Bibliotcca^i^jî^ra% â Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 18>lea. Nr. 160. 1928 (8).

o j , a» w e * a •

mm HIpovestită pentru popor

de

Alexandru Ciura.

(Manuscrisul acestei broşuri a fost trimis de secţiile „Astrei“ din Cluj).

Preţul

lei.

Editura Asociaţiunii „Astra“. Sibiiu. Strada Şaguna 6.Tiparul Institutului de Arte G rafice „D acia T ra ian ă“ s . a .. Sibiiu.

^ € 3 € 3 Q € 3 € 3 -E 3 '^ € 3 P € 3 € 3 € 3 -€ 3 € 3 € 3 Q C 5 g

Catehismul bunului Român, jI. Ce este Asoclaţitinpa „Astra“ ? (jjj

B eea mai m ă r iş i cea mai ueehe societate românească din, Verdea! pentru răspândirea eulturei în sânul poporului român.

II. Ce a făcut şi va face Asociaţiunea ?1. A ajutat în timpuri grele, eu burse, tinerii

■. români la, îrţuăjătură; de carte şi d^m eberti.: I.! ’ — ̂2-; A înfiinţat o bibliqtejeâ' c e n t r a i itn 1Sibiu.'(Jl

— 3. A înfiinţat un Muzeu jpinunat, cuprinzând - mai ales lucruri făcute de harnieele ţărance române, dar şi alte eelea. — 4. A ţinut zeci de mii de conferenţe poporale la sate şi la oraşe. — 5. fl înfiinţat eursţiri pentru analfabeţi (neştiutori de carte). — 6. fl înfiinţat bănci poporale şi cooperative. — A tipărit, în zeci şi zeci de mii de exemplare, cărţi de învăţătură şi p etrecere pentru ' popor. ■— 8. A tipărit reuista „Transilvania“. — 9. A înfiinţat despăr- ţăminte, eereuri culturale, biblioteci poporale la sate. — 10. A ajutat construirea de C ase naţionale. — 11. Ajută tipărirea unei biblioteci pentru cărturarii eu şcoală mai mare (de către Secţiile „Astrei“ din Cluj). j+J-

III. Ce trebuie să facă orice Român bun ? x1. Să se înscrie membru la Asoeiaţiune T

(metţibru fondator 1000 Bei, membru pe uiaţă [+1 500 Lei, membri aetiui 50 Lei). — 2. Cărturarii [U cil ştiinţă de carte mai multă să aboneze re- x Dibla „Transiluania“ şi să eutnpere cărţile ţipă- n] rite de Secţiile „Astrei“. Aceştia, şi apoi lumea m dela sate să cumpere broşurile din Biblioteca x poporală a „ Asoeiaţiunii“ (fiecare coală de tipar 1+1

jjj de 16 pag. 1 Leu, 50 coaie eu 800 pag. 50 Lei). [Jj

*>_________________________

Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 18-lea. Nr. 1 60 . 1928 (8).

povestită pentru popor

deAlexandra Clura.

(Manuscrisul acestei broşuri a fost trimis de seefiile „Astra“ din Gluj).

Editura Asociafiunii „Astra“. Sibiiu. Strada Şaguna 6. Tiparul Institutului de Arte Q rajice „Dacta TralanS“ s. a.. Stbltu.

205235

Dr. VasileJLucaciu.

I Cuvânt înainte.„Astra“ din Sibiiu a avut îdeea fericită

să publice un premiu pentru o b iografie a părintelui Uasile Eueaeiu, scrisă pentru popor.

S ’au fixat totodată şi cadrele pentru aceasta biografie, ?—5 coa ie d e tipar, fo r matul „B ibliotecei poporale a Asociaţiunei*.

Aici începe greutatea.Cam greu să concentresi într’un cadru

aşă de strâmt uiaţa unui om mare, care aproape o jumătate de veac a fo st în fruntea mişcărilor culturale şi politice dela noi ş i a ajuns să fie venerat şi iubit, ca nimeni altul, de toată suflarea românească, considerat ca un inainte-mergător al unităţii naţionale, p e care marele decedat a avut fericirea să o vadă cu ochii, în silele senine a le bătrânelelor.

Dacă am luat totuş condeiul să scriem această cărticică, in care să încapă o viaţă de sbucium şi idealism, dăm numai cadrele din biografia marelui defunct, rămânând, ca acestea să fie întregite într’o lucrare monumentală, vrednică de pomenirea, cu care naţiunea datoreşte marelui ei fiu.

*

4

Părintele Vaaile Luasem a trăit alături de noi. Până la adânci bătrâneţe a fo s i ce l mai neînfricat stegar al neamului, susţinând cu cuvântul ş i scrisul însufleţirea pentru d es- robirea naţională.

D ragostea poporului l-a încunjurat pretutindeni ş i l-a înscris încă în oieaţă, între figurile legendare ale neamului.

Eram prin clasele d e liceu, când s ’a d es- lănţuit proeesu l Memorandului asupra fruntaşilor noştri politici de atunci.

Nu ne puteam da seam a, cu mintea noastră de copii, d e urgia acestui proces, dar poporul, eu inima lui c e ba ie alături d e toţi luptătorii pentru dreptate, l-a ridicat in slavă, pe aripile doinei:

Cântă o mierlă prin păduri*)Robu-i Luceeiu la Unguri,Pentru sfânta libertate Din ca re noi n’auem parte.Nu fii, mierlo, supărată,Nu-i robia ne’ncetată,Vine-o dalbă primăvară Fi-va Lucaeiu liber iară.

Poporul nu-şi pierde nădejdea niciodată.Gum a spus poetu l:

Doină eânt, doină suspin,________ Tot eu doina mă mai fin.

*) Aceste versuri au fost scrise şi cântate pentru întâiaşdată pe la 1870, când profesorul Alexandru Roman fu aruneat în temnifa ungurească din Vaf pentru neşte articole publicate în ziarul „Federafiunea“.

s

El înţelege, că c e i-c e şu luptat pentru dreptate, nu pot să piară cu sile.

De aceea, chiar în s ilele ce le i mai grele 8clăvii, e l se mângăie eu acea „dalbă pri- măvară'i, care trebuie să vină, să -l scoată pe erou din temniţă ş i să rupă lanţurile sclăviei. *Jfc *

Viaţa părintelui Lucaciu a fo s t o luptă neîntreruptă, din anii tinereţii până la silele bătrâneţelor.

