Universitatea de Stat “Alecu Russo”

Facultatea Stiinte Reale, Economice si ale Mediului

Specialitatea Banci si Asigurari

REFERAT

Modele de crestere economica

Macovschi Cristina

gr. BS11M

Balti 2014

Introducere

Se spune ca: ”o dată ce cineva începe să se gândească la creşterea economică, îi va fi greu să

se mai gândească la altceva”(Robert Lucas),importanta acestui concept economic fiind deci

esentiala in dezvoltarea tarilor si in conceperea unor modele de crestere economica din ce in

ce mai eficiente.

In cadrul acestui proiect am inceput prin a defini conceptul de crestere economica,prezentand

principalii factori ce contribuie la atingerea acesteia pentru ca apoi sa conturam modelul de

crestere european utilizat in atingerea acestui obiectiv.Pe fondul crizei financiare actuale

incepute in 2007,am analizat performantele modelelor de crestere economica europene

aplicate in Europa Centrala si de Est incercand sa identificam cauzele si efectele ce au dus la o

crestere economica sau din contra la o contractie.S-au evidentiat 3 tipuri de modele de

crestere economica :modelul unei cresteri robuste,sustenabile(Polonia);modelul tarilor cu

crestere moderata(Cehia,Slovacia,Slovenia,Romania) si a celor cu o contractie

economica(Bulgaria,Ungaria,Tarile Baltice)

Conceptul de „creştere economică”

Creşterea economică este un proces complex care vizează sistemul economic în

ansamblul şi dinamica lui. Prin conţinutul ei, înseamnă o evoluţie pozitivă, ascendentă a

economiei naţionale, fără a exclude oscilaţiile conjuncturale şi chiar anumite regresii

temporare. Se folosesc chiar termenii de „creştere economică zero” şi „creştere economică

negativă”.

Termenul de „creştere economică zero” a fost folosit pentru prima oară într-un raport

pentru clubul de la Roma şi avea semnificaţia unei situaţii în care rezultatele economice

absolute şi populaţia totală sporesc în acelaşi ritm, încât nivelul rezultatelor pe locuitor

rămâne constant.

„Creşterea economică negativă” evidenţiază acea situaţie în care rezultatele

macroeconomice pe locuitor au tendinţă de scădere, menţinându-se totuşi sub control o serie

de corelaţii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri rezonabile pe planul

eficienţei şi bunăstării.

Aşadar creşterea economică relevă acele modificări care au loc în sporirea

rezultatelor macroeconomice care nu sunt exprimate independent, ci în strânsă legătură cu

factorii ei determinanţi. Aceşti factori sunt:

- factorul uman (cantitativ şi calitativ, drept capital uman);

- factorul material (atât ca investiţii, cât şi capitalul real existent);

- factorul informaţional – tehnic (având în prezent rol decisiv).

Rezultatele creşterii economice pot fi măsurate prin indicatori sintetici şi aceştia sunt:

- produs intern brut (PIB);

- produs naţional brut (BNB);

- venit naţional, atât pe total cât şi pe locuitor (VN).

Ca proces macroeconomic, creşterea economică nu surprinde modificările

calitative din structura economiei şi nivel de trai, aspecte puse în evidenţă de conceptul de

“dezvoltare economică”.

Caracteristicile procesului creşterii economice în prezent sunt:

- se desfăşoară pe baza unui amplu proces de formare a unui mod tehnic de

producţie nou, caracteristic societăţilor din „Al III-lea Val”;

- se conturează un tip de creştere preponderent intensivă;

- are legătură cu calitatea vieţii.

Tipurile de creştere economică

- tipul extensiv, corespunzând laturilor cantitative ale factorilor direcţi ce contribuie

la formarea P.N.B.;

- tipul intensiv, corespunzând laturilor calitative. El este propriu în special

economiilor avansate.

Cele două aspecte nu sunt exclusive, alternând în evoluţia economică a unei ţări.

Există diferenţe semnificative între conceptele de creştere economică şi de dezvoltare

economică. Creşterea economică se referă la îmbunătăţirea valorilor printr-o măsură specifică.

Venitul sau produsul naţional sunt exprimate în termeni de măsură a valorii adăugate agregate

a economiei naţionale – produsul intern brut (PIB). Atunci când PIB-ul unei naţiuni creşte,

economiştii consideră că acesta reflectă creşterea economică.

De cealaltă parte, termenul de „dezvoltare economică” implică mai multe aspecte. În

mod normal se referă la îmbunătăţiri într-o varietate de indicatori precum rata de alfabetizare,

speranţa de viaţă şi rata sărăciei. PIB măsoară bunăstarea economică dar nu ia în considerare

elemente precum timpul liber, calitatea mediului, gradul de libertate sau dreptatea socială.

Creşterea economică a oricărei măsuri specifice nu se constituie într-o definiţie suficientă

pentru dezvoltarea economică.

. In anul 1969, Dudley Seers a disociat elementul de creştere de conceptul de dezvoltare.

Acesta susţine că dezvoltarea este un fenomen social mai profund şi implică implică mai mult

decât creşterea venitului pe cap de locuitor, respectiv eliminarea sărăciei, şomajului şi

inegalităţilor. Ceea ce subliniază Seers este că, dacă o naţiune din lumea a treia îşi propune o

strategie de dezvoltare, aceasta nu poate utiliza aceleaşi politici ca şi o naţiune dezvoltată.

Dacă, spre exemplu, ţinta macroeconomică o reprezintă creşterea economică (a PIB),

guvernul nu poate estima că, pe baza reducerii fiscalităţii şi a cheltuielilor guvernamentale,

economia va înregistra o rată de creştere similară cu cea a unei naţiuni dezvoltate. Motivul ar

fi că, în primul rând, dacă guvernele din lumea a treia ar impune taxe, populaţia ar fi într-un

grad de sărăcie mult mai accentuată. De asemenea, guvernul nu poate cheltui mai mult

deoarece veniturile sale provin din ajutoare umanitare. Prin urmare, ar fi avantajos pentru

aceste naţiuni să se concentreze pe reducerea analfabetizării şi educarea populaţiei care să se

califice pentru obţinerea unui loc de muncă, toate aceste elemente conducând, în cele din

urmă, la reducerea sărăciei.

