UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI SECłIA PSIHOLOGIE ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII

(PSIHOLOGIA ADOLESCENTULUI ŞI A

ADULTULUI)

- SEMESTRUL II -

Conf. univ. dr. Oana BENGA Lector univ. dr. Thea IONESCU

MODUL 1

AdolescenŃa

Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu principalele caracteristici ale

dezvoltării din perioada adolescenŃei.

Obiectivele modulului:

După lectura acestui modul, studenŃii ar trebui să reuşească să:

În acest modul vom analiza problemele adaptative cu care se confruntă

adolescentul, prezentând ulterior principalele modificări care apar în această perioadă atât

în planul dezvoltării cognitive căt şi în plan fizic şi social.

1. Probleme adaptative specifice adolescenŃei

Indiferent cât de critică este trecerea de pragul acestei vârste, ea presupune cu

necesitate rezolvarea unor sarcini adaptative - "probleme de dezvoltare" - care fac

posibilă apariŃia nu doar biologică ci şi psihologică a viitorului adult:

• Dobândirea independenŃei de părinŃi

• Adaptarea la propria maturizare sexuală

• Stabilirea unor relaŃii de cooperare şi de lucru cu alte persoane, fără însă a fi

dominat de acestea

• Decizia şi pregătirea pentru o anumită vocaŃie

���� prezinte principalele probleme adaptative cu care se confruntă adolescenŃii

���� precizeze particularităŃile dezvoltării fizice, şi mai ales impactul maturizării

sexuale

���� extragă particularităŃile dezvoltării cognitive în adolescenŃă

���� caracterizeze dezvoltarea personalităŃii şi relaŃiile sociale ale adolescenŃilor

���� caracterizeze adolescenŃa atipică şi comportamentele-problemă specifice

acestei vârste.

• Dezvoltarea unei filosofii de viaŃă, a unor credinŃe morale şi standarde morale;

această filosofie de viaŃă va da ordine şi consistenŃă deciziilor multiple şi

acŃiunilor pe care individul le are de realizat într-o lume diversă şi în schimbare

• Dobândirea unui sentiment al identităŃii

Este esenŃial să reŃinem că aceste probleme caracterizează adolescentul tipic şi să

nu uităm că aşa-numita « perioadă de criză », cum a fost numită adolescenŃa de către

Erikson, nu este neapărat una într-adevăr furtunoasă, după cum arată studiile recente

(Schaffer, 2005).

Temă de reflecŃie nr. 1

AlegeŃi din lista de mai sus, două probleme de dezvoltare cu care se

confruntă un adolescent şi oferiŃi două exemple concrete de

comportamente ale unui adolescent pe care îl cunoaşteŃi care să reflecte

problemele de dezvolare pe care le-aŃi ales.

2. Etape ale adolescenŃei

Deşi tentaŃia de a trata "adolescentul modal" este foarte mare, există totuşi o diferenŃă

semnificativă în ceea ce priveşte paternul de personalitate şi structurile de interese ale

fiecărui adolescent. Deoarece însă problemele care apar în dezvoltare sunt într-o mare

măsură similare, se poate vorbi despre existenŃa unor anumite substadii ale adolescenŃei .

A. AdolescenŃa timpurie (pubertatea) - 12-14 ani

Nevoia de independenŃă

Lupta cu sentimentul de identitate

Labilitate emoŃională

CapacităŃi sporite de exprimare verbală a propriei persoane

Exprimare mai facilă a sentimentelor prin acŃiune decât prin cuvinte

ImportanŃă crescândă acordată prietenilor

AtenŃie redusă acordată părinŃilor, cu accese ocazionale de "obrăznicie"

Realizarea faptului că părinŃii nu sunt perfecŃi; identificarea erorilor

acestora

Căutarea unor noi modele pe lângă părinŃi

TendinŃa de regresie, în momente de criză, la comportamente infantile

InfluenŃă sporită a grupului de prieteni (interese, îmbrăcăminte)

Interese profesionale

Preponderent interese pentru viitorul apropiat şi pentru prezent

Abilitate sporită de muncă susŃinută

Sexualitate

Avantaj al fetelor

Prieteni de acelaşi sex, activităŃi de grup cu aceştia

Timiditate

Nevoie de intimitate

Experimentarea propriului corp (masturbare)

Întrebări în legătură cu propria normalitate

Etică şi autocontrol

Testarea regulilor şi a limitelor

Experimentare ocazională cu Ńigări,marijuana, alcool

B. AdolescenŃa de mijloc - 14-17 ani

Nevoia de independenŃă

Implicare a propriei persoane, alternând între expectanŃe nerealist de înalte

şi un concept de sine rudimentar

NemulŃumire legată de interferenŃa părinŃilor cu propria independenŃă

Preocupări excesive în legătură cu propriul corp

Sentimentul de "ciudăŃenie" în legătură cu sine şi cu propriul corp

Părere proastă despre părinŃi, "investiŃie" emoŃională redusă în aceştia

Efort de stabilire a unor noi prietenii

Accent sporit pe noul grup de prieteni, cu identitatea de grup definită prin

selectivitate, superioritate şi competitivitate

Perioade de tristeŃe, care însoŃesc "pierderea psihologică" a părinŃilor

Autoanaliză amplificată, uneori sub forma unui jurnal

Interese profesionale

Interese intelectuale mai pronunŃate

Unele energii sexuale şi agresive direcŃionate înspre interese creative

Sexualitate

Preocupări legate de atractivitatea sexuală

RelaŃii pasagere

Deplasare "către" heterosexualitate, cu teama de homosexualitate

Sentimente de tandreŃe dar şi de teamă faŃă de sexul opus

Sentimente de dragoste şi pasiune

Etică şi autocontrol

Dezvoltarea idealurilor şi selecŃia modelelor de rol

Mult mai consistentă evidenŃiere a "sârguinciozităŃii"

Capacitate sporită de fixare a scopurilor

Interes pentru problemele morale

C. AdolescenŃa târzie - 17-20 ani

Nevoia de independenŃă

Identitate fermă

Capacitate de amânare a recompenselor

SimŃ al umorului mult mai dezvoltat

Interese stabile

Mai mare stabilitate emoŃională

Capacitate de a lua decizii independente

Capacitatea de a face compromisuri

Mândria pentru propria muncă

Încredere în sine

Preocupare mai mare pentru ceialalŃi

Interese profesionale

Deprinderi de muncă mai bine definite

Nivel sporit de preocupare pentru viitor

Sexualitate

Preocupări pentru relaŃii mai stabile

Identitate sexuală clarificată

Capacitate pentru relaŃii tandre şi senzuale

Etică şi autocontrol

Capacitate de introspecŃie şi autoanaliză

Accent pe demnitatea personală şi stima de sine

Capacitatea de fixare a unor scopuri şi de urmărire a acestora

Acceptarea instituŃiilor sociale şi a tradiŃiilor culturale

Autoreglarea stimei de sine

Aceste repere sunt doar orientative, adolescenŃii nesuprapunându-se peste acest

portret robot decât într-o oarecare măsură. Comportamentele şi sentimentele descrise sunt

însă considerate normale pentru fiecare dintre cele trei stadii. Problemele mentale şi

emoŃionale care pot interfera cu aceste stadii normale de dezvoltare se rezolvă de cele

mai multe ori de la sine.

