Abia la câțiva ani după moartea lui Melville, romanul Moby Dick este redescoperit de public, recunoscându-i-se calitățile literare care i-au asigurat o popularitate crescândă ca una din creațiile cele mai importante ale literaturii universale. Romanul istorisește aventurile căpitanului Ahab al navei Pequod, obsedat de dorința de a ucide legendara balenă albă, Moby Dick, care îi cauzase pierderea unei gambe. Povestitor este un membru al echipajului, Ishmael. Proza lui Melville este complexă și de o imaginație bogată, ceea ce a făcut din el unul din cei mai fini stiliști ai limbajului din literatura americană. Romanul este dedicat prietenului său, scriitorul Nathaniel Hawthorne, care i-a influențat scrierile. După acest roman s-au turnat mai multe filme cinematografice. una dintre cele mai stranii si mai extraordinare carti scrise in veacul trecut" Romanul Moby Dick este construit pe o simbolistica a carei complexitate a creat mereu dificultati de interpretare.

Epopeea balenei albe, cum a mai fost supranumit romanul, are drept punct de plecare fapte reale: existenta, invaluita in mister, a unui casalot care scufundase, de-a lungul timpului, nenumarate vase; documentarele realizate despre acest subiect si, nu in ultimul rand, experienta marinareasca, aventuroasa, a autorului, care a realizat nenumarate calatorii pe mare.

Materia epica a romanului respecta, formal, schema cartii de aventuri: capitanul Ahab porneste impreuna cu echipajul sau spre a vana balena alba. Motivele participantilor de a pleca in aceasta expeditie sunt diferite. Ishmael, naratorul, este manat de curiozitatea pe care i-o starnise monstrul misterios si de dorinta de a strabate mari si tarmuri neumblate, in vreme ce Ahab avea o rafuiala personala cu balena: aceasta, cu multi ani in urma, il lasase schiop etc.

Pana la intalnirea cu fatala balena alba, vasul "Pequod" colinda apele oceanului in lung si-n lat, vanand alte exemplare de casaloti.

Finalul romanului are o mare concentrare simbolica: Ahab este legat, printr-o miscare gresita a celui care a

aruncat harponul, de trupul giganticei si fioroasei balene ranite de moarte. Cu ultimele eforturi, balena

reuseste sa sfarame intreaga corabie, iar echipajul, cu exceptia lui Ishmael, piere in apele oceanului.

Peroratia finala a lui Ahab, romantica in esenta si retorica in forma, clarifica simbolistica actiunii acestuia:

"Oh, moarte singuratica, dupa o viata singuratical () Plutesc acum spre tine, balena distrugatoare si

nebiruita. in cea din urma clipa a vietii mele, tot impotriva ta ma arunc. in inima iadului daca voi ajunge si tot

te voi strapunge"

infruntarea dintre capitanul Ahab si monstrul ucigas are, pentru unii comentatori, semnificatia aceleia dintre

om si propriul destin sau, pentru altii, dintre om si fortele adverse ale naturii. O posibila explicatie a faptului

ca Ish-mael a ramas singurul supravietuitor de pe vasul "Pequod" o reprezinta faptul ca el s-a alaturat

echipajului din curiozitate si nu din dorinta de a infrunta monstrul ucigas, de a iesi invingator din lupta cu

acesta.

Roman alegoric sau roman de aventuri, Mo-by Dick este una dintre cele mai importante opere in proza ale

literaturii universale. Abia la câțiva ani după moartea lui Melville, romanul Moby Dick este redescoperit de public, recunoscându-i-se calitățile literare care i-au asigurat o popularitate crescândă ca una din creațiile cele mai importante ale literaturii universale. Romanul Moby Dick este povestea căpitanului Ahab, care urmăreşte să ucidă balena albă, din cauza căreia a pierdut un picior.

