Monahismul - model de comuniune divino-umană (licenta)

UNIVERSITATEA PITETIFACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX SFNTA FILOFTEIATEOLOGIE PASTORAL

PROF. COORDONATOR

PR. LECT.UNIV.DR. ION NSTASEABSOLVENT

POPA M. VASILE

PITETI 2011

Monahismul - model de comuniune divino-uman

Cuprins1. Introducere ............................................................................................................................................4 2. Monahismul. Repere i fundamente istorice ..........................................................................7 2. 1. Scopul (finalitatea) monahismului: .......................................................................................7 2. 2. Precursori ai idealului monastic cretin: ............................................................................7 2. 3. Originile monahismului cretin: .............................................................................................9 2. 4. Evoluia istoric a monahismului: ...................................................................................... 10 2. 5. Monahismul ortodox n contemporaneitate: ................................................................. 11 2. 6. Monahii n viaa sacramental a Bisericii: ....................................................................... 12 3. Monahismul ortodox. Fundamente teologice: ........................................................................ 13 3. 1. Fundamentele dogmatice i duhovniceti ale vieii monahale: ............................. 13 3.1.1. Mntuirea, sens i finalitate a vieii cretine: .......................................................... 13 3.1.2. Progresul continuu n viaa duhovniceasc. Dobndirea neptimirii: ........ 13 3.1.3. Eliberarea de patimi i dobndirea harului Duhului Sfnt: .............................. 14 3.1.4. Monahii, angajai pe calea desvririi: ..................................................................... 15 3.1.5. Asceza i nfrnarea primelor veacuri cretine. Tipologie: .............................. 15 3.1.6. Retragerea monahilor din lume: ................................................................................... 16 3.1.7. Contribuia Sfntului Antonie cel Mare la apariia monahismului: .............. 16 3.1.8. De la comunitatea din lume la cea monahal - Dimensiunile ascezei: ......... 17 3.1.9. Contribuia Sfntului Pahomie cel Mare la organizarea monahismului: .... 17 3.1.10. Sensul desvririi i viaa monahului n mnstire: ....................................... 19 3.1.11. Luptele duhovniceti i provocrile vieii monahale:....................................... 20 3. 2. Dimensiunea ascetic, mistic i contemplativ a vieii monahale: .................... 26 3. 2. 1. Fecioria sau castitatea: .................................................................................................... 26 3. 2. 2. Latura mistic-contemplativ a vieii monahale: .................................................. 28 3. 2. 3. Semnificaii teologice ale vieii de obte sau chinoviale: ................................. 28 3. 3. Viaa monahal ca mod de consolidare a vieii luntrice: ........................................ 30 3. 3. 1. Viaa monahal, viaa luntric prin excelen: ................................................... 30 3. 3. 2. Viaa monahal, deosebit fundamental de viaa laic: ................................... 30

2

Monahismul - model de comuniune divino-uman3. 3. 3. Pogorrea Duhului Sfnt i apariia monahismului. Conexiuni i implicaii : ................................................................................................................................................................. 31 3. 3. 4. Vocaia monahal, o permanen n istoria Bisericii: ........................................ 33 3. 3. 5. Mrturisirea lui Hristos - De la mucenicie la monahism: ................................ 34 3. 3. 6. Monahul, martir i mrturisitor:................................................................................. 36 4. Calea vieuirii n monahismul mundan: .................................................................................... 37 4. 1. Lepdarea sau prsirea lumii: ............................................................................................ 37 4. 2. Sfaturile evanghelice i voturile monahale: .................................................................... 38 4. 3. Postul i rugciunea: ................................................................................................................. 39 4. 4. nfruntarea ispitelor:................................................................................................................. 40 4. 5. Treptele vieuirii duhovniceti:............................................................................................ 42 4. 6. Cercetarea contiinei i mrturisirea pcatelor. Lecturile duhovniceti: ....... 43 4. 7. Rbdarea, smerenia, tierea voii i smerita cugetare: ............................................... 44 4. 8. Vieuirea monahului n lume ca fiind nafara lumii: ................................................... 45 4.9. Chipul interior i chipul exterior al monahului: ............................................................ 46 4.10. mplinirea votului ascultrii i personalitatea monahului: ................................... 48 5. Monahismul romnesc, mrturie a misiunii clugrilor n inima lumii: .................... 50 6. Monahismul n cel de-al treilea mileniu cretin. Sensul i contientizarea unei misiuni:.......................................................................................................................................................... 68 BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................... 80 CURRICULUM VITAE ............................................................................................................................... 86 DECLARAIE............................................................................................................................................... 87

3

Monahismul - model de comuniune divino-uman1. IntroducereTrim vremuri n care confuzia valorilor domnete, n care binele i rul sunt deseori ntreptrunse. Nici chiar un cretin practicant nu reuete ntotdeauna s le disting. Pentru aceasta avem nevoie de modele, de certitudini. Dei atunci cnd spui "mnstire" te gndeti la nite oameni care au prsit lumea, care triesc dincolo de tumultul i goana societii, n ziua de azi nu mai este deloc aa. Monahismul a intrat n lume - de fapt s-a produs i fenomenul contrar, lumea a "dat nval" n mnstire, aducnd cu ea spiritul acestui veac. Poate c "amestecul" acesta, caracteristic vremurilor noastre, ar putea duce la ceva pozitiv, daca am ti s lum din viaa de monah ceea ce ar putea fi aplicabil - i ne-ar mbunti cu siguran - viaa de mireni. Monahismul este, n primul rnd, o atitudine interioar caracterizat printr-o stare de "aezare" sufleteasc, de pace. Un adevrat monah are pe chip o lumin, rspndete lumina, are o bucurie interioar care radiaz. E bucuria ntlnirii cu Hristos. Nu poate gndi negativ - nu are dreptul s-o fac - nici un gnd de osnd, de judecat nu e lsat s ptrund n suflet. Acesta devine un sanctuar, templu al Duhului Sfnt, un spaiu privilegiat al iubirii. Nimic urt, nimic ru nu are voie s ptrund acolo. Roada Duhului, a acestei iubiri care se instaleaz acolo, este, cum spune apostolul: "dragostea, bucuria, pacea, ndelung rbdarea...": un monah este "condamnat" la iubire. i noi, chiar mireni fiind, ar trebui s ne construim aceast atitudine interioar. S ne construim sufletul. S-l facem frumos. S-l facem s devin "cmara" noastr de taina n care s depozitm numai valori. "Aur, smirn i tmie"- iubirea, pacea, smerenia, de fapt o stare de echilibru interior. Nimic fcut n exces, totul la vremea lui, fr exagerare. Aici afli o alt calitate a monahului pe care ar trebui s-o nvm: viaa lui se nscrie ntr-o ordine. Totul - programul de slujbe, de rugciune, de nsingurare, se desfoar conform unor reguli destul de stricte n care timpul este "supus", devine slujitorul, nu cel care, ca n viaa noastr obinuita, are tendina s "devoreze", s ne domine. n lume noi trim ntr-o goan permanent - poate c ar trebui s nvm s supunem timpul, s ncercm s-l folosim ct mai frumos. Dac o zi a trecut fr ca s fi fcut ceva bun, ceva pentru semenul nostru, atunci ziua aceea reprezint ntr-adevr un timp pierdut. Nu totdeauna avem posibilitatea s le oferim celorlali ceva material. Putem s le oferim ns altceva, cu mult mai preios. Un gest, un gnd frumos, o privire blnd, un cuvnt bun toate acestea nu ne cost nimic. i mai presus de toate le putem oferi jertfa noastr de rugciune. Se spune c cea mai primit fapt de iubire n ochii lui Dumnezeu este rugciunea pentru celalalt. Poate i fiindc este dincolo de trup, de material - este imaterial ca i sufletul nostru. S4

Monahismul - model de comuniune divino-umannvm s ne rugm pentru semenul nostru aflat n suferin, pentru prietenul nostru, dar i pentru vrjmaul nostru (dac exist, i ideal ar fi s nu existe) - vom nva astfel ce nseamn iubirea. Rugciunea trebuie s devin astfel o stare continua de comunicare cu Dumnezeu. Tot ceea ce vrem s nfptuim - chiar i n plan material - trebuie subordonat Lui. S folosim "telefonul" acesta duhovnicesc n fiecare moment al vieii - acesta poate deveni i un criteriu de a afla dac ceea ce dorim sa realizam este cu adevrat n folosul nostru. Ascultarea este un alt "pilon" al vieii duhovniceti. Si noi, cei din lume, l putem aplica in mare msura. Daca toi copiii i-ar asculta prinii, daca la serviciu ne-am asculta efii, dac elevii si-ar asculta profesorii, cu siguran c atmosfera ar fi mai detensionata, conflictele ar disprea, ar fi mai mult pace. Cu singura condiie ca prinii, educatorii, efii sa fie persoane rezonabile care s ceara de la cei "mai mici" n grad sau n vrsta lucruri acceptabile, sa nu le ngrdeasc libertatea sau sa devina tirani. Ce ar trebui sa mai nvm de la un monah? Poate s fim singuri (mono = unul, singur) i in acelai timp in comuniune cu ceilali. Sa tim sa mbinam aceste doua laturi ale firii umane dorina de singurtate si cea de trire alturi de si prin ceilali. In mnstire, ele se pot mbina foarte frumos - exista un timp al tririi in comun, prin rugciune, la masa, etc., dar exista si un timp al nsingurrii, al linitii, al reculegerii. Probabil ca la nceputuri monahismul era centrat pe rugciunea in singurtate. In zilele noastre, nsa, clugrul e asaltat de credincioi, viaa nu-i mai aparine, trebuie s-o ofere celorlali. Lumea cu "duhul" ei a dat buzna in mnstiri. Acestea au devenit locuri de pelerinaj, un fel de muzee pe care le vizitam , inspiram putina linite si plecam, grbii sa ne reluam activitile, goana de fiecare zi intre serviciu si casa, agitaia si stresul cotidian. Ar trebui sa contientizam ca "muzeele" acestea sunt vii, cu oameni crora le e greu uneori sa duca poverile lumii ntregi. In concluzie, timpul nsingurrii a rmas in urma si monahul de azi trebuie sa tie sa fie in lume, sa fie cu ceilali, dar sa-si pstreze in acelai timp o atitudine de interiorizare. Daca lumea cu pcatele ei a ptruns in mnstire, nu nseamn ca el trebuie sa se molipseasc de la ea. Dimpotriv, atta vreme cat va ti sa-si pstreze luciditatea, simul valorilor, buntatea, blndeea, va deveni pentru ceilali un sprijin si un model de vieuire in conformitate cu principiile vieii cretine. Asceza in sensul de nfrnare continua nu mai este nici ea de actualitate. Putem nsa avea ca model, ca maniera de viaa, un trai in cumptare, o dieta cu alimente cat mai naturale - se pare ca pentru un asemenea mod de alimentaie ne-a creat Dumnezeu si nu pentru chimicale ( celebrele E-uri ). E drept ca organismul nostru s-a adaptat att de tare, incat pare sa nici nu mai bage de seama cnd l hrnim att de artificial. In realitate nsa multe din bolile epocii noastre5

Monahismul - model de comuniune divino-umanapar ca urmare a unei alimentaii greite. Sa fim aproape de Dumnezeu ntreaga viaa nseamn si sa fim aproape de natura - creaia Lui - sa invatam s-o iubim, s-o protejam si sa o folosim in mod corect pentru existenta noastr. Fiecare din noi, cei care mergem frecvent la o mnstire, suntem in interiorul nostru, mai mult sau mai puin, monahi. Fiecare avem aceasta aspiraie ctre Dumnezeu, ctre desavarsire, ctre pace interioara si iubire. Nu toi putem parasi lumea pentru a ne consacra in totalitate rugciunii. Ceea ce ne este, nsa, la ndemn este sa ncercam sa "aducem" in lume principii de viaa care sa ne ajute sa trim mai frumos, mai aproape de Dumnezeu, in pace si armonie cu ceilali. Sa ncercam sa rspndim in jurul nostru blndee, iubire, sdind in sufletele celor ce ne nconjoar aceste valori - vom fi atunci cu adevrat "purttori de Hristos", asemenea unui monah.