3. AdolescenŃa atipică

Există o serie de indicatori ai faptului că un adolescent a trecut de limitele uzualei

"crize" a vârstei şi intră deja în tipare atipice, problematice :

• suspendare, exmatriculare sau scădere spectaculoasă în performanŃa şcolară

• agresare verbală a celorlalŃi, crize de furie

• apartenenŃa la un grup sau o "gaşcă" necorespunzătoare

• pierderea interesului pentru vechile activitati care îi produceau placere, pentru

sporturi sau alte hobby-uri

• probleme cu legea

• depresie, izolare

• tentative de manipulare a adulŃilor

• lipsă de motivaŃie

• minciuni frecvente, lipsă de onestitate, furt

• promiscuitate sexuală

• idei suicidare

• consum curent sau doar "experimental" de alcool şi droguri

RenunŃarea la şcoală

• este mai frecventă la băieŃi decât la fete

• există un risc mai mare în familiile cu statut socio-economic scăzut, precum şi

în cele monoparentale

• reduce drastic oportunităŃile viitoare ale adolescentului şi mulŃi regretă acest

pas după un timp

�Cauze invocate de adolescenŃi:

• notele mici

• faptul că nu le place şcoala sau că "nu sunt făcuŃi pentru şcoală"

• nivelul socio-economic scăzut al familiei (caz în care trebuie să se întreŃină

sau chiar să întreŃină familia)

• căsătorie/sarcină (mai ales la fete)

�Cauze susŃinute de studiile de specialitate:

• lipsa motivaŃiei

• stimă de sine scăzută

• încurajare minimă din partea părinŃilor

• aşteptări scăzute din partea profesorilor

• probleme de disciplină

Temă de reflecŃie nr. 2

Ce elemente credeŃi că ar trebui să includă un proiect pentru prevenirea

renunŃării la şcoală în rândul adolescenŃilor?

Consumul de droguri

• apare la vârste tot mai mici

• declinul consumului în SUA şi Europa de Vest nu a adus cu sine şi declinul în

Europa de Est; dimpotrivă, consumul de droguri devine tot mai frecvent în

fostele Ńări comuniste

• creşte riscul pentru delincvenŃă

�

Cele mai "populare" droguri sunt: - alcoolul - Ńigările - marijuana �

a) Alcoolul

� cauze ale consumului: - dorinŃa de a părea adult

- reducerea anxietăŃii

- impresionarea grupului

- evitarea problemelor

���� O statistică din Statele Unite (1987) arată că în cazul adolescenŃilor şi tinerilor (15-24

de ani) cauza principală de deces o constituie accidentele de circulaŃie datorate

consumului de alcool!!!

b) łigările

� cauza principală a consumului este presiunea grupului

���� - raportul femei-bărbaŃi ca număr de fumători tinde să se inverseze

- vârsta la care încep să fumeze este tot mai mică (10-12 ani)

c) Marijuana

� cauze ale consumului: - curiozitate

- preluarea comportamentului altor adolescenŃi din grup

- dorinŃa de a fi adult

���� Consumul de marijuana este adesea văzut ca un simbol al rebeliunii împotriva

valorilor parentale!!!

Temă de reflecŃie nr. 3

Cum credeŃi că ar trebui să discutaŃi cu un adolescent despre problema

drogurilor?

���

În România se observă lipsa educaŃiei adolescenŃilor în ceea ce priveşte

efectele nocive ale consumului de droguri. De asemenea, există nevoia de

programe de prevenŃie care, pe lângă informarea cu caracter medical, să

urmărească creşterea stimei de sine, a asertivităŃii (pentru a rezista la presiunea

grupului), formarea abilităŃilor de comunicare şi de rezolvare de probleme!!!

���

4. Dezvoltarea fizică şi maturizarea fiziologică

Atât băieŃii cât şi fetele traversează schimbări fiziologice dramatice. Are loc o

creştere explozivă în înălŃime, greutate şi o dezvoltare semnificativă a

musculaturii şi scheletului. Organele reproductive se dezvoltă şi se maturează la

rândul lor. Apar caracterele sexuale secundare. Schimbările fizice şi modificările

bruşte ale înfăŃişării afectează conceptul de sine şi personalitatea. Efectele unei

maturizări prea rapide sau dimpotrivă prea lente îşi pun amprenta asupra

adolescentului, dar de obicei se "sting" la maturitate.

Impactul psihologic al maturizării sexuale

Fiecare copil sau tânăr are un model intern despre ce e "normal" sau "corect" să i

se întâmple odată cu venirea pubertăŃii, precum şi despre momentul când trebuie să

traverseze toate schimbările fizice pe care le presupune aceasta. Cu cât este mai mare

discrepanŃa dintre ceea ce crede el că ar trebui să i se întâmple şi ce i se întâmplă în

realitate, cu atât impactul psihologic al acestor schimbări este mai mare.

Unul din marile paradoxuri ale adolescenŃei constă în faptul că există o luptă

continuă între dorinŃa de a fi "tu însuŃi / însăŃi", de a-Ńi afla propria identitate, şi dorinŃa de

a fi cât mai asemenea prietenilor tăi. Orice ar putea să îl îndepărteze pe adolescent de

grupul său are efecte negative şi din această cauză tinerii sunt adesea tulburaŃi de o

maturizare sexuală prea rapidă sau prea lentă, pe care o cataloghează şi o resimt drept

aberantă.

INFO BONUS - Pubertatea la fete

În cazul fetelor, se pare că nu există o dorinŃă prea mare de maturizare înaintea celorlalte

fete din grup / colectivitate. Fetele care se maturizează sexual mai rapid par să fie mai puŃin

sociabile, mai puŃin expresive, mai introvertite şi timide. De asemenea, sentimentele lor faŃă de

menarhă sunt adesea negative. Foarte adesea ele au o imagine distorsionată a propriului corp şi o

stima de sine mai scăzută.

