Modele Macroeconomice Pib

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICEFACULTATEA DE CIBERNETICĂ, STATISTICĂ ŞI INFORMATIC Ă ECONOMICĂ

DOMENIUL – CIBERNETICĂ ŞI STATISTICĂ ECONOMICĂ

MODELE MACROECONOMICE DE ANALIZĂ ŞI PREVIZIUNE A P.I.B.

Prof. Univ. Dr. Constantin ANGHELACHE

Doctorand Georgeta LIXANDRU

Doctorand Cristina SACALA

Doctorand Marius POPOVICI

BUCUREŞTI 2015

1

Structura lucrării se prezintă astfel:INTRODUCERE

POTENŢIALUL ECONOMIC – SUPORTUL PERFORMANŢEI MACROECONOMICE

Potenţialul economic. Concept şi conţinut

Populaţia şi resursele de muncă

Principalii indicatori ce caracterizează avuţia naţională

Eficienţa folosirii potenţialului economic

ANALIZA EVOLUŢIEI PIB

Noţiuni metodologice – concepte şi definiţii

Analiza statistică a indicatorilor macroeconomici de rezultate

CONCEPTE ŞI MODELE ECONOMETRICE DE ANALIZĂ A P.I.B.

Identificarea structurii parţiale din submodele

Modelarea sectorului gospodăriilor populaţiei

Viabilitatea modelării şi combinării subsistemelor

Curba Philips

Evaluarea principiilor de politică monetară

Prinicipii de evoluţie a ratei dobânzii

MODELE ECONOMETRICE UTILIZATE ÎN PROGNOZAREA P.I.B. ŞI A PERFORMANŢELOR MACROECONOMICE

Aspecte introductive

Modelele de corecţie a echilibrului (EqCM) şi autoregresive (dVAR) utilizate în prognozarea macroeconometrică

Modelul de prognozare şi acurateţea acestuia

Modele utilizate în compararea prognozelor

MODELE DE COMPARARE INTERNAŢIONALĂ A PERFORMANŢEI MACROECONOMICE

Utilizarea parităţii puterii de cumpărare în comparaţiile internaţionale

Compararea prin programe de cooperare

Principalele procedee de comparare internaţională a indicatorilor

Probleme metodologice privind comparabilitatea indicatorilor de rezultate

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2

Întrucât calculele macroeconomice trebuie să furnizeze informaţii cuprinzătoare asupra tuturor activităţilor economice, ele nefiind limitate doar la fluxurile ce exprimă activitatea economică ci extinzându-se şi la datele referitoare la resursele disponibile fie ele umane sau materiale şi la la stocurile existente la un moment dat într-o economie, în prima parte a lucrării mi-am îndreptat atenţia asupra conţinutului pe care îl prezintă potenţialul economic, a exprimării statistice a indicatorilor şi conceptelor ce stau la baza fomării acestuia şi a analizelor efectuate în urma cuantificării lor. Potenţialul economic presupune noţiunea fundamentală a sistemului de concepte şi indicatori de care trebuie să dispună o societate şi să-l utilizeze în elaborarea şi aplicarea politicii economice şi a deciziilor macroeconomice, el fiind reprezentat de resursele de muncă, bunurile materiale durabile şi nedurabile existente şi resursele naturale utilizabile existente la un moment dat într-o societate.


3

Pentru a pune în evidenţă şi a evalua potenţialul economic, indicatorii calculaţi trebuie să permită analiza dimensiunii, structurii şi modului de folosire a acestuia pe ansamblu şi pe elementele sale structurale. Indicatorii utilizaţi în evaluarea potenţialului economic sunt determinaţi şi analizaţi ca indicatori ai resurselor de muncă şi indicatori ai avuţiei naţionale. Populaţia şi elementele sale structurale reprezintă o componentă esenţială a economiei naţionale, deoarece, în primul rând, constituie factorul cerere pe piaţa de bunuri şi servicii şi, în al doilea rând, se constituie în factorul ofertă pe piaţa muncii, sau, altfel spus, populaţia formează factorul de producţie muncă. Analiza dinamicii şi structurii populaţiei este aşadar un aspect important în cadrul procesului decizional la nivel macroeconomic prin informaţiile pe care le oferă. Analiza indicatorilor numărului populaţiei, a mişcării migratorii ai acesteia, alături de o serie de alţi indicatori arată nivelul resurselor de muncă dintr-o economie, aspect esenţial în analizele macroeconomice.


4

Interpretarea informaţiilor obţinute din analizele efectuate asupra indicatorilor populaţiei şi ai resurselor de muncă permite obţinerea unor concluzii de importanţă ridicată la nivelul economiei naţionale, în evidenţierea unor aspecte cu privire la:

numărul şi structura populaţiei în decursul unei perioade de timp, proporţia resurselor de muncă în totalul populaţiei şi a populaţiei ocupate în totalul

resurselor de muncă, indicatorii numărului şi structurii populaţiei, ai resurselor de muncă, corelarea acestora cu alţi indicatori economici ce permit calcularea unor indicatori

derivaţi ce stau la baza cunoaşterii unor aspecte importante ale activităţii social-economice.


5

În delimitarea potenţialului economic am urmărit în continuare noţinunea de avuţie naţională ca o componentă de bază a acestui concept de potenţial economic. În sens larg, conceptul de avuţie naţională este definit ca totalitatea resurselor materiale, naturale şi spirituale existente la un moment dat în societate.

Mărimea şi structura avuţiei naţionale: - condiţionează nivelul de viaţă material şi cultural al populaţiei;- constituie condiţia materială a desfăşurării proceselor economice.

În acest sens am prezentat formele de manifestare ale avuţiei naţionale, caracteristicile sale fundamentale (acumularea de mijloace de producţie şi bunuri de consum şi disponibilitatea ca bunuri materiale disponibile a fi utlizate la un moment dat) şi principalii indicatori ce caracterizează avuţia naţională.

Astfel, ca principală componentă a avuţiei naţionale, capitalurile fixe reprezintă un alt factor de influenţă al potenţialului economic al unei naţiuni, evaluarea şi analiza acestora constituind un suport pentru analizele la nivel macroeconomic, prin care se urmăreşte determinarea impactului modificărilor în valoarea şi structura stocurilor asupra modificării avuţiei naţionale, precum şi gradul de acoperire al necesarului de bunuri materiale din economie (se are în vedere în primul rând componenta productivă).

Resursele de producţie, gradul de atragere a acestora în circuitul economic, calitatea lor şi în principal, eficienţa cu care se valorifică aceste resurse sunt factori ce influenţează performanţele unei economii – starea economică, dezvoltarea şi ritmul de dezvoltare, având în vedere acestea trebuie analizată eficienţa economică, un indicator important în aprecierea performanţelor la nivel micro şi macroeconomic.