6


2. Monahismul. Repere i fundamente istoriceMonahismul (din termenul grec: , denumind, n esen, o persoan care triete n singurtate, nsingurat) reprezint o practic fundamental a vieii cretine, care presupune prsirea lumii i nchinarea ntregii viei n vederea tririi unei viei conforme cu Evanghelia, urmrind unirea cu Domnul Hristos1

2. 1. Scopul (finalitatea) monahismului:Scopul monahismului l reprezint ndumnezeirea omului, lucrare la care sunt chemai toi cretinii. Cutarea voii lui Dumnezeu mai presus de orice alt lucru sau aspect al vieii pmnteti, reprezint un concept care apare pretutindeni n scrierile ortodoxe, cum este exemplul Filocaliei, lucrare ce cuprinde scrieri ale monahilor mbuntii. Cu alte cuvinte, un monah sau o monahie este o persoan care a jurat s urmeze nu numai poruncile Bisericii, ci i sfaturile evanghelice (voturile sau jurmintele monahale ale srciei, fecioriei, i ascultrii)2. n acest fel, monahii se angajeaz ntr-o necontenit lupt duhovniceasc pe calea desptimirii (), contemplaiei () i ndumnezeirii sau unirii cu Dumnezeu (), prin rugciune i ascultare.

2. 2. Precursori ai idealului monastic cretin:Trebuie observat faptul c modelele din vechime ale idealului monastic cretin sunt nazireii i profeii lui Israel. Astfel, nazireul era o persoan care urma un fel de via distinct, dedicat lui Dumnezeu, ca urmare a unui jurmnt special. n acest sens, Dumnezeu i vorbete lui Moise: Vorbete fiilor lui Israel i spune-le: Dac brbat sau femeie va hotr s dea fgduin de nazireu, ca s se afieroseasc nazireu Domnului, s se fereasc de vin i de sicher; oet de vin i oet de sicher s nu bea i nimic din cele fcute din struguri s nu bea; nici struguri proaspei sau uscai s nu mnnce. n toate zilele, ct va fi nazireu, s nu mnnce, nici s bea vreo butur fcut din struguri, de la smbure pn la pielit. n toate zilele fgduinei sale de nazireu s nu treac brici pe capul1

Tomas Spidlik, Spiritualitea Rsritului cretin, III - Monahismultraducere de diac. Ioan I. Ic jr., Sibiu, Editura Deisis, 2000, p. 12. 2 Ibidem, p. 24-25.7

Monahismul - model de comuniune divino-umansu; pn la mplinirea zilelor, cte a afierosit Domnului, este sfnt i trebuie s creasc prul pe capul lui. n toate zilele, pentru care s-a afierosit pe sine s fie nazireul Domnului, s nu se apropie de trup mort: Cnd va muri tatl su, sau mama sa, sau fratele su, sau sora sa, s nu se spurce prin atingerea de ei, pentru c afierosirea lui Dumnezeu este pe capul lui. n toate zilele ct va fi nazireu, este sfntul Domnului (Numeri 6,2-8). Mai mult dect att, profeii (proorocii) lui Israel erau nchinai Domnului ca semn de pocin. Astfel, unii dintre ei triau n condiii foarte grele, desprindu-se ei nii sau fiind silii s se despart de oameni din pricina poverii mesajului pe care l purtau. Ali prooroci triau ca membri ai comunitilor, ai unor coli amintite de cteva ori n Scriptur, despre care s-au fcut multe speculaii, dar despre care se tie n realitate foarte puin3. Dintre profeii evrei n special Ilie i ucenicul acestuia, Elisei sunt importani pentru tradiia monastic cretin. Cel mai frecvent citat ca model al vieii monastice i n special pustniceti, nchinat n totalitate lui Dumnezeu i misiunii pe care o avea de ndeplinit, este Sfntul Ioan Boteztorul, nazireu i prooroc n acelai timp. i Sfntul Ioan Boteztorul a avut ucenici care stteau mpreun cu el i pe care se presupune c i nva s adopte un mod de via asemntor cu al su: n zilele acelea, a venit Ioan Boteztorul i propovduia n pustia Iudeii, spunnd: Pocii-v c s-a apropiat mpria cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strig n pustie: Pregtii calea Domnului, drepte facei crrile Lui". Iar Ioan avea mbrcmintea lui din pr de cmil, i cingtoare de piele mprejurul mijlocului, iar hrana era lcuste i miere slbatic. Atunci a ieit la el Ierusalimul i toat Iudeea i toat mprejurimea Iordanului. i erau botezai de ctre el n rul Iordan, mrturisindu-i pcatele (Matei 3,1-6). n continuare, modelele feminine ale monahismului sunt Maica Domnului i cele patru fecioare, fiicele Sfntului Diacon Filip: Iar noi, sfrind cltoria noastr pe ap, de la Tir am venit la Ptolemaida i, mbrind pe frai, am rmas la ei o zi. Iar a doua zi, ieind, am venit la Cezareea. i intrnd n casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei apte (diaconi), am rmas la el. i acesta avea patru fiice, fecioare, care prooroceau (Fapte 21,7-9). Idealul monahal se bazeaz i pe modelul Sfntului Apostol Pavel, care tria n celibat i care, pentru a se ntreine, fcea corturi: Eu voiesc ca toi oamenii s fie cum sunt eu nsumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aa, altul ntr-alt fel. Celor ce sunt necstorii i vduvelor le spun: Bine este pentru ei s rmn ca i mine (I Corinteni 7, 7-8)4.

3

Emilian Birda, Originea istoric a voturilor monahale, n rev. Glasul Bisericii, XXIX, nr. 1-2, ianuarie-martie, 1954, p. 87. 4 Ibidem, p. 84.8

Monahismul - model de comuniune divino-umanns adevratul model al monahismului cretin, de obte sau pustnicesc, este Mntuitorul Iisus Hristos: Gndul acesta s fie n voi care era i n Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind n chip, n-a socotit o tirbire a fi El ntocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deertat pe Sine, chip de rob lund, fcndu-Se asemenea oamenilor, i la nfiare aflndu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, asculttor fcndu-Se pn la moarte, i nc moarte pe cruce (Filipeni 2,5-8). Mai mult dect att, nsui modelul de via comunitar din Biserica primar a reprezentat un model pentru viaa monahal, ntruct cretini triau n comun, mprind tot ceea ce aveau, dup cum se arat n Faptele Apostolilor5.

2. 3. Originile monahismului cretin:n mod oarecum paradoxal, ntemeierea monahismului cretin s-a fcut n deert, n Egiptul secolului al IV-lea, ca un alt mod de a tri mucenicia. Exist voci care atribuie apariia monahismului n aceast perioad schimbrilor care au avut loc n Imperiul Roman la nivelul societii ca urmare a convertirii Sfntului mprat Constantin cel Mare la cretinism si al transformrii cretinismului n religie tolerat pe teritoriul Imperiului6. Aceasta a pus capt persecuiei cretinilor i poziiei lor de grup religios mic, persecutat, ducnd totodat la creterea numrului cretinilor cu numele n Biseric. Ca reacie la aceasta, muli dintre cei care doreau s pstreze intensitatea vieii duhovniceti a cretinismului primelor secole au fugit n deert pentru a-i petrece viaa n post i rugciune, eliberai de influena i tulburarea lumii exterioare. n acest mod, ncheierea persecuiilor a nsemnat i c mucenicia devenea mai puin probabil, astfel nct asceza a nceput s devin un mod de via distinct. n acest mod, Sfinii Antonie cel Mare i Pahomie cel Mare au fost ntemeietorii timpurii ai monahismului egiptean, dei primul cretin despre care se tie c a trit ca monah a fost Sfntul Pavel Tebeul. Sfntul Vasile cel Mare, cel care a pus baza regulilor monahale, urmnd exemplul Prinilor Deertului, st la baza organizrii vieii monahale de obte, n timp ce Sfntul Benedict of Nursia, a crui Regul se bazeaz pe cea a Sfntului Vasile cel Mare, este ntemeietorul monahismului apusean7. nc din zorii cretinismului au existat persoane care i-au trit viaa n izolare, cum este cazul eremiilor, care vieuiau conform exemplului celor patruzeci de zile petrecute de Domnul Hristos n deert. Nu exist mrturii arheologice confirmate ale acestora, iar mrturiile scrise5 6

Tomas Spidlik, op. cit., p. 49. Pr. prof. dr. Vasile Rduc, Monahismul egiptean, Bucureti, Editura Nemira, Bucureti, 2000, p. 61. 7 Ibidem, p. 65-66.9

Monahismul - model de comuniune divino-umancuprind doar referiri adiacente, ns este evident faptul c Sfntul Antonie cel Mare a trit ca eremit, urmat fiind de alii, care triau n apropiere, ns nu n acelai loc cu el. Pe de alt parte, Sfntul Pavel Tebeul tria nu foarte departe de Avva Antonie, n singurtate absolut, iar Avva Antonie l considera pe acesta a fi un monah desvrit. Astfel, dup ce l-a ntlnit pentru prima dat, avva Antonie, ntorcndu-se, a exclamat naintea ucenicilor: Vai mie, fiilor, c sunt clugr pctos i mincinos, sunt clugr doar cu numele! Lam vzut pe Ilie, l-am vzut pe Ioan Boteztorul n deert i l-am vzut pe Pavel, n Rai!. n continuare, Sfntul Pahomie cel Mare, ucenicul avvei Antonie, a ales s i adune pe monahi ntr-o comunitate n care monahii triau n sau chilii (din grecescul ) individuale, dar care munceau n comun, mncau n comun i participau la slujbe comune. Acest fel de organizare monastic poart numele de rnduial cenobitic, fundamentat pe o comunitate sau via de obte8. n cele din urm, s-a format obiceiul ca unii monahi, puini la numr, deja formai n viaa comun, s prseasc viaa de obte i s urmeze calea vieii pustniceti. Din acest motiv, a ncerca acest lucru fr a fi fost format duhovnicete n viaa de obte era vzut ca un gest de sinucidere spiritual, ce ducea adesea la cderea n nelare sau amgire spiritual.

2. 4. Evoluia istoric a monahismului:ntemeiat n Egipt, cu Sfini precum Avva Antonie cel Mare i Pavel Tebeul i rspndit n Orientul Mijlociu, apoi n Europa, monahismul a rmas una din dimensiunile centrale ale vieii cretine n timpul Evului Mediu occidental i pn n perioada trzie a Imperiului Bizantin. Unul dintre primele locuri n care a fost adoptat monahismul a fost Irlanda, aici monahismul lund o form specific, strns legat de structura social tradiional a clanurilor, ntr-o form care s-a rspndit mai apoi i n alte pri ale Europei, mai ales n Frana9. Epoca de aur a monahismului cretin a nceput n secolul al VIII-lea i a durat pn n secolul al XII-lea d. Hr. n aceast perioad, mnstirile au devenit o parte esenial a societii, lund adesea parte la eforturile de unificare liturgic i la clarificare disputelor doctrinare. Mnstirile i atrgeau pe cei mai buni oameni din societatea acelor vremuri i tot atunci mnstirile erau principalele pstrtoare i productoare ale cunoaterii.

8 9

Tomas Spidlik, op. cit., p. 88. Pr. prof. Karl Henssi Stau, pr. prof., Originea monahismului, n rev. Ortodoxia, an LVII, nr. 2, aprilie-iunie, 1995, p. 13.10

Monahismul - model de comuniune divino-umann Apus, acest sistem s-a prbuit n secolele al XI-lea i al XII-lea, ca urmare a transformrilor religioase care au avut loc n acea perioad. Astfel, cretinismul a ncetat progresiv s mai fie apanajul unei elite religioase. Acest lucru s-a datorat n special apariiei ordinelor clugrilor ceretori, cum erau franciscanii, care i propuneau s rspndeasc nvtura cretin publicului larg, nu doar ntre zidurile mnstirilor. Comportamentul religios al oamenilor de rnd a nceput s se schimbe, acetia ncepnd s ia parte mai des la slujbele i Tainele Bisericii. Presiunea crescnd a statelor naionale i monarhiile timpului au subminat puterea i bogia ordinelor monahale10. n sfrit, dup Conciliul Vatican II, a avut loc un exod masiv al membrilor ordinelor monastice, iar muli clugri au renunat s mai poarte haina monahal. n ansamblu, dei se afl ntr-o grav decdere n Biserica Romano-Catolic, monahismul a lsat o puternic amprent asupra culturii occidentale, amprent vizibil i astzi. Universitile moderne au ncercat s imite monahismul cretin n diferite moduri. Chiar i n America de Nord, unde monahismul nu a fost niciodat o parte obinuit a vieii sociale, universitile sunt construite n stilul gotic al mnstirilor din secolul al XII-lea. Mesele comune, dormitoarele, ritualurile elaborate i uniformele se inspir extensiv din tradiia monastic11. Totui, n Rsrit, monahismul a continuat s se dezvolte i dup Marea Schism din secolul al XI-lea, devenind piatra de hotar i centrul n jurul cruia se puteau strnge cretinii din Imperiul Roman aflat n declin i chiar dup Cderea Constantinopolului.