De ce se consideră mai puŃin atractivă o tânără "precoce" din punct de vedere fizic? Întâi,

pentru că s-ar putea ca "rotunjimile" proaspăt dobândite să nu corespundă idealului androgin de

frumuseŃe la modă. Apoi, dincolo de aceste preocupări faŃă de propria imagine corporală, ce pot

duce, la extreme, şi la dezvoltarea unor reacŃii anorectice sau bulimice ale tinerei fete, e posibil ca

ea să reacŃioneze la ...neliniştile celorlalŃi faŃă de propria sa sexualitate. PărinŃii şi profesorii pot să

considere că tinerele care au un corp "maturizat" sunt şi active din punct de vedere sexual,

deoarece ele arată "ca şi cum..." De aceea, adulŃii tratează fetele care s-au maturizat mai rapid

într-un mod mult mai restrictiv şi mai dezaprobator, comparativ cu restul fetelor de aceeaşi vârstă.

Chiar şi celelalte adolescente o pot privi într-un mod stereotip, aruncându-i pe umeri o cantitate de

presiuni pe care adesea tânăra nu le mai poate duce.

Chiar dacă diferenŃa de nivel, atât în raport cu băieŃii, cât şi în raport cu celelalte fete, o

poate face pe tânără să se simtă exclusă, s-ar părea că rodul unei asemenea experienŃe este unul

benefic pe termen lung - a face faŃă unor astfel de probleme de timpuriu o poate ajuta să se

descurce mult mai bine mai târziu.

Efectele unei maturizări prea rapide sau prea întârziate sunt cu atât mai negative cu cât

e o discrepanŃă mai mare între adolescentă şi colegele sau prietenele ei, şi cu cât ea nu poate

vedea avantajele schimbărilor care i se întâmplă.

Oricum, este greu de generalizat, deoarece efectele psihologice ale momentului maturizării

biologice depind de felul în care şi adolescenta şi cei din jurul său valorizează acest eveniment.

AdulŃii pot minimaliza impactul brutal pe care asemenea schimbări le-ar putea avea asupra

tinerelor, pentru a le "uşura" trecerea prin aceşti ani.

Cel mai dramatic semn de maturizare sexuală a fetelor este menarha - prima menstruaŃie.

În medie, acest lucru se întâmplă în jur de 121/2 ani, cam la doi ani după ce sânii au început să se

dezvolte şi uterul a început să crească.

Deşi în multe culturi acest moment este celebrat ca moment al devenirii întru feminitate,

primele menstruaŃii nu sunt ovulatorii şi de obicei trebuie să treacă aproximativ 12-18 luni până

când organismul fetei este "gata de concepŃie". Oricum, pentru că nu există o regulă în acest sens,

şansele ca fata să rămână însărcinată chiar şi în acest interval "de probă" nu trebuie să fie ignorate.

Multe tinere adolescente trăiesc acest moment ca pe un adevărat prag al trecerii înspre

maturitate. Există însă şi numeroase fete care însă au trăiri mult mai negative legate de

menstruaŃie. Pentru multe dintre ele, menstruaŃia este un adevărat "blestem", o sursă apăsătoare de

disconfort psihologic şi fizic. La aceste sentimente contribuie într-o mare măsură şi "folclorul",

care consideră că femeia, în momentul menstruaŃiei, este bântuită de spirite malefice, fiind

primejdioasă pentru bărbaŃi şi pentru plante. În cel mai bun caz, evenimentul poate fi tolerat, dar

nu valorizat pozitiv.

Şansele de apariŃie a unei reacŃii negative sunt cu atât mai mari cu cât menarha se

instalează prea devreme sau dimpotrivă prea târziu; de asemenea, lucrurile pot fi înrăutăŃite de

lipsa unei pregătiri corespunzătoare, de accentuarea de către membrii familiei şi de către prieteni a

aspectelor negative ale menstruaŃiei, de prezenŃa reală a unui discomfort fizic, şi nu în ultimul

rând, de faptul că tânăra nu este gata încă să treacă pragul către viaŃa de adult.

Menarha este mai mult decât un eveniment de ordin fizic; este de fapt un simbol concret al

trecerii de la viaŃa de fetiŃă la aceea de femeie. Fetele care au deja menstruaŃie sunt mult mai

conştiente de propria lor feminitate; sunt mult mai interesate de relaŃiile dintre băieŃi şi fete, şi

acordă mult mai multă atenŃie propriului corp şi "ornării" acestuia. De asemenea, par să aibă şi o

personalitate mai conturată.

Din păcate, aspectele negative ale menarhei - discomfortul şi jena neaşteptate care o

însoŃesc - au fost mai accentuate de către societate decât aspectele pozitive. Departe de a fi un

moment de celebrare a intrării în feminitate - cum se întâmplă în alte culturi, unde prima

menstruaŃie este sărbătorită prin cântec şi dans timp de 4 zile de către femeile mai vârstnice şi prin

"stropirea" cu polen a tinerei, ca semn al recunoaşterii fecundităŃii sale de aici înainte - în lumea

noastră menarha este tratată în primul rând ca o criză igienică, care trezeşte anxietăŃi adesea

copleşitoare, legate de nevoia de păstrare a curăŃeniei şi a "mirosului frumos" al tinerei.

Există în prezent un amestec de sentimente ce caracterizează reacŃia faŃă de menstruaŃie.

Cu cât e mai bine pregătită tânăra, cu atât sentimentele sale vor fi mai pozitive - optimiste! - iar

suferinŃa mai diminuată. Din păcate, totuşi, un număr prea mare de adolescente nu au parte de

informaŃie suficientă - sau corectă! - şi de aceea păstrează amintiri extrem de neplăcute despre

prima menstruaŃie: de la teama cumplită că vor muri pentru că sângerează la o ruşine teribilă, care

le face să nu mai dorească să iasă din casă. Mai ales dacă menarha vine prea devreme, e un

eveniment mai bulversant, poate pentru că nu a fost timp destul pentru a pregăti acest moment sau

doar pentru că tânăra se simte luând-o înaintea prietenelor sale.

Cum se poate totuşi ca această experienŃă să devină una pozitivă?

În primul rând este nevoie de informaŃie şi mai ales de informaŃie corectă - nu prea tehnică

şi nici impersonală. Fetele au nevoie să li se ofere explicaŃii legate de propriul corp, de părŃile

acestuia şi de procesele pe care le vor traversa şi la care se pot aştepta. InformaŃia trebuie să fie

suficientă pentru a le ajuta să înŃeleagă că menstruaŃia e un fenomen universal care caracterizează

viaŃa femeilor şi care e diferit de o rănire sau o boală!!!

Care ar fi momentul în care părinŃii pot să poarte o astfel de discuŃie? Se consideră că o pot

face liniştiŃi de îndată ce fetei a început să i se dezvolte pieptul şi i-a apărut părul pubian. În primul

rând ei trebuie să ia menstruaŃia drept un lucru firesc, să nu treacă la supraprotecŃie şi să o asigure

şi pe fiica lor că va fi în stare să îşi continue activităŃile de până atunci: sporturi, înot, baie. E ideal

dacă pot încuraja întrebările din partea fetei.