6

Analiza şi măsurarea eficienţei utilizării potenţialului economic implică folosirea unui sistem de indicatori, ce exprimă atât eficienţa la nivelul factorilor de producţie precum şi eficienţa la nivel global, pentru întreaga activitate de producţie. În măsurarea eficienţei trebuie avută în vedere determinarea indicatorilor ce exprimă rezultatele şi a indicatorilor de efort.

Corelarea indicatorilor de rezultat cu indicatorii de efort se poate realiza în formă directă sau indirectă, obţinând astfel o serie de indicatori de eficienţă cum ar fi:


7

Partea a doua se constituie într-o amplă analiză a evoluţiei Produsului Intern Brut al României, ca principal indicator macroeconomic de exprimare a bunăstrării unei naţiuni, urmărind crearea unei imagini cât mai clare a ansamblului de dezvoltare a economiei româneşti. În acest sens am avut în vedere ca pentru perioada 1990-2008, uneori şi pentru prima parte a anului 2009 să utilizez datele oficiale pe diverse perioade de timp pentru a evidenţia şi asigura deopotrivă semnificaţia evoluţiei cât şi posibilitatea de comparabilitate complexă.

Pentru aceasta am evidenţiat o serie de concepte şi noţiuni metodologice de calcul şi prezentare a principalelor agregate macroeconomice, pe baza principiilor metodologice ale Sistemului European de Conturi 1995 (SEC 1995).

Astfel, principalele conturi ce se elaborează în cadrul conturilor naţionale sunt contul de producţie; contul de distribuire primară a venitului; contul de exploatare; contul de alocare a veniturilor primare; contul de venit al întreprinderii; contul de alocare a altor venituri primare; contul de distribuire secundară a venitului; contul de redistribuire a venitului în natură; contul de utilizare a venitului; contul de utilizare a venitului disponibil; contul de utilizare a venitului disponibil ajustat; contul de capital; contul variaţiilor nete datorate economiei şi transferurilor de capital; contul achiziţiilor de active nefinanciare; contul financiar; contul altor modificări de active; conturile de patrimoniu; contul restului lumii.


8

Tranzacţiile din conturile naţionale sunt clasate pe sectoare instituţionale, unităţile instituţionale fiind delimitate în funcţie de două caracteristici reprezentative pentru comportamentul lor economic şi anume:

- categoria de producători;- natura activităţilor şi a funcţiilor lor principale.


9

Pentru a putea analiza Produsul Intern Brut, cel mai curpinzător indicator macroeconomic de rezultate am avut în vedere delimitarea metodelor de calcul utilizate şi anume:

Metoda de producţie, utilizând relaţia: PIB = VAB + IP + TV - SP, în care: PIB = Produsul intern brut (preţuri de piaţă) VAB = Valoarea adăugată brută (preţuri de bază)IP = Impozitele pe produseTV = Taxele vamale (drepturi asupra importurilor)SP = Subvenţiile pe produse

Metoda cheltuielilor, pe baza însumării tuturor categoriilor de cheltuieli efectuate:PIB = CF + FBCF + VS + (E - I), în care: CF = Consumul final efectiv FBCF = Formarea brută de capital fixVS = Variaţia de stocE = Exporturile de bunuri şi serviciiI = Importurile de bunuri şi servicii

Metoda veniturilor, pornind de la venituri primare şi/sau redistribuite în economia naţională: PIB = R + EBE + AIP – ASP + IP+TV – SP, în care: R = Remunerarea salariaţilorEBE = Excedentul brut de exploatareAIP = Alte impozite pe producţieASP = Alte subvenţii pe producţieIP = Impozite pe produseTV = Taxe vamaleSP = Subvenţii pe produse


10

Pornind de la aspectele metodologice prezentate şi de la metodele de analiză pe o perioadă lungă de timp, mă voi axa pe interpretarea rezultatelor macroeconomice obţinute de România până în anul 2008 şi parţial (pe perioada în care datele au fost rectificate) în 2009. Am făcut această incursiune pentru a evidenţia, pe cât posibil, şi unele evoluţii ale României în perioada de criză economico-financiară.

Produsul Intern Brut, indicatorul cel mai sintetic de exprimare a rezultatelor macroeconomice, obţinut la nivelul anului 2008, a fost de 503.958,7 milioane lei, exprimat în preţuri curente ale anului 2008.

Indicatorii macroeconomici de rezultate au înregistrat un trend dezastruos în perioada octombrie 2008-decembrie 2009 ca urmare a efectelor crizei economico-financiare, agravate şi de instabilitatea guvernamentală şi lipsa unui program coerent anti-criză. Astfel, PIB-ul a înregistrat o reducere în cinci trimestre succesive, fiind estimat pentru 2009 cu o reducere de circa -8%, rata şomajului a trecut de 7,5%, ţinta de inflaţie nu a putut fi atinsă, investiţiile străine directe s-au redus dramatic, a crescut datoria externă, a sporit datoria publică internă, balanţa de plăţi externe înregistrează un deficit uriaş, veniturile populaţiei s-au temperat, ramurile economiei naţionale au înregistrat scăderi sau stagnări, bugetul consolidat a devenit volatil datorită veniturilor certe reduse şi o serie de alte aspecte negative.

În 2008 PIB estimat este de 503.958,7 milioane lei, ceea ce înseamnă o creştere cu 7,1% înregistrată faţă de rezultatele anului 2007.

Nivelul de creştere a PIB în 2008, respectiv 7,1%, a fost oarecum egalizat, fiind dificil de prognozat în perioada imediat următoare, postaderare la Uniunea Europeană când se impun o serie de ajustări, care nu mai depind numai de dorinţa sau situaţia concretă din ţara noastră, ci şi de politica armonizată a Uniunii Europene.

Evoluţia PIB în 2008, în special în trimestrul IV al acestui an, a fost suficient de explozivă, deşi pe plan intern şi internaţional criza „lucra foarte profund”, valorile prezentându-se astfel:


11

Evoluţia PIB trimestrial în anul 2008

*) preţuri curenteSursa de date: Institutul Naţional de Statistică

În perioada 2001-2008, evoluţia PIB s-a realizat în salturi, având însă în fiecare an evoluţii pozitive, după cum se poate observa din următorul grafic:

Evoluţia PIB în perioada 2001- 2008

perioada corespunzătoare din anul precedent = 100 Sursa de date: Institutul Naţional de Statistică

102

104

106

108

110

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

1.I-30.IX Trim. IV Total an

Produsul intern brut 2008

1.I-30.IX Trim.IV An

- milioane lei*) 344528,3 159430,4 503958,7

- milioane euro*) 94661,0 42183,9 136844,9

În % faţă de perioada corespunzătoare:

- din anul precedent 109,0 102,9 107,1

- din anul 2000 163,0 159,2 162,1

- Deflatorul PIB- în % faţă de perioada corespunzătoare din anul precedent

114,0 114,1 114,0


12

Comparând nivelul de creştere a PIB al României în 2008 cu unele ţări din Uniunea Europeană, vom vedea că acesta a fost cel mai ridicat din acest grup de state (UE-27 a fost de 0,9%).

