii statale. Prin funcŃia de titular de emisiune monetară, banca naŃională are răspunderea calităŃii circulaŃiei monetare şi a măsurii în care ea satisface nevoile reale. B. FuncŃia de bancă a statului şi reprezentant al acestuia în relaŃiile internaŃionale

Atribuirea calităŃii de bancă a statului pentru banca naŃională, poate avea trei motivaŃii principale: - forma de proprietate (majoritatea băncilor naŃionale sunt deŃinute în proporŃie de 100% de către stat); - exprimă raporturi de credit specifice cu organele administraŃiei de stat; -este un promotor al politicii economice a statului, prin elaborarea şi aplicarea unei componente cheie a acesteia – politica monetară. O analiză mai atentă arată că nu forma de proprietate este cea care determină rolul băncii naŃionale în economie, ci mai ales sistemul legislativ care i-a conferit, cu timpul, funcŃii şi atribuŃii deosebit de importante. De fapt, la banca de emisiune se utilizează pârghii şi instrumente vitale pentru economie, se concep şi se aplică măsuri monetare, prin intermediul cărora se influenŃează evoluŃia economiei naŃionale. Pe de altă parte, în toate Ńările, banca centrală deŃine şi administrează conturile administraŃiei centrale şi locale (în pasivul bilanŃier), jucând un rol deosebit în finanŃarea statului, inclusiv prin operaŃiunile de open-market. Mai mult, banca centrală este consilierul şi realizatorul emisiunilor de titluri de stat, gestionează datoria publică şi serviciul datoriei publice. Banca centrală, în calitate de bancă a statului şi reprezentant al acestuia pe plan extern, intră în legătură cu instituŃiile financiare internaŃionale, cum sunt: BRI (Banca Reglementelor InternaŃionale), FMI (Fondul Monetar InternaŃional), BM (Banca Mondială), BERD (Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare), Banca Centrală Europeană, precum şi cu băncile centrale ale celorlalte state.

C. FuncŃia de „bancă a băncilor” Expresia „bancă a băncilor” poate avea două interpretări. Pe de o

parte, ea se remarcă în sistemul bancar prin calităŃi deosebite, care decurg atât din atribuŃiile sale distincte, cât şi din raporturile pe care le implică cu celelalte bănci. Pe de altă parte, banca naŃională este o bancă care joacă efectiv, faŃă de celelalte bănci, rolul de bancă, primind depozite şi mai ales acordând credite de refinanŃare. Astfel, fiecare bancă din sistem are un cont

83

deschis la banca naŃională, pe baza căruia se fac viramentele şi compensările interbancare şi un altul în care virează rezerva minimă obligatorie, constituită conform legii. În ceea ce priveşte refinanŃările, acestea se fac în general prin mecanismul rescontării efectelor comerciale şi a altor titluri prezentate de către instituŃiile financiar-bancare. În acest sens, trebuie menŃionat că banca centrală fixează de regulă un plafon, dincolo de care refinanŃarea devine foarte costisitoare, pentru a descuraja băncile comerciale să ajungă în astfel de situaŃii. Mecanismul scontării şi rescontării efectelor de comerŃ este următorul: Figura nr. 5

Mecanismul scontării şi al rescontării

Pentru o bancă comercială, rescontarea este o operaŃiune pasivă, de

formare a resurselor, în timp ce pentru banca de emisiune este o operaŃiune activă, de plasare a resurselor procurate prin emisiune. Chiar dacă se produce în aceeaşi zi cu scontarea, cedarea efectului de comerŃ de către banca comercială şi preluarea lui de către banca de emisiune, se efectuează la un nivel de dobânzi mai scăzut, prilejuind profitul implicit al intermediarului. Temeiul efectuării acestei operaŃiuni este tocmai emisiunea, deoarece banca centrală, cu această ocazie, pune în circulaŃie o anumită cantitate de bancnote. Mobilul său ca instituŃie de credit, este de a obŃine, la scadenŃă, odată cu rambursarea sumei acordate şi o dobândă cuvenită pentru aceste operaŃii de credit. Deci, la rambursare, banca de emisiune va primi de la debitor (tras) bancnotele respective, reprezentând pe de o parte, restituirea sumei avansate şi pe de altă parte, dobânda cuvenită. Concomitent, bancnotele care fuseseră emise pe baza existenŃei şi circulaŃiei efectului de comerŃ, sunt înapoiate băncii de emisiune. Rezultă că, atâta timp cât procesele de creditare se desfăşoară normal şi se asigură

Agent economic

scontare

Bancă Comercială

Bancă Centrală

rescontare

84

rambursarea la scadenŃă a creditelor, funcŃionează temeiul circulaŃiei temporare a bancnotelor. Rolul de bancă a băncilor conferă băncii de emisiune şi alte răspunderi, ea supunând unui control specific înscrierea şi funcŃionarea băncilor din sistem. Aceste atribuŃii şi le îndeplineşte deopotrivă, ca apărător al intereselor de breaslă, dar în special ca susŃinătoare a intereselor economiei naŃionale. D. FuncŃia de gestionar al rezervelor valutare

Rolul rezervelor valutare ale unei Ńări, administrate de Banca NaŃională, poate fi sintetizat astfel: element de influenŃă asupra cursurilor valutare şi a stabilităŃii acestora, precum şi garanŃia solvabilităŃii pentru cazul în care se apelează la împrumuturi externe.

Rezervele valutare reprezintă suportul intervenŃiei băncii centrale pe piaŃă, în scopul asigurării stabilităŃii cursurilor de schimb. Sistemul flotării libere a cursurilor presupune stabilirea acestora în funcŃie de cererea şi oferta de valută. Dar, aşa cum realitatea o demonstrează, statele sunt nevoite să-şi apere politica lor privind nivelul cursului valutar, prin intervenŃii directe pe piaŃă, prin influenŃarea după nevoie, a cererii sau a ofertei. Apărarea cursului valutar este o sarcină majoră ce revine băncii de emisiune. Un curs defavorabil pentru moneda naŃională poate determina un curs de revenire nerecuperatoriu pentru mărfurile naŃionale şi, în ultimă instanŃă, determină un comerŃ exterior ineficient. Dimpotrivă, un curs echitabil, asigură competitivitatea mărfurilor naŃionale, recuperarea cheltuielilor şi obŃinerea de câştiguri în valută.

Banca Centrală administrează aceste rezerve în sensul asigurării unei mărimi şi structuri optime a acestora, astfel încât să rezulte o stabilitate sau o creştere a valorii lor. În ceea ce priveşte structura rezervelor, ea se referă la componenta aur şi la aceea în devize.

Componenta aur (reminiscenŃă din perioada etaloanelor cu valoare integrală), deşi nu mai serveşte unor plăŃi directe, poate fi valorificată la bursele de metale preŃioase şi poate aduce venituri în devize, în cazuri extreme. Totodată, are şi un impact psihologic deloc neglijabil. În ceea ce priveşte componenta în devize a rezervelor, aceasta se orientează în funcŃie de structura operaŃiunilor economice cu străinătatea. Important este ca ea să nu fie concentrată pe o singură monedă, ci să aibă în vedere divizarea riscului între mai multe valute de rezervă. Majoritatea băncilor naŃionale deŃin azi rezerve în USD şi în euro, dar şi în yeni ori lire sterline.

Deoarece rezervele valutare trebuie fructificate, banca centrală se va ocupa de plasarea sigură şi cât mai avantajoasă a acestora. Plasarea

85

rezervelor trebuie să îndeplinească anumite condiŃii: risc scăzut sau zero şi grad ridicat de lichiditate (scadenŃă pe termen scurt, la data fixă). Cele mai sigure plasamente sunt bonurile de tezaur, obligaŃiunile guvernamentale, depozitele în bănci de primă mărime, obligaŃiunile emise de consorŃii bancare sau de societăŃi cu grad foarte scăzut de risc etc. E. FuncŃia de supraveghere disciplinară şi prudenŃială constă în:16

a. autorizarea exercitării activităŃii bancare; b. concentrarea şi divizarea riscurilor bancare; c. supravegherea lichidităŃii şi solvabilităŃii în sistemul bancar şi

îndeplinirea altor cerinŃe prudenŃiale. a. Referitor la controlul exercitat de banca centrală în domeniul înfiinŃării băncilor, criteriile în adoptarea deciziilor sunt: forma juridică, capitalul minim, planul de activitate şi operaŃiunile desfăşurate.

În ultimele două decenii, controlul asupra activităŃii bancare instituit în cadrul Uniunii Europene, prin documentul intitulat ConvenŃia de la Basel, a înregistrat o tendinŃă de accentuare şi de lărgire a câmpului de acŃiune prin:

-majorarea capitalului minim al băncilor la 5.000.000 euro; -majorarea nivelului raportului minim de solvabilitate Capital propriu/active ponderate cu riscurile, aşa numita Normă Cooke. Prin aceasta, s-a urmărit să se asigure crearea de bănci cu o bază de capital suficientă, care să nu pună în pericol viabilitatea sistemului bancar în ansamblul său; -luarea în considerare şi a riscurilor pentru operaŃiunile extrabilanŃiere. Aceste standarde se aplică nu numai Ńărilor membre ale Uniunii, dar

şi Ńărilor candidate. De exemplu, în România, capitalul minim al unei bănci trebuie să fie

de 370 miliarde de lei, începând cu 31 mai 2004. Mai mult, anumite operaŃiuni sunt restricŃionate în prezent de banca centrală pentru băncile comerciale din sistem, cum sunt: operaŃiunile imobiliare, asigurările şi reasigurările, anumite operaŃiuni pe piaŃa de capital, iar fuziunile bancare se pot desfăşura doar controlat, pentru a se evita formarea de monopoluri.

16 Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit vol. 2, Editura ASE, Bucureşti, 2002, pag. 45

86

b. Divizarea riscurilor bancare a fost întotdeauna o regulă prudenŃială esenŃială şi se referă la faptul că trebuie evitată concentrarea activităŃii de creditare asupra unui număr restrâns de clienŃi, a unui singur sector de activitate sau a unei zone geografice anume.

c. Băncile comerciale din sistem trebuie să respecte cerinŃele prudenŃiale, la nivel individual sau consolidat, cerinŃe prevăzute în reglementările emise de banca centrală şi care se referă, de regulă, la:17 a) solvabilitate; b) lichiditate; c) expunerea maximă faŃă de un singur debitor şi expunerea maximă agregată; d) expunerea faŃă de persoanele aflate în relaŃii speciale cu banca; e) riscul valutar; f) calitatea activelor, constituirea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc; g) organizare şi control intern.

În ceea ce priveşte lichiditatea bancară, aceasta înseamnă capacitatea băncii de a-şi onora datoriile la scadenŃele corespunzătoare. Pentru asigurarea unui nivel adecvat de lichiditate, se apelează la fonduri suplimentare de pe piaŃa monetară sau de la banca centrală. În plus, trebuie supravegheată în permanenŃă corelaŃia între activele şi pasivele bancare pe orizonturi de lichiditate/exigibilitate. În acest scop, se calculează o serie de indicatori globali sau pe scadenŃe, cu caracter previzional, pentru a se anticipa perioadele cu probleme.

În ceea ce priveşte solvabilitatea, ea se analizează cu ajutorul raportului de solvabilitate RSE (ratio de solvabilité européen), care este cel mai important indicator de prudenŃă bancară recomandat de Banca Centrală Europeană şi de Comitetul de la Basel18 şi a cărui respectare are drept obiectiv garantarea capacităŃii băncilor de a evita falimentul şi de a-şi

17 Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară– republicată în M.O. Partea I, nr.78 din 24 ianuarie 2005 18 Comitetul de la Basel, format actualmente din 13 autorităŃi bancare de reglementare din tot atâtea Ńări puternic industrializate, a elaborat acordurile Basel I (1988) şi Basel II (2004), ce impun în esenŃă standarde pentru măsurarea riscului bancar şi pentru alocarea necesară de capital pentru acoperirea acestuia. Comitetul de la Basel are în vedere trei obiective pe baza cărora au fost elaborate acordurile şi anume: siguranŃa (protecŃia clienŃilor împotriva riscului sistemic); soliditatea (a asigura stabilitate în sistemul bancar şi a preveni riscul hazardat); eficienŃa. In plan macroeconomic, se urmăreşte o stabilitate a pieŃei financiare internaŃionale printr-un management eficient al riscului.

87

asigura o bună lichiditate. Obligativitatea respectării lui de către toate băncile comerciale a început cu anul 1993. Se calculează în prezent sub două forme:

100riscurilecu ponderate tiereextrabilan si bilantiere Active

proprii Fonduri 1 RSE ×= , care trebuie să

fie de minim 12%;

100riscurilecu ponderate tiereextrabilan si bilantiere Active

propriu Capital 2 RSE ×= , care trebuie să

fie de minim 8%. Ponderarea activelor cu coeficienŃi de risc se face astfel: -0% pentru credite acordate statului; -20% pentru credite acordate administraŃiei locale; -50% pentru credite ipotecare; -100% pentru credite acordate persoanelor fizice. Banca centrală poate adopta măsuri de sancŃionare a băncilor

comerciale care nu respectă normele prudenŃiale. Ele sunt impuse din necesitatea evitării unor crize bancare de sistem, care pot avea consecinŃe dintre cele mai grave. În condiŃiile internaŃionalizării pieŃelor financiare, o disfuncŃionalitate majoră produsă pe o piaŃă internă se poate transfera la nivel regional sau chiar global.

În aceeaşi direcŃie, în România au mai fost elaborate şi adoptate în ultimii ani o serie de reglementări prudenŃiale bancare referitoare la: - împrumuturile acordate de o bancă unui singur debitor; - poziŃia valutară totală; - participarea unei bănci la capitalul altei bănci sau societăŃi comerciale; - respectarea unui anumit nivel al coeficientului fondurilor proprii şi resurselor permanente, care urmăreşte să limiteze transformarea depozitelor pe termen scurt în împrumuturi pe termen lung; - introducerea unor indicatori prudenŃiali; - clasificarea creditelor şi constituirea de provizioane de risc, în funcŃie de gradul de risc al creditelor, pe 5 categorii: standard, în observaŃie, substandard, îndoielnic şi pierdere.

În plus, pentru îmbunătăŃirea calităŃii activităŃii în sistemul bancar, în cursul anului 2000 s-a implementat un sistem de avertizare timpurie şi rating bancar numit CAAMPL, care permite clasificarea băncilor în funcŃie de următorii indicatori:

88

- adecvarea capitalului C; - calitatea activelor A; - calitatea acŃionariatului A; - managementul M; - profitabilitatea P; - lichiditatea L.

Fiecare dintre aceşti indicatori se cuantifică cu puncte de la 1 (cel mai bun) la 5 (cel mai slab). Prin însumarea lor se stabileşte un scor final (grad compus de clasificare) şi se atribuie un calificativ băncii, după cum urmează: foarte bun, bun, în observaŃie, nesatisfăcător, critic.

F. FuncŃia de sprijinire a dezvoltării economice de ansamblu

Obiectivul fundamental al unei bănci centrale este, de regulă, asigurarea stabilităŃii preŃurilor şi a puterii de cumpărare a monedei naŃionale. Banca centrală sprijină însă politica generală a statului, contribuind prin măsurile luate la creşterea economică de ansamblu (majorarea PIB în termeni reali) şi a unor sectoare, la creşterea gradului de ocupare, precum şi la îmbunătăŃirea altor indicatori ai economiei reale.

7.2. Politica monetară – concept, obiective şi instrumente

Politica monetară, componentă de bază a politicii economice, reprezintă ansamblul măsurilor luate prin intermediul băncii centrale sau al autorităŃii monetare, pentru a asigura stabilitatea preŃurilor şi a cursurilor valutare şi indirect, pentru a exercita o anumită influenŃă asupra dezvoltării economiei.

Obiectivele politicii monetare se înscriu aşadar în obiectivele generale ale politicii economice, fiind strâns legate de lupta contra inflaŃiei şi de conservarea puterii de cumpărare a monedei naŃionale şi constau în:

1. Realizarea unui ritm corespunzător al creşterii masei

monetare. Când masa monetară se multiplică rapid, fără a fi corelată cu ritmul

de creştere economică reală, ea antrenează dezechilibre şi reacŃii în lanŃ. De aceea, politica monetară trebuie să aibă ca obiectiv controlul masei monetare şi adaptarea acesteia la nevoile reale şi sustenabile ale economiei. Controlul masei monetare este destul de greu de realizat în economiile în

89

tranziŃie, dată fiind indisciplina financiar-fiscală a întreprinderilor. De aceea, controlul mijloacelor de plată de către autoritatea monetară, în vederea evitării unui dezechilibru, este un obiectiv de primă importanŃă al politicii monetare.

Mai mult, o creştere excesivă a creditului poate antrena o cerere crescută de bunuri şi servicii, generând o expansiune cumulativă, care nu poate fi susŃinută în acelaşi ritm de oferta internă, provocând creşterea preŃurilor şi un deficit al balanŃei comerciale, din cauza majorării importurilor.

Realizarea unei bune alocări a resurselor financiare este un aspect strâns legat de optimizarea mărimii masei monetare. Prin aceasta se urmăreşte de către banca centrală alocarea resurselor de finanŃare din economie şi în special a creditului, spre acele domenii de activitate care aduc o recuperare rapidă a investiŃiilor şi produc profit. Sunt descurajate de la creditare sectoarele mari consumatoare de resurse, cu viitor incert şi care sunt susceptibile de a aduce pierderi în viitor.

2. Atingerea unui nivel adecvat al ratei dobânzii este un alt

obiectiv al politicii monetare. Legat de rata dobânzii, prezintă importanŃă nivelul real al acesteia şi nu cel nominal. Rata dobânzii trebuie să fie real pozitivă şi cât mai stabilă în timp, pentru a favoriza investiŃiile şi creşterea economică.

Pana la începutul anilor ’70, rata dobânzii a jucat un rol esenŃial în stimularea creşterii economice. Menirea băncii centrale era aceea de a găsi rata optimă a dobânzii, în scopul echilibrării pieŃei monetare. Ulterior, rata dobânzii a fost treptat abandonată ca obiectiv-cheie al politicii monetare interne. În condiŃiile accelerării inflaŃiei, autorităŃile monetare ar fi fost nevoite să urce rata dobânzii la nivele intolerabile pentru întreprinderi şi pentru activitatea economică, în general. O politică a ratei dobânzii ridicate, ar fi creat distorsiuni în economie, sub raportul costurilor resurselor de finanŃare şi al nivelului profitului obŃinut.

Rata dobânzii şi-a păstrat totuşi un rol activ în ansamblul politicii monetare, sub mai multe aspecte: - ca indicator general al orientării politicii monetare şi ca barometru al tensiunilor pieŃei monetare; - ca instrument de apărare a cursului de schimb, Ńinând cont de variabilitatea mişcărilor internaŃionale de capital.

90

3. Optimizarea nivelului cursului de schimb. Aprecierea sau deprecierea monedei naŃionale au efecte diferite

asupra activităŃii economice şi asupra comerŃului exterior, în special. Aprecierea monedei naŃionale poate avea un impact negativ asupra

exporturilor, scumpindu-le şi descurajându-le, întrucât astfel scade competitivitatea la export a produselor proprii şi se încurajează importurile, cu consecinŃe negative asupra balanŃei comerciale şi de plăŃi. Pe de altă parte, deprecierea monedei naŃionale stimulează exporturile şi descurajează importurile.

Ca atare, determinarea unui nivel optim al cursului valutar, care să susŃină exporturile, dar să şi inhibe importurile şi să permită menŃinerea unei balanŃe de plăŃi echilibrate, este un demers foarte dificil. OpŃiunea între politica monedei forte şi cea a monedei slabe este dependentă de structurile economico-sociale ale unei Ńări şi de gradul de înzestrare tehnică. Atunci când structurile de producŃie sunt neadecvate şi capacitatea de a intra pe noi pieŃe este redusă, o politică a monedei forte nu se poate realiza. Ea va duce la pierderea pieŃelor tradiŃionale, deoarece competitivitatea întreprinderilor se va diminua, acestea devenind mai puŃin adaptabile şi mai puŃin rentabile.

Cele trei mari obiective ale politicii monetare pot acŃiona în mod

contradictoriu, deoarece ele sunt interdependente şi realizarea unuia sau altuia poate influenŃa în sens negativ pe celelalte. Modificări ale ratei dobânzii conduc, de exemplu, la modificări ale masei monetare şi ale cursului, şi de asemenea provoacă distorsiuni în modul de alocare a resurselor financiare disponibile. Găsirea echilibrului în atingerea acestor obiective este sarcina autorităŃii monetare, care trebuie să asigure premisele unei dezvoltări durabile a economiei. Să nu uităm, politicile monetare sunt subordonate realizării obiectivelor macroeconomice.

Pentru realizarea obiectivelor politicii monetare, banca centrală utilizează anumite instrumente de politică monetară. Acestea sunt de două tipuri: a. instrumente şi tehnici de intervenŃie indirectă; b. instrumente şi tehnici de intervenŃie directă sau reglementări bancare.

Tehnicile de intervenŃie indirectă sunt utilizate pentru controlul ofertei de monedă, limitând pentru intermediarii monetari accesul la lichiditatea băncii centrale. Acestea se sprijină pe următoarele: - dependenŃa sistemului bancar de banca centrală; - corelaŃia existentă între volumul creditului şi nivelul activităŃii economice şi al investiŃiilor; - caracterul elastic al cererii de credit faŃă de nivelul dobânzii.

91

Ca instrumente şi tehnici de intervenŃie indirectă se utilizează îndeosebi: manevrarea taxei scontului, politica de open market şi sistemul rezervelor minime obligatorii, pe care le-am detaliat în capitolul anterior.

7.3. Banca NaŃională a României

Banca NaŃională a României (BNR) este banca centrală a statului

român, are personalitate juridică, este o instituŃie publică independentă şi are sediul central în Bucureşti, având sucursale şi agenŃii atât în municipiul Bucureşti, cât şi în alte localităŃi. BNR s-a înfiinŃat prin Lege organică, în 23 aprilie 1880, în baza căreia i s-a acordat privilegiul de a emite moneda naŃională - leul. Banca NaŃională a României era organizată atunci ca societate comercială cu acŃionariat mixt (entităŃi private şi stat). Din 1946, BNR devine bancă cu acŃionar unic statul român.

În prezent, activitatea BNR este reglementată de legea 312/200419 care are rolul de statut al BNR.

Conform acestei legi, conducerea Băncii NaŃionale a României este realizată de un Consiliu de AdministraŃie, numit de Parlament, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale celor două Camere ale acestuia. Consiliul de AdministraŃie al Băncii NaŃionale a României este compus din 9 membri, astfel: a) un preşedinte, care este şi guvernator al Băncii NaŃionale a României; b) un vicepreşedinte, care este şi prim-viceguvernator; c) 7 membri, dintre care 2 sunt şi viceguvernatori.

Numirile se fac pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.

Guvernatorul Băncii NaŃionale a României prezintă Parlamentului, în numele Consiliului de AdministraŃie, un raport anual cu privire la:

� evoluŃiile economice, financiare, monetare şi valutare; � politica monetară promovată în anul precedent şi orientările pentru

cel următor; � reglementarea şi supravegherea prudenŃială bancară; � bilanŃul anual şi contul de profit şi pierdere ale Băncii NaŃionale a

României.

19 publicată în MO 582/30.06.2004

92

Obiectivul fundamental şi principalele atribuŃii, conform legii 312/2004 privind Statutul BNR, sunt:

Obiectivul fundamental al Băncii NaŃionale a României este asigurarea

şi menŃinerea stabilităŃii preŃurilor. Banca NaŃională a României sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menŃinerea stabilităŃii preŃurilor.

Principalele atribuŃii ale Băncii NaŃionale a României sunt: � în calitate de unică instituŃie autorizată să emită însemne monetare,

emite şi pune în circulaŃie bancnote şi monede metalice, ca mijloace de plată legale pe teritoriul Ńării;

� elaborează şi aplică politica monetară şi politica de curs de schimb; � autorizează, reglementează şi supraveghează instituŃiile de credit; � promovează şi monitorizează buna funcŃionare a sistemelor de plăŃi,

inclusiv instrumentele de plată; � stabileşte regimul valutar şi supraveghează respectarea acestuia.

Banca NaŃională a României poate elabora reglementări privind monitorizarea şi controlul tranzacŃiilor valutare pe teritoriul Ńării;

� administrează rezervele internaŃionale ale României. Banca NaŃională a României, respectând regulile generale privind lichiditatea şi riscul specific activelor externe, stabileşte şi menŃine rezervele internaŃionale, în astfel de condiŃii încât să poată determina periodic mărimea lor exactă. Rezervele sunt alcătuite cumulativ ori selectiv din următoarele elemente: aur deŃinut în tezaur în Ńară sau depozitat în străinătate, active externe sub formă de bancnote şi monede sau disponibil în conturi la bănci ori la alte instituŃii financiare în străinătate, cambii, cecuri, bilete la ordin, obligaŃiuni şi alte valori mobiliare, bonuri de tezaur, obligaŃiuni şi alte titluri de stat.

Alte atribuŃii ale BNR conferite prin lege: � Banca NaŃională a României exercită drepturi şi îndeplineşte

obligaŃii care revin României, în calitate de membru al Fondului Monetar InternaŃional;

� Banca NaŃională a României este abilitată: a) să elaboreze balanŃa de plăŃi şi alte lucrări privind poziŃia investiŃională internaŃională a Ńării;

93

b) să stabilească cursurile de schimb pentru operaŃiunile proprii pe piaŃa valutară, să calculeze şi să publice cursurile medii pentru evidenŃa statistică;

� Banca NaŃională a României deschide şi operează conturi ale instituŃiilor de credit, ale caselor de compensare şi ale altor entităŃi, rezidente şi nerezidente, stabilite prin reglementări ale Băncii NaŃionale a României, precum şi contul curent general al Trezoreriei Statului, deschis în numele Ministerului FinanŃelor Publice;

� Banca NaŃională a României este autorizată, să efectueze următoarele operaŃiuni:

a) să efectueze tranzacŃii cu lingouri şi monede din aur şi cu alte metale preŃioase; b) să efectueze tranzacŃii cu valute; c) să efectueze tranzacŃii pe piaŃa secundară cu bonuri de tezaur, obligaŃiuni şi alte titluri emise sau garantate de guverne străine sau de organizaŃii financiare inter-guvernamentale, de bănci centrale, de societăŃi bancare şi non-bancare. 7.4. Obiectivele politicii monetare în România în perioada 2000-

2004 În intervalul 2000-2004, politica monetară a BNR a fost corelată cu

cerinŃele integrării europene a Ńării noastre, urmărind obiective cum au fost: � crearea unui mediu macroeconomic stabil, prin consolidarea

dezinflaŃiei şi asigurarea condiŃiilor de atingere a convergenŃei cu Ńările UE. Stabilitatea monetară s-a tradus în reducerea continuă a ratei anuale a inflaŃiei, pentru a se ajunge la o inflaŃie cu o singură cifră. În acest scop s-a acŃionat după cum urmează:

- reducerea treptată a rolului rezervelor minime obligatorii în controlul lichidităŃii şi extinderea utilizării operaŃiunilor de piaŃă - open-market;

- diversificarea instrumentelor de politică monetară şi trecerea la un management modern al politicilor monetare;

- menŃinerea neschimbată, pe perioade mai lungi de timp, a atitudinii politicii monetare, care să confere credibilitate acŃiunilor băncii centrale şi o conduită pro-activă, orientată spre viitor;

- pregătirea cadrului necesar implementării strategiei de Ńintire directă a inflaŃiei în august 2005.

94

� remonetizarea economiei prin reluarea creşterii economice şi a refacerii încrederii în moneda naŃională;

� menŃinerea relativ nealterată a cursului de schimb în plaja de variaŃie, în condiŃiile păstrării regimului de flotare controlată şi a exercitării unui control relativ asupra aprecierii în termeni reali a cursului de schimb al leului (s-au diminuat treptat intervenŃiile administrative ale BNR);

� continuarea procesului de liberalizare a contului de capital al balanŃei de plăŃi, în condiŃiile menŃinerii unui diferenŃial de dobânzi atractiv;

� majorarea controlată a soldului datoriei externe şi creşterea finanŃării deficitelor de cont curent prin intrări autonome de capital. Astfel, s-a trecut la o abordare diferită a finanŃării externe, în care atragerea şi respectiv restituirea datoriei externe, să facă parte din acelaşi ciclu, ele fiind concepute pe o perioadă de cel puŃin 10 ani.

� creşterea gradului de transparenŃă a politicii monetare prin comunicarea sistematică către public a obiectivelor şi a deciziilor, a raŃiunilor şi a riscurilor;

� creşterea coerenŃei şi a stabilităŃii cadrului legislativ specific.

În ceea ce priveşte sistemul bancar, Banca NaŃională a României s-a orientat în ultimii ani spre:

� crearea unui sector bancar puternic, stabil şi credibil, capabil să asigure o intermediere financiară eficientă;

� îmbunătăŃirea activităŃii de supraveghere prudenŃială, tradusă prin: - sesizarea băncilor cu probleme şi preîntâmpinarea riscurilor de

sistem prin elaborarea unui sistem de avertizare timpurie şi rating bancar – CAAMPL;

- revizuirea sistemului de indicatori pe baza cărora sunt identificate băncile cu dificultăŃi şi crearea unei aplicaŃii informatice care să-i calculeze în timp real;

- instituirea unui climat de disciplină şi a unui comportament prudenŃial, prin aplicarea unui sistem coerent de sancŃiuni;

- îmbunătăŃirea sistemului de clasificare a creditelor şi de provizionare a acestora, pentru a gestiona corespunzător creşterea explozivă a creditelor, în special a celor de consum şi a celor ipotecare;

- integrarea sistemului cooperativelor de credit/bănci populare în cadrul sectorului bancar supus autorizării şi controlului exercitat de Banca NaŃională;

95

- alinierea la normele UE referitoare la cerinŃele de capital minim al băncilor (370 mld. lei de la 31 mai 2004, conform Normei BNR 16/2002) şi creşterea exigenŃei în autorizarea băncilor (îndeosebi în privinŃa puterii financiare a fondatorilor şi acŃionarilor semnificativi);

� încurajarea fuziunilor bancare, în cazul băncilor insuficient capitalizate şi menŃinerea pe piaŃă a băncilor puternice şi viabile;

� sporirea încrederii populaŃiei în sistemul bancar; � pregătirea sistemului bancar românesc pentru adoptarea Acordului

Basel II, începând cu 2007, prin alinierea corespunzătoare a cadrului legislativ;20

� lărgirea sferei de cuprindere a depozitelor garantate de către Fondul de Garantare a Depozitelor din sistemul bancar;

� implementarea noului sistem electronic de plăŃi, cu sprijinul financiar şi tehnic al Uniunii Europene. Toate componentele acestui sistem sunt active din august 2005.21

Sistemul electronic de plăŃi are trei componente, şi anume: - sistemul cu decontare pe bază brută, în timp real, denumit ReGIS; - sistemul casei de compensare automată, denumit SENT; - sistemul de înregistrare şi decontare a operaŃiunilor cu titluri de stat, denumit SaFIR.

Operarea tehnică a sistemului a fost externalizată de către Banca NaŃională a României către TRANSFOND-S.A., care este responsabil în principal de asigurarea funcŃionării tehnice fără perturbări şi de întreŃinerea acestuia. În ceea ce priveşte avantajele operaŃionale pe care le are noul sistem electronic de plăŃi, trebuie precizate: un mai bun management de risc şi de lichiditate, creşterea eficienŃei şi operativităŃii activităŃii de plăŃi, gradul de securizare sporit al tranzacŃiilor interbancare etc.

20 FaŃă de Acordul Basel I (care lua în calcul doar riscurile de credit şi de piaŃă), Basel II introduce criterii noi de abordare atât pentru riscul de credit, cât mai ales pentru riscul operaŃional. Pentru riscul de credit, Basel II pune la dispoziŃia băncilor trei abordări pentru calcularea capitalului minim necesar: abordarea standardizată (prin ratinguri/evaluări externe băncii); abordarea pe bază de evaluări interne de fundamentare şi abordarea avansată. Indiferent de abordările care trebuie folosite, cerinŃele Acordului Basel II vor conduce spre schimbări importante în nevoile de resurse, în procesele interne şi în arhitectura sistemului informatic bancar. 21 Banca NaŃională a României, www.bnr.ro

96

7.5. Politica monetară în România în perspectiva integrării europene

Conform calendarului oficial, aderarea României la Uniunea

Europeană urmează să se producă în anul 2007 (al şaptelea val de extindere), urmând ca la orizontul anilor 2012-2014 (conform previziunilor curente ale BNR) să se producă şi intrarea în zona euro. Având în vedere decalajele ce despart economia românească de economiile comunitare, eforturile de ajungere din urmă - catching up - vor trebui continuate mult timp după acest moment, iar trecerea la euro nu trebuie accelerată inutil pentru că nu este un scop în sine. Scopul este materializarea convergenŃei nominale şi reale a economiei României cu economiile Ńărilor Uniunii Europene.

Adoptarea euro va reprezenta un pas de importanŃă majoră care va trebui pregătit cu multă grijă şi care, conform reglementarilor actuale, nu poate fi realizat mai curând de 2 ani de la data intrării în UE.