Temă de reflecŃie nr. 4

EnumeraŃi factorii care ar putea contribui la apariŃia unor efecte negative

la nivel psihologic în cazul unor adolescente care au o maturizare

sexuală mai rapidă.

INFO BONUS - Pubertatea la băieŃi

Creşterea explozivă - mai întâi în greutate, apoi în înălŃime, şi în fine în forŃă fizică -

reprezintă primul semn evident al intrării în pubertate, chiar dacă unele modificări hormonale

preced acest moment.

Pe lânga explozia în creştere, un alt set de schimbări vine să marcheze transformarea

băieŃilor în tineri bărbaŃi. Creşterea testiculelor, alungirea penisului, lărgirea sacului scrotal vor

duce, către sfârşitul pubertăŃii, la maturizarea organelor sexuale masculine, astfel încât

reproducerea devine posibilă. Indicatorul capacităŃii reproductive este ejacularea - descărcarea

de lichid seminal care conŃine spermă, în jurul vârstei de 13 ani. La aceste modificări vin să se

adauge şi caracterele sexuale masculine secundare.

Nevoia şi dorinŃa de a avea experienŃe sexuale este clar legată de modificările hormonale

care apar în pubertate. De obicei, interesul băieŃilor pentru experienŃe sexuale urmează

îndeaproape momentul primei ejaculări, în vreme ce la fete perioada de latenŃă este mai lungă.

De aici şi problema - cel mai adesea supralicitată şi prezentată exagerat - a fetelor care sunt

"hăituite" în adolescenŃă de nevoile sexuale "fără astâmpăr" ale băieŃilor.

Pe de altă parte, prezenŃadorinŃei sexuale face ca un procent foarte mare de băieŃi

adolescenŃi (după unele statistici în jur de 80%) să recurgă la masturbaŃie. Acest comportament

este însă de obicei însoŃit de un sentiment de vină, iar dacă nu, de ruşine, de ideea că eşti prost

sau anormal. De obicei, aceste sentimente negative dispar odată cu trecerea timpului, iar

masturbaŃia tinde să fie practicată doar atunci când este singura formă de exprimare sexuală

disponibilă.

Schimbările fizice din pubertate au un impact puternic asupra funcŃionării psihologice a

adolescentului, a comportamentului său şi a relaŃiilor cu ceilalŃi. De fapt, un număr important

din schimbările fizice pe care le suferă un adolescent sunt asociate mai strâns cu statutul său la

vârsta pubertăŃii, decât vârsta sa cronologică sau nivelul de dezvoltare cognitivă. Efectele sunt

mediate şi de momentul în care apare pubertatea - dacă este prea devreme, "în grafic", sau prea

târziu, comparativ cu majoritatea colegilor sau prietenilor băiatului.

Un aspect al dezvoltării în adolescenŃă care este puternic afectat de pubertate şi de

momentul în care se "declanşează" aceasta este imaginea corporală. BăieŃii care sunt din punct

de vedere fizic mai maturi tind să aibă o imagine mult mai pozitivă a propriului corp şi sunt în

general "cotaŃi" drept mult mai atractivi decât cei "rămaşi în urmă".

Tocmai din acest motiv, preocuparea pentru propria imagine este mai acută decât orice

altceva - chiar şi la băieŃi. Cei mai mulŃi se privesc în oglindă şi nu le convine ce văd acolo. Ar

dori să fie mai înalŃi, să aibă umeri mai laŃi şi o siluetă mai atletică. De asemenea, sunt

îngrijoraŃi în legătură cu faŃa lor acneică - o problemă pentru două treimi dintre băieŃi - sunt

distruşi pentru că părul le este prea gras, datorită efectelor glandelor sebacee, sau sunt foarte

preocupaŃi de mirosul pe care îl degajă şi încearcă să îl camufleze prin folosirea, adesea

exagerată, a deodorantelor. Preocuparea pentru propriul aspect fizic nu este un semn de

vanitate, ci o recunoaştere a rolului pe care atracŃia fizică îl joacă în câştigarea admiraŃiei

sexului opus. În plus, există o legătură foarte strânsă între felul în care adolescentul îşi

evaluează propriul corp şi felul în care se gândeşte pe sine; pentru el, a arăta "îngrozitor" sau a

te simŃi evaluat de ceilalŃi drept cineva care arată "îngrozitor" este totuna cu a te simŃi

"îngrozitor". Iar acest sentiment poate fi întărit şi de faptul că tinerii care nu sunt atrăgători din

punct de vedere fizic tind să aibă mai puŃini prieteni decât majoritatea adolescenŃilor.

Spre deosebire de fete, în cazul băieŃilor problemele încep să apară atunci când întârzie

momentul maturizării fizice, considerată drept "semn" al maturizării sexuale. BăieŃii "rămaşi în

urmă" se simt respinşi şi izolaŃi, în primul rând de fete, apoi de către ceilalŃi băieŃi din clasă sau

din grup, şi sunt forŃaŃi să îndure chiar dispreŃul celor care nu demult erau la rândul lor

....imaturi! S-ar părea că băieŃii care se maturizează mai târziu sunt mai puŃin relaxaŃi, mai

neliniştiŃi, vorbesc mai mult decât cei mai "precoce"; sunt mai dependenŃi, agresivi şi nesiguri;

se răzvrătesc mai mult împotriva părinŃilor; nu au succes la fete şi nici nu sunt aleşi ca lideri ai

băieŃilor. Ei sunt mai creativi, mai flexibili, îşi folosesc mai mult imaginaŃia în joc, calităŃi care

în general nu sunt apreciate la adolescenŃi. Unele studii indică şi apariŃia unor probleme mai

grave - de pildă, delincvenŃa juvenilă.

Studiile făcute au demonstrat că deşi decalajul fizic se reduce destul de repede, efectele

asupra personalităŃii sunt de lungă durată. Cei care, ca şi adolescenŃi, au trăit asemenea

sentimente de inferioritate sunt mult mai predispuşi la 33 sau chiar chiar 38 ani să trăiască

sentimente similare, de inferioritate şi respingere. Ei par să deŃină mai puŃine funcŃii de

conducere la locul de muncă sau în organizaŃii sociale, au mai puŃină responsibilitate, sunt mai

puŃin dominanŃi. Totuşi, există şi câteva caracteristici prin care îi întrec pe ceilalŃi: au mai mult

umor şi o viziune mai "democratică" asupra vieŃii. Mai ales în contextul eliberării de

tradiŃionalele roluri de sex, asemenea bărbaŃi par a fi mult mai adaptaŃi!