          Totul începe când un tânăr pe nume Ismael...îşi face bagajele şi pleacă din Manhattan în oraşul New Bredford unde din intuiţie merge într-un han de lângă docuri. La barul hanului se întâlneşte cu Peter Coffin, numit şi Iona. Hangiul îi spune lui Ismael că nu mai sunt camere libere şi îl întreabă dacă doreşte să împartă patul cu un vânător de balene. Ismael acceptă propunerea. Mai târziu hangiul îl duce pe Ismael şi pe alţii într-o încăpere unde iau cina în aşteptarea vânătorului de balene. Dintr-o dată nişte marinari dau buzna în acea încăpere. Ismael s-a răzgândit să mai împartă patul cu vânătorul de balene şi a vrut să doarmă pe bancă. S-a culcat pe bancă, dar vântul rece de afară bătea exact pe spatele lui. A aflat de la Iona că Vânătorul vine din Mările Sudului şi cum îi era frig a mers în camera vânătorului înaintea chiriaşului. Când a ajuns vânatorul şi s-au atins din greşeală, amândoi s-au speriat. Hangiul a intrat în cameră şi i-a liniştit pe cei doi care mureau de frică. Ismael a aflat că pe căpitan îl cheamă Quequeg. S-au împrietenit şi au mâncat împreună.          Dimineaţă au căutat o barcă ca să meargă la vânătoare de balene. Au urcat într-un vas care se numea Pequod, iar căpitanul vasului se numea Peleg, dar prefera să i se spună Ahab. Spre amiază ei au plecat la vânătoare. Scopul lor era să vâneze măreaţa balenă Moby Dick. În timp ce navigau au văzut o balenă, pe care au prins-o şi i-au tăiat gâtul. Din gâtul balenei au adunat câteva butoaie dintr-un lichid preţios pe care orice vânător de balene îl dorea. Ei au ajuns la o colonie de balene şi au dat  peste o navă al cărei capitan avea o mână de fildeş. Aşa au primit informţiile despre locul unde îl pot găsi pe Moby Dick. Au mers după indicaţiile căpitanului şi au văzut balena. Au legat-o cu 100  de sfori, dar balena parcă nu avea nimic.Căpitanul Ahab şi-a pregatit un harpon mare şi a omorât balena cu el. El l-a răzbunat pe Starbuck care a fost mâncat de Moby Dick. Ahab a tăiat capul balenei şi a văzut că lichidul era diferit de al celorlalte balene. Apoi cei trei şi-au continuat călătoria şi au vânat alte balene.

Ismael este tipul omului mereu gata de o aventură pe mare. Titlul de Moby Dick vine de la balena ucigaşă care a luat vieţile multor marinari. Ea era vânată de toată lumea. Din punctul meu de vedere momentul de maximă tensiune din carte este atunci când apare Moby Dick şi lumea este în alertă pentru a prinde balena, dar cu 100 de sfori nu reuşesc să o rănească, iar căpitanul Ahab străpunge balena cu un harpon uriaş. În al doilea rând m-a impresionat curajul de care a dat dovadă Ismael pentru că ceilalţi erau obişnuiţi cu balenele, dar pentru Ismael era prima dată şi mărimea balenelor era copleşitoare.Moby Dick este o carte cu un destin ciudat. După o receptare mai mult decât glacială în cursul vieţii autorului (Herman Melville), a devenit după moartea acestuia o carte de Melville a publicat

numai vreo 3000 de exemplare din Moby Dick; acestea nu s-au epuizat însă în tot cursul vieţii sale.

În general, cartea e considerată un roman. Dar pe bună dreptate, unii critici au observat chiar de la momentul primei ediţii (nici nu era greu) că această carte „pretinde că este un roman“ şi observaţia lor era oarecum justificată, pentru că în 1851 un asemenea „roman“ era fără precedent şi cu greu se încadra în ceea ce oamenii înţelegeau prin acest gen literar. În secolul XX s-au scris romane mai îndrăzneţe şi sofisticate ca formă, însă cu siguranţă Moby Dick le-a anticipat şi pe multe le-a întrecut. „carte în carte“; ambele conţin digresiuni (pseudo)ştiinţifice despre ştiinţele naturale (balene la Melville) sau  filozofice despre viaţă, oameni, societate şi alte rele. Moby Dick este un amestec bizar de roman de aventuri, istorie (a balenelor, vânătorii de balene, a artei, a societăţii – toate în crâmpeie), enciclopedie,  poezie, eseu, o predică, ceva povestiri şi poate chiar o alegorie, umor, reflecţii serioase şi dramă. Toate acestea sunt amestecate, Melville trece de la una la alta şi nu pot fi separate, chiar dacă unii cititori mai leneşi vor sări pasaje întregi care nu au de-a face direct cu firul narativ. Un fel dePseudokinegetikos de câteva ori mai stufos decât cărticica lui Odobescu (de altfel apărută cu vreo 20 de ani mai târziu decât cartea lui Melville) şi focalizat doar pe vânătoarea de balene.

ai impresia că Melville ştie toate semnele de punctuaţie de pe lume, face abuz de virgule, dar nu cunoaşte semnul acela minuscul care pune capăt unei fraze sau propoziţii: punctul. Frazele lui, dacă nu sunt interminabile, sunt nu arareori lungi cât o zi de post. Nu e de mirare că sunt cititori pentru care rămâne un mister gloria care o înconjoară şi care au terminat-o de citit (dacă au terminat-o!) doar pentru că e o carte celebră.