Dezvoltarea economică surprinde simultan aspecte cantitative, calitative şi

structurale ale evoluţiei economice, în corelaţie cu evoluţia demografică şi problematica

generală a omului, ca şi cu evoluţia echilibrului ecologic.

Ideea de bază ce defineşte dezvoltarea economică este cea de schimbare, de

transformare a structurilor în economie; a comportamentului sistemului economic, a

raportului dintre activităţile umane şi mediul înconjurător.

Conceptul de dezvoltare economică este multidimensional, din mai multe

considerente:

dezvoltarea economică implică în sine creşterea economică; nu există proces de

dezvoltare economică fără o creştere a rezultatelor macroeconomice pe termen lung.

economică are o conotaţie istorică amplă; ea surprinde procesul trecerii

economiei unei societăţi umane date, de la o formă inferioară de evoluţie spre alta superioară,

inclusiv numeroasele zig-zag-uri temporare determinate de diferite conjuncturi istorice.

dezvoltarea economică poate fi definită, într-un sens mai restrâns, ca dezvoltarea

factorilor de producţie, respectiv dezvoltarea principalelor componente ale economiei în

cadrul unui spaţiu naţional-statal.

noţiunea de dezvoltare economică se referă, mai ales în prezent, cu deosebire la

progresele realizate în raporturile dintre agenţii economici şi mediul economic al acestora la

structurile nu numai tehnice, ci şi sociale şi psihosociale ale producţiei şi la mediul naţional.

Procesul creşterii economice are anumite interferenţe şi cu procesul reproducţiei

lărgite. Deosebirea esenţială dintre aceste procese constă în aceea că reproducţia lărgită

evidenţiază doare reluarea producţiei pe o scară mai mare, prin acumularea de capital, în timp

ce creşterea economică relevă şi factorii utilizaţi în acest scop, combinarea şi substituirea

factorilor de producţie.

În concluzie, orice dezvoltare economică presupune şi o creştere economică, dar nu orice

creştere economică înseamnă şi o dezvoltare economică.

Teorii si modele ale cresterii economice

Studierea teoriilor în domeniul dezvoltării regionale constituie un aspect fundamental,

un punct de plecare pentru observarea ulterioară a diferitelor tendinţe, aspecte şi pentru a le

clasifica în funcţie de perioadă, curent economic etc. Mai mult, consultarea şi analiza

diferitelor teorii facilitează apariţia de noi idei, identificarea complementarităţilor, contribuind

astfel la introducerea de elemente novatoare în domeniu.

.

Modelul european de crestere economică

Creşterea economică, stabilitatea şi coeziunea socială sunt procese complementare în

modelul european. Politicile macroeconomice şi de coeziune bine concepute fundamentează o

creştere economică susţinută. În acelaşi timp, un ritm ridicat de creştere economică conduce la

stabilitate economică şi coeziune socială pe termen lung. Creşterea economică rapidă este un

pilon fundamental al sustenabilităţii modelului european (model care pune mare preţ pe

coeziune).

În model, schimbarea de paradigmă privind procesul creşterii economice este evidentă.

Prin accentul pus pe randamentele descrescătoare ale factorilor de producţie (în condiţiile unei

tehnologii date), teoriile clasice şi neoclasice ale creşterii au conferit ştiinţei economice

caracterul de „ştiinţă pesimistă”. Acestea consideră că:

- economia este stabilă şi tinde spre deplina folosintă;

- modelele neoclasice pornesc de la microeconomie, de la preferinţele gospodăriilor,

funcţiile de producţie ale firmelor, structura pieţelor etc;

- investiţiile au un efect pe termen scurt asupra venitului naţional prin cererea

agregată; efectele lor pe termen lung se manifestă prin creşterea venitului naţional potenţial;

- economisirile reduc consumul şi cererea agregată şi de aceea reduc venitul naţional

pe termen scurt; însă, pe termen lung, economisirea finanţează investiţiile ce conduc la o

creştere a venitului potenţial;

- există randamente descrescătoare ale factorilor de producţie;

- pe termen lung, modificările tehnologice reprezintă principala cauză a creşterii

economice, împreună cu investiţiile în capital şi în noile tehnologii;

- creşterea economică, creşterea gradului de ocupare şi redistribuirea venitului in

societate sunt obiective independente şi potential conflictuale.

Teoriile moderne ale creşterii economice sunt mai optimiste, deoarece subliniază

potenţialul nelimitat al progresului tehnic, indus de cunoştinţe, pentru a economisi toţi factorii

de producţie şi deoarece pledează pentru randamente crescătoare ale investiţiilor. Din

conţinutul lor se desprind următoarele idei:

- tratează schimbarea tehnologică ca pe o variabilă endogenă care răspunde la semnale

de piaţă. Difuzarea tehnologiei este de asemenea endogenă;

- unele teorii moderne ale creşterii furnizează efecte crescute pe măsură ce investiţiile

cresc pe cont propriu. Aceste investiţii conferă externalităţi;

- există randamente crescătoare ale factorilor de producţie;

- creşterea economică, creşterea gradului de ocupare şi redistribuire a venitului în

societate sunt interconectate.

Modelul european consideră că instituţiile şi politicile de reglementare a pieţei sunt

fundamentale pentru o creştere economică susţinută.

Modelul european de economie acceptă drept componentă strategică, alături de cea

randamentală, pe cea a transferurilor cu finalitate ori coeziunea sociala. Modelul este bivalent,

economic si social, şi totodată pluridirecţional, vizând şi ceea ce se află dincolo şi dincoace de

piaţă. Specifice integrării europene sunt procesele de convergenţă.

Noua economie europeană, care este caracteristică stadiului actual de dezvoltare, este

o economie informaţională, ce se sprijină pe tehnologia informaţiei. Aceasta pune în valoare

resurse neconvenţionale greu epuizabile sau chiar inepuizabile cum sunt potenţialul de

cunoaştere şi capacitatea de inovare a capitalului uman.