Reîntors dela şcoala înaltă din Roma, institutul „De propaganda fid e“, e l s ’a învrednicit de a se ridică, prin dragostea de neam neînfrântă, alături de c e i mai mări luptători ai causei noastre naţionale.

A ştiut să coordon ese credinţa luţ d e preot cu dragostea de neam în a şâ măsură, încât a fost iubit ea un idol de întreg neamul românesc, pe vremuri grele , când baionetele jandarmilor îl urmăreau pas de pas, şi când graniţele fraţilor de dineolo erau străjuite, încât nici pasărea măiastră să nu poată sbură peste ele.

Ca preot, profesor de religie, a stat totdeauna, cu vrednicie, la postul său, ţinând treasă conştiinţa naţională într’o regiune, unde limba rom ânească eră din c e în c e mai cutropită d e străini. A ridicat, la Şişeşti, cu jertfe şi osteneală multă o b iserică ş i

8

jandarmii ia Sf. Petru şi Sfântă Măria-mare, când erau sile de pelerinaj, s e năpustiau, eu Bile înainte, ea să îm piedece primejdia e e s ’a r fi putut d escarcă asupra statului unguresc pe urma acestor pelerinajii religioase, cărora li s e atribuiau c e le mai periculoase năsuinţe de răsurătire ş i răsturnare a statului „unitar m aghiar11.

A avut destulă vreme şi pentru ştiinţă ş ig a se tă r ie : Trei fa sc ico le d e filoso f ie, Istoria lui Foţiu. Mai târziu conduce „Lupta“ din Budapesta ş i ia parte la conducerea , Românului“ din Arad.

Dela anul 1887 e membru al conferinţei naţionale — membru în comitet - - iar dela 1892 secretar general.

Viaţa politică îl ia în vârtejul ei. Vasile Lilcaeiu eră cel mai iubit luptător naţional al Ardealului. Eră deajuns să se prezinte în mijlocul poporului ş i să rostească o vorbire cât d e scurtă, ca lumea să rămână răpită de graiul ferm ecat al acestui tribun naţional.

în procesul Memorandului el a fost figura cea mai strălucită; iubit de Români până la fanatism, şi urgisit din partea stă- pânitorilor de p e atunci.

In procesul Memorandului, s ’au dat pedepse dela 2 luni până la 3 ani temniţă de stat, la Vaţ şi Seghedin ; singur Vasile Lu- eacht a fo st condamnat la einei ani temniţă de stat.

7

Cu reluarea ’activităţii parlamentare,§V. Eucaciu intră tn parlamentul din Budapesta, rostind discursuri de m are valoare, cari au stârnit, şi la Budapesta şi în străinătate, ecouri, contribuind, în m are măsură, la schim bările c e au urmat mai târziu, în soarta poporului român.

Izbucnind răsboiul la 191*1, Vasile Lucaeiu a înţeles, că numai acum se începe rolul lui de apostol şi propagandist naţional.

Era cea din urmă ş i c ea mai strălucita bravură a bătrânului leu dela Ş işeşti înainte de a închide ochii.

Mână în mână cu dl Octavian Qoga şi ceilalţi ardeleni refugiaţi în România, a pornit o m işcare puternică pentru intrarea României în răsboiu alături de Franţa-Anglia- Italia (la cari avea să s e adaoge mai târziu ş i America) şi împotriva Puterilor cen tra le : Bermania, Austro-Ungaria, eu Bulgaria şi Turcia.

Se potrivea vremilor de atunci, mai mul. ca la 18*18, vorba poetului „Acum ori niciodată!“

Floarea Românismului din Ardeal s e prăpădea pe toate fronturile, dela Suliţa-nouă ş i Ufoe până la Isonzo, luptând sub steag străin şi pentru o ţară, care — mai ales în decursul răsboiului — s ’a dovedit că nu eră a lor. Tinerii ş i bărbaţii erau asvârliţi la moarte sigură, p e toate fronturile, iar acasă,

8

părinţii ş i bătrânii erau târâţi prin toate temniţele ş i asuârliţi în exilul taberelor d e internare dincolo de pusta Ungariei, la marginile Austriei.

E îngrozitor sa ne punem în trebarea : Ce s ’ar fi a les de soarta Românilor din Ardeal, dacă România n’ar fi intrat în răsboţu şi Puterile centrale ar fi rămas biruitoare?

întrebarea aceasta ne-o puneam şi noi, cari stăm cu braţele încrucişate, neputincioşi în faţa dezastrului, c e ne ameninţă cu cu- tropire.

Părintele Vasile Lucaciu şi tovarăşii săi de idei au înţeles, că nu mai putem sta cu mânile în sân, şi au pornit o m işcare pentru intrarea României in răsboiu.

Clasul de arhanghel al lui Vasile Lucaciu a răsunat pe întreg cuprinsul Ţării rom âneşti. Apoi, deşi aproape de anul al şapte- zecilea, a luat toiagul pribegiei, şi, întinerit, ca pe vremea cănd sta în faţa judecătorilor dela procesul Memorandului, a trecut graniţa, purtând la Paris, America ş i Italia facla aprinsă a răsboiului împotriva Puterilor centrale asupritoare. *

Clasul lui n’a răsunat nici de data asta în pustiu.

România s ’a încins şi ea în hora Morţii, şi a jertfit opt8utemii de viteji pentru unirea tuturor Românilor.

9

în ţara nouă, cea m are şi bogată, glasul părintelui Lucaciu se ausiâ tot mai rar.

Cu modestia şi disereţiunea unui adevărat erou, el înţelegea că şi-a plinit partea c ea mai frum oasă a chem ării sale pământene.

S ’a retras, ea un patriarh fericit, la Şi- şeşti, cu mulţumirea omului, c a r e ştie că viaţa lui n’a fost zadarnică, şi că sbuciumul lui sufletesc a fo st încoronat eu c ea mai d eplină ş i strălucită răsplată.

A fost înmormântat ea un prinţ L -a jelit ţara întreagă ş i cel dintâi sfetnic

al Regelui i-a pus pe pieptul neînsufleţit marea decoraţie de comandor al ordinului „Steaua României

II. Dp. Vasile Lucaeiu.— Câteua amănunte biografice.

Dl Inginer Petre Lueaeiu, fratele părintelui Lueaeiu ne-a dat următoarele date preţioase în legătură eu familia şi eopilărta Iui :

Bunicul LJasile eră ţăran iobag la contele Károlyi şi se numiâ Văsălieă Lueoaiei (fiul unei uăduue, al cărei bărbat se numiâ Duca). La recensământul populaţiei acest Uă- sălică a fost înscris: Lukács László, de aci numele de Lukács, scris apoi Lueaeiu. Tot despre acest bunic ne pouesteă tata, că a fost în lanţuri şi dus în robie, căci n'a uoit să cedeze partea lui de pământ contelui fíá- rolyt eu ocazia comasării. Bl loeuiâ în Iojib, unde s’a născut şi tata.

