alfa 9i Omega MtndhißTrul anahoretic uali de acunl îndinte o a.ltd fald o. eroi.snruúui cre6tin: crestinü pd.dsesc cetdlile Fí uin în pu;üe spTe a se tupta cu diaDolü pe p|,opriul lo.t, teren. Totdeanma pustiul a lost socotít d.rept locul hsrod.itùr) stdp nft d,e diauoL pustiul. nu a Íost un spaliu în care ascetü ieseau atin tune, ,Í!tud.o pe aceasta çí .rdul ei, ci un spaliu æ cucerit d.e la d.iauol pentTu Ht-istos. Nu a lost ún- spaliu al ostititd.tü Íatd de lume,'ci at IWta.¿ ca diauolií pm;t|-u crutarea. tumü de ato,cu,t ile demonice- În pusti\ anohöretíi alau d,e lucru d.iauoliLor (canat SîAml Antinie se |'xtgo" diarolä sim,teau d.eja Íocul gheett¿i), îr¿ ÍeryI ãcesta Ídcùnd ca noíle comunitdti cregtbLe sd. rnt .mai cùttstituie primele çinte aie diauolílor. Md.r"ä sro¿ ai n estíndtd.lií ¿Ie d.upd. 313 ?teneau în:nr4¡iie, în nurr¿le lh¿ Hr¡stbs, sti-lbii-uiz pe díäaol Ja el ara.sd..,. .' I l" XIonuhismul egipteun De la singarùtute lu obçte . Monahul, înfe þta cu sine çi cea cu demonii . Sfântul Pahomie - biruitor al satanei, fãcätor de minuni qi vizionar . Minunile si sensurile acestora lilllll lilltil llililrilil Page 1 of 137
Transcript
alfa 9i Omega
MtndhißTrul anahoretic uali de acunl îndinteo a.ltd fald o. eroi.snruúui cre6tin: crestinüpd.dsesc cetdlile Fí uin în pu;üe spTe a setupta cu diaDolü pe p|,opriul lo.t, teren.Totdeanma pustiul a lost socotít d.rept loculhsrod.itùr) stdp nft d,e diauoL pustiul. nu aÍost un spaliu în care ascetü ieseau atin tune,,Í!tud.o pe aceasta çí
.rdul ei, ci un spaliuæ cucerit d.e la d.iauol pentTu Ht-istos. Nu alost ún- spaliu al ostititd.tü Íatd de lume,'ci atIWta.¿ ca diauolií pm;t|-u crutarea. tumü deato,cu,t ile demonice- În pusti\ anohöretíi alaud,e lucru d.iauoliLor (canat SîAml Antinie se|'xtgo" diarolä sim,teau d.eja Íocul gheett¿i), îr¿ÍeryI ãcesta Ídcùnd ca noíle comunitdticregtbLe sd. rnt .mai cùttstituie primele çinte aiediauolílor. Md.r"ä sro¿ ai n estíndtd.lií ¿Ie d.upd.313 ?teneau în:nr4¡iie, în nurr¿le lh¿ Hr¡stbs,sti-lbii-uiz pe díäaol Ja el ara.sd..,..' I l"
Dedic aceastd. cartePr e a F ericitului P d.r inte P atr iarh
çi tuturorcuuioçilor" pd. inli gifralilor monahi
caTeîrL caßtitate, sd: d.cie çí a,scultal"e,
în mdndstiri sau îrL sihdsträse roogd.
cínd allü rnL se ro&qd.postesc
când allü se-mbulbd,p'riuegheazd
cdnd to atd Lume a do arme.
Page 3 of 137
MOTIVATIA MONAHALÃ
Page 4 of 137
r. ORTGTNEA çI MOTTVATIA MONAÍTISMULUT
ANAHORETIC
Monahismul a fost dintotdeauna o realitate În viaþ Bisericii,motiv pentru care profesorul Styüanos Papadopoulos de Ia Atenava spune cä ,,monahismul este o formä de autenticá vialá bise-riceascä, de aceea nu numai cä s-a náscut în Bisericá, ci constituieBiserica, dupä cum constituie Biserica çi parohia, care are dleptcap vázut pe episcopul locului si unde preotul parohiei çicredinciosü au aceeasj credin!ä si mnçtün!á cu a episcopttlui, care
la rândul lui, are aceeaçi credin!ä çi conçtün1á cu a celorlalteBisericÍ locale".Lq.]tfel spus, monahÍsmul este palte consti-tutÍvä a Bisericii ca gi parohia nici deasupra parohiei çi nici înafara Bisericü.
Monahismul a fost çi a rámas una dintre formele în care s-a
concretizat çi s-a manifestat viala BÍsericü, el neavând all idealdecât idealul Bisericü, çi nici alte modalitäti de ajungere la acest
ideal decât modalitåtile pe care Biserica însági lea avut çi le are,
iar aceste modaütäli s-ar concentoa în ceea ce Mâltuitorul expri-ma în mod concis prin ,,calea cea strâmtá" (Mat. 7, 15-14), dalsigurá (vor spune mai târziu exegetij), cea cate nu dá posibilitatearätäcirilor Nimeni nu se poate mântui în Bisericä laic sau cleric,monah sau mirea¡r, prins în goana dupá bunurile acestei lumi,si nici având o via!á intimá dezordonatä çi lipsitä de castitate sau
fãrá sá asculte de cel rânduit spre ascultare, aça cum nimøri nuse va mântui färá sä se detaseze oarecum de lume, ffuä sá intreîn cämara sufletului säu, la adäpóst de flr:xul çi refluxul märii çitotodatä at desertäciunii lumesti
1 Stylianos Papadopoulos, Mmøhisnul - rnn't¿ g¡rev ¡le 1fr141 (în lb.greacä), Ed. Apostolike Diakonia, Atena, pp. 11-12.
Page 5 of 137
In interiorul comunitãtilor care se nevoiau deia pe caleac€a srâmtä au fosr personatiiä1i car. * .i"t"i .ai s ü"iãi.Ëàiãge aJungere la idealul de vial.ä crestinä, cäi ce ie potriveaufelului lor d+a Îi, cäi care presupuneau nevointe supîimentare.llber asumate care le dädeau posibilitatea sä împliñeascã r,oiarul Dumnezeu exprimatã în poruncile sale.
Acele persoane au reusit sä împlineascävoia lui Dumnezeuasumându.çi responsabilitäti çi eforturi mai mari decât alecelonaltt crestrnt: nu numai castitatea, ci castitatea totalä sileclorla, nu numai nealergând dupá bunurile lumii si slavadesartã, ci renuntând complet la weo formä de stäpâniie si deavere. în smerenie totalã si ascultare neconditionatä fatå deduhgqric. Dupä cum r.om vedea în capitolele ri¡m¿toaie, niJunul dintre întemeietotii uonahismul-ui cunoscuti .., arrrrn"i"nu a considerat cä, asumându-si voturile monahale, sar fi înscrisîntr-o catggorie de crestini iuperioará celo¡lalti mem¡ri aiblsettclt. lJlmpotrivä, dincolo de intimitatea cu Dumnezeu neca¡e o realizase¡ä, intimitate de care ne putem da r"u*u niiastãzi, toti marii asceti träiau, dacä nu neli-nistea, cel putin øriiacá ar ti putut sä nu se mântuiascä. ln acest sens poi ii O"]t Ëuexemplu Sfântul Pahomie çi ucenicii sái Teodor si-Horsieziüs.
. Au.fost çi alti membri ai comunitätü eclesiale care au renun_lat total sau parli{ la ceea ce erau indreptä[ili (la cäsätode, laanrmarea personalitã!ü pe plan social sau la agonisirea bulurilornecesare întrcti¡erii lor si a celor apropiali), pentru a se pune însluJba comunitátii, suplinind ceea ce membrii acesieia nureuseau sá facä pe cât s-ar fi cuvenit. prin urmare, se rugau maimu-lt, privegheau mai mulL, posleau mai mult, îngrijeauiätrânisr Doinavt, educau copii, munceau pentu întretinerea celornevoiaçi, convinsi de faptul cä nu este dovadä de iubire mai ma¡edecât atunci când cineva îsi dä viala pentru alhrl ,,Mai maredmgoste decât aceasta nime¡i rru aiejcu sulletul si çij tun;pentu prieteni" (Ioan 15, 1B).
Dat fiind idealuÌ comun de desävârçire al memb¡ilo¡ ei simijloacele oarecum simila¡e de atingerà a acestui id;J (;i;nu este altul decât îndumnezeirea omului pa¡ticipând 'prinhar din ce în ce mai intens la dumnezeiasca iìre iil Þ;ñ i ;j:Biserica nu si-a pus niciodatä probtema ti-p"[il];ú;i10
apariljei monahilor în sânul ei çi nici a monahismului ca insti-tutie. Au fäcut-o teologii çi, mai ales, cei occidentali între careau excelat protestanlii care, neavând monahism în confesiunealor, au cäutat originea monahismului, de cele mai multe ori îhalte locuri decât în sânul Bisericii.
Astfel, în ceea ce priveste originea primelor forme de mona-hism crestin, pãrerile savantilor sunt împárlite. Unii cred, spreexemplu cä, în Palestina, originea monahismului crestin arputea fi în institulia nazorean¡lui de Ia ewei. Atii considerá cámonahü crestini au apärut în rândul eremitilor, descendenti aiSfântului llie care a dus o via!ä de sing'urätate în Carmel. A{iiconsiderä cä monahismul cÌeçtin çi-ar gäsi originea în comuni-tälile eweiegti (cvasimonahale) de la Qumran (Palestina) çi încele ale terapeulilor ewei din Alexandria Egiptului care duceauo via!ä de rugäciune, de medita$e gi de säräcie.r
Nu putem nega existenta respectivelor comunitäli cu regim
çi mod de vialä similare cälugárilor crestini, dar nu existá sufi-ciente argummte ca sá se afirme cá monahismul crestin si-ar gási
originea în comunitälile cvasimonahale eweieçti. Dacá ar fi fostaça, primele prezmle monahale ar fi avut de la început o anumitäregr.rlä, un anumit sistem. Mai a.les, dacä nu emu altceva decâtcontinuare4 în spaliu creçtin, a unor institulii deja existmte sibine organizate. Cälugärü creçtini ,,ar fi avut totul dea gata". Esteexclus sä nu se fi menlionat undeva lucrul acesta. $i, totuçi, nueste menlionat nicäieri. Prin urmare, nu se poate cäuta origineamonahismului creçtin în fraternitálile cvasimonahale eweieqti.Pe de altä parte, între eremi!ü de la Carmel care-çi reclamau ori-ginea la Sfântul Ilie, vor fi fost unü care, la un moment dat, çi-aupropus sä-$i desävâ4eascä viala nemaiurmând Legea ebraicá, cinormele çi idealul cres,tin, fárä ca aceasta sä însem¡e cä odgineamonahismului crestin s-ar gási în øcele comunitáli. Origineamonahismului nu poate fi cäutatá nici la nazorei. Aceçtia nuträiau exclusiv în pustiu çi în singurätate. Dimpotrivä. Primele
I Amãnunte în aceastá privintä pot fi gãsite la Tomas Spidlik Sp¿rítu¿-Atubo Rdsltdtufui crefün,lll, MstuthisÍúi;Íad,. de Diac. I. l. Icãjr, Deisis, Sibiu,2000, pp. 11-20, qi la Vincent Desprez, I* nwnndúsnc øinitil, De oñdynøs
itqr'nr wwle d'W¿æ, Abbaye de Beuefontaine, 1998, pp. 25-79.
Page 6 of 137
forme de monahism üestin au apärut în interiorul comuni_tälilor, ca practici asumate individúd, îir prea¡ma comunitltiìorclestine si dupá aceea în singurätatea pustiului.
Sistemul comunitätü de la eumran nu poate sta la bazamonahismului c¡estin. Comuniiatea de la eumr;" ; f;.idistrusá în anul 68 p. Hr., iar cei care au scäpat atunci vor fi ucisiîn rázboaiele dintre anii 132-135 p. Hr. 1n sãcolul al IIIlea, cânäavem primele semne ale existentei anahoretilor crestini, numai exista nici urmá de esenieni. pe de altá parte, esenieniiaveau preocupãri teoretice si mistice, or, iniìid, anahoretiicrestini e¡au animati de idealuri foarte ptactice, ei însisinefiind teoreticieni, ci oameni destul de simrli.
În ceeace priveste monahismul egiptean, ie spune cä acestaa_apãrut zub influenta preotilor egipteni care träiau în singu_ñtate pe lângä diverse temple. Egiptologul Brunet de F¡eslei adescoperit între ruinele templului din Memfis un papirus carevorbea despre existenta la templu a unor slujitori (áacã weti.anahoreti) careçi duceau viata în slujba zeilór. Aceasta nu neîndreptäteste sá cäutám originea monahismului crestin în acesteprezente sau cä monahismul crestin ar fi o teplicä a acelo¡ ana_horeü, pentru simplul motiv cä pe wemea aparitiei primelorforme monahale crestine instituliile eremitilõ¡ de la templelepãgâne erau de mult uitate. Unii ercmil,i cres tini (cum ar fi óazulSfântului Antonie cel Mare) si-au gãsit primele locuinte întemple pägâne ruinate. Ba, mai mult, presupusii eremiti de latemplele págâne erau exponen{ii cultuiil egiptåne existente demu de am, oameni initiati în stiinlele oculte egiptene. Oleremiçi crestini e¡au oameni foarte simpli, de c"lð mai -ultéori, chiar neçtiutoti de carte, oameni care nu aveau, practic,habar de ezoterismul pãgân egptean.
Dupä cum am spus mai sus, motivatia monahismului crestin se gäseste exclusiv în interio¡ul Bisô¡icii, în ciuda asemå_närilo¡ ca¡e ar exista între monahismul crestin si uneie forme deträire in singuätate din spatiul necrestin sau precrestin. Dacämonahismul creçtin n-ar fi avut motivatia în inferiorui Bisericiiar fi fost imposibil sä nu se gáseascá în documentele rámase dela întemeietorii cunoscuti ai monahismului referinte dacä nu
exprese, cel pulin nostalgice sau deniglatoate, la fo¡mele de
,,monahism" din care ar fi derivat, s-ar fi inspirat sau pe carel-ar fi päräsit monahii creçtini. Monahii creçtini fiind, de fapt,niste convertiti, psihologia conve4itului s-ar fi manifestat Înweun felîn via{a gi în scrierile lor. çi totuçi, nu existä weo ase-
menea manifestare çi nici weo referin{ä directá sau indirectála stadii çi forme monahale precreçtine.
Profesorul Sava Agourides de la Atena considerä cä origineamonahismului san gäsi în,,entuziasmul eshatologic protoffeçtincare a Drodus foarte deweme asteDtarea celei de-a doua veniri aDomnului si a ìnnoirii lumii".l Asjeptu.eu up.opiatei reveniri aDomnului qi înterneierea lmpára{iei Sale, còntinuä profesorulAgourides, a fäcut pe unii sä înceapä încá de atunci sä träiascádesävârçirea vie{ii care urma sä fie în Impärälia lui Dumnezeu,renun{ând la lumea prezentä în agteptarea iminentä çi imediatáa instituirü lumii celei noi. P¡ofesorul Agouddes nu neagä çi ooarecare in{luentä a mentalitälii greccromane (cu care creçtiniiintraserá mai bine în contact) în care, sub influenta curentelorgnostice, se constatä tendÍnla páräsirii lumii.z In primele douäsecole BiserÍca nu a cunosûrt monahismul, ci un fel de ascetismeshatologic, spune acelaçi profeso! întelinut de anumite idei aieSfintilor Pavel si loan Evanghelistul. Acest ascetism eshatologic,unit cu anumite intluenle ascetice gtecoromane, înlr-un con lextsocio-cultural în care lumea alerga dupä bunurile matedale, adus Ia aparilia monahismului în secolul al III-lea. Si profesorulAgoxrides continuä ,,ln fa{a aga-zisei viitoare schimbäri a lumiiîn Ïmpärálie a lui Dumnezeu, un anumit numár de creçtini,mai sensibili Ia cledinlá decât majoritatea conftalilor lor çi înceea ce pdveçte ob$nerea desävârsirü în timpul vielii acesteia,se gräbeau sä întâmpine oarecum venirea noilor realitä{i çi se
cäzneau încä de acum sá ritmeze asadar viata lor, având ca bazästandardul vie{ii viitoare çi nu pe al celei prezente. Era vorba deo e¿¿1d duhol'niceascä în interiorul institutiei tinere a Bise¡icii sinu de täsätudle fundamentale ale nädeidii iesite din Sfintele
r Sava Agourides, Monø.lrism'u.f (în Ib. gleacä), Ed. Hellenika Gmmmata,o*¿ti,nji-*;,,"
Page 7 of 137
Evanghelii. Acesti oameni foarte sensibili fugeau de avere, decäsãtorie. de implicarea în viata sociatá elc. îñlo. ,¿ urt.pt.. ioceilalti crestini så vinä veacul cel nou, care urma sã i ;iä;ä;;de anumite stäri nepläcute sau pur çi simplu problemati.", ;;;;$eveniselä foarte apäsätoare pentru ì""ii¡iUtut"u io., î"rncercat sã trãiascã încä din veacul acesta fãrä problematica peca¡e o crea viata obiçnuilä".1
.Jd19u sustinutä de profesorul Agourides, polrivit cäreia
mortvafla monahismului s_ar gäsi în entuziasmul eshatoloeicc¡estin, vine sä ne întäreascä punctul nostru d";ã;;;1;motivatia fundamentalã a monañsmutui se gaseste în intJãrìriBisericii çi nuîn afara ei. Nu negäm ce retragãrea'Ain fume aiãlprov-ocata çr de cauze sociale (persecutii, recrutare în armatä.pscalttate etc.), mai ales înainte de anul S i3. Dar simpla refuaøe¡edin tume nu înseamnã si monahism. Cât p.i".rt.'infrî*ìãìãgnostice.greco-ro*une, tu putem fi d" "ã;;d-;;;;;triä;vedere*al protêsorului Agourides pentru cel pulin dóuä mot ive., .a)
Pärintii monâhismuìui, în speciat cetãgipteun, n" """a,,relatii cu mediul greco,roman, nu cunosteaù
-nici latinä, nici
gleacã atât încât sä poatä fi influen{ati de ideile care ci"..ili;T^.-11!. gï:it_r,ine.. Srinlii Anronie çi pahomie r,-t ;.;;ì;ctare ln aceastã þrivintá.
. b) Cnosticii promovau fuga nu neapârat din lumea ca rea_mate socialã, ci rehagerea efectivä din lume, înteleasä ca realitatefizicä.
^Çi aceasta. penûu cä lumea atât sub åspect fir;;Àf;ì
social. în mentalitatea lor, era cÌeatia unor spirite rele, ounJ¿Ëvedere.pe_ care nul gäsim la anahoretii cresiini. ecestìa'se retligeau dìn lume câ spaliu al päcatului si al negrijii p'entru mânrurre, dar nu tugeau de oameni, realitãti pentru care a murit Fiullui Dumnezeu (monahii veneau din pustietäti p";t*;l;;a.pãrarea-creçtinilor persecutati în ceiäti sau i,"irtr"
" Ãå."
brsenca rrp eretici; loan de Lykopolis si Sfântd Àntonie puìtaucorespondentã cu împáralii si se interesau de soarta impeii,rloil., , p9.du altá parte, primii anahoreti si cälugäri .,ú au u,,ut
deloc tdeea cá arrcprezenta o elitä duhovnÍceasõä. Nu de putineL lbülen, pp. t6-17 .
ori, Iaicii erau dati exemple de desävârçire (cazul SfântuluiAntonie si al curelarului din Alexandria), iar Sfântul Pahomienu a permis ca din rândul cälugfuilor comunitälii sale sä fiepreoli. Lucrãrile sfinte ale pleoliei, de-a lungul înhegii pästoririâ Sfântului Pahomie, erau asigurate de preotii din comunitätilelaice. Cä la un moment dat monahü au reprezentat o elitä, e faptincontestabil, recunoscut de crestinii laici. Ideea cá monahis-mul ar reprezenta o elitä çia fäcut aparilia mult mai târziu înmentalitatea monahalä, probabil alimentatä de laici si de teo-reticienii monahismului institutionalizat. Primii anahoreti sipfuintii monahismului n-au avut conçtiinla cä ar teprezenta oelitá, dimpotrivä. Faptul cá-si fáceau din principiile Împärä-tieiIui Dumnezeu criterii ale vietii în trup este o realitate, çi credemcä profesorul Agourides are dreptate în aceastä privinlá.
Monahismul nu-si are originea nici în comunitatea crestinádin lerusalim, dupá cum sus,tinea Sfântul Ioan Casian în
"Con-ferinlele" sale. Crestinii din Ierusalim, initial, aveau o viatá deobste, dar nu una monahalä. Erau oameni evlaviosi, dar înmarea lor majoritate erau oameni cu familü. Primele comunitálicreçtine nu au fost comunitä{i monahale. Prin urmare, tipul decomunitate crcçtiná idealä nu este comunitatea monahãlä. Încomunitatea din Ierusalim (Cf. Ap. 4,33-6,7) domnea Ðuhul luiHristos, duhul Evângheliei. Comunítatea monahalá va încercasá facä în aça fel ca acelasi Duh sã domneascä atât în interiorulei, cât çi în viata fiecárui monah. Ea are acelasi scop - tlãùea înDuhul Evangheliei - urmând cãj mai exigente, nu diferite fatäde cele ale comunitätilor obisnuite (potrivit vocatülor membrilorlor) în vederea aceluiaçi scop: viala în Hristos.
Oricum, suntem convinçi cá monahismul crestin îsi areoriginea în Hristos çi în modelele de via{ä curatä existente înistoria sfântä a Vechiului si a Noului Testament. Drecum si în¡âvna celor cu vocatü speciale din cadnn Bisericíi. Construireamänästirilor ca spalii unde se încerca tärea autenticä a idea-lurilor creçtine într-o lume care (dupá ce cestinismul a devenitreligie de Stat) pärea cá se secularizase este o realitate, da¡ aceastÌisituatie apare mai târziu si nu poate fi invocatä drept cauzá aaparitiei monahismului.
Page 8 of 137
^ Monahismul crestin îsi are originea în interiorul Bisericiirn modelele. d€ viatä consacratä si angajatä totalmente înveoerea ldealulur care urmeazä sá fie atins, modele oferite deHristos însuçi, de Sfânta Fecioarä si ae persoane ;i;;;;isto¡ia sfântä a Vechiului si a Noului f"stui¡e.rt. tvlo""frir*ilcrestin are asemänári cu fo¡me mon"¡rule ain utaiå ,paüuli,ffestin, nu pentru cá acelea ar fi stat ta originea monahis;uiiioestin, ci pentru cä o parte a efortu¡ilor -o"uh;i;^;;;;general-umane, ttuá a fi legate exclusiv de weun anume sistemrenglos sau lrlosoïic.,,pfuintii monahismuìui nu cunosteau nicisistemete retigioase orieniale, nici cu¡entele fiiãrãiìlË. i,iãicomunitätile esenienilor sau ale terapeu[lor, care dìrtt*;;;;oe, mulr."¡ De la inceputurile Bisericii au fost c¡estini care, î¡rlmerrorul comunitãtilor sau la marginea acestora, au practicato asceza mal specialã. Dobivif vocatiei, exigentelor gi pãsibiÌitä.litor lor. În seìolul al IVlea monarusmur apare ca o realitateputernicä ce se va institutionaliza pe"t"u
"e "Sise.ica u arieDiuìepoca unei relative liberíáti ca sä puna în practiclo ;lúl;ffáharismaticä energicá a sa,'träireä anaho.ãti.¿ ,i .¡i"*iãläunul gtup totdeauna restrâns din membrii ei, ôa¡e au voit sáurmeze îngerilor ca doxologi ai lui l,rmo"zeiz,,, uã .;il. -mulra emolle parinteascä profesorul Stylianos papadopoulos(ar carul srngur llu este ieromonahiu SfântuÌ Munìe).
-
.. Monahismul se constituie ca institutie pe linia'evolutieifiregi a formelor ascetice existente de la constifuirea Si.;;i.ii" ò;çi în zilele noastre, si atunci au exif at peßoare care a!€"";;;d;sm€uraralu fl care çi.au asumat forme speciale de ascezä. Daôã.rmFal, aceste^ persoane îsi trãiau vocaþa în interiorul comunitätii.urrenor au- rnceput sä_si ducá viala în afara localitätilor, da¡rorûeauna tn comuniune eclesialä cu ceilalti confrati iasa cumputem constata cä au procedat la începui p"lum,jn, Sta"ì"ìAntonie, Sfântul pahoniie etc.), ca, încetlînc.t" ;t;;il;täspaÌ.lal de comunitatea civilä, înaintând în locuri mai pútinpopunte sau chiar in pustiu. Astfel, acei crestini au cultivat rehùacu.uumJtez.eu nu numai singuri (neînsotiti de cineva _ sot, so1ie,prieteni), ci si în singurätatã.
I Stylianos papadopoulos, ûp. ct¿, p. 20.¿ lbülsn,p.19.
Cuvântul ,,monahism" nu este cunoscut în antichitate $inici în primele veacuri ctestine. ,,Monahismul" vine de lacuvântul ,,monahòs". 1n limba gleacá et este folosit penuuprima datä de Simah în textele din Gen. 2, 18 çi Ps. 67, spre a
ãesemna singurätatea omului ffuä so{ie. Apoi, în secolul alIl-lea, traducându-se în dialectul egiptean al limbii grecesti
,,Evanghelia lui Toma" s-a folosit termenul de ?¿onahos, având.sensul nu numai de ,,necásátorit", ci çi de ,,cumt", ,,sfânt"'reproducând cuvântul siroaramaic,,ihidaya" carc desemna peasõetii celibatari. 1n cea de-a doua jumátate a secolului al IV-lea, Ía Æraate, cuvântut ¿hidouo va desemna ceata fiilo¡ sau afecioarelor legämântului, adicá pe cei (cele) afierosili (afie-
rosite) în slujirea Bisericii, apoi va fi utilizat de Eusebiu de
Cezareea în 3SO si apoi de Sfântul Atanasie în 557 în ,,Via!aSfâniului Antonie".l
Termenul ,,monahòs", ca adjectiv, înseamna ,,singrur", unic.Substantivizat, va desemna în crestinism, cu începerc din secalul aI Il-lea, pe ascetuì celibatar, iar din secolul al III-lea pe ascetuicare träestè de unul singur, celibatar (În sensul de väduv) sau
fecior, caie cautä singurä-iatea çi separarea de lume.zPrimele persoane cu via!ä monahalá în Bisericá au fost vädu-
vele si fecioarele (la ca¡e Sfântul Pavel face referire în epistolelesale).'Ele au existat peste tot çi dintotdeauna în Bisericã, chial dacä
la început modul lor de vialä nu eÉ institutionalizat' Ulterior,monahü au început sá se organizeze. InstÍtutiile monahaÌe femi-nine s-au organizat, spre eiemplu, în interioruI comunitätilorcrestine (paròhii) sau în imediata lor apropiere si pe lângä cen-
trele episcopale, datoritá sigurantei pe care" leo garantau comu-nitateâ resfectivã sau cenirul eiisõopat. În Egipt, la sÎârçitulsecolului al lil-lea, existau deja comunitäli monahale feminineorãanizate. Edificator în acest sens este cazul Sfântului Antonie,caie, înainte sä înceapá nevoinlele sale ascetice (în jurul anului272) sia încredintat sora unei comu¡itáti de fecioare, cu altecuvirite, de c ugåri!e.3 Pe la jumätatea éecolului aI III-lea, în
llbäIøn. pp. 13-14. Cf. Vincent Desprez, op' cil., p 102.¿ fuìtbrn. oo. cíl. eodem loco, nota 3.5 sfântr¡l Átanasie cel Mare, |tîatp Cuvinsr/tuí pdrindxi rwstr.L dîlmtìt,
IIl, trad. de Pr. Prof. Dumitru Stãniloae, în PS.B., vol. 16, Ed. Instituh¡luiBiblic si de Misiune Ortodoxá, 1988, p. 195.
åHîir;ï*i,;;ïîå':li:'åíj;x'#i,i:î#îi:îî#,",,,ìtff,"1^y_1*rie. întemeieiorur comunitãlii din Schir pe ta
fririhäi'Í:,ffi r*,xi*lf*nïäy*r-18
patr-uzeci de ani. In secolul al ll-lea Sfântul Fronton se retráseseîn Nitria, împreunä cu saptezeci de ucenici. Probabil cäîn anul350, când Sfântul Ammun a sosit în Nitria, vechea comunitatea lui Fronkan nu mai exista. 1n Palestina, pe la sfârsitulsecolului aI ll-lea, episcopul Narcis al Ierusalimului a päräsitscaunul sáu episcopaÌ si s-a retras în pustie. Prin anul 275,Sfântul Hariton s-a retras în pustiul din nord-estul lerusa-limului. In locurile unde se va stabili (Faran, Duka çi Suka) sevo¡ forma comunitäli monahale. Cel care va organiza prirnelecomunitáti monahale în Palestina, va fi Sfântul Ilarion dinGaza, fost ucenic al Sfântului Antonie cel Mare.
Persecu!ìile, pe de o parte, au stimulat retragerea creçtinilorîn pustiu, cum a fost cazul Sfântului Pavel de Teba, pe de altäparte au împiedicat dezvoltarea anahoretismr:lui început cumult înainte de secolul al [V-lea. In acest sens meritä amintit cäîn actele martfuice se gásesc multe relatäri despre anahoretiidin secoiele al Illea çi al IIIlea care au fost arestati în adânculpustiului spre a fi aduçi în fata tribunalelor ca sá fie ìudeca{ipentu cä erau crestini. Printre aceçtia am putea aminti peSfântul Leon, anaho¡et în Patara din Lichia" Sfântul Moise, smulsdin pustiul Raith în Sinai, unde mai erau çi alti asceti, SfântulNicon, ajuns episcop în Cezareea Palestinei.l Bunicii SfântuluiVasile cel Mare au fost nevoiti sä se retmgá çi sä täiascä ascunsiîn pädurile din Pont, în timpul perseculiilor lui Maximin Daia.2Trecând perioadele de persecutie, aceçtia, çi altji asemenea lor,au revenit în lume. Aceasta dovedeçte cä simpla retragere dinlume nu înseamná çi monahism, dupá cum monahismul nupresupune în mod automat si retlagerea fizicá îl pustiu.
P'roloagele relaleazä despre un alt Sfânt Nicon (práznuit la.25 martie), originar din Neapole (Italia). Acesta a fost soldat, dintatä pägân si mamä creçtiná. La un moment dat s-a hotätât sáse qestineze. Mama sa l-a sfätuit sä meargä în Räsärit unde,prin mun{i çi prin insule erau ascunsi multi preoti si cálugári.A ajuns în insula Hios, unde, în muntele Ganos, a întâlnit pe
I lvan Gobry, ¿esfl¿¿n¿s enoccílenl,vol,1. De soìnf,4 tubæùsalntBoßúr.Otígl$x oñatulÆ, îayard, Paris, 1985, p. 156.
¿ Sfântul G¡igorie de NazioJ]z, Mio, 43iP-G. 56, col. 500R504C.
Page 10 of 137
epjscopul Teodosie, care e¡a staret peste o obçte de 1g0 decälugäri. Nicon s a crestinat, a intr"ti" "t¡". _ó""iaa,äîoat¡ei ani a fost hirotonir preot, apoi episcoþ, f#;;i;i"-rioruì obçtii monahale în care rntrase. Episcopul Teodosie l_asfãtuit ca. dupä moartea sa, sã se mute cu^obsrä;;;iii"atå;,St.ittl. Surr.nird moarrea episcoputui i;;d";ì;; ñi_;,
"pornir cu monahii säi în insulai4itlå"", "poirp-rl"rä;, ;iå",în Sicitia, a înremeiat o mãnásrire, p""ñ"íilfa;;;,irriiÅ.
va fi martirizatînwemeatuiDecìü tzËrl, r" si.ìu"ihäËi".nator un oarecare euintilian. I Aceasta demonstreazä; ;r;;hrsmu-l a fost un lenomen general în Bir".i.ä;J;rlt;;;";
decât cel,organizat în Egip:t: în zona Asiei Mici çi a Märii Eøeeexstau deci comunitäti monahale i""irtea ;i;; ;;;;i;cunoscute de mama Sfântului Nicon di" It"li". il ;.ì;;.i;r;erau,.probabil, roade ale t¡ecerii Stantului pavÀi sau;;;iä;sederii si propováduirii Sfântutui Ioun nu""gir.ìirìì;** *
^ ^^ La sfârçitul veacului al llllea si în".putoì"."ì"i
'aîa rv-r"uSfântut Antonie va aduna în iu¡ur tui 'nrii;îã;;äu!;.ip'"iäcáâ avut sansa sä se retragã înu-un loc nebântuit de percecutii.
P¡in libertalea adusä de òonstantin."l M;;,;;"#;;'"lT;Tltlo^1ïÌ*, çi dupã cum vom vede4 ei se vor orC¿¡¡,|Ë;Ìn vremea persecutiilor tipul ideal de crestin e¡a mätirul, Jripiaceel va.fi moaahul si, mai ates,.anah*éU p. à"ì pã.rå, #"mu¡ile devin favorabile cultivärü vocatiel monafr¿ein pustiri.lT l:d: aträ parre, decepriona[i de
"er.r" * li[.¡ã¿; "*î*;oportuniçti (care se fäceau creçtini färã ,¿ *. ,i _n".J"uiömulti crestini päräseau cetäfl'e, unde c¡estinis;ut r;;." _#;:cularizeze, çi, ca Iisus altädatå Mc. 1, rz d), tu"" ;."ñiîä;.
,qscetismut din interiorut comunitätilá. "A.ri¿ii" rïArit ¡secotutui al llllea, dar mai ales în se."l"l
"l w i.ã,ì" *î"airänouä.formä, camctedzatã prin reûagerea din societate. Va fi unascetism anaàoretig initialpracticat _*"t ¿, "ãlr¿ìiä"r";;a-\ii, iar, mai apoi, comunitar.----;-
L Pniltaqe, vol.lt, Ed.. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, Þ. 602.
20
, Monahismul anahoretic va fi de acum înainte o altä fatä a'ðfoismului crestin: creçtinii päräsesc cetãtile si vin în pustie$pre a se lupta cu diavolii pe propriul lor teren. Totdeaunapustiul a fost socotit drept locul (neroditor) stäpânit de diavol.Pustiul nu a fost un spatiu în care ascetii ieseau din lume,refuzând-o pe aceasata si rául ei, ci un spaliu de cucerit de ladiavol pentru Hristos. Nu a fost un spatiu al ostilitätii fatá delume, ci al luptei cu diavolii pentru crutarea lumii de atacuriledemonice. In pustiu, anahore{ii dau de lucru diavolilor (când
' Sfântul Antonie se ruga, diavolii simleau deja focul gheenei),în felul acesta fácând ca noile comunitätii crestine sä nu mai
' constituie primele tinte ale diavolilor. Marii eroi ai creçtinátáliide dupä 315 veneau în pustie, în numele lui Hristos, säl birurepe diavol ,,la el acasä".
Cu toate cá era retuas în pustie, anahoretul se gäsea întrccontinuá relatie cu cetatea. Locuitorii cetátilor veneau la ana-horeti si se îniáreau pentu lupta lor di¡ viitoriile anahoretilordin pustiu. Anahorelii distribuiau produsul muncü lor în cetäli,iar alteori veneau în cetáti spre apärarea Bisericii; locuitorücetátilor îi cäutau pe anahore{i spre a se împártäsi de harismeleacestora (învätäturä, videcãri etc.).
La început, marii anahoreli au fost într-adevár solitari, da¡curând au atras în jurul lor ucenici care au devenit celebri, fieîn rândul anahorelilor, fie în cetäli unde teveneau çi ocupaudiverse functii ùt structurile bisericeçti çi nu numai. SfântulAntonie, spre exemplu, a fost nu numai un ma¡e dascál pentuuanahoreli, dar si pentru mu\i laici. De îndatá ce locuitoriicetátii auzeau de darurile deosebite cu care era înzestat unanahoret, acesta nu mai putea rämâne în singurátatea lurabsolutá, multimi de oameni veneau la el pentru sfat, pentruînvä{äturä, pentru vindecäri, dar, mai ales, pentrú exemplu. Înmod incontestabil anahoretii au fost exemple. Despre SfântulIoan de Lykopolis se spune ólera foarte deJvizitat ãe pelerini,'în ciuda faptului cä la el se ajungea foarte greu în muntiiEgiptului (Tebaida) çi cá ducea o viatä foarte asprä într-opeçterä. Unui grup de pelerini care veniserä sä-l vadä le-a zis:,,Sunt încântat de râvna voasträ, de faptul cä ati venit pânä lanoi pentru întärirea voastrá, în ciuda marÍlor primejdii prin
Page 11 of 137
care alt hecut, în timp ce noi,.de fricä, nu îndräznim nici mäcarsã iesim din pesre"¿,t c., to"ie ucãstl;.;i;;;ïiïü'::,",_i "
oaspeti.z Awa Apo¡o spunea: 'L1111 -1" lyt?p9Jis era o casä de
i; j,m,i;;;äìååii;üTïii'å:i,ïiîh'ïäJîr',î
.- ^*1!l tt ry tuJ"q., Sfânrut Atanasie cet Mare va scriem acest sens urmãtoa¡ele: ,,Era däruit ae Oumnezeu în,r*_r^;Eg^Íptutuì ca un docror Cäci, cine, a".ao¿"_r"-l-Jìn;;di, ;ise înlorcea bucurându_se? Cine, venina h "l
pfangârd;.rr;; c"imofti ai säi, nu tepäda îndatä prânsut? Cr*j*lìãîirl åiii:l 1"
p1...".$imbar în priôten? c" ril;'";;ï;ä;.:1ü1iJi"T *åii ",åläii,ïli iîJ.1:il:ïf;:H*:ff Ï"ivenind în munte çi väzând pe A
"e.u" si nu iuuàuämi¿;iJ3f;fuli ::''tilïiîi:]ilä
ny cäpäta odihnä? Cine, venind tulburaiã;ñ;i,ï:;iilniçteâ cugetul?...Astfel, fiecare om pregátit a" ui io"neu
"u injr#neatá la tuptä împoiriva gândur ór aå*rrt"içi ã.rr""iliri:
lj1Tj_r] fol".:i verriti tadânzul) nu pl"* ".i_rït"Jt*1,ärïr ce veneau ta et aveau mai degmba pìitu¡ ae tucurì";.iiäTtË
iiffirffi"' in Fnwb, I' zzi trad. de A. J. Festusir lbidzm, vilt, p. z$.
I,*rrr'o'.tîållt otun"sie cel Mare, op. c¿¿, Lxxxvr fi uxxvrr, pp. 241-242;
22
e¡au dovezi ale ospitalitátü anahoretice. În Rânduielil¿Vasile cel Mare, ospitalitatea fäcea parte din nevointele
ale monahului, lucru prezent si azi la mänástirile carecu adevärat Rôndzielile marelui capadocian. AJluenta
0amenilor cetátii spre locurile de nevoin!ä ale cäIugärilor a fäcutea în curând, locurile unde se osteneau anahoretii sä devinä elelnsele mari spatü, adevárate ,,cetä!i" ale pustiei în care cãlugárülnválau gi exersau credinta, nädejdea în cele fägáduite çidmgostea de semeni,¡ugáciunea si lupta cu diavolü",l în vederea.cãrora postul, castitatea, privegherea, ascultare4 smerenia suntcâteva din modalitätile prin care idealul de viatá c¡estinä seîmplinegte.
In ceea ce priúeste formele de monabjsm primar, care s-auperpetuat în Ortodoxie pânä azi, putem spune cä au fost douá:idioriûnice si drinoviale. Sa pornit de la preferinta pentru viata
. asceticá în cadrul comunitátii crestine sau la marginea localitáçiîn care era constituitá comunitatea; dintre asceti, unii s-au retasîn pustiu, unde träiau fie singuri, fie împreunä cu cei care seadunau în jun;l lor, formându-se adevämte lawe, sub conducereaduhor¡niceascä fie a primului venit, fie a celui mai destoinic înceìe duhor¡nicesti (exemplu în acest sens pot fi comunitátileformate în junrl SfintilorA¡tonie, Macarie, Ammul etc.). În jumlaltor anahorc! s-au adunat ucenici. Pärintele duhomicesc aveasá treacä la organizarea lor, sä le statorniceascá o rânduialácomunä, formând primele chinovü.2 Exemplu în acest sens poatefi Sfhtul Pahomie.
1 Cl Vasile Räducä, V¿tr" 1nãn¡f5i'd,t¿stì ¡le od.Íxúamd,î\ ,6i¿os-ulBßerixií,,1989, pp. 175-189, si I¿ sìl, nmostl4tte d¿ KeAìò fussefoyptz) rzdtødns rlzæatq 1981-1983, Edition Peete$, Louvain, 1984.
¿ Pe lângä aceste douã categorii monahale mai existau douá tagme deaça-ziçi cälugäri, to¡obailíi ti ghiroragíí.Desp¡e pdnii, Sfântul Benedict deNursia va spune cä erau oameni care nu se supuneau nici unei rânduieli, cise adunau câte doi sau trei, neavând altã lege decât satisfacerea propriilorpofte. Cât despre ghûoDog¿, acestia erau cälugärii care nu státeau locului, cicolindau mänästirile ¡ãmânând întro mânástire doar 3-4 zile. L Gobry, op.ci¿. D. 133.
Page 12 of 137
i
Anahoretilor li se datoreazã primele forme de monahismorgãnizat, fie sub fo¡mä idioritrrricä, fie sub formä Ari"JJa.Dacä sistemul idioritmic läsa o.Iibertate çi o initiativä mult marmari anahoretului, sistemul chinovral îl r,ânduia pe acesta în¡.oamlianlå, în care iniliativa. çi lib-ertatea personalä u.uo p.,ì"exclusiv în slujba comunitä!ü, ûrleleasä, la ¡ândul ei, .u un ä"gu_nism in care fiecare monah era_un mádular viu, dinamic, cu rä_ponsabilitate, nu o simplä rotiþ.depersonalizatä, înû-un anumeangrenaj. SuperionrJ comunitálilor drinoviale veghea ca fie"""omembru al comunitátü sä fie cu adevãrat uiz din punct A"
""Aã".duhor¡nicesc, altfel, comunitatea însäçi a" fi tost ame;;tatäädisparitia.
- -
1n cele de mai jos vom prezenta începuturile celor douàforme de monahism, în varianta lor egipteanä.
II. SPIRITUALITATEA PUSTTEI
Scopul primordial al anahoretului a fost çi a rámas cres-
terea continuá çi din ce în ce mai plenará în comuniunea cuDum¡ezeu. Comuniunea nu este, desigur, posibilä färá comu-nicare. Iar comunicarea se realiza pe douá cäi: prin rugáciune
çi prin descoperi¡ea lui Dumnezeu în dragostea fatä de aproa-pele (de aici ospitalitatea cälugärilor). Dar, pentru realizateacomuniunii cu Dumnezeu (care trecea, desigur, prin dragostea/comuniunea/ fatá de/ cu aproapele), monahul trebuia sä luptecu sine însusi si cu demonii. Era o luptá care dura toatá viala.Dacä sunt cazuri în care, dupä ani de zile de luptá cu diavolii,acestia ajungeau sä-l päräseascá pe anahoret,lupta acestuia cuel însusi dura toatä viata.
Motivalia profundä a celor care au ales viala monahalá o
constituie cele trei virtuti teologale: credinla, nádejdea si dra-gostea, râvna de a-çi împlini viala, träind-o dupä exigentelecelor trei virtuli specific creçtine. Credinla înseamná luarea înserios a celor comunicate prin revelalie de Dumnezeu Insuçi,dar, în acelaçi timp, pástarea cu sfinlenie a Ortodoxiei cre-dintei, sau luarea în serios a celor transrnise de Bisericá. SfântulAntonie cel Mare, spre exempiu, cu pu-tine clipe înainte demoarte, a adunat în jurul iui ucenicii pe care i-a îndemnat, sä
se sileascá sá-si pázeascä mintea de gânduri sputcate çi sä râv-neascä a urma sfinlilor; sä nu se apropie de meletienii schÍs-
matici, a cáror voin!á vicleanä çi urâ1á o cunosc; sä nu aibá weolegáturá cu arimii a cåror necredin!á e váditä tuturor. ,,Chialdacä vede{i pe judecätori cä îi ocrotesc, va spune SfântulAntonie, sä nu vä tulburali. Cäci acest lucru va înceta, pentrucã puterea lor este imaginará çi trecätoare. Päzilivá curali çi
Page 13 of 137
pãstrati traditia Pãrintitor çi în primul rând dreapta credintäm Domnul nosttu Iisus Hristos, pe care ati învätat_o din Scúp_turá si pe ca¡e v-am adus-o în minte de multe oii,..l Credintä,ca adera¡e la adeväruriìe revelate si ca asuma¡e a adevárurilb¡primite prin Bisericá, de la Sfintii pärin{i, asig¡rä si calitateaevlaviei si a tuturor ostenelílor monahalò. O ciediniá dreaptäîn Hristos.este sÍ cale dreaptã çi sigurã spre acelasi Hriit"r. Oi,oo^xra ctedtntet garanteazä si ortopraxia: nu poti infäptui faÞlemantultoare, dacä nu te gäsesti pe drumul autentic sprì Hristos.pe care au mers cei dinainte. Si te gäseçti pe acest ärum atâtaweme cât confi¡mi fidelitateâ fatä de Hiistos. Si fidelitateaâceasta, concretizatâ în p!.ezento gràndirii lui Hrist'os în minteata, ir¿ simt¿rs¿ lui Hristos în sentimentele tale si în mod l de com_portare, dupá modelul lui Hristos, este credinta dteaptä. Estecredinta-vifiute, deosebitä de credinta_pärere sau de c¡edinta_emolie. Pe¡formantele anahorelilo¡ aratá corectitudínàadrumului pe care au ajuns la desávârsire.
. , De weme ce .;Ùedin,ta este ardtarôa realitdtilor nd.d,rijduítesL d.emonstrareI, celor neuozute', (Ewei t I, 1), si în spirituaútateaanahoretilor
^virtutea nädejdii este strâns lägatã'de c¡e¿intl:
nãdäjduiesti în ceea ce crezi. pe baza c¡edint'ei, prin neae¡de,pregusti realitätile viitoare în care ai crezut. Te afli deii înrelatie cu ele. Intr-o zi l-au întrebat ucenicii pe un cälugärbátrân: ,,, uua, de ce sufletul nu este attas de piomisiunileiuil)l rmnezeu, cj mai deglabá este atras de amägirite lumii? p;trucá nu are credinlä, a räspuns bãtrânúI. Atuncicând sufletul, prinoedintä, va gusta din bunurile cereçti, este imposibil .e -ii äãatràs de deçertäciunea lumii,,2. Si numai pentrü cá nádäjduie,sti
, ,.....].!Ula-yt or-un"sie cel Mare, Vtnt Culiosului pãîùûeh.rí nasrru Antonip-r,À^^vul. stantul Antonie cel Mar€ a mufit la vâ$ta de 105 ani, în anul 3SZ.sfântul Antonie face referire la metetieni. a""¡i" ur"u-ããr""i_ Jå"ì"iäucenicii Sfåntului Antonie. Se gäseau si ei î, ,"gi"n"u H..u"l*pãìi, iid;Jpons su-p-etloara, organiza[i Ìn comunitäti care aveau în fru¡rtã p¡oestosi siiconomi Cf. M. Belt, /e ws an r1 C:tvistíans in iþyp¿, A¡urn Mr*rra rãia, D.iiìäi$au descoperit papi¡usuri monahare metõ;" giJ¿ËJ;,äi;;ä"rv;;:si urmãtoarele (glecesti, copte).
" P¿¿eri4, (limba gleacã), editia a IV_a, ed. V Rigopoutos, Aten4 1969, p. 80
26
în cele oezute, duci o viatá confotmá acestora. Numai avândnädejde în bunätátile cele fägäduite, noii locuitori ai degertuluiputeau sá renunte la ceea ce creçtinul obiçnuit consider¿ dreptminim necesar. Dar, eremitii erau convinsi cã a pune nädejdeaîn cele mai mici de aici, înseamnä a dispretui lmpärätia lui Dum-nezeu. Mai tâuiu, SfântuI Isaac Sirrf spunea cä nádejdeá în Dum-nezeu înaltä inima (Cuv. 58) pentru cä trcze$e în om dorintafireascá (Cuv. 61). Acelasi Sfânt Pärinte a!€a sä spunä: ,Jrládejdüîn Dumnezeu trebuie sá-i premeargá osteneala pentru Dumnezeu si sudoarea în lucrarea pe care tio încredinteazä El. De creziîn Dumnezeu, bine faci, dar credin{a are nevoie çi de fapte si denádejdea în Dumnezeu carc se aratä în grelele pátimiri pentruvirtute" (Cuv. 22). Credinla carel determinä pe creçtin sá ia dru-mul pustiei este legatä de nädejde, ca¡e, la rândul ei, va fi nädejdeîn Dumnezeu atâta vreme cât va fi precedatá de fapte care s-oconfirme. De alfel, ca si în cazul credinlei - credinta fárá fapteeste moartä (Iacov 2, 17), nádejdea împinge înainte spre ceea ces-a crezut: eliberarea deplinä si räsplata cea veçnicá. Datoritänádejdü, cãlugärul depune toatá osteneala spre împlinirea porun-cilor, pentru stäpânirea si chiar suprimarea înclinärilor rele sipenFu întärirea în virtute. Nádejdea este virtute pent¡u cä prinea cälugärul nu-si pune nädejdea în cele pämânteçti, nici înputerile sale, ci în cele promise de Dumnezeu. Un tâ¡är monaha gásit în pustiu un loc foarte retras si linistit. A mers la pärintelesáu duhomic si ia cerut permisiunea sä-si ducä mai depateviata în acel loc, unde, cu rugáciunile duhovnicului si cu ajutorullui Dumnezeu, sar fi nevoit mult. Duhovnicul nu i¿ permis sáse stabileascã în lofl dorit, spunându-i urmätoarele: ,,Stiu cå tevei nevoi mult; dar, pentru cå tu nu vei mai avea lângå tine unbätrân (desigua duhor,nic si îndrumáto! n.n.), tu te vei încredeîn faptele tale, convins cá ele plac lui Dumnezeu si, prin încredin,tarea cä prin asemenea fapte tu împlineçti via{a monahalä, î{i veipierde de fapt mintea si sensul propriei tale osteneli" 1.
1 I¿s senfu,ces d,es Pères du desert, Serie des anontmes, Solesmens,1985, p. 126
Page 14 of 137
^ , In acest sens, avva Moise avea sä spunä: ,!âtä weme träiesteîn acest rrup, omut ra sti cá trebuie sä ,å so."tär.e ir, ìüi¡ä ä"iåiImpärä!ü cäreia i s-a dedicar ca ptutaç çi sl"jito¡ in uceãtìe daià,sigur liind cá în vesnicie va fi însotit"i a C.irip. å"*;"
"Ë:,;stäpân [...]. precum împãrätia r
^'?:lpr:Ëieii;öùáiiiî'i";'Ìü;gäiJm'#F"'.,ä.ll"S;lcrfiul \,.u tutilor, curätia inimii si cunoaçterea duhoi¡niöeascelir_-
^^-,9i.-dl"I" si nådejdgl ,r-"i ri rri.t rli, "di.tili."i ;;" îtconduc pe om spre Dumnezeu, dacå n-a¡ fi concrãûzate în acte
d-e iubire. Pe de altä parte, dacä nu i"bi- p" D;;;;;;ì;;;;rile-çicuvintele Sale, noi nici n_am c¡eae, nici n¿m n;ûjffi;El. Iubirea este virtutea iniml curate, este, cu alte cuvinte,puterea care iradiazä din adâncul urrui suflet i., care,ru mui¿lieloc.pentru neglijentä, intolerantä sau ,.r.nti*."i. I"¡i."i ãriàvututea care se exercitã între cei trei poli de referintä, ;.;;;ilìlIlDr-.Lur:y !i lproapete. în spirit iulirut.u Þã.i"riìoi;i#ia I'ost cultivatá iubirea pentru prop.i" persoune, uãi;;âíJ;i;actele de iubi¡e.fatä de aproapeie, înt"r"ì a."pt.irããï;ffi;nezeu sau realitatea în ca¡e anahoretii se puteau åiãl"i;;D.uyneze¡r
inluçi. în numete iubirt r"t¡ ¿. "i-ìpä" ä ríi,ioçi al ascultärii fatä de Dumneze", uriufr*.ftì-"ä..pt;ñ;;ridicolul. Asa este cazul lui Visanon. Acesta nu avea decât otunicä si o mantie, iar sub brat avea totdeauna textel" Sü;i;i;Evanghelii. Era cunoscut pentiu mifoste"le. 4"ngârd-iîtr-ääîn piata publicä a unui sai, a väzut acolo un o; ;;;;;;;c,omplet dezbrácat La acoperit cu mantia ,;. M;dâ"å"."ideparte, ia iesit înainte un om särac,
""*plJ gä-¡il;întrebat:,.Este drept, oare, dupá ce am renu.rtai la tùm", L,, sefiu îmbrãcal si fratele meu simoarä de frig?.: pe motü;;i;renuntat la lume, a renunlat si latu"i.¿, ¿ai"i"¿o."i"i råä"1:l.räm,T.ând cgmplet got.buþã scurt timp s_a întâtnit cu'iuie_cãtorul tinutului, care. recunoscâ"a in
"f pu l"n"i ;;rfi;Visarion. l-a întrebat: .,Cine te_a oesputat rn acest hal. Därinte?El a fäcut-o!.,. a räspuns Visario", uieta"Jrfr. ÊËiliä;;
I SJântul Cassian. pS.B.. vo1. 57, p. jlZ- nlv. La1.lÁüace, t16,p.L.73,col. 119g
28
care o linea în brale (la piept)2. Când un eremit îl ruga pe awaApollon säì ajute la weo treabä, acesta mergea îndatá cu marebucurie, zicându-si:,futdzimerg sdlucrez cu li.sus Hristos, lmnd-rdtuL pentÌu mântuirea suÍletuluimeu. Cdci sufletul este cel cdre.', u0, Wimi plata"l. Cum este si firesc, iubirea fatá de aproapele
i. avea folme diverse de conoetizare, nu numai în viata aceloroameni obisnuiti, ci si / sau, mai aies, în viata Pärintilor pustiei,unde se exersa pe fondul unei sä¡äcü deosebite. Una din for-mele de manifestare a iubirii era ospitalitatea. Se spune cá un, anahoret, dupá ce a vizitat pe un confiate de singurätate, laplecare i-a spus: ,,Iartä-mä, awa, pentru cá team fäcut sá-tiîntrerupi ptogramul táu obisnuit". La care celälalt ráspunse:,,Progtamul meu este acela de a pune în lucru ospitalitatea fatáde cei care vin sá mä vadä si sá-i fac sä se întoarcä în pace4.Anahor_elir aJungeau sã-si intrerupä si rugäciunea chiar çi zilelede postr, atunci când un om stráin le.cälca pragrrl. în dtã partese spune cä la un bätrân anahoret au venit trei frati mai tineri.spunându-i fiecare câte ceva despre ostenelile sale. Celui cáruiai-a spus cä a învätat pe de rost Noul si Vechiul Testament,bätrânul i-a räspuns: ,,Tu ai umplut aerui cu vorbe,.. Celui ca¡ea spus cã a copiat Vecliul çi Noul Testament i.a zis: ,,Tu ai umplutferestrele cu pergament". Cel de-al treilea i-a spus cä atâi s-aostenit în rugäciune, îir citi¡e si în contemplatie, încât a läsatcurtea chiliei sä fie nápáditä de buruieni. Bátrânul, cu toate cáera recunoscut ca om de rugäciune, i-a reprosat:,,Tu ai alungatde la tine virtul.ea ospitalitätiia.
lPelagiu, XWI, 3, PL. 73, col. 1040, apud Jean Bremond, ¿¿s p¿res dud¿sør'lÀvol.lI, J. Gabaìda, Pari.s, 1927, p. 536
¿ Pelagiu, X\¡ll, 5, PL 73, col. 945, apud Jean Bremond, øp. ci¿ p. SzÐ Despre Pelagiu se spune cá de obicei nu mânca decât foarìe putin si
aceasta o fãcea numai seara, lntrc bunã zi i-au cãlcat pragul doi co"iiuii. I-àprimit cu mare bucurie, spunândulq ,,¿st¿ ¿d qodmt cd. pos;ul are meritr¿¿ stiu s¿plata s\ dar cel care mdndncd ftntrqpeposnl) dín dragoae futã rle cel care-iaiieîn rizitd" ìÍLplinÆte, în ocelÃsi timp, dÙuã porunci; pe øc?eo de a rqn:unr.a.h ptoptia-i wintd- si pe orees. de ø W¡mi atm se cadp pe Írati¡. sd.i'. (pelagiu, XI , p.L. 75,945), t Bremond, p. 371
lPelagiu, X, 94, PL 73, 929
Page 15 of 137
Lângä virtulile teologale, una dinte cele mai importantevirtuti, specifice pustnicilol întemeietori ai monahismuluieste castitatea. Ultedor eava constitui unul din voturile mona-hale. Castitatea era asumatä de anahoret pentru toatä viata. Eaconsta în renuntarea la orice legätutá trupeascá (chiar si cufostul sot sau cu Iosta sohie) din momentul asumärii vietii deanahoret. Mântuito¡ul Însusi si Sfântul Apostol pavel suntmodelele fecioriei si ale casiitätii monahuluiìrestin. CasLitateaa fost si este înteleasä si ca o jertlá de laudá adusä lui Dumne-zeu. Pe de altá parte, castitatea si mai ales fecioria trupeascätrebuie sá exprime castitâtea, fecioria si inlegritatea mintii, agândurilor, într-un cuvânt, a omuluÍ interior. Feciotia esteafirmarea integritátii, a nestricäciunii firii, dupä modelul înge-rilor, al Maicii DomnuÌui çi al Mântuitorului Hristos. Darfecioria adeväratä nu este numai trupeascä, ci si sufleteascä: una
[eflectã pe cealall"ã. Cea sulleteascã o,, poite exista fã¡ä ceatrupeascá, iat aceasta din urmä nu va avea weo valoare î¡ fataMirelui Hristos. dacä nu va duce spre feciorja, castitatea, intlglitatea $i incoruptibilitatea sufletului. Integritatea sufleteascäpresupune pe cea fizicä iar curätia, castitatea si fecioria trupeascásunt dovada integritätü çi a curäliei interioare. Orice faptä, bunásau rea, este consumatä deja în mentaluì fiecärei persoane. Deaceea, orice päcat comis nu este altceva decât produsul uneicombustii irterioate ratate, care, din nefericire, face sä ardáîntreaga fiintá, suflet si trup. Uneori pornind din suflet spretrup, alteori provocatá de pelcep{ia fizicä, pierderea castitä!üva fi amplificatá de funcliile sufletului, tráitä imaginar çi men-tal, iaruneori consumatá fizic. Pierderea castitátii este cea maibuná dovadä de dezintegtare intetioarä, de risþä si epuizaresomaticä. Renuntarea la castitate nu mai este päcat atunci cândea reface unitatea androginä în familia binecuvântatá de Dum-nezeu. Altfel, ea va duce la cäderea din har; prin urmare, lapierderea mântuirii. Un fuate s-a märturisit unui pärinte cä-tchinuie gândurile necurate. Atunci bátrânul i-a spui: ,.Sfii ce/ccmamele, atunci când,aor sd. întarce prtLncíí? Pun pe sûn éubstanLeamare. Ptnte si tuîn mintea ta" în loc de substar],le amare, gâttdut
Io,moùrte çild chirmríIe Deçnice çiîïLil,atd. ueiînrlepdrta din minteata gôndurile care te înlineazd"I.Dupá awa Hirimon drumulcare duce la castitatea si la fecioria desävârçitä include çaseetape, çi anume: sä nu cazi în ispita legáturilor trupegti, sä nutläiesti mental aceleasi ispite, sä nu te tulbud când vezi o aitäpersoanä, sä alungi de la tine orice poftä ascunsá; sä nu fiicuprins de voluptate gi de pofta împ¡eunärii, atunci când auzÍsau citeçti ceva provocator, sä-!i cureli subconçtientul în aça
märurä, încât sä nu mai fie tulbural. nici în vis2. Efortul pentrumentinerea stä¡ü de feciorie çi de castitate (cei pulin trupeascä)nu vine din misoginism sau din disprelul maniheic fatä delegätura trupeascä,.pusä, de altfel, de Dumnezeu lnsusi în fireaomului, ca manifestare a unei functii psihcsomatice firegti.Pentru anahoret fecioria çi castitatea perpetuä sunt forme derenuntare la ceea ce, de fapt, prin firea lucrurilo¡ omului îi estepermis (lumea çi viefuirea în ea); el renun!ä Ia ceea ce, în anu-mite limite îi este permis, ca om, pentru o viaTá,,,ailunatd",pùnpdrfilú.", pusä exclusiv în slujba lui Dumnezeu, pe de oparte, iar, pe de altá parte, dintr-un acut, dar paradoxal sentimentde solida¡itate cu lumea la carê tocmai a renunlat.
Despre awa Pamvo se spune cá a fost chemat la Alexandriade Sfântul Atanasie cel Mare. Aici, väzând o femeie prostituatá,s-a umplut de lac¡imi. Si, întrebându-l cei care-l înso{eau, de ceplânge, a spus: piâng din douä motive: unul este pentru cáacea femeie se pierde, iar celälalt este faptul cä la mine nu vädatâta sârguin!ä spre apläcea lui Dumnezeu, câtä väd la aceastäfemeie sprc a pläcea diavoluluis.
ln,,Pdsunea duhou¿iceûscd" se istoriseste o întâmplare asemánätoare despre awa Sisinios de la Iordan. 1n timp ceçi citeaceasul al III-lea în peçtem în care se retrásese, în fata lui s-a
t V. Rigopoulos, Ghøro ntihon. Picdturí din înletepcíwæl. Pdrínlilor (gr.\,Tesalonic, 1969, p.311
¿ lvan Gobry, ¿es mo¿n es eL Occident, De S. Antoíne a S. BdßíIe. Les origínasorisnto"Ies. Faya\d' 1984, vol. I, p. 56
r L6 sentsnces des Pères du desert" collectipn qlphøbetíque, Penbo, 4,
Solesmens, 1981, p. 263
Page 16 of 137
înfátisat o tânárä.femeie, care a început sä se dezbrace. Pust-nicul Si-a continuat rugäciunea, în ciuda faptului cä femeiastátea goalá çi provocatoare în fata lui. Când çi-a terminat rugá-ciunea, pustnicul s-a îndreptat spre femeie, a privito în ochi si ia zis: ,,Ia loc, te rog, si ìrtro clipá vom vedea ce e de fäcut". Femeias-a agezat emotionatá. El o înhebá: ,,Eqti creçtiná sau pägâná?Cres,tiná, räspunse femeia. Si nu stii la ce sunt condamnati des-frânatü? Stiu. Atunci, de ce vrei sä faci räu? Pentru cä mi-e foame,spuse femeia. Dar, trebuia sä-mi spui mai deweme. Imbracä-tesi eu am sá-1i dau sá mänânci". Femeia a mâncat sÍ i-a multurnit.Când, ruqinatá, a dat sá plece, ânahorehrl i-a spus: ,,Ori de câte orivei fi flämândä, sä vii sä-ti dau sä mänânci". Anahoretul era con-vins cä femeia, plecând de la eI, urma sä reînceapä viata dinainte.De-a lungul multor ani, femeia a venit la anahoret s-o hräneascá.In felul acesta, anahoretul a împlinit exigentele Evangheliei, dândhranä celui flämând, dat în acelasi timp, a împiedicat-o pe biatafemeie sä mai tráiascä în pãcat^.
Faptul cá pe lângä mänástirile de bárbati au apärut si celede femei, cä au fost monah-i care îngrijeau de femei bolnave saucare fäceau tot posibilui spre a le întoarce pe altele de la pácat,aràtá cä anahoretii nu practicau castitatea din urá, din dispre!sau din scârbä pentru celálalt sex. Nu putem nega cá au fostcazuri izolate de teamä de femeie (în special în rândurile mona-hilor de origine siriacä - cf. Sfântul Efrem Sirul, Filocalia, vol.10). Biserica a dezaprobat asemenea atitudine (can. 51 ap.),
çtiind cá si femeiaìciruieçte pe Diavol, cum spunea uceniculuisäu awa Visarionz.
Pare ciudat sá spui cá un om care se retrage din cetate înpustie este solidar cu lumea. Nu trebuie uitat cä existá dÍverseforme de solidarizare cu cineva, inclusiv ceaîn câre, din punctde vedere fizic, am luat o anumitä distanlä unii fa1ä de a\ii. Peplan sufletesc si în plan religios suntem mult mai aproape unüde altii decât credem. Cazurile în care unii asceli coborau dinmunte sau veneau din pustìe în cetáli, pentru a îngriji debolnavi. penlru a-i apára pe cei persecutali în fala tribunalelor
1. ^,'¡ I. t,rüù lJ. ot). cÌ., p. J t¿ /,cs $ír¡tnì¿?s..., Bessarion, 4, p. 65
(cazul Sfântului Antonie cel Mare), pentru a susline Ortodoxiacredintei (awa $enuti), pentu a se ruga cu cei în nevoi, suntconcludente în ácest sens. Anahoretii cotespondau cu cei dinafarä (pânä si cu împäralii), cärora le dádeau sfaturi prinscrisori sau prin intermediul anumitor peßoane cate facilitaucorespondenla între unÍi çi al!ü. La fel çi situatiile În care, dupácum am vázut, anahorelii primeau cu toatä ospitalÍtateaposibilä în pustiu pe cei care veneau din cetäti sá-i viziteze.Deviza ospitalitä{ii monahale era concentratá în fraze de tipul:Cônd ureun J'rate îti Íace uizitd" ahrngd întristare(r d,e pe Jala. ta"
s,i zsamde-o hx tnimo, pând când. acela ua pleca d.e Ia ttne. DttpdúceeI., poti sd-ti întristezi Íato. d.eoarece, aùmci ctnd d.smonií te
I)dd. cd eçtí primitor d,e strdini, se tun sd, se apropie d.e tiner.Iarun bátrân dádea urmátorul sfat: Cán rlaei awi cd îli uin oaspeli,îndlnte sd-ti batd. în u,çti roI.gd-te Lui Dumnezeu apa: Doanne,
fereçte-ne pe noi to!í de a cond,amna çi de d uarbi pe aUä de rdxL çild.în a4aleL îr¡tô,tþa!ä care aann ainla mine, plecônd de Iamine,sd se întoarcd La chtlia Lor cu pace çi cu btm folos¿ . Adttnarea maimultora poate crea prilejuJ relei gräiri despre ceilalli. PärintiipustieÍ erau atenli ca împlinirea virtu{ii ospitaÌitätii sä nu fieprilej de päcätuire. La awa Pimen a venit cândva un începätorîntr-ale cälugãriei çi, discutând cu marele avvä, îi spuse printrealtele, cá's-a hotä¡ât cu greu sá-i facÞtvtntá,. ,,De ce?",1-a Întrebatawa Pimen. ,,M-cm gândit cd tu md uei primí pmtT-LL cd slnfemî'tL Postul cel Mare", a räspuns tânárul.
,r\in, a räspuns awa Pimen, în Posfzl ceL Mare rru obiçtruimsdînchideïL acea micd usd d,e lurnu ci pe aceasta. Çípttse degetul
Pe buze"3.Ospitalitatea poate fi räu întrebuintatä dar bine folositá, este
mai puternicä decât orice ostenealä. Efortul de a-l primi, de a-lsuporta pe cel ce vine la tinè gi de aì face sá se întoarcá mai bunla casa lui, este mai impoÌtant decât orice altä formä de ascezä.
Dacä asceza va fi înleleasä drept eforhrl de a pune mintea çivoinla noasträ În acord cu voinla çi cu rânduielile stabilite de
1 V Rigopoulos, op. dit, p. 69¿ Ibidem, eodem locor Ibidem, p. 70
Page 17 of 137
Dumnezeu, iubirea fa!á de aproapele este forma de ascezä carele depäseste pe toate celelalte. Dar, mai existä çi un alt fel desolidaritate - solidaritatea în ceea ce lumea ar trebui sá împli-neascä si n-o face. Pentru o lume care nu se roagä, anahoretulse roagä mai mult decât toti, penfu o lume care mänâncä çibea peste másurá, anahoretul posteçte, pentru o lume care apierdut sensul sexualitãtii umane, abuzând de ea si reducândonumai la nivelul juisärii trupesti, anahoretul depune votulfecioriei si al castitátii. Din solidaritate cu lumea, care negli-jeazá responsabititätile falá de Dumnezeu si fatä de propriulei destin, anahoretul îsi asumá osteneli care, de fapt, nu-i tevinlui. O face dintr-un adânc siml al sacrificiului pentru ceilaÌti,care nu stiu sau nu vor sä sacrifice nimic. Iatä de ce, din solida-dtate cu lumea, anahoretul a înteles cáîn ostenelile lui trebuiesä-si adune toate puterile sufletesti si trupeçti, într-o constiintätreazá, continuu veghetoare, sä-si päzeascá simturile çi sá-çiÎncerce vointa în fapte nepätimase, prin care sä se substituie.lipsei de fáptuire mântuitoare din lume.
ProJund conutuæ cd în trqul Luí Hiistos er:ißtd. o reciprocitateo,,mádularelor" acestui trup, cä si unii si allii ne împãrtäçimde prezenla çi de lucrarea celorlalti, cä unii putem prelua sar-cina celorla\i, dupá cum se constatä în cadrul unui organismomenesc, anahoretul îsi asumä sarcini, osteneli si privatiuniînlocul multora din cei care nu-si asumä nimic. nici o resDon-sabilitate, nici un efort spre a crðçte în desävârsiie. Dupä m'odelul lui Hristos, care si-a asumat pácatul lumii, anahoretul asumáceea ce lumea nesocotegte, spre a suplini lipsa de sacrificiu, negli- .
jenla çi chiar nesimtirea celorla[i. Renuntä la ceea ce este fircscsä utilizeze, spre a suplini modul abuziv çi chiar nefiresc în caremulti înteleg sá-çi ducä existen{a çi sä-si punä în activitate func{ügi aspiralii fireçti. Aceasta este una din cele mai înalte formede soiidadtate si solidarizare cu lumea.
Sdrdci¿ de buná voie este un alt vot çi o altá virtute a anaho-retului. Cel care a renuntat la lume. a renuntat si la bunurile Decare le posedá în acea$ä iume. Aceastä nouä io¡má de renuntarese înscrie pe linia celorlalte forme de renuntare carel pregãtescpe crestin, în cazul nostru, pe anahoret, pentru starca de dal,
de autojertfire pentru Hristos. Modelul ¡enuntärii la bunurilelumesti este Hristos (Matei 8.20). El recomandä ¡enuntarea laposesiunile pämânteçti, în vederea desävâ¡sirii (Matei 16.22).Si tot El a promis fericirea celor care au ales säräcia nu numaiformal, în viata 1or, ci si în constiinta sau în adâncui din ei.(Matei 5, 5). Sfântul Apostol Pavel avea sä atragá atentiacorintenilor cä ei s-au îmbogätit datoritá sáráciei lui Hristos (IICorinteni 8, 9), adicá datoritá remrntärii Lui la siava Sa, ctestiniise îndestuleazä de harul primit în urma si datoritá chenozeiFiului lui Dumnezeu, Mâniuil.orul HrÍstos. Adeváratii anahoretirespectau pânä la obsesie votul sáráciei. Constien{i de faptul cäangajamentul lor însemna luptä cu diâvolul, a¡ahoretii stiau înegalä mäsurä cä acesta nu posedá bunuri materiale. Ca unadevärat atlet - aUet al lui H¡istos - anahoretul trebuia sä nufie împiedicat de nimic, atunci când trebuia sä lupte cu satana.Cum aceastä luptá dura o viatä, anahoretul trebùia sá fie gatade luptá cu diavolul, oricând acesta dádea nävaìä peste el.Posedarea unorbunuri çi gândul la ele lar fi îngreunaiîn luptacu diavolul, care l-ar fi biruit foarte usor, (în cazul în care ar fitinut la ceva pámântesc) de unde inutilitatea tuturor celo¡lalteosteneli.
Asumându-si sáräcia drept una din conditiile fundamen-tale pe care trebuia sá le îndeplineascá un anahoret (respectiv,un cálugär), Párintii pustiei voiau sä scape de douä ispite: depredispozitia pentru plácere, care exagerea2ä în mod formal sisuperficial necesitätile firesti, si de tendinta dominärii princul tivarea instinctului posedãrii de bunuri: ,,Ei disting meritulsäräciei efective si aI privaliunilor suportate în mod curajos çipe cel al dependentei complète si continue. Ei au cunoscut ana-horeti suferind de säräcie, care preferau bunul lor märunt,decât sä intre într-o chinovie, în care n-ar fi dus lipsä de nimic,dar în care nu aveau nimic al lor"1. Bunurile materiaìe îçi auutilitatea dar çi ,viclenia" lor. de care Pärintii deserhtlui eraufoarte constienti, înce¡când sä se detaçeze de ele, dupä ce sedetasaserä de viata din lume. Dorinta acumulärii de bunuri
r Jean Bremond, ¿ss P¿rcs du deser¿ vol.I, Gabalda. Paris, 1927, p..153
Page 18 of 137
era asimilatá poftei trupeçti: dupä cum existä posibilitâteauáirii dorintelor tupegti, färä sä fii cäsátorit, tot asa, nu depu-tine ori, existá riscul dominärii de pofta posedárii de bunuri(prin urmare, a legärii de lumea trecätoare materialá), fárá säai de fapt acele bunuri.
Sáräcia nu a fost çi nu este un ideal monahal, ci drumulspre ideal * sáräcia în duh, adicä smerenia. De aceea, dincolode inconfortul material àsumat, sáräcia este o stare de spiritasumatá prin renunlare (la ceea ce ai putea avea), nu o cons+cinlä a inactivitälii. Mai ales cä lenea a fost si a rámas unui dinpäcatele grele. Nu este nici consecinla disprelului pentru ma-terie çi pentru bunu¡ile materiale. Lumea materialä a fostcreatá,,buná foarte" (Genezá 1, 25); chiar dupä pácat, ea a rämaslumea lui Dumnezeu, sub purtarea Lui de grijä. Prin urmare,ea are valoarea ei. Anahoretul, optând pentru sárácie, nu dis-pretuieçte valoarea lumii, ci, comparând valoarea acestei lumisi a bunurilor materiale cu valoarea Impäráliei lui Dumnezeupromise, (intuind riscul confuziei pe care la un moment dat arputea s'o facá între valorile celor douä lumi, în ceea ce p veçtemântuirea proprie çi în perspectiva acestei mântuiri), prinrenuntarea la bunurile materiale, el ia o anumitä dista¡tä fatäde bunurile lumii, mai ales faþ de cele materiale. Optând pentrumonahism, crestinul este constient cä, între celelalte voturiasumate, sáräcia extuemä pentru el, este una din exigenlele care,împlinite, îi asigurä mântuirea si Îrnpärátia lui Dumnezeu.Pentru altii, Dumnezeu are alte exigenle çi condilionäri.
Tânfuului bogat si virtuos, venit spre a cere sfat, în vedereamoçtenirii vietii de veci, Mântuitorul i-a spus: ,,Vinde toate câteai çi le împarte säracilor çi vei avea comoarä în ceruri; apoi,vino de urmeazä Mie" (Luca 18, 22).'Mântuitorul nu a nesocotitcelelalte virtuti ale acestui tânär dar, penuu el, acestea primeauconsÍstentä în perspectiva vielii de veci, în interiorul stärii desäräcie materialä. Aceasta era calea spre vÍata de veci a aceiuitânär. P¡obabil cá Mântuitorul intuise riscul la care era exDustânárul bogat: acela de a confunda valorile acestei lumi cu ðeleale Impäráliei lui Dumnezeu, de care, de altfel, era preocupat.
Spre lmpärätia lui Dumnezeu existä o cale comunä, oferitátuturor în Bisericä, dar, în interiorul acestei cäi comune, existädrumul fiecäruia, marcat de exigenle speciale, în functie despecificitatea fiecärui om, specificitate indicatá de Hristos,foarte sugestiv, în pilda talanlilor.(Matei 25, 14 - 30).
Cele tIei voturi sunt jaloanele fundamentale ale drumuluipe care monahul l-a gäsit adecvat propriei sale personalitáti sipenlru care a optat sä meargä sple Împärál"ia lui Dumnezeu,în inte¡iorul cãii mântuirii, deschisä de Hristos tututor, prinBise¡icá.
Anahoretii nu erau numai contemplativi, ci çi oameniactivi în conditiile çi în mediul în care träiau. Munca era si estesocotitá drept ,,ascultare", al cärei scop este mai degrabá moraldecât economic: anaho¡etul lucreazá, uneori din greu, spre afi activ si spre a nu cädea în päcatul lenei. Ptodusul muncii erafolosit pentru acoperi¡ea minimului necesar, pentru ajutotareasáracilor si pentru p mirea stñinilor. Nu de putine ori pânãsi acoperirea minimului necesar eta läsatä deo parte, prefe-rându-se grija pmtru cei din nevoi (vezi cazul awei Visarion).Säräcia asumatä nu exclude, asadar, munca, nu justificä lenea.In comunitátile anahotetice si monahale contemplatia nuînlocuieste, nici nu suplineste munca, activitatea fizicä a subiec-tilor respectivelor comunitäli, dupá cum contemplatia fiecä-ruia nu suplineste munca fiecãruia, fie cä se aflä în comunitate,fie retras din aceasta. Referitor la renuntarca la bunurile maLe.riale, Rufin spune cä un anumit f¡ate, renuntând ia viata dinlume, a împärtit averea säracilor, dar a pástrat câliva banipentru el. Venind la Sfântul Antonie, acesta a descopelit cärespecti!'ìi frate nu se lepádase total de bunu¡ile alrrte maiînainte. De aceea, i-a zis: ,Mergi la târg cumpárá carne, tai-o sio pune în bucãli pe trupul táu go1, apoi vino la mine asa".Fmtele a fäcut ceea ce îi poruncise marele Anlonie. Dar pásárilesi câinii au návälit la carnea agätatá de bietul om pentru a sehrãni cu ea. lncercând sä smulgä bucätile de carne, animalelesi pásárile iau sfâçiat çi trupul, cu ciocudle, cu unghiile si cu
Page 19 of 137
dintii. Väzându-i trupul sfâsiat, marele pustnic a zis: ,,Asa suntsfâsiali de diavol cei care ¡enuntá la lume, dar pästreazä þ¿¡1,,r.
Semnificatia acestei întâmpläri este profundä. Remarci deacest gen se gásesc din belsug în Apoftegmele si scrierile pärin-tilorpustiei. Lepädarea de bunurile lumesti em atât de radicalä.încât celui care lua hotärârea sä-si asume viata anahoreticä siulterior chinoviaìä nu i se permitea sä aducä cu el nici mäcarhainele, pe care ar fi putut sá le poarte în mänästire, în viatade zi cu zi. Totul trebuia läsat în afara spatiului consacrat luptäicu diavolul. În vederea acestei lupte si a Liruintei, anahoråtulnu trebuia impiedicaL de nimic. Trebuia sã fie un gladiator, got,încât diavolul sä nu aibä de unde sä-l p¡indä.
Renuntarca la bunurile mate¡iale nu era sinAura formã derenuntare. Pärintii desertului vorbeau de trei foime de renun-!are. Prima formä de renuntare este cea plin care se renuntäla toate bunurile si la toate bogätiile din lume. A doua fo¡mäde Ìenuntare este ¡enuntarea la noi însine, la patimile noastre,la obiceiurile noastre rele si la toate sensibilitátile dereglate alesufletului çi ale trupului. A treia formä de renuntare constä înretragerea inimii noashe din toate cele prezente si vázute sprea o folosi pentru cele vesnice si neväzute2.
A heia virtute specific monahalä este ascultarea duhov-niceascä, echilalentá cu renuntarea la noi însine.. Ca si celelaltevirtuti, asolltarea îsi are originôa în modelul de ascr:liare arätatde Hristos. Despre El, Sfântul Pavel spune cä,,Sø/rÍad oßcuttdtrrpdnd. Ia moarte, si îlud. moarte pe crace,.. (Filipeni 2, Z-g). Lucrulacesta este confirmat de Mântuitorul în rugäciunea din noapteaCinei celei de Tainâ: ,,Cæa æ Mi-ai dat sd,întplincsb, mn@lÌnit,.(Ioan 17, 4), spune Mântuitorul Hristos Tatáiui ceresc; iar cupuline clipe înaintg de prinderea Sa, avea sá spuná aceluiaçi Tatã
' 1 Rufin, 67, 68 , pL 73, 222 pøtericul rom. 22, p.11. Când s-a hotäÉt sãducá viatã monahalä, Marele Anfonie si-a împärtii averea sãracilor din sat,spre a împlini porunca Evangheliei (Matei 19, 21), dar si ca aceasta,,sdnu_it'¡øiWirinuiascã gîiji '. SfântulAtanasie cel Mare, yi¿rc Cr¡r,iosu Iuí pdrínteluín$tru Antonie æI Mqre, PG 26. 844 A:trad. rom. pr. Dr. D. Stäniloae, pSB. vol.16, B^ucure$ti, 1988, p. 192, .,. ¿ Coll. üI,6, PL 49,564; apud Jean Bremond, op. cif., p. 112
ceresc ,,Pãrinteie Meu, [...j facä-se voiaTb"..nu precum voiesc Eu,ci precum Tu voiesti". (Matei 26, 42, 39).' Initial, anahoretii träiau separat. Ulterior, au început sä se
adune în jurul unui model, în jurul unui pärinte duhovnicesc;cunoscut gi wednic de urmat pe drumul nevointelor ascetice.Ucenicul nu era neapárat slujitorul pärintelui duhormicesc,dimpotrivä, de multe ori îndrumátorii duhovniceçti dádeau.pildá de slujire noilor veniti, asigtrrându-le el însusi cele necesare subzistenlei, fie îngrijindu-se de bolnavi, de säraci si devizitatori.
Tot acest mod de comportare fäcea pafte din sistemulpedagogiei degertului: ucenicul urma sä se comporte dupämodelul duhovnicului, nu dupä ordinele lui. Ascultarea deduhormic are un rol.fundamental într-un loc unde dominareaceluilalt este înlocuitä cu smerenia çi, ulterior, pustiul cucomunitatea chinovialä.