Potrivit tratatului de la Maastricht, Ńările care vor adera la UE vor deveni state membre cu o derogare temporară în ceea ce priveşte moneda unică. Astfel, toate Ńările vor participa mai întâi la aşa numitul mecanism bilateral ERM II (Exchange Rate Mechanism – mecanism al cursului de schimb)22, care presupune definirea unei parităŃi oficiale a monedei naŃionale în raport cu euro şi respectarea unei benzi de fluctuaŃie de maximum +/-15%, în mod obligatoriu, cel puŃin 2 ani înainte de trecerea la euro. Însă acest proces se poate întinde pe o perioadă mai lungă, dacă intervin derapaje. Cursul de schimb al monedei naŃionale trebuie să aibă o flotare liberă, iar intervenŃiile administrative ale băncii centrale sunt interzise. Practic, în perioada de monitorizare, banca naŃională a statului candidat are o libertate de mişcare limitată, iar pârghiile monetare sunt anihilate. De aceea, pentru unele Ńări candidate, cum este şi România, se recomandă şi asigurarea un interval de 2-4 ani între momentul aderării la UE şi momentul intrării în ERM II, interval care să fie folosit pentru definitivarea reformelor economice şi continuarea ajustărilor structurale.

Ulterior, condiŃionat de îndeplinirea criteriilor de convergenŃă nominală, Ńările nou integrate vor adopta moneda unică.

22 detalii au fost prezentate în capitolul 4

97

Tabel nr. 3

Stadiul de îndeplinire de către România a criteriilor de convergenŃă nominală stabilite prin tratatul de la Maastricht

Sursa: BNR

MulŃi specialişti români, dar şi străini, au atras atenŃia că forŃarea îndeplinirii criteriilor de convergenŃă nominală în intervalul de 2 ani, în paralel cu obligativitatea menŃinerii culoarului de variaŃie de +/-15% faŃă de euro, ar putea fi un demers riscant, ce ar supraîncălzi economia naŃională, ar duce la creşterea dobânzilor şi la atacuri speculative favorizate de liberalizarea contului de capital, mai ales în condiŃiile în care, la intrarea în mecanismul ERM II, stadiul de convergenŃă nominală nu este destul de avansat.

Prin urmare, momentul adoptării mecanismului ERM II trebuie în aşa fel ales încât:23 – să ofere politicii monetare flexibilitatea necesară continuării procesului de ajustare structurală; – să menŃină motivaŃia pentru aplicarea în continuare a reformelor în ritm susŃinut şi pentru consolidarea disciplinei la nivel macroeconomic; – să ofere posibilitatea unei estimări mai precise a cursului valutar în condiŃiile unor intrări de capital puternice după momentul aderării la UE şi a unor posibile fluxuri de capital volatile în contextul unei flexibilităŃi

23 Cristian Popa - Sistemul bancar şi integrarea europeană, Bucureşti, 2005

98

limitate a cursului de schimb în perioada premergătoare adoptării mecanismului.

În aceste condiŃii, o importanŃă covârşitoare o are, deşi nu este stipulată în tratatul de la Maastricht, convergenŃa reală, care este cea care poate asigura coeziunea şi compatibilizarea structurilor economice ale statelor candidate.

În studiile şi rapoartele elaborate şi publicate de Banca NaŃională a României, în concordanŃă cu metodologia Băncii Centrale Europene, se consideră că cele mai importante criterii de convergenŃă reală se referă la:24 gradul de deschidere al economiei, ponderea comerŃului bilateral cu Ńările membre UE în totalul comerŃului exterior, structura economiei şi în fine nivelul PIB/locuitor exprimat la cursul de schimb nominal sau la paritatea puterii de cumpărare. Problema realizării convergenŃei reale este cel puŃin la fel de stringentă ca şi cea a atingerii convergenŃei nominale deoarece, în caz contrar, Ńările mai puŃin dezvoltate economic ce vor adera ar putea fi expuse, în primii ani după integrare, unor aşa numite şocuri asimetrice, destabilizatoare şi costisitoare.

În ceea ce priveşte criteriile de convergenŃă nominală, cel mai vulnerabil punct al României este criteriul referitor la rata inflaŃiei, care, la sfârşitul anului 2004 era de 11,9% potrivit datelor din Raportul lunar BNR pe luna decembrie 2004. Potrivit previziunilor revizuite ale BNR, rata inflaŃiei va scădea la 7% în 2005, respectiv 5% în 2006.

Principalele cauze ale acestei stări de fapt le reprezintă liberalizarea târzie a preŃurilor în Ńara noastră, comparativ cu celelalte state candidate, inconsistenŃa programelor economice de reformă şi iniŃierea relativ tardiv (1999) de către Banca NaŃională a strategiei de dezinflaŃie competitivă, adică de reducere graduală a inflaŃiei cu câte o pătrime din valoarea înregistrată în anul precedent şi de remonetizare a economiei prin urmărirea unor Ńinte intermediare. Aceasta a presupus Ńintirea agregatelor monetare şi în mod special a agregatului M2, precum şi propagarea impulsurilor de politică monetară prin intermediul ratelor dobânzii. Întreg cadrul programatic al politicii monetare pe termen mediu a fost conceput şi articulat în perioada 1999-2004 ca un antrenament pentru integrare, aducându-şi aportul la crearea unei economii de piaŃă funcŃionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele şi instituŃiile Uniunii Europene25.

24 Mugur Isărescu – România – drumul către euro, Cluj-Napoca, 2004 25 Strategia naŃională de dezvoltare a României pe termen mediu 2000-2004

99

Acest tip de politică monetară (monetary targeting) a continuat până în iulie 2005, iar din august 2005 s-a adoptat aşa numita strategie de Ńintire directă a inflaŃiei (inflation targeting), care presupune utilizarea, ca instrumente, a ratei dobânzii, a ratei de rezervă minimă obligatorie, dar şi a ancorei cursului de schimb, de fiecare dată când rata inflaŃiei pare să se îndepărteze de la obiectivul stabilit. Aceasta strategie va fi aplicată în România până la trecerea la ERM II, după integrarea în Uniunea Europeană. ExperienŃa Ńărilor central şi est-europene care au aplicat inflation targeting în ultimii ani (Polonia, Ungaria, Cehia) arată că ea se dovedeşte eficace într-o economie emergentă, atunci când sunt îndeplinite o serie de cerinŃe (precondiŃii) instituŃionale şi tehnice. Dacă aceste premise nu sunt întrunite, se ratează Ńinta de inflaŃie sau se realizează cu costuri excesive în planul creşterii economice, al ocupării şi al echilibrului extern şi se compromite capitalul de credibilitate al Băncii Centrale. Adoptarea regimului de Ńintire directă a inflaŃiei în cele trei Ńări amintite a consolidat trendul de coborâre a ratei anuale de inflaŃie sub pragul de 10%, în proximitatea căruia se manifestase anterior o tendinŃă de stabilizare.

PrecondiŃiile instituŃionale sunt reprezentate de:26 prioritatea absolută a obiectivului de inflaŃie, independenŃa Băncii Centrale, armonizarea politicii monetare cu politicile guvernamentale, flexibilitatea cursului de schimb, stabilitatea sistemului financiar, folosirea unor instrumente eficace de politică monetară, transparenŃa şi responsabilitatea. CerinŃele tehnice sunt: alegerea unui indice de preŃuri adecvat, stabilirea unui interval de fluctuaŃie a Ńintei de inflaŃie şi a orizontului de timp, definirea excepŃiilor şi capacitatea băncii centrale de a prognoza inflaŃia.

Astfel, este obligatoriu ca specialiştii Băncii Centrale să cunoască foarte bine modul de transmitere a impulsurilor monetare ca să îşi adapteze principalele instrumente astfel încât să aducă previziunea aproape de nivelul Ńintit pe perioada stabilită. ObŃinerea unei previziuni de acurateŃe este o sarcină foarte dificilă, iar riscurile de a lua decizii pe baza unei previziuni eronate sunt destul de mari. Capitalul de credibilitate al unei Bănci NaŃionale care a ales această strategie poate fi subminat dacă previziunile se dovedesc în mod sistematic imprecise, iar diferenŃa dintre Ńintă şi inflaŃia reală este mare. Dacă o bancă centrală care nu are ca obiectiv Ńintirea inflaŃiei greşeşte previziunile, agenŃii privaŃi acceptă mai uşor eroarea, iar credibilitatea instituŃiei nu este atât de puternic afectată.

În practică, băncile centrale care adoptă inflation targeting au nevoie de un model macro-econometric stabil cu ajutorul căruia să poată previziona

26 Mugur Isărescu – România – drumul către euro, Cluj-Napoca, 2004

100

inflaŃia şi care să le permită să încorporeze în traiectoria acesteia orice schimbări intervenite. Trebuie Ńinut însă cont că toate modelele sunt influenŃate de erori de estimare; mai mult, parametrii modelelor se schimbă odată cu schimbarea politicilor macroeconomice, iar uneori modelarea econometrică devine aproape imposibilă în cazul Ńărilor în tranziŃie.

În cadrul acestei strategii, BNR şi-a stabilit în mod transparent şi

responsabil un nivel Ńintă al inflaŃiei pe care o să-l revizuiască periodic şi care urmează un trend descendent. În România, trasarea unei traiectorii a inflaŃiei este destul de dificilă, în condiŃiile în care schimbările în anticipaŃiile şi comportamentul agenŃilor economici şi al populaŃiei sunt foarte frecvente. În plus este foarte important ca BNR să se asigure că instrumentele sale sunt eficace în controlul inflaŃiei.

7.6. Denominarea monedei naŃionale – oportunitate, costuri,

beneficii

Economiile naŃionale ar putea funcŃiona şi cu preŃuri şi tarife exprimate în milioane, însă dacă există inflaŃie, aceasta determină creşterea lor de la un an la altul, antrenând costuri mari de producŃie, tipărire, distribuŃie şi stocare a bancnotelor şi monedelor metalice, o nevoie continuă de emisiune a bancnotelor de valoare mare şi majorarea riscului operaŃional în sistemul bancar.

Zerourile numeroase generează totodată dificultăŃi în ceea ce priveşte exprimarea preŃurilor şi tarifelor, realizarea tranzacŃiilor cu numerar, efectuarea înregistrărilor contabile şi procesarea datelor, funcŃionarea sistemelor de plăŃi şi compensare etc. Din acest motiv, în ultimii 85 de ani, aproximativ 50 de Ńări27 care s-au confruntat cu fenomene inflaŃioniste puternice au apelat la un procedeu/demers tehnic numit denominare a monedei naŃionale (eng. Re-denomination of the domestic currency). Acesta constă în reducerea valorii nominale a însemnelor monetare şi este o operaŃiune realizată, de regulă, în contextul unei strategii complexe de reformă economică.

Prima Ńară care şi-a denominat moneda naŃională a fost Germania în anul 1923, în plină perioadă de inflaŃie galopantă, prin tăierea a 12 zerouri. Cronologic vorbind, cea mai recentă operaŃiune de acest gen a fost demarată

27 actualizare a datelor din MRI Bankers’ Guide to Foreign Currency, 2005

101

în Ńara noastră la 1 iulie 2005, moneda naŃională a României, leul, fiind denominată într-un raport de 1/10.000. Vechea codificare a monedei naŃionale „ROL” (Romanian Leu) a fost înlocuită din data de 1 iulie 2005 cu „RON” (Romanian New Leu- leul nou). Denumirea, în sine a monedei naŃionale – leu - a fost păstrată neschimbată deoarece era împământenită şi se asocia cu numele Ńării. După câŃiva ani atributul „nou” – „new” va fi abandonat, iar RON va redeveni ROL.

Structura noilor cupiuri RON şi raportul cu cele vechi exprimate în ROL sunt prezentate mai jos:

Tabel nr. 4

Structura noilor cupiuri RON

Sursa: BNR

Începând cu data de 1 martie 2005, preŃurile şi tarifele au fost afişate atât în moneda veche, cât şi în cea nouă, iar timp de 18 luni cele două tipuri de bancnote vor circula în paralel. Astfel, în perioada de circulaŃie duală, treptat, în mod natural, se va realiza retragerea din circulaŃie a vechilor însemne monetare.

Moneda veche va înceta să fie mijloc legal de plată la data de 1 ianuarie 2007, însă bancnotele vechi vor putea fi preschimbate cu cele noi până la 31 decembrie 2009, la sucursalele BNR care desfăşoară activităŃi de casierie şi la unităŃile instituŃiilor de credit autorizate (vezi fig. 6).

102

Figura nr. 6 Etapele procesului de denominare a leului

Sursa: BNR

InstituŃia care a implementat operaŃiunea de denominare a fost Banca NaŃională a României, care a şi specificat că bancnota de 1 milion de lei vechi a apărut tocmai datorită amânării operaŃiunii de denominare28. În opinia Băncii NaŃionale, aplicarea acestei măsuri a preîntâmpinat apariŃia bancnotelor de 2 milioane şi 5 milioane de lei, care ar fi antrenat cheltuieli suplimentare. În plus, România rămăsese singura Ńară dintre candidatele la Uniunea Europeană care-şi exprima cu 5 cifre cursul de schimb faŃă de principalele valute.

Denominarea leului, deşi nu a schimbat substanŃa monedei naŃionale, este considerată de autorităŃi un semnal de soliditate a acesteia, de recăpătare a unei valori semnificative din punct de vedere economic, semnal dat atât populaŃiei şi agenŃilor economici naŃionali, cât şi comunităŃii internaŃionale, marcând intrarea economiei româneşti în faza de stabilizare.

Alegerea momentului denominării monedei naŃionale a Ńinut cont în primul rând de revenirea la normalitate în ceea ce priveşte evoluŃia parametrilor macroeconomici, deoarece începând din anul 2000, România a intrat intr-un "cerc virtuos": proces de dezinflaŃie consistent şi susŃinut, care oferă premisele atingerii Ńintei de inflaŃie de 7% pentru anul 2005 şi creştere economică reală semnificativă.

Banca NaŃională a României a abordat problema trecerii la leul greu în contextul amplu al pregătirilor pentru intrarea în zona euro la orizontul

28 în anul 2002 Guvernul a respins propunerea Băncii NaŃionale de a implementa denominarea în raport de 1:1.000

103

anilor 2012-2014. În perspectiva adoptării monedei unice, „tăierea” zerourilor a reprezentat un exerciŃiu util, iar introducerea euro (care va fi un proces mult mai complicat decât denominarea), se va putea realiza cu mai multă uşurinŃă, deoarece experienŃa îşi va spune cuvântul (Mugur Isărescu, guvernator BNR). Calendarul politic intern şi internaŃional a impus constrângeri asupra datei posibile a denominării. OperaŃiunea nu putea să afecteze sau să fie afectată de alegerile parlamentare şi prezidenŃiale din noiembrie 2004. A fost luată în calcul de asemenea posibilitatea României de a deveni membră a Uniunii Europene în 2007. Mai exista şi o restricŃie tehnică: denominarea impune o perioadă de pregătiri de minimum 12 luni. În final, iulie 2005 s-a dovedit a fi cel mai potrivit moment.

În ceea ce priveşte temerea exprimată că denominarea ar accentua presiunile inflaŃioniste, în mod normal, această operaŃiune nu ar trebui să aibă un impact asupra inflaŃiei, deoarece a tăia zerouri din “coada” monedei naŃionale nu reprezintă decât un simplu procedeu tehnic. Un efect nedorit, dar inevitabil, este rotunjirea în plus a preŃurilor şi tarifelor de către retaileri după denominare. Rotunjirea în plus a preŃurilor este o constantă a mediilor cu inflaŃie ridicată, caracterizate de utilizarea redusă a monezilor de valori mici. Creşterea preŃurilor ca urmare a denominării este însă un fenomen temporar, pe termen mediu acestea stabilizându-se.

Legat de costurile denominării leului, acestea sunt suportate în mare parte de Banca NaŃională şi nu sunt mai mari decât cele generate de vechea emisiune de bancnote, cel puŃin aşa susŃin oficialii BNR29. Băncile comerciale suportă şi ele o parte din costuri, în principal legate de reconfigurarea ATM-urilor şi adaptarea suporturilor informatice. Procesul nu e simplu, deoarece băncile se bazează pe aplicaŃii IT care sunt fie dezvoltate intern, fie achiziŃionate de la furnizorii de aplicaŃii bancare, iar aceste platforme au trebuit a fi schimbate. Nu în ultimul rând, toate schimbările au trebuit a fi testate înainte ca sistemul să fie operaŃional. De asemenea, pe perioada circulaŃiei duble, instituŃiile bancare vor trebui să aibă spaŃii de depozitare separate pentru a gestiona cele două tipuri de cupiuri. Rezumând, băncile comerciale trebuie să acopere cheltuieli legate de reconfigurarea programelor de evidenŃă şi de operare informatizată, recalibrarea aparatelor de numărat bancnote şi de depistare a falsurilor, introducerea de aplicaŃii informatice noi, la care se adaugă cheltuielile de modificare a bancomatelor şi a POS-urilor, estimate de specialiştii din

29 BNR îşi estimează costurile proprii legate de procesul denominării la circa 30 milioane de euro numai pentru anul 2005

104

mediul bancar la aproximativ 800-1.000 euro/aparat30. AsociaŃia Română a Băncilor aprecia recent că băncile comerciale mari cu infrastructură teritorială largă (primele cinci din sistemul bancar) au de suportat cheltuieli legate de denominare care vor putea ajunge până la sfârşitul anului 2006 la 1,5 milioane euro pentru fiecare instituŃie în parte. La acestea se adaugă şi costurile ascunse, greu cuantificabile, care includ timpul şi resursele umane alocate de departamentele de IT ale băncilor. Trebuie precizat de asemenea că adaptarea ATM-urilor se va derula la marea majoritate a băncilor până la sfârşitul anului 2005, iar pentru unele instituŃii acŃiunea de calibrare a bancomatelor va continua şi după 1 ianuarie 2006.31 Aşadar, va mai trece o perioadă de timp până când întreaga reŃea de 3.400 ATM-uri din Ńară va putea să elibereze bancnote RON.

Beneficiile denominării sunt reprezentate în principal de simplificarea evidenŃelor financiare, reducerea cheltuielilor de gestionare, manipulare, protecŃie şi transport a numerarului prin restrângerea semnificativă a volumului acestuia, scăderea cheltuielilor cu consumabilele şi creşterea veniturile rezultate din expansiunea operaŃiunilor cu carduri şi a tranzacŃiilor electronice.

În ceea ce-i priveşte pe comercianŃi, cele mai mari costuri au fost legate de modificarea softurilor folosite (contabilitate, gestiune, casă etc), a etichetelor care trebuie să conŃină ambele preŃuri, a caselor de marcat, a aparatelor de numărat etc. În plus, modificările survenite în contabilitatea financiară sunt unele dintre cele mai spinoase probleme ale implementării practice a leului greu.

La nivelul economiei naŃionale, măsura denominării prezintă o serie

de avantaje cum sunt: • se facilitează tranzacŃiile şi decontările electronice; • se exprimă preŃurile la niveluri comparabile cu cele din plan

european; • se accentuează tendinŃele de economisire în lei din partea populaŃiei

– efectul psihologic al deŃinerii unei monede cu o valoare semnificativă economic;

• se creează un curent de opinie favorabil schimbării, denominarea fiind percepută pozitiv, ca o ieşire din perioada de tranziŃie;

• se readuc în circulaŃie sumele de bani de la "saltea“, datorită necesităŃii preschimbării lor;

30 AsociaŃia Română a Băncilor 2004 31 BNR

105

• se restabileşte încrederea publicului în moneda naŃională. Denominarea ajută la eliminarea unui comportament al populaŃiei reticent şi orientat către trecut, dar şi la menŃinerea unei rate a inflaŃiei exprimate cu o singură cifră.

În concluzie, procesul denominării monedei naŃionale este unul

complicat şi solicitant, prin prisma pregătirilor necesare, a etapelor de implementare şi implicit a efectelor conexe (costuri/beneficii). Chiar o gestionare optimă a acestui proces nu elimină în totalitate potenŃialele efecte nedorite - experienŃele tuturor statelor arată că un scenariu câştigător pe toate planurile este imposibil de realizat, iar optimul înseamnă de fapt minimizarea costurilor şi efectelor negative.

***

Expresii - cheie: Banca Centrală = Banca de Emisiune = Banca NaŃională FuncŃiile Băncii Centrale Titular de emisiune monetară Privilegiu de emisiune Gestionar al rezervei valutare Bancă a băncilor Rescontare Obiective ale politicii monetare Instrumente şi tehnici de intervenŃie directă şi indirectă AtribuŃii ale Băncii NaŃionale Supraveghere disciplinară şi prudenŃială Sistem de rating şi avertizare timpurie CAAMPL

Fond de Garantare a Depozitelor Indicator de adecvare a capitalului Rata de solvabilitate europeană Norma Cooke Active ponderate cu riscurile Divizarea riscurilor Remonetizare ConvergenŃă nominală şi convergenŃă reală łintire directă a inflaŃiei (inflation targeting) DezinflaŃie competitivă Denominarea monedei naŃionale Acordul Basel II

Întrebări recapitulative:

1. Care sunt principalele funcŃii ale unei bănci centrale? 2. În ce constă funcŃia băncii centrale de bancă a statului? 3. În ce constă funcŃia băncii centrale de titular al emisiunii monetare?

106

4. Ce înseamnă pentru o bancă centrală funcŃia de gestionar al rezervelor valutare? 5. Ce înseamnă supraveghere disciplinară şi prudenŃială? 6. Ce este rata de solvabilitate europeană RSE? 7. Care este importanŃa rezervelor valutare şi care este componenŃa lor? 8. Ce înseamnă funcŃia de „bancă a băncilor”? 9. Care sunt obiectivele şi atribuŃiile Băncii NaŃionale a României? 10. Care sunt obiectivele principale ale politicii monetare? 11. Care au fost reperele politicii monetare a României în perioada 2000-2004? 12. Care sunt obiectivele politicii monetare a României, în vederea integrării europene? 13. În ce a constat procedeul de denominare a monedei naŃionale ? 14. Care sunt costurile şi beneficiile denominării leului ?

107

Capitolul 8

APLICAłII ŞI STUDII DE CAZ

8.1 Puterea de cumpărare a monedei A. PUTEREA DE CUMPĂRARE INTERNĂ

În cazul raportării puterii de cumpărare la un coş de bunuri se parcurg următoarele etape :

- se aleg bunurile şi serviciile reprezentative ce vor constitui coşul;

- se stabileşte ponderea fiecărui bun sau serviciu în totalul tranzacŃiilor interne;

- se considerǎ coşul ca un produs distinct, de sine stătător, al cărui preŃ se calculează după formula:

∑=

⋅=n

1iii pqP , unde:

qi = ponderea produsului i în totalul operaŃiunilor comerciale interne; pi = preŃul unitar al bunului i.

- se determină puterea de cumpărare internă prin raportare la coşul de bunuri şi servicii construit, după formula:

∑=

⋅== n

1iii pq

1

P

1PC

Pentru înŃelegerea modului de calcul vom utiliza următorul coş de bunuri şi servicii, format din 6 produse convenŃionale: Nr. crt.

Produse Pondere qi (%)

PreŃ unitar pi (u.m.)

qi x pi (u.m)

1 Produs A 45% 200 90 2 Produs B 10% 550 55 3 Produs C 15% 200 30 4 Produs D 5% 80 4 5 Produs E 20% 500 100 6 Produs F 5% 100 5 Total 100% * 284

108

Prin urmare, 310521,3284

1

P

1PC −⋅=== , ceea ce reprezintă

"cantitatea" din coşul convenŃional de bunuri şi servicii ce se poate achiziŃiona cu o unitate monetară, la momentul respectiv. În dinamicǎ, pentru a analiza evoluŃia puterii de cumpărare se utilizează indicele puterii de cumpărare (IPC). Acesta este invers proporŃional cu indicele preŃurilor de consum (IP), calculându-se după formula:

100IP

1IPC ⋅=

Exemplu: Dacă indicele preŃurilor de consum IP în anul 2004 a fost de 111,9%,

cu cât s-a redus puterea de cumpărare a monedei naŃionale ?

%36,89100%9,111

1IPC =⋅= , deci puterea de cumpărare s-a micşorat cu

10,63% faŃă de anul anterior. Se poate calcula atât un indice mediu anual al puterii de cumpărare,

cât şi unul care arată variaŃia puterii de cumpărare la sfârşitul anului curent faŃă de sfârşitul anului anterior (decembrie an curent faŃă de decembrie an anterior), în funcŃie de modul în care este calculat indicele preŃurilor de consum. AplicaŃii rezolvate: 1. Să se calculeze indicele mediu al puterii de cumpărare şi indicele puterii de cumpărare la sfârşitul anului, în România, în perioada 1999-2004, pe baza următoarelor date privind indicele preŃurilor de consum (IP): Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004 IP* 154,8% 140,7% 130,3% 117,8% 114,1% 109,3% IP** 145,8% 145,7% 134,5% 122,5% 115,3% 111,9%

Datele au fost preluate din Raportul anual al BNR pentru anul 2004 * indicii aratǎ variaŃia preŃurilor de consum la 31 decembrie anul curent faŃă de 31 decembrie anul precedent; ** indicii aratǎ nivelul mediu în anul curent faŃă de nivelul mediu al anului precedent.

109

Rezolvare:

Folosim relaŃia 100IP

1IPC ⋅= şi o aplicǎm pentru fiecare an,

obŃinând următoarele rezultate:

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004 IPC* 64,59% 71,07% 76,74% 84,88% 87,64% 91,49% IPC** 68,58% 68,63% 74,34% 81,63% 86,73% 89,36%

Se observǎ cǎ anul în care deprecierea leului a fost cea mai puternicǎ

a fost 1999, când puterea de cumpărare a scăzut faŃă de anul anterior cu 35,41%. La polul opus, anul în care gradul de depreciere al leului a fost cel mai scăzut este 2004 – deprecierea a fost de circa 8,51% faŃă de anul 2003.

***

În mod curent, în aprecierea evoluŃiei generale a preŃurilor şi a deprecierii monetare se poate folosi şi deflatorul PIB, determinat cu ajutorul raportului:

100constante preturiin PIB

curente preturiin PIBPIB Deflatorul ⋅=

În aceste condiŃii, indicele puterii de cumpărare se va calcula astfel:

100PIB Deflatorul

1IPC ⋅= .

2. Să se calculeze deprecierea monetară a leului, cu ajutorul deflatorului PIB, în perioada 1999-2004 (date preluate din Raportul anual al BNR pe anul 2004).

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Deflator PIB

148,7% 145,4% 137,4% 123,4% 119,2% 115,8%

Folosim relaŃia 100PIB Deflatorul

1IPC ⋅= şi o aplicǎm pentru

fiecare an, obŃinând următoarele valori pentru indicele puterii de cumpărare:

110

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004 IPC 67,24% 68,77% 72,78% 81,03% 83,89% 86,35%

Se observǎ, ca şi în cazul aplicaŃiei anterioare, cǎ cea mai puternicǎ

depreciere a leului a fost în anul 1999, iar cea mai redusǎ în anul 2004, fiind evidentă consolidarea dezinflaŃiei în economia românească. Analizând comparativ evoluŃia puterii de cumpărare calculatǎ pe baza deflatorului PIB şi a indicelui mediu al preŃurilor de consum, observǎm următoarele aspecte cu privire la ritmul deprecierii leului: - a fost mai accentuat în sfera bunurilor de consum decât la nivel general în anul 1999; - a fost mai accentuat la nivelul economiei naŃionale decât pe piaŃa bunurilor de consum în perioada 2000-2004. AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Să se calculeze nivelul puterii de cumpărare pe baza următoarelor coşuri de bunuri:

a. Nr. crt.

Produse Pondere qi (%) PreŃ unitar pi

(u.m.) qi x pi (u.m)

1 Bunuri alimentare 40% 150 2 Bunuri nealimentare 30% 350 3 Servicii 30% 127

b. Nr. crt.

Produse Pondere qi (%) PreŃ unitar pi

(u.m.) qi x pi

(u.m) 1 Produs A 35% 285 2 Produs B 10% 477 3 Produs C 5% 512 4 Produs D 15% 382 5 Produs E 5% 72 6 Produs F 25% 437 7 Produs G 5% 107

2. Să se calculeze indicele mediu al puterii de cumpărare în perioada 1999-2004 în Ńările cu economie în tranziŃie, pe baza indicilor medii ai preŃurilor de consum (%):

111

Anul łara

1999 2000 2001 2002 2003 2004

Bulgaria 108,3 110,1 107,4 105,8 102,4 106,1 Cehia 102,1 103,9 104,7 101,8 100,1 102,8 Polonia 107,3 110,1 105,5 101,9 100,8 103,5 Slovacia 110,6 112 107,3 103,3 108,5 107,5 Slovenia 106,1 108,9 108,4 107,5 105,6 103,6 Ungaria 110 109,8 109,2 105,3 104,7 106,8

Să se compare rezultatele obŃinute în cazul celor 6 Ńări cu cele calculate

pentru Ńara noastră.

3. Se dau următoarele date privind indicele mediu al preŃurilor de consum şi deflatorul PIB, în perioada 1999-2004, în Ńara A:

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004 IP 121% 127% 153% 144% 120% 103% Deflatorul PIB

120% 133% 164% 140% 122% 108%

Să se calculeze indicele puterii de cumpărare pe baza indicelui mediu al

preŃurilor de consum şi pe baza deflatorului PIB şi să se analizeze ritmul deprecierii monetare în ambele cazuri.

4. În Ńara Z, preŃurile de consum cresc în perioada 31 dec. 2002 – 31 dec. 2003 de 4,8 ori, iar în perioada 31 dec. 2003 – 31 dec. 2004 de 6,5 ori. Să se calculeze indicele puterii de cumpărare al monedei Ńǎrii Z în perioada 31 dec. 2002 – 31 dec. 2004.

5. În Ńara C preŃurile de consum au scăzut în dec. 2004 faŃă de dec. 2003 cu 15%, iar din dec. 2004 până în dec. 2005 s-au majorat cu 15%. Să se determine indicele puterii de cumpărare al monedei Ńării C în perioada dec. 2003 – dec. 2005. 6. În perioada dec. 2002 – dec. 2004 puterea de cumpărare a scăzut în Ńara Z cu 20%. Ştiind cǎ, din decembrie 2002 până în decembrie 2003 preŃurile au crescut cu 5%, să se afle care a fost evoluŃia preŃurilor de consum (indicele preŃurilor de consum) în perioada dec. 2003 – dec. 2004.

112

B. PUTEREA DE CUMPĂRARE EXTERNĂ Se măsoară cu ajutorul cursului real de schimb al monedei naŃionale

în raport cu diverse valute. Formulele de calcul pentru determinarea cursului real de schimb – CR - sunt:

2

CREVCREVCR 21 += ;

∑=

⋅=2

1iii21 CrqCREV;CREV ;

valutare)(u.m. externa piata pe P

nationale) (u.m. interna piata pe PCr

i

ii = , unde:

CREV1, CREV2 = cursurile de revenire (u.m. naŃionale/u.m.

valutare şi u.m. valutare/u.m. naŃionale), calculate pe baza exporturilor reciproce;

Cri = cursul de revenire al produsului i exportat; qi = ponderea produsului i în totalul exporturilor Ńării respective; Pi = preŃul produsului i pe pieŃele din cele douǎ Ńări.

AplicaŃii rezolvate: 1. Să se determine cursul real de schimb leu/dolar american pe baza următoarelor date:

Produse exportate de România în USA: Produse PreŃ (lei) PreŃ (USD) Pondere(qi) Cri qi x Cri

P1 650.000 20 20% 32500 6500 P2 321.000 10 50% 32100 16050 P3 1.645.000 50 30% 32900 9870

CREV1 = 32.420 lei/USD

113

Produse exportate de USA în România: Produse PreŃ (USD) PreŃ (lei) Pondere

(qi) Cri qi x Cri

P4 25 820.000 32% 3,048 x 10-5 9,7536 x 10-6 P5 30 990.000 18% 3,03 x 10-5 5,454 x 10-6 P6 35 1.139.600 40% 3,071 x 10-5 1,2284 x 10-5 P7 10 328.500 10% 3,044 x 10-5 3,044 x 10-6

CREV2 = 30,5356l x10-6 lei/ USD

Cursul real CR va fi:

lei/USD 32.5842

65.168

2

32.74832.420

2

61030,5356

132.420

2

2CREV1CREVCR

==

=+

=−⋅

+

=+

=

ObservaŃie: Putem determina puterea de cumpărare externă a unei

monede comparativ cu o alta şi prin raportarea indicilor puterii de cumpărare interne, calculaŃi pe baza preŃurilor de consum din cele douǎ Ńări:

2. Să se compare puterea de cumpărare a leului cu cea a zlotului polonez în perioada 1999 – 2004, pe baza următoarelor date privind preŃurile de consum din cele douǎ Ńări:

Anul łara

1999 2000 2001 2002 2003 2004

IP România

145,8 % 145,7 % 134,5% 122,5% 115,3% 111,9%

IP Polonia 107,3 % 110,1 % 105,5% 101,9% 100,8% 103,5% date preluate din Raportul BNR pe anul 2004 Rezolvare:

Calculăm, pentru început, indicii puterii de cumpărare interne, în

cele două Ńări, după formula:

100IP

1IPC ⋅=

Centralizăm datele în următorul tabel:

114

Anul łara

1999 2000 2001 2002 2003 2004

IPC România

68,58 % 68,63 % 74,34% 81,63% 86,73% 89,36%

IPC Polonia 93,19 % 90,82 % 94,78% 98,13% 99,2% 96,61% Se constată că, în perioada 1999 – 2004, atât leul cât şi zlotul s-au

depreciat pe plan intern, însă deprecierea leului a fost mai accentuată, ceea ce înseamnă că zlotul polonez s-a apreciat de fapt în raport cu leul. Totuşi, în ambele Ńări poate fi sesizată o tendinŃă de diminuare a ritmului deprecierii monedei de la un an la altul (o tendinŃă dezinflaŃionistă). În anul 2003, în Polonia, creşterea preŃurilor a fost de doar 0,8%, deprecierea zlotului fiind aproape imperceptibilă!