Vasile s ’a născut din părinţii Mihail Lu- eaeiu şi Iuliana Tóth, fiea înuăţătorului-cantor din Satu-mare.

Bi au auut pe fiii: 1. Alexandru, fost ofiţer în armata austro-ungară, 2. Vasile. 3. Maria, măritată Găurii Barbul, proprietar în Moeira, lângă Baia-mare, îl. Constantin, fost preot în Satu-mare, mort acolo, 5. Elena, măritată eu preotul loan Costin, moartă în Reeea-Cri-

11

stur, 6. Petre, Inginer, director al R. M. S.-ului, mort la 1926.

Părintele Lueaetu a amit următorii fit:1. Dr. Epamtnonda Lueaelu, preot în Şişeşti,2. Ueturla, măritată Ion Munteanu, medie, Buzău, 3. Tulia Lueaetu, în Cluj, 4. Vasile, mort în răsboiul mondial.

Dintre aceştia, Tulia are un băiat: Radu Meruţtu, eleu în el. Vll-a a liceului „Qh. Ba- riţiu,“ Veturia şt un băieţel de 6 ani, Ionel.

Aceşti doi sunt singurii nepoţi ai părintelui Vastie Lueaaiu.

>4 *Dr. Vasile Duca :tu s ’a născut în ziua de

21 Ianuariu 1852, în comuna Apa din judeţul Satu-mare, al doilea fiu al lui Mihail Lu- eaeiu, eantor-înuăţător în acea comună.

Tatăl său s’a născut în anul 1821 şi a fost unul din primii înuăţători români în Ra- eoua (jud. Satu-mare) între anii 1841—1846, apoi în Apa (1846—1858). La 1858 s ’a mutat în oraşul Baia-mare, unde a funcţionat până în anul 1891, când după un seruieiu de 50 ani a fost pensionat, trăind până la 1901.

Vasile, a uârsta de şase ani a fost adus a Baia-mare, unde a terminat şcoala primară şi 4 clase ale gimnaziului de aeolo (pe acel timp eră în Baia-mare un gimnaziu eu 4 clase), — fiind în toate clasele între cei mai eminenţi eleui.

12

Clasa a eineea de liceu a făcut-o la Unguar, fiind în gazdă la unchiul său (fratele mamei sale) Nteolau Tóth, pe atunci profesor la teologie, mai pe urmă, episcop la Eperjes.

Clasa a şasea urmă să o facă la Satu- mare, dimpreună eu fratele său Alexandru, dar fire uioaie şi nestâmpărată cum eră, a cerut tatălui său să-l ducă la liceul din Oradea- mare, lucru ce reclamă eheltueli prea mari pentru un înuăţător sărac. Atunci el se hotărî să meargă la Oradea-mare eu orice preţ, chiar pe jos şi mamă-sa i-a dat, ea merinde, o pâne în traistă. A ajuns eu bine la Oradea-mare, s’a înscris în clasa a Vl-a şi s’a susţinut, dând lecţii copiilor bucătarului delà Episcopia romano eatolieâ.

Făcând cunoştinţa unui ofiţer din armata austro-ungară, s’a hotărît să intre uoluntar în armată. Dar uiaţa de cazarmă t-s’a părut nesuferită; a început să serie părinţilor să-l Ierte şi să-l scoată de acolo, eeeaee s’a şt întâmplat în curând, trecându-şi şi examenul de clasa a şasea.

Tot atunci s ’a publicat concurs pentru eâteua burse la Roma.

S ’a présentât şi el, şi a reuşit, deşi unii canonici spuheau că e un tinăr încăpăţînat, eare a Intrat uoluntar în armată, de unde tatăl-său numai eu mare greu l-a putut scoate.

18

în toamna aceluia? an plecă spre Roma, unde termină liceul şi teologia.

înapoindu-se s’a căsătorit eu Paulina Serbae, fiea preotului din comuna Potău (jud. Satu-mare).

Episcopul de atunci i-a dat o paroehie săracă: Sâneratul de pe Qruiu(jud. Sălagiu).

Câţiua ani a uegetat acolo, ducând cele mai mari lipsuri, până ce a fost numit profesor la liceul din Satu-mare.

De aci începe Diata şi aetiuitatea lui pu- blieă. ** *

Biografia, în rezumat.Născut: 1852, Apa.Şcoală primară, şase clase liceu : 1858—

1868. Liceu, teologie, Rom a: 1868—1874.Preot, Eriu Sân-Craiu: 1875—1878.Profesor Sătmar-Loşonţ: 1878. Reuine la

catedră şi preot, Şişeşti: 1885.Membru în comitetul naţional: 1887.Seeretar general: 1892.Pleacă eu Memorandul la Viena: 1893.Procesul Memorandului: 1894.Temniţă: până la 1895.Deputat în Camera din Budapesta, ales

la Beiuş, după decretarea aetiuităţti parlamentare : în ciclul 1906—1911.

1«

Trecerea în România şi propagandă pentru întregirea neamului, în uechiul Regat, America, Italia, Blueţia (eonferenţe) : 1914— 1919.

Ministru fără portofoliu sub Consiliul dirigent, 1919—1920.

Moare la 29 Nouembre 1922.

■ w

III. Proeesul Memorandului.Conferinţa naţională din 1887 şi 1890 a ho-

tărît să se trimită un Memorand împăratului Franeise losif, în care să se prezinte toate plângerile naţiunei române de sub stăpânirea Habsburgilor. Memorandul erâ îndreptat îm- potriua stăpânirei ungureşti, care împăeân- du-se eu Uiena la 1867, a primit mână liberă asupra tuturor naţionalităţilor din Ungaria.

Comitetul ales la 1890 a redactat acest Memorand, dar majoritatea membrilor a ho- tărît ea să nu fie prezentat până mai târziu, când se ua da un moment potriuit. Discuţia aceasta a durat şi înainte şi după proeesul Memorandului, până în anii cari au premers răsboiului. Comitetul naţional, în şedinţa sa din 1892 a hotărît prezentarea Memorandului la Curtea din Viena, eeeaee s’a şi întâmplat în luna Maiu 1893, fiind preşedinte al comitetului naţional Dr. loan Raţiu, iar secretargeneral Dr. Vasile Lueaeiu.