Şi totuşi Moby Dick rămâne „una din cele mai ciudate şi mai minunate cărţi din lume.” .Există rostiri memorabile în această carte, cum ar fi propoziţia de trei cuvinte cu care se deschide cartea: „Call me Ishmael” (Spuneţi-mi Ishmael). Sau: „Încerc toate lucrurile; realizez ce pot”. Sau pasaje tulburătoare ca acesta

„Fireşte, îmi spuneam, vânătoarea asta de balene are un iz de moarte – omul se poate pomeni, fără veste, azvârlit în Eternitate, nemaiavând răgazul nici să crâcnească. Ei şi? Am impresia că greşim profund în ce priveşte problema asta, a vieţii şi a morţii. Am impresia că ceea ce unii numesc umbra mea pe acest pământ, e adevărata mea substanţă. Am impresia că, în felul nostru de a privi latura spirituală a lucrurilor, semănăm grozav cu stridiile care contemplă soarele prin apă, şi iau stratul acela lichid drept aerul cel mai străveziu. Am impresia că trupul meu nu e decât drojdia părţii mai bune a fiinţei mele.”

“Ce-i făcea oare pe vechii perşi să socoată marea drept sacră? De ce-i atribuiau grecii o zeitate aparte – frate cu însuşi Zeus? De bună seamă că toate astea au un tâlc. Şi mai plină de tâlc e legenda lui Narcis, flăcăul care, pentru că nu şi-a putut prinde imaginea chinuitor de blajină pe care-o vedea în undele izvorului, s-a aruncat în ea şi s-a înecat. Dar noi toţi vedem aceeaşi imagine în toate râurile şi oceanele. E imaginea insesizabilei năluci a vieţii, şi cheia a tot ce ni se întâmplă.”

Fascinante sunt şi numele personajelor, unele dintre cele mai ciudate. La început ai impresia că şi-a propus să populeze cartea cu personaje biblice: Ishmael, Ahab, Ilie (Elijah). De altfel, aluziile biblice sunt risipite prin toată cartea. Predica despre Iona a Părintelui Mapple încă ar

putea fi o sursă de inspiraţie omiletică pentru un predicator modern; tipic pentru opţiunea lui estetică, Melville nu s-a limitat să sugereze în câteva fraze despre ce a vorbit Părintele Mapple, ci inserează o întreagă predică pe tema lui Iona, a pericolelor mării şi a chitului uriaş în care a călătorit vremelnic profetul. Oricum, “Ce putea fi semnificativ? căci amvonul e îndeobşte partea cea mai înaintată a acestui pământ; restul vine înapoia lui. Amvonul conduce lumea. De-acolo e observată mai întâi furtuna stârnită de mânia lui Dumnezeu, furtună al cărei prim asalt se abate asupra provei. De acolo e invocat Dumnezeul vânturilor bune şi rele, ca să trimită o briză prielnică. Da, lumea e o corabie care-a pornit la drum, la un drum lung dar fără împlinire; iar amvonul e prova ei.”

Însă şi mai plină de farmec şi memorabilă este predica pe care bătrânul bucătar Fleece este silit de Stubb, ofiţerul secund al vasului Pequod, să le-o ţină acelor „mii şi mii de rechini roind în jurul leviatanului mort” şi care făceau mai multă gălăgie decât putea suporta ofiţerul

„- Fraţilor: e poruncă aci că trebui să term’naţi odată cu zarva asta nenorocită. Auziţi? Term’naţi odată cu blestematu’ dă plescăit dă buze! Conu Stubb zice că puteţi să vă umpleţi blestematele dă pântece până la cloanţe, da’ pentru Dumnezeu! Trebui’ să sfârşâţ odată cu zarva asta blestemată!

- Bucătar! Interveni aici Stubb, însoţind cuvântul cu o lovitură bruscă pe umăr. Bucătar! Ete na, ochii tăi blestemaţi, nu trebuie să înjuri în felul ăsta când predici. Asta nu e o cale prin care să converteşti păcătoşii, bucătar!

- Ce face? Atunci predică-i tu,– întorcându-se ursuz să plece.

- Nu, bucătar; zi-i mai departe, zi-i mai departe.

- Bine, păi, Iubiţi semeni:

- Corect, exclamă Stubb aprobator, convinge-i, încearcă asta, şi Fleece continuă.

- Voi toţi e rechini, şi prin firea voastră tare mâncăcioşi, totuşi eu vă spui, fraţilor, că această, această mâncătoşenie – term’naţi odată cu blestematul dă plesnit dă coadă! Cum socotiţi voi s-auzâţi, când o tot ţâneţi cu aşa dă blestemat plesnit şi muşcat acolo?

- Bucătar, strigă Stubb, apucându-l de guler, n-o să tolerez înjurăturile. I-ai ca pe nişte domni.

Predica purcese încă o dată.