Vom face raportul indicilor puterilor de cumpărare ale celor două monede, în fiecare an, pentru a afla cu cât s-a apreciat de fapt moneda polonezǎ în raport cu leul:

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Romania IPC

Polonia IPC(%)

135,88 132,33 127,49 120,21 114,37 108,11

Aprecierea zlotului faŃă de

leu %

35,88 32,33 27,49 20,21 14,37 8,11

Se poate observa cǎ anul în care zlotul s-a apreciat cel mai mult în raport cu leul românesc a fost 1999. La polul opus se situează anul 2004, aprecierea monedei poloneze fiind de 8,11% în raport cu leul.

Prin urmare, în intervalul analizat, leul s-a depreciat atât pe plan intern, cât şi pe plan extern în raport cu zlotul (au scăzut atât puterea de cumpărare internă, cât şi cea externă).

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Să se determine cursul real de schimb leu/ euro pe baza următoarelor date:

Produse exportate de România în UE PRODUSE PRET (lei) PRET

(EURO) PONDERE (qi) Cri qi x Cri

P1 1.100.000 33 15% P2 2.364.700 66 45% P3 2.857.500 77 40%

115

Produse exportate de UE în România

PRODUSE PRET (EURO)

PRET (lei) PONDERE (qi) Cri qi x Cri

P4 24 817.000 15% P5 39 1.470.000 5% P6 69 2.673.600 10% P7 12 421.000 40 % P8 55 1.948.000 30 %

2. Să se analizeze comparativ puterea de cumpărare a leului, a coroanei

şi a forintului, pe baza următoarelor date privind preŃurile din cele trei Ńări:

Anul łara

2000 2001 2002 2003 2004

IP România 145,7 % 134,5% 122,5% 115,3% 111,9% IP Cehia 103,9 % 104,7% 101,8% 100,1% 102,8% IP Ungaria 109,8 % 109,2% 105,3% 104,7% 106,8% Date preluate din Raportul anual al BNR pe anul 2004

8.2 InflaŃia

AplicaŃii rezolvate: 1. Sǎ se calculeze rata inflaŃiei anuale pe baza indicelui preŃurilor de consum, cunoscând următorul coş de bunuri şi servicii (modelul EUROSTAT): Nr. crt.

Grupele de mărfuri (diviziunile)

Ponderea αi (%)

IPi (%)

Participarea fiecărei grupe la creşterea IP

- αi x IPi (%) 1 Alimente şi băuturi

răcoritoare 32 138 44,16

2 Băuturi alcoolice + tutun 8 125 10 3 Îmbrăcăminte + încălŃăminte 7 135 9,45 4 LocuinŃǎ + apǎ +

electricitate + gaze 11 137 15,07

5 Mobilier + echipament casnic

5 129 6,45

6 Sănătate 4 129 5,16

116

7 Transport 8 138 11,04 8 ComunicaŃii 7 180 12,6 9 Odihnǎ, recreere, culturǎ 4 142 5,68 10 EducaŃie 6 120 7,2 11 Hoteluri, cafenele,

restaurante 6 170 10,2

12 Diverse alte bunuri 2 175 3,5 TOTAL 100 %

* 51,140IP12

1ii∑

=

=⋅i

α

Aşadar, IP = 140,51 %, Rata inflaŃiei = 140,51 % - 100% = 40,51 % , ceea ce înseamnă că,

în medie, în anul analizat, preŃurile au crescut cu 40,51%, cea mai accentuată creştere fiind în domeniul comunicaŃiilor (80%). La polul opus se situează serviciile educaŃionale, unde creşterea preŃurilor a fost de doar 20%. 2. Sǎ se calculeze rata inflaŃiei anuale pe baza următoarelor date: Nr. crt.

Grupa de mărfuri

αi (%) Pi1 (u.m.) Pi0 (u.m.) IPi (%) αi *IPi (%)

1 Grupa A 35 350 200 175 61,25 2 Grupa B 5 40 25 160 8 3 Grupa C 18 1200 960 125 22,5 4 Grupa D 12 1850 1630 113,49 13,61 5 Grupa E 30 150 96 156,25 46,87 Total 100 * * * 152,23

Deci IP = 152,23% şi rata inflaŃiei = 152,23% - 100% = 52,23% 3. În Ńara Z, în anul 2005, puterea de cumpărare a monedei a scăzut cu 15% (măsurată cu ajutorul IP). Sǎ se determine cât a fost rata inflaŃiei. Rezolvare:

%64,117100%85

1IP

85%IPC

100IP100IPC IPC1

IP1

=⋅=⇒

=

⋅=⇒⋅=

Rata inflaŃiei = %64,17%100 =−IP . 4. În Ńara C, în anul 2005, PIB în preŃuri curente a fost 910500.1 ⋅ u.m. iar PIB în preŃuri constante 910`880 ⋅ u.m. Sǎ se determine rata inflaŃiei anuale.

117

Rezolvare: Calculǎm mai întâi deflatorul PIB:

%45,17010010880

101500100

constante preturiin PIB

curente preturiin PIB =PIB Deflatorul

9

9

=⋅⋅⋅

=⋅

70,45%100%-170,45%inflatiei Rata == 5. Dacǎ rata anualǎ a inflaŃiei în Ńara Z a fost 150%, cât a fost rata medie lunarǎ a inflaŃiei? Rezolvare: Folosim următoarea formula: ai

12li r1)r(1 +=+ ; unde:

rli = rata lunarǎ a inflaŃiei (%); rai = rata a anualǎ a inflaŃiei (%).

Înlocuim în formulǎ:

7,93%r11,0793r12,5r

2,5)r(1150%1)r(1

lili12

li

12li

12li

=⇒−=⇒−=

⇒=+⇒+=+

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Dacǎ preŃurile de consum cresc în perioada t0-t1 de 6,35 ori, cât va fi rata inflaŃiei în aceeaşi perioadǎ? Dar indicele puterii de cumpărare? 2. Dacǎ rata anualǎ a inflaŃiei a fost 111,9% în România, în anul 2004, cât a fost rata medie lunarǎ a inflaŃiei în acelaşi an? Dar în anul 1997, când rata anualǎ a inflaŃiei a fost 154,8%?

3. Ştiind cǎ în Ńara Z, în anul 2005, PIB în preŃuri curente a fost de

9101850 ⋅ u.m., iar PIB în preŃuri constante a fost 9101780 ⋅ u.m., sǎ se calculeze rata anualǎ a inflaŃiei şi rata lunarǎ a inflaŃiei.

4. Ştiind cǎ indicele preŃurilor de consum a fost în anul 2005, în Ńara Y,

de 180%, iar indexarea salariilor a fost, în medie, de 60% din rata anualǎ a inflaŃiei, sǎ se calculeze ce spor salarial va primi în cursul anului un angajat care, la 1.01.2005, avea un salariu nominal de 14.500.000 u.m.

118

5. Se dau următoarele date privind rata anualǎ a dobânzii la depuneri şi

rata anualǎ a inflaŃiei în 5 Ńări: łara A B C D E Rata dobânzii (%)

10% 8% 13% 70% 125%

Rata inflaŃiei (%) 2% 12% 13% 120% 118%

Sǎ se calculeze rata dobânzii reale în fiecare Ńarǎ şi sǎ se comenteze

oportunitatea depunerilor bancare în monedǎ naŃionalǎ.

6. Dacǎ în Ńara T puterea de cumpărare a monedei a scăzut de 5,8 ori în intervalul t0-t1, care a fost nivelul ratei inflaŃiei în aceeaşi perioadǎ?

7. Sǎ se determine rata anualǎ a inflaŃiei într-un stat membru UE, pe

baza modelului EUROSTAT: Nr. crt.

Grupa de mărfuri αi (%) Pi1 (u.m.)

Pi0 (u.m.)

IPi (%) αi *IPi (%)

1 Alimente şi băuturi răcoritoare

26 100 95

2 Băuturi alcoolice şi tutun 7 80 78 3 Îmbrăcăminte şi

încălŃăminte 9 530 520

4 LocuinŃǎ, apǎ, gaze, electricitate

10 325 318

5 Mobilǎ şi echipament casnic

4 218 216

6 Sănătate 9 108 105 7 Transport 8 22 21 8 ComunicaŃii 6 15 14 9 Odihnǎ, recreere, culturǎ 3,5 96 93 10 EducaŃie 8 214 210 11 Hoteluri, cafenele,

restaurante 9 75 68

12 Diverse alte bunuri 0,5 40 39 TOTAL 100

8. Sǎ se calculeze rata trimestrialǎ a inflaŃiei în Ńara W, pe baza următorului coş convenŃional de bunuri şi servicii:

119

Nr. crt.

Produse αi(%) Pi0(u.m.)

1 Produs A 25 125 2 Produs B 13 180 3 Produs C 14 19 4 Produs D 28 200 5 Produs E 20 380 Total 100

La sfârşitul trimestrului, preŃul produsului A este cu 20% mai mare,

al produsului B a crescut de 1,164 ori, al produsului C cu 7 u.m., al produsului D de 1,09 ori şi cel al produsului E cu 17%. Ponderile αi(%) au rămas nemodificate.

8.3 Politici monetare antiinflaŃioniste

A. Manevrarea taxei scontului

Scontul este dobânda reŃinutǎ de banca ce acordǎ creditul de

refinanŃare (de scont) pentru intervalul de timp cuprins între data scontării efectului comercial şi data scadenŃei şi se calculează după următoarea formula:

360

zile de nr.tVNS S ⋅⋅= SVNVA −=

S = mărimea scontului reŃinut de bancǎ; VN = valoarea nominalǎ a efectului comercial scontat; ts = taxa anualǎ a scontului, exprimatǎ procentual; nr. de zile = nr. de zile cuprins între data scontării şi data scadenŃei; VA = valoarea actualǎ a efectului comercial scontat (suma care-i

revine celui care scontează efectul comercial). AplicaŃii rezolvate 1. La 1 noiembrie a.c., un agent economic prezintă unei bănci comerciale spre scontare, o cambie emisǎ în data de 4 octombrie a.c. şi care are scadenŃa pe 20 noiembrie a.c.. Valoarea nominală a cambiei este de 20.500.000 lei. Taxa scontului este de 19% pe an. Sǎ se stabilească mărimea

120

scontului, precum şi suma pe care o obŃine agentul economic în urma scontării cambiei. Rezolvare:

lei ,5620.294.430 205.569,44 - 20.500.000 VA

lei 44,569.205360

19%19000.500.20

nov.) 20 - nov. (1 19 zile nr.

%19t

20.500.000VN360

zile nr. tVNS

S

S

==

=⋅⋅

=⇒

=

=

=

⋅⋅=

S

2. Un agent economic se prezintă la o bancǎ comercialǎ în data de 31 august a.c. pentru a sconta o cambie, care ajunge la scadenŃǎ în data de 3 noiembrie, taxa scontului fiind de 18% pe an. Ştiind cǎ valoarea actualǎ a cambiei a fost de 570.133.333 lei, sǎ se calculeze valoarea nominalǎ a efectului scontat. Rezolvare:

360

zile nr.t1

VAVN

360

zile nr.t1VNSVNVA

S

S

⋅−

=⇒

⋅−⋅=−= ;

lei 715.980.588968,0

333.133.570

360

64%181

333.133.570VN ==

⋅−

=

3. Un agent economic deŃine 3 cambii, cu valorile nominale VN1 = 1.000.000 lei, VN2 = 5.000.000 lei, VN3 = 7.000.000 lei, pe care le scontează în data de 31 martie şi care ajung toate la scadenŃǎ pe data de 30 aprilie. Sǎ se calculeze valoarea nominalǎ pe care ar trebui sǎ o aibă un efect comercial nou, care, scontat pe un interval de 10 zile, ar aduce agentului economic o valoare actualǎ egalǎ cu suma valorilor actuale ale celor trei efecte comerciale pe care le deŃine. Taxa scontului este de 16% pe an. Rezolvare:

Notǎm VA1, VA2, VA3 valorile actuale ale celor trei efecte comerciale iniŃiale şi VA4 valoarea actualǎ a efectului comercial nou. De

121

asemenea, vom folosi notaŃiile VN1, VN2, VN3, VN4 pentru valorile nominale ale celor 4 efecte.

lei 56,928.883.12

360

10%161

66,666.826.124VN

,6612.826.666666.906.666,334.933.333,986.666,66

3VA2VA1VA4VA360

1016%14VN4VA

lei 666.906.666,360

3016%17.000.000

360

zile de nr.St13VN3VA

lei 334.933.333,360

3016%15.000.000

360

zile de nr.St12VN2VA

lei 986.666,66360

3016%11.000.000

360

zile de nr.St11VN1VA

=⋅

−

=

=++=

=++=

⋅−⋅=

=⋅

−⋅=⋅

−⋅=

=⋅

−⋅=⋅

−⋅=

=⋅

−⋅=⋅

−⋅=

AplicaŃii propuse spre rezolvare: 1. În data de 17 iunie a.c., un agent economic prezintă spre scontare unei bănci comerciale o cambie cu o valoare nominalǎ de 250.000.000 lei, emisǎ pe data de 28 mai şi care are scadenŃa pe 23 iulie a.c.. Taxa scontului este 16% pe an. Sǎ se calculeze valoarea scontului reŃinut de bancǎ şi mărimea valorii actuale. 2. Un agent economic se prezintă la o bancǎ comercialǎ în data de 18 septembrie, pentru a sconta un bilet la ordin cu scadenŃa în data de 4 noiembrie, taxa scontului fiind de 17% pe an. Ştiind cǎ valoarea actualǎ a biletului la ordin a fost de 840.000.000 lei, sǎ se calculeze valoarea nominalǎ a biletului la ordin scontat. 3. Sǎ se afle pe ce perioadǎ a fost scontatǎ o cambie cu o valoare nominalǎ de 400.000.000 lei, ştiind cǎ valoarea actualǎ a fost de 397.500.000 lei, iar taxa scontului a fost de 13% pe an.

122

4. Sǎ se calculeze valoarea actualǎ pentru un portofoliu de cambii scontate, în condiŃiile unei taxe a scontului de 17% pe an, cunoscând următoarele date: Valoarea nominalǎ a cambiilor (lei) Intervalul de scontare

37.500.000 lei 150 de zile 28.900.000 lei 2 luni 129.000.000 lei 45 de zile 34.725.000 lei 120 de zile 77.000.000 lei 4 luni

5. Un agent economic scontează un portofoliu de cambii la o bancǎ comercialǎ, în condiŃiile unei taxe anuale a scontului de 15% pe an. Cele 8 cambii au următoarele valori nominale şi intervale de scontare: Valoarea nominalǎ a cambiilor (lei) Intervalul de scontare

174.500.000 lei 30 ianuarie – 6 martie 22.120.000 lei 7 ianuarie – 18 februarie 15.700.000 lei 5 ianuarie – 29 ianuarie 29.744.000 lei 18 ianuarie –24 martie 13.395.000 lei 15 ianuarie – 9 februarie 11.300.000 lei 17 ianuarie – 31 ianuarie 126.675.000 lei 24 ianuarie – 24 februarie 524.329.000 lei 1 februarie – 23 februarie

Sǎ se calculeze ce valoare nominalǎ ar trebui sǎ aibă un efect comercial, care, scontat pe perioada 5 ianuarie – 24 martie, i-ar aduce agentului economic o valoare actualǎ egalǎ cu suma valorilor actuale ale celor 8 efecte comerciale, în condiŃiile aceleiaşi taxe anuale a scontului.

B. Sistemul rezervelor minime obligatorii

Rezervele pe care le poate constitui o bancǎ comercialǎ sunt de douǎ tipuri: a) rezerve primare, care cuprind:

- numerarul; - rezerva minimǎ obligatorie; - depozite şi conturi curente la băncile corespondente.

b) rezerve secundare (titlurile de stat şi alte titluri financiare aflate în portofoliul băncii comerciale).

123

AplicaŃii rezolvate: 1. Sǎ se calculeze nivelul rezervelor primare şi secundare şi sǎ se verifice respectarea prevederilor privind constituirea rezervei minime obligatorii la o bancǎ, cunoscând următoarele date:

BilanŃ Activ Sumă (u.m.) DisponibilităŃi 5.000 Conturi curente şi depozite la bănci corespondente 10.000 Rezerve la Banca NaŃionalǎ 16.700 Titluri de trezorerie 6.300 Credite acordate 44.000 Active imobilizate nete 18.000 Total activ 100.000 Pasiv Depozite la vedere 35.000 Depozite pe termen scurt 15.700 Depozite pe termen mediu 17.300 Depozite pe termen lung 20.000 Capital propriu 12.000 Total pasiv 100.000

LegislaŃia bancarǎ prevede următoarele cote de rezervǎ minimǎ obligatorie:

- 20% pentru depozite la vedere; - 21% pentru depozitele pe termen scurt; - 23% pentru depozitele pe termen mediu şi lung.

Rezolvare:

Rezerva primarǎ = numerar + rezerva minimǎ obligatorie + depozite şi conturi curente la băncile corespondente = 5.000 + 16.700 + 10.000 = 31.700 u.m.

Rezerva secundarǎ = 6.300 u.m. Necesarul de rezervǎ minimǎ obligatorie conform legislaŃiei:

u.m. 876.18579.8297.3000.7

)]000.20300.17(%23[%)21700.15(%)20000.35(

=++=

=+⋅+⋅+⋅

Rezerva minimǎ obligatorie efectiv constituitǎ la Banca NaŃionalǎ este de 16.700 u.m.. Se observă cǎ aceastǎ bancǎ are un deficit momentan de rezervǎ minimǎ obligatorie de 18.876 -16.700 = 2.176 u.m.

124

Pe ansamblu, rezervele primare de 31.700 u.m. sunt suficiente pentru acoperirea potenŃialelor riscuri, însǎ banca va trebui sǎ suplimenteze rezerva minimǎ obligatorie cu 2.176 u.m., pentru a se încadra în prevederile legale şi pentru a nu fi penalizată. În aceste condiŃii, creditele acordate de către banca comercialǎ se vor diminua cu 2.176 u.m., adică exact cu suma necesarǎ suplimentǎrii rezervei minime obligatorii. Structura activului bilanŃier va fi următoarea:

Activ Sumă (u.m.) DisponibilităŃi 5.000 Conturi curente şi depozite la bănci corespondente 10.000 Rezerve la Banca NaŃionalǎ (+2.176) 18.876 Titluri de trezorerie 6.300 Credite acordate (-2.176) 41.824 Active imobilizate nete 18.000 Total activ 100.000 2. Pe baza datelor finale din problema precedentǎ, sǎ se arate cum se va modifica potenŃialul de creditare al băncii comerciale, ştiind că ratele de rezervǎ minimǎ obligatorie se modificǎ astfel:

- 19% pentru depozitele la vedere; - 20% pentru depozitele pe termen scurt; - 21% pentru depozitele pe termen mediu şi lung.

Rezolvare:

Necesarul de rezervǎ minimǎ obligatorie devine:

u.m. 623.17833.7140.3650.6

%]21)000.20300.17[()700.15%20()000.35%19(

=++=

=⋅++⋅+⋅

Rezerva minimǎ obligatorie efectiv constituitǎ este de 18.876 u.m. În aceste condiŃii, se observă că banca dispune momentan de un excedent de rezervǎ minimǎ obligatorie de 18.876 - 17.623 = 1.253 u.m., sumă care poate spori potenŃialul de creditare în mod corespunzător.

Structura activului bilanŃier va fi următoarea:

BilanŃ Activ Sumă (u.m.) DisponibilităŃi 5.000 Conturi curente şi depozite la bănci corespondente 10.000 Rezerve la Banca NaŃionalǎ (-1.253) 17.623 Titluri de trezorerie 6.300

125

Credite acordate (+1.253) 43.077 Active imobilizate nete 18.000 Total activ 100.000 AplicaŃii propuse spre rezolvare 1.a) Sǎ se calculeze nivelul rezervelor primare şi secundare şi sǎ se verifice respectarea prevederilor Băncii NaŃionale privind constituirea rezervei minime obligatorii, la o bancǎ comercialǎ ce prezintă următorul bilanŃ simplificat:

BilanŃ Activ Sumă (u.m.) DisponibilităŃi 8.200 Conturi curente şi depozite la bănci corespondente 40.000 Rezerve la Banca NaŃionalǎ 38.800 Titluri de trezorerie 10.000 Credite acordate 133.000 Active imobilizate nete 20.000 Total activ 250.000 Pasiv Depozite la vedere 65.000 Depozite pe termen scurt 36.000 Depozite pe termen mediu 39.500 Depozite pe termen lung 72.000 Capital propriu 37.500 Total pasiv 250.000

LegislaŃia bancarǎ prevede următoarele cote de rezervǎ minimǎ obligatorie:

- 16% pentru depozitele la vedere; - 18% pentru depozitele pe termen scurt; - 19% pentru depozitele pe termen mediu; - 20,5% pentru depozitele pe termen lung.

b) Să se analizeze cum se modifică potenŃialul de creditare al băncii comerciale, dacǎ Banca NaŃionalǎ va diminua toate cotele de rezervǎ minimǎ obligatorie cu un punct procentual. 2.a) Sǎ se calculeze nivelul rezervelor primare şi secundare şi sǎ se verifice respectarea prevederilor Băncii NaŃionale privind constituirea rezervei minime obligatorii, la o bancǎ comercialǎ ce prezintă următorul bilanŃ simplificat:

126

BilanŃ Activ Sumă (u.m.) DisponibilităŃi 18.200 Conturi curente şi depozite la bănci corespondente 50.000 Rezerve la Banca NaŃionalǎ 28.800 Titluri de trezorerie 10.000 Credite acordate 115.000 Active imobilizate nete 20.000 Total activ 242.000 Pasiv Depozite la vedere 55.000 Depozite pe termen scurt 36.000 Depozite pe termen mediu 37.500 Depozite pe termen lung 79.000 Capital propriu 34.500 Total pasiv 242.000

LegislaŃia bancarǎ prevede următoarele cote de rezervǎ minimǎ obligatorie:

- 15% pentru depozitele la vedere; - 16% pentru depozitele pe termen scurt; - 17% pentru depozitele pe termen mediu; - 18,5% pentru depozitele pe termen lung.

b) Sǎ se analizeze cum se modificǎ potenŃialul de creditare al băncii comerciale, dacǎ Banca NaŃionalǎ va diminua toate cotele de rezervǎ minimǎ obligatorie cu 2 puncte procentuale.

C. Politica de open-market

AplicaŃii rezolvate: 1. Sǎ se arate cum se va modifica potenŃialul de creditare al băncilor comerciale şi ce mutaŃii vor interveni în bilanŃul Băncii NaŃionale, dacǎ aceasta vinde băncilor comerciale titluri de trezorerie în valoare de 700 u.m. BilanŃurile iniŃiale simplificate se prezintă astfel:

BilanŃul Băncii NaŃionale Activ Sumă (u.m.) Titluri de trezorerie 2.500 Credite de refinanŃare 11.500

127

Alte active 500 Total activ 14.500 Pasiv Rezerva minimǎ obligatorie 8.000 Emisiune monetară 6.500 Total pasiv 14.500

BilanŃul centralizat al băncilor comerciale Activ Sumă (u.m.) Rezerva la Banca NaŃionalǎ 8.000 Titluri de trezorerie 9.000 Credite acordate 33.000 Total activ 50.000 Pasiv Depozite 40.000 Capital propriu 10.000 Total pasiv 50.000 Rezolvare:

Dacǎ Banca NaŃionalǎ vinde băncilor comerciale titluri de trezorerie în valoare de 700 u.m., atunci: - în activul Băncii NaŃionale, titlurile de trezorerie scad la 2.500 – 700 = 1.800 u.m. - în bilanŃul centralizat al băncilor comerciale titlurile de trezorerie vor fi 9.000 + 700 = 9.700 u.m.

Întrucât totalul bilanŃier pentru băncile comerciale nu se modificǎ, creşterea portofoliului de titluri de trezorerie va fi compensatǎ de scăderea volumului creditelor acordate, tot cu 700 u.m. BilanŃul centralizat al băncilor comerciale se va prezenta astfel:

Activ Sumă (u.m.) Rezerva la Banca NaŃionalǎ 8.000 Titluri de trezorerie 9.700 Credite acordate 32.300 Total activ 50.000 Pasiv Depozite 40.000 Capital propriu 10.000 Total pasiv 50.000

128

În bilanŃul Băncii NaŃionale, din cauza titlurilor de trezorerie va fi afectat totalul bilanŃier (se va diminua cu 700 u.m.), ceea ce se va răsfrânge şi asupra emisiunii monetare din pasiv, care se va reduce tot cu 700 u.m., după cum urmează:

BilanŃul Băncii NaŃionale Activ Sumă (u.m.) Titluri de trezorerie 1.800 Credite de refinanŃare 11.500 Alte active 500 Total activ 13.800 Pasiv Rezerva minimǎ obligatorie 8.000 Emisiune monetară 5.800 Total pasiv 13.800

Prin urmare, operaŃiunea de vânzare a titlurilor de trezorerie de către

Banca NaŃionalǎ către băncile comerciale afectează creaŃia monetară atât a Băncii de Emisiune, cât şi a băncilor comerciale (se reduc posibilităŃile de creditare deci şi crearea de monedǎ scripturală). Aceasta este, de regulǎ, o măsurǎ folositǎ pentru a atenua tensiunile inflaŃioniste.

În realitate, Banca NaŃionalǎ foloseşte simultan, şi nu separat, toate instrumentele politicii monetare pentru a-şi atinge obiectivele, după cum se va vedea în continuare. 2. Se dau următoarele date privind bilanŃul Băncii NaŃionale şi bilanŃul băncilor comerciale:

BilanŃul Băncii NaŃionale Activ Sumă (u.m.) Titluri de trezorerie 22.500 Credite de refinanŃare 6.500 Alte active 15.000 Total activ 44.000 Pasiv Rezerva minimǎ obligatorie ? Emisiune monetară ? Total pasiv 44.000

129

BilanŃul centralizat al băncilor comerciale

Activ Sumă (u.m.) Rezerva la Banca NaŃionalǎ ? Titluri de trezorerie 42.500 Credite acordate ? Total activ 145.000 Pasiv Depozite 120.000 Capital propriu 25.000 Total pasiv 145.000

Cota de rezervǎ minimǎ obligatorie este de 20%. Se formulează următoarele cerinŃe: a) sǎ se completeze bilanŃurile iniŃiale ale Băncii NaŃionale şi al băncilor comerciale. b) sǎ se stabilească cum va fi afectat volumul creditelor acordate agenŃilor economici de către băncile comerciale, în cazul în care cota de rezervǎ minimǎ obligatorie se reduce la 18%, iar Banca NaŃionalǎ cumpără de la băncile comerciale un portofoliu de titluri de trezorerie în valoare de 5.500 u.m. Rezolvare: a) Calculăm mai întâi rezerva minimǎ obligatorie conform legii, prin aplicarea cotei asupra totalului depozitelor. Astfel:

Rezerva conform legii este: 120.000 x 20% = 24.000 u.m.. Această sumă va figura şi în activul bilanŃier al băncilor comerciale şi în pasivul Băncii NaŃionale. Vom completa apoi şi celelalte posturi şi vom reface bilanŃurile iniŃiale:

BilanŃul centralizat al băncilor comerciale Activ Sumă (u.m.) Rezerva la Banca NaŃionalǎ 24.000 Titluri de trezorerie 42.500 Credite acordate 78.500

130

Total activ 145.000 Pasiv Depozite 120.000 Capital propriu 25.000 Total pasiv 145.000

BilanŃul Băncii NaŃionale Activ Sumă (u.m.) Titluri de trezorerie 22.500 Credite de refinanŃare 6.500 Alte active 15.000 Total activ 44.000 Pasiv Rezerva minimǎ obligatorie 24.000 Emisiune monetară 20.000 Total pasiv 44.000 b) În cazul în care cota de rezervă scade la 18%, volumul rezervei minime obligatorii se va modifica la 18% x 120.000 = 21.600 u.m., ceea ce înseamnă cu 2.400 u.m. mai puŃin faŃă de situaŃia iniŃială.

Dacă Banca NaŃionalǎ cumpără de la băncile comerciale un portofoliu de titluri în valoare de 5.500 u.m., atunci în bilanŃul acestora din urmă titlurile de trezorerie vor fi în sumă de 42.500 - 5.500 = 37.000 u.m., iar în bilanŃul Băncii NaŃionale vor fi de 22.500 + 5.500 = 28.000 u.m. În bilanŃul băncilor comerciale va fi afectat volumul creditelor acordate, fără sǎ se modifice şi totalul activului, însǎ la Banca NaŃionalǎ se vor modifica şi emisiunea monetară şi totalul bilanŃier. Vom avea următoarea situaŃie:

BilanŃul centralizat al băncilor comerciale Activ Sumă (u.m.) Rezerva la Banca NaŃionalǎ (-2400) 21.600 Titluri de trezorerie (-5500) 37.000 Credite acordate (+7900) 86.400

131

Total activ 145.000 Pasiv Depozite 120.000 Capital propriu 25.000 Total pasiv 145.000

BilanŃul Băncii NaŃionale Activ Sumă (u.m.) Titluri de trezorerie (+5500) 28.000 Credite de refinanŃare 6.500 Alte active 15.000 Total activ 49.500 Pasiv Rezerva minimǎ obligatorie (-2400) 21.600 Emisiune monetară (+7900) 27.900 Total pasiv 49.500

Se observă cǎ, în urma aplicării acestor mǎsuri de politicǎ monetară, volumul creditelor acordate de băncile comerciale s-a majorat cu 7.900 u.m., de la 78.500 u.m. la 86.400 u.m., iar emisiunea monetară a Băncii NaŃionale s-a majorat la 27.900 u.m. 3. Se dă următorul bilanŃ simplificat al unei bănci comerciale (u.m):

ACTIV Sume PASIV Sume Imobilizări Credite acordate Titluri de stat Rezerva minimă obligatorie - RMO

8.000 70.000 23.000

11.250

Capital propriu Depozite atrase

22.250 90.000

Total 112.250 Total 112.250 Cu cât trebuie să scadă rata rezervei minime obligatorii pentru ca nivelul creditelor acordate să crească cu 10%, în condiŃiile în care portofoliul de titluri de stat se diminuează cu 3.000 u.m ? Rezolvare:

Calculăm rata de rezervă minimă obligatorie (%) pe baza datelor din

bilanŃul iniŃial:

132

Rata rezervei obligatorii = %5,12100000.90

250.11100

atrase Depozite

(u.m.) RMO=×=×

Calculăm noul nivel al creditelor: 70.000 x 110% = 77.000 u.m. Calculăm valoarea portofoliului de titluri de stat: 23.000 – 3.000 =

20.000 u.m. Rescriem structura activului (u.m.) pentru a determina noul nivel al

rezervei minime obligatorii, Ńinând cont de faptul că totalul bilanŃier nu se modifică:

ACTIV Sume

Imobilizări Credite acordate Titluri de stat Rezerva minimă obligatorie

8.000 77.000 20.000

? Total 112.250

Prin urmare volumul RMO este: 112.250 – (8.000 + 77.000 +

20.000) = 7.250 u.m. Aceasta corespunde unei rate de rezervă minimă obligatorie de:

%05,8100000.90

250.7100

atrase Depozite

(u.m.) RMO=×=× , ceea ce înseamnă o scădere

cu 4,45 puncte procentuale faŃă de nivelul iniŃial. AplicaŃii propuse spre rezolvare: 1. Se dau următoarele date extrase din bilanŃul Băncii NaŃionale şi bilanŃul centralizat al băncilor comerciale:

BilanŃul Băncii NaŃionale

Activ Sumă (u.m.) Titluri de trezorerie 7.800 Credite de refinanŃare 13.520 Alte active 4.940

133

Total activ ? Pasiv Rezerva minimǎ obligatorie ? Emisiune monetară ? Total pasiv ?

BilanŃul centralizat al băncilor comerciale Activ Sumă (u.m.) Rezerva la Banca NaŃionalǎ ? Titluri de trezorerie 14.560 Credite acordate ? Total activ ? Pasiv Depozite 75.400 Capital propriu 12.140 Total pasiv ?

Se intenŃionează ca, prin mǎsuri adecvate de politicǎ monetară, sǎ se

realizeze o creştere a volumului creditelor acordate de băncile comerciale cu 3.200 u.m. Dacǎ una dintre mǎsuri este scăderea cotei de rezervǎ minimǎ obligatorie de la 12% la 10%, sǎ se analizeze ce operaŃiuni cu titluri de stat trebuie realizate pentru a se atinge obiectivul propus. 2. Sǎ se arate cum se va modifica potenŃialul de creditare al băncilor comerciale şi ce mutaŃii vor interveni în bilanŃul Băncii NaŃionale, dacǎ aceasta achiziŃionează de la băncile comerciale titluri de trezorerie în valoare de 653 u.m. BilanŃurile iniŃiale simplificate se prezintă astfel:

BilanŃul Băncii NaŃionale

Activ Sumă (u.m.) Titluri de trezorerie 2.500 Credite de refinanŃare 11.500 Alte active 500 Total activ 14.500 Pasiv Rezerva minimǎ obligatorie 8.000 Emisiune monetară 6.500 Total pasiv 14.500

134

BilanŃul centralizat al băncilor comerciale Activ Sumă (u.m.) Rezerva la Banca NaŃionalǎ 8.000 Titluri de trezorerie 9.000 Credite acordate 33.000 Total activ 50.000 Pasiv Depozite 40.000 Capital propriu 10.000 Total pasiv 50.000 3. Se dau următoarele date privind bilanŃul Băncii NaŃionale şi bilanŃul băncilor comerciale:

BilanŃul Băncii NaŃionale Activ Sumă (u.m.) Titluri de trezorerie 22.500 Credite de refinanŃare 6.500 Alte active 15.000 Total activ 44.000 Pasiv Rezerva minimǎ obligatorie ? Emisiune monetară ? Total pasiv 44.000

BilanŃul centralizat al băncilor comerciale Activ Sumă (u.m.) Rezerva la Banca NaŃionalǎ ? Titluri de trezorerie 42.500 Credite acordate ? Total activ 145.000 Pasiv Depozite 120.000 Capital propriu 25.000 Total pasiv 145.000

Cota de rezervǎ minimǎ obligatorie este de 14%. Sǎ se analizeze cum va fi afectat volumul creditelor acordate

agenŃilor economici de către băncile comerciale, în cazul în care cota de rezervǎ minimǎ obligatorie creşte cu 1,5 puncte procentuale, iar Banca NaŃionalǎ vinde băncilor comerciale un portofoliu de titluri de trezorerie în valoare de 3.350 u.m.