** *Trebuie să lămurim pe cetitor asupra

acestei neînţelegeri în sinul comitetului naţional; neînţelegere care a durat până în zilele noastre, ehtar până la izbucnirea răsboiului.

18

O ueehe credinţă amăgiâ pe Românii ardeleni — încă de pe uremea reuoluţiei lui Horea — că singurul sprijin adeuărat al nostru este : împăratul.

Legenda aceasta a durat multă ureme, căci curtea din Uiena, eu perfidia ei fără păreehe, făeeâ ochi dulci şi chiar dedeâ miei fauoruri naţionalităţilor, de eâteori Ungurii se prea îneredeau în puterea ce o pri- miau dela Viena.

în anii de grea încercare din 1848—9, această credinţă deşârtă s ’a spulberat în uânt.

Ungurii, sub comanda lui Ludouie Kossuth, au pornit răsboiul de detronare împotriua Habsburgilor. Trupele lor au ieşit biruitoare pretutindeni, alungând trupele austriee peste graniţă.

Atunci şi-a adus aminte Viena de „brauii ei Români “ şi de celelalte naţionalităţi — Sârbii şi Croaţii — eerându-le sprijinul în lupta eontra Ungurilor.

Acest sprijin a şi sosit la timp. Şi în ureme-ee întreagă Ungaria eră în mâna trupelor ungureşti, numai Munţit-Apuseni, de subt comanda lui Auram laneu şi a touarăşilor lui de arme, au susţinut lupta pentru împăratul, biruind şi împrăştiind, în repetate rânduri, trupele honuezilor, cari au încercat să-şi măsoare puterile eu ei.

Răsplata împăratului?

17

Răsplata a fost eâteua decoraţii, pe cari Auram laneu le-a respins, iar mai târziu, dupăce Austria s ’a împăcat eu Ungurii, la 1867, li s ’a dat acestora mână liberă, să facă ce uor eu Românii.

Aceasta a fost cauza înnebunirei lui Aoram laneu şi a eonuingerei amare, care se re simţi d tot mai mult în poporul nostru, că adică nu ne mai putem încrede în promisiunea împăratului, nici în euuintele mincinoase, ce ni se trimeteau, din când în când, dela Uiena.

Această credinţă se lăţiâ tot mai mult şi a ajuns să fie generală, eu ocazia izbue- nlrei răsboiului celui mare.

De aci se explieă şi neînţelegerile din comitetul naţional, cu ocazia Memorandului. Mulţi credeau, că e o louitură dată Ungurilor, în uăzul Europei, iar alţii, — mai nu- măroşi aceştia — nu se mai îneredeau în Uiena, eonuinşi fiind că Memorandul nici nu ua ajunge la destinaţie.

** *Aşa s ’a şi întâmplat. Memorandul a fost

prezentat în plic închis cancelariei aulice din Uiena şi tot aşa a fost restituit, fără ea eţneua să fi desfăcut acest plic.

Quuernul unguresc a hotărît să-şi răzbune, eu orice preţ pentru îndrăzneala Comitetului naţional de a se adresă de-adreptul

2

18

împăratului, fără a trimite aeest Memorand prin guuernul din Budapesta.

Aşa s’a născut acel uestit proces al Memorandului, în care cei acuzaţi s ’au purtat eu mare demnitate, renunţând să se apere şi cerând să li se deâ pedeapsa cea mai mare.

Atenţia Europei eiuilizate s'a îndreptat asupra acestui proces: gazetari străini au uenit să asculte şi să serie apoi în foile cele mari din străinătate despre Românii din Ardeal şi despre conducătorii lui politiei.

Toată lumea ştiâ acum, că asuprirea ungurească nu ua mai puteâ dură multă ureme.

Străinătatea a luat cunoştinţă că este un popor românesc în Ungaria şi că aeest popor îşi reclamă drepturile, ea cetăţeni liberi, într’o ţară, care a fost a strămoşilor săi.

Temniţele din Vaţ şi Seghedin s'au deschis larg, ea să primească pe cei 14 condamnaţi, fruntaşi politiei ai neamului nostru, iar împăratul Franeise losif, după un an şt eeua de robie, s’a îndurat „prea graţios“, să-i pună pe picior de libertate, la 16 Sep- tembre 1895.

** %Condamnaţi în aeest proces*) ag. fost:

Dr.'p.'Raţiu, 2|ani, Gh. Pop de Băseşti, 1 an,*) Vesi „Tribuna“ Nr. 101 din 1894.

19

Dr. V. Lueae/u, 5 ani, D. Comşa, 3 ani, Dp. D. P. Barelanu, 2'/> ani, N. Gristea 8 luni, l. eorolanu, 2 ani 8 luni, Dr. T. Mthall 27* ani, Aur. Sueiu, l 1/* ani, M. Velletu, 2 ani, R. Patlţa, 2'/j ani, G. Domide, '27* ani, D. Roman, 8 luni, P. Barbu, 2 luni.

Apărătorii în acest proces au fost: Dr. Amos Frâneu, Dr. Aurel Isac, Dr. Aurel Mu- reşan, Dr. Matelu Dula, Dr. Ştefan 0. Pop, loslf Crişan, Dr. Augusttn Bunea, Dr. Emil Gaurllla, Dr. Vaier Brantsee, loanRoşu, Dr. Şt. Petroulet, St. Faynor, FVaneise Hossu- Eiongln, Dr. Sllulu Moldouan, Dr. Alex. Hossu- Eongtn, Stmton Damtan, Dr. G. Ilea, Corlolan Bredieeanu.

Rolul apărătorilor a fost foarte Important la început. Elita juridică a Românilor ardeleni şt a celor patru apărători, sârbi, croaţi, germani, au susţinut apărarea eu strălucit succes.

Pe urmă, când s’au eonuins că sentinţa eră pregătită de mal nalnte şt că orice apărare eră de prisos, apărătorii s ’au retras şl acuzaţii 8chlmbându-se în acuzatori au cetit declaraţia,*} din care reţinem următoarele, spre lauda şl demnitatea fruntaşilor noştri naţionali de atunel:

2**) Tribuna din 14/28 Maiu 1884.