2. 5. Monahismul ortodox n contemporaneitate:n zilele noastre, monahismul rmne o parte important, esenial a credinei cretinortodoxe, iar marile centre monastice precum Sfntul Munte Athos i Mnstirea Sfnta Ecaterina din Sinai cunosc astzi o renatere, att din punctul de vedere al numrului de monahi care vin aici, ct i al vieii duhovniceti. n acest sens, se poate observa faptul c pelerinii sunt din ce n ce mai numeroi, iar reconstrucia mai multora din vechile centre monahale avanseaz rapid12.

10 11

Pr. prof. dr. Vasile Rduc, op. cit., p. 74. Tomas Spidlik, op. cit., p. 109. 12 Arhimandrit Ioanichie Blan, op. cit., p. 27.11

Monahismul - model de comuniune divino-uman2. 6. Monahii n viaa sacramental a Bisericii:Monahismul cretin este n sine o rnduial a mirenilor. Clugrii nu erau, la origine, asimilai clericilor, ci fceau parte din comunitile locale, ei primind Sfintele Taine de la bisericile parohiale. Totui, n cazul mnstirilor izolate, din deert, cum era cazul obtilor din Egipt, neajunsurile au silit mnstire fie s accepte preoi ca membri, fie ca stareul sau ali membri ai obtii lor s fie hirotonii. Preotul-clugr poart numele de ieromonah, fcnd parte integrant din viaa mnstireasc de obte. Totodat, exist i numeroi monahi-diaconi, numii ierodiaconi13. Adesea, n practica ortodox, atunci cnd trebuie hirotonit un episcop pentru o eparhie, candidaii sunt monahi de la mnstirile apropiate. ntruct majoritatea preoilor sunt cstorii, nainte de hirotonia pentru treapta de diacon, ns episcopii trebuie s fie celibatari, mnstirile sunt locuri potrivite de a afla brbai necstorii care s aib i maturitatea spiritual necesar, precum i celelalte caliti necesare unui ierarh14.

13 14

Ibidem, p. 16. Ibidem.12


3. Monahismul ortodox. Fundamente teologice:3. 1. Fundamentele dogmatice i duhovniceti ale vieii monahale: 3.1.1. Mntuirea, sens i finalitate a vieii cretine:Mntuirea, n concepia cretin ortodox, se obine ca o ncoronare a strduinelor pentru desvrire. Numai cretinul care moare ndat dupa Botez, se mntuiete pe baza exclusiv a curaiei dobndite n aceast Tain, dat fiind c n-a avut timpul ca, ajutat de harul botezului, s-i aduc i contribuia sa la consolidarea voluntar n aceast curaie, la dezvoltarea chipului, restaurat prin botez, n asemnare15. Cel ce continu s triasc, dac nu lupt pentru progres n viaa sa duhovniceasc, nu poate menine nici mcar curaia obinut la botez; cine nu suie, coboar, ntruct o neutralitate n ordinea duhovniceasc nu exist.

3.1.2. Progresul continuu n viaa duhovniceasc. Dobndirea neptimirii:Sporirea n desvrire const ntr-o curaire de patimile de care eventual credinciosul s-a mbolnavit dup botez, sau ntr-o desfiinare a tuturor tendinelor spre ele i ntr-o nrdcinare n locul lor a virtuilor. Patimile i virtuile sunt cele dou modaliti de existen i de via a firii omeneti: viaa de patimi e modalitatea strmb, bolnav, nlnuit, ntinat a firii; viaa de virtui e modalitatea normal, sntoas, curat, liber a ei. Prin urmare, revenirea la nepatimire e, dup Sfntul Vasile cel Mare, revenirea firii la starea primordial, ntruct patimile sunt elementul care s-a imprimat n fire ca o boal, ca o ran, care a strmbat firea prin cdere. ns revenirea la starea primordiala e revenirea la chipul lui Dumnezeu, dup care am fost fcui16. De aceea, dobndirea neptimirii este condiia mntuirii. Omul triete dup fire cnd e virtuos i contrar firii cnd e patima; n primul caz spiritul lui, sau el nsui e liber, i toat viaa lui e luminoas; n al doilea, e purtat de patimi ca o frunz de vnturi; nu e stpn pe sine, nu el15 16

Ignatie Monahul, Sensul desvririi n monahism, Bucureti, Editura Anastasia, 1999, p. 44. Pr. prof. dr. Dumitru Stniloae, Ascetica i mistica Bisericii Ortodoxe, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, 2002, p. 31.13

Monahismul - model de comuniune divino-umani construieste viaa cum vrea, ci n el i cu el se face ceea ce nu vrea el, viaa lui nu are un sens, nu are o consecven, e trait haotic, la voia ntmplrii17.

3.1.3. Eliberarea de patimi i dobndirea harului Duhului Sfnt:Lupta pentru eliberarea de patimi i nevoina pentru dobndirea virtuilor constituie misiunea fundamentala i neostenit a monahului. E o lupta susinut de harul lui Hristos, e o cretere a credinciosului, n Hristos, pentru a se face asemenea Lui. Urcuul credinciosului n aceast desvrire i are treptele lui bine stabilite. Sfntul Maxim Marturisitorul rnduiete treptele principale ale urcuului astfel: credina, frica de Dumnezeu, nfrnarea, rbdarea, ndejdea, neptimirea, iubirea. Ultima treapt este iubirea: iubirea de Dumnezeu i de semeni, cci acestea se susin reciproc, se cuprind una n alta i reprezint aceeai cldur a sufletului, care s-a uitat i s-a depit pe sine. Dar ca s ajunga la iubire, monahul trebuie s dobndeasc neptimirea, curia de toate patimile. Numai omul neptima poate avea iubire de Dumnezeu i de semeni. Cci patimile nu sunt dect formele variate ale egoismului i pn ce mai exist n om o form a egoismului, nu are iubire adevarat18. Patimile trupeti, ca lacomia pntecelui, desfrul, arat pe om nchis ntr-o preocupare egoist de trup, n egoismul orb i iraional al trupului; patimile sufleteti, invidia, mndria, l arata pe om nchis ntr-un egoism sufletesc. Toate l arat pe om preocupat de sine, privind la cei din afar numai pentru a-i scoate plcerea proprie din ei, numai pentru a-i exploata, toate l arat pe om obsedat de sine nsui, orb fa de realitatea deosebit de sine. Pn e stpnit de ele, credinciosul nu poate fi n comuniune adevarat cu Dumnezeu i cu semenii si, nu e n iubire. Iubirea, comuniunea, nseamn uitarea de sine, jertfirea de sine, regsirea vieii adevrate i pline n circuitul liber de la unul la altul. De aceea, o treapt important prin care urc monahul la iubire, este nfranarea. Monahul care nu s-a eliberat, prin ndelungata nfranare, de patima lcomiei de mncare, de iubirea de bani, de pofta trupeasc, nu va putea aeza, atunci cnd se va ivi ocazia, iubirea de semeni mai presus de pofta sa. ns calea spre desvrire trebuie s urce pana la iubire, pn la comuniune, adic pn la eliberarea de toate patimile. Oprirea la nfrnarea trupeasc nseamna o oprire din drumul spre desvrire i deci, cum spune Sfntul Maxim Marturisitorul, nceputul pacatului.17 18

Ibidem, p. 72. Ibidem, p. 84.14

Monahismul - model de comuniune divino-umannfranarea de la patimi e numai o faz prin care cretinul trebuie s treac pentru a urca pn la iubire, pn la comuniune. Desigur, nici o treapt nu este prsit de tot, ci toate se gsesc concentrate, toate virtuile inferioare sunt implicate n cele superioare. De aceea iubirea, ca virtute culminant, e i cuprinzatoare a tuturor virtuilor, opus tuturor patimilor, tuturor formelor egoismului19. Prin urmare, nfranarea rmne n cretinism o valoare fundamental. Mai mult dect att, virtuile inferioare devin neclintite numai pe treptele virtutilor superioare. ns numai dac pstrnd nfranarea, monahul a ajuns i la iubire, se unete cu Dumnezeu i pe oglinda curat a inimii lui se reflect lumina soarelui dumnezeiesc, umplndu-l de cunotina tainic a lui Dumnezeu. Aceasta este ultima treapt, nesfrit, etapa desvririi fiind nesfrit20.

3.1.4. Monahii, angajai pe calea desvririi:Dei toti crestinii sunt datori s nainteze pe aceast cale, cei ce au pornit cu pai mai hotari pe ea, sunt monahii, ei dorind s urce mai ncordat spre piscurile desvririi vieii cretineti, ei vor s lupte mai categoric cu patimile care nlantuie sau tind s nlnuie firea omeneasc. ns ntrucat drumul spre desvrire urc pn la comuniune, adic pn la totala eliberare de egoism, ei trebuie s realizeze i aceast culme de via ntr-o form mai desvrit dect ceilali cretini. Urcarea aceasta de la treapta luptei cu patimile la treapta pozitiv a comuniunii, ne-o ilustreaz istoria nceputurilor monahismului. n primele veacuri cretine, credincioii mai rvnitori dup desvrire practicau o via de mare nfrnare, renunnd uneori i la cstorie.

3.1.5. Asceza i nfrnarea primelor veacuri cretine. Tipologie:Asceza aceasta practicat de unii credincioi n primele veacuri se caracteriza, dup Karl Heussi, prin urmatoarele momente: Ascetul traiete ntr-o comuniune ct mai statornic cu Dumnezeu, prin rugciune i ntro necontenit ndreptare a gndului spre cele cereti. Astfel, de ascez ine renunarea la lume, n special renunarea la posesiunea pmnteasc i la o profesiune lumeasc, totala renunare la raporturile sexuale, o reducere ct mai mare a trebuinelor care privesc locuina, mbrcmintea,

19 20

Ibidem. Ibidem, p. 104.15

Monahismul - model de comuniune divino-umanmncarea i butura, pe ct posibil renunarea la carne i vin, cultivarea anumitor virtui, precum: umilina, renunarea la sine, stpnirea de sine21. n jurul anului 200, n vremea persecuiilor, asceii constituiau smburele i chiagul comunitilor. Foarte puini din ei triau n afar, adic la marginea aezrilor omeneti. Faptul acesta fcea ca ei s nu urce numai o parte din drumul spre desvrire, adic s nu urce numai pn la nfrnarea de la patimi prin ascez, ci s cultive i iubirea fa de oameni, sau comuniunea cu ei. Tocmai pentru c triau n lume, asceii acetia nu erau nc monahi22.

3.1.6. Retragerea monahilor din lume:n asceza mai veche lipsete, un moment, care pentru monahism este constitutiv: crearea unei lumi deosebite prin viaa n chilia anahoretului, n colonia de anahorei, sau n mnstire. ns cnd, dup anul 300, viaa comunitilor cretine va deveni mai lax, prin ncetarea persecuiilor i prin intrarea mulimilor de pgni n ele, asceii au nceput s simt neceistatea de a se retrage din localitile populate, fie la marginea lor, fie chiar n locuri mai deprtate, n pustie, devenind astfel anahorei (retrai), sau chiar eremii (pustnici), fie c triau singuri n chilie, fie cte doi, trei, ca i mai nainte23.