135

4. Se dă următorul bilanŃ simplificat al unei bănci comerciale (u.m):

ACTIV Sume PASIV Sume

Imobilizări Credite acordate Titluri de stat Rezerva minimă obligatorie

18.000 73.000 27.300 16.250

Capital propriu Depozite atrase

24.000 110.550

Cu cât trebuie să scadă rata rezervei minime obligatorii pentru ca nivelul creditelor acordate să crească cu 11%, în condiŃiile în care portofoliul de titluri de stat se diminuează cu 3.700 u.m ? 5. În bilanŃul centralizat al băncilor comerciale figurează următoarele valori (u.m):

- bonuri de tezaur 80.000 - rezerva minimă obligatorie 52.500 - credite acordate 320.000 - alte active 47.500 - fonduri proprii 100.000 - depozite 350.000 - alte pasive 50.000

Ce efect au asupra potenŃialului de creditare al băncilor comerciale următoarele operaŃiuni: diminuarea ratei de rezervă minimă obligatorie cu 3 puncte procentuale, concomitent cu achiziŃia de bonuri de tezaur în valoare de 10.500 u.m de la Banca NaŃională ?

8.4 Indicatorii de performanŃă bancară

Cei mai importanŃi indicatori de performanŃă bancară sunt: 1. Rata veniturilor din dobânzi (RVD) exprimă raportul procentual

între venitul net din dobânzi (dobânzi încasate - dobânzi plătite) şi activele valorificabile de care dispune o bancă. Activele valorificabile reprezintă diferenŃa între activul total şi aşa numitele active nevalorificabile:

a) numerar (casa); b) mijloace fixe la valoarea contabilă netă; c) obiecte de inventar; d) alte active nevalorificabile (care nu aduc venituri).

136

Aşadar: 100 abile valorificActiveplatite Dobânzi-încasate Dobânzi

RVD ×= 2. Rata profitului bancar (RPB) se calculează ca raport procentual

între profitul net şi veniturile totale. Formula de calcul:

100 totaleVeniturinetProfit ×=RPB

Acest raport este influenŃat atât de elementele de cost cât şi de cele

de venit şi arată nivelul de eficienŃă al băncii. 3. Rata utilizării activelor (RUA) este un indicator strâns legat de

cel precedent şi care se calculează ca raport procentual între totalul veniturilor şi totalul activului bilanŃier.

100active total venituriTotalRUA ×=

4. Rata rentabilităŃii economice (return on assets -ROA) este un

indicator ce reflectă capacitatea managementului băncii de a utiliza optim resursele proprii şi atrase pentru a obŃine profit.

100active TotalnetProfit ROA ×=

5. Rata rentabilităŃii financiare (return on equity -ROE) este un

indicator sintetic care exprimă capacitatea băncii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa şi totodată gradul de remunerare a acŃionarilor băncii.

100propriu CapitalnetProfit ROE ×=

6. Efectul de pârghie (EP) exprimă raportul între activele totale şi

capitalul propriu al băncii. El variază invers proporŃional cu ponderea fondurilor proprii în totalul pasivului bilanŃier. Cu cât această pondere este

137

mai mare, cu atât riscul bancar este mai mic şi stabilitatea băncii mai ridicată iar efectul de pârghie are valori mici (scăzute). Evident că o pondere mică a capitalului propriu semnifică un risc bancar şi un efect de pârghie mai mare.

propriu Capitalactive Total

EP =

Între aceşti indicatori există 2 corelaŃii:

1. RPB x RUA = ROA

)active Total

netProfit

active Total

venituriTotal

venituriTotal

netProfit ( =x

2. ROA x EP = ROE

)propriu Capital

netProfit

propriu Capital

active Total

active Total

netProfit ( =x

AplicaŃii rezolvate:

1. Sǎ se calculeze indicatorii de performanŃǎ bancarǎ la o bancă comercialǎ ce prezintă următoarele situaŃii financiare simplificate: BilanŃ Activ Sume (um) Numerar în casieriile băncii 750 Rezerva la Banca NaŃionalǎ (3%) 12800 Bonuri de tezaur (9%) 1420 ObligaŃiuni de stat (10%) 1515 Credite acordate persoanelor fizice (14%) 28900 Credite acordate firmelor (12%) 35000 Active imobilizate nete 6100 Total Activ 86485 Pasiv Depozite la vedere (6 %) 15800 Depozite la termen (8 %) 49700 Împrumuturi de la Banca NaŃionalǎ (9%) 12685 Capital propriu al băncii 8300 Total Pasiv 86485

138

Din contul de rezultate se mai extrag următoarele informaŃii (u.m.): Cheltuieli de funcŃionare (administrative) 230 Cheltuieli salariale 400 Impozit pe profit 681 Rezolvare: Dobânzi încasate (venituri din dobânzi) = (12.800 x 3 %) + (1.420 x 9%) + (1.515 x 10%) + (28.900 x 14%) + (35.000 x 12%) = 8.909,3 u.m. Dobânzi plătite (cheltuieli cu dobânzile) = (15.800 x 6 %) + (49.700 x 8%) + (12.685 x 9%) = 6.065,65 u.m. Active valorificabile = Total Activ - (Numerar în casieriile băncii + Active imobilizate nete) = 86.485 – (750+6.100)= 79.635 u.m. Total venituri = Venituri din dobânzi + Alte venituri decât cele din dobânzi = 8.909,3 + 0 = 8.909,3 u.m. Total cheltuieli = Cheltuieli cu dobânzile + Alte cheltuieli decât cele cu dobânzile = 6.065,65 + 230 + 400 = 6.695,65 u.m. Profit brut = (Dobânzi încasate – Dobânzi plătite) + (Alte venituri decât cele din dobânzi – Alte cheltuieli decât cele cu dobânzile) = (8.909,3 – 6.065,65) - (230+400) = 2.213,65 u.m. Sau Profit brut = Total venituri – Total cheltuieli = 8.909,3 – 6.695,65 = 2.213,65 u.m. Profit net = Profit brut – Impozit pe profit = 2.213,65 – 681 = 1.532,65 u.m. Calculǎm acum cei 6 indicatori:

1) 3,57%x10079635

6065,65-8909,3RVD ==

2) %2,17x1008909,3

1532,65RPB ==

3) % 3,10x10086485

8909,3RUA ==

139

4) %77,1x10086485

1532,65ROA ==

5) 46%,18x1008300

1532,65ROE ==

6) ,4101x1008300

86485EP ==

CorelaŃiile:

1) RPB x RUA =ROA 17,2% x 10,3 % =1,77%

2) ROA x EP = ROE 1,77% x 10,41 = 18,46%

2. Se cunosc următoarele informaŃii cu privire la activitatea unei bănci comerciale: - venituri din dobânzi 52.000 mil lei - venituri din comisioane, speze şi participaŃii 17.500 mil lei - rata utilizării activelor 16 % - rata veniturilor din dobânzi 5 % - activele valorificabile reprezintă 90% din totalul activelor băncii. În aceste condiŃii, să se calculeze nivelul dobânzilor plătite de bancă (u.m.). Rezolvare: Calculăm totalul veniturilor băncii: Total venituri = Venituri din dobânzi (dobânzi încasate) + Alte venituri în afară de cele din dobânzi = 52.000 + 17.500 = 69.500 u.m.

Rata utilizării activelor 100active total venituriTotalRUA ×= = 16%, ceea ce

înseamnă că:

Total active = 5,437.43%16

500.6916% venituriTotal == u.m.

Activele valorificabile = 43.437,5 x 90% = 390.937,5 u.m. Cunoscând:

140

%,5

100390.937,5

platite Dobanzi - 52.000 100 abile valorificActive

platite Dobânzi -încasate Dobânzi RVD

=

=×=×=

rezultă că nivelul dobânzilor plătite = 32.453,125 u.m. 3. Se consideră următoarele elemente extrase din situaŃiile financiare ale unei bănci comerciale:

- venituri din dobânzi 10.968 u.m - cheltuieli cu dobânzile 7.494 u.m. - alte venituri decât cele din dobânzi 3.520 u.m. - cheltuieli salariale şi de întreŃinere 2.177 u.m. - total active 61.196 u.m. - capital propriu 15.676 u.m. - impozit pe profit 1.204,25 u.m.

Să se stabilească cât ar trebui să fie nivelul efectului de pârghie (EP) dacă banca urmăreşte realizarea unei rate de rentabilitate financiară cu 2 puncte procentuale mai mare decât cea efectiv înregistrată şi menŃinerea ratei de rentabilitate economică la nivelul efectiv înregistrat pe baza situaŃiilor financiare de sinteză. Rezolvare: Total venituri = Venituri din dobânzi (dobânzi încasate) + Alte venituri în afară de cele din dobânzi = 10.968 + 3.520 = 14.488 u.m. Total cheltuieli = Cheltuieli cu dobânzi (dobânzi plătite) + Alte cheltuieli în afară de cele cu dobânzile = 7.494 + 2.177 = 9.671 u.m. Profit brut = Total venituri – Total cheltuieli = 14.488 – 9.671 = 4.817 u.m. Profit net = 4.817 – 1.204,25 = 3.612,75 u.m.

Calculăm rata rentabilităŃii economice ROA şi rata rentabilităŃii financiare ROE pe baza situaŃiei iniŃiale:

%903,5100196.61

75,612.3100

active TotalnetProfit ROA =×=×=

%046,23100676.15

75,612.3100

propriu CapitalnetProfit ROE =×=×=

141

Ştim că noua rată de rentabilitate financiară este cu 2 puncte

procentuale mai mare decât cea iniŃială, iar rata rentabilităŃii economice se menŃine la acelaşi nivel, adică: ROE’= ROE + 2 p.p. = 25,046% şi ROA’ = ROA = 5,903%

Cunoaştem relaŃia ROA’ x EP’ = ROE’, de unde rezultă:

242,4%903,5

%046,25ROA'ROE' EP' ===

AplicaŃii propuse spre rezolvare: 1. Sǎ se calculeze indicatorii de performanŃǎ bancarǎ la o bancă comercialǎ ce prezintă următoarele situaŃii financiare simplificate: BilanŃ Activ Sume (um) Numerar în casieriile băncii 750 Rezerva la Banca NaŃionalǎ (4%) 14860 Bonuri de tezaur (10%) 1420 ObligaŃiuni de stat (10,5%) 1515 Credite acordate persoanelor fizice (14%) 28900 Credite acordate firmelor (13%) 35000 Active imobilizate nete 6100 Total Activ 88545 Pasiv Depozite la vedere (5 %) 15800 Depozite la termen (9 %) 49700 Împrumuturi de la Banca NaŃionalǎ (9,5%) 16685 Capital propriu al băncii 6360 Total Pasiv 88545 Din contul de rezultate se mai extrag următoarele informaŃii (u.m.): Cheltuieli de funcŃionare (administrative) 257 Cheltuieli salariale 412 Impozit pe profit 549 2. Se dă următorul bilanŃ bancar simplificat (um):

142

ACTIV Sume PASIV Sume Numerar Titluri de stat (10 %) Credite (15 %) Rezerva minimă obligatorie (2 %) Imobilizări

100 2 500 7 000

150 400

Depozite la vedere (5 %) Depozite la termen (9 %) Împrumuturi de la BN (8 %) Capital propriu

1 000 6 000

1 880 1 270

Total 10 150 Total 10 150 Banca obŃine venituri şi din comisioane, participaŃii şi speze,

reprezentând 10% din nivelul veniturilor din dobânzi. Cheltuielile de funcŃionare reprezintă 20% din cheltuielile cu dobânzile. Cota de impozit pe profit este 16%. În aceste condiŃii, ce valori înregistrează rata veniturilor din dobânzi (RVD), rata utilizării activelor (RUA) şi rata rentabilităŃii economice (ROA) ? 3. Se consideră următorul bilanŃ bancar simplificat:

ACTIV Sume (UM)

PASIV Sume (UM)

Numerar în casierie 750 Depozite la vedere (6%) 15800 Rezerva la Banca NaŃională (3%)

12800 Depozite la termen (X %) 49700

Bonuri de tezaur (9%) 1420 Împrumuturi de la Banca NaŃională (9%)

12685

ObligaŃiuni de stat (10%) 1515 Capital propriu 8300 Credite acordate persoanelor fizice (14%)

28900

Credite acordate persoanelor juridice (12%)

35000

Active imobilizate nete 6100 TOTAL ACTIV 86.485 TOTAL PASIV 86.485

Din contul de rezultate se mai desprind următoarele informaŃii:

- cheltuieli administrative şi salariale 825 u.m. - cota de impozit pe profit 16%.

Care este nivelul dobânzii plătite de bancă pentru depozitele la termen astfel încât rata rentabilităŃii financiare să fie 17%? 4. Se consideră următoarele elemente extrase din situaŃiile financiare ale unei bănci comerciale:

143

- venituri din dobânzi 12.500 u.m - cheltuieli cu dobânzile 8.350 u.m. - alte venituri decât cele din dobânzi (comisioane,

speze) 1.580 u.m. - cheltuieli salariale şi de întreŃinere 3.427 u.m. - total active 72.000 u.m. - capital propriu 17.272,5 u.m. - cota de impozit pe profit 16%

Să se stabilească cât ar trebui să fie nivelul efectului de pârghie (EP) dacă banca urmăreşte realizarea unei rate de rentabilitate economică de 1,1 ori mai mare decât cea înregistrată şi menŃinerea ratei de rentabilitate financiară la nivelul efectiv înregistrat pe baza situaŃiilor financiare de sinteză. 5. Se consideră următoarele elemente extrase din situaŃiile financiare ale unei bănci comerciale:

- venituri din dobânzi 50.000 um - venituri din comisioane şi speze 18% din veniturile

din dobânzi - cheltuieli cu dobânzile 36.000 um - cheltuieli administrative 15% din cheltuielile cu

dobânzile - cota de impozit pe profit 16%.

Dacă veniturile din dobânzi scad cu 2%, iar cheltuielile cu dobânzile se diminuează cu 5%, însă mărimile celorlalte elemente de venituri şi cheltuieli se păstrează neschimbate, cum se modifică rata profitului bancar- RPB? 6. Se dau următoarele informaŃii cu privire la activitatea unei bănci comerciale:

25,1cabile valorifiActive

totaleActive= ; 9,0

venituritotal

dobanzidin venituri= ;

8,0cheltuieli total

dobanzilecu cheltuieli= ;

-active totale 5 mil. u.m.; -veniturile din dobânzi sunt cu 5% mai mari decât cheltuielile cu dobânzile; -veniturile totale sunt 0,5 mil. u.m.

Să se calculeze rata veniturilor din dobânzi RVD şi rata utilizării activelor RUA.

144

8.5 Corelarea operaŃiunilor active şi pasive ale băncilor

comerciale Corelarea dintre activele şi pasivele bancare se realizează pornind de la ecuaŃia veniturilor şi cheltuielilor băncii:32

(ANS x DNS) + (AS x DS) = (PS x DS) + (PNS x DNS) + CPB, adică:

Venituri din dobânzi = Cheltuieli cu dobânzile + CPB

unde: AS, PS şi DS = active şi pasive sensibile (adică sensibile la modificările ratei dobânzii pe piaŃă), respectiv dobânzi sensibile (variabile); ANS, PNS şi DNS = active, pasive şi dobânzi non-sensibile (fixe, care nu sunt influenŃate de modificările survenite pe piaŃă); CPB = costuri de administrare şi funcŃionare şi profit bancar. AplicaŃii rezolvate: 1. Se dau următoarele date cu privire la situaŃia patrimonială a unei bănci (u.m.):

- active sensibile 250.000 (25 %) - active fixe 150.000 (21,5 %) - pasive sensibile 220.000 (20 %) - pasive fixe 180.000 (18 %)

FaŃă de situaŃia iniŃială se prevede pentru perioada următoare majorarea cu 20 % a costului şi profitului bancar- CPB. În acelaşi timp, banca majorează rata dobânzii la activele sensibile cu 3 puncte procentuale. În aceste condiŃii, să se calculeze cât va deveni rata dobânzii pentru pasivele sensibile. Rezolvare:

32 Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel – Monedă, Credit, Bănci – AplicaŃii şi studii de caz, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, pag. 88

145

Calculăm CPB iniŃial, înlocuind în ecuaŃia veniturilor şi cheltuielilor băncii: (250.000 x 25%) + (150.000 x 21,5%) = (220.000 x 20%) + (180.000 x 18%) + CPB

Din relaŃia de mai sus rezultă CPB = 18.350 u.m. Pentru că CPB creşte cu 20% faŃă de nivelul de bază scriem:

CPB’ = 120% x CPB = 22.020 u.m. Dacă se majorează rata dobânzii la activele sensibile cu 3 puncte

procentuale, aceasta va deveni 28%. În aceste condiŃii, rescriem ecuaŃia veniturilor şi cheltuielilor băncii pentru a determina noul nivel al ratei dobânzii pentru pasivele sensibile – Dps%: (250.000 x 28%) + (150.000 x 21,5%) = (220.000 x Dps%) + (180.000 x 18%) + 22.020

Prin calcule succesive se ajunge la relaŃia 220.000 x Dps% = 47.830, de unde rezultă în final Dps = 21,74% 2. Se dau următoarele informaŃii din bilanŃul unei bănci comerciale (um):

- active sensibile 120.000 (18 %) - active cu dobânda fixă 80.000 (16 %) - pasive sensibile 105.000 (14 %) - pasive cu dobânda fixă 95.000 (12 %)

Cu cât trebuie să crească rata dobânzii la activele sensibile pentru a menŃine acelaşi nivel al costului şi profitului bancar în următoarele condiŃii:

- rata dobânzii la pasivele sensibile creşte cu o zecime (cu 10 %);

- totalul patrimonial se majorează la 250.000 um, ca urmare a majorării elementelor sensibile la variaŃia ratei dobânzii.

Rezolvare: Calculăm CPB iniŃial, înlocuind în ecuaŃia veniturilor şi cheltuielilor băncii: (120.000 x 18%) + (80.000 x 16%) = (105.000 x 14%) + (95.000 x 12%) + CPB Din relaŃia de mai sus rezultă CPB = 8.300 u.m., care se menŃine constant. Rata dobânzii la pasivele sensibile devine: 14% + 10% x 14% = 15,4%

146

Totalul patrimonial iniŃial este de 120.000 + 80.000 = 200.000 (sau 105.000 + 95.000). El se majorează conform datelor problemei cu 50.000 u.m., ajungând la 250.000 u.m., doar pe seama creşterii elementelor sensibile. Astfel: Activele sensibile devin 120.000 + 50.000 = 170.000 u.m. Pasivele sensibile devin 105.000 + 50.000 = 155.000 u.m.

În aceste condiŃii, rescriem ecuaŃia veniturilor şi cheltuielilor băncii

pentru a determina noul nivel al ratei dobânzii pentru activele sensibile – Das%: (170.000 x Das%) + (80.000 x 16%) = (155.000 x 15,4%) + (95.000 x 12%) + 8300

Prin calcule succesive se ajunge la relaŃia 170.000 x Das% =

30.770, de unde rezultă în final Das = 18,1%, ceea ce înseamnă o creştere cu 0,1 puncte procentuale faŃă de nivelul iniŃial. AplicaŃii propuse spre rezolvare: 1. Se dau următoarele date cu privire la situaŃia patrimonială a unei bănci (u m):

- active sensibile 350.000 (20 %) - active fixe 150.000 (18,5 %) - pasive sensibile 320.000 (16 %) - pasive fixe 180.000 (14 %)

FaŃă de situaŃia iniŃială se prevede pentru perioada următoare majorarea cu 13% a costului şi profitului bancar. În acelaşi timp, banca majorează rata dobânzii la activele sensibile cu 1,5 puncte procentuale. Să se calculeze rata dobânzii pentru pasivele sensibile în aceste condiŃii. 2. Se dau următoarele informaŃii din bilanŃul unei bănci comerciale (um):

- active sensibile 430.000 (15,5 %) - active cu dobânda fixă 170.000 (14 %) - pasive sensibile 405.000 (13 %) - pasive cu dobânda fixă 195.000 (11,5 %)

Cu cât trebuie să crească rata dobânzii la activele sensibile pentru a menŃine acelaşi nivel al costului şi profitului bancar în următoarele condiŃii:

147

- rata dobânzii la pasivele sensibile creşte cu o zecime (cu 10 %);

- totalul patrimonial se majorează cu 150.000 um, ca urmare a majorării elementelor sensibile la variaŃia ratei dobânzii.

3. Se dau următoarele date cu privire la situaŃia patrimonială a unei bănci (u. m.):

- active sensibile 350.000 (24 %) - active fixe 250.000 (22 %) - pasive sensibile 280.000 (20,5 %) - pasive fixe 320.000 (19 %)

Datorită evoluŃiilor pieŃei, rata dobânzii la activele sensibile scade cu 1,5 puncte procentuale, antrenând scăderea costului şi profitului bancar cu 10%. În aceste condiŃii, cât devine rata dobânzii pentru pasivele sensibile?

148

PARTEA a-II-a CREDITUL

Capitolul 9

CREDITUL ŞI DOBÂNDA

9.1 ConŃinutul şi trăsăturile creditului în economia de piaŃă 9.2 Formele creditului în economia de piaŃă 9.3 Conceptul de dobândă şi tipuri de dobândă

9.1. ConŃinutul şi trăsăturile creditului în economia de piaŃă Creditul este un concept economic ce exprimă relaŃii de repartiŃie ale unei părŃi din venitul naŃional, prin care se mobilizează şi se distribuie disponibilităŃi băneşti din economie şi se creează noi mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi.33 Pentru definirea creditului trebuie să prezentăm şi alte accepŃiuni cu privire la acest concept:

1. creditul este o expresie a încrederii („creditum” = lat. încredere în ceva sau cineva); aceasta conferă creditului un caracter subiectiv. În practică, este vorba despre încrederea creditorului în debitor, justificată de bonitatea acestuia şi de capacitatea previzionată de rambursare.

2. creditul este o expresie a relaŃiilor de distribuire. Aceasta pleacă de la conŃinutul economic al creditului şi anume transferul unei părŃi din venitul unor participanŃi la circuitul economic către alŃii; acest caracter de transfer este însă unul temporar şi presupune o contraprestaŃie (dobânda).

3. creditul este o expresie a relaŃiilor de schimb; se referă la faptul că orice credit înseamnă un acord prin care anumite bunuri sau servicii ori bani sunt cedate în schimbul unei promisiuni de plată viitoare.34

4. termenul credit desemnează, de cele mai multe ori, tipurile de împrumuturi care sunt considerate a avea efecte monetare,

33 Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit vol. 1, Editura ASE, Bucureşti, 2002, pag. 116 34 Thomas Fitch – Dictionary of Banking Terms, New York, 1993

149

provocând fie majorarea ofertei de monedă (creditul bancar), fie extinzând substituenŃii monetari (creditul comercial).35

Elementele (trăsăturile) creditului sunt:

1. participanŃii la raportul de credit; 2. caracterul contractual; 3. promisiunea de rambursare; 4. prudenŃa; 5. scadenŃa (termenul de rambursare); 6. dobânda; 7. utilitatea/eficienŃa creditului; 8. acordarea pentru obiective precise.

1. participanŃii la raportul de credit sunt creditorul şi debitorul. Ei se mai numesc şi subiecte ale raportului de credit. Se împart în trei mari categorii: a. agenŃi economici. Aceştia pot fi creditori, dacă obŃin rezultate financiare pozitive, în mod direct sau prin intermediul instituŃiilor financiare. Cea mai frecvent întâlnită este însă ipostaza lor de debitori. b. populaŃia. Se situează de foarte multe ori în ipostază creditoare, datorită potenŃialului mare de economisire. c. statul, care este creditor în cazul înregistrării de excedente bugetare (destul de rar). Calitatea de debitor este însă mai des întâlnită în toate economiile contemporane şi generează datorie publică. 2. caracterul contractual, care se referă la faptul că orice credit are la bază un contract încheiat între cele două părŃi, prin care se stabilesc drepturile şi obligaŃiile fiecăreia. 3. promisiunea de rambursare este angajamentul debitorului de a rambursa la scadenŃă valoarea capitalului împrumutat, la care se adaugă dobânda, ca preŃ al capitalului. Datorită unei conjuncturi nefavorabile, debitorul se poate afla în incapacitate de plată sau poate întârzia cu achitarea sumelor ajunse la scadenŃă. Această situaŃie poate fi prevenită prin analiza atentă a solicitanŃilor de credit de către împrumutător.

35 DicŃionar MacMillan de economie modernă, Ed. Codecs, Bucureşti, 1999, pag. 97 (versiunea în limba română)

150

4. prudenŃa. Creditorii urmăresc ca solicitanŃii să prezinte credibilitate în ceea

ce priveşte rambursarea creditelor la scadenŃă. În raporturile lor cu debitorii, creditorii sunt expuşi unor riscuri care impun luarea unor măsuri pentru garantarea creanŃei. În cazul în care la scadenŃă debitorul nu îşi poate achita datoriile, creditorul, dacă are garanŃii constituite în condiŃiile legii, pe baze contractuale, le poate executa.

GaranŃiile cerute pentru creditele acordate se împart în trei mari categorii:

a. garanŃii reale. Acestea sunt mijloace juridice de garantare a obligaŃiilor prin afectarea unui bun al debitorului, în vederea asigurării executării obligaŃiei asumate. GaranŃiile reale sunt de două tipuri: a.1. ipoteci (pentru bunuri imobiliare), care sunt o formă de garanŃie reală fără deposedare; a. 2. gajuri (pentru bunuri mobiliare), care pot fi cu deposedare şi fără deposedare.

GaranŃia reală mobiliară cu deposedare poate fi constituită de împrumutat numai asupra unor bunuri mobile, aflate în proprietatea sa exclusivă, de volum mic şi valoare mare, aflate în stare bună de conservare, care se vor păstra în depozitele creditorului (tablouri, bijuterii, titluri de valoare etc).

GaranŃia reală mobiliară fără deposedare este, de regulă, acceptată de creditori numai asupra bunuri cum ar fi stocurile de mărfuri, produse ori materii prime, mijloace de transport, utilaje ş. a., aflate în stare bună de funcŃionare, cu condiŃia ca acestea să fie asigurate împotriva riscurilor generale de avarii, furt, incendii la o societate de asigurare-reasigurare. Bunurile de strictă necesitate nu pot fi admise în garanŃie.

b. garanŃii personale. Acestea sunt mijloace juridice de garantare a obligaŃiilor, prin care una sau mai multe persoane se angajează, printr-un contract accesoriu încheiat cu creditorul, să plătească datoria debitorului, în cazul în care acesta nu o va plăti el însuşi. Formele de garanŃii personale aplicabile conform legislaŃiei româneşti sunt :

- fidejusiunea (cauŃiunea); - scrisori de garanŃie emise de bănci, instituŃii financiare şi de asigurări, autorităŃi administrative, alte companii ce au această competenŃă.

c. alte garanŃii, pot fi reprezentate de gajul general (acelaşi bun este pus drept garanŃie pentru mai multe credite), cesiunea de creanŃă, garanŃiile colaterale, moralitatea, notorietatea etc.

151

Cesiunea de creanŃă, deşi nu face parte din categoria garanŃiilor reale sau personale, întrucât este un mijloc specific de transmitere a obligaŃiilor, se foloseşte frecvent pentru garantarea propriu-zisă a creditelor. De exemplu, la acordarea creditelor, băncile româneşti solicită clienŃilor, în mod obligatoriu, ca primă garanŃie, cesionarea în favoarea lor a fluxului de lichidităŃi derulat prin bancă.

Astfel, pentru aplicarea principiilor prudenŃei bancare, băncile româneşti acceptă, în funcŃie de situaŃia concretă a fiecărui solicitant de credite, constituirea unui mix de garanŃii, astfel :

- garanŃii necondiŃionate de la Guvernul României; - garanŃii bancare; - depozite colaterale (cash colateral); - asigurare de risc financiar; - cesiune de creanŃă; - ipoteci; - garanŃii reale mobiliare; - fidejusiune (cauŃiune).

Pentru a fi acceptate de un creditor, garanŃiile trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii:

• să existe pieŃe de desfacere sau potenŃiali cumpărători pentru bunurile propuse drept garanŃie;

• să poată fi transformate rapid în lichidităŃi; • să fie materializate sub forma unui titlu sau înscris autentic; • bunurile să fie în circuitul civil, să se afle în proprietatea

solicitantului sau a girantului şi să nu fie afectate de alte creanŃe; • proprietarul bunurilor să aibă capacitatea de a le aduce în garanŃie; • să fie în stare corespunzătoare de funcŃionare.

5. scadenŃa sau termenul de rambursare este stabilit prin contract şi poate fi de la 24 de ore (pe piaŃa interbancară) până la 25-30 de ani (pentru obligaŃiuni sau pentru credite ipotecare). Creditele se pot rambursa în tranşe periodice sau într-o singură tranşă la scadenŃă (cele pe termene foarte scurte).

6. dobânda, care este preŃul capitalului împrumutat sau chiria pe care o plăteşte debitorul pentru dreptul de a folosi resursele împrumutate ale creditorului, până la rambursarea lor. Se pot utiliza rate de dobândă fixe, valabile pe toată perioada creditului sau variabile, în funcŃie de inflaŃie şi de evoluŃia pieŃei. Rata dobânzii are o influenŃă covârşitoare asupra

152

volumului creditelor acordate. În general dacă rata dobânzii creşte, scade cererea de credite şi invers.

7. creditul trebuie să fie un instrument eficient de finanŃare pentru nevoile debitorilor, dar să aducă şi venituri creditorilor. De exemplu, în cazul creditelor bancare, pentru agenŃii economici creditul este eficient atunci când rata dobânzii plătite este mai mică decât rata rentabilităŃii economice realizate, iar pentru creditori, atunci când dobânzile încasate acoperă dobânzile plătite la resursele atrase, cheltuielile de funcŃionare şi asigură şi o marjă rezonabilă de profit.

8. acordarea pe obiective precise se referă la faptul că un credit acordat pe o anumită destinaŃie, nu poate fi folosit decât în scopul pentru care a fost contractat, acest aspect fiind de regulă specificat în contractul de credit. O excepŃie o reprezintă, de exemplu, creditele bancare pentru nevoi curente acordate persoanelor fizice, în cazul cărora nu se solicită justificarea modului de folosinŃă, însă nivelul dobânzilor percepute este destul de ridicat.

9.2. Formele creditului în economia de piaŃă Tipurile de credite în economia de piaŃă se pot delimita după

următoarele criterii36: I. după natura economică şi participanŃii la relaŃia de creditare: -credit comercial; -credit bancar; -credit de consum;

-credit obligatar; -credit ipotecar.

II. după statul juridic al debitorului: - credite acordate persoanelor fizice. Acestea pot fi credite

pentru construcŃia de locuinŃe, credite de consum, credite pentru vacanŃe, credite pentru studii, credite pentru tratamente medicale, credite pentru nevoi personale sau linii de credit pentru cărŃile de credit);

36 Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit, vol. 1, Ed. ASE, Bucureşti, 2002, pag. 119

153

- credite acordate persoanelor juridice. Acestea pot fi credite de exploatare, de scont, de investiŃii, speciale (pentru finanŃarea speculaŃiilor bursiere) etc.

III. după calitatea debitorului şi a creditorului: - credite private (în care debitorul şi creditorul sunt persoane

juridice/fizice private); - credite publice (în care debitorul este statul).

IV. după întinderea drepturilor creditorului: - credite denunŃabile, atunci când creditorul îşi rezervă

dreptul ca, oricând înainte de scadenŃă, să ceară rambursarea acelui credit;

- credite nedenunŃabile, în cazul cărora creditorul are dreptul să ceară rambursarea numai la o scadenŃă dinainte stabilită.

V. după modul de stingere a obligaŃiei de plată: - credite amortizabile, care se rambursează periodic, în

tranşe; - credite neamortizabile, în cazul cărora rambursarea se face

într-o singură tranşă la scadenŃă, împreună cu dobânzile aferente.

VI. după termenul de acordare: - credite pe termen scurt (mai mic de 1 an); - credite pe termen mediu (1-5 ani); - credite pe termen lung (scadenŃă mai mare de 5 ani).