- Mâncătoşenia voastră, fraţilor. Nu vă învinovăţăsc prea mult; asta e firea şi n-ai ce face; da’ să cârmuieşti peste firea aia rea, asta contează. Voi e rechini, negreşât; da’ dacă voi cârmuiţi rechinu-n voi, păi atunci voi îngeri este; pentru că îngerul nu e ni’c mai mult decât rechinul bine cârmuit. Acum, uitaţi-vă aici, fraţilor, străduiţi-vă numa’ să fiţi politicoşi, cât vă serviţi din balena aia. Nu sfâşâiaţi îmbucătura dân gura vecinului vost, vă spui. N-are un rechin tot atâta drept ca altu la balena asta? Şi, pe Dumnezău, nici unul n-are dreptul la balena aia; balena aia e a altcuiva. Ştiu că unii dân voi are o gură foarte mare, mai mare dăcât a alăorlanţi; da’ apoi

gurili mari are uneori pântece mici; aşa că mărimea gurii nu e ca să-nghiţă, ci să taie bucăţi mai mici pentru puii dă rechini, care nu poate intra în îmbulzală să se servească sângurei.

- Bine lucrat, bătrâne Fleece! strigă Stubb, ăsta e creştinism adevărat; zi-i mai departe. […]”

Printre ghiveciul de texte care compun cartea, există şi o poveste propriu-zisă în Moby Dick, pe care autorul în mod deliberat o tot întârzie până spre ultimele capitole ale cărţii. Iar povestea poate fi spusă în câteva propoziţii. Moby Dick este un caşalot, o balenă albă de legendă, pe care căpitanul vasului Pequod, Ahab, a vrut în tinereţe să o vâneze. Caşalotul s-a apărat însă cum s-a priceput şi în această întâmplare rămasă de pomină pentru căpitanul cu nume de odios rege biblic, acesta şi-a pierdut un picior în gura monstrului marin. Între timp au trecut ani de zile şi Ahab şi-a cârpit piciorul lipsă cu unul de lemn. Dar a rămas obsedat de dorul răzbunării. În vreme ce alte corăbii vânează balene pentru prozaicele nevoi ale vieţii, Ahab caută să vâneze o singură balenă albă: Mobby Dick. În zadar glasul raţiunii îi vorbeşte prin Starbuck, căpitanul secund, să-l convingă să renunţe la planul nebunesc, pentru că Moby Dick a făcut multe victime printre cei care s-au încumetat să-l vâneze. Ahab este încremenit în proiectul răzbunării. Este singura pasiune care-l stăpâneşte. Singurul vis pentru care trăieşte şi e gata să rişte totul. Această răzbunare e cu atât mai absurdă cu cât în termeni religioşi Ahab e un quaker, credinţă religioasă cunoscută pentru tradiţia ei ultrapacifistă şi tolerantă. Balena albă vine în cele din urmă la întâlnirea cu destinul lui Ahab şi căpitanul cu tot echipajul lui pier scufundaţi de caşalot în adâncul apei. Doar tânărul Ishmael, absent în cea mai mare parte a cărţii, a scăpat ca să spună povestea tristă a acestui vânător obsedat de mistreţul lui cu corn de argint, stăpân pe nesfârşitele ape ale oceanelor lumii.

Moby Dick este cartea unei obsesii şi a consecinţelor ei distructive. Poţi să o citeşti cum au făcut-o mulţi, ca pe o alegorie sau parabolă. O parabolă despre roadele răzbunării. O parabolă despre întreaga omenire, pe care setea de răzbunare a unui om cu voinţă puternică şi cu toate atuurile o poate încă arunca în nefiinţă. Dar poţi să o citeşti şi în alte chei; probabil asta e ce caracterizează o capodoperă.

Pana am citit aceasta carte, nu ma intrebati de ce, dar am crezut intotdeauna ca “Moby Dick” era o poveste pentru copii. Nimic mai eronat decat aceasta presupunere a mea. Scrisa pe la jumatatea secolului al XIX-lea, “Moby Dick” este in realitate un roman de referinta pentru romantismul literar american si utilizeaza tehnici narative dificile, unele chiar de sorginte shakespeariana. Temele sale majore sunt cat se poate de “adulte” si ele se refera la idealism si religie puse in antiteza cu obsesia, razbunarea si rasismul. Toate acestea sunt abordate la primul nivel de lectura sub forma amplei alegorii a ferocei si uriasei balene albe in lupta sa cu vanatorii de balene si obsesia capitanului Ahab de a prinde balena uriasa, cu care a mai avut o lupta in trecut, lupta in care si-a pierdut deja un picior. Dar trecand la nivelul urmator al analizei cartii, vom vedea ca scenele surprinse de Moby Dick (titlul original al cartii a fost de fapt chiar “The Whale”) sunt chiar inspirate din fapte reale (Mellvile a studiat spre exemplu istoriile legate de scufundarea balenierei Essex in urma atacului unei balene de 80 tone). Cu siguranta, o sursa clara de inspiratie a romanului se gaseste si in scrierile religioase, de la numele cu tenta profetica ale lui Ahab, Elijah/Ilie sau Ishmael si pana la referirile specifice la povestea biblica a lui Iona cel inghitit de un peste. In ansamblu romanul este probabil unul dintre cele mai remarcabile opere literare de limba engleza ale tuturor timpurilor, iar prima propozitie a cartii este cu siguranta cea mai cunoscuta din literatura anglofona: “Call me Ishmael”…Operele Melvilleene, în special Moby Dick şi povestirile, pot fi

circumscrise categoriei “poveştirilor simbolice”, simbolice în sensul

esoteric al termenului, simbolul constituind un mediator între

nivelurile ontologice şi un suport al revelaţiei prin care realitatea

transcendent ă devine comprehensibil ă.