20

Onorată Curte1 Domnilor juraţii

Memorandul, pentru a cărui publicare suntem traşi, ea nişte făcători de rele înaintea acestei bare judecătoreşti, nu cuprinde, precum u’afi putut eonuinge, decât grauami- nele (plângerile) poporului român, care ne-a trimis pe noi, ea să cerem scutul Tronului pentru drepturile lui nesocotite şi călcate în picioare.

Ceeaee ne-a silit pe noi şi pe întregul popor român, ea să facem aeest demers, este faptul, că atât legislaţiunea cât şi gu- uernul ne-a adus eonuingerea nestrămutată, eă în faţa lor, pentru noi vorbă de dreptate nu poate fi.

înzadar au fost toate promisiunile, ce s ’au dat în repeţite rânduri pentru respectarea drepturilor noastre naţionalei Înzadar am încercat toate formele şi mijloacele le- legale 1 înzadar ne-am plâns la toţi factorii competenţi ai statutului 1

Nu ne mat rămăsese dar decât această singură cale, a apelului la factorul suprem al statului ş i la opiniunea publică a lumii civilizate.

Faţă de acest act, care nu conţine decât purul adeuăr şl este icoana credincioasă a suferinţelor şi nedreptăţilor, ee le îndură poporul român din Transilvania şi Ungaria,

21

trebuid ea regimul ori să se desuinouâţească, ori să-şi răzbune.

Desulnouăţirea nu eră eu putinţă; a ales calea răzbunării 1

Ne-a împiedecat să ajungem la Tron şt acum ne supune judecăţii acelora, contra cărora ne-am plâns.

C eeace se discută aici, domnilor, este însăşi existenţa poporului români

Existenţa unui popor nu se discută; s e afirmă.

De aceea nu ne e în gând, să uentm înaintea d-uoastră să douedim, că auem dreptul de existenţă.

într'o asemenea chestiune nu ne putem apără în faţa duoastră, nu putem decât să aeuaăm în faţa lumii eiuiliaate sistemul asupritor, ea re tinde să ne răpească ceeace

,un popor are mai scump: legea ş i limba.De aceea nu mai suntem aici acuzaţi,

suntem acuzatori.Plângerile poporului român nu pot fi ju

decate de un juriu exeluziD maghiar, eare este şi judecător şi parte (interesat).

De aceea, nu este d e demnitatea poporului român de a se apără în faţa juriului din Cluj.

Ne puteţi osândi ea tndiuizi, nu ne puteţi judecă ca mandatari ai poporului.

De altfel aţi înţeles şi d-uoastră, eă atet nu poate fi uorbă de drept, ci numai d e fo r ţă i

Am fost ulolentaţt şi aici şi am fost terorizaţi în toate, de când am denunţat lumii ciutlizate asupririle, ee le indurăm. Mal poate fi dar uorbă alei de judecată, de apărare în înţelesul juridic?

Nu!Faceţi c e voiţi!Prin spiritul de intoleranţă, prin un fa

natism de rasă fără seamăn în Europa, osân- dindu-ne, ueţl izbuti ea să douediţl lumii, că Maghiarii sunt o notă discordantă în concertul civilisaţiunii.

Declar, prin urmare,*) în numele meu şi al tuturor colegilor acuzaţi, eă pentru cuvintele arătate, nu ne putem apără.

Biroul de presă.— Amintirile unui contimporan Dr. L. N. —

Studenţii dela uniuersităţlle din eiuj, Budapesta, Uiena, cei din ueehiul regat şl din străinătate au luat parte aetîuă la procesul Memorandului, mai ales la biroul de presă.

In ziua când a sosit trenul eu acuzaţii, Românii dela sate, mal ales Moţii, se prezentaseră într’un număr impunător, întimpi- nând pe cei sosiţi, formând cordon. Poporul

*) Declaraţia a fost celttâ de Dp. loan Reftu, preşedintele comitetului naţional.

23

aelamâ pe fruntaşii lui, iar publicul din Cluj asuârled asupra lor ouă clocite.

Nu mai locuiam în locuinţele noastre din oraş, eăel acolo ne spărseseră gîamurile şl eram ameninţaţi să fim siâleiţi în bătăi, mai ales din partea studenţilor dela Academia agricolă din Mănăstur.

Aueam o birje închisă (numărul 6), ale cărei geamuri au fost sparte în repeţite rânduri. Mergeam la Redută silnic, luam informaţiile, le prelucram la biroul de presă (Hotel „Biasini“, unde şi locuiam) şi expediam corespondenţe şi telegrame la ziarele româneşti şi la cele din străinătate.

Dar telegramele erau confiscate.Atunci trimiteam, în fiecare zi, câte un

curier până la Braşou. De-aei eră uşor să trecem până la Predeal eu un certificat dela poliţie şi să dăm drumul scrisorilor şi telegramelor.

Seara o petreceam, până târziu, în restaurant, discutând euenimenteie zilei şi făcând planuri pentru zilele următoare.

Moţii au sosit în preziuă, sau în ziua întâi a procesului. Erau postaţi în piaţă, la locul unde se ţin azi defilările. Se adăpo- stiau la grădina Bânffy, unde e azi grădina liceului de fete „Regina Maria“.

Gazdă eră Gh. Sueiu, eăruia, năseân- du-i-se o fată, părintele Eueaetu şi Dr. loan Raţiu i-au botezat-o eu numele: Memoranda.

24

Studenţi! români şi-au şi luat „răsplata“ pentru ţinuta lor.

La ? luniu n. Rectoratul uniuersităţii din Cluj a afişat o sentinţă, în sensul căreia : nu se iscălesc indexele pe sem. II; nu se libe- reasă certificat de freeuenţă nici de absol- uire; nu se admit nici la eoloeuii nici la examene sau riguroase; nu se uor iscăli chitanţele de bursier, pentru următorii studenţi :

Eugen Pătăeean, Liuiu Cigărean, Ion Corbu,lon Coţofan,Vasiliu Grlşan, Semproniu Muntean, Valeriu Gandrea, Partente Barbu, Ion Bucur, Victor Pop, Ion Mireea, Nie. G. Ungurean, Laurenţiu Nestor, lultu Pipoş, Nie. Stănilă, Alexiu G. Bogdan, Aurel Niehita, Coriolan Meseşan, George Şimon, Romul Pop, George Ciuta, Valeriu Tempea, loan Gheţie, luliu Pop, Uasile Orosu, toţi studenţi în drept; Aurel Maniu, Titu Pop, Ualer Huste, Sigismund Pop, Emil Chinteuanu, Nerua Moldouan, Ualeriu Laslo, laneu G. loanouici, luliu Chitul, Constantin Titieni, Etnii Muntean, toţi studenţi în medicină; G. Vătăşanu, 1. Brânda, Iustinian Harşa, Aurel Ciortea, Nieolau Taneo, loan Iepure, toţi studenţi în filosofie.*)

** *De altcum goana aceasta nu s’a întins

numai asupra studenţilor.• 1 Cf. Tribuna, tirul 109, din 7 luniu n. 1894, Sibiiu.