Astfel, Olanda înregistrează o creştere de doar 2,0%, Germania 1,3%, Austria 1,8%, Suedia -0,2%, Spania 1,2%, Franţa 0,8%.

Creşterea PIB 2008/2006, România şi unele ţări UE - în % -

Sursa de date: EUROSTAT Analiza căpăta un contur mult mai semnificativ dacă urmărim şi modul în care a evoluat PIB în

trimestrele I+II din 2009, perioadă profund afectată de criza economico-financiară. Astfel, înregistrăm scăderi de -4,6%, respectiv -1,1% faţă de trimestrul anterior, reprezentarea grafică a evoluţiei PIB în primele şase luni ale anului 2009, faţă de perioada comparabilă a anilor supuşi comparaţiei fiind edificatoare.

Evoluţia Produsului Intern Brut Sursa de date: Institutul Naţional de Statistică

Ţara RO UE(27) BE D EST SPA FR LET LIT HUN HOL AUT POL SUE

Indicator 7,1 0,9 1,2 1,3 -3,6 1,2 0,8 -4,6 3,1 0,5 2,0 1,8 5,4 -0,2

90

95

100

105

110

115

120

125

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

PIB real

Deflator PIB

ANALIZA EVOLUŢIEI PIB ÎN PERIOADA 1990-2008

13

Am urmărit de asemenea evoluţia PIB în perioada 2008 atât pe categorii de resurse cât şi pe categorii de utilizări, situaţia prezentându-se astfel:

Contribuţii la creşterea PIB, pe categorii de resurse, 2008 / 2007

Sursa de date: Institutul Naţional de Statistică Contribuţia, după cum se poate observa, a fost diferită din punctul de vedere al valorii adăugate brute ce s-a realizat la

nivelul fiecărei ramuri. Impozitele nete pe produs având o contribuţie de creştere de 0,7%, activitatea serviciilor a contribuit cu 2,6% la PIB, construcţiile cu 2,3%, industria cu 0,3%, agricultura, silvicultura şi piscicultura au înregistrat o contribuţie de 1,2% la formarea PIB.

Activităţile din servicii, industrie şi construcţii, împreună, au avut o contribuţie importantǎ la formarea PIB, ceea ce înseamnă un fapt pozitiv pentru economia României care s-a restructurat, renunţând la o serie de subramuri ale industriei, angajându-se pe făgaşul dezvoltării producţiei serviciilor, al construcţiilor ş.a.m.d., element care trebuie interpretat ca atare.


14

Din punct de vedere al „utilizărilor”, la realizarea PIB în anul 2008 şi-au adus contribuţia: variaţia stocurilor, exportul net, formarea brută de capital fix, consumul final colectiv al adminis traţiei publice, consumul final individual al gospodăriilor populaţiei. Aşa, de pildă, variaţia stocurilor a avut o contribuţie negativă de – 3,6%, iar exportul net, adică diferenţa dintre exporturi şi importuri, a avut un efect negativ, de –1,8%.

În aceste condiţii constatăm că la realizarea PIB din punct de vedere al utilizărilor, au contribuit formarea brută de capital fix, cu o creştere de 5,9%, consumul colectiv al administraţiei publice, cu o creştere de 0,3%, consumul individual al gospodăriilor populaţiei, cu o creştere de 6,3%, ceea ce conduce la următoarele concluzii: influenţele pozitive la realizarea PIB din punct de vedere al utilizărilor au avut-o consumul final individual al gospodăriilor populaţiei, consumul final colectiv al administraţiei publice şi formarea brută de capital fix; au avut o influenţă negativă la formarea PIB exportul net şi variaţia stocurilor, care a determinat o depreciere de –5,4%.

Creşterea PIB, pe categorii de utilizări, în 2008

Sursa de date: Institutul Naţional de Statistică

7.1

6.3

0.3

5.9

-1.8

-3.6

-5 -3 -1 1 3 5 7

- in % -Variatia de stoc

Export net

Formarea bruta decapital f ix

Consum colectiv aladministratiilor publice

Consum individual algospodariilor

Produs intern brut


15

Din studiul datelor înregistrate (cuprinse în anexele nr. 3 şi 4) rezultă că în 2009 România a înregistrat al treilea nivel negativ de -8,7%, acest declin fiind depăşit doar de Lituania (-20,2%) şi Slovenia (-9,3%). Alte ţări şi în primul rând Polonia, care a cunoscut un ritm de creştere de 1,1%, au fost afectate de efectele crizei într-o măsură mai mică. Menţionăm Franţa (-3,1%), Olanda (-5,1%), Austria (-4,4%), Spania (-4,5%).

Din punct de vedere al structurii PIB pe categorii de resurse, reţinem că în România contribuţia serviciilor este încă redusă (52,1%), faţă de Franţa (71,4%), Cipru (70,3%), Grecia (70,0%), Malta (68,2%).

Structura PIB pe categorii de resurse în UE (27) şi principalele ţări membre ale UE

Sursa de date: EUROSTAT

Agricultură Industrie Construcţii Servicii Impozite nete de subvenţii

ROMÂNIA 3,3 25,5 7,7 52,1 11,4

UE (27) 1,5 15,8 5,8 66,4 10,5

Germania 0,8 19,2 3,9 65,2 10,9

Grecia 3,2 10,2 5,3 70,0 11,3

Spania 2,5 14,0 9,6 66,4 7,5

Franţa 1,9 11,7 5,8 71,4 9,2

Cipru 2,2 8,5 8,9 70,3 10,1

Lituania 3,9 19,3 5,3 61,2 10,3

Malta 1,6 14,4 3,2 68,2 12,6

Olanda 1,2 16,2 5,7 65,9 11,0

Austria 1,4 20,0 5,7 63,0 9,9

Polonia 4,2 19,3 5,6 60,5 10,4

Slovacia 2,3 22,9 7,3 57,9 9,6

Suedia 1,5 17,8 4,4 63,9 12,4


16

Din punct de vedere a structurii PIB pe categorii de utilizări situaţia comparativă se prezintă sub următoarea formă, de unde rezultă că România a obţinut 84,9% din PIB pe seama consumului final, fiind depăşită în sens negativ, doar de Grecia (93,4%), Lituania (92,2%), Cipru (88,7%) şi Malta (86,3%).