3.1.7. Contribuia Sfntului Antonie cel Mare la apariia monahismului:Sfntul Antonie cel Mare, prin personalitatea lui, polariza n jurul lui o mulime de asemenea eremii, care au nceput s i construiasc chilii n jurul chiliei sale. n acest mod, Sfntul Antonie a fost primul care i-a unit pe asceii din pustie ntr-un fel de via social. Aceast reunire era n orice caz foarte puin strns i cu totul benevol, de un vot al ascultrii nca nu era vorba, locul ei l tinea pur i simplu voina24. Prin urmare, voina liber era singurul motiv al persistenei lor. Monahii antonieni nu locuiau, precum arat clar viaa Sfntului Antonie, ntr-o singur cldire mnstireasc, astfel nct aezmntul creat de Sfntul Antonie trebuie considerat a fi mai degrab o colonie de monahi. Monahii locuiau cte unul, sau poate i cte doi sau trei, asemenea eremiilor din pustiul Nitriei, n chilii mprtiate.21 22

Pr. dr. Constantin Coman, Ortodoxia sub presiunea istoriei - Interviuri, Bucureti, Editura Bizantin, 1995, p. 69. Ibidem, p. 48. 23 Pr. prof. Ioan G. Coman, Importana i sensul desvririi n monahism, n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 3-4, martie-aprilie, 1955, p. 312. 24 Pr. prof. dr. Vasile Rduc, op. cit., p. 37.16

Monahismul - model de comuniune divino-uman3.1.8. De la comunitatea din lume la cea monahal - Dimensiunile ascezei:Precum vedem, faza strict anahoretic, n care se cultiva exclusiv asceza, sau lupta cu patimile, dar nu se continua urcuul spre desvrire pn la capt, pn la iubire, pn la comuniune, a inut foarte puin timp, a fost propriu-zis numai o faz de tranziie de la asceza din comunitatea din lume la asceza n comunitatea monahal. Neajunsul acestei asceze n afara comunitii a ieit repede la iveal, fapt pentru care faza acestui anahoretism nu a durat dect extrem de puin. Asceza mpreunat cu singurtatea a scos curnd la iveal anumite moduri reprobabile de via25. Unii nu tiau precis care este tinta ascezei, alii nu aveau n ei nii suficiente resurse de putere pentru a strui n urmrirea acestei inte. Aceste neajunsuri caut Sfntul Antonie s le tmduiasc prin aceea c ntruni pe ascei ntr-o comunitate i-i lua sub conducerea sa. El accentua n cuvntrile sale ctre monahi c desvrirea nc nu este ajuns prin fuga de lume i retragerea n pustie; singurtatea i renunarea sunt numai mijloace pentru a ajunge la sfinenia luntric. Precum el nsui nu se ncredea n sine, ci caut s-i nsueasc de la fiecare binele, aa ndemna i pe monahii si s fie cu nencredere n ei nii; nici unul nu trebuie s spuna c Sfnta Scriptura i este deajuns pentru nvtur; dimpotriv, e bine ca monahii, s cultive viaa de comuniune i astfel s se ntreasc reciproc n credin i prin convorbiri s se fortifice reciproc pentru lupt26.

3.1.9. Contribuia Sfntului Pahomie cel Mare la organizarea monahismului:Totui, i forma aceasta de organizare a fost de scurt durat, ntruct ea a dat vieii monahale forma de organizare rmas definitiv i normativ pentru marea majoritatea a monahilor, aciune pe care a ntreprins-o Sfntul Pahomie cel Mare, care nu se va mai multumi cu simpla asociere a monahilor, n care predomina forma de via individual ci, actualiznd o aspiraie ascuns n sufletele dornice de desvrire ale asceilor, dezvolt pn la viaa de obte asocierea creat de Antonie.

25 26

Ibidem, p. 40. Efrem Encescu, Privire general asupra monahismului cretin dup diferii autori, f. l., Tipografia Cozia a Sfintei Episcopii Rmnicu-Vlcii, 1893, 161.17

Monahismul - model de comuniune divino-umannc nainte de anul 328, se ntemeieaz cteva chinovii, unite ntr-un fel de comunitate a monahilor. Astfel, Sfntul Pahomie a pornit de la anahoretism, mai bine zis de la coloniile de eremii ivite dup exemplul coloniei nscute n jurul Sfntului Antonie cel Mare27. Toate elementele anahoretismului sunt pstrate n viaa mnstireasc pahomian: lepdarea de sine, asceza sever, munca manual, rugciunea. Nici ascultarea de un superior nu e ceva care a aprut ncepnd cu Sfntul Pahomie, ntruct ntre anahoreii egipteni existau numeroi reprezentani ai ascultrii depline: Viata mnstireasc pahomian adaug nsa la acestea un principiu nou, care devine fundamentul monahismului, i anume viaa comun. Viaa comun cuprinde trei laturi: a) serviciul divin comun; b) locuirea, somnul, mncarea comun, ntr-o cldire nchis de lumea din afar; c) ctigarea n comun a mijloacelor de ntreinere, prin munca comun. n colonia de anahorei, monahul st la nceput, din punct de vedere economic, cu totul de sine; abia n cursul veacului al IV-lea i probabil sub nrurirea vieii de obte apar n ea slabe tendine spre o organizare comun a economiei monahale. Tot aa e cu locuina anahoretului; el e avizat cu totul la sine... Mncarea i-o pregtete el singur, sau un ucenic pe care i l-a luat. Legtura cu serviciul divin era foarte lax sau cu totul ntrerupt. Toate acestea se schimb n monahismul pahomian dintr-o singur lovitur. Clugrii se adun aici foarte regulat n fiecare zi la serviciul religios28. Producia economic i ntrebuinarea economic nu mai sunt chestiuni ale insului singuratic, ci ale comunitii, pe baza lipsei de proprietate a insului, fundamentat religios; exista numai proprietatea totalitii, nu o proprietate privata29. Acesteia i corespunde i confecionarea mbrcminii comune30. Acest fel de via chinovial era ceva cu totul nou, nemaiauzit. Membrii comunitii primare din Ierusalim i aduceau averile pentru a le consuma n comun. Monahii lui Pahomie nu consum bunurile aduse de ei, ci triesc dintr-o munc comun bine organizat; aici nu e vorba de un simplu consum obtesc, ci de o producie comun. Aceasta n-a putut-o lua Pahomie din Faptele Apostolilor. Lipsa de proprietate particular iarai n-a trebuit s-o ia Pahomie din Faptele Apostolilor; a aflat-o la asceii care o practicau de veacuri ca premis a ascezei. Forma de via comun n-a existat nici la pitagoreici, cum s-a afirmat de unii. La ideea ei a venit Pahomie meditnd la condiiile n care triau asceii i la

27 28

Pr. prof. dr. Vasile Rduc, op. cit., p. 63. Sfntul Pahomie cel Mare, Regulile monahale, Iai, Editura Credina strmoeasc, 2000, art. 6, 8, 10, 13-18, 24, 141, 142. 29 Ibidem, art. 49, 81-83, 66, 99, 113. 30 Ibidem, art., 28, 29, 81, 91, 99, 102.18

Monahismul - model de comuniune divino-umanmodul n care ar putea ei s-i ndeplineasc mai bine idealurile lor de via. El a vzut c grija asceilor de cele necesare hranei i stingherete n urmrirea preocuprilor lor spirituale31. Sfntul Pahomie a contientizat faptul c ntr-o via comun, monahul singuratic e eliberat de grija procurrii celor materiale, iar pravila amanunit a obtii l ferete de greeli, precum legatura permanent cu confraii i ofer ndemnuri necontenite pentru exercitarea virtuii i a iubirii aproapelui. Astfel, Sfntul Pahomie, sub raport economic, reinnd lipsa de proprietate i munca manual pe care le afl la ascei, face un pas mai departe pentru a le nlesni acestor ascei sraci i muncitori n straduina lor de a-i atinge elul lor religios, lundu-le grija pentru procurarea materiei prime de munc i pentru vinderea unora din produsele muncii i procurarea altor articole necesare32. Aceast organizare a muncii n comun nu era propriu-zis utilizat pentru prima oar de Sfntul Pahomie, ntruct ea exista n ergasteriile, adic n atelierele n care munceau numeroi sclavi. Asemenea ateliere existau i pe lng templele pgne. n acest fel, Sfntul Pahomie introduce acest mod de munca n grupele de monahi, care din proprie convingere i n mod liber acceptau aceast via n vederea desvririi religioase. Economia comun impunea o apropiere a chiliilor. Sfntul Pahomie le nconjura cu un zid, care avea n primul rnd un scop pedagogic pastoral: uura supravegherea castitii monahale, fcea orice bnuial de necastitate imposibil i ferea pe monah de tulburarea lumii exterioare, nlesnind strduinele lor n vederea mntuirii33.

3.1.10. Sensul desvririi i viaa monahului n mnstire:Monahul putea s se consacre netulburat rugciunii, meditaiei, nfrnrilor trupeti i muncii sale. Deodat cu zidul acesta se nate propriu-zis mnstirea, comunitatea nchisa a celor ce se preocup, ferii de lume, n mod intens i exclusiv, de mntuirea lor, nconjurarea chiliilor cu un zid fiind posibil prin faptul c, ndestulndu-i prin munca comun nevoile unii altora, monahii nu erau expui lumii exterioare. Mnstirea realiza o singurtate complet, dat fiind i puintatea trebuinelor monahilor. Prin urmare, i din acest punct de vedere viaa de obte oferea condiia pentru o mai uoar ndeplinire a exerciiilor ascetice.

31 32

Efrem Encescu, op. cit., p. 174. Ibidem, p. 176. 33 Ibidem, p. 81.19

Monahismul - model de comuniune divino-umanPrecum vedem, n viaa de obte strduina de desvrire a asceilor i-a aflat o condiie i o mplinire necesar. Viaa de obte nu le oferea acelora numai putina de a completa asceza prin iubire, ci chiar asceza se fcea uurat prin ea. ntr-adevr, actul de renunare la cele materiale, svrit de ascet la nceputul vieii lui ascetice, se putea permanentiza numai n viaa de obte, care i lua orice grija de a-i procura cele necesare traiului. Iar nfranarea de la pofte i patimi egoiste i era uurat de trebuina de a nu face, de a nu avea, de a nu gusta, dect cele ce i se ngduiau de conductorul obtii i de pravil. Mai ales ns, ascetul avea prilejul s sporeasc n iubire fa de frai, s triasc n duh de rspundere fa de ei, sau s fie ajutat de ei34.

3.1.11. Luptele duhovniceti i provocrile vieii monahale:Dei iubirea, ca cea mai nalt dintre virtui, s-ar prea c vine numai dup dobndirea celorlalte virtui, deci ar putea cineva s lupte ntai cu patimile n singurtate i dup ce le-a scos pe acelea din sine, s vina n comunitate, n realitate nsasi lupta cu patimile, nsi asceza, e o lupta pentru iubire, i lupta pentru iubirea semenilor nu se poate duce dect n mijlocul lor. Chiar nfrnarea poftelor egoiste aduce cu sine o lrgire a condiiilor de existen pentru semeni. Monahii nu sunt pui n situaia de a rbda multe ncercri, fiind lipsii de greutile vieii de familie. Evitnd dulceile vietii de familie prin nfranare, evit i necazurile i greutile care sunt legate de ea i care au ca scop potolirea patimilor, pe care monahii le-au slbit prin nfrnare. ns trebuie ca monahii s i exercite i celalalt fel de rbdare, care are ca scop sporirea n iubirea fa de semeni: rbdarea frailor din obte, care la mireni echivaleaz cu rbdarea celor din cas i din societate. Astfel, monahului trebuie s i se ofere ocazia de a toci ghearele patimilor care l dominau, dup cum afirm Sfntul Ioan Casian: Captul ndreptrii i al pcii noastre nu se ctig din ndelunga-rbdare ce o are aproapele cu noi, ci din suferirea rului de la aproapele de ctre noi. Deci, de vom fugi de lupta ndelungii-rbdari, cutnd pustia i singuratatea, patimile netmduite ale noastre, pe care le vom duce acolo, vor rmne ascunse, dar nu vor fi smulse. Cci pustia i retragerea celor neizbvii de patimi nu numai c le pazete patimile nevtmate, ci le i acoper, nct nu-i las s se simt pe ei nii de ce patimi se biruesc, ci, dimpotriv, le pune n minte nluciri de virtute i-i face s cread c au ctigat ndelunga-rbdare i cnd, vine tinuit odihna, din ocoalele lor i trsc cu i mai mult vijelie spre pierzare pe clreul lor. Cci i mai mult se slbticesc patimile n noi, cnd e ntrerupt legtura cu oamenii, nct pierdem i umbra suferirii i a34

Arhimandrit Ioasaf Popa, Calea de mijloc n asceza cretin, Bucureti, Editura Glasul monahilor, 1999, p. 32.20