Modelul European – premise ale reusitei:

Experienta in evitareaperformantdeviatiilepietei, economiaeuropeanafiindstructurata

de responsabilitatisociale

Este considerat un intreg care

vreasadifuzezeprosperitateadinsprenucleuldurcatrezoneleemergente

Armonizeazamacrostabilitatea cu microdinamizarea

Coexista o semnificativaproprietatepublica cu o proprietateindividualadinamica

Riscuri:

Greutateaadoptariivalorilor specific functionalizariiintregului

UE - “preasaraca in sustinatori”

Euro are ezitari in competitia cu dolarul

Functionareaadecvata a institutiilorsupranationaleesteblocata de birocratiagreoaiesi de

coruptie

Cavariantă de globalizare, integrareaeuropeanăşiîn particular modelul economic european,

a parcurs un traseu al constructivismului Roma – Maastricht – Amsterdam din care s-au

desprinscaobiectiveeconomice:

dezvoltarearmonioasă, echilibratăşidurabilă a activităţiieconomice;

dezvoltare armonioasă, echilibrată şi durabilă a activităţii economice;

un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă;

egalitate între bărbaţi si femei;

creştere durabilă şi neinflaţionistă;

un grad ridicat de competitivitate şi convergenţa performanţelor economice;

un nivel ridicat de protejare şi îmbunătăţire a calităţii mediului;

creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii;

coeziune economică şi socială între statele membre.

Mijloacele prin care se urmăreşte realizarea obiectivelor propuse, sunt piaţa comună (uniune

vamală, libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului, definirea pieţei

interne: spaţiu fără frontiere, asigurarea libertăţilor, interzicerea restricţiilor asupra capitalului,

deplasare treptată spre libera circulaţie a persoanelor – legătura complexă cu Schengen si

condiţionări) şi armonizarea politicilor economice(politica comercială comună, politica

agricolă comună, politica comună în domeniul concurenţei, politica comună in domeniul

transporturilor, armonizarea reglementărilor economice şi fiscale, alte instrumente,

recunoaşterea reciprocă drept principiu reglementat, cercetare şi dezvoltare tehnologică,

mediu înconjurător, sistemul monetar european, coeziune economică şi socială, fonduri

structurale, sănătate şi securitate la locul de muncă, uniunea economică şi monetară, protocol

social inserat în Tratatul CE, strategie coordonată pentru ocuparea forţei de muncă).

Principiile cheie ale modelului sunt: loialitate faţă de comunitate, nediscriminare în

funcţie de cetăţenie, lărgirea competenţelor numai în privinţa funcţionării pieţei comune,

subsidiaritate, acquis comunitar( piaţă deschisă cu liberă concurenţă, preţuri stabile, finanţe

publice şi condiţii monetare sănătoase, balanţă de plăţi sustenabilă), protocol special privind

subsidiaritatea si proporţionalitatea.

Cadrul instituţional presupune: instituţii comune, control judiciar suprem, Comisia

Europeană: gardian al Tratatului, buget UE, reguli privind luarea deciziilor, Consiliul

European, vot prin majoritate calificată pentru măsuri privind piaţa internă, rol mai mare

pentru Parlamentul European, Banca Centrală Europeană.1

Provocarile Uniunii Europene în perioada următoare:

Combinația contradictorie dintre o creștere economică redusă și cheltuieli bugetare

ridicate (legate de procesul de îmbatrânire)

Diferențele de venituri din Uniunea Europeană sunt mai mari după extindere. Noile

state membre sunt nu doar sărace, ci și mai diferite din punctul de vedere al structurii

economice.

Compromisul dintre creștere economică și coeziune. Un grad mai ridicat de integrare

generat de mărirea ecarturilor dintre regiuni.

Deşi modelul european pare a-şi reveni cel mai greu după criza economică actuală, totuşi

acesta are ingredientele pentru a se adapta la un nou model de dezvoltare economică, precum

au dovedit ţările care fac parte din modelul scandinav.

STRATEGIA EU 2020

Strategia Europa 2020 propune trei priorități care se susțin reciproc:

creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;

creștere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al

utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive;

creștere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării

forței de muncă, care să asigure coeziunea socială și teritorială.

1D. Marin, C. Socol, M. Marinaş., Economieeuropeană, Edituraeconomică, Bucuresti, 2004

UE trebuie să definească direcția în care vrea să evolueze până în anul 2020.

În acest scop, Comisia propune următoarele obiective principale pentru UE:

75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de

muncă;

3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare (C-D);

obiectivele „20/20/20” în materie de climă/energie ar trebui îndeplinite (inclusiv o

reducere a emisiilor majorată la 30%, dacă există condiții favorabile în acest sens);

rata abandonului școlar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10% și cel puțin 40%

din generația tânără ar trebui să aibă studii superioare;

numărul persoanelor amenințate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane.

Aceste obiective sunt interconectate, fiind importanta indeplinirea fiecaruia pentru a putea

obtine rezultatele asteptate in privinta urmatoarelor obiective. Pentru a garanta că fiecare stat

membru adaptează strategia Europa 2020 la situația sa specifică, Comisia propune ca aceste

obiective ale UE să fie transpuse în obiective și traiectorii naționale.

Obiectivele sunt reprezentative pentru cele trei priorități - o creștere inteligentă, durabilă și

favorabilă incluziunii - dar nu sunt exhaustive: pentru a sprijini realizarea acestora, va fi

necesară întreprinderea unei game largi de acțiuni la nivelul național, al UE și internațional.

Comisia prezintă șapte inițiative emblematice pentru a stimula realizarea de progrese în cadrul

fiecărei teme prioritare:

„O Uniune a inovării” pentru a îmbunătăți condițiile-cadru și accesul la finanțările

pentru cercetare și inovare, astfel încât să se garanteze posibilitatea transformării

ideilor inovatoare în produse și servicii care creează creștere și locuri de muncă;

„Tineretul în mișcare” pentru a consolida performanța sistemelor de educație și pentru

a facilita intrarea tinerilor pe piața muncii;

„O agendă digitală pentru Europa” pentru a accelera dezvoltarea serviciilor de internet

de mare viteză și pentru a valorifica beneficiile pe care le oferă o piață digitală unică

gospodăriilor și întreprinderilor;

„O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” pentru a permite

decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor, pentru a sprijini trecerea la o

economie cu emisii scăzute de carbon, pentru a crește utilizarea surselor regenerabile

de energie, pentru a moderniza sectorul transporturilor și a promova eficiența

energetică;