Structura PIB pe categorii de utilizări în UE (27) şi principalele ţări membre ale UE

Sursa: EUROSTAT

Realizarea Produsului Intern Brut pe forme de proprietate pentru perioada 2008-2009 relevă o pondere încă scăzută a sectorului privat fapt datorat influenţei agriculturii ce s-a confruntat cu unele aspecte negative. Într-o comparaţie cu perioadele anterioare se constată că această pondere a sectorului privat la realizarea PIB este superioară tuturor celorlalte perioade analizate din 2000, şi chiar din 1990 până la zi.

La nivelul lui 2008 există încă o pondere de 26,8% care trebuie să constituie un element de valorificat în perioadele următoare. În acest sens, este evident că privatizarea altor ramuri de activitate, ori extinderea privatizării în ramurile deja privatizate va avea efectul scontat.

Consumul final Formarea brută de capital

Exportul net

ROMÂNIA 84,9 21,2 -6,1

UE (27) 80,3 19,4 0,3

Germania 78,6 17,5 3,9

Grecia 93,4 15,8 -9,2

Spania 75,4 26,7 -2,1

Franţa 82,4 19,4 -1,8

Cipru 88,7 20,8 -9,5

Lituania 92,2 9,2 -1,4

Malta 86,3 12,3 1,4

Olanda 74,0 18,9 7,1

Austria 75,7 19,2 5,1

Polonia 83,2 16,1 0,7

Slovacia 80,6 21,4 -2,0

Suedia 75,5 16,8 7,7


17

Trebuie făcută remarca referitoare la faptul că nu întotdeauna o astfel de analiză este pertinentă deoarece vor fi, şi vor rămâne, sectoare de activitate absolut importante pentru economia naţională la care statul trebuie să îşi menţină atributul de proprietar. Analizat în perioada 2004-2008 sectorul privat prezintă următoarea evoluţie structurală la formarea PIB:

Ponderea sectorului privat la realizarea PIB în perioada 2004 – 2008

*) Date semidefinitive. **) Date provizorii. Sursa de date: Institutul Naţional de Statistică


18

Un alt element ce nu trebuie omis atunci când discutăm de analizele macroeconomice este cel referitor la investiţiile străine directe. Astfel, pentru anul 2008, 2.767 milioane euro din investiţiile străine directe s-au localizat în sectorul „participaţii la capital”, 1.756 milioane euro au reprezentat profituri reinvestite şi 4.501 milioane euro au reprezentat „alte capitaluri”. De asemenea, la sfârşitul anului 2008, investiţia directă a rezidenţilor români în străinătate a fost de 2.349 milioane euro, aceasta fiind o contribuţie ce a putut fi măsurată prin sistemul de documentare existent în ţară.

Prima jumătate a anului 2009 relevă o situaţie greu de imaginat. Investiţiile străine directe au fost de numai 2.894 milioane euro, din care 9,4% (272 milioane euro din total ISD) au fost în sectorul bancar (recapitalizare) şi 90,6% (2.622 milioane euro) în sectorul economic. Din suma de mai sus, 40,9% au reprezentat participaţii la capital, 9,4% profituri reinvestite şi 49,7% alte capitaluri. Perioada 2005-semestrul I 2009 se prezintă astfel:

Investiţii Străine Directe (ISD) - milioane Euro

*) Date provizorii. Sursa de date: BNR.

ANALIZA EVOLUŢIEI PIB ÎN PERIOADA 1990-2008

19

Un element important în aprecierea evoluţiei economice a unei ţări într-o perioadă de timp este cel privind modul în care au evoluat preţurile de consum, pe total, precum şi pe grupe de mărfuri şi servicii, dar şi prin comparaţia duală cu ţinta planificată, prognozată şi rezultatele anului precedent.

În România, inflaţia a fost recunoscută ca problemă începând încă din noiembrie 1990 – momentul declanşării reformei economice. Fenomenul a existat însă şi înainte de această dată, decalaje între cererea şi oferta de bunuri şi servicii pe piaţă au fost sesizate încă de la începutul anilor `80, pe fondul rambursării accelerate şi înainte de termen a datoriei externe, dar tensiunile acumulate au fost reprimate şi mascate prin intermediul pârghiilor specifice economiei planificate. Realizând o corelare a două variabile macroeconomice esenţiale rata inflaţiei şi rata şomajului pentru perioada 1999-2008 am evidenţiat grafic evoluţia celor două elemente.

Evoluţia comparativă a ratei şomajului şi a ratei inflaţiei

Sursa de date: Institutul Naţional de Statistică.


20

Evoluţia preţurilor s-a datorat unor serii de factori dintre care creşterea relativ ridicată înregistrată la preţul gazelor, energiei termice, tutunului, ţigărilor, energiei electrice şi apă – canal – salubritate, igienă şi cosmetică , servicii poştale, transport interurban şi influenţa preţurilor administrate care, în medie, au înregistrat creşteri de peste 3%.

Un alt element ce necesită o atenţie sporită este cel cu privire la comerţul exterior care, după creşteri spectaculoase înregistrate în fiecare lună în cursul anului 2008 faţă de luna corespunzătoare din 2007 atât în ceea ce priveşte exportul, cât şi importul, la valori în lei, în general, cu peste 30% şi chiar în unele cazuri cu aproape 40% (în euro creşteri mai puţin marcante datorită cursului), penultima lună a anului (noiembrie) a început deja să releve un recul pronunţat atât ca diferenţă procentuală, cât mai ales prin trecerea de la creşterea pozitivă la cea negativă.

Această tendinţă s-a manifestat încă din trimestrul IV al anului 2008, înregistrându-se în decembrie la export o descreştere cu 15,6% la valori exprimate în euro faţă de decembrie 2007, iar la import cu 23,8%. Luna ianuarie 2009 accentuează descreşterea la export, atingând aproape 25%, iar la import reducerea a ajuns la peste 37%.

În condiţiile de mai sus, deficitul comercial FOB/CIF marchează o situaţie ambivalentă. Pe de o parte, se diminuează drastic de la 2458 milioane euro înregistrat în septembrie 2008 la 1503,4 milioane euro în decembrie 2008, pentru ca să ajungă la 576,4 milioane euro în ianuarie 2009. Pe de altă parte, diminuarea este urmarea reducerii masive în ambele sensuri a schimburilor comerciale ale României.