Monahismul - model de comuniune divino-umanndelungii-rbdri pe care n tovaria frailor ni se prea c le avem. Cci precum fiarele veninoase ce stau linitite n culcuurile lor din pustie, de ndat ce simt pe cineva apropiindu-se de ele i arat toat turbarea lor, la fel i oamenii ptimai, care sunt linitii din pricina pustiei, i nu din vreo dispoziie virtuoas, i dau veninul pe fa cnd apuc pe cineva care s-a apropiat i-i ntrt35. De aceea Parintii admit ca cineva sa se retraga in singuratate, dar numai dupa ce a ajuns la nepatimire. Pana atunci trebue sa traiasca in obste. In obste se castiga desavarsirea, nu in afara de ea. Retragerea in pustie inainte devreme este primejdioasa. In loc de o crestere in virtute ea aduce, la cei neconsolidati in ea, o scadere. De aceea multi isi dadeau seama, dupa ce s-au retras in pustie, ca trebuie sa se reintoarca in obste. Sau in sensul acesta erau sfatuiti de Parinti. Batranii, afirm Sfntul Nil Sinaitul, iubesc foarte mult retragerea facuta treptat. Daca vreunul, ispravind virtutile in chinovie, a ajuns pana aici si daca ar putea inainta in retragere, sa se probeze el insusi. Iar daca neputand, scade in virtute, sa se intoarca in chinovie, ca nu cumva, neputand infrunta uneltirile gandurilor, sa-si iasa din minte36. i de fapt viaa de obste s-a dovedit in practica drept cadrul cel potrivit in care straduintele de desavarsire ale monahilor se pot infaptui. Dovada cea mai puternica e ca acest mod de vieata calugareasca a devenit cel mai raspandit si a infruntat veacurile, pe cand celelalte moduri au ramas sporadice, sau au decazut, cand nu au disparut cu totul. De fapt spre sfarsitul veacului IV, Fericitul Ieronim, Ioan Casian, din cele trei feluri de viata monahala, pe care le cunosc: chinoviala, pustnicie singurateca si viata de sine iu mici grupe, considera pe cel dintai ca cel mai demn de lauda, pe pustnici ii considera ca stand in legatura cu chinoviile, in care se pregateau pentru pustie si in care adeseori se intorceau, iar pe cei cu vieata de sine ii osandesc cu cele mai aspre cuvinte. Aceste mici grupe cu viata de sine erau sau urmasele vechilor asceti, cari traiau cate doi trei la marginea oraselor si satelor, sau chiliile ce se adunasera in colonii pe vremea lui Antonie, dar care poate nu evoluasera la vieata de obste de tip pahomian, ci se rasfirasera iarasi. Aceste mici grupe de asceti erau la sfarsitul veacului al patrulea intr-o decadere complet37. Fericitul Ieronim descrie cele trei feluri de monahi existente in Egipt pe vremea lui, intr-o scrisoare de pe la anul 384. Acestia vietuese in comun, intr-o ascultare totala de mai marele lor. Ei locuiesc separat, dar chiliile lor sunt legate intre ele. Al doilea fel sunt anahoretii care petrec35

Sfntul Ioan Casian, Aezmintele mnstireti i Convorbiri duhovniceti, Bucureti, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, 1990, p. 112. 36 Ibidem, p. 143. 37 Arhimandritul Emilianos, Monahismul, pecetea adevrat, traducere de diac. Ioan I. Ic jr. i pr. prof. Ioan Ic, vol. I, Sibiu, Editura Deisis, 1999, p. 68.21

Monahismul - model de comuniune divino-umandeparte de oameni, si traiesc singuri in pustie (soli habitant per desertas); ei nu au nicio proprietate. Daca unul pleaca din chinovie in pustie, nu duce cu sine nimic, decat paine si sare. Al treilea fel, numit remoboth in limba copta (rem=om, both=manastire, oameni de manastire), e cat se poate de nefast (deterrimum). Ei locuiesc cate doi sau trei impreuna, nu in numar mai mare, dupa placul lor si traesc din castigul muncii lor, din care pun o parte la un.loc, cat e de lipsa pentru intretinerea lor. Ei locuiesc cea mai mare parte in orase si targuri si ca si cand mestesugul, dar nu viata lor ar fi sfanta, tot ce vand are un pret mai ridicat. Intre ei e multa cearta, pentru ca ei, traind din proprietatea lor nu vor sa se supuna nimanui. Ei fac concursuri de post si fac ceea ce ar trebui sa exercite numai in ascuns, obiectul unui concurs, ori a unor intreceri38. Totul la ei este afectat: manecile largi, sandalele sdrentuite, haina aspra, suspinurile dese, cercetarea fecioarelor, barfirea preotilor si cand vine o sarbatoare mananca pana vomeaza") Ioan Casian, dupa ce a petrecut zece ani in Egipt (385-395), descrie cele trei feluri de monahi astfel: "Trei sunt felurile monahismului in Egipt, dintre care doua sunt foarte bune, iar al treilea cu totul lipsit de caldura si cu totul de evitat: primul este al chinovitilor, care vietuind in obste, se carmuesc de judecata unui batran. Cel mai mare numar de monahi din Egipt sunt asa; al doilea e al anahoretilor, care mai intai au fost formati in chinovii si desavarsindu-se in convietuirea cu altii au ales ascunsurile singuratatii; al treilea e cel condamnabil al Sarabaiilor. Acesta e un fel cu totul rau (deterrimum) si necredincios. "Ei se recruteaza din numarul acelora cari voiese sa simuleze mai degraba virtutea, decat sa realizeze cu adevarat desavarsirea evanghelica. Acestia, afectand cu inima lase virtutea, sau impinsi la aceasta profesiune de vreo necesitate si grabindu-se sa-si insuseasca numai numele de monah, fara nicio straduinta de emulatie, nu primesc disciplina chinoviilor, nu se supun judecatii celor mai batrani, nu se formeaza prin traditiile acelora, ca sa-si biruiasca voiie lor si nu primesc nicio regula a disciplinei sanatoase, ci, gandindu-se numai "la infatisarea in public, cautand adica la fata oamenilor, sau petrec in casele lor sub (privilegiul acestui nume, dedati acelorasi ocupatiuni, sau isi construesc lorusi chilii, pe care le numesc manastiri si in care petrec in libertate, nesupunandu-se poruncilor evanghelice, care le cer sa nu se ocupe cu grija hranei zilnice si cu niciun fel de probleme familiare39. Aceasta o implinesc, fara nicio sovaiala necredincioasa, numai aceia care, deslegati de toate bravurile acestei lumi, s-au supus asa de mult prepozitilor chinoviei, incat declara ca nu mai sunt stapani pe ei insisi. Dar aceia care, evitand disciplina chinoviei, petrec cate doi sau trei in

38 39

Pr. prof. dr. Vasile Rduc, op. cit., p. 114. Sfntul Ioan Casian, op. cit., p. 138.22

Monahismul - model de comuniune divino-umanchilii, nemultumiti de grija staretului, sau a conducerii prin porunca, ci preocupandu-se mai cu seama de aceasta, ca liberi de jugul staretilor, sa aiba libertatea sa-si exercite voile lor, sau sa plece si sa rataceasca pe unde le place si sa faca ceeace le e voia, se consuma si mai mult in munci de zi si de noapte, decat cei ce vietuiesc in chinovii, dar nu cu aceeasi credinta si cu acelasi scop. Caci aceasta ei o fac, nu ca sa puna la dispozitia economului fructul muncii lor, ci ca sa castige avutii pe care si le gramadesc. Ce distanta este intre acestia! Aceia, necugetand la ziua da maine, ofera fructele cele mai gratuite ale sudorii lor lui Dumnezeu, iar acestia se gandesc, nu numai la ziua de maine, ci isi intind grija necredincioasa peste spatiul multor ani lipsa tuturor lucrurilor si saracia; acestia, ca sa dobandeasca afluenta tuturor belsugurilor. Aceia lucreaza ca sa aibe manastirea un prisos pentru sfinte intrebuintari, fie pentru curte, fie pentru xenodochii, fie pentru bolnite, fie pentru a se da celor lipsiti, dupa judecata staretului; acestia ca sa aiba un prisos peste indoparea zilnica sau sa satisfaca o placere mai mare, sau ca sa-si satisfaca patima iubirii de argint40. Aceia, adunand manastirii atatea mijloace si ei renuntand la ele zilnic, primesc atata umilinta a supunerii, incat precum se priveaza de ei insisi, asa si de acelea pe care le castiga cu propria lor sudoare, innoind mereu ardoarea primei renuntari, prin aceea ca se dezbraca zilnic pe ei insisi de fructele muncii lor. Acestia insa, inaltandu-se chiar prin aceea, ca dau ceva saracilor se rostogolesc in prapastie in fiecare zi. Pe aceia rabdarea si severitatea, pe care o suporta atat de devotat in aceasta vietuire, pe care au imbratisat-o odata, ca sa nu implineasca niciodata voile lor, ii face in fiecare zi rastigniti si mucenici vii; pe acestia moleseala voii proprii ii trimite de vii la iad"41. La fel ii condamna pe acesti Sarabaiti si alti scriitori . Toti scriitorii care osandesc pe acesti monahi cu viata de sine, ii considera vinovati de pacatul lui Anania si Safira, care a fost asa de grav, incat autorii lor au fost pedepsiti indata cu moartea, fara sa li se dea vreme de pocainta. Pacatul consta in faptul ca, dupa ce se promite lui Dumnezeu lepadarea de orice avutie, se retine apoi o parte, sau se cauta, prin munca, recastigarea ei. Cei ce fac astfel, pe deoparte mint pe Dumnezeu, (si, desigur, si pe oameni), pe de alta socotesc ea al lor ceea ce a devenit al lui Dumnezeu, in urma votului. Fericitul Ieronim zice: Anania si Safira daruiesc cu inima fricoasa, mai bine zis indoelnica, si de aceea sunt condamnati, pentru ca dupa votul dat, au considerat bunurile ea ale lor si nu ca ale Aceluia, Caruia le-au inchinat odata si si-au rezervat lor o parte din avutia straina,

40 41


Monahismul - model de comuniune divino-umantemandu-se de foame, de care credinta adevarata nu se teme. Sfntul Ioan Casian spune la fel, ca acest gen de monahi e un rasad produs de exemplul lui Anania si Safira, care, "rezervandu-si o parte din cele ce posedau, sunt pedepsiti de gura Apostolului, cu moartea"; caci socotind acesta ca un astfel de pacat nu poate fi tamaduit nici prin pocainta, nici prin satisfactie, a taiat germenele lui a tot stricacios, prin moarte naprasnica42. Rmn dar doua feluri de viata monahala, pe care le aproba Parintii si scriitorii bisericesti: cea chinoviala si cea anahoreta, sau pustniceasca. Dar si dintre acestea ei socotesc in general pe cea chinoviala mai potrivita cu slabiciunile firii omenesti, mai apta sa ajute aceasta fire in straduintele ei spre desavarsire. Astfel, Fericitul Ieronim, la intrebarea cuiva daca e bine sa traiasca singur, sau cu altii in manastire, raspunde: "Mie imi place sa fii in comunitatea sfintilor, sa nu te inveti singur si sa nu intri fara conducator pe calea pe care n-ai intrat niciodata, ea sa nu te abati indata in alta parte si sa te expui greselii; ca sa nu faci mai mult sau mai putin decat e de trebuinta; ca sa nu obosesti alergand, sau sa intarzii si sa adormi. In singuratate repede se furiseaza mandria. Si dacai cel ce petrece in ea posteste putin si nu vede om, isi da oarecare importanta. Uitand de sine, de si pentru ce vine, rataceste cu inima inlauntru si cu limba afara. Judeca, impotriva vointei Apostolului, pe servii straini. Unde vrea pofta isi intinde mana; doarme cat vrea nu seteme de nimeni; face ce voieste; pe toti ii socoteste inferiori; e mai des in orase decat in chilie43." Fericitul Ieronim nu osandeste aici pe adevaratii anahorei ci pe cei falsi, pe cei ce au imbratisat viata pustniceasca, fara sa fi ajuns la desavarsire in cea chinoviala. Ioan Casian ii prezinta pe acestia ca pe al patrulea fel de monahi: "Este si un al patrulea gen, care a rasarit de curand intre cei ce se mangaie cu infatisarea si cu chipul de anahoreti si care la inceput, printr-o ardoare scurta, se arata doritori de perfectiunea chinoviei, in vreme ce neglijeaza taierea vechilor obiceiuri si patimi si nu sunt multumiti sa poarte jugul umilintei si al rabdarii si dispretuese sa se supuna batranilor; de aceea isi cauta chilii separate si doresc sa petreaca solitari, ca astfel, nehartuiti de nimeni, sa poata fi socotiti de oameni rabdatori, blanzi si smeriti. Aceasta viata, mai bine zis moleseala, nu permite nicicand acelora, pe care odata i-a infectat, sa ajunga la desavarsire. In acest mod ei nu numai ca nu taie voile lor, ci le intaresc in rau, in vreme ce nu sunt provocati de nimeni, ca pe un venin mortal si launtric, care cu cat e mai ascuns, cu atat produca o boala nevindecabila celui ce o poarta. Caci din respect pentru chilia singuratica, nimeni nu indrazneste sa dea la iveala patimile solitarului, pe care acela prefera sa le