„O politică industrială adaptată erei globalizării” pentru a îmbunătăți mediul de

afaceri, în special pentru IMM-uri, și a sprijini dezvoltarea unei baze industriale solide

și durabile în măsură să facă față concurenței la nivel mondial;

„O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” pentru a moderniza piețele

muncii și a oferi mai multă autonomie cetățenilor, prin dezvoltarea competențelor

acestora pe tot parcursul vieții în vederea creșterii ratei de participare pe piața muncii

și a unei mai bune corelări a cererii și a ofertei în materie de forță de muncă, inclusiv

prin mobilitatea profesională;

„Platforma europeană de combatere a sărăciei” pentru a garanta coeziunea socială și

teritorială, astfel încât beneficiile creșterii și locurile de muncă să fie distribuite

echitabil, iar persoanelor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială să li se

acorde posibilitatea de a duce o viață demnă și de a juca un rol activ în societate.

Aceste șapte inițiative emblematice vor angaja atât UE, cât și statele membre.

Instrumentele UE, în special piața unică, ajutoarele financiare și instrumentele de politică

externă, vor fi mobilizate pentru eliminarea blocajelor și îndeplinirea obiectivelor strategiei

Europa 2020. Ca prioritate imediată, Comisia identifică măsurile care trebuie luate pentru a

defini o strategie credibilă de ieșire din criză, pentru a continua reforma sistemului financiar,

pentru a asigura consolidarea bugetară pentru o creștere pe termen lung și pentru a întări

coordonarea în cadrulUniunii economice și monetare.

Pentru a se obține rezultate va fi nevoie de o guvernanță economică mai puternică.

Strategia Europa 2020 se va sprijini pe doi piloni: abordarea tematică prezentată anterior, care

combină prioritățile și principalele obiective, și întocmirea unor rapoarte de țară, permițând

statelor membre să își dezvolte propriile strategii de reîntoarcere la o creștere economică

durabilă și la sustenabilitatea finanțelor publice. La nivelul UE se vor adopta orientări

integrate care sa cuprindă domeniul de aplicare al priorităților și obiectivelor UE. Fiecărui stat

membru i se vor adresa recomandări specifice. În cazul unui răspuns necorespunzător, se pot

emite avertismente politice. Prezentarea de rapoarte privind îndeplinirea obiectivelor

strategiei Europa 2020 și evaluarea Pactului de stabilitate și creștere se vor efectua simultan,

făcându-se însă în continuare distincția între aceste instrumente și menținând integritatea

Pactului.

Consiliul European se va implica total în noua strategie și va fi punctul focal al acesteia.

Comisia va monitoriza progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor, va facilita

schimburile politice și va prezenta propunerile necesare orientării acțiunii și promovării

inițiativelor emblematice ale UE. Parlamentul European va reprezenta o forță motrice pentru

mobilizarea cetățenilor și va juca rolul de colegislator în ceea ce privește inițiativele-cheie.

Această abordare privind instituirea de parteneriate ar trebui extinsă la comitetele UE,

parlamentele naționale, autoritățile naționale, locale și regionale, partenerii sociali, părțile

interesate și societatea civilă, astfel încât toți cetățenii să participe la îndeplinirea obiectivelor

fixate. Comisia propune aprobarea de către Consiliul European, în martie, a abordării generale

a strategiei și a obiectivelor principale ale UE și, în iunie, a parametrilor detaliați ai strategiei,

inclusiv a orientărilor integrate și a obiectivelor naționale. De asemenea, Comisia așteaptă cu

interes observațiile și sprijinul Parlamentului European pentru a garanta succesul strategiei

Europa 2020.

Acestea sunt obiective la nivelul Uniunii Europene, distribuite la nivelul fiecarei tari.

Spre deosebire de Strategia Lisabona 2010, care in opinia multora a fost un esec, in cazul noii

strategii a UE pentru crestere economica si creare de noi locuri de munca responsabilitatea

revine Consiliului European. O alta deosebire fata de Strategia de la Lisabona este aceea ca

Strategia UE2020 include tinte numerice clare. 

Instrumentele pe care se bazeaza Uniunea Europeana pentru atingerea obiectivelor propuse

sunt noua guvernanță economică, susținută de piața internă, bugetul, comerțul și politica

economică externă, precum și nomele și sprijinul uniunii economice și monetare.

MODELE DE CRESTERE ECONOMICA IN EUROPA

CENTRALA SI DE EST

Avand in vedere variatiile principalului indicator de crestere economica PIB in zona centrala si est europeana,se disting 3 tipuri modele de crestere economica:cresterea sustenabila,moderata si contractia economica sau scaderea.

I.POLONIA-CEA MAI PUTERNICA ECONOMIE

Polonia este fara indoiala cea mai puternica economie a Europei Centrale si de est si singura

tara europeana care a inregistrat cresterea pozitiva a nivelului PIB in anul 2009 in procent de

1,7%..

EVOLUTIE PIB SI PIB/CAPITA (1996-2009)

Polonia a inregistrat o crestere economica neintrerupta in ultimii 14 ani economia acestei tari

fiind pe plus inclusiv in 2009. In aceasta perioada, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de la

3200 la 9500 de euro, scazand apoi la 8500 euro anul trecut pe fondul devalorizarii cu peste

20% a zlotului. Daca discutam despre PIB-ul nominal, acesta a crescut de la 153 mld euro in

1998, la 362 mld euro in 2008 si 310 mld euro in 2009.

Cu alte cuvinte, economia Poloniei a crescut cu 102% in perioada 1998-2009,cresterea fiind

una sanatoasa.

EVOLUTIA DEFICITULUI BUGETAR(1997-2009)

 Astfel, desi economia a inregistrat cresteri sustinute bugetul a fost permanent pe minus,

deficitul bugetar coborand sub 3% in doar 3 dintre ultimii 13 ani.

In ceea ce priveste datoria publica, aceasta s-a invartit in jurul a 40-50% intre 1997 si 2009.

COMERTUL EXTERIOR

Anul trecut, Polonia a exportat produse in valoare de 100.2 mld euro si a importat produse in

valoare de 103.4 mld euro, astfel ca deficitul comercial a scazut de la 26.1 mld euro in 2008 la

3.2 mld in 2009 (-88%!).