BineînŃeles, nu toŃi băieŃii care au "rămas în urmă" la vârsta pubertăŃii trăiesc sentimente

de inferioritate. Unii dintre ei găsesc "portiŃe" pentru a excela, folosindu-şi mintea şi talentul.

PerformanŃele lor şcolare sau realizarea în muzică şi arte plastice îi ajută să depăşească mult

mai uşor dificultăŃile legate de propriul lor corp, care îi trădează tocmai atunci când ar avea mai

mare nevoie de el.

Pe de altă parte, în ziua de azi este mult mai uşor pentru aceşti băieŃi decât era cu decenii

în urmă. Deoarece tinerele fete au o mai mare libertate decât li se acorda înainte, băieŃii pot să

îşi aleagă primele prietene dintre fete mai mici decât ei, ceea ce face ca sentimentul de izolare

să fie mai puŃin pronunŃat.

De asemenea, fiecare adolescent îşi trăieşte experienŃele într-un anumit mediu, care

modelează răsunetul evenimentelor asupra sa. "Puterea muşchilor", maturitatea fizică pare a fi

mult mai apreciată în medii mai dezavatajate socioeconomic şi cultural. Pe de altă parte,

realizarea şcolară sau vocaŃională par mai adesea rezervate celor care au condiŃii propice pentru

asta. De aceea, impactul va fi diferit pentru fiecare adolescent şi în funcŃie de mediul din care

provine. Cu alte cuvinte, nevoile fiecărui adolescent sunt speciale.

Cantitatea de probleme cu care sunt încărcaŃi băieŃii adolescenŃi pare a o depăşi pe cea

care le este rezervată fetelor. Pentru băieŃi, schimbările fizice aduse de pubertate sunt mai

agresive. BăieŃii sunt mai invadaŃi de acneea juvenilă decât fetele; de asemenea, vocea lor

suferă oscilaŃii mult mai pronunŃate, care îi fac adesea să fie Ńinta ridiculizărilor celorlalŃi.

Dezvoltarea sexuală poate crea probleme chiar mai serioase decât dezvoltarea fizică.

MulŃi băieŃi sunt îngrijoraŃi ca nu cumva să se producă o erecŃie vizibilă într-un moment

stânjenitor - de exemplu, atunci când dansează cu o fată sau când sunt în faŃa clasei şi, de

exemplu, au de recitat ceva. Sentimentul de vină legat de masturbaŃie este de asemenea

pronunŃat. O sumedenie de probleme apar în mintea băieŃilor şi în legătură cu mărimea

organelor sexuale. MulŃi băieŃi sunt "torturaŃi" de ideea că penisul lor este prea mic, pe când alŃii

sunt îngrjoraŃi de mărimea "imensă" a testiculelor şi a penisului lor. Asemenea nelinişti nu sunt

dezbătute cu nimeni, sau, în cel mai bun caz, sunt mărturisite doar unor tovarăşi de vârstă

atoateştiutori, care adesea cunosc doar folclorul legat de sex. De aceea, există riscul ca

asemenea nelinişti să ducă la adevărate simptome nevrotice, chinuitoare ca intensitate şi durată.

Deoarece băieŃii trăiesc mai multe probleme legate de schimbările biologice decât fetele, şi

semnele de tulburări emoŃionale par a fi mai frecvente în cazul lor. DificultăŃile în relaŃiile cu

părinŃii şi profesorii sunt de asemenea mai des întâlnite. Chiar rata accidentelor mortale, a

actelor violente, a sinuciderilor este de trei ori mai mare la băieŃi decât la fete. De aceea

atitudinea corectă a adulŃilor ar trebui să fie una de apropierea mult mai autentică, şi nu

neglijarea sau ridiculizarea problemelor acestei vârste.

Temă de reflecŃie nr. 5

Spre deosebire de cazul adolescentelor, maturizarea precoce a băieŃilor

duce la apariŃia unei mai mari satisfacŃii decăt la băieŃii mai puŃini

maturizaŃi. Care credeŃi că este impactul factorului cultural în explicarea

acestei situaŃii?

Sarcina în adolescenŃă

• 10 % dintre fetele care nu au împlinit încă 18 – si cel mai adesea chiar 16 – ani ramân

însărcinate anual. O mare parte dintre ele decid sa pastreze copilul. Un procent cam de

• 13% sufera un avort spontan. Restul apeleaza la avortul provocat, mai mult sau mai

putin septic.

• 40% din fetele care au azi 14 ani vor ramane gravide cel puŃin o data inainte de a implini

20 ani.

Daca se decid să păstreze copilul există o serie de riscuri crescute pentru copil :

• riscurile fizice: suferinŃă la naştere, probleme neurologice de doua ori mai numeroase,

riscul de mortalitate în primul an de viaŃă de doua ori mai ridicat.

Nu neapărat vârsta în sine pune în pericol viaŃa copilului, daca nu şi pe a mamei, ci faptul ca cel

mai adesea mamele provin din medii dezavantajate, în care nu li se poate asigura o nutriŃie

adecvată

• riscuri psihice: foarte adesea copii abuzaŃi, pentru că mamele trec printr-un stres extrem,

căruia nu pot să îi facă faŃă. Lipsa unui mediu familial stabil îi face sa fie şi hiperactivi,

adesea agresivi. Ajunşi la vârsta şcolară, foarte mulŃi vor avea performante scăzute, dacă

nu vor ajunge chiar la abandon şcolar

Adolescentele care recurg la avort o fac cel mai adesea în "ultima secundă", când deja

intervenŃia presupune un risc crescut, la limita primelor trei luni de sarcină. Şi aceasta pentru că

cel mai adesea nu conştientizează măcar faptul că sunt însărcinate.

De ce există o rată atât de mare a sarcinii în rândul tinerelor de 13, 14, 15, 16 ani?

• 82% dintre adolescentele care au avut relaŃii sexuale, dar nu au utilizat nici o metodă

contraceptivă, nu şi-au pus problema sarcinii.

• 70% dintre adolescente dezaprobă planificarea sexului.

• Dacă totuşi folosesc metode contraceptive, 45% dintre fete nu sunt «atente » atunci când

le utilizează.

Cu toate acestea 62% dintre adolescentele care nu au folosit niciodata metode contraceptive

rămân însărcinate. 1 din 5 fete rămâne însărcinată în prima lună de viaŃă sexuală; jumatate din

sarcinile acestei vârste sunt "dobândite" în primele şase luni.