Ascultarea a fost çi a rämas una dintre virtutile monahalefundamentale, dar çi condilie a a.ltor virtuti. Pe de altá parte,este una dintre cele mai dificile exigente monahale.
Awa Theonas avea sä semnaleze faptul cä Dumnezeu vapriva de virtute pe cel care a ajuns sã aibä-weuna prin propriilesale eforturi, ca nu cumva acesta sá se piardä pentru cä-si vapune nädejdea numai în forlele sale proprii (çtiute ca fiindnestatornice). ,,Vei gäsi virtute statornicä la fericitii ucenici cares-au pus trup si suilet sub ascultarea de pärinteie duhovnic"l,ia¡ awa Moise avea sá-l îndrume De un tânár candidat lamonahism, astfel: ,,Vino, fiule, sá depiinzi fericita viatä a ascul-tárii. În aceasta vei gäsi smerenie, putele, lucutie, räbdare simärinimie. Prin ascultare se nagte reculegerea si înfloresteiubirea. Ea îl va ajuta pe ucenic sä împlineascá de-a lungulîntre$i sale vieti toate poruncile dumnezeiefliz. Sfântul Pimenva sfätui pe ucenici sá se încredinleze-unor duhornici pricepu{isi sä se lase condusi de ei întru toateJ. Iar un alt duhovnic aveasä-i spunä unui începätor: ,,Fä-te, ftate, precum cämila. Fiind
1 V Rigopoutos, ûp. cif., p. 266
I kinern, p. 262r .l¡ide'nl eodem loco
Page 20 of 137
sub povam prcpriilor tale neputinle, lasä-te tlas pe dlumul care
duce la Dumnezeu de cäläuza ta duhovniceascá (pärinteleduhovnic) pe care Dumnezeu îI cunoaçte mai bine decât petine" l.
Ascultarea îmbräca forme diverse: unü asceti nu spuneaunimic ucenicilor, lásându-i pe acegtia sä înve{e din moùrl lor deviatä, altü îi supuneau ia tot felul de încercäri spre a-i întäri Înascultâre. ApoÍtegmele istorisesc încercäri, uneori vecine cuabsurdul, dar, în egalá másurä, çi loadele ascultärü fatá deasemenea înce¡cäri. Unele, cum a¡ fi porunca de a se arunca ÎnNilul plin de crocodili, sau atuncarea copilului în focul dincuptorul de pâine, par a condiliona, oarecum, vointa çi puterealui Dumnezeu. Nu este exclus sä fie aiegorü care sä subliniezeimportanla ascultárü, färá ca acte de felul acesta sä fi avut locweodatá.
Ascultareâ este atât de necesarä în pustiu, pentru cã acolo;unde nu mai existau alte ispite, dar nici cenzura semenilor,monahul se putea pierde chiar datoritá proprülor lui perfor-mante. Sfântul Antonie avea sá märh:riseascá faptul cä dealungul vietü sale a väzut muIF cálugári care, dupä mulle osteneli,au cázut în Þäcat si çi-au pierdut min{ile, pentru cá çi-au pus
nãdeidea în Þropria lor lucrare, trecând cu vederea sfatul celuic" rpì.tne, ,,ÎntreãUa pe parintele täu si eI te va învä14"2 (DeutÈronom 35. 7).
Aceçtia fáceau palte dín categoria celor ,,pricepu!", care nuse lásau învätati de nimeni.
Sfântul Pahomie vorbeçte de altü, care se pierdeau dincauza ignoranlei. Scründ ucenicului säu, Dionisie, adminis-tlatoru-t bise iii din Tentyra, Sfântul Pahomie semnala cä a
constatat deseori în chinovü destui începátori cale nu çtiauîncä ce înseamnã cãlugfu si tineri incapabili sä distingä mânastângá dê cea dleaptäs Asemmea frati, táitori în chinovü ffuásá înteleagá ce însem¡a roshrl lor acolo çi ceilalS, su.ferinzi de
diverse forme de ne$üntä, trebuiau învätati sä se sfinteascä çi sá
se lupte cu demonü. Nu se putea aiunge la asemenea perfor-mante färá ascultâre. Prin ascultare se cultiva spiritul, ascultareareduóea din grijile zilnice (mai ales celor din chinovii), ascultareacultira cumpätarea, dar, în acelaçi timp, ,,táia voia" celor care,
retraçi din lume, puteau cädea ùn ispita de a sluji ploprülor lordorinte, având impresia cä slujesc pe Duûìnezeu.
Ascultarea este virtutea flrllivatá totdeauna cu ajutorul supe-
riorului, recunoscut ca reprezentant al lui Dumnezeu çi instru-mentul prin care Dumnezeu realiza desávârçirea fratilor. De
aceea nu oricine putea sä fie párinte duhormicesc, ci numai acela
caÌe, înainte de toate dovedea cá ate fricä de Dumnezeul' nu ceì
care avea obiceiul sä-l laude pe ucenic pentru performantelesau ostenelile sale2.
Prin urmare. începátorul avea o mare responsabilitate Înalegerea duhovniculuì. În pustie nu.existau duhovnici deprofesie ca în ziua de astäzi. PárinliÍ pustiei nu cáutau sá aibáucenici, dimpotrivá, erau cáutali tocmai pentru cä ei conlirmaufaptul cä erau încercali pe drumul desävârçirii. Stiind cá tânä-rul poate foarte uçor sä cadá din virh¡te, duhorrnicul îl supuneala multe încercäri gi, uneoli, la acte de disciplinä foade dule.
De la Pärinlii pustiei Sfântul Ioan Cassian a înväJat regulide ascultare cvasineconditionate, pe care le-a prescris comuni-tätü sale monahale3 dar, spre a nu se abuza de votul ascultärii,tot el aduce sÞre luate aminte punctul de vedere al awei Moise
r Unui tânár cale se plângea cá nu arc fricá de Durnnezeu, al'va Paisie i-aspu¡;1r/'øgísd,te swiururípdrintecare qreÍricd dr Dwma'alt;Iô'ltgd elwíîtwdlasí tu sd, te temí dp DutrLnÊzs¡¿, (V Rigopoulos, op .¿¿f., p. 261Ì iar unui tântu carcse plângea cä nu are liniqte în suflet, un alt bãtrân ù spunea: ?|æryi d2 g,ã.teçte
unpõr'nn cu frícd, dc Dumw4uîn flÍlqt lncredín&a.zd-i-te toatd .l4inla toJ
Lasd-I sd t¿ conùßdqeqrn $¿ el" pe dnnmltui DunLnez4l Sí ahtncí suflztultduto, gd.d nnngôi,ere; íbidem, p.265
¿ Alrr'a Maneos spunea unui începätor: sd ür tP lorilûeniî u nuia cure aîeobireful sõ te lauÅq, ca rw cwtLl)o. în loc sd îtu)eli flnermio" sõ îlweti nfudrin;ibidem, eodem loco
5În mãnãstirea sa, cãluf,an¡l tebuia sã rcspecte pârrrá într-alât votulascultãrii, încât nu avea voie sä iasã di n chilie nici pen tru necesitãlile personale,
fãrå stirea dulo!.nicului; Sl Ioan Cassian. Dewe rdnduíelile flwna¡al¿, 10, ÎnScr¡?ri ¿¿¿sc, trad. V Cojocaru, PSB, vol. 57, Bucure+i, 1990. p. 146
Page 21 of 137
(407) din Schit, care spunea: ,, Dupá cum nu toti tinerii auacelasi zel pentru învátáturä, ca sä-çi formeze cele mai bunedeprinded, la fel, nici bätrânii nu sunt toti la fel de desävârsitisi de încercatj. BogátÍile bátrânilor nu trebuie mäsurate dupãcárunletea párului, ci dupä pregãtirea din tinerete si duþäñsplata ostenelii din trecut. Cäci [,..]bätrânetea nu este pretuitádatoritá lungimii ei, nici datoritá numärului anilor. Pàrul albîl constituie puterea dejudecatä a omului, iar vâ¡sta bätrâneliieste viata nepätatá. De aceea, nu trebuie sä urmám exemplele siîndemnudle tuturor bãtrânilor pe care îi recomandä pfuul loralb si vârsta înaintatä, ci pe aJe acelora despre care neam convinscá s-au distins din tinerete plin viata io¡ rr.ednicã de laudã,forma{i, nu dupá propriile lor închipuiri, ci dupá mostenireaduhovniceascá läsatä de cei vechi. Sunt unii a cätor muìtumfue,din päcate, este mare, cárora de timpuriu le-a plácut mai multodihna çi, îmbätrâniti în trândávie, îsi câgtigä auto¡itatea, nupdn'maturitatea gândirii, ci prin numärul anilor [...]. Aceqtiasunt mai presus decât tine¡ii, nu plintl{ vialá cinstitä, niciprin faplele lor láudabile çi wednice de urmat, ci doar prinvial"a lor înaintatã"I.
Ascultarea fatá de un asemenea ,,îndrumätor" nu eÌa reccmandatä nici celui mai smetit dinte anahoreti. Se pare cäPárintii pustiei erau mult mai exigenti cu înd¡umätorü duhov-nicesti decât suntem noi astãzi. Ei îsi puneau foarte seriosîntrebarea: cine pe cine gi cum îndrumä?, de unde si roadeleinimaginabile de ascultare consemnate în Apoftegmele Pärin-tiìor. Tot aici gäsim si dovezi de neascultare ,,înteleaptä", care audus la sfintenie. Spre exemplu, un eremit plin de clarviziune acáutat sá locuiascä în pustiul Kellià, unde pe moment nu segäsea nici o chilie. Un bátrân avea acolo o chilie mai izolatä. I-aoferit noului venit aceastä chilie, pâná îçi va gási si el una. Iarbätrânul ospitalier s-a întors la chilia unde locuia în modobiçnuit. La scurtä weme, lumea a început sål caute pe acestapenû u sfaturi si rugáciune. In cel care îi încredintase chilia aîncoltit, însä, invidia, constatând cá pe el, care multi ani se
I ldem, CØDoró¿rü XI[; trad. D. Popescu, în pSB, vol. SZ, p. 556. I ks senMwes dæP$es dudessrL senz des anùW tas,pp.151-152
nevoise cu asceza În acel loc, nu-l vizil"a nimeni. De mai multeori si-a trimis ucenicul la noul venit sã-l determine sá párá-
seas'cä chilia. În loc sá facä ascultaÌe çi sá transmitä celuilaltDorunca duhovnicului sáu, ucenicul îi transmitea cuvinte piineãe dragoste, iar la întoarcere îi aducea duhovnicului ,,promi-siunea" celuilalt (desigur neadevfuatä) cá va páräsi în curândchilia. Vázând cá tot ,,promite", färá sä páräseascá chilia, într-o duminicå, bátrânut a luat un bä! çi a pornit cu ucenicuì sá-l
alunge pe cel primit cu putin mai înainte cu atâta dragoste.
Apropiindu-se de chilia cu pricina, ucenicul a cerut permisiu-nea duhor¡nicului sáu sá meargä mai repede la chilia celuilalt,.sä vadä dacä la el nu vor fi în vizitá confrati, care s-ar putea
sminti de cele ce vor vedea. Ajuns la chilie a spus anahoretului:
,,Staretul meu vine sä te mângâie çi sä te aducá în chilia lui".V-azând atâta dragoste di¡ paltea bátrânului, anahoretul a ieçitîn întâmpinarea lui, fãcâ¡du-i de departe metanie. Bátrâ¡ul se
trezeste lã realitate, aruncá toiagul çi-l îmbräliçeazä pe tânáruleremit çLl conduse în chilia sa ca çi cum n-ar fi spus nimic maiînainte. Curând a aflat cä, de fapt, ucenicul nu-i ascultase porun-cile. La läsat în pace pe eremit în chilia lui, înlelegând cä diavolulstrecurase în sufleh.¡l bätrânului invidia. Constatând, însá, în1e-
lepciunea çi virtutea ucenicului sáu, bátrânul duhovnic a Îngenunchiat în fala acestuia, spunându-i: ,fu esti pärintele meuduhormicesc, iar eu î$ sunt ucenic, cäci sufletele noastre au fostmântuite prin modul täu de a te comporta"l.
Istorisirea acestei împrejuräri sugeleazá ideea cä uneoriascultarea avea gi limile, cä ucenicul putea depäsi în sfinleniepe maestnf säu, cä pärintele duhovnicesc avea uneoli çi el
drept Ia pocäintä. Dacä uneori tinerü ajungeau la perfomantelecelui de mai sus, reu$eau acest lucru în urma unei îndelungateascultári. Darurile de carc Dumnezeu îi învrednicea nu exclu-
deau, ci presupuneau ascultalea.Vorbind de ascultate, precizám cá ascultarea duhovni-
ceascá nu trebuie confundatä cu ascultalea canonico-adminis-trativá. Una se deosebeste de cealaltä, mai întâi de toate prin
Page 22 of 137
modul de instituire. Ascultarea monahalã/duhovniceascä seinstituie la insistenta celui care simte nevoia unei cãläuzesigurepe drlmul desävârçirü, care cautä si o gäseste. Ascultarcacanonico-administrativä se instituie în functie de anumitenorme obiective çi se exercitä în limitele, în iiteriorul si subautoritatea acestor norme, pe cate bebuie sä le respecte, aiâ1celcare exercitä, cât si cel care suportä ascultarea. Ascnltarea duhov_niceascá presupune sfinlenia si priceperea pärintelui duhov_nicesc. Asculta¡ea canonic-administÞtivá prezupune autoritateanormelor oliective, care dau putere si autoritate unei persoane,de cele mai multe ori cu nimic deosebitä de celelalte persoane.Scaunul duhovniculuiprimeçl.e putere de la cel care se aseazäpe el. In cazul ascultfuii administrative, scaunul conferá nüteresi autoritate celui ce se ageayä pe el, fãrã sä-i de si compôþntä.Va avea autoritate, fie çi incompetentä, dacä nu irespoisabiia.Incompetenta poal.e fi inofensivá numai în mãsura în ca¡e vafi încorsetatá de norme disciplinare precise si obiigatorüpentru [oti.
. Ascultarea duhormiceascä presupune ca pärintele duhov_nicesc_sä aibä calitäli deosebite,.cealaltä nu pfusupune aseme.nea calitáti, dar nici nu le exclude. De aceea, prima este virtuté.cea dea doua, nu. Poate însä sä devinä virtute, dacá asculta¡eacanonic-administrativá va primi si calitäti duhovnicesti. Îninteriorul ascultärii canonice poate êxista si'cea duhovniceascá.dar numai atunci când subiectul autoritátii canonice va aveaasemenea calitäti duhovnicesti, încât subalternul acestuia sä_icearä - dupã modelul anahoretilor - sá-i fie pärinte duhov_nicesc. Du-Ìrovnicul este ales de cél care-i va deveii fiu duhovni_cesc, färä sã se fi impus sau sä se impuná eI weodatä cuiva capárinte duhorrnicesc.
In întelepciunea ei, Biserica a pästrat cele douä forme deascultare,'ascultarea canonico-administrativä asigurând, demulte ori, echilibrul raporturilor inter-umane fatä d=e pericolulsubiectivismului; Statu quo-ul creat de ascultárea canonicoadministrativá, dupä înfiintarea primelo¡ chinovii, a constituitmediul prielnic cultivärii si dezvoltärii ascultärii duhovnicesti.cea care zide$e cu adevärat edificiul Bisericii.
III. LUPTACUI¡IAVOLII SI RUC"ICIWNE
A. Monahul, între lupta cu sine si cea cu demonii
CeIe trei vfututi teologale çi cele trei virtuli specific monahale (sfuácia, castÍtatea çi ascultarea) nu sunt singurele caretrebuie sä-l fortifice pe ana.holet. Viala monahalä nu seconfundá cu lupta obsesivá pentru päzirea celor trei voturi.Respectarea celor trei voturi este virtute. Si virtute statornicáatâta v¡eme cât votudle sunt respectate. Respectarea voturiJ.oreste nivelul de la care monahul porneçte spre împlinirea altorvirtuti, dupá cum pentru creçtinii cásátorili nivelul de la carese porneçte spre împlinirea celorlalte virtuti (prin care suntemconduçi spre sfinlenie) este împlinirea obligaliilor familiale debazä (concretizate în dragostea si fidelitatea^solilor, unul fa1ä deceläIalt çi în dragostea lor fa!ä de copÍi). IntÌegul evantai devirtuli specific creçtine trebuie sá împodobeascá viata anahcretului. Cele trei voturi monahale nu exclud celelalte virtuti,dimpotrivä. Dupä cum virtulile teologale sunt fundamentul giputerea virtutilor crestine în general, la fel voturile monahalesunt fundâmentul întregü evolutii duhovnicesti a monahului.Si âceast4 pentru cá monahul este un om consecvent: consecverìtEvangheliei în care gäseçte motivalia alegedi acestui gen devia!á, consecvent cu ráspunsul dat chemárii lui Dumnezeu,consecvent cu el însusi, consecvent în rcspectarea voturilor.Incãlcarea unuia dintre voturile depuse va face sã decadä (dacänu formal, cu sigurantã, moralmente), în fapt, din starea îngereascä - starea de har monahal. Va prefera sä fie în continuareun însingurat (eventual un celibata¡ mai mult sau mai pu$n înstare de peniten!á), dar nicidecum nu vamaifí dtþ îngeresc, niciañWdr þâtrîm frumos), stare, calitate çi însuçire (ftumuseleamoralá) pierdute prin încälcarea voturilor. Numele de monah;respectiv cd¿gdr (roÀoppoç bätrân frumos) nu are nimic dea
Page 23 of 137
face cu minciuna, cu impostura sau cariera. Nu existá ,,carierá"de monah, ci vocatie, consacratä de Bisericä. Monahul (ca, dealtfel, tot crestinul)trebuie sä fie ceea ce aratä a fi celorlaltj, sauceea ce învatä pe altii sä fie. ,,Dacä nu face eI însusi ceea ce
înva!á pe ceila\i, cäIugárul va fi ceea ce este un bazin cu apãcare dã la toatä lumea sä bea, sä se spele, dar, de fapt, ei estemurdar", spune awa Pimen(,,Patericul armean", 10, 4; vol. III,3, col. SCCO, p. 271). Iatä dè ce respectarea voturilor, nu obsesialo! stä la baza tuturor celorlalte virtuti care alcätuiesc chipulîngeresc al cálugárului. De aceea, toate ostenelileliber asumatesi toate actele de vitejie creçtinä (toate celelalte virtuli), în care:se avântä cälugárul, presupun respectarea çi împìinirea votu-rilor depuse la intrarea în monahism.
În egalá mäsurá, este de re.tinut cá virtulile se leagä unelede altele, unele conditioneazá pe celelalte. Spre exemplu, nupoli fi a-scultátor dacä nu esti smerit, dupä cum nu poli fi castdacá nu postesti, nu-ti pázesti simlurile gi gândurile, dupä cumnu poti fi särac (chiar dupá cei ai renunlat la toate averile) dacänu-!i disciplinezi memoria si aspiraliile. Nu po{i fi virtuos fäiãräbdare, fárá discernámânt, fárä priveghere qi rugäciune etc.La awa Lucius a venit un frate care ia comunicat ambi{iile sale
çi planurile de viitor, spunându-i la un moment dat cá voia sá
se facä pelerin. Pentru cä a cerut sfat, awa Lucius i-a spus: ,,Da,dar, dupä ce ai înválat sä pui pazä limbü"; apoi, cálugärul i-aspus: ,,Vreau sá postesc". ,,Bine faci, i-a räspuns awa Lucius, darsä începi cu abtinerea de la orice gând ráu". CáIugäml continuásä-i spuná: ,,Vreau sá fug de oameni. Lucius îi räspunde: ,,Dq dardupá ce ai dovedit cä eçti capabiÌ sá uäieçti cu toatá amabi-litatea în mijlocul ior" (,,Pateric armean", tratatul nr. 10, apof-tegma 50, vol. III, pp. 29-30). Aceste ultime cuvinte ale aweiLucius sugereazä cel pulin trei lucruri, si anume: a) träirea înmijlocul comunitátii presupune deja niçte virtuli; b) cä În de-mersul monahal nu se pleacä de la zero, çi în al treilea rând, c)cá sihästria nu este pentru neadapta-ü, pentlu ftustIa1i, çi cuatât mai pulin, pentru orgolioçi. Sfântul Pahomie, sp¡e exem-plu, nu primea în mänästire pe cei care aveau responsabilitätide împlinit în lume (copii, familie etc.), sau dacá erau urmäri{i
de autoritäti pentru încäIcarea anumitor legi. Nu întâmplätorpractica monahalá ortodoxä admite pustnicirea numai celoravansati deja duhovniceste în cadrul comunitátii si nu întâm-plätor, în mänásl.iri, gäsim de multe ori cei mai echilibratioameni si cei mai iscusiti duhovnici.
In pustie, toate virtutile, cu nume sau färä de nume, seexersau nu numai în funclie de dorul dupä Dumnezeu, ci çi înluptá cu tendinlele dezordonate ale unei firi omeneçti marcatáde pácatul neascultärii, respingând toate încercárile prin careduhurile rele urmäreau pierderea omului, chiar si acolo undeacesta era departe de lume. Anahoretul nu locuia numai înpustiul propriu-zis (locul unde rar se întâlneau oameni), ci maidegrabá într-un spaliu populat de duhurile ráutátii. Comen-tând spusele Apostolului Pavel privind lupta crestinului cuduhurile rele räspândite în väzduh (Efes. 6, 12), awa Serenus,luând în considera{ie gi propria experien!á, spunea: ,,Este atâtde încárcat väzduhul de multimea duhurilor necurate caremiçunä între pámânt si cer, miscându-se fárä liniste si odihnä,încât cu destul folos pronia divinä a sustras vederiÍ omenestiaceste duhuri rele".1 Cu toal.e cá preocuparea de cápetenie âPfuintilor pustiei nu era descrierea luptelor cu duhurile necu-rate, în confruntárile cu acestea, Pärintii au agonisit cunos-tinle foarte complexe si subtile despre preocupfuile, metodeleçi toate formele de räutate ale diavolilor. Reträgându-se înpustie, fieful duhurilor necurate, si hotärând dá nu le mai siu-jeascá în vreun anume fel (sä nu uitäm cá se gäseau în plinäepocä pägânä, când slujirea la idoli era singura, iar mai tâziu,una din reli$ile oficiale) sau sá le accepte weuna din sugestiitelor, anahore{ii erau cu atât mai mult obiectul atacurilor duhu-rilor necurate. Desi nu cäutau experierea mal.eficului (dimpo-trivä), anahoretii
'aveau parte dã ea, ajungând ca fiecariînpa$e çi tolj Ìaolaltã, datoritä învätäturilor läsate de cei mai încer-cati, sá aibä o mu\ime de informalii, de metode de luptä
r Sfântul loan Casian, Coruøúiri ifuhmnirzçti, lI, trad. Prof. DumitruPopescu, în PS.B. 57, p. 441. Ptuinlii pustiei vorbesc, desigìrr, çi de abundentaînge lor care, din mila lui Dumnezeu çi cu puterea lui, contraca\eazi aIa-cudle diavolilor.
Page 24 of 137
împotriva diavolilor çi de exemple concrete púvind experierealmaleficului, care constituie o adeväratá demonologie consem-natä în bunä parte în ,¡{poftegmele" Párin$lor pustiei.
Neputând actiona în mod direct asupra adâncului de taináaI sufletului omenesc, cercetat numai de Dumnezeu si deingerii lui, demonii vor actiona asupra a ceea ce ar putea in-fluenta acest adânc de taÍná al sufletului anahoretului (gân-durile, amintirile, aspiratiile çi chiar puterea dejudecalá), folo-sindu-se în organizarea scopurilor lor de funclionalitateaa.fectelor firii, ea însäçi suferindä în urma pácatului originarçi a celor personale. De aceea anahoretul va trebui sä învingämai întâj räul din propriile sale rnädulare, din propria sa per-sona.litate, fie cä acest ráu este produsul lucrärii diavolilor, fiecä este produsul manifestárilor necontrolate ale firü. Spunemtoate acestea pentru a nu lása impresia cä Pärin$i pustiei ar fifost atât de naivi sau ipocrili, sá punä toate eçecurile lor peseama diavolilor. Nicidecum! Erau foarte lucizi. Sfântul Antoniecel Mare va spune cá uneori miscärile trupului pot fi provocâte
$i deturnate spre räu de duhurile necurate, dar în egalä másuráele vin çi din firea trupuìui, de la excesr.rl în mâncare si bäuturä:.,Pentru aceasta tebuie sá stii cá trei sunt miçcãrile trupeqti:una fireascá, alta din neluarea aminte cu privire la hranä çi atreia de la draci".Z Iar awa Awaam avea sä spunä arwei Pimen(+460) cá: ,,Demonii nu se luptä cu noi pentru simplul motiv cänoi sávârsim ceea ce ei vor sä facem, ci demonii care ne per-secutá sunt patimile noastre, ele ne persecutä. Vrei sä çtii cucine se luptá demonii? Cu al'va Moise çi cu sfinli ca el. Câtdespre noi, duçmanü noqlri sunt diversele tendinle ale inimünoastre."S Asemenea precizäri au menirea sä stimuleze respon-sabilitatea anahoretuluÍ în fata ispitelor satanei. Ispitele nuexclud însä atacurile duhurilor rele chia¡ prin intermediulsimturilor, al afectelor noastre sau prin intermediul diverselor
1 A nu se confunda verbul a erpsrirnqto. cu verbul ø erp¿r¿a (cuvânt .
specific vocabularului Pãrintelui Stãniloae). Acesta din urmã înseamná a träiactiv,.a avea conçtiinla cä träieqti în prezenla nemijlocitä a cuiva.
: Sfântul Antonie.cel Mare, Iñ4,.., 16, ,,Pateric" 24, pp. 11-12.rPasch., XXV, 5; Ph. 75m col, 1049; Jean Bremont, op.cít, vol. 1, p. 76.
facultáti ale spiritului.. Awa Avacum precizeazâ cá luptàsfinlilor(care au depáçit desigur ,,luptele" din fiinla lor) este 9ìcu demonü din afará (din altii sau din mediul înconjurätor).Când actioneazá din afarä, diavolii o fac fie În mod deghizat(luând chip de animal, de om sau de femeie, de episcop, de
îngeri, chiar chipul lui Hristos),1 fie în mod direct, folosind ogamä largä de manifeståri (prin care vor sá distragä atenliarnonahului), începând de la banalitáti çi ajungând pânä la formede viotenlá inimaginabile. 1n textele vechí vedem cä mari asceli,
cum ar fi Antonie cel Mare, Moise, Arsenie, Macarie si altü, au
înduat chinuri tetibile din partea duhurilor necurate. Speriatid.e seriozitatea, de rábdarea, de perseverenla pe drumul ales, de
rugäciunea çi de dragostea pentru Hristos, dovedite de anahoretj,
în cele din urmá diavolii se îndepärtau ruqina{i, moment în care
cei ispititi pâná atunci începeau sä aibä putere nu numai peste
propria lor fue, ci çi peste demoni.Läsând la o parte luptele cu demonü dinafará - lucru dat nu
oricui - ne vom referi, pe scurt, la luptele cu Éul dináuntru, maifrecvent la ùncepátori çi la cei care duc o via!ä ,,obiçnuitä". Çtiutfünd cá începátorilor demonü nu li se aratä, nici mäc deghizati,ci lucreazä mai degrabá prin trupurile acestom, începätorul âre
nevoie de o ascezä trupeascä si sufleteascä deosebitá. Ea îl va
orienta pe acesta spre o via!ä echilibratä exclusiv de relalia neÎn-
treruptä cu Dumnezeu, relatie din care nu se mai poate dezo-
rientà çi îndepärta. lntâlnirile directe cu diavolü erau întelese ca
momente çi etape în care începätorul se maturiza pentru nsvointe mai mmplicate çÍ perìtu lupte mai directe cu räul çi cu
duhurile re1e. Desigur, arätärile satanei nu emu cáutate. Nimänuinu-i face plácere sä se Întâlneascä çi sá se confrunte cu diavolul.Erau î:rsä etape ale evoluliei duhomiceçti irgáduite de Dum-nezeu, de ce nu, pentru tu$inarea duhurilor räutátii. Lupta cu
räul dináuntrul nostru Înseamnä lupta cu ispitele. Or, ispita îlface pe anahoret sä-si asume atât trccutr-ll, cât si viitorul.
1 Lucien Régnault, ñnþ codl¡[iøIid ø Pfuìn,tíb devrhnui h E,'LpttdseoofuhtialNl¿ø,trad Dr. Diac. Ioan Icäjr., Deisis, Sibiu, 1997, pp. 192-194.
4q
Page 25 of 137
1n ceea ce priveçte trecutul, anahorctul va realiza cá a dovedito serie de släbiciuni prin care a cäzut din har, cádere din careurmeazá sä se ridice prin ascezä $i har. Cât priveste vütorul,ispita î1 pune pe anahoret în situa{ia sá recunoascá fuagilitateafirii umane. Constientizarea cäderilor tecute îl va face Deanahoret sä înl.eleagá, pe de o parte, cã viala pe care a aleso iuînseamnä lâncezealä çi comoditate, iar pe de altá parte cä, înorice luptä cu räu1, are nevoie de puterea lui Dumnezeu. Boldulispitei va fi în acest fel un stimulent pentu lupta duho!-niceascä,mai ales cá ispita diavolului nu va fi niciodatä mai tare decâtputerile noastre (I Cor. 10, 13).
Toate formele de luptá cu duhurile rele sunt tot atâtea formede ispitä, îngäduite de Dumnezeu, dupä cum toate formele deluptä cu satana sunt tot atâtea ocazü în care acesta poate fi biruit.In nici una dintre formele de ispitä, nu este, agadar, exclusálucrarea satanei. Cea mai comunä formä de ispitire o constituiediversele sugestii pe care duhudle rele le dau prin firea umanäpäcätoasä. Predispozitiile pentuu päcal si tendintele dezordonatecare vin din adâncuÌ unei fid afectate de consecintele pácatuluisunt primele folosite de duhurile rele pentru pierderea începä-torilor. Sensibili la faptul cä duhurile rcle trebuiau biruite maiîntâi în trupurile çi în sufletele lo¡ anahoretii considerau cäpatimile tupeçti çi sufletesti trebuie înláturate, cá predispoziliilesprc päcat care se manifestá în afectele firü trebuie strunite în asafel, încât sä devinä cäi spre viala virtuoasä. De aceea, în ceea cepriveçte Ìupta cu ei însisi, anahoretii consideñ cá trei sunt cauzeleispitelor imediate, çi anume: excesul de hranä, lenea si descu-rajarea. Excesr:l de hranä este combätut prin post. Dar pofta dupämâncarc poate chinui omul prin amintirile pe cate låcomia dealtädatä le-a lásat în memorie. De aceea este nevoie de o asumarecriticä a trecutului, rapofiându-te totdeauna la criteriul obiectiv,voinla lui Dumnezeu, concretizatä în disciplina consfintitá deviata eclezialá. Pärintii pustiei çtiau cä lácomia nu este numaialergarea dupä hránä, ci çi pästmrea cu pläcere în memorie asituatiilor tecute în care omul sia îmbuibat trunul: oostul ce¡ecurãtìa mintii. Läcomie nu este numai atunci când c'auti hranäconsistentä si o consumi fãrä másurá, ci si atunci când teimbuibi cu mâncare simplá çi bei cu nesa! apá. Postul alimentar
presupune abtinerca nu numai calitativä, ci çi cantitativá de lahânä, giut fünd cá omul gândeste dupä cum mänâncä. Postulalimentar, nu numai cá presupune, dar çi pregäteçte pentrupostul total, postul complet, adicá, cel care indude, mai întâi,mäsurä în ceea ce priveste calitatea gi cantitatea hranei, cel În caregândul, vorba çi fapta dovedesc iubire fatä de aproapeÌe. Se spunedespre un pärinte cä-i sfätuia pe ucenici astfeÌ ,,Fra$lor, îmbuibarea pânlecelui este maica desfrânárii, iar postul çi curnpätareasunt bogália sufletr:lui; deci, pe aceastä bogálie sá ne silim sá ocâstigäm prin smerita cugetare, pázindu-ne de mândrie, depläcere, de lauda oamenilor care este maica tuturot räutäIilor".Iar altá datá le spunea: ,,Fiilor, este bine sä postiti, sátu¡ându-lne cel sárac si flämând".l'
ln,,epofiegme" se mai istorisegte cä, ùì pustiul Egiptului, taun bátrân ostenitor a venit un tâná¡ anahoret çi ia spus: ,¡\wa,nu mä mai îngrijesc de trup, nu má mai spál pâná nici pepicioare çi am ajuns, iatá, ca un máräcine çi ca o algä din mare".Iar bätrânul i-a räspuns cu înlelepciunea-i venitä din dreaptasocotin!á: ,yoind sä-1i displeluieçti trupul çi sá-l tratezi ca peceva sträin, tu ai îndepfutat de la tine ospitalitatea, cäci tu aiajuns asa de murdar, aça de ráu mfuositor çi aça de respingätor,încât nimeni nu va mai voi sá se apropie de tine".z Sfintenia vielünu presupune lipsa igienei personale, ci iubirea realä çi autenticå.lngrijirea echilibratä de propria peßoaná este una din condilülenecesare pentu punerea îrx lucrare a iubirü de semeni. Iat avvaPimen avea sä spunä: ,,Nimeni nu nea ìrvälat sá ucidem trupul,ci oatimile sale în ceea ce ele au mai dezordonat si mai respin-gáior'l5 Aceastá atitudine fa!ä de post vine, desigiur, pe linia aceea ce Mântuitorul spunea despre post: ,,Iar când postili, nufiti posomorâ$ ca fä{arnici..Tu când postesti, ungeli câpul täusi fata tâ o spalá, ca nu oamenilor sä te aráli cä postegti, citatälui táu care este întru ascuns..." (Mat. 6, 16-17).
I ,Pateúc.,, p.278.z Louis Leloir. Pct¿rica Mnwnì¿o, vol. 5. p. 48. în L. Leloi¡, Désqt e't
mm4tmin, Ìrbbaye de Bellefontaine, 1978, p. 320.r bìiløn,Þ.32t.
Page 26 of 137
Din istorisirea de mai sus cu privire la dialogul dintre încer-catul bätrân si zelosul tânfu nechibzuit, se înteiege cä ospita-litatea era o rcalitate în viata anahoretului. O realitate era însäsi evitarea oamenilor. Si aceasta, pentru cä diavolul se luptä cunoi çi prin oameni, prin lume, prin semenii noçtri. Cum?Trimitându-i sá ne ispiteascá cu mintea (iscodindu-ne în fel çichip sau provocându-ne în discu!Ìi deçarte în care existä risculsä ne mândrim cu propria noastrá minte); fäcându-ne sä-i invi.diem sau sá-i dispreþim pe semenii nostri sau fäcându-ne säcontuibuim la patimile sau släbiciunile lor, de multe ori în nu-mele iubirii sau al milei fatä de eÍ. În felul acesta ajungem säfuräm cu mâna çi sä poftim cu ochii altuia, adicá sä ne facempártaçi celor care-l smintesc pe aproapele însuçi çi de care eiînsuçi trebuie sá se lepede.
Cât prive-ste lenea, aceasta nu este pácat numai penhu cädatoritä acesteia, o fiinlä activá prin structura ei, devine inactiväsi povarä pentru semeni, dar si pentru faptul cä lenea devineinstrument al satanei pentru alte pácate, dat fiind cä un trupnepreocupat de muncä si un suflet golit de exerci!ü duhovnicestisunt foarte vulnerabile în fala oricärei pläceri gi opace pentubucu¡iile duhovnicesti pe ca.re, pentru a le avea, trebuie ostenealá.
In descurajare încep sá se vadá în mod clar atacurile duhu-rilor necurate. In mintea unuia care a biruit läcomia, patimacärnii çi lenea, poate apärea într-o bunä zi îndoiala în ceea cepriveçte sensul ostenelilor depuse cu atâtâ abnegalie. Ajuns fttaceastá stare, un asemenea om trebuie sá înteleagä douá lucruri:a) cä osteneala lui a început sál jeneze pe diavol pâná într-atâtîncât acesta, la rândul lui, a început sä-i arate o gtijá deosebitä,isþitindu-l în aceeaçi modalitate în care ispitit pe protopärin{üneamului omenesc (a strecurat îndoiala cu privire la porunca luiDumnezeu), si b) cä ostenelile trebuie sporite, tocmai pentru anu cádeä în päcatul protopärinlilor - autolipsiÌeà de iubirea luiDumnezeu datoritä neascultárii de poruncá.
Una din vicleniile prin care satana wea sä aducä descura-jarea în inima omului este tu.lburarea sufletului prin fenomenelefiziologice pe care nu le putem controla, mai ales,.în timpulsomnr¡Iui. De aceea sunt lecomandate privegherile. In cazurile
foarte grave trebuie sá inleruinä duhovnicul, cu toatä fermitatea
çi cu toatä priceperea sa, ca lucrurile sä nu se confunde (adicä,cele determinate de patimile trupeçti sä fie puse pe seamaduhurjlor rele, iar cele pmvocâte de acestea din urmä sä fie pusepe seama fenomenelor fiziologice). Referitor 1a asemenea împrejuräri, în ,*ApoftegÞe", awa Theonas povestegte despre uncälugár care ajunsese la un înalt nivel de vifiute, dar care întimpul fiecärei nopli de dinaintea mergerii la Sfânta lmpärtá-sanie avea vise lascive çi potu$i. Cuprins de durere, nu îndrázneasä se apropie de sfântul altar spre a primi Sfânta Euharistie. Seîntorcea la duhormic si märturisea din nou acel pácat accidmtal.Toate aceste forme de tulburare se repetau; cu cât bietr:l cálugär s
porea ostmelile, cu atât trupul säu îi tulbura sufletul. In cele dinurmä duhovnicul i-a poruncit sá meargá sä primeascá Sfânta Euharistie, dupä noaptea în care a fost tulbuat. CãlugäTul a ascultatDe atunci nu a mai avut parte de asemenea tulburári.l Prin
urmare, tulburärile din timpul somnului nu sunt totdeaunasimple întâmpläri fiziologice nocturne necontrolate, dar nicitotdeauna ispitiri diavoleçti. Spre a-çi feri ucenicii de tulbu¡äriîn timpul somnului, un anahoret îi sfätuÍa pe aceçtia ca înaintede a se culca sä se gândeascä la moalte qi cä patul i-ar puteadeveni mormânt, sä se roage cu multä evlavie si mai ales, sáîndepärteze din minte gândurile necurate, cáutând sá adoar-má, pe cât posibil, rugându-se, ,,cáci, în timpul somnului, omr¡Ieste dominat de gândurile pe care le are de obicei, bune saurele: cäci atunci când suntem culcati toate se concentreazä sDreceva anume".Z Sunt câteva elemente de psihologie practicá,teoretizate abia în secolul al XX-lea prin psihanalizä.
Condilia fundamentalä ca duhurile rele sá nu mai poatäfolosi släbiciunile firii pentru a-l birui ne nevoitorul întru celeduhovnicesti în trupul säu este disciplina vietii. O viatáordonatä, preocupatä în mod sistematic, statoÌnic si stáruitorde calitatea pe care anahoretul çi-a asumat-o, poate constitui ostavilá foarte puternicä împotriva atacutilor satanei. Fiecare
r Ivan Gobry op.ci¿, p. 107.¿ I¿s ssntutwes ilns pùr$ ilu ilesørt, wíe dæ øtronynø, Solesmes-Belle-
tontaine, 1985, pp. 225-226.
Page 27 of 137
asalt al satanei trebuie sá-l gáseascá pe luptätorul pentru celesfinte ferm, plin de dragoste gi de nädejde în Cel care-i v¡eabinele. Nu trebuie sä se teamá de atacurile satanei çi cu atât maipulin, nu trebuie sá accepte nici mácar lupta cu eI, çtiinduìputernic, cu multá erperien{ä çi mai ales viclean. "Târguiala"cu satana çi dialogrrl cu ei trebuie respinse din primul moment(mai ales de cei care nu au ajuns la un ascendent fa!ä de diavoli,ca Sfântul Antonie). Acestxefuz ttebuie determinat nu atât dinteama de viclenia lui, cât mai degrabá de refuzul oricärei formede distragffe din relaJia de iubire stabilitä cu Dumnezeu si cusfintii Lui. De aceea, la primul atac aI satanei, în loc de räspunssau de replicá, trebuie chemat numele lui Dumnezeu. SfântulPahomie spunea în acest sens urmätoa¡ele: <Fralilor, pentrumântuire este nevoie de multá priveghere; aud adesea demoniicei räi care se laudä cu mijloacele prin care Însealá pe asce{i;aud pe allii însá care zic ,,Cutare monah este statornic în rugä-ciune. Pentru cá nu putem suporta alsura tugäciunii, fugimde la el". Açadar, feritivä de ei (de diavoli) totdeauna si întä-rilivá cu numele lui Hristos, cáci atunci când urmali voinla lui;dusmanii vostri, diavolii, nu se vor întári asupravoastrá. Ei nusunt, de fapt, decât cenuçä çi fum gi nu pot rezista în fala celorcare se tem de Dumnezeu.ll
Meritá rema¡catä semnalarea faptului cä demonü se temde statornicirea în rugäciune çi de numele lui Hristos. De ce?
Pentru cä stalornicirea în rugáciune înseam¡ä statornicirea îndialogul, prin urmare, în comuniunea cu Dumnezeu, cateexcluãe oñce formä de acces al satanei. În fiecare ispitá, PärinfiìDustiei recoma¡dä invocaiea numeluÍ lui lisus. Chemareanumelui Mântuitorului H¡iStos, ca practicä stráveche în Bisedcä, este ceea ce mai târziu va fi numitä Rugáciunea min!ü,Rugäciunea inimii søz Rugäciunea lui lisus: ,,Downnq IisuseIlrtsto ase, F ial luí Dwtmueu" mituie stetnñ! ".
$i cum satana nu scapá nici rirn prilej sä ispiteascã, omultrebúie. sä fie cât mai mult orientat cu mintea Ia Dumnezeu. Oprimä formä de atac al diavolului, spune Sfântd Pahomie, esteprin intermediultrupuìui. ,,Cea de a doualucrare a diavolului este
aceasta: el se reüage de la omul cu care se gásegte În luptä, când
îl vede pe acesta preocupat de Duhul Sfânt si aprins ca o flacárá;exact caun sarpe sau ca un scorpion care nu pot sã întepe un fierînroçit în foc.. Darat¡nci când îI vede pu$n adormit, sau neglijent,se duce ia el, se ascunde pânál va vedea adormit (adicá, nemai-lucrând la implinirea poruncilor); dupä aceasta se aruncã pesteel. si-l duce la
-näcat."l -
' Pe lângä post, înt¡e celelalte forme de luptä împotriva expe
rientelor maleficului si de disciplinare a vie{ii crestine la Pärintüdeçertului, mai putem enumem: sonuutl cu mdszrd, redus laminimum necesar (restul noptii fiind rezervat privegherä);munco (neseparatä de rugäciune); munca nu trebuie consideratáînsá nici recreatie, nici evadare în alte preocupári decât celepentru care mona.trul a optat initial, pentru cä mâinile nu t¡ebuiesä facä concurentá sufletului, ci sä fie ajutoarele acestuia înrugäciune; liniçtea (smerenia fünd prima conditie a procesuluide linistire) care, de cele mai multe ori, este identicä cu nepd-úlrnirea (imposibilitatea de a fi zdruncinat de patimi în interiorulsâu), dßcerndmânhtl,fuga de întrßtare, cdutaieapdcü si abuanrteísÍinte.
Asceza Párin{ilor pustiei em asptá, dar meritä scos în evi-den!á cä marü asceti si marü Pärinli ai pustiei (mai ales egiptenüsi capadocienü) nu aveau multä consideratie pentru excentri-citátile si exagerárile ascetice, oricât de eroice ar fi párut. Priva-tiunile pe care si le asumau nu erau niciodatä scop în sine. Scopullor era acela de a smeri trupul ca sufletul sä se înalte spre Dum-nezeu. Patologia unor cazuri în care se constatá cä unii ascetiacordau privatiunilor trupesti o gtijä tot atâ1 de mare pe cât oarátau cei din lume grijü fatá de bunþstarea trupeascä era sanctionatä de marü asceti, stiut fünd cä ,,postul gi osteneala trupeascáomul le face pentru înfrânarea zbu¡därilor necuratelor pofte siale patimilorlrupului"z si cä ,,este mai bine sä bei vin cu discei-nämânt decât apä cu mândrie"3, mai ales cá postul si nesomnulnu trebuie sä ducä la ruinarea trupului, ci Ia modelarea, deodatá,atât a trupului, cât si a sufletului. Legate tainic unr:l de altul,
t Í^rÆrytu,îr\L.11\.Lefort &ur?s.,, vol. 160, tom 24, p. 27,
: Pøtsric, 13, p. 180.J Paladius, H.L.Pr. la Lucien Regnault, lÆøtø cotidiøtã ø Púrin!úm
afe$üthtifuLwiphn sæútiuiø.¿ly-l¿c, trad. Dr Diac. Ioan I. Icä jr, Deisis, Sibiu,1997. D. 102.L PúroltgùaMzrltà ß, vol. 4, Paris, 1908, p. 487.
Page 28 of 137
sufletul Si trupul nu trebuie nici distruse prin privatiuni, niciîngreunate prin îmbuibare.
Constienti de limitele, de neputinlele çi de aspiraliile lor,unii crestini ¡ealizeazä cá nu se vor mântui gi nu vor ajunge ladesävâréire decât asumându-si virtutile monahale de bazä. Votulcastitá!ü gi al fecioriei perpetue este una din virtutile monahalefundamentale.
Nu este însä uçor sä iegi din limiteie naturii (fie ea sicäzutä) în care sexualitatea, sub aspectuÌ ei sentimental-genital,este una din componentele cele mai importante. Funcliasexualitä1ii face parte din viata organic-biologicä a natudi.Viala umanä are, prin natura ei, aceastä laturä organic-biologicá. Acest nivel aI vie{ii umane line de anonimatul naturii çiniciodatá nu va pune în eviden!ä si nu va cultiva calitälilespecific personale çi nici nu va garânta comuniunea veçnicä,dar ea este o realitate a vielii noastre deloc neglijabilä.
Sexualitatea, sub latura ei emotional-gerìitalá poate aducecu ea riscul înlánluirü pâná la epuizare a personalitäIii umaneîn anonimatul unei naturi ciclice, nestatornice si pieritoare, cadupá chipul ei, omul însuçi sä devinä nestatornic çi schimbätortocmai în ceea ce trebuie sä statorniceascá si sä învesniceascá însufletul säu - calitätile specifice persoanei.
Genialitatea aduce riscul de a$ lega mintea (niveh. superioral personalitälii umane) de fructul uneori plácut Ia vedere çivrednic de dorit al natudi organice trecätoare (poate aici constäfünla pácatului desfrânárü), fäcându-te sá ignori cä eçti creatpentu eternitate; nu pentu etemizarea în anonimatul naturü,si nici în f¡ântura de timp a juisärii senzorial-trupe$i, care, ori-cum t¡ece, ci î¡ relatia personalä de comuniune voitá çi constientácu CeI veçnic.
In cäutarea refacerii unitátü dintre Dumnezeu çi lume,cálugärul este préocupat de refacerea unitálii mai întâi În propriasa personalitate. Renunl ea la genitalitate (ffuá sä neglijeze sausä suprime constiinta structurárü sale ca fün!ä umanä sexualá)este una din cäile pentru refacerea unitä!ü interioare a firii. Sprea rcface aceastä unitate interioará, cäIugärul iese (çi la propriusi la figulat) din lume, cáutând pustiul, unde existá mai pulinriscul risipirii.
Si aici satana provoacä functia sexualitátii, sub aspectul ei
erotiäo-senital, coñstient cá aceasta - cu tot cortegiul stärilor ei,
lncepânä de la imaginar pânála faptic - este modalitatea sigurá
de pierdere a unitátii interioale.-
ln ,r{pottegmele" Pärintilor pustiei gásim descrise cu toatá
simDlitatea si cu toatá sinceritatea.ispltele cu care satana uräzboieçte pó anahoreli prÍvindlunctja sexual-genitalá la care
acestia au ienuntat prin statutul lor monahal.' Unii cad în pãcahrl curviei ca apoi sä lupte ani de zile cu ei
însisi, cu imputärile satanei si cu patima poftei, sprc a reveni de
un¿'e au c¿ut. pe unii satana îi împinge de la deslrâu la deznä-
deide si la apostazie.l Gäsim însä çi texte în care monahii luptáîmpotiiva cãderii în pãcatul destrânárii si împotriva satanei,
lovind atât pácatul cât çi pe diavol.Se spune în ,,.{poftegme" cá, în Egiptul deJos träiaun ana-
horet cunoscut în toatä regiunea penllu viata lui curatá. ]ntr o
zi, la îndemnul satanei, o femeie neruçinatä a fäcut un rámã$ag
cu oameni de conditia ei cá-l va corupe pe cel al cãrui ng*^" bllîi iena. Aceasta a mers noaptea la coliba pustniculuÍ, bátându-iliooartä si cerându-i gäzduire, pretinzând cá s-ar fi rätäcit'An'ahoretul a primit-o îñ curte, iai el s-a retras în chilie' Femeia
insistä sä o primeascä în chilie pentru cä afará se temea de even-
tualele fiare sälbatice. Plin de compasiune fatã de femeie çitemându-se de judecata lui Dumnezeu pentru lipsä de ospita-
lÍtate, monahul a primito în drilie. De îndatá ce femeia a pátruns
înäuntru, diavolul a început sá-I tulbure pe monah cu privirèla prezenta femeii noaptea în chilia sa. Siml"ind puternic în el
tentatia eroticä, eremitul sia zis: ,,Cäile diavolului sunt înîntuneric, pe când Fiul lui Dumnezeu este luminá" - çi,l aprinslampa. Cum pofta eroticá creçtea, çi-a zis: .,Cei care cad în acest
pãcat vor melge Ia chinuri; sä încerc, asad-ar, dacä vot-puteaiuporta focul cèI veçnic". A pus un deget de ia mânä pe. flacäräsli arse färá sä simiä arsuta din cauza pasiunii care-l domina'3i a continuat sá facä aceasta pâná diminea!a. arzându-si toate
àeø"t"le tnâi.tilor. Vázând ceea ce fäcea cälugárul. femeia a
în]ãmnit.
I lps serúences d¿s pèræ ilu dosert ssri¿ d¿5 ¿nøLll¡[¿s, solesmes'
Bellefontaine, 1985, p. 74.
Page 29 of 137
Dimineala, partenedi de rämäçag ai femeii si-au fácutaparitia la chilia cálugãrului, voind säl vádeascä de päcat,întrebând de femeia venitá la el peste noapte. Cälugfuul le-aräspuns: ,,Da, ea este în chilie, culcatä colo". Ei au intat si augãsit-o moartã. Cátugärul le-a arätat mâinite cu degetele aise sile-a zis: ,.Iatã cã aceastá fiicá a satanei m-a fácut sä-mi pierddegetele". Apoi lea povestit celor veniti ceea ce se petrecuje si acompletat: ,,Scris este: sä,nu ráspläteçti rául cu räu". Apoi s-arugat çi a înviat-o pe cea moartä; femeia a plecat si din acelmoment a dus o viatä cumtá. 1 Anahoretul nu a låsat cá dreptateasá sanctioneze comportamentul slu$i diavolului, ci a restabilitordinea depäsind dreptatea prin iubire, sau restabilind adevãratadreptate prin includerea logicü dreptá!Íi în ,,nebunia iubirii".
Se ¡elateazä în aceeaçi serie anonimä a ,,Apoftegmelor" cásuperiorul unei mänástiri a lrimis înt¡-un anume sat pe doi dinucenicii sái penûu o oarecare problemä a comunitätii.ln aceastäcálätorie cel mai mare a fost ispitit foarte violent dó cinci ori decurvie. Când a revenit în mänästire a alergat la staret si i s-amárturisit. Fiind un vizionar, staretul a vãzut deja dådsupracapului respectivului frate cinci co¡oane, de aceea la îmbfubätatspunându-i: ,,Tu nu ai fost bi¡uit, ci mai degrabä ai ieçit îrrvingátordin ispitä pentru cá nu ai comis în fapt päcatul curviei. Este omare luptä pentru om sä se înfrâneze când se aftá într-o asemenea ispitá. Atacul pe care wäjmaçul ni-l dá în acest fel este dincele mai violente çi dint¡e cele mai dure.Si este greu sä scapi decursele lui. Dar cel ce scapä va primi multä räsplalá. Este totusibine sä nu comiti rãul nici mäcar în gând; çi dacá eqti ispiti! luptápentru a nu cádea în pácat."2
Cum diavolul încearcá säì piardå pe om prin iluzüle pe carele scorneste, dacá nu reugeçte sáì piardá pe monah prin ispitelelegate de afectele umane, va utiÌiza diverse iluzü referitoare chiar:la idealul monahului: desávârsirea. Nu de putine ori diavolulgugereazä anahoretilor cã au djuns deja la desävârgire, nemai-fiind nevoie de ostenealá, alteori încearcä sä le taie elanul sau sã-ideznádájduiascá amenin!ându-i cá nu vor scápa în decursul
: Ibiden, p. 7s.¿ IbinÊn, p. 153.
nevointelor lor de mai mr:lti ani färä sä cadä în cursele pe caledemonü le întind. Uneori diavolä iau înfátisarea fiarelor sälbaticespre a-i terifia pe cälugfui, altä datä iau înfäIiçarea de înger, bachiar înfátisarea lui Hristos spre a-i pierde dândule impresia cá
au ajuns deja la cele mai înalte virh-rti.Nu putine sunt .împrejuärile când, chiar în asemenea
situafii, satana este biruit prin reac$i spontane çi foafie fircsJi de
cei carc se gásesc realmente în experien{a Duhului Sfânt. Se
spune cá unui frate i sa arätat satana sub forma unui înger çi i-a
spus: ,,Eu sunt arhanghelul Gavriil çi am fost tuimis la tine".Fratele l-a respins cu un räspuns foarte simplu: ,,Cred cä te îngeli.Ai fost trimis la aitcineva, pentru cä eu nu sunt wednic sá mi se
arate un înger".l Altuia, arätându-ise diavolul în chipul luiHristos, acesta a închis ochü. Iar falsul Hristos îl întreabá: ,,De ce
închizi ochü? Eu sünt Hristos." Iar monahul a räspuns: ,,Nu weausäl vád pe Hristos aici, pe pämânt". Diavolul a dispärut, iarmonahul a pdmit darul adeváratelor viziuni. El l-a rugat Însã peDumnezeuìá-i ia înapoi acest dar.2
Dacäîr,,Apoftegrrne" gãsim o gamä foarte variatá a vicienülorsatanei, de la cele mai subtile la cele mai naive, întâInim 9i situatüîn care monahü îi dominá çü batomrcsc pur çi simplu pe diavoli.Victoriile anahoretilor în întâInirea fatá în fatä cu diavolul(indiferent de formele pe care acesta le-àr lua) ciepind însá debiruirea atacurilor indirecte ale satanei prin eliberarea de toategândurile rele pe care el le inspirá si prin ieçitea din toate cußelepe care el le întinde, utilizând ûebuintele, uneori firesti, ale pro-
þriei noastre naturi.S lntrebat de un mare anahoret de ce îi tottulburä, satana a ráspuns: ,,Voi, monahii, sunte{i cei care netulbura! pe noi" . Iar, despre un alt anahoret se spune cä a várutun diavol îndemnândul pe altul sá nul lase sä se odihneascá peun cáIugãr. Celãlalt diai¡ol a refuzat sä-l trezeascá pe monah,spunând: ,,Nu pot sä fac acest luüu, cäci de îndatä cel trezesc,se ridicã çi începe sä mä ardä cu psalmi si rugäciuni" a
1 lbtilc t. þ. tog.2 nuem.i. tso.3
J.c. cuyl s.J., ¿¿com¡ú ctntrela d¿n . dßtßlBttwwúisnw utc¡tn,înser.nblées du Seigneur,,, nÌ. 30, nov. 1963, pp. 6071.
a I,5s{'ttunf,Æ,..,p.22
Page 30 of 137
Smerenia si rugáciunea sunt a.Imele cu care sunt biruitidiavolii. Biruirea indirectá a satanei presupunea existenta unuiduhovnic. El era cel carel conduceã pe tânfuu_l monah, încâtacesta sá aìungá sá discearná gândurüe (cunoscând ca¡e vin dela Dumnezeu si care de Ìa diavol), sä învete ordinea si mijloaceleprin cale sá biruie ispitele diavoluÌui si sä ajungá la üLertate.identicá cu eliberarea de patimi, de gânduri, áe rlscul comiteriipäcatelor ocazionale si în. cele din urmá sä fìe temut chiat dediavol. Diavoh¡l este biruit atunci câ¡d alungi din tine tot ceeace nu esle de la Dumnezeu si nici nu tine dõ firea noasfr4 ûsatttrn a .fdcuut DtLnmezan.
In acest sens, un bätrân spunea unui frate: ,,Diavolui estedusmanul, iar tu, tu esti casa. Dusmanul nu conteneste sä atunceîn casa ta tot ceea ce gáseste, toate necuãtiile (cu alte cuvinte, toateiormele de ispilá): tine detine sä nu le neglijezi säle arunci afarã.Dacä esti neglijent, casa se va umple de tot felul de necurätii. iartu nu vei mai putea pätrunde în eã (adicã nu te vei mai simti binechiarîn propria ta fiintä, n.n.). Ci, delaînceput, ceea ce dusmanularuncä Ia tine ln casä, aruncã-i-l înapoi. încbtîncet, iar caòa ta varämâne curatä prin harul lui Dumnezeu..l Din acest textînlelegem cá pentru biruirea satanei este nevoie de împotrivireperseverentá fatä de atacu_rile lui si nu neapãrat de acte de bra_rurá. lar perseverenta eficientä va'ti legatá ;emijlocit de neuita-rea lui Dumnezeu cäruia trebuie sä-i spui continuu: ,,Doamne,cum stii Tu si vrei Tu, ai milá de mine! Iar când te gásesti în fataunei lupte, ridicä mâinile si zi, Doamne ajutá!".2 -
I n rezumat. Párintii pusfiului sliau cá ioatä panoplia ispitelorsatanei se reducea la trei a¡me: uitarea (poruncilor, a lui Dumnezeu, a vielii viitoare si a chinurilor iadului), neq]iienta (fatä deîmplinirea poruncilor) si pofta. Toate acestea précäd ôomltereapäcatului, aducând cäderea. Toate acestea se nasc una De cealaltá.,Dacä mintea fuge de uitare, omul nu va fi neglijent çiãacä nu vafi neglijent nu va ajunge la poftá: prin urmarã, dacã nu va pofti,prin harul lui Dumnezeu, nu va cädea în päcat,,.5 Este unúl ¿in
.sfaturile scurte, dar concentrate date ucenicilor säi de unîncercat anahoret.
Multe sunt márturüle ,*Apoftegmelor" în care unii Pärinlivedeau efectiv diavolii în jurul nevoitorilot pentru Dumnezeu,ispitindu-i, dar çi îngerii care-i alungau. r
Dacá atacudle satanei date prin firea umanä însäçi çi printrebuinlele ei, ca çi cele prin intermediul mediului înconjurätorsau cele venite prin gânduri, prin imaginatie si prin aspiratiisunt privite de pozitivistul mode¡n cu neîncredere, ,,Apofteg'mele" relateazä âtacurile directe çi fårä menajamente cu carediavolii îi asaltau pe mari nevoilori ai pustiei.
Sfântul Atanasie spune despre Sfântul Antonie cä demoniiau venit pur çi simplu sáì alunge din pustie. ,,Pleacä din locurilenoastre! Ce legäturå ai tu ru puslia? Tu nu primesti ispilelenoastre",2 spuneau diavolii marelui Antonie la începu[ul ne-vointelor sale. Tot ei l-au bátut efectiv pâná aproape sá-lomoare. Pe unü anahoreli îi alungau pur si simplu din chilie,într-o zi au dat foc chiliei avvei Maccarie, în altá zi rogojinei pecare acesta se ruga. Sfântul Pahomie märtudseçte cä a suportatde la diavoli ctrinuri de neimaginat. Intr-o zi, venind la SfântulArsenie ucenicii, l-au surprins tulbumt în chilie de diavoli.Ajungând la limita putedlor sale, awa Arsenie a strigat:,,Doamne, nu mä päräsi! Nu am fácut nimic bun înaintea ta.Dar. în bunãtatea ta. dä-mi sä pun început bun."s
Diavolii au încercat toate modalitátile sá-i alunge pe ana-hore{i din pustiu sau sá-i facä sä träiascä lipsiti de performanJeduhovniceçti, färá sä ocoleascä chiar violenla verbalä sau fizicá.
Pärintij au înteles însä cä violenla nu este dovada puterü, cia înverçunärii celui care se sÍmte încol.lit. Anahoretii i-au biruitpe diavoli în aça fel, încât toate isprävile acestora, de la o wemeerau socotite dreptjocuri de mäscärici.a Sfântul Antonie atât de
r L, Reg¡auìt, op,ci¿, pp. 182'190. Dá rcfednle foarte precise Ìn acestsens,
2 Slàntul Atanasie cel Mare,W@, ClÜntíoflhri P¡lr¿rltetuitwstt'u Anturliz,trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stäniloae, în P,S.B., vol. 16, Bucuresti, 1988,p.200;cf.Si pp. 198-245.
¿, Pøterír, A,3, p. 14.a Sfântul AtanasÍe, op.cit, p. 211; cf.Si L. Reglault, op.c¿f., pp. 195-198.
1 niaern, p. oa.¿ Sfântul Macarie, în l¿s sentannes
alphabetique, Solesmes, 1980, p. 180.D I¿ssedsn¿es,.., serie anonlrÂe, p. g,
rlc pères d,u d"se?.ú, collection
Page 31 of 137
mult îi domina pe diavoli, încât, atunci când se ruga, diavolüsäreau în vázduh strigând cätre Dumnezeu sä-I ridice peAntonie de la rugäciune pentru cä rugäciunile lui îi ardeau.Alteori dracii fugeau de mustmrea lui ca de bici.1
La asemenea performanle nu ajungea însä oricine, si nicioricum, ci numai cei care nu uitau de ce veniserä în pustiu giîn u¡ma unor osteneli deosebite ca¡e uneori necesitau timp¡dar mai ales stáruintä, intensitate qi calitate.
Luând în considerare toate eforturile ânahorctului pentubiruirea duhurilor rele în e1 çi în afara lui, nu wem sä läsäm sáse înteleagä cá anahorelii erau niste însing¡rati cale se vizitaumai mult sau mai putin unii pe a{ü, care locuiau mai aproapesau mai departe unii de altii, care státeau întro luptá continuácu diavolul, Dumnezeu neimplicânduSe în toate ostenelile lor.Dimpotrivä, existä multe dovezi2 în care intervmtia lui Dumnezeu $i a îngerilor Lui era evidentá si saluta¡ä. Din viziunile lo¡,anahoretii erau convinsi cä îngerii erau mai numeroçi decâtdiavolii si cá nevointele lor nu erau altceva decât o lucÌare acredinlei prin care ei îsi modelau libertatea necesará pentrulua¡ea-aminte din ce în ce mai puternicå la ei înçiçi çi la prezentalui Dumnezeu în viata lor çi în spafiul în care ei îçi fortificau çipurificau gândurile, cuvintele si faptele lor în cäutarea luiDumnezeu, cäutare care, pe pämânt nu are sfârsit Anahoretiiprimeau multe dovezi cá Dumnezeu îi asisl.aîn nevointele 1or, cä
îl gäseau çi cá de multe ori erau plini de preze¡la lucrärü Lui înei. Op{iunea lor presupunea cáutarea continuá a lui Dumnezeu,gásirea continuä a Lui çi, din nou cáutarca çi împlinirea princre$terea în comuniune cu Dumnezeu.
Dovezile intervenliei lui Dumnezeu în viata anahoretilor,uneori erau de neiùaginat'prin ineditul çi forta lor, în ciudadiverselor forme pdn care duhurile rele încercau oprireaanahoretului dín drumul spre Dumnezeu.
I Sfântul Atanasie, op.cìt,p.122.¿ L. Régrault, op.cí¿, pp. 182-188.
B. Rugäciunea
Toate ostenelile crc$inului, toate virtutile çi toate formele deluptä (cu sine, cu lumea çi cu dulurile rele) au un singur scop:stabilirea constientá a relatiei cu Dumnezeu si statornicirea înaceastä relatie. În vederea äcestei relalii. Dumnezeu S-a descùpedt, ne¿ dat çi ne dä harul Säu. Cum relalia cu Dumnezeu - .
relalie interpersonalá - trebuie sä lie sinergicá, omul vine cupartea lui.Si partea lui o constituie toate formele de ascezäasumate çi puse în lucra¡e în vederea acestei relaËi.
Relatia cu Dumnezeu nu este nici prin stiintá, nici prinputere, ci prin dialog. Iar cea mai eficientä formá de dialog cuDumnezeu o constituie rugäciunea: Cälugárul este prin exceIenlä om de rugáciune. Niciodatä anahoretul nu poate gândicä ar putea lupta împotriva duhurilor rele färá rugäciune.Dimpotrivá, rugäciunea este cea pdn care el îçi împropriazáputerea lui Dumnezeu în vederea luptelor ce le are de purtat.Dacã rugáciunea, printr-o defini$e dintre cele mai comune,este dialogul cu Dumnezeu, putem spune cä prin toate ispitele
çi prin toate luptele Ia care-l supune pe om, diavolul wea sá
împiedice stabilirea noasträ în dialog, în participarea Ia fireadiviná (II Petru 1, 4) pdn Logos. Când eçti în dialog cu cineva,din tine iradiazá oarecum forta celui cu care esti în relatiedialogalä. Acelaçi lucru se realizeazá si atunci când eçti înrelatie dialogalä cu Dumnezeu: din tine sträluceste puterea $islava lui Dumnezeu. Prin toate formele de ispitä, diavolulîncearcä sä facä în aça fel, încât slava lui Dumnezeu sä nu maisträluceascä în noi. De aceea, nu este lipsit de impórtan!áefortr¡l lui de a lua din mintea çi din inima omului rugäciunea.Asa cum nu de putiná importantä este stäruin{a în rugáciune.
Neputinla satanei este confirmatä de fiecare datá cândcrestinul se roagä (deci, când se gäseçte în dialog voit çiconstient Dumnezeu). Fo4a satanei devine inactivä çi neputin-cioasá, pe másurä ce viala omului devine o via!ä marcatä dedialogul cu Dumnezeu, cu alte cuvinte, statornicitá în rugä-ciune, cum îgi propuneau sä facá s,i de rnulte ori reuçeau, ana-horetii. Anahoretul stie cä lupta cu duhurile rcie este divercá
Page 32 of 137
çi cä, numai pdn puterile lui, nu-l va birui niciodatä pe diavol.Este mult mai bátrân decât oamenii, mult mai abil çi cu maimultá erperientå în pierderea oamenilor. De aceea, în lupta cudiavolul va avea succes cel care se va bucura de sprijinul cuivamai puternic, atât fa1ä de om, cât si fa!ä de diavoJ., DumnezeuÎnsusi. Sprijinul LuÍ este real. $i devine cu atât mai evident çimai eficient, cu cât omui participä din ce în ce mai plenar laviata diviná si se împtutáçeçte de puterea vielii divine în cadrulfamiliaritálii pe care a stabiìito cu Dumnezeu priri rugáciune.Rugáciunea ne face casnici ai lui Dumnezeu, ne introduce Înintimitatea .vietii divine. Acesta este motivul pentru care, Îngândirea Párin{ilor pustiei, rugäciunea nu a fost numai una dinmodalitätile prin care eì fäceau sá treacá timpul sau nici mai multnici mai putin decât un exerci{iu mentaT, o simplâ oratio mentis.
Rugäciunea nu este nici datorie de care monahul s-ar achita înanumite momente ale zilei gi ale nopfi ca simpli prauild. Nu este
nici act extraordinar, ci acf¿l prin care monahul (çi omul îngeneial) esfe pm în starea Lui Jtreascd, starea de dialog cu Dum-nezeu. De aceea, prin toatá viala sa, anahoretul tinde spledesävârsirea rugäciunü. ,,Virtulile mr sunt posibile färä rugä-ciune... edificiul virtulilor nu se ridicä decât spre a servi rugäciu-nii. dupä cum el se va çi närui dacä nul va tine rugäciunea".rAceste cuvinte vor sá spunä cá rugáciunea adeváratä este o
virtute (în sensut de putere) pe care {i-o împropriezi În ulmaînsusirii altor virtuti, dar în acelaçi timp puterea rugäciunii neajutá sá izbutim în efortudte depuse penJru celelalte virtuti.Având în vedere atât ostenelile pentlu ea, cât gi efectelerugäciunii, avva Agaton avea sä spuná cá nici o faptá buná- nuceri mai multä ostenealá ca rugäciunea. "Cáci totdeauna cândomul voieste sá se roage, voÍe$te çi I'räjmagul sál taie, cáci stiecä nu sã împiedicä de altceva fárá numai de rugäciunea cátreDumnezeu... Rugäciunea, pâná la ultima suflare, are nevoie de
ostenealá."2 De ce? Pentru cä toate osteneliie gi nevoin{ele conco'
mitente cu împróprierea propor |ionalä a virtu{ilor, confirmá cá,
în mod progresiv çi statornic, omul se detaçeazä de ceea ce este
] ¡ean Barmond, op.cÍ¿, vol. III, p. 446.¿ Pøtørìa,9, pp. 25-26.
newednic, pentru ceea ce çi-a propus în demersul sáu duhov-nicesc, realizând în felul acesta curä$a inimü. Pe de altä parte,starea de rugäciuae confirmä cä nevoitorul s-a ata¡at de CeI decare meritá sä te lipeçti când îti pui foarte serios problerna sen-
sului trecerü tale prin lume si mai ales al iegirii din lume.Starea de rugáciune comportá, çi ea, un întreg progtes, care
va duce pânä Ia contemplafie çi la vederea firii divine. Pentruaceasta, anahoretul trebuie sä ia în consideralie slava lui Dumnezeu care se manifestá în creafle, în viata sfirrlilor, în istoria si îniconomia mântuirü: trebuie sá se minuneze în fala provider{eilui Dumnezeu. Toate acestea urmäresc dominarea automatismelor, lini$irea sufletului, puritatea inimii çi crearea în suJlet a
dispozi$ei pentru rugäciune, care constá în cugetarea Ia texteleSfintei Scripturi, în citirea çi cântarea psalmilor, în doxologie, înrugäciuni çi în împärtáçirea cu Trupul ,si Sângele lui Htistos.Rugáciunea anahorelilor avea un p¡ofirnd caracter scripturistic.Nu era läsatä la libera alegere sau dupä preferinlele monahtrlui,nici mäcar la alegerea superiorului, atunci când era vo¡ba de
vreo comuûitate mai micä sau mai mare.Atât în ceea ce priveçte rugäciìrnea particuÌará, cât çi în ceea
ce priveste rugáciunea comuná la toli monalii egipteni, se pästraasa-zisa ,,rânduialä a îngenrlui" (cum o numeçte Sfântul Casianpe cea din mänästirile Sfântului Pahomie).
Rânduiala îngerului consta în alterna¡ea rugáciunii cumunca în aça fel, încât munca sá nu împiedice rugäciuneacontinuä, dimpotrivá: sá menlinä mintea, prin iubire, Îndirec]ia scopului propus. In mod concrct, potrivit acéstei ¡ân-duieli, monahul luc¡a un ànumit timp, apoi se ridica, fäcearugäciunea rânduitá çi se açeza din nou Ia lucru. Aceastá alter-nantä âvea menirea sá tinä mintea monahului foa¡te atentä laceea ce fãcea: sá nu fie absorbit nici de muncá, dar nici säcreadä cä, absorbindu-se în rugäciune, nu mai trebuie sá se
intereseze - în limita condiliilor asumate - de viala conffetá.Alternanla rugd,canií cu 'nûtncd are origínea la SJântul
Antonie cel Mdre. In ,,Pûteric" se spune despre eL cd" laun momenldnt aÍost Wrins ¡le ileznddejde. A centt lzi Dumnezeu säl învelece trebuie sä facä spre a scäpa de acea stare. Prin urmare,
AÁ
Page 33 of 137
l.r'
,,scìr.lându-se, a iesit afará, si, deodatä a väzut pe cineva ca pesine, çezând çi împletind funia; apoi iarási sculându-se la rugä-ciune. Acesta ela îngerul domnului, trimis spre îndreptarea çiîntárirea lui Antonie.Si a auzit pe înger zicând: ,!'ä aça gi temântuiesti". Iar el, auzind acesteâ, le-alrimit cu multe ducirriesi îndräznealá çi fãcând aça, se mântuia".l Aceastä regulástimula simtul másurii si solicita mintea la discernämânt.Punând în lucrare deopotrivä si puterile trupeçti çi pe celesufleteçti, dobândeçte un real câçtig, atât omul dinläuntru, cât
'çi. cel din afará. Nici rugäciunea formalä, nici rugäciunea lipsÍtäde muncä nu erau îngäduite. Pavel din Ferme (o agezare înapropiere de Schit, unde träiau 500 de frati), un cälugár carenu muncea dar se ruga continuu, întâlnindul pe SfântulMacarie, i se plânse cu mâhnire cá înt¡-un sat exista o fecioaräcare fäcea într-o zi 700 de rugáciuni (el ajungând sä facä numai500). Bátrânul avea sä-i räspundä: ,,Eu am saizeci de ali si fac100 de rugáciuni, lucrând cele spre hranä si fäcându-mi datoriaîntâlnirii cu fralii. Iar cugetul nu má osândeçte, cá nesocotescaceasta; dacá tu însá, fácând 500 de rugäciuni, esti judecat deconçtiintá, se vede cá nu le faci cu adevärat, sau putând sä terogi mâi mult,- nu te rogi. Ia seama mai întâi la calitatea rugä-ciunilor tale."z Este nevoie de multä rugäciune; cantitdted, nLsuplineçte însd tþsa calitdlä; ntgâannea nu justificä lenea çi nicinu se face în.concurenlá cu atii, spre orgoliu saub spre umilireacelorlal$.
Rânduiala de rugáciune particulañ a Sfântulùi Antonie s¿ráspândit în tot Egiptul. Dacä înjurul u¡ui anahoret vmeau u¡r:lsan mai mu{i nevoitori, acesta devenea un awa. Impreunäorganizau rugäciuni comune, care însá nu înlocuiau rugäciu-nea personalá, ci I presupuneau.
In ceea ce pdveste rugäciunea comuná a cälugfutrlui dinEgipt, cele mai pertinente .informa{ii ni le dä Sfântul IoanCasian în lucrarea,,Asezämintele mánästiresti".3 Potdvit---r ,'
: Po,ørc, \ p.7 .
: Paladie, op.ci¿, 201, pp. 50-51.¡ Trad, rom. De Prof. Vasile Cojocaru, în P.S.B., vol.57, Bucuregti,1990,
pp. 109-266. I '
acestei surse si a altora (de exemplu, ,,De virginitate" a luiPseudoAtanasie) existau mai multe servicü divine împártite îndouä: serviciile divine pentru noapte si cele pentru timpulzilei. Centrul óelor douä categorii de slujbe îl constituiaupsalmii (12 pentru slujba de seará gi 12 penüu slujba de noapte.Rânduiala aceasta, spune Sfântul Ioan Casian, nu este dupásocotinla oricui s-a retras din lume (IV 2), ci este fixatä dinvechime, stabilitã prin descoperire duninezeiascä (II, 4).
Sfântul Ioan spune cä, înfüntându-se primele comunitätimonahale, s-au adunat reprezentantii monahilor spre a da orânduialá unitará ru$äciunilor comune. Discutia s-a prelungitpâná aproape de rugäciunea de seará färä sá se ajungä Ia weunrezultat în ceea ce privegte numá¡ul psalmilor care trebuiaucântali în Bisericä. La un moment dat s-a ridicat unul dintre eisä intoneze psalmii. Acesta a cântat ll psalmi, despártjli derugäciuni, de versetele urmätoare, încheind pe cel de al 12-leapsalm cu un Aiiluia. Dupä aceasta a dispärut (II, 5).1 Párinliiadunati în bisericá au înleles cã aceasta fusese o descoperire alui Dumnezeu, cälugärul care cântase psalmii fiind un înger.Prin urmare, au hotárât ca la slujbele de searä si Ia cele denoapte sã se cânte câte 12 psalmi, întrerupti de câte o rugãciunesi de închinäri. La aceasta se adáugau douä lecturi, una dinVechiul Testament çi alta din Noul Testament. Sâmbäta siduminica lecturile erau numai din Noul Testament, una dinEpistolele Apostolului Pavel sau din Faptele Apostolilor si altadin Evanghelii, la alegerea superiorului comunitätii. Aceeasirânduialä exista çi în perioada celor cincizeci de zile dupáInviere. Psalmii erau cititi antifonic de unul, doi, trei sau patrupsalli. ln timpul cittuii p;almutui, monahii státeau asezãti peniste scaune loarte joase. Dupá terminarea psalmului, seridicau, fäceau o rugäciune stând în picioare, închinându-se cu,Slavá Tatälui çi Fiului çi Sfântului Duh", dupá care fáceau o
r Sfântul loan Casian. Ðe M CIloî.,2.5-6.Paladie (H.L. 32, 6) considerä cã aceastã rânduialã a fost datã de un
înger Sfântului Pahomle, ultedoÌ fünd adoptatã de toli cãlugtuii egiptenÍ.Consideúm cá ea este mult mai veche, chiar de odgine apostolicá, ceea cenu exclude sä fi fost comunicatã çi de îngeú diversilor asceti sau comunitáti.
Page 34 of 137
metanie. Se ddicau si se mgau un moment cu mâinile ridicate,apoi se. relua cititul psalmului (II, 6-7). Fiecare psalm e^ra
întrerupt de douá-trei ori spre a face cuvenitele închinári. Infelul acesta protosul avea grijä sä disciplineze'eventuala grabä
a psaltului; dar si sã tinä atenli pe cei care ascuilau psalmodia.Desi în Palestina, Siria çi în întregul Orimt erau stabil^rte
slujbe pentru ceeace numim ceasurile I,III,M,IX' în E$pt pânála ;ffu;itul secolului al'IV-lea nu erau fixate ore de rugáciunecomuná pentru durata zilei, pe considerentul cá,,are mai multávaloare ceea ce este dáruit fãrä încetare decât ceea ce este
împlinit la anumite intervale de timp (III, 2). Dacä slujba de
seará se începea pe la ceasul al D(-lea, siujba de noapte începea
înainte de miezul noplii qi se termina înainte de câ¡tatul coco
çilor. ,.Numai sâmbáta $i duminica - spune Sfântul CasPg .-:-e
aduná la ceasul aI IIIlea pentru primirea Sfintei Impärtäsiri" (II[2). Sâmbäta si duminica aveau un proglam mai deosebit - ca
Dentu zilele de sárbátoare - Iuând si masa în comun'^ Meritä retinut cá rânduiala îngerului era linutá în toatecomunitátile inonahale. Aceasta avea însä 9i particularitäliIocale. La Chilii, spre exemplu, slujbèle durau aproape toatánoaptea. Awa Apollo, în Hermopolis (Tebaida)' recita rugáciu-nile aproape fárå încetare, atât ;iua. cât si noaptea (fixându-si
exe*i*eá u 100 de metanii, între rásäritul si apusul soareluisi alte 100 de metanii de la apusul soarelui la räsáritul lui). Deçi
,rl, urreuo Îixate intervale de rugáciune pentru durata zilei,monahii egipteni nu aveau cêas din zi sau din noapte în care
sä nu oferJlüi Dumnezeu acte de cultl fãrä a se neglija ceea ce
em oblisatoriu (legula îngerului) pentru cele ce erau facu]tative,adicä ceäa ce era piestabilit de înaintaçi prin ceea ce rämânea laini$ativa fiecfuei comunitä$ sau fiecärui monah În parte.
IV. PRIMIIANAIIORETI
Anahoretismul nu a începu! desigur, cu secoiul aI III-lea. EIa existat de multä weme în spa{itrl nord-african çi al OrientuluiApropiat. Din cauza fiscalitálii, a remrtärü în räzboaie, a diver.selo¡ forme de urmã-rire çi persecu$e, mulli locuitori ai acestorspali geografice luau drumul pustiului, unde locuiau pânä treceaprimejdia sau chiar toatä viata. Rostortev spune cá în Egipt, însecolul al III-lea oameni çi comunitáti întregi se reträgeau înpustiu sau în rnlaçtini spre a scápa de impozite çi de obliga{ia dea particþa Ia ceremonüle publice.l Asemenea retrageri nu leputem socoti la ori$nea monahismului anahoretic. Aceastapresupunea motivâlii suplimentare din urmä celor de ordinpolitic çi social. In secolul al Il-lea, Sfântul Fronton s-a retra.sîn pustiul Nitriei împreunä cu çaptezeci de ucenici.
Cfud viala sau identitatea lor em primejduitä sau când voiausä-çi aprofundeze modul lor de via{ä creçtinä, mul{i creçtinifäceau ca ceilal$, luau drumul pustiei. Pustiul a fost pentru locui:toúi din norù Africii çi din Orientul Apmpiat ceea ce codrul afost pentru români dea lungtrl semlelor de resfiçte.
Unü socotesc, între primii anahoreti egipteni de care amputea aminti, pe Keremon, episcopul din Nilopolis (în apropierede Faium), si sotia sa, care sau rctms în muntü Arablei în timpul '
perseculiei lui Decius, unde, de alfel, au dispärut.z Nu putemsä le atribuim cu adevärat numele de anahoreti, pentru cá,
1 Rosto\,t€v, Soc¡al ød Ectstw¡úcfiVstør¡ oÍúw Rmwnhnpbe, pp.578-579; p. 274, n. 50; p. 500, apud Dervons J. Cl\ifty, hlp ¡li*Tt dníntwp ciþ...,
^bbaxe de Bellefontainc, 1980, p. 55.
¿ Dionisie al Alexandriei, Ep. ad Fab., apud Eusebiu de Cesareea,flVeøtu fuIes¡øfitÍttø, VI, 42, 3, had. Pr. Prof. Î'heodor Bodogae, în P.S.B., nI13, Bucuesti, 1987, p. 264.
'1 I. co¡ry ø.a¿, p. gz.