Daca privim evolutia comertului exterior al Poloniei in ultimii 10 ani, observam ca desi a

existat crestere economica,ea nu a determinat si o crestere a deficitului comercial ci

dimpotriva (cu exceptia anilor 2007 si 2008), ceea ce arata ca produsele poloneze au fost tot

mai competitive pe pietele externe.

In 2008, polonezii au inregistrat un deficit comercial “istoric”, echivalent cu 7.2% din

PIB,acest lucru s-a intamplat datorita faptului ca pietele de export vestice au intrat in criza

mai repede decat pietele importatoare estice, astfel ca importurile au continuat sa creasca, insa

exporturile au scazut. Situatia s-a corectat in 2009, cand deficitele externe au scazut

semnificativ.

RATA SOMAJULUI

Se observa o evolutie ascendenta a cursului in perioada 1998-2007,apoi o scadere in anul

2008,o data cu declansarea crizei,pentru ca in 2010 sa atinga un nivel de 9,6%,egal cu nivelul

ratei la nivelul Uniunii Europene.

NIVELUL CREDITULUI DE CONSUM

NIVELUL CREDITULUI IPOTECAR

In ceea ce priveste modelul de crestere economica polonez,punctele forte ale acestuia constau

in:

O piata interna larga,ceea ce minimizeaza dependenta economiei de exporturi si

permite companiilor poloneze sa isi mentina vanzarile pe plan local crescute in

comparatie cu cele de pe pietele straine.

O baza economica diverisificata ce include industria aerospaţială,de agro-prelucrare,

construcţii, energie, produse alimentare şi băuturi, maşini, dispozitive medicale,

autovehicule, produse farmaceutice etc.

Capital uman puternic ce se bazeaza pe o de tineri profesionisti care s-au intors in

Polonia dupa ce au terminat studiile in tari precum Irlanda si Marea Britanie.

Un numar important de „clustere regionale”, (Bydgoszcz, Gdańsk, Katowice, Kraków,

Łódź, Poznań, Rzeszów, Szczecin Wrocław,Varsovia) care diferentiaza Polonia de

celelalte tari europene est-centrale care au centrele economice si comerciale in

capitalele acestora

Efectele terapiei de soc din 1990 care au ajutat tara sa gestioneze economic mai bine

decat celelalte tari Polonia a aplicat masuri radicale, nepopulare, pentru stabilizarea

macroeconomica si accelerarea tranzitiei spre o economie de piata: decelerarea

interventiei statului si ridicarea sectorului privat. In acest context, terapia de soc a fost

un succes, iar rezultatele sunt vizibile inclusiv azi. Masurile de stabilizare

macroeconomica si liberalizare extensiva (largirea libertatilor economice prin

indepartarea diferitelor restrictii impuse de stat) au atras dupa sine importante reforme

institutionale (atat la nivel legislativ cat si la nivelul intreprinderilor) ce au culminat cu

cresterea fulminanta a firmelor private si atragerea investitorilor,un punct esential in

sustenabilitatii cresterii economice.Un studiu facut in 2009 de catre United Nations

Conference on Trade and Development(UNCTD) situeaza Polonia pe locul 13 in lista

celor mai cautate destinatii pentru investitiile directe.

           

Integrarea in zona euro

Trecerea la moneda euro ramane una din prioritatiile guvernului polonez,insa schimbarile in

situatia economica a tarii au amanat perspectivele adoptatii monedei unice.Pe data de 28

octombrie 2008 guvernul a adoptat un plan cu principalele etape de pregatire ce trebuiesc

urmate pentru a devenii membrii pe deplin ai Uniunii Econimice si Monetare.Totusi

turbulentele pe pietele financiare si o reducere a cresterii economice in Polonia,ca si in

celelalte tari partenere au impiedicat realizarea programului.

De aceea,pe data de 27 aprilie 2009,s-au publicat prerogativele pentru implementarea unor noi

etape in aderarea la zona euro,acest document stabilind conditiile pentru adoptarea

mecanismului cursului de schimb(Aranjment pentru cursul de schimb in care o moneda are o

paritate centrala fata de euro, iar cursul de schimb nu poate fluctua fata de aceasta paritate cu

mai mult de 15%, in sus sau in jos),participarea la acest mecanism pentru o perioada minima

de doi ani fiind unul din criteriile ce trebuie indeplinite pentru a putea intra in zona euro.

Se pune problema insa daca Polonia ajunge sa adopte moneda euro,va fi oare capabila sa evite

ciclul de expansiune si contractie cunoscut sub numele de „boom and boost” cu care s-au

confruntat celelalte economii de-a lungul timpului la momentul trecerii la moneda europeana?

Conform unui raport redactat de catre Barry Eichengree si Katharina Steiner pentru banca

nationala a Poloniei in anul 2008,raspunsul la aceasta intrebare are in vedere 4 aspecte:

Cat de mult o sa scada rata dobanzii?

Nivelul salariilor o sa poata fi tinut sub control?

O sa poata fi in stare guvernul sa resiste presiunilor datorate cresterii nivelului

cheltuielilor publice?

Vor putea bancile centrale sa limiteze impulsul pentru un boom nesustenabil al

nivelului creditelor?

In comparatie cu celelalte tari care intampina sau au intampinat niveluri excesive ale

creditului de-a lungul perioadei in care au aderat la moneda unica,cresterea nivelului

creditului pentru sectorul privat in Polonia a fost relativ scazuta;cresterea preturilor la locuinte

a fost limitata iar ponderea creditului ipotecar in nivelul pib a fost redusa.Totusi,faptul ca

Polonia este o exceptie in ceea ce priveste nivelul creditelor accentueaza riscul unui

boom,care ar fi sustinut de o scadere a ratelor de dobanda ca urmare a asteptarilor privind

adoptarea euro.Totodata,ratele de dobanda din Polonia converg deja catre nivelul din zona

europeana,ceea ce sugereaza ca socul ar fi mai putin intens.Alti factori sunt pe de o parte cei

negativi precum limitariile continue in ceea ce priveste supravegherea planului de adoptare

cat si slabiciunea ministerului finantelor in ceea ce priveste bugetul,iar pe de alta parte cei

pozitivi si anume existenta unor piete si produse competitive si a unor politici monetare si

fiscale prudentiale.Un singur lucru este cert:politicile poloneze se vor baza pe studierea in

prealabil a tuturor experientelor intalnite in cazul celorlalte tari si apoi vor fi luate decizii.