Urmare evoluţiei descendente a schimburilor comerciale în ultimlele trei luni, ponderea deficitului comercial FOB/FOB în PIB, care a atins în 2007 14,4% a scăzut cu un pp în 2008 şi va scădea virtualmente şi mai accentuat la sfârşitul primului trimestru al anului.

Elementul pozitiv este acela că importul de aprovizionări industriale, bunurile de capital şi echipamente de transport au reprezentat 47% din total.

În contexul analizei am urmărit evidenţierea şi a altor indicatori şi indici ce prezintă importanţă la nivel macroeconomic cu privire la evoluţiile înregistrate de indicii producţiei industriale, a producţiei agricole, valorile înregistrate de sectorul construcţiilor şi al serviciilor, oglindind cât mai clar evoluţiile şi modificările pe parcursul perioadei suprinsă în analiză. De asemenea datele care le-am folosit în analiză sunt sintetizate complex în anexe, eu de acolo am extras ceea ce era pertinent şi necesar în efectuarea analizelor.21

Partea a treia se constituie într-un un complex de concepte şi modele econometrice utilizate în analizele performanţelor macroeconomice prin care am abordat o serie de aspecte ale economiei naţionale. În prima parte a acestei secţiuni am căutat să prezint rezultatul şi stadiul în acest domeniu, inventariind şi precizând contribuţiile diferiţilor economişti în fundamentarea conceptelor şi modelelor econometrice care pot fi utilizate pe plan sau în domeniul macroeconomic, prezentând în acest sens o serie de modele şi submodele de analiză econometrică.

Estimarea unor modele econometrice poate fi bazată pe teoria statistică - modele autoregresive cu vector dimensional scăzut VAR – Vector AutoRegressive, model econometric utilizat pentru analiza evoluţiei mai multor serii de timp şi a interdependenţelor între acestea .

Utilizarea diverselor modele teoretice econometrice sunt după Haavelmo “.....instrumente necesare în încercările noastre de a înţelege şi explica evenimente din viaţa reală.” Având acest punct de pornire am subliniat în continuare modalitatea de simplificare a distribuţiei cu mai multe variabile utilizând teoria simplificării ce defineşte o traiectorie de echilibru de lungă durată şi presupun renunţarea la corecţiile de echilibru induse, ce influenţează economia pe o cale stabilă. Utilitatea acestora s-ar explica prin faptul că permit interpretarea economică a proprietăţilor modelului, iar proprietăţile lor stabile pot fi considerate ca o interpretare a unor echilibre pe termen lung între variabile economice rezultate din teoria economică. Consecvenţa teoretică, conform căreia modelul conţine structuri identificabile care pot fi interpretate în lumina teoriei economice, este doar un criteriu pentru o reprezentare satisfăcătoare a economiei.

Congruenţa este o altă modalitate de utilizare a unui model econometric în reprezentarea realităţii economice ce am urmărit în a o prezenta, congruenţa datelor exprimând abilitatea de a caracteriza datele şi de a ajunge la o aproximare de înaltă acurateţe a procesului generator de date, iar pericolul de erori aleatorii să fie cât mai redus.

În context am urmărit de asemenea să evidenţiez o serie de aspecte privind modelarea sectorului gospodăriilor populaţiei prin intermediul modelului de tip RIMINI. Procesul descompunerii secvenţiale în modele condiţionate şi marginale se repetă în cadrul subsistemelor RIMINI. În subsistemul sectorului gospodăriilor populaţiei, cheltuielile totale de consum sunt modelate ca funcţie a venitului real disponibil şi avuţiei reale a populaţiei.

22

Funcţia consumului agregat şi modelele alternative sunt descrise ca modele ce stau la baza analizelor econometrice. În dezvoltarea de modele macroeconometrice pe scara largă, abordarea tradiţională a fost aceea de a estima o ecuaţie (sau submodel) odată şi a stabili rezultatele simultan. Adesea, aceasta s-a facut fără a se verifica adecvarea procedurilor. Abordarea ar putea să fie justificată din punct de vedere al estimărilor. S-a argumentat că metodele cu informaţii limitate au fost mai puternice faţă de ecuaţiile eronat specificate din sistem, în situaţiile în care au existat teorii mai bune sau informaţii demne de încredere despre o submulţime de variabile. Metodele bazate pe informaţii limitate au fost adoptate din considerente practice, spre a evita complexitatea calculelor, specifică metodelor cu informaţii complete – precum probabilitatea maximă bazată pe informaţii complete. Modelele macroeconomice sunt utilizate ca bază în stabilirea politicilor economice. Din acest punct de vedere, este important să se modeleze coeficienţii tuturor variabilelor explicative relevante prin condiţionarea tuturor cunoştinţelor (relevante şi aplicabile) despre condiţiile instituţionale în societatea studiată. Rezultă că obţinerea proprietăţilor pe termen lung ale submodelelor este de o importanţă specială.

Nu am pierdut din vedere modelul inflaţiei şi curba Phillips abordând probleme esenţiale pentru aplicarea curbei Phillips în contextul actual, reprezentarea sa într-un sistem de variabile cointegrate; consecvenţa şi modificările ratei şomajului; incertitudinea curbei Phillips estimate NAIRU (rata naturală a şomajului, Non-Accelerating Inflation Rate of Unemployment) ; şi statutul curbei Phillips inversate, respectiv curba ofertei a lui Lucas.

23

Urmare a descoperirii, de către Phillips, a unei regularităţi empirice între rata şomajului şi creşterea salariilor în Marea Britanie, curba Phillips a fost integrată în macroeconomie printr-o serie de lucrări în anii '60. Dezvoltări ulterioare includ distincţia între curba Phillips pe termen scurt unde inflaţia se abate de la inflaţia previzionată şi curba Phillips pe termen lung, unde previziunile de inflaţie se îndeplinesc. În final, conceptul unei rate naturale a şomajului a fost definit ca rata stabilă a şomajului, corespunzând unei curbe verticale pe termen lung.

Figura 3.1. Dinamica şi echilibrul curbei Phillips intr-o economie deschisă

Se presupune că în economie se manifestă iniţial un nivel scăzut al şomajului, adică uo din figură. Curba Phillips pe termen scurt determină rata creşterii salariilor ∆w0. Ponderea salariilor conform ecuaţiei este deasupra valorii de echilibru pe termen lung, implicând că şomajul începe să crească şi creşterea salariilor se diminuează de-a lungul curbei Phillips. Echilibrul stabil se atinge când creşterea salariilor este egală cu creşterea constantă în stare de echilibru , adică, gf+ga iar nivelul şomajului este dat de uphil. În cadrul unei economii deschise, această discuţie apare a fi oarecum exagerată deoarece compromisul pe termen lung dintre inflaţie şi şomaj nu apare din premisa unei curbe pe termen lung cu pantă descendentă. În schimb, conform Figurii 3.1, nivelul stabil al şomajului e determinat de rata inflaţiei importate gf şi de creşterea productivităţii exogene ga. Aceşti doi indicatori nu sunt consideraţi mijloace (sau ţinte intermediare) de politică economică.