Vom detalia în cele ce urmează principalele tipuri de credite după

natura lor economică: CREDITUL COMERCIAL (Trade credit):

Reprezintă creditul pe care şi-l acordă agenŃii economici aparŃinând aceleiaşi ramuri economice şi are ca efect accelerarea circulaŃiei capitalului real37. Îmbracă de regulă două forme:

a. creditul-cumpărător, care se manifestă sub forma plăŃilor în avans şi reprezintă o prefinanŃare de către beneficiari a produselor sau serviciilor pe care intenŃionează să le achiziŃioneze;

b. creditul-furnizor, care înseamnă vânzarea mărfurilor cu plată amânată. Majoritatea firmelor acordă şi în acelaşi timp

37 Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit, vol. 1, Ed. ASE, Bucureşti, 2002, pag. 120

154

beneficiază de astfel de credite, care reprezintă o sursă importantă de elasticitate în sistemul financiar.38

În Ńările dezvoltate, creditele comerciale reprezintă un instrument important de reducere a cheltuielilor cu dobânzile. Creditul comercial antrenează emisiunea de titluri specifice, cum sunt cambiile şi biletele la ordin. În cazul scontării acestora la o bancă, putem considera creditul comercial ca un suport pentru creditul bancar.

CREDITUL BANCAR (Bank loan)

Au drept specific faptul că raportul de credit se desfăşoară între un agent non-bancar (persoană fizică sau juridică) şi bancă sau o altă instituŃie financiară. Are o mai mare flexibilitate decât creditul comercial, deoarece sumele disponibile pot fi orientate de beneficiar spre orice domeniu.

Creditele bancare se clasifică în primul rând după durată, astfel: 1. credite pe termen scurt. La modul general, acestea sunt:

- credite pentru aprovizionare, producŃie şi desfacere. Ele se acordă în baza unui necesar de credite întocmit de firme şi sunt destinate finanŃării ciclului de exploatare. Se acordă firmelor care au rulaj mare prin bancă şi contracte ferme încheiate cu furnizorii şi clienŃii. Sunt garantate în primul rând de bonitatea agenŃilor economici şi apoi de stocurile de materii prime, materiale, produse în curs şi produse finite finanŃate;

- credite pentru nevoi sezoniere, care se acordă fermelor agricole sau unităŃilor cu activitate întreruptă, de regulă, pe maximum 6 luni. Sunt garantate cu producŃia realizată sau prin cesionarea contractelor cu beneficiarii în favoarea băncii;

- liniile de credit (creditele revolving), care sunt credite acordate clienŃilor vechi şi foarte buni ai băncii. Constau în acoperirea tuturor cheltuielilor curente de către bancă (prin onorarea cecurilor şi a ordinelor de plată), urmând ca datoria să fie acoperită din încasările derulate obligatoriu în proporŃie de cel puŃin 60% prin bancă. GaranŃiile sunt reprezentate de contractele cesionate în favoarea băncii şi de bonitatea clientului. Datorită selecŃiei atente a clienŃilor, riscurile asumate de bancă, în cazul acestor credite, sunt foarte mici.

- credite în valută. Se acordă firmelor cu activitate de import-export, care au performanŃe financiare peste medie, rulaj mare prin bancă şi contracte ferme încheiate cu furnizorii externi. Sunt

38 DicŃionar MacMillan de economie modernă, Ed. Codecs, Bucureşti, 1999, pag. 97 (versiunea în limba română)

155

destinate achiziŃionării de materii prime, utilaje şi mijloace de transport din străinătate. 2. credite pe termen mediu şi lung; sunt în general credite pentru

investiŃii şi au următoarele destinaŃii: - realizarea de noi capacităŃi de producŃie; - modernizări tehnologice; - achiziŃia de utilaje şi mijloace de transport de valoare mare

şi folosinŃă îndelungată; - lucrări de construcŃii-montaj, etc.

CREDITUL DE CONSUM (consumer credit) Reprezintă vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum personal, de folosinŃă îndelungată şi de mare valoare (mobilă, autoturisme, articole electronice şi electrocasnice etc), exclusiv achiziŃia de locuinŃe. Pentru plăŃile în rate este folosită, de regulă, relaŃia comerciantului cu o bancă. Principalul dezavantaj este că, în condiŃii de insolvabilitate, cumpărătorul este obligat să restituie bunurile. CREDITUL OBLIGATAR Constituie o formă de credit aparte, pe termen mediu sau lung, care are ca suport titluri de împrumut specifice numite obligaŃiuni. Pot emite obligaŃiuni administraŃia centrală şi administraŃiile locale (pentru finanŃarea unor deficite sau a unor investiŃii), marile companii şi instituŃiile financiar-bancare.

Împrumuturile obligatare se pot clasifica după caracteristicile lor, astfel:

I. din punct de vedere al modalităŃilor de lansare: - direct de către emitent;

- prin intermediul unui sindicat sau consorŃiu, format din bănci sau instituŃii financiare.

II. din punct de vedere al modalităŃilor de rambursare - împrumut rambursabil în rate constante (rata înseamnă

tranşa din credit plus dobânda corespunzătoare); - împrumut rambursabil în tranşe constante; - împrumut rambursabil în întregime, la sfârşitul perioadei.

ObligaŃiunile se clasifică şi ele astfel: - obligaŃiuni cu cupon (dobândă) fix; - obligaŃiuni cu cupon indexabil cu un procent stabilit în

funcŃie de activitatea întreprinderii; - obligaŃiuni convertibile în acŃiuni;

156

- euro-obligaŃiuni (obligaŃiuni în devize convertibile lansate în afara Ńării).

CREDITUL IPOTECAR (mortgage loan) Reprezintă acel tip de credite acordate de bănci şi alte instituŃii financiare autorizate, destinat să finanŃeze construirea, cumpărarea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaŃie locativă, industrială sau comercială.39 Îmbracă mai multe forme şi este foarte dezvoltat în Ńările europene cu economie de piaŃă solidă, dar mai ales în SUA, reprezentând una dintre cele mai importante surse de finanŃare a activelor imobiliare.

Având în vedere normalizarea cadrului economic general, în România a crescut foarte mult în ultimii ani interesul pentru această formă de creditare, existând premise încurajatoare pentru dezvoltarea pieŃei creditului ipotecar.

Printre măsurile care se impun în vederea stimulării dezvoltării acestui produs în viitor se numără:

• acordarea de facilităŃi fiscale beneficiarilor de credite ipotecare; • relaxarea condiŃiilor de acordare, derulare şi rambursare a creditelor

ipotecare; • dezvoltarea pieŃei obligaŃiunilor ipotecare; • elaborarea unor reglementări privind înfiinŃarea unui fond de

garantare a obligaŃiunilor ipotecare; • adoptarea legislaŃiei care să permită titlurizarea creanŃelor ipotecare.

9.3. Conceptul de dobândă şi tipuri de dobândă

DefiniŃii ale dobânzii: 1. suma de bani pe care o datorează debitorul creditorului său, pentru

folosirea sumelor împrumutate până la rambursarea lor. Dobânda reprezintă un cost pentru debitor şi un venit pentru creditor;

2. „recompensa pentru renunŃarea la lichidităŃi pe o anumită perioadă de timp” (J.M. Keynes).

Factorii care influenŃează nivelul dobânzii în mod direct sau indirect pot fi sintetizaŃi astfel: 39 Legea nr. 190 din 09/12/1999 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 611 din 14/12/1999, privind creditul ipotecar pentru investiŃii imobiliare

157

- raportul dintre cererea şi oferta de credite în economie; - nivelul inflaŃiei; - stabilitatea economică şi politică; - termenul de acordare a creditelor; - riscul de nerambursare din partea debitorului şi lichiditatea

acestuia; - necesitatea ca băncile să desfăşoare o activitate rentabilă; - existenŃa altor variante de finanŃare pentru agenŃii

economici. Tipurile de dobânzi utilizate de băncile comerciale în economia de

piaŃă sunt: I. dobânzi active (percepute la credite) şi dobânzi pasive (bonificate pentru resursele atrase, adică pentru depozite şi împrumuturi de refinanŃare). Nivelul dobânzilor active trebuie să fie mai mare decât al dobânzilor pasive, pentru ca banca să desfăşoare o activitate rentabilă. Nivelul dobânzilor active este influenŃat de: -nivelul inflaŃiei; -nivelul cheltuielilor administrative ale băncii; -gradul de risc al operaŃiunilor de credit; - profitul bancar prognozat; - cota de rezervă minimă obligatorie instituită de banca centrală etc. Nivelul dobânzilor pasive este influenŃat de: - rata inflaŃiei; - rata de refinanŃare sau taxa oficială a scontului; - ratele dobânzii practicate de celelalte bănci; - nivelul concurenŃei în sectorul bancar etc. II. dobânzi fixe şi dobânzi variabile (indexabile). III. dobânzi normale, curente şi dobânzi penalizatoare IV. dobânzi simple şi dobânzi compuse. Dobânzile simple se folosesc atunci când scadenŃa nu depăşeşte un an, iar cele compuse atunci când scadenŃa este mai mare de un an, caz în care intervine capitalizarea dobânzii, adică dobânda acumulată după primul an se adaugă la capitalul iniŃial, iar în anul următor intră şi ea în calculul dobânzii. Capitalizarea

158

dobânzii se poate face nu numai anual, ci şi semestrial, trimestrial sau lunar. Cu cât capitalizarea se face mai des cu atât dobânda este mai mare.40 V. dobânzi nominale şi dobânzi reale. Dobânda nominală este cea înscrisă în contractul de credit şi solicitată de bancă debitorilor. Dobânda reală este cea care ia în considerare şi rata inflaŃiei. RelaŃia de calcul este:

,r1

%d1%d1

i

nr +

+=+ unde

dn % = rata dobânzii nominale, dr % este rata dobânzii reale iar ri este rata inflaŃiei anuale. Aceasta se numeşte ecuaŃia lui Fisher. De aici rezultă că:

,r1

r - %d%d

i

inr +

=

de unde se poate observa că rata dobânzii reale poate fi pozitivă (când dn > ri, ) şi negativă (când dn < ri ).

Dobânda reală negativă la credite îi avantajează pe debitori, dar

conduce la scăderea încrederii populaŃiei în moneda naŃională. Dobânda reală pozitivă la credite este rezultatul practicării unor rate înalte în termeni nominali, ceea ce înseamnă credite scumpe şi descurajante pentru investiŃii. VI. Din punct de vedere al nivelului la care se practică,41 se disting în sistemul bancar românesc: - rata lunară a dobânzii de referinŃă, introdusă în februarie 2002, care se calculează ca medie aritmetică, ponderată cu volumul tranzacŃiilor, a ratelor dobânzii la depozitele atrase de BNR şi la operaŃiunile reverse repo din luna anterioară celei pentru care se face anunŃul42. Rata medie anuală a dobânzii de referinŃă a BNR se calculează ca medie aritmetică ponderată cu volumul tranzacŃiilor a ratelor lunare ale dobânzii de referinŃă a BNR. Prin manevrarea acestei rate se poate acŃiona de către banca centrală asupra volumului creditului din economie şi asupra atragerii de capitaluri străine. Reducerea ei antrenează o reducere corespunzătoare a dobânzilor bancare şi stimulează creditele şi investiŃiile.

40 pentru detalii a se vedea subcapitolul de aplicaŃii 41 Prelucrare şi actualizare după Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit vol. 1, Ed. ASE, Bucureşti, 2002, pag. 126 42 Sursa BNR, Raport anual 2004

159

- rata dobânzii la facilităŃile permanente de credit ale BNR pentru băncile cu probleme temporare de lichiditate; - rata dobânzii pentru facilitatea marginală de credit, care este rata la care băncile pot obŃine împrumuturi de la BNR pe termen foarte scurt (overnight) – se mai numeşte şi rata lombard. Are un nivel înalt, cu scopul de a descuraja băncile să apeleze la astfel de lichidităŃi. - rata dobânzii pentru facilitatea marginală de depozit este rata la care băncile pot să îşi plaseze la BNR la sfârşitul zilei resursele excedentare. Nivelurile ratelor dobânzii sunt stabilite de Consiliul de administraŃie al BNR, în conformitate cu obiectivele de politică monetară. - rata dobânzii la rezerva minimă obligatorie are un nivel foarte scăzut comparativ cu celelalte dobânzi de pe piaŃă şi îmbracă două forme: dobândă bonificată de Banca NaŃională băncilor comerciale pentru rezerva corespunzător constituită şi dobândă penalizatoare percepută de aceasta băncilor comerciale, pentru neîndeplinirea obligaŃiilor de constituire a unui anumit nivel de rezervă minimă.

***

În mai 2005 se practicau în sistemul bancar românesc următoarele nivele de dobândă:

-dobânda medie activă 20,5%; -dobânda medie pasivă 6,32%; -rata lunară a dobânzii de referinŃă 8%; -dobânda la facilitatea permanentă de credit a BNR 20%; -dobânda bonificată de BNR la rezerva minimă obligatorie

constituită de băncile comerciale 2% (lei), 0,7% (euro), 0,8% (USD).

*** Expresii - cheie:

Credit bancar Credit obligatar Credit de consum Credit comercial Credit ipotecar Credite denunŃabile Dobânda de referinŃă Rata dobânzii la facilitatea marginală de credit a Băncii NaŃionale

Dobânda la rezerva minimă obligatorie Dobânda cu primă de risc Dobânzi active şi dobânzi pasive Dobânzi normale şi dobânzi penalizatoare Dobânzi nominale şi dobânzi reale Dobânzi simple şi dobânzi compuse

160

Rata dobânzii anuale capitalizate GaranŃii reale şi garanŃii personale

Fidejusiunea Cesiunea de creanŃă Mix de garanŃii

Întrebări recapitulative: 1. Cum se poate defini creditul? 2. Care sunt trăsăturile creditului? 3. De câte tipuri sunt garanŃiile ce pot fi admise de creditori? 4. Ce condiŃii trebuie să îndeplinească garanŃiile pentru a fi acceptate de băncile comerciale din România? 5. Care sunt tipurile de credit dintr-o economie de piaŃă, conform clasificării după conŃinutul economic? 6. Ce este creditul de consum? 7. RealizaŃi o clasificare a creditelor bancare. 8. PrezentaŃi creditul ipotecar şi perspectivele de dezvoltare a acestui produs în România. 9. Care sunt factorii care influenŃează nivelul dobânzii în economie? 10. Care sunt tipurile de dobânzi practicate la nivelul sistemului bancar? 11. Ce este RDAC?

161

Capitolul 10

CREDITAREA BANCARĂ A PERSOANELOR JURIDICE

10.1 Principii şi reguli generale ale acordării creditelor bancare pentru persoane juridice 10.2 Indicatori de evaluare a bonităŃii solicitanŃilor de credite persoane juridice 10.3 Aspecte non-financiare ale analizei creditelor pentru persoane juridice

10.1. Principii şi reguli generale ale acordării creditelor bancare

pentru persoane juridice În legislaŃia bancară în vigoare43 creditul este definit ca fiind „orice angajament de plată a unei sume de bani, în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenŃei unei datorii şi orice angajament de achiziŃionare a unui titlu care încorporează o creanŃă sau a altui drept la plata unei sume de bani.”

Activitatea de creditare a unei bănci comerciale este structurată, de regulă, pe două mari domenii:

• creditarea companiilor sau a persoanelor juridice; • creditarea persoanelor fizice.

În acest capitol vom trata pe larg creditarea persoanelor juridice, iar în capitolul următor creditarea persoanelor fizice.

AgenŃii economici din România apelează frecvent la credite bancare, pe termen scurt sau pe termen mediu ori lung, din mai multe motive, între care menŃionăm: - rentabilitatea scăzută şi lipsa fondurilor proprii; - imobilizarea resurselor proprii din cauza creanŃelor mari neîncasate; - accesul restrictiv la alte variante de finanŃare; - blocajul financiar şi arieratele din economia românească.

Categoriile de persoane juridice care pot beneficia de credite la băncile din România, sunt:

43 Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară– republicată în M.O. Partea I, nr.78 din 24 ianuarie 2005

162

- regii autonome, companii şi societăŃi naŃionale; - societăŃi comerciale cu capital de stat sau privat; - societăŃi comerciale cu capital integral străin sau mixt, constituite conform legii; - unităŃi administrativ teritoriale, organizate potrivit legii; - asociaŃii de proprietari şi alte forme de asociere prevăzute de lege; - alte persoane juridice, organizate în conformitate cu legea şi care desfăşoară activităŃi legale.

CondiŃiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească persoanele

juridice pentru a primi un credit sunt : • sunt constituiŃi conform legii şi posedă capital social vărsat potrivit

statutului; • desfăşoară activităŃi legale, potrivit statutului de funcŃionare, având

un nivel corespunzător al indicatorilor de bonitate; • din analiza fluxurilor de lichidităŃi, rezultă că există posibilităŃi reale

de rambursare la scadenŃă a ratelor din credit şi plata dobânzilor aferente;

• prezintă garanŃii pentru utilizarea cu eficienŃă a împrumutului, iar valoarea garanŃiilor acceptate este mai mare sau cel puŃin la nivelul creditelor solicitate şi a dobânzilor aferente, calculate pe întreaga perioadă de creditare;

• îşi derulează activitatea prin conturi deschise la unităŃile teritoriale ale băncii;

• acceptă clauzele din contractul de credit şi prezintă toată documentaŃia solicitată.

Pentru prevenirea riscului de creditare, băncile nu acordă credite: • agenŃilor economici care înregistrează pierderi; • agenŃilor economici care nu contribuie cu capital propriu la

finanŃarea activelor circulante sau la realizarea proiectelor de investiŃii;

• agenŃilor economici cu datorii faŃă de bancă, trecute de aceasta în afara bilanŃului şi care nu prezintă programe de redresare viabile;

• agenŃilor economici pentru care s-a instituit procedura de reorganizare sau faliment. Mai mult, la acordarea creditelor, băncile au în vedere ca prima

sursă de rambursare a împrumutului să o constituie capacitatea agentului economic de a genera lichidităŃi, iar garanŃiile materiale trebuie să

163

constituie întotdeauna ultima sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor.

DocumentaŃia pe care clienŃii persoane juridice trebuie să o

prezintă băncii în vederea obŃinerii creditelor cuprinde: • cererea de credit semnată de persoanele autorizate să reprezinte

agentul economic solicitant; • hotărârea AGA de contractare a împrumutului respectiv, dacă este

vorba de sume mari; • bilanŃul (situaŃia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii), raportul

de gestiune şi contul de profit şi pierdere (rezultatele financiare), încheiate în ultimii 3 ani;

• ultima balanŃă de verificare întocmită; • situaŃia prognozată a plăŃilor şi încasărilor (cash-flow-ul) aferente

perioadei pentru care agentul economic solicită împrumutul; • bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul în curs, întocmit conform

precizărilor Ministerului FinanŃelor Publice; • situaŃia stocurilor şi cheltuielilor pentru care se solicită creditul

(cantităŃile, valorile, cauzele formării şi termenele de valorificare), însoŃite de fundamentarea necesarului de credit;

• documente (facturi proforme, comenzi, precontracte, contracte) din care să rezulte elementele necesare stabilirii modului de utilizare a creditului, dar şi datele de identificare ale vânzătorului (denumirea, adresa şi contul), acordul acestuia de a vinde, denumirea bunurilor ce urmează a fi vândute, preŃul, termenele şi modalitatea de efectuare a plăŃilor;

• planul de afaceri sau studiul de fezabilitate pentru creditele pe termen mediu şi lung, destinate finanŃării unor investiŃii;

• autorizaŃia de construcŃie cu toate avizele şi acordurile necesare, inclusiv proiectul de execuŃie stampilat;

• devize estimative şi devizul general; • proiectul graficului de rambursare a creditului şi a dobânzilor; • lista garanŃiilor propuse băncii pentru creditul solicitat, precum şi

evaluarea acestora; • acordul solicitantului privind consultarea bazei de date a Centralei de

Risc Bancar - CRB; • orice alte documente solicitate de bancă.

Documentele prezentate de către clienŃi în vederea obŃinerii de credite, precum şi cele elaborate ulterior de bancă, în cursul procesului de

164

analiză, acordare, verificare şi rambursare reprezintă conŃinutul dosarului de credit.

*** În scopul evaluării riscului de credit, societăŃile bancare trebuie să-şi

clasifice creditele acordate în una din următoarele 5 categorii de bonitate: standard (A), în observaŃie (B), substandard (C), îndoielnic (D), pierdere (E). Cele 5 categorii au următoarele semnificaŃii:

• Categoria A: performanŃe foarte bune, care permit achitarea la scadenŃă a datoriei;

• Categoria B: performanŃe bune, dar fără certitudinea rambursării în viitor;

• Categoria C: performanŃe satisfăcătoare, cu tendinŃe de înrăutăŃire; • Categoria D: performanŃe scăzute; • Categoria E: pierderi şi incapacitate de rambursare.

ClienŃii din categoriile A şi B au prioritate în aprobarea cererilor de creditare, iar cei din categoria E nu sunt admişi la creditare.

Clasificarea se face pe baza performanŃelor financiare şi non-

financiare ale clienŃilor, evaluate conform unor indicatori şi criterii diferite de la bancă la bancă şi de capacitatea acestora de a-şi onora obligaŃiile la scadenŃă (serviciul datoriei).

ImportanŃa Centralei Riscurilor Bancare (CRB) în activitatea de creditare

Când analizează situaŃia agenŃilor economici solicitanŃi de credite, în

vederea cuantificării cu precizie a riscului de creditare, băncile româneşti au posibilitatea de a consulta fişierele administrate de către Centrala Riscurilor Bancare, din cadrul BNR, care conŃin informaŃii referitoare la volumul de credite, inclusiv restanŃe, pe care un debitor le are la o bancă.

Centrala Riscurilor Bancare funcŃionează începând cu 1 ianuarie 2000 şi gestionează o bază de date alimentată prin raportările periodice ale băncilor comerciale şi ale celorlalte instituŃii financiare autorizate în acest sens, privind expunerile faŃă de clienŃii debitori (credite curente şi restante), după cum urmează:

� expunerea fiecărei instituŃii de credit din sistemul bancar românesc faŃă de acei debitori care au beneficiat de credite şi/sau angajamente, al căror nivel cumulat depăşeşte suma limită de raportare;

165

� restanŃele mai mari de 30 zile, indiferent de sumă, înregistrate în restituirea creditelor de către persoanele fizice;

� informaŃiile referitoare la fraudele cu carduri produse de către posesori. Baza de date a Centralei Riscurilor Bancare (CRB) este organizată în

patru registre44: - Registrul central al creditelor (RCC) conŃine informaŃii de risc bancar raportate de instituŃiile de credit şi este actualizat lunar; - Registrul creditelor restante (RCR) conŃine informaŃii de risc bancar referitoare la abaterile de la graficele de rambursare din cel mult ultimii şapte ani şi este alimentat lunar de Registrul central al creditelor; - Registrul grupurilor de debitori (RGD) conŃine informaŃii despre grupurile de persoane fizice şi/sau juridice care reprezintă un singur debitor şi este alimentat lunar de Registrul central al creditelor; - Registrul fraudelor cu carduri (RFC) conŃine informaŃii despre fraudele cu carduri produse de către posesori raportate de instituŃiile de credit şi este actualizat on-line. Figura nr. 7

Sursa: Banca NaŃională a României

44 BNR, www.bnr.ro

166

Orice unitate bancară poate solicita la CRB informaŃia de risc bancar referitoare la o persoană fizică sau juridică non-bancară rezidentă, cu acordul scris al persoanei respective. Aceste informaŃii ajută băncile în analiza lor asupra capacităŃii unui client de a primi credite, fiind evident că un client înregistrat cu restanŃe, nu are şanse în momentul respectiv de a mai primi credite la o bancă din România.

Sisteme similare de gestiune a informaŃiilor de credit funcŃionează în Ńări din Uniunea Europeană cu un grad ridicat de intermediere financiară, cum sunt: Austria, Belgia, FranŃa, Germania, Italia, Portugalia, Spania etc.

La analiza situaŃiei economico-financiare a unui client, băncile mai utilizează şi informaŃii puse la dispoziŃia lor de către Centrala Incidentelor de PlăŃi (CIP) din BNR, care stochează date referitoare la incidentele de plăŃi ale agenŃilor economici cu instrumentele de debit (cecuri, cambii, bilete la ordin). Dacă un client este înregistrat în baza de date CIP ca fiind un rău platnic, el va întâmpina greutăŃi la obŃinerea unui credit, banca fiind pusă în gardă asupra bonităŃii şi seriozităŃii lui.

10.2. Indicatori de evaluare a bonităŃii solicitanŃilor de credite persoane juridice

Necesitatea analizei bonităŃii decurge din importanŃa formării unei opinii fundamentate despre situaŃia financiară şi performanŃele trecute, prezente şi viitoare ale posibilului împrumutat, politica şi strategia urmărite de acesta în desfăşurarea activităŃii, dar şi posibilitatea lui de a rambursa ratele şi dobânzile la scadenŃele stabilite. Analiza bonităŃii are ca punct de plecare bilanŃul contabil (situaŃia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii) şi contul de rezultate, pentru că acestea oferă o imagine pertinentă privind rentabilitatea şi eficienŃa activităŃii desfăşurate. Diagnosticul situaŃiei economico-financiare este indispensabil pentru evaluarea eligibilităŃii solicitanŃilor de împrumuturi.

Sistemul de indicatori care cuantifică bonitatea firmelor solicitante de credite poate cuprinde indicatori cum ar fi:

- dinamica cifrei de afaceri; - rezultatul exerciŃiului; - fondul de rulment; - trezoreria netă; - lichiditatea; - solvabilitatea;

167

- gradul de îndatorare; - viteza de rotaŃie a activelor circulante; - rentabilitatea de exploatare; - rentabilitatea economică; - rentabilitatea financiară; - gradul de acoperire a dobânzii etc. Fiecare bancă comercială elaborează şi utilizează propriul său

sistem de indicatori de bonitate, în cadrul politicii sale de creditare. Formulele de calcul şi modul de interpretare a rezultatelor

indicatorilor enumeraŃi anterior sunt :

Cifra de afaceri reprezintă veniturile realizate de client la finele unei perioade (lună, trimestru, an), din vânzarea produselor, serviciilor, mărfurilor etc. O firmă cu o cifră de afaceri ascendentă desfăşoară o activitate viabilă, cu perspective de dezvoltare. Orice declin al cifrei de afaceri în termeni reali constituie un semnal de alarmă pentru creditori.

Rezultatul exerciŃiului (profit/pierdere) este un indicator sintetic

care caracterizează eficienŃa activităŃii desfăşurate. Mai mult, capitalurile proprii sunt influenŃate direct de valoarea acestui indicator, în sensul diminuării acestora cu pierderea şi al majorării cu profitul înregistrat. De regulă, banca nu acordă credite agenŃilor economici care înregistrează pierderi, adică nu au capacitatea să-şi recupereze cheltuielile din veniturile realizate.

Lichiditatea este capacitatea firmei de a face faŃă datoriilor pe

termen scurt, prin transformarea rapidă a activelor pe termen scurt în lichidităŃi.

Lichiditatea imediată

100scurt termen pe Datorii

incerti Clienti - Stocuri -scurt termen pe Active×

Lichiditatea curentă

100scurt termen pe Datorii

incerti Clienti - cabilenevalorifi Stocuri -scurt termen pe Active×

168

În analiza acestui indicator, o bancă prudentă va elimina activele pe termen scurt care nu se pot transforma rapid în lichidităŃi (stocuri foarte greu valorificabile, clienŃi cu probleme etc).

Analiza indicatorilor de lichiditate reflectă: - tipul de activitate desfăşurată de societate şi anume: pentru o

firmă cu activitate preponderent comercială sau cu o viteză de rotaŃie a stocurilor foarte mare, nu apar diferenŃe semnificative între lichiditatea curentă şi lichiditatea imediată, în timp ce pentru o firmă cu activitate productivă cu ciclu lung de fabricaŃie, diferenŃele dintre lichiditatea curentă şi lichiditatea imediată sunt evidente;

- eficienŃa managementului societăŃii şi modalitatea de finanŃare a societăŃii.

O valoare mare a lichidităŃii, ca urmare a datoriilor reduse pe termen scurt, poate reflecta o finanŃare din zona pasivelor pe termen lung, adică provenind de la fondul de rulment.

Solvabilitatea reflectă capacitatea unei firme de a transforma toate

activele sale în numerar pentru plata tuturor obligaŃiilor. Formula de calcul este următoarea:

totaleDatorii

incerte Active - incerti Clienti - cabilenevalorifi Stocuri - active Total

Solvabilitatea unei firme cu activitate viabilă se caracterizează

astfel : • raportul este supraunitar; • ponderea datoriilor totale (către furnizori, buget, salariaŃi, bancă) în

total activ nu depăşeşte 50%. Gradul de îndatorare exprimă raportul între datorii şi capitaluri

proprii şi se calculează astfel: Gradul de îndatorare generală (Leverage)

100 proprii Capitaluri

totaleDatorii×

169

Gradul de îndatorare financiară (Gearing)

100proprii Capitaluri

financiare Datorii×

Viteza de rotaŃie a activelor circulante arată numărul de rotaŃii efectuate de activele circulante în decursul unei perioade (numărul de cicluri de producŃie). La modul general, acest indicator se calculează ca raport între cifra de afaceri şi activele circulante (stocuri şi creanŃe). Viteza de rotaŃie trebuie analizată în evoluŃie şi în comparaŃie cu situaŃia din alte societăŃi comerciale, din ramuri de activitate similare. Activele circulante sunt folosite mai eficient, cu cât numărul de rotaŃii efectuate în decursul unei perioade este mai mare.

Durata medie de încasare a clienŃilor reprezintă amânarea medie a plăŃii acordată clienŃilor şi se calculează ca raport între soldul mediu al clienŃilor şi cifra de afaceri, exprimându-se în zile. Durata creditului comercial acordat clienŃilor depinde de natura activităŃii, de forŃa financiară a societăŃii comerciale creditoare, de poziŃia ei pe piaŃă şi de raporturile acesteia cu beneficiarii. O bună gestiune financiară a firmei presupune reducerea amânărilor la plată acordate clienŃilor, fără a prejudicia însă pieŃele de desfacere.

Durata medie de plată a furnizorilor reprezintă amânarea medie a

plăŃii acordată de către furnizori, exprimată ca raport între soldul mediu al furnizorilor şi costul aprovizionărilor, fiind de asemenea exprimată în zile. Valoarea furnizorilor neplătiŃi reprezintă mărimea creditelor comerciale obŃinute, iar mărimea indicatorului exprimă durata acestor credite.

Prelungirea duratei creditelor obŃinute de la furnizori sporeşte volumul resurselor atrase, necesare finanŃării activelor circulante.

Rentabilitatea reprezintă capacitatea agentului economic de a

obŃine profit din activitatea proprie. Indicatorii rentabilităŃii pot fi grupaŃi astfel: - rentabilitatea din exploatare exprimă capacitatea unui agent economic de a obŃine profit din activitatea de bază, înaintea influenŃelor elementelor financiare şi extraordinare; - rentabilitatea economică exprimă capacitatea unui agent economic de a obŃine profit prin valorificarea activelor economice de care dispune;

170

- rentabilitatea financiară exprimă capacitatea capitalului propriu de a produce profit. În condiŃiile apelării la credite, premisa ca firma să-şi sporească rentabilitatea financiară este ca rentabilitatea economică să fie superioară ratei dobânzii (modelul Modigliani-Miller). În caz contrar, dacă se apelează la credite în condiŃiile în care rata rentabilităŃii economice este inferioară ratei dobânzii, apare o degradare a rentabilităŃii financiare, din cauza efectului de levier (îndatorare) negativ.

Indicatorul de acoperire a dobânzii arată capacitatea firmei de a

plăti dobândă la creditele angajate. Acest indicator se calculează ca raport între rezultatul înaintea plăŃii dobânzii şi a impozitului pe profit (earnings before interests and taxes – EBIT) şi cheltuielile cu dobânzile. Se consideră că un nivel al acestui indicator mai mare de 3 reflectă o bună capacitate a firmei de a-şi achita dobânda.

10.3. Aspecte non-financiare ale analizei creditelor pentru persoane juridice

Analiza non-financiară vizează credibilitatea agentului economic şi se referă în special la calităŃile morale şi profesionale ale managerilor şi acŃionarilor firmei, precum şi la reputaŃia firmei (calitatea produselor şi serviciilor, modul de îndeplinire a obligaŃiilor asumate în relaŃiile cu partenerii de afaceri). Factorii non-financiari care influenŃează activitatea clientului pot fi:

a. Conducerea activităŃii (managementul): • pregătirea profesională, prestigiul şi experienŃa în sectorul de

activitate; • experienŃa în funcŃii de conducere şi reputaŃia echipei manageriale; • caracterul, moralitatea şi integritatea conducerii; • gradul de participare a conducerii la capitalul societăŃii (gradul de

cointeresare materială). b. Activitatea clientului:

• existenŃa şi viabilitatea planului de afaceri; • evoluŃia activităŃii şi profilul acesteia; • caracterul activităŃii: sezonier, permanent, ciclic; • sfera de activitate: producŃie, comerŃ, prestări servicii, etc;

171

• concurenŃii: numărul şi mărimea concurenŃilor, reputaŃia lor, caracteristicile produselor fabricate de aceştia, cotele de piaŃă ale fiecăruia etc;

• segmentul de piaŃă deŃinut: în creştere/în declin, cuantificabil/necuantificabil;

• reputaŃia clientului în cadrul ramurii, subramurii şi cota de piaŃă deŃinută pe plan internaŃional, naŃional şi/sau local; nominalizarea pieŃelor externe etc;

• perspectiva de dezvoltare pe termen scurt şi lung a sectorului; • problemele majore cu care se confruntă sectorul (schimbări

tehnologice, reglementări guvernamentale, schimbări de mediu etc); • portofoliul de clienŃi: număr, reputaŃie, dependenŃă de anumiŃi clienŃi

şi repartiŃia lor geografică, modul în care sunt reglementate relaŃiile contractuale, modalitatea de vânzare (credit comercial/cu plata imediată), clienŃii interni şi externi importanŃi, ponderea vânzărilor efectuate la intern sau extern în total vânzări ale societăŃii;

• relaŃiile cu furnizorii: număr, dependenŃă de anumiŃi furnizori, modalitatea de plată, eventuale întârzieri la plată;

• politica de preŃuri: nivel faŃă de concurenŃă, reacŃii la modificarea preŃurilor de către concurenŃi, facilităŃi acordate clienŃilor etc;

• publicitate şi reclamă.

c. Strategia • existenŃa unei strategii de dezvoltare pe următorii 3-5 ani, dacă

aceasta este realistă, realizabilă sau cu risc de eşec; • alternative şi implicaŃii în cazul nerealizării strategiei propuse; • existenŃa sau nu a planurilor de restructurare şi redresare financiară. d. Implicarea financiară sau angajarea acŃionarilor / asociaŃilor • participarea cu capitaluri proprii a acŃionarilor/asociaŃilor la

finanŃarea afacerii, astfel încât aceasta să fie pe măsura riscului implicat;

• se analizează dacă proprietarii sprijină afacerea prin garantarea personală, aceasta asigurând o mai mare angajare din partea lor. Concluziile rezultate din analiza aspectelor non-financiare privind

clienŃii sunt utilizate de către bancă la fundamentarea deciziei de creditare, întocmirea şi analiza situaŃiei clienŃilor, dar şi la analiza calităŃii portofoliului de împrumuturi.