3i.

gtarele româneşti din Ardeal erau pline de aderenţe şi scrisori de felicitare la adresa Memorandiştilor.

Procurorii unguri s ’au pus pe lucru şi s’au pornit o sumedenie de procese, cari se terminau aproape totdeauna cu osândă la temniţă, pentru agitaţie.

Părintele Lueaeiu la proeesul Memorandului.Păr. Lueaeiu n’a fost numat cel mai aspru

condamnat — la 5 ani 1 — dintre toţi memo- randiştii, ei şt figura cea mai interesantă a marelui proces. Gând în fiecare dimineaţă „acuzaţii“ treceau dela „Hotel Hungaria“ (care a murit după proces, prin boicotare) peste piaţă la „Redută“, unde se ţineâ’ procesul, cel mat aclamat de popor eră păr. Lueaeiu. Gâteua zile se ţinti mulţimea de ţărani, ce uenise din toate părţile în Gluj şi în fiecare zi procesiunea aceasta a Memorandiştilor erd o manifestaţie de nepreţuit.

Dupăee, încetul eu încetul, poporul s ’a împrăştiat, acuzaţii au rămas singuri eu garda de studenţi uniuersitari — ureo sută — ue- niţi de pe la toate uniuersităţtle, cart au rămas paznici credincioşi de-alungul celor trei săptămâni, cât a durat proeesul. între ei mă număram şi subsemnatul, care făceam parte şi din „biroul de presă“, însărcinat eu valorificarea publicistică a marelui proces

28

dramatic. Mândria noastră erăv că şeful „biroului* erâ părintele Lueaeiu. în birou erau membri Iluştri, ea Dr. Aurel Mureşianu, directorul „Gazetei Transiluaniet“, Dr. Das. Hossu, profesor de teologie din Blaj (Episcopul de mai târuiu delà Lugoj şi Gherla). Erâ şi un German, Rudolf Eugl, pentru presa uieneză şi un italian Roberto Faua, care a scris o carte de amintirile sale delà Cluj (Ricordi romeni). Dar fala noastră erâ preşedintele nostru, care ueniâ silnic printre noi, ne contrôlé şi ne îndrumă. Cartierul biroului eră la hotelul „Biasini* (acum „Grand Hotel“ din str. Auram laneu Nr. 18). întreg hotelul eră ocupat, ea şi „Hungaria“ exelusiu de Români şi anume de oamenii procesului. Aci ne aueam „biroul presei“ instalat în 2 camere, ea o redacţie stabilă. Riporterii De- niau delà proces, făceau raportul pentru ziarele noastre şi lansau telegrame, nemţeşte, franţozeşte şi italieneşte, pentru o mulţime de ziare. Atunci — mi-se pare — presa străină eră mai bine informată de noi, decât în stele acestea, când eu toată unirea forţelor

noastre nu auem o propagandă bine organizată pentru străinătate ea atunci.

După rapoartele noastre româneşti, — largi şi colorate — gazetarii străini făceau telegrame rezumate şi mai rar câte o scrisoare specială pentru câte un Jurnal. îndeosebi R. Faüa eră neobosit scriitor. El alt-

27

mentâ o mulţime de stare italiene, din Roma şi din prouineie, eu rapoarte lungi, documentate, zugrăuind fondul procesului ea un conflict între două rasse. Traducerea acestor articole pentru ziarele noastre eră tot chemarea biroului nostru.

Eu eram un fel de aghiotant pe lângă Faua, eu îndatorirea, să-l chem la masă, să-l chem şi să-l însoţesc la primblare; altfel el eră în stare să serie de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa fără să mal mănânce, fără să se mai mişte. Din contactul acesta îmi înmulţisem niţel cunoştinţele mele, foarte reduse, de italiană, — cunoştinţe câştigate rapid şl ad hoc, când am luat parte la cel dintâiu pelerinaj românesc la Roma, sub conducerea Episcopului de Lugoj, Victor Mihalţ, Mitropolitul de mai târziu, în Aprlle 1893.

Masa o luam împreună toţi colaboratorii în hotelul „Biastnt“. Bietul Faua nu cunoşteâ mâncările, nu cunoşteâ limbile străine, în cari erau scrise listele de bucate; eu îi eram ciceronele. Iar când ueniâ şi „preşedintele“, P. Lueaetu, la masa noastră câte odată, erâ o serbătoare de mare bucurie, mai ales pentru Faua, care aueâ un cult special pentru „padre Lueaeiu“.

Intr’o seară comandasem o „cină românească“ pentru toţi. Mămăligă cu tocană de miel şt mămăligă cu brânză 1 Erâ o demon

28

straţie, după socoteala noastră, de mare stil. Atunci mămăliga eră eeoa necunoscut la hotele şt eeua de neînchipuit, ea să figureze pe „lista bucatelor“, deşt pentru noi ea eră nu numai o mâncare, ei şi o manifestaţie naţională, care ne amtntid de „Mama L ig a“— Liga culturală pentra unitatea tuturor Românilor, care singură şl îndeosebi ne priuid eu simpatie şi eu sprijin de încurajare de dincolo de Munţi...

etna eu mămăligă ne-a sugerat o nouă tdeie gastronomică naţională: Să dăm fratelui nostru Faua ocazia să cunoască mâncarea noastră originală: balmoşull Erd un entuziasm pentru aceasta ideie. Dar cum să facem balmoş? In Cluj ni-se păreâ eu neputinţă. Bucătaruls’a declarat ignorant. „Mămăliga“ — mat merge, dar „balmoş“? Treeed peste hotarele cunoştinţelor sale. Trebuie să ieşim la sate undeua ...

între prietinii noştri — ai biuroului de presă, — erd tinerul şi simpaticul student uni- uersitar Uietor Poruţtu, feciorul popei dtn Desmir. . . Ea el ne-am gândit îndată ce ideia balmoşului s’a pus pe tapet. Zis şi făcut. O excursie modestă am făcut într’o Sâmbătă seara la Desmir şi acolo doamna preoteasă— mama iubitului nostru Uietor — ne-a primit eu un papricaş de pui eu smântână şi eu balmoş — celebru.