De ce Polonia a fost mai bine plasată pentru a face faţă crizei decat restul tarilor europene?

In primul rand se remarca abilitătea actualului guvern de a gestiona cea mai gravă furtună

economică din ultimele decenii,capacitatea de regenerare bazandu-se totodata pe cei 20 de ani

de dificile transformări economice (terapia de şoc din anii '90). Spre deosebire de alte

economii europene, exporturile Poloniei nu au scăzut atât de dramatic, rata de creştere a

creditelor de consum a fost mică (cu un nivel scăzut al datoriilor în valută), consumul intern a

crescut, iar valoarea PIB-ului a rămas pozitivă în toate cele patru trimestre ale anului 2009.

In al doilea rand,este de remarcat promovarea prudenţei fiscale şi reasigurarea investitorilor

străini împotriva panicii şi a lichidării premature a pieţei, o mare parte din succesul Poloniei

stand în puterea pieţei interne de larg consum. Concret, când zlotul s-a depreciat (iar euro s-a

scumpit), polonezii au cheltuit în ţară.Astfel se observa importanta unor instituţii de stat

puternice,a unei democraţii viabile,a responsabilitatatii si a transparenţei precum şi a

politicilor economice sănătoase

Mai mult,capacitatea de a menţine dezechilibrul macroeconomic la un nivel relativ redus a

oferit Poloniei posibilitatea de a profita de mecanisme de împrumut preferenţiale şi ajutoare

financiare, cum ar fi accesarea unei linii de credit flexibile în valoare de  20,5 miliarde de

dolari de la FMI, facilitate oferită ţărilor cu fundamente economice puternice. Acesta nu

numai că a ajutat Polonia să evite eventuale şocuri economice, dar i-a şi asigurat o arie mai

largă de opţiuni şi o mai mare flexibilitate privind alegerea politicilor care să contribuie

laredresarea economiei. Spre deosebire de aceasta, deficitele nesustenabile şi datoriile externe

mari au obligat Ungaria (15,7 miliarde de dolari) şi România (17,1 miliarde de dolari) să caute

ajutor financiar din partea FMI şi a Băncii Mondiale, ceea ce le-a impus adoptarea unor

măsuri de austeritate foarte stricte.

III. CONTRACTIA ECONOMIILOR-ESTONIA,LETONIA,LITUANIA,UNGARIA,BULGARIA

RATA DE CRESTERE A PIB-ULUI REAL

Referitor la rata de crestere a pib-ului real se remarca anul 2009 cu o scadere de -17,5%

inregistrata in Letonia,urmata de Lituania cu -15% si Estonia cu -13%.Insa,anul 2010 este

caracterizat de rata ale pib-lui pozitive,cea mai ridicata fiind cea de 2,5% in Estonia;iar in anii

2011/2012 se prefigureaza cresteri pentru fiecare din tarile mentionate.

PIB PER CAPITA EXPRIMAT IN PPS(produsul intern brut pe cap de locuitor, ca procentaj,

raportat la media europeana)

In ceea ce priveste pib per capita exprimat in PPS,se observa ca niciuna dintre tari nu a putut

atinge media EU-27 de 100 de puncte,cel mai ridicat nivel fiind cel de 65 de puncte in

Ungaria si Estonia.

RATA SOMAJULUI IN PERIOADA 1996-2009

Sursa:www.google.com

Putem observa ca cea mai crescuta rata a somajului(20%) s-a atins in Bulgaria in perioada

2000-2001 si in Letonia in septembrie 2010.La momentul actual insa,cea mai scazuta rata s-a

inregistrat in Bulgaria(10%),urmata de Ungaria,iar la polul opus sunt Lituania,Estonia si

Letonia.

DEFICITUL BUGETAR( PROCENT DIN PIB)

Deficitul bugetar in cazul Ungariei s-a mentinut la un nivel crescut,atingand valoarea de 9%

in perioada 2002-2003 si mentinandu-se la un nivel ridicat pana in prezent.In 2009,cel mai

mare procent il are Letonia,urmata de Lituania si Bulgaria.

BALANTA EXTERNA DE PLATI

Referindu-ne la balanta externa de plati se observa un nivel ridicat al exporturilor in

comparatie cu importurile in cazul Ungariei si un nivel scazut in cazul Bulgariei;in ceea ce

priveste celelalte state nivelul balantei este unul redus.

UNGARIA

Ungaria,una dintre cele mai performante economii post socialiste din Europa de est a

inregistrat o crestere mediocra in perioada ante-criza(1,2% cresterea pib-ului real in 2007,in

timp ce cresterea regionala era de 5,5%)inainte sa incetineasca si sa atinga o crestere zero in

2008,apoi o scadere de 6,7% in 2009.

Un management fiscal scazut,un sistem bancar instabil si un sector al creditelor de consum

supraindatorat sunt cativa din factorii ce au erodat increderea investitorilor in economia

Ungariei.Mai mult,in ultimii 20 de ani, Ungaria a cunoscut un număr mare de dezechilibre

macroeconomice, tergiversând, în acelaşi timp, reformele structurale la scară largă.Datoria

Ungariei (atât publică, cât şi privată) a crescut într-un ritm foarte alert. Când a lovit criza,

peste 65%  din totalul împrumuturilor restante ale Ungariei erau în euro sau franci elveţieni.

Acest factor, împreună cu faptul că Ungaria se află în afara zonei euro, au făcut ca economia

să fie vulnerabilă, cu precădere la fluctuaţiile pe pieţele tranzacţionale din întreaga lume.

În al doilea rând, Ungaria a acumulat unul dintre cele mai mari procente în ceea ce priveşte

datoria de stat (80% din PIB, până în 2009), în vreme ce procentul datoriilor de stat al altor

economii din Europa Centrală variază între 15-60% din PIB.