24

Sistemul curbei Phillips pentru salarii într-o economie deschisă reprezintă o specificaţie completă a dinamicii modelului inflaţiei. În mod clar, proprietăţile dinamice ale modelului se aplică altor versiuni ale curbei Phillips. În special, toate sistemele tip curbă Phillips presupun că rata naturală a şomajului (NAIRU- Non-Accelerating Inflation Rate of Unemployment, rata naturală a şomajului) este o soluţie stabilă. Ca o singură ecuaţie, ecuaţia curbei Phillips este instabilă pentru o rată dată a şomajului.

Utilizarea curbei Phillips în studiul evoluţiei şomajului, prin faptul că o proprietate importantă de sistem (şomajul) poate fi estimată printr-o singură ecuaţie conduce într-un fel către explicarea popularităţii modelului de curbă Phillips. Cu toate acestea, rezultatele bazate pe analiza unui sistem incomplet oferă informaţii limitate. În particular, analiza bazată pe o singură ecuaţie oferă informaţii insuficiente despre proprietăţile dinamice ale sistemului. În plus, studiul curbei Phillips oferă numai o capabilitate limitată de explicare economică a schimbărilor care se manifestă prin rata şomajului. Expresia conţine într-adevăr relaţii tip legea lui Okun pe termen lung între rata şomajului şi rata creşterii productivităţii dar cu toate acestea pare greu credibil uneori faptul că modificarea ratei reale de creştere g a poate explica singură creşteri profunde şi persistente ale ratei şomajului cum s-a întâmplat în Europa.

Relaţia de cauzalitate din modelul original al lui Phillips a fost răsturnată: dacă există o corelaţie între inflaţie şi şomaj în mod absolut, cauzalitatea merge de la inflaţie la nivelul activităţii şi şomaj. Inversiunea lui Lucas şi Rapping se bazează pe aprecierea că nivelul preţurilor este ancorat în relaţia teoriei cantitative şi a stocului autonom de bani. Creşterea preţurilor şi salariilor este determinată în afara curbei Phillips, astfel încât formularea corectă ar fi aceea că pe de-o parte se situează rata şomajului, iar creşterea salariilor (şi/sau inflaţia) pe cealaltă parte. Critica Lucas afirmă de asemenea că modelele curbei Phillips convenţionale vor experimenta discontinuităţi structurale ori de cate ori se modifică perspectivele economice (de exemplu, urmarea unei schimbări în politica economică).

Evidenţierea folosirii modelelor am realizat-o în contextul acestei secţiuni pe o serie de date utilizate în decursul unor perioade de timp. Nu în ultimul rând luarea în considerare a ţintei inflaţiei aduce după sine faptul că suplimentam descrierea de model al economiei cu o regulă monetară în termeni de funcţie de reacţie a dobânzii pentru banca centrală. Regulile privind evoluţia ratei dobânzii sunt surprinse şi evidenţiate prin analiza unor seturi de date şi efectuarea unor simulări.

25

În continuare m-am gândit că posibilitatea utilizării modelelor econometrice să constituie fundamentul pentru a prognoza evoluţiile macroeconomice, creşterea economică, nivelul pe care îl vor înregistra indicatorii macroeconomici de rezultate. În acest sens la început am căutat să studiez rezultatele unor autori în domeniu (literature review), modelele de corecţie a echilibrului (EqCM) şi autoregresive (dVAR), utilizate în prognozarea macroeconomică, pe care le-am aplicat în perioada de prognoză 2006-2008. Toate modelele care participă la acest exerciţiu au fost estimate pe baza unui sondaj care se încheie în 2005(4). Perioada 2006(1) – 2008(4) este folosită pentru comparaţii de prognoză.

Dezvoltarea modelelor macroeconometrice, cu accent pe specificaţia dinamică şi evaluarea modelelor, a însemnat că au devenit mai puţin expuse la critică faţă de generaţiile anterioare de modele, şi anume, acele modele care ignoră pe scară largă dinamică şi proprietăţile temporale ale datelor, vor produce în mod necesar prognoze suboptimale.

Erorile de prognoză ale unui model EqCM şi corespondentul său dVAR sunt afectate diferit de discontinuităţi structurale. Deşi am analizat sistemele de prognoză cele mai simple, rezultatele au câteva caracteristici pe care cineva le-ar putea recupera din erorile de prognoză ale modelelor macroeconomice mari. Analiza arată că nici EqCM nici dVAR nu asigură protecţie faţă de discontinuităţi post-prognoză. În cazul pe care ne-am concentrat, unde modelul dVAR exclude creşterea când este prezentă în DGP, interferenţele erorilor de prognoză tip dVAR conţin o componentă de tendinţă. Chiar în acest caz, depinzând de condiţiile iniţiale, modelul dVAR poate concura favorabil cu cel EqCM pe orizonturi medii de prognoză.

Cei ce realizează prognoze şi guvernanţii trebuie adesea să aleagă un model dintr-o gamă largă de modele, toate pretinzând că reprezintă economia (sau parte a acesteia, ceea ce este punctul central al exerciţiului de prognoza). Gama actuală de modele de salarii şi preţuri care pot fi folosite pentru prognozarea inflaţiei constituie un exemplu. Ţintirea inflaţiei implică faptul că prognoza condiţionată a băncii centrale cu un an sau doi înainte devine ţintă intermediară a politicii monetare. În consecinţă, există o legătură puternică între alegerea modelului, prognozare şi analiza politică în acest caz.

26

Utilizarea modelelor pentru prognozarea inflaţiei a constituit un aspect prin care am investigat capabilităţile teoretice de prognozare ale modelelor ICM şi PCM, punând bazele interpretării erorilor efective de prognoză. Folosind criteriile convenţionale, observăm că modelul PCM pare practicabil şi este interesant ca model de prognoză întrucât este mai simplu decât modelul ICM.

Utilizarea modelelor de prognoză a făcut necesară îndreptarea atenţiei şi asupra modelelor de comparare a prognozelor.