Page 35 of 137
ì.l
l'
deçi retraçi în pustie, nu erau monahi, ci o familie. Mai sus, noiam precizat cä atribuim numele de anahoret, cälugäruluiretras în pustiu.
1. Sfântul Pavel din Teba
Sfântul Pavel din Teba este primul eremit egipteancunoscut cu numele. Viâta lui a fost scrisä de Fericitul Ieronimîn anul 576 când se gäsea retras în pustiul Halkis.l Din celerelatate de Fericitul Ieronim çi din versiunile greacá çi coptá(auzite de la ucenicii Sfântului A¡tonie, Macarie si Amathes) avielii acestui mare anahoret, reiese cä Sfântul Pavel s-a näscutîn anul 254 într-o bogatá familie creçtiná din Tebaida de )os.Era cel de-âl doilea fiu al acestei familii, náscut dupä o sorä. Ap¡imit o aleasä educafie creçtiná çi în ,,literele" pägâne.Cunostea cultura egipteanä çi vorbea limba greacá. La vârstade 16 ani a rámas orfan, moçtenind o mare avele. Dat totatunci, împäratul Decius a pornit perseôulia împotriva ceçti-nismului. Tânärul Pavel s-a retras în afara cetálii, într-una dincasele pe care le delinea. Perseculia era o ocazie pentrucumnatul tânärului Pavel sä punä mâna pe averea soc¡ilor säi,.
suprimându-si cumnatul. Calea aleasá era denìnlul cá tânárulsáu cumnat era creqtin. Aflând de denunt, Pavel a pärásitlocuinta si s-a retras în munti. A mers mai mrfte zile, ajungândîntr-un loc foarte putin accesibil, plin de stânci, la poalelecárora se vedea inüarea Într-o peçterá. Tânárul a ÎnláturatÌnolozul din gura peçterii çi a pätruns înäuntru. Dupä ce s-a
âsigurat cá locul nu ascundea anumite primejdii, tânárul Pavela hotárât sä rämâná în acea peçterä. Si a rámas acolo pânä lamoarte, survenitä în 341, hránindu-se cu putinele fructesälbatice din zonä, cu rädäcini si bând apá din pârâul careizvora din peçterä. Timp de 60 de ani un corb îi aducea zilnicpâinea nec.esarä.pentru hraná. ,,Deci, petecând multä weme
çi fünd povätuit de Duhul SfânÌ, nu s-a mai întors în lume, cia,cunoscut cä Dumnezeu i-a dat lui acest fel de vieþire. Si çi-a
l Prol¿dø¿, vol. I, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p. 431.
schimbat pátimirea sa, cunoscând lipsa çi pacea patimilor çibucuriile vietii de rugäciune, s-a apropiat de Dumnezeu."l Nuse cunoaste nimic din nevointele acestui mare anahoret, cuexceptia împrejurärii în care Sfântul Antonie l-a cunoscut.Acesta a povestit întâlnitea cu Sfântul Pavel ucenicilor säiMacarie si Amathes de la care a aflat-o Fericitul letonim. carea consemnat-o. În anul 347, pe cánd avea deja g6 de ani si tráiaîn Mânästirea Qolzum, într-o noapte Dumnezeu l-a prevestitpe marele Antonie cä va avea ocazia sá cunoascä încä dinaceastä lume un alt om care locuia în pustiu çi care era mai bundecât el, i se spunea în vedenie. Dis-de-dimineatä, SfântulAntonie s'a avântat spre munte, läsându-se cäläuzit doar deDumnezeu, spre a-l întâlni pe cel despre care í se vorbise. Dupádouä zile si douä nopli de mers, Sfântul Antonie a ajuns la
. pesteraunde träia Sfântul Pavel. Dupá lungi insistente, SfântulPavel a acceptat sä deschidä uça de la intrarea în pesterá si sálprimeascä pe noul venit. Si-au împártäçit unul altuia dinexperienla lor duhovniceascä. Sfântul Antonie constatä cäbätrânul Pavel îi cunostea deja numele. S-au rugat împreuná.A doua zi Sfântul Pavel avea sä-i spunä Sfântului Antonie cä,de fapt, Dumnezeu îl trimisese la el spre a-i acoperi cu påmânttrupul, pentru a reda pámântului ceea ce-i apartjnea. L-a rugatpe Sfântul Antonie sä se întoarcå Ia fraJü care-l asteptau si särevinä la el cu mantia pe care o primise de la Sfântul Atanasie,episcopul Alexandriei, în care u¡ma sá-i înfásoare trupulînainte de îngropare. Träind departe de lume atâtia ani si.neavând posibilitatea procurärii de haine, Sfânful Pavel îsiconfectionase vesmânt din frunze de palmier.
Sfántul Antonie s-a întors la månästi¡e, a luat mantiaprimitä de Ia marele Atanasie si, spre surprinderea ucenicilo¡,a pornit-o din nou spre munte, refäcând în mare grabá (douäzile) drumul pâná la pestera noului sáu prieten, însetat dereîntâlnirea cu el. Pe la ora nouä dimineata, cu putin înaintesá ajungä la pestera unde-l întâlnise pe Sfâùtul Pavel, Antoniea väzut cerul stráIucind de luminä si cä au apárut legiuni de
1 P.L. 25, col. 17-50.
Page 36 of 137
îngeri la care se adáugará profeti si apostoli: Pavel eremitul se
înãlta spre ele, strãlucind de luminä' In acel moment' Antome
" .eà"ii" p¿-a"t çi cu ochii în tacrimi avea sä strige: "Pavele'
nuu"ìuf n" ""
tni páräseçti? De ce pleci färá sá-mi iaurámasòun
de la tine? Te-am cunoscut aça de târziu çi tu plecl a9a oe
ãewemel." ajuns la peçterä, Sfântut Antonie a intrat înäuntru'
Frietenul sáu se gáseã în genunchi, cu mâinile ridicate spre cer'
dar mott. Sfântul Antoni¿ l-a înfäçurat în mantia pe cale o
adusese, i'a citit rugáciunile de înmormântare, dar nu avea
"i.i-o ""*fte sä-i s"ape mormântul Atunci au apã^rut doi lei
carà, cu la¡ete lor au säpat groapa în care Sf?ntu\A:rtglie va
Dune trupul Sfantului Pavel. Se va întoarce la manástlrea sa
i"ì"ã .t ãi""ç^antul din fÌunze de palmier purtat de S.fTluI
Pavel eremitul, vesmânt pe carel îmbÌäca de acum lnalnte ln
zilele de sárbátoare.
2. Sfântul Antonie cel Mare çi ucenicii säi
Dacá despre primü anahoreti mai sus aminti$ avem,pufine
informatii, despre Sfântul Antonie avem mult mai multe datonu
i.îti*îå "l"jt" lui a fost scrisá de Sfântul Atanasie' episcoptf
numeascã ..doctorul (támáduitorul) din punct de vedere dunov'
nÍcesc al Egiptului".Sfântril
-Antonie s-a náscut în anul 251 (252) în satul Koma
suu iåméu, actualmente Quem el Arus, provincia Benisuef sau
. Heptanomia, açezat pe valea Nilului Mijlociu, în apropiere de
Masr, fostul Memfis din epoca faraonilor. Se pare cá perseculiilelui Decius (25U254) çi Valerian (258) nu au afectat comunitateadin care fäcea parte familia Sfântului Antonie. Acesta a primil o
educatie crestiná în casa päúnteascä çi, de mic, a arätat o tlclinareperitru viaþ anahoreticá. Pärin!ü iau murit când Antonie avea
în jur de douäzeci de ani. A rämas cu o avere considembilá (55
hectare de pämânt) çi cu responsabilitatea îngrijirü de sora sa maimicá. Tâlärul Antonie a împär,tit pämântul táranilor sáraci dinsat, a vândut ce a putut vinde çi banü i-a împártil sáracilor. ApästÉt o micá parte din ei perìtru întrctinerea sa çi a surorii sale.
A început viala ascetÍcá sub îndrumarea unui bätrân anahoretcare locuia lângä sat. Tot atunci au început çi deosebitele luptecu proprüle-i gânduri çi cu demonii. $i-a supus trupul unei aspre
asceze, nu din dorinla de a excela în ascezä, ci convins cá asceza
(care nu este, desigur, numai trupeasacá) întárcçte personalitatea.
Aseeza trupeascä nu venea din teama cá trupul ar fi fost închi-soarea suÍletului (înlelegere curentá în acea weme) sau organulprin care omul ar päcátui, ci pentru cä puterca sufletului ffegtepe mäsurá ce scad putelile animalitälü excitate ce se manifestáprin pläcerile trupesti, limitându-i trupuìui calitatea de organprin care sufletul se manifestä în afarä 9i de bazä potenlialápentru viala duhovniceascä. Dupä trei ani (prin 573), va încredinla pe sora sa unei comunitáTi monahale feminine çi ei, läsândtotul, s-a îndepärtat de sat çi s-a stabilit într-un cavou, unde dincând în când un prieten îi aducea pâine pentru hraná. Va rämâneaici 13 ani. Lupta cu sine çi cu diavolii cre$e în condiliile pe care
i Ie ofe¡ea Sfântului Antonie cavoul (clädire, în care erau mumüsi oseminte, prin care miçunau rcptile çi tozátoale). In acest
mediu, deja sinistru prin eI însusi, demonü giau adäugatatacurile directe. Deseori eÊ batjocolit si tortùat pur s,i simplude duhu¡ile rele.
ln ,,Viaþ Sfântuiui Artonie" (Cap. VIII-X), Sfântul AnastasÍe
cel Mare r,a relata (desigur dupä spusele Sfântului Antonie) unadin experienlele de acest fel. Em sprc sfârsitul perioadei celor 15
ani de locuire în acei cavou, când tâ¡árul anahoret Antonieîmplinea v"arsta de 35 de ani.
Page 37 of 137
Dând návalá peste Antonie, într-o noapte, o mr:\ime dedemoni l-au bátut atet de crunt, încât l-au läsat zäcând jos,aproape morl lntâmplarea a fäcut ca a doua.zi sä vinä lá eIprietenul care îi aducea pâine o datä la sase luni. Väzându-l însitua{ia în carc se gäsea tânärul anahoret, prietmrf acestuia l-aluat, l-a dus în sat çi, crezând cä e mort, la asezat în bisericá. Înjurul anahoretului s-au adunat prietenii çi rudele pentru pri-veghi. Peste noapte, Anlonie s-a hezit. Vãzând cä pe ceilalti îiprinsese somnul, cu exceptia prietenului carel adusese în sat, i-afåcut semn acestuia sál ia si sä-l ducá din nou în locul de u¡delluase. Acesta a împlinit dorinla prietenìiui säu. A doua noapte,atacurile demoniÌot, care de data aceasta au luat cNp de fiare. saudovedit cutremurätoare. in zgomotul pe care derionii-l fãceau,Anlonie vedea semnul neputintei acestora: dacä ar fi fost cuadevárat puternici, em suficient ca un singur demon sä vinä sisál piardä. În timp ce demonii îsi fáceau teùfia¡h¡l numar, Ant;nie, epuizat de puteri, stând pe spate, se ruga în gând. La unmoment dat, a^ constatat cá prin acoperis o razä de luminá secobora spre el. In acelasi timp demonii au început sá se îndepär-teze, iar durerile trupului au încetat. A înleles cá era vorba deprezen{a lui Dumnezeu care se fäcea evidentá. Usurat de dureri,Antonie i sa adresat lui Dumnezeu: ,,Unde ai fost? Pentu ce nuTeai arätat de la început, ca sá-mi opÌesti durerile?". Si un glasi-a räspuns: .Antonie, eram aici, dar am a$eptat sä väd luptata-...."Antonie s-a rìdicat çi a început sä se roage, ca Domnul sä fieîmpreunä-lucrátor cu el în biniinta diavolilor.l
Pentru omul modem, asemenea relatãri sunt de-a dreptululuitoare. Unü din cei care s-au ocupat de viala Sfântrjui Antoniepun aceste relatäri pe seama mentalitätii egiptene care socoteacä ùniversul este plin de duhuri bune si rele, altii pun cele relatatede Sfântul Antonie ucmicilor säi pe seama unor stãri psihicespeciale. Sunt puncte de vedere ale unor minti fie secularizate,fie ale unor crestini care nu realizeazä încã efectul cosmic al lucrä-rii räscumpärätoare a lui Hristos (cä Hristos a biruit cosmic pesatana).
Creçtinul de azi, cu minte secularizatä sau nu, häiegte Într-olume în care s-a extins lucratea biruito e, curätitoarc si sfin-titoare a lui Hristos çi prin oameni ca Sfântul Antonie si altüasemenea lui, o lume în carc puterea satanei a fost diminuatá.Ctriar dacá suntem afectali de secularizare, träim Întro lumedeja exorcizatä. Nu acelaçi lucru era pe vremea St'ântuluiAntonie,unul din cei prin care se extindea în plin pägânism putereacurätitoare, sfintitoare si mântuitoare a lui Hristos. Tñim întrolume în care, în parte, puterea satanei a fost biruitá. Nu totdeaunarealizám cá altü au tráit întro lume cate a fost çi altfei decât Încea în care träim noi astäzi: sub anumite aspecte mai bunä (ca
rod al extinderü lucrärü räscumpärátoare lui Hristos prin DuhulSfânt în lume, sub alte aspecte, dacá nu mai rea, cel pulin tot atât
de re4 cu osebirc în ,,zonele" în care Dumnezeu este lefuzatunde Duhului Sfânt nu i s-a mai dat qansa sá activeze voinlaomeneascá, mai precis, în sufletele apostaziate çi în mediul lor.
Sfin$i au luptat cu ima$narul, cu gândurile, cu diversele lorpredispozilii çi ispite - si emu con$ientj de acest nivei al lupteilor -, dal au luptat efectiv çi dfect cu demonü, conçtienTi çi de
aceasta. Brperienla Sfântului Antonie din mormântul idolesc a
fost una réalä, nu imaginarä, nici urmare a dedublárii persona-
litälii sale. Sfântul Antonie nu a fabulat,'n-a fost un visátor, nicihalucinant, ci un spirit de o luciditate, de un realism, deo Înlelepciune si de o blândete uimitoare, dovada acestora o constituiemu\imea ucenicilor adunati în jurul sãu. lntrucât alti eremiti auînceput sä se stabileascá în jurul Sfântului Antonie, acesta vapáräsi mormântul, va trece Nilul çi se va stabili la Pispir. Pispiruleste î¡ dreapta Nilului mijlociu, în fala localitátii Herakleopolis(care se gásea pe partea stângá a NiluluÐ. A locuil Într-un fortpärásit de ùultä weme, unde cineva îi aducea pâine de douä oripe an. Aici a rämas douäzeci de ani. Se dusese deja vestea despreel. Dupä mai bine de douãzeci de ani de izolare de lume, de post,
de rugáciune, de lupte cu diavolü çi de nevoinle numai de el
çtiute, Sfântul Antonie a deschis portjle fortului în care se
închisese de bunä voie. Era în anul 505-306, pe când avea 54 de
ani. Culegând relatárile de la cei cärora Sfântul Antonie sa arátatr Sfântul Antonie cel Mare, ûp. cl¿, I -X, p. 198-199.
Page 38 of 137
duoä douäzeci de ani, Sfântul Atanasie va consemna: ,'Antonie a
iesit ca dintr-un altar în care se afla cufundat în tai¡e çi purtat
de Dumnezeu. Atunci s-a alátat întâia oará din cládte celor ce
veneau la eL. Iar aceia, púvindu-ì, s-au minunat väzând trupul luiavând aceeas,i ìnfätisaie, nici îngräsat de nemiçcare, nici sub$at
de posturi si de lupla cu demonii. Era la fel cum îl gtiau 9i Î1uPj9
de ietrageie. Iar iufletul aÌáta aceeaqi curá$e în pu-rtári' Nicr
închis în" sine din cauza înfrânärü, nici din cauza pläcerü de a
¡eîntâIni oammü, nici stäpânit de râs, nici copleçit de tristele; nu
s-a veselit vázându-se primit cu bucurie de atâta lume' Ci era
întreg, egal cu sine, ca unul ce era cáláuzit de drcaptajudecatä si
statoiriõt ìn ceea ce e propriu Îiúi. Si pe mutli din cei de fa$ 9.ge
pátimeau cu trupul i-a vindecat Domnul prin el' iar pe allu r¿
scäpat de demoni. Domnul ia dat har lui Antonie în vorbire'
Prin aceasta, el mângâia pe mr.rlli prieteni' Pe toli îi îndemna sá
nu puná nimic din lume înaintea iubirii de Hristos "r ¡'ácea
dovãda unor daruri deosebite: vindeca bolnavi, alunga demoni'
dädea sfaturi celot care i le cereau sau mergea el însuqi la diversi
anahoretj spre a-i întäri în luptele lor, sfidând dislanlele, ri-gorile
Ji*ei çi nìviut ptin de crocodili' De acum înainte Sfântul
Àtotti" "o
mai úala izolat, dimpotrivá, primea pe oricine îI
cáuta. În anul 311, în timput perseculiei lui Maximin Daia' a
mers la Alexand¡ia spre a lua apärarea celor judecatj pentru
credinta crestinã. A vizitat pe cei condamnau ln rnch$ort $ ln
mine, ajutându-i si îmbärbátându-i în credìn!ä'
Dupä Eecerea perioadei de persecu$r' sprc a nu caüea In
mândriä popularitflü, SatttU etttooie se retrage çi m¿i mrll ìûpustie. Vipåräsi Tebaida çi va merge în directia Mãúi Rogii timp
ãe pahu zile çi patru nopli (în compania unei caravane de alaDl''
statilhAuse înuo oazá de Ia poalele muntelui Qolzum' Dupáun
anumit timp, ucenicü l-au gasit. n"e¡iu s-au Eezat ùl aceeaçi
regiune, Iuând naçterc o nouá comunitate anahoreticá' Fiecare
cuitiva pämântul si culegea roadele, iar o datá pe lunä îl vizitau
oe Sfâr¡tul Antonie aduõându-i pâine, másline, legume si ulei'
Pentu Sfântul Antonie a început o nouä perioadä de lupte cu
diavolii. Multe din noplile petrecute în pe$era de la poalele
rnuntelui Qolzum dea lungul celor 44 de ani (cât a träit aici) erau
un adevá¡at calvar. Nu de putine ori ucenicii emu martoriurletelor, atacurilor si zgomotelot de tot felul produse de
demoni. Nimic nu a putut sá trlbure seninátatea çi pleocupä.rile
Sfântutui. Nu se mai temea de demoni. Le cunoçtea çi puterca
si gradul de viclenie, dar si neputinta,l ajungând sä spuná: ,,Sä
nu-i auzim, ca unü ce suntem stäini de ei, nici sá nu ascultäm
de ei în ceea ce priveçte hotärârea nevoinlelor noastre; sá luämaminte mai degrabä la noi însine çi sä nu ne läsám amágili de ei,
care fac toate cu viclenie. Pe de altá parte, nu uebuie sä ne temem
de ei, chiar dacã par cá dau nävalä peste noi, chiar dacä ne
ameninlá cu moartea, cäci sunt slabi çi nu pot nimic, decât numaisá ne ammin{e."z. Deci, numai pentru cä nu pot face nimic, nufac altceva decât sá ne ameninle. ,,Dacá ar avea putere, nu nearläsa pe nici unul dintre noi, cre$inü, sä vietuim dup,áDtürinezeu...
Fiindcá oricine are putere, nu omoarä cu nãlucirea, nici nu sperie
prin zgomote, ci se foloseçte el însusi de putere precum voie$e.
Însä dracü, neputând nimic, joacä ca pe scenä, schimbându-çichipurile çi speriind copiüi, prin nälucirea zgomotelor çi púnînfãtisäri prin care se dovedesc mai degrabá r,rednici de dispretuit, ca wrü ce sunt neputinciosi."S ,,Deci, numai de Dumnezeu
trebuie sä ne temem, dispreluindu-i pe diavoli çi netemându-ne
deloc de ei.... Cáci mereu armä este împoûiva lor via{a dreaptá çicredinta în Dumnezeu. Cáci se tem dé post, de priveghere, de
rugäciuni, de blândele, de liniçte, de neiubirea de aryinli, de
neiubirea de slava de$artá, de smerita cugetale, de iubirea de
säraci, de milostenü, de nemâniere çi, în primul rând, de dreapta
credintä în Hristos a nevoitorilor."4
!IUriIam,XYJr, p- 207: XXV, p¡. 208-209,
! thiìlem, xxvll, p. 2 10.
: Iúidenq XXVrll, pp. 21G211.+ tuübn,XXx, p- 212.1 ¡bi¿m, xtv p. zor.
Page 39 of 137
Sfântul A¡tonie era convi¡s cá diavolii îsi adaptau ispitelesi nálucirile în functie de gândurile noastre.r De aceãa, în mintet¡ebuie òä fie adus mereu Hristos: când se ruga Sfântul Antonie,diavolii dispãreau ca fumul, tipând cá rugáciunea lui Antonieii ardea.z El recomandã ucenicilor ca toatä nevointa lor sä fÍefäcutã cu bucurie, ca unii ce se mânhriesc, färä sä siäbeascä înnevointe, t¡äind ca unii ce mor în fiecare zi.3 Desi voise sárämánä necunoscut, era.imposibil. Sfântul Antonie era cäutatde toatä lumea, nu numai de cälugfui. împãrati Constantiu.Constantin si Constant îi scriau si-i ce¡eau sfat. În ultimii 4dde ani ai vielii, Sfântul AntonÍe nu a mai pärásit eolzumúldecât de douä ori: o datä când a fäcut un periplu la comunitãtilemonahale si Ia anaho¡etii dintre Nil si Marea Rosie, ocazie cuc-are si-a reväzut sora, ajunsä între timp stareta unei mänástiride maici, çi altä datá, când a coborât laAlexa¡dria spre a apäraBiserica de erezia lui A¡ie.
Celebru în modestia lui, încárcat de ani si de darud dum-nezeieçti, având chipul iluminat de bucuriá duhovniceascä,cunoscând prin rânduiala de sus momentul iesirii din lumeaaceasta, SfântulAntonie s-a coborât din sihästriá lui în comuni-tatea din Quolzum; a adunat în jurul säu ucenici si le.a spus:,.\ã fac aceastã ultimä vizitã si m-aç mira sä ne mai vedemweodatä unii pe altii în aceastä viaiä. Cäci mi-a venit si mietimpul sä plec. Piindcä sunt de aproape o sutä cinci ani.,;A datucenicilor u-ltimele sfatu¡i: sä nu se descurajeze în osteneli, säp-ástreze predania Párin{ilor, mai aìes dreapta credintä înHristos, sä nu se teamä de demoni; si-a împärtit uceni'cilor,êverea" (una din mantii episcopului Atanasie, alta episcopuluiSerapion, çi haina de pár ucenicilor). Apoi, întinzându-se,avân-d chipul plin de bucurie, si-a dat duhul.4
Incercând sã facá o caracte¡izare Sfântului Antonie, SfântulAtanasie va spune: .,Era blând si plin de smeritá cugetarc. Si, fünda$a, cinstea rânduiala Bisericii si, mai presus de orice, soiotea pe
l nutm,xtl,: lbid¿rL XX)(IX. XXXX, p. 216.r^ Ibtlem,XLL p.2t7;XC, p.243.+ Sfântul Atanasie cel Mare, op. cif., L)(XXVm; SCI, pp. 242, 244.
,orice cleric mai presus de el în cinste. . . Nu se deosebea de altij niciprin înäl$me, nici prin märime, ci prin purtári çi prin curáliasufletului. Cäci,fiindu-i sufiehrl netulburat, netulbumte îi emu sisimludle din afará. Iar bucuria sufletului i se vedea çi în seni-nätatea fetei. çi din miçcärile trupului i se sim-tea çi i se cunosteastarea sufletului [...] Degi tráise în munte çi îmbátrânise acolo,nu avea pì-rrtäri de sälbatic, ci era blând çi cuviincios. Ialcuvântul lui e¡a dres cu sarea dumnezeiascä."1
Degi nu a fost primul anahoret, si nici primul monah,Sfântul Antonie a fost numit,,pärintele monahismului",z înuu-cât datoritä uriagei sale penonalitäli, în Egipt au luat naçterecomunitáli monahale, mai mari sau mai mici, virtu$le lui devenind ideal de atins pentru toti monahii de mai târziu
3. lnvätátu¡a Sfântului Antonie cel Mare
De la Sfântul Antonie s-au pástrat câteva texte, ajunse ìa noipe trei cái, Patericul egiptean, Filocalia (voi. I) çi nouä scrisori.Varianta coptä a coresponden{ei Sfântului Antonie cuprinde 20
de scrisori; critica textualä socotegte drept autentice, numai nouäscrisori.
Conlinutul textelor pästrate este mai pulin doctrinar, areînsä un pronunlat caracter moml-ascetic. Intâlnim, açadar, apof-tegeme çi sfatud privind: sufletul çi trupul, binele çi räul, omulbun, päcatul çi räul, rugáciunea, libertalea, smerenia, asceza,
räbdarea, stäruinla, atitudinea fa{ä de aproapele, dreapta socotinlá çi rotul tuncliei ralionale a mintü în întregul efort ascetic çiîn lupta cu diavolul.
Viala asceticá are drept obiectiv cultivarea puteriì.or sufle-tului, între care: cunoaçterea lui Dumnezeu, înfrânarea,
: Iül¿br1, D0v; lxxll; pp. 231, 233.¿ Cea mai bunä lucrare despre Sfântul Antonie apärutä la noi este
lñqtFteetremeaffid*ahú¡ntp cdMan, scrisã de I.PS. Mitropolit NicolaeComeanu, Ed. Amarcord, Timigoara, 1998, Este excelent crisã din punct devedere çtünlific, foarte bine documentatä, înfä1içând metodic viata çinevoiDtele Sfântului Antonie. Autorului îi scapä însä dimensiunea misticäa vietii Sfântului Angonie.
Page 40 of 137
bunátatea, buna fäptuire si blândetea. Acestea sunt bogälie çih¡anä a sufletului, ducânduJ pe ascet la îndumnezeire. SfântulAntonie nu neglijeazä însã grija fatá de trup. Acesta va fi hänitsi întretinut din cele wemelnice, dupä cum dä çi voieEte
Dumnezeu. De tot ceea ce va primi de la Dumnezeu, omul vatrebui sä se foloseascä bucurându-se cu smerenie si neabuzândde nimic.l
Cunoasterea, slujirea si cäutarea lui Durnnezeu Sn de fireaomului.2 Cunoaçterea lui Dumnezeu nu este rezultatul inJor-märü, ca în cazul altor modalÍtáti de cunoastere, ci un dar al luiDumnezeu. 1n acest sens, Sfânh¡l Antonie va spune: ,,Fünd pururibun gi darnic, Dumnezeu a dat omului puterea de a face binele
çi räul, dupä ce i-a däruit puterea cunoaçterii,-c4 púvind lumeasi cele vázute, sá cunoascä pe Cel ce a fäcut¡"5, ,,cäci Dumnezeunu poate fi vázut, ci numai înleles cu mintea, fünd cât se poatede învederat în cele väzute, dupá cum $]Jletd este în trup. Pentrucá, dupä cum trupul nu poate fiinla ffuä suflet, la fel, toate cele
ce se väd çi sunt, nu pot fünta färä Dumnezeu."4 Este cunoagtereanaturalá intuitivá çi prin analogie. Buna utilizare a min$i curatesi a functiei intuitive a sufletului îI va face pe om sä cunoascáfaptul cä ,,Dumnezeu este atotputernic gi cá nimic nu poate sta
împofiva Celui ce toate le poate çi El a fäcut pe toate cât9 lea voit
çi le face cu Cuvântul Säu spre mântuirea oamenilor".s Aceastaîl va angaja pe om într-o nouä formá de cunoagtele: cea expe¡imentalä. ,,Cäci aceasta este cunoaçterea lui Dumnezeu: sä-I
urmezi Lui cu smeritá cugetare çi prin unele ca acestea (deprin-derea cu dragoste4 cu neprihánirea, cu räbdarea, cu înfrânarea
çi cu cele asemenea)".6 Dupä Sfântul Antonie, cunoaçterea gi
. 1 sfântul Antonie cel Marc, hudøhrí doswtialn'nûnohdat ø úÍvr. rrçÍ dssrybwwytmtunfu 120 cwtz,s4,trail de Pr. Prof. Duinitru Stániloae, înFlbc@, vol. I, Ed. Humanitas, 1999, p.23.
¿ ldcm, Scri.wareo, úV4 7{,h SaÍnt Atúoi¡w I¿túEs, intÌoduction parAndré Louf. Traduction fransais par les Moines des Cats, Ed. Abbaye deBellef_ontaine, p. 90. Cf. çi varianta coptã.
J ldem,,[mrl$óürd.., 125, Nlauliawu, p.39.
ï hùtøn,54,Þ.26.l lhlil¿n,20, p.2r.o ibùlan, 165, p. 45.
frica de Dumnezeu aduc tämäduirea de patimile trupeçti,l iardin cunoaste¡ea lui Dumnezeu se naste binele care mântuiestesufletul,2 àru
"rr- .raarr.rousterea lui Dumnezeu este cea mai
mare boalä a sufletului.SCunoaçterea mântuitoare, adicá cea care se împlÍneçte în
urmarea lui Dumnezeu, numai omul ralional o are, omul cumintea, cu putere de judecatä, va spune Sfântui Antonie.
Dar, ce înseamná pentru Sfântul Antonie no$unile de ,,orncu minte", ,,om cu judecatá" çi ,,suflet ralional"? Onutl cu mhÍeeste cel care, întelegând pe Dumnezeu qi fäpturile, alege real-mente binele. O¡¿r,¿l cúputsre de j)decatä (omul ralional) este celcare cunoaste binele çi räul, ferindu-se de cele rele gi vátámá-toare, cel care are o singurá glijá: sá asculte de Dumnezeultutüor çi sä-i placå acest luou, cel care cautá sä-çi deprindäsufletul sä placä lui Dumnezeu, mu\umindu-I pentru purtareaLui de grijä.s Pentru Sfântul .Antonie, a te manifesta ca fiin!ärafonalá nu înseamnä numai a afirma çi a confirma cä ai puterede judecatá, ci a orienta axiologic puterea de judecatá çi, maiprecis, a pune puterea de judecatä în serviciul real al sufletului.,,Ornul cu judecatá luând aminte la sine, cumpäneçte cele ce i se
cuvin çi-i sunt spre folos. El cugetä cu privire la cele care suntsau nu folositoare naturii sufletului. Prin urma¡e, se va feri decele nepotrivite care i-ar vátäma sufletul si l-ar depárta lanemurire [...] Omul ralional alege ceea ce este mai bun si-Lcunoaçte pe Dumnezer¡I tuturor."6 Dupä Sfântul Antonie ,,ceea
ce este important în primul rând pentru omul mlional este sä
se cunoascä pe el însusi, apoi, sá cunoascá ceea ce vine de la
!ntAøn, tsz,p. tz.¿ lþlitøn,119, p. 38.Cunoagterea, atât cea obis.nuitä, naturalá, cât çi cea duhovniceascä,
presupune curãlirea puterii de întelegere a lucrurilor, Sufletul, curã1it subtoate aspectele îl are pe Dumnezeu în el, Dumnezeu fiind cel carei de$coperäcele viitoarc. Sfântul Atmasie, ûp cit; )QQ(V, p. 214.
I lüdzn,9t, p. 3a.
: Ibiìløn,I34, p. 40.
2 lb:r¡lzn, f-2, p. 17 .o lbülen,5, p. t8: 102, p. 35.
Rf
Page 41 of 137
T
Dumnezeu gi toate darurile pe care Ie primeçte de la El, fáráîncetare. Sä gtie, de asemenea, cä tot ceea ce este päcat 9i reprcsabil este în afara naturii sale duhovnicesti."r OmuI care nua-lege binele este lipsit de minte2, chiar dacå are putere dejudecatä. Prin urmare, om ralional sau cu minte este cel care, prinputerea de judecatá orientatá axiologic çi luminatá de har, se
va cunoaçte realmente pe el însuçi, va recunoaste ceea ce vinede Ia Dumnezeu çi va cäuta împlinirea binelui, drept calesigurá pentru cunoasterea lui Dumnezeu. Cunoaçterea luiDumnezeu confirmá cá omul este interesat de etelnitate. De
remarcat cä, pentru Sfântul Antonie, eteÌnitatea nu poate fi înafara lui Dumnezeu. Eanu este simplä supravieþire, ci tTãjrea
în comuniunea cu Dumnezeu, dáinuirea în via{a determinaläde însáEi comuniunea cu Dumnezeu.
Sfântul Antonie nu considerá în mod naiv cä räul s-ardatora omului din cauza tupului, excluzând de Ia responsa-
bilitate sufletul. Dimpotrivá, sufletele au responsabilitatea lorîn toate, de aceea trebuie cârmuite de minte gi linute în frâud.e ratiune ca, în felul acesta, sá poatá stápâni, sä poatá cârmuisi, la nevoie, sá suprime patimile, mai ales întristarea çi pläcerea; altfel, omul se va pierde ca animalele lipsite de raliune,întrucât aceasta (ratiunea) va fi biruitá de patimi, dupä cumvizitiul este biruit de cai.ô
Numai sufletul tinut în frâu de taliune dovedeçte cä e
rationai, nu orice suflet. $i dovedeste aceasta, stäruind neclintitîn hotärârea cea buná, tinând în frâu mânia, pofta çi patimilenerationale, ca pe un cal. ,,$i biruinduìe, înfrânândule s,i
stäþâniúduìe pe acestea, se încununeazá çi se înwedniceçte devÍa{a cereascá,4 fárá sä se sminteascä atunci când vede feri-cirea celor rái si bunästarea celor newednici.S Omul esterational atâta vreme cât dovedeste cá a¡e un suflet rational,suiletul, ]a rândul lui, este rational atâta weme cât este cârmuit
\ bidsn, Sc¡øojfl,a ay-oús,22-27, op. dt, p.92.Itderr',h4frnt., t2, p. sg.j Ibidenu 96, p. 5a.
-+ Idem, 145, p. 41.
a btrtÊrn, 144, p. 41.
de puterea de judecatá i.luminatä, çi ea, de mintea ca¡e-l iubestepe Dumnezeu.l Dupá Sfântul Antonie, mintea prin careDumnezeu este iubit este sträjent teaz care nu permite intrareapatimilor si a rusinoaselor aduceri aminte în suflet. Sufletul vaspori în rationallate pe mäsura statornicirii în relalia iubitoa¡ecu Dumnezeu. Isi va manifesta ralionalitatea nu numai înraporturile cu Dumnezeu ci çi în comportamentul general-uman, concretizat în privire, în mers, în glas, în râs, în ocupatiisl ln tfi nl¡ue cu oamenll.¿'
Stábirea rationalitätii nu este determinatä de neDutintefizice sau de liisa instiuirii intelectuale, ci de cádeiea diniubirea autenticä, or cäderea din iubire este päcat, iar începutulpácatului,-prin urmare, si a1 diminuärii puterii de judècatã,este pofta,ó va spune marcle Antonie.$i aceasta, pentru cä poftamarcheazä începutul egoismului, al iubi¡ii exagerate de noiînsine. La prima vedere, egoistul pare a fi ra{ional pentru cäraliunea sa se miscä între cauzá çi efect, între motivatie siräspuns corespunzátor imediat. De fapt, egoistul este un omcate nu mai are uzul ratiunii. Cât de rationai Doate fi omul acárui putere de judecaiä, lipsitä de perspeciirrá, se va opriîntr-un punct fix, care de cele mai multe ori, este satisfactiaimediatä. foarte limitatä din punct de vedere l.emporal? Pentrucájudecata egoistului nu are nici perspectivá, nici câmp mailarg de actjune (nu se referä la cei din jur, ci priveste satisfactiaimediatä si exclusivá a sinelui), nu este rationalä. Este nerationalä, chiar dacá pare a fi logicä, pentru cá actjunea ei nu poatefi integratá în ordinea ratiunii universale care presupune bunafunctionare a întregului, nu a pãrlii, care exclude întregul.Oricât ar dori sä fie universal, omu.l va rämâne o oarte a între-gului care se cheamä: societate, lume, Bisericá. êândirea lui
t ,&Sletul se douedeçte o. rt røfianal øhnci cdnd, cautd, sd.lugd, d,e caleanelnnblatt dE îngâmlare, de môndrie, de înseld.cixlne, d.e piznd. d,e ?dpire çí dpcele øsencneo. care utntjaptele dmcilor s¡ sle alegerlí rcLeí rel¿" Ihitlem,22, p.2 1. Cu alte cuvinte, sufletul mÈonal este sufletul virtuos si curátit de patimi.
¿ lhìtutn, 148, p- 42.¡ lhìi.em, 20, p. 21.Mai ales cä: de la aproapele este viata sÍ moartea. Dacã vom dobândi
pe iratele nostru, pe Dumnezeu îl dobândim, iar de vom sminti pe ftatelenostru, gresim fa1ã de Hristos. Pof¿¡,icu¡ eg., Ed. Alba-Iulia.
Page 42 of 137
este rationalä çi cu adevárat logicä atunci când acliunea eipresupune solidaritateainterumanä, comunicarea çi comuniu-nea, dupä modelul Ìucrárii Logosului divin în istorie. Omuldepáçegte starea de egoism, deci, de iralionalitate, când poatesacrifica interesul individual imediat sau mai îndepärtat,pentru comuniunea realá cu Dumnezeu si cu semenii.
Puterea de judecatä a sufletului trebuie sä ducá la înlelepciune, iar întelepciunea,presupune bunátatea, dar çi un efort deîmpropriere, atât a înlelepciunii, cât çi a bunãtälii. De aceea
,,este cu neputinlá ca cineva sá devinä dintro datä bun çi în{elept.Trebuie gândire stãruitoare, vietuire, încercare, rägaz, nevointási dor dupä tucnrl bun",l va spune Sfântul Antonie.
Iatá de ce viata duhovniceascä si desávârsirea la caresuntem chemati piesupun asceza. Orl asceza înseamnä asu-marea atât a ostenelilor trupesti, cât si a celor sufletesti. Lucnrlacesta este arátat de Sfântul Antonie în prima din apoftegmelepástrate în Pateric de la el. Se spune, açadar, cã awa Antonie,la un moment dat a fost cuprins de o întunecare a gândurilorsi de o oa¡ecare ,,lene". Atunci La înuebat pe Dumnezeu:,,Doamne, lTeau sä mä mântuiesc çi nu má lasä gândurile. Ceva trebui sá fac în starea în care mä gäsesc? Cum mä voimântui?". Zicând acestea a iesit din drilie si deodatá avázutDecineva care-i semäna leit, çeizând çi împietind o funie, apìoisculându-se de Ia lucru çi rugându-se, çi iaráçi gezând si împletind funia çi iaráçi închinându-se la rugáciune. A înteles cá erao arätare de înger. Iar îngerul i-a spus: ,,fä aça çi te vei mântui".Iar el auzind acestea, a primit -multä bucurie çi curaj, prinurmare, fäcând aça, se mântuia.z
Rugäciunea çi contempla{ia nu exclud munca çi ostenelilefizice; am putea spune cä rugäciunea presupune munca si cáîntre ele trcbuie sä existe echilibru. Sfântul Antonie nu a cultivatasceza pentru ascezá, pentru cä asceza (cu toatä varietateaformelor sale) trebuie sá aibã un scop, altfel, va fi ostenealäzadarnicä. In acest sèns, el avea sã spunä:
"cel ce bate bucata de
fier, socoteste mai întâi cu mintea ce urmeazá sä facá din ea:secerä, cutit sau topor? Asa si noi t¡ebuie sä gândim ce virtute
lnaen, +0,p. z+.¿ lhíitenr, 40, p.24.
wem sä dobândim ca sä nu ne ostenim în zadar."l Iar în altáapoftegmä va spune: ,,sunt unü care çi-au topit trupurile cunevoinla si pentru cã nu au avut dreaptá socotinlå (discerná-mânt), s-au îndepãrtat de Dumnezeu."2
Din textele pästnte si recunoscute a fi autentice,S gäsimmulte învätáturi din care întelegem asceza echilibralä recoman-datá de Sfântul Antonie si rostul ei: nefiind scop în sine, asceza
nu este altceva decât cale spre înfierea de cätre Dum¡ezeu.aAsceza nu este nici ,,alergare de unul singur" çi nici de ,,unii
singuri", adicä färä asistenla çi ajutorul iui Dumnezeu. ln oriceact de nevoinlä spre Dumaezeu, în vederea mântuirii çi a desä-
vâryirii, ni se dá Duhr.¡l Sfânt. Acesta îi ajutä pe asceli sä rezisteluptelor çi sä binrie, le face lupta uçoarä çi pocäinþ suportabilä;ba, mai mult, el le aratä calea ascezei trupeçti gi sufletesti.,,Duhulîi învaþ cum sä sfuneascä deodatä trupul çi sufletul pentru ca
amândouä sä se curáleascä çi sä primeascá împreunä mogtmirea-Mai întâi se curä!á trupul prin posturi çi privegheri çi apoi inima(adâncul din noi) prin trezvie çi rugäcir.rne [...]. Duhul înva!ä inimasi se face cáläuza eforturilor ascetice pentru a curäþ prin har toatetrebuinlele, atât pe cele ale trupului, cât gi pe cele ale sufletului."S
Este nevoie de ajutorul Duhului Sfânt în lucrarea asceticäpentru cá, pe de o parte, numai prin el putem intra çi rämâne înlegäturá cu Dumnezeu, iar, pe de altä pa.rte, perìtru cá asceza nupresupune numai lupta cu pmprüle noastre tendinte (fuesti saunefireçti), ci çi cu duhurile re1e.6
çtiind din proprie Ðeeiienlá cât de durä este lupta cuduuhurile rele çi cât de necesarä este rugácir.urea, SfântulAntonieva spune: ,,T¡ebuie sä ne rugãm, nu ca sä cunoaçtem de mai
!tatAøn, st, p. t+.z lbl¡lcrìt , 10, p. 8. Acelagi lucru îl putem constata çi în Apoftegha nr.
15, p._9, cea cu întÍnderea arcului de cätle vânätor.â
J, Quasten considerã cã Rdl¡dü¿e¿il¿ si predicile (cu exc€ptia celei cuprinseîn I/üø. scrisä de Sfântul Atanasie) sunl neautentice. I:nfütlim anr Pèr¿s ¡lel'foüsg, vol. 5, Ed. du Cerf, Paris, 1963, pp. 224225.
: Sfântul Antonie, Súriso ana o,IIr, p- 54.
: Iüúl¿z¡, Scrisoarea I, pp. 41-42o lhialøn, pp. 43-44-
Page 43 of 137
înainte, nici ca sá cerem platä pentru weo nevointá,, ci ca Dutmutlsd ne Jie împraund-It tptdtor înbiruintn awra d,ia1)olului" .l
in Pateric se relateazá cä au venit odatä la Awa Antonieniçte frati si i-au cerut cuvânt de mântuire. Din nefericire, eraucefiati de duhul mândriei (pácatul din care au cãrut si îngerii).SfântuÌ i'a îndemnat sä punä în practicä Evanghelia. Ei auinsistat însá sä audá ceva special de la Antonie. Si acesta le-aspus: ,,Zice Evanghelia: de te va lovi cineva peste obmzul drept,întoarce-i lui çi pe cel stâng. Si ei au zis: nu putem face aceasta.Zis-a lor bätrânul: de nu puteti aceasta, sä sufe¡iti mäca¡lovitura primitá. Zis-au lui: nici aceasta nu pulem. Zis-abätrânul: dacá nici aceasta nu puteti, nu dati în loc aceiuia ceeace açi primit. Si au zis ei: nici aceasta nu putem. Deci, a zisbätrânul ucenicului sáu: fäle putiná mâncare cä sunt släbiti.Apoi a zis celorlalti: dacä una nu puteli împlini, iar pe cealaltänu voiti s-o faceti, în asemenea situatie este nevoie de multárugáciune."2 Aceasta aratä, pe de o parte, cä släbirea trupuluiprin ascezä nu compenseazá scáderile datorate împietririisufletului prin orgoliu, pe de a.ltá parte, este nevoie de multärugäciune pentru al aduce pe Dumnezeu în sufletul mutilatde mândrie. Deçi din istorisirea vietü Sfântului Antonie decät¡e Sfântul Atanasie afläm cât de mult se ruga párinteiemonahilor pentru ucenici çi pentru lurne, Sfântul Antonie nuconsidera cä rugáciunea unora ar fi putut suplini rugáciuneaindividualá a fiecäruia. Se spune în Apoftegme cä la unmoment dat un frate a zis Sfântului Antonie: ,"Awa, roagá-tepentru mine! Si bätrânul ia ráspuns: nici eu nu te miluiesc, niciDumnezeu, dacã tu insuli nu te vei osteni si nu te vei ruga luiDumnezeu."r
Am prezentat mai sus câteva aspecte din î¡vätäturaSfântului Antonie, le considerám suficiente spre a înlelege câtde mare era personalitatea sa, care a determinat pe mullicontemporani sã-viná çi så se facä ucenicii sái sau sä facä mari
I Sfântul Atanasie cel Maæ. op. ciú., XffiV, p. 213.¿ Potur¡. eg.2I, p. LI.r lbid¿r\ 18, p. 10.
RA
. comunitäli monahaie (Iawe) pe care leau pus sub ascultareaSfântului Antonie.
Dupá moartea Sfântului Antonie, comu¡itatea de la Qolzumva fi condusä de Macarie (altn decât cel din Egiptul de Jos,presupusul autor al Omilütor). Dupä ce Macarie va veni la SffurtulAtanasie cel Ma¡e, locul säu va fi luat de Amathes (alhrl decát celdin Egiptul de fos). La moartea Sfânûrlui Antonie comunitateadin Qolzum numára 5.000 de cálugäri (dupä Rufin).
Comunitatea din Pispir, care numära 10.000 de cäIugfui,dupá moartea Sfântului Anlonie, va fi condusá de Serapion (se
pare, viitorul episcop de Thmuis), apoi de Ammonas.ln Egipt au luat fün!ä çi alte comuniläË monahale dupä
modelul celor fondate direct de Sfântul Antonie.În iomunitälile de tip antonian nu era viatá de obste..
Slujbele din duminici si särbátori erau comune, dar ostenelileascetice erau lásate la iniliativa fiecäruia.Iconomul generai se
îngrijea însä de vinde¡ea produselor muncÍi cälugärilor, deîmpärtirea echitabilá a produsului muncii acestora si de ospita-litate. Exista, asadar, un sistem minimal de organizare a comu-nirätii.
4. Sfânhrl Ammonas
Ammonas a träit mai întâi ìn comunitatea din Schit timpde paisprezece ani, sub îndrurnarea Sfântului Macarie celMare. Dupä aceea, a mers sä-l întâlneascá pe Sfântul Antonie,traversând prin pustiu distanla de aproximativ 400 de kilo-metri. La un moment dat a rätäcit drumul. S-a oprit, a alipitputin, apoi s-a rugat çi îndatä i s-a arátat un semn ,,ca o mânäde om atârnatá de cer" (apoftegma 7), care-i aráta drumul. Sia5a a ajuns la Sfântul Antonie. Mâna este una din reprezentãrilelui Dumnezeu-Tatäl în iconografia crestinä. Sfântul A¡tonie îiva prooroci cá va face progtese în viala duhovniceascä, culti-vând tácerea gÍ isihia (apoftegma 8). Intâinirea celor doi sfinti,anahoreti a avut loc înainte de anul 550.
Page 44 of 137
Ammonas nu l-a mai pfuäsit pe Sfântul Antonie, deseoriînsotindu-l in pustiu. Dupä moartea Sfântului Antonie, Ia
conducerea lawei din Pispir, pe malul drept al Nilului, a urmatSerapion. Acesta, fiind hirotonit episcop, va urma la condu-cereã comunitätii Ammonas. Mânästirea Pispir avea dincol.o 9eNiì în ascultare comunitäli mai mici. Ammonas le vizitaperiodic, împärtáçindule sfaturi. Ocazia unei asemenea traver-
iári este istoiisitá în apottegma nr. 6, când Amrnonas dá pildäd.e rábdare. Awa Ammonas a venit la Nil sä-l traverseze. Lun-trea comunä cu cate ttebuia sá treacå de cealaltä parte a
fluviului era în reparalii. EI s-a agezat açteptând ca luntrea sá
fie reparatá, refuzând sã meargä éu altá lunte caÌe a ùnbarcatDe ceilalti oameni doritori sä traverseze fluviul. Pe durataãsteptárii repa¡atiei luntrei si a traversärii fluviului' awaAmmonas a împtòtit çi despteiit o funie din smicele. Intrebatde ucenici de ce a proêedat aça, el a räspuns: ,,Ca sä nu umblutotdeauna cu gândul gtäbit". Dar aceasta este un exemplu spre
Dumnezeu ca sá mergem cu rânduiaìá si calm.Alungat din scauiul episcopal de aiieni, Sfânt!¡l Atqrlasie
cel Mare va petrece o weme (556-362) printre cäIugárii dincomunitátile înfiintate de Sfântul Antonie. Cu aceastä ocazie
îl va cunoàçte gi pe i\mmonas, admi¡ând îndemnurile pe care
Ie dãdea cãlug¿iilor si sfaturiie pe care Ie dádea novicilor.Ínainte de revõnirea la scaunul episcopal dinAlexandria (562),
duoä moartea împáratului Constanliu (51 nov. 561) çi a epis-
copuìui arian Ghèorghe a-I Alexandriei, Sfântul Atanasie l-a
hiiotonit pe Ammonãs episcop de Oxyryttc' Va pästori deo-
potrívá peste laici si peste cälugäri. --
Oxyryncul erá un orag asezat în nordul Tebaidei, Înueregiuniie-Ahoris si Herakle'opolis. lncá înainte de ConstantincelMare fusese un oras înfioritor. Avea mai multe temple ale
divinitätilor egiptene, un templu al zeitei Atena, aIilI al luiIupiter, àtul aflui Cezan avea serviciu de pazá publicá pentruâniumite cartiere, teatre, gimnazii, bäi publice etc. In timpuldomniei lui Constantin în acest oras se înmulleçte numärulcrestinilor. Spre sfârsitul secolului al lv-lea, potivít ,,Istorieimohahismului din Egipt" (cap. $, Ox¡.ryncul era un oraç plinde mänästiri. Sub ascultarea lepiscopului locului, pe lângá laicise gáseau 10.000 de cálugäri gi 20.000 de cálugárile. Templele
)'
,;,i.'.¡
i
l
I
'li
I
. págâne fuseserá transformate în mänástiri. Pe lângä bisericilemänástirilor, mai functionau 12 biserici pentru credinciosiilaici. Duhul ospitalitätii excela în acellarci. Duhul ospitalitátii excela în acel o¡as: strãinii care intrauîn oras erau deosebit de onorati de autoritáti a cfuor osDitalitatem oras etau deoseblt de onorati de autoritáti a cfuor osDitalitatese întrecea cu ospitalitatea c úgärilor. 1n niänästiri eràu multepersonalitáti venerabile pentru harismele lor: mari oredicatori-lor; mari predicatori,personalitáti venerabile pentrumari asceli, mari fäcätori de minuni.
Eta un oras marcat profund de spiritualitatea monahalä.'Perseculia antiorigenistului Lucius, care s-a extins si lacálugärii din pustiu, l-a obligat pe Sfântul Ammonas sá seascundä (dupä arul 573). In jurul amlui 580 î1 va cunoaste peawa Pimen. Nu se qtie precis anul morlii Sfânhrlui Ammonas.Oricum, atunci când em redactatä,,Istoria cälugärilot din Egipt",adicä înainte de 396, dacä ea a fost scrisä de Timotei alAlexandrieisau înainte de 405, dacä a fost scrisá de Rufin de Aouileea. Sfânn;lAmmonas nu mai era în viatã. Lui i-a urmat la coniucerea comu-nitätii din Pispir, $rtyrion. Éiserica greacá îl serbeazä în ziua de26 ianuarie, Sfântul Teodor Studitul numindu-t .,{mmonas purtätorul de Duh Sfânt".I
'De Ia Sfântul Antonie, Sfântul Ammonas acordá o mareimportantá cunoasterii lui Dumnezeu, stiut fiind cä încu¡oasterea lui Dumnezeu si a lui Iisus Hristos constá viala deveci (In. 17, 3). Potrivit cu învátätura Bisericü, Ammonas vapreciza cä, dupä cäderea în päcat, omrf nu-l mai poate cunoastecu a.devärat pe Dumnezeu. Primele conditii recomandate deAmmonas în vederea cunoasterü lui Durn¡ezeu ar fi îndepär-tarea de oamerìi si fuga dé orice risipire. ,,1ndepärtarei deoameni" nu înseamná exdusiv ¡etragetea ùr pustie, ci luareaunei distante fatá de tot ceea ce omenesc fünd, ne.ar împiedicasäl cunoastäm fe Dumnezeu. În felul acesta ,,sufletul vi vedeaatacul celo¡ care luptá împotriva sa".2 Cunoasterea lui Dumnezeu nu este, asadar, teoretizate si specr:latie despre Dumlezeu,ci luptä, altfel spus angãjare totalä, într-un proces în care omularc adveßari, dupä cum ale parte çi de asistenla lui Durnnezeu.Dusmanii sunt, desigur, diavolii. Stünd cä suJletul binecuvântat
i AnNnoMß, stÆæswur de Sø¡nt Antoinz,textes glecs etsyriaques, éditéset traduits par F. Nau î\,Pøtrolagí,. OrÍ.etura¿¿s, vol. U, Pads, 1915, ¡p. 395-595
¿ Scrieoúco, I. l, P -O. 71, p - 32-
Page 45 of 137
dg l)umnezeu.va fa_ce- proglese în cunoastere si, prin urmare, firlgsåvârsirc, diavolü luptá împotriva omului fiã pe fatá, fie întûinå.r
^Lupta demonilor împotriva noasträ îmbrac; haina
lsprrel.ltrncl cá ucenicii säi sunt mâhniti de faptul cä au fostispitili, Ammonas le precizeazä cä suporiând ispitelu *
",rrui,vor avea parte de bucurie. ,,Dacã, într,adevãr, nu vä este impusänici o ispitä, nici várutä, nici neväzutä, nu veti puteu p¡oä¡à.ãdincolo- de nivelul pe care l-ati atins. Cäci totirä"tii."iã uocerut sä li se sporeascä credinta, au avut parie de iipite, cäciindaj¡ T cineva. primeste binecuvântaiea lui tu'mnåreurmedrat,Ít vine çi ispita din partea dusmanilor care vor sá_ilpseascâ de brnecuvântaÌea pe care i_a datÐ Dumnezeu..2 intremeþdele ¡ecomandate de A¡nmonas pentru biruirea ispitelo¡putem men$ona: preocuparea sã nu cádem în neglijentä iatä decaltatea.pe care o avem, rugäciunea çi rábdare¿.s
. Constientizarea calitätii realitãlilor între care existämrmpune o dreaplá evaluare a acelor4 iar dreapta evalua¡e presu_pune discernämântul. Acesta este o judec;tä complexå carecuprinde deductii, rationamenl.e çi este orie¡ltatá axioloSic, adicãlace sá prospere cele bune çi inactiveazä pe cele rele. Nuãste doaroJudecara tundamentatã pe logicä, ci si pe valoarea binelui. Amputea spune cä luciditatea datä de discemämânt este mai deoabäuna axiologicä decât togicä. Discernämântul este o jud".utà' .*.se- doòânde$e. De aceea,,este imposlUlt ca sa ai parte ae aiscer_nämânt, dacá nu^faci posibilä functionalitateä acestuia (tenlertourg'lan): mai întâi isihia, isihia naste asceza si lacrimile;lacrimile nasc teama: teama naqte smerbria si inainteveáerea;înaintevederea nage dragostea; ià d."go"t u r"ä."nuñ.arritü$.1 neparTnl_ror; dupà toate acestea omul va înlelege cä nu estedeparte de Dumnezeu.,,4 Discernámantul nu este JsimpU iuãe.catä logicã, impar,tialã, echilibratä rational, ci una a cárei il.iãi"estebinele çì comuniunea. Discernámântrn este judecata calãä,produsul minSì si al inimii care ùd de don¡l luibumnezeu.
! Søßowea o IVt, t,po. 11, Þ. 441.: Iüirþm, eodem loco.ö lbìibn,N,2, p. 442.! Idem, qfcû¡ri, p.O. II, pp. 480481.
an
,,, Nu poate fi vorba de un adevärat discernámânt, dacãactivând puterea de judecatä, nu luám în calcul ceea ce wea
räspunde ,,Trebuie ca omul sá gândeascä în mintea lui si sä vadäcare este cauza a ceea ce wea säiacä si de unde provine motivatiaa ceea ce lTea sä înfäptuiascä: de la Dumnezeu, de la om sau deìa satana? Va trebui sä înJäptuiaascä ceea ce vine de la Dumnezeuçi se va îndepärta de celelalte douä, altfel, va fi batjocorit dediavol. Apoi se va ruga în aça fel, ca Dumnezeu sä împlineascáceea ce este de la El va purcede la faotá si dupá aceea va fi slãvitîn Dumnezeu."l
Sfântul Ammonas precizeazá cá slava omului nu vine dela sine. ci de la Dumnezeu. Dste nevoie ca în iudecata noasüäsä luãm în calcul vointa lui Dumnezeu peniru cá, va spuneawa Ammonas, ,,c¡edi;cioçii se înçatá, ¡iind captivali ii deiìuzia progresului duhovnicesc. Eva, spre exemplu, nu a fostînselatá cu nimic altceva decât cu Dretextul binelui si al desä-vâiçirii."z Prin urmare, ,,este imporiant sä cunosti voiirp tul Oumnezeu, dar si mai important sä o împlinesti".3
Se cuvine sä îmnlinim înainte de toate vointa lui Dumnezeu.pmtru cã, alfel riscäm sä ne înselärn, ca si Eva, îà propriut nostrumod de a concepe desävârçirea; riscäm sá nu putem disciplinaproprüle noastre înclinalü çi predispozilü, mai ales când dìavoliise folosesc tocmai de acestea pentru a ne birui. Dumnezeu, vaspune awa Ammonas, nu dä dumnezeiasca putere - de caledimonii fug - celor care urmeazä propria lor võintä.4
: Idem,,grtsoørea, Apoftegllle, 24, PO. II, p. 423.¿ ldem, Sclíßootrea o, VIa, p, 447.ö ft,í¡ícÍt, p. 449.* ldem, Scr¡soØeø, o,111,, 6, P.O. II, p. 454 çi ¡bdsoffieû o na, LSe pare cã puter€a (dFamic) diviná, la Sfâ¡tul Ammons înseamnã douä
lucru¡i: pe de o parte, eneryia specialã datã de Dumnezeu în vederea biruinteisatanei si a desävârsiÌii, iar pe de altä parte, awa Anmonas numeste puteredivinã iubirea pe carc având{, vom petece viata în libertate,
Page 46 of 137
Este nevoie de luarea în serios a voinlei lui Dumnezeupentru cä, pe de o parte, duçmanii nostri - diavolü - dispun si
de alte forle decât puterile noastre naturale, iar pe de altä parte,pentru cä progrcsul duhormicesc nu este adâncirea în proprianoasträ condi$e fizicá pentru aici si acum, de aici si de acum,ci progresul în intimitatea lui Dumnezeu.Si nu poli pátrunde în
' intimitatea cuiva, nìci fárä efort (deci, färá luptä), nici fárä un actde bunávoin!á al celuilalt. ,,Lupta" aceasta, apropiindu-ne deDumnezeu, se face cunoaçtere prin uperien!ä, gi nu prin info¡-malia despre Dumnezeu sau teo¡etizând despre Dumnezeu.Or, împärtäçindu-te de prezenla lui Dumnezeu, te împärtäçeçtide puterea lui Dunrnezeu. Si ,,atâta lreme cât dreplii vor avea
în ei puterea dumnezeiascä, nimeni nu-i va mai împiedica sä
urce spre Dur¡nezeu. Iar cultivarea acesteia [...] constä în: a nulua în seamä nici o jignire care vine din partea oamenilor, darnici onorurile acestora; a urî toate avantajele din aceastä lume,
çi toate cele la care lumea Sne foarte mult; a urî orice deläsaresi lenevie a trupului; a-ti curäþ inima de mlionamente murdaresi de deçartele gânduii lume$i; a cere putere zi çi noapte, cu post
çi lacrimi çi bunul Dumnezeu nu va întârzia dä vio dä¡uiascä.$iatunci vef avea mare înd¡äznealä" (parrésia) la Dumnezeu.''lAtât succesul în ,,Iuptä", cât si gratificarea de cátre Dumnezeu cuputerea dumnezeiascä a harului Sáu sunt posibile celui care nupãräseçte isihia.z
In iSihie (Iiniçtea, deodatä exterioarä si interioarä) toatefacultälile noaste sunt adu¡ate si mobiüzate penuu biruirea a
tot ceea ce ne împiedicä säl cunoastem pe Dumnezeu, prinurmare, sä ne apmpiem de EL Toate acestea aratá cä rädäcinileisihasmului se gäsesc la Pãdnlii pustiului din Egipt, isihasmulnefiind o inventie atonitá din secolul al KV-lea.
r ldem, Scd8oof,¿a ¿.lI{. 2. P.O. II. D. 484.2 lfld¿nt, tl,6, p. 484.; În altã parie, Ammonas va spune: ,,Ín timpul
acestor lwte, oïtlrha aïea, pørte de tulbwdriînsolite d2 nulte alte $eutd|i, d,aînu trebuie sd te ùtT i,co\eze, cdci a,cestee nt osr birui suflßtul cø:re se gd.seçte înísíhíe" sr'¿rúareal,l, p.O. U, p.432.
Schi!ä pentru o rânduialå asceticä
Mare ascet, Sfântul Ammonas, a fost pästor al comunitätümonahale din Pispir, dar si episcop, adicá, nu numai adminis-tratorul unei eparhü, ci si pärintele duhormicesc aI acesteia. înaceastÌi calitate el a dat un anumit îndreptar pástoritilor sái. Nueste unul organizatoric, ci unul duho!'nicesc. Pentu cä este.primul pe carel cunoa$em în comunitätile de tip antonian, nepermitem sä-l prczentäm urmând punctele lui esenliale. Asadar,
1) Domnul nostru Iisus Hristos, care este Dumnezeu si careare o slavá çi o mãretie de negräit S-a fäcut modetul nostruca noi sá mergem pe urmele Lui.
2) Roagä-te çi, dacä nu poti, atunci taci cu desävârsire, înfototalã smerenie.
5) Dacä cineva îti aduce onoruri si laude, roagä-te sá fii eli-berat de aceastä povará. Roagá-te la Dumnezeu neîn-cetat si din tot sufletul ca sä îndepã¡teze de la tine celeasemenea (cu laudele), gândind cä tu eçti nedemn de elesi neputinci¡..
4) Sä uästi orice dorin!á de putere si de slavá.5) Cere iertare pentru toate pácatele.6) Sá te socotesti ca cel din urmá si cel mai pãcätos dintre
c¡estini, sá päshezi si sufletul smerit, sä taci, sá ai mercu. în minte întunericul iadului çi pe cei ca¡e sunt condam-
nati acolo.7) Ia seama cä Domnul Hristos ne-a räscumpárat prin
moartea çi sângele Säu, ca, la rQ¡dul tãu, sä nu maitráiesti pentru tine, ci pentru El [....] cu convingerea cáesti totdeauna în fata ochilor Säi.
8) Sä-{i cureli mintea de gândurile rele si pästreazã-te însmerenie, în blânde{e çi fii cu respect si tact[..-]
9) Fii gata sä ascu\i si sä împlineçti voia lui Dumnezeu.10) In orice ai întreprinde, sä nu cauli voia ta; ci sä împli-
nesti voia lui Dumnezeu.11) Ia seama ca orice wei sä faci (fie cä mänânci, fie cäbei,. fie cä dormi, fie cä faci vizitä) sä afli mai întâi dacä
aceasta este dupä voia lui Dumnezeu. r
Page 47 of 137
12) În tot ceea ce faci sá socoteçti cá este mai puþ decât ceea
ce trebuia sä faci.13) Nu certa pe nimeni, chi de ai dreptate [...], ci averti-
zeazá-I cu toatä smerenia si blândetea.14) Sä te comporti ca çi cum în fiecare zi ai avea parte de o
mare nenorocire [...], fie chiar çi de moarte.15) Ia seama, ca çi cum ai fi în fa{a lui Dumnezeu, ca în orice
ti s-ar întâmpla (fie în cuùânt, fie în faptä, fie în gând) ,,sä nu cauÇ
niciodatä voia ta, sau odih¡a ta, ci sä cau$ cu grijä si în toate, voiaIui Dumnezeu".l
Textele Sfântului Ammonas ajunse pânáIa noi se remarcäprin profunzime qi concizie. Nu sunt produsul weunui darretoric al autorului lor; ci al experienlei personale. Sintagmelede felul celor prezentate mai sus, si altele asemenea,z aratä cá
,! Idem. Sfoû¡¡i P.O. Il. DD. 460-468.z - Cel caie se leagã de frirpriite sa)e simçuri ti tine la prcpria savoinlã,
va avea parte dc nedreptate sl nu poale sa scape ounulul care aquce mannlreîn inimã.
- Du¡erca de inimä nu-l va cruta De cel ca¡e îl î¡salá pe ftatele säu.Dacá cireva sÞune ceva gi are ältteva în inimã (cevá räu), orice slujbá
a sa va fi desartä. Nu te lega dé un asemenea om, ca nu cumva sã te întinezecu veninul säu mu¡dar.
- Mergi cu cei buni, ca sã ai parte de slava si de curãtia lor.- Sã nü te comporti ¡áu cu vieun om, ca mi cum\,? så faci inutile toate
celelalte osteneli. -
- Pästrcazã-ti inima curatä în ceea ce-i priv€çte pe toli oamenii, ca sã vezipacea lui Dumnczeu în tine (Cru.ollnú, PO. Il,pp.472-474\.'
- Uncltele vtrtutilor sunt ostenelile trudesti constiente.
_ ._- Ì4Iädilele patÌmitror provin din neglijehtä; negljjenta este sprijinulrautaur.
: Paza limbii amtã cá omùl este actiu în timp ce stângãcia liùbii aratácä omul nu are în el virtute.
- Paza limbü înaìtá gândirea sprq Dumnezeu, dacá ea pãsùeazä liniqteacu inteligentã; dar vo^rb¿^mT]li lgil"^TgliJ:lg:: l::*Ìii:liÉentã: dar vorba mullã naste nesliìenta si nebunia-
CËl cd,ie se osteneste lá¡ã sá äcordã o"stenelil toatã atentia se aseamãnácu o casä care nu are nici ugá, nici fercastrã s,i unde poate intra cum vrea oricereptilä.-
- Påzesteti ochii, gi inima nu va vedea räul. Cel care priveçte otice cupläcere, comite adulter,-
- Fereststi urechile ca nu cumva sá ai Darte de räzboi.- ln fidcaie zi, înainte sä-ti începi muncã, amintesteti u- ln fiticaie zi, înainte sä-ti începi muncã, aminteqteli unde eqti gi unde
vei aiunÉe atunci cônd hì vei iesi din trup.
^ - l^Cþqe¡gtq1a cinstea pe care au þrimito toli sfintii.si zelul.lorle va- Gãndestete la cinstea De care au Drimito toti sfintii si zelul lor te vaîntãri-încet-înéet.-Gânde.stete ii lale_dep¡ele 4e.c1Jti au paræ cei Éi $i te veiîntäd încet-încet. Gândeçtete çi Ia pedepsele de care ipãzi sá faci rcle. (Dúsprs bttxtÆib, P.o.ll, pp. 474479\.
ele vin din ¡äbda¡ea, stäruinla si iubirea plinä de respon-sabilitate pentru altii la care ajunsese Sfântul Ammonas, dupäcum îi proorocise Sfântul Antonie, când I-a întâlnit primadatä.1
Sfântul Ammonas se numárä între marii îndrumätoriduhovnicesti cate au fãcut din monahim o çcoalä a desävârsirüctesüne.
' Sfântului Ammonas i-a urmat la conducerea comunitätii
din Pispir, Pityrion. Acesta nu mânca decât foarte frugal de doúäori pe säptämâná (duminica si joia). A fost un mare exorcist. EIva spune cä demonii însotesc patimile. Prin urmare, ajungândsä dominäm o patimä, în felul acesta alungám si demonulcorespunzátor acesteig. Curälirea de patimi este însotitä deaìungarea demonilor.z
Dintre ucenicii Sfântului Antonie am mai putea aminti ceÌpulin trei: Pavel cel Simplu, Pafnutie çi Apolonius.
Pavel cel Simplu fusese cäsätorit. A venit la SfântulAntonie la vârsta de 60 de ani, din cauza relei comportäri asoliei sale. A dovedit o räbda¡e si o constiinciozitate deosebiteîn toate înce¡cärile la care l-a supus maóstrul. La scurtã. vremedupä venirea în Muntele Sfântului Antonie, Pavel a fost häräzitde Dumnezeu cu darul vindecárü si aI alungärii demonilor sicu cel al vederii rãului în constiintele oamenilor.S Se spunechia"r eä pe cei din care Sfântiil Antonie nu putea sä sõoatádemonii îi trimitea la Pavel, care îi alunga îndãtá.4
Pafnutie, fost cálugár la Pispir (altul decât cel despre carescrie Sfântul Casian). Patriarhul Petru al Alexandriei (mort întimpul persecutiej lui Diocletian) l-a luat din Pispir si l-ahirotonit episcop în Tebaida de Jos. A fost arestat în tirirpulpersecutiei lui Galeriu, ocazie cu care i s-a scos ochiul drept çii s-a täiat pulpa piciorului stâng, trimitându-l la muncä într-o
! þoJtqne ,8,v.o. tl, p. 4O6t Po.tzrit,p.50.¿ HvsturionnwdwrumìnAogVpb,XV, Ed. Festugière, pp. 98-99.J Paladie, Isfod¿ LøusialÅ (Lü)sqírcn), trad. de Pr prof. Dumitru
Stäniloae, Ed. Inst. Biblic, Bucuresti, 1995, pp. 5S59.r Festugière, op. cit, p. 127.
Page 48 of 137
miná de meta.l. Dupä încetarea petsecutiei, Pafnutie a iesit dinînchisoare, a fost reinstalat în scaunul episcopal. A participatla Sinodul I ecumenic (ocazie cu care împäratul Constantin celMa¡e i-a sárutat orbita din care-i fusese scos giobul ocular) çila Sinodul de la Tyr, împotriva arienilor, în suita SfântuluiAtanasie. La Sinodul I ecumenic (Niceea, 325) Osius, episcopulCordobei, va propune ca to{i preotii si episcopii sá fie cãlugäri.Bátrânul Pafnutie, episcopul Tebaidei de Jos (pe valea NiiuluiMijlociu) va convinge pe cei 318 sinodali cä nu se poate impuneo asemenea exigentä celor care au acces la hirotonie, ci t¡ebuieiásatä fiecárui candidat sä prir¡¡eascä preotia fie ca celibatar(eventual monah), fie cäsåtorit, päsùânciu-gi, însä pentrutotdeauna. starea în care a fost hirotonit.
Apolonius,a.lt ucenic al Sfântului Antonie, diacon, întimpul persecutiei lui Diocletian, vizita în închisori pe crestini,îmbärbätàndu-i. Deraniat de aceasta. iudecätorul a o¡donatarestarea lui. În temnilå a suportat totietul àe umilinte de Iaun fel de mäscfuici, flautistul Filemon. ca. în cele din urmäacesta sá se convefleascä la creçtinism, lucru penhu care elînsuçi va fi arestat. Dupä ce au fos.t totturati, cei doi au fostaruncali în foc, dar, la rugäciunea lui Apolonius, focul ce-iînväluia, s-a stins. Judecätorul a poruncit sä fie eliberati. Dar,aflând de aceasta, prefectul Egiplului a poruncit ca cei trei(inclusivjudecátorul) sä fie adusi lajudecata prefectului; acestaa constatat cá nu numai cei trei erau de acum crestini, ci sigarda militarä care asaigurase transferul celo¡ trei de Iaînchisoare la pâlat. Toli çi-au gásit moartea, fiind legali çialuncau ln mare.
Au fost multi ucenicii Sfântului Antonie. Unii veneau si sestabileau în apiopierea sa, în comunitätile pe care el'Ie-aîntemeiat, a\ii si-au asumat ei însisi stilut de viatä asceticäadoptat de Marele Antonie, iar altii au întemeiat comunitätidupä modelul celor înfiinlate de Sfântul Antonie. Ia¡ cei maimulli, dupá moartea sa, pânä azi au päsfrat si pástreazãechilibrul ascetic al Sfântului. A fost si a ¡ámas: ,,cáláuzä altora,model de în!êlepciune¡ exemplu de echilibru [...] pectagogelastic, cäci färä elasticitate nici un pedagog n-ar fi pedagog. Aînleles firea omeneascä. A fost räbdátor.gi când a avut îndoieliqÂ
asupra ^metodei
sale, sau asupra a orice, a înhebatr", va sDunecu profirndà adoirafie çi vinerafie ü di"d;"pirätíräiîJ'#rsïffi1ätr#*Hffi'J'rh*ä"ç*'I'iäu"r "1
5. Sffintul Ioan din Lykopolis gi mmunitatea lui
-_.. Em din localitatea Lykopolis, situatä pe mah¡l stâns alltüilului inferior. ¡stezi Ëalit¿teâ porrte ï"-J"-¿ãîãrî{tãç*g meseria de duþher, pe. eä"e
" p"acticaio-p,aoîËvârsta.de douãzeci $ cinòi de ãni.,l,a aceäst¿ uâr.tà,-u lrr*ttphn, çr, a început viäþ ascetica zu¡ conducerea unui c.ã.lusfu.
^*tg l*^*O* la diverse încercã¡i. n.t" ",-*"ru*i"äËãrîmonahal încercarea la ca¡e a. W *pS I;an în .eeá*äpnveçþ ascultarea, ca¡e uneon pa¡ea aþsurdá: rraeshul i-aporuncit sã ude de douã ori p_e à ,- bät ;scJ ö**ïfrpúpr"rg în pãmânt. Tâ¡ãrutioan a øcrit int¡øfd.-.tj;;ä
r-n .ascultare çi în smerenie, pânã ce, D,rr"";;; ;ã""tãi;virtuþ¿ üânãrului începätâi ø"aía-* ïãi.i -r'.äi'ä
înfrunzeascä çi sà înfloreáscå Timp de 11 a¡i, Ic,:; ";ã-; ilg;.,rltu"u l3'l"g" g.gl monah. Dupá -ourt u-ã""rt"iä;îä#;m maÌ mutte mãnãstùi. timo {e,zge. ani. La vársta d" ¿ie;ani s-a ¡ehas în mun!i'çi, gãsina liniçtea øutat¿, s-a sta¡iliiîntro picrá gmtã cåreia i-âädft intraip¿. eiA a í¿nas +g a"ilu. rlrana u era adusá o d1tã pe säptãmânä de oamenimiÌ¡stivi, care io dädeau pe fereastra lesatà in zidr¡l careasmpa grota.
. Sfänfin Ioan de Lykopolis a fost gratificat de Dun¡ezeu cuda¡ul vindecã¡ilor.F -maiäes cu cel åt p""tåti"i-l*"ff"rãiäti"i
gra aça d.e putemic, încât ajunsese se prezicã pâ¡lfüd"fü;de prunci çi vüùorul acestor4 sao vr=ni"a câ¡.i-t rbääï#;sä näväleascã în im¡eriu_
^ Teodoyie. cel Mare l-a consultat, _în douä rá¡du¡i, atunci
rvüuom, care-t asasrnase pe împäratul Gralian (3gS) si r{rbos"dstcare in f9-2 ta-asasinalr p" î-p¿.ut,l i¡ããäi"iluiä"ülä""@e t..l ,)rz r_a asaslna¿ De ulc.paratul Valentinian al IIJea,o¡mnatul, de alfel, al lui Têodose.
1 +Antorrie Plãmädealã ,Clwit tÊ ¿hhaunìceiti Sibir¡ 2000, p %.
Page 49 of 137
Awa loan, avea sä-l asigure pe împárat de victorie, în ciudaarmatei sale mai pulin numeroasá. Tot el avea sá-i transmitáîmpäratului cä va muri la scurtá vreme dupä biruirea luitubogast (594), ceea ce a si avut loc în 595.I
Sfântul Ioan nu a putut rämâne, prin urmare, necunoscut.În jurul chiliei sale s-a format foarte curând o comunitatemonahalä, eI primind la sine pentru învä!äturi, sfat çi vindecäri, sâmbäta qi duminica pe to$ care se nevoiau spre a ajungela sihästda sa. Avva Ioan si-a cunoscut momentul mortii si amurit dupá trei zile de rugáciune c onÍirf.d'â'2 Istmia monahítordin Egipt ne relateazá cä, deçi awa Ioan avea 90 de ani, numânca altceva decât fructe, çi pe acestea dupä apusul soarelui,în ciuda bätrâne{ilor sale, dupä ce dea lungul zilei îçi asumanevointe deosebite.
Am putea retine câteva din sfaturile awei loan.,,Priveghea{i ca nici o patimä sä nu vä tulbure, nici slava, nici
lauda omeneascä, nici atribuirea weunei harisme (care poateduce la dragostea de sine), nici reputalia cä sunte{i drepli, nicilaudeie cu privire la dreptatea voasträ, nici weo amintire cuprivire la weo rudá care vine în munte când vä ¡ugali, niciami¡tirea weunei bucurii sau a weunei alte stári fizice, niciamintirea celor din lume, altfel riscali ca vanitatea sä devinárealitate prin gândurile rele care vä tragîn sens opus, chiar cândstati de vorbä (în rugáciune) cu Domnul."3
,frebuie sä ne apropiem de Dumnezeu totdeauna cu másurä
çi teamá, venind în întâmpinarea Duhului Sfânt pe mãsuraputerilor noastre çi atât cât stä în putin!ä omuui. Dacä-L cäutámpe Dumnezeu, tebuie ca mintea sá ne fie libe¡ä de alte gânùrri.14
I n¡sto¡l¿ nonaAronm î¡r Aewpti,64, trad. de A-J Festugière, Ed. duCerf, faris, 1964, p.27-
¿ Paladie, op. clt, pp. 7478. Lui Paladie avea sä-i prezicã faptul cä va ajungeepiscop, dar çi cä va avea parte de mari nec¿zuri, ceea c€ s¿ gi confirmat ulterio¡.Paladie va ajungê episcop în Elenopolis (Bitinia). Din cauzä cä a luat apä¡arcaSfântglui Ioan Hrisostom, va suferi înd¡isoarc çi depunerc din treaptá.
r, Hþ,urlarwvrlwnnn ln AeWb,25, p. 16.* Iþdsm,27, p.17-
6. Sfântul Apollo qi comunitatea din Hermopolis
Apollo s-a náscut în Tebaida în anul 506. Avea un ftate maimare, care se retrásese în pustiu si care träia cu mare sfintenieviala monahalä. Aceasta l-a determinat, ca Ia vârsta de cinci-sprezece ani sá meargá si el în pustiu çi sä înceapá ostenealaanahoreticä aläturi gi sub îndrumarea fratelui sáu. Dupä moarteafratelui säu, Apollo va rämâne în pustie; pânä când, primindporuncá prin înger sä päräseascã pustia çi sá se stabileascá într-un loc mai populat, a venit si s-a stabilit în Hermopolis, locul, dealtfel, unde se refugiase sfânta Familie când Irod dezlánþiseu¡märirea Pruncului Iisus. Träise în pustiê patruzeci de ani.Venirea la Hermopolis a avut loc în wemea împáratului IulianApostatul (361-363). 9a stabilit întro peçterá, începând sä träiascá
çi sä se roage potrivit modului în care se obignuise în pustie.Foarte curând, în jurul Sfântului Apollo s-au adunat mu{ianahore{i formând un adevärat sat de anahoreli, care, spresfârsitul secolului al lV-lea numára în jurul a cinci sute decálugäri, veniti din Egipt, Etiopia çi Palestina.
Des-i ducea o via!ä foarte asprá, Apollo primea pe oricine cuo deosebitä bunátate çi dmgoste. Ba, mai mult, se cäznea sä alungetristelea din suJletul oricãrui frate pe carel vedea cã este mâhnitPrin urmare, ,,dacä cineva se aráta putin mâhnit, awa Apollo î1
întrèba despre cauza întristärii sale. Adesea, chiar dacá cinevavoia sä-i ascundá supärarea, el îi spunea de la sine ceea ce celälaltavea în inimá, iar cel în suferinþ recuno$ea rául de care suferea.Si consemnul pe care el îl dädea era: <1}ebuie alungatá oricetristeþ de la cei carel au pe Dumnezeu Mântuitor çi nädäjduiescîrl împárätia cerurilor. Sá se întristeze págânü! Sä se plângä iudeii!Sä plângá päcätoçü fárä încetare, dar dreplii sä se veseleascá!Cáci, dacä cei care iubesc bunurile pämânteçti, se bucu¡ä deaceste lucruri pieritoare çi de scrutä duratä, noi care aspiräm lao aça de mare slavá çi açteptäm etemitatea, cum sä nu sältäm debucurie din toatä fiinta noashär" 1'
L Hísbin líltetvdte iluVogì¡é, op. ci¿, pp. 343-350.
, 14; 47, Ia Adalbert de
Page 50 of 137
,
I
Sfântul Apollo era un desävârçit înd¡umätor de suflete.lntregul efort ascetic asumat de Apollo çi comunitatea sa,
urmärea împroprierea smereniei, a bunátä!ü çi, mai ales, a
bucuriei sfinte. Bucuria Sfântului Apollo era atât de mare cândprimea pelerini, încât, atunci când aceçtia páráseau mánästirea,eI însusi îi conducea o bucatá de drum, dându-le apoi un fratedrept cá1áuzä pâná la apropierea lor de urmátoarea mánästire.