Motive pentru care adolescentele nu folosesc metode contraceptive:

• convingeri morale sau religioase

• ignoranŃa

• raŃiuni de sanatate

• cogniŃii "riscante":

- sexul nu trebuie planificat, ci trebuie să fie ceva spontan

- metodele contraceptive pot fi nesigure

- nu poŃi rămâne însărcinată "prima oara"

- nu poŃi rămâne însărcinată dacă actul sexual are loc în anumite poziŃii – de exemplu în picioare

- trebuie să ai 17 ani pentru ca să rămâi însărcinată

- sexul controlat este mai puŃin romantic

- sexul nepremeditat şi necontrolat este acceptabil, dar cel planificat e doar pentru "fetele rele"

5. Dezvoltarea cognitivă

• MulŃi adolescenŃi ating stadiul piagetian al operaŃiilor formale, caracterizat prin

capacitatea de gândire abstractă. AdolescenŃii pot face raŃionamente ipotetico-

deductive, pot aborda mult mai flexibil diferitele probleme şi pot testa ipoteze.

• Deşi a fost depăşit egocentrimul specific copilului mai mic, adolescentul

manifestă totuşi anumite tendinŃe egocentrice, care se manifestă în relaŃiile cu

autoritatea, în centrarea excesivă pe sine, în conştientizarea foarte "acută" a

propriei persoane.

A. TranziŃii cognitive care au loc în adolescenŃă

���� OPERAREA ASUPRA POSIBILULUI - ceea ce este real nu reprezintă decât un

subset din ceea ce este posibil, ceea ce reprezinŃi tu este doar o posibilitate desprinsă din

tot ceea ce ai putea să fii.

Această deschidere a lumilor posibile face ca să sufere importante modificări

capacitatea de a contraargumenta, care se foloseşte acum de teze mult mai solide. În

acelaşi timp, ideile celorlalŃi nu mai sunt luate "de-a gata", fără a pune în discuŃie

importanŃa lor, ci sunt luate în calcul şi idei alternative care pot fi la fel de importante.

Capătă o mult mai mare "savoare" jocul de-a "avocatul diavolului".

Această capacitate de gândire ipotetică le permite adolescenŃilor şi să înŃeleagă logica

din "spatele" argumentelor celuialt, chiar dacă nu sunt de acord cu concluziile acestuia. În

plus, adolescenŃii pot în acest fel să gândească şi cu un pas înainte faŃă de "adversar", să

îşi planifice viitoarea mişcare şi să prevadă consecinŃele alegerii uneia sau a alteia dintre

alternative.

���� GÂNDIREA ABSTRACTĂ

Capacitatea de a raŃiona logic asupra unor probleme abstracte deschide calea către

operarea asupra unor probleme de ordin social sau ideologic.

Sunt "disponibile" poantele, proverbele, metaforele şi analogiile.

���� METACOGNIłIA

AdolescenŃii au capacitatea de a realiza un management mult mai eficient al propriei

lor gândiri. De asemenea sunt capabili să explice şi celorlalŃi cum anume funcŃionează

cognitiv, care sunt procesele pe care le folosesc.Tot în repertoriul lor intră acum o mai

mare capacitate de introspecŃie, de conştientizare de sine şi de intelectualizare.

Tot acest instrumentar foarte puternic de raŃionare s-ar părea că depăşeşte volumul de

cunoştinŃe disponibile pe care îl au. Aceasta ar putea fi una din cauzele dificultăŃilor de

adaptare pe care le trăiesc. Mai recent, se consideră că problemele adolescenŃilor vizează

doar înŃelegerea socială şi nu funcŃionarea cognitivă în general.

Temă de reflecŃie nr. 6

Care este impactul dezvoltării metacogniŃiei asupra performanŃelor

şcolare ale adolescentului?

���� MULTIDIMENSIONALITATEA

Sunt capabili să analizeze problemele din mai multe unghiuri – sarcasmul lor de

multe ori îşi are originile aici.

De asemenea se pot descrie pe ei înşişi şi pe ceilalŃi în termeni mult mai diferenŃiaŃi

(sunt şi timid, şi expansiv).

���� RELATIVISMUL

Chestionează afirmaŃiile celorlalŃi şi sunt mai puŃin dispuşi să accepte fapte sau

adevăruri absolute. Acest lucru este adesea exasperant pentru părinŃi, care încep să se

întrebe dacă nu cumva copilul lor interoghează totul doar de dragul interogării.

Valorile personale sunt şi ele puse sub semnul întrebării, până la un scepticism "de

limită" – care spune că nimic nu este sigur, şi nici o cunoştinŃă nu este adevărată la modul

absolut, şi deci "de încredere". Capacitatea de a distinge realitatea de idealuri duce la

perceperea, spune Elkind (1970, 1977), pentru întâia oară, a ipocriziei. PărinŃii sunt

detronaŃi, nemaifiind "buni" şi atotcunoscători la modul absolut, ci doar simpli muritori…

Contrastele percepute acut dintre ceea ce există în realitate şi ceea ce ar fi trebuit să

fie, dintre ideal şi real, fac ca să se reverse foarte mult criticism împotriva "sistemului", a

instituŃiilor şi a părinŃilor. SancŃiunile sunt aplicate cu mult "spirit", la modul satiric;

ironizarea celorlalŃi este o armă des utilizată, înŃelesurile duble sunt speculate în

conversaŃie, iar o voluptate nouă este "gustată" prin abordarea subiectelor interzise…

Deziluzia provocată de realitate îi motivează să îşi construiască propriile modele

(ficŃionale) despre cum ar trebui să funcŃioneze lumea – viziune exagerat de optimistă şi

idealistă.

Dar prinşi în jocul condamnării ipocriziei care îi înconjoară, adolescenŃii "tipici" nu

sunt în stare să îşi recunoască propria ipocrizie din comportament. Deşi sunt în stare să

gândească abstract, majoritatea nu au experienŃa necesară pentru a-şi pune în

practică propriile principii.

���� EGOCENTRISMUL

Dacă din multe puncte de vedere egocentrismul stadiului operaŃilor concrete a fost

depăşit, se pare că adolescentul rămâne totuşi egocentric. Presupune că toată lumea este

preocupată de propriile gânduri şi comportamente aşa cum este el. De aici sentimentul că

se află pe o scenă unde îi sunt expuse sentimentele înaintea unei audienŃe imaginare. Ca

urmare, apare o exagerată conştiinŃă a propriei persoane.

Ca reacŃie de apărare în faŃa acestui fapt, mulŃi adolescenŃi se retrag în sine, îşi ascund

sentimentele şi preferă să fie singuri. Pornind de la prezumŃia de "vinovăŃie" a tuturor

celorlalŃi, consideră că toŃi ceilalŃi sunt la fel de critici ca ei înşişi şi le "permit" acestora

să le scadă stima de sine aproape instantaneu. "Toata lumea isi va da seama ca blugii astia

sunt prea scurti!"