172

***

Expresii - cheie: Principii ale creditării bancare DocumentaŃia de creditare Bonitatea clienŃilor Categorii de bonitate Analiza non-financiară Riscul de creditare

Gestiunea riscului de creditare Limite de risc Centrala Riscurilor Bancare Centrala Incidentelor de PlăŃi

Întrebări recapitulative:

1. Care sunt categoriile de împrumutaŃi persoane juridice? 2. Care sunt condiŃiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească solicitanŃii de credit persoane juridice? 3. Ce cuprinde documentaŃia de credit în cazul persoanelor juridice? 4. Care sunt cele 5 categorii de bonitate? 5. Ce este riscul de credit? 6. Cum se realizează gestiunea riscului de credit la nivelul unei bănci? 7. Care sunt indicatorii de evaluare a bonităŃii solicitanŃilor de credit persoane juridice? 8. Cum se face analiza aspectelor non-financiare ale activităŃii clienŃilor? 9. Care este rolul Centralei Riscurilor Bancare?

173

Capitolul 11

CREDITAREA BANCARĂ A PERSOANELOR FIZICE 11.1 Principii şi reguli generale ale acordării creditelor bancare pentru persoane fizice 11.2 Analiza şi evaluarea creditelor pentru persoane fizice

11.1. Principii şi reguli generale ale acordării creditelor bancare

pentru persoane fizice Categoriile de clienŃi persoane fizice care pot beneficia de credite bancare sunt, conform normelor băncilor comerciale din România:

• persoanele salariate care obŃin venituri în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată;

• pensionarii, cărora li se solicită ultimul talon de pensie în original; • persoanele care realizează venituri din practicarea unei profesii liber

autorizate şi care prezintă o adeverinŃă eliberată de AdministraŃia Financiară privind veniturile nete realizate în ultimul an, precum şi o copie după ultima declaraŃie de impozit pe venit global depusă;

• persoanele care realizează venituri din dividende obŃinute de la societăŃi comerciale unde sunt asociaŃi/acŃionari;

• persoanele care realizează venituri din chirii, care trebuie să depună contractul de închiriere sau alte documente din care să rezulte veniturile realizate în ultimul an, precum şi o copie a declaraŃiei de impozit pe venit global din ultimul an financiar.

Banca acordă credite persoanelor fizice pe seama resurselor proprii şi atrase; nu se acordă niciodată credite peste plafoanele aprobate.

***

În cazul în care o bancă acordă un credit unui client, iar acesta, din diferite motive, nu va putea să îşi achite obligaŃiile faŃă de bancă (restituirea creditului şi a dobânzii aferente), banca va înregistra pierderi pe care va trebui să le suporte din profit. Pentru a reduce la minim pierderile rezultate din credite neperformante, băncile procedează la evaluarea riscurilor pe care le presupune acordarea împrumuturilor.

174

Dacă principiile generale de creditare sunt aplicate corect, se reduce gradul de incertitudine al operaŃiunilor de creditare. Aceste principii se referă la:

• solicitantul creditului. Este esenŃial ca banca să obŃină cât mai multe informaŃii în legătură cu situaŃia financiară a potenŃialului client şi să fie sigură că se poate baza pe toate informaŃiile oferite de acesta. În această analiză, banca trebuie să ia în considerare măsura în care îl cunoaşte pe client – de aceea analiza se face diferenŃiat pentru un client nou şi pentru un client vechi;

• cererea de creditare (obiectivele urmărite); • rambursare (rate şi termen). Activitatea de creditare a persoanelor

fizice se bazează, în primul rând, pe identificarea şi evaluarea cât mai exactă a capacităŃii de plată a solicitanŃilor, ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor;

• dobânzi şi comisioane bancare (remunerarea creditului); • garantare (modalităŃi de asigurare şi recuperare). La acordarea

creditelor, banca urmăreşte ca solicitanŃii să prezinte credibilitate privind rambursarea acestora la scadenŃă. ÎmprumutaŃii trebuie să prezinte în toate cazurile garanŃii reale sau personale. Pentru acordarea de credite persoanelor fizice, se cer a fi

îndeplinite de către acestea anumite condiŃii, cum sunt: - persoana solicitantă să fie angajată cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată şi să realizeze venituri certe, care să asigure plata lunară a ratelor din credit şi a dobânzilor aferente. Solicitantul creditului poate fi şi salariat cu contract de muncă pe perioadă determinată, cu condiŃia rambursării creditului şi achitării dobânzii pe perioada valabilităŃii contractului de muncă; - solicitantul unui credit este obligat să deschidă un cont curent în care se vor depune, iniŃial, avansul minim solicitat, ca sursă proprie, iar ulterior ratele lunare de rambursat; - solicitantul trebuie să garanteze rambursarea creditelor solicitate şi a dobânzilor aferente, atât cu veniturile ce le realizează, cât şi cu garanŃii reale şi personale; - solicitantul trebuie să nu înregistreze debite sau alte obligaŃii neachitate la scadenŃă către bancă şi terŃi, potrivit declaraŃiei pe proprie răspundere din contractul de credit;

175

- în general solicitantul trebuie să participe la realizarea afacerii cu surse proprii, al căror cuantum minim este stabilit pentru fiecare categorie de credit în parte; - să prezinte toate documentele solicitate de bancă.

11.2. Analiza şi evaluarea creditelor pentru persoane fizice

Documentele solicitate de bancă persoanelor fizice în vederea obŃinerii

creditelor sunt: • cerere de credit; • copia actelor de identitate ale solicitantului, soŃiei/soŃului,

codebitorilor, giranŃilor; • declaraŃie pe proprie răspundere; • adeverinŃe de salariu pentru împrumutat, codebitor, giranŃi sau talon

de pensie pentru pensionari; • adeverinŃă de venit pentru alte tipuri de venituri, decât cele din

salarii; • declaraŃie specială privind veniturile din activităŃi independente

pentru anul în curs; • declaraŃia de impunere, pentru anul financiar expirat; • documente de natura convenŃiilor civile, contractelor de colaborare,

contractelor de închiriere sau de locaŃii, constituind dovada veniturilor nete obŃinute din alte surse;

• precontracte, contracte, repartiŃii, facturi proforme, comenzi din care rezultă datele de identificare ale vânzătorului (denumirea, adresa şi contul), acordul acestuia de a vinde, denumirea bunurilor ce urmează a fi vândute, preŃul, termenele şi modalitatea de efectuare a plăŃilor;

• documente (facturi proforme, repartiŃii, comenzi, precontracte, contracte) din care să rezulte elementele necesare stabilirii modului de utilizare a creditului;

• autorizaŃia de construcŃie cu toate avizele şi acordurile necesare, inclusiv proiectul de execuŃie stampilat – pentru locuinŃe sau alte obiective;

• devize estimative şi devizul general; • avizele pentru asigurarea utilităŃilor realizate prin construire; • descrierea modalităŃilor de garantare a creditului şi evaluarea

bunurilor ce fac obiectul garanŃiei;

176

• acordul de consultare a bazei de date a Centralei de Risc Bancar - CRB (se completează la sediul băncii);

• acord de transmitere a informaŃiei de risc la Biroul Român de Credit (se completează la sediul băncii);

• orice alte documente solicitate de bancă. Procesul de aprobare şi acordare a creditelor presupune parcurgerea a trei etape distincte: 1. Analiza preliminară a solicitărilor de credite; 2. Verificarea conŃinutului şi analiza documentaŃiei creditului; 3. Întocmirea scoringului. 1. Pe baza informaŃiilor prezentate de solicitant cu privire la volumul şi destinaŃia creditului, în funcŃie de nivelul plafonului disponibil la nivelul băncii, se vor prezenta solicitantului condiŃiile generale şi specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în vederea contractării de credite. Dacă aceste condiŃii sunt îndeplinite, ofiŃerii de credite se vor informa cu privire la situaŃia familială a solicitantului, în cazul populaŃiei şi cu privire la situaŃia patrimonială, pentru persoanele fizice autorizate.

2. În cazul creditelor acordate persoanelor fizice (populaŃie) analiza documentaŃiei de credit presupune stabilirea a patru elemente de bază: a. volumul creditului solicitat; b. nivelul ratei lunare totale pe care clientul o poate plăti, cunoscând că volumul maxim al unei rate totale lunare de rambursat nu poate fi mai mare de 30% sau 35% din veniturile nete lunare realizate de împrumutat împreună cu soŃia/soŃul/codebitorul, în funcŃie de tipul de credit45; c. numărul de rate lunare în care urmează să se ramburseze creditul; d. nivelul dobânzii, în funcŃie de categoria de credit solicitată şi de opŃiunea clientului de a contribui sau nu cu surse proprii. 45 din toamna anului 2005, constatând creşterea numărului de restanŃe pe segmentul de

retail, BNR a impus înăsprirea condiŃiilor de creditare a persoanelor fizice, astfel încât angajamentele totale de plată lunare, respectiv principalul şi dobânda, decurgând din contractul de credit, precum şi din alte contracte de aceeaşi natură, cum ar fi alte contracte de credit, contracte de leasing, contracte de cumpărare de bunuri în rate, indiferent de creditor, pot să reprezinte cel mult 40% din veniturile nete lunare ale solicitantului şi, după caz, ale familiei acestuia (Norma BNR 10/2005 - MO nr. 683 din 29 iulie 2005) .

177

Volumul creditului, numărul şi cuantumul ratelor lunare se determină de către ofiŃerii de credite.

În cazul în care 30% sau 35% din veniturile nete lunare realizate de împrumutat, împreună cu soŃia/soŃul/codebitorul este insuficient pentru acoperirea ratei lunare totale de rambursat la creditul solicitat, iar împrumutatul nu deŃine surse proprii pentru diminuarea volumului creditului solicitat, se renunŃă la continuarea analizei.

În cazul persoanelor fizice autorizate, analiza documentaŃiei de

credit presupune din partea ofiŃerului de credite, parcurgerea următoarelor faze:

• stabilirea calităŃii solicitantului, pe baza documentaŃiei şi a autorizaŃiilor depuse la bancă (persoană fizică independentă sau asociaŃie familială autorizată să desfăşoare acte de comerŃ, producător agricol individual, avocat, notar, medic, expert contabil, contabil autorizat sau alt tip de liber-profesionist autorizat etc);

• încadrarea solicitării în criteriile şi condiŃiile specifice categoriei de credit, în funcŃie de destinaŃia ce urmează a fi dată împrumutului (comerŃ, prestări servicii, producŃie, investiŃii etc);

• determinarea capacităŃii de rambursare a creditului şi a dobânzilor aferente, pe baza analizei afacerii creditate şi a veniturilor nete obŃinute rezultate din declaraŃiile de impunere, din adeverinŃele de venit eliberate de AdministraŃia financiară şi din alte documente prezentate.

3. Pe baza documentaŃiei şi a informaŃiilor primite de la solicitant,

banca va întocmi scoringul şi va aprecia dacă acesta este în măsură să asigure rambursarea şi garantarea împrumutului şi a dobânzilor aferente.

Pentru clienŃii care pe baza scoringului au punctajul cuprins între 4 şi 5, nu se pune problema acordării de credite de către bancă. Pentru restul clienŃilor (cotaŃi în categoriile 1, 2 şi 3) punctajul obŃinut constituie un prim element, dar nu singurul în luarea deciziei de creditare. Sistemul scoring folosit în prezent de către băncile comerciale cuantifică 10-15 criterii considerate cele mai importante (locuinŃă, profesie, loc de muncă, stare civilă, proprietăŃi, referinŃe bancare, venituri, garanŃii propuse etc), după cum se va vedea în studiul de caz din paragraful 12.2.

InformaŃiile înscrise în documentele prezentate băncii cu privire la situaŃia patrimonială a solicitantului, identitatea şi caracteristicile

178

bunurilor ce urmează a fi constituite drept garanŃii, vor fi verificate de ofiŃerii de credite la faŃa locului.

Pentru toate garanŃiile materiale se va întocmi un raport de evaluare, care se va anexa la referatul de credite. Dacă se confirmă realitatea informaŃiilor prezentate de solicitant, ofiŃerii de credite vor proceda la dimensionarea creditului posibil de contractat. În situaŃia în care volumul creditului posibil de contractat este acceptat de solicitant, ofiŃerii de credite vor comunica acestuia documentele care se cer de către bancă în vederea contractării creditului.

Punerea la dispoziŃie a sumelor aprobate se va efectua după încheierea contractului de credit.

ImportanŃa Biroului Român de Credit în activitatea de creditare a persoanelor fizice

Dezvoltarea semnificativă a creditelor acordate persoanelor fizice şi absenŃa informaŃiilor referitoare la comportamentul acestora ca debitori, a determinat AsociaŃia Română a Băncilor să înfiinŃeze, la iniŃiativa BNR, Biroul Român de Credit, instituŃie care funcŃionează efectiv din august 2004. Prin aceasta s-a dorit ca băncile participante să beneficieze de informaŃii, date şi studii corespunzătoare în vederea cuantificării riscului de credit, creşterii calităŃii creditelor în sistemul bancar românesc, diminuării riscului de fraudă şi protejării creditorilor. Raportarea datelor la Biroul de Credit se face pe baza unui standard internaŃional - Metro 2 - compatibil cu standardele europene în domeniu. Dezvoltarea Biroului Român de Credit a avut în vedere 3 faze de implementare. În faza întâi, dată în funcŃiune în august 2004, au fost prelucrate informaŃiile transmise de bănci referitoare la debitorii-persoane fizice care au înregistrat întârzieri la rambursare de peste 30 de zile, la fraudulenŃi şi la declaraŃiile cu inadvertenŃe. În faza a doua de dezvoltare (aprilie 2005) s-au atins două obiective principale:

• gestionarea informaŃiile de natură pozitivă referitoare la toate creditele acordate de către băncile participante persoanelor fizice;

• sursele de provenienŃă a informaŃiei s-au extins în aria non-bancară: societăŃile financiare, de leasing, de asigurări, societăŃile de telefonie fixă şi mobilă. Practic, începând din acel moment sunt disponibile atât informaŃii

pozitive, cât şi informaŃii negative despre clienŃi.

179

Faza a treia va fi dedicată dezvoltării unui scoring, produs care va oferi o imagine sintetică şi nuanŃată în acelaşi timp a comportamentului fiecărui debitor, uşurând astfel creditorului decizia de a intra sau nu într-o relaŃie de natură financiară cu persoana respectivă. Practic, nici o bancă nu va mai acorda credite înainte de consultarea acestui indicator atribuit clientului de către Biroul de Credit, începând cu anul 2007.

Până în prezent au îndeplinit toate condiŃiile de natură juridică şi tehnică necesare participării la acest sistem un număr de 19 bănci (aproximativ 97% cotă de piaŃă pe segmentul de retail).

***

Expresii - cheie: Scoring Contract de credit Analiza preliminară a solicitărilor de credit Biroul Român de Credit Interogarea bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare

Întrebări recapitulative: 1. Care sunt categoriile de clienŃi persoane fizice care pot beneficia de credite bancare? 2. Care sunt condiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească solicitanŃii de credit persoane fizice? 3. Care sunt principiile generale ale creditării persoanelor fizice? 4. Ce cuprinde documentaŃia de credit în cazul creditelor pentru persoane fizice? 5. Cum se realizează analiza preliminară a solicitărilor de credit în cazul persoanelor fizice? 6. Care sunt etapele analizei documentaŃiei pentru persoane fizice? 7. Ce este scoringul şi care este importanŃa lui? 8. Care este rolul Biroului Român de Credit?

180

Capitolul 12

APLICAłII ŞI STUDII DE CAZ

12.1 Dobânda

A. Dobânda simplǎ B. Procentul mediu de dobândǎ C. Dobânda compusǎ D. Capitalizarea dobânzii pentru perioade mai mici de 1 an

E. Dobânda cu primǎ de risc. Dobânda realǎ F. Înregistrarea dobânzilor în conturile curente G. Rambursarea creditelor

A. Dobânda simplǎ

Se calculează în cazul în care scadenŃa nu depăşeşte 12 luni. Formula

de calcul:

360

zrdCD

⋅⋅=

D = mărimea dobânzii; C = mărimea capitalului (credit sau depozit); rd = rata dobânzii anuale exprimatǎ procentual; z = nr. de zile până la scadenŃǎ; Putem determina şi capitalul final la scadenŃǎ (K):

)360

zrd(1C

360

zrdCCDCK

⋅+⋅=

⋅⋅+=+=

K = suma totalǎ care trebuie rambursatǎ la scadenŃǎ creditorului sau care trebuie plătitǎ titularului depozitului (capitalul final). AplicaŃii rezolvate: 1. Ce capital trebuie plasat pe un interval de 180 de zile, cu un procent de dobândǎ de 20% pe an, pentru a se obŃine un capital final la scadenŃǎ de 230.000.000 lei ? Rezolvare :

1,909.090.2091,1

000.000.230

360

180%201

000.000.230

360

zrd1

KC ==

⋅+

=⋅

+= lei

181

2. Suma a douǎ credite contractate de o firmǎ este de 220.000.000 lei. Primul are o duratǎ de 180 de zile cu o ratǎ a dobânzii anuale de 15%, iar al doilea de 90 de zile cu o ratǎ a dobânzii de 18%. Dobânda plătită pentru primul credit este de 6 ori mai micǎ decât pentru cel de-al doilea. Sǎ se afle mărimea celor douǎ credite şi dobânzile corespunzătoare. Rezolvare : Notǎm cu C1 şi C2 cele douǎ credite şi D1 şi D2 dobânzile corespunzătoare.

%5,7C360

18015%C

360

zrdCD 1

11111 ⋅=

⋅⋅=

⋅⋅=

%5,4C360

9018%C

360

zrdCD 2

22222 ⋅=

⋅⋅=

⋅⋅=

Ştim că D2 = 6 x D1, ceea ce înseamnă:

121212 C10CC0,450,045CC%5,76%5,4C ⋅=⇒⋅=⋅⇒⋅⋅=⋅

Cunoaştem şi 000.000.22011C10C

0220.000.00CC1

12

21 =⋅⇒

⋅=

=+C

.000.000.9%5,4000.000.200

;000.500.1%5,7000.000.20

;000.000.200

;000.000.20

2

1

2

1

=⋅=

=⋅=

=

=

D

D

C

C

3. O persoanǎ fizicǎ plasează la o bancǎ un capital de 100 mil. lei, pe 60 de zile, cu rata dobânzii anuale de 12%. La scadenŃǎ, capitalul final rezultat este plasat imediat pe 90 de zile, cu rata dobânzii anuale 13%. Sǎ se determine mărimea capitalului acumulat de deponent după 5 luni (problema plasamentelor legate). Rezolvare :

Calculǎm capitalul acumulat după 60 de zile:

lei 000.000.102

02,1000.000.100)360

60%121(x000.000.100)

360

zrd(1CK 11

1

=

=⋅=⋅

+=⋅

+⋅=

Capitalul plasat în continuare va fi de 102.000.000 lei. Prin urmare, după 90 de zile, investitorul va dispune de un capital K2, unde:

182

lei 0105.315.001,03250102.000.00

)360

9013%(10102.000.00)

360

zrd(1KK 22

12

=⋅=

=⋅

+⋅=⋅

+⋅=

Dobânda acumulatǎ în 5 luni va fi aşadar de 5.315.000 lei.

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Sǎ se calculeze numărul de zile pe care s-a contractat un împrumut de 1.100.000.000 lei, cu un procent de dobândǎ de 15%, ştiind cǎ dobânda încasatǎ de creditor a fost de 173.500.000 lei.

2. Suma a douǎ credite este de 35.000.000 lei. Primul este contractat pe

9 luni cu rata dobânzii 20% pe an, iar al doilea pe 3 luni cu rata dobânzii 25% pe an. Suma dobânzilor aferente celor douǎ credite este de 3.062.500 lei. Sǎ se afle mărimea celor douǎ credite şi a dobânzilor aferente.

3. Sǎ se afle suma finalǎ pe care o va obŃine la scadenŃǎ o persoanǎ

fizicǎ ce dispune iniŃial de 500 milioane lei şi face următoarele plasamente succesive (legate), fără sǎ retragă dobânda:

- pe 30 de zile cu 10,1% pe an; - pe 150 de zile cu 11% pe an; - pe 60 zile cu 12% pe an; - pe 30 de zile cu 13,5% pe an; - pe 90 de zile cu 14,5% pe an.

B. Procentul mediu de dobândǎ

Este acel procent de dobândǎ care, aplicat mai multor capitaluri, îi aduce investitorului (deponentului) aceeaşi dobândǎ totalǎ ca în cazul plasării capitalurilor respective cu rate diferite de dobândǎ. Formula de calcul pentru procentul mediu de dobândǎ este:

∑

∑

=

=

⋅

⋅⋅=⇒

⋅++⋅+⋅

⋅⋅++⋅⋅+⋅⋅=

n

iii

n

iiii

nn

nnn

zC

zrdC

rdzCzCzC

zrdCzrdCzrdCrd

1

1

2211

222111

...

...

183

AplicaŃii rezolvate: 1. Sǎ se calculeze rd pentru trei capitaluri, în următoarele condiŃii:

- 125.000.000 lei, pe 60 de zile, cu rata dobânzii 16% pe an; - 200.000.000 lei, pe 150 de zile, cu rata dobânzii 14% pe an; - 175.000.000 lei, pe 90 zile, cu rata dobânzii 14,5% pe an;

Rezolvare:

%429,14250.53

75,7683

760.15000.30500.7

75,228342001200

90000.000.175150000.000.20060000.000.125

%5,1490000.000.175%14150000.000.200%1660000.000.125

==++

++=

×+×+×

××+××+××=

rd

rd

AplicaŃii propuse spre rezolvare: 1. Sǎ se calculeze rd pentru următoarele 5 capitaluri plasate astfel:

- 386.520.000 lei, pe 60 de zile, cu 15% pe an; - 425.430.200 lei, pe 90 de zile, cu 14% pe an; - 110.247.000 lei, pe 120 de zile, cu 12% pe an; - 55.200.000 lei, pe 180 de zile, cu 13% pe an; - 29.866.000 lei, pe 45 de zile, cu 11% pe an.

C. Dobânda compusǎ

Se utilizează în cazul în care scadenŃele sunt mai mari de un an, caz în care se produce capitalizarea dobânzii.

Formulele de calcul:

0n CCD −= n

0n rd)(1CC +⋅=

D = mărimea dobânzii compuse acumulate în n ani; C0 = capitalul iniŃial; Cn = capitalul final la scadenŃǎ, după n ani; rd = rata dobânzii anuale exprimatǎ procentual; n = nr. de ani până la scadenŃǎ.

184

AplicaŃii rezolvate:

1. O persoanǎ fizicǎ depune 185 mil. lei la o bancǎ, sub forma unui

depozit la termen pe 4 ani, cu rd = 22% pe an. La scadenŃǎ, capitalul rezultat este plasat în continuare, tot la termen, pe 2 ani, cu rd = 23% pe an. Sǎ se calculeze suma totalǎ de care va dispune după 6 ani deponentul şi dobânda acumulatǎ în acest interval.

Rezolvare:

Metoda I lei 3409.836.8922%)(10185.000.00rd)(1CC 44

04 =+⋅=+⋅=

lei 5620.042.2323%)(13409.836.8923%)(1CC 2246 =+⋅=+⋅=

Dobânda acumulatǎ:

lei 5435.042.230185.000.005620.042.23D =−=

Metoda II

lei 5620.042.23C

23%)(122%)(10185.000.00

23%)(1rd)(1C23%)(1CC

6

24

240

246

=

⇒+⋅+⋅=

=+⋅+⋅=+⋅=

Generalizând, capitalul final după N ani de depuneri la termen, cu procente de dobânzi diferite, va fi:

tnt

nnN rdrdrdCC )1(...)1()1( 21

210 +⋅⋅+⋅+⋅= , unde:

rd1, rd2,…rdt = ratele dobânzilor practicate în fiecare an, exprimate procentual;

n1, n2,…nt = nr. de ani corespunzători ratelor de dobândǎ rd; N = n1+n2+…+nt; C0 = capitalul iniŃial.

2. Sǎ se calculeze capitalul final de care dispune la scadenŃǎ o persoanǎ fizicǎ ce constituie un depozit la termen în sumǎ de 50 mil. lei, pentru care banca îi bonificǎ următoarele dobânzi anuale:

- 14% pentru primii 2 ani; - 12% pentru următorii 3 ani;

185

- 10% în ultimii 3 ani.

Rezolvare: lei 7,946.509.121%)101(%)121(%)141(000.000.50 332

8 =+⋅+⋅+⋅=C

3. O persoanǎ constituie un depozit la termen pe 5 ani la o bancă

comercialǎ, în sumǎ de 250.000.000 lei, cu rata dobânzii rd = 28% pe an. La scadenŃǎ, depune suma rezultatǎ la aceeaşi bancă, pe 8 luni, cu rata dobânzii 25% pe an. Sǎ se afle mărimea dobânzii de care beneficiază depunătorul la sfârşitul perioadei.

Rezolvare: Metoda I

lei 0858.993.4628%)(10250.000.00C 55 =+⋅=

Dobânda pe 8 luni: 576.165.14312

8%25460.993.858=

⋅⋅=D lei

Capitalul final la scadenŃǎ: 036.159.002.1576.165.143460.993.885DCK 5 =+=+= lei

Dobânda totalǎ acumulatǎ: lei 6752.159.030250.000.000361.002.159.D t =−=

Metoda II

lei 0361.002.159.)12

825%(128%)(10250.000.00K

)12

825%(128%)(1C

12

825%CCDCK

5

50

555

=⋅

+⋅+⋅=

⇒⋅

+⋅+⋅=⋅⋅

+=+=

Generalizând, în cazul depunerilor pe n ani întregi şi apoi pe o

fracŃiune de an, capitalul final acumulat la scadenŃǎ va fi:

)360

zile nr.rd(1)rd(1CK 2n

10

⋅+⋅+⋅=

4. Sǎ se calculeze dobânda de care va dispune după 6 ani şi 7 luni

deponentul unei sume de 120 mil. lei, ştiind cǎ rata dobânzii a fost de 20% în primii 6 ani şi 18% pentru ultimele 7 luni.

186

Rezolvare: Capitalul final după 6 ani şi 7 luni:

lei 600.943.395105,1986,2000.000.120)12

7%181(%)20(1CC 6

0 =⋅⋅=⋅

+⋅+⋅=

Dobânda obŃinutǎ:

lei 0275.943.600120.000.000395.943.60D =−= AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Sǎ se afle care a fost rata dobânzii bonificate de bancǎ pentru un depozit la termen, pe 6 ani, ştiind cǎ suma finalǎ la scadenŃǎ este de 4,6 ori mai mare decât depozitul iniŃial.

2. Sǎ se determine procentul de dobândǎ acordat de bancǎ la

depozitele la termen ştiind cǎ, după 4 ani, titularul unui depozit iniŃial de 125 mil. lei dispune de 225,18 mil. lei.

3. O persoanǎ fizică plasează 525 mil. lei la o bancǎ comercialǎ, sub

forma unui depozit la termen pe 2 ani, cu rata dobânzii 10% pe an. La scadenŃǎ, depune capitalul bănesc acumulat în cei 2 ani sub forma unui alt depozit la termen, pe 3 ani, cu rata dobânzii 8% pe an. Sǎ se determine mărimea totalǎ a dobânzii acumulate în 5 ani.

4. Sǎ se determine capitalul final de care va dispune la scadenŃǎ

deponentul unei sume de 30 mil. lei, pe 5 ani, cunoscând ratele de dobândǎ acordate de bancǎ în fiecare an: 10%, 18%, 16%, 14%, 12%.

5. Sǎ se determine dobânda totalǎ pe care o va încasa titularul unui

depozit de 300 mil lei, la termen, pe 10 ani, ştiind cǎ procentele de dobândǎ anuale acordate de bancǎ au variat astfel:

- 19 % în primii 3 ani; - 18% în al 4-lea an; - 16% în următorii 2 ani; - 12% în al 7-lea an; - 10% în ultimii 3 ani.

187

6. O persoanǎ fizicǎ depune 80 mil. lei la bancǎ, pe 4 ani şi 2 luni, cu rata dobânzii anuale 19% şi apoi suma rezultatǎ o plasează pe 3 ani şi 5 luni, cu rata dobânzii 13% pe an. Sǎ se calculeze suma de care va dispune la scadenŃǎ.

7. Sǎ se afle capitalul iniŃial depus la bancǎ, astfel încât după 6 ani şi

3 luni deponentul sǎ dispună de 800 mil. lei, în condiŃiile unei rate a dobânzii anuale de 10% pentru primii 6 ani şi de 16% pe ultimele 3 luni.

8. Sǎ se afle ce sumǎ a fost depusă la bancǎ pe 4 ani, sub forma de

depozit la termen, ştiind cǎ ratele anuale de dobândǎ practicate au fost de 14% în primii 2 ani şi de 13% în ultimii 2 ani, iar dobânda totalǎ acumulatǎ a fost de 454.719.170 lei.

9. Sǎ se afle ce capital iniŃial a fost depus la bancă sub forma unui

depozit la termen pe 6 ani, ştiind cǎ ratele dobânzilor anuale practicate au fost de 15% în primii 2 ani, 12% în următorii 2 ani, 13% în al cincilea an şi 10% în ultimul an, iar capitalul final la scadenŃǎ este de 450 mil. lei.

D. Capitalizarea dobânzii pentru perioade mai mici de 1 an

Este un avantaj oferit de bancă depunătorilor. Dobânda cuvenită se păstrează în cont şi se poate capitaliza semestrial, trimestrial sau lunar. Cu cât capitalizarea se face mai des, cu atât dobânda acumulatǎ de deponent este mai mare. Rata dobânzii anuale compuse RDAC se calculează după următoarea formulă:

( ) 100 x ]1n

rd%1[ % RDAC −+= n , unde:

rd = rata dobânzii anuale simple; n = numărul de perioade de capitalizare cuprinse într-un an

=

lunara recapitalizapentru 12,

ala trimestrirecapitalizapentru 4,

asemestrial recapitalizapentru 2,

n

188

AplicaŃii rezolvate:

1. Sǎ se calculeze RDAC, cunoscând rata anualǎ a dobânzii simple, rd = 14%, în cazul în care capitalizarea se face:

a) semestrial; b) trimestrial; c) lunar.

Rezolvare:

a) % 14,49 100 x ]1)2

14%[(1 RDAC 2 =−+=

b) % 14,75 100 x ]1)4

14%[(1 RDAC 4 =−+=

c) % 14,93 100 x ]1)12

14%[(1 RDAC 12 =−+=

2. O sumǎ de 2 milioane lei se plasează pe 6 luni, cu o ratǎ a

dobânzii de 14 %, capitalizatǎ lunar. Sǎ se calculeze dobânda cuvenitǎ.

Rezolvare:

% 14,93 100 x ]1)12

14%[(1 RDAC 12 =−+=

lei 300.14912

6 x 14,93% x 2.000.000 D ==

3. Sǎ se calculeze suma totalǎ de care va dispune titularul unui

depozit de 10 milioane de lei, pe 3 ani, cu rata dobânzii 24% pe an şi capitalizare lunarǎ.

lei. 20.396.85626,82%)(1 x 10.000.000

RDAC)x(1CC %. 26,82 100 x 1])12

24%[(1 RDAC

3

303

12

=+=

=+==−+=

Dobânda acumulatǎ D = C3 - C0 = 10.396.856 lei.

ObservaŃie: Dacǎ dobânda s-ar capitaliza anual şi nu lunar, capitalul final, după 3 ani ar fi:

189

lei 19.066.24024%)(1 x 10.000.000rd%)x(1CC 3303 =+=+= ,

iar dobânda acumulatǎ D = C3 - C0 = 9.066.240 lei, ceea ce înseamnă

o dobândǎ cu 1.330.616 lei mai micǎ decât în cazul capitalizării lunare a dobânzii.

4. Care este suma de care va dispune după 6 ani titularul unui

depozit la termen de 100.000.000 lei, ştiind cǎ în primii 3 ani dobânda este de 30% şi se capitalizează semestrial, iar în următorii 3 ani este de 29 % şi se capitalizează trimestrial?