Fig. 4.7. Comparea prognozelor de inflaţie anuală ale celor două modele

Dominanţa modelelor EqCM asupra sistemelor de relaţii între variabile diferenţiate (dVAR) se bazează pe ipoteza că modelul EqCM coincide cu mecanismul de generare a datelor de bază. Totuşi, acea ipoteză este prea puternică pentru a forma baza prognozării practice. În primul rând, inconstanţele de parametri, undeva în sistem, apar aproape sigur în perioada de prognoză. 27

S-a demonstrat cum considerarea inconstanţelor în segmentul de relaţii cointegratoare sau în coeficienţii de ajustare fac imposibil să se afirme dominanţa EqCM faţă de dVAR. În al doilea rând, prognozele unui model EqCM simplu s-au dovedit incapabile să corecteze schimbările de parametri care se întâmplă înainte de începerea prognozei, în timp ce dVAR este capabil să utilizeze informaţiile despre modificarea de parametri inclusă în condiţiile iniţiale. În al treilea rând, modelele macroeconometrice operaţionale care sunt utilizate pentru prognoză pot fi specificate greşit într-un anumit grad, de exemplu, datorită informaţiilor limitate în mulţimea de date, problemelor de măsurare sau, simplu, datorită resurselor prea limitate devenite date şi controlului calităţii modelului. Împreună, specificaţia gresită şi discontinuităţile structurale deschid posibilitatea ca modele cu conţinut cauzal mai redus să se dovedească mai bune în competiţia de prognozare.

Pentru a ilustra relevanţa empirică a acestor opinii, am considerat un model care a fost folosit pentru prognoză. Deşi modelul de scară largă are întâietate în acest experiment, câteva din punctele teoretice care au fost emise despre abordarea modelului dVAR par să aibă relevanţă practică importantă. Am demonstrat corecţia automată de segment a prognozelor dVAR (modificare de parametru înainte de prognoză) şi au fost cazuri când conţinutul cauzal mai redus al dVAR a izolat erorile de prognoză într-o parte a acelui sistem fără a contamina prognozele altor variabile. În mod similar, modelul EqCM de scară largă şi opusul său, modelul dVAR, oferă mai puţină protecţie faţă de input-urile greşite (ale variabilelor exogene) ale celui ce prognozează, decât modele mai ”naive”. Impresia globală este urmatoarea: corecţia automată de segment a sistemelor dVAR este de mai mare ajutor pentru prognoze cu orizonturi scurte. Pentru orizonturi mai lungi, interferenţa în prognozele dVAR care sunt datorate specificatiei greşite tinde să domine, iar modelul EqCM funcţionează mai bine.

Considerând că modelele EqCM operaţionale sunt multilaterale şi sunt folosite atât pentru analiza politică cât şi pentru prognoză, în timp ce modelul dVAR este potrivit numai pentru prognoză, cineva ar putea fi reticent să renunţe la EqCM, chiar într-o situaţie în care prognozele sale sunt mai putin corecte decât prognoza dVAR.

28

Legătura strânsă între prognozare şi analiza politică face ca rolul modelelor econometrice să fie mai important că niciodată. Guvernanţii se confruntă cu o gamă de diferite modele şi o ţintă explicită de inflaţie, care implică o prognoză condiţionată a băncii centrale cu 1-2 ani înainte, devine ţinta operaţională de politică monetară. Prezenţa datelor nestaţionare şi discontinuităţile structurale frecvente face inevitabil un compromis între câştigul şi importanţa unei modelări structurale corecte şi costul său în termeni de soliditatea prognozării. Am explorat importanţa acestui compromis pentru prognozarea inflaţiei.

În mod specific, am considerat cele două modele importante de inflaţie, şi anume curbele Phillips şi specificaţiile de curbă de salarii. Am stabilit că prognozele tip curba Phillips sunt solide la tipuri de discontinuităţi structurale care dăunează prognozelor tip curba-salarii, dar exagerează incertitudinea prognozei în perioade fără discontinuităţi. În plus, termenii omişi de corecţia echilibrului induc interferenţe ale variabilelor omise. În mod invers, pentru modelul tip curba-salarii, interferenţele potentiale în erorile de prognoză după discontinuitate pot fi remediate prin corecţii de segment. În concluzie, folosirea unui model specificat corect al dinamicii salariu-preţ oferă cea mai bună perspectivă a unei prognozări de inflaţie de succes.

29

Ultima parte am rezervat-o prezentării necesităţii comparabilităţilor internaţionale. Compararea agregatelor macroeconomice de rezultate ridică probleme legate de exprimarea bănească, a sferei de cuprindere, a metodologiilor de calcul, a destinaţiei de utilizare a indicatorilor macroeconomici de rezultate.

Compararea internaţională a gradului de dezvoltare economică a diferitelor ţări se poate efectua pe baza indicatorilor în expresie fizică prin compararea producţiei şi a consumului pe locuitor înregistrat la o serie de produse de bază. Compararea presupune alcătuirea a două liste: una cu ţările care se compară şi cu produsele de bază ce intră în comparaţie. Este necesar ca aceste produse să fie reprezentative pentru toate ţările cuprinse în comparaţie şi cât de cât similare din punct de vedere calitativ.

În continuare, pentru a desprinde concluzii cu privire la nivelul dezvoltării, am subliniat modul de realizare a acesteia: se alege o ţară de referinţă, iar nivelurile atinse de celelalte ţări se compară cu nivelul ţării luate drept etalon. În acest scop, se utilizează mărimile relative de coordonare. Compararea se poate efectua utilizând indicatorii macroeconomici de rezultate calculaţi în cadrul SCN.

Compararea internaţională a nivelului, structurii şi ritmului de dezvoltare pe baza indicatorilor macroeconomici de rezultate necesită rezolvarea a două probleme esenţiale, şi anume: realizarea comparabilităţii indicatorilor din punctul de vedere al conţinutului acestora, al sferei lor de cuprindere şi asigurarea comparabilităţii indicatorilor din punctul de vedere al unităţilor monetare în care se exprimă.

30

O altă modalitate de comparare suprinsă face referire la compararea internaţională prin intermediul programelor de comparare în care am prezentat Programul de Comparare Europeană (PCE) şi Programul de Comparare Internaţională (PCI).

31

Pentru a evidenţia corect şi fidel modificările intervenite în timp, volumul agregatelor macroeconomice trebuie exprimat în preţuri comparabile sau constante. Pentru calculul indicatorilor în preţuri comparabile (deci în expresie reală), este necesar ca din mărimea indicatorilor valorici exprimaţi în preţuri curente (indicatori nominali) să se elimine influenţa modificării preţurilor. În acest scop, se calculează indici de preţuri (Ip), care exprimă modificarea preţurilor bunurilor ce compun agregatul respectiv.