42 43


Monahismul - model de comuniune divino-umanignoreze decat sa le vindece. Dar virtutile nu se nasc prin ascunderea patimilor, ci pr: lupta cu ele" . Pe anahoretii adevarati, Fer. Ieronim ii accepta. Dar insusirile trebuie sa fie cu totul exceptionale. De aceea continua, dupa cele de mai inainte: "Deci ce? Osandim viata solitara? Catusi de putin nu. Caci am laudat-o adeseori. Dar din ingustimea manastirilor si a acestui mod de viata vrem sa iasa ostasi pe care asprimea pustiului nu-i inspaimanta care au dat mult timp proba vietuirii lor; care au fost cei mai mici dintre toti ca sa fie cei dintai dintre toti; pe care nici foamea, nici saturarea nu i-a biruit vreodata; care se bucura de saracie; a caror purtare, grai, privire, mers, invatatura, e virtuoasa; care nu stiu sa se arate, asemenea unor oameni inepti, plini de putere impotriva dracilor, ce lupta contra lor, ca sa uimeasca pe oamenii neexperirnentati si de rand si prin aceasta sa adune castiguri"44. Sfntul Efrem Sirul socoteste chiar ca nici petrecerea indelungata intr-o chinovie nu ajunge pentru o pregatire suficienta spre viata pustniceasca. Se cer pentru ea aptitudini speciale si exceptionale. Altfel atragerea pustiului devine o cursa primejdioasa pentru chinoviti, o ispita a diavolului. Iar Ioan Casian prezinta pe un anahoret celebru, pe avva Ioan, revenind, dupa 20 de ani de pustnicie, in chinovia in care petrecuse mai inainte 30 de ani sl motivandu-si aceasta revenire astfel: "In aceasta vietuire (de obste) nu e nici grija de planuirea muncii zilnice, nici preocuparea de a vinde si cumpara, nici grija inevitabila de painea de peste an, nici grija de lucrurile trupesti si in sfarsit nici mandria laudei omenesti, care e mai necurata in fata lui Dumnezeu decat acelea toate, ba goleste adesea si marile osteneli ale pustnicului" Sau: "mai bine e sa te afli credincios fagaduintelor mai mici, decat necredincios celor mai mari"45. Daca mandria este cea mai teribila dintre patimi si cea mai greu de desradacinat, daca egoismul isi gaseste in ea ultima transee, iar iubirea ultimul obstacol, apoi, desigur ca viata care poate sa vindece si aceasta patima este viata cea mai inalta si cea mai corespunzatoare cu, scopul monahului. De aceea, Ioan Casian zice: "Scopul chinovitului este sa mortifice si sa rastigneasca toate voile sale si, dupa porunca mantuitoare a desavarsirii evanghelice, sa, nu cugete nimic al zilei de maine. Iar aceasta, desigur ca nu o poate implini decat chinovitul" In acelasi sens considera Sf. Efrem Sirul ( 573) daruirea de sine pe care o face monahul fratimii, ca incoronare a tuturor virtutilor, ca biruinta deplina asupra egoismului. Dupa lepadarea de sine, de familie, de bunuri, ca o implinire a tuturor celor bune, pe aceasta sa o adauge:44

Sfinii Calist i Ignatie Xantopol, Metod i regul foarte amnunit pentru cei ce-i aleg s vieuiasc n linite i singurtate, n Filocalia sfintelor nevoine ale desvririi, traducere, introducere i note de Pr. prof. dr. Dumitru Stniloae, volumul VIII, Bucureti, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, 1979, p. 42.45

Tomas Spidlik, op. cit., p. 79.25

Monahismul - model de comuniune divino-umanlepadarea si de sufletul sau. Si care este lepadarea de sufletul sau? Ca pe sine-si cu totul desavarsit sa se dea danie fratimii si voilor sale deaceea nicidecum sa nu le mai faca... Si sa nu aiba nimic intru a sa stapanire, afara de imbracamintea pe care o poarta, ca din toate partile sa poata fi fara grija, cele poruncite lui numai savarsindu-le cu bucurie totdeauna si ca un cumparat cu cinstit si scump Sangele lui Hristos si ca un rob bine-cunoscator pe toti fratii si mai ales pe inaintestatatorii intru toate ca pe niste domni si stapani sa-i socoteasca si, dupa cum insusi Domnul a zis: Cela ce voieste intre voi sa fie mai intai si mai mare, sa fie cel mai de pe urma decat toti si al tuturor rob; neavand slava si cinste sau landa pentru lucrul slujbei sau petrecerii dela frati... fiindca cu adevarat de mare mantuire pricinuitor luisi se face, daca cu indelunga ingaduiala si cu rabdare pana la sfarsit va starui intru aceasta buna si de suflet folositoare robie. La randul lor, inaintestatatorii sa se socoteasca si ei slujitori ai fiecarui frate: Iar pe ascuns, in minte, ca niste robi nevrednici ai tuturor fratilor sa va socotiti, avand grija de mantuirea si de desavarsirea fiecaruia. Ca aceasta este viata cu adevarat ingereasca, cand unii altora toti fratii cu toata bucuria supunandu-se, domni unii altora se vor socoti si cu cinstea unii pe altii intrecand. Deci va indemnam pe voi, ca unii ce voiti sa fiti urmatori lui Hristos, spre odihna si supunerea unii altora si spre buna slujire, de a fi cu putinta si a muri pentru aproapele pe noi insine sa ne pregatim. Ca prin dragostea si simplitatea si nepismuirea si netrufia, legatura pacii intr-un trup si intr-un duh al lui Hristos intru fratime sa poata a se pazi, supunandu-se unii altora intru frica Domnului46. Dar cel care a evidentiat mai mult decat toti superioritatea" vietii monahale de obste, a fost Sfntul Vasile cel Mare. n multe privinte stiu ca e mai de folos petrecerea cu mai multi, zice el. Bunurle acestei vieti sunt asa de multe ca nici nu se pot numara usor toate. El Vede aceasta viata impusa, de temeiuri moral-pedagogice, de legi ale firii omenesti si de temeiuri dogmatice.

3. 2. Dimensiunea ascetic, mistic i contemplativ a vieii monahale: 3. 2. 1. Fecioria sau castitatea:De la asceza individual cretin, bazat pe cuvintele Mntuitorului: Vinde toate cte ai i le mparte sracilor i vei avea comoar n ceruri; i vino de-mi urmeaz mie (Luca 18, 22) i Nu este nimeni care i-a lsat cas, sau frai, sau surori, sau mam, sau tat, sau copii, sau46

Sfinii Calist i Ignatie Xantopol, op. cit., p. 169.26

Monahismul - model de comuniune divino-umanarine pentru Mine i pentru Evanghelie, i s nu ia nsutit acum, n vremea aceasta, de prigoniri case i frai i surori i mame i copii i arine, iar n veacul ce va s vin: viaa venic (Marcu 10, 29-30), s-a ajuns la asceza monahal sau clugria ascetic. De la nevoinele sfinte practicate n lume de cretinii zeloi, ca srcia de bun voie, castitatea i nfrnarea de la orice plceri ce in de veacul acesta, supunerea i pocina, s-a trecut la clugria ascetic, i de aici s-a ajuns la clugria mistic-contemplativ, cnd nevoitorul, uitnd de tot ce ine de lumea aceasta, pn i de cele mai elementare trebuine ale existenei fiinei sale, se dedic rugciunii i meditaiei contemplative. n viaa ascetic se practic n chip deosebit fecioria sau castitatea, dup cuvintele Mntuitorului: Nu toi pricep cuvntul acesta, ci aceia crora le este dat. C sunt fameni care s-au nscut aa din pntecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au fcut fameni, i sunt fameni care s-au fcut fameni pe ei nii, pentru mpria cerurilor (Matei 19, 11-12). Acest angajament solemn, vot sau fgduin, trebuie inut cu toat strnicia, dup cum sftuiesc Sfinii Prini. Clement Alexandrinul zice c cel ce s-a fgduit acestei juruine sfinte s stea deoparte de lumea pcatului i s se fereasc de legtura cu omul ru47. Tot acest Sfnt Printe i numete pe ascei alei ntre alei i i laud pe cei ce i pun viaa lor n siguran i la adpost de furtunile lumii. Un scriitor bisericesc, Tertulian, le sftuiete pe fecioare s stea cu totul rezervate de lume, iar Sfntul Ciprian nu gsete pe nimeni n lume cruia s-i adreseze cuvinte mai frumoase i mai sfinte, dect acestora, spunnd: Ascultai-m, fecioarelor, ascultai-m ca pe un printe, ascultai-m pe mine care v sftuiesc cu toat sinceritatea la ceea ce este de folos sufletului vostru. Fii aa cum v-a plsmuit Dumnezeu, Fctorul a toate, fii nevinovate aa cum ai ieit din mna Printelui ceresc, purtai n voi un chip nevinovat, o nfiare plin de bun-cuviin. Srguii-v s fii mereu aceleai care ai nceput deja s fii. Srguii-v s devenii chiar din aceast lume ceea ce vei fi n cealalt, ngeri ai lui Dumnezeu i mirese prea-alese ale Mntuitorului nostru. Marea voastr rspltire vi se pstreaz n venicie, ca un mare dar al virtuilor, cci fecioria este cea mai mare slujb adus lui Dumnezeu48.

47

Teolipt al Filadelfiei, Despre ostenelile vieii clugretii, n Filocalia sfintelor nevoine ale desvririi, traducere, introducere i note de Pr. prof. dr. Dumitru Stniloae, volumul VII, Bucureti, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, 1997, p. 31. 48 Tomas Spidlik, op. cit., p. 195.27

Monahismul - model de comuniune divino-uman3. 2. 2. Latura mistic-contemplativ a vieii monahale:Mai nainte de a vorbi despre clugria mistic-contemplativ, se cuvine s artm pe scurt de cte feluri este viaa monahal sau clugreasc din punct de vedere al organizrii sau al tririi exterioare. n aceast privin, Sfinii Prini au mprit viaa monahal n trei cinuri sau rnduieli: n petrecere pustniceasc (viaa anahoretic), n vieuirea a doi sau trei de un cuget i n viaa de obte. Viata pustniceasc cere ndeprtarea de oameni, n pustie, cu punerea ndejdii de mntuire a sufletului, de hran, de hain si de toate nevoile trupeti numai n Dumnezeu. Convieuirea cu unul sau doi frati de un gnd trebuie s se svrseasc sub povata unui btrn experimentat n cuvintele Sfintei Scripturi si n viata duhovniceasc, cruia ucenicii i sunt datori cu supunere deplin si ascultare. Viaa de obte, dup cuvntul Sfntului Vasile cel Mare, ncepe de la convietuirea, dup pilda Mntuitorului i a Apostolilor Lui, a nu mai putin de doisprezece frai i poate creste pn la un numr mare de vieuitori, ce pot apartine mai multor etnii49. Toti fratii adunati n numele lui Hristos trebuie s aib o inim, un cuget si o dorint de a lucra mpreun pentru Domnul, prin mplinirea dumnezeiestilor porunci, i de a-i purta sarcinile unii altora, ntru frica lui Dumnezeu, avnd n fruntea obtii un stare i povuitor, o cpetenie a mnstirii, priceput n tlcuirea Sfintei Scripturi i capabil de a povtui i cu cuvntul, i cu fapta. Acestui povtuior fratii i datoreaz supunere ca nsui Domnului, prin tierea desvrit a voinei lor i a hotrrii lor, adic ntru nimic mpotrivindu-se poruncilor lui i nvtturii lui, dac acestea vor fi conforme cu poruncile dumnezeieti i cu nvtura Sfinilor Prini50. Despre toate aceste trei feluri de via clugreasc avem mrturie n Sfnta Scriptur.