În comunitatea conòtituitä în jurul Sfântului Apollo, cälu-gärii puñau veçminte albe, despre care Rufin spune cá erautotdeauna foarte curate. Apollo nu încuraja practicile osten-
tative, cum ar fi purtarea pärului lung çi a lanþrilor. Nu se çtiedacá Apollo era preot. Autoritatea de care se bucura ne face sä
credem cá era preot. Ceea ce cunoaftem sigur este faptul cá laHermopolis Sfânta Liturghie se sävârçea zilnic, dupä ceasuì aI
IIIJea çi îirainte de masä, ia ea împärtäçindu-se toli monahii.Dupä Sfântuì Apollo ,,cálugtuul trebuie sä se împártäçeascázilnic cu sfintele taine, altfel, dacä se depárteazä de ele, se
îndepärteazä de Dumnezeu".l1n ceea ce priveçte regimul alimentar, cäIugärii de la Hermo
polis mâncau numai legume crude. Miercurea çi vinerca numâncau nimic. La început, fiecare cálugär primea hiana la chiliasa, cu exceptia duminicii, când to{i mâncau împreunä. Dacá Încomunitate erau pelerini în zilele de post, aces,tia primeau hraná,însä, nu çi cei care îi înso{eau în comunitate din cadrul comu-
nitátii. Oricum, nu se mânca nimic înainte de Sfânta Litùghie.Dupá Sfâta Euharistie, unii participau la masa comuná, allii se
reträgeau Ia chilie. La ceasul al X-lea cei care nu se reträseseláIa chilie veneau ia bisericä împreuná cu pärintele lor duhov-nicesc unde fáceau oficiul de seará (vecernia) care dura pânä
târziu dupá miezul noplii, cälugtuii cântând imne çi ascultândsfaturile duhovnicului lor. Vizitând comunitatea din HeÍmepolis, spre sfârçitul secoh¡lui ai IV-lea, Rufin avea sá consemneze
cä imnele ascultate în timpul privegherilor cáIugärilor de acolo
încântau prin bucuria pe care o transmiteau. Sfântul Apollo îiîndemna pe cälugäri sá se întreacä unul pe altul prin virtuli,
. dar în acelaçi timp sá nu sufere weunul cá a ajuns inferiorceluilalt.l Meritä remarcat faptut cäApollo a avut o mare influentáasupra locuitorilor din împrejurimi. A luptat împotriva pägânis-mului, a practicilo¡ si ceremonülor pägâne. În acelasi timp eadovedit un fácátor de minuni, atât în interiorul comunitätii, câtsi în afara ei. Se spune cä a înmu\it în mod minunat pâinile, grâr:I
çi untdelemnul în weme de foamete, cä avea dan¡l vindecãrilorçi al alungärii demonilor. Toate acestea çi grija fatá de programulIiturgic si fatá de Sfânta Euharistie, ne întãresc convingerea cä era
çi preot.
7. Sfântul Amun si comunitateadin Muntel'e Nitriei
Amun lsau Amon) venea dintro familie de crestini dinEgiptul de Jos. Potrivit obiceiului, fusese logodit de mic. Tântuulera însá atras de viala anahoreticá. Pärintü säi au murit când eiîmplinise viarsta de douäzeci çi doi de ani. Autoritatea paternä oavea acum un undri de-al säu. Acesta ia amintit cä era logodit sicä avea- obligalii fatã de logodnicä. El i-a organizat cásátoria sinunta. Incä din noaptea nunlii, Amun îsi convinge sotia ca ei sätrãiascã în fecioúe. Aceasta a acceptat. Timp de optsprezece aniei au trãit, pästrând fecioria çi unul si altul. Prin anii 520-325 ceidoi soti hotåräsc sä se separe definitiv. El la lãsa casa sotiei (înjurul cáreia, ulterio¡, se l'a forma o comunitate de fecioare), iarel va merge îr pustiul Nitriei unde s-a stabilit înt-o peçterä cudouá încäperi boltite, unde a dus o viaþ de rugäciune si muncá,hrana fündu-i pâinea çi apa. Trãia singu¡ dar se pare cá îaregiunea respectivä mai träiau anahore,ti. Se çtie cä primul carear fi locuit în muntele Nitriei a fost Fronton.2martir în vremeaîmpäratului Antoniu (13&16f ). ln jurul lui Fronton se adunaserälajumátatea secolului al ll-lea un numfu de saptezeci de bárbati.
Nitria se gäseste în Egiptul de Ios, la 60 lcn. de Alexand¡ia sila 50 km. de cel mai occidental brat aI Nilului (de Ia care, spre est
! ni:ønnønnAwnnnh.Mvpb, 7, 4, 2. Adan)ert deVogué, op. cif., p. 352.¿ Ivan Gobry op. ci¿, p. 258.1 Rufi.t, ãís¿ Mon, la Ivan Gobry, ûp. cí¿., p. 199.
Page 51 of 137
se întinde Delta Nilului), La vest începe deserh muntos care ducespre Libia. Spunând cä Nitria se.gãseste într-un loc muntos(uneori anahoreli vorbesc de,,Muntele Nitriei") nu trebuie sä neimaginäm mun! ca la noi. ,{sa-zisul ,,Munte al Nitriei" este oregiune pietroaså si stâncoasä, care nu depáçeçte patru meÞipeste nivelul märii (cum ar fi regiunea în care se gäsesc MaleaLavrä si Prodromul în Muntele Athos): Relieful se înaltä spre sud,.ajungând dincoio de canalul Nubariya, unde existá zone cu stânciînalte de cca. 15 m. deasupra nivelului márü. Spre sud, în aceeaçiregiune, se deschide o vale (care, uneo¡i este sub nivelul märii)În ai cärei pereti stâncoç erau multe pesteri. Actualmente, pelângä peçteri, se väd çi urmele unor constructii (chiliile cãlugä-rilor) durate în piatrá.1
Numele de Nitria vine de Ia zácämintele de ,,natron", adicäsalpetru, folosit din vechime ia îmbälsámarea mumiilor si laprepararea leçiei pentru spälat rufele. Pornindu-se de aici, s-acoilsiderat cä regiunea este favorabilá din punct de vedereduhovnicesc, în sensul cä acolo oamenii se curätau si de Dácate.De aici obiceiul cãlugárilor nitrio!i de a späla în mod slmbolic,picioarele celot,care.i vizitau.
Cum Nifuia nu era departe de Alexandria, foa¡te curând s-aauzit de nevoinlele Sfântului Amun. Asa cä multi râmitori deviatá asceticá au venit si s-au stabilil în jun:l lui, formând unadevärat sat de a¡ahoreti. El indica chial locurile unde urmauca ucenicii sä-si ddice chilü: ln Nitda autorul comunitätii arânduit un fel áe piatetá în ce¡c, unde a ridicat biserica centralãçi a säpat o fântâ¡ä. La început fiecùe anahoret avea ptogramulsäu de rugáciune çi muncã. Toli particþau însä la sluþelecomune din bisericã. Intre comunitatea din Nitria si cele aleSfântului Antonie (din Pispir si Qolzum) au fost cöntacte silegáturi. Sfântul Amun a mers de mai multe ori la Sfântul.{ntonie, iar acesta a venit la SfântulAmun (cel putin o datä, cânda indicat çi locútr unde avea sá se fondeze comunitatea sceticä).Cälugäri din comunitátile Sfântului Antonie (cum ar fi pior si
. 1 Derwas J, Chitry, Mb itfurtilølntwcdø..,Abbaye de Bellefontaine,1980, pp. 74.75.
!02
Pamvo) au venit si s-au stabilit lângä Sfântul Amun. ÎntreSfântul Antonie si Amun s-au stabilit relatii fuätesti atât deadânci, încât, atunci când Amun a trecut la cele vesnice (înaintede 356), Sfântul Antonie a väzut înältându-se la cer sufletulluminos al prietenului sãu.
Comunitatea din Nitria a alr-rt foa¡te mult de suferit înrremea împäratului Valens. Acesta, a an fiind, a sprijinitpartida arianä din imperiu. În 575 a înläturat pe episcopulPetru al Alexandriei, fratele Sfântului Atanasie cel Mare,punând în locul lui pe un oarecare Lucius. Acesta a dezlánluito persecutie împotriva ortodocçilor, simila¡á celei din wemeaîmpáratului pägân Dioclelian: au fost masâctati oameni dediverce categorii: copii, femei, fecioare, cálugärile çi bärbati. Aufost torturati, aÌuncati la fia¡e, omorâ.ti prin flagelfui sau arçi.Arienii au trimis în Nitria un numár de 5.000 de soldali care,nápustindu-se peste cälugári, pe cate i-au ucis cu sabia, i-auspânzurat de copaci, i-au omorât cu piete. O parte dintrecálugfui s-au retr-as departe, în munte. Dintre acestia multi aumurit de foame. In acea epocä, Melania, mat¡oana romanä, segäsea în Egipt. Ea a organizât actiuni de hränire a celor retrasiîn munti din cauza perseculiei.
Dupä moartea lui Valens,.prin urcarea pe tron a luiTeodosie cel Mare, situalia ortodocçilor s-a schimbat. Prinurmare si viata anahoreticá din muntele Nitriei a revenit laritmul stabilit de întemeietorul comunitátii. În ceea ce p¡ivesteorganizarea vietii din comunitatea nitrioiä avem ¡elatiri de laPaladie (în ,,Istoria Lausiaca"), Rufin (în ,,Historia Monachorumin Aegypto") si Ieronim (în scrisoarea cätre Sfânta Eustochia).Toate aceste surse ¡edau situatia comunitátii din ultimeledecenii ale secolului al lVlea, stiut fiind însá cã acolo serespecta regula stabilitä de întemeietorul ei.
P¡in 391-594, când Paladie vizita comunitatea din Nitria,existau în jurul a 50 de case, compuse din una sau mai multecamere si o camerä comunä (în situatia cä erau mai multivieþitori în ele). Cälugärii träiau unul, doi sau mai mulli în
10ã '
Page 52 of 137
aceeasi casá. Numárul lo¡ se ridica la 5.000 în comunitateapropriu-zisä, la care se adáugau alli 500, retraçi în munti.l
Biserica, în cent¡ul comunitátii, a fost reconstruitä de mai multe ori si märitä-, spre a satisface nevoile numáruluicrescând de monahi. In bise¡icä erau läsal.i sä creascä treipalmieri de care era asezat câte un bici pentru corijarea rãufä-cãtorilor care veneau în comunitate, a cälugärilor care cãdeauîn diverse ,,neascultäri" si a vizitatorilor care încälcau regulamánästirii. Lângä bisericä se gäsea arhondaricul. Vizitatorii,dupä o såptámânä de stat în mânástire erau obligati sä prestezediverse munci pentru comunitate (în special la búcätárie si labrutärie), putând rämâne apoi atât cât doreau ei. 1n comunitateerau sapte brutärii, erau medici si alte persoane care îngrijeaude bolnavi. Cálugärii se ocupau cu tesutul foilor de co¡t si cuagricultura. Cullivau vifa-de.vie, produceau vin. Aveau voie säconsume vin si sál vândá.
^ Dupä relaiärile Fericitului Ieronim2 cálugärii erau rânduitiîn grupurí de câte zece çi de câte o zutä. De obicei, conducãtonilglupuúlor era cel mai în vârstä. Lui i se datora o ascultare decsebitä. Tot bätrânii aveau responsabilitatea preluärii tinerilo¡ siinitierii lor în viata monahalá. Pânä la ceasul al D(-iea, toti monâ-hii trebuia sá rämânä în chilii. Puteau metge prin diversele casepersoanele special rânduite (un fel de supraveghetori) care seîngrijeau de cele trebuitoare fiecärui frate, acordau îngrijiri celorbolnavi sau mângâiau si îmbärbätau pe cei obositi si stãbiti deostenelile vietii monahale. La ceasul al X-lea se adunau în sálispecjal amenajate, unde sävâ:qeau slujba de searä, cântau imnesi psalmi çi ascultau cuvintele celor mai destoinici, de ¡egrfä sefiipeste grupurile de o sutá de cfllugári. Paladie area sà slunå ca:,,Atunci, când se opresc din lucru, la ceasul aI D(-le4 se pot auziimnele ca¡e rãsunä din fiecare încäpere (unde se aduná cãlugãrii,n.n.), în asa fel, încât crezi cä te gäsesti îná\at în ra!. Cât dãsprebisericä, în ea nu se merge decât duminica. Câtá weme întâiul
I Paladie, H.L., 7, 2-5, la Vencent Des prez, I¿ non{tdúst¡t¿ VìNn¡fif, ¡t¿svdghus lusqu'au cü|;cúe dwù.s, col. Spirih/¿.lit¿ oriental?, nl. 72, Abbaye deBellefontaine, 1998, p. 587. :
¿ Fericitul leronim, Ep. Ad. Dustochin.
preot este în via!á, nici unul dintre ceilalti preoti nu sávârçeçteSfânta Liturghie, nu predicå, nu judecá; ci ei nu fac altceva decâtsáì însoleascä în liniçte pe protos." 1
Dupä rugáciunea de la ceasul al lX-lea se lua masa înliniçte, pästrându-se rânduiala de a merge la masä în grupuride câte zece. Hrana consta în legume, fructe çi pâine. Ceibätrâni primeau çi vin. Aceçtia primeau si seara hranä. Dupämasä se cântau imne din Sfânta Scriptùä. Cálugárii se retl#,geau la chiliile lo¡ unde puteau Êmâne în camera comuná sausá se retraøá în camerele lor unde rámâneau oânä la miezulnoplii, când se adunau din nou la rugäciune. Aceasta durapâná la jumãtatea noplii. Unii se rugau pânä în zori.
Cât priveste ascultärile, acestea erau diverse: în grädina delegume, în livadá, Ia vie, Ia brutärie, la bucätärie etc. Unii îm-pleteau rogojini, leseau, coseau haine, sau confectionausandale. A\ii copiau Sfânta Scripturá, fäcând în aça fel cafiecare cälugär sá aibä câte un exemplar aI Bibiei. Economulgerìeral primea produsul muncii si rânduia cäIugärii la diverseascultä¡i pentru câte o luná, plin intermediul sefilor pestegrupurile de câte zece.
Vizitatorii erau primili cu.mare ospitalitate. Puteau sä¡ämânä în mã¡ástire o sáptámâná, färá sä lucreze. Dacä tämâ-neau mai m¡It, erau invitali sã lucreze în livadä, la cuptorulde pâine sauînbucätärie. Nitriotii aveau deosebite preocupfuicfuturfueqti: pânä çi vizitatorilor çtiutori de carte,li de dädeaucár,ti sã citeascä pe durata çederii în comunitate. Acetora nu lise permitea î¡sä sä stea de vorbä cu allii mai mult de o orá, sprea nu se deda la vorbire desartá. Paladie (op cit. c7) relateazä cáîn comunitatea din Nitria se gäseau gi doitori. Nu este exclusca pentru frati si pentru vizitatori sá fi existat un sistem orga-nizat de asistenlá medicalä.
Ca o concluzie generalã a sistemului de viatá din mánás-tirile Nitriei ar putea-o constitui cele scrise de Rufin (care avizitat comunitatea în 397), care spunea: ,,Ei (cãlugärii) locuiescîn case diferite, dar rämân strâns uniti çi de neseparat prininimä, credin[ä çi prin caritate".2
Meritã remarcat faptul cä nânduiala Sfrntului Arnun aqpat un adevãmt sistem chinovial. Nu este de inspiratiepahomianä. Comunitatea din Nihia a luat fünË 1"-,ñå;perioadã _cu fondatã de Sfårhn'Þah".i-i;Tabena. Såntul Amun a fost $ el un creator d; il"aîimchinovial, din pãcate sistenul lui nu s-a ha¡s,"is;"stñtäüi.
L;omunitatea din Nihia a fost ùotdeauna în ãomuniuire argp*pq"l säu {in Henmopolis Pa¡va (Dananhur, ,"t *l-*t"ira rÐ ßm. de l\rbaa. IÌn comumtatea aceasta au fost alesi sigpyopt, clúa" {e rc vremea Släntului Atanasie cet ntare, äör-a .olromlnt pe lrragon¡r¡s.
8. Awa Or çi comunitatea sa
În p-ustiul Nitriei bãia u¡ a¡ahoret pe nume Or. Eragyqosqut !e toli anahoreþ pentru via{a lui deosebitä- Sfänt¿ùreÞüa ftomana va avea cuvinte pline de admiratie desoreeì, în îosemnãrile sa-le. Fusese úcenicul lui Ad"". S;;;dnfÞi"q de Paladius, ca¡e nu l-a mai gãsifîn
"i"tå, .â"ã-;
vratat çr a hãt o weme în pustiul Nihie| Mêlania l_acunoscut personal pe acest mare awä. Desp¡e ór se soune cãnu a minlit niciodatä, nici nu a jurat, nici nu s_a iuöat nicinu a blest€mat pe cineva, nici nu a vorbit cuiva ft,r¿ é¿ nenecesar så-i vorbeascä.l Câad a aj'rns la maturitate. ..vâ¡staadevã¡atei îmbätrânid" (Historia -Monachorum
i" ÀåÅ¡nt"ïs-a arãtat ua înçr care i-a poruncit sä pãräse¡scã îristiJpenÞu a se slabili într-un loc mai populat, uade:
"pe-câtr îi va
converti peste atâli va fi pus mai-m-are iir cer,rri¿. îrsðroÌ îia$guIìã cã nu va duce lipsä de nimic. Or se stabileste -intr_unloc populat \i conshuieçte o colibä, planteazá pomi sigontmuã vraþ sa anahoreticã. Câ¡d a fosl vizit¿t de autonillstoner cãlugãrilor din Egrpt spre dârçihl secolului al IV_le¿conducea o comu¡itate de o mie de inonahi.2 pe atr¡nci. învârstã de apmape g0 de ani, ,¿vea o barbä albä ca¡cìalung.ea prì- 4la piept çi cu o faþ aça de strälucitoare. încât.atuncr c¡ind iil vedeai erai intimidat" (lbidem, eodem loco). Vá
cäpäta harisme deosebite: din ne$tiulor de carte avea sä stiedeodatä sä citeascä, ajungând sä recite ScÌiptura; va primidarul vindecärilor çi al alungárii duhurilor rele, ceea ce faceca în jurul lui sá se adune mu{i cälugári. ,,Mutarea lui Or este,desigur, un fapt nou, atât prin chemarea de sus care determinäaceastá mutare, cât çi prin demersul care duce la îndeplinireachemärii si situatia stabilá la care duce respectivul demers".rNu se cunosc mai multe amänunte referitoare la via{a dÍninterio¡ul comunitälii de sub îndrumarea lui Or. Se stie cä seîmpärtáçeau zilnic çi cá ospitalitatea era deosebitá; cândpelerinii veneau din abundentä, erau mobilizati toli fratii dincadruI comunitätii. Comunitatea lui monahalä se remarcaprintr-o ospitalitate deosebitá. EI însuçi spála picioarele oaspe-tilor si-i servea la masä, nu numai cu bucate, ci çi cu sfaturi dinScripturä.2 Se pare cá membrii comunitätii arwei Or purtauvesminte albe. Awa Or era un om de o modestie deosebitá. Sespúne îl ,,Pateric" cä awa Sisoe i-a cerut lui Or un cuvânt ileînvá!äturä. Iar acesta i-a zis: ,,Ai înc¡edere în mine?" ,,Am!", i-aspus Sisoe. ,,Du-te çi ceea ce m-ai vázut pe mine fäcând, fä si tu!",,Ce sä väd pärinte, la tine?"Si i-a räspuns bátrânul: ,,Când weungând semet sau de mândrie va pátrunde în tine, analizeazä-ficonçtiinla dacä ai päzit toate poruncile, dacá iubeçti pewäjmaçii tái çi te întristezi de scäderile lor si dacä te socotestipe tine rob netrebnic si mai päcätos decât toti. çi chiar dacä leai împlinit pe toate acestea, nici atunci så nu cugeti cele semete,çtiind cã semetia toate le därâmä."5
Cu Or, asistäm nu numai la înfiintarea uneia dintre primeleforme de viatá monahalã cenobiticä dar si la una dintre formelemonahale cónobitice în afara pustiului. Trebuie ¡etinut unelement foarte important: ,,aùnúnitatea" lui Or nu era o simpläcomunitate, ci un fel de asociafle de mánästiri - Ta monasteriawnk¡otesén.4
t Paladielsú, ¿@rs,, 9, ffi-l¡¡¡ap.n,gpúcric,Etl Alba-l¡lia n 289.2 Eidaria trlqnclw¡wtt-.., vol. tr, Fesh:giàe, p. 29.
r Adalbert de Vogué, IlTsblre lilþrain ifunwnønsnt nowst¡qe ldansI'antiguité), vol. III, Les éditions du Cerf, Paris, p. 343.
¿ mffi , MonndwrwL... D, 32,
I mae,n, p. rSt.' fibtorir, nwLodwlst h. Awpto, 2, 2, text g¡ec. Apud Adalbert de
Vogué, op. ctf, p. 546.
106 1n7,
Page 54 of 137
9. Awa pamvo
Este un alt ucenic al lui Amun, în muntele Nitriei. S-anáscut în anul 505 si a ajuns preot. lntre virtutile acestuia,Paladie çi contemporanii lui semnaleazá ,,siguranta în cuvântmai mult decât to{i, mai mult chiar si decât ma¡ele Antonie...1Era un om detasat complet de ceea ce însemna bani. Cu privirela aceastä detasare, Paladie istoriseste ceea ce ia ìelatatMelania. Aceasta, vizitând pustnicii din muntele Nit¡iei siîntâlnindul þe Pamvo, i-a däruit 300 de tire de argint. Bátrânrila binecuvântat-o, continuând sä împleteascá ramuri. sou-nându-i: ,,Dumnezeu sá te rispláteascå'. Apoi, a dat sumjdebani ucenicr:lui ¡ãu, Origen, spre a o tdmite comunitätilotmonahale din Libia si din insuie, pe care le considera iriaisárace. Väzând cä nu i-a acordat mai multä atentie Dentru darulfácut, patriciana Melania i-a zis: .Pärinte, ðreã cá stii ceînseamnátoei sute de lire". Färä sá ridice capul de la munca sa.bátrânul i-a spus: .,Cel cáruia i-ai dat, n-are rievoie sã-i numere.Cel ce mäsoarä muntii, cunoaçte cu atât mai mult cantitateaargintului. Da¡já mi i-ai dat mie, bine ai spus. Iar, de i-ai dat luiDumnezeu, Care n-a trecut cu vedetea nici mäcar cei doi bänutiai váduvei, mai deglabä, taci!". Melaniei, i-a dáruit cosulspunândl-i: ,,Primeste acest cos din mâinile mele ca sä-ti adüciaminte de mine, cácí altceva nu am sä-ti las,,. $i si-a dat'duhul.E¡a anul 573. Paladie spune cá Melania l-a dedus în mormânt.pástrând cosul în mânästirea fondatá de ea în Ierusalim.2
Se spune cá awa Pamvo era atât de smerit, încât a cerut luiDumrezeu sä nu-i dea vreo harismä, si Dumnezeu atât l-a slävit.încât fata lui shälucea ca fulgerul si era în smere¡ria lui ca rutîmpämt pe tuon (Pateric). Se spune cäla awa pamvo au !renit nistefryf, prelentându çi virhr$le (postul, milosteni4 rugäciunea eic.)qi întrebându-l dacã se vor putea mânhri. Dupä muliä chibzuintáPamvo le va spune: ,,Toateiunt bune, dar de veti päzi constiinàfata de aproapele, asa vä veti mâ¡tuj". Invitat odatã laAlexandriade Sfântul Atanasie, si coborând în ota,!, avva parnvo väzând o
ptostituatá, a început sä plângä. Iar cei ce emu îrnpreunä cu el,
l.au întrebat de ce plânge. Iar el lea spus: ,,Din douá motive: unul6$te pienarea acelei femei çi cel deal doilea este cä la mine nu¡¡tn constatat atâta nevoinlá pentru a p]äcea lui Durìnezeu, câtä{u€ acea femeie pentru a pläcea celor desfrânati".l
Pamvo a murit la vârsta de çaptezeci de ani în timp ce
ïmpletea un coç, fãrá sä fi fost bolnav. Paladie a a.flat de la ucenicülui Pamvo Origen çi Amoniu, cä înainte sä moarä Pamvo a spus:nDe când am venit în acest loc pustiu, mi-am clädit chilia çi amlocuit în ea, nu-mi amintesc sä fi mâncât pâine ,,în dar", din afaÌäde mâinile mele si nu mam cäit de vreun cuvânt pe care l-am.grãit pâná în acest ceas. Sí totuçi, plec la Dumnezeu ca unul ce
n-am început încä sä am âdevärata evlavie fa!ä de Dumnezeu.r2In viziunea acestui anahoret, adevfuata evlavie fa!á de
Dumnezeu începea dupä împlinirea exigenlelor morale falä desemeni care constau înainte de toate în a nu fi poumd. penlrunimmi çiîn a mt sptnte ureo umbd' deçartd satL chiar Ia LòatI ei,
d,o,r care ar lÌ putut dÍecta pe cineùa si, prin urmare, sä creezeregrete çi mustufui de conçtiin!ä. Comportamentul în limitelemoralitälii, adicä determinat de împlinirea poruncilor, nusuplineçte evlavia, ci ne pregãteste pentru evlavie.
10. Sfântul Macarie Alexandrinul sicomunitatea din Kellià
Comunitatea cunoscutå sub numele de Kellia a luat naç-tere ca o prelungire a comunitáli din Nitria, unde monahismul.nitriot çia atins culmea. Aici, în Nitria, se adunarä mul1icålugäri, încât nu mai exista liniçtea care era existentå cu zeceani mai deweme. In 558, în d¡um spre Alexanùia, SfântulAntonie a trecut pe la Amun. Acesta i-a comunicat îngdjomreaprivind problema liniçtü în comunitatea sa. Dupä masa deprânz, Ia ceasul aI XJea (orele 2-5 dupá amiazä), la propunerealui Antonie, cei doi báUâni au pornit în linie dreaptä prin
: PúÞriail egípþú., ed. rom., p. 240.o Paladie, Ist'ríq, Lßtßìacd, 10, .trad. rom., p. 28.
I Pahdius, opc¡¿, p. 20.¿ Ø.cit,p.28.
Page 55 of 137
pustiu. La apusul soarelui s-au oprit. Sfântul Antonie l-a sfätuitpe prietenul säu, awa Amun, ca âcolo sä punä bazele unei noicomunitäli, ceea ce s-a çi realizat: o comunitate de chilü, deunde çi numele Kellià dat, întiegului sit unde a existat comu-nitatea. E¡a la cca. 18-20 km. la sud de Nitria, la intrarea înpustiul libian. Cei care terminau perioada de noviciat (5 ani)
çi doreau un regim de vja!ã mai izolat, puteau sä se retragä IaChilii, ducând o via!á mai singuraticä. Aici pustiul era maipulin populat decât cel din Nitria, lásând posibilitatea cafiecare monah sá-si zideascá chilia cât mai departe de vecinulsäu. Chilia propriu-zisä era, precum astäzi în Muntele Athos:o casá cu cel putin douä încäperi (din care una servea dreptparaclis), împrejmuitä de un zid de cärämidä. ln curtea chilieiera säpatã o fântânä (apa se gásea.la 5-6 m. adâncime) si eraamenajatä o grádiná de legume. Într-o chilie locuiau unul saumai mulli fra,ti. În situalia în care locuiau mai mutli fta{i,locuinta avea mai multe încäperi. Traiul mai aspru, a fäcut cala chilii cálugãrii sä nu depáçeascá cifra de çase sute.l Ei segáseau în legäturä continuä cu Nitria (de unde primeau, dealtfel, pâinea) qi cu comunitatea sceticá. În mijlocul comunitä!üde la Chilii era biserica. Sâmbäta seara comunitatea se adunala bisericä,luând masa în comun. Apoi se începea privegherea,care se continua, dupá miezul noptii cu Sfânta Liturghie. Rugá-ciunea comunä era prezidatá de preot (aici au fost totdeaunapreoli putini), foarte respectat, dar neimplicat În problemegospodärcgti çi administ¡ative. 1n restul säptämânii, cálugáriiîsi fáceau rugäciunile ia chilie în cadrul programului obiçnuiide muncá, de rugäciune çi de studiul Scripturii existent încomunitate.2
lê -^^ -r In 290, cãnd Paladie ajunge la Kellià. comunitatea fiind în perioadaei de înflorire, acolo vieluiau 600 de calugari. Cf. Isúori4tfi¡.si¿c4 VII, tmd:rom., Pr. Prol Dumitru Stániloae, Bucurefti, 199, pp. 25-25,
¿ Pentru ümãnunte pdvind viata cälugãrilor de la Kellia meritä cititäcartea lui Antoine Gu íllomor,l, O1¡gín¡leaíE,tä1nonzft{¡¿, apärutã în versiunearomâneascã Ia Anastasia, în 1998, în tmducerea lui Constantin Jingâ.
Rufin, care a träit în Nitria si Kellia între anii SZ5-598. aveasä scrie urmãtoarele despre modul de viaþ al cä.lugärilo¡ de laCtrilii:
,f iecare rämâne la chilia lui. Mare este linistea, mare estelinistirea! Numai sâmbäta si duminica ei se adunã la bisericä sis_e väd unii pe altii ca si cum au ajuns în cer. Dacä cineva lipsesiedin adunare, ei înteleg îndatä cä-l împiedÍcä sä vinä lieoproblemä de sänátate si toti merg sä-l vadá, desigur, nu toçideodatä, ci în momente diferite, fiecare aducând ceea ce are laîndemânä; dacä nu aduce ceva, poate sä spunä celuilalt uncuvânt, în felul în care ungeau cu ulei atletii în vederea luptei.
Trebuia ca unii monahi sä facá treipatru mile pentru a seîntâlni cu ceilal$ la bisericá, atât sunt de departe unele de altelechilüle în care locuiesc, dat dngostea la ei este asa de mare siatât de mare iubirea pe care o au unii fa!ä de allii !i pentru toiifra!ü, încât toatä lumea îi admirä si-i dä drept exemplu. prinurmare, dacá se întâmplä cã cineva wea sä locuiascá la ei, îndatäce a"flã aceasta, fiecare sare sä-i ofere propria chilie.'.l.
Chilüle au fost un.fel de sihästrie a comunitátii din Nitia.Aici, Rufin de Aquileea a tradus în latinä ,,Istoria monahilo¡ dinE$pt" (scrisä între 594595 de un auto¡ al cãrui nume nu secunoaste). Sfânta Melania cea Bátrânä a ¡ämas în aceastá comu-nitate timp de çase luni la cumpãna anilor 373-574. Cu aceastãocazie a organizat acliunile de ajutorare a cãlugáriior o¡todocsiretrasi în pustie în timpul persecutiei dezläntuite de arie¡li. Tótaici au mai träit Fericitul leronim si Paula, în 585. paladie aveasä träiascä în Nitria si la Kellia timp de nouä ani, între 590-599.Tot aici a träit çi Evãgrie Ponticul. Meritä spus câteva lucruddespre toti ace$tia cel putin într-o notä.
Cel care a jucat un rol foarte important în viata comunitätüde la Chilii a fost Sfântul Macarie cel Tânär sau AlexandrinuÌ. carecâteva zeci de ani a fosL superiorul comunitätü. Acesta s-a nãscutîn Alexandria prin anii 296-297. Se pare cä în Alexandria a fostvânzätor de dulciuri; çi a intrat fuì pustiu prin anii 528-335 çi separe cá a îmbräcat haina monahalä din mâna Sfântr¡lui A¡tonie
L u¡sto¡a monnúrunaarørøtø.ä2, 2, 3 6;,sffiì.ù".
Page 56 of 137
cel Mare în comunitatea din Qolzum (dupä cum spune marti-mlogul copl caÌe, dupäpärerea lui Ivan Gobry ar putea confundape Macarie Alexandrinul cu Macarie cel Mare). I Se pare cä de la
Qolzum a venÍt la Schit unde, de altfel, a fost hirotonit preot.De aici avea sä se mute, pentru o vialá mai asprá, la Chilü, unde'însá, a fost ales superior. Cele mai multe märtudi despreSfântul Macarie Alexandrinul ni le-a läsat Paladie în ,,IstoriaLausiacä".z Acesta l-a cunoscut personal. El tráia atunci cândPatadie sa stabilit la Chilü (390), Uecând la cele vegnice dupä treiani. Paladie va preciza cá cele consemnate despre Macarie provindin ceea ce !-au spus a{ü despre superiorul lor, din ceea ce i-aÌelatat Macarie si din ceea ce a väzut el însusi;
Paladie ît descrie pe Sfântu.l Macarie astfel: ,,E¡a mic destaturä, aproape lipsit de pär pe fatä: doar deasupra buzelor çila marginea de jos a bárbiei avea pár. Cäci, din pricina nevoinleicovârsitoare, nu-i odráslea nici pánrl în barbá. $i avea çaizeci deani de când se botezase."S SÎântut Macarie erâ foarte interesatsá încerce toate formele de ascezá. Aça se explicá faptul cä îçiconstruise mai multe chilü în pustiu unde practica diverse formede ascezá. Avea o chilie la Schit, în partea ,,cea mai dinläuntu-lpustiei". alta în pustiui libian, alta la Chilii. si alta în munteleNitdei. Unele chilii e¡au fárä ferestre. In ele petrecea în Posh¡lmare. O chilie era atât de îngustá, încât nu-çi putea întinde nicipicioareie, iar alta mai largá în cate primea oaspef,i.
Spre a-çi învinge somnul, nu a mai intrat în chilie douãzecide zile, suportând arçila zilei çi frigul noplii. Se spune cä i s-a
întâmplat sá omoare un tânlal carel pigcase. 9a cáit cä a ucisviatá çi spre expiere, a mers într-o baltä din apropierea delteiunde a rämas dezbrácat timp de sase luni spre a-çi da trupulhranä tântarilor çi muçtelor. $a întors la chilie desfigurat, î¡câtfiatii Lau recunoscut doar dupá voce. Auzind cä monahü dinTebaida duc o via!ä foarte asprá, într-un an, Sfântul Macarie amers timp de cincisprezece zile prin pustie pânä a ajuns lamânástirea Sfântului Pahomie din Tabennesi. Färä sä-i spuná
cine era, a cerut Sfântului Pahomie sä-l primeascä în comuni-tatea lui care atunci numära 1 500 de fraTi. A fost pdmit cu gleudin cauzá cä era deja în vârstá. Sf. Pahomie considera cä unbät¡ân neîncercat nu mai putea fi modelat de rânduialamänãstirii sale çi nici n-ar fi putut sá se adapteze la progtamulaspru de mänästire. În timpul Postului Mare, însá Macarie i-aimpresionat pe to!i, pânä la nelÍniçte, cât postea. Atunci Dum-nezeu i-a descoperit Sfântului Pahomie adevárata identitate a
Sfântului Macarie. Pahomie a mers la Macarie çi i-a spus: ,,Demu4i ani am voit sã te väd. Î{i muþmesc pentru cá ai întä¡itpe fiü mei, ca sä nu cugete ceva mare despte nevoinlele lor".
Sfântul Macarie ajunsese la o înlelegere deosebitä cuanimalele. O hienä îi adusese o piele de oaie pentru cä-i vinde-case puiul de orbire. Paladie avea s-o vadá la Sfânta Melaniacare o primise în dar de la ma¡ele ascet. Macarie devenisecelebru datoritá darului alungãrii demonilor çi al facerii deminuni. Paladie spune cä Sfântul Macá¡ie ,,a támáduit atât demul[i îndräcili, încât nu li se çtie numárul". lntre cele spuse dePaladie despre Sfântul Macarie meritä sá redám çiurmätoareaistorisire:
rla acest Sfânt Macarie m-am dus eu odatä çi l-am gäsit înafara chiliei lui lângá care sedea un preot al satului, al cárui capîntreg era mâncat de boala numitå calcer çi i se vedea chiarosul din frunte. Venise, deci, sá fie vindecat. Dar Sfântul nu aprimit sá se întâlneascä cu el. L-am rugat, deci: ,,Te rog,primeçteJ, ai milä de el çi räspunde-i!" Iar el îmi spuse: ,,Estenewednic sá fie vindecat. Cäci i s¿ trimis boala spre ûrvá!äturã.Dar, dacä voiegte sá fie vindecat, convingel sá se opreascá a maisävârçi Sfânta Liturghie. Cäci a sävfuçit Liturghia, curvind.Si,de aceea se pedepseçte.$i Dumnezeu îl vavindeca." Când i-amspus aceasta celui bolnav, acesta i;-a învoit jurând sá nu maiîmplineascã slujba preotiei. Atunci i-a primit çi i-a spus: ,,Crezicä existá Dumnezeu?" I-a rãspuns preotului: ,,Da". ,,N-ai pututsä nu-!i bali joc de el?" I-a ráspuns: ,,Nu". $i ia spus: ,,Dacä-!irecunoçti päcâtul çi ie4ia ce ti-o dä Dumnezeu.pentru acestpácat, de aici înainte cautä dreptatea". Pleotr.l s-a angajat cá nuva mai liturghisi çi cä va reveni la starea de mirean. $i, numai
: Ivan cobry, op.c¿¿, p. 245.
I Istmlnlnastø¿L,18, trad. rom., pp. 39-40.ô [büIern,p.47.
Page 57 of 137
i
:
aça ì-a. pus 1nâ¡a pe cap si în puline zile s_a vindecat si i-aoescut ptuul çi a plecat sãnätos.rl
Sfântul J\4acarie çi înteaga comunitate din Nitria si Chilü aua\'ìn mr re. de suïêrit în timpul persecutiei lui Valens,
'si duoä cescaunul arhtepiscopiei de Alexandria a fost ocupat cie lúAus.cül l_l$gryat pe perru f¡arete SfântUU et"nusiã ceilr,fare :i"
anul 375, SfântuÌ a fost alungat, de aìtful, ., ñiti ,Iü .äú;t;.;iex ar, lmpreuná cu celälalt Macarie, într_o insuiä diriDeitaNilului, locuitä de pägâni, pe care ia convertit la creJnß_.tpn"r / / öranrul.a revenit la Chilü, unde a murit prin anii 5g5-3g4.
Snle_9larçitrl rycotutui aI tV_lea si în."p"t rf ""i"t
J".fïfi",..9T¡t*,jt. din Nitria çi Keltia carê sa"io"e¿it
" ¡emaoe pl
linia ortodoxiei Sfântulúi Atanasis au avurãe srueritãîîai{ipatriarhului Teofil al Alexandriei. Din n"f"¡cir", .ct irríã" ìilalcgdo.n (451) avea sä divizeze comunitatea de laKellia în douà.g::*:'jlfl ".lil
ritria si Ketlia, fünd "p,*neaeAre*"d"ä;;paruclpat la toate evenimentele care au mãrcat ma¡ele centru
bisericesc egptean. 1n ciuda faptului "¿
uu u*t purt ã.äJBreurap, aceste comunitäti au dáinuit chiar dupa cucerireaEgiptului de arabi (640), pânä prin secolul al Vl[.lea.
ùtar mutt sute de ani situl în care sa gãsit comunitatea dinSe}iifost da,lu.lärü. în_anii'60, cäutâ"d,å"men;È;ü#rim veoerea redarii agliculturü, autoritåtile egiptøre âu descooeritpe supraf€te foarte extinse urmele chililloiacope¡te ãe-"iíipJprstiului. O parte din aceste vestigü
,-.. lyr^tiul sc.elic (Siriet, în coptä,,9ketis, în greacã, Sceficus, înlaÌlnaj t-n arabã se numea ,,Muntele nitriului,., apoi ,Valea{.Ìl*: (Wadi Natrum) se gásesre în marele p"ii, iiUi"", i"ccà. 100 km. sud de Alexand"riu,
'OO tm. de Nit¡ia si 4t I;. d;
Kellia. La schit se poate ajunge pe drumul caravanelor, atâtdinspre Nil, cât si dinspre lacul Ma¡eotis. Este o dep¡esiunecare se gáse*e la 20 m. sub n ivelul márü, dispunând de câtevamici lacuri. Acolo se gäsesc zäcáminte de nitriu, exploatatèpânã în secolul trecut.
Tinutul este mult mai arid decât cel din Nitria. Apa segáseste cu gleu çi de acolo, altädatä nu era nici o cale decomunicare cu alte localitãli. Se pare cä aceastä singurätate aupreferat-o unii cälugäri, veniti probabil din Nitria. Nu secunoaste numele primiloÌ vietuitori din Schit si nici anulvenirii lor aici. Celebritatea comunitãtii din Schit se leagä insáde numele si personalitatea Sfântului Macarie, supranumit,,cel Mare", ,,cel Bätrân" sau ,,Egpteanul" (dupá Pa.ladie).
Elemmte despre viata acestui awä e$ptean gäsim la Rufinde Aquileea în ,,Vielile cälugãrilor din Egipt" la Patadie în ,,IstoriaLausiacä" çi în ,,Viaþ Sfântului Macarie" scrisä de Serapion,episcop în TYnuis, fost ucenic al Sfântului Mâcarie (este altSerapion decât cei din Tebaida si decât Serapion Sindonitul).Potrivit celor trei surse, Sfântul Macarie s-a nãscut într-un sat dinEgiptul de Sus, prin anul 295, tntro familie crestinä foarteevlavioasä. De mic a fost atras de viata anahoreticã, dar, spre sfâr-situl adolescentei, pärintii l-au cásätorit, sotia murindu-i la scurtäweme dupä cäsätorie. ln timpul cásätoriei, cei doi soli îsi pästmserä castitatea. Dovedindu-se evlavios, între timp, Macarie afost hirotonit diacon. Nu dupá mult tip de la moartea soliei, autÌecut la cele vesnice çi pärintü tânäruìui Macarie. Acum Macariea primit deplina libertate sä se consacre vietü anahoretice. Dupäce a împär,tit averea sãracilor, se stabili în afara satului, întrochilie singuraticä, sub îndrumarea unui bätrân anahoret.Macarie abia trecuse de douäzeci de ani. Vãzând râvna acestuiapentru virtute, bätrânul anahotet a constatat cä ucenicul säuputea sã ducä viata anaho¡eticä de uiul singur. Si La sfätuit sä sestabileascä la marginea satului vecin. Impresionaf, de virtuteatânärului diacon retras în afara satului, autoritätile din sat aufäcut toate diligenlele pe lângä episcopul locului ca diaconulMacarie sä fie hirotonit preot. Prin urmare, episcopul l-a hirotonit
'at
;r'
l'tutdt¡i,,p.'as.
-^_-" :llf*,.{tf-ry aÍd¿sd/4stt¿o,, I, 34, ed. Mommsen, e.C.S. Eusebiiopera,2/2, p. 1005 fi urm.,lavincent Des pr*, "ø
*.,iidt.'I l4
Page 58 of 137
pleot pentru satut säu.1 Paladie rclateazä însá cä Macarie a fosthirotonit preot la vârsta de 40 de ani,2 când fácea deja dovada cáprimise darul alungárii duhurilo¡ necurate çi al prezicerilor.Oricum, fie cä fusese hircþnit preot în satul ûr vecinätatea cáruiase retrásese, fie cá a fost hirotonit dupä ce a intrat în mo^nahism,Sfântul Macarie a fost unul din preoJü de la Schit. Incä dinperioada locuirü lângä satul unde fusese trimis de îndrumätoruìsäu, Sfântul Macarie fãcea dovada darurilor sale deosebite,urmare a nevoin{elor sale; dar, tot atunci a a avut parte de ositualie imprevizibilá çi în acelaçi timp nefericitá.
O fatä din satul unde îsi avea chilia Sfântul Macarie, sedusäde un tânär, a rámas însäróinatä. lntrebând-o pärin!ü cine estecel cu care a rámas însárci¡atä, sä scape, eventual, de pedeapsä,tânära a spus cá tatäl pruncului care se va naçte este pustniculde la maiginea satului. Acesta se bucura, însä, de mare auto-ritate. Plobabil, gândise ea, lui nu-i vor face nimic párin{ii.Dimpotrivä, bietul om a fost maltratat, obligat ]a cauliune çisá munceascä pentru întrelinerea glavidei çi, ulterior, a prun-cului. Sfântul Macarie a acceptat aceastä umilire, muncindziua çi noaptea pentru întreþinerea femeü. Sosind sorocul sánascä, tânä¡a a rämas în travalie mai multe zile çi nu a näscutpânä ce nu a spus cä monahul era nevinovat, dând numeleadeväratului tatä al copilului. Aflând éá tot satul urma sä vinäla chilia lui, sá-çi ceará iertare pentru modul în care se compor-tase cu el, Macarie a pfuäsit satul si a venit în Egiptul de Jos,stabilindu-se la Schit.
Dra anul 525, ei având vârsta de 50 de ani. Dupä scurtäweme de locuit la Schit înt¡o pesterá, Sfântul Macarie asträbätut cei peste 400 km. de deçert pânä la Qolzum unde l-acunoscut pe Sfântul Antonie care l-a primit cu o male dmgostesi i¿ dat sfaturi. Dupä un an, tânárul monah a revenit Ia Qolzum,cerând sä fie primit în comunitatea párintelui monahilor.
1 lnformatia privind hirotonia lui, pe când era în sa! vine din relatãriìeautobiogafice ate Sfântului Macarie consemnate în Pateridl), Ed. rom., p. 129.
¿ Paladíe, op. cli.,17, p. 36. Cele relatate de Paladie sunt auzite de el dela cälugärii din Schit. El nu l-a cunoscut personal, ca pe celälalt Macariè,acesta murind cu un an înainÍea venirii sale la Schit (59G591).
Sfântul Antonie La îmbräcat în vesmântul anahoretului. ia dattoiagul säu, dar l-a îndemnat sä se întoarcã la Schit, unde aveasä deviná pästorul unei mari comunitäli.
Curând, în jurul Sfântului Macarie s-au adunat multi cálu-gfui, comunitatea ajungând sä aibä patru biserici çi aproape10.000 de vieþitori. Nu se cunosc amãnunte privind rânduialade Ia Schit. Nu era însä o viatá cenobiticä.
ln Schit, Sfântul Macarie a tráit 60 de ani, pâná la moarte,în anul 390. A avut o activitate deosebitä, nu neapärat datoritäcalitätilo¡5¿1s 6¡g.rizatorice, ci datoritä mai degrabá prezenteisale harismatice. In Pateric, se spune despre el cä devenise unfel de Dumnezeu pãmântesc. ,,Cäci, precum este Dumnezeu aco-perind lumea, aça se fácuse avva Macarie acoperind greçelile ceIe vedea, ca si cum nu lear fi värut, si pe cele pe cate le aûzea caçi cum nu le-ar fi auzit".l Sfântul Macarie avea daruri deosebite,cum ar fi: darul facerii de mimni, al vindecärilor si al alungäriiduhurilor necurate. Paladie scrie cä a auzit desore SfântulMacarie cä a înviat un mort sprc a convinge un eretiC de înviereamor,tilor pe care ereticul o contesta; acelasi Paladie rclateazäîmpreþarea în care Sfântul Macarie a zädämicit lucrarea unuima$cian pägân care a transformat sotia unui biet crestin în iapã.Sfântul readuce femeia la forma ini{ialä prin rugäciune intensáçi prin shopire cu aghiasmá, spunându-i: ,,Sä nu päräseçti nici-odatä Biserica. Cäci acestea ti sau întâmplal pmtru cã nu teaiapropiat de Sfintele Taine ciirci säptämâ¡i". ür¡he¡abilitatea laIucrarea satanei este dtect legâtä de apropierea sau îndepärtareade Dumnezeu. Si apropierea cea mai realá çi cea mai eficientä esteîn Sfintele Taine.
Sfântul Macarie avea darul proorociei. Paladie relateazä cäîn apropierea Sfântului Macarie se nevoiau doi anahoreti. Celcarei era mai apropiat loan, a ajuns driar preot. Acestria, SfântulMacarie ia spus înto zi: ,lscultä-mä, frate loane, vei fi ispitÍt sÍte va ispiti duhnl iubirü de argint. Asa am vázut.Si çtiu cá de mävei asculta cu räbdare, te vei desäv"arsi în locrl acesta si vei fi slävitçi biciul nu se va apropia de locasll täu" (Ps. 90, 10). ,,Dar, de numä vei asculta, va veni azupra ta sfârçitul lui Ghezi, de a cfuui
I Pdøttc, st,p. tzz.
Page 59 of 137
l
boalã vei si suferi" (Regi 5, 27). $i s-a întâmplat cä, dupácincisprezece-douäzeci de ani de atunci si dupá moartea Sfân-
tului Macarie, acela n-a ascultat' A fost cuprins de lepñ peste
tot ûupul çi a murit aqa.
Sfãntúl Macarie era un mare rugátol' Foarte des avea
momente de extaz si ,,vietuia mai multá weme În Dumnezeu,decât în legáturä cu cele de sub cer" (Paladie, op. cit.' pp. 56-
39). Sä spune cá el avea.o rezistentä deosebitä la toate fomeleáu îni.airare çi privaliune çi la cetä mai dure forme de 19piti19de cätre duhurile necuràte. Smerenia lui cutremura pe diavoli.
,,Numai cu gândul vostu cel smerit vá deosebili de noi.sábiruiti"l aveã sä-i spuná un diavol care a devenit neputincioscând ä încercat sá-l sfâgie cu un cutjt.
Blândetea, bunátatea si iubircá lui fat¿i de frati erau virhrSlecare impresionau pe to$, dincolo de celelalþ daruri cu ca¡e ftrsese
înzestrât de Dumnezeu. Nu mustra pe nime¡ri' Vorbind numaicu blândetea caracteristicä, conf¡atü si ucenicü lui pricepeau ce
trebuie sä iacã spre a se mântui.Se spune despre el, cá mergând la un ftate bolnav, lå întrebat
ce doreçte sá mânânce. Si el ia rãspuns: o präjiturä; lucru gu
adevárat de neacègptat si 'de
neimaginat în regimr:l alimentar de
la Schit Cu toate acestea, Sfântul Macarie a plecat spre Alexandria(alistanlá de 60 de km.) çi cu pulinii bani pe calei. avea, a
cumpäiat bolnavului präjitura.doritá, pe care ia dárutt1 cu 9bucurie nemaiînûlnitl la un sihastru.2 Vorbi::d despre bunä-
tatea care trebuie sá domneascá între fra$, alwa Macarie avea sã
çun* ,,dacá ne vom aduce aminte de rául pe care ni lau fäcut
nouä oamenü, alungäm de la noi puterea aducerü aminte de
Dumnezeu. Iar, dacá ne vom aduce aminte de räutäfle diavolilor'vom fi nevátäma$".3 Am putea întelege cä secretul blândetiì, aI
bunátátii si al tuturor virtutilor Siântului Macarie, "tânãrulbätrân'; erã familiaritatea zu numele Domnului nostru Iisus
Hdstos. Avva Macarie spune cá numele Mântuitomlui în gura
cre.stinului"trebuie sä fie cum erau mirodenüle în gurile
I lbiì!øn. D. 139.
! Ivan Gobry, op. clå, p. 256.r Pturìr.,34,p. L39.
femeilor, odinioarã: acestea luâu în gurä mirodenii spre a leîndulci saliva çi a face gura plácut mirositoate: (Dacá ,,mestecäm"acest nume binecuvântat, pronun!ândul în mod constant, eÌaduce în sufletele noastre for{a, blândetea, si ne descoperã celecereçti, el car€ este hraná aducätoare de bucurie, fântânä adu-cätoare de mântuire, gingäçia apelor viu-fäcätoare, blândereacare depãgeçte orice blândele: numele Celui care este în Ceruri,Domnul nostru Iisus Hristos, Impäratul împáratjlor, Domnuldomnilor, alungã din suJlet orice gând räu, ca o recompensäcereascä datã celor carel cautä din toatä inima.>l
Desávârçirea în comunitatea de la Schit, ca de altfel, îngeneral, nu era (çi nu este) legatä de înaintarea în vâ¡stá çi nicide lungimea stadiului în mänästi¡e, ci de intensitatea cu carecálugärü tráiau în Dumnezeu. Sfântul Macarie povestestedespre doi tineri, frali, de familie bunä, veniti din Alexandriala Schit spre nevoin!ä. Unul era încá adolescent. In trei aniaceçtia au ajuns la un asa gtad de desávârsire, încât au impre.sionat pânä çi pe bätrânul awä Macarie. çi aceasta, fárá a statot timpul în prejma duhorryricului, împlinind ùrsá învá!äturape care acesta lea dat¡ la intrarea în comunitate.2
In afa¡a celor patruzeci si una de apoftegme, legate denumele Sfântului Macarie Egipteanul pe seama lui sunt puse
çi un numãr de 183 de omilü (cuvinte) çi scrisori, de o calitatedeosebitä. Acestea au fost între cärtjle de cäpátâi ale multorasce$ din Orient çi Occident. Ele circulä în patru colectji. Dinnefericire, mai ales în secolul tecut au existat multe disputeprivind paternitatea acestor opere. 1n ciuda faptului cä majaritatea patrolo$lor sunt de päÌere cä nu Sfântul Macarie esteautorul lor (înte care si regretatul profesor Nicolae Chilescu),pärintele profesor I. Gh. Coman, bazându-se pe punctul devedere al lui Bardenhewér, considerá cá ,,Omiliile duhormicesti"
¡ Paladie, 17, p. 36.¿ Iva¡r Gobry, 0p, cú,, p. 258, Aceasta sugereazã ideea cä duhowricì.¡l nì.r
trebuie sá fie confundat cu directorul de constiintã car€ t€buie "sá-l
päzeascå"pur gi simplu pe fiul duhovnicesc, ci cel carel ajutã pe acesta din urmä sãiporueascä pe drumul virtulü, undqsi va exersa libertatea recâçtigatá.
Page 60 of 137
apartin Sfântului Macarie.l Dato¡itä paternitälii incerte aacestor omilii, nu le-am folosit aici spre a scoate în eviden!äpersonalitatea de excep{ie a Sfântului Macarie cel Mare. Omi-liile acestea au o valoare deosebitä, chiar dacä nu apar,tin Sfân-tului Macarie, chiar dacä au fost scrise în mediul egiptean saucel palestinian.
Ca si în muntele Nitriei, si la Chilä, în comunitatea de la Schitau vieTuit mari persondlitäli. ApoÍgetmelp PärinSlor pustiei, înbuná parte, sunt produsul istorisirjlor gi consemnärilor cãIu-gtuilor de la Schit
Multi dintre ucenicii Sfântului Macarie au ajuns eelebri.Am putea aminti numele câtorva dintre ei: Moise Etiopianul,Pafnutie, Ioan Colovos, Arsenie, Pimen, Daniel, Serapion,Theonas, cu unü dintre ei Sfântul Ioan Casian avârd intere-sante convorbiri, consemnate; de altfel, în parte, în luc¡ä¡ilesale. Evagrie însuçi a petrecut ultimii 16 ani din via!á în cormr-nitatea Sfântului Macarie, el însuçi având în Schit ucenici.Chia¡ dacá avea o rafinatä educa{ie teologicä çi filosoficä, ùiardacä el însuçi þirotonit diacon de Sfântul Grigore Teologul) aan-rt ucenici devenili celebri, Evagrie a al'ut çansa sá se împär-táçeascä din viala harismaticä a Sfântului Macarie, çi -sä
fieînvätat dq acesta în ceea ce priveçte nevointele ascetice.z
Ar.va Pimen a inhat în pustiu la vârsta de 15 ani, aducând cuêl si pe ceilalti frati ai sãi. Aceçti fra.ti çiåu construit o mãnástire.în colonia anahoreticä din Schit, unde aveau urmátoarearânduialá: .noaptea, pat¡u ore de somn, patu ore de muncä,patru,ore de cântat psalmi; ziua era împár,titä, çi ea, în trei pár,ti,în care gaoe ore se lucra (aveau diverse împletituri) pâná la
1 cf. Pr. P¡of. Dr. Nicolae A)i!es(ju, InrmduÆe Ia ff&ttlut Morcri¿Egwul, W,P.S.B., vol. 34, Bucureçti, 1992, pp. 7-56.i Par. Pnjf. D¡. I. Gh. Coinan; ¡ûû0¡0rie, vol. III, Bucurc$i, 1988, pp. 396429.
Johannes quasten, &rffiü4ion uu Pørts tle I'E@, vol. III, Ed. duCerf, .1963, pp. 236-245.
' ¿ Cu studiul vietü si operei lui Evagrie sa ocupat cãlugãrul occidental,vietuitor în-Elvetja, Gab¡iel Bunge. Gratie muncü deosebite a PC. P¡of. Dr.I. I. Icá Ir., trei din cã4Íle lui G. Bunge, referitoare la personalitatea É operalui Evagrie au fost traduse çi au apãrut la Editua Deisis.
ceasul al 6lea, apoi urmau tlei ore de muncá intelectualä(12-15) çi trei ore de muncä în grädinä, pâná seara.l Se pare cäPimen este cel care a fäcut prima cole$e de þoftegm¿ la Schit.
Awa Moise a fost un sclav negru, se pare etiopian (Apof-tegma 4), care spre bätuânele s-a fäcut cálugár. A fost instruitde awa Isidor. S-a distins fa!á de ceila{i monahÍ mai ales prinpocáin!á, smerenie, blânde{e çi ospitalitate. A fost primIl preotneglu hirotonit la Schit. Se spune (Apoftegma 4) despre el cáatunci când a fost hirotonit çi îmbräcat în veçmânt luminos,episcopul, carc l-a hfuotonit ia zis: ,,Iatã, alwa Moise, teai fácutcu tohrl alb". Iar el a räspuns: ,,Desigur, prea sfintite, pe dinafarä.Ce bine ar li sä mä înälbesc çi pe dinäuntru", wând sá arate cähaina si demnitätile vã.zute nu au mare însemnátate în fata ÌuiDumnezeu dacä nu existá curátie interioarä.2
La sfatul Sfântului Maca e, awa Moise a mers sá sihäs-treascä Ia Petra. Va fi ucis de barbarii nazici în anul 407. Îsi ore-zisese modul în care urma sá treacä din lumea aceasta. ¿iirólo.Sfântul Ioan Casian va consemna în ,,Convorbiriie" sale oparte din înlelepciunea acestui ascet.3
Avva Arsenie s-a näscut la Roma întrc familie nobiliarä înanul 554. A fost înalt salariat imperial, senator Ia curtea împä-ratului Teodosie ôel Ma¡e, în Constantilopol çi profesor fiilorîmpáratului, Arcadius çi Itronorius. Pe când era încä în slujbaîmpáratului, Arsenie l-a rugat pe Dumnezeu sä-l învete cum sãse mântuiascä. Si i s-a räspuns: ,g,rsenie, fugi de oameni çi te veimântui". La vârsta de patruzeci de ani va lenunta la fùnctjile,onorurile çi responsabilitätile publice si va merge în Egipt,stabilÍndu-se în comunitatea Sfântutui Macarie din Schit pelângä alwa Ioan Colovos. Rämâne acolo patruzeci de ani. Operioadá va trä în sihästria din Petra. Va párãsi Schitul dupádevastarea acestuia în 454, stabilindu-se pentru zece ani ia Troiade lângä Memfis, apoi trei ani la Canope, lângä Alexandria, iar
: Ivan Gobry, 0p. cif., p. 262.¿ L. Regnault .¿¿s søntmres ¡lÆ Pùes iht ¡I¿stt, SøJesmes, 1981, pp. 188-
r89. _¡ Sfântul Ioan Casian,CØqoùiïiduhttïrìæ^fi,I; 1, 2; trad. rom., P.S.B.,nr. 57, pp. 305-542.
Page 61 of 137
din Alexandria.
ultimii doi ani din viatä din nou la Troia. A mu¡it la vârsta de gSg: *1 i" T{ 14e.@pôftegrna 42). sfâ"h,1A"ì;;i;;ä;;ä;b-ru prin strädania lui dã a evita tumea. S" ;ñ;;ä;ä;.:T ;1r1]i:l .piscopur reofil, îns"dr ãñ;;"í"-,_p",tää
. Schit. A ajuns sáracá. Din nefericire, a Început sá sè prostitueze.A ajuns din nou bogatã, cu slugi, dar cu nume ¡áu. Cálugárü auaflat de decäderea acestei tinere çi lau trimis pe avva Ioan sá osgape de päcat. Ajuns la ea, çi cerând sä o vadä slujitorii Îlbatjocoreau pe motiv cá un orn ca el nu putea sá prezinteinteres pentu stäpâna lor. Slujütorü iau permis sã intre lastäpâna lor dupä multe insistente çi la potunca acesteia. AwaIoan ia vorbit despre riscul pe care Paisia çi I-a asumat cäzândin desfrâna¡e. ln timp ce státea de vorbã cu ea. bátrânul alnceput sä plângä, ia¡ aceasta l-a întrebat: ,,De ce plângi, awa?"
"Cirm sä nu plâng de weine ce våd pe satana cum joacá în fafa
ta?-' ,,Awa, existä pocäin!ä?" a întrebat Paisia" ,,Da! Atunci ia-mäcu tine unde voiesti." Si a plecat cu awa Ioan fárä sä se pregä-teascä în vreun fel çi färá sá dea weo dispoziSe slugilor. Cei doiau plecat spre pustiu. Prinzându-i seara, awa i-a fäcut Paisiei uncäpáÎâi din nisip çi a lásat-o sã doarmä. S-a culcat si el pulin mddeparte, dupã ce çi-a fäcut rugäciunile. La rniezul nopSi, bätânì¡l$a tezit gi a väzut o cale de luminä între car çi locul unde dor-mea Paisia, iar îngerü Dommrlui ducând spre cer sufletul femeü.$a dus Ia ea si a constatat cá era moartä. Si s-a aruncat bätânulcu fala la pámânt, rugându-se lui Dumneåeu çi a auzit cá ceasr¡lîn care acea femeie a ars dp pocdínld a t-¿Iomt mai mult decâtpocdinla rece ùrr,:uftola (Apoftegma 45)
Despre awa Pafnutie neau lásat informatii Paladius çiSfântul Ioan Casian. 1 Cel despre care avem informa$i în ,,Istoriamonahilor din Egi,pt" este altul. El a trãrit în Tebaid4 în E$ptulde Sud.
Awa Pafnutie din Schit era preot. EI s-a distins, printrealtele prin marea strálucire a ,stüntei sale (Casian I) çi princunoçtinla dumnezeieçtilor Scripturi (Paladius). Pe de altäparte, Sfântul Ioan Casian spune cä, prin atâta zel, Pafnutie aîntrecut driar virfulile anahoreJiloÌ; el era mai presus de totiprin dragoste, prin stäruin!ä çi prin cunoaçterea gtiinleidumnezeiesti.
l Paladius, op. cit,4?;trad. rom., pp. 97-102.sfâutul Ioan Casian, Cttn¡dút l, üI, tmd. rom. În P.s.B. nr. 5 7, Bricurestii
Acestia i-au cerut sá le spunä un cuvânt de înväiäturä.BätrânuÌ ia întrebat: ,,Dacä vá voi spune cuvânt, îl veli impiiJlDa, au ráspuns ceilalti. Dacä este asa, oriune *ti i"rl -ø-r"gäsege,&senie, sá nuïä apropiati,. (Apoftegrna tI ùJã;üi:lifralii îi.reprogau acest mod'ciudaifu ;,"ñ;i;;"". äï";moment dat, eÌ lea spus: ,,Dumnezeu ¡ie ca ø iufesc, aìr ni_*o*¡-r-cu noi oamenii, si cu Dumneäeu. a.r. a,"ìãir-i.imutoane, au numai o vointä, pe când oamenii au mai muli"vointe..p¡in urmu.u, ,,r, poi tír" pe ñ**ä;ffiËtiä'.ioamenii" (Apoftegra r5i.
Awa Io¿n Colovos, adicä cel scurt, pentru cä era mic destaturä, s-a bucurar de o stimä deosebiiù mi.ã"1ïiîlä"între cälugärii din Schit datoritä ¿arurilor cr.rcaiåî" úä:vân-tat Dumnezeu, dar mai ales pentru ¡la"A"teu si ¡unåììt"isa. Se spune desp¡e awa Ioan c-ä s a srabitiüiäì;;;iil;un monah bã trân venit din Teba. Acesta a luat un bät ;;c.J, i;înfiqt în pämânt_si a poruncit ucenicului sef uãe ziì;t.;ä;;ce bälul va rodi. Sursa de apã era departe. Spre a da
^.,rit*uporuncii, ucenicut trebuia sã ptece dä * ;""itçi;ä;.ït*ä;cu apa în dimineata zilei urmátoa¡e. Trei ani tänärui norii.;pus câteln ulcior de apä la rädäcina bätutui. i;tr;ii;;', ;ce;;a înverzit çi, dupä t¡ei ani, a ¡odit. t".tåhilJ;ì;;äil;äipomului, a dus la bisericä si a aat fta$lor, spunâ"d;"T.id;mâncati rodr:.l ascultärii', (Aþoftegrna i). ' '' ---*'*' '***r' r'
^_ ^1T1 loy " ,gu¡ canava uç91¡cito¡:',Ðacã un împãrat vrea
sa-cucereascã o cetate, mai întâi îi opregte apa si hrana, Încâtwãjmaçii sãi, ameninTati cu foameteá, ,e ..aär". ¡ru ."t ,iäparimile.trupegi: dacä omul va tuái cu p"Jiii"-;;äi'öwäjmasü (patimile truDesti) nr(Ap"¡.ñr[ti* 'u vor avea putere asupra lui"
ln þoJtegime se relateazä despre o tânärã, pe nume paisia,care bogatá si orfanä fiind, a ajutát foart";Ji;;;ãt"Å;îåiri122
1990, pp. 142-160.
Page 62 of 137
. ,Avva Pafnutie spunea adesea cä omul, spre a dovedi cä estêcredincios çi bun, va t¡ebui sä cugete la òele pe care le dåDumnezeu, sä vo¡beascá ceea ce gândefte çi sá împtineascäceea ce vorbeçte, deoarece este cu neputintä ca ornul ca¡egândeste sánãtos si täieçte dÌept sä cadá în Fróselile rusinoasesi în rätäcirile demonilor lar viata c*e .rù erte în acord cuadevárul cuvintelor este ca o pâine fãrä sare (H. Laus. 4Z). Existäo logicä. perfectá între gândirc, cuvânt si faptä, pe de o parte, iarpe de altã parte. existä o legäturä între toàte aãestea sì adevãr.adevärul mântuitor. Atâta weme cât existä o ¡elatie diràctä întréminte, cuvinte, faptä si adevárul mântuitor, va fi exclusäcáderea în comportamente care sä facá pläcere demonilor.
Am dat câteva amänunte. despre acesti ucenici ai SfântuiuiMacarie spre a scoate în evidentä înaltul nivel cultural siduhovnicesc al ucenicilo¡ Sfântului Macarie, care a pästoritcomunitatea sa timp de 60 de ani.
Din nefericire, comunitatea de la Schit a avut soarta celordin Nitria çi Chitii. A fost prãdatä de mai multe o¡i de barbariilibieni (407-408; 434;444), cauzä din care multi cälugäri aume¡s în alte vet¡e mänästiresti sau au fost masacrati.
^ Pe de altä parte, a fost aiectatá de schisma calcãdonianä.In timpul împäratului Justinialì, la Schit a avut resedinla pa_t arhul necalcedonian. Dupä invazia arabä, patriaihul Venia_rr¡r1
11ef_a9-ur 9 narte din comunitätile din Nitria, KeIià (Chitii)çi Schit. Viata monahalã aici avea sä se împutineze, pe de óparte, pentu cä sistemul semianahoretic al comunitätii nu aasigumt o rânduialá care sä fie respectatä de toti si sä fià t¡ans_r.nisã pai dgpgtj. pe de attä parte aatoritX conaiçit;; i-Ñ;;de noü stápâni, de data aceasta musulmani. Dacã, lä început, auacordat anumite facilitáti cregtinilor egipteni ,p." u .ôr,*r"Constantinopolul, ulterior musulmanii, piin fanãtismut Ior, auredus pânã. aproape la disparitie comunitätile monahale dinEgipt, ca si în restu-l califatului arab.
Din aceastä rcgiune viaþ mänästùeascä nu a dispãrut. pânäastäzi mai existä patru mänästiri: Deirabu Maqar, pótocul undealtädatá sa aflat chilia Sfântutui Macarie EgÉãam{ Awa Bisri124
si una siriacä çi El Baramus, pe locr:l unde s-a aflat drilia a doidin uce¡ricü Sfâ¡tului Macarie.
Am prezentat mai sus perconalitä$le câtorva mari ascetiegiptmi înjurul cárora s¿u constitujt vetre mãnãstiresti. TTebuieretinut cä nici una dintre acestea - desi se constituisérä în jurulunui mare a¡ahoret - nu avea o viatá realmente de obste.
Meritul de a fi organizat r:n asemenea sistem monahal i¿revenit Sfântului Pahomie, oarecum contemporan cu toti ceilaltiîntemeietori de comunitÌi$ monahale.
Page 63 of 137
PARTEAAII-A
îucnprrnnrln MoNAHTSMULUTCHINOVIAL
Page 64 of 137
.. 1 .,, : t: r::.... .,:. 'ì:.:.: ri.
r. SFÂNTUL PAEOMTE çr MONAffTSMUL CHTNOVTAL
Comunitäli monahale au existat çi înaintea Sfântului Paho-mie; dar Sfântul Pahomie este considerat întemeietorul mona-hismului chinovial pentru cã a dat comunitãlii monahaleînfiintate de el o organizare si o doctuinã ffuä precedent; careau fäcut ca sistemul säu monahal sä dáinuie oânä azi.
Despre Sfântul Pahomie s-a scris mai mulidecât despre ai$întemeietori de viatä monahalä sau de comunitáti monahale.Au ajuns pânä la noi patru biografii ale Sfântului Pahomiescrise în limba gleacä, editate de Halkin si Festugiere,r douäîn limba coptá (una scrisä în dialectul teban b^ohairic, alta înclialectul memfic-sahidic) traduse de Th. Lefort,z o biografie înlimba arabá, editatä de Améiineauá si o biografie siriacá tradusäde J. Bousquet çi F. Nau.4 Nu ne vom ocupã de originalitatea çiîntâietatea acestor biografii. Au fäcuto editotü, traducätorii sia{i specialisti. Toate aratä interesui mediilor monahale pentrupersonalitatea Sfântului Pahomie çi iradierea gândirü, a vietüsaie çi a sistemului säu monahal în Orientul si în Occidentul cres-tin. De aceea, nu întâmplátor ucenicü säi l-au asemuit cu Moise.
r Hakin F., SanÍtí Padwnis \ftæ Ønmz, în ,,Subsídia hngingta-phiaq,, 19, Bruxeues,1932t Ut¿ uì¿ ituilif¿ ¡I¿ Seixìf Pødtfune, traù¿ñor|par AJ. Festugière, în ,Les mohw d'Orístlt,, vol. IV/2, Paris, 1965.
¿ L. Th. Lefort, I¿s 1tía wptu dp sairú Padûnæ ú il¿ ses pvnicrsst¡¡ewws,în ,,BhlintltèW duMusem,,,vol. 16, Louvain, 1945 gi 1956.Altá trâducere, cea pe care o folosim si noi în lucrarea de fatá, â fostfácutä de Armand Veìlleux, publicatä la Abbaye de Bellfontaine, în 1984.
r E. Amélineau, V¡¿ arabe ile sointPoúfme,în 'Annales
duMuséeGuín?f()r]/II),1859.
t J. Bousquet çi F. N aV Hi,úoìn ib sai'/,t Pø¿l¡ár¡¿ (une rédaction
inedite des Ascefica). Texte gtec des manuscrits, Palis, 881 et Chartres1754 âvec un trâduction de la version syrizqre Púrolþgia Orisrúalß,M5), Paris, Didot, 1908.
12q
Page 65 of 137
În tmditia noashä, Sfântr:l Pahomie a fost socotit întemÈietorul monahismului chinovial în Egipt. De fapt, cum spuneammai sus, viata comunitarä a existat în Egipt çi înaintea lui Paho-
mie sau cel putin contemporaná lui. Suslinem aceasta, ba-zându-ne pe o relatare din ,,Yiala Sfântului Pahomie (versiunea
coptä-bohairicá) în care ni se istoriseste cä Ia un moment dat aceiut sä intre în complexul de mánáitiri (congrega$e) fondatede Sfântul Pahomie çi mänästirea Pmampesterposm. r Maitârziu, într-una din catehezele sale, ucenicul Sfântului Pahomie,Teodor, avea sá spuná:
,,Noi credem cä binecuvântarea pärintelui nostru Pahomieva rámâne cu noi si cu urmaqii noçtri pentru totdeauna Înaintealui Dumnezeu [...] De fapt, ce àvem noi în plus decât ceilallioarireni? Cáci, într-adevár, ce este ceea ce avem în plus? Faptulcä purtám o îmbräcäminte diferitá sau cá avem mijlocul încinscu o centurä sau cä suntem $upa1i într-o singurá comunitate?De fapt, existá multi cälugári care sunt adunali împreunä çiîntr-o multime de locuri, purtând aceeaçi îmbräcáminte ca noi,cäci slava si harul Domnului Dumnezeului nostru umple lumeaîntreagä."2
Sfântul Pahomie a înleles cä monahismul are nevoie de
organizare si de învátáturi bine fundamentate' El a dfuectjo,natentuziasmul monahal cu reguli si învä!áturi ferme, fãcând sä
aoará o formä de monahism comunitÐ foarte echilibrat Încâre inspiratia harismaticä, mostenilea anahore(ilor din deçertsi entuziasmul celor nou-venili din lume se armonizeze în inte¡iorul unui sistem bine organizat, în care obiectiwl fiecäruicälugär nul constituie performanlele individuale, ci cultivaleadiveiselor modalitá{i pdn care el poate deveni slujitor al con-
f¡atelui säu. Pe de altå parte, sistemul monahal pahomian În-cearcá sä realizeze în mánästire o viatá crestinä, model pentrusocietâtea laièá în ceea ce priveçte piimirea çi träirea Cuvân-
' 1 a. V"itleio, I¿ t i¿ dLfufilf Pàùtnz, seloLlßtmdít¡n copt¿, Abbaye de
Bellefontaine. 1984, p. 70.2 1,. ttr. L"fort. B.o. 194, la Pacide Deseille, L'ewrit d¡t nonnthisne
Pû¡irnieø, Abbaye dé Bellefontaine, 1980, p. VI . Vezi si J E. Coehring, ?tæ
.Lettrt ol Afl,rwn unil Pulwntan Momsticisn, în ,,Patristische Texte undStudien,,, 27, Berlin, 1985.
tului lui Dumnezeu çi respectul fa!á de semeni. În acest modde avedeaviata monaha.lä cenobiticä, Sfântul Pahomie este cuadevärat pärinte al monahismului chinovial.
Sfântul Pahomie s-a näscut în jun¡l anului 292 în localitateaegipteanä Sné (Latopolis) din Tebaida, într-o familie de täraniînstäriti, dar necrestini. A mai avut cel pufn un frate (fost cälugäÌ,ca çi el) si douá suori (uneia, pe nume Maria, i-a construit omänästire þ apropierea mänástirü sale). Despre ceala.ltá nu sevorbege în bioglafüle Sfântului Pahomie. Bioglafü egipteanrelateazä cä Sfântul Pahomie a scos din mánástire oe fiul surorüsale, care nu se coporta dupä exigentele rânduielii bise¡icesti (4.Veilleux, op. cit., p. 514). Cum o sorá era cáIugäritá, nepotul nuputea fi decât a unei alte surcri. Aceasta ne face sä credem cäSfântul Pahomie verea dintr-o familie care avea cel outin oafucopii. A învätat sã scrie si sá citeascã în limba coita'çi puqing?eceste. In anul 512 a fost îuolat cu forla din ordinul împára-tului Maximin Dai4 cate se gásea în räzboi cu Licinius. Conditiileîn care se desfãsura serviciul milita¡ în provinciiìe cucerite eraufoarte dure: tinérii emu rccrutal"i cu forta çi obligati sä meargã laoaste. lntr-o asemenea manierä a fost róciutat si panomie, fiindinclus în rândul recmtilor care urmau sä fie eventual inslruiti sitrimisi ]a luptä. Convoìul cu recruti s-a oprÍt la Teba. Autoritáiil'ese comportau cu recrulü ca çi cum aceçtia ar fi fost detinuti,tinându-i mai multá weme închisi într-un castru. Pe când segäseau în aceste conditü, au venit la cei îndriçi niçte locatnici careleau adus hranä si i-au îmbärbätat. Pahomie aflä cä aceçti oamenibinevoitori, erau crestini. Ar fi dorit sä poatá fi ca ei: sá stie ceînseamnä dragostea de aproapele, slqiirea omului si a lui Dumne.zeu si curátia vie!ü. In acele conditü, tânárul Pahomie avea sä facäurmätorul vot Dumnezeului cregtinilor (pe care, de altfel, nu-LcunoEtea): ,,Doamne, dacä mä vei ajuta, dacá voi scäpa din neca-zurile în care má aflu, mä voi face slujitoml neamului omenescpentru numele Täu". Urmätoarea etapá a cälätoliei spte capitalaprovinciei s-a continuat pânä la Antinoe în Egiptul Mijlociu.Intre timp, räzboiul se terminase. Licinius câstigase deja bätälia.Prin urmare, a dispus demobilizarea. Recrutii din Antinoe,între care se gásea çi Pahomie, au primit permisiunea sä seîntoarcä la casele lo¡.
Page 66 of 137
Pahomie nu sa mai întors Ia casa pãrinlilor. Hotárâse sádeviná crestin. S¿ opdt în satul Sesenit (Kenoboshion, astäziKasr+lSayad), localitate din Egiptut de Sus, pe malul drept aINilului, la o distantä de 600 krn. sud de la Marea Meditera¡rá. ÎnSesenit exista o puternicá comunitate crestinä. Nu va träi multtip în sat. In afam satului, se gäseau ruinele unui templu al luiSerapis. Pahomie sa retras în acest templu, tãind de unul singur,rugându-se, documentârtdu-se în ceea ce priveste religia creEtiná,hránindu-se cu legumele pe care le cultiva el înzusi, din carehränea, de altfel, si pe sáracü din sat. Tânárul a atms atenliacomunitätii cregtine. Se comporta ca un crestin, nefünd însábotezat. Se va boteza în anul 313, când avea sä cunoascä gi pe awaPalamon care träia în aprcpierea satului, cu un grup de ucenici.Va cere binecuvânta¡ea sá träiascä în gmpul de anahoreti si sáfiç sub îndrumarea duhormiceascá a avvei Palamon. Acesta îlprime$e nu numai în comunitatea sa, ci îi oferá propria chiliedrept locuintä. Este un ait semn de dragoste carel impresioneaz äpe tânärul novice. Palamon va fi primul çi singurul îndrumätorsi pädnte duhormicesc al lui Pahomie. Tót el îl va îmbräca învesmântul monahal. Comunitatea awei Palamon träia duDä orânduialá asemánã toare celei d.in comunitatea Sfântului An 6nie.asumatä în mod tacit, care consta din post zilnic, hraná putiná(constând din pâine, legume çi sare) çi muncä fizicá. Roadelemuncü lor nu le pãstrau pentu ei, ci Ie ofereau säracilor, jumátatedin noapte çi uneori (Ia särbätori), noaptea întrcagá o petreceauîn rugáciune çi în meditalie.
Timp de çapte ani Pahomie s-a nevoit în comunitatea aweiPalamon, lui revenindu-i responsabilitatea sá aprovizioneze culemne comunitatea. Nu era usor sä împlineascä aceastä ,,ascul-tare" într-un rnediu desertic în care pulina vegetalie estespinoasä. Suporta cu räbdare consecinleie muncii în acel mediucomplet neprielnic, Nu de putine ori mâinile si picioarele luierau umfrate de spinii care nu iertau nimic. lncuraiat de exem-plul celorlat{i confrali, care, la rândul lor, se nevoiau cu alte,,ascr¡ltã¡i", Pahomie împlinea cu sârguin!ä çi räbdare responsa-bilitálle ce-i reveneau. Cuând va deveni pentru confualii sái unexemplu de rugäciune, de smerenie, de ascultare si de räbdare.
1n toate depunea râr,nä, a$eptând parcä chemäri noi din partealui Dumnezeu. Ducându-se într¡ zi în desert pentru a se ruga,a ajuns la marginea satului Tabennesi, în partea esticá a flu-viului Nil, la no¡d de Teba. 1n timp ce se tuga, a auzit un glas,carei zicea: ,,Pahomie, rämâi aici si fä o mãnästire. Cäci multibärb^ati dornici sä fie cälugäri vor veni sä te gäseascä aici."
Intors la Sesenit Pahomie a spus pãrinlelui säu duhormicescceea ce i se întâmplase. Bätrânul Palamon a înteles cä era vorbade un semn ceresc. Nu numai cä a dat binecuvântarea uceniculuisáu sä se stabileascã în locul unde.l chemase Dumnezeu, dar amers el însusi cu Pahomie la Tabennesi, ajutânduì sä-çiconsfuiascä chilia. Dupä aceea, luându-si rámasbun de la PahGmie, s-a întors la $eserrit Frimul care a venit sã locuiascä lân€Pahomie a fost fratele acestuia. CäutânduJ si aflând unde se aftã,f¡atele mai ma¡e aI lui Pahomie, s-a botezat, primind numele deIoan si s¿ stabilit lângä Pahomie. Din nefericire, între cei doi fratide sânge nu a existat aceeasi armonie pe care Pahomie oconstatase în comunitatea awei Palamon. Ioan mr uita cä era,,fratele cel mare", chiar dacä îllr nevointele ascetice nu era delocmare. Nu dupä mull timp însá, Ioan a trecut la cele vesnice.
Numele lui Pahomie începuse sá fie cunoscul în regiune.Dragostea de oameni si nevointele sale n-au putut rämãne înanonimat. Incet-încet, imptesionati de personalitatea lui Pahemie, dar, se pa.re, mai pulin interesali de viala ascelicä, laPahomie au început sá vinä oameni din re$une. Acestia erauajuta$ sä se punä sub îndrumarea .acestuia. Pahomie a încelcatsá stabileascá o anumitä rânduialá pentru noü veniti, care sãrespecte un minimum de principü generale privind modul decomportare înte ei. El lea cerut sä lucreze fiecare, individual,sá punä la un loc roadele mu¡cii, sá ia mesele împreunä. Erauniste principii care teproduceau oarecum sistemul semichi-novial al vetelor mänästiresti din Egiptul de Jos. Pahomieîncredinta fiecäruia activitateä pe care icesta urma sä o înde-plineascá, slujea la rnese, färã sä se erijeze totusi în iconom saubucätar, mai ales cä, dupá modelul Apostoluluj Pavel, pentruîntrelinerea lui, muncea la fel ca ceilalti.