Rezolvare:

% 32,25 100 x ]1)2

30%[(1 RDAC 2

1 =−+=

După 3 ani capitalul va fi:

C3 = C0 x (1+RDAC1)3 = 100.000.000 x (1+32,25 %)3 = 231.306.077 lei

% 32,3 100 x ]1)4

29%[(1 RDAC 4

2 =−+= .

Dacǎ vom plasa în continuare capitalul obŃinut după 3 ani, cu RDAC2, la finele celui de-al 6-lea an, capitalul total va fi:

C6 = C3 x (1+RDAC2)

3 = 231.306.077 x (1+32,3 %)3 = 535.632.072 lei.

Dobânda totalǎ acumulatǎ în 6 ani este C6 – C0 = 435.632.072 lei. Sau C6 = C3 x (1+RDAC2)

3 = C0 x (1+RDAC1)3 x (1+ RDAC2)

3 = 100.000.000 x (1+32,25%)3 x (1+32,25%)3 = 535.632.072 lei.

5. O persoanǎ fizicǎ doreşte sǎ deŃină peste 8 ani un depozit de 1 miliard lei. Ce sumǎ trebuie sǎ depună în prezent, astfel încât sǎ-şi atingă obiectivul, cunoscând ratele de dobândǎ anuale bonificate de bancǎ:

- 25 % compus semestrial în primii 3 ani; - 24 % compus lunar în următorii 3 ani; - 22 % compus trimestrial în ultimii 2 ani.

190

Rezolvare:

% 26,25 100 x ]1)2

25%[(1 RDAC 2

1 =−+= .

După primii 3 ani: C3 = C0 x (1+RDAC1)

3 = C0 x (1+26,25%)3. După 6 ani:

% 26,82 100 x ]1)12

24%[(1 RDAC 12

2 =−+= .

C6 = C3 x (1+RDAC2 )3 = C0 x (1+26,25%)3 x (1+26,82 %)3.

După 8 ani:

% 23,88 100 x ]1)4

22%[(1 RDAC 4

3 =−+=

C8 = C6 x (1+RDAC3 )2 = C0 x (1+26,25%)3 x (1+26,82 %)3 x (1+23,88 %)2

Din ultima relaŃie putem extrage:

lei 6158.837.261,534 x 2,039 x 2,012

0001.000.000.

23,88%)(126,82%)(126,25%)(1

CC

2338

0

==

=+⋅+⋅+

=

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Sǎ se determine RDAC, cunoscând: a) rata dobânzii simple rd = 11%, capitalizare lunarǎ; b) rd = 13 %, capitalizare semestrialǎ; c) rd = 15%, capitalizare trimestrialǎ; d) rd = 17 %, capitalizare lunarǎ.

2. Sǎ se calculeze dobânda pe care o va obŃine titularul unui depozit

de 445 milioane lei, pe 8 luni, cu rd = 16 % anual, compus (capitalizat) trimestrial.

3. Ce sumǎ a fost depusǎ pe 6 luni, cu rata dobânzii 18 % / an, capitalizatǎ trimestrial, dacǎ la scadenŃǎ depozitul este de 107.447.550 lei ?

4. Care este dobânda pe care o va obŃine o persoanǎ fizicǎ ce depune

680 milioane lei pe 10 ani, cu rata dobânzii 10%/an capitalizatǎ lunar? Care

191

ar fi fost mărimea dobânzii în cazul în care capitalizarea s-ar fi făcut semestrial? Dar anual?

5. Care este suma de care va putea dispune titularul unui depozit de

175 milioane lei, peste 5 ani, ştiind cǎ procentele de dobândǎ bonificate de bancǎ sunt în scădere cu 1 punct procentual în fiecare an, în primul an rata dobânzii fiind de 10% anual, iar capitalizarea făcându-se lunar?

6. Care este suma de care va dispune după 15 ani titularul unui

depozit de 400 milioane lei, ştiind cǎ în primii 5 ani dobânda anuală este de 15 % şi se capitalizează lunar, iar în ultimii 10 ani scade cu câte un punct procentual în fiecare an (începând cu 14% în anul al 6-lea) şi se capitalizează semestrial?

7. O persoanǎ fizicǎ doreşte sǎ deŃină peste 7 ani un depozit de 3

miliarde lei. Ce sumǎ trebuie sǎ depună în prezent, dacǎ în primii 3 ani dobânda bonificatǎ de bancǎ este de 13 % anual compus semestrial, iar în următorii 4 ani este de 11 % anual compus lunar?

E. Dobânda cu primǎ de risc. Dobânda realǎ

În fundamentarea ratei dobânzii solicitate debitorilor pentru creditele acordate, băncile procedează astfel:

1. Calculează rata medie a dobânzii la care se obŃin resursele de

creditare (i), luând în considerare dobânzile plătite la depozite şi la împrumuturile de refinanŃare;

2. Estimează, pe baze statistice, procentul de credite (creanŃe) care nu

se mai recuperează (d);

3. Calculează rata dobânzii cu primǎ de risc (r*):

1,d1

i1r* −

−+

= unde r*-i = primǎ de risc.

1+i se mai numeşte tendinŃǎ de valorificare a capitalului, iar 1-d se numeşte tendinŃǎ de diminuare a capitalului.

192

4. Iau în considerare rata inflaŃiei (ri), considerând drept ratǎ a dobânzii reale (dr %) chiar rata dobânzii cu primǎ de risc (r*):

,r1

%d1%d1

i

nr +

+=+ unde

dn % = rata dobânzii nominale. Aceasta se numeşte ecuaŃia lui Fisher;

Considerând dr% = r*, se obŃine .r1

%d1r1

i

n*

+

+=+

5. Determină rata dobânzii solicitate debitorilor pentru creditele acordate. Aceasta este chiar rata dobânzii nominale (dn%), care va fi înscrisă în contractul de credit.

dn % = (1+r*)x(1+ri)-1, unde dn % = rata minimă a dobânzii percepute de bancă pentru

creditele acordate.

AplicaŃii rezolvate: 1. Sǎ se calculeze minimul de dobândă solicitat de bancă pentru creditele

acordate, cunoscând următoarele elemente: - rata medie a dobânzii la care se obŃin resursele de creditare (i) este

de 15 %/ an; - din creditele acordate, 5% nu se mai recuperează (d); - rata inflaŃiei anuale (ri) este 13 %.

Rezolvare:

Calculǎm mai întâi r* şi apoi dn:

% 053,211%51

%151r* =−

−+

= ;

%. ,79361-13%)21,053%)(1(1%d n =++= Aşadar, dacǎ ar Ńine cont de toate riscurile (riscul nerecuperării

capitalului şi riscul de scădere a puterii de cumpărare, în special), banca ar trebui sǎ solicite debitorilor o ratǎ a dobânzii la credite de 36,79%/an, în

193

condiŃiile în care ea îşi procurǎ resursele de creditare cu un cost mediu de 15 %/ an. Aceasta i-ar permite obŃinerea unei dobânzi reale de 21,053% / an.

2. Sǎ se determine rata minimă a dobânzii solicitate de o bancă

pentru creditele acordate, în următoarele condiŃii: - rata dobânzii plătite de bancǎ în primul trimestru pentru depozite

şi alte resurse împrumutate este de 10 %/an, iar în următoarele trimestre creşte cu câte 2 puncte procentuale;

- din totalul creditelor acordate, 2 % sunt total nerecuperabile, iar 5 % devin litigioase şi se recuperează în final 80 % din valoarea lor;

- rata inflaŃiei anuale = 8 %.

Rezolvare:

Determinăm mai întâi 13%4

16%14%12%10%i =

+++= , apoi

3% 1%2% 20%5%2%d =+=×+=

%.813,251%)81%)(494,161(%d

%,494,161%31

%131%r

n

*

=−++=

=−−+

=

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. Sǎ se calculeze rata dobânzii reale (dr %), în următoarele situaŃii: a) dn = 20 %, ri = 18 %; b) dn = 15 %, ri = 15 %; c) dn = 13 %, ri = 15 %.

2. Sǎ se calculeze rata dobânzii nominale (dr %) cunoscând: - dr = -3 %, ri = 15 %; - dr = 7 %, ri = 18 %; - dr = 10 %, ri = 10 %.

3. Sǎ se determine rata minimă a dobânzii solicitate de bancǎ pentru

creditele acordate cunoscând: - rata dobânzii plătite de bancǎ pentru resursele de creditare este

de 15 % în primul trimestru şi scade cu câte 2 puncte procentuale în fiecare trimestru, până la sfârşitul anului;

194

- 10 % din credite devin litigioase şi se recuperează în proporŃie de 90%, în timp ce alte 4 % din credite sunt total nerecuperabile;

- rata inflaŃiei anuale estimate este de 11 %.

4. O bancă îşi procură resursele de creditare plătind o dobândă de 10% în prima lună. Ulterior, dobânda creşte cu câte 1 punct procentual în fiecare lună, până la sfârşitul anului. Statisticile relevă că 5 % din creanŃe devin litigioase, urmarea fiind:

- 3 % sunt recuperabile în întregime; - 1 % sunt recuperabile în proporŃie de 50 %; - 1 % sunt total nerecuperabile.

În aceste condiŃii să se calculeze nivelul primei de risc.

F. Înregistrarea dobânzilor în conturile curente Se poate face prin două metode:

A. Metoda directă; B. Metoda în scară.

A. Metoda directă se caracterizează prin următoarele:

- se înregistrează operaŃiunile (intrările şi ieşirile, adică încasările şi plăŃile) în partidă dublă, în ordinea în care survin, până în momentul închiderii periodice a contului;

- pentru fiecare operaŃiune înregistrată se vor calcula numerele de dobânzi (debitoare - ND sau creditoare - NC), pentru perioada cuprinsă între data operaŃiunii şi data închiderii periodice a contului;

- la data închiderii periodice a contului se stabileşte soldul sumelor;

- pentru stabilirea soldului final al contului curent, se ajustează soldul sumelor cu soldul dobânzilor. Acestea din urmă se calculează prin aplicarea ratelor de dobândă debitoare/creditoare la numerele debitoare/creditoare.

AplicaŃie rezolvată:

La 1 octombrie a.c., contul curent al societăŃii comerciale DELTA SA la banca sa înregistrează un sold iniŃial creditor de 500 u.m. În intervalul

195

de timp până la 31 decembrie a.c., când se închide contul, au loc următoarele operaŃii:

- 20 oct.: încasare cec în valoare de 1.000 u.m. - 5 nov.: plată furnizori materii prime 2.000 u.m. - 15 nov.: virament în cont 400 u.m. - 30 nov.: încasare cec 1.200 u.m. - 15 dec.: plată energie electrică şi apă 1.000 u.m.

Să se determine soldul final al contului curent la 31 decembrie a.c., înregistrările făcându-se pe baza metodei directe. Dobânzile practicate sunt: 10% dobânda anuală creditoare şi 20 % dobânda anuală debitoare. Rezolvare: Rezolvarea se organizează în următorul tabel:

Debit Credit Data ExplicaŃii Suma

S t

(zile) ND = S x t

Data ExplicaŃii Suma S

t (zile)

NC = S x t

5.11 Plată furnizori

2.000 56 112.000 1.10 Sold iniŃial

500 91 45.500

15.12 Plată energie

1.000 16 16.000

20.10 Încasare cec

1.000 72 72.000

15.11 Virament în cont

400 46 18.400

30.11 încasare cec

1.200 31 37.200

31.12 Închidere cont

3.000 128.000 31.12 Închidere cont

3.100 173.100

Sold creditor SC =100

Aplicăm procentele de dobândă la numerele debitoare şi creditoare,

pentru a determina mărimea dobânzii debitoare şi a celei creditoare:

DD = 11,71360

20% 128.000

360

%20N D =×

=×

u.m.

DC = 08,48360

10% 173.100

360

%10NC =×

=×

u.m.

196

Soldul final este creditor SFC = SC + DC - DD = 100 + 48,08 – 71,11 = 76,97 u.m.

AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. La 1 martie a.c., contul curent al societăŃii comerciale STEAUA SA la banca sa înregistrează un sold iniŃial creditor de 1.200.000 u.m. În intervalul de timp până la 31 mai a.c., când se închide contul, au loc următoarele operaŃii: - 20 martie: încasare cec clienŃi în valoare de 2.700.000 u.m. - 25 martie: depunere de numerar în contul bancar 2.600.000 u.m. - 31 martie: plată furnizori materii prime 5.000.000 u.m. - 5 aprilie: plată comisioane către bancă 200.000 u.m - 15 aprilie: virament în cont 5.400.000 u.m. - 22 aprilie: rambursare rată din credit şi dobânzi aferente 1.300.000 u.m - 30 aprilie.: încasare cec 1.800.000 u.m. - 7 mai: plată dividende către acŃionari 800.000 u.m. - 15 mai: plată energie electrică şi apă 3.500.000 u.m.

Să se determine soldul final al contului curent la 31 mai a.c., înregistrările făcându-se pe baza metodei directe. Dobânzile practicate sunt: 5% dobânda anuală creditoare şi 12 % dobânda anuală debitoare.

2. Se consideră următoarele operaŃii efectuate în cursul lunii martie a.c.,

prin contul curent al societăŃii X (u.m.): - 4 martie: depunere numerar din casierie 800 - 7 martie: plată furnizori 1.250 - 8 martie: rambursare rate din credit bancar 450 - 12 martie: încasare cecuri din compensare 2.200 - 12 martie: plată furnizori 950 - 20 martie: plată impozit pe profit 1.200 - 23 martie: ridicare sume din cont pentru plata salariilor 1.800 - 25 martie: plată furnizori 500 - 28 martie: încasare ordin plată 1.500

Sold iniŃial al contului la 1 martie 1.200 u.m., creditor. Să se calculeze soldul final al contului curent la 31 martie a.c., în condiŃiile practicării dobânzilor 4,5%, respectiv 6% anual, prin metoda directă.

197

B. Metoda în scară prezintă următoarele particularităŃi:

- operaŃiunile se înregistrează în partidă simplă, în ordine cronologică; - după fiecare operaŃiune se calculează soldul sumelor şi numerele de dobânzi, pe perioada cuprinsă între momentul operaŃiunii şi operaŃiunea următoare. AplicaŃie rezolvată:

Se consideră următoarele operaŃiuni care sunt efectuate prin contul curent al unui agent economic, în perioada 1 martie – 31 mai: - 20 martie: virament în cont 1.000.000 u.m. - 5 aprilie: plata dividendelor către acŃionari 2.000.000 u.m. - 15 aprilie: încasare ordin de plată 400.000 u.m. - 30 aprilie: încasare cecuri 1.200.000 u.m. - 15 mai: plata furnizorilor de materii prime 1.000.000 u.m.

Soldul iniŃial al contului (1 martie) este creditor, în mărime de 500.000 u.m. Să se calculeze soldul final al contului curent la 31 mai a.c., conform metodei în scară şi în condiŃiile practicării de către bancă a dobânzilor 10 % - 20 %. Rezolvare: Organizăm rezolvarea în următorul tabel:

Data ExplicaŃii Suma t (zile) N = S x t 1.03 Sold iniŃial 500.000 C 19 9.500.000 C 20.03 Virament în

cont C 000.500.1

000.000.1

16

24.000.000 C

5.04 Plată dividende acŃionari

D 000.500

000.000.2

10

5.000.000 D

15.04 Încasare ordin de plată

D 000.100

000.400

15

1.500.000 D

30.04 Încasare cec

C 000.100.1

000.200.1

15

16.500.000 C

15.05 Plată furnizori materii prime

C 000.100

000.000.1

16

1.600.000 C

31.05 Închidere cont SC = 100.000 ND = 6.500.000 NC = 51.600.000

198

Calculăm mărimea dobânzilor debitoare şi creditoare:

DD = 11,611.3360

20% 6.500.000

360

%20N D =×

=×

u.m.

DC = 33,333.14360

10% 51.600.000

360

%10NC =×

=×

u.m.

Soldul final este creditor SFC = SC + DC - DD = 100.000 +

14.333,33 – 3.611,11 = 110.722,22 u.m. AplicaŃii propuse spre rezolvare:

1. La 1 martie a.c., contul curent al societăŃii comerciale GAMA SA la banca sa înregistrează un sold iniŃial creditor de 1.850.000 u.m. În intervalul de timp până la 31 mai a.c., când se închide contul, au loc următoarele operaŃii: - 20 martie: încasare cec clienŃi în valoare de 2.500.000 u.m. - 28 martie: depunere de numerar în contul bancar 4.600.000 u.m. - 31 martie: plată furnizori materii prime 4.000.000 u.m. - 5 aprilie: plată comisioane către bancă 600.000 u.m - 12 aprilie: virament în cont 5.460.000 u.m. - 20 aprilie: rambursare rată din credit şi dobânzi aferente 1.300.000 u.m - 30 aprilie.: încasare cec 1.800.000 u.m. - 7 mai: plată dividende către acŃionari 800.000 u.m. - 19 mai: plată energie electrică şi apă 3.800.000 u.m.

Să se determine soldul final al contului curent la 31 mai a.c., înregistrările făcându-se pe baza metodei în scară. Dobânzile practicate sunt: 8% dobânda anuală creditoare şi 15 % dobânda anuală debitoare.

2. Se consideră următoarele operaŃii efectuate în cursul lunii octombrie

a.c. prin contul curent al societăŃii X (u.m.): - 4 octombrie: depunere numerar din casierie 800 - 6 octombrie: plată furnizori 1.250 - 8 octombrie: rambursare rate din credit bancar 450 - 12 octombrie: încasare cecuri din compensare 2.200 - 15 octombrie: plată furnizori 950 - 20 octombrie: plată impozit pe profit 1.200

199

- 22 octombrie: ridicare sume din cont pentru plata salariilor 1.800 - 25 octombrie: plată furnizori 500 - 29 octombrie: încasare ordin plată 1.500.

Sold iniŃial al contului la 1 octombrie: 200 u.m., debitor. Să se calculeze soldul final al contului curent la 31 octombrie a.c., în condiŃiile practicării dobânzilor 6,5%, respectiv 9% anual, prin metoda în scară.

G. Rambursarea creditelor Cel mai adesea, rambursarea creditelor bancare se face în tranşe

egale (lunare – de cele mai multe ori, dar şi trimestriale, semestriale sau anuale - foarte rar), cu dobânda calculată asupra descoperitului (asupra creditului rămas de rambursat).

Creditele se pot acorda cu perioadă de graŃie sau fără. În perioada de graŃie se plătesc doar dobânzi, nu se rambursează şi tranşe din credit. AplicaŃii rezolvate:

1. Rambursarea în tranşe anuale egale; 2. Rambursarea în tranşe semestriale egale; 3. Rambursarea în tranşe trimestriale egale; 4. Rambursarea în tranşe lunare egale.

1. Rambursarea în tranşe anuale egale

1 1. Rambursare în tranşe anuale egale, fără perioadă de graŃie Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 400 mil lei, rambursabil în 4 ani, în tranşe anuale egale, cu rata dobânzii anuale 20%. Rezolvare:

mil lei Anul Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul

rămas 1 100 400x20%=80 180 300 2 100 300x20%=60 160 200 3 100 200x20%=40 140 100 4 100 100x20%=20 120 0

Total 400 200 600

200

1. 2. Rambursare în tranşe anuale egale, cu perioadă de graŃie

Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 400 mil lei, rambursabil în 4 ani, în tranşe anuale egale, cu rata dobânzii anuale 20% şi cu 2 ani perioadă de graŃie. Rezolvare:

mil lei Anul Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul

rămas 1 - 400x20%=80 80 400 2 - 400x20%=80 80 400 3 200 400x20%=80 280 200 4 200 200x20%=40 240 0

Total 400 280 680

2. Rambursarea în tranşe semestriale egale 2. 1. Rambursare în tranşe semestriale egale, fără perioadă de graŃie Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 400 mil lei, rambursabil în 2 ani, în tranşe semestriale egale, cu rata dobânzii anuale 20%. Rezolvare:

mil lei Semestrul Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul

rămas 1 100

402

1%20400=

××

140 300

2 100 30

2

1%20300=

××

130 200

3 100 20

2

1%20200=

××

120 100

201

4 100 10

2

1%20100=

××

110 0

Total 400 100 500 2. 2. Rambursare în tranşe semestriale egale, cu perioadă de graŃie Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 400 mil lei, rambursabil în 2 ani, în tranşe semestriale egale, cu rata dobânzii anuale 20% şi cu 1 an perioadă de graŃie. Rezolvare:

mil lei Semestrul Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul

rămas 1 -

402

1%20400=

××

40 400

2 - 40

2

1%20400=

××

40 400

3 200 40

2

1%20400=

××

240 200

4 200 20

2

1%20200=

××

220 0

Total 400 140 540

3. Rambursarea în tranşe trimestriale egale

3. 1. Rambursare în tranşe trimestriale egale, fără perioadă de graŃie Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 400 mil lei, rambursabil în 2 ani, în tranşe trimestriale egale, cu rata dobânzii anuale 20%.

202

Rezolvare: mil lei

Trimestrul Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul rămas

1 50 20

4

1%20400=

××

70 350

2 50 5,17

4

1%20350=

××

67,5 300

3 50 15

4

1%20300=

××

65 250

4 50 5,12

4

1%20250=

××

62,5 200

5 50 10

4

1%20200=

××

60 150

6 50 5,7

4

1%20150=

××

57,5 100

7 50 5

4

1%20100=

××

55 50

8 50 5,2

4

1%2050=

××

52,5 0

Total 400 90 490 3. 2. Rambursare în tranşe trimestriale egale, cu perioadă de graŃie Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 400 mil lei, rambursabil în 2 ani, în tranşe trimestriale egale, cu rata dobânzii anuale 20% şi cu 1 an perioadă de graŃie. Rezolvare:

mil lei Trimestrul Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul

rămas 1 -

204

1%20400=

××

20 400

2 - 20 20 400

203

3 - 20 20 400 4 - 20 20 400 5 100 20 120 300 6 100

154

1%20300=

××

115 200

7 100 10

4

1%20200=

××

110 100

8 100 5

4

1%20100=

××

105 0

Total 400 130 530

4. Rambursarea în tranşe lunare egale 4. 1. Rambursare în tranşe lunare egale, fără perioadă de graŃie Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 400 mil lei, rambursabil în 8 luni, în tranşe lunare egale, cu rata dobânzii anuale 20%. Rezolvare:

mil lei Luna Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul

rămas 1 50

66,612

1%20400=

××

56,66 350

2 50 83,5

12

1%20350=

××

55,83 300

3 50 5

12

1%20300=

××

55 250

4 50

16,412

1%20250=

××

54,16 200

5 50 33,3

12

1%20200=

××

53,33 150

204

6 50 5,2

12

1%20150=

××

52,5 100

7 50 665,1

12

1%20100=

××

51,665 50

8 50 833,0

12

1%2050=

××

50,833 0

Total 400 29,978 429,978 4. 2. Rambursare în tranşe lunare egale, cu perioadă de graŃie Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 400 mil lei, rambursabil în 8 luni, în tranşe lunare egale, cu rata dobânzii anuale 20% şi cu 4 luni perioadă de graŃie. Rezolvare:

mil lei Luna Tranşa Dobânda Tranşa+Dobânda Creditul

rămas 1 -

66,612

1%20400=

××

6,66 400

2 - 6,66 6,66 400 3 - 6,66 6,66 400 4 - 6,66 6,66 400 5 100 6,66 106,66 300 6 100

512

1%20300=

××

105 200

7 100 33,3

12

1%20200=

××

103,33 100

8 100 665,1

12

1%20100=

××

101,665 0

Total 400 43,295 443,295

205

AplicaŃii propuse spre rezolvare: 1. Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 800 mil lei, rambursabil în 6 ani, în tranşe anuale egale, cu ratele dobânzii anuale 14%, 12%, 10%, 8%, 6%, respectiv 4% şi cu 2 ani perioadă de graŃie. 2. Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 500 mil lei, rambursabil în 6 ani, în tranşe semestriale egale, cu rata dobânzii anuale 10% şi cu 1 an perioadă de graŃie. Să se refacă tabelul de rambursare, în condiŃiile în care rata dobânzii scade începând cu semestrul al-III-lea cu 2 puncte procentuale. 3. Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 200 mil lei, rambursabil în 3 ani, în tranşe trimestriale egale, cu rata dobânzii anuale 10% şi cu 6 luni perioadă de graŃie. 4. Să se întocmească tabelul de rambursare pentru un credit în sumă de 1.000 mil lei, rambursabil într-un an, în tranşe lunare egale, cu rata dobânzii anuale 14% şi cu 2 luni perioadă de graŃie.

Să se refacă tabelul de rambursare în cazul în care rata dobânzii scade cu 4 puncte procentuale, durata creditului creşte cu 4 luni, iar perioada de graŃie creşte cu 3 luni. Suma împrumutului rămâne aceeaşi.

12.2. Studiu de caz simplificat privind modul de analiză şi

acordare a unui credit pentru persoană fizică destinat achiziŃiei unui autoturism

Vom exemplifica în cele ce urmează modul de analiză, aprobare şi

acordare a unui credit pe termen de 5 ani pentru achiziŃionarea unui autoturism MATIZ, credit în sumă de 101.250.000 lei, acordat de BANCA X, sucursala din sectorul 5, din Bucureşti, solicitantul fiind persoana fizică POPOVICI CLAUDIA, cu domiciliul în Bucureşti, blvd Cascadelor nr. 52, sector 5.

Băncile acordă credite pentru cumpărarea de autoturisme, comercializate prin dealeri autorizaŃi, persoanelor fizice care realizează venituri lunare certe. Dosarul de credit se poate întocmi la sediul dealer-ului sau la sediul băncii.

206

CondiŃii de acordare: - avans: minim 25%, plătibil la bancă sau la casieria dealer-ului care are contul la BANCA X; - termen de rambursare: maxim 5 ani; - pentru avans plătit în volum de până la 25%, se percepe 1 punct procentual în plus la dobândă curentă; - rata lunară totală (tranşă din credit + dobândă corespunzătoare) nu poate fi mai mare de 1/3 din veniturile nete lunare ale solicitantului şi ale familiei acestuia. GaranŃii: - veniturile nete lunare realizate de solicitant şi familia acestuia; - autoturismul cumpărat din credit va fi asigurat, iar drepturile de încasat din poliŃa de asigurare CASCO vor fi cesionate în favoarea băncii.

În scopul obŃinerii creditului pentru achiziŃia autoturismului MATIZ de la dealerul AUTOSTAR, solicitanta POPOVICI CLAUDIA a întocmit un dosar care cuprinde următoarele documente:

• cerere de credit; • copii ale actelor de identitate; • adeverinŃă de salariu de la locul de muncă, unde este angajată ca

jurist, cu contract pe perioadă nedeterminată - CONTIMAR SRL, adeverinŃă completată fără ştersături, modificări şi cu o singură culoare;

• copie xerox a cărŃii de muncă; • declaraŃie pe proprie răspundere privind creditele angajate la alte

bănci sau alte tipuri de debite; • acordul de consultare a bazei de date a Centralei de Risc Bancar (se

completează la sediul băncii); • acord de transmitere a informaŃiei de risc la Biroul Român de Credit

(se completează la sediul băncii); • factura proformă de la dealerul autorizat, din care să rezulte

elementele necesare stabilirii modului de utilizare a creditului –achiziŃie autoturism MATIZ, în valoare integrală de 4.500 euro (168.750.000 lei);

• aviz de plată de la dealerul autorizat AUTOSTAR; • poliŃă CASCO de asigurare pentru avarii a autovehiculului; • dovada achitării avansului de 40% (67.500.000 lei), plătit la casieria

dealerului autorizat AUTOSTAR din Bucureşti, Calea OlteniŃa nr. 177, sector 5.

207

În vederea acordării creditului, banca, prin ofiŃerul de credit, va

realiza o serie de analize şi evaluări în ceea ce-l priveşte pe posibilul împrumutat POPOVICI CLAUDIA.

Se constată astfel, că solicitanta se încadrează în categoria persoanelor care pot beneficia de credit pentru achiziŃie autoturism, potrivit legii şi condiŃiilor de creditare ale Băncii X, fiind o persoană fizică majoră, cu cetăŃenie română şi domiciliată în România, care realizează venituri certe pe bază contractuală.

OfiŃerul de credit va face o analiză a situaŃiei clientului, conform celor 10 criterii cuprinse în sistemul credit scoring46, după cum urmează:

Criterii (scoring) de apreciere a persoanelor fizice solicitante de credite - POPOVICI CLAUDIA

NR Crt

CRITERIUL APRECIEREA NR. PCT

1 LocuinŃa client vila proprietate apartament proprietate 2 chirie fond locativ Chirie 2 Durata la aceeaşi

adresa 0 – 6 luni

7 – 12 luni 1 – 3 ani 3 – 5 ani 3 peste 5 ani 3 Profesie practicata pregătire superioară 6 pregătire medie comerciant lucrător specializat pensionar muncitor 4 Durata acelaşi loc

munca sub 1 an

1 – 2 ani 2 – 5 ani 5 – 8 ani 3 peste 8 ani 5 Telefon Nu Da 2

46 scoring folosit în prezent de BCR pentru evaluarea clienŃilor persoane fizice

208

6 ReferinŃe bancare nici una cont la vedere / depozit credite angajate avans propriu pentru credite : - avans mai mic de 15% - avans intre 15-20% - avans intre 20-25% - avans peste 25% 3 7 SituaŃie familiala bărbat celibatar femeie celibatară căsătorit (a) 4 divorŃat (a) văduv (a) 8 Persoane în

întreŃinere nici o persoană

O persoană doua persoane 2 trei sau mai multe persoane 9 Venit lunar net 500.000 – 1.000.000 1.000.000 – 1.500.000 1.500.000 – 2.000.000 2.000.000 – 3.000.000 3.000.000 – 5.000.000 peste 5.000.000 5

10 GaranŃii GaranŃii bancare irevocabile primite de la alte bănci Depozit bancar Asigurare credit şi dobânda la o societate de

asigurare 4

Ipoteca Gaj cu deposedare Gaj fără deposedare Cesiune de creanŃa cauŃiune (fidejusiune) TOTAL PUNCTAJ Până la 10 11 – 16 17 – 28 29 – 33

inclusiv peste 33

RATING DE CREDITE

5 4 3 2 1

Din acest document, reiese că solicitanta, în vârstă de 32 de ani, este licenŃiată a UniversităŃii Bucureşti, Facultatea de Drept, este căsătorită de peste 6 ani, are 2 copii minori, este proprietara unui apartament şi domiciliază de peste 3 ani la aceeaşi adresă: Bucureşti, blvd. Cascadelor nr. 52, sector 5.

209

Locul de muncă al împrumutatei este acelaşi de peste 5 ani, fiind încadrat cu contract pe perioadă nedeterminată, ca jurist la SC CONTIMAR SRL din Bucureşti.

Din adeverinŃa de salariu rezultă că are un venit net lunar în sumă de 15.800.000 lei, solicitanta obŃinând venituri certe cu caracter de permanenŃă. Acest venit, conform adeverinŃei eliberate de angajator, nu este grevat de nici un fel de debite. Conform normelor Băncii X, rata maximă lunară admisă este de 1/3 din acest venit, ceea ce înseamnă 5.266.666 lei.

SoŃul împrumutatei, POPOVICI MARIUS are un venit net lunar în sumă de 14.295.066 lei, fiind angajat la SC MICRONIX SRL, ca inginer de sistem.

Prin intermediul Centralei Riscurilor Bancare şi a Centralei IncidenŃelor de PlăŃi se verifică datoriile pe care le poate avea posibila împrumutată. Se constată că nu mai are alte datorii.

În concluzie, scoringul (ratingul) indică un punctaj total de 34 puncte pentru POPOVICI CLAUDIA, ceea ce înseamnă credit încadrat în categoria 1, cu prioritate la încheierea contractului de credit.

Solicitanta POPOVICI CLAUDIA deŃine un aport propriu de 40% (1.800 euro, aproximativ 67.500.000 lei) din suma necesară achiziŃionării autoturismului MATIZ, al cărui preŃ (valoare integrală) este, conform facturii fiscale proformă emisă de dealerul autorizat AUTOSTAR, de 4.500 euro (168.750.000 lei, 1 euro = 37.500 lei). Prin urmare, aportul propriu al împrumutatei depăşeşte confortabil limitele cerute de Banca X (min 25%). Solicitanta a dovedit cu chitanŃă depunerea acestui avans la casieria dealerului autorizat AUTOSTAR din Calea OlteniŃa nr. 177, sector 5.

OfiŃerul de credit întocmeşte un referat privind cererea de credit a doamnei POPOVICI CLAUDIA, sintetizând toate aceste informaŃii şi propunând aprobarea creditului, în plafon de 101,25 mil. lei, pe 5 ani, după cum urmează:

210

Referat privind cererea de credit pentru autoturism MATIZ - POPOVICI CLAUDIA

VOLUM DESTINATIE

Solicitat: 101.250.000 LEI AchiziŃionare autoturism MATIZ de la DAEWOO AUTOSTAR

DATE IDENTIFICARE

POPOVICI CLAUDIA

CALITATE IMPRUMUTAT Act identitate: seria KT nr. 082300, elib. de SecŃia 8

PoliŃie, la data de 15 octombrie 2000 Vârsta: 32 ani. Cod numeric personal: 2730804…….. Domiciliu: Blvd Cascadelor nr. 52, sector 5. Salariat perioadă nedeterminată: SC CONTIMAR SRL Studii: Universitatea Bucureşti. FuncŃia: jurist CONDITII DE ACORDARE Venituri certe conform: adeverinŃă salariu CONTIMAR

SRL GaranŃie rambursare: venituri personale, poliŃă asigurare

avarii La această dată, conform adeverinŃa salariu şi declaraŃie: • nu înregistrează debite / credite • nu a fost despăgubit de societăŃile de asigurări CAPACITATE DE RAMBURSARE

Venit net împrumutat: 15.800.000 lei 15.800.000 lei x 1/3 = 5.266.666 lei rata maximă > 3.284.911 lei = rata calculată

Persoane în întreŃinere: 2 Stare civilă: căsătorită

GARANTII Venituri solicitant, poliŃă asigurare avarii autoturism PROPUNERI CONDITII

ACORDARE / UTILIZARE / RAMBURSARE

Volum împrumut 101.250.000 lei Rate lunare egale: 3.284.911 lei Termen creditare: 60 luni; Dobânda: 23,90 % / an.