 În al treilea rând, economiei Ungariei i-a lipsit diversitatea, devenind exagerat de dependentă

de un model de dezvoltare bazat pe export. Peste 90% din economia ungară se bazează pe

export. Iar cel mai important sector economic al său, fabricarea de automobile, a fost unul

dintre cele mai afectate la nivel global.Prăbuşirea bruscă a pieţelor de export din statele EU-

15, cea mai mare piaţă de desfacere a Ungariei, a avut efecte secundare negative asupra

întregii economii a statului.

În al patrulea rând, reformele structurale incomplete, exemplificate prin păstrarea unui sistem

de asigurări sociale nesustenabil, au adus economia de stat şi sectorul privat în pragul

falimentului. În acelaşi timp, povara unui sistem de taxe dur a dus la creşterea costurilor

salariale pentru multe dintre IMM-uri, din cauza veniturilor mari şi a impozitelor pe salarii.

Acest nivel al taxelor, al doilea ca mărime din OCDE, împiedică competitivitatea şi

descurajează dezvoltarea afacerilor locale. Până în 2007, în timp ce în restul ţărilor central

europene se înregistra o creştere de 6-10%, Ungaria suferea deja o scădere acută a PIB-ului

(1,1%) şi a veniturilor interne. Cât economia globală a fost stabilă, aceste vulnerabilităţi au

fost uşor trecute cu vederea, dar când s-a produs şocul la nivel mondial au ieşit la iveală

deficienţe structurale şi economice latente, care, dacă erau ignorate, puteau determina

stagnarea economică. În Ungaria, aceste vulnerabilităţi s-au agravat din cauza unor guverne

slabe în perioada post-tranziţie, a luptelor politice şi a lipsei de consens asupra reformelor.

BULGARIA

In ceea ce priveste Bulgaria,deficitul de cont curent cu care s-a confruntat(25,5% din pib,cel

mai ridicat din Europa dupa Irlanda si Montenegru) a lasat tara intr-o pozitie vulnerabila

atunci cand a luat nastere criza creditelor in 2008.Acest lucru a rezultat intr-o scadere a

fluxurilor de capital,ceea ce a dus implicit la reducerea importurilor care a injumatatit

deficitul extern

Insa,cu toate ca este una din tarile cu cel mai scazut nivel al pib-ului pe cap de locuitor, pentru

2011 cabinetul de la Sofia are intenţia de a coborî deficitul public la 2,5 procente din PIB şi de

asemenea, mizează anul viitor pe o creştere economică de 3,6 procente. Deficitul public se va

ridica la 1,96 miliarde leva (un miliard de euro) ceea ce corespunde cu 2,5 procente din

pib,sustine ministrul de Finanţe, Simeon Djankov

Acest deficit, inferior limitei de trei procente din PIB fixată în legislaţia europeană, va fi

acoperit prin emisiuni de obligaţiuni destinate fie exclusiv investitorilor bulgari fie celor

străini

Referindu-se la obiectivul de creştere economică de 3,6 procente, Simeon Djankov a respins

criticile venite din partea mediului de afaceri potrivit cărora cifra avansată de guvern este una

nerealistă.El sustine idea conform careia creşterea economică preconizată este una

realizabilă,bazandu-se pe creşterea exporturilor cu peste 40 de procente în fiecare luna.Mai

mult, ministrul bulgar de Finanţe a ţinut să precizeze că şi în 2011 va fi menţinută cota unică

de impozitare de 10 la sută pentru veniturile personale şi profiturile companiilor,ceea ce

reprezinta un success pentru bugetul anului viitor.

TARILE BALTICE

Boom-ul dinaintea crizei-“Tigrul Baltic”

Tigrul Baltic este un termen care se referă la oricare dintre cele trei state baltice – Estonia,

Letonia și Lituania – în perioada lor de boom economic, care a început după anul 2000 și a

durat pana in 2007. Termenul este bazat pe expresiile "Tigrii Est Asiatici" și "Tigrul Celtic",

care se referă la perioadele de creștere rapidă economică din Asia de Est și Irlanda.

După 2000, economiile Tigrului Baltic au implementat reforme și liberalizare economică

semnificativă, rezultând în investiții străine importante, atrase nu numai de mediul de afaceri

dar și de forța de muncă califată și ieftină comparativ cu Europa de Vest. Între 2000 și 2004,

statele Tigrului Baltic au avut cele mai mari rate de creștere economică din Europa, această

performanță repetându-se în 2005. De exemplu, în 2004, PIB-ul Estoniei a crescut cu 7,8%,

iar economiile letone și lituane cu 8,5% și 7% respectiv. În 2005, rata de creștere s-a

accelerat, ajungând la 10,2% în Letonia, 9,8% în Estonia și 7,5% în Lituania. Aceste creșteri

în PIB au afectat și rata de șomaj: din februarie 2006, toate cele trei state baltice au rate de

șomaj sub media Uniunii Europene.

În plus, Estonia este clasificată printre cele mai liberale economii din lume, iar toate cele trei

state au situații fiscale stabile și datorii externe foarte reduse. Un produs negativ al creșterii

economice foarte rapide este, totuși, inflația relativ ridicată, aceasta ducând la amânarea

adoptării monedei euro de Estonia și Lituania la data propusă de 2007. Tările Tigrului Baltic

sunt toate membre ale Uniunii Europene din 2004, integrarea economică cu restul Europei

sporind creșterea economică.

RATA DE CRESTERE ANUALA A PIB

2000 2001 2002 2003 2004 20052006 (e)

2007 (e)

Creștere reală totală (2000-2007)

Estonia 7.9% 6.5% 7.2% 6.7% 7.8% 9.8% 7.9% 7.1% 79.8%

Letonia 6.9% 8.0% 6.4% 7.5% 8.5% 10.2% 9.0% 7.0% 84.2%

Lituania 3.9% 6.4% 6.8%10.5%

7.0% 7.3% 6.5% 6.0% 69.1%

PIB PER CAPITA(paritatea puterii de cumparare-$)

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Estonia 10,258 11,225 12,300 13,440

14,926 16,414 17,802 19,243

Letonia 7,600 8,452 9,226 10,177

11,396 12,622 13,784 14,933

Lituania

8,730 9,559 10,420 11,713

12,856 14,158 15,443 16,756

Perioada post-criza

Dintre toate tarile din Uniunea Europeana, tarile baltice au fost cel mai puternic lovite de criza

economico – financiara. Dupa mulți ani de achiziții de locuințe, mașini, terenuri consumatorii

si-au dat seama ca nu au bani sa-si plateasca ratele,desi cu puțin timp înaintea furtunii

economico - financiare, tarile baltice au înregistrat un trend economic ridicat. În perioada

2001-2007, PIB-ul si-a menținut o medie de 7-8%, chiar mai mare fata de unele dintre noile

tari membre ale Uniunii Europene.