Page 67 of 137
Sfântul Pahomie se comporta în acest fel, crezând cá iáranüu¿unJii" i"t"t .áu vor inväia de la el cum sá se comporte dacä
au ates cdËa ostenelilor monahaìe. Din pácate' rezultahi acestui
màd d" .ompottare a fost invers. ,,Inimile lor nu erau întoaÌse
in mod sizui spre Dumnezeu", se spune în versiunea coptá a
,Vietii Sfânhnui Pahomie''. in loc sá învete din modul m.care
ácesi ascet se compoÌta cu ei, ,'ucenicii" Sfântului Pahomie au
i"ãão"i .¿ f dispretuiascå, chiar säl batjocoreascä' A în{u1at
ii-J a. .in"i *ì batjocura celor care se adunaserä În jurul sáu
iu-¡'ot"t.*tU A. u-i däveni ucenici. lntr-o buná zi, dupá o noapte
áe riseclune, Stânt'rl Pahomie a fost nevoit sá nu mâi primeascá
pã luiqii .a"gáti sá mai träiascá aläturi de el în colonia din
íau.""esi. np"iscopul Serapion de Teba a aprobat gestul sáu'.---iu ,."tf ti-p dupä ãcest eveniment, s-au prezentat la
Sfântut Patromie irei bãrbati, Psentaesi, Suros çi Psoi' care au
.å."i ia-ri consacre via{a lui Dumnezeu aláturi de acum cele-
Utìi pãttà*i". Bta prin anii sz+-325. De la început, primindu-i'pufrotni. ia supus rânduielii deja adoplate mai deweme' B¡'
mai mult, în fiecare zi le finea cateheze pe baza textelor. orn-diâ"iu
i.tlpt"ta. Aceçtia s-au dovedit, cu adevárat' râ\'nilori
i"iri1ã1" iertgareçti. De aceea, dupä o scurtá perioadä de
observatie si instruire, ia îmbräcat În ves.m,¿intulmolnanar'
Ulterior, gmpuiui celor patlu asceti s-au mai alátulat PeL(yslos'
ð;;;iiG. ;;;;üi-Ji päno-i". Piin anul 328 srupului.cerornã"i-.-"ìae"g"i un tânár de 14 ani, Tegdor' Ve¡9a.dj1tr;g
famüie înstáritá din Sné. Era vorbitor de limbá coptá sr de I]mDa
*ãä.-a. i"t"lis."t si râvnitor, Teodor se va bucura de grija çi de
ãi."t¡ à.ot"iita ä párintelui sáu duhovnicesc' ajungând ca'
iouìiu a.*.*u, sä Soace un rol impotant în comunitatea
fondatä de Sfântul Pahomie.Vestea despre sfintenia vielü comunitáli din T1balesl ¡ 1
räspândit în tot ngiptut' În scurtä rreme, în jurul St¿rntr ur
i,;fr;i;; aduñai peste o sutä de cálugtui; .si numär tl-lor
crestea continuu. Pahomie nu mai putea sá lmpllneasca.er
însusi toate activitätile privind gospodäritea comunrtalrt'
Pentiu aceasta a rânduit: un econom, un econom aoJuntr'
respãnsa¡ll cu distribuirea activitätilor manuale' un infirmier;
un bucátar. Acum avea sä fixeze primele norme ale viitoarei sicelebrei sale ¡ânduieli monahale.
In acelaçi timp, Pahomie a construit o nouá bisericá maiîncäpätoare, unde se puþau aduna toti vietuitorii din mänástire.Tlebuie remarcat faptul cä în comunitatea din Tabennesi nuexistau clerici. Pentru slujbele de sâmbätä si duminicä se apelala serviciile unui preot din pa_rohiile din apropiere. pahomiì setemea sá hi¡otoneascá preoli din rândul cälugärilor, ca nu cumva,constienti de demnitatea preoteascä, cei hirotoniti sä cadä înpácatul mândriei, fäcând sä aparä tensiuni în rândul comunitätii.La comu¡itatea din Tabennesi veneau din ce în ce mai multidoritori de vialá cälugäreascä. pahomie a înteles cã buna orsá-nizare nu se putea pástra decât întro comunitate cr, ,rn .rlr-lá,limitat de cãlugäri. Sistemìrl adoptat de Sfântul Antonie (carcconducea deja o comunitate de aproape 10.000 de cáIugäri) nu sepotrivea cu obiectivele rânduielii monahale pahomiene.
Rezolvarea solicitä¡ilor abundente la cåluAärie, dar si res_pectarea principiilo¡ rânduielü sale monahale ãu erarl poribil"decât prin înfiin{area unor noi mänásti¡i care sä tiäiascá,respectând rânduiala pe care o stabilise el.l Asa se face cä, întreanii 529 si 340 Pahomie a fondat sau a integnt în comunitateasa nouá mánästiri. Astfel, prima mänästire fondatã dupä Taben-nesi a fost la Pébu (sau Pébo) în dioceza Diospolis, outin mai lano¡d de Tabennesi, dar pe aceeaçi parte orientalã a ñilului. Noiivenili au fost stabiliti la pébu, el pástrând egumenatul atât laTabennesi, cât si la Pébu.
Cälugãrii din $enesit, comunitatea în care el ùrsusi devenisecrestin si cälugär, au cerut sä intre sub ascultare; SfântuluiPahomie. Acesta avea sä deplaseze la Senesit un $.up de cälugäridin Tabennesi care iau învätat pe óei de acoló rânduiala äinmänästirea lor. Superiorut mánästirii am çenesit, HoisiJ"r, ;;deveni mai târziu superior al întregii comunitäti mánãstirestifondatä çi organizatá de Sfântul pahomie. Alte douá comunlt¿tide cãlugäri din apropierea mänãstirü din genesit, anu-e co-u_nitätile din Temuson (sau Monhosis) si ceaãin Tebiu au adoptat,
r Cf. LefortIvan Gobry øp.cif, pp. 176.128.
Page 68 of 137
si ele. rânduiala Sfântului Pahomie. În fruntea comunitätii din
Temuson a fost pus Corneìius, în fruntea celei din Tebiu va ti,,rrmii Petroniui ecesta venea dintr-o familie înstáritä CäIugã-
rindu-se, a dáruit mánästirii toatá aveÌea sa'
Înmultindu-se cálugárii în mánästirea din S.1e^1jt,. awa
Pahomie, pätrivit principiilor sale, a gásit cu cale sá înfiinleze-o
tto,ra toattatti.e. Á fäcuto în dioceza Hermopolis, la câteva zile
ã. J."- spre nord, în localitatea Tsé' La cererea episcoprrlui
arius din }iermopolis va mai înfiinta una chiar lângá-reçedin!3
episcopalä. numind superior pe Samuel' La scult timp dupá
aceasta va fonda o altá mänástire la Tesminé' aproape de Tsé'
unde va numi egumen pe Petronius, superiorul-de U fe-U1t'
Uitima menAstlrõ fondatá de Sfântul Pahomie a fost cea de la
Fenum, aptoape de Latopolis, Ia sudul Tebei, unde a pus supe-
rior pe Surus.þrin anü 55 6'55 7 Sfântul Pahomie s-a stabilit la mänástirea
Pébu. De aici supraveghea viata duholTliceascä din toate mánäs-
tirile înfiin{ate ãe el. beseori fácea vizite cälugtuilor di} u:9$"
lãcasuri. Si iot aici, periodic, se adunau superiorii mänástirilor
spre a luà hotárâri în comun privind viala lor cãIugäreascá'
Teodor a fost numit administuator general al comunitáFi mona-
hale si responsabil cu catehizarea. Dupä aceea a fost numit supe
rior la Tabìnnesi. Tånär, instruit qi cu o vialä mult îmbunãtáFtã'
Teodor era foarte iubit de comunitate' Fratele säu, Pafnutie' avea
J aiungä iconomul mãnástirü. Va muri însá de tânär, prin 346'
ã. Éottiat. 1*¡olnávindu-se foarte grav, SlântulPahomie a zäcut
mr¡ltá weme. Cãlugärü sau temut cá duhovnicul lol va mun lara
1 Teodo¡ venise la Tabennesi fárã stirea pãrintilor sái'-Pårintii lui au
Drimit cu multá durere hotárârca fiului lor mai mare de a se cálugãri AJtand
ãåììJ ãit" Eer.rt" i^ mãnástirea din Tabennesi, mama lui Teodor'-însotijã
ã"ìiuf tau, Ëufn"tl", a venit sál vadã. Aducându-i-se la cu¡ostintã cl nSma
sa vrea sà-l vadá, considerându-se mort pentru lume' lþodor reruza s-o
întâlneascã . Un cãlugár, fácându-i-se milã de ea, a a$ezat{ pe acop9nçlt lne}chilii fãcând Þosibil ¿a aceasta sã-9i vadã fiul (ftuã ca el s-o 9fle)-"ryI? *toacesta urma iã t¡eacá sple locul de muncä îrnpreuná cu a4r lraF rn mq
mentul când si-a vãzut fratele, Pafnutie s-a smuls de lângã mam":o-(9t" Yqminor), a alerþt dupã Teodor, sidin-momentul acela nu a mar parasrt nlcl
el mãnåstirea-pâná la moaÍe. A. Veilleux, ST' pp' 5&59'
sä lase un zuccesor, de aceea au insistat pe lângá Teodor sá accepte
ca dupã moartea párintelui lor duhovnicesc, sä preia loculacestuia în congregalia mänástireascá. Cu multä greutate, Teodorle-a fácut promisiunea cá va accepta. Aflând de acest lucru,Sfântul Pahomie l¿ destituit pe Teodor din toate fundalüle çi l-asupus unei penitent€ aspre, dar párinteçti, timp de doi ani,penitentá pe care Teodor a acceptat{ cu o cäinlá desávârsitá.Sfântr¡I Pahomie îi va reda cinstea avutä mai deweme (de adjunctqi intim al sáu), fácându-l de data aceasta un fel de inspector peste
toatá comunitatea monahalá.Cum Biserica nueste alcätuitá numai din bfubaË, cu atât mai
pulin numai din clerici, nici monahismul n-a fost (chiar laînceputurile lui) numai mascülin. $i Sffutul Pahomie era con-
$ient de acaasta, el fünd întemeietonrl monahismr.rlui chinovial,atât masculin, cât çi feminin. Sora sa Maria, cre,stinatä întretimp, l-a cäutat çi a venit sä-l vadä. Potrivit rânduielii mänäs-tireçti, nimeni din afarä nu mai putea sä vadä pe cineva caredevenise cälugär. De aceea, portarul mänástirü nu i-a permisMariei sä meargá sá-çi vadä fratele. Aducându-ise la cunoçtin{äacest lucru, Sfânful Pahomie avea sä-i scrie surorü sale urmã-toaÌele: ,,Sunt în via!á. Nu te întrista cä nu má vezi. Poli si tu säintri în aceastá viatá sfântã, gândestÈte în acest sms!."
Maria s-a gândit çi a hotárât sá se cálugäreascá. SfântulPahomie a tuimis cálugãri care i-au construit Mariei o chilie însatul cel mai apropiat. Curând, în ju¡ul Mariei s-au adunat altefemei. chilia devenind o mare mánástire femininä. Pentru cäs-au înmultit tinerele care doreau sá ducä o viatä consacratä,Sfântul Pahomie a mai zidit o mánástire de cãlugãrile în apropierea mänãstirii din Tesurinié. Aceste mänästiri respectauaceeaçi rânduialä dupá care se conduceau cele de cäIugári.
Deçi scaunele epismpale nu aveau autoritate asupra mánäs-tirilor sale, Sfântul Pahomie a pástrat bune relalii cu episcopii.Este cunoscutá îrnprejurarea în care episcopul Arius (desiglr,altä persoanä decâl ereziarhul Arie) a cerut ca Pahomie sä întemeieze o mänástire aproape de reçedinla sa. Sfântul Pahomie çimänásti¡ile sale au avut strânse rclatii cu Sfântul Atanasie celMare çi un respect deosebit pentru arhiepiscopul Alexandriei,
Page 69 of 137
care, ra doi ani dupi "Igu*" !:"1î:ålrtü$'åffitå"äii:åi'S,ïïlîiJ#i:iüå"#i"$rui"iå,.i.".uvt^oirtlt:,#:*f ""îl"Tl*"t:$*'l':*:',",tllliÏä!i:,"Ë:Ï
rråti'åfl*::lä:trjl;i,illiiî:lil#il'T;åIl"*,iäåiåt" p" a",;fumele sfaturi' A numit drept succesor al'sau
;iî;;;;' .ctrmenul de Ia resurinié' Dupä-ce-çia fäcut
iï-#;'h:;inchinat de trei ori si çi:1d?t d"ld lli-ÎTu
lilri:liçt*lîrî'#åli'i'"iiiiåi"i"J'1,ËTii'îrtïttîJ' ,. ,prrne ta acesta a murit în vârstä de 60 de ani'
ilii*i;; !i reãrga"i'asu t'ouä mänästiri de cátugtui (în care
vie{uiau 11.000 de cälugá^ri) çi trei mänästiri de cäIugári{e, decealaltä parte a Nilului. In mänästirile de maici, la moatteaSfântului Pahomie.se gäseau 400 de vietuitoare (P.O .6,p. 429).
Toti monahii si toate monahiile î1 recunoçteau pe SfântulPahomie drept päri¡tele lor duho¡¡nicesc.
lnainte sä treacá din aceastä vialä, Sfântul Pahomie, trä-gânduJ de barbä pe Teodor, ucmicr¡l säu iubit, avea sá-i spunä:
,,Dacä fra$i se vor aräta neglijenli, sá-i întorci la credinla înDumnezeu". Tot atunci, La rugat sä-i îngroape trupul într-un locnecunoscut. In noaptea care a urmat înmormântärii SfântuluiPahomie, Teodor, luând un conf¡ate, a mutat trupul neÎnsufletiJal Sfântului Pahomie într-un loc necunoscut. Sfântul Pahomienu voia sä-i fie venerat trupul.Stia cä ucenicii lui l-ar fi venerat.De aceea a cerut lui Teodor säl îngroape într-un loc necunoscut.
De la Sffutul Pahomie pãsträm ,,Râ¡duia.la monahalá", cuusoare interventii, se pare, täcute ulterior de succesorii sái, tra-
dusá de Fericitul Ie¡onim în latineste (PL. 25), o lungä catehezádeterminatä de un cãlugfu ráuvoitor, începutr:l unei catehezedespre cele çase zile ale Paçtelui çi câteva fragmente de cateheze(de autenticitate îndoielnicä), editate çi üaduse în limba francezáde L. Th. Lefort (în col. C.S.C.O., vol. 24), unsprezece scrisoritraduse în latineçte de Fericitul Ieronim (P.C. 25), traduse înenglezä (de À Veilleux) çi în italianä (Cremasdri), u¡ele dintre elepästrânduse çi în limbile coptá çi greacá.
1. Succesorii Sfânh¡lui Pahomie
Cu douä zile înainte de moarte, Sfântul Pahomie a desem-nat ca succesor al säu pe Petronius, egumenul mänästirilorTesminié si Tsî. Venind însá în mänästi¡ea Pébu, Petronius a
contractat ciuma Si a murit în 2 1 it¡lie acelaqi an, desemnând ca
succesor De Horsiesius. Acesta era egumenul mänästirii dinSenesit. E¡a un om foarte înduhovnicit, dar si foarte ferm. De laél se pástreazá douä scrisori, cinci cateheze, o omilie, câteva
din alte luffãri çi câteva reguli de convieluire
Page 70 of 137
monahalälla care ne vom referi mai tâüiu. Moartea celor Deste100 de cälugári si a celor doi párinti duhovnicesti, adminisl iatoriai celor 12 mãnãstiri fondate de Sfântul pahomie, a cr.eat serioaseprobleme în comunitatea pahomianä: un mare numár dintre ceicare aveau responsabilitáli speciale în rândul monahilo¡ muri:será; a apärut foametea, dar în acelasi timp veneau noi doritoride viatã cálugáreascä. Horsiesius a fost depäsit de situatie. Dacãînainte, cáìugärii nu putêãu iesi din incinta mänästi¡ilor, acumdin cauza înfometärii, unii plecau si häláduiau prin sate cäutândhranã. Din cauza situatiei delicate din punct de vedere admi-nistrativ, au apärut probleme si de o¡din duhorryticesc. Apolonios, egumenul mänãstirii Temuson, a hotärât aufonomi; dinpunct de vedere economic latä de lnánästirea pél¡u si de tiorsie-sius, administratorul general. Mergând la mänästi¡ea Temusonspre a calma spiritele, Horisiesius a fost umilit de ezumenulacesteia, refuzând supunerea. ln aceeasi situatie se Àäseau sialte asezáminte care amenintau cu separarea de centrù. 1" *l350, Horsiesius a numit pe Teodor co-administrâtor geneml.Teodor, care se bucura de o reputalie deosebitá, va conduceefectiv, Horsiesius retrágându-se în mánästirea Senesit.
Cum spuneam mai sus, Teodor se näscuså întro familieoeçtiná înstäritá din localitatea Sné, primind o bunä educatie.De mic a arätat o predispozitie deosebitä pentru cele religioase.In sea¡a unei zile de Boboteazä, în casa pregãtitä cu bunltäti depärirrtii säi, deodatä a fost pätruns de gâ¡dul ,dacäte lei îni:uptacu läcomie din aceste mâncáruri si bäuturi, nu vei avea Darte deviata cea vesnicá atäturi de Dur¡ulezeu". Cu¡ând avea iã oärä-seascä locuinta párinülor si sä ducä viatìi asceticä zub îndru_marea unor anahoreti din apropierea satului lor. lntâmplälo¡, i_apicat în mâná comentarir¡l Sfântului pahomie la un text biblic.A pomit în cäutarea autorì]]ui comentâriului acelui text si l_agäsit. De atunci nu la mai pãrásit. Avea 15-14 ani. $a integrat
1 L. Th. Lefort, Os¿rn"s ilz S paùônv et de sø,discip¡¿s, baduites par L.Th. Lefort, prof. à I'Université Louvain, în -iomus ScriptàrumC¡ristianorum Orientalium,,, vol. 160/Scriptores coptici, iom ¿¿, lãuva¡n,1956, pp. 63-100.
rcpede în viala comunitá,ú pahomiene, depunând eforturi sä
pästreze curália inimü, vorbirea mäsuratá çi pläcutã si ascultarea
färä crâcnire.l Foarte ¡epede se va distinge între cälugfuiicomunitäSi monahale prin blândelea, înlelepciunea, dragostea
de frati si darul deosebit de a mângâia si îmbfubáta pe ceiîntristali, care aveau nevoie de mângâiere çi îmbärbátare' De
fapt, el urma exemplul pfuintelui säu duhovnicesc, awaPahomie. Constatând cä Teodor era foarte capabil çi înzestratde Dumnezeu cu daruri deosebite, Sfântul Pahomie i-a datresponsabilitälj deosebite: îl ia ajutor pentru caã ile dificile,îi acordä responsabilitatea instruirü anumitor confrali, Îl face
superior al mänästirii din Tabennesi çi inspector peste celelaltemánástiri. Va fi de fatá ta unele viziuni a]e Sfântului Pahomie
çi se va ruga împreunä cu duhovnicul säu. Toate acestea nu l-au
împiedicat pe Sfântul Pahomie säl supuná la peniten!á atuncicând considera cä Teodor era ameninlat de weo ispitá. ,q'fa a
ajuìrs sá facä penitenlá doi ani pentru cá däduse curs rugärninltconfra$lor sä le fie egunen. Dupä perioada de pêniterrþ, SfântulPahomie l-a repus în demnitatea de mai înainte, îrrcredin!ându-ichiar conducerea misiu¡ü anuale Ia centrul episcopaì dinAlexan-dria. Lui avea sá-i spunä Sfântul Pahomie ultimele cuvinteînainte de moarte çi el îi va îngropa fuupul într-un loc secret,
potrivit dorinlei Sfântului Pahomre.Dupä cum se $ie, Teodor nu i-a succedat imediat Sfântului
Pahomie. Horsiesius îl va numi çeful brutáriei din Pébu, apoi iaPhenum, ca apoi sá-i încredin{eze direclia efectivä a întregü comunitäti pahomiene. Des-i devenise conducátonrl real al comuni-tä$i, pe care a pacificato curând, Teodor nu a desconsideratniciodatä pe Horsiesius, dimpotrivä, l-a respectat ca pe superiorul întregii comunitäli çi totdeauna ia raportat cu fidelitatemodul în care îndeplinea responsabilitatea administrfuü comu-
nitätilor mänästiresti al cälor administtatol em.
Et a înfünþtîn apropiere de Hermopolis alte douä mänãstiri,pe cea de Ia Nuoi çi cea de la Kahior, alta în þutul Hermotis gi
1 A. veilleux, op.cit, p. 30, p. 55.
Page 71 of 137
alta 1a Ptolemaida (Psoi). A înfiinlat o nouä mänästire de maici,în apropierea mänástirii din Pébu, Ìa Fakhna. În 563 a primitvizita Sfântului Atanasie cel Ma¡e. Va muri în 27 aprilie 568,dupä ce träise în aceeasi mänästire din 528. Din biografiilecopte ale Sfântului Pahomie înlelegem cá Teodor era un bunteolog. Nu este exclus sä fi scris mult. De la eI se pästreazäastäzi trei cateheze çi câteva fragmente din alte lucräri1. Aflândde moartea 1ui Teodo¿ Siântul Atanasie cel Mare l-a rugat peHorsiesius sä reia conducerea efectivä a comunitätii. Acesta aacceptat, acum preluând o comunitate pacificatá si înnoÍtä. O vaconduce pâná prin 3872. Pe wemea lui Horsiesius comunil"ateapahomianá numära între 5.000 si 7.000 de cálugári. DupäHorsiesius a urmat Visadon. Acestuia i-a zuccedat Victor care, separe, a participat la sinodul din Efes (431). El a construit mareabazilicä consac¡atä Sfântului Pahomie la Pébu.
1n prima jumätate a secolului al VI-Iea mai este cunoscut unalt superÍor, cu numeie de Martyrios. Un document din 512 vor-beçte de faptul cá Ìa acea datä superioml complexului mãnásti-resc pahomian era AlTaam3. ln wemea patdathului Teofit aIAlexandriei un glup de cälugäri tabenesioti au fost adusi laCanope, în apropiereaAlexandriei, aducând cu ei sistemul pahomian pâná în delta Nilului.
Mánástirile pahomiene din Egipt au dispärut încet-încetdatoritä persecutülor arabe, mai ales ale calÍfului El Hakim, urcatpe tron în 9964. Dacá mánästirile pahomiene din Egipt au dis-pfuut, sistemul pahomian a fost preluat de a\i întemeietori demánästiri, atât din Orient (de Sfântul Vasile cel Marc), cât qi înOccident (de Sfântr:l Benedict de Nursia), duhul pahomi¡îdäinuind pânä astäzi în mr-¡lte mänástùi, mai ales ortodoxe.
2. Senuti din Atripe
Spre sfârsitul secolului aI IV-Iea mänästirile din congre-gatia Sfântului Pahomie au început sá manifeste o tot maiväditå tendin!ä de autonomie fa!á de centru, ajungând ca maitâ¡ziu sá devinä autonome, pästrând însá rânduiala MareluiPahomie.
În aceeaçi perioadä s-au înfiintat mänästiri care adoptaseräsistemul pahomian. Una dintre acestea era tot în Egiptul de Sus,în Tebaida, în localitatea Atripe. Starelul ei, pe la jumätateasecolì- ui al lv-lea era Pojol. Celebritatea mä¡ästirii acesteia aveasä se lege, însä, de numele lui Senuti, nepotul de sorä al lui Pojol.
Senuti s-a näscut în 348 în Egiptul de Sus, regiunea Tebei,într-o familie de !ärani. De mic, Senuti a arätat o râr'nä deose-bitä pentru trãirea reli$oasä. A intrat în mänästirea unchiuluisåu, copil fiind. S-a distins repede prin sârguin{a la studiu çiprin seriozitatea angajamentului säu monahal. Dupá moartealui P-ojog Çenuti ajunge starelu1 mänástirii.
In aceastä calitate, va rezidi mänästirea, de data aceasta dinpiaträ, ceea ce a fácut capânä azi ea sä se numeascä MânästireaAlbä. Çenuti a preluat rânduiala pahomianä existentá deja înmänästire, dar a îmbogátit-o în sensul cä i-a sporil exigenlele,fäcând-o chiar foarte severá, reflectând temperamentul iui$enuti. Rânduiala acestuia era mai degrabä ofensivá çi apolo-geticá decât contemplativä. Senuti presctia un foarte bun çiexigent program de instruire a monahilor, urmfuind ca prinmonahii instruiÊ sä lupte împotriva pägânismului (destul deputernic încá), a iudaismului çi a erezülor. Cu cälugárii sä.i,
$enuti a sustinut revolta luí Teofil al Alexandriei împotrivapägânismului, reuçÍnd sá därâme chiar un templu pägân. Vafi adus la Alexandria spre a fi judecat pentru acest delict.Ucenicii si poporul îl vor smulge din mâinile judecätorilor çilvot readuce la mänástirea sa. Va participa cu cälugärii sä laSinodul din Efes (431), însolindu-l pe Sfântul Chiril al Alexan-driei, remarcându-se în disputele cu nestorienü.
Senuti era un cäiugfu înválat, dotat cu ,,o minte agerá, ovointä de fier si o putere excepFonalä de a se ruga. Se reuägeauneori, în pustie, de unde conducea mänästi¡ea prin scrisori
] I tn. letort, op.cit, pp. 58-65.¿ Vincent desprez, I¿ lnonnúiínz Vrinift Dp-s ørígìnp,s ißqt'Éu contip
d'þhèse. Col. ,,Spiritualité Orientale,,, nr. 72, Abbaye de BeUefontaine, 1998,p.387:
r lvan Dobry. op.e;t. p. 284.a lbid¿nr, eodem loco.
Page 72 of 137
care cäpátau autoritate de canoane. Ajuta în tot chipul, populatiadin re$une, în caz de boli, foamete, invazü barbare."l La unmoment dat, Senuti conducea o comunitate de 2.200 de cälugáriqi 1.800 de cälugärite.
A murit în 466, la vârsta de 118 ani. Cum spuneam mai sus,rânduiala lui Senuti eta foarte asprä. La intrarea în monahism,candidatul fäcea un jurámânt ferm, pe care-l semna2, prin catese angaja sá nu-çi întineze tupul, sä nu fure, sá nu jure strâmb,sá nu mintá si sä nu sãvârseascä nimic ascuns. În mänästi¡e,ftatii emu egali, fiecare însä având ,,ascultarea" sa. Ca si în comu-nitátile pahomiene, studiul Sfintei Scripturi era obligatoriu; larândul ei, si munca era foarte bine otganizatá. În mänästi¡e,fratii nu aveau voie sä se viziteze ¡eciproc, sä vorbeascä între eipe întuneric si nici sá stea de vorbä cu laicii. Monahü si mona-triile nu aveau voie sä iasä din mãnåstire; cei care încälcau .
aceastä rânduialá emu socotiti renegati si exclusi din comunitatea monahalá. Spre deosebire ¿e iâíciuiata Sfântului Pahomie, rânduila lui Se.nuti, pentu cei care nu o respectau, prevedea pedepse, cum ar fi: punerea în lanturi, aruncarea în închi-soarea mänãstirii çi bãtaiâ.3 Dupä ce vietuia mai multi ani înmãnástire, cálugärul putea sä se retragä în pustie, fãrá särenunle însä la legátura cu mánästirea. Datoritä sistemuluiultm-autodtativ si rigid, comunitatea avvei Senuti pare a fimai degrabä o societate teocraticä, decât mánástire.
Senuti a scris mult. Ucenicul si biogtaful säu, Vesa, vaspune cá scrierile lui $enuti au umplut toatä lumea: din Tebaidala Alexandria si Constantinopol, din Etiopia, Palestina çi Efes, laRoma. Quasten va spune cá: ,,Senuti este cel mai mare autorcrestin de limbä coptá". 4 Dupá sppusele lui Vesa, el a läsat o
' Pr. Prci Dr. Ioan Gh. CoI¡ør\, Mngl4vd. 3; E.LB.M.O. Bucure_sti, 1988,p.469. Amänunte des?rèçenuti pot fi gásite în studiul deosebit al PtuinteluiIoasaf Popa, publicat în ,,Studii Teologice", în 1956, si reluat în cartea Iþm¿û¡rfoú!ñ¡qøúd4Ed. ArLastasi4 Bucuresti, 1988, pp. 85-126.
multime de p¡edici si scrisori. Unele dintre acestea s-au pástlatîn liinbile eiiopiani, arabá çi sirianá' Ele au un stil înfläcárat
çi eshatologic. Multe dintre ele sunt împotliva págânismlhti.Sistemul monahal promovat de $enuti nu s-a bucu¡at de o
'räspândire larg clin cauza severitá1ii sale. El a fost urrul care,
perìtru o vreme, a existat în paralel cu cel pahomian. ,,Rânduiala"iui Senuti nu se va impune în Orient. Unele din elementele.rânåuielii lui $enuti ar putea fi regäsite în monahismul ofensivde tþ occidential çi în unete practici disciplinar-ascetice ale mona-hismului medieval occidental.
¿ Ma¡cel Viller S.J. çi Karl Rahner S.J.,/sz¿seør|d ÍUsffi,þt¡tøUdfnnßif,urg im Breisgau. 1939. D. 94.Freiburg im Breisgau, 1939, p. 94.3 rr. rrol. ur. l. un. uoma¡), op,cÊ,p.4(u,
J. Quasten, Initl¿ü¿r¿ auz Pères ilc l'ffiise, vol. 3, Ed. du Celf, Paris,j Pr Prof. Dr. I. Gh. Cor¡.aû, op.cil-,p.470.
1965, p. 270.
Page 73 of 137
rr. pnrxcrpril,E caRE srau ul BAizaMONAHISMULUI PAHOMIAN
In regiunea din estul Deltei Nilului, Ia Canope, prin anii591-592, arhiepiscopul Alexandriei, Teofil a început construircamänästirii Metanoia, pe ruinele unui templu al zeului egipteanSerapis. Se pare cä era o mänästire construitä pentru cälugäriilatini sau în care tráiau mulli cälugãri latini.
Pentr.u acesti cálugäri Fericitul Ieronim va traduce în latinäRânduiala Sfântului Antonie, unsprezece scrisori ale lui Pahomieçi Teodor, precum si Testamentul lui Horsiesius.
,pe când purtau doliu pentru moartea Sfintei si venerabileiPaula (astfel, nu aclionam contuar înväläturii Apostolului, cinãzuiam din tot sufletul ca sä fie mângâiali ma¡ele numär alcelor care erau lipsili de suslinere), eu am consimflt sä primesccártile pe care ni le trimitea omul lui Dumnezeu, preotul Silvan.E-l însuçi le primise la Alexandria pentru a ni le da spre tradus.Intr-adevä¡, spunea Silvan, în mänästirile din Tebaida si înmánästirea Metanoia, se gäseau multi latini care nu cunosteaunici copta si nici greaca, limbi în care au fost scrise Rânduielilelui Pahomie, Teodor si Horsiesius. Aceçti oameni au fost primiicare în Tebaida çi în Egipt au pus bazele ,,chinoviale", potrivitporuncii lui Dumnezeu si a unui înger trimis de Dumnezeu înacest sens. Dupä ce am pästrat o lungä täcere, în timpul cäreiaîmi tráiam durerea, am fost îndemnat cu insistentá de preotullatin çi de a{i frati trimiçi la mine în acest sens sä mä apuc delucru. Astfel, dupä ce am adus un secretar, am dictat în limbanoasträ _,,Rânduielile", care fuseserä traduse din coptä îngreacä:"r
1PL.25, col. 65.
Acestea sunt câteva din informatiile pe care leronim ie dá cuprivire la împrejurärile în care a tradus o parte din operele întemeietofilo¡ sistemului chinovial. Sunt informatiile pe carcIeronim le dá, aláturi de altele, în prefata traducerü RânduielilorStântutui Pahomie în limba latinä. úersiunea lui leronim aRânduielilor pahomiene a fost singura care sa pästat çi care afost cunoscutä. Traducerile grecesti s-au pierdut. $au pierdufdeopotrivá çi operele scrise în coptá, mai ales datoritä persecutieiarabe, mai precis, datoritä persecu{iei din secolele X-XI dezlán-luite împotriva crestinilor de califul El Hakim.
Necunoasterea gi a celorlalte lucrä¡i de origine sau detradilje pahomianá a fácut pe multi sä creadä cä Sfântul Pahomienu a fost decâtun organizatorçi legislator. Cunoscându-se faphrlcä nu fusese un om cultivat, s-a crezut cä Sfântul Pahomie arámas un om simplu caresi împropriase spiritul disciplineiromane din wemea în care fusese încartiruit de împáratulMaximin Daia, spirit pe care I-a impus comunitä-tii monahaleînfüntatá de el. ,,Viata Sfântului Pahomie" a fost scrisä însá chiar,de cälugärii din comunitatea sa, la îndemnul lui Teodor. Ea eracunoscutä deja de Evaglie (+599) aflat de mai multi ani la Schit,în comunítatea din EgiptuJ de Jos.
Ve$iunea coptä a vietii marelui staret tabenesiot va fitradusä in greacå (în care se pãstreazä actualmente çapteversiuni), în arabä (în care se pástreazä douá versiuni) si în latinä(traducerea fäcutä din greceçte de Dionisie Exiguul laìnceputulsecolului al Vl-lea). In coptä existá 22 de manuscrise cu viataSfânhrlui Pahomie (cele mai mulLe cuprinzând doar fragmentô,cu exceplia uneia scriså în dialectul bohairic - cel vorbit înEgiphrl de Sus. I
P¡in ostenelile marelui savant belgian L.Th. Lefort2 euro-penü vor lua cunostintä de continutul textelor copte în cate s-âupästrat fragmente din ,,Via!a Sfântului Pahomie", douá cate-heze ale acestuia, trei ale lui Teodor, o catehezä si o omilie ale
1 Vincent Desprez, .úe nnathÍ;tilw prmt¡f, ¡tas oríAixws jusqu'au cmãlpdEpþe, Abbaye de Bellefontaine, 72, 1998, pp. 218-219
¿ L.Th. Lefort, I¿ ltlzs coptßs dE Søtnt Podùne et ¡ln sas Wsrníqrssr¿c¿søurs, Bibliothéque du Muséon, vol. 16,Louvain,1943; Oewres dp SaintPaúAne etde se.s iliscipler, în C.S.C.O. 160, Louvain, 1956.
Page 74 of 137
lui Horsiesius; Rânduieliie si asezámintele Sfântului Pahomie,fragmente din câteva scrisori ale lui Horsiesius $i câtevalragmente din operele celor trei mari øsceli.
Din ,,Via!a Sfântului Pahomie" afiäm cá în comunitatea luiexista o preocupare foarte serioasä privind instruirea. El înruçi(care reuçise sá aibä çi câteva cunogtinle de $eacä) avea respon-sabilitatea instruirü f ratilor. Adesea încredinta aceastä responsa-bilitate unora dintre ucenicii säi (Teodo¡, spre exemplù¡. CelpuÌin o parte din catehezele sale au fost comentate. CeIe ce ne-au rámas sunt doar câteva mosue ale unei activitäli care a fostrealmente deosebitä. Din ele, Sfântul Pahomie si ucmicii säi se
dovedesc a fi fost teologi încercati, neizolaS în sihãstria lor, citotdeauna la curent cu problemele teologice ale vremü.
ln cele ce urmeazä vom lua în considerare textele puse încirculalie de distinsul profesor Lefort pentm a prezenta princi-piile teologice care au stat la baza sistemului monahal pahomian.
Idealul lui Pahomie qi al ceior grupali în jurul lui era sä
träiascá dupå voia lui Dumnezeu. Or, voia lui Dumnezeu ni sadescoperit si s-a transmis prin Sfânta Scripturä çi prin PredaniaBisericii. Prin urmare, la baza întregü spiritualitäli pahomienestau douä principii fundamentale: Sfânta Scripturä çi cu ceea
ce ,,au spus Ptuinlii", adicá cu Sfânta Tradifie.
l.Sfânta Scripturä în viata qi operaSfântului Pahomie
Viata Sfântului Pahomie, în versiunea greacá, relateazä cá
Sfântr:l Pahomie era instruit,,prin Sfânta Scriptùá gi mai alesprin .Evanghelie"
1 sä ducä lupta sa duhor,niceascä. Evocâld per-
sonalitatea maestrului în fata ob$ü, Teodor va aminti cä Sfâ¡trlPahomie îsi fundamenta învátáturile pe Sfânta Scripturä pe care
le-o explica zilnic ucenicilol. Iar biograful säu copt va scrie înaltä versiune. cä:
,,De laînceput, era obiceiul lor, ca în fiecare zi, seara, dupäce terminau munca si luau cina. sä se aseze împreunä si sädiscute despre Scripturi, pentru cã ei nu aveau aìtã preocuparedecât cea pentru mântuire"l. Sfântul Pahomie înväta ucenicii,pe baza Scripturilor, cum sä biruie viclenia demonilor si cu¡nsá le reziste atacurilor,
-apoi le explica anumite texte mai dÍficile,
cum ar fi cele privind Intruparea Fiului lui Dumnezeu, Crucea
çi Invierea, apoi încheind cateheza, Sfântul Pahomie se rugapentru ca ucenicü sä relinä cele învátate. Aceqtia se retlågeauîn chiliile lor, continând programul de rugäciune individualäsi meditând la fiecare din învátäturile primitez.
Se pare cá Sfântul Pahomie e¡a un mare orato¡. Relatând im-presia pe care cuvintele sale o fäceau asupra ascultätorilor, bio-graful sáu va spune: ,,Prin cuvintele sale se producea o mareluminä care räspândea mz e suälucitoare; de aceea to.ti fratii emuînspäimânta! ca urmarc a cuvintelor pärintelui nostru Pahomie,asemenea unor raze luminoase care ieçeau din gura sa."3
'Lectura Sfintei Scripluri era fundamentalå. Textele eraucitite, învälate pe de rost, pe marginea lor Pahomie fácândcomentarii utile, ucenicii coritinuând la^ rândìi lor meditareaasupra celor predate de dascálul lor. In felul acesta, textulScripturii era legat imediat de practìcà de zi cu zi. Pahomie sisuccisorü lui erau convinsi cäiine slujeçte lui Dumnezeu cuosârdie va träi dupá învätätura Sfi¡tei Scripturi. $i motivatia esteIogicä: în Scripturä este consemnatá o parte din revelatia luiDumnezeu, revelalie în care Durnnezeu îçi dezväluia vointa Sas,i planul Säu cu p¡ivire la orn si la lume. Comportamentul de zicu zi al monahului trebuia sä lie atât de mult marcat de duhulScripturiÍ, încât pâná çi ascultdriln cele mai simple, cele maiobiçnuite se împlineau sub autoritatea Scripturii: cei care sunäsá se adune fralii Ia masá ûebuie sä cugete la ceva din Scripturä(R. 36); cel care împafie ftucte celor ce ies pe uça trapezei estedator sä cugete Ia ceva din Scripturä (Ibid. 57); când se va bägapâinea la cuptor se va pästra tácerea, cugetându-se la vreun text
fi
ì
i{
rl
r¿
I
å
å
i{
{
{'å
rår$
$,..ri'ri$
$lå
I letort,læøles.., S sb, pp. 349-550.
: A.J. Festugière, op.df, pp. 189-190.¡ s 5, 86, Lêfort, op.cil, p. 254.
14q
Page 75 of 137
din Psalmi sau din altä carte a Scripturii (Ibid. 11). Când ieçeaula muncä fratii nu vorbeau unii cu a[ii, ci fiecare cugeta la cevadin Scripturä (R. 59), la fel în timpul lucrului; nu aveau voie sävorbeascá despre cele lumesti, ci sä cugete la ceva din Scripturásau sä tacã (R. 60). Când fra{ii erau retraçi la chilie ¡u le eraîngäduit sá vorbeascä lucruti lumeçti, iar, dupä ce dascälul leva citi din.Scriptuá, ei vor discuta pe marginea celor citite çivor repeta ceea ce au auzit (Ibid. 122).
Studiul^Scripturii începea de îndatá ce un frate sosea înmánástire. In eventuâlitatea iä acesta nu stia sä scrie si säciteascä novicele era încredinfat celui însärcinat cu predareascrisului çi citituÌui; acela urma sá-l învete cu stfuuintä si cutoatá dr^agostea (Ibid. 159) literele, silabele, cuvintele çi substan-tivele. In comunitatea Sfântului Pahomie nimänui nu i seîngáduia,sä rämânä analfabet sau sá refuze studiul: ,,si dacä n-a¡ voi, t¡ebuie silit sá hvele çi, îl general, nimeni nu trebuie sá
. stea în mánästire färá sä gtie sä citeascá si sä cunoascä ceva dinScripturä, cel putin Noul Testament çi Psaltirea" (R. 140). Ba,mai mult:;,Tuturor celor care vor cere cärli, säli se dea" (R. 144).Spre a retine cá în comunitatea Sfântului Pahomie instructia serealiza într-un sistem de învätãmânt, nu ocazional, meritämentionat faptul cä în fiecare ,,casä" (cea mai micá unitale admi:nistrativá care putea sä numere între 10 si 40 de persoane)exista un învátätor care dädea leclii fuatilor de trei ori pe säptá.mânä (R. 21), dascälul abordând diverse subiecte penhu cafralii sä deprindä buna rânduialá a comunitäËi (R. 51).
Era mai mult decât surpdnzätoare atentia cu care, în Rân-duieiile sale, Sfântul Pahomie insista asupra cultivfuii, amputea spune, intelectuale a monahului, el, despte care s-acrezut cá a fost ùn neîñvátat. Este exclusá ideea cä insista camonahul sä fie cultivat þentru cá ar fi träit el însusi complexuineçtiinlei de carte (nu em ún om cu frusträri, ci liber din punctde vedere interior); dimpotrivä. Probabil, din cauza necu-noasterii operei sale s-â tras concluzia cá nu ar fi fost o persoanäinstruitä. Nu tebuie uitat cä spaliul säu de ,,miçcare" eraÐgiptul de Sus, Egiptul faraonilor, Egiptul unei civilizatii siculturi multimilenare, Egiptul unde învälätula çi çtiin{a de
150
carte nu puteau fi considerate exceptii în viala cetálenilor sái,ci - de ce nu? - preocupári curente, obignuite. Poatq biografiisái nu au fost prea atenli cu plivfue la formalia sa intelectualádeoarece el nu a scris gi nu a vôrbit în greâcä, limba cea maiñspânditä în bazinul mediteranean, începând cu Alexandrucel Mare. Grecofonii nu depäçiserä mentalitatea potrivit cäreiacineva care nu cu¡ostea gleceste trebuie sá fie automat incult.Dacä ini{iai, negtiind gteacä çi latinä, Sfântul Pahomie foloseatranslatori (cum ar fi Teodor Alexandrinul) în comunicarea cucei care nu vo¡beau limba egipteaná, ulterior, prin studiu sirugáciune intensá, Dumnezeu i-a dat darul cunoasterii acestorlimbi. Biograful sáu grec va spune cä Sfântu-l Pahomie ajunsese,sä vorbeascä perfect limbile greacá si latiná (P.O. 6, p. 471).Faptul cä Sfântul Pahomie avea puterea sä linä zilnic lectiicáIugärilor din comunitatea sa (în care se gáseau frali instruili;-cum ar fi Teodor cel Tânär, Teodor Aiexandrinul, Pafnutie,Horsiesius etc.), lectii cäutate de ucenici, faptul cá dupá ce a fostnui..rit egumen la Tabennesi, Teodor mergea zilnic la Pébu sä-lasculte pe Pahomie, constituie un räspuns suficient de clar înceea ce priveçte çtiinla de carte a acestuia: aceçtì ucenici n-ar fimeÌs zinic ani de-a ¡ândul sä-i asculte cateherele çi nici n-ar fivorbit atât de elogios despre modul în care Sf. Pahomie levorbea, dacä el ar fi fost un om necultivat. Räspunsul acesta(care pledeazá pentru ideea cä Sf. Pahomie era un om stiutorde carle çi cultivat). El va fi completat de impresia pe care ne-olasä nu numai Rânduielile çi Atezdmhiele sale, ci çi celelaltelucräri (cei drept, foarte pu{ine) pästrate çi publicate de Lefort.
Rûtñuiola monahald. Asuûnintete Sfâ¡tuluÍ Pahomie sÍ alesuccesorilor sái ne înÎäliseazä un aspect al modului in carc erauutilizate Sfintele Scripturi în comunitatea pe care aceçtia opástoleau. Celälalt aspect ni-I oferá alte.texte pästrate, mai alescatehezele. Aici citatele .din textele sacre de multe ori suntexplicate alegoric, dar cu scopul de a lega semnificalja lor desituatüle conoete din viaþ monahilor. Tot în acest sens sunt dalica exemple Sfinlii Vechiului si ai Noului Testament.
Prima catehezä a SfânfuIui Pahomie începe cu o referire lavirtuüle deosebite ale patriarhilor Awaâm. Isaac. Iacob si Iosif.
tilll
Page 76 of 137
,FiuI meu, fii ascultätor, fii întelept, primeqte dreaptaînvátäturá, cáci sunt douä cäi (aluzie la Didahie I, 1); sau füascultáto¡ fa!ä de Dumnezeu âga cum a fäcut-o Avraam,párásind patria sa çi plecând în exil si locuind cu Isaac în cortîn pämântut fágáduit ca întl-un pámânt sträin. El a ascultat, eI
s-a smerit çi a primit moçtenhea; a fost chiar pus lá încercarecu privire la dragostea fa!ä de Isaac; a fost curajos în încercári
çi l-a jertfit pe Isaac lui Dumnezeu. Ia drept pildä nevinovätialui Isaac: când el a auzit cele spuse de tatäl säu i s-a supus pâná
la jertfá, ca un miel blând. Ia ca exemplu smerenia lui Iacob,supunerea sa, statornicia sa; în felul acesta el s-a fácut luminácare vedea pe Pfuintele universului çi a fost numit lvael.Iaexemplu, de asemenea, înlelepciunea lui Iosif çi supunelea sa.
Nevoiegte-te în castÍtate çi în slujire pâná când vei ajunge sä
domnesti peste tine însu{i. [...1
Fiul meu, fü ucenic at vielii Sfinlilor, pune în lucrare virhr-tile lor, uezeçte-te si nu fi neglijent; îndeamná pe concetäleanultàiu cäruia i te-ai fácut garant; ridicá-te sá nu rämâi între moltigi astfel Hristos te va lumina çi harul se va ráspândi înáuntrultáu. Räbdarea este cea car+ti va descoperi toate harismele;pentru cá s-au dovedit rábdätori, Sfinlü au oblinut cele promise;
mândria sfintilor este rábdarea."lCateheza aceasta a fost rostitá în fala ob,stii monahale, deter-
minat fiind Sfântul Pahomie de faptul cá un frate avea un resm-timent falä de altul. În textul citat sunt cincisprezece referinleluate din mai multe cär,ti ale Sfintei Scripturi, citäri par,tiale, care
alcätuiesc pãr,ti aleunei fraze unita¡e. Si, spte a ne face o imagine
çi mai clará privind nivelul la cate era cunoscutä si utilizatáSfânta Scripturá de marele awä, precizám cá în aceastã
caiehezá Pahomi e cifeazâ 37 de cädi din Vechiul Testament si
21'de Nout Testament (citând, desigur, de mai multe ori dinaceleaçi cár!i). Maniera de combinare a citatelor spre a da ideea
doritä este impresionantä. Stilul este scripturistic. Pahomie
1 Cateheza I,la L.Th. Lefort, &ur"s.., pp. 1-2.
çi-a însusit limbajul Scripturii. Utilizarea ei din abúnden!¡iaratá gradul în care el îçi împropriase limbajul çi duhul Seflp'turii, dar sugera çi faptul cä obçtea în fala cäreia rostea asç¡nt$.
nea cateheze avea preocupäri serioase în acest sens: perccpr,É
Cuvântul Scripturii çi autoritatea acestuia. Poate, tocm{ipentru aceasta, Pahomie utiliza atât de f¡ecvent Scripturôìevitând cugetárile proprii: cuvântul lui Dumnezeu are mullmai multä autoritate decât cuvântul oricärui om, fie eI çi uuttlde dimensiunile Sfântului Pahomie. Pentu Pahomie fiecârccuvânt al Scripturii impune respect necondilionat. Princuvintele Sfintei Scripturi Pahomie çi succesorii lui cáutau sfi
ritmeze viaia comunitátü. ,,Dacá existá învä!äturi ale lui Dum.nezeu care neau fost transmise de pärintele nosfu - r'a spun0mai tâtziu Horsiesius - si dacä împlinindu-Ie vom putea ajungeîn lmpärä{ia Cerurilor, ätunci sä Ió împlinim din toatä inima. I
Rânduiala monahalá dupä care monahü comunitáSi pahomiencträiau se fundamenta pe Scripturá, ea fiind poruncä sfântä.zPentru ei ,,cuvintele Scripturii nu sunt numai in abstractoCuvântul lui Dumnezeu, ci ele trebuie înväþse întrucât suntmesajul adresat fiecärui om în parte în situalii concrete".S
Sfântul Pahomie çi ucenicii sái cunosc Scriptura, ociteazä, în ea cautá sä gásgascá fundamentul vielii lor consa-crate çi se nevoiesc sätráiascá potrivit exigentelol Cuvântului¡evelat. De aceea, în lucrárile lor apare adeseori textul dinEpistola cätre romani a Sfântului Apostol Pavel: ,,Cäci toatecâte s-au scris mai înainte s-au scris spre înváÎätuta noastrá,ca prin rábdarea çi mângâierea care vin din Scripturi, säavem nädejde" (Rom. 15, 4).
I Ho$iesius, .¿iå€r, 28, PI. Desei e, op.cil, p. 101.¿ llùtn\32,p.l03.Teodor va spuñe cä în Sqipturi este Duhul si Suflareâ
lui Dumnezeu (Cateheza 3, têfort, pp.45,50,58.1n eleseexprimã Duhul Stânt.\¡a spune Horciesius (Cateheza 2, Lefort, pp. 70, 71, 72) de aceea nu putem vorbides?¡e Sfintele Scripturi decât înäuntrul Bisericü, numai ca oameni de credinl ì1,
va spqne Teodor (Cateheza 3, Lefort, p. 59).r Meinrich Bacht, s.1., Paúûne et seß ilìlf;ìel¿s, în ,,Theologie dc lfl vi|
monastique. Etudes sur la tradition patristiques,,, Aubier, 1961, p. 46.
,! g{
Page 77 of 137
2. Relalia cu Traditia Bisericii si mai alescu pärinlii
Sfântr:l Pahomie studia çi aplica Scriphrrile in viata sa si acomunitätii, cu mnstün{a cä realizeazä în viata sa si a comunitãtiisale ceea ce au înteles si au tansmis oamenü drepti, despre carcne vorbesc Scripturile. Pe de altä parte, întemeietor al monahis_mului chinovial, Sfântul Pahomie a fost el însusi ,,unul din fiüimediati ai PärinFlor pustiei çi chiar unul dintrâ acestia (acestiPärinti)".t ¡1
"r1" moçtenitorul gândirii si al modului de viatä al
Párintilor retrasi în pustie, fie cä träiau în singurätate (cum ofäcuse fostul säu îndrumáto¿ palamon), fie cä se gäseau îngrupuri mai mult sau mai putin organizate. Ceea ce a-vázu t saua aflat cä a existat în practica înaintaçilor sä, pahomie a înce¡lcat sá statorniceascá în Rdnduiefi precise, aducând, desigur,modificãrile çi adaptäiile ceruté de comunitatea nou înfiintatãde el. Deparle de a se considera original în ceea ce înlãptuia,Pahomie spunea în Rânduielil¿ safemonahale cá: ,"Aceste învãtä_turi ale vietii monahale leam primit de la párintii nostri, careau fost mai lnainte de noi". (R., B).
Pahomie însusi este väzut de ucenicü säi ca unul care împli_nea învátáturile celo¡ de demult.2 De aceea, Teodorîi va îndem-na pe lralii cárora le devenise îndrumätor: .,Sä punem în lucra¡esfaturile lui, dupä toatã rânduiala pe care eI ne-a dato; sä iubimviata pãiintelui nostru ca sá avem parte cu el de slava pe careDumnezeu i-o va da în veacul viitor, în vecii vecilo¡...,,.5
Mai târziu, Horsiesius, în testamentul säu monahal, va spunefraSlor sä: ,,Fra$lor prea iubiti, care duceti viata dupá rânduielilecenobite, stfuuiÏi în hotärârea pe care ali luat{ o datä pentrutotdeauna çi împliniti lucrarea lui Dumnezeu, în asa fel, încâtPärintele (Pahomie) care a fost primul care a înfiintat acestelchinovia", plin de bucurie cu privire la noi, sä spuná Domnului:,,ei ffiiesc potrivit traditiilor pe care eu le-am transmis 1or".1 Ia¡mai jos îi va îndemna: ,,\ã implor, sä nu uilati hotfuâtea pe careaS lualo ó datá pentru totdeauna çi sä privim predaniiÌepárintelui nosúu Pahomie ca pe o adevãratä scará carc duce lalmpãrátia lui Dumnezeu".2ln feiul acesta fralii angajati sä ducávialä dupä modelul si învätätura Sfântului Pahomie vo¡demonstra cä sunt slujitori ai Domnului nostru lisus Hristos,fü ai lui Pahomie si ucenici ai chinoviilor.S Horsiesius cereaucenicilor si confrqtilor säi sá împlineascá cele rânduite de MarelePahomie, convins fiind cä numai asa vor urma viata celor care i-au precedat întru Domnul, Párinfi çi frati care ,,sunt acum înposesia mostenirü promise",4 mai ales cä ,,într-adevä! viataSfintilor nostri Párinli este o viatä îngercascä, ce parfumeazäîntreaga oikournene (lume locuitä)".5 Horsiesius scria aceastäcatehezã, se pare, spre sfârçitul vietii (a mudt dupá 587) cândsistemul pahomian em deja vestit. Legätura cu ceea ce au învätatsi au ûäit înaintasü este garanlia cá sistemul monahal pahomianare originea îri interio¡ul Bisericü: pe de o parte, în modul devietuire ai comunitälii din Ierusalim în'primele zile dupäpogorârea Duhului Sfânt, Iãrã ca acea comunital"e sá fi fost eaînsäçi una monahalä, da¡ oferind drept model principiulegalitátii; pe de altä parte în taditia anahoreticä a Bisericii, dinnefericire foarte putin cunoscutä pânä la marii pustnici desprecare am scris maÍ sus.
I Horsiesius, ,'û¿r, 12, Pl.Deseille, øp.cil., p. 88.
: Ibtibn, Irbt,21, p.95.I lhìiíem,Ltur, 23, p. 96.: Iþ:rilsn, a9,p. lts.a ldev\, CM,¿m,,2, a; Lefo¡t, op.úl¿, p. 67.
1 Dom Louis Leloir, O.S.B., Deseft d cØmnntun, ml. -SDi¡itualitéOrjentale-, nr 26, Abbaye de Bellefontaine, f978, p. 14- lnt¡_ó ái, Stant rlPahomie a fost întrebat de ucenicul säu Teodor cu privire la modul în ca¡etrebuia sä po,steascã. Pãrându-i Sfântutui palomie cã în ¡âvna lui, Teodor arwea sä aducä o Ínovalie, i-a zist ,líti meu, d2.ø lungul înfiegíí tqlz xiet| sti. nttreci d,hÉolo d,e rùnduinla pdrintíI'î nastr|, Amelineau, in lf.ane ¿c
'l¿tnt.Padrônz,,Annales du Musée cui;ret,,, 1iì89, p. 594).z .q- Veilleux, op.cl¿, L94,p.2ZS,ZS4.r leodor, Cdøtphør,Lefort, ûpcif , p, 59.
lD{t
Page 78 of 137
5. principii teolo$ce ,;
hincipiuì fundamental teologic este cel referitor la Dumnezeu, la Persoanele Sfintei Treimi. Cum, monahismul pahomianeste în interiorul Bisericü çi una din formele ei de manifestare.îlvãtãhrra despre Dumnezeu nu este ajta decât cea a Bisericii, ceáformulatä potrivit modului în care o ptezintä Sfintele Scripturiale Vechiuiui si Noului Testament citãte din abundente de întemeietorul monahismului chinovial si de ucenicü sãi. H. Bachtremarcä faptul cã sunt accentuate atributele lui Dumnezeu carese referá la dreptate çi sfintenie. ,,Existã în scrierile lui pahomíesi ale ucenicilor säi, ceva din sevetitatea asprä ca¡e tine derevelatia de pe Sinai si de zelut necrulätor pe;tu cinstirea luiDmnezeu care umplea pe profe{ii VechiuluiTestamerìt.,. r Dândsfaturi çefilor de ,,case", Sfânhrl pahomie va prescrie cä sefu-lcasei, în actiunea lui, sä nu dea urmare gândurilor sale, ci iegiilui Dumnezeu,z säjudece cu dreptate (atu-nci când e nevoie) ffüsá caute slava sa, ci sä se arate asa cum este în fata lui Dumnezeu çi a oamenilor,s urmând învátáturile celor båtâni si legealui Dumtezeu.4 Legea lui Dumneleu trebuie respectata þenäucä ,,ea a fost scrisä pentru alungatea regutilor d; conduiìä tru-peascá, pentru a face de ocatä pe cei care se lasá dusi de dorin-tele lor trupesti çi penhu a-i readuce î¡ fine, la Dumnezeu,,.5Dacä acesta este obiectivul Le$i datá omenirii de Dumnezeu,atunci este firesc sã nu ne permitem sä încälcám rânduiala pecare Dum¡ezeu a fãcut-o în cer spre a fi respectatá pe pämânt6çi sä ne temem de Dumnezeu.
Sigur cä Pahomie si succesorii säi nu cultivä ideea unuiDumnezeu al temerii, ci credinta într-un Dum-nezeu ..înteleDt.bun, neschimbäto¡ si färá weo lipsä,,7, aar arepi. În tata
1 H. Bacht, rp.ci¿, p. 49.
" PtøEæptt ett:nstthrfr, 18, de pl. Deseile. p. 44.I btilnap. +5.
I lbklen, p. a6.
: Sfântul Pahomie, Scrfso¿¡eø ø .t-û" pl. Deseiu e, op.dt , p. 68.w ldem, Pm¿æfra, ¿tlÍtfuüia, LB, Þ. 44.'j ldem, Srrfsoør"al, PL. 29. col.
-
lui Dumnezeu ,,minciuna va ceda în fata împáráliei
elibera de ceea ce ne împiedicä sä ducem o vialá normalä fa!äde noi înçine qi fa!ä de Dumnezeu. ,,Legea lui Dumnezeu a fost
scrisá - va spune Sfântul Pahomie - pentru a îndrepta regulilede conduitä trupeascá, pentru a face ca cei cate se lasä duçi de
, pofte trupeçti sá se ruçineze çi sä fie readuçi, în fine, la Dumnezeu".2 Teama de Dumnezeu îi va conduce pe cei pácátoçi Ia
pocäin!ä çi la îndreptare, fäcând ca Dumnezeu sá le ierte multepäcate.s Va face în aça fel încât, ascultând de poruncile lui Dum-nezeu, oamenii sä scape de cursele diavolului çi sä aibä partede bunätälile dumnezeiesti.4 Aceasta este finalitatea temedi de
Dumnezeu çi a împlinirii poruncilor elibetarea de curcele dia-
volului pe caÌe acesta ni le întinde, de cele mai multe oli, prinprcprüle tendinle, ptedispozilü çi chiar preocupári.
adevárului çi inimile se vor elibera tocmai datoritá temerü de
Dumnezeu".r Cu alte cuvinte, teama de Dumnezeu ne va
1n ceea ce privegte pe Hristos, El a purtat slábiciunilenoaste; prin urmare, noi suntem datori sá ne purtäm sarcinaunii altom gi ,,dacä Hristos este lnvá!átorul nostru, va trebui ca
noi sá-L i;itám, acceptând jigrririle celorlaltiS dupä modelulIui Hristos. El, Mântuito¡ul, dejoacá vicleniile diavolului çisfarmá cursele perfide ale acestuia.6 Citând pe Sfântul Pavel,
Sfântul Pahomie va spune cä Duhul Sfânt nu febuie Întristat(Efes. 4, 30) pentru cä Et se gäseqte în ScripturiT, iar când se
gäseçte în noi alungä diavolii.S De aceea, neascultara de
sfaturile Lui9 ne face sä nu mai în[elegem formele prin care Elne $äieçte10 çi sä ne pierdem precum Samson prin Dalila.
1 ldem, Scrlsoar¿ø cdtrp toatz nd'ni.stìrì12...,P1. Deseille, p. 67.
? Ib¡¡t¿n,p. sa.
:'Ieodor, CM|øL2, Lefort, p. 48.
: Sfântul Pahomie, Str¿sooru4I, PDeseille, p. 64.c^ Ihriløn, p. 65.o_Teodot, Cúttlwlà 2, Lefort, p. 48.
1 Ho$iesius, Cor¿l¡sz¿ 2. Lefort, p. 707-3.
I Sfântul Pahomie, ,Arø?tu.Lefort, sp.cìt', p.27.r
ldem, Cødtøø.I. Lefort, ûp.c¿¿, p. 11.Lu hitbnt D.7.
Page 79 of 137
Asadar. bebuie sã ne înnoim prin darurile Duhului Sfântr ca,la rândul nosl.ru. sä rodim noi însine în Duhul Sfânt2 pent¡ucä aceste roade Ie va cäuta Dumnezeu la noi si despre acesteroade ne va întreba Iajudecatä.3 De aceea va spune liorsiesius:,,trebuie sä aducem lui Dumnezeu roáde din ioadele DuhuluiSfânt (Gal. 5, 22), apoi roade dint¡e acelea de care are nevoietrupul nostru".a Asada4 primind harismele Duhului Sfântmonahul trebuie sá dea mai întâi ¡oade duhomicesti, care nuexclud însá nici pe cele ale trupului: trupul nu trebuie extenuatpe motiv cä ne-am nevoÍ doar pentru suflet, însä necesitátiletrupesti nu trebuie sä fie preferate celor duhormicesti. tinândcont totdeauna cä räbdarea lui Dumnezeu nu treúuie luatädrept uitare sau necunoastere5 pentru cä ,,Dumnezeu va vãdilajudecatätoate faptele, tot ceea ce a fost neglijat, orice lucratebuná sau rea."6
În ceea ce priveste antropologia, din ceea ce nea ¡ámas dela Sfântul Pahomie si ucenicii säi, nu putem spune cä ne.amputea face o imagine coerentä privind creatia omului, libertatea,cáderea în pácat consecintele cãderii în päca1, räscumpärareaobiectivä si colaborarea cu harul. Gäsim anumite referintã spora_dice care ne fac sä întelegem cä nu erau sträine de învãtätìrrilelor^asemenea preocupäri. Se spune în ,,Viata Sfântului pahorniel:cá în catehezele pe ca¡e le rostea zilnic ucenicilor, acesta abordadiverse probleme teologice, cum fi problema lui Dumnezeu,lnûuparea, Crucea. lnvierea etc. (cf. Nota 7 din acest capitol).Acestea sunt subiecte în care nu se exclud problemete a"iiopá-logice profunde.
.
Sfântul Pahomie si ucenicii säi insislä pe atotpul"ernicia luiDumnezeu care a creai omr¡I, l-a mântuit, air,
""¡e .uur¿ omui ü
datoreazä recunostinla într-un compôrtament cøre sdfi e oÍormdde rdsptms adecuat dat bundtd,tiì lui DtLntnuzu sí drepidtti cu care
I Teodo¡, Cøtetuza 2, Lefort, p. 43, 53.: Ibldn\ p. 60.), IUnm, p. 59 .I Hoersiesius, .Rsíuli, Lefort, op.ci¿, p. gZ.
: Idem, ¿ter, 3: Pl. Deseille, p. 82.o ió¡dsr& 10, D. 86.
Eilneua judeca.Prin urmare, îl va îndemna pe ucenicul räutácios:tFiul meu, [...] alungä de la tine orice poftá (II Petru 1, 4),
,dezbracä-te de omul cel vechi çi de faptele lui çi îmbracä-te înomul cel nou" (Col. 5, 9); gândeçte-te la neliniçtea din momentulieçirü din trup. Fiul meu, scapä-te alergând la picioarele luiDumnezeu, cäci el este cel care te-a cleat din cauza ta a si räbdatpatimile. lntoarcete qi ptângi mai de$abä propdile-ti päcate [....]AÍ väzut, agadar, cä încälcarea poruncü e rea, çi câte suferinle çinelinisti zämisle$e päcatul. Fugi repede de pácat!.rl
Citând metafora Sfântului Pavel privind pe omul cel vechi
çi omul cel nou, Sfântul Pahomie aratä cá avea o conceplieclarä privind firea umaná înainte çi dupá restaurarea înHristos. Omul este chip al lui Dumnezeu, de aceea SfântulPahomie îl îndemna pe ucenicul ráutácios: ..Nu fi trufas fatä dechipul lui Dumneze^u",z stiut fiind cá truiia este ceå cáre afäcut sä cadä protopärin!ü: ,,Te îndemn din tot sufletul sä dis-Dretuiesti slava desartä: vanitatea este añ'una diavolului. Prin-ea
a fosi Eva înselaiä."3 Crezând cuvintelor diavoh.rlui, ,,Eva vaalerga dupä slava divinå gi o va pierde pe cea a Îiïii sale omenesti".a Omul a fost creat Dentu slavä. Ce ooate fi mai înaltdecât se fie chip al lui Du-mnezeu chemat ia asemänarea cuDumnezeu? Pahomie nu condamnä cäutarea slavei adevárate.ci slava deçaflä. Nu numai slava deçartá, ci çi cäutarea acesteiaeste päcat. Gravitatea päcatului slavei deçarte constä în aceea cáîl transformá pe om întro fünþ irationalá; îl face sä caute slalaacolo unde nu este: în performanlele proprü (reale sau ima$-nare) sau în lauda lumü. Slava desartä confirmá decäderea omu-lui din demnitatea în carc l-a creat Dumnezeu, aceea de fiin!ácugetátoare. Si chiar, mai 8fav, conffumä pläcerea pe care osal'ureazä omul, comportându-se ca fünfele lipsite de raliune.
Cum sá nu fii lipsit de puterea de judecatä atâta r.reme câtte complaci în cáutarea qi, eventual, în salrrrarea glorieitrecätoare - ata, çi a lumii- läsând de-o parte slava spre care ai
:Sfântuì Pahomie, Caíluzc¿ Lefort, ûp.ci¿, pp. 12-15.
! Ihrilan, p. t5." tøuwnt\ p. Ja IüùbT\ eodem loco.
Page 80 of 137
fost üeat de Dumnezeu: aceea de a te asemäna cu El oentrueternitate? Penuu a se dovedi cu adevárat rational, omul vatrebui sá depäçeascä ispita satisfacerii imediate cu ceea ce nueste deplin, (slava lumii), punând-o pe aceasta în slujba ago-nisirii slavei celei adeväràte. În acest sens este nevriie dã ojudecatá care sä aibä drept criteriu fundamental porunca luiDumneze! çi modul în care El este slävit în si prin viala ta, faptcare confirmá cá te gásesti pe drumul împroprierii slaveiadevärate: asemánatea cu Durnnezeu.
Chia¡ dacá nu avem texte ale Sfântului Pahomie în care sägäsim expusä în mod clar starea primordialä a primilor oameni,cäderea în päcat çi consecinlele ei, nu suntem de acord cu H.Bacht care este de pãrere cä Pahomie si ucenicii sãi nu vo¡bescde consecinlele cäderü în päcat a primilor oameni la toti descen-den{ü lor.çi cä nu putem tlage din textele pahomiene o învätãturäclarä privind cáderea în pácat.1 Pahomie vorbe¡e de chi¡iul luiDumnezeu care nu trcbuie dispretuit, vorbeste de omr:l cel vechisi de omul cel nou, vorbeçte de pierderea slavei pe care o aveaînainte de päcat firea umanä. 1n cea de a t¡eia ep:istolä SfântulPahomie va vorbi de faptul cä, din cauza neascultárii, Adam a fostalungat din rai, cum este alungat din Bisericä penitentr:l întinatde pácate.z Toate acestea ne conving de faptui cá Sfântul Pahomieavea o idee dará despre consecinlele cáderii în pácat çi despreriscul înstápânirii satanei peste firea omeneascä, aça cum faceasupra oricãrui päcátos exdus din Biseticä ,,Pentru acest motivCuvântul lui Dumnezeu a venit çi a luat trup (In. 1, 14) dinFecioara Maria ca sã libereze neamul omenesc"S, va spuneSfân tul Pahomie. Iar Teodor va spune în acelas,i sers: ,,H, stápânutlumii, Iizus Hristos, Stäpânul a toate, nu a voit sä ne páráseascáîncât sä-çi batájoc de noi cei care pun curse (diavolii) neamului(urma.çilor) lui Adam".4
Cu toate cä asceza era foarte asprä în Rrînduiølø SfântuluiPahomie, ea nu avea nimic de-a face cu întelegerea pesimistäprivind viala în trup. Ceea ce-l interesa pe marele staret eta ca
1 H. Bacht, op.c¿¿, pp. 51-52.¿ Ep. 3, P.L. 29, col.r" lde'Jj., Cúelwn I, p,9,'Teodol, Cúùøa,Il, Lefort, p. 54.
monahul sá facá uz cu prudmtä de ceea ce îi oferä lumea1. încât_.d
sã evite satisfactiile trupestiz pentru cá acestea pot aprindetrupul ca o flacärä. Trupul are suferintele si släbiciunile lui. InRônduietilc Sfãñtlui Pahomie gásim îndrumári precise în ceeace priveçte grija fa!á de trupul bolnav. Trebuie îngrijit trupul,dar çi sufletul..
Horsiesius va spune mai târziu: ,,Existá o dublä sárácie(precaritate): una a trupului, alta a sufletului. Dacä este lipéäde milä sä ne¡¡lijäm pe cei care se gäsesc în sáräcie cu privirela celetrupestü neoferindu-le ceea ce este necesar trupurilor lor,cu atât mai mult este lipsä de milä atunci când trecem cu vede-rea pe cel care este särac în ceea ce privegte sufletul."S Eforturileascetice - între care postul este una dint¡e formele de ascezä -urmäresc, nu distrugerea vie{ii în trup, ci modelarea acesteiaîncât, trupul sá redevinä templu aI Duhului Sfânt si tovaÌäç deîmbogátire a rrufletului întru Dumnezeu.
Meritá riá remarcäm deopotrivä cá Sfântul Pahomie çiucenicü säi au un simt eshatoiogic deosebit. Supunerea fa1ä deDumnezeu sjiteama dó judecata iui Dumnezeu.zunt douä dintrecondi{iile care ritmeazä viala monahului. Constatám însä cäîntemeietonrl monahismului chinovial çi ucenicii lui nu seintereseazá rle sfârsitul unive¡Sal al lumii. ci de cel individual.Acesta hebr',ie sãl !áseascá pe monah pregátit ,,sä-çi prezinte înfala lui Durnnezeu apárarca"a stiut fiind cä; va spune SfântulPahomie, ,,r rici máca¡ saliva care s-a uscat în gura ta ca urmarea postului, Dumnezeu nu o va uita; dimpotrivä, vei gäsi toateîn momen tul trecedi tale dincolo, cu o conditie: sä te sme-resti".s Cu, dlte curinte, cea maí micd. neuotnld uø/i luatä înconside¡atie de Dumnezeu lajudecatá, dupá cum cea mai marenevointä , postul cel mai aspru, va avea valoarea reaiá numaidacá va fi împlinitä în smerenie. Valoarea oricárei osteneliascetice - mai micä sau mai mare - este o realitate. Dar pon-derea a Jestei osteneli o asisurå dimensiunea duhovniceascä a
iniìbn,p.14.inbíibm, eod,emloco. _ _ -" I lorsiesius, Cøf¿t¡¿z¿ 3, Lefort, op.cif., p.72.I1.eodor, Cdt¿høa 2. Lefort, op.ci¿, p. 51.5 (:øtúteø l, Lefort, qp.cìL, p. 5.
Page 81 of 137
acesteia: nivelul smereniei în orice ostenealä sau Derformantäasceticä dovedeste gradu-t de eficientä al respectiveì osteneli saïperformanle în fatajudecãlii lui Dumnezeu. Criterüle ludecätülui Dumnezeu sunt cu totul altfel si altele decât cele duoá carejudecá oamenii. În Sfânta Scriptuiá ni se descoperá câteva dinaceste cdterii. Preluând cuvintele Mântuito¡ului, Sfântul IoanEvanghelistul va spune cá: ,,Tatäl nujudecá pe nimeni, ci toatájudecata a dat-o Fiului"'(Joan 5, 22), dar Mântuitorul va com-pleta aceastä precizare prin ceea ce va spune (çi loan va con-semna) mai târziu, anume cä judecátorul de fapt, sau criteriulobiectiv suprem în funqie de ca¡e se va ¡ealiza judecata dinurmä este Cuvântul Mântuitorului, altfel spus, învätãtura pecare a dat-o lumii. ,,Cine Má nesocoteçte pe Mine çi nu päzeçtecuvintele Mele are judecätor ca sã-i judece: Cuvântul pe carel-am spus; acela îl vajudeca în ziua cea de apoi" (Ioan 12, 48).Cliteriu] judecálii lui Dumnezeu nu este omenesc, nici oame-nii, nici lumea înconjutätoare. Realitatea la care se va facereferintá în procesuljudecárii fiecä¡uia dintre n¡¡i nu este datäde cei mai päcátosi sau de cei mai vi¡tuosi decât mine. ci oconstituie Cuvântuì lui Hristos, Învätã tura Lui. În functie de rea-lismul, seriozitatea $i responsabilitatea pe care am avut-o fatäde Cuvântul lui Dumnezeu în întocmirea prooriei mele vietivor fi judecate cäderile, scäderile si decáäe¡ile mele, vor iiapreciate ostenelile si pedormanleie mele asceti,ce (de la celemai mari si pânä la cele mai mä¡unte). Or, în Cuvântul pe careDumnezeu l-a spus lumii p n Fiul Sáu, Domnul nostru IisusHristos, smerenia este virtutea care Ie împlineste pe toatecelelalte (Matei 11, 29). Viitorul eshatologic este determinatdesigur de ortodoxia credintei si, deopot vä, de starea moraläde fapt, fie cá esti monah, fie laic. Aceasta ne face säprezentämçi câteva dintre principiile morale care stau la baza rnonahis-mului pahomian.
4. Principii de ordin moral
Primul principiu morai care stä la baza spirihralitäliimonahale din comunitateâ Sfântului Pahomie este atitudineafatá de lume si de bunurile acesteia, concretizatá în retragerea din
lume. Retragerea voitá çi responsabilã din lume a fost çi varämâne unul dintre principiile fundamentale ale oricärei formede monahism. Cine voia sá inte în comunitatea SfântuluiPahomie trebuia examinat ,,dacá poate sä renu¡te la familie sidacä poate sä se lepede de bunurile si de averea sa". 1 Renuntareala bunurile materiale si la avere, pe de o parte, si ia obligaliilefamiliale, pe de altä pãrte, îl va pregáti þe viitórul moñaÍr çipentru împlinirea exigenlelor celo alte voturi monahale:ascultarea si castitatea, respectiv, fecioria. Se pare cä existaupersoane care cäutau vialâ monahalä si din alte motive decâtmântuirea sufletuluÍ pe aceastá cale. De aceea, Sfântul Paho-mie a rânduit ca hotärârea cuiva de a intra în mänástire sä fiefoarte serios analizatá. Va soune în acest sens urmátoarele:,,Într¿devär, este imposibil ci cel care s-a consacmt lui Dumne-zeu sá se întoa¡cã în urmá spre responsabilitáIile lumeçti çinume¡oasele necazuri lumeçti. Pe de altá parte, în ceea cepriveste viata din lume, nu este drcpt, atunci când cineva a näscutcopü çi când se gäseste la stâmtorarea din cauza sáräciei, säplece çi sä-i pfuáseascã, sub pretextul monahismului."2 '
Dupä Sfântul Pahomie, intrarea în monahism trebuie säfie un act libe¡, nu numai în ceea ce pdveste autodetermina¡ea,ci çi responsabilitatea fatá de cei din jur si constrângeriie exterioa¡e. Intrarea în mänástfue este într-un fel retragere din lume,nu gi fugá de lume. Monahismul nu este o formä de desocializarea omului, fiinlä prin excelen!ä sociabilä si chematá spre comu-niune. In comunitatea Sfântului Pahomie monahii nu intÞufugind de societate, ci schimbând societatea civilä cu ,,angajareaîn frátia monahalä"3, unde calitatea omului de fiintá socialá vafi cultivalä nu numai prin rnijloacele societálii civile, nu numaiprin pr^edispozilüle firü umane, ci si sau, mai ales, prin Evan-ghelie. Intrc societatea monahalä si cea civilä nu existá ruptuä,ci o distinclie foarte bine determinatä, membrii uneia neconfun-dându-se cu membrü celeilalte. Pe cei ca¡e nu se adaptaunormelor comunitätü monahale, Sfântul Pahomie îi trimitea
din nou în lume, nu ca într-un spatiu de pedeapsä, ci ca într-rîn care-si puteau lucra mântuirea prin alte posibilitáti decâtoferite de mänästire. Sfântul Pahomie si ucenicii säi nu au soniciodatä comunitatea monahalä o lume de ,,alesi.,, o elitä întlcelelalte forme de träire ecleziaiä, ci o altä formá de träi¡e
este mediul în care qestinul hebuie sá-çi ducä viala çimântuiascá potrivit celor douá posibilitäli: În lume, ca
civilä si edezialä în acelaçi timp, sau în mänästfue, fra-evanghelicä prin excelen!ä çi eclezialä.
' Dar lumea a fost înteleasä çi ca spaliu care, ptin ispiteleè; îl împiedicá pe creçtin în mersul säu spre Dumnezeu, saueaÌe îçi poate face pe Dumnezeu dusmanr. Despre o aseme
lume - lume a ispitei, a päcatului çi a deteriotárii relalieiDumnezeu - Sfântul Pahomie va spune cá este ca wemea
oe care monahul trebuie säl astepte sá treacä.2 O:lume,,sa aprins în ráu".J De aceea comoditatea acestei
lumi trebuie evitatá pentru bucuriile lumii viitoare",4 utilizândåceastá lume ,,cu pruãenlä".5, Scopul renun!ärü la lume este regásirea libertälii apostolice,va spune Teodor: ,Apostolii au început prin a renunta la toateDentru a urma lui Hristos".6Iar Horsiesius va spune cã, renun-iând lu hr..t", *onahul renun!ä la,,piedicile lumii".i d.evenindliber pentru Dumnezeu.S Momentul în care comunitateaacceptä hotárârea monahului de a renunla la lume e¡a cel încare acesta primea vesmântul monahal. Din momentul acestamonahul se va integra în viala comunitálii, ostenindu-se sprea se împodobi cu virfu[i nu pentru el, nu pentru Dumnezeu,ci ,,pentru cei dinafarä".e Ïn comunitatea Sfântului Pahomie,monahul nu are altä moralä decât morala celorlalti crestini,nici nu are congtiinla cá s-ar gäsi într-o separalie religioasá fa!áde ,,gloata mirenilor", ci va rämâne (çi i se va cultiva aceastäidee) un om pentru altii, bunä mireasmä pentru ,,cei din a.fará",
cultivând toate virtulie pe care le cultivá çi ceila4i creçtini,fácând-o însä cu vointa hottuâtá de a împlini porunca iubirü
: Sfântul Pahomie, Ep., 4.
1iüidør¡, Ep. 4, eodem loco(donec vespertinum tempus perbansent)J ldem, Ep, 9 (saecula efferbuerunt in malo)*- ldell],, Co,tdtøÃ, l,l,efort, ûp.ct¿, p. 8.Ð blttpÍt. e. 14-
!n" , iottttnz,tefort, op.cit, p. 38
1 Horsiesius,.útø, 27, Pl. Deseille, op.ci¿, p. 100.
! Lbìilsrn,22,Pl.Deseille. op.ci¿, p. 95.Y Teodor, Cddtøø 2, Lefort, øp.dL, p. 42.
adevärului revelat.Sfântul Pahomie, ipre exemplu, a început viata asceticä lii
apropierea unui sat, fÌecventând biserica comunitätii locale;De-a lungul întrcgii sa.le vieti, aça cum am arátat mai ius, el nua perrnis ca slujbele religioase sá fie sävârsite de membrü comutnitälii, ci de preofii parohiilor învecinate. Nu a hirotonit penimeni în mänästirile pe care le-a înfiinl.at si condus; dacä ìncomunitatea lui veneau clerici, acestia se angajau sã respecte¡ânduielile stabilite si sä nu se impuná celorlal-ii prin calitateade derici. A pästrat totdeauna comuniunea cu episcopul dinDiospolisl despre carc nu stim dacä era cásätorit sau nu (sä nuuitf,m cä pâná în secolul al D(lea episcopii erau alesi si dintrepreotii cásátorili); çtim însá cá atunci când, din porunca luiDumnezeu, â trebuit sã consbuiascä mãrnästirea di; phenoum.s-a opus episcopului locului, care, înconjurat de credinciosi, nu-i permitea sáîmplineascä porunca lui Dumnezeu2. prin urmare,a reactionat fatä de unul din exponentii autoritätii bisericesti,când acesta se lupta împotriva adevärului çi a lui Dumnezeu. ñupoate fi acceptatä minciuna si împotrivirea fatä de Dumnezeuîn numele smereniei sau al neascultärii. Acel episcop cerea Sfân-tului Pahomie ascultare si smerenie, dar, de fapt, folosindu-se denumele acestoÌ virtuti incerca sä-l împiedice sá împlineascávointa lui Dumnezeu. Cu riscul acuzárii de lipsä de sme¡enie side neascultare fatá de un episcop newednic, Slântul pahomieäascultat cuvântul lui Durìnezeu, consüuind mánästirea pe loculunde episcopul nu-i permisese inilial
In cele de mai sus am încercat sá prezentám unì din modu-rile în care Sfântut Pahomie si ucenicü sái întelegeau lumea (dincare se reträgeau în mänästire) si anume, pe acela potrivit cäruia
r tumandVeilleux, I¿ ltlo ¡le gd,tú Pøútne Mmll{-ærsbtl @pþ, 49, p. 69.¿ lbùbn,58,p.75.