3. 2. 3. Semnificaii teologice ale vieii de obte sau chinoviale:Marele povuitor al vieii clugreti, Sfntul Ioan Scrarul, o recomand pe cea de mijloc, adic viaa de obte, numit i calea mprteasc. Acesta sftuiete a nu intra n viata de obste, nu pentru c nu ar fi folositoare, ci pentru c cere o mai mare rbdare. Calea de mijloc,49

Cardinal Tomas Spidlik, Omul lui Dumnezeu - la rdcinile vieii religioase -, traducere din limba italian de Vasile Rus, Trgu-Lpu, Editura Galaxia Gutenberg, 2004, p. 26.50

Ibidem, p. 37.28

Monahismul - model de comuniune divino-umanzice el, are acea ndemnare c nu cere rbdare prea mare, trebuind s te supui unui btrn si la unul sau doi frati. Dimpotriv, n obste trebuie s te supui nu numai staretului, ci si ntregii frtimi, suferind de la ei certri, reprosuri, ocri, s fii praf si cenu sub picioarele tuturor si ca un rob cumprat pe bani, slujind tuturor, cu smerenie si cu fric de Dumnezeu. Fat de aceasta si cea de mijloc, vietuirea singuratic, n pustie, cere trie ngereasc, si noul nceptor, mai ales cel biruit de patima mniei si a mndriei, a zavistiei si a ngmfrii, s nu ndrzneasc a face vreun pas spre aceast vietuire pustniceasc. Acel ce ndrzneste se expune, prin ndrzneala sa, mniei lui Dumnezeu. Asemenea unui ostean nencercat, nedeprins fiind n viata de obste si nestiind s tin n mini sabia cea duhovniceasc, si fuge totusi de ostenii ncercati ai lui Hristos ca s intre n lupt cu vrjmasul demon, n loc de biruint dobndeste, prin ngduinta lui Dumnezeu, nfrngerea. Istoria monahismului ne arat c printr-o astfel de vietuire ncptnat si fr rnduial, o multime de monahi s-au pierdut, fiind ademeniti de diavol si ntunecati la minte51. Viata de obte ns este rdcina adevratei viei clugreti, aezat pe pmnt pentru oameni de nsui Iisus Hristos, dndu-ne pild a unei astfel de viei obsteti n persoana Sa i a celor doisprezece Apostoli care s-au supus ntru totul, tiind dumnezeiasca ascultare care este virtutea de cpetenie a puterilor ceresti. Tot ea a fost si temelia vietii fericite a celor dinti oameni din rai, iar cnd a fost pierdut de oameni, Fiul lui Dumnezeu a statornicit aceast virtute fcndu-Se asculttor Printelui Su ceresc pn la moarte52. Prin ascultarea Sa, El a vindecat neascultarea noastr si a deschis Calea celor ce cred ntrnsul si se supun poruncilor Lui. Urmnd Domnului n Biserica primar, opt mii de crestini au trit obsteste, nesocotind nimic al lor si avnd toate de obste, si pentru o astfel de vietuire ei s-au nvrednicit s dobndeasc un suflet si o inim. Nici un fel de vietuire nu aduce omului o mai mare propsire si nu-l izbveste de patimile sufletesti si trupesti ca viata de obste n fericita ascultare53. n viata de obste, datorit smereniei ce se naste din ascultare, se poate ajunge la desvrsita curtenie. Ascultarea este legat de viata obsteasc cum este legat sufletul de trup. Ea este scara cea mai scurt ctre cer, avnd numai o singur treapt: tierea voii. Cel ce cade din ascultare cade de la Dumnezeu.

51

Sfntul Dimitrie de Rostov, Abecedar duhovnicesc (sau Alfabet duhovnicesc), traducere de Cristian Sptrelu, Galai, Editura Cartea Ortodox Editura Egumenia, 2006, p. 18. 52 Paul Evdokimov, Ortodoxia, traducere din limba francez de Dr. Irineu Ioan Popa, arhiereu vicar, Bucureti, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, 1996, p. 47.53

Ibidem, p. 51.29

Monahismul - model de comuniune divino-uman3. 3. Viaa monahal ca mod de consolidare a vieii luntrice: 3. 3. 1. Viaa monahal, viaa luntric prin excelen:Viata monahal este, dup menirea ei, ct si dup nsusirile ei, o viat luntric si de mare pret, deoarece scopul principal este grija pentru mntuirea sufletului. Chemarea clugrilor nu const n lupta cu dusmanii din afar, nici n succesele din viata material si nici n activitatea n mijlocul oamenilor, cu scopuri pur pmntesti, ci n lupta cu dusmanii luntrici ai mntuirii, lupt care se d n lcasul tainic al sufletului. Izbnzile din viata moral, lucrarea duhovniceasc pe cea mai nalt treapt iat n ce const viata clugrului. Realizrile pe acest trm rmn n mare parte cunoscute numai lui Dumnezeu, Care pe toate le vede.

3. 3. 2. Viaa monahal, deosebit fundamental de viaa laic:n primele veacuri ale erei crestine, cnd monahismul se dezvolta vertiginos n pustiul Egiptului, el a uimit lumea prin modul de viat opus celui laic, i muli adunau mrturii despre pustnici si le descriau modul de viat. Vizitatorii pustnicilor erau oameni de bun credint, care, venind la ei dup un sfat, au consfintit n scris aceste cuvinte de nvttur, precum si faptele de evlavie ale printilor din vechime. n mnstire, nsi viaa obinuit a clugrului de zi cu zi este o lupt duhovniceasc. Numai hotrrea sincer i ferm de a sluji ntru totul lui Dumnezeu, pentru mntuirea sufletului su, i poate determina pe fiecare din acesti insi s intre n mnstire, afierosindu-si ntreaga viat slujirii lui Dumnezeu. Oricine vine la mnstire locuieste la nceput n calitate de nchintor si, dup sfatul staretului sau superiorului, mai trziu si va alege un printe duhovnic cruia i-ar putea ncredinta viata sa duhovniceasc, apoi este primit n rndul fratilor. Nimeni din cei veniti nu e tratat preferential. Toti consum aceeasi hran, poart aceeasi mbrcminte, fr exceptie ies la lucru. Se tine seama de starea fizic a fiecruia, celor slabi li se dau ndeletniciri mai usoare. n acest fel, muncile variate si nu prea plcute nvat sufletul s fie supus si smerit. Ziua tunderii e o zi de biruint duhovniceasc, att pentru cel ce se tunde, ct si pentru ceilalti frati, deoarece e cu neputint s nu se bucure clugrii vznd c se adaug la numrul lor un adevrat rob al lui Dumnezeu.

30

Monahismul - model de comuniune divino-umanCel tuns n monahism s-a nvrednicit acum, dup attea osteneli, de mplinirea dorintelor sale sincere, iar inima celui de fat se va umili, lepdndu-se de lume si de toate plcerile ei, primind voturile fecioriei, srciei si ascultrii, lund jugul lui Hristos54.

3. 3. 3. Pogorrea Duhului Sfnt i apariia monahismului. Conexiuni i implicaii :n istoria Bisericii au existat dou momente fundamentale, i anume: Pogorrea Duhului Sfnt, ziua Cincizecimii, asupra adunrii ucenicilor care l asteptau potrivit fgduinei lui Hristos i a Tatlui i nceputul vietii monastice n Biseric. La prima vedere, pare a nu exista vreo legtur fundamental ntre cele dou evenimente, ns dac lum n consideratie elementele cauzale si consecintele, vom putea discerne existena unei relatii profunde, att de profund, nct n definitiv vom descoperi c ele nu sunt dect unul singur de-a lungul timpului. Pogorrea Duhului Sfnt n ziua Cincizecimii a fost punctul de plecare din care au izvort puterile mrturisirii pentru Hristos, din Iudeea pn la captul pmntului. Ct despre influena direct a acestei coborri asupra credinciosilor nsisi, ea s-a manifestat sub forma unei schimbri radicale, n favoarea unei vieti comunitare ntre toti credinciosii cu pretul functionrii familiilor lor la snul Bisericii. Atunci s-au vzut persoane care se lepdau public de propriettile lor n favoarea conductorilor comunittii, altii vindeau bunurile lor personale i le ncredintau pretul. Consecinta, sau poate chiar motivatia profund, a fost consacrarea ntregii vieti n slujba Bisericii, att n interior ct si n exterior55. Astfel a aprut forma primei Biserici: un grup de consacrati care au primit srcia de bun voie, ducnd o viat de comuniune. Dac reflectm bine, este cu totul surprinztor s vedem cum a fost posibil la acesti iudei ndrgostiti de bani si de proprietti, ataai de comert, ctig i capital, s renune, s vnd totul, s pun totul la picioarele apostolilor si s devin ntr-o clip sraci si lipsiti. De asemenea dac privim de aproape cum n ciuda obiceiurilor iudaice privitoare la sistemul tribal, la importanta acordat genealogiilor, la autoritatea patriarhal si la dreptul ntiului nscut, ei au acceptat integrarea familiilor lor n snul Bisericii sub o paternitate nou i cu o nrudire spiritual nou unde toi devin fraii tuturor i unde motenirea cea pmnteasc si54

Ierotei Vlahos, Mitropolit de Nafpaktos, Monahismul ortodox ca via profetic, apostolic i martiric, traducere de monahul Calist, Craiova, Editura Mitropolia Olteniei, 2005, p. 38. 55 Stareul Varsanufie, nvturi ctre monahi, n col. Comorile pustiei, vol. I, Bucureti, Editura Anastasia, 1994, p. 81.31

Monahismul - model de comuniune divino-umanpatrimoniul cedeaz locul realittilor nevzute, dac vom privi de aproape aceasta, vom fi atunci convinsi c exist acolo o fort superioar naturii umane, acea trimis de Hristos la zece zile dup nltarea Sa, n persoana Duhului Sfnt: Ci vei lua putere, venind Duhul Sfnt peste voi (Fapte 1, 8). Trebuie acum s recunoastem c aceast nou putere spiritual pe care au primit-o credinciosii a avut ca prim efect o schimbare radical n natura uman pentru ceea ce nseamn raporturile sale cu banii, familia, structura social activitatea cotidian. Natura iudaic ndrtnic si fat de care au esuat toate mijloacele anterioare trimise de Dumnezeu pentru a o educa spiritual, att prin dragoste, iertare, purtare de grij si abundenta bunurilor pmntesti si a minunilor artate, ct si prin severitatea, violenta, deportarea n exil, toate acestea n-au reusit s provoace nici cea mai mic urnire a temperamentului iudaic ctre comportamentul spiritual autentic56. Acelasi temperament, aceeasi natur s-a supus imediat Duhului Sfnt i a devenit un exemplu surprinztor de renuntare, de detaare i de consacrare lui Dumnezeu a trupului, a inimii i a duhului. Dar ceea ce noi dorim s subliniem este forma luat de Biserica primar: ceea ce s-a ntmplat plecnd de la ziua Cincizecimii era un rspuns absolut si liber la actiunea Duhului Sfnt n inimi. Biserica a debutat fr nici o organizare sau planificare. Duhul Sfnt lucra mai nti n fiecare inim si oricine primea lucrarea Duhului se ducea s vnd totul si chiar pe el nsusi si venea s se uneasc cu Biserica. A deveni membru al Bisericii primare implica vinderea tuturor bunurilor sale, tat sau o mam, un frate sau o sor, un fiu sau o fiic refuza s primeasc credina, credinciosul trebuia s se separe de acestia s lase totul si s vin singur s se uneasc cu Biserica. Aici Biserica era identificat cu Hristos nsusi: Noi am lsat toate i i-am urmat ie (Matei 19, 27), ntruct Duhul Sfnt era, n mod tainic, n snul comunitii, puternic prezent. Aceasta este prima miscare suscitat de Duhul Sfnt nsui n inima acestor simpli credinciosi, identic cu cea realizat de Domnul Hristos n inima primilor Si ucenici, o retragere total din lume, abandonarea tuturor lucrurilor pentru a urma Lui.