În povestiri sînt narate istorii exemplare, localiz ate într-un

cadru temporal mitic; dar conţinutul lor nu poate fi dezvăluit decît

prin efort spiritual pentru că îns ă şi tema lor central ă se referă la

eş ecul comunicării dintre nivele spirituale diferite. Cel de al doilea capitol - The Spell of Māyā-Revealing and

Reveiling in Moby Dick (Mirajul Māyā -Revelaţie şi Mister în Moby

Dick) – încearcă s ă mai adauge o picătură la oceanul criticii dedicate

capodoperei Melvilleene propunînd o viziune a eposului leviatanic in

care acesta este interpretat drept o esenţializare a efortului in căutarea

adevărului şi a clarit ăţii văzului interior în “această lume de

minciuni”, căutare în care scriitorul a fost implicat de-a-lungul

întregii sale vieţi.

Noutatea acestei interpret ări const ă în identificarea simbolică a

Balenei Albe cu Māyā, ecuaţie susţinut ă cu argumente din text: în

timp ce albul necuprins al balenei sugereaz ă însuşi “vălul Divinit ăţii

Creştinilor” - aş a cum ne spune Ishmael, Māyā este vălul iluziei 7

cosmice, reprezentînd în acelaşi timp şi o expresie a Pricipiului, o

manifestare a Realităţii Absolute.

Moby Dick apare drept deţinătoarea calit ăţii bivalente a

ubiquit ăţii evanescente care înt ăreşte ideea echivalenţ ei dintre Balena

Albă şi Māyā în dubla sa funcţie de fundament al lumii şi surs ă a

iluziei cosmice menite s ă învăluie realitatea ultimă.

Cercetarea de faţ ă reliefeaz ă ideea că Māyā-Moby Dick posedă o

natură bivalent ă, fiind jumătate cosmică si jumătate divină,

participînd simultan atît la substanţă cît şi la esenţ ă, aidoma unui

“munte de z ăpadă înălţîndu-se în văzduh” aş a cum Ishmael îi surprinde

esenţ a cu măiestrie.

Aceste concepte, sumar schiţ ate, sînt coroborate cu dubla

semnificaţie esoterică a vălului, acesta avînd calitatea dual ă de

t ăinuire şi dest ăinuire - învăluire şi des-văluire - fapt la care face

aluzie însuşi titlul capitolului. Tema străpungerii stratului opac al aparenţ elor pentru a accede

la contemplarea esenţ ei reprezint ă nucleul structural al epopeii

Balenei Albe.

Rezonantele consideraţii prin care Ahab denunţ ă toate “obiectele

vizibile” ca fiind doar nişte mă şti de carton” stau drept mărturie a

nivelului s ău avansat de cunoaştere a sferei nevăzutului.

Viziunea căpitanului asupra “mă ştilor de carton” implică o

descriere a structurii ierarhice a Universului, sugerînd totodat ă

statutul cosmic al Balenei Albe şi rolul s ău de istm dintre sensibil şi

inteligibil, poart ă îngust ă prin care Principiul se deschide spre

condiţionat.

În clipa în care i se reveleaz ă identitatea dintre leviatan şi

mască, Ahab are privilegiul de a surprinde fulguraţii ale tainelor

cosmice.

Totuşi, aceast ă revelaţie nu-l conduce spre iluminare, întrucît el

abordeaz ă misterul prin ură blocîndu-şi în felul acesta accesul la o

stare spiritual ă superioară.

Vînătoarea cu valenţ e simbolice condus ă de sumbrul căpitan

deschide, într-adevăr, porţile nevăzutului - îndeplinind astfel o

condiţie central ă a oricărei ceremonii iniţiatice - dar aceast ă

deschidere nu realizeaz ă tranziţia spre un nivel existenţial superior.

Deşi peripluul întreprins de Ahab transcende limitele vizibilului,

direcţia căut ărilor sale este marcat descendent ă. Căl ătoria pe care o

înfăptuieşte are un caracter contra-iniţiatic conform alegerii funeste

pe care o face în momentul atingerii simbolice a axei lumii.

Studiul Guénonian asupra simbolismului încifrat în litera nun

din alfabetele ebraic şi arab s-a dovedit relevant pentru ilustrarea unui

alt aspect central al scenariului iniţiatic din Moby Dick. 12

Guénon afirmă că, în tradiţia islamică, aceast ă literă este o

reprezentare a termenului care desemneaz ă balena, fapt în perfect ă

concordanţ ă cu dubla semnificaţie originară a cuvîntului nun, care

înseamnă simultan atît balenă cît şi peşte.