Page 83 of 137
fatá de aproapele çi fa!á de Dumnezeu, ca ,,fiin!e prea mici gimai smerite decât oricine", dar a cäror putere este Hristos[...]çimândrie este Crucea".1
Desävârgirea monahalá (alt principiu moral) este o lungäsi ostenitoare ucenicie care se poate intui din sfaturile pe cateSfântr¡l Pahomie le dádea ucenicilo¡, dinue care meritá amintitecâteva: ..Recitá în fiecar€ ceas cuvintele lui Dumnezeu: fü tare înfala oboselii, fii pentru.toate recunoscãtor; fugi de laudeleoamenilor, iubeste-l pe cel carc te cea¡tá în frica lui Dumnezeu.Câgtigä din toate, ca çi tu sä fü de folos tutuÌom; fü perseverentîn ostenelile tale çi mäsurat în vorbá; sã nu faci un pas Înainte çiunui.înapoi, ca Dumnezeu sä nu te deteste; cäci coroana va fi aaceluia care luptá (Mat. 10, 22). Fü din ce în ce mai ascultätor faþde Dumnezeu çi în felul acesta EI te va mântui."z Ascultateamonahalä nu este supunerea oarbä çi necondilionatd, Jald, dcautoritøtea ûdministratiad a cuiua, ci Jorma îrt care cdlugdrul se
lace ucmíc urruia maiîrmdlut, mai erperimentol, maiîncercat Înuiatd. duh,Dniceaßcd decât et. Ascultarca d.e Dtffimezat este qhso-
tutd pmiru cd EI este lrlad.ldtlrut prín erceløxltd: ,,lnudta!í-ud. de
Ia Mine cd slrnt blônd. si smerit cu inima" (Mat. 11, 29), ud spuneIlristos. Iar Apostolul Pauel" referindu-se In Hrßtos, Da splnæ:
,þin ceea ce apdtimit, Íiínd EI fußWi rspítit, pocLte s,i celor ce smfißpitili sd Ie dJute" (Ew. 2, 18).
Progresul în demersul duhovnicesc cere monahului efor-turi deosebite în împlinirea voü lui Dumnezeu concretizatä înporuncile çi în învä!äturile SaIe care se regäsesc çi în ¡ânduie'IiIe mãnästireçti. De aceea, ascultarea fa!ä de mai marele,,casei", de dascãI, de iconom sau fa!ä de egumen este angajareîn acelasi demers cu altii (care nu este altul decât cel spre desä-
vâ¡sire) si tototatä un mod de verificare a propriului täu efortduhovnicesc, de unde -si îndemnul Sfântului Pahomie: ,,Dacätu nu poli face fa!ä obligatJilor tale, apropie-te de altul carelucreazä dupä Evanghelia lui Hristos çi vei progresa cu el.Ascultä, sau supune-te celui care ascultä; fü puternic çi te veinumi llie, sau ascultä de cei puternici çi te vei numi Elisei, care,
!ldem. CúQI&Ã 3, Lefort, op.ci¿, p. 45, 50.¿ Sfântul Pahomie, Co¿eft¿zø 1, Lefort, øp.ciL, p. 5.
pentu cá a ascultat de llie duhul acestuia a fost îndoit de el..,lMonahul împlineste polunca aläturi de cel ce face acelasi lucru,ascultã de cel ce ascultã si care, pentru ascultare, devine maiputernic, dar eIînsusi, caïnul care ascultä are sansa sá creascäîn desävârsire chiar mai mult decât cel în a cárui ascultare s-apus, dupä modelul lui Elisei în care, pentru ascultare, dupá.ridicarea la cer a lui llie, duhul acestuia a odihnit îndoit în ãl_
Ascultarea presupune altä virtute si totodatä principiumoral fundamental al vietii monahale, anume sr¿¿re¿i¿.
Onrul cmerit este într-un proces contirLl.tu d,e autocanoo.stsres¿, odrecLtm, de autoeualuare pornínd. d.e Ia recunoasterea sipreh)ù'eameritekn celortalti; "ûmtl smerit ïa judecat pe elîïtsusispunônd cd pdratele lui au d"epdçit pe ale tuttnor celorLatti, eI rrumai judecd. pe nimmi" nu subestinea.z.d. pe nimsni,,.2
Smerenia nu se confundä cu ascultarea neselectivä sinecondilionatä, sincerä sau ipocritã fal.á de mai marele ,,casei;,,fatä de iconom sau de egumen, (adicä de organul administrativ)ci înainte de toate, este a,scult0jl.e necmditionatd ile Dunmezeu(care wea ca în viata noastrá ceea ce este à¿ sá fie do si ceea ceeste nz, nu) de iluhounic, (de cel sub a cärui ascultare te-ai pussau ai fost pus, încât sä cauli mântuirea împreunä cu el princomuniune) si/øtã ¡Le Wúprio. conçf¿inÍd, totdeauna treazä si înstare dejudecatä. Ascultarea fa!ã de structurile administral"ivenu este virtute, ci consimtire la un act administrativ. Nu esteexclus ca, ascultarea administrativä dä ajungä. si ea, virtute.Aceasta depindede raponurile stabilite întÌe cel cäruia i se däascultare si cel ce ascr¡ltä. Dacä asculta¡ea este acordatá unuirncompetent, ea. poate deveni virtute, însä nu a smereniei, ci arábdãrü; Or, smerenia nu se confundä cu ¡ábdarea, desi amân-douä sunt virtuti. Asezarea propriei persoane într-o continuästare de judecatä, având în vedere totdeauna Cuvântul luiDumnezeu gi exigenlele lui, virtutile celorlalti si lipsa virtutilornoastrq îl poate face pe oricine sä-çi cunoascá propriiie salelimite. Îl pune în situatia sä stie de unde trebuie sã puìä mereu
lwen,p.t.' lbldsn. o. 4.
Page 84 of 137
început, ba mai mult, început bun. In acest sens, Sfântuì Pahomie spune: ,,gustä din toate virtulile, pästreazäle pe toate"1.
Smerenia nu este o stare de spfuit pe carc o dobândesti prindeclaratiÍ, ci un prcces continuu de devenire, de angajare la [...]smerenie, asa cum este plocesul cunoaçterii (cu cât cunoçti, cuatât cre$i în cunoaçtere) çi mai ales al autocunoaçterü, însotindnu numai cunoaqterea, ci si realizarea celodalte vhtufi. Smereniaeste dovada trezviei, Ia rândul ei, trezvia nu este simpla veghe,ca stare de nesomn, ci o priveghere activá, activatä de împlinireavirtutilo¡. De aceea, Sfântul Pahomie va spune:
,,Ea (smerenia) vegheazá asupra tuturor virtutilor si esteaceastä mare si sfântä putere în care Dumnezeu S-a îmbräcatcând a venit în lume. Sme¡enia este zidul de apárare al tuturorvirtu[ilo¡ vistieria faptelor bune, armura care ne apärä çivindecarea oricárei ráni."2
Smerenia este virtutea cea mai apropiatä de functiile con-
çtüntei morale. Pentru aceasta Sfântul Pahomie îl îndeamnápe ucenicul sáu: ,,smereçte-te, reline-ti vorba"ó (pe care ai puteas-o spui altuia mâhnindul), ,,stáruie în smerenie çi te vei ase-
mána cu Dumnezeu".a Cum Ia asemänarea cu Dumnezeu suntchemati toti oamenii, smerenia nu este doar virtutea mona-hului, ci a oricärui creçtin conçtient cä trebuie sä-çi evaluezecalitatea vietü si sá se asemene cu Dumnezeu. In acest sens,Sfântul Pahomie va spune: ,,Nu pierde nici o zi din via{a ta çiînvatá sä încredinlezi lui Dumnezeu fiecare zi din via!á.Asazä-te (în virtuli) ca un general în{elept; analizeazä-li gân-
durile; fie cä tráieçti de unul singur, fie cä te gäseçti în socie-.tate. Cu alte cuvinte, este mai biíe sä träieçti în mijlocul a müde oameni, dar cu smerenie, decât sá stai singur întro vizuinäde hiená, dar umflat de mândrie."S Contrar a ceea ce c¡ede, înrealitàte, òigoliosul, esiè un învins, un slábänogit, precum sunt
I lad-r.. lmaen,p. zo
I lbü12n, p. 6.
i9W^''''-'-" tlrutìem- D, ¿5.
1Aa
desfrânatii trupestil, de aceea Sfântui Pahomie îsi îndeamnäucenicr.¡l: .,fii biruitor, îndepãrtând de la tine mândria".2
Smermia çi mândria smt stdrile de spirit care determindcalitatea æhatologicd. a uietü: în smnmie toti oamenä se oseamãnd,
Fi se mântuinsc, Íie cd sunt laici" fie cd xrnt monahi; în mândrie,urdtindu-se, se deosebesc unä de altü giliecare de toti" pierzândlbseJiecme înparte, Jic cd stmt mnnalti, fie sí suntlaic| În desduârçire,garanlatd, în smerenie, 'rtu e.rßt?. Dreo d.eosebire sau wetm, cu¿trastînÍre cdlugdri si creptiníi trditori în htme. Ilcmicul SJântutuiPolwmie, Teod.or, aLvl, sú. spmd. în acest ssns: ,,într-ad.evär, dacáormrl pune pazä gurii (Ecleziast 5, 1; Iacob 1, 26) si dobândestesmerenia, îngerii vor fi prietenii lui pe pämânt; sufletul säu vafi ca o mireasmä care se räspândeçte în jurul säu; zi çi noapteîngerii vor aduce în fata lui Dumnezeu chipul säu, fie cä estemonah, fie cä träieste în lume.3 ln aceste cu'iinte vedem ¡i careera atitudineâ falä de lume a unuia dintre cei mai mari ascetidin secolul al lV-lea si pãrinte al monahismului chinovial.
Smerenia, sinteza mai multor virtuti, esté cea ptin cateomul îçi afirmä calitatea de fiintä ralionaiä, Iiintã care trebuiesá-gi cultive personalitatea, øul, si sä nu fie dominat de sine.nivelul inferior si anonim al firii umane, determinat de auto-matisme, pläcere si tendinla de dominatie; smeren-ia este virhtteaprin care omul se apärä de propriul säu sine.
Sin¿¿¿ cuptinde totalitatea pornirilor libidinale, constiente,dar de cele mai multe ori venind din subconstient, cô*unetuturor oamenilor. El contine toate achizitiile filogenetice, buneçi rele (prin urmare si cônsecinlele pecätutui ðriginar si aleînaintasilor). Este sediul pasiunilor si at patimilor, al afectelor sial pornirilor libidinale aproape instinctive. Färä sä fie totdeäunainconstient, sinele cautá cu orice pret plãcetea, satisfactia, indi-fercnt de normele morale, impunerea în fata celorlalti, domina-rea acestora. Virfutea care evalueazä continuu ,,migcärite,,sinelui, smerenia disciplineazä manifesLärile acestuiâ. inte-
gÌându-le în eu (registrul superior aI personalitäti), unde viata,zub aspectul ei fizic çi sufletesc, este organizatá printr-un plocesde judecatä foarte rigurcs în func$e de normele moraÌe, deexigenlele mediului în care tráim, de aspira{ü çi de idealuri.Smerenia îl fereçte pe ascet de riscul dominárü de sine çi înacelaçi timp cultivä afirmarea nestricäciunü çi a neîntinärii, aneîmpätimirii personalitä!ü. Or, neîntinarea çi nestricáciuneasunt formele prin care se afirma o aItä virtute, cultivatä, dealtfel, de smerenie, si anume, fecioria. Smerenia este vittuteaopusä päcatului slavei deçarte çi cea prin care se ajunge la ade.värata slavá: slava întru Dum¡ezeu. Fiind opusä slavei deçarte,este vfututea omului cu adevärat ralional.
Fecioria nu este numai o stare monahalä, ci si virtute siideal. Ca virtute, fecioria nu este numai starea de integritatefizicä a personalitälii (deqi nu exclude aceastä stare), ci s,i stareaîn ca¡e mintea nu este coruptä de gânduri desarte si pátirnase.Nu este numaj paza integritälii somatice, ci çi paza integritäliimintü. De aceea Sfântul Pahomie recomanda fecioria totalä,integralä: ,,fecioria în toate mädularele: fecioria în gânduri,curãtia în trup si curätia în inimá;l o feciorie nu numai cutrupul, ci o feciorie echivalentã cu lipsa oricärui päcat. ln Evan-ghelie au fost respinse într-adevär fecioarele din cauza leneviriilor, în schimb cele care privegheau cu curaj au intrat în cámarade nuntä".2
Smerenia duce la feciorie, sau cultivá fecioria, \eleasädrept activare si reaiizare a nepãtimirü. Iar fecioria cultivä, Iarândul ei, trezvia sau prive$herea activá. Nu poate exista vir-tutea smereniei färá autentica feciorie, fárá discernámântfiudecalä nu numai logicä, ci si axiologicä) si färä priveghere.Acestea din urmä cultivä mai ales fecioria, adicä integritatea,pudtatea funclionalitälli si nestricäciunea a ceea ce persoanaare mai subtil (mintea si puterea de judecatá) çi mai profund(*t*9, l."U.u.nu trebuie corupte, înselate sau siluite de
1 Sfântul Pahomie, Lefort, op.cit, p. 2i ,,cwðFa húerioørd este hrqna.suÍIetutuísiwflnfuùt¿ ¿ui stni.l1lc¿f0r,,, va spu¡e Horsiesius, Co&læz¿ 2, Leiort,tp.cìt ¿,p.72
¿ bíibm,p.22.
miscärile sinelui (dispunând si ele de forta si de abilitatea firii,for!á anonimä dar realá, expresie a dinamicii necontrolate ateluricului din noi) care se manifestä în mod divers, pornindde la gândurile si imaginatia care hränesc afectul genitalitá-tii(la care cälugärul a renuntat prin voturile monahale çi pe careomul din lume l-a disciplinat în institutia sacrá a familiei) siajungând la mând¡ie. Manifestându-se totdeauna ca fortá domi-natoare, mândria - desfrâu al minlii çi aI inimii, în experienlasi gândirea asceticá - nu este altceva decât cäderea minlii çi ainimii în seduclia exercitatä asupra lor de ,,umorile" sinelui. Eava nesocoti cumpätarea, echilibrul, mäsum çi ierarhia vaìorilor,cìttivate de si prin smerenie. De aceea, smerenia si mâ¡dria seexclud categoric una pe cealaltá. Oricât de subtil s-ar manifestamândria, ea la fi socotitá întotdeauna produsul imtionalului dinom çi a lipsei de sens, caracterizatä adesea pdn expresü para-doxale de genul ,,cädere în sus" sau ,,înältare în jos". La rândul ei;fecioria va fi în{eleasä totdeauna drept expresia cea mai puter-nicä a func[iilor ralionale din om sau cea prin care omul seafirmä în lume ca fiintá care poate controla, stäpâni gi modelateluricul din noi, manifestärile pur organice ale vielü çi anima-Iitatea excitatá din om care se sÍ opune aspiratiilor duhovnÍceçtiale adeväratei existen-te personaÌe.
Cä fecioria nu este numai o virtute monahalá si cä fecioriamin{ii çi a inimii presupune pe cea a trupului, înjelegem dinurmátoarea ùnprejurare istorisitá în vadanta egipteaná-bohai-ricä a ,,Vietii Sfântului Pahomie": <1nt¡-o zi un om a adus laSfântul nostru pärinte, awa Pahomie, pe fiica sa care era chi-nuitá de oboalä gravá cauzatä de un demon, ca eI sä o vindece.Fratele care era însärcinat cu paza portii l-a anuntat pe pärin-tele nostru de venirea omului çi acesta l-a trimis sá-i spunä:<trimitemi una dintre hainele pe care tânära nu a purtalo decând a fost spälatár. Omul i-a trimis unul din vesmintèle feteicare era, într-adevár foarte curat. Dupä ce l-a privit, pärintelePahomie l-a trimis din nou tatálui fetei, poruncindu-i porta-rului sä-i spunä: (Acest vesmânt este într-adevär al ei, dar eanu pästreaz ä curätenia monahalä, adicä fecioria. Dacä de acumea va promite sä-çi pázeascä pe vütor curátenia, credem cä
Page 86 of 137
Dun¡ezeu îi va da vindecarea., Tatãl fetei a fost foârtetulbu¡at de cele auzite. El a înhebat-o pe fatä referitor la celespuse. de_awa Pahomrc çi ea a mãrhrisit. cele ce fäcuse çi apmmis cå pe vütor îçi va pãsha curälia çi nu va mai repetaac€st päcat toatã viaþ ei. Atunci pfuintele nostru s-a rugat, abinecuvântat r:ntdelemnul çi l-a bimis (sä se ungå cu el); deîndatã ce tânä¡a a fost rinsä cu acest ulei întru frica deDumnezeu qi îrr credinþ, s-a vindecat în nr¡nele Domnr¡lui.'l
Un alt principiu cåre priveçte comportamentrl monahuluiî¡ comr:nitatea Sfä¡rtului Paliomie ei,te rueäciunea, mamatutumr virtutilor.z În Ránduielile sale, Sfâitr¡l Pahomie aprecizat timpü nentru rusäciune. dând si daturl desieur. în-ceea
ce privôqte-calitatea ãcesüeia. ,Rugaàr¡nea? F¿¿ iñceiareîn cämara ta, între tine çi Durmezeu (Mat. 6, 6F.3 Horsiesiusva recdnanda stãruinþ în rugäciune pe timpul nop!ü, iarpentru ca mintea sã nu fie invadatã de fanduri care sá oh¡lbr¡re, ace-laçi Ho¡siesius-recomandä pozilia adecvatã penburugaclune $ os[enea-ta rrzJ.cÂ...
Reluánd daturile Mântuftonnui (Mat 6, 6). Sfintr¡l Palromieva învàta ucenicü sä nu facå rueåciunea în mod fäta¡nis J.[ute ruga'cu ostenta{ie, cum fac dlarnicü O,Iat 6, 5),'ci rurítala capricüle tale çi lucreazä ¡rnbu Dumrrezeu, ñcrând aceastapenfuu propria ta mántuire.s Nu te ruga precum fac ñþnicüca nu cumva sä orimesti plata lor. Sä nu oierzi nici nåcar o zidin existenþ d. Se'Ol ceea ce vei da în fieca¡e zi luiDumnezeu.G Dacä te tulburã I'reo patimä, fie iubirea dearginïi, fie invidia sau ura sau celelaite patiini, pãzeçte-te deele ca sä ¿i inimä de ler¡ adicã sä ai inimä ta¡e; luptáùnpotuiva Ële sä disparä cum au dispã¡ut Sion
-OE
si -toti
resii amoreilor (Iosua Z 10), încât p¡eâ iubitul ÚnujNãscût liu aI lui Dumnezeu, împãrahrt lisus, sä lupte penhutine çi ca tu sä cucereçti cetä$ile dupane.'r
Atât sfaturile directe, cât çi cele metaforice cu referintá lapersoane çi la episoade din Vedriul Testament aratä cä rugäciu-nea nu este o lucrare usoarä. Ea are duçmani: unii sunt în inte-riorul nostru (gândurile si patimile), a\ii în afarä (demonii).In varianta bohairicá a ,,Vietij Sfântului Pahomie" se istoriseçtecum acesta a sfätuit pe Teodor sä-l opreascã din rugäciune peun frate, care se ruga mai mult decât ceila[i çi cäuta sä împli-neascä cele mai dure practici ascetice, dar dominat de diavol sipentru slava deçartá, nu pentu Dumnezeu. Sfântul Pahomie
çi Teodor s-au rugat pentru acel frate si ,,Domnul l-a vindecat;el çi-a deschis inima ca sä înleleagä cum trebuie sá se comporte,nu caun prost, ci caun înlelept. Si dádu slavä lui Dumnezeu."l
Rugäciunea este o lucrare grea, o ostenealá înleleaptä, opreocupare a celor cu minte gi nicidecum, rutinã, si obìigatie,cu atât mai pulin comportament ipocrit. Si aceasta, pentuu cä,fiind convorbire cu Dumnezeu, nu po{i vorbi cu Dumnezeudecât cäutându-L în rugäciune pe El, nu altceva si nici pealtcineva. Numai prostul se poate autoînçela în rugäciune;numai cel lipsit de minte se osteneste în zada.r pentru o ,,rugä-ciune" în care nu cautä în mod exclusiv vorbirea cu Dumne-zeu, ci ipocrita autosatisfactie, interesele märunte sau laudalumii. Nu poli avea ptetenlji cä votbesti cu cineva, depänândcuvinte, fárä sá te intereseze dacä interlocutorul tãu este saunu de fa!ä. In cazul rugäciunii, Dumnezeu va fi realmente defajã, numai dacä l-ai solicitat cu adevärat în si prin rugäciune.Comunici cu El, nu împlinind acte formale, ci numai în másuraîn care çtii säì tii aproape prin ceea ce-i spui çi prin modul încarei gráiesli prin gi în rugäciune. Rugäciunea îçi va aräta efi-cienta în functie de cdf, de cônd çi de ¿zø¿ te adresezi lui Dum-nezeu. Meritä rqinut: lui Dumnezeu nu poli çi nu se cuvine säi te adresezi oricum. Rostirea cu negljientä a textelor sacte siliturgice nu este rugäciune, cu atât mai putin vorbite cu Dum-nezeu, ci simplá perora.fie färä noimá si ineficienJä. De aceeaSfântuI Pahomie insistá ca în comunitatea sa sá nu existe oste-neli zadarnice, lipsite de sens, fie ele chiar asa zisele rugäciuni:
o ,Jugáciune" fäcutä din rutinä, în neatentie sau spre a fi väzutde a4ü, e o ostenealá inutilá, un efort färä sens. Rugáciuneatrebuie sä fie si sä rämânä rugäciune, ,,fácându-se ¡ugäciuniledin toatä inima si împlinind cuvintele: ,,Jerffeçte lui Dumnezeujertfä de laudá çi împlinegte Celui Preaînalt fägäduinlele tale"(Ps.49, 15).1
Din luclfuile lui Horsiesius aJlám cä în comunitatea Daho-mianä rugãciunea era începutä prin însemnarea cu semnulSfintei Cruci, pornind de la frunte, iar, în timpul rugáciuniimâinile erau linute încrucisate pe pieptz; iar când se înge.nunchea pentru rugäciune, din nou se fäcea semnul SfinteiC¡uci. Iar ,,când suntem plecati cu fata ta pämânt, sä ne plângemin adâncul inimii päcatôIes", ävea sä spunä acelasi Horsiesius.
Nici un principiu rânduit de Sfântul Pahomie nu va putea firespectat, nici un vot nu va putea fi împlinit si nici o virtute nuva putea fi rea.lizatä dacä trätorü î¡ comunitatea pahomianä nuar avea dragoste fatã de Dumnezeu, unii fatä de altii si fiecarc înparte fatä de comunitatea din care face parte. Iubirea fatä deDumnezeu si fatä de aproapele constituie centrul si ratiunea dea fi a tuturor efortutilor ascetice. Preluându-l pe Sfântul Pavel.Sfântul Pahomie va spune la începutul Rânâuielilor sale cå:
'Iubtuea este împlinirea l,egü" {Rom. 15, 10). iar la începutul primei cateheze va spune: ,,O sing¡rä i¡imä cu fratele táu!4".
Dragostea stä la baza tutuor principülot - teologice çi mGrale - în functie de care s-a organizat monahismul de originepahomianä Ea se pune în lucrare mult mai mnùet într-o comuìnitate ca cele înfiinlate de Sfântul Pahomie decât întl{ existentãanahoreticä. Desigur, iubfea de semeni nu este exclusä în viatiapustniceascä, dar ea este ocazionalá. Este suficient sä ne amintimde Sfântul Antonie,.care; pe de o parte, punea în lucrare iubireafa!å de semeni, iar pe de altä parte, ,,fugea" de lume, rctägându-semereu în noi sihãstrii, sau de Sfântul Macarie, ca¡e se înctrisesepur si simplu în sihãstria sa.
Deçi porunca iubirii este ula, în comunitatea SfântuluiPahomie, ea are ûei moduri de manifestarc: cátre Dumnezeu,cätre cei care viziteazä mänástfuea sau cätre laicü din apropiereaei çi iubirea fralilor unü fa]ä de a{ü. Nimerri nu poate träi dupäDumnezeu în afam iubirii lui Dumnezeu si cu atât mai putin,trecâ¡d cu vederea modul în care Durn¡ezeu ne iubeste si nearatä aceastä iubire în viata fiecáruia dinte noi. În aces[ seris, înspirituÌ Sfântului Pahomie, Itroniesius \a îndemna: ,,Sá däm toatäatenlia iubirii pe care Dumnezeu o are fa!ä de noi; s[ ne gÊbim,la rându] nostru sá-L iubim cu mult zel, dar nu numai cu cuvin-tele gurü noastre, ci rnai ales prin cuvinte çi fapte."l Cuvintele.
çi faptele prin care fralii din comunitatea pahomianä trebuiesä-L iubeascä pe Dumnezeu si sä intre în ,,odihna" lui Dumne-zeu, dupá expresia aceluiaçi Horsiesius, urmeazá sá fie concre-tizate.în rela{ie cu semenii, laici, çi cu împreuná-vieþitorii dinmänástire. Laicii si chiar cä]uøärii din aite mánästiri careveneau în vizitá în comunitateã SÎânhrlui Pahomie erau pri-miti cu toatä dragostea çi adápostili într-o încápere lângä poartamánästirii (viitoarele arhondadce). Totul le era asigumt defratji instruili în mod special pentru asemenea ,,ascultfui".St¡áinii nu pátrundeau în comunitatea propriu-zisä. La fel,faptele de ca.ritate cátre säÌacü din apropierea comunitäIii erauîmplinite cu toatá dmgostea de fmtj pÌegätiti în acest sens. Câtpriveçte cultivarea adeväratei iubiri în interiorul comunitälii,Sfântu-l Pahomie çi succesorii säi au arätat o glijä deosebitä.
Nu este usor ca totdeauna sä vorbeçti çi sá te compor,ti înaga fel, încât sá-Ii aräli dragostea falá de cel împreuná cu careva trebui sä tráiesti pentru o lungä perioadá de timp sau pentmtoatá viata. Comunitatea Sfântului Pahomie em organizâtä de açamanierä, încât sá punä în lucrare aceastä dragoste de aproapele,nu una ocazionalä; sä facã din cálugár o penonalitate modelatáîn çi de dragostea curatä faþ de aproapele, adicá fa!á de confrate,de cel pe care monahul îl are zilnic lângä el. Monahul va trebuisá fie prin exceierr!á o persoanä iubitoare de aproapele, cbnçtientcä, pe de o parte, împlineçte porunca expresä a lui Hdstos (Ioan15, 14), iar pe de aitä parte, cá hebuie sá pästreze s.i sä respecte
r Horsiesius, .R¿ndri¿li, Lefort, op.cit, p. 84.
ibuløn. n.8s." ruEm.4 Sfântul PahoEie, C¿úeft4zo |,Lefo\t, op.dt ,p.2. r Horsiesius, Cofdred 2, Lefort, op.cít, p. 71.
Page 88 of 137
învátátura Sfintilor Pärin$. ,;Sä urmám buna mireasmã a iubirülor si a vietii lor sfinte în Hristos - va spune Horsiesius - ca si noisä ajungem Ia aceastä viatá cu mare bùcurie prin harul DuiruluiSfânt".r Iubirea fa{ä de aproapele presupune suportarea prezentei acestuia si ea este, pe de o parte, glèu de realizat de persoa-nele care au vocatía singuñtálü sau au optat pentu singurätate,dar, pe de altá parte, realizatä tocmai de aceste persoane çi înaceste persoane, suportàrea aproapelui (de unde iubirea fa!á deaproapele) constituie si instituie aceste persoane (monahü) dreptcentre din care iradiazä buna mireasmä a lui Hristos spre întreagalume.2
Teodor va spune cá faptele celor cate au acceptat sä tráiascädupá Rânduiala awei Pahomie, trebuie sä fie marcate de dra-gostea fráteascä, fiind toti o singurá inimá, ostenindu-se uniipentru altii, Þracticând dÌagostea fräteascä, mila si smerenia,potrivit cuvintelor Apostolului Petru (I P. 3, 8), urmându-leîntr-un singur cuvânt si punând în lucrare cuvintele sale în toatefaptele noastre...".5 lar în alt loc va spune: ,,Sá alegem parteachemärii în sfânta hoinonía si dragostea pentru toti conf¡atiinostri, luând în consÍderare modul de comportare al pfuintilorkoinoniei, dragostea lor profundä care a strälucit din inima lorspre toti pentru legea sfintei comuniuni".a Dar, în ce va constaîn mod concret iubirea falä de frali? ,,1n a considera drept peaproapeletäu, mai de$abä decâtpetine", va räspunde Teodor.5
$i continuä: ,,Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni face camântuirea si râvna pentru mântuire sá vinä în noi dupá modulù:l care fiecare dintre noi se grábeçte sá se înnoiascá în roadêleDuhului (Gal. 5, 22), sä setrezeascä din somnul negtijenlei, sä sespele de petele indiferentei çi de toropeala gândurilor lume¡ti. "6
. Mântuirea este un dar aI iubirii lui Dumnezeu dar ea seactiveazá în noi si prin noi în mäsura în care venim în întâm-
pinarea ei prin osteneli care sá opereze schimbári reale În noiînsine, dar si prin iubirea fa!á de semeni. Mântuirea este însäun întreg proces de desävârçire în cate cresti pe másurá ce teînnoieçti printro via!á adecvatä da¡urilor Duhului Sfânt.Mântuirca nu este glatifica.rea pe care Dumnezeu al faceo ffuámotivalie celor inactivi, numai sá le arate pur çi simplu cä îiiubeçte. Mântuirea este o pelformarìtá omeneascá sustjnutä deDumnezeu si în care, de fapt, iniliativa o are tot Dumnezeu'Mântuirea este tezultatul unui comportament eroic, al unolIupte reale, nu ima$nare. Or, viafa creçtinä, în care sunt incluse,desigur, çi ostenelile monahale, ptesupune lupte care trebuie sá
se finalizeze în victorü: victorü împotriva propriilor noastrelimitäri, împotriva limitelor puse de lume çi mai ales de cel ráu.Dumnezeu ne wea eroi, nu fiinte släbánogite qi inactive. Prinfraza de mai sus, Teodor subliniazä caracterul sinergetic aI
mântuirii. Iar între faptele sinergice cuprinse În poruncaiubirü' aproapelui, am putea enurnera:
l) Prietenia cu oamenü cate t¡äesc pe pämânt viaþ, ca-n
ceruri, adicä cu acei oameni ,,carc-çi stäpâ¡esc pântecele, care
sunt plini de cumin{enie, care au înválat înlelepciunea, care suntdesävâ¡siti, care sunt binevoitori, care se gräbesc sä ascultenecazurile celorta\i, care zunt fermi î¡ împlinirea rânduielilorcomunitätü, care cautá pacea çi curälia, care nu acuzá pe nimeni,care nu se bucurä de cäderea nimánui, care nu Însträineazäsmtimentele nimánui fatä de confratii sái, care nu întârzie sá
apere pe a!ii, ci stäruie în luc¡area plãcutä lui Dumnezeu". r
Acestea sunt personalitáli puternice. Ele iradiazä în jurullor for!á, activând viala celor din jurul lor. Dacä prietenia cupersoanele alese este recomandatä, nu sunt recomandate prieteniile, posibile, pe alte considerente decât cele ce s-au pututvedea în textul de mai sus. Asemenea,,pdetenii", detestate chiarde Dumnezeu, au dus pe mu\i la ruinä.z
2)Eaitareaneînle¿¿g¿rilor este o altä modalitate de activarea iubirii fatá de aproapele. Ea se bazeazä pe consideralia pe carefiecarc o are pentru celälalt. ,,Sä nu ai weo neînlelegere cu cineva,
r Horsiesius, Ccúdr¿zo 2,Letort, oþcit^, p.78.¿ lhìilønt p.76.
I Idem2. nuøn, p. az .
r,leodor, Cú?høa 2, Lefort, op.cí¿, pp. 51,52.
: lhídnn, øp.cit , p.57.
I lhitlem, p. 52." totlt¿m. p. 55.
Page 89 of 137
spunea Sfântul Pahomie, pentru cä cel care nu se întelege cufratele säu, nu este prieten al lui Dumnezeu, iar cel care este înpace cu fratele sáu, este în pace si cu Dumnezeu".l În cazul în carepot apärea neînlelegeri -între frali, ele trebuie rezolvate îndmgostea de Dumnezeu.z Nu poate exista iubire de aproapelefãrá iubire pentru Dumnezeu çi nici invers: nu poate exista iubirepentru Dumnezeu färá iubire de aproapele. Dacä în numeleiubirü pentru aproapele neglijezi iubirea fatä de Dumnezeu, plinîncãJcarea poruncilor Sale,s nu l-ai iubit niciodatä pe aproapele
çi cu atât mai pu[in pe Dumnezeu. In iubirea de Dumnezeuprimeste sens si continut iubirea falä de aproapele.
3) Iøtarea aproøpelui este altä modalitate de activare a iubirüfatá de aproapele. ,,Dacä nu ierti, nu vei fi iertat; dacä esti înconflict cu fratele täu, spune Sfântul Pahornie, pregäteçte-tepentu pedeapsä din cauza päcatelor tale, a cälcárilor de poruncä,a pácatelor trupesti fäcute în ascuns, din cauza minciunilor, avorbelor urâte, a gândurilor rele, din cauza lácomiei, a faptelortale rele de care vei da seama în falajudecáli lui Hrisios".4 Aces-tea çi mai mari decât acestea vom auzi, dacä vom fi neglijent-i çidacá nu vom împlini porunca de a ne ierta unii altora.S Dra-gostea de aproapele este legatä de pace, pentru cä luoeazä pacea6între frati, dar pacea este legatá de curäçe,7 desigur curäËa mintii.Or, mintea curálitä de gândurile deçarte, este mintea omuluismerit. Prin urmarc, smerit nu este cel care se teme de aproapele,ci cel care-l iubeçte pe aproapele. Sau, în iubirea de aproapele seactiveazá smerenia, virtutea datoritä cäreia aproapele nu e bla-mat, nu este zubgstimat,S ci înteles, eventual compátimit si iertat.
1 Sfâ.rtuì Puho^ ie, Catelwa 1, Lefoft, op.cif, p. 15.i lbítun, p. 16.
ra pãzi L\xântul Meu"(ln. 14,23); "Dqßi,ptizi!ípot1útcíle
MeIe, ulitdmâne ùúru,íubirea. Meø"(h. 15, 10). .,y0¿ rwrteti prieteníí Meí, dac¡d faceli ceea ce ndpor uncesc"(ln. ll l4),
:4 Sfântul Pahomie, lbì¡t6rn, p. t6.Ð^ Ih'rilem,p. L8.Þ lbiìlør,ù.D.19.'!nanaþ.tt.ó lhítcm,p.3,4.
4) Suportarea jigninilo¿ altä forrnä a iubirii fa!ä de aproa-pele, pe de o parte dovedeste milä fatä de acesta,l iar pe de altäparte îl aratä pe monah urmätor Apostolilor Petru si Ioan, cares-au considerat fericiti cä au fost maltratati Þmtru Domnul demembrü sined¡iului. bar, precizeazá Sfântr:i Pahomie, cä epos-tolü au reactionat în maniera deja binecunoscutä ,,pentru cä-sipuseserá näáejdea în slava împãrá1iei cerurilor".z Ñèîmplinirdamnditiilor pentru o autenticä iubire fatá de aproapele este dovadafaptului cá nu däm crezare çi nu nädäjduim în bunurile fägäduite.Lipsa iubirü fa!ä de aproapele este dovada nepreocupárii de mGdelarea personalitätii noastre spre a ne face cât mai apti pentruîmpärätia lui Dumnezeu, împärätia cerurilor. De altfel, toatecelelalte virtuti, toate celelalte osteneli au acest scop: sä ne facemcât mai.wednici, cât mai potriviti, cât mai apti pmtlu accesul siträirea în împärätia cerurilor. Prin toate ostenelile noastre, priirtoate virhrtile noashe desteleni m si curälim în noi caìea pe
-care
Dumnezeu vine în adâncul din noi, iar pe de altá parte, statot-nicim accesul nosfou spte împärätia cerurilor. Neactivarea învia!ä a iubirii de semeni dovedeste cä ti-ai pierdut nãdejdea înîmpärälia lui Dumnezeu.
,,Rânduielile" Sfântului Pahomie sanctioneazä cu asorimetoale formele de comportament în care ar lipsi iubirea ãintremembrii
-mmunitätii pe care Pahomie a fondato pentru cã el stia
cã pácatul împotriva iubirii, în interiorul koinoniei; nu numai cäprimejduia mântuirea celui bolnav de neiubire, ci-l excludea purçi simplu de la comuniunea cu Hristos. ,,Dacä Domnul ieaporulcit sä ne iubim dusmanü, sä binecuvântám pe cei ce neblestemã si sä facem bine celor care ne persecutá (Mat. 5, 14), înce pericol ne vom gási când ne vom uú unii pe a\ü, când ne vomurî mädula¡elenoastæ-frati, uniti cu noi, pe füi lui Dumnezeu,mläditele vitei celei adevärate (In. 15, 5), oile turmei duhovnicestipe carc lea adr¡¡at adevá¡atul Pästor (I Petru 2, 25), Fiut UnulNãscut al lui Dumnezeu Care $a jertfit perìtru noi?"3 ,,Sá iubimoamenii si vom fi prietenii lui Iisus, prietenul oamenilor",4 y¿
lwøzn, p. rz¿ Lbììløn, p.8.r Sfântul Pahomie, Car¿ft¿zø I, Lefort, op.ciú., p. 15.
'Ih¡dsm,p.21.
Page 90 of 137
spune ucenicilor säi Sfântul Pahomie. Iubirea fatá de f¡ati estemantia care ne va acoperi mullimea päcatelor la Judecata dinurmä.t Iubirea creeazä pace în relatiile cu semenii, dar pentrua crea în jurul täu pace, este nevoie sä ai pacea în tine, sä füiubire, cu alte cuvinte. Nu poti sä ai pace în tine, si cu atât maiputin s-o iradiezi sau s-o creezi în jurul täu dacä mintea siinima nu-li sunt curate, în pace, împäcate cu si în ele însele.
Am prezehtat mai sus legãtura strânsä pe care o vedeaSfântul Pahomie între pace, iubire si curãlie.$i aceasta, pentrucã el cunoaste învätãtura Mântuitorului potrivit cfueia dininimã pornesc cele ce ies din gurä si-l spurcä pe om (Mat. 15,18) çi tot din inima omuiui ies cugetele cele ¡ele, desfrânärile,holiile, uciderile, aduÌterul, läcomiile, vicleniile, înselã.ciunea,nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, uçurátatea, si-l spurcãpe om (Mat. 7 , 21-23\. Dar, în egalã måsurä, Sfântul Pahomiecunostea si lupta pe care o au inima (adâncul din noi) si minteacu gândurile rele. Pe aceslea din urmä, el le considerã ca fiindaruncate de diavol în inima omului, de aceea ele n-au nici unDumnezeu. Victoria împotriva gândurilor rele nu se obtine prinlupta dircctä cu ele, de vreme ce în spatele lor stä diavolul, ci prinreferinla ia Hdstos, prin luarea lui Dumnezeu împreuná-luptátorcunoi...,Ácestaeste modulîn care afostînvinstotdeaunaçi în toate dusmanul (diavolul), binecuvântându-l pe Domnulcare ne-a scos din neant la existentá".2 Binecuv"antarea lui Dum-nezeu, prin urmare, biTufuea gândurilor rele nu este posibilävorbind cu ele, nici mäcar certându-te cu ele. ci vorbind cu Dum-nezeu, fäcând din Dumnezeu partenerul nostru de dialog siizgonind orice formá de dialog cu räul, fie el gi-n gând.
Acestea sunt pdncipiile teologice çi momle care stau labaza comunitätii Sfântului Pahomie. De altfel, ele stau chiar labaza pdncipiilor organizatorice çi disciplinare care, la rândull0r, vizau, de fapt, cultivarea virtutilor. Sfânta Scripturä siSfânta Tradilie sunt fundamentale pentru orice formä de viatäcreçtinä. Virtutile stau la baza ,,Rânduielii" Sfântului Pahomie,
iar,,Rânduiala" çi sistemul organizatoric general urmäresccultiva¡ea virtutilor. Virtulile nu neglijeazá ,,Rânduiala", amputea spune sistemul administrativ, iar administratia nu estestrãinä de virtuti. Una presupune pe cealaltä. Sistemul admi-nistrativ, ,,Rânduia]a", oricât de pe¡fect ar fi, färä virtuti va ducela secãtuirea comunitätü ecleziale de duh, fäcând-o sá devinä oinstitulie lume4scä, î¡ cazul mã¡ästirii, un fel de colhoz. Iarcomunitatea eclezialä färä ,,Râ¡duialä" ar fi una färä Dumnezeu,dat fünd cá Dumnezeul nostu nu este Dumnezeul neorânduielii(I Cor. 14, 35). Sfântul Pahomie n-a trãit riscul unui sef de colhoz(chiar dacä termenul apartine secolului XX), nici n-a cultivat unmisticism lipsit de rânduialä. Nici una, nici alta, nici amândouäîmpreunã! A fost un mare Pärinte care a cultivat relatia lucidäcu Dum¡ezeu pe care a pus{ în pmcticä fäcând sä apará unsistem monahal care stä la baza celorlalte rânduieli monahalede mai târziu, si care, prin acestea, däinuie pâná azi.
Page 91 of 137
III. STRUCTURA ORGANIZATORICÃ SIFUNCTIONA,LITATEA COMTJNITÃTII PAHOi,IIENE
. . Sfântul Pahomie este cunoscut în istoria Bisericii ca întemeietorul monahismului de obçte, çi aceasta nu atât pentlu cä aadunat în jurul lui mai multe mii de cälugäri, ci, mai ales, pmtrucá a stabilit o ..Rânduialá" monahalã care a dat monahismrfuistil de via!á çi disciplinä, fäcândul sä devinä o institu{ie tunda-mentalä a Bisericü. Timp de patru secole Biserica a dáinuit cusucces si fá¡ä institutia monahismului (desi monahii au existatdin totdeauna, însä ne institulionalizafi), dar în secolele care auurmat, institutia bisericeascá ar fi fost cu siguan!á altfel decâtcea de azi färä monahismul institu{ionalizat, al cärui pärinte afost si a rämas incontestabil Sfântul Pahomie.
1n versiunea gteacá a ,,Vie{ü Sfântului Pahomie" se spune:
,,Ei träiau în comun çi astfel el (Pahomie) a fixat pentru aceqtia(monahü) cu rânduialä un plan de via!á impresionant çi predanÍi capabile sä formeze sufl.etele, sco!ând din Sfintele Scripturiprescriptiile referitoare la veçmântuI lor cu dreaptä socotin!ä, lahrana lor potrivit principiului egalitä$i, la modul de odihnä cutoatá decen-ta."1 Sa spus de multä weme çi sa repetatz cä Pahcmie a fost un om neînválat, iar ,,Rânduiala" sa monahalä aparcca o surpriàä, cu alât mai mult cu cât ea ve¡rea de la un om necul-tivat. $a considerat cá geniul oryanizatoric al Sfântului Pahomies-ar fi datorat perioadei în care acesta a fostîncartiruit din ordinullui Maximian Daia (505-315) spre a lupta împotrira lui Licinius.
I Festugière, op.clt, p. 171.¿ Arhim. Macarios Varlas, trtoil.d,1il ¡lp wGnítßn ohú1úsríñtpahmùene
(gr.), AtniILi/¿rw hd Pahmlz cd lfar¿, Ed. Alexandru lGmpanagopulos, Atena,1992, p.70.
Ne îndoim cá Sfântul Pahomie ar fi fost atât de pátruns deordinea care domnea în caskul romaa din Teba spre a o prelua
çi a o introduce în comunitatea pe care a întemeiat-o, mai ales cäaeea perioadá a fost foarte durá în via{a sa; dimpotrivá, tmta-mentul din castn¡l de la Teba ia creat repulsie atât fa!ä de viaþmilitarä çi ordinea din interiorul ei, cât çi fa!ä de págânism,fácându-l pe tânärul Pahomie sä se converteascá imediat la creç-tinism (în comunitatea din Sné-Latopolis).
Faptul cá Pahomie (se pare) nu çtia gteceqte, nu ne permitesä afirmäm cä era un om necultivat. Pahomie vo¡bea egipteana, .
o limbä mai veche decât gleaca, o limbä aparlinând uneicivilizalii mult mai vedri decât civüizatia çi cultura greacä, dinca¡e de alfel, cultura çi civiÌizalia greacá s-au inspirat. Frag-mentele din catehezele care s-au pästrat de la Sfântul Pahomie,din care am prezentat dovezi evidente mai sus, ne dovedesc unPahomie profund cunoscätor aI Scripturilor. Era exclus ca unnestiutor de carte sä cunoascä î¡ asa másulä Sfânta Sffipturä. Ba.mai mult, primul examen la care ära supus cel care voia sá intreîn comunitatea Sfântului Pahomie mnsta în scris si citit. Dacä nustia sä scrie si sá citeascä, prima ,,ascultare" care i se dädea dupäacceptarea în comunitate, era învälarea scrisului si cititului.Fiecare ,,casá" (care avea cca. 40 de cälugäri) era dotatá cu bibliotecã, iar,,Rânduiala ' pahomialä preciza dar: ,,TUturor celor ce vorcere cär ,ti, sá li se dea" (R. 144), nepermi!ându-se ca în mänásti¡esä existe cineva care sá nu $ie sá citeascä (R. 140).
Este exclus, asadar, ca tocmai cel care stabilea asemenearânduieli qi care lnea fratilor trei cateheze pe sáptämâná, sá fieanalfabet.
-Rânduiala" Sfântului Pahomie nu aoare din nimic. ciprecum spune biograful de limbä greacá, a scos-o din Scripturä, iar dupá cum márturiseçte Pahomie însuçi în ,,Rânduieli"(R. 8), ceea ce a stabilit în comunitatea sa, a primit de la Pärintiicare au fost înaintea lor. Spiritul ,,Rânduielilor" corespunde çim€ntaütätü tipic egiptene. Meritá relinut cá Pahomie venea dinspa$ul unei civiliza{ii care poate fi urmäritã cu continuitatepânä la sfârçitul mileniului aI IV-lea î.d.Hr. S-a näscutîn Egiptul de Sus, unde cândva fuseSe capitala
Generatiile educate îì acest spirit au format un tlp oe.om'
lcrescut în dgiphrl de Sud) marcat de simtul ordrrur fl al.drscl-
oin"i si c" ðonstiinta cä orice înfäptuim in viata aceasta are
il*nlii"uti. e.¡utoloþ'icá. Dacä semni-ficatia religioasã a compor:
i#enñili;;;oaiicut, u slábit sau a dispárut dealungul
äi"b";*L^tta faraonilor a üeat un tip de om conqtient cá
äián"uli m.ipú"a sunt determinante în vialå çi cä niciln act
ã-"""r. "" ãJä fipsit de semnificatie' Sfântul Pahomie a fostun
ää*"*"ilp ¿" "à,
exponentul unei civilizatü stråvechi nealte-
;i;:;;;;;;" '" mai putea întâIni la egipteanul din Ec'pgl d9
üoìä, *"aia"t"""an. åupä cucerirea plisanä (sec' vI a'Hr') çi
"ïilì:ït1åilìu,, ra o,igin"u,,Rânduieri" qahor,,'qne arì
trimis întemeietorului monahismului cb-inovral'd aca nu rolmar
si în mod expres, cu sigurantã' mental çi structulal sulrlnx orcmn'
ä'äi'"ipu";i çi ar rñ¿surii, congrllt|':-"iq"?qî' _:T::,i
::#ffi î:iäîHìîï,'r#Jffi Jiti,åHåïiüöfåii:i;i;;îiät .ï"t"1 ;nahal' care, din secolul al rvìea va însoli
òtosul crestin în genera-t çi nu de pu$ne ori' de-a lungul l$onel
Bisericii, va fi déterminant pentru viata ac€stera pnn onen-
ff"i'""1i,'jlii:åïiäiliÌ"1f i*#"##'#i;äi"ri
Occident) nu putea sá aparä decât în Egipt çi, mai ales, gândit çipus în practicá de un om cu mentalitate egipteaná, un om careavea gândire politicá de tip egiptean, formatá 1a $coala pirami-deior. Facem aceastä afimatie constatând paralelismul existentîntre conceptia egipteanä anticä despre Stat çi modul în careSfântul Pahomie a gândit çi a organizat koinonia, societatea samonahalá.
Di¡ câte cunoastem, Egiptul antic a fost un Stat organizatpiramidal. În vârful pÍramidei se gäsea faraonul,'pe treaptaimediat urmätoare erau clericü, urmau dregätorii çi savantii,apoi armata gi aparatul administrativ, baza piramidei stataleconstituindo artiçtü, lucrátorü specializaS, scribü, micü tunctio-nari, mestesugarü, oamenü liberi çi sciavü. Koinonia SfântuluiPahomie este organizatä toi piramidal; în fruntea ei se afláegumenul geneml sau awa, ajulat de iconomul general; subdi¡ecta conducere a acestuia se aflá egumenü sau iconomii fiecá-rei mänästiri, ajuta$ fiecare de câte doi dintre cei mai în vârstäfrati si de un loctütor; fiecaie mänästire era compusä din maimulte case (trei, patru case fomau un trib), în fruntea cärora segásea un întâistátätor, ajutat de doi dintre cei mai în vârstá fralisi de un Ìoctjitor. Fiecare casá avea cca. 40 de cálugári, împär.titjdupä literele alfabetu-lui grecesc qi egiptean (care cuprindeaucâte 24 de litere) în funclie de meseria çi de particularitálilefiecáruia. Ini-tial cálugtuii státeau în chilii; în funclie denumárul lor si spatiul disponibil, au fost câte unul în chilie (R.
89, 107, 114), ulterior câte doi pe wemea lui Horsiesius,l iar maitârziu, când cälugärii au devenit mai numeroçi, chiar trei închilie, lumr relatat de Paladius.z
Structura þiramidalá este clará. EgumenuÌ general exercitalucrarea pästoreascä din chinovia centraìä prin intermediulegumenilor mánástirilor çi în mod direct prin iconomul generalcare vizita periodic fiecare mänästire çi casä în parte.
Desi avea autoritate pastoralä absolutá în Koinonia, SfântulPahomie nu era un fel de faraon peste propria-i obçte monahalä,ci si el se suounea autoritátii mai marelui caseÍ din care fäcea
I Horsiesius, Reglemenús , Leforl, ùp.cil, p. 87 .¿ Paladius,Isturialøtsinco,, 52, 2; tmd. rom., p. 69.
Page 93 of 137
parte, în ceea ce tinea de competenla acestuia, conçtient,desigur, cá un pärinte duhor¡nicesc, fie eI çi egumen general, nuse poate comporta faraonic çi sä mai rámânä cälugár. Este unadintrc modalitátile prin care Sfântul Pahomie dovedea cummentalitatea egipteanä era înnoitá çi depáçitá prin cre$tinare.
Pahomie a pus în circulaÇe un sistem monahal în care, nunumai memb¡ii obiçnuili ai comunitä!ü, nu numai divergiiresponsabili de diversele'slujiri, ci egumenul însugi, egumenulgeneral, era supus rânduielü. Nimeni nu era privilegiat. Probabilcä aceastä stare de fapt reÍesea din aceea cá autorul ,,Rânduielü"era constient cá aceasta este exDresia voi¡tei lui Dumnezeuoprimatä prin Scripturä, Traditiã Pärin{ilor,'dar, mai ales, prininspiralia directä çi porunca expresä datä Sfântului Pahomieprintro angelofanie. Cum Dumnezeu wea ca toti oamenü sá semântuiascá (I Tim. 2, 4), nimeni nu se poate mântui fãrä ,,Rân-duialá", sau în afara
"Rânduielii" valabilä pentru toli cei care au
consimlit la ea.Egumenul nu este doar cel care pune rânduialä sau asigurä
rcspectarea acestuia, ci çi cel care se supune înainte de toate,,Rânduieìii", stato¡nicitá de el sau de altcineva, dar adoptatä detoti.
Organigtama comunitätii Sfântului Pahomie*
Legendá
1) Egumenul general sau awa2) Iconomul general5) Egumenul fiecãrei mãnãstiri4) Bãhâni membrii în consiliulde conducere al mãnãstirii5) Bátrân ' ,
6) Adjunctul egumenului7,8,9) Mai:maTele casei
lG1 Ð Bähâni-membri în consiliulde conducere al casei12) Adjunctul mai-marelui casei13) Chinovia generalá14) Mänãstirea15) Tribul sau clasa16) Casa17) Chilia18) Monahul
* Cf, Al. K. Karapanagopoulos, Comemorarea lui Paholniecel Male, (lb. gr.) Atena, 1992, p. 99
Page 94 of 137
1. Viata în koinonia potrivit Rânduielii' Sfântului Þahomie
Din moment ce în jurul Sfântului Pahomie au început sá
se adune ucenici, ,,el a stabilit pentru aceçtia rânduieli çi un stilde viatá fárä oiatrá de poticnire si activitãti profitabile pentrusufletdle lor, irornind <ie la Sfintéle Scripturi".t Primele reguliprivind disciplina în comunitatea proaspät înfiintatä În jurulSfântului Pahomie statorniceau egalitatea completá cu privireIa îmbräcäminte çi hraná precum çi condilii decente pentuodihná.
Din ,,Via!a Sfântului Pahomie" afläm împrejurärüe si modali-tatea în carc marele anahoret a primit principüle de organizareale comunitä{ii. Pahomie petrecuse o anume perioadá Într.-opesterá. I s-a arátat un înger care i-a spus cä a tläit destul Îni¡eiterá si a pus ordine înìele ale sale. De acum va avea obli-^gaiia
sa inealgä çi sä adune tinerii cäIugäri, sä rámâná cu ei çisä ie puná rânduieli dupá modelul pe care urma säl primeascãde la Dumnezeu. Si imediat ia înmânat o placä de plumb pe careerau scrise urmátöarele învätäturi:,.1mpa¡te fiecãruia dupá cumvei putea h-rana, çi apa de bäut; dáJe sá munceascä dupä puterilecelor ca¡e muncesc; nu împiedica pe nimeni nici sä posteascá,
nici sä mänânce. Oricum, tu vei da muncile mai grele celor mairobuçti çi care vor primi mai multá hranä, iar muncile maiusoare celo¡ care aratä cel mai mare ascetism çi celor care se
rdaga mai mult. lmparte locuinla în mai multe ciúlü, în fiecaredrilie sä locuiascä câte trei monahi. Hrana tuturol sä fie pregátitáde un iconom. Monahü sä doarrnä în chilii färä sã stea întingi,ci fä în drilü scaune înalte çi înclinate, ca chiar în timpul som-nului, pozi{ia uupurilor fra{ilor sä fie ca çi cum ar fi açezali(deci, nu cutcali, n.n.). Noaptea cälugärii sá Þoarte tunici de infãrä mâneci si sä fie încinsi cu curea; fiecare dintre ei sá aibeun cojoc de caprá potrivit; sä nu mánânce çi sä nu doarmä färãel. Pentru a merge la Sfânta lmpärtäsire, sâmbáta si duminica, eivor lása cureaua si se vor dezbráca de cojoace si se vor acoperi cucamilafca".2 Placâ de plumb cuprindea instruqtiuni referitoale
: A. Veilleux, op.cit, p. 45.¿ Patlologiø OtíztLts.Iß,V1, pp. 42M27
Page 95 of 137
la modul de primire în comunitate a noilor venÍti,.amänunteprivind hrana, rânduiala serviciilor divine de zi si de noaote: înfiecare zi trebuia fäcute douãsprezece rugäciu;i, încât rugä-ciunea sä fie continuä, la fel si pe timul noptii. La ceasul alnouälea, când majo¡ilatea va gäsi de cuviintä sä mánânce, se vorface trei rugáciuni, iar seará $ase rugäciuni; cu ocazia fiecáreirugäciuni se va cânta un psalm. Pahomie, rugätot adevfuat, aconsiderat cá rugäciunile sunt putine, reac,lie la care îngerul aspus: ,,.q,ceasta este de ajuns, am rânduit asa pentru ca si cei micisä poatá ajunge sä împlineascä rânduiala si sá nu se întristeze"(Ibidem. p. 428).
Curând comunitatea din Tabennesi s-a má¡it, de aceeaSfântul Pahomie a purces la o nouä etapá de organizare a comu-
!tá$i gi la completarea rânduielii initiate. A numit pe câtivadÍntre cälugärii capabili ca asistenti ai sái pentru a avea grijá demâ¡tuirea sufletelor celorlalti. A împártil comunitatea în douácase çi a numit pe unul dintre ei, mai mare peste casa iconomilor,cu un adjunct cäruia i-a dat responsabilitatea pregätirii meseipentru ceilalti frati din mänástite. A numit un alt frate, ajutatde un adjuncl, spre a se ocupa. de hrana si de îngrijirea bóha-vilor. A numit responsabilii cu poarta si ptimi¡ea vizitatorilorpe cei care s-au dovedit cä çtiau sä vorbeascä frumos si sä secomporte adecvat cu oaspetii. Toli acestia avea obligatia säpdmeascá pe cei care solicitau sá devinä memb¡i ai comunitätüsi sä-i índrume pe perioada noviciatului pânä îmbräcau hainamonahalä si erau repartizali în case. A rânduit pe alf,i sá asigurevânza¡ea produselor mänästirii si cumpárarea celor necesare.Cei care împlineau anumite ,,ascultäri" erau înlocuiti cu altüdupä o perioadá de trei sãptãmâni. A numil" pe un mai mare siun adjunct peste cea de a doua casä, din care fäceau gata pentrucelelalte ascultäri mònahale. La fel, Sfântul Pahomie a stabilit treicateheze pe sáptámânå: una sâmbätá çi douä pentru duminicä.La rândul lor, întâistátátorii caselor tineau douå cateheze,miercurea çi vinerea din timpul säptámânii.r Acestea at fiprimele împrejUräri si primele forme de rânduire a vietii dincomunitatea constituitä în jurul Sfântutui Pahomie.
i1
¡
*
rå
.$
$,x
.T
$r$
i*
.$
*rs
,$
Pe másurá ce comunitatea creçtea çi preocupärile mem-brilo¡ ei se diversificau, Sfântul Pahomie aducea noi precizári siadäugiri rânduielilor mänástireçti deja existente. Dupä moarteasa, succesorii säi, Teodor si Hoßiesius, au adus completäri Rdn-duielä SJânit tltti Pahømie, ajungându-se ca spre sfârsítul secoluluial IVìea sä existe deja norme foarte precise privind modul deconvieluire a fralilor în comunitälile de origine pahomianä. Deremarcat este faptul cá,,Rânduiala" pahomianá se ocupä numaide situatüle si de aspectele care se referä cu osebi¡e Ia pästrareadiscþlinei în comunitate. Si aceasta, pentru faptul cá, fiecarefrate, cunoscând modul de convietuire în mänästire si actionândîn consecin!á, acolo se realiza mediul propice împlinirü celorînväIate prin cateheze çi sinaxele liturgice, pe de o parte, prinlecturile si meditatiile individuale, pe de altä parte, se împlinea,agadar, mesajul Evangheliei.
Se va crea medir:l în care ,,füi vor fi învåla-ti ceea ce place luiDumnezeu çi li se va face cunoscutä viala lui din Lege [,..]pentruca ei sá iubeascä pe Domnul Dumnezeul nostru din toatä inimalol, din tot sufletul lor, cu toatä puterea lor de judecatä si ca sä-liubeascä pe aproapele lor ca pe ei însisi; ca ei sä cunoascá cuprecizie ceea ce a scris prin Duhul SfânU pentru ca, dacá-çi vorpástra trupurile curate din pruncia lor sä devinä temple aleDomnului çi ca Duhul Sfânt sä locuiascä în ei."l
Aceasta era ratiunea pentru care Sfântul Pahomie gi succesorii acestuia cereau ascultare totalá fatä de ,,Rânduiala" mona-halá gi nu neapfuat fa!á de un ins anume, fie el gi egumen(exemplu din acest punct de vederc este atitudinea mänästidlorfalä de Horsiesius laînceputul egumenatului säu general). Ascul-tarea neconditionatä era determinantá çi la anahoretj. Fa!ä deascultarea constatatá la anahoreli, ascultarea chi¡ovialá se deosebeçte însä sub douä aspecte: ,,mai întâi, pentru cä se practicä de-alungul întregü vieti, în al doilea únd, pentru cä ea angajeazä ocomunitate numeroasä; conlinutul sáu este mult mai importantdecât al celei din pustiu, unde o poruncá absurdä poate aveavaloare educativä. De aceea, numai superiorü legitimi pot sä dea
1 tbirkm, Fragments de la doixième vie sahidique (510), II, pp. 554535.I lbidem, p. tz .
Page 96 of 137
porunci, iar acestea t¡ebuie sá fie conforme cu rânduiala çibinele comun. " l Dacä în anahoretism ascuitarea totalä era fatäde o persoaná, în chinovie ascultarea absolutä este fatä de..Rânduiala" mánästi¡ü.
..Rânduiala" monahalä existentá în comunitatea SfântuluiPahomie a fost tradusä în limba greacá, _din care în 404 a fosttradusä în latinã de Fericitul leronim.- care a împärtit-o înpatru: ,,Pmecepta" (144 de articole), ,,Praecepta et Instituta" (18articole),,,Praecepta atque Judicia" ( 16 articole) çi,,Praecepta acIeges" (15 articole). Versiunea greacä a,,Rânduielü" pahomieneva sta la baza ..Rânduielii" monahale a Sfântului Vasile celMare, iar cea latiná va oferi sursá de inspitatie Sfântului Bene-dict de Nursia. Ea a cunoscut mai multe traduceri în limbilemoderne, fiind traduså din latineçte çi în limba româná deieromonahul cárhÌrar Nicodim Sachelarie.z Nu ne-am propussá dovedim cât din aceste ,,Rânduieli" apartin Sfântului Paho-mie si cât succesorilor sái. Pentru cå au fost alcätuite în mediuloferit de comunitatea întemeiatá de Sfântul Pahomie çi înduhul care domneaîn ea, consideräm cä ele aparlin realmenteSfântului Pahomie si le folosim ca atare, spre a prezenta modulîn care acesta a rânduit via{a în comunitatea constituitá îniu¡ul säu.
Ele se referá la ierarhie si la exercitarea puterii; la condu-cere çi la supraveghere; la modul de comportare si relaliiledintre frati; la organizarea muncii în mânástire si la adminis-gltujl ".!d.trt"l
e economice.
1 Vincent Desprez. tr e Íwnarhi,sttw Vrixnff, Abbaye de Bellefontaine,1998,p.255.
¿ AtrL cutwsÇut edi:liI, R&ndlri¿flm ff&núfuìPalwni¿ (Cuviosul Paìomie celMare, Reguli monahale) apãrutä (fãrã datä) la edÍtura ,,Credin_ta Shãmoçeascá,,,tîoùttere de leruùL Nirodi:in So¡helari¿. Pe Ìângã
"reguli", lucrarca párintelui
Sachelaúe cuprinde çi o apreciere a monahismului secoh¡lui al lv-lea gielemente privind viala Sfântului Pahomie, autorul alãtând si rolulmonahismului in viafa Bisericii, Mai departe vom face refedn-tã la RânduielileSfânhrlui Pahomie asa cum au fost numerotate de pãdnte Sachelarie, carereproduce numerotarea fãcutá de Fericitul Ieronim în PL. vol. 23. Folosimdeopotrivä $i textele Fericitului Ieronim çi al pärintelui P. Deseille din luqareaaceshria (pp. 14-46), citatä mai sus.
Sfântul Pahomie folosea pentru institulia fondatá de el
termenul de ,,koinonia" împrumutat în perioada elenisticá de lagreci. Termenul existent deja în Noul Testament (F"Ap' 2' a2),
ðautä sä defineascá în mod adecvat faptul cá ea nu era o comu-
nitate formatá prin aláturalea sau adunarea unor sihästrii înjurul unei idei sau în jurul unei personalitáti, cum era în cazul
comunitälilor formate din anahoreli (în juruf Sfinlilor Antonie,
Macarie ótc.). Pentu asemenea veÍe cãlugáreqti erau mai
ootrivite denumir Ie de murloßt(îion sau nþné care Woún d'e Ia
cúDAnluL monahòls' om care träieqte de unul singur.Koinonio definea vatra cäIugäleascá ce devenise connmitate'
locr.¡l unde oammü cu viatá consaffatá aveau totul în comun, mai
ales congtiinta cä nu puteau trä unul fárä de altul Pe baza
aceleiasi'credinte, aceloraçi idealuri çi a acelorasi mijloace de
îmnlinire a acestor idealuri, ìn koir¿ar¿ia, Sfântul Pahomie încerca
sä iealizeze la cel mai înalt nivel ceea ce existá Ia nivel foarte
scázut în societälile general-umane si ceea ce exista cu mult'entuziasm în comunitatea oeçtiná din lerusalim, imediat dupá
Cincizecime (nAp. 2), anume, comunitatea bunurilor çi comu-
niunea realá dinte fuati.Koinnniølamoartea Sfântului Pahomie (346) era fomatä din
existenta ùr comuniune Ei sub aceeaçi autoritate a unsprczece má-
nästiri (dintre care kei de cälugärite: Tabennesi, Tesmine çiPébu). La râ¡dul lot, mänästirile din punct de vedere formal, erau
âIcätuite dupä modelul satelor egiptene, adicá dint-un anumitnumär de locuinte (cu dependÍnteie lor) înconjurate de un zid de
apfuare; din punct de vederc calitativ însá, în interiorul acestora
rl.u se întïe-tinea singuätatea çi izol ea, ci comutiunea çi comu-
nicarea desävârsitä între frati, färä confuzie între ascultäri, slujiri
çi responsabilitäti. Acelasi duh se prelungea çi era cultivat înioate struc¡uile ¡(oirø¿is¿ dintre care mãnástirea era una. Respon-
sabil pentu cultivarca çi întreþerea aceshri duh în mänástire
era egùmenul, ajutat de un loctütor çi de doi dintre fraSi cei mai
în vârstä.Mänästirile erau alcátuite din case, dupä modelul caselor
dintr-un sat. Ete grupau frati cale apar,tineau aceleia,çi meserü;
erau un lel de corpora$i alcätuite din cca. 40 de frali, grupati Ia
rôq
Page 97 of 137
rândul lor în chiiü în func,tie de meserii, de calitátile asemä-nätoare pe care le aveau anumi! monahi sau de obiectivele pecare trebuia sá le îndeplineascä un anumit numät sau anumitepeßoane dintre fralii aceleiaçi case. ToS se gäseau zub îndru-marea duhormiceascá a mai marelui casei numit de egumen,ajutat de un loctiitor si de doi dintre cei mai bätrâni dintre frati.
Trei sau pauu case formau un trib sau o clasá. Fiecarecasä asigura säptämânai se¡viciul liturgic, la nevoie ajutatä deo altá casä din acelaçi trib (R. 15), celelalte case din acelaçi tribavând ascultári asemänätoare.
Toate structurile Koinoniei pahomiene aveau reguli decomportare precise toate fiind foarte sensibile ia modul decompofiare al fiecärui frate. Spre a functiona i¡stitutia ca atalese acorda o grijä deosebitá modului în care, la nivel individual,se aplica rânduiala comuniunii frätesti.
^ Egumenu.l general sau avvaIn calitate de întemeietor al întregü comunitãti, la porunca
urrui înger, dupá cum reÌateazä Paladie, Sfântul Pahomie a fostprimul egumen general al comunitátii. Acelaçi Paladie va spunedespre el cá ,,era iubitor de oameni si iubitor de frali la culme".tIn aceastá iubire çi cu conçtün1a cä întrcg edificiul Koinoniei sesprijiná pe umerii sä, Sfântul Pahomie a executat slujirea deegumen general pânä la moafte, preocupându-se pärinteste demântuirea rnembrilor comunitätü sale, indiferent de gradele pecaÌe aceçtia lear fi avutîn ierarhia comunitätii. Obiectivul respon-sabilitäfi egumenului general era sustinerea membrilor comu-nitálii pe drumul sfintirii çi nicidecum exercitatea puterii cuprivile$i. Puterea pe care o delinea eÉ conceputä de SfântutPahomie ca obligatie fatä de ftatii din mänästire si ca o respon-sabilitate înainté lui Dumnezeu. ln numele ace¡tei tespo;sa-bilitäli, egumenul general numeçte egumenii mänästirilor çi peîntâistätátorii celorlalte ascultári, având în vedere lredniciafiecä¡uia si nu durata vietuirii î¡ comunitate. În interesul comu-nitätii putea sä schimbe egumenul unei mã¡ãstiri la altä mänäs-the precum gi sá-I absolve de anumite responsabilitätipe cel care
I Pa.Iedíu.s, op.cit., 32, p. 68.
se dovedea cá nu le putea împlini; supraveghea modul în care
comunitatea ela chivernisitä din punct de vedere economic si
duhovnicesc, ptecum çi moù în care se împä4ea dreptatea'intervenind de fiecare datä când era cazul.
EgumenulNumit de egumenul general, egumenuì fiecárei mánästiri
este çi ,,pfuintele" acesteia. La nivel de mánästire, egumenul
rezolvá toate problemele tinând conl, pe de o parte, de cele prescrise îr ,,Rânduielile" genemle, pe de altá pa-rte, de condiliileconcrete ale mánästfii. Prin urmare, el autorizeazä schimbarea
orei mesei, la cererea fra{ilor (R. 112), el autorizeazä plecarea
coräbiei si admiterea sau nu a femeilor în corabie (R. 119).
Egumenul va tua hotárâri cu privire la sträini (oaspelii, rude ale
fra$lor, botnavi etc.) în situaSile care depáçesc responsabilitateaarhondarilor sau a responsabililor peste case, neprevázute în,,Pénduielile" generale (R. 50, 51, 53-56) el asigurá disciplina laadunärile liturgice (R. 8-10).
Tot el supravegheazä împär,tirea produselor çi a materialelorde lucru (R. 24,49)judecä $eçelile grave (R. 8, 147, 156, 159) çiprimeqte diversele sesizäri ale mài marilor peste case (R. 155,
753-l5iÉ, 172). Egumenul este cel cale asigurá cateheza de
sâmbátä si pe cea de duminicá (R. 19-20). Egumenii, dupä LiberHorsiesii (13, 40), nu trebuie sä neglijeze pe cei din nevoi, ci sá
fie exemplu pentru totj. Situalia concretá din fiecare mänästiregamnta egumenului o anumitä autonomie.
Mai malele caseiEste desemnat de egumen. Fiind responsbil peste cea mai
micá structuñ administrativá, mai marele casei este pivotulîntegìilui sistem monahal pahomian pmtru cá eI este continuuîn contact cu grupui celot patuzeci de lrati care alcätuiesc o
casä. Ca toli cei care aveau sa¡cini administrative, mai marelecasei trebuia sä fie model în tot ceea ce pdvea viala sa intimäsi convietuirea în comunitate. Prin urmate, ,,mai marele casei
nu trebuie sä fie betiv si sä nu-i placá sä stea în locuri nepotrivite, spre exemplu pe lângá bucáttuia mänástirii, nici sä
Page 98 of 137
rupä legáturile pe care Dumnezeu le-a alcätuit în cer ca sä serespecte pe pämânt. Sä nu fie tuist în ziua Domnului lisus. Sä-si stäpâneascä poftele trupului sáu dupä modelul SfintilorPárinti. Sä nu caute chilii luxoase dupá obiceiul lumesc. Sä nuçoväie în credinlä. Sä nu asculte de cugetele inimii sale, ci deLegea lui Dumnezeu. Sá nu se mândreascá, împotrivindu-sesuperiorilor säi. Sä nu batjocoreascä sau sä defáimeze pe ceimai mici. Sä nu-çi calce cuvântul dat. Sä nu înçele çi sä nugândeascá viclean în inima sa. Sä nu neglijeze propria-i mân-tuire. Sä nu se lase târât de poftele trupului. Sá nu fie în viatänechibzuit. Sä nu vorbeascä degrabá cuvinte nefol.ositoare. Sánu fie prilej de smintealä pentru cei slabi. Sá nu se leneveascä.Sä nu se amestece în jocurile celor usuratici. Sä nu-si îndul-ceascá inima la auzul cuvintelor celor pátimasi cu mintea si cusimtirea. Sá nu se lase coplesit de povara îndeletnicirilor sale.Sá nu sperie pe cei mici, nici sä se descurajeze 1a weme deispitä. Sä nu se teamä de moarte, ci de Dumnezeu. Sä nu-çiîncalce voturile la werne de greaîncercare. Sä nu închidä ochiiîn fata adevárului pentru un blid de linte. Sä nu cârteascä çi sänu fie çováitor în ocupatüle sale. Sã nu-çi încalce hotärârüe, cisä fie convins, drept, statornic în toate, judecând drept înaintealui Dumnezeu si a oamenílor, fárä a se molipsi de poftele slaveidesarte si dezonorante.
Sä nu fie stráin de duhul Sfintilor Pärinti, nici nerecunos-cátori fa!ä de cunostin{a lor misticä. Sá nu facä räu nimänui dincauza mândÌiei, nici sä se conducä dupä impresia pätimaçä aochilor. Sá nu ocoleascá v¡eodatä adevá¡ul. Sä urascä nedrep-tatea s,i sä nu judece lTeodatá dupä fata oamenilor sau dupäservicüle fäcute çi nici sä nu osândeascä weun suflet nevinovatdin cauza mândriei sale. Sä nu se amuze cu cei tineri. Sä nu selepede de adevär când se aflä în primejdie. Sá nu-qi câçtigepâinea cea de toate zilele pe cái necinstite. Sä nu râr¡neascä laogorul nimánui. Sä nu nedreptäteascä pe unul spre a câgtigaceva de la altul. Så nu dispretuiascäpe cei carei cer milostenie.Sá nu jure strâmb, fiind însetat de câçtig necinstit. Sá nu mintá,cäläuzit de gândul la slava desartá. Sá nu se afle luptând împatriva adevärului din cauza sufletului sáu slab. Sá nu amâ¡ejudecata pentru cá wea sä se odihneascä. Sä nu-çi piardä suÏletr¡l
din cauza rusinii. Sä nu caute ospete Dievätoare. Sá nu cautehaine luxoase. Sa nu neglijeze sã-si cercäeze gândurile. Sä nu seîmbete cu vin, ca sä se lipseascá de adevär çi de smerenia cálugä-reascä. Atu¡ci când judecä, sá se conducä dupä învätätu¡ile maimarilor sái çi dupá Legea lui Dumnezeu, cate s-a propoväduit întoatä lumea.
Dacä va nesocoti ceva din toate acestea. i se va rásolätidupá mäsura cu care a másurat, luând räsplata pentru faptelesale." (R. 159).
Am dat în întregime texhrl care prevedea condi{iile pe caretrebuie sá le îndeplineascá mai marele casei. Erau tot atâteacalitäti care-l fäceau valid penûu responsabilitatea la care eÉc}J.:emat çí nicidpcúrn calitd,tí pentra care ar li lost recornpensat arcinstea seliei lnei cds¿. Responsabilitálile lor erau complexe (di-dactice, liturgice; gospodáres,li, disciplinare). Responsabilitätiledidactice se refereau la tot ceea ce însemna instruirea cäIuøä-reascä, începând cu învátáhrra moduluì în care cálugarii trebuiãusá mänânce (R. 3 1) çi la modul în care trebuiau sá-si facä cuätenieîn casä (R. 154) gi ajungând pânä la explicarea texteloi din SfântaScripturä (R. 122). EI tinea catehezele de miercùri gi vineri întimpul sáptämânìi (R. 21) si cuvântarea de dupä rugäciunile deduminicá (R. 30). In situatia când era absent, responsabilitátile luile prclua întâistätätorul altei case. Acesta tinea catehezele, una încasa lui, pe cealaltä în casa celui absent (R. 115). Dascáiul caseicânta duminica la Sfânta Liturghie împreuná cu întâistátátoriicelorlalte case din mänästire (R. 1 7). Mai marele casei mergea înfruntea grupului de ucenici când acestia se deplasau la niuncä,la bisericä sau la masá (R. 58, 59). Era primul care dädea exempluia muncä, si servea primul masa (R. 30), neavând voie sá se açezepe alte locuri decât pe cele rânduite pentru întâistãtátorii (LiberOpsiesû 1, 8).
Referitor Ia activitätile din interiorul comr¡nitätii aI cáreisuperior era, nici o muncã nu se fäcea färá el (R. 125). Mai marelecasei avea controlul bu¡u¡ilor pe care Ie distribuia fiecäruia,dupä ,,Rânduiala" statornicitä (R. 3841, 47 etc.). Verifica îm-preuná cu egumenui gi cu iconomul, munca fratilor din timpuisáptämânii (R. 26, 27). Mai marele casei avea obligatia sä iámásuri disciplinare spre îndreptarea celor care greçeau (R. 153).
Page 99 of 137
STântul Pahomie precizeazä însä cä: ,,Orice pi:deapsä trebuie säse deaîn asa fel, încât sä fie lämuriti cei care au primit_o, p."ti::-1Ì^l1TJ1q,:pl!"
(R 135)' Mai mu"t" .u'.i." ingri¡ãrt.ì":S"åI",f: Tfl:l çi de modr:t în care acegia sunt hataf i"iåt"d(R. 82, 96,47,48).
Egumenul unei mänástiri era si iconomul acesteia, darexercita iconomatul prin intermediul unor iconomi sau res-ponsabili pentru diversele ascuitäri desemnati pentu câte osäptämânä. ln acelaçi fel se proceda si la niveluÍ fiecärei case(R. 13). Iconomii de peste säptämânä erau alesi dintre fratü carefäceau dovada unei memorii mai bune. Trebuia sá fie priceputîn aça fel, încât sá vegheze ca nimic sá nu se strice din gospo-dä¡ia cornunitätii (R. 147).
hint¡-un asemenea iconom egumenul comunica diverselorcase activitälile pe care trebuia sã ie îndeplineascä în timpuìsäptámânii, respectiv: munca la ateliere, la câmp etc. Pe de aìtäparte, iconomul avea responsabilitatea sä meargä la fiecare casäsá se intereseze de cele necesare acesteia si sä i le comunice egu-menului (R. 25). Iconomul distribuia fiecätei case materialele siuneltele de lucru, prin intermediul lui se împrumulau cärti celorca¡e doreau sä citeascä tot iconomü erau cei care sunau Dentrumasã si pentru rugáciu¡ea de searä la orele stabiliþ de egumen.
La nivelul fiecärei case iconomii de peste säptämâná aveauactivitäti similare celor de la nivelul mánästi¡ii, adecvate însánecesitätilor directe ale casei, totdeauna în ascultare fatá de maimarele casei (R. 26). Ei se îngrijeau de buna desfä_surare adiverselor ascultári, distribuiau h¡ana celor aflati la muncá, înafara mãnástirii (R. 64), iar duminica luau parte la serviciiledivine pentru care era rânduitá casa din care fäceau Darte (R.15, 15). La sfârsitul fiecärei säptämâni, iconomii säptámânaliprezentau egumenului si, respectiv, mai marelui casei, raportulprivind activitatea lor si se reträgeau, lásând locul altuia careîsi asuma respectiva ascultare pentru urmätoarea säptámânã.
2. Intrarea în mänästire
Primirea în mänástire em un act de înaltä responsabilitate.atât pentru cel care solicita primirea în comuniunèa monahaÌã,cât si pentru mänästirea însäsi. De aceea, solicitantul nu primeapromisiunea nici mácar sä inhe în mänãstire înainte de a împlinio serie de exigenle care respecl.au rânduiala mänastirii. Cerìreaçi intentia solicitantului e¡au aduse de arhondar la cunostinta
Cu toate acestea, mai marele casei nu avea putere nelimi.l.atã, el se gäsea sub ascuÌtarea egumenului, da¡în împreiurárispeciale si
^sub controlul obstii. În principiu,
"l t."¡úia sã
respecle ,,fia¡dutala'. prestabilitä, în cazurile nepreväzute deaceasta, cerea binecuvântarea egumenului. Acästa îl puteachiar pedepsi când se dovedea negÍjent. Can¿ egumenul iipsãidjn mãnästi¡e si se constata weo ie-înt.f"S.r" î;t." *."" fl"tãsi mai ma¡ele casei, fra$i cu mai multa ãxperie.rte su consìì_turau mtr-un consiliu menit sä restabileascá ordinea. 1n cazulîn care mai malele casei era gäsit responsabil Ai" .u""u oustilJenIel sau a mândriei putea fi eliberat din demnitatea respectivächiar de obstea cäreia îi era întâistãtätof aar, aaauga ôfânlJPahomie, ,,Si cel ce este întâistätätor çi cul cu est" uöni. si "Jcare facjudecata, toate sä le facä cu ficä de Dumnezeu si ;ä n;creeze în nici o_ situalie discordie,. (R. 190, pL. 23, cap. fiO).
, ..Yui Tu.9t"^casei si egumenut erau ajutaíi ¿è câíe unloctutor. Acesta îi suplinea în caz de absentã, se îngrijea dematerialele puse în magazie, de veçminte, de unelteleäe lucrusi de bibliotecã.
Iconomatul este o functie asiguratá la nivel general si lanivelul mãnästirii si al caseí. Aceaõte ..rpo"ruti¡,iut. oluîurìegumenii si mai ma¡ii caselor. prin 336_t32, Sfântul pahomiea päräsit mänãstirea din Tabennesi perìtru a se stabili în rnänästirea Pébu. Iconomul general avea responsabilitatea pästräriievidenlei pdvind buna gestionare a mänästirilor. ei primeãrezultatul muncii din mänãstiri si se îngrijea de tot ceea mona_
l1laXea1.1evqie din puncr de vede¡Jeðonomic si gosfoalresc-.In ultima lunä a anului egumenii mänästiriÌoi rðudurr"ura yeDu
çr dadeau raporhrl cu privire la activitäüle lor, adminis-uaÌrv-economice, iconomului general.l
. r Teodor, Cateheza 3, Lefo¡t, op.cÍt., p. 42.