29

Bxeursia noastră la Desmir — în silele frumoase de Maiu — când satul eră îmbălsămat de mirosul florilor albe de salcâm, cari înfrumseţau simplitatea rusticană a satului, — constituie unul din cele mai frumoase capitole din cartea italiană a lui Faua : „Rieordi rumeni“ — pe care eu m’am străduit să o şi traduc în româneşte şi să o public în siarul „Dreptatea“ dela Timişoara.

Ni-se păreă una din marile cuceriri, ce am săuârşit, făcând pe representantul presei italiene, uenit direct dela Roma, să eunoaseă un sat, ea Desmirul, şi să facă cunoştinţa balmoşului românesc, pe care el — găsindu-l bun şi gustos — l-a introdus în literatura patriei sale şi patriei noastre străbune.

Cu mare mulţămire a povestit Faua excursia sa părintelui Bueaciu, preşedintelui nostru, punându-l la curent eu marele pas ce l-a făcut spre romanizare.

A murit şl Roberto Faua — înainte de păr. Lucaeiu şi înainte de a uedeâ realizate uisurile noastre dela hotelul „Btasini“. Dar n’ar trebui să fie ultati, ea unii cari au plus sufletul lor — şi condeiul lor însufleţit — în slujba acelor uisuri.

Cl uj , 20 Dee. 1925.Op. ELIE DĂIANU,

30

Pentru a se cunoaşte mai de-aproape munca săvârşită de biroul presei, reproducem tn întregime articolul apărut în numărul 112 din »Dreptatea“, ce apăreâ la Timişoara în 1894:

Biroul s’a instituit de Comitetul naţional, punându-se odăi la dispoziţiunea ziariştilor indigeni şi streini cari uenlau la proces. S ’au luat trei odăi mai mari, drept odăi de lucru, cari erau prouăzute eu toate cele neeesare. Conducerea biroului de presă eră încredinţată dlor Dr. V. Lucaeiu şi Sept. Albirii. Iar biroul s ’a constituit din reprezentanţii celor patru ziare române „Gazeta Transiloanlei“, „Tribuna“, Dreptatea“ şi „Unirea“. Acestora s’au alăturat apoi dnli Lupu/eseu, reprezentantul „Ltgei culturale“, care mal târziu a fost înlocuit prin dl I. Brânseu. Tot membri de al biroului erau patru stenografi (doi din România şi doi dela noi), cari aueau să se perondeze în sala de pertractare. în fine tot la birou luau parte reprezentanţii ziarelor din România, ai ziarelor germane şi slauice, din patrie, ai ziarelor naţionale din Ulena câte un reprezentant al presei Italiene şi franceze.

Dintre foile străine erau cei mai remarcabili reprezentanţi dnli Roberto Fava (redactor Milano), rezezentantul presei Italiene, dl M. Bernot (redactor Paris) reprezentantul ziarului „[.’Intransigent“, dl Rudolf Eigel (re-

81

daetor Vlena) reprezentantul foilor uieneze, dl

epistole, depeşe, unii erau în seruieiu conţinu să cerceteze prin oraş soarta unora şt altora, să adune ncută{i. Raportori sosiau în conţinu. Afară de aceea ueniă public român din toate părţile să poueste'aseă brutalităţile ce le-au îndurat acasă şi pe cale.

Un articol al dlui Clemeneeau.încheiem acest capitol al procesului

Memorandului eu un strălucit articol al dlui Olemenceau — a se ceti bine acest nume —, ea să se uază, cum oamenii superiori pre- uedeau de pe atunci isbândirea idealului nostru naţional şi prăbuşirea Ungariei. Dăm articolul*) după traducerea „Tribunei“.

în acest moment se judecă la Cluj, capitala Transiluaniei, un proces de înaltă tradare, eare interesează foarte mult atât pe supuşii împăratului Franeise Iosif, cât şi pe oamenii eare doresc o mat bună distribuţie a justiţiei între popoare.

Toată lumea ştie, că Austria, în calitatea ei geografică, e prada naţionalităţilor. Pre- tutindenea nu se uăd decât conflicte şt bătăi. Judece ori-etne eontrarietatea ce simte un Monarch, ai cărui supuşi uorbese şeptesprezeee limbi 1 Dacă îţi arunci ochii pe o hartă întocmită astfel, ea raselor care ocupă monarchia habsburgieă să li-se

*) Tribuna, 1804, pag. 398.

33

atribue fiecăreia partea ce i-se euuine, încurcătura se îndoeşte faţă eu nenumăratele rase răspândite ea din întâmplare. Ungaria, pentru a nu cită decât pe dânsa, e sămănată de grupuri germane; se găsesc chiar ramuri destul de însemnate de Cehi. Nimenea n’a propus ureodată, după cât se ştie, de a constitui aceste rase în stare de guuerne separate.

Lucrurile se petrec eu totul altfel eu Românii din Ungaria şi Transiluania, cari în număr de 3 milioane şi jumătate luptă dejâ de mult ea să dobândească autonomia relatiuă ce netăgăduit li-se euuine. Istoria lor e din cele mai interesante.

La 15 Maiu 1848, Românii din Ungaria Transiluania şl Banat, întruniţi într’o mare adunare, în număr de mai bine de 40.000, adoptară în unanimitate o resoluţie, re- uendicând „o administraţie naţională autonomă, atât din punctul de uedere politie, cât şl din cel eelesiastie“, care reuendi- eări să se înscrie într’o eonstituţlune bazată pe principiul federaţiunii. O asemenea eonstituţiune se eereâ de popoarele croat, sârb şi slouae.

Maghiarii nu secundară de loc reuen- dieările atât de legitime ale raselor ueeine. Ei cereau încorporarea Transiluaniei la statul ungar şi căutau să impună Românilor opresiunea ce o îndurau ei, eu atâta

3

3«

nerăbdare, din partea Austriaeilor. Ei proclamară detronarea Casei de Austria, şi departe de a face solidară cauza lor eu aceea a celorlalte naţionalităţi, eerură printro proclamaţie a ministrului Batthyâni : „Supremaţia elementului maghiar astfel dupăeum a cucerit Ungaria, de aproape o miie de ani, eu armele în mână“. Aceasta însemnă a proclamă suueranitatea forţei contra căreia ei se reuoltaseră până atunci.