Aceast ă semnificaţie dual ă poate fi interpretat ă în contextul

simbolismului soteriologic al peştelui caracteristic Creştinismului şi

prezent în Hinduism.

Lectura eposului Melvillean prin prisma acestei configuraţii

simbolice are ca rezultat conturarea unei noi semnificaţii a Balenei

Albe, Moby Dick apărînd în rolul Peştelui Salvator care deschide

drumul spre iluminare.

Concentrîndu-şi tendinţ ele distructive asupra Peştelui Salvator,

Ahab, funestul răt ăcitor pe apele inferioare, alege un traseu spiritual

descendent, ferm angajat în demersul s ău contra-iniţiatic.

O alt ă similitudine dintre Moby Dick şi litera nun din alfabetele

ebraic şi arab derivă din forma acestei litere care în Kabbala evocă

ideea de renaştere şi regenerare, sugerînd, în acelaşi timp, Arca şi

preţiosul s ău conţinut-Luz, s ămînţ a nemuririi.

Aceste elemente de simbolism tradiţional conduc la identificarea

Balenei cu matricea în care se s ăvîrş eşte trecerea de la o modalitate de

existenţ ă la alta, concluzie înt ărit ă prin coroborarea cu structura

tripartit ă a scenariului iniţiatic propusă de Mircea Eliade: cufundarea

în grota abisal ă sau în leviatan, întemniţ area în măruntaiele

monstrului-echivalentul nopţii cosmice-urmate de renaşterea într-un

nivel existenţial superior.

Ahab parcurge doar primele două etape: din clipa în care începe

s ă fie posedat de obsesia lui maniacal ă, este complet absorbit în

leviatan unde rămîne prizonierul setei sale mistuitoare de răzbunare.

Iar în ceea ce prive şte etapa culminantă a procesului de iniţiere, Ahab 13

nu accede la iluminare: căut ările sale sumbre cu scopuri distructive

sînt damnate s ă eşueze în vortexul final.

Epopeea Balenei Albe, al ături de celelalte trei povestiri, pot fi

interpretate drept căl ătorii iniţiatice, al căror scop ultim este

realizarea “înţ elepciunii supreme”. Întrucit orice aventura spiritual ă

are drept ţint ă înfăptuirea căl ătoriei înseşi, cele patru scrieri

Melvilleene reprezint ă în esenţ a lor “înţ elepciunea supremă/Pe care o

căut ăm şi o evit ăm”.

Cercetarea de faţ ă reprezint ă o încercare de a ilumina anumite

faţ ete ale misterului încifrat în povestirile Melvilleene, o taină ce se

ascunde in lumina orbitoare a Înţ elepciunii, învăluindu-se astfel in

inaccesibilitate.

Întocmai precum “talismanul Balenei Albe” - dublonul “din cel

mai pur aur”, îşi menţine sclipirea, imaculat şi inaccesbil oricărei

pîngăriri, opera esoterică Melvilleană a înfruntat furtunile criticii

nefavorabile.

Şi întocmai precum fiece răs ărit găseşte moneda acolo unde

razele apusului au luminat-o ultima oară, excelenţ a poveştii Balenei

Albe rămîne intactă după fiecare lectură şi interpretare. Şi întocmai

precum marinarii venereaz ă dublonul de aur, întrebîndu-se al cui va fi

în cele din urmă, generaţii de critici caut ă s ă desluş ească sensurile

opusului Melvillean întrebîndu-se al cui va fi dublonul înţ elesurilor

acestei epopei a mării.

Cercetarea prezent ă se doreşte a fi o aventură spirituală care

oferă o serie de r ăspunsuri doar pentru a sugera multitudinea de

direcţii în care se poate extinde explorarea acestui subi ect incitant în

speranţ a de a dezvălui modul în care imaginaţia Melvilleeană făureşte

poduri-curcubeu între văzut şi nevăzut, astfel încît “adumbririle

nevăzutului” s ă prindă contur în spaţiul “acestei mari alegorii care

este lumea”.  Redescoperita de public la mai mult de o jumatate de secol dupa publicare si intrata rapid in canonul literar occidental, infruntarea dintre capitanul Ahab si fabuloasa balena alba, imbogatita de autor cu semnificatia metafizica a unui conflict ireductibil intre Bine si Rau, a devenit una dintre ipostazele cele mai semnificative ale luptei

omului cu natura si, in acelasi timp, „una dintre cele dintii mari mitologii create de lumea moderna, din insasi materia acestei lumi”(Lewis Mumford), „o carte de aventuri impregnata de o inegalabila frumusete literara”(Stephan Roll). Stilist redutabil, Melville sustine aceasta tema generoasa printr-o proza complexa si subtila, un amestec de