-I9R
Page 100 of 137
egumenului, chiar dacä, în mod curent nu arhondarul era celcare anunta egumenului vizitatorii care doreau sá petreacá unanumit timp în mänástire. Solicitantul rämânea mai multe zileîn afara mã¡ástirii. Teodor relateazä în cea dea treia catehezäcá novicele t¡ebuia sá rämâná în afara mänástirü o lunä de zile. 1
1n acest timp urma sá fie învä-tat rugáciunea domneascá sipsalmii, atât cât putea. Arhondarul - care avea si responsabilit^ateaintroduce¡ii novicilor în viata comunitátü monahale - trebuia sá-lîn lrebe pe solicitant cu privirela motivàLia dorintei lui de a intraîn mánãsti¡e: dacä nu cumva sävârsise weun iáu si era u¡mätitde autoritä1i, dacá era om libe¡, dacä nu cumva avea sotie sicopii (de obligatiile fatä de care ar fi voit sä scape prin intrareaîn mánástire), dacá avea pärinli çi se putea sepam de ei, dacä aveabunuri materiale sí putea sä renunle la ele. Dacã solicitantulcorespundea exigen{elor mänástirii privind ceie de mai sus,urma sá fie învätat în ce constau obligatiile fratilor din comu-nitate, ceea ce trebuie sä împlineascä odatá intrat în mänästiresì cátre cine era dator, fie î.rn adunarea obstü mánästiresti, fie încadrul casei în care urma sä fie repartizat, fie la trapezä. Numaidupä ce fäcea dovada cá a învätat toate acestea, posfulantul aveasã fie prezenLat fualilor. Noviciahrl dura t¡ei ani.z Cu acea ocazienovicele era dezbrácat de hainele lumesti si i se dädeau vesmin-tele monahale. Dupá aceea, acelagi arh'onäar (sau portar)'- ini-tiatorul în cele monahale - îI prelua sil prezenta întregii obs,timonahale, arätându-i si locul unde urma sá stea în cadrulobçtii. Hainele sale mirenesti erau depuse în magazia mänäs-tirii, egumenul acesteia având d¡eptul sá dispunä de ele (even-tual, sä le däruiascá sáracilor). Nu erau primiti în mänästire ceica¡e fáceau dovada unor frusträri din viata de mirean oentrucã, pe de-o parte, puteau apärea problemà de ordin soôial, pede altä parte, frustrfuile puteau duce la tulburäri de comporta-ment în viata din interiorul mänástirii (R. 49). Ca un bunpsiholog Sfântul Pahomie voia sá-i scuteascä pe candidatii lamonahism de riscul nereusitei, iar mänástirea de sarcini pentrucare nu era prcgätitä.
Insüuirea suma¡ä pdmitá de la arhondar, urma sä fieîntregitá de cãtre mai marele casei. Novicele trebuia sá fie instuitîn asãmanierá, încât sä dobândeascä cunoasterea adevámtá carelva fäce sä-l binecuvânteze fárá înceta¡e pô Dumnezeu, atât cu
ÉuÌa cât si cu inima. Sfântul Pahomie va spune lui Teodor cä noiiieniti trèbuiau învätaii psalmii çi celelalte cá(i ale SfinteiScrioturi si. în general, ceea ce place lui Dumnezeu, pornind de
ta Lågea tüi mñnezeu si de Ia rânduielÍie pe care el însusi leascos ãin aceastá Lege pêntru ca ,,ei sá-L iubeascä pe Domnul.Durmezeul nostu din toatä inima, din tot suJletul tol, cu toatáputerea de judecatã si cu toatá puteÌea lor (Mat. 22, 37-59; Lc. 10'
ã7) si ca sá poatä cunôaçte în mod sigur ceea ce sa scris de DuhulSfânt, în asa fel, încât sã-si pästreze trupurile cwate aça flrm leau avut în úruncie, ca sä sê facä temple ale Domnului prin odihnaîn ei a Duhutui Sfânt" (R. 12).
Din ,,Rânduielile" propriu-zise ale Sfântului Pahomie nureiese cá cel care intrá în mánästire fäcea deja voturile mona-hale sau cá intra pentru totdeauna în monahism. Horsiesius vapreciza cä deciziä de a deveni monah va fi pentru-totdeauna,läa fiind în egalä mäsurã o promisiune fäcutá lui Dumnezeuz
,în mod libei çi färä constrângere", va spune çi Teodors...Atentia caie se acorda la intrarca unui novice în mänástire
si precizärile de mai sus ale lui Horsiesius çi ale lui Teodor neiaô sä credem cã îmbrácarea veçmântului monahai - respectiv,asumarea vietii monahale - se fácea penhu toatä v¡a14, ntlnumai pentlu.o anumitä perioadä de timp, începutul acestei
vieti consacrate pecetluindu-se deja cu pronuntalea votufiIormohahale. Din momentul primirii vesmântului monahal,
-ãr"Ui"f .ornunltuçi Sfântuiui Pahomie iru mai era un simplucregtin a¡imat de aspiralii strict personale dupá placticâleavieûi crestine intesrale, ci memblu al unei institulii, ea însásiforrìrând'o categorie socialä structuratä dupä dispozitii legaleprecise, chiar dãcá pânä Ia Sinodul IV ecumenic (Ca-lcedon'
451) înfiintarea unei mänästiri nu era recunoscutá de jure'nici de Stat. nici de Biseticá (canonul 4).
l Liber Horsiesii, 12,Ia P DeseiUe, op.cit., p. 88.
: Ibidem, 56, p. 120.J Teodor, Cateheza 5; Lefort, op.cit, p. 52.
1 Viata Sfântului Pahomie, fragmentul II (S 10), varianta sahialicá; cf. A.Veilleux, op.cit., pp. 554-335.
' P.O.Vl,pp.426427
Page 101 of 137
3. Tinuta monahalä, hrana, odihna si munca
lncá de când s-au adunat primii ucenici în jurul SfântuluiPahomie, acesta s-a îngrijit ca între ei sá existe egalitate perfectäcu privire la îmb¡äcäminte si hranã, si ca fiecare sä aibä partede o odihnä decentä. Mai târziu, Sfântul Pahomie va stabili înce consta linuta monahalä (R. 81) din comunitatea sa. pieselevestimentaliei monahului de traditie pahomianá vor fi descrisemai tâ¡ziu si de Fe¡icitul Ieronim în prefata pe care a scriso latraducerea în latiná (în 404) a ,,Rânduielilor" Sfântr¡Iui pahomie. ISfântul Pahomie acorda o atentie deosebitä momentului,,îmbräcärii" monahului (lucru pástrat, de altfel, si în ¡ânduie.lile monahale de mai târziu). Veçmântul monahal nu eraînleles ca o simplä uniformä prin care monahul se deosebeapur si simplu de laic, ci era o tinutä care fácea parte din strate-gia vielii monahale, una dintre armele ce se gäseau ùt pancplia monahului. De aceea Sfântul Pahomie numea vesmântulmonahal ,,harma", cu sensul de povará, de sarcinä, cuvântpreluat din latiná (probabil din perioada încartiruirü sale), dela arma; -onnn, care însemna unelte, usterlsil¿, arme (ofensivesau defensive) ale cuiva care se afla într-o ânumitä formatiemonahalá. Gânditã în felul acesta, tinuta vestimentarä a mona-hului nu era deloc neglijatá, nici de neluat în seamä, chiar dacá,ducând o via!ä izolatá de lume, monahului i s-ar fi permis o oaÌecare neglijentã vestimentarã. Vesmintele monahului sunt un felde armurä absolut necesarä si adecvatã penhu,Juptele" care lepresupunea viata monahalä.'Vesmintelor monahalì li se acordao glijá deosebitä tocmai penfu semnificatia lor în viata asceticä,chiar dacá ele excelau prin simplitate. Simplitate, nu neglijentä!
. Prin urmare, piesa cea mai importantä a $nutei monahuluiera leuítunul (ttn lel de rasã, de cämaçá hmgá, dar färä mâneci).Fiecare monah avea douä levitoane, unul nou pe carel purta laadunáriÌe liturgice de diminealä çi în zilele de särbätoare, si unaltul uzat folosit în ttecare zi. Pelerina era piesa vestimentarácarese punea peste leviton, acoperind gâtul si umerü, fünd pusá la
adunare si noapte a; cojoæLul din piele de caprá, sandalele, douá
cuJioane, centurl, de in, sunt celelalte piese care completeazátinuta vestimentatä a cälugärului pahomian. Ea este'asemáná-
ioare cu cea a anahoretilor din Egiptul de Jos (descrisä de SfântulCasian çi Paladie), deosebindu-se de aceea prin faptul cá SfânttrlPahomie permite douä levitoane, sandale çi baston.
Meritá retinut cá levitonul nou nu ela päshat în chilie, ci
într-un vestiarîn grija adjunctutui mai marelui casei (R. 65, 76),
culionul (sau carnilafca) este purtat la masá (R' 29), dar nuatunci când. monahul merge, se loagä sau mediteazá (R. 28).
Camilafca este matcatä cu semnul Sfintei Cruci de culoa¡eroçie (Paladie, 32), cu însemnele mänástirii si ale casei (R. 991
Peierina era purtatä la adunárile prilejuite de rugáciunilefäcute în comun (de obicei dimineata) çi noaptea din cauza
frigului (R. 61, 102), dar putea fi.datä çi spre a fi acoperili cei
bolnavi (R. 42). Cojocelul eta pultat totdeauna.. Când nu era
îmbrácat efectiv, el era legat de gât çi atârna peste umeri (R' 98)'
Nu era îngáduitá pierderea hainelor. Dacä cineva pierdea, sprè
exemplu, vreuna dintre piesele vestimentare, timp de treisäptámâni, nu i se dádea alta în loc, iar dupá aceea i se dädea,
cu condilia sä facä penitmtá pentu lucrulpierdut (R. 151); erausanctionali cei caÌe-çi läsau hainele la soare mai mult de treizile (R. 148), ptecum $i cel care ar fi luat haina cuiva çi ar fipus-o pe umerii säi (R. 149).
ln ceea ce priveste hrana, se pástra aceeaçi egalitate. Ea
consta în pâine, legume combinate, untdelemn, brânzä de vacisi uneori pártjle márginaçe ale. cárnii, salate,r sare si fructe.ivfasa era luatä în comun la tapezä, dupá rânduiala prestabilitápe care mai marele casei avea obligatia sá o facá cunoscutä înce-
pátorilor. Se mânca în serii, în funclie de activitätile la cale
urmau sä meargä monahii, de munca pe care fiecare o plesta
çi de regimul de austeritate pe care fiecare îl adopta. La mese
ie asezau, în functie de rangrrl çi vechimea în mánástire (R. 2 9-
20). Era inteüis sä se râdä sau sä se vorbeascä la masä (R. 51)'
Mai marele se servea primul (R. 50), dupä aceea selvea la
mesele cel.or din casa sa; fiecare monah avea capul acopedt cucamilafca, neavând voie sá priveascá spre ceilalti (R. 29, 30),Dacä cineva avea nevoie de ceva nu putea sä se deplasezesingur sá se serveascä, ci fácea un semn discret celor care aveauascultarea slujirii la mese (R. 35). Dupä masä fralii primeauunfel de pâinisoare, ca desertpe care le luau în cojocel si le puteaumânca la chilie. Cei ca¡e întârziau la trapezá, fáceau penitentäsau uneori se întorceau flámânzi la chilie (R. 52). Mai marelecasei avea obligatia sä acorde toatá atentia bolnavilor si celorcare optau pentru un regim alimentar mai sever (R. 7-Ó).
Nimeni nu avea voie sä-si pregäteascä de mâncare în modindividual sau preferential, nici mäcar cei care lucrau la bucätárieçi la trapezä, dimpotrivä, primeau portja lor de mâncare si chialdesertul de la mai marele casei (R. 73 ,74,77,38,41\.Dacá cei carelucrau în livadä gäseau fructe pejos, nu aveau voie sä lemãnânce,ci Ie adunau si le puneau lângä tuIpina pomului, ftnd luate decei însärcina{i cu siujirea respectivä si duse la trapezä. Cei carelucrau în livadä nu aveau voie sá mänânce din roadele acesteiaînainte ca toalã obçtea sá guste din ele. În situatia cá recoltaufructele, monahii puteau gusta din roadele muncii lor doar atâtcât le dádea mai mareÌe casei (R. 75,76,77\.
In comunitatea Sfântului Pahomie se postea miercurea sivinerea, dar, spre deosebire de regimul anahoretilor din Egiptulde ]os, în celelalte zile ale säptámânii aveau douá mese pe zi:Potrivit celor consemnate în varianta bohairicä a
"Vietü Sfântu-IuiPahomie" sÍ relatärilor lui leronjm,l unii monahi puteau renunta la una din mese sau Ia anumite feluri de mâncate dincadrul aceleiasi mese, dar cu bune intentii, fá¡ä sá braveze si€x-x --^d^-¡x¡4r4 4ruËo.ura.
lntr-o zi, fratii e¡au la masä, iar mai marele casei îi serveaçi le.dádea brânzä. Când Teodor a terminat (era încá un copil)mai marele casei i-a mai dat o bucatä de brânzä. dar acesta.fiind foarte ¡âvnitor, a refuzat spunând: ,,Nu! Nu weau deloc!".Dar Sfântul Pahomie a inte¡venit, spunând: <Ce vrea säînsemne ceea ce-ai spus prin cuvintele ,,Nu weau deloc", fäcând
loc în inima ta duhului neascultárii?r. Chiar dacá tu nu doreçtisä mai iei, spune <,,Nu mai doresc acum brânzã", dar. ia din ea
putin çi lasirestr:b. ,,În felul acesta, Pahomie întärea pe Teodor
ii p" .äil¿ti ftuti în teama de Dumnezeu çi în buna intentie",lvoi spune unul dintre biografü egiptenÍ ai Sfânrului Pahomie'
scoltnd în eviden!ä calitätile de pedagog çi pärinte duhovni-cesc ale Sfântului Pahomie.
Când fratü plecau din mänástire, luau cu ei legume murate'
Drimind indicatia sä respecte rânduiala pe cale o aveau Înmänästire. Cätugárilor Ie era interzis vinul çi ciorba de peçte,
atât în mänästire (R. 45, 46), cât çi în afara acesteia (R' 46. 54), nuînsá si persoanelor bolnave (R.42,45,46). Dacä weun frate solicita
mai inultá mâncare pe motiv cá era suferind sau un anumit fel
de mâncare care nìr-l vätáma, mai marele casei îl prezenta
responsabilului cu bolnit¿ acesta asigurându-i hrana adecvatä (R'
40): 1n ,,Rânduiala îngeruIui" consemnatá de Paladie, pe care
Pahomie ar fi primit{ prin viziune la îrrceputul ostenelilor sale
ascetice, i se spune: ,,Îngåduie fiecäruia sä mãnânce çi sä bea (apã)
dupä puterea lui.$i le vei cere fapte pe mãsura p'utelilor celor ce
mlnâncá. Nu-i îrirpiedica nicÍ sä posteascä, nici sä mãnânce'
Astfel, încredin{eazä lucrárile care necesitä efort, celor maiputernici si care mãnâncä mutt çi pe cele mai slabe celor mai slabi
ii mai nevoitori."2. ln ,,Rânduiala" läsatä comunitátü, Sfântul Pahomie cautä sá
adapteze hlana la mediu puterilor omeneqti; nu acceptá excesele
prin post exagerat, ci pästreaz á dreapta socotinlá în toate, pânä
ii îtr c""" ce pri.teste h¡ana, fünd interesat în mod special de
àbnegatia cuìare monahii împlineau celelalte ascultári si de
smerónia pe care trebuia sá o arate unü fatå de altii'1n ceea ce priveste odihna, potrivit ,,Rânduielilor" (R' 89'
107, 114),liecare cäIugär avea chilia lui. Dupä cum am spus maiînai¡te, î¡ functje de numárul cälugárilor în mänástire, a variatsi numärul celór din chilii (între I si 5), dupä cum au relatatÞaladie s,i Horsiesius. Cälugárii nu dormeau pe pat, ci pe un fel
1Via1a Sfântului Pahomie (versiunea sahidicä), n; d Veileux. op cit.
I A. Veilleux, op.cit., pp. 46-47; Ieronim, Prefatä, 5, p.. 23, col. 10?-108.p. 555.:
z Paladius, op.cit., 32, p. 68.
Page 103 of 137
de chaise-longue care le permitea doar sä açtearná rogojina.aveau permisiunea sä se culce pe jos în celulä, pe terase sau p&,ì.:r:
pämânt din cauza cäldurii (R. 87), ci totdeauna în chilie,îmbräcati, cu cámasä, cu leviton si încinsi cu cu¡eaua. l
In comunitatea Sfântului Pahomie se practicau diversEmestesuguú, nu numai cele legate în mod stict de necesitätiledirecte ale mãnástirii. Toate activitáFle se împlineau în asculta¡ede egumen si, respectiv; de mai marele casei çi cu concursuldirect al iconomilor sáptämânali. Munca se executa în chilie sauîn afara acesteia, la câmp sau în diversele ateliere. Totul trebuiaexecutat în cea mai mare liniste (R. 60, 62, 116). in caz de nevoie,tebuia ca toate sä fie reglate prin semne disc¡ete cátre cei careputeau împlini respectiva trebuintä (de regulä iconomul derând). Rezultateie muncii dintr-o sáptämânä erau contabilizatede cei responsabili (iconomi, sefii caselor çi egumerri), care hotä-rau modul de întrebuintaxe a tututor celor produse în vedereabunei firnctionári a mänãstirii, nepierzând însä specificul muncüsi, mai ales, rostul acesteia în cadnrl unei mänästiri. În acestsens, Sfântul Pahomie va preciza: ,,Fratii nu trebuie constrânsi sämunceascá în exces, ci toS trebuie sá fie chemati la muncä custáruintä bine chibzuitä. Sä fie pace çi bunä întelegere întue toti,si ei sä se supunã cu pläcere conducätorului lor, smerindu-seunul fatä de altul, fiecare^dupá treapta sa, fie cä s tau, fie cá merg,fie cä muncesc" (R. 179). In orice activitate s-ar gäsi, fiecare fratetrebuie sä se concentreze asupra activitätii proprii, fie cä seroagä, fie cá munceste fizic (R. 7).
Episcopul Paladie, fácând o vizitá într-una din mänästirilepahomiene care, la aceaweme (se pare spre sfârsitul celei de-adoua jumätäti a secolului a^l IVìea sau începuhrl secolului alVJea), avea trei sute de vieluitori, relateazä urmätoarele: ,,înaceastá mãnästire am väzut cincisprezece croitori, sapte lucrä-tori în armatä, patru zidari, doisprezece transportod cu cämi-lele, cincisprezece împletitori de funii. Luc¡au orice meserie sidin cele ce le prisoseau, se foloseau si mãnästirile de cálugäritLsi paznicii acestora. Cregteau în ele si porci. Iat eu, criticândacest lucru, îmi spuneau: <Am primit prin traditie sá-i crestemca sä nu se piardã ierburile prisositoare, care altfel, s-ar fi
aruncat.r Porcii erau täiatj, calnea se vindea, iar párlile märginase erau consumate de bolnavi çi de bátâni, pentu cä linutulera särac çi cu multá populatie."r Este o imagine concretá cale
ne parvine de la un contempolan.Toate aceste activitäti nu üansformau însä mänástirile în
institutii lucrative, ci urmäreau asigurareâ supravieluilüfiecárui frate, punerea lui în serviciul comunitä!ü çi asigurarea '
mediului prielnic pentru împlinirea lui întru Dumnezeu,
,,înt-o säñcie stabilizatä çi suficientä",2 de altfel, care însä era
generoasá latä de cei din afara mánästirii.
4. Rugäciunea si cultul divin public
1n ,,Rânduiala" Sfântr:lui Pahomie nu gäsim sfaturi precise
referitoare la rugäciunea particularä. Afläm însä cä în timpuld.iverselor activitäti, monahului nu i se permitea sä volbeascá
cu voce tare, ci i se recomanda sä se roage san sä gândeascä Ia
ceva din Sûipturi. Afiäm cä monahii aveau çi timp liber (R. 84,
90) pe carel puteau folosi ptimbându-se în mánästire sau citind'Cu iiguranlá acest timp era aJectat çi rugäciunilor particulare.
Rugáciunea în comun se fäcea seara, noaptea çi dimineala.Consta într-un ciclu de câte sase rugäciunÍ însolite de lecturidin psalmi. În zilele din timpul säptämânii, rugäciunea de
seará (vecernia) se fácea î¡ cadrul fiectuei case (R. 155)' dupämodeiul rugäciunilor care se fäceau cu ocazia sinonelors (R.
186), care aveau loc, se pare, duminica în biserica centralá a
mänástirii. La aceste adunári, nimeni nu avea voie sä întârziesau sä tulbure oficiul divin (R. 121), altfel, era sanctionat.
Noaptea ("Rânduielile" nu precizeazä dacä em înainte sau dupá
miezul nopfii) avea loc un nou serviciu divin comun (nu avemprecizäri dácä se sävârsea în cadrul casei sau Ia nivel de má-
nástire), probabil tot în cadrul casei. Dimineata fiecare casã
1 Paladie. oD.cit.. 52. ÞD.7G71.2 E. Patlageätt, Pouurã [é sociale et pauoteté econoni4ue à Bannce (4e-7e
siècle). col. -Ciùlisations et socÍetés", 48, La Maye-Paris, 1977, p. 54, apud V'n^^-*- ^- ^i+ - 3{4"*"','fui;ili"tü*;;r monahilor, de obicei la sãvâIsùe sfintei Lihrrghii'
Page 104 of 137
avea din nou proglam de rugäciune (R. 20). Structura era ca gicea a serviciului de searä (poate si de noapte). Cu aceastä ocaziemrercurea si vinerea mai marii caselor tineau si cuvântul lorde învätáturã. Nu avem multe elemente privind forma sicontinutul rugáciunilor comune. Un mare aicent se punea pãrostirea pe de rost a psalmilor si a celor sase rugäcìuni. Celînsárcinat cu conducerea serviciului divin iespectiv, recita unpsalm, dädea un semna\ toti ceilalti se ridicau, se închinau,îngenuncheau, se plecau cu fata la pámânt; la un nou semnalse ddÍcat,,rosteau o rugáciune (rugáciunea d.omneascá sau/çialtä rugáciune) si se asezau din nou pe niste scäunele mici.Lucrul acesta se repeta pâná se terminau de rostit cele saserugäciuni si psalmii rânduili sá fie rostiti. Exista o adunaie amonahilor si la amiazá. Se pare însá cá era doar pentru masä(cu rugáciunea de dinaintea si de dupä aceasta).
, Sâmbãta si duminica se sävârsea Sfânta Liturghie ta careluau parte to{i fralii. Ini{ial, în aceste zile, Sfântul Þahomie sicomunitatea din Tabennesi mergeau la biserica din sat. IItârior, a-u construit biserica proprie, unde veneau sá liturghiseascäpreotii din satele vecine mänästirii. Cu ocazia fondärii fiecäreialte mánästiri, se construia bisericä proprie. La seríriciile divinede sâmbátä si de duminicã egumenul mänästirii rostea cuvântulsáu de învätäturä. Duminica si în orice zi în care se sävârseaSfânta Lituryhie (iniFal, sâmbäia) nu ávea voie sä cânte decât mairnarele fiecärei case si vârstnicii mãnästirii care aveau (sauavuseserã) functii similare acestuia (R. 17). Sfânta Liturghie eraprecedatä de slujba de dimineatã deservitä de fratii rânduitipentru serviciul divin din cadrul casei care era de rând, subconducerea responsabilului cu aceastä activitate pentru säÞtá-mâna respectivã(R. 14). ln cazul în care cei rânduj [i nu putèausá facå fa!ä slujbei, care avea un caracter antifonic, mai marelec_asei care e¡a de rând fäcea apel sá fie ajutat de fralii unei casedin acelasi trib (R. 15). Ceata ca¡e avea obligalia sã räspundäde slujba de dimineatä nu avea dreptul sã înceapä slujba fárävoia, probabil, färä binecuvântarea mai marelui casei (R. 1g).Nimänui nu-i e¡a permis sä iasä din bisericä în timpul SfinteiLiturghii; exceptii se fäceau în caz de mare necesitãte (R. l1),si atunci, numai cu învoirea mai marelui casei.
. Dupá Sfântul Pahomie, Hdstos a gustat moartea ca sá nemântuiascä, ia dat omului sá cunoascá tainele celeçti spre aface din el frate çi plieten; i-a dat puterea sã calce peste serpisi peste scorpioni çi peste puterea satanei, ia fäcut parte deminuni si de o multime de remedii pentru via!ä, între care
trupul çi sângele lui Hristos - hranä pentru via!ä - caomul sä
se echipeze cu ele ca çi cu niçte arme spre aJ putea birui pe
Goliat, adicä pe diavol.l Pentru Horsiesius, Sfânta Euharistie era
taina mântuùii noastre.2 De aceea ,,în momenhrl în care vom fichema{i la împártäçire trebuie sá ne plegätim cu toatá teama,
rugârdu-L pe Domnul din toalä inima çi cu toatä puterea dejudecatä ca el sá ne facá demni de acest mare dar, ca el sá rca-prindä în noi ceea ce face pläcere lui Dumnezeu, däruindu-necu totul, cu mintea, cu sufletul çi cu trupul, voinlei sale, avândîncrede¡e în cuvintele Domnului: s"Cäci, într-adevär, trupul Meueste hranä çi sângeie Meu báuturä; cel care va mânca trupul Meusi va bea sâirgele Meu va rämâne în Mine gi Eu în el" (In. 6, 56,57).
Sä primim taina cu recunoçtintä, si sä ne întoalcem acasá cu
bucurie çi cu mare veselie, fãrä a fi, prin comportarea noastlápiatrá de poticnire pentru cei care ne väd fie clerici, fie altepersoane ca çi aceçtia sä siãveascá pe Dumnezeu constatândpriceperea evlaviei cu care noi am fost, întradevãr, îmbrácali.rt
Deçi,,Rânduiala" Sfântului Pahomie çi celelalte scrieri care
s-au pástrat de la el çi de Ia succesorii lui nu ne oferá amánunteprivind Sfânta Liturghie çi pregätirea pentru Sfânta Euharistie,textele de mai sus, dincolo de formularea lor metaforicä, nearatá în mod clar atenlia deosebitä pe cale o aveau monahücomunitätilor pahomiene fa!á de Euharistie gi, respectiv, fa!äde Sfânta Liturghie. Si în comunitatea lor Sfânta Liturghie elacentrui întregului cult divin. Cultului public i se acorda o asa
de mare importanlá, încât chiar çi monahii care îndeplineaudiverse ascultäri în afara mänästirii, erau obligati sá lespecteorele de rugäciune din mánásti¡e, rugându-se oriunde s-ar fiaftat, în acetaçi timp cu fralii din mânástire.
'.'
I Cateheza 1; Lefort, op.cit., p. 18.
! Horsiesius, Reglemenls; Lefort, op.cit., p; 85.J lbidem, eodem lom.
Page 105 of 137
Dupá cum am arátat mai sus, tinem sä precizäm si aici, cãse¡viciile religioase sáptámânale cuprindeau si cateheze pemarginea unor texte din Sfânta Scripturä: sâmbátä dimineata,duminicä dimineala si seara egumenuì rostea cele trei catehezesäptämânale; miercuri si vineri le rostea mai marele casei, dupäun anumit interval de timp de la terminarea sluþei de dimineatá.Rugäciunea pubìicä se prelungea prin cugetarea în particular lacele auzite în cuvântul de învãtäturã sau la sluþä si prin recitareaunor texte din Soipturä. Cugeiarea la texte din Sôiiþturä se fäceape când se mergea de la chilie la bisericä (R. 5) si la întoarcereade la bisericã spre chilie. când se suna pentru masä, când semergea la locul de ¡nuncä (R. 59, 60), când li se servea fratilotmasa sau li se împärteau fructe la iesirea din trapezärie.
Pentru mo4i se fäceau slujbe a doua zi dupä deces, dealtfel, ziua în care se fäcea si înmormântarea,l si a treia zi.
5. Bolnavii
Sfântul Pahomie acorda o grijä deosebitá bolnavilor, lucrusemnalat mai târziu de Fericitul Ieronim (Prefatä, 5). În mänäs-tì¡ile sale exista un sector special însärcinat cu îngrijirea bolna-vilor, separat de restul dependintelo¡ (R. 42), desewit de oameni.instuiti în acest sens (R. 40). Bolnavii aveau un regim alimen-tar special (R. 41, 43), lor putând sä li se ofere ciorbä de peste(R. 45, 46). Sfântul Pahomie a permis ca unui bolnav foartesläbit sá i se dea çi cane de ied,2 iar Teodor va interzice sä seconsidere cä bolile vin la cei care au päcätuit, sfätuind ca celor.bolnavi sä le arätäm toatá mila.3
6. Sanctiuni
.Rtînduialo Sfântului Pahomie avea autotitate de lege penfucei care fäceau parte din comunitatea s a, Ca orícelege,RânduialaSfântului Pahomie prevedea çi sanctiuni. Sanctjunea nu era
! A. Veilleru, 18, pp. 38-39; 123, p. 173i 207, W.253-254.-¿
propriu-zis pedeapsá. Era mai degrabä canon, adicä mãsurä careavea drept finalitate îndreptarea, nu maltmtarea c€Iui responsabilde anumite cáderi çi încälcári ale Rdndzielii.
Sanctjunea se aplica public, în fala obçtii mánästiregti, ceicare o primea fiind lámurit pentru ce era sanctjonat (R. 135).Nici un abuz nu era permis. Faptul cä cineva avea o anumitáresponsabilitate sau demnitate specialä în mänãstire nu-i dädeadreptul nici sã abuzeze în deciziile luate, nici sä nedreptáleascä,nici sä aibä impresia cá dispoziliile sale ar fi fost totdeaunacorecte. De aceea judecä!ü erau supusi toti vietuitorü comuni-tä!ii, începând cu cel mai simplu gi terminând cu superiorü (R.
164, 170, 190). Cel care pfutinea pe cei care pácátuiau, era asprupedepsit (R. 176). Cel care judeca nedrept, urma sä fie judecatde a{ii pe drept (R. 174). Spre deosebire de legislalia laicä undenecunoaçterea legü nu exclude sanc,tionarea ignorantului,Sfâltul Pahomie aplicä principüle creçtine precizârìd cä: dacä la .gteçi cineva cu ceva, pädn!ü mänástirü au datoria sä-I îndrepteçi sá-i arate calea cea bunä (R. 180) (chia¡ dacä uneori procesulde îndrepta.re presupunea, desigur, sanctjuni), iar, dacá cinevase va înçela din neçtiin!ä, sä fie iertat cu uçurintä; numai atuncicând a gleqit cunoscând obligalüle sale, u¡mând .sä fie pedepsitdupä faptele sale (R. 176). Urmárind îndreptarea, sancliunilenu erau eludate în numele milei creçtine, al îngáduinlei çi, încele din urmä, a"l iubirii ffeçtine, ci aplicate oricui se fáceavinovat de încálc area Râ¡tduielä, cu çtiin!á. EIe mergeau de lamici acte de smerire în fa{a obgtii monahale pâná la exclu-derea temporarä sau definitivá din mänästire.
Toate sanctiunile si pedepsele preväzute în ,,Rânduiala"Sfântului Pahomie vizau scáderile momle, çi anume: mânia (R.
161), intriga, denuntul çi näpästuirea aproapelui (R. 162, 163),cârtirea (R. 164), neascultarea (R. 165), gluma proastá (R. 166),aroganla (R. 167), neîmplinfuea corectá a responsabilitälii dejudecátor si duhovnic (R. 168), clevetirea (R. 169). Meritä remar-cat faptul cä legislalia monahaìá pahomianá linea cont desänätatea fizicä çi psihicä a celor care greçeau, ca çi de împre,jurärile care ar fi fäcut pe unii sá înc¿^lce cele statuate în ,,Rân-.duieli". $tiind cá unele acte de nesupunere sunt determinate
Page 106 of 137
de anumite slãbiciuni venite cu vârsta, cum ar fi câttirea,Sfântul Pahomie ¡ecomanda ca cel cârtitor, de eia bátrân. sifie tratat mai degrabã ca un bolnav decât ca un simplu päcátos(R. 164), la fet si cel neascultätor, mincinos si încäpätãnai: împotriva lui urma sá se aplice pedeapsa män¿itirt, ãaóe era om întoatá firea (R. 165). Dacã cineva va invoca släbiciunea trupuluipentru încälcarea unor norme disciplinare, urma sä fie încre_dintat celor care se ocupau cu bolnavii pânä la reslabilireasänãtätii (R. 171). Dacá anumiti frati. fiind räu tratati, desupedor sau de altii, în mediul în care erau rânduiti, încâtplecau din mánästire, u¡ma sä se facã cercetare si iudecatä.vinovatul pdmindu-si sanctiunea (oricine ar fi fosti iär ceilaltireintegrati în mänástire (R. 175).' Impotriva unui singur fel de päcat Sfântul pahomie apreväzut si sanc[iunea fizicá (bätaia cu vergi înaintea portilor):pentru intrigá, deoarece prin ea, se zãdárnìcea osteneala iuneteascá a celor slabi (R. 165). Intriga presupune o întreagä gamáde calitäti personale puse în slujbá räului. Ea se as"riäãä cuinterventia satanei in destinul primilor oameni. Intrigalntul îsipune inteligenta în slujba tulburárii sufletelor celoi slabi si.prin urmare, a bunelor relalii dintre oameni: pune subtilitatåaminlii sã creeze violente interpersonale. D-e aceea, päcatulacesta era sanctionat deopotrivä cu viotentä.
Pãcatele sanctionate éxpres de ,.Rânduiàa', Sfântului pahemie sunt, dupä cum am väzut, cele care afecteazä îmolini¡earealä a iu^birii fa!ä de aproapele. prin normele disciplinar_coer-citive, Sfântul Pahomie nu a intentionat sá apere uì sistem, oidee sau weo ambitie personalã sau de grupjci libertatea aáe_varata a persoanet umane, neîngräditä, nelimitatä, neanulatäde weo scädere sau cádere din normalitate. O¡, libertatea careactiveazä în mod normal este libertatea de a iubi nepätimas.,,Plinirea legii este iubirea - avea sã spunã Sfântul pãfromir!,prelrrându-l pe Sfântul Pavel (Rom. 13, 19) - pentru noi carestim în ce lTemuri träim" (R. 160), de aceea întreaga ,,Rându_ialä" pahomianá urmárea stabilfuea unui sistem ñronatral _chinovial - în care normele dupä care s-a constituit si fiintaacesta sä rodeascã în cei care se integtau acestui sist"-, t¿.arrhactivä iubirea realä fatá de Dumneãeu çi întreolaltä.
2t2
Dacã în greacä fitil,l duîelílor monohaJe li se spune kanon nrinwmare, îndreptar,lege, în limba coptá i se spuìe kot, adici edí_jicare, de_^unde, prin extensig cre,sÍere , îndttaie, d.enoliare.Exactceea ce Sfântul Pahomie a intentionat în înÉegrrl sãu efort ascetic,învätätoresc si organizatoric: edificarea, îniärirea si autenticáînältare a monahului. Dacã pahomie a dispus ca moaitele sale sänu fie läsate la îndemâna obstii (ca aceasta sä nu eiagereze învenerare) a läsat Ãrindtiiøla ca pe niste moaçte în mijloðrrl co-u_nitãtii saî monahale. De altfel, aça á fost peiceputã ðe succesorüsäi. Teodor fácea deseori refeiin!ä U nanãuiet¿te SfântuluiPahomie, pe care le mnsidera drepi ,,oasele,. (am putea spune,moastele") drcptului nostuu pfuinte care rámân într-adevãr înmrJlocul nostru."i Sfântul Pahomie a stabilit Rdnduíaln mona_halä, convins cá ea va fi utilä sufletelor fmtilor monahi.2 Modulde receptare al acestei Rônduieti avea sá fie consemnati debiograful egiptean al Sffutului pahomie astfel: ,,Nu existä vreunglas care sä aducä discordie între frati, ci modui lor de viatä erapotrivit sfintelor rânduieli. Nu aveaú grija acestei lumi; dimpotrivä, erau ca si cum se gäseau în¿ltãU de pe pämânt la cie¡.datoritä linistii sÍ moduìui de via!ä în caie perìe.rerau..,a Aceastá
va face mai târziu pe Teodor så spunã, desigur, pot¡ivit pronrieisale experiente, cä Sfântul pahomie te-ã teiat .urpectiu"luRan¿Ìuieli ca prin ele sä fie ,þi¡uitori ai celui viclean,,þ AcelasiTeodor avea sá sp uná, cá, Rônduialn Sfântului pahomie este ..cajespre îm¡ärátia lui Dumnezeu" si ,,lege a libertátü,,,6 iar Ho¡siésiusavea sã spuná cã rânduielile sunt ,,învätáturi penhu viatá,,.7
Atitudinea succesorilor Sfântului Þahomie fatä de ..Rându_iala" duhovnicului tor si grija pentru pästla-rea prescriptiilor ei.aratá moduÌ cum a fost receptatã în anii si in dèceniilô imediaiurmátoarc ,,vizitärii" Sfântului pahomie'de Domnul (asa sou-neau decesului ucenicü Sfântului pahomie).
: A. veilleux, 298, op.cit., p. 256.
" . i.JlidT: 74,.op.cit., p. 95: ,.Dacã, într-adevãr, aceastã poruncã n_ar fitbst utilã sufletului lot nu as fi dat{.,, avea sä spunã Sfântul pahomie.
J lbidem. 104, op.cit., p. 142.I fbidem, 208, op.cit., p. 256.r Teodor, Catebeza 5: Lefort, op.cit., pp. 41, 5g.Þ Horsiesius, Reglements; Lefoit, op.cit., p. 85,/ Horsiesius, Reglements; Lefort, o¡.cit.. p. 95.
Page 107 of 137
7. Reuniunile anuale
Spuneam mai sus cä în comunitatea pahomianä egumenulgeneral, datoritä sistemuÌui otganizatotic, avea totdeauna con-trolul edificiului duhovnicesc si nu numai, al hoin¡niei. Reuniu-nile anuale confirmä organizarea piramidalá a koinoniei si men-talitatea egipteanä a Sfântului Pahomie. Prima reuniune avea loccu ocazia Sfintelor Pasti în mänástirea unde îsi avea rcçedintaegumenul general. Aici erau convocali toti cei care se puteaudeplasa spre a putea serba Pastele întrc bucurie generalã cutoatä comunitatea. Pentru aceastä bucurie, Sfântul Pahomiecerea ca toti sä se pregäteascä prin pocäintií si priveghere; catehu-menii erau botezati si timp de o säptämãná,înteagahoinnnia erula un Ioc.
Cea iÌe-a doua adunare avea loc la sfârsitul lu¡ii mesoré(august). Luna august era, de altfel, cea care încheia anut civilegiptean (de unde çi cel ebraic). La aceastä reuniune erau convccâti egumenii, iconomü, mai marü caselor si toti cei care aveaudiverse responsabilitá!. Era o întâlnire, Ia început cu caracterorganizatoric, economic si disciplinat, cäpätând mai târziu sicaracter moml, cum va fi perceputä de Fericitr¡l leronim.l
Cu aceastä ocazie egumenii fáceau dári de seamä imnomuluigeneral privind gestiona¡ea mänástirilor. Acestea si întteagaactivitate erau prezentate egtrmenului general (alwa). Acum seproceda la schimbarea diverselor responsabilitäti, eliberareaunora de diferitele responsabilitäS çi învestirea altora, ptecumsi transferul dintr-o mänãstire într-alta fie a egumenilor, fie aaltor frati, în vede¡ea unei mai bune activitäti peste'tot.
I ln luna numitä mesoré, adicä au$¡st, se pregätesc zilele iertärii încadrul unei sãrbätori: ,päcatele tuturor sunt iertate si cei care au a!'ut weoneîntelegere între ei, se împacä"(Prefaþ, 8, P.L. 25, col. 108).,,De douã ori pean ei veneau Ia Pébu. Ei veneau sä serbeze Paslele împreunä în Cuvântul luiDumnezeu. Si din nou, îri anotimpul recoltelor, veneau în ziua de 20 ale lunümesoré pentru a prezelta situatia economicá marelui iconom.$i, dacä unulsau altul aveau nevoie sá primeascã o dispozitie, pä¡iDtele nostru pahomiele-o dädea si fiecarc se întorcea în mänãstirea lui cu mare pace"(A. Veileux,op.cit., p. 90).
Tot cu aceastá ocazie se evaluau activitátile tuturor si seiertau scäderile de ordin administrativ, pastoral si chiar moralale unora (R. 27).
Faptul cä sfârçitul lunii august nu reprezenta doar înch+ierea anului financiar-economic,. ci avea si un caracter religios-moral îl vedem chiar la Sfântul Pahomie (R. 27) si într-o scri-soare prin care-i convoca la Pébu pe cei abilitali).
,,Iatá cä este foarte aproape momentul sä vá adunatipotrivit vechiului obicei si obiçnuintei noastre de multá weme,pentru a da seamä în mod solemn de toate; pentru a vá iertaunii pe auii, ca, potrivit poruncii Evangheliei (Mat. VI), fiecaresä ierte fratilor sä ceea ce-i este dator, tanchiunele, fivalitátjle.Renunlati Ia orice subiect de ceartä din adunarea sfintilor:trebuie sä vå elibera-ti inimile din teama de Dumnezeu, çiminciuna trebuie sã dea locul puterii adeväru.lui. Astfel, vorînceta räzboaiele, va reveni paceasi voi veti putea tläi în paceîn fata lui Dumnezeu gi unii cu altii."l Sfârsitul anu]ui civil siînceputul anului urmátor prilejuiau în Egipt seùäri, asa cum afost çi este çi azi peste tot în lume. De aceste bucurü nu era departenici Sfâ¡tul Pahomie cu comunitatea lui. Elementul civil prilejuiagi o evaluare moralá în cadrul comunitátii crestine. Cu aceaocazie, în mmunitatea Sfântului Pahomie, bucuria nu era datäde sfârsitul sau începutul unui an, ci mai ales, de faptut cá la aceaocazie toli fratü trebuiau sä se ierte çi sä primeascá iertarea,desigur, din partea zuperiorilor, sä restabileascá pacea cu Dumnezeu çi între ei, în felul acesta îlcepând un nou an.
Särbätorü civile si termenului de încheiere a situatiei economico-financiare anuale a koinoniei, Sfântul Pahomie i-a imprimat un caracter moral si religios, care fäcea din luna recoltelor(august) a fiecárui an nu una a nelinistilor, ci o luná a bucuriei,a pácii, o lunã în care î¡ koinonja se punea nou început.
Rânduiolømonøhalä a Sfântului Pahomie, în parte, preluarea experien{ei înaintasilor, inspiratä din Sfintele Sffipturi, rod
1 Sfântul Patromie, Scrisoarea a 7-a,la P Deseille, op.cit., p, 67,
Page 108 of 137
al experientei personale si, de ce nu, at arátärii îngerului luiDumnezeu (dupä cum relateazä Paladie si biograful egiptean alSfântului Pahomie), reprezintä pentru secolul al IV-lea un codde comportament monahal cu totul aparte.
Din el iradiazã calitätile deosebiti ale Sfântului pahomie,de ascei, duhovnic, pedagog psihotog.teotog gl organizatoì-deexceptie. Nimic din ceea ce a rânduit Sfântut pahomie nu este.excentric, nimic exageÌat. Este exceplional pentru cä esteoriginal, dar în interiorul gi în duhul Bisericii. Sistemul säumonahal este echilibrat pentu cá nu s-a plasat prin nimic înafara dunului si.disciplinei Bisericii. Comunitatea SfântuluiPahomie nu a fost o para-Bisericä sau o bisericä înáuntul Bisericii, ci parte integrantä a Bisericii, färä weo pretentie elitistäîn interiorul acesteia, lucru dovedit prin faptu[ cä Sfâitul paho-mie si-a pus mánástirile sub autotitatea episcopalã"1 prin aceeacäîn mã¡ästirile lui (cel puþ cât a träit el) siuþele erau asigurate,pe de o parte (strana) de monahii din mmunitate, pe de altäparte, de preolii din parohüle vecine çi prin aceea cã unü vietui-tori în mànásti¡ile Sfântului Pahomie (si din cele constituite pel¡aza Rânluieltlm sale) au fost alesi episcopi (cazul lui TeodãrAlexandrinul, fiind doar unui în acest sens).
Àrî¿duiala Sfântului Pahomie stã la baza tutr¡ror formelo¡ demo¡ahism chinovial crestin, ca una care este de-a dreptul inspi-Ìala ûe sus.
rv. PaTDRI\IITATEADTJHOVIIIICT:ASCA - SLIIIRD SIAI-TTORITATE iN COMTJNITATEA PAHOMIANÃ
,
Modul de via!ä monâhalä comunitarä n-a fost o noutate Înistorie, dar cei preluat, organizat si dezvoltat de Sfântul Paho-mie a fost nou pdn accentul pe care întemeietorul säu l-a puspehoinnnia, cainstitulie çi nu ca simplu spaliu, mai mult saumai pulin organizat, care sä ofere monahilor condilii prielnicepentru organizarea cvasi-individualä a nevoinlelot lor ascetice.
Anahoreti au existat, comunitäIi monahale au existat atâtînaintea lui Pahomie, cât çi contemporane cu el, unele dinüeele aderând la sistemul monahal pahomian (melitienii care auintrat în comunitatea pahomianä aveau çi ei o comunitate).Pahomie reprczintä un moment hotárâtor în evolulia monahis-mului pe care, datoritä modului sáu de organizare, îl va trans-forma fundarnenta-l. Sistemul monahal ptomovat de SfântulPahomie s-a impus datoritä personalitáIü întemeietorului säu(ascet, duhovnic çi organizator), datoritá organizärii pe care adat-o comunitälii sale çi datodtä personalitálilor de care s-a
înconjurat, mai ales Teodor, Petronius çi Horsiesius. De aceea L.Bouyer considerá cã mutatja deosebitä produsä în monahism,care va trece de la anahoretism Ia chinoviu (viala în comun) a
vizat institulia superioruluil. ,,Superiorul" nu este exclusiv opersoanä, ci o institulie, o organizalje ierarhicá, cu norme foarteprecis stabilite, respectate chiar de cei care erau deja în sistemulierarhic pe o treaptã supedoa^rá. Sfântul Pahomie a formulatRâniuinta saînrrrod treptat, determinat de experien{a continuäa vietii monahale. Prin Rânduiala sa (Ia care, se pare, çi-au adus
1 Louis Bouyer, La spiritualité de Nouveau Testament et des Pères,Aubier, 1960, p.589.
1 A..Veiueux; op.cit., 37, p. 37, 59.
Page 109 of 137
contributia atât Horciesius, cât si Teodor), Sfântul pahomie a datvief,i chinoviale o structu¡ä care-iva permite sä Ìeziste în timpsi o va päzi de ambitiile personalel.
Sistemul monahal promovat de Sfântul pahomie s_a bucu_rat de succes nu penbu cä ar fi fost o altä vatiantä de monahismfa!ä de anahoretism, ci pentru cá el rep¡ezenta .,mijlocul
idealpentru a scãpa de anarhia în ca¡e anahoretismul era amenintatsá se afunde si, mai ales, poate pentru a oferi, în interiorul såututuror aspiranlilor la viata monahalá o modelare metodicä sirrguroasã si_olunere la punct a vocatiei lo¡',2. ln acest seni,monahismul chinovial oferea o viatä m'onahalá în care insoira_1ia harismaticä si mosteni¡ea duhovniceascä a pustiulüi sermpleteau în mod fericit cu organizarea bine gânditä si binerealizatä- Sistemul pahomian este prin excelãn1ã un iist"mierathic foarte strâns organizat. Ierarhizarea nu ur'märea asigu_rarea unor privilegii pentru cei de pe treptele superioare à'inierarhie, sau ale vârfului ierarhiei, ci consfinlirei ordinii si adisciplinei. Nu garanta interesele unei p"rsouoe sau ale uiruigïup de persoane (aflate în stucturile ieiarhice), ci fiecá¡ei per_soane, fiecärui frate aflat în koinonia, în comunitatea náhomianã- Sistemul pahomian, din punct de vèdere sþucturâI, eraìetathic, dar din Þunct de vedere functional era profund sobor:nicesc, în.sensul cá responsabilii diveiselor trep:te ierarhice nuerau privilegiali, ci slujitori, integlali pâná la amánunt în disci_plina prevärutä în Rânduiala adoptãtå de tofi.
Ba, mai mult, responsabilul-de o an rmitä structu¡ä dincadru.l_ierarhiei (superioarä ,,casei.,) era supus mai mareluicasei._Pahomie era supus mai ma¡elui casõi din care fácea
r parteó. Faptul cä awa; egumenul general, pahomie însusi, eraf supus.mai marelui .,casei,. din ca¡e fäcea parte, spune ioarte' mult despre rostul odcärei st¡ucturi ierarhice, si, mai ales, î¡¡f ceea ce pdveçte ierarhia bisericeasc¿. 1n momeiriur il ;; i;\ structurile ierarhice, accentul nu se va mai pune pe valoarea
structudi, ci pe a insului (ca element privilôgiat al ierarhiei),
ie¡arhia nu va mai fi structurä çi condilie prin care se garan-teazä realizarea fiecärui element al ansamblului, ci instu-mentul prin care se asgirurá privilegiile câtorua çi, în cele dinurmä, ale unuia singur. Ierarhia va pierde funclionalitateasoborniceascä, mai precis, sobornicitatea interioarä pe verticalä,iar administratia se va substitui comuniunü, structura eclezialäriscând sá deviná o simplá oryanizalie administrativ obsteascá,condusá de un sta.ff çi la rândul lui, acesta, dominat de un boss.Din nefericire, comunitätile ecleziale, dupä modelul celor laice,nu de puline ori au abandonat sobornicitatea pe vertica.lá înfunc,tionalitatea lor, deverrind simple institu_tü de tipul diverselorcorporalii, paralele cu institutiile laice sau unele dintre acestea,având în frunte sefi, bosi, administratori, consilii de administralie çi nicidecum adevärali pärinti duhovniceçti qi soboare,locr¡I comuniunii dintre ,,superior" çi ,,inferior" luîndul autori-tatea administrativä çi frica, fä!ärnicia si lingusirea, starc despirit $i fapt de neacceptat î¡ comunitatea pahomianá.. Rezultatele reale si riguros respectate în comunitatea Sfân-
tului Pahomie aveau drept scop promovarea vielii duhov-nicesti si mântuirea fiecärui monah care a adoptat acel modde viatá. Sfântul Pahomie atáta o inlelegere deoìebitá pentruparticularitälile fiecárui monah. De relinut: Râniluiala ntstrivea personalitatea nimänui. Peste ea era principiul per-soanei ca¡e însä nu dádea loc individualismului sau intereselor de clasá. Pahomie voia sä-I inst¡uiascä pe fiecare învederea mântuirii si a modelárü vielii sale potriiit exigenlelorrevelate de Dumnezeu si nu sä-l redûcä pui si simplu lã stareade ,,ascultarc" (de fapt, umilinlá), chiar dacá ascultarea era unadintre regulile fundamentale ale comunitá]ii. Ascultarea, încomunitatea Sfântului Pahornie, era un principiu general,cäruia i se supuneau chiar çi ,,superiorii". De retinut: era unprincþiu, cârrljai se conformau toli vieluitorii comunitätii, nuo simplá poruncá, (mai mult sau mai putin autoritatä) cetrebuia pur si simplu împlinitá.
In acest sens, biograful egiptean al Sfântului Pahomie vaspune urmätoarele: ,,El lucra ca un adevárat pástor care aregrijä de turma sa. Pe cei slabi, el îi hränea în päçunile dreptálii;pe cei cãzuti în päcat, îi lega cu Ìegáturile Evangheliei; pe cei
1^"--; ur. r. Junod, l¿s s¿ges_du d ésert, Labor et fides, Genève, lgg1, p. 47.- L. Bouyer, op. cit., p. 394.J Vezi nota 10-
Page 110 of 137
rätácil¡ îi leaducea la turmá [..J pahomie se cáznea din toateputerile sale sã evite^reprosul pe care proferul Iezechiel îl fäceápãstorilor (Iez. 54). Intr-adevär, ,,oile., pe care Domnul le adu-nase în jurul lui, Pahomie le hränea, dìpä învätätura Aposið_lului: ,,Dojeniti pe ceifãrá ¡ânduialä, îmbårbätatipe cei sia¡i tàsuflet, sprijiniti pe cei neputinciosi, fiti îndelunÀ_¡äbdãtori fatide toti" (1 Tes. 5:14).Si, de fapt, Apostolul îndãmna ,,ojle,,túiuumnezeu sá se hräneascä cu o hranä bunä spre a fi bunirmireasmä Domnului (Rom. 12:l) si sä nu fie ,,builä mireasmä,,doar prin igiena trupului, ci si prin curätia inimii, dupã cumspune Psalmistul (Ps. 50:18); si el se ruga sä se facå prin zuralor ojertfã de binecuvântare. El se dedicã tuturor celor peiareDumnezeu îi adunase sub conducerea sa cu toat¿ tunåvointusi cu toatá buna lucrare. Atât cât putea, pahomie modeta fiecaiàsuflet înrnod. indirridual; si depìnea multã ostenealä în aceiisens. [...J El acttona asa, având teamä sã nu piardä pe weunul oecare nu l-ar fi putut salva el însusi, dai ar fi putut s_o facäaltcineva, si de teamá ca în viata viitoa¡e sã miaibä parte dðumátotul tepros: "Când tu m-ai ¡espins ca si cum n_aì fi alrrtvaÌoare, iatá cä un altul mi-a dat vialä,,. De aäeea el mddela cumultá $Uä sufletele fralilor. Unora le fãcea reprosuri, de altii seruga, pe altii îi mustra. Cu altii înse avea räbdare i...ì si îi înveta.ca Domnul sä le dea pocäintä spre cunoasterea adivárului soiéa se elibera de cursele diavolului,, (2 Tim. 2:25-26). pe toti cei ca¡eträiau în päcat, el îi îndemna, cu frica de Dumnezeu,,f.
autorului ei de a fi perfectá. Pahomie avea constiinta foarteclarä cá Dumnezeu era cel care adunase ucenicii "în jurul säu"cu un scop prccis: ca nimeni sá nu se piardä sau, ca nimeni sänu gäseascä în altá parte pe cineva mai eficient care sá-l ducä lamântui¡e. Totdeauna a respins ideea cã el ar fi deasupra celor-lalti frati sau cã acestia au intmt în comunitatea sa, datoritäcalitätilor sale personale, cu toate cä în fapt, aceasta era realitatea.Pahomie nu conside¡a cä cineva a¡ fi fost în subordinea sa, ci;dimpotrivä, cä el însuçi era responsabil de mântui¡ea celor dinjurul sáu. Or, dacä, în calitate de superior în ierarhia bisericeascã,ai constiinta cä de tine depinde mântuirea celor de pe trepteleinferioare a-le acestei ierarhii, va trebui ca exempÌul SfântuluiPahomie sã-ti fie normativ El se îngijea de cômunitate, nunumai ca înúeg, ci si printr-o lucrare ipecialä cu fiecare monahîn parte. Normalitatea fiecäruia garanta functionarea normaláa comunitátii (koinoniei).
Moùll rcsponsabil de comportare a Sfântului Pahomie fatäde ucenici este transmis si colaboratorilo¡ säi. Spre exemplü,încredintând conducerea irnei "case" lui Teodor Alexand¡inul,Sfântul Þahomie i-a spus acestuia: "Dacä vei vedea un membrual casei care nu ia seama la mânfuirea sa, corccteazäl cu räbdare.luându{ deo parte. Dacä se supãrá o datä, tasäJ pânä când Dum-nezeu îl va face sä se cäiascã" asa cum facem atunci când, wândsá scoatem un spin din piêiorul cuiva si fäcându-i o incizie, dacäpiciorul sângereazä sau îl doare,lãsäm mai degrabä ranaînpace,apoi, dupä ce am aplicat un plastule emolient sau ceva asemä-nätor, în câteva zile, spinul iese de la sine cu usu¡intá. Cáci unom mânios câ{tigä, eI însusi, mult mai mult sub influenta celuicare nu-i räspunde, datoútã ¡äbdãrü pe care o aratá dupä aceastámânie cel carel modeleazá dupá tege. Pe de altä pãrte, dacägteçeala este gmvä, adu-mi-o la cunostintá çi eu voi ac.tiona asacum vrea Dumnezeu cel mult-milostiv. Sä te îngrijeçti de ceibol¡avi ca de tine însuti. Fii cumpätat si du-ti crucea mai multdecât ceilalti, cáci ai demnitatea ãe pãiinte ient¡u ceilalti. Fiicel dintâi iare împlinege regulile impusô fratilor, ca iä lelmDlneasca sl er-r.reir rrecarul monan ln pane, sl nu oarba supunere fatä de o
Jtand?.¿¿a¿d impersonalá, rigidä çi imposibilä, dttoritá "pretentiei,.
, Armand Veilleux, Lo, Die d,e Søint po,chô\nc selon ld,tradítion copte,Abbaye de Bellefontaine, 1984, p. 514-316.
Din textul de mai sus, reiese cä Sfântul pahomie era unfoarte bun pedagog. El nu a prezentat ucenicilor doar ftrind¿iol¿,o^lua m, consrderare si parl.icularitälile fiecäruia. Altfet spus,KanduraLa era apllcatã cazurilor concrete. Aplicat ea Rdnduielüera suplá. Iar supletea era determinatá de faótd cá ea s'e refereala om, c_a fiintä vie ce cautá curätia. Iar curãtia urmäritá prinsistemul educa{ional pahomian iru era nici üna formalä,iicinu se limita doar la aspectul trupesc, fizic, ci urmäre areati" _
rea,,cu¡ätiei inimii". Or, realizarea curätiei inimii viza mântui_1e^a !ie.c11¡¡i monah în parte, si nu oarba supunere fatä de o
r A,G. Festugière, ¿a preníère uiß grecque de sahf Pac;hôme,lrad. îîLesMbines d'Orient, fV,2, Paris, 1965, p. 242.
22L
Page 111 of 137
Constatäm din sfatu¡iÌe date lui TeodorAlexandrinul o cali-tate deosebitä a îndrumätonrlui duhormicesc, aceea de párinte,nu de directo¡ de constiinlá si cu atât mai pulin de superior sauçef. A fi superiorul unei mänästiú nu era un privilegiu, ci o responsabilitate, exact ca într-o familie unde párintele nu este unpdvilegiat, ci om ø resprnsabilitdli suplimentare, În aæastâ cali-tate, Teodot trebuia sá-çi exercite responsabilitalea îndrumäriicelorlalli. Or, va trebui så facä aceasta ajutând confratii ,,säcreascä" în cele duhovnicesti, chiar dacá între ei ar fi putut existasi persoane neglijente. Sfatuì privind îndrumarea ceiui negtijentcomportá läsarea unui larg spafiu de actiune libertätii acestuia;sfatul staretului nu se va t¡ansfo¡ma în dojanä perpetuá. Celdojenit se va putea îndrepta prin ascultate si smerenie, altfel, încãzul dojanei obsesiv repetatä, ar putea sá reagtioneze invers.Indreptarea. este realä numai atunci când se realizeazá dinconstiin!ä si nu din fricã. Or, o asernenea îndreptare wea Dum-nezeu.
Sfatul dat lui Teodor era sfatul dat unui viitor starel. Cali-tatea acestuia de,,superior" nu t¡ebuie sä se transforme înobsesia celui care trebuie sä ,,corijeze" pe oricine; aici având,desigur, un aport, atât con$tiinta celui,,neglijent", cât si Dumnezeu. Dojenirea fäcutá.unei persoane în mod repetat, ,,în vedeteaeducárii acesteia" este un comportament ptofund antipeda-gogic. Iar, din punct de vedere psihologic lasã sä trasparä pro-blemele subiectului dojanei: frusträ¡ile, cäderile refulate,neputintele obsesive, mai precis ,,cáderea în sus" (dupá SfântulGrigore de Nyssa) çi complexul fotoliului (de care vorbestepsihanaliza), douä pericole de care Sfântul Pahomie voia sälfereascä pe viitorul starel Teodor. Calitatea de înd¡umätor simai ales de pärinte duhovnicesc presupune dra{oste, fielegere, räbdare, spirit de sacrificiu çi încredere în fiul duhov-nicesc. Calitatea de pärinte duhomicesc nu ti-o conferá functjaadministrativä. Dxperienta a arätat cä bunul administrator nueste automat si bun pedagog si cu atât mai putin pärinteduhor¡nicesc. Invers însä, da: toti bunii pedagogi çi to{i pärintiiduhovnicesti au fost si sunt totdeauna çi buni administratori,buni iconomi, aceastä responsabilitate vizând înainte de toate
tainele lui Dumnezeu (1 Cor. 4:1), între acestea fiind desigurtaina sufletelor celor pentru care ai devenit sau ai fost alespärinte duhovnicesc.
Sfaturile date lui Teodor îl aratä pe Sfântul Pahomie cafiind o personalitate dotatã cu deosebiie calitäti pedagogice sicu o înaltä constiintá de pärinte duhovnicesc, calitäti pe carele vom constata, desigur, çi din alte împrejuräri.
Celälalt ucenic al Sfântului Pahomie cu numele de Teodor(Teodor cel Tânär), cel mai iubit ucenic al marelui stare!, ajun-gând el însusi conducätorul obçtii monahale din Tabennese,avea sä punä în lucrate duhul disciplinei pe care o primise sio înválase de la maestrul çi duhovnicul säu. Autorul anonimal Vielii Sfântului Pahomie, în va¡ianta egipteanä, ne va telatadespre el urmátoa¡ele: ,,Pärintele nostu Teodor avea o mategrijä în inima sa, ziua çi noaptea, pentru sufletele pe careDumnezeu i le încredintase. El îi pázea pe toti cu sträsnicie, înacord cu toate preceptele si regulile pe ôare lä stabilisä duhov-nicul nostru pentru ei ca lege în koinonia fratilor. El mângâiape cei dintre ei care erau tulburati. Pe unii îi certa dupä cummeritau pentru restabilirea sufletelor lor în ochii Domnuluinostru lisus Hristos. Pe altii îi muta dintrc comunitate într-altàsau dintr-o casä în alta fäcând pentru ei tot ceea ce era în pute-rea sa si cãutând mântuirea sufletelo¡ lor. Pe altü îi îndemnala ascezä si la ostenealä pentru sfintirea trupuriìbr lor. Pe allüîi obliga sä posteascá pentru a fi capabili sä biruiascä pe cei careluptau împotriva lor. Pe scur! el vorbea cu fiecare dintre ei, înparticular, întelegânduJe gândurile çi faptele prin Duhul luiDumnezeu care odihnea în el. Dacá percepea cá weunul at fifost neglijent în inima sa cu privire la propria-i mântuire, el seruga lui Dumnezeu pentru acest frate sau, când acesta nu seîndrepta, stârnind în negrija pentru mântuire, îl îndepärta decomunitatea ftalilot de teama sä nu se piardä si altii din cauzalui. De altfel, ptuintele Teodor conside¡a cä va fi pedepsit deDumnezeu din cauza neglijentei sale, dacã cineva s-ar fi pier-dut. El avea grijá, deopotrivä, de toate nevoile materiale alecomunitälii, de numárul mare al fratilo¡ din comunitate si alcelor din toate celelalte mánástiri. De cele de alt sex care se
Page 112 of 137
adunaserä pentru Dumnezeu, adicä de cälugärite, el purta grdädeopotrivá prin intermediul celo¡ rânduite si prin cuvânt, prinintermediul unui pärinte pe care-l desemnase exact ca põ untatá. Acesta le purta de $ijä cu toatä sfintenia dupä regulilepärintelui Pahomie.
In felul acesta pärintele nostru Teodor se îngrijea sá-iîncurajeze prin cuvânt si prin învätätura desãvârsitä primitäde la omul cel drept, pfuintele nostru Pahomie..." 1.
Am dat cele douä exernple spre a aráta cäîn ucenici si prinucenici se vede eficienta muncii maeshului. De altfel, extin-de¡ea sistemului pahomian în înteaga Bisericä va .onfi.*ueficìenla între$i osteneli pe care Sfântul pahornie a depus-o învederea edificárii unui mod de via!ä crestin care sä asiguremântuirea în mäsura în care avea sä fie respectat.
Despre acelasi ucenic al Sfântului Pahómie biograful säuegiptean ia spune cä s-a îmbolnávit din cauza nelinistii pe careio provocaserã fratii care nu çtiau sau nu voiau sá scoatä î;begrrlcâstig din rânduielile stabilite de marele säu duhor¡nic.2 Defiecare datá când actiona în vede¡ea educärii fratilor sái, Teodorlãcea referin!ã la duhovnicul säu trecuL deja la cele veçnice, pecare toti monahii îl numeau, dupá Dumnezeu, ,Jatäl lor,,. CuPahomie, le spunea Teodor. Dumnezeu a fäcuL un legámântspre a mântuÍ prin el multi oameni"3.
Restabilit dupá o boalä mai îndelungatá, mâhnit din cauzalipsei serioasei angajäri monahale a celot peste care era duhov-nic, într-o zi de Paste, Teodor avea sä vorbeascä fratilor din comu-nitate despre Sfântul Pahomie, spunându{e printre altele: ,,Careeste avantajui pe care-l avem fatä de beilaiti oameni? Oare,avantajul nostru constã realmente în faptul cá avem un ves-mânt special? Sau cä suntem încinsi cu o curea peste coapsi?Sau pentru cä noi neam adunat unii cu altü într-o singurácomunitate (koinonia)? De fapt, existä multi cale s-au adunat,în multe locuri, având chiar vesminte ca ale noashe. pentru cá
1 A¡mand Veilleux, o.c.s,o., La vie de Saint pachôme selon la traditioncopteÀ 195"196, Abbaye de Bellefontaine, 1984, p. 25&257.
¿ lbid., 193-194, op.cit., p.25G240.r lbid., p. 232.'
224
slava Domnului Dumnezeului nost¡u si harul Såu umplelumea întreagá. Dar, într-adevär, avantajul pe care ni l-a datDumnezeu este ceea ce dreptul nosüu pfuinte (Pahomie) ne-aîncredinlat. El a urmat întru totul modui de via!á al profe{ilorçi modul de slujire în care, dupä Evanghelie, a mers Domnulnostru Iisus Hristos. El nu jignea pe nimeni, dupä cum voiînçivá märturisili. Voi înçivä çtiJi cä avea obiceiul sä ne înveleadesea cu lacrimi. $ti{i cum ne aduna în fiecare zi çi ne vorbeadespre Sfintele porunci, ca noi sá împlinim fiecare poruncä dinSfintele Scripturi çi cum el era cel dintâi care le punea înlucrare, înainte sá ni le încredin{eze nouäl [...] Tocmai prinîntâlnirea cu acest om drept, noi am învälat voinla lui Dumnezeu, pânã în amänunt, cum ar fi pânä çi modul în care sä
ridicäm mâinile noastre spre Domnul çi cum se cade sä nerugäm lui Dumnezeu. El este cel care ne-a Învälat toate acestea.Nu este drept, açadar, ca noi sä-l binecuvântám, dupä Dumnezeu care ne.a creat?... Binecuvântat fie Dumnezeu çi dreptulnostru pärinte Pahomie care, prin intermediul ostenelr]or çilugäciunilor sale ni s-a fäcut cãláuzä spre viata vesnicä"Z. ,
Constatäm din acest text douä lucruri esenliale: a) faptul cá,pe lângä mmunitatea fondatä de Sfântul Pahomie, mai existau
çi altele; b) respectul çi veneralia cu care Teodor vorbea demaestrul çi duhovnicul säu çi al comunitä!ü peste care atunci eIem conducätor. Teodor, cel carc, în noaptea care a urmat punerüîn mormâ¡t a Sfântului Pahomie, mutase trupul marelui stare!spre a nu fi divinizat de fra!ü sä, ucmici ai marelui awá, acumel însuçi îi îndemna pe frali såì cinsteascá çi säl binecuvântezepe sfântul fondator al comunitälilor monahale.
Teodor scoate în eviden!ä çi alte calitáli ale Sfântuiui Paho-mie, cum ar fi: 1) faptul cä Sfântul Pahomie prcscria,,únduielile"
1 În prima vialá scrisä în dialectul sahidic se spune: ,,Dupã cum fraliierau împä4iti pe ,,case"çi în fiecale
"casá"exÍsta, ca pãrinte, un responsabil,
Pahomie fãcea gi el parte dÍnlI{ ,,caså" El nu era cu nimic diferit de ceila\jfrati. El nu avea autoritatea sã ia dupá bunul säu plac o hainä de Ia egumenulcomunitätii, ci seful casei din care el fácea parte era cel care mergea s-o iapentru el, pot vit regulilor fraJilor pg care el le stabilise din partea luiDumnezeu."(.{. Veilleux, op.cit., p. 303)
' Ibidem, 194, op.cit., pp. 232-233
Page 113 of 137
pe care el însuçi le împlinea, nl pe cele despre care gândea c$ar fi avut urmfui benefice în viata ucenicilor. Sfântul Pahomlçcerea ucenicÍlor sä împlineascä ceea ce el însusi a constatat pri npropria sa vialä cá este nu numai posibil, ci si dupä voia lulDumnezeu; 2) faptul cä patemitatea duho¡¡niceascä nu este privl"legiu, ci risc si responsabilitate asumate, care presupun simlü.mântul tragicului, iar na$erea duhovniceascä presupune chiursi lacrimi. A fi pärinte duhovnicesc înseamná a träi continuu,durerile facerü" fiului duhovnicesc; iar ,,facerea" nu înseamn{doar ,,nasterea" pentru un nou mod de viatä, ci veghea continuÍasupra maturizärii duhor,nicesti a celui renäscut pentru Dumnc'zeu. Nasterea duhormjceascä nu este un simplu act, ci un între¡¡proces care poate dula, uneori, ani de zile. Si aceasta, pentrucá naçterea duhormiceascä este mult mai strâns legatá decreçterea duhovniceascá, în care pärintele duhovnicesc nu doalfurnizeazä precepte, ci-l hránegte pe ucenic cu roadele precep-telor cu care el însuçi s-a hránit çi pe care çi le.a împropriat saucu roadele preceptelor si ostenelilor oferite de înaintasi, maiprecis, cu ceea ce preceptele au rodit ¡ealmente si mai întâi ?n ¿f.
Pärintele du-trovniõesc este invá[ätor penfru cä este model,nu pur çi simplu, pentru cá stie multe sau cá are experientä.Paternitatea duhovniceascá are un ptofund caracter eclesial sisobornicesc. Ea vine de undeva - de la cei care au fost ei însisipärinti si în cele din urmä de ia Pärintele tuturor (TatäI nostrucare este în ceruri) çi duce spte undeva - spre toti cei care suntsau pot sä fie fü, adicä oameni continuu dispusi spre ascultare,spre crc$ere, spre maturizare duhovniceascä. ln sobo¡nicitatealor, în Bisericä, atât paternitatea, cât si filiatia duhovniceascäse transmit pdn forla exemplului: párintele duhovnicesc estemai mult model decât dascä.Ì, sau este învátätor penüu cä estemodel. De aceea Teodor precizeazâ câ el çi ceila.\i confrati aisäi au cunoscut voia lui Dumnezeu, întâJnindu{ pe ,,acest omsfânt", çi nu Rânduialâ lui. Ucenicii vedeau în sfinlenia luiPahomie voinla lui Dumnezeu. Sau voin{a lui Dumnezeu sedovedea posibilä tocmai în sfi¡tenia care i¡adia din persoanamarelui awä.
' ,,Sä slävim çi sä binecuvântäm Duhul lui Dumnezeu carecste în el. Si, cu adevärat este wednic, pentru cä s-a fäcuttemplu al Domnului. Nu numai cä se cuvine sá actionäm asa,ba, mai mult, noi slim si credem cã numele säu este scris în.,,&rtea Vìelii" cu toli sfinlii. Acum, fuatilor, vä spun cá estenecesar çi drcpt pentru noi sä scriem despre ostenelile sale dela început çi despre desävârsirea pe care a realÍzat-o, despre$tilul säu de via]ä si despre toate practicile sale ascetice pe carele-â împlinit, pentru ca pomenirea sa sä rämânä pentu tot-deauna [...] hin urmare, se cuvine ca çi noi, fárá ezita¡e, sábinecuvântäm pe dreptul nostru párinte care ne-a condus lacunoasterea lui Dumnezeu...".1 Atunci toti fratü âu ráspuns cao singurá gurä si ca o singurã voce: ,,Fie binecuvântat sfântulsÍ dreptul pfuinteþ nostru Pahomie îh toate lucrurile saie si înloate faptele sale"z.
Si ca o concluzie la toate acestea, Teodor va spune: ,.Nu este,oare, drept ca çi noi sä slävim çi sä cinstim un om drept si unprofet pe care Dumnezeu ni l-a dat, ca prin sfintenia lui sä ajun-gem sä-L cunoâstem pe Dumnezeu însusi?."5 La cunoasterea luiDumnezeu nu ajungem prin informare, ci suntem conduçi spreea prin sfinlenia maestrului, conducerea însemnând proprianoasträ sfintire. In procesul de sfinlire îl cunoastem pe Dumne:zeu. Or aceasta este viata de veci (Ioan 17:5).
Teodor a tinut toale învätäturile maestrului säu. Numai oeuna n-a putut s-o respecte: instÍtuitea culhrtui aceshria. Fusese openonalitate udasá carc nu putea fi läsatä în anonimat. Desi nua descoperit mormântul Sfântului Pahomie niciodatä, Teodor,ucenicul çi unul din succesoriÍ Sfântului Pahomie, este laoriginea cultului pårintelui monahismului chinovial. El a all]trolul fundamental în instituirea cultului Sfântului Pahomiepentru cä percepuse ei însusi (Iucru confirmat de întreaga obçte)cã maestrul lor al.insese ideatul vietii crestine; constatase cáPahomie se unise cu Dumnezeu, de aceea în cuìtul pe careîncepuse sä-I arate falä de duhovnicul säu, Teodor era constient
1 lbidem, 194, p. 254235.
i lbidem, p. 235.r Ibidem, p. 256.
Page 114 of 137
cä-L cinstea pe Dumnezeu. ,,Vi s-a spus adesea cä cel carc sa unitcu Dumnezeu, nu este numit om, ci duh, dupá cum este scris:
,,cel care se uneste cu Domnul este cu Dl un singur duh" (1 Con
6:17). S-a spus deopotrivá: ,,Voi nu sunteS în trup, ci în Duh"(Rom. 8:9). Prin urmare, pol"rivit acestor cuvinte, omul care se
uneste cu Domnul si care li sluieste a încetat sä mai fie om, dincaula prezen-tei DuÀului Sfânt in'el. lntr-adevár, este ca în cazulunei säbii în teacá. Nu spunem ,,sabie în teacä" ca si tcând ar fiseparate una de alta, çi nu utilizäm douä denumiri atunci când
vorbim despre ele, ci spunem în mod simplu "sabie".
Ia fel este
si cu vinul care a fost amestecat cu apä dintr-un ulcior. Cei carelúeau nu-l numesc,yin çi apá", ci ,¡in". La fel este çi cu omul care
se face templu aI lui Dumnezeu prin curáþea sufletului, a
trupului çi a min!ü.1 Deci, nu se mai nume$e,omtrupesc", ci
,,om duhovnicesc".Atitudinea lui Teodor çi a întregii comunitäli monahale
fa!ä de întemeietorul ei, Sfântul Pahomie, scoate în evidenláconçtiÍnla filiatiei duhovniceçti a celor náscutj duhoviceEtedeSf. Pahomie. Acesta care trebuia sá rámânä în memoria lol,,Sfântul si dreptul nostru pärinte". Din viala Sfântutui Pahomieafläm cä în comunitatea sa, omul care naste pe un altul pentrulucrarea lui Dumnezeu este acestuia Pärinte (Tatä), dupä cumDumnezeu, este tuturor Tatä atât în veacul acesta, cât si în cel
vütor. Teodor considera cá Sfântul Pahomie merilä sä fie numit,,$rinte" pentru cä dovedise cum ,locuia" în el Tatäl nostrucare este în ceruri, aça cum spune Apostoful cá ,,nu mai träiesceu, ci Hristos tráieçte în mine;' 1Gal. 2:20¡.2 itt." o," Ue pärinteat comunitä!ü, Sfântul Pahomie înlelegea sä1i exercite aceastá
responsabilitate s\ind celorla\i. De aceea, din punct devedere al anumitor activitä$ se comporta ca ceilalli, sau chialcu mai mult zel (spre exemplu, muncea cu ceila{i la înmuiatultrestiei çi Ia împletitul funiilor, una din activitälile comuni-tá!ii). Slujirea celorlatli, este una din formele prin care urmãmlui Hristos, care a venit nu sá I se slujeascä, ci sä slujeascä Ellnsusi (Mat. 9:26).
I lbidem, p. 254.¿ Lefort, p. 55.
Cu ocazia unei boli a Sfântului pahomie (care-l tintuise lapat). ucenicii iau pregätit mâncare si i-au adus-o. A.estu l_"rugat pe Teodor sä aducä o canä cu apá si sá-i toarne sä se soelepe mâini. Dupä ce s-a spälat, a Iuat ãanä cu apá si a turnal oepicioarele lui'Ieodor, spálându-ile. Surprins-de gestul awài,Teodor a întrebat: ,,De ce ai fäcut asa?,. Laìare, Sfâritul pahomiéîi räspunse: ,,Tu mi-ai turnat apä óã-mi späl mâinile: si Dentrucä tu miai spätat mâinile, eu, la rândul meu, ti-ain'spálatpicioarele. Am fácut aceasta pentru a nu fi coildamnat lajudecata din urmã cä am fost slujit de tine (un copil), de wemece eu trebuie sä fiu slujitorul tuturor.,.1 Este unaãintre împr+jurärile în care se conli¡mä faptul cá, potrivit exempluluiMântuitorului Hristos, Sf. Pahomie nu acìepta ca cinevä, maimic în ierarhia comunitá{ii, sä-i facä servicii.-pentru el, a fi maimare, însemna a sluji mai mult. în atotputernicia sa. Dumne.zeu aratä iubirea sa de oameni, smeriñdu-se la conditia firiiomenesti. Întemeietor al hoínoniei, pärinte, învätätoi siseiincontestabil, Pahomie. în smerenia lui, sluieste si nu sé lâsäslujit. Smerenia Sfântului Pahomie nu este
-oiaziðnalá si nici
ocazionatä de întâInirea cu fmtii, ci face parte din staiea sânaturalä. Ea este cu atât mai mare virtute, cu cât devine modulfiresc de träire si comportare a omului înnoit în Hristos. Slu_jirea celorlalti, cu toatä simplitatea, este dovada smereniei.Smerenia nu se confundä cu umilinta si nici cu umilirea debunävoie sau de cätre altii. Nu este nici nirmai sta¡ea de modestie perp-etuä ieçitä-din óonstiinta cä suntem tárânä (humusj,wednicá de cälcat în picioúe dé oricine. Smeienia esìe stareãde spirit datä nu numai de cunoasterea proÞriilor limite. ci side constiinta cä în tine locuieste Dumnãzeù, de constiinta cå
9çti unul dintre organele prin care Dumnezeu actionealä înlume, prin ca¡e Dumnezeu Se descoperá lumii, unul dintremädulareÌe Trupului lui Hristos, mai mult sau mai putin decinste, dar unul viu, functional. Or, când Dumnezeu Se åesco-perä lumü Sé smereste, intrá în starea de chenozä. Dacä sme¡enia nu va fi virtutea prin care crestinul 1l va imita pe Hristosînsugi (Mat 1-1:29) în raport cu lumêa - întrucât îl are pe Hristosîn el - ci simpla constünþ a nimicniciei te¡est¡e, nu vá fi altceva
14. Veilleux, op.cit., p. 7&29.
Page 115 of 137
(Mc. 8:36-57). Sfântul Pahomie e¡a smerit pentru cá în el só ,
decât dovada uitärii cä omul este chipui lui Dumnezeu, ca.e.t.';ii,
{ace mul! mai de prcl decât huma, pämântul si universul întreg ll l
Pe lângá cultivarea ideü de paternitate duhov¡iiceascä, cumam vãzut mai sus, din modul de via!ä al întemeietorului ei, comu-nitatea Sfântului Pahomie, îltelegea cá discþlina monahalá aredrept obiectiv îndumnezeirea. Locui¡ea Duhului lui Dumnezeuîn om este obiectivul tuturor ostenelilor monahale. În pärintelelor duhovnicesc, ucenicü Sfânhrlui Pahomie au percãput prezenta Duhului Sfânt, prezentä care ia îndreptätit sá-l numeascäpárinte, sä-l cinsteascä si sá-l comemoreze ca pe un profet. Dealtfel, în Viata Sfântului Pahomie, acesta eta socotit de uceniciun alt Moise.
Meritá remarcat faptul cá în koinonia principiul ierarhicnu functiona ,,a.Ìäturi" de principiul paternitãtii dühovnicesti,ci ,,împreuná" cu acesta, ba, mai mult, principiul ierarhic erainclus, nu principiului administrativ, ci principiului paternitätü. Paternitatea duhormiceascä dádea autoritate personali-tätilor cu responsabilitäti în structura ierarhicä a comunitätiipahomiene. Sfântul Pahomie era párintele comunitátii, Apa(adicä al'va), dar comunitatea era împärtitá în mai multemänästi¡i, iar fiecate mánästire eta împärtitä în triburi si case.Seful fiecärei unitáti monahale era în egalá mäsurá ,,pärintq,pentru cei al cáror îndrumátor duhormicesc era. La fel era siiconomul general. Am värut aceasta din sfarurile pe care Sfânh:lPahomie i le-a dat ucenicului sáu Teodor când i-a înc¡edintat res-ponsabilitatea unei comunitáli monahale. Toti staretii pestemánästi¡ile întemeiate de Sfântul Pahomie, iconomul general,sefü triburilor çi ai caselor emu pentru membrii comunitätilorIor páúnli duhovnicesti, cei prin care Sfântul Pahomie exe¡citaresponsabilitatea sa de pärinte aI tuturo¡ dar în acelaçi timp îifäcea pärtasi si pe acestia la ceea ce însemna ,,paternitatea duhov-niceascä". Organele pún care Sfântul Pahomie îçi exercita respon-sabilitatea de pãrintel sefü comunitä$lor nu erau pur si simplu
1 mia., ZO8, p. ZS5. n4resü ca ac€asta exprimã concep ,ra teologicã prccisä,existentã în koinonia, ea însãgi conceputã dupã modelul Bisericii - Trup tainical lui lftistos. Paternitatea duhovDiceascã se fundamenta tocmai De conceDtiacã Biserica este un trup tainic în ca¡e pulseazã viata Capului ei, de unde sicon$egalia pahomianã era în miq un asemenea tlup în ca.re se fãcea prezentäpe$onalitatea intemeieton¡Iui sãu, ca om ûr caæ ,Dumnezeu a fácut un legåmânt pentru a mâ¡tui plin el multe suflete" (Ibid., 194, p. 323).
manifesta chenotic sfintenia iui Dumnezeu, sau sfintenia chi-pului lui Dumnezeu íntr-un intens proces de asemänare cuDumnezeu. Sfântul Pahomie se pufta cu smerenie fatá de toti.pentru cã era conçtient cã fusese ales de Dumnezeu ca säle arateun mod în care omul s€ poate comporta dumnezdieste fatä desemeni. De aceea în \eÌegerea Sfântului pahomie, monahultrebuie sã fie slujitorui tuturor, sá nu astepte ca ceilatti sä-islqjeascäI. Calitatea de pärinte duhovnicelc nu se afirmí prinimpunerea autoritãtii în fata celorlalli, ci printr-un mod decompo¡tare matcat de autotitatea iubirii smerite penffu toti¡mod de comportare în care grija pentu mântuirea celorlalti váfi preocuparea sa fundamentalä.