Criza globala a cuprins însa destul de repede tarile balcanice, astfel ca în anul 2008, PIB-ul

Letoniei s-a diminuat cu un procent de 4,6%, si cel al Estoniei cu 3,6%. Practic economiile

acestor tari s-au prabușit si au continuat sa se prabuseasca si în prima jumatate a anului 2009,

PIB-ul Estoniei reducându-se cu 15,7%, cel al Lituaniei cu 11%, si cel al Letoniei cu 18,8%.

Aceste tari nici nu au apucat sa se bucure de cresterea economica, deoarece au fost lovite din

plin de valul crizei economico - financiare, care în scurt timp a învaluit toate statele lumii.

PIB PER CAPITA(2000-2009)

.

Letonia a avut cel mai mare contracţia a PIB-ului din lume în timpul crizei, in timp ce Estonia

ocupa pozitia a doua, iar Lituania a fost depăşit doar de Ukraine. Letonia va avea cel mai

mare declin pe o perioada de 2 ani, fiind intrecuta doar de Marea Depresiune, dar aceasta s-a

intins pe o perioada de 4 ani.

DEFICIT DE CONT CURENT

Creșterea puternica a cererii din aceste tari, care a urmat izbucnirii crizei, a fost acompaniata

si de o crestere a deficitului contului curent. Acesta a fost finanțat în mare parte de bancile

straine precum cele din Suedia, Germania si tarile Scandinave, care dețineau ponderi

importante din piața creditelor. Sucursalele acestora au luat credite de la companiile mama si

le-au orientat spre gospodarii si companii.

NIVELUL CREDITULUI

Creditele acordate gospodariilor au crescut mult mai repede comparativ cu cele acordate

companiilor, numai ca odata cu cresterea împrumuturilor ipotecare, rata de îndatorare creștea

în aceeași masura, ba chiar mai mult. O mare parte din credite au fost acordate în euro, chiar

daca gospodariile si companiile nu aveau venituri în moneda straina, iar aceasta a condus la o

prabușire de mare anvergura a pieței imobiliare. Plata creditelor în moneda nationala a devenit

astfel mai costisitoare pentru creditorii locali. În ceea ce priveste creditele în valuta, la

sfârsitul anului 2008, Letonia avea estimat un procent de 88,4%, Estonia 85,1% si Lituania

60%.

Din acest punct de vedere, tarile baltice au fost dezavantajate, întrucât criza

economicofinanciara a condus la devalorizarea monedei nationale si tocmai în perioada de

pre-aderare a acestora la Zona Euro. Practicarea unui curs de schimb ancorat în mod rigid de

moneda unica europeana, a dus la cresteri artificiale ale preturilor activelor, iar intervalele

mici de variatie ale cursului au facut mai mult presiuni asupra politicii fiscale, instrument

principal de protejare a economiilor de dezechilibre.

Masuri fiscale stricte de sprijinire a cursului de schimb, din partea guvernelor, sunt necesare

întrucât o repetare a „ciclului crestere - declin, nu ar mai putea fi suportata de tarile baltice.

Datoria externa a fost si ea afectata în tarile baltice de criza economico – financiara,

ajungânduse astfel ca de la sfârsitul anului 2008, în Letonia sa creasca la 42 miliarde de dolari

americani (124%), la 32,5 miliarde de dolari americani (118%) în Lituania si 27,4 miliarde de

dolari americani (68%) în Estonia.

CONCLUZII

Analiza facuta asupra tarilor din zona est-centrala a Europei a relevat faptul ca fiecare tara a

ales sa isi urmeze un model propriu de crestere economica punand accent pe variabilele pe

care le-au considerat importante la momentul respectiv.Insa privind situatia actuala a zonei

ECE,ne putem da seama ca marea majoritate a tarilor au ales un model gresit,ceea ce a avut

consecinte nefaste asupra economiilor:Ungaria s-a evidentiat pe o lipsa de diversitate,modelul

sau de dezvoltare punand accentual in principal pe exporturi;Bulgaria confruntandu-se cu un

deficit de cont curent a devenit vulnerabila in fata crizei in timp ce tarile Baltice au trecut de

la boom la o cadere neasteptata.

Totusi,tarile din Europa centrala si de est se bucura de un avantaj competitiv fata de celelalte

piete emergente,fiind situate intr-o zona centrala si putand profita atat de fonduri structurale si

de coeziune in vederea modernizarii,dezvoltarii cat si de atragerea investitorilor din vest

datorita capitalului uman pe care-l detin.Astfel,in vederea redresarii economice tarile est-

europene trebuie sa-si imbunatateasca modelele,fie privind la modelul polonez fie gasind

variabilele ce trebuiesc urmarite in functie de profilul lor economic.

BIBLIOGRAFIE

Is Poland at risk of a boom-and-bust cycle in the run-up to euro adoption?http://www.nber.org/papers/w14438

Convergence in the Baltics: From Boom to Bust? http://www.imf.org/external/CEE/2008/090308.pdf

Economical-financial crisis and the baltic countrieshttps://docs.google.com/viewer?url=http://www.cse.uaic.ro/WorkingPapers/WParticles/CESWP3/ECONOMICAL_-_FINANCIAL_CRISIS_AND_THE_BALTIC_COUNTRIES_-_Alexandra_Diaconu,_Andreea-Nicoleta_Donici.pdf

Economic Growth Prospects in Central and Eastern Europe, December 2009

h ttp://www.rsmi.com/en/global-challenges/economic-growth-prospects-in-central-and- eastern-europe.aspx

Convergence Report 2008 http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication12574_en.pdf

Site Uniunea Europeana

http://europa.eu/documentation/statistics-polls/index_ro.htm

Site Eurostat

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home