inteligenta, ironie, lirism si Spuneţi-mi Ishmael. Asta e prima propoziţie din Moby Dick. Simplă şi directă, pe înţelesul vînătorilor de balene adunaţi la băut şi la poveşti, într-o cîrciumă din port. Fiindcă ceea ce urmează e o poveste despre o vînătoare de balene, care se transformă în vînarea unei anumite balene. Ishmael o spune cu acea seninătate a neofitului care nu ştia ce-l aşteaptă atunci cînd a urcat pe corabia lui Ahab, fiindcă se plictisise de viaţa pe uscat. Herman Melville mai scrisese pînă atunci romane marinăreşti. Fusese el însuşi marinar, inclusiv pe o balenieră. Cînd a apărut, Moby Dick nu i-a impresionat pe americani. Nu li s-a părut decît o altă carte de aventuri nautice cu care acest Melville încerca să le ia ochii şi banii, deşi nu era decît un autodidact păduchios care nu-şi cunoştea lungul nasului şi încerca să-şi facă loc în casta adevăraţilor literaţi. Adevărul e că dacă nu te prinzi încotro bate el cu romanul lui, şi nu porneşti în călătorie împreună cu Ishmael, Moby Dick ţi se poate părea o chestie eşuată. Nici roman de aventuri marinăreşti născocite, nici o carte cinstită cu însemnările autorului despre întîmplările de pe baleniera pe care a navigat. De-abia după moartea lui Melville, care era atît de uitat ca scriitor, încît în ştirea care o anunţa i-a fost greşit numele, Moby Dick a început să înoate din ce în ce mai vioaie în apele literaturii americane şi apoi pe toate mările şi uscaturile pămîntului. S-au scris sute de cărţi despre balena albă şi despre căpitanul Ahab şi s-au făcut nu ştiu cîte ecranizări, iar Melville a fost pupat în fund postum Marcel Pop Corniş, înainte de a pleca din ţară, şi se numeşte Anatomia balenei albe. De unde i se trage acest roman genial lui Melville? Unii spun că de prin Shakespeare, alţii că din proza prietenului său Hawthorne şi din lectura Bibliei. Melville n-a făcut altceva decît să-şi organizeze în Moby Dick toată cultura lui haotică de autodidact şi tot ceea ce ştia despre navigaţie şi vînătoarea de balene pentru a aduce materia cărţii pe potriva extraordinarului său talent ajuns la maturitate. Tot ceea ce se întîmplă în roman e povestit pe două voci. Una care se aude şi alta care doar se simte. Iar Melville ne dă şi o cheie de lectură în capitolul de la început cînd predicatorul din port, fost marinar, li se adresează celor prezenţi de parcă s-ar afla pe o corabie. Cu voce tunătoare de profet le vorbeşte enoriaşilor săi despre păţaniile lui Iona, cel care a fost înghiţit de un peşte mare. Şi le mai zice el: în fiecare întîmplare care ni se întîmplă se ascunde şi ceva neîntîmplător, chiar dacă încercăm să credem că trăim la voia întîmplării şi că ne putem ascunde de ceea ce trebuie să fim. Asta fiindcă nu putem fi altfel decît sîntem, chiar dacă ne pitim ca Iona în cala corăbiei şi tragem nădejde că El nu ne va dibui. 

A fost candva un baiat pe nume Ismael.Cu multi ani in urma el se afla in Manhattan.Intr-o zi si-a facut bagajele si a sosit la New Bredford.Nu cunostea New Bredford si s-a indreptat din instinct la un han de langa docuri.El a ajuns la barul hanului intalnindu-se cu Peter Coffin,numit si Iona.A aflat ca toate paturile din han sunt ocupate,numai daca ar vrea sa imparata patul cu un vanator de balene.Intr-un tarziu hangiul i-a dus pe Ismail si pe alti sase clinenti intr-o incapere vecina.Ei au luat cina acolo asteptandu-l pe vanator. Cativa marinari au dat buzna in incapere,Ismail razgandindu-se sa mai imparta patul cu vanatorul de balene.S-a hotarat sa doarma pe o banca ,dar gerul bate din geam spre usa exact pe deasupra lui Ismail.Era miezul noptii si vanatorul nu mai venise.Ismael a aflat ca vanatorul venea tarziu deoarece incerca sa-si vanda capul.Iona i-a spus lui Ismail ca vanatorul vine din Marile Sudului.Fiindu-I frig,Iamil s-a hotarat sa imparta patul cu vanatorul ,ducandu-se in camera inainte ca acesta sa apara.