În mãnástirile Sfântului Pahomie veneau si copii. li púmeacu toatä dragóstea, înlelegerea çi pretuirea. Asa a fost cu intrareaîn mänastire a lralilor Teodor si Pafnutie. Din nefericire, acestiaau murit relativ de tineri, Teodo¡ reusi¡d sä devinä însä celebru.Au fost cu sigurantä çi alti copii. Se pare cã aceçtia aveau partede un program si de o grijä speciale. Aceasta reiese din împreju-ra¡ea în care în timpul unei absente mai îndelulgate a SfântuluiPahomie din mänästire, copüIor nu li s-a ptegátit hana tânduitä.La întoarcerea acestuia, unul dintre copü teclamä sfântuluiaceastá ,,neglijenlá". Neglijenta era oarecum îndreptátitá: fratiidin mänästire preferase¡ä o ascezä maÍ mare. Dupä ce Sfânti:lPahomie a luat måzurile necesare spre a restabili rânduiala (carenu.trebuie lásatá deo patte din cauza unuj exces de zel ascetic),va spune, printre altele,. ucmicilor: ,,Nu stiti, oare, cá în general,copiii nu pot sä rámânä în desävârsire, dacä nu li se creeazäputinä bunä dispozitie çi dacá nu li se aratá pu{inã mângâiere?"2De aici vedem nu numai dragostea pärinteascä a SfântuluiPahomie pentu tinerü novici, dar si priceperea sa în formareaacestora pe drumul desãvârsfuü. Cu alte cuvinte, exigenþ nuexclude momentele de relaxare, b4 dimpotrivã, le prezupune.
I lbidem, p. 98, 151.
' Patroløgíq, Oríqttolß, vol. 4, p. 445.
Page 116 of 137
executanti ai îndrumárilor staretului lor, dimpotrivä -erau
oammi dà i¡itiativä, Pahomie contând tocmai pe aceastá callta te
uiãr ut""a .a"¿ ä d.esemna în dirersele responsabilitä$ çislujiri'in mänástirea sa a venit la un moment dat tânärul Silvan'
Acesta nu si-a schimbat mentalitatea pe cale o avusese mal
i"ii"t", a" ä.".u Pahomie a hotárât sál îndepärteze.de comu-
;bi;. Tilã^tl ""
angajat în fala staretului sá se schimbe Atunci
Þãrtå*i" u ..*t la aiutorut unui frate încercat, rugâncluJ sä,ia
.-."u i*p."utta cuïel în cauzä pânä ce acela va fi TTNI;':Fratele a acceptat rugámintea staretului' Prin urmare' Pahom le
i ;;;-zãlìtaiñ'¡ilvän vütorutui såu îndrumätor, lpqându-r:-Oripá ¡"*"irr.", iatã-I pe tatäI tãu; tot ceea ce îl v-ei vedea pe el
ì:câira. vei face si tu; dacå el posteçte, vei posti cu el, si dupá^cum
va face el, asa vei face si tu: dacá el s1äjos Ia masá ca sá mánânce'
te vei aseza aiäturi de d Ei vei mânca; în momentul În c"t9 s-"-u3
ti¿l* i. *i tial"a si tu împreuná cu el si nu vei face nimic färã
deòrinderilor, desigur, a deprindedlor bune, este un prlnclplu
zuÅãã*""tur i" piocesul ãducational, ea fiind cu atât mai
nosibilá. cu cât cel educat are mereu lângá el un exemplu sr un
L="dài "i". Párintele duhovnicesc este cel care nu se impune'
ci se evidenliazä, nu prin sfaturi, ci ca exemplu; tt.:1l.:ilÎindicá si amtá cäi de parcurs, ci acela care merge mal lnlal el
ffi;;;;ã;; aàsteleiindo si fäcând-o accesibilá celor care-i
vor urma, fiii duhovice$i.Prin óoUUoratorii sái. Pahomie se gáse$e mereu în mijlocul
comunitátü. Prin anii 55&357, Teodor a fost numit iconom lu
i;-."".;1, Pahomie conducând celelalte opt mánästiri din
*a¡e"tit"u p¿¡". Vf*fimp Teodor, în fiecare zi' dupá ct tenninu
munca sâ,'mergea la Pébu (distantá de trei kilometri) pentru u
;*i;;;t"h.å sfântului Pahomie; întors în comunitatea ul
cãrei iconom em, el împártaçea fraSlor învãtäturile staletulul¡'
Aceasta era una dintre modalitälile prin cale sl¿ìntr 'Hanomolo
iäpu"""i.p*r"lJit"t " a" pa["i" ut i"tttgü comunitä$' îrl
: 1 lTn. Lefort, Les Vies coptes'de Ss'itLt Parhôme et d2tlc luEu (A.. Veileux, op.cit., f 2, pp. 90-91).
r lbidem, 95, pp. 120 107 , 147 .
aceastä calitate, vizita periodic mánástirile întemeiate de el, îiinväta pe toti, postea pentru cei carc gr-eseau, se ruga pentru eil;el însuçi se lása învälat de al$i mai miciz, dar lua mäsuri imediatecând constata cã v¡eunul din frati risca sá se piardä din cauzamândriei (îl va san$ona cu penitentá asprá, timp de doi ani, peTeodor, cel mai iubit ucerric al sãu); iar pentru cei care se dovedeau incorigibili, lua mãsuri extrcme, cum ar fi scoaterea dincomunitate sau dacä acestia mureau, refuzând pocänþ, nu per-mitea fralilor ca la înmoimântare sä li se facá iugäcirittile o'Ul¡nuite, nici sä le poarte hainele5. Toate acestea sunt forme demanifestare atât a blânde$i, cât çi a autoritätii paternitátü duhov-niceçti. Blândeþa, dragosteq înlelegerea, smerenia, dar si exi-genla, sunt calitälile unui pãrinte adevärat, pentu cä dispariliaoricárei forme de autoritate nu predispune la libertate respon-sabilá, ci Ia forme capricioase de nesigurantä, care, la rândul lor,vor duce la forme de autoritarism nejustificat sau de neglijenlã.
Paternitatea duho¡,rriceascä nu era legatä neapárat de vârstasau de vechimea în mänästire, ci mai ales de daruriie deosebitecare împodobeau viata celor care primeau o asemer¡ea wednicie.Teodor, venitîn mänästire la 14 ani, la vârsta de 53 de ani va primiresponsabilitatea catehizärii fralilor, la scurt timp tesponsa-bilitatea de iconom la Tabennese, pe aceea de inspector generalaI întregü koinonia çi apoi pe cea de pärinte aI întregü comunitãF,datoritä harismelor de care dãdea dovadä, çi nu datoritä inteligentei sau abilitätü administrative, reale si ele, de altfel, la acesttânä¡ ascet.
Copil fünd, întro bunã zi, Teodor a venit la Sfântui Pahomieçi ia zis: ,,Awa, as wea sä-mi garantezi cä eu îl voi vedea peDumnezeu, altfel n-ar avea nici un rost faptul cã am venit pelume". Awa Pahomie i-a spus: ,,Tu wei sä-l vezi în viata aceastasau în viata viitoare?",,Vreáu sä-l väd în viala aceasta, dar pentrutotdeauna", a räspuns Teodor. -Atunci, gräbestete sä rodeçticeea ce este scris în Evanghelie: ,,Fericili cei curali cu inima cáci
: Ibidem, 92, p. 119-120.¿ Se läsa înváþt de un tânär noua modalitate de pregátire a matedalélor
Page 117 of 137
aceia vor vedea pe Dumnezeu"(Mat. 5:8). Si dacã un gândnecurat intrã în inimata (pãrintii egipteni folósesc terment de,,inimä"pentru ceea ce capadocienii numesc ,,minte.,, adicä,,adâncr:l"din noi), fie cä este vorb'a de urä, de räutate, de gelozie,de invidie, de dispret pentru fratele täu sau de slava desa¡tä,imediat sá-ti vinä în minte çi cuvintele: ,,Dacã voi consimti laweunul din aceste gânduri, nu-l voi vedea pe Dumnezéu.,.Auzind aceste cuvinte de pe buzele párintelui nostru pahomie,Teodor a început sä se pregäteascä ,,cu bucurie., sá meatgá (spreDumnezeu) prin smerenie si curáfie, asa încât Domnuf sáîmplineascä în viata cea färä de sfârsit, dorinta sa de al vedear.
Gândurile de genul celor despre care vorbeste SfântulPahomie qi altele asemenea, care Ìntineazá sufletul si suntaducätoare de patimi, t¡ebuie sä nu ,,acopere locul,, din noi încare poate fi väzut Dumnezeu si de unde El se va putea reflecta,ca dintrc oglindä, încá din aceastá viaiá. Dacä, prin ascezä, nusunt înläturate de pe ,,suprafata oglinzii,. sufletului nu numaipatimile, ci si gândurile pátimaçe, nuì vei putea vedea pe Dum_nezeu nici aici çi nici dincolo, indiferent al cui ucenic ai fost.Teodor a în{eles cá se poate considera ucenic si fiu duhor,micescal Sfântului Pahomie împlinind prin sme¡enie si cuÉtie, ceeace auzise de la pärintele säu duhor¡nic. $i în întreaga ia vialá,Teodor a dovedit cá era ucenic al al'vei pâhomie, nu doa¡ recÍa-mându-se ca ucenic, ci contemplând realmente pe Dumnezeu însufletul sãu dupá modelul gi învátãtura maeshului. Marele merital Sfântului Pahomie a fost cá ,,a näscut,.duhor¡niceste asemeneafii. Horsiesius, alt fiu duhovnicesc al Sfântutui pahómie. desi nuèxcela pe linie administrativä, va fi ales de douä ori pärinte atcomunil.á!ii.
Paternitatea duhovniceascä se exercitä cuprinzând în interio¡ul ei si sub autoritatea ei princþiul ierarhic, nesuspendattotusi pentru cel cate ajunge pärinte al comunitätii mai mici saumai mari, realitate semnalatä de pärintele placidé Deseille astfel:
"Autoritatea superiorilor în'comunitate se fundamenteazä tot-
deauna pe sfintenia si pe harismele personale ale fiecäruia si pe
o desemnare ieruhicá. Aceasta din urmá intervine mai pulinca o másurä de ordin juridic, cât ca o recunoastere a harismeidelinute de subiect, carel declarä astfel însuflelit de acelaçi duhde care era însuflelit Pahomie [...]Textele pahomiene stabilesctotdeauna o legáturä foarte strânsá între calitä.tile duhovniceçtiale superiorilor çi desem¡area lor în diversele responsabilitáli.Ele nu semnaleazá niciodatá alt criteliu pentru alegerea lor"r.1n acest sens, Teodor va spune egumenilor mánástirilor dincadrul koinoniei: ,,Nu eu v-arn desemnat din capul me-u; ci,dupä cum mi s-a descoperit de la Domnul, aça am fäcut"z. ,Nuoricine are sarcina conduce¡ü sufletelor, ci numai cei desá-vârsiti"3. ,Cei care se aseamänä cu Apostolü prin faptele lormeritä sá fie numiti <oárintirdin cauza Duhului Sfânt carelocuieste în ei"4, çi nir näaparät ain cauza pfuului alb, va spuneSfântul Ioan Gurá de Aur câliva ani mai târziu.
Paternitatea duhovniceascä în comunitatea SfântuluiPahomie, se aseamänä cu cea existentä în monahismul de tipanahoretic prin faptul cä se exercitä exclusiv în interiorul sis-temului ierarhic qi comunitar. Comunitatea discerne çi apre-ciazá realmente harismele. Tot ea este cea care verificä în ce
mäsurä acestea sunt în duhul înaintasilor. În cazul comunitátiipahomiene vedem acest lucru la moartea lui Petronius çi a ÌuiTeodo¡: f¡atii rámân foarte mâhniti de fiecare datä. simtind simärturisinå cä au rämas orfani priri moartea acestor doi pariniiîn care odihnea duhul lui PahomÍe.
Solicitat de Sfântul Atanasie cel Mare sá-çi asume calitatea depärinte al comunitätü dupä moartea prematuÌã a lui Teodor,Horsiesius va spune: ,,Oasele dreptului noshu pärinte rámânîntradevär în mijlocul nostru pânä astäzi. Acestea zunt rd?dui¿¿¿¿e
pe care Pahomie lea dat ca pdn ele sä fim birdtori asupm celuiviclean". Dacã rânduiala nu v,a avea drept obiectiv biruirea sata-
nei çi nu urmfui rcalizarea aceshri lucru în viala fiecärui frate,
14. Veilleux, op.cit., p. 56.
r Placide Deseille, Ilespr¡t tht nw@úmn eaùfnÍs\ Abbaye deBellefontaine, 1980, p. 18.
: Lefort, op.cit., p. 332, 2-3.r Festugière, op.cit., p. 126.I l¿fort, op.cit., p.55, 27.
Page 118 of 137
nu va fi altceva decât un cuantum de mäsuri restrictive care. Drinfrust¡ärile, umilintele si revoltele interioare pe care le la favolizasi gmem nu va aduce ordine î¡ viata nimänui, nici îl comunitate,ci va genera dezordine gi cäderi fätise sau ascu¡se în cursele celuiviclea¡, în interiorul spalului unde va stäpâni asa-zisa rùnduidã,sau la ,,adäpostul" asa-ziseirânduipli. Inima pärintilor nogtri poateîntr¿dev-ar sä fie în paceîn ceea ce ne prive$e, atunci cârrd aceqtiavád cá urmagii lor dau ¡oade duhovnicesti pentru Dumnezeu i...1Cäci eu cred cä dacá ryrergem potrivit rânduielilor pe carc el(Teodor) ni le-a dat, el va fi üimisul nostru în fata lui Dumne-zeu si a dreptului nostru pärinte Pahomie [..,] Dupã ce pärintelenostru, avva Horsiesius, a spus acestea egumenilor mänästirilor si tuturor fralilor adunali, el s-a ridicat si s-a rugat pentruei, apoi ei l-âu îmbráliçat cu multá bucurie ca çi cum ar fi väzutpe pãrin{ii noçtri Pahomie si Teodor în mijlocul lor."1
In comunitatea pahomianä pärintele duhovnicesc, chiar sicâ¡d accede la cea mai înaltã responsabilitate2, nu succede d.efapt nimänui, ci continuä o paternitate, paternitatea duhov-niceascä - deja existentä, ale cárei începuturi au fost puse deDumnezeu lnsusi prin întemeietonrl comunitätii. ln interiorr¡lcongrega{iei, Sfântul Pahomie este pärinte, nu numai pentrufiecare, ci si pentru înteaga comunitate (asa cum episcopul estepentru Bisericä), färä sä se substituie epismpului ur,- interion:lgon$egaliei (se gäsea totdeauna zub ascultarea episcopalä çi defiecare datä când întemeia mänästi¡i o fäcea cu binecuv.antareaepiscopului), driar dacã nu e¡a preot. Paternitatea lui se funda-menta pe harismele personale primite prin harr.l lui Dumnezeu,nu pe succ€sìunea apostolicä institutionalizatã si nici pe hirotonie(ca în cazul episcopilor çi a clerului, în general). pärintele duhov-nicesc se naste mai întâi el însusi prin Duhr¡I Sfânt la o viatä in-tensä întru Dumnezeu, educându-se si märturisindu-se el îúsusidea lu¡gt¡I întregü vieTi. Paternitatea aceasta se extinde treptai,
I A. Veilleu{, op.cit.,208, pp. 255-256.¿ Horciesius avea sã spunã cu aceeasi ocazie ,,Domnul m-a numit cu
párintii nogtri, ca sä fiu slujitorul vostru al tuturor, aça cum DoDnul a spus
T ^E]"lg!gli:. Ia¡ Eu în mijlocut vostru sunt ca uiul care slujegte.(iuc.
22:27). A. Veilleux, op.cit., 208, p.2b6.
23.Ã
este recunoscutá de ceila[i care vor fi fericili sá fie adoptaliduhovniceçte, educati çi ffescuF sub autoritatea acestei pater-nitäf. Numirea în rcsponsabilitäF care presupun paternitateaduhor¡niceascä, nu-l instituie pe cineva párinte duhomicesc, ci-iconfirmä o calitate pe care deja o are. Altfel, numirea în acea res-ponsabilitate nu va fi altceva decât exersarea mai rcuçitä sau maipulin reuçitá a unei luüfui administrative, sub masca pater-nitãtü. O asemenea percoanä nu va fi niciodatá párinte duhov-nicesc, ci ,,tätuc"- boss sau stäpân. Nimic altceva. Ot în Bisericäniciodatä bunul administrator nu va putea sä se substituiepärintelui duhovnicesc, gi nici nu se va confunda cu acela, oricâtar Încerca.
Sfântul Pahomie a fost incontestabil pärinte duhor¡nicescfärä sä fi fost preot. Duhor.nicia lui nu se ¿onfundä cu puterealegärii gi dezlegärü pácatelor (primitä prin taina preoliei).lDuhovnicia presupune ceva aparte, tocmai de aceea nu oricepreot primeçte wednicia de duhovnic exclusiv prin tainapreoliei. In duhovnicie este nevoie de o harismã specialäconferitá preotului de episcop printr-o cereonie religioasäspecialä. Paternitatea Sfântului Pahomie nu a fost una sacerdo-talä; putem spune însä cä nu á fost haricä. Pate¡nitatea Sfân-tului Pahomie nu e nici formalá, nici canonicä, ci existentialá,una practicatä zi de zi, nu ocazional.
1 ln aceastá pdvintá meritä ceicetatä cartea lui Irenée Hausherr,Paternítateø sí înÅtuntû:reø duholmiceoßcd. în Rdsdritu| crestin, trad. de M.Vladimirescu, Deisis, Sibiu, 1999.
Page 119 of 137
V. SFANTUL PAHOMIE - BIRUITORÄI, SATANEI,Fã,cÃToR DE MTNUNT çrvIzroNAR
Ca toti Sfintii Pärinti ai pustiei, çi Sfântul Pahomie a avutexperienle dure cu duhurile rele. In ;;Vietile"sale nu se istorisesesuferÍnlele pe caÌe Pahomie le-a alrrt din partea satanel biogra'fiile î1 prezintá pe marele awä aureolat de biruinlele sale.Ispitele çi confruntárile dure cu duhurile ¡ele nu au fost însäputine.Stim aceasta din însäsi mãrturia pe care Sfântul Pahomica fácut-o ucenicilor sãi, consemnatä în cateheza aI cárei text s'¿t
pástrat: (Fiul meu, va spune Sfântr:l Pahomie, ascultä-mä; nu Îineglijent ,,nu da somn ochilor täi, nici dormitoare pleoapelortale, ca sä scapi ca o gazelá de curse"(Proverbe, VI, 4-5); cäci si pcminê, de multe od, toate duhurile m-au asaltat, din copiláritmea. Când eram în pustiu, ele má copleçeau pânä mi se sfârscainima, încât gândeam cä eram incapabil sá mai rezist amenin-tárilor diavolului; acesta má amelea în toate chipurile; dacä m[afirmam, el aprindea împotriva mea duhurile sale care måräzboiau; dacä má lineam deo parte, el mä copleqea cu neruçi-narca sa; de multe ori inima îmi era ráväsitä, mä duceam de colo-colo si nu-mi gáseam liniçtea. De fiecare datá când cädeam lûpicioarele lui Dumnezeu, cu lacrimi, cu zdrobire de inimá, cuposturi çi privegheri, atunci duqmanul gi toate duhudle salcslábeau în fala mea, eu mä umpleam de cäIdurá dumnezeiascå
çi percepeam îndatä ajutorul lui Dumnezeu; cäci în mila Sa,
Dumnezeu îsi descoperä fiilor oamenilor puterea çi disponibi-litatea spre a-i ajutÐ1.
Nici un nevoitor nentru cele sfinte nu scaoá de räzboire¿tsatanei, mai ales în perioada de început, când diavolii fac tot cecuce pot spre a-l speria çi a îrnpiedica pe anahoret sä împlineasc[
r Lefort, op. cit., p. 3; Cf. P. 24, 5-10. 8 f*"""piu; Cf. L"fort, op. cit., p. 81.
cele cê çia propus. Despre Sfântul Pahomie nu avem dovezi îndetaliu privind rãzboirea satanei, ca în cazul Sfântului Antonie.Faptul cá simtea inima sfâsiatã în lupta cu diavolü este zuficientsá întelegem cä lupta cu diavolul nu este o joacä. Dar în compen-sa$e vmea ajutorul lui Dumnezeu. Sfântul Pahomie sem¡aleazácä Dumnezeu nu luptä cu diavolü în locul nostru, de aceea el îlîndeamnä pe ucenicul sáu: ¿uptä-te si tu împotriva patimilordiavolesti pentru a nu le urma çi Iisus î!i va acorda ceea ce ti-apromis)r. Lupta omului este realá si efectivä. Diavolul care l-aispitit pe Hristos poate ispiti pe oricine. Dumnezeu a dat însäomului întelepciunea si cumpátarea prin care recunoaçtemgândirea diavolului pe care so urârn si dz care sdjugimz, diavolulfugind, desigur, de la cel în care locuieste Duhul Sfânt. Cel în carelocuieçte Duhul sfânt este plin de foc, ,,foc ce.l arde pe diavol,dupä cum focul îl arde pe çarpe si pe scorpion"S. Iatä de ce atuncicând Sfentul Antonie se aseza la rugäciune, diavolii o rupeau lafugä çi se plângeau cã ard, iar alteori îi läsau pe monahi sädoarmä spre a nu-i arde cu psalmii si rugäciunile lor. Cum poatesä devinä însä omul foc?
Mai întâi, prin înleløpciuræ ç1 cu.mpdtme; acestea presupunpriuegherea:
"daú, diavolul î!i çopteçte [..J nu ceda cuvintelor lui
viclene, cäci afunci Duhul lui Dumnezeu nu va veni, ci se varetrage de ìa tine, si vei släbi çi vei ajunge färä puteri ca Samson"4;pri.nresphgerea atamlui dinaolului: ,,este momentul sä te faci fiarásau parã de foc, încât sä arzi cjrice nedreptate; nu trebuie ca ohavasá te pätrundä si ca t s- -o¡t"s, prin cugetarealn uirtutilz caxene vor însoti în ziua mortü6. Or, toate acestea presupun c?m-pdtareaîn angajarea asceticä2. Itrorsiesius va spune mai târziu cä
,diavolul te îndeamnä de multe ori sä faci angajamente ascetice
!:.*" r" ^ l. poli împlini8, ca apoi sä te arunce în deznädejde.
: Lefort, op. cit., p. 7.
: Ibidem, p. 19.
: Ibidem, p. 27.a lbidem. û. 11.
! ruia"^, i,. rz.o lbidem, p. 18.
I Ibidem, p. 8.
Page 120 of 137
Omul üebuie sd z¿¿ uite æ si-a propus atunci când a ales caleaspre Dumnezeu, pentru cä ,,diavolii nu trec pe nimeni cuvederea"l. În acest sens,.,omul hebuie sã nu dea libertate inimü:pläcerea demonilor este ca omul sá dea frâu libe¡ inimii, si înfelul acesta îl vor duce la pierzare, înainte ca omu-l sã realtzezeacest lucru"2.
Libertatea inimü poate fi înteieasä în dublu sens: Þe de oparte, o putem înfelege drept lãsarea în voia propriilor
-noastre
dorinte, pe de altä parte, având în vedere ceea ce Capadocie¡ii siPärintii de mai tâ¡ziu desemnau cu termenul de,,mintea putemsprne cá paza inimii ar fi sinonimä cu,paza min$i. prin urmare,în lupta sa împotrila satanei, foarte importantä este disciplinareamin!ü (a adâncului din noi) si a puterii dejùdecatÌi. Asadar, omulnu poate da frâu liber gândurilor çi imagnatiei, çtünd cä prinacestea satana îi poate dejuca proprüle-i aspiratii çi idealuri,fãcând pur gi simplu inutile celelalte osteneli pe drumul spreDumnezeu. A nu da frâu liber, fie inimii fiaturü sentime¡rtale azufletului), fie minú¿i (nivelùlui cugetätor - abstract si imaginativ),presupune priuegherea si rugdciunea3, care trebuie sä ducä laaten{ia deosebitä cu privirc la toate virh¡tile, nu numai la unele.Sfântul Pahomie scoate în evidentä acestea în sfatulile pe cáre le-a dat ucenicilor, pãstrate pânä în zilele noastre çi priblicate înPatroto gia Or isntalis.
,þa$Ior - va spune Sfântul Pahomie - este nevoie de multápriveghere pentru mântuire; adesea aud pe demonü cei räi, unüläudându-se cu diverseie modalitäti prin care înçealä pe asceti,iar altii plângându-se si zicând: cutare este în mod statornic înrugáciune; nu pUtem suporta dogoatea rugáciunü si ne îndepfu-tám de eI.,Açadar, ferifi-vã de ei totdeauna si întäriti-vä cttnu.tn¿IeIui lrszs, cãci atunci când urma! vointa lui, dusmanii nu se vorîntäri asupra voasträ. Ei nu sunt decât cenusä si fum si nu ootexista în fata celor care se tem de Domnul..,4' '
1 Sfântul Pahomie, Cateheza I; Lefort, op. cit., p. 6.: Ibidem, p. 48.r Ibidem, p. 4.
'P. O., 6, p. 487.
Iar în allá pare, Sfântul Pahomie îi îndeamnä pe ucenicila pruden!ä, spunându-le: ,,Fratilor, vä rog sä-mi spuneti dacãcineva, având o casä cu o sutá de camere si care-i este necesará,vânzând cuiva o camerä din interior, va împiedica pe cel carea cumpárat respectiva camerä sä vinã. în ceea ce acela a cum-pãmt? [...]Asa este si cu credinciosul care are toate roadele duhu-lui si care va pierde pe weunrll dintre ele, fie datoritä lipsei salede grijä, fie datoritä vicleniilor satanei. Lãsând de-o partevirtutea, nu va fi el slab în acea parte pe care a abandonat-o eIînsuçi? Dacä omul nu privegheazä sä-si înalte sufletul, va stäbiel însuçi prin aceastá micá poartä ascunsä prin care intrápotrirrnicul, si el va pierde toate virtulile. La fel este çi în luptácu cei care se îmbracá complet în armurá împotriva duçma-nilor si, adesea, primesc lovitura mortalä printro foarte micäpa.rte pe cale au neglijato [...] Trebuie, asada¡ ca fiecare dintre noisã se înarmeze si sä se împodobeascä cu toate virtutile, cáci estefoarte important sã iei în seamä toate virtul.ie" I
kivegherea este necesará tocmai pentu a nu petmite sata-nei sä ne domine prin ceea ce consideräm lipsit de importantäpentru mântuire. be cele mai multe ori conìideräm úpsite deimportantä faptete märunte, ,,nimicurile"de fiecare zi, uitând cäde cele mai multe ori acestea ne hianesc ,,micile ¡äutäti"prin carene pierdem; pentru cä, datoritá lor, privegherea släbeste si cãdemdin virtul.e. Prhegherea implicá aten{ia sporitá, fatä de orice sioricine care san putea dovedi sau cale ar putea constitui po¿ria(la prima vedere, neînsernnatä) prin care satana va putea aveaacces în cetatea sufletului, dar adevárata priveghere este cea caredevine rugäciune continuä, stare (paradoxal spus) dinamicä încare este invocat numele lui lisus. Iatá cä invocatea continuä anumelui lui Iisus este o ptacticã foarte veche în asceza crestinä.
r P. O., 6, p, 488. Imaginatlvä o casä în care se aJlä o sutã de camere. Dacäcinev¿ cumpärã una din camelele stäpânului casei, poate fi cineva ca.re sä poatäsäl împiedice sã intre în acea camerä chiar dacä ea s¿r afla exact în miiloculcasei? Asa este si cu omul credincios. Chiar dacä are toate roadele Duhulu i, dacãeste neglijent fatå de unul dintre acestea, nu va fi slab în fata dusmanului cl.lprivirc la acea roadä:l lfu.p ffAntl,ihri Pùmìp (ve¡siunea bohairicä); Cf. A.Veiueü4 op. cit., p. 86.
240
Page 121 of 137
Sfântul Pahomie aJirmá din pioprie experien!ä cá satana nuare consistentä în fala celui ce se teme de Dumnezeu. Existä ofricá de Dumnezeu a începátorului, dat çi a celui cale a plogrcsatdeja pe drumul desävârçirii: prima este frica de a Încálcaooruncile. cealaltá este frica de a cädea di¡ iubirea lui Dunnezeu
þe care o sim{i în viala t4 acomodându-te modului de viaþ dum-nezeiesc împilinind voia lui Dumnezeu eqrrimatä pril porunci'Satana nu are putere asupra celui care se teme sä cadä din iubirealui Dumnezeu çi privegheazá în acest sens. Frica de Dumnezeueste cea care ne stimuleazä atenSa în procesr:l de împropriere a
virtutilor. cea care, unitä cu iubirea de Dumnezeu, dá consistentávituiilor. fäcând din priueghne trezaie (starc statornicä deluciditate a mintü çi în acelaçi timp de cáIdurá çi prospe$me a
inimü care duce la statomicia înfäptuirü binelui). Aceasta este cea
carei fac pe diavoli sá fugä realmente. Asadar, eçti virtuos cândai fricá deDomnul, iar cet cu fricä de Dumnezeu este un adeváratsmerit. Din lupta cu demonü eI a ieçit învingätor. Sfânhrl Pahomie ajunsese la discernämântul duhurilor. $tia câad, în anumiteîmpräjurári, i se aráta un duh malefic sau uí înger al Domnului.Avèa discernämântul acestor plezenle pún reactia propriuluisäu trup la arätãrile respective çi prin raportarea spuselor celorcare i se arätau la textele Scripturii. Biograful sáu egipteanistoriseçte cá la un moment dat, pe când Sfântul Pahomie lucrala împtétitul unei rogojini, i s-a arätat diavolul în maniera în carei se aiäta, de obicei, ca Dumnezeu. $a tulburat întratât, încât çimintea pärea cä nu mai gândeste. S-a ridicat în picioare, a prinsarätarea de mâná çi a suflat spre ea. Fantoma a dispfuut, iarmâna demonului care era în mâna lui s-a topit pur çi sirnplul.Sfântul Pahomie avea o meiodá proprie prin cale distingeaduhurile rele de cele bune: compara spusele diverseior personajecare i se arátau cu duhul celor spuse în Scriptrrä' ,$tunci când¡ealiza, cäci cuvintele acestora erau în acord cu cele insuflate deduhul lui Dumnezeu în Scripturä, el era de^acord cu descope-
rirea care i se fäcea prin îngerul de luminä"z
t Uat*t*tt Pahomie (versiunea bohairicä); Cf. A Veilleux, op. cit.,
p. 161.z Viala Sfântului Pahomie (Fragm. I, versiunea sahidiricä); Cf. A.
Veilleux, op. cit., p. 324.
Depáçind deja pragtd ispitirilor satanice atingând încä dinviala aceasta un grad de sfinlenie carel fäcea invulnerabil fa!äde ispitele satanei (lucru rarisim), Sfântul Pahomie ajunsese sävorbeascá cu diavolii ca çi cum ar fi vorbit cu orice om, alteori,prin rugäciune îi alunga pur çi simplu din cei posedali deputerea lor. IntÌ{ zi, diavolul sa arátat Sfântului Pahomie çi luiTeodor, î¡ chip de femeie, spunându-le celor doi asceti cä, înacest chip vine sä-i ispiteascá pe cei puternici. Diavolul preci-zeazã cä de la venirea în lume a lui Hristos puterea demonilora fost foarte mult diminuatá, încât pot fi dispreþili çi ridiculizalide oameni, aça cum sunt de fapt, fualii pnelrn4tofori din comu-nitatea Sfântului Pahomie. <Dar, precizeazä satana, dacä suntemfurvi4i de un om, 4u încetäm sä ne facem lucrarea atât cât putem
çi sä ne ridicäm împotriva voasträ; värsäm din räutatea noastráîn sufletul celui care ne opune rezistentä, mai ales dacä vedemcä eI este receptiv Ia aceasta sau cel putin, dacá prin weo släbi-.ciune anume, el devine vulnerabü (ne lasä sä-l atacäm); urnflämmai ales dorinlele acestuia, apoi fiind puternici pätrundem îneI pentru al birui (därâma). Dacä nu este receptiv la ,,sä-mânla"noasträ, nici nu acceptä ceea cei ,,oferim"prin pläcere,din cauza credintei sale în Dumnezeu si a înlelepciunii minliisale, ne facem pentru el ca un fum care se räspândeçte în väz-duh.rl Este vorba, desigü, de ambian{a satanicä în care omulpoate întâlni situali sau în care i se pot ivi în minte gânduri, încare imaginatia îçi va depäçi limitele çi prin care satana îi vaputea pierde. Dorinlele, plácerile si cele mai märunte forme deneglijertä fatá de întregul efort de devenire a personalitätii potconstitui cäi prin care puterea satanei inträ în noi fäcându-ne säne näruim pe noi înçine dinäuntru spre în afarä. Cei stâtorniciîn lucrarea lor duhovniceascä si realmente veghetori (deci,temätori de Dumnezeu, rugätori virtuoçi) pot face în aça fel cademonii sä se risipeascá în vázduh, ca fumul.
Toate formele de ascezá ale Sfântului Pahomie au fäcut caDuterile demonice sä fie dominate. una din ele însä a iucat un roläeosebit. Este smerenio..lntorcânãu-se odatá dintr-ä cálätorie,
I L o., e, p. nes.
Page 122 of 137
pe când se gásea în pustiul Amnon, pe care trebuia sá-l stlábatápentru a ajunge la mänástirc, Sfântul Pahomie a fost înconjuratde o multime de diavoti care-I copleçeau cu laude de genuì
,,Iatäl pe omul binecuvântat de Dumnezeu". Pahomie nu luaîn considera{ie laudele lor insistente çi mincinoase' EI se ruga
cu stáruintá în inima sa çiçi márturisea lui Dumnezeupäcatele, dejucându]e planul ispititorilor' Dupá aceea a intmtîn dialog cu ei, spunându-Ie cu toatá simplitatea:,,Voi nu putelisá má târâti spre slava deçartá, ráutácioçilor, cäci ÎmÍ cunoscpäcatele pentru care va trebui sä plâng mercu de teama pedepsei
celei resnice. Nu am nevoie de cuvintele voastre înselätoare si
de vicleniile voastre, cáci lucrarea voastá este aceea de a pierde
sufletele; cunosc räutatea pärerilor voastre, prin urmare, nu mãinlereseaz á laudele voastre" 1 Si biograful Sfântuiui Pahomie va
preciza cá acea multime de diavoli l-a tulburat pânä la intrareaîn mánástire. Acest lucru melitä deopotrivá remarcat. Mänäs"
tirca constituia un spatiu în care Párin$i pnevmatofori alungauprczenla satanei. Spa{iul mänästirii constituia un loc al prezentei
soeciale a lui Dumnezeu (unde satana nu mai avea deja acces),
dãtoritä ostenelilor fratilor çi sfinlmiei lor çi nu numai lucräriiexclusive a lui Dumnezeu.
La smerenia prin care ispita satanei este limitatä se ajunge
prin angajarea cu toate puteriie noastre pe calea virtulii. Acesta
este punctul de vedere al Sfântului Pahomie destáinuit prinráspunsul dat unui frate, care îl înt¡ebase:
,,Cum se face cä, înainte de venirea demonului impostor, noiavem o fo te sánátoasá putere de judecatá cu privire la înfrâ"
nare çi la smerenie çi la celelalte virtu$; când este vorba însä de
punerea în luclate a ceea ce am cugetat, adicä de Ébdare atunciãorim ceva, de uitarea ji$Iirilor când ne mâniem, de cugetul
smerit atunci când suntem läudati? $i cum de suntem slabi $lpácätuim în mr.rlte cazuri analoage?" Alwa Pahomie a räspuns;
Pentru cä nu mergem cu desävârçire pe drumul virtulii' de
aceea nu înlelegem modul de a fi çi a actiona al demonilor. Prinurmare, nu putem înlelege çi cunoaçte (exclusiv) prin gândirc$
absbactä, modul de a fi si modul demonilor de a ac,tiona, îtcâtsä stim dinainte de sosirea celui care ne ispiteste si sä ne ferimde el, sá respingem confuzia gândurilor cáre însoiesc prezentasatanei. Asadar, trebuie ca în fiecare zi si în fiecare ceas, sá tum¿mteama de Dumnezeu, ca pe un uttdelemn, pe partea cugetãtoarea sufletul¡ri, cäci ea este principiul eficierrt al fáptuirii çì o fäcliespre cunoaçterea prin puterea de judecatá a celor care ni seîntâmplä. Datoritá fricii de Dumnezeu, mintea noasträ nu maitinde spre mânie, spre dorinte pätimaçe, spre neräbdare sau spre '
oricare din acele pasiuni care neduc la räu; ea îl face pe cel atacatde demoni mai priceput în a judeca (realitatea) si zuperior latäde lumea celor netrupe$i, încât sá nu mai dea ätenùe lucrãriidemonilor; îl face sä calôe în picioare serpii si scorpiile si toatäputerea dusmanului"1.
Iatä un text în care, în mod clar Sfântul pahomie precizeazäcä ferirea de ispitele satanei si bi¡uirea acestuia nu ãste o problemä de o¡din teoretic, ci mai degrabä, de ordin practic. putôreade judecatä a omr:lui sporeste çi capätä luminä în mäsura în careomul este angajat serios çi total pe drumut virtutii si cânddrumul virhr$i nu este o cale färä Dumnezeu, si niii una careînseamnä prrr gi simplu conforma¡ea la anumite principiiabstractq ci aceea în care te gäsesti într-o relatie spôcidá ìuDumnezeul cel viu .Tocmai. aceastd. relnrlie cu Dumnezeu este ceacare ne Sne în virtute. Cu alte cuvinte, ne dä putere sá întelegemlucrarca satanei çi sá-t biruim. Gradul de virtute este cei caie teface sä cunosti realmente pe Dumnezeu, dar si sä percepi pre-zenta satanei çi nu numai exercitiul puterü de judecatä oricât delogicá ar fi aceasta. Pentu lupta împotriva satanei nu este nevoienumai delogicä, ci de judecata dreaptã, posibilä numai prin ilu-minarea de 2s, care, la rândul ei va fi imposibitã fárá efortul ¡eal.i concret pentru curätie moralã si viÉúte.
Minunile si sensul acestoraSfântut Pahomie a fost ii un fäcäto¡ de minuni recunoscut.
Din câte am constatat, obiectivul preocupärilor acestuia l-aconstituit mai degrabä organizarea sistemului monahal ca
1 P. o., 6, pp. 441-442. 1 P. O., 6, pp. 4zg480.
Page 123 of 137
atare. Dacä evaluäm, açadar, modul de formare 9i func{ionarea comunitálii pahomiene, aceasta este prima çi ceamal impol:tantä minuneã Sfântului Pahomie. Cu toate acestea' biografiiSfântului Pahomie au relatat çi câteva minuni. Cele mai multesunt vindecäri, adicá aducerea la starea de normalitate a säná-
tátii unor persoane. EIe se înscriu, de fapt, pe linia rânduieliioàhomiene, de ¡eaducere a oamenilor la restabilirea raportu-ilor normale cu Dumne2eu çi întreolaltä.'
Se istorisegte cá la un moment dat mänästirea a rámas fárägrâu. Fratii s-au întristat çi au venit la Sfântul Pahomie sä-i
împärtáçeascä necazul. Toatá noaptea sfântul s-a rugat. A doua
zi, ia poarta mänástirü a apfuut un om influent în administralialocali ca¡e lea adus o cantitate însemnatä de grâu, în urma uneivedenü pe care o avusese în vis ùl noaptea precedentã.r
Despr'e Sfântul Pahomie se istoriseçte cä a vindecat de o
hemoragie pè sotia consilie¡ului^din Nitentori (localitate la sud
de Tabennese, pe valea Nih¡-lui).2lntro zi un om a adus la Sfântul Pahomie pe fùca sa, drinuitä
de o boalá cauzatä de posedarea de diavol. Sfântul Pahomie aratä
tatälui fetei cä demonul pusese stäpânire pe fatä pentru cá aceasta
îsi întinase curätia. Aceasta s-a angaiat ca din acel moment sä-çi
pastreze curã$a. Sfântul s-a rugêt pentru ea, a unso -cu
untdeiemn si tânára sa vindecat. Pe un tânär îndräcit Sfântul Paìomie
t-a vindecat prin hránirea lui cu pâine binecuvântatä în mänäs
tire çi prin ungerea cu untdelemn sfintit.S Pe un alt tânär în&äcittr
"i"ãu.ut pii" *gäciune la poarta inträrü în mänästire'a Tot
de îndräcire Sfântul Pahomie a vindecat prin rugäciune un frate
venit dintr-o mänástire.sSfântul Pahomie nu cáuta sä fie neapfuat un taumaturg,
desi. datotitä sfinteniei sale s-a dovedit fäcátor de minuni çitaumaturg. Pentru el adevárata vindecare nu era vindecarea
trupeascá, ci vindecarea sufleteascá. Jstfel, dacá un om care
I A. Veilleux, op. cit.. p. 60
! Idem, p. 62.
: Idem, p. 66.
-+ ldem, p. 157.
c ldem, p. 158.
era orbit altädatá în mintea sa de idolatrie, astázi este conduspe calea Domnului, încât vede clar çi cunoaqte pe Creator,aceasta nu este în acelaçi timp, atât pentru suflet cât çi pentrutr'rp, aindecare si mânfuíre pentru totdeauna în fala lui Dum-nezeu? Si, dacä un altul fiind mut pentru cá minte, îçi va des-chide ochii çi va merge pe calea cea dreaptä aceasta nu este o¿n-
decare? Si dacä mâinile altuia sunt infirme din cauza lenevieisale de å împlini poruncile lui Dumnezeu, atunci când i s-audesdris ochii si face ceea ce este bine, aceasta nu este , oate,aìn-d,ecare? În fine, dacá unul fiind, desfrânat sau orgolios, iarcineva arátându-i calea, acela se va întoarce de la päcat, aceastanu echivaleazá cu o mare aindecme?r
Toatä iconomia mântuirä este ^o
vastá lucrare de însãnätoçire _
a firii umane çi a lumü în gmeral. Intreaga activitate a SfântuluiPahomie a urmärit mâ¡tuirea sa si a celòr adunati în jurul säu.Vindecärile fizice nu erau altceva decât frânturi dintr-un procesgeneral de vindecare a întegului (omul, în acelaçi timp fiin!äpsihofizicä). Ele se produceau ca o consecin!ä a faptului cä Sfân-tul Pahomie avea harul lui Dumnezeu, cä se gäsea cuprins deambianta qeatä de harul mâ¡tuitor. Ceea ce considera el cel maiimportant lucru, Émânea însá vindecarea omului în suflet, con-secinþ logicä a credinlei adevärate si a autenticei träiri a acesteicredin{e. Sfântul Pahomie a stabilit rânduieli precise pentruucenici, ca aceqtia sä se mântuiascä, çi nu sä devinå pur gi simplufäcãtori de minr¡¡i çi taumatugi. El va spune lufful acesta într-o împrejurare din care putem înlelege raportul dintre dreaptacredintá si darul facerii de minuni.
a:' ,Intro zi, niçte cälugäri eretici au venit la mänástire gi auzis unora dintre ucenicü awei Pahomie: ,,Spune!i-i lui Pahomie:Dacá eqti cu adevãnt om al lui Dumnezeu çi vezi cá Dumnezeute ascultá, vino sä treci cu noi pe deasupra acestui fluviu (eravorba de Nil) ca sá stie fiecare dint¡e voi cine are mai multäparresia (îndrâznealä, în sensul bun aI cuvântului, Iibertateade a vorbi deschis cuiva) în fata lui Dumnezeu!"Fra!ü, çtünd cä
Sfânful Pahomie era fácátor de minuni si cá avea ortodoxia
r Idem, pp. 6&6 7, Pe unul !a vindecat de muqcãtura unui $arpe, pe altulde idropicä. (La deuxième vie sahidique, 10, 11; A. Veilleux, op. cit,p.327.
Page 124 of 137
credintei, s-au dus la staletul lor çi i-au relatal propunereaereticilor'. Erau siguri cä Pahomie, pentru demonstlarea dreptej
credinle,. va smeri orgoliul ereticilor. Stareful s-a. mâhnit însá
ûentru naivitatea ucenicilor säi si lea spus: ,,Nu çti$ cä asemenea
iereri nu sunt dupá voia lui Dumnezeu çi cá sunt sträine de
moclul nostru de comportare? Ce lege dumnezeiascä ne permite
sä aclionäm în acest fel? Dimpotrivá, Mântuitorul nostru neporuncegte în Sfânta Evanghelie, ca stânga sä nu çtie_ ce face
àre"ptu. 'Cá.i
nimic n-ar fi mai vrednic de plâns decât lipsa de
minie care má va face sá încetez sä-mi mai plâng pácatele, sä mäîngrijesc sä scap de chinurile veçnice çi sä ajung ca-un Pry¡9 î"ceõa ôe priveste gândurile [...]" Fratü, räspunzând, l-au întrebat:
,,nDar, cum îndräzneste ereticul çi cel care stá depalte de Dum-nezeu sá te cheme la aça ceva?>" Sfântul Pahomie le ráspunse:<Este Þosibil ca, chiar si e¡eticul så traverseze fluviul ca çi cumar meige pe uscat, cu permisiunea lui Dumnezeu çi cu ajutomlsatanei cã erezia sá nu dispará çi pentru a întäri printr-o faptäîndrázneatá credinta celor care rátácesc datolitä celui care
lucreazá în ei (diavolul). Celo¡ care au venit Ia voi çi v-au propus
cele ce miati cetut, mergetj çi le spuneli urmätoarcle: ,,Toate
ostenelile mele çi toatá rârma mea au drept scop, nu sá travelsez
fiuviul mergând pe deasupra apelor, ci sá caut cum sá scap dejudecata lui-Dumnezeu si cum sä evit, cu ajutorul Domnului'ïicleniile sataneÍ, cum este cea pe care mi-o propune$ voir Spu-
nând. acestea, a sfátuit pe füi sái duhovniceqti sá nu se fäleascá
cu succesul lor, sä nu doreascä sá aibä viziuni, så vadá demonisau sá urmeze propria lor voin!á în situalii similare celei În care
se gäseau atyn¡i çi sá nuJ ispiteascá pe Dumnezeu p n ase-
menea celerl.)'Dacá minunea prin lucrarea lui Dumnezeu este un semn cã
harul dumnezeiesC este peste tine, dacä vindecärile fticute de
Dumnezeu prÍn tine sunt dovada cá suferinla este postelioarásänätätii. cä räui este posterior binelui si cä firea omeneascápoàte fi.óalm"ttt" si toúl însánátositä, cäutarea mi¡unii cu oricebret, ostentatia în facerea de minuni si efortul de a face diverseírpìå"i i" oãitii l"mii spre a-ti aräta credinla sunt de la cel ráu'
Minunile nu se produc pentru satisfacerea vanitálii cuiva, cipentru mântuire, dupä cum vanitatea nimánui nu poate impuneIui Dumnezeu facerea de minuni. Sfântul Pahomie orecizeazâînsã cã Dumnezeu poate îngádui satanei sá facá semie extraor-dinare çi isprävi nebänuite, ca cei vanitosi si cei eretici sá sepiardä datoritä pelsistentei lor în erezie si în necredintá.
Nu putem impune vointei lui Dum¡ezeu facerea de minumnici mãcar atunci când este vorba de sänátate. lnsãnátoçirea prinmimrne nu este o obliga{e , ci un dar de care Dumnezeu ne în-wedniceste. Pentru acest da¡ trebuie însä sä ne înwednicim.Trebuie sá facem viata adecvatá acestui dar. Trebuie sä-l cerem..:..prin rugáciune, nu sá-l impunem prin propria noasträ voin!ä.lluturor celor pe carei vindeca, Sfântul Pahomie le dädea urmä-tonrl sfat ,,Puneti-vä nádejde în Dumnezeu ca¡e va vindecat! Deacum ùrainte, nu mai päcátuiti, ca, dupä cum el v-a vindecat debolile voastre, sä vã dea deopoûivä si curaj pânã în ziua treceriivoastre în viata de dincolo." z
Sávârsirea de minuni este. realmente. o dovadä a sfintenieivieçi, dar nu este singura si nici una suficientä pentru mântuire.Incheind Predica de pe munte în care a expus liniile generale aleînvãJáturü Sale, Mântuitoml a spus: ,,Nu oricine îmi zice Doamne,Doamne, Doamne, va intra în împärä$a cerurilo¡ ci cel care facevoia Tatälui Meu Celui din ceruri"(Matei 7, 21). Si continuä,vorbind despre judecata din urmá: ,,Multi îmi vor zice în ziuaaceea: Doamne, Doamne, au nu ìr numele Täu am prorocit, sinu în numele täu am scos d.emoni si nu în numele tiu am fácritminuni multe? $i atunci voi märturisi lor: Niciodatä nu v¿mcunoscut pe voi. Depärta$-vä de la mine cei ce lucrali färáde.Iegea"(Matei 7, 22-23).
Iatä de ce Sfântul Pahomie, fäcätoru] de minuni, era inte.resat mai degtabä de mântuire, de existenla discretá, dar puter-nic ancoratä în Dumnezeu, evitând pe cât posibil ca ceilalti sävadã nivelul sfinteniei sale si intensitatea Ìelatiei sale cu Dumne.zeu, de minuni fãcátorul. '
1 ln va antele egiptene ale Vi4ii Sfântului Pahomie s-au pãstrat douáfragmente din rugãciunile pe care Sfântul Pahomie le rostea cu ocazia
1 P. o., 6, pp. 4?7478.. vindecärii cuiva. A. Veilleux, op. cit., pp. 157,327-328.
' Deu.rièrme rie sahidi@¿, A, Veilleux, op. cit., p, 327.
Page 125 of 137
Sfântul Pahomie a fost fäcátor de minuni si vizionar. Dinrelatarea de mai sus am constatat cä nu recoma¡da ucenicilor sácaute da¡ul facerii de rninuni si nici sä aibá viziuni. De ce, oare?
Inainte de toate, pentru cä ambele daruri ar fi adus risculorgoliului, Íar pe de altá parte, cä, atât într-un caz, cât si încelälalt, cáutátorul de minuni si de viziuni putea fi înçelat dediavol. SfântuÌ Pahomie avea un foarte putetnic simt al concrs.tului, de aceea nici nu cäuta minunile si viziunile, si nici n-a fäcutcaz de ele atunci când a a!'ut pa"rte de ele, deçi în urma uneiviziuni a pus bazele sistemului säu chinoviall si nu de putineori, in urma unor viziuni lua mäsuri obiectuaie nentrú bunafu¡ctionare a comunitãlii2. Tot printr-o vedenie Sfântu] Pahomieva lua cunostintä de viitorul nefedcit al comrìnitätü (pe ca¡e aÎnfiintato si a pãstolÍt{), datoritä neglijenlei, erorii. neîntelegerüdintre pástori, datoritá supremaliei celor rái peste cei buni sipentru cä numã¡ul celor rái va fi mai mare decât al celor bu¡i.<Cei rái vor deveni conducátorü fralilor, cei lipsiti de stünta decarte si de cunostinta cea dupä Dumnezeu vor conduce mänäs-tirile si se vor lupta pentru superioritate; cei buni vor fi persecutati de cei råi si nu vor avea liniste în mânästire; iar cele numite,dumnezeiesti" vor'fi schimbate dupá cele omenesti"rs
Viitorul sumbru al comunitáSi va începe sá se profileze Iascurtä weme dupä moartea Sfântului Pahomie. Viziunea tristäa Sfântului Pahomie se poate extinde çi Ia scara întregü Bisericíde atunci pânä astázi. Nu de putine ori, în fruntea comunitätiloredeziale au ajuns ambitioçi, inculti, profitori. prin mijloace puromenesti carc nu au adus decâl nefericire comunitátilor: schisme.erezii éi perseculii impotriva celor wednici. Me;iË amintitenumai cazuri.le Sfinlilor Grigore Teologul ii Ioan Gurä de Aurde Ia sfârsitul secolului al lV-lea si începutul secolului al V-Iea
: P O., 6, pp. 42&429.¿ Odatã, Sfântului Pahomie i se alatä un înger carei semnaleazä exceqrl
ascetic al unui frate, exces care Du era din tâvnã pentru cele sfinte, ci dinorgoliu. Marele awã intervine prompt sprc a aduce la dreapta socotintä pefrctele ispitit cu excesul de zel monahal. Vie bohairique, ,A- Veilleux, op. cit., p.82. Altä datä, în urma unei añtãri de înger, va scoate din comunitate pe ceineascultãtori. Ibidem, p. 156.
r P O., 6, pp. 448-449.
spre a ne face o idee în acest sens, fárá a menliona situa!ü maiaorooiate de wemurile noastre-
lndurerat de asemenea viziune, Sfântul Pahomie cere luiDumnezeu explicalie pentru toate acestea. La un moment dati s-a arätat Mântuitorul însuçi, înso{it de doi îngeri care, întrealtele, i-a spus: ,,Numärul mic al celo¡ ca¡e vor fi mântuití înacele wernuri de întuneric exagemt va avea un mod de compor-tare mai înalt în desävârsire decât al celor de acum.[...] Cuadevärat, vä spun cá aceia vor fi prosläviti la fel cu cei care acumau o conduitä Într-adevär fueprcçabilä çi vor fi apreciali demnide aceastá mântuire [...] O, cât de nefericit çi plin de cäin!ä va fiacet atflet care ø þdrd.sit tumea çi s-a consacrat Lui DwnnezaL dorr atrditpotrù)itpromisiuníifdcuie" 1, potrivit, am spune, anga-jamentelor luate çi voturilor depuse.
Poate cá Sfântul Pahomie cerea ucenicilor sä nu cautevedenii si pentru a nu avea parte de prcvestùi de genul celor pecare Mântuitorul însuçi i lea fäcut lui çi din care am redat câtevafragmente. Conditüle în care monahü çi toti nevoitorii în vialaasceticä vor cäuta mântuiea Într-o lume care va fi cu totul altadecât cea în care täia Sfântul Pahomie, potrivnicä mântufuii, vorfi luate, cu sigUmntä, în calcul la judecata din urmä. De aceea
Mântuitorul îi precizeazä cä cei mântuiti (din nefericire, pulinila numár) vor avea aceeaçi cinste cu cei care se bucurau în acea
vreme de prezen{a fizicá a Sfântului Pahomie între ei.De relinut însä, cä duhul Sfântului Pahomie gi o parte din
învä!äturile si modului de vialä au rámas în comunitá{ilemonahale pânä astázi. Poate în aceasta constá privilegiul, darsi responsabilitatea, atât pentru monah, cât çi pentru oricareom care-çi doreçte sá se mântuiascä, çi sä rämânä în comu-niunea eternä cu Hristos.
Apreciind valoarea sistemului monahal pahomian,arhimandritul Efrem Enácescu spunea cä douä au fost raliunilepenuu care monahismul de tip pahomian s-a räspândit cu o aça'
de mare rapiditate, çi anume: existen{a unei rânduieli modemte
$i aplicarea ei cu toatä stdctètea la tof. monahii, gi în aI doilea
1 Ibidem, pp.450-452.
Page 126 of 137
rând, cent¡alismul acestui sistem, faptul cä ,,mãrìåstirile erauunite întro congregatie condusä de câtiva demnitari, dirijalä deun superior general si reglementatä de o adunare generalä tinutäla mänästirea-mamä sau sediul congregatiei."l
Precizäm cá mänãstirile sfânh¡Iui Pahomie erau unite nuînü-o simplá congregatie, ci într-o &oiruni¿, comunitate si struc-turä adminisFativä în iare componeDtele ei se a_flau în comu-niune. Iar comuniunea eiã realizatä prin vietuitorii din cadrulacestei structui comunitare. Consideräm cá arhimand¡itulEfrem avea dreptate, dar rânduiala färã omul care a gândito çi aträit-o el mai întâi, nu ar fi reusit mare luc¡u.
. Melitul deosebit în ráspândirea si impunerea monahis
mului chinovial de tip pahomian revine întemeietorului säu.om cu adevärat sfânt, dotat cu un gmiu organizatot deosebit simai ales, cu o disponibilitate desävãrsitä põrtu náirea de cãtr:eel însugi mai întâi a celor gândite çi propuse celorlalti.
1 Arhimandritul Efrem Enãcescu, privire generalå asupra mona-lismul+ gl9!gr, !ânnicu -Vâlc€a 1933, pag 42. Este vorba de mitropolitulBasarabiei ( 193&1943) care a sc¡is cartea de mai sus pe când era arhimøndrit.Mit¡opolitul Efrem a murit în 1968 la Ce¡nic4 u;de a träit cu domiciuulfortat din 1948.
CONCLUZII
În paginile de mai sus am încerct sá scriu o carte desprecâ1iva dinüe marii maestri crestini. Si am început cu monahii.Nu ne'am propus sä scriem despre to{i maegtrii creçtini (lucruimposibil), gi nici nu putem limita notiunile de maestru, ded,ascdl, de îndnuruitor crestin si de pdrinte duhormicesc numaila cälugári. Ne-am limitât sá prezentäm ¿eoø din începuturilemonahismului crestin si côfe c¿ua din via{a, gândurile si preocu-pfuile unor mari nevoitori în viala monahalä e$pteanä dinsecolul al IVìea çi începutul secolului al V-lea, considerând toateacestea drept pildä çi mesaj pentru noi.
Monahismul adevärat a avut si are maestri. Dar, are maeqtúpentru cá are cu adevämt ascef¿, oameni care exerseazä zi sinoapte învãtätura Evangheliei, oameni care s-au fäcut cuadevärat temple ale Duhului Sfânt. Dupã cum au fost cei desprecare am scris, tot asa au fost çi sunt cei.despre care n-am scris çinu scrie nimeni, dar ale cäror nume au fost si sunt înscrise încartea vietü, lucru mult mai important.
Mai toate religüle au avut çi au peßoane cre au dorit si caredoresc o angajare mai intensä pe drumul mesajului reli$ei pecare au slujit{ sau o s\iesc. C}estinismul nu a fost si nu este lipsitde asemenea personalitäti. Din rândul acestora a apárut mona-hismul crestin, fãrä sä fi fost influentat în weun fel de religiileprecrestine si necreqtine.
Dacá initial, forme de via!á monahalá au apfuut chiar îninteriorul comunitäpor creçtine (în gi pe lângä parohii, sau peIâng centrele episcopale), mai tfuziu monahismul a luat formäanahnretictú: monahii träiau retnsi în afara comunitätilor reli-$oase, iar dupä aceea, au luat dmmul pustiului. ln pustiu ana-horetii siau pus la încercare puterile nu numai cu viala asprä apustiului, ci si/sau mai ales, cu ,,locuitorii" spatiilor unde nurodeçte nimic diavolü. Aici, în pustiu, ascetii siau propus säl
Page 127 of 137
biruie pe satan, ca o compensatie pentru atâtea biruinte aleduhurilor rele din Ìume.
Aici anahoreliÍ se luptá cu duhu¡ile rele în numele lui Dum-nezeu çi pentru Dumnezeu: Cuvântul lui Dumnezeu trebuie sä
se audá çi sä rodeascá driar în spaliul unde nu existau oameni;Hristos trebuie propoväduit peste tot, pâná la marginile lumii.Pentru aceasta, anahoretul. hebuie sá lupte mai întâi cu el, cuomul cel vechi din el, cu.acel nivel omenesc foarte dependent debiologia omeneascä. Anahoretul nu neagá puterea acestui nivelomenesc, ci îçi propune (çi nu.de pulne ori reuçeçte) sål punäîn serviciul penoanei irtregi: trup çi suflet, nu numai trup; ba,mai mult, în slujba aspiraliilor cu adevãrat oemenqti (nu lumes,fi),suscitate în noi de Cuvântul lui Dumnezeu în care credem cutoatä sgriozitatea si în împlinirea cäruia nädäjduim.
Anahorctismul (respectiv, monahismul) a fost un fenomengeneral în Bisericä; nu putem afirma cä a apärut pentru primadatá în Egipt, însä acolo fenomenul anahoretic si monahal, a fostfoarte amplu gi marcat de persona.litáli uriaçe, care au dat dcvadä de performan{e duhovniceçti inimaginabile. SfântuluiPimen i-a venit ideea scrierii Apofiegmeürr Pärintilor din Sctrit.Acestora s-au adäugat atele, precum çi operele altor asceli, teo-logi si organizatori ai monahismului.
Acestea sunt izvoarele care ne-au permis cunoastetea feno-menului anahoretic çi monahal eiptean de la începuturi gi pânäîn perioada apogeului säu.
Izvoarele cercetate neau permis sä cunoastem câteva dinelementele fundamentale ale nevointelor lor ascetice, câteva dinroadele nevointelor lo4 dar, mai ales, mesajul lor pentu urmaqi
çi, de ce nu, penuu noi, oamenü secoluli al XXI-lea., Spu4em acestea pentru cá, deçi cei despre care am scris, au
häit din þunct de vedere istoric cu mai bine de gaisprezece secoleîn urmã, învá!áturÍle lor su¡t ralabile si azi pentru cregtinul carcwea un spor de viatá duhormiceascä. Iar modul în care ei s-au
folosit de br¡¡urile lumii poate constitui un reper pentru omulde azi, victimä a lumii.consumiste m¿dsrne,lwne matlernã, decele mai multe ori prin conforhrl material, decât prin cel auten-tic: confortul duhor¡nicesc. Or, aceastä veritabilä stare de confort
254
nu ti-o oferä decât ¡elatia fireascá cu natura înconjurátoare (caretrebuie. cultivatä çi îngÌijitä, nu exploatatä iresponsabil sipângäritá), cu semenii (care trebuie tratati cu întelegere $idragoste), si cu Dumnezeu (care trebuie adorat prin întregrilnostru mod de fi).
Acestfresc în viatä l-au cáutat marii asceti ai Egiptului, fieträind în singuútate, fie în comunitätile semichinoviale (cume¡au cele din jurul sfintilor Antonie, Macarie Egipteanul,Macarie Alexandrinul, Pamvo, Ioan de Lykopolis etc) sau în ceiechinovale, înfiintate de Sfânt¡¡l Pahomie.
Pärintii pustiei nau cäutat nici exhaordinarul, nici specta-cularul, ci.firescal dat de träi¡ea în pace cu ei însisi, cu lumeaînconjurátoare si cu Dumnezeu. Firescul, normalul acesta pareparanormal si suprâfiresc pentru omul obisnuit cu ano¡malulsi nefircscul concretizate în lipsa päcii cu el însusi si cu semenii,în agresivitatea fatä de lume si în necredinta si indiferenta fatäde Dumnezeu.
Prezentarea sfintilor asceti egipteni fäcutä mai sus, wem säfie o provocare pentru omul de azi de a cäuta relatiile firesti cucele trei realitãF spre care se orienteazá activismul säu: sineaproprie, aproapele cu lumea înconjurätoare si Dumnezeu însusi.Departe de noi sã recomandám izolarea delume si pustia, darconsideräm cä o disputare criticä si responsabiiá fatã de lumeanefirescului (numit firesc), lumea päcatului, a îndépärtärii deDumnezeu si alienantä este necesará. Tot atât de necesaräconsideräm cá, este retragered. în universul nostru interior (caaltádatä, ascelii în pustiu), azfo¿nøløa (de vorbä cu propriaconstiintä çi cu Dumnezerl si cumporl¿re¿ de asa-manieia, incatsä ¡ealizäm firescul: starea de libertate în care constiinta nu neacuzá, inima se lärgeste si face loc în ea tuturor, iar mintea nuse va mai räzboi cu gândudle pätimage, ci, curativä si special pregätitá, va face posibilä säläsluirea în ea çi în înireaga füntäumanä a harului lui Dumnezeu. Cele de mai sus, prezentate dinvietile asceF-lor ggipteni, ne confirm á, ca aæastd llbertate si o¿cest
firesc sunt posibile. Deci, sá luám aminte!
Page 128 of 137
249-25t
270-275271
284285-305285292293
TABEL CRONOLOGIC
Domnia lui DeciusNaçterea lui AltoniePavel de Teba se retrage în.pustiuDomnia lui AurelianSfântul Antonie se retlage în viala asceticäSfântul Hariton, venind din Iconium se stabileçte la FaraAjunge împärat DioclelianDomnia lui DiocletianSfântul Antonie în'castrul din pustiu
. Edictul de perseculie a creçtiniìorNasterea lui PamvoSfântul Antonie ajunge foarte cunoscut, încâtmulti monahi vin çi se stabilesc în jurul luiSfântul Ila¡ion vine în E$pt sä-I viziteze peSfânhrl AntonieA 2-a TetrahieConstantin este proclamat împärat la YorkSfântul Ila¡ion se întoarce la via{a mänästi-
. reascä din GazaSfântul Antonie vine în Alexandria pentru aîncüaja pe márturisitorii credin{ei. La 24 nov.este martirizat Sfântul Petru al AlexandrieiLupta de la Pont MilviusPahomie este recrutat în armatäAcum încene viata asceticálnfrângereä de iätre Licinius çi moa¡tea luiMaximin DaiaSfântul Antonie în Muntele interiorBotezul Sfântului PahomieSfântul Atanasie vine Ia patriarhul Alexandriei
500JUJ304
505506308
311 ',
312
515
257'
Page 129 of 137
Jto320(323)
32t(328)324õóÐ
328 :
329550
Edictul din MediolanumSfântul Pahomie pune bazele comunitätii dinTabennese, Persecutia lui Licinius r.
Teodor vine Ia Sfântul Pahomie . ì
Constartin ajunge singur împäratSinodul de la NiceeaSfântul Atanasie a¡'unge patriarh al AlexandrieiInfiintarea mänästirii Pébu . ',
Sfântul Atanasie vine îí TebaidaSe pare cä Amun vine în Nitria, iar MacarieEgipteanul în Schitlnjurul aceshri an apar primele mänästiri înPalestina (la Besanducia, lâa$ä Elevteropolis)Botezul Sfântului Macarie Alexandrinr¡l
. Sinodul din Tyr. P¡ima exilare a Sfântului
Sinodul de la Sardica (Sofia de azi)Se nasc Rufin çi Fericitul leronimSinodul din Latopolis.Moartea Sfântului Pahomie, la 9 mai.Moare Petonios, la 21 iulie.Horsiesius devine superiorul comunitä$iCatehezele Sfântului Chiril din IerusalÍmNasterea lui Senutilnti¡arcerea din exil a Sfântului AtanasieRetragerea în pustiu a lui Ioan de LijeopolisSfântul Chiril ajunge episcop al IerusalimuluiHorsiesius îl însãrcineazä pe Teodor cuconducerea coniunitätilor pahomiene.Amon vine Ia PébuConstanliu rámâne singur împä.rat.Sinodul din A¡les (555-354)Moare Sfântul AtanasieSfântul Atanasie se refugiazä la cäIugtuü dinTebaidaSfântul Ilarion päräseçte PalestinaBotezul SÎântului Vasile cel Mare çi vizitareamánästirilor din Palestina çi EgiptSfântul Ilarion viziteazä monahü din comuni-
. tatea Sfântului Antonie de Ia Muntele interiorSaracinii atacå comunitátile monahale dinTebaidaSisoe se stabileste în TebaidaSfântul Atanasié scrie ,,Viata Sffutului Antonie"Sfântul Atanasie este cäutat de guvematoruIArtemios în mãnästirea din Pébu (Fan)
Moare Constantiu; Iulian Apostatul ajungeîmoárat romanSfântu] Atanasie päráseçte Aiexandria pentruun nou exilMoare lulian. Iovian ajunge împäratSfântul Atanasie revine din Tebaida în Alexan-driaMoare IovÍan. Valens ajunge împärat (în 566 se
va boteza cu botez arian)
343345
346
333
Atanasie'
JJO.J¿ f
337
Anastasie êste ales episcoþ h.IerusalimTeodor ajunge egumen la Tabennese, iarSfântul Pahomie se stabileste la pébu
I Botezut împäratului Consiäntin si moartea sa. Sfântul Pahomie îsi fixeazä reseáinta la pébu
þau Fan)Intoa¡cerea Sfântului Atanasie din exilMoare Constantin cel MareConstantiu ajunge împärat filoarian în Orient,iar Constant în Occident
. Sfântul A¡tonie viziteazä Alexandria çi NitriaSe pun baz ele comunitátii Kellia
. A doua exila¡e a Sfântului AtanasieSe pare cá a avut loc hirotonfuea ca preot aSfântului Maca¡ie EgipteanulSfântul Atanasie çi cãIugãrii, apárãtorii säi,merg la episcopul Romei, spre a-i cere ajutorSfântul Pahomie înfünteazä mänästi¡i înapropiere de PanopoÌisSfâ¡h¡l Antonie fl descoperä pe Pavel din Teba;
JÐf
558
339-346340 .
34L
254
560
JOI
JO¿
¿oJ
364
Page 130 of 137
J/¡-¡lÐ
376
367568
370
377378379
JöT)
588
. Epifanie ajunge episcop în SalaminaMoare Teodor. Horsiesius reia conducereacomunitä!ü pahomieneSfântul Vasile ajunge episcop în CezareeaMoare Sfântul Atanasie cel Mare. Fratele çisuccesorul säu, Petru, fuge la Roma din cauzapersecutiei lui Valens. Ieronim se cálugfueçteRufin si Meianiâ Romana fac un pelerinaj în
, din Egipt. Moare PamvoMai mul{i episcopi si cãìugäri cad pradá perseculiei semiariene çi sunt exila$
. . Melania ajutä pe exilatü egipteni din Dioce-saleea
. , Mela¡ia se stabileçte çi pune bazele comuni-, tátü de pe Muntele MäslinilorSfântul Eftimie se naçte la MelitenePorfirie la lordan, ,
Va-iens este ucis la Adrianopol. Moartea Sfântului Vasile cel Mare. Ieronim
ajunge preot. Teodosie cel Mare ajunge împárat în Orien
(Ianuarie) Edictul lui Teodosie. Ortodoxia estedeclaratá religia oficialá a imperiuluiSinodul II Ecumenic (Constantinopol)EvaÊrie Ponticul vine la Muntele Máslinilor,fäcâld o vizitá Melaniei. Ieronim vine la RomaPòrfiiie vine ta Ierusalim .
, Ierònim vine la BethleemEvagrie vine Ia comunitatea din Kellià- ;..Teofil ajunge patriarh al AlexandrieiTimotei, alt fuate aI Sfântului Atanasie
580
581382
583384585
dupá
Fericitui IeronÍm se stabileqte cu grupul sáu IaBethleem. EI inträ în mînästirea înfiinlatä dp
r,. Epifanie din Salarnina.Teofil ajunge patriarh aI Alexandriei
; Ioan ajunge episcop al lerusalimuluiPalladius vine în Alexandrià
590
391591-392
Moa¡e SfântuÌ Macarie Egipteanul. Palladiusviziteazä cälugärii din NiÍiaEdictul lui Teodosie împotriva párinlilorPalladius viziteazä comunitatea din KelliaTeofil därâmä templul zeuiui Serapeum dinCanope çi construiegte pe locul sáu mänästireaMetanoia, dupá sistemul mänástirii din Tabm-nesePorfirie ajunge SawofilaxDioscor ajunge episcop la DamanhurMoare Macarie AlexandrinulEpifanie viziteazâ Ierusalimul si hirotonestepreoli în mänästirea fondatä de el la Betleem.Dá nastere conflictuiui cu episcopul Ioan pecarel acuzä de origenism. Ieronim se implicäîn conflictSfântul Arsenie, se pare, se stabÍlegte la SchitPalladius face o vizitä lui Ioan din LycopolisMoartea împäratului Teodosie cel MareArcadius ajunge împärat în Orient, Honoriusîn OccidentMoare Ioan de LycopolisPorfirie ajunge episcop de GazaRestabilirea linistii la Ierusalim. Rufin revineîn OccidentSfântul Ioan Gurä de Aur ajunge episcop înConstantinopolMoare Evagrie Ponticul. Teofil al Alexandrieicompune o epistolä împotriva antropomor-fismului. Teofil porneçte perseculia împotrivacelor acuzali de o¡igenismPaladius çi Sfântul Ioan Casian páräsesc.Egiptul.Palladius rämîne un timp în PalestinaIoan Casian este hirotonit diacon de SfântulIoan Hrisostom la ConstdntinoDol
392JYJ
594
596
599
400
Page 131 of 137
425426
428431
434
439444
450
401403404
Palladius ajunge episcop în Helenopolis, iarHeraclid episcôp de Efes. Sinodul din Alexan-dlia, contra origenistilorMel4nia revine în Occident. Fralii longimanisunt exilati din Egipt în Slg/topolisFratii longimanì yin la ConstantinopolMoare Epifanie de Salamina. Sinodr¡l de la StejarSfântul Ioan Hrisostom èste timis în exilMoare Paula, stabilitä la Bethleem în 585 cugrupul lui Ieronim. Ieronim traduce în lati-neste,,Rânduiala"Sfântului PahomieRufin taduce în latineste
"Historia monacho-
rum in EgyptoSfântul Ioan Casian vine la RomaSfântul Eftimie. ajunge la Ie¡usalim si sestabileçte Ìa Fata '
Palladius exilat la SyenaMoare Sfântul Ioan HrisostomPrima devastare a comunitätü din SchitMoartea lui Arcadius; utcatea pe tron a luiTeodosie aI Illea (încä minor)Paladius lá AntinoeDevasta¡ea Romei de A]aric. Moare Rufin.Melanira, revenitä în Orienl moare la lerusalimEftimie si Teoctist se stabilesc în Wadi MuketlikMoare Teofil aI AlexandrieiSfântul Chiril ajunge patriaxh al AlexandrieiPaladius.ptuáseste EgiptulHJæatia este ucisä în Alexandria
,. Sinodul din DiospolisPalladius ajunge episcop de AspunaMoartea Eustokiei si a episcopului Ioan de 1
Ierusalim. Ptaylios ajunge episcop în Ieru- \salim. Melania cea tânärä vine la Ierusalim \Palladius scrie,,Historia lausiacä,,'Sfântul Ioan Casian sc¡ie,,Institutiones"înMarsiliaEftimie lasä pe Teoctist la Wadi Mukellik
Juvenalie ajunge episcop al IerusalimuluiSfâltul loan Casian scrie ,,Collationes,,Sfântul Eftimie se stabileste la Khan-el-AhmarNestorie ajunge patriarh äe.ConstantinopolSinodul al III-lea ecumenic, la Efes; scoiterealui Nestorie din ScaunA doua devastare a comunitätii din Schit.Sfântul Arsenie se mutä la Ttoa (Tebaida)Aducerea moastelo¡ Sfântului Ioan H¡isostomla ConstantinoolMoartea Melaniei cea Tânárá'Moare Sfântul Chiril al Alexandriei. Dioscorajunge patriarhMarian. ajunge împärat prin cäsätoria cuI.UlCneIraDiosmr este depus din scaun. p¡oterius ajungepat arh. Juvsìalie este tecunoscut ca patria¡hãIIerusalimuluiTimotei uzurpä pe JuvenalieJuvenalie revine la tronDioscor moare la Gang¡aVanda]ü ocupä Roma
-ittoare împãrãtul Itlarcian. Leon ajunge împäratMoare Sfântul Simion Stâlpnicul -Moare papa Leon cel Mare-Moare Sfântul EftimieZenon devine împä¡atCáderea Imperiului Roman de ApusSfintirea mänästirii Sfântului EfiimieZenon dá,,Henotikonul,Sfântul Sava înfiinteazä mänástirea din Mar¡tâDaSfântr¡l Sava este hirotonit preot. Moa¡e în SS2Anastasie devine împárat. Favorizeazä monofizitismulJustin ajunge împäratJustinian ajunge împä¡atEdictuI împot¡iva påsânilorRäscoala Nika
405 ,
406407407-408408
410
438
452453454455451454ltD I+IJ474+lr)482
518527Âto532
4tl4t2
475
417 483
49049r
479420420
42L
Page 132 of 137
542-545543548 :
:l:lJ565JI I582602'
61q
Ciuma va devasta Orientul:Edictul lui Justinian împotriva lui Origen
' Moariea Teodorei, împáräteasa Constantino-poluluiAl V-lea Sinod ecumenicMoare Justinian, Justin II se urcá pe tronO nouá devastare a comunitátü din SchitMauricius ajunge îmPäratFocas îl ucide pe Mauricius çi se proclamáîmoäratHeiaklius devine îmPäratIoair cel Milostiv a ajuns patriarh al Alexandriei
, .. pe patriarhrd Zahada. ?erçii duc Sfânta Crucela KtesifonPeßii cuceresc AlexandriaMoáre regele Cosroes.al PerçilorLuptâ de la Múta. Heraclios învinge pe persi çiIe distruge capitalâr Ktedifon
' Heraclios âduce Sfânla Cruce la Ierusalim.Modestùs ajunge patdarh al Ierusalimului,care moale curândSofronie ajunge patriarh al IerusalimuluiLupta de Ia Yarmuk' Sofronie estellevoit sá deschidá portjle cali-fului Omar
. Moare HeracliosAlexandria este cucerilä cle arabi çi apoi tot
' ' Egiptul.!' ,,
Este data,la cate începe lunga agonie a mona-
hismului e$Ptean.
1 Datele de mai sus sunt preluate din Derwas J chity, Et le désert devin
rmcité.... Un introduction à llétuãe du monaclisme ég)?ti9n et palestinien da$
o,L /
628629
oJl
634o¡oDJI'
o+la /1,
lEmpirc chrérien, Abbqà de Beuefontaine, t980'
i
i,1
$.ut;
[tNili¡'
tr¡S
#
Page 133 of 137
Alexandria, Nitria, Keltia, Schit Centre mänästireçti din Egipt, sec. IV-VII
Page 134 of 137
.:
CUPRINST I
PARTEA I - MOTTVATIA MONAHALÃ............................. T
I. Originea si motivatia monahismului anaho¡etic ..... l)II. Spiritualitatea pustiei..................................... ........... pltIII. Lupta cu diavolii si rugäciunea ................................ 4SA. Monahul, între lupta cu sine si cea cu demonii...... 4$
IV. Primii 4nahore1i........................................................... 6g1. Sfântul Pavel din Teba.................................................. Z02. Sfântul Antonie cel Mare si ucenicü säi .................... 725. Învátätura Sfântului Antonie cel Mate ..................... Z94. SÎântul Ammonas........................................................ gz5. Sfântul loan din Lykopolis si comunitatea lui ..........926. Sfântul Apollo gi comunitatea din Hermopolis .........997. Sfântul Amun çi comunitatea din Muntele Nitriei .1018. Ar,'va Or si comunitatea sa ...........................................1069. Awa Pamvo.... .................................10g10. Sfântul Macarie Alexandrinul sicomunitatea din Ketlia .....................................................10911. Sfântul Macarie Dgipteanul sicomunitatea din Schit .............,.........................................114
PARTEA A ITA - INCEPUTIIRILE MONAHISMIJLUICHINOVIAI........ ..................................127
I. Sfântul Pahomie si monahismul chinovial................12g1. Succesorii Sfântului Pahomie......................................1S92. çenuti din Atripe............................................................14SII. Principiile care tau ia bazamonahismului pahomian ..................1461. Sfânta Scipturã în viata si opera
Sfânhrlui Pahomie .............. .................1482. Relaþa cu Traditia Bisericii çi
mai ales cu Pfuintii ...................................,.................,.....154
Page 135 of 137
3. Principii teologice .........................................................1S64. Principii de ordin moral... ............162IlI. Structura organizatoricã çi functionatitateacomunitãtii pahomiene.....................................................1921. Viata în koinonia potrivit Rânduielii
Sfântului Pahomie .............................................................199. Egumenul general sau avVa..;........................................194.¡,Egumentul........ .................................19SMai marele casei..............................................................1g5 r
2. Intrarea în mánástire ...................................................1gg3. Tinuta monahalä, hrana, odihna si munca ..............2024. Rugáciunea si culhrl divin pubIic..............................2075. Bolnavii........... .................................2106. Sanctiuni......... .................................2107. Reuniunile anuaÌe......................:.. .......................,........2.14
IV. Paternitatea duhorrniceascá - slujire si autoútate încomunitatea pahomiànä ...........................................2 1ZK
V Sfántul Pahomie - biruitor al satanei, fäcãtor de minunisi vizionar ........... ..........................258
Minunile çi sensurile acestora ......................................:..245Conclu2ii...................:...........:.......;..............................:.......2S5Tabel cronologic .........:........................2S2Hä4i..,.,.. ,......... . ..................................265
ä+Þalfa í omega
PR. PROF. DR. ENE BRANISTELITURGICASPECIALÃ
Lucrare monumentalã (çi unicã în domeniu) a mareluiliturgist pr. Ene Braniçte, se constituie într-un curs care li seadreseazä studenlilor Facultä9ilor de Teologie Ortodoxã dinRomânia, çi nu doar lor, deoarece orice credincios practicantsau chiff preot de mir poate gãsi rãspunsurile legate deanumite slujbe çi rânduieli - descrise în amãnunlime, cutoate implicaliile lor sacramentâle. Acest curs (care atr,rncis-a bucurat de binecuvântarea Patriarhului Justin) a apär^utinitìal în douä edilii, în vremurile ateismului oficial:izat. Inanii 80, tirajele nu au acoperit nici pe departe cererile, iar deun deceniu încoace nici o editurá nu s-a încumetât la aceastávastä înheprindere, din pricina gabaritultri lucrárii çi a
speciñcitäqii lìmbajului teologic folosit.Citito¡ul . fie el student teolog, cleric sau credincios - a¡e
în faþ cel mai complet instrument de lucru privind ierurgiileBisericii Rãsãritene, pnvind tipicurile çi folosin-tele diferitelorslujbe uzuale, cu'descãrcare imediatá ûr viala corpusuluisacerdotal saüa laicah¡lui. :' ''