Modalitate plată: depuneri cont disponibil / reŃineri pe stat GaranŃii: venituri împrumutat, poliŃă asigurare avarii

autoturism. Pe baza cererii de credit, a documentaŃiei anexate la cererea de credit de către solicitantă şi a referatului privind cererea de credit întocmit de

211

ofiŃerul de credit, se hotărăşte acordarea sau respingerea creditului pentru achiziŃie autoturism.

În cazul doamnei POPOVICI CLAUDIA se hotărăşte acordarea creditului pentru achiziŃionarea autoturismului MATIZ, în sumă de 101,25 mil. lei, pe 60 de luni, cu rata dobânzii 23,9% pe an (variabilă), rata lunară de plată fiind calculată la suma fixă de 3.284.911 lei.

Pasul următor este încheierea contractului de credit, tragerile din

credit urmând a se face în maxim 5 de zile de la data îndeplinirii tuturor condiŃiilor de eliberare a fondurilor, sumele putând fi folosite numai pentru achiziŃionare autoturism MATIZ, de la dealerul autorizat AUTOSTAR din Calea OlteniŃa nr. 177, sector 5.

Rambursarea creditului se va face în perioada activă a salariatei, având în vedere vârsta acesteia şi durata creditului.

Trebuie menŃionat că, nivelul dobânzii curente la credite se poate majora de către bancă, în funcŃie de serviciul datoriei, astfel47:

• cu un punct procentual, dacă împrumutatul are credite sau dobânzi restante pe perioade cuprinse între 8 şi 30 de zile;

• cu două puncte procentuale, dacă împrumutatul are credite sau dobânzi restante de peste 30 de zile.

Nerambursarea la termenele stabilite a ratelor de credit datorate dă dreptul băncii de a percepe la acestea o dobândă majorată. Conform normelor bancare, se stabileşte şi un comision de gestiune a creditului - 1,5% flat, care se achită la semnarea contractului.

Alte comisioane percepute de bancă: o 200.000 lei comision de analiză a dosarului, care se achită la

depunerea documentaŃiei, în vederea analizei acesteia, indiferent dacă se va aproba sau nu împrumutul;

o comision de deschidere de cont 100.000 lei; o comision la retragerea/încasarea banilor de 0,5% din suma retrasă.

Garantarea creditului se face de către împrumutat cu următoarele garanŃii constituite în favoarea băncii:

o venituri certe lunare sub formă de salariu; o cesiune de creanŃă asupra drepturilor de încasat din contractul de

asigurare - poliŃă de asigurare pentru avarii a autoturismului, încheiată la societatea de asigurări Y, pe perioadă de un an, cu obligativitatea reînnoirii poliŃei până la rambursarea integrală a împrumutului.

47 sursa datelor: BCR, www.bcr.ro

212

12.3. Studiu de caz simplificat privind analiza unui credit bancar

pe termen scurt pentru persoane juridice În cele ce urmează vom prezenta modul de evaluare la BANCA X

sucursala Slatina, a cererii de credit a solicitantului SC AGOTERM SRL Slatina, societate cu capital privat.

Creditul este în sumă de 1.400 mil. lei, pe 180 de zile, având ca obiect achiziŃionarea de materii prime de la furnizor intern.

GaranŃiile propuse de firmă au fost:

- cesionarea cash-flow-ului pe perioada împrumutului în favoarea băncii X Slatina;

- ipotecă de rangul I asupra a unui teren situat în intravilan, proprietate a firmei, în suprafaŃă totală de 1.998 mp., poziŃionat în Slatina, str. IndependenŃei, judeŃul Olt, evaluat la suma de 1.896.715.974 lei şi acceptat în garanŃie la valoarea de 1.717.000.000 lei. În prezent pe acest teren nu se află nici o construcŃie.

- Bilete la ordin în valoare de 1.400 mil. lei. Termenul de rambursare: octombrie 2005.

Dobânda cu care s-a acordat creditul este de 20% pe an, revizuibilă în funcŃie de rata inflaŃiei şi de serviciul datoriei. Banca a perceput şi următoarele comisioane:

- comision pentru analiză documentaŃie: 500.000 lei; - comision de gestiune: 5.000.000 lei; - comision de evaluare a proprietăŃii imobiliare propusă drept garanŃie:

4.000.000 lei + TVA. În vederea obŃinerii creditului, solicitantul SC AGOTERM SRL s-a

prezentat la bancă cu următoarele documente: - cererea de credit; - situaŃia evolutivă a patrimoniului şi a principalilor

indicatori financiari; - situaŃia stocurilor şi a cheltuielilor curente; - bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul în curs; - proiecŃia cursului de lichidităŃi prognozat (cash-flow); - bilanŃul contabil şi contul de profit şi pierdere încheiate la

31.12.2004 şi balanŃa de verificare pe luna martie 2005;

213

- fundamentarea necesarului de credit; - acordul privind consultarea bazei de date a Centralei de

Risc Bancar (completat la sediul băncii). Pentru acceptarea cererii de credit, rolul hotărâtor îl au performanŃele

economice şi financiare ale SC AGOTERM SRL în perioada precedentă şi cele estimate pentru perioada de angajare a creditului. Această analiză este realizată de ofiŃerul de credit al băncii, economist Costea George, pe baza documentaŃiei complexe prezentate de solicitant.

În urma analizei s-au evidenŃiat următoarele aspecte:

• SC AGOTERM SRL este o societate comercială cu răspundere limitată, integral privată. Firma deŃine un capital social de la 428 mil. lei, reprezentând 4.280 părŃi sociale a 100.000 lei valoare nominală, capital deŃinut în totalitate de d-l Popovici Sorin. Societatea are un număr de 12 salariaŃi.

• SC AGOTERM SRL are ca obiect principal de activitate fabricarea tâmplăriei din PVC, aluminiu şi geam termoizolant, uşi metalice de siguranŃă, construcŃii civile şi industriale, amenajări interioare şi exterioare.

• Societatea s-a înfiinŃat în anul 2001, răspunzând cererii masive de astfel de produse pe piaŃa internă. În cursul anilor 2001 şi 2002 s-au efectuat toate demersurile necesare pentru obŃinerea avizelor şi autorizaŃiilor necesare şi s-a achiziŃionat tehnologia corespunzătoare, finalizându-se construcŃia primei hale. În cursul anului 2003 au început lucrările la cea de-a doua hală, lucrările finalizându-se anul trecut. Ultima achiziŃie este linia de fabricaŃie tâmplărie aluminiu.

• Principalii furnizori sunt: MENATWORK, GRAFOLUX, TREC, PARADOR, LUXALON, LAFARGESI PROFILAN Italia, APALUMIN Grecia, SCHUCO Austria, GEALAN şi GLAVELBEL Germania. Dintre clienŃii importanŃi ai firmei se remarcă următorii: RENEL

Iaşi, INSPET SA, ASTRA SA, ROTARY ConstrucŃii Bucureşti, PETROBRAZI SA, PECO Olt, CONSTIL SA, etc.

• În ceea ce priveşte politica de preŃuri, se remarcă practicarea unor facilităŃi la vânzare sub forma discount-urilor şi a termenelor de plată a facturilor. În general, se poate spune că societatea practică preŃuri mai scăzute faŃă de concurenŃă, care, corelate cu facilităŃile la plată, fac ca produsele comercializate să fie atractive din punct de vedere

214

al preŃului, cu efecte benefice în atragerea clienŃilor.

ANALIZA CERERII DE CREDIT ŞI A BONITĂłII CLIENTULUI

Firma AGOTERM solicită acordarea unui credit în sumă de 1.400

mil. lei, pe o perioadă de 180 zile, pentru finanŃarea activităŃii curente, credit destinat a acoperi o parte din contravaloarea plăŃilor către furnizorul intern PROFILAN TIMISOARA, reprezentând achiziŃii de materii prime, după cum urmează (conform facturii):

• Broască interior 500 buc.; • Mâner galben tip Hamle 500 buc.; • Mâner alb tip Alfa 200 buc.; • Broască ALTIN 200 buc; • Broască MONITA 800 buc.; • Broască ITO 100 buc.; • Broască GOLD 280 buc.; • Mâner simplu 1.100 buc.; • Balamale 10.000 buc.; • Balamale mobilă plastic 3.500 buc.; • Şuruburi speciale 10.000 buc.

Conform listei de stocuri prezentată de solicitantul de credit, suma totală de plată din factură este de 1.689.875.000 lei, iar diferenŃa va fi achitată de AGOTERM SRL din surse proprii. Capacitatea de rambursare s-a calculat pe baza încasărilor pe ultimele 180 zile, aceasta fiind de 10.497 mil. lei. Capitalurile proprii la data de 29.03.2005 erau de 4.646 mil. lei, volumul creditului nedepăşind de 12 ori capitalurile proprii.

Analiza indicatorilor de bonitate

Analiza indicatorilor de bonitate s-a efectuat pe baza situaŃiilor financiar-contabile (bilanŃ, cont de profit şi pierdere, balanŃă de verificare, încheiate la data de 31.12.2003, 31.12.2004 şi 29.03.2005). Analiza structurii financiare la 29.03.2005 a evidenŃiat următoarele aspecte:

- Fondul de rulment net înregistrează o valoare pozitivă, activele imobilizate sunt acoperite în totalitate de pasivele pe termen lung, situaŃie favorabilă ce se reflectă şi în valoarea scăzută a gradului de îndatorare a societăŃii.

215

- Necesarul de fond de rulment este pozitiv, datoriile de exploatare cu scadenŃă sub un an sunt acoperite de activele circulante.

- Trezoreria netă este pozitivă (274 mil. lei), necesarul de fond de rulment fiind inferior fondului de rulment. Activul societăŃii este în valoare totală de 26.793 mil. lei, ceea ce semnifică o majorare cu 325 % faŃă de 31.12.2003. Structura activului la data de 29.03.2005 era următoarea:

• active imobilizate 2.734 mil. lei, adică 10 % din totalul activului constând în:

* imobilizări corporale 2.734 mil. lei, din care: - terenuri – 845 mil. lei;

- mijloace de transport – 386 mil. lei; - mijloace fixe 1.498 mil. lei; - alte active imobilizate 5 mil. lei.

• active pe termen scurt 23.483 mil. lei, adică 87,6 % din totalul activului, constând în:

* stocuri –8.466 mil. lei (trend descrescător faŃă de anul trecut), ce cuprind :

- materii prime – 211 mil. lei; - producŃie neterminată – 8.255 mil. lei,

trend descrescător. * creanŃe comerciale cu scadenŃă sub un an 15.007 mil. lei – trend crescător, compuse din: * clienŃi şi conturi asimilate 14.311 mil. lei – trend crescător; * alte creanŃe (TVA de recuperat) - 696 mil. lei; * cheltuieli înregistrate în avans - 10 mil. lei.

• trezoreria pozitivă 274 mil. lei, constând în: - disponibil la bănci – 250 mil. lei; - alte valori – 24 mil. lei. Structura pasivului la data de 29.03.2005 este următoarea:

• pasive pe termen lung 4.646 mil. lei, reprezentând 17% din total pasiv, constând în:

* capitaluri proprii 4.646 mil. lei, din care: - capital social 428 mil. lei; - rezerve 3376 mil. lei; - rezultatul reportat 802 mil. lei; - rezultatul exerciŃiului 150 mil. lei.

• datorii curente de exploatare 22.147 mil. lei, reprezentând 83 % din

216

totalul pasivului, constând în: * furnizori de materii prime şi materiale 16.726 mil. lei, trend descrescător; * alte datorii (taxe, salarii) 5.421 mil. lei, cu trend crescător.

SC AGOTERM SRL Slatina nu înregistrează datorii restante la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale sau impozite pe salarii neachitate în termen.

În ceea ce priveşte contul de profit şi pierderi, din analiza acestuia se remarcă următoarele:

-mil lei-

Indicatorul 31.12.2003 31.12.2004 29.03.2005 Cifra de afaceri 37.786 63.865 7.286

Profit 1.376 981 150

• Cifra de afaceri la data de 29.03.2005 este de 7.286 mil. lei, faŃă de cifra de afaceri pentru aceeaşi perioadă a anului 2004 remarcându-se o creştere cu aproape 60 %;

• Profitul net realizat la 29.03.2005 este de 150 mil. lei. Acest indicator a înregistrat valoarea de 1.376 mil. lei la 31.12.2003 şi de 981 mil. lei la 31.12.2004, evoluŃia lui fiind sinuoasă de-a lungul celor 3 ani analizaŃi;

• Valoarea adăugată, indicator ce cuprinde atât marja comercială, cât şi marja industrială, a scăzut de la 803 mil. lei în 2003, la 526 mil. lei în 2004, iar la 29.03.2005 înregistra valoarea de 145 mil. lei

Analiza indicatorilor economico-financiari reliefează următoarele aspecte: • Lichiditatea înregistrează valoarea de 115,29%, iar solvabilitatea un

nivel de 119,61%; • Gradul de îndatorare generală este necorespunzător (476,69 %), aceasta

datorită valorii mari a datoriilor pe termen scurt; • Viteza de rotaŃie a activelor circulante este de 2,6 rotaŃii pe an, valoare

explicabilă Ńinând cont de preponderenŃa activităŃii de producŃie a firmei; • Rentabilitatea netă din exploatare înregistrează o valoare pozitivă, dar

extrem de scăzută pentru primele trei luni ale anului 2005, iar rentabilitatea financiară înregistrează valoarea de 2,05%.

Din interogarea la CRB a rezultat că firma nu mai beneficiază de

217

credite la alte bănci. Nu se înregistrează incidente de plăŃi, firma nu figurează la CIP. RelaŃii cu banca X şi alte bănci SC AGOTERM SRL Slatina este client al Băncii X, Sucursala Slatina încă de la înfiinŃare, din anul 2001. Firma a mai beneficiat de credite de la BANCA X în anii 2001, 2002 şi 2004, sub forma creditelor pe documente remise spre încasare şi sub formă de facilităŃi de cont şi nu s-au înregistrat întârzieri în achitarea ratelor de credit şi plata dobânzilor. Societatea are cont curent deschis la Trezoreria judeŃeană Olt şi la alte 3 bănci din Slatina, dar nu beneficiază de credite. Încasările prin BANCA X pe primele trei luni ale anului 2005 au fost de 5.464 mil. lei.

ANALIZA ASPECTELOR NON-FINANCIARE CE CARACTERIZEAZĂ ACTIVITATEA SC AGOTERM SRL

1.Denumire client : SC AGOTERM SRL 2.Ramura şi sectorul din care face parte : ProducŃie tâmplărie aluminiu, PVC şi geam termoizolant, structuri şi tâmplării metalice, uşi anti-efracŃie, uşi de siguranŃă, construcŃii civile şi industriale. 3.Sediul social: Slatina, Str. Zorelelor nr. 10, jud. Olt. 4.Forma juridică şi data înregistrării la Registrul ComerŃului: Societate cu răspundere limitată, înregistrată la Registrul ComerŃului sub nr J 29/1104/2001. 5. Capitalul social: 428.000.000 lei, integral privat. 6. Conducerea societăŃii este asigurată de d-l Popovici Sorin, asociat unic. 7.Aspecte privind conducerea societăŃii: În ceea ce priveşte conducerea societăŃii, aceasta este formată din persoane cu calităŃi morale şi profesionale deosebite, cu o reputaŃie managerială recunoscută de principalii parteneri de afaceri. 8. Personalul unităŃii: calitatea forŃei de muncă este dată de un personal cu experienŃă în domeniu, societatea având un număr de 12 salariaŃi. 9. Imobile aflate în patrimoniul societăŃii: - 2 hale producŃie industrială;

- teren în suprafaŃă de 498 mp, situat în Slatina, Str. IndependenŃei, jud. Olt;

- teren în suprafaŃă de 1.500 mp, situat în Slatina, Str. IndependenŃei, jud. Olt.

10. Echipamente de producŃie existente:

218

- linie de producŃie pereŃi cortină şi tâmplărie de aluminiu, achiziŃionată de la fabrica TREC din Italia;

- linie EXAMA de producŃie tâmplărie PVC, achiziŃionată de la firma GEALAN Germania;

- linie de producŃie geam termoizolant, achiziŃionată de la GEALAN Germania;

- scule şi consumabile BOSCH şi WURTH; - mijloace de transport (camioane, microbuze, dube, autoturisme

etc). 11.Tehnologie: avansată 100%. 12. Gradul de utilizare a capacităŃilor de producŃie - 96%: 2 hale de producŃie de capacitate medie 930 respectiv 740 mp, dotate cu linii de producŃie, spaŃii de depozitare, platforme betonate, terenuri etc. 13. Sfera de activitate: fabricarea tâmplăriei din PVC, aluminiu şi geam termoizolant, uşi metalice de siguranŃă, construcŃii civile, industriale amenajări interioare şi exterioare. Societatea execută cu succes şi amenajări interioare de genul: pereŃi despărŃitori, tavane false, corpuri de iluminat etc. 14.Caracterul activităŃii: permanent, nu se remarcă sezonalitate. 15.Principalele produse: geam termoizolant, tâmplărie PVC (uşi, ferestre, panouri), tâmplărie aluminiu, uşi metalice de siguranŃă. 16. Principalii furnizori:

- MENATWORK, GRAFOLUX, TREC, PARADOR, LUXALON, LAFARGESI PROFILAN Italia, APALUMIN Grecia, SCHUCO Austria, GEALAN şi GLAVELBEL Germania.

17. Cererea: a) există posibilităŃi de creştere substanŃială a cererii prin adaptare

continuă la raportul preŃ - calitate de pe piaŃă şi atragerea de noi cumpărători;

b) ca principali clienŃi, persoane juridice (70% din clientela totală, restul fiind reprezentat de persoane fizice): RENEL Iaşi, INSPET SA, ASTRA SA, ROTARY ConstrucŃii Bucureşti, PETROBRAZI SA, PECO Olt, CONSTIL SA.

PiaŃa tâmplăriei de aluminiu şi PVC, a uşilor metalice de siguranŃă prezintă în momentul de faŃă o tendinŃă crescătoare, estimându-se o creştere exponenŃială a cererii în următorii ani. Geamul termopan este un produs care reduce pierderile de căldură din locuinŃe, birouri şi hoteluri, fiind o soluŃie eficientă pentru toate categoriile sociale. În condiŃiile contorizării individuale a consumului agentului termic în locuinŃe, geamul termopan va fi foarte solicitat de toŃi locuitorii apartamentelor de bloc.

219

18. Nu există studii privind poziŃia pe piaŃă; la nivel local societatea estimează o cotă de piaŃă de 25 %. 19. Strategia de dezvoltare - Pătrunderea pe noi pieŃe prin oferirea unui produs cu coeficient mai ridicat de izolare termică şi fonică, servicii auxiliare de montaj, diversificarea gamei de produse, seriozitate în afaceri etc. 20. În ceea ce priveşte politica de preŃuri, se remarcă menŃinerea unui preŃ redus faŃă de concurenŃă şi discount-urile acordate clienŃilor, precum şi facilităŃi la plată, servicii auxiliare de montaj etc. 21. Politica de marketing se realizează la nivel local şi naŃional prin publicitate audio, video, presă. 22. În ceea ce priveşte impactul factorilor non-financiari asupra activităŃii clientului, se remarcă în primul rând cadrul legislativ de reglementare a condiŃiilor de achitare a datoriilor faŃă de buget (orice modificare se răsfrânge imediat asupra activităŃii firmei) şi factorul social care are o influenŃă semnificativă, în condiŃiile în care puterea de cumpărare a populaŃiei este în continuă scădere.

***

Conform metodologiei băncii s-au centralizat valorile indicatorilor de bonitate şi s-a stabilit ratingul de credit, după cum se vede în tabelele următoare:

EVOLUłIA INDICATORILOR DE BONITATE A

SOLICITANTULUI SC AGOTERM SRL

Nr. crt.

INDICATORII DE BONITATE

u.m DATA 31.12.2003 31.12.2004 29.03.2005

1 Cifra de afaceri Mil. lei

37.786 63.865 7.286

2 Capitaluri proprii în sens strict

Mil. lei

3.299 4.578 4.646

3 Rezultatul exerciŃiului (profit)

Mil. lei

1.376 981 150

4 Fondul de rulment Mil. lei

2.520 1.925 1.312

5 Necesarul de fond de rulment

Mil. lei

899 637 1.038

6 Trezorerie netă (FR-NFR)

Mil. lei

1.621 1.288 274

220

7 Lichiditate a) lichiditate imediată b) lichiditate curentă

% %

61,09 152,98

67,30 114,23

70,36 115,29

8 Solvabilitate % 196,71 120,74 119,61 9 Gradul de îndatorare

generală % 149,89 482,09 476,68

10 Viteza de rotaŃie a activelor circulante

nr. rot.

4,11 3,28 2,6

11 Rentabilitate a) rentabilitate de exploatare b) rentabilitate economică c) rentabilitate financiară

% % %

3,64

14,24

41,07

1,53

3,31

21,42

0,11

0,25

2,05 12 Acoperirea dobânzii % 21,17 --- --- 13 Rata valorii adăugate % 2,22 1,05 0,82 14 Politica de dividende % 5,65 6,44 75,83

Punctajul indicatorilor de bonitate

Indicatorul Interval de calcul Nr puncte Lichiditatea curentă Lc Lc ≤ 80%

80% < Lc ≤ 100% 100% < Lc ≤ 120% 120% < Lc ≤ 150% 150% < Lc ≤ 170% Lc > 170%

-2 1 1 2 3 4

Solvabilitatea S S ≤ 80% 80% < S ≤ 100% 100% < S ≤ 120% 120% < S ≤ 140% 140% < S ≤ 160% 160% < S ≤ 180% S > 180%

0 1 2 3 4 5 6

Gradul de îndatorare G G >100% 80% < G ≤ 100% 60% < G ≤ 80% 40% < G ≤ 60% G ≤ 40%

-1 0 1 2 3

Viteza de rotaŃie a activelor circulante V

V ≤ 5 5 < V ≤ 10

1 2

221

V >10 4 Rentabilitatea capitalurilor proprii Rk

Rk ≤ 0 0 < Rk ≤ 10% 10% < Rk ≤ 30% 30% < Rk ≤ 50% Rk > 50%

0 1 3 4 5

Acoperirea dobânzii Ad 0 < Ad ≤ 20% 20 < Ad ≤ 40% 40% < Ad ≤ 60 60% < Ad ≤ 80% Ad > 80%

3 2 1 0 -1

GaranŃii -garanŃii necondiŃionate primite de la Guvernul României -garanŃii bancare irevocabile primite de la bănci române sau străine de prim rang -depozite bancare -ipotecă -gaj cu deposedare -gaj fără deposedare -cesiune de creanŃă -fidejusiune -gaj general

4 4 4 3 2 2 1 1 0

FIŞA DE DETERMINARE A RATING-ULUI DE CREDIT PENTRU SC AGOTERM SRL LA 31 decembrie 2004

Client : SC AGOTERM SRL CAEN : 2523 - ProducŃie tâmplărie aluminiu, PVC şi geam termoizolant, 2812 - structuri şi tâmplării metalice Rating : 2.19 PerformanŃa: B NR CARACTERISTICI DESCRIERE CARACTERISTICI

Greut. specif.

PCT CR

1 Trendul cifrei de afaceri (determinată în termeni reali)

Trend crescător al cifrei de afaceri faŃă de anul precedent 0.10 3

2 Lichiditatea patrimonială curentă

Lichiditate satisfăcătoare 0.06 1

3 Solvabilitatea patrimonială

Solvabilitate bună 0.07 3

4

Profitabilitatea exprimată prin rentabilitatea capitalurilor proprii

Rentabilitate financiară ridicată şi situată peste medie 0.08 3

5 Gradul de îndatorare Grad de îndatorare foarte mare pe termen 0.06 -1

222

scurt

6 Ponderea exportului în cifra de afaceri

Sub 10% din cifra de afaceri la export, însă cu posibilităŃi certe de penetrare pieŃe externe pe sectorul asamblări şi producŃie

0.02 3

7 CondiŃiile de eligibilitate Eligibil numai pentru anumite categorii de

credite 0.09 3

8

Sursa de rambursare Capacitate de rambursare parŃială pe seama cash-flow-ului din activitatea curentă, fiind necesare şi surse secundare de rambursare (garanŃie imobiliară + bilete la ordin)

0.10 3

9

Calitatea acŃionariatului Recunoaştere în mediul de afaceri local, notorietate pe raza jud. Olt

0.08 2

10 Managementul Echipa de conducere cu abilitate şi

experienŃă medie 0.10 2

11 Strategia Obiective pe orizont mediu 0.08 2

12 CondiŃiile de piaŃă în care îşi desfăşoară activitatea

PiaŃa şi cotă de piaŃă în creştere puternică, susŃinută de creşterea anticipată a cererii persoanelor fizice

0.09 1

13 Realitatea raportărilor contabile

Rapoartele financiare sunt neauditate 0.03 4

14 Colaterale primite GaranŃii non-cash cu lichiditate şi valoare de

piaŃă bună 0.04 2

Rating = (0.10 x 3) + (0.06 x 1) + (0.07 x 3) + (0.08 x 3)+ [0.06 x (-1)] + (0.02 x 3) + (0.09 x 3) + (0.10 x 3) + (0.08 x 2) + (0.10 x 2) + (0.08 x 2) + (0.09 x 1) + (0.03 x 4) + (0.04 x 2) = 2.19

Având în vedere cele prezentate mai sus, s-a propus aprobarea

acordării unui credit pentru finanŃarea stocurilor şi a cheltuielilor temporare către SC AGOTERM SRL, credit în sumă de 1.400 mil. lei, pe termen de 180 zile, cu o dobândă curentă de 20 % pe an.

GaranŃia creditului este constituită din :

a) cesionarea cash- flow-ului în favoarea băncii X din Slatina; b) ipotecă de rangul I asupra terenului situat în intravilan, în suprafaŃă cumulată de 1.998 mp, aflat în Slatina, str. IndependenŃei, jud. Olt, evaluat la 1.896.715.974 lei şi acceptat în garanŃie la valoarea de 1.717.000.000 lei; Suplimentar s-au emis bilete la ordin în sumă de 1.400 mil lei.

S-a solicitat şi asigurare de viaŃă pentru asociatul unic, asigurare încheiată la Asigurări Y SA, drepturile ce revin din contractul de asigurare fiind cesionate în favoarea băncii X din Slatina.

223

Bibliografie selectivă

Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel – Monedă, Credit, Bănci, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004 Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel – Monedă, Credit, Bănci – AplicaŃii şi studii de caz, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004 Cezar Basno, Nicolae Dardac – Riscurile bancare. CerinŃe prudenŃiale monitorizate, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000 Pierre Bezbakh - InflaŃie, dezinflaŃie, deflaŃie, Editura Humanitas, 1992 Christian N. Chabot - EURO - moneda europeană, Editura Teora, Bucureşti, 2000 Nicolae Dănilă - Retail banking, Editura Expert, Bucureşti, 2004 Vasile Dedu – Gestiune şi audit bancar, Editura Economică, Bucureşti, 2003 Ioana Duca – Monedă şi credit, Editura Renaissance, Bucureşti, 2004 Helmut Frisch – Teorii ale inflaŃiei, Editura Sedona, Timişoara, 1997 Ilie Mihai, Aurel Berea – Sistemul bancar în viziunea europeană şi aderarea la Uniunea Europeană, Editura Expert, Bucureşti, 2004 LuminiŃa Roxin – Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997 Dumitru Tudorache, Ioana Duca, Oana Preda, Mihai Nedelescu, Răzvan Caracota, Costel Negricea – Monedă, Bănci, Credit. Lucrări practice. Studii de caz. Clinici, Editura Sylvi, Bucureşti, 2002 Alexandru ługui – InflaŃia. Concepte, teorii şi politici economice, Editura Economică, Bucureşti, 2000 Teodora Vâşcu, Nicolae Dardac – Monedă şi credit (1 şi 2), Editura ASE, Bucureşti, 2002

***

Studii, rapoarte şi documente oficiale: Constantin Ciupagea, Laura Marinaş, Geomina łurlea, Manuela Unguru, Radu Gheorghiu, Dorin Jula - Evaluarea costurilor şi beneficiilor aderării României la UE, Institutul European din România, Bucureşti, 2004, disponibil la www.ier.ro Daniel Dăianu, Laurian Lungu, Radu Vrânceanu - Strategii de politică monetară şi curs de schimb în contextul aderării României la UE, Institutul European din România, Bucureşti, 2004, disponibil la www.ier.ro Eugen Dijmărescu – Denominarea: experienŃe ale altor Ńări, Bucureşti, 2004, disponibil la www.bnr.ro

224

Florin Georgescu – Denominarea monedei naŃionale. ImplicaŃii asupra sistemului bancar şi operatorilor economici, Bucureşti, 2004, disponibil la www.bnr.ro Florin Georgescu – Stadiul pregătirii pentru aplicarea Reglementărilor Basel II în sistemul bancar românesc, Bucureşti, 2005 Nicolae Idu, Iulia Zamfirescu – Costuri şi beneficii ale aderării la Uniunea Europeană pentru Ńările candidate din Europa Centrală şi de Est, Institutul European din România, Bucureşti, 2001, disponibil la www.ier.ro Mugur Isărescu – Drumul către euro, Cluj-Napoca, 2004 Mugur Isărescu – Spre o nouă strategie de politică monetară – Ńintirea directă a inflaŃiei, Craiova, 2003 Mugur Isărescu - România: Sistemul bancar - prezent şi viitor, Bucureşti 2003 Mugur Isărescu - Politici ale BNR în contextul integrării euro-atlantice, Bucureşti, 2003 Mugur Isărescu – Denominarea monedei naŃionale – 1 iulie 2005, Bucureşti, 2004, disponibil la www.bnr.ro Mugur Isărescu – Denominarea leului şi trecerea la euro, ConferinŃele „Banii Noştri”, Forumul Financiar Sud-Est European, Bucureşti, 2005 Mugur Isărescu – Politica monetară în contextul macroeconomic al anului 2005, Bucureşti, 2005 Mugur Isărescu – Strategia 2025. Dezvoltarea durabilă a sectorului financiar-bancar al României în perioada 2005-2025. FinanŃarea marilor proiecte, Bucureşti, 2004 Mugur Isărescu – łintirea inflaŃiei, Bucureşti, 2005 Ion NiŃu – Leul nou: Totul se simplifică, Bucureşti, 2005, disponibil la www.denominare.ro Cristian Popa - Sistemul bancar şi integrarea europeană, Bucureşti, 2005 Banca NaŃională a României – Crearea cadrului necesar dezvoltării pieŃei unor produse/servicii noi, 2003, studiu disponibil la www.bnr.ro DELEGATIA COMISIEI EUROPENE ÎN ROMANIA – Raportul de Ńară 2004 GUVERNUL ROMÂNIEI - Raport asupra progreselor înregistrate în pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană, în perioada septembrie 2003 - iunie 2004 Rapoarte anuale BNR 2003, 2004 Raportul trimestrial asupra inflaŃiei, BNR, august 2005 Rapoarte lunare BNR ianuarie 2004 - mai 2005, disponibile la www.bnr.ro Norme şi condiŃii de creditare BCR Norme şi condiŃii de creditare BRD-GSG

225

***

LegislaŃie: Legea nr. 312 din 28.06.2004 privind Statutul Băncii NaŃionale a României (M.O. nr. 582/30.06.2004) Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară – republicată în M.O. Partea I, nr.78 din 24 ianuarie 2005 Legea nr. 348/14 iulie 2004 privind denominarea monedei naŃionale (publicată în M. O. nr. 664 din 23 iulie 2004) Legea nr. 190 din 09/12/1999 privind creditul ipotecar pentru investiŃii imobiliare, Monitorul Oficial, Partea I nr. 611 din 14/12/1999 Regulamentul 4/2004 privind organizarea şi funcŃionarea la Banca NaŃională a României a Centralei Riscurilor Bancare – M.O. Partea I, nr.739 din 16.08.2004 Norma BNR 10/2005 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice - MO nr. 683 din 29 iulie 2005

***

ColecŃia publicaŃiilor Tribuna Economică, Adevărul economic, Capital, Ziarul financiar, Banii Noştri, Averea, PiaŃa financiară, Jurnalul NaŃional, Cotidianul, Evenimentul zilei, Bursa, Săptămâna financiară, Revista 22 (2003-2005)

*** Site-uri internet: www.bnr.ro www.bcr.ro www.brd.ro www.zf.ro www.bloombiz.ro www.wall-street.ro www.denominare.ro www.efinance.ro www.economistul.ro www.fmi.ro

www.bancamondiala.ro www.ccir.ro www.ier.ro www.infoeuropa.ro www.moneda.ro www.euroinfo.org www.mie.ro www.idu.org www.uniuneaeuropeana.ro www.cerope.ro

www.ghiseulbancar.ro www.revistabilant.ro