Vanatorul de balene a intrat in camera si s-a asezat in pat.Cand cei doi s-au atins,au sarit impreuna in sus,infricosati.Hangiul a ajuns imediat in camera potolindu-I pe cai doi care tipau de frica.Ismail a aflat ca pe vanator il cheama Quequeg.Cei doi s-au imprietenit si au mancat

impreuna.Au cautat a doua zi o barca cu care sa plece intr-o calatorie,pentru a vana balene.Au urcat intr-un vas numit Pequod.Capitanul vasului se nume Peleg,dar i se spunea capitanul Ahab.Catre pranz au terminat si au plecat si ultimii dintre velari.Capitanul Ahab avea un picior de fildes ,care i-l mancase Moby Dick.Ei trebuiau sa il vaneze.Auajuns in tinutul icebergurilor,unde erau multe balene.Indata ei zaresc una, lansand balenierele la apa.Toti se indreptau spre balena,insfacand-o cu horpoanele.Au prins-o cu niste sfori,legand-o de vas.Capitanul Ahab i-a taiat capul din el curgand lichidul pretios pe care toti vanatorii de balene il cautau.Au umplut cateva butoaie cu lichidul acela si au ajuns la o colonie de balene,din care au mai vanat cateva. Capitanul Ahab si-a facut un harpon special cu care sa-l omoare pe Moby Dick.S-au intalint cu un alt vas al cariu capitan avea o mana de fildes,ea fiind mancata de Moby Dick.L-au zarit pe Moby Dick cu informatiile de la capitanul cu mana de fildes pe care l-au injunghiat cu cateva harpoane.In jurul sau s-au facut sute de sfori ,dar balena parca nu avea nimic. Ahab si-a luat harponul si l-a razbunat pe Starbuck,care fusese mancat de Moby Dick. Ahab i-a taiat capul si au vazut ca lichidul balenei era diferit de al celorlalte.Astfel ei si-au continuat calatoria,vanand mai multe balene.

A fost candva un baiat pe nume Ismael.Cu multi ani in urma el se afla in Manhattan.Intr-o zi si-a facut bagajele si a sosit la New Bredford.Nu cunostea New Bredford si s-a indreptat din instinct la un han de langa docuri.El a ajuns la barul hanului intalnindu-se cu Peter Coffin,numit si Iona.A aflat ca toate paturile din han sunt ocupate,numai daca ar vrea sa imparata patul cu un vanator de balene.Intr-un tarziu hangiul i-a dus pe Ismail si pe alti sase clinenti intr-o incapere vecina.Ei au luat cina acolo asteptandu-l pe vanator. Cativa marinari au dat buzna in incapere,Ismail razgandindu-se sa mai imparta patul cu vanatorul de balene.S-a hotarat sa doarma pe o banca ,dar gerul bate din geam spre usa exact pe deasupra lui Ismail.Era miezul noptii si vanatorul nu mai venise.Ismael a aflat ca vanatorul venea tarziu deoarece incerca sa-si vanda capul.Iona i-a spus lui Ismail ca vanatorul vine din Marile Sudului.Fiindu-I frig,Iamil s-a hotarat sa imparta patul cu vanatorul ,ducandu-se in camera inainte ca acesta sa apara.

Vanatorul de balene a intrat in camera si s-a asezat in pat.Cand cei doi s-au atins,au sarit impreuna in sus,infricosati.Hangiul a ajuns imediat in camera potolindu-I pe cai doi care tipau de frica.Ismail a aflat ca pe vanator il cheama Quequeg.Cei doi s-au imprietenit si au mancat impreuna.Au cautat a doua zi o barca cu care sa plece intr-o calatorie,pentru a vana balene.Au urcat intr-un vas numit Pequod.Capitanul vasului se nume Peleg,dar i se spunea capitanul Ahab.Catre pranz au terminat si au plecat si ultimii dintre velari.Capitanul Ahab avea un picior de fildes ,care i-l mancase Moby Dick.Ei trebuiau sa il vaneze.Auajuns in tinutul icebergurilor,unde erau multe balene.Indata ei zaresc una, lansand balenierele la apa.Toti se indreptau spre balena,insfacand-o cu horpoanele.Au prins-o cu niste sfori,legand-o de vas.Capitanul Ahab i-a taiat capul din el curgand lichidul pretios pe care toti vanatorii de balene il cautau.Au umplut cateva butoaie cu lichidul acela si au ajuns la o colonie de balene,din care au mai vanat cateva. Capitanul Ahab si-a facut un harpon special cu care sa-l omoare pe Moby Dick.S-au intalint cu un alt vas al cariu capitan avea o mana de fildes,ea fiind mancata de Moby Dick.L-au zarit pe Moby Dick cu informatiile de la capitanul cu mana de fildes pe care l-au injunghiat cu cateva harpoane.In jurul sau s-au facut sute de sfori ,dar balena parca nu avea nimic. Ahab si-a luat harponul si l-a razbunat pe Starbuck,care fusese mancat de Moby Dick.

Ahab i-a taiat capul si au vazut ca lichidul balenei era diferit de al celorlalte.Astfel ei si-au continuat calatoria,vanand mai multe balene.