56

Ibidem, p. 94.32

Monahismul - model de comuniune divino-uman3. 3. 4. Vocaia monahal, o permanen n istoria Bisericii:ns Biserica n-a putut pstra aceast nou situatie socio-economic. Ceea ce s-a petrecut la nceput cu spontaneitatea Duhului i rspunsul imediat al credinciosilor nu era dect o imagine a ceea ce se va petrece la sfrsitul timpului, ca o prelungire luminoas a mpriei care va veni, unde omul va tri detasat de toate, sub mprtirea lui Dumnezeu care va avea grij de toate. i aceasta cu att mai mult cu ct acest demers spiritual, rezultat direct al Duhului Sfnt, este, n sine, o mrturisire dat Domnului Iisus Hristos si o mplinire continu a Evangheliei. Pentru aceasta Duhul a continuat s lucreze n inimi, ca s suscite acest rspuns ctre renunarea total, mortificarea complet i retragerea din lume, dar ntr-un mod personal si nu comunitar, care n-a fost pentru aceasta mai putin intens, mai putin strlucitoare: atunci se asista la gesturile faimoase ale martirilor care exprimau cu mai mult vigoare continuitatea puterii Duhului Sfnt rspndit n inima credinciosilor57. Aceast reactie, mpins la paroxism, a vdit capacitatea de renuntare si mortificare latent a inimii Bisericii, ca un rspuns net la chemarea de a nvinge lumea prin credinta n cele nevzute. Chiar nainte ca persecutia martirilor s fi luat sfrit, o nou form de rspuns la chemarea Duhului Sfnt a aprut, destul de asemntoare martirului, dar trit zi de zi de-a lungul ntregii vieti: monahismul, care nu este nimic altceva dect renuntarea la tot si purtarea crucii n fiecare zi. Astfel, monahismul este continuarea, fr alterare, a credintei primitive. Regsim n Viaa Sfntului Antonie chiar aceast semnificatie: Mergnd la biseric, dup obiceiul su, el gndea n sinea lui, medita mergnd cum apostolii prsir totul pentru a urma pe Domnul, cum dup Faptele Apostolilor, credinciosii vindeau bunurile lor, aduceau pretul de pe ele, l puneau la picioarele apostolilor. Flacra aprins n inima Sfntului Antonie era continuarea focului depus n inima Bisericii din ziua Cincizecimii. Monahismul nu este original dect n msura n care este efectul acestui foc de neatins al Duhului Sfnt, care i-a fcut pe primii cretini, n ziua Cincizecimii, s prseasc lumea pentru a forma prima Biseric, apoi a renceput s ard cu flcri epoca martirilor, pentru a vdi puterea credintei Bisericii si care dup aceea s-a fixat n viata clugrilor pentru a rensufleti inima Bisericii de fervoarea credinei primare fondat pe jertfa de sine si pe renuntarea total la lume58.

57 58

Ibidem, p. 91. Cardinal Tomas Spidlik, Omul lui Dumnezeu..., p. 39.33

Monahismul - model de comuniune divino-umanCu venirea Duhului Sfnt n ziua Cincizecimii, Biserica a intrat ntr-o stare de efervescen spiritual n situatia de a fi coplesit de harisme dumnezeiesti n plenitudine, att ct natura uman putea s suporte i n msura receptivittii sale la impulsurile Duhului, la inspiratiile sale i la iluminrile sale. Astfel a nceput vestirea Evangheliei si mrturisirea dat Domnului Iisus pn la captul pmntului59. Aceast mrturisire se sprijinea pe semne, minuni, miracole care nsoteau pe credinciosi si care depseau natura uman ca o fort pus la ndemna omului, pentru a mrturisi despre aceast fort nssi, despre izvorul su si originea sa : Brbai israelii, de ce v mirati de acest lucru, sau de ce stati cu ochii atintiti la noi, ca si cum cu a noastr putere sau cucernicie l-am fi fcut pe acesta s umble. Dumnezeul lui Avraam si a lui Isaac si al lui Iacov, Dumnezeul printilor nostri a slvit pe Fiul su Iisus...i prin credinta n numele lui, pe acesta pe care l vedeti si l cunoasteti, l-a ntrit numele lui Iisus i credinta cea ntru El i-a dat lui ntregirea aceasta a trupului, naintea voastr, a tuturor (Fapte 3, 12-16).

3. 3. 5. Mrturisirea lui Hristos - De la mucenicie la monahism:Semnele si minunile au continuat astfel s sustin mrturisirea si predica apostolilor, pn ce a venit epoca martirilor. Atunci vestirea Evangheliei si mrturisirea (martyria) dat Domnului Iisus a nceput s se manifeste fr miracole, ca o fort superioar minunii, mai puternic dect viata pmnteasc n ntregime. Exemplul unui credincios recent convertit, care accepta public martiriul, care ndura cele mai grele feluri de torturi si de moarte, n numele lui Iisus si pentru Iisus, acest exemplu exprima cu cea mai mare evident sensul credintei n Hristos si puterea Sa. Martiriul era n sine suficient pentru a aduce pe cei ce asistau s cread n Domnul Iisus. Guvernatorul nsusi si cli terminau adesea prin a le fi fric si prin a crede60. Astfel, martiriul a aprut ca un nou punct de sprijin pentru vestirea Evangheliei si mrturisirea dat Domnului Iisus Puterea martirilor nu era n sine un miracol, cci ea nu se manifesta n afara naturii umane cum era cea a miracolului. Vindecarea neputinciosului sau nvierea Tabitei nu erau urmarea unei puteri naturale existente n Petru, ci mai degrab a unei puteri care i venea de altundeva, prin invocare, rugciune si credint. Martiriul dimpotriv, este o putere echivalent cu miracolul, dar unit cu natura uman.59 60

Stareul Varsanufie, op. cit., p. 93, Ibidem, p. 95.34

Monahismul - model de comuniune divino-umanMartirul primeste o putere identic cu cea a miracolului, dar n natura sa nssi, ca aceast putere, prezent n el, s-l ajute s mrturiseasc credinta n viata viitoare, nu numai pentru a vindeca bolile celorlalti, ci mai degrab lipsa lor de credint. Martirul primeste de la Duhul o putere care svrseste minuni, care l arat n propria sa persoan, ca si cum ar fi devenit propriul su bun. Prin puterea aceasta el moare lui nsusi pentru a tri pentru ceilalti si pentru a face s prevaleze naintea lui nsusi, naintea lui Dumnezeu si naintea celor care sunt de fa, moarte pentru Hristos asupra vieii fr Hristos i pentru a mrturisi astfel c Pentru mine viata este Hristos si moartea un ctig (Filipeni 1, 21). Martirul, prin forta mrturisirii sale proclam ca o credin vie l-a cuprins, c o putere dumnezeiasc vie s-a unit cu natura sa. Valoarea acestei forte va fi vdit de vrsarea sngelui, n momentul n care trupul va cdea pe pmnt, mrturisirea, devenit atunci concret si evident, se va aduga Evangheliei, ca o putere de via dumnezeiasc unit cu natura uman, confirmat prin moartea pentru adevr, mrturie adevrat pe care Biserica este fondat si creste. Dac miracolele i semnele primei perioade a Bisericii pot fi considerate ca o Evanghelie superioar naturii umane dar proclamat prin ea, martiriul din epoca urmtoare devine o Evanghelie manifestat n chiar interiorul acestei naturi umane ca un act n acelasi timp divin si uman, care depseste natura dar care este unit cu ea. Dezvoltarea mrturisirii pentru Hristos, pentru Evanghelie si pentru viata vesnic s-au derulat n lume cu o precizie uimitoare, mai nti prin forta miracolului, de exemplu nvierea unui mort ca manifestare a puterii nsesi a lui Dumnezeu, superioar mortii si a naturii umane i dup aceea, prin forta martiriului, adic acceptarea mortii cu bucurie si plcere, avnd n vedere primirea unei puteri a vietii vesnice care lucra n natura uman ca o fort capabil de a o nlta ntr-o clip deasupra ei, ntr-un elan de credin incomparabil, pentru a face fa morii i a o nvinge cu curaj i n al treilea rnd prin monahism, care este a treia faz a mrturisirii lui Hristos, a Evangheliei si a vieii vesnice, n fata lumii, prin primirea unei puteri dumnezeieti dat de Duhul Sfnt pentru a prsi lumea att pe plan fizic ct si pe plan interior61. A prsi lumea pe plan fizic este un act cunoscut, ns n planul interior, aceasta implic transformarea naturii umane, zi dup zi, dintr-o stare natural n care ea este moart din cauza pcatului, ntr-o stare supranatural, unde ea va tri prin har, aceasta implic apoi rmnerea n permanent n aceast stare supranatural, oferindu-se jertf vie si dnd fr ncetare mrturie despre puterea divin primit de om n chiar inima naturii sale.

61

Hierotheos Vlachos, Cugetul Bisericii Ortodoxe, traducere de Constantin Fgeean, Bucureti, Editura Sofia, 2000, p. 112.35

Monahismul - model de comuniune divino-umanViata monastic reproduce cele dou acte precedente ale Duhului Sfnt: miracolul svrsit prin nvierea clugrului nsui i martiriului, care ridic natura uman deasupra ei nsei. Duhul Sfnt amplific acolo permanena cotidian a trecerii de la moarte la via, i alegerea constant rennoit a acestei stri care depete natura.

3. 3. 6. Monahul, martir i mrturisitor:Clugrul este un cretin care este mort, dar care nvie mrturisind adevrata nviere n toate zilele vietii sale. Clugrul primeste n natura sa moart un dinamism supranatural care nu este altul dect sufletul vieii vesnice. Iat de ce el sufer n toate zilele martiriul cu bucurie: Cnd persecutia ncet, dup martiriul fericitului episcop Petru, Antonie pleac din Alexandria i se retrase din nou n mnstirea sa; el era acolo n fiecare zi martir prin constiint i al luptelor credinei. Asceza era mai intens i mai riguroas Clugrul, lucrnd n felul acesta, nu reprezint dect o imagine autentic a credinei perioadei de nceput, ca un act viu al Duhului Sfnt. Acest act inaugurat n ziua Cincizecimii prin coborrea limbilor de foc, traverseaz epoca martirilor i se stabilete n afara lumii pentru a o echilibra i a mrturisi mpotriva ei. Prin urmare, viaa monastic este deci ultima form luat de mrturisirea credinei crestine, pus de Duhul Sfnt n inima Bisericii. Ea nu este nici o doctrin particular a cretinismului, nici o treapt de perfeciune n credin, ci o imagine vie a mrturisirii cretine, care rememoreaz sau reprezint premisele credintei ca rspuns la Pogorrea Duhului Sfnt n ziua Cincizecimii, cnd toti prseau bunurile lor, legturile lor de rudenie si casa lor pentru a li se altura Apostolilor, dup nvtura Domnului62. Viata monastic reprezint sau rememoreaz de asemenea demersul credintei martirilor, cnd a trebuit s mrturiseasc pentru Hristos care si-a dus crucea si a suferit moarte n fata lumii ntregi. Viata monastic este o mrturie vie a credinei arztoare, ea reproducnd fidel credina i viaa Bisericii primare. Ea este un model concret de viat crestin autentic, totalmente conform cu poruncile evanghelice. Ea nu este un model superior, ci un model autentic. De asemenea cnd vorbim despre viaa monastic, vorbim implicit de ntreaga via cretin autentic si cnd vorbim despre crestinismul adevrat, ne gndim la viaa monastic ca una62

din

realizrile

sale

exemplare.

Pr. prof. dr. Dumitru Popescu, Teologie i cultur, Bucureti, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, 1993, p. 19.36


4. Calea vieuirii n monahismul mundan:4. 1. Lepdarea sau prsirea lumii:Lepadarea de lume are dou trepte. nti ne lepdm de lumea din afar si de tot ce ne-ar putea ine legai de ea. n al doilea rnd ne lepdm i de toate asemnrile noastre luntrice cu lumea. Acestea sunt patimile i toate slbiciunile noastre personale. Dac am rmne n lume ne-am face una cu lumea. Dac ns vrem s urmm lui Iisus, atunci trebuie s desvrsim lepdarea de lume cu lepadarea de sine. Lumea aceasta este eul, egoismul, este iubirea si ncntarea de sine, e suportul plcerii si al complacerii n lumea aceasta. Egoismul este rdcina tuturor patimilor. Iar lepdarea de sine este uscarea acestei rdcini si prima conditie a urmrii lui Hristos. Dac iesim din lume scpm de vedere si auzire. Cu aceasta slbesc i patimile noastre. Dar ca s ne desprindem deplin din puterea lor trebuie s tiem odraslele si rdcina prin nevointa de fiecare zi a lepdrii de sine. Aceasta e simtit de firea noastr cea pieritoare ca o cruce pe care de fapt moare omul nostru cel vechi. Nu putem urma lui Iisus dect omornd n tot ceasul patimile noastre

Date post:	18-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	thomas-zukowski
View:	268 times
Download:	3 times

Monahismul - model de comuniune divino-umană (licenta)

Documents