Comparaţiile cantitative directe între situaţii economice care prezintă puţine puncte comune sunt, prin esenţă, dificil de realizat şi metoda de deflatare a valorilor curente cu ajutorul indicilor de preţ va constitui, în acest caz, cea mai bună soluţie. O specificare şi o identificare corectă a produselor vor permite calcularea coeficienţilor de preţ plecând de la anchetele de preţuri organizate în fiecare ţară. Preţurile fiind înregistrate în monedele naţionale, interpretarea acestor coeficienţi de preţ determină luarea în considerare a noţiunii de paritate a puterii de cumpărare (PPC).

32

Deflatarea sau deflaţionarea semnifică transformarea unui agregat în expresie monetară, nominal într-unul real. Transformarea se realizează, ca regulă, prin împărţirea agregatului nominal la un indice de preţuri corespunzător. Indicele preţurilor care se foloseşte trebuie să se bazeze pe preţurile bunurilor relevante tipologiei economiei naţionale şi să măsoare adecvat modificarea acestora.

Problema metodologică centrală a deflatării priveşte construcţia unui indice de preţuri prin care să se asigure transformarea unui agregat nominal într-unui real corespunzător obiectivului cunoaşterii urmărit prin deflatare (modificarea unui volum efectiv de bunuri; modificarea unui volum potenţial de bunuri; modificarea agregatelor în expresie valorică „curăţate” de inflaţie). Corespunzător obiectivelor cunoaşterii, se optează pentru o anumită metodă de deflaţionare.

Utilizarea indicilor de preţ pentru măsurarea inflaţiei am surprins-o de asemnea pe parcursul acestei secţiuni. Indicatorii economici exprimaţi băneşte (sau valoric) se obţin şi se exprimă în preţuri curente, fiind denumiţi şi indicatori nominali. Pentru comparaţii în timp este necesară decelarea „contribuţiilor” factorilor: influenţa modificărilor volumului fizic, respectiv a preţurilor (sau operaţiunea „deflatare”) conduce la obţinerea indicatorilor în expresie „reală”. Indicii deflatori, ca măsură a inflaţiei, sunt, în fond, indici ai preţurilor, de diferite forme de calcul şi conţinut. Din punct de vedere conceptual, inflaţia este expresia unui dezechilibru macroeconomic de natură monetar-materială şi este receptată de populaţie ca o creştere generală şi susţinută a preţurilor. Pentru măsurarea inflaţiei se utilizează mai frecvent indicii preţurilor. Alcătuirea acestor indici ai preţurilor se realizează prin unele abateri de la „metodologia clasică”, în care indicele sintetic al preţurilor se obţine ca medie armonică a indicilor individuali ai preţurilor, în principal din cauza dificultăţilor de obţinere a informaţiilor necesare în timp util şi la costuri rezonabile.

33

Studiul elaborat conduce la următoarele concluzii:

- Din punct de vedere teoretic rezultă necesitatea utilizării unui sistem de analiză macroeconomică făcut pe baza datelor oficiale;

- Studiul trebuie să se bazeze pe cunoaşterea situaţiei concrete pentru a putea aplica şi adapta unele metode şi modele statistico-econometrice;

- Sistematizarea datelor să se realizeze într-un mod cât mai riguros, iar constituirea unei baze de date este impetuos necesară ca de altfel întreţinerea şi alimentarea constantă cu date şi configurarea unui sistem informatic într-un mod cât mai corespunzător destinat exploatării bazei de date;

- Metodele statistico-econometrice prezentate şi utilizate sunt uşor aplicabile, dacă se construieşte cu precizie sistemul de indicatori final, care să permită să se desprindă acele diferenţieri care pot fi acoperite printr-o serie de instrucţiuni care să aducă la zi datele din baza utilizată;

34

Din studiu se desprinde concluzia că, pe cât de dificilă este stabilirea şi implementarea metodelor şi modelelor statistico-econometrice pentru analize la nivel macroeconomic, pe atât de uşor este de operat în continuare, prezentând avantaje deosebite din punct de vedere al economiei de timp şi financiare, precum şi, mai ales din punct de vedere al posibilităţii ca factorilor de decizie să li se pună la dispoziţie în timpe real toate datele pentru a putea lua hotărârile cele mai adecvate, în scopul îndeplinirii obiectivelor de politică macroeconomică.

Implementarea unor modele bazate pe metode statistico-econometrice implică un grup de utilizatori profesionişti, bine pregătiţi, experimentaţi, cunoscători ai activităţilor analizate şi capabili să configureze sistemele informatice utilizate în funcţie de necesităţile punctuale ale beneficiarilor finali ai rezultatelor analizei.

Din acest studiu rezultă că pot fi utilizate o serie de date la nivel macroeconomic, rezultând concluzii practice care relevă:

• evoluţia indicatorilor macroeconomici pe o perioadă de timp;

• structura pe resurse şi utilizări a indicatorului Produsul Intern Brut;

• modificarea în timp a structurilor supuse analizei;

• efectul unor categorii statistice (inflaţie, şomaj, investiţii) asupra modificării nivelului Produsului Intern Brut;

• evoluţia salariului şi a veniturilor în general şi efectul asupra nivelului de trai etc.

35

Astfel, informaţiile obţinute, sintetizate într-un sistem de indicatori, oferă posibilitatea unei eficiente analize pentru managementul macroeconomic, precum şi extrapolarea indicatorilor în timp, precum şi comparabilitatea pe plan internaţional.

Studiul a evidenţiat utilitata, ca eficienţă şi timp, a metodelor econometrice aplicate în studiul performanţelor macroeconomice ale unor ţări sau posibilitatea comparării pe plan internaţional.

De asemenea, cercetarea poate fi extinsă, pe multiple planuri, dar am urmărit parcurgerea, într-o concepţie proprie, a modalităţilor de analiză a performanţelor la nivel macroeconomic, care poate fi dezvoltată cu uşurinţă în oricare altă variantă. De asemenea, stadiul cunoaşterii, rod al unei ample consultări bibliografice interne şi internaţionale cuprinde suficiente alte aspecte ce pot fi folosite pentru adâncirea acestei cercetări sau chiar a uneia complementare.

Am urmărit de asemnea adaptarea unor metode statistico-macroeconometrice, pretabile spre a fi utilizate la nivel macroeconomic.

Am evidenţiat metodele ce pot fi utilizate, reliefând pe baza studiului de date concrete, în analiza agregatelor macroeconomice în special a Produsului Intern Brut.

36

Date post:	06-Feb-2016
Category:	Documents
Upload:	deea-melisse
View:	87 times
Download:	3 times

Modele Macroeconomice Pib

Documents