AdolescenŃa este şi un timp al convingerii în propria "istorie", sau "poveste" personală.

Convingerea în propria unicitate şi în caracterul "special" al propriei istorii poate

distorsiona sau chiar nega realitatea.

• "Sunt singura persoană care a fost vreodată îndrăgostită aşa!"

• "Tată, tu nu poŃi să înŃelegi ce simt"

• "Chiar crezi că ai trăit ceva asemănător vreodată?"

Cu alte cuvinte, nimeni nu le poate înŃelege sentimentele deoarece ei sunt unici.

Similaritea dintre propriile trăiri şi cele ale altora este opacă pentru ei.

Aceste distorsiuni se reflectă şi în faptul că doza de iluzii pozitive este mult mai mare

– nu se poate întâmpla nimic rău, boala sau nenorocirea sunt imposibile. Atât abuzul de

substanŃe cât şi ignorarea măsurilor contraceptive reflectă aceste convingeri.

Temă de reflecŃie nr. 7

Care este diferenŃa dintre egocentrismul din stadiul preoperaŃional şi cel

din perioada adolescenŃei?

���� PSEUDOPROSTIA

Examinarea multiplelor faŃete ale unei probleme şi luarea în calcul a tuturor

posibilităŃilor determină adesea amânarea până la blocare a deciziei. AdolescenŃii devin

experŃi şi în identificarea unor motive ale acŃiunilor celorlalŃi acolo unde acestea de fapt

nu există.

Deoarece stadiul operaŃiilor formale în care se află le permite să considere simultan

variante alternative, adesea procedurile de raŃionare sunt excesiv de complicate chiar şi în

cazul problemelor simple. Lipsa unor euristici care să permită evaluarea alternativelor

duce la aceste "raŃionamente excesive", care au ca şi consecinŃă indecizia sau anularea

acŃiunii.

Deşi interpretarea adulŃilor este aceea că au de-a face cu un adolescent obraznic sau

stupid, din punct de vedere psihologic se consideră că este vorba de un "dezechilibru

cognitiv" - abilităŃi cognitive care depăşesc temporar baza de cunoştinŃe, deci experienŃa

adolescentului.

Temă de reflecŃie nr. 8

Prin ce se caracterizează pseudoprostia la adolescenŃi?

B. Dezvoltarea cognitivă şi gândirea formală

Moshman (1998), referindu-se la sfera cognitivă a adolescenŃilor, distinge între:

1. InferenŃe – apar automat, inconştient, constând în generarea unor cogniŃii noi din

altele preexistente.

2. Gândire inferenŃială – se referă la coordonarea conştientă a inferenŃelor în vederea

obŃinerii unui scop precis; modificările semnificative apărute în adolescenŃă şi

preadolescenŃă vizează:

a. luarea deciziilor;

b. rezolvarea de probleme;

c. planificarea;

d. testarea ipotezelor.

3. RaŃionamentul – se achiziŃionează raŃionamentul deductiv;

Silogismul = deducerea unei concluzii din două premise care au un element comun.

Apar progrese în reprezentarea mentală a premiselor, combinarea euristică a acestora,

asertarea unei mulŃimi de concluzii sub forma experimentelor mentale şi testarea

concluziilor alegându-se varianta cea mai corectă din punct de vedere logic;

6. Dezvoltarea socială şi dezvoltarea personalităŃii

• Una din sarcinile majore ale adolescenŃei o reprezintă formarea unei

identităŃi personale, înŃelegerea propriei persoane drept o entitate distinctă

de toŃi ceilalŃi, dar în acelaşi timp coerentă şi integrată transsituaŃional.

• Centrarea pe propria persoană, legată de modificările fizice care au loc în

pubertate şi de descoperirea identităŃii, poate pendula între narcisism şi ură

pentru propria persoană / autodepreciere. Dacă există o discrepanŃă prea

mare între conceptul de sine şi sinele ideal, pot uşor apare anxietatea şi

hipersensibilitatea.

Temă de reflecŃie nr. 9

Stadiile timpuri ale adolescenŃei se caracterizează printr-o scădere

drastică a stimei de sine şi se pare că este mult mai marcată în cazul

fetelor. Cum credeŃi că se explică acest lucru?

AnxietăŃile legate de viitor pot duce la diverse strategii de autoapărare:

• Izolare emoŃională, care duce la pasivitate, apatie, cinism, scăderea

nivelului de aspiraŃii;

• Negarea realităŃii, cu retragerea din orice competiŃie, "îmbolnăvirea" în

perioade de examene, perioade de indecizie şi de refuz al problemelor

stresante;

• Fantasmare, vise cu ochii deschişi, pentru a compensa realitatea sau

dimpotrivă pentru a "suferi" ca un veritabil erou neînŃeles, o victimă a

propriului curaj;

• RaŃionalizare, de tipul "strugurilor prea acri".

RelaŃiile cu părinŃii încă joacă un rol foarte important în dezvoltarea

adolescenŃilor.

Info Bonus: RelaŃia adolescenŃi-părinŃi dincolo de mituri

Cel mai frecvent întâlnit mit referitor la relaŃiile dintre părinŃi şi copiii lor adolescenŃi este că aceştia nu se pot înŃelege. Numeroase studii arată însă că relaŃiile din cadrul familiei sunt mai armonioase decât apar ele în "folclor" şi că adolescenŃii caută de fapt aprobarea părinŃilor.

Tensiunea care apare o dată cu intrarea copilului în adolescenŃă este prezentă de ambele părŃi ale relaŃiei. AdolescenŃii simt tensiunea între dorinŃa de a se separa de părinŃi şi înŃelegerea faptului că încă depind foarte mult de aceştia.de partea "opusă", părinŃii resimt şi ei ambivalenŃa dintre dorinŃa de a-şi vedea copiii independenŃi şi aceea de a-i Ńine totuşi cât mai mult dependenŃi de ei.

În lipsa unei comunicări deschise a acestor stări contradictorii este firesc să apară conflictele. Dacă modul de abordare a problemelor de către părinŃi este unul negativ (negative affect), adică implică ostilitate, constrângeri nejustificate, acte agresive, adolescentul va învăŃa acest model de rezolvare de probleme şi îl va aplica în viitor şi în alte situaŃii. Kim, Conger, Lorenz, Elder (2001) arată că înteŃirea conflictelor din familiile cu copii adolescenŃi se datorează reciprocităŃii dintre modalităŃile negative de abordare a problemelor de către cei implicaŃi. Ei explică, după o analiză atentă a 451 de familii, faptul că comportamentul negativ al părinŃilor creşte probabilitatea comportamentului negativ al copilului care la rândul lui

creşte

creşte

Modalitate de abordare negativă din partea

părinŃilor

Modalitate de abordare negativă din partea

adolescenŃilor

Modalitate de abordare negativă a problemelor în relaŃii viitoare

(de ex. cu partenerul)

Transfer

accentuează conflictul iniŃial. Acesta este menŃinut aşadar datorită reciprocităŃii interacŃiunii şi nu atât datorită comportamentelor luate separat (respectiv, comportamentul ostentativ al adolescenŃilor şi interdicŃiile părinŃilor).

În acelaşi studiu, autorii (Kim, Conger, Lorenz, & Elder Jr., 2001) arată că acest model de rezolvare de probleme este transferat ulterior de către tânăr/ă (fostul adolescent) în relaŃia de cuplu, ceea ce "ameninŃă" stabilitatea şi calitatea relaŃiei. În consecinŃă, am putea urma câteva sugestii pentru a evita conflictele acute şi modelele inadecvate oferite adolescenŃilor:

• exprimarea deschisă a emoŃiilor • evitarea etichetelor şi a blamării • descoperirea împreună a unor strategii rezolutive eficiente în situaŃiile conflictuale • conştientizarea faptului că orice relaŃie implică şi apariŃia unor conflicte • considerarea adolescentului ca partener egal în discuŃii • oferirea gradată a independenŃei • protejarea lor de erorile datorate lipsei de experienŃă • încrederea în capacitatea lor de a face faŃă riscurilor

• discutarea oricăror teme care îi frământă • ascultarea Ńi luarea în considerare a argumentelor lor • explicarea motivelor din spatele unei decizii referitoare la ei • evidenŃierea şi recompensarea comportamentelor dezirabile

• Prieteniile devin mult mai intime; se dezvoltă relaŃii apropiate şi cu persoane

de sex opus.

• Presiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice, şi în cazuri extreme duc

la acte antisociale.

Temă de reflecŃie nr. 10

CredeŃi că adolescenŃii continuă să se consulte cu părinŃii în anumite

probleme, chiar dacă prietenii sunt foarte importanŃi în această perioadă?

ArgumentaŃi răspunsul dumneavoastră.

Un studiu recent (Hamm, 2000) abordează criteriile de selecŃie a prietenilor de

către adolescenŃi americani de origine africană, asiatică şi europeană. Se pare că alegerea

prietenilor se face în primul rând după criteriul consumului (comun) de substanŃe (alcool,

tutun, droguri), pe locul doi fiind orientarea academică şi abia pe locul trei identitatea

etnică. Dintre toate cele trei subgrupuri studiate, cel al tinerilor de origine africană par a

opta cel mai pentru prieteni de identitate etnică similară.

Similaritatea însă nu pare un criteriu absolut, ci doar unul relativ. AdolescenŃii nu aleg în

mod necesar să fie alături de cei care au orientări identice cu ale lor, ceea ce implică o

recunoaştere sporită a diversităŃii pe care o presupune această vârstă.

• Sexualitatea influenŃează masiv dezvoltarea identităŃii adolescenŃilor.

Către sfârşitul adolescenŃei se consideră că opŃiunile sexuale sunt deja

clarificate şi stabile. Nu există însă o regulă generală în această privinŃă.

Identitatea sexuală nu este pe deplin asumată şi urmată cu consecvenŃă în

adolescenŃa târzie, după cum rezultă din datele unui studiu longitudinal efectuat de

Diamond (2000) pe un grup feminin minoritar (non-heterosexual) cu vârste cuprinse între

16 şi 23 ani. Din cele raportate rezultă că jumătate din subiecŃi şi-au schimbat identitatea

sexuală de mai multe ori. Şi comportamentul sexual manifest a contrazis orientarea

subiecŃilor, un sfert dintre lesbiene având contact sexual cu bărbaŃi. Studiul sugerează

faptul că identitatea sexuală şi comporamentul sexual prezintă o mult mai mare fluiditate,

cel puŃin la femei, chiar dacă sentimentele de atracŃie sexuală par să aibă o constanŃă mai

mare.

• "Încărcătura" emoŃională a vârstei poate duce la la stări anxioase şi

depresive, concretizate într-o incidenŃă crescută a tulburărilor

comportamentului alimentar, a consumului de droguri, a tentativelor

suicidare.

Rezumat

ExerciŃii de autoevaluare

Egocentrismul în perioada adolescenŃei se referă în principal la: a. IndiferenŃă faŃă de sentimentele celor din jur. b. Convingerea în propria unicitate şi în caracterul "special" al propriei "istorii" de viaŃă. c. Inabilitatea de a înŃelege că ceilalŃi pot avea o reprezentare diferită a realităŃii. d. PerseverenŃa în realizarea propriilor idealuri. e. Centrarea excesivă pe propriile gânduri şi sentimente. Răspunsuri corecte: b, e.

AdolescenŃa este o perioadă caracterizată prin probleme specifice, care trebuie rezolvate

pentru a putea face saltul la viaŃa adultă – independenŃa faŃă de părinŃi, adaptarea la

propria maturizare sexuală, dobândirea identităŃii personale. Există trei etape, mai mult

sau mai puŃin convenŃional delimitate, ale adolescenŃei – pubertatea, adolescenŃa de mijloc

şi adolescenŃa târzie. Nu toŃi adolescenŃii răspund în mod "tipic" la solicitările aceastei

vârste, dovadă incidenŃa crescută a comportamentelor problematice (refuzul şcolar,

consumul de substanŃe, suicidul, sarcina). Există modificări fizice marcante, dintre care

maturizarea sexuală are un masiv impact asupra adolescentului. Din punct de vedere

cognitiv există o serie de particularităŃi – operarea asupra posibilului,

multidimensionalitatea, relativismul, egocentrismul, gândirea abstractă, pseudoprostia,

metacogniŃia. Dezvoltarea personalităŃii este marcată de căutarea propriei identităŃi. Din

punct de vedere social relaŃiile cu prietenii sunt esenŃiale, dar cele cu părinŃii sunt încă la

fel de importante şi nu presupun în mod necesar conflicte.

Lucrare de autoevaluare

AnalizaŃi critic modul în care abilităŃile cognitive ale adolescenŃilor influenŃează

procesul rezolutiv.

Bibliografie minimală pentru acest modul

Blakemore, S.-J., & Choudhury, S. (2006). Development of the adolescent brain: implications for executive function and social cognition. Journal of Child

Psychology and Psychiatry, 47, 296–312.

Poole, D., Warren, A., & Nunez, N. (2007). The Story of Human Development,

Prentice Hall. Schaffer, H. R. (2005). Introducere în psihologia copilului. Cluj-Napoca: ASCR.