Se ştie că nu puţin a contribuit ostilitatea banului Croaţiei, Iellaeiei, la căderea lui Kossuth şi Qorgei.

Reuoluţiunea ungurească înuinsă, Fran- eise Iosif trebui să consacre autonomia Transiluaniei.

După 1866 însă, pactul consacrând dualismul austro-ungar încorpora Transiluania la Ungaria, şi puneâ sub hegemonia ungurească naţionalităţile nemaghiare.

Românii, adunaţi din nou la Blaj, protestară contra acestui pact, încheiat fără uoia lor. Cu toate acestea, noul regim începu să satisfacă o parte din sentimentul naţional al populaţiei române.

Trei legi fundamentale garantau:1. Autonomia bisericii române.2. înuăţământul naţional în limba ro

mână.3. Recunoaşterea limbii române ea limbă

oficială ea şi cea maghiară.

35

Şl toate aceste prerogattue astăzi sunt desfiinţate. Numai şcoalele maghiare sunt întreţinute eu eheltutala statului. Şcoalele româneşti sunt susţinute eu fonduri proue- nind din subseripţiuni priuate, iar înuăţă- mântui trebuie să se faeă în limba maghiară. în fine pretutindeni justiţia se dă în limba maghiară. Dupăeum se uede, legile sunt uiolate eu sfruntare.

Căleările de legi însă nu se opresc alei. Prin dispoziţiuni arbitrare, introduse în legea electorală. Românii au ajuns să fie priuaţi de orl-ee drept politie. Censul electoral e de zeeeori mai ridicat pentru Românii din Transiluania deeum e în restul Ungariei. Circumscripţiile electorale au fost astfel întocmite, încât adeseori săteanul român e neuoit să faeă o cale de o zi ea să-şi exercite dreptul lui de cetăţean. Din 41? deputaţi, câţi compun Camera, Românii, dacă s'ar stabili proporţia populaţiunii, ar aueâ drept la 75 scaune; ei însă n’au nici unul. Libertatea presei e absolut iluzorie, într’un singur an s’au intentat „Tribunei“, ziar român ce apare la Sibiiu, nu mai puţin de 19 procese de presă. Trei din redactorii acestei foi au fost condamnaţi la un total de opt ani închisoare. După-eum se uede, tabloul e cât se poate de sombru.

în 1892, Românii din Transiluania se întruniră în conferinţă naţională şi aleseră

8*

36

25 dintre ei, ea să redigeze un Memorand, care să conţină dorinţele lor. Memorandul fu tradus şi publicat în mai multe limbi. Delegaţlunea însărcinată să-l prezinte împăratului, uăzu înehizându-i-şe uşile palatului, sub presiunea ministerului maghiar. Cei 25 delegaţi, autorii Memorandului, sunt astăzi traşi dinaintea unui juriu maghiar pentru crimă de înaltă trădare. Se susţine că unele expresiuni din Memorand implică ideia preconcepută de separare. Pot fi condamnaţi Dr. 1. Raţiu şi amicii lui. Opiniunea europeană i-a achitat de mai nainte.

Ce folos poate aşteptă statul unguresc dela o asemenea cinică persecuţie? Ce sentimente uor aduce eu sine cei 15.000 de săteni, ueniţi la Cluj din toate unghiurile ţării ea să aclame pe acuzaţi? Cum îi uor puteâ împiedecă de a-şi îndreptă priuirile spre Bucureşti?

Maghiarii s ’ar onoră, renunţând a impune unei rase, care şi-a afirmat uitali- tatea eu atâta putere în curs de seeoli, o opresiune pe care au suferit-o şl ei timp îndelungat. Ascultaţi şi luaţi în băgare de seamă eeeaee zic Românit: „De şepte- sprezeee seeoli suntem îndepărtaţi deRoma, mama neperitoare a rasei noastre. Am rezistat şeptesprezece secole. Cu toateeă hordele barbare de Coţi, de Gepizi, de Auart, de Huni, de Tatari, de Turei şi de

37

alţi barbari au eutropit ţara noastră eu foc şi sabie tn mână, trecând prin eele mai crude îneercări, am ştiut să păstrăm dulcea şi sonora limbă a strămoşilor noştri. Şi astăzi, eu toate nenorocirile durerosului nostru trecut, când aşteptăm să uedem răsărind soarele libertăţii, astăzi nobila şl liberala naţiune maghiară caută să ne încătuşeze în lanţuri nouă încercând iarăşi să ne extermine ea naţiune“.

Acestei directe aeuzaţiuni nu i-se poate da decât un singur răspuns, bazat pe fapte netăgăduite. Maghiarii, sprijiniţi pe libertatea lor, sunt datori să recunoască celorlalte naţionalităţi aeelaş drept de uieaţă, pe care l-au reuendieat pentru ei eu atâta energie, apărându-l eu toată bărbăţia contra Austriei.

Toată dreptatea e pe partea Românilor. Lucrul s ’ar păred neînsemnat. Maghiarii însă i-au dat nişte proporţii prea mari. Propria lor istorie să le serueaseă de în- uăţământ.

Independenţa naţiunii maghiare ua fi mai bine garantată prin liniştea şi libertatea raselor ueeine decât prin apăsarea uiolentă, a cărei consecinţă ineuitabilă este răsboiul, totdeauna hasardos. In interesul chiar al Ungariei trebuie acordată libertate Românilor din Transtluania.

IV. Cum l~am cunoscut.— Amintirile unui licean. —

Ştieam de părintele Eueaeiu îneă pe eând eram în clasele de liceu.

Odată, la liceul din Blaj, ne pomenim eu el, însoţit de Rectorul internatului Dr. Al. Qrama, de fericită pomenire, trecând prin „Muzeul“ nostru.

Eră timpul de studii — „silenţiu“, se spuneâ la Blaj — şi ne-am ridicat eu toţii, eu ochit sclipitori, în faţa marelui eueniment.

Părintele Eueaeiu, în plină putere a tine- reţei, aueâ pentru toţi un euuânt de îmbărbătare, iar eând eră uorba de un eleu mai bun — după informaţiile, ce primiâ dela Rector — sta de uorbă eu el mai îndelungat, îl mângăiâ pe p ăr. . .

Şi de-odată ochii lui se aprinseră de-un foc, cum nu mai uăzusem.

începu să ne grăeaseă, domol la început, apoi din ce în ce mat aprins.

Am remarcat uersurile din „Sentinela română“, — pe care o cunoşteam —

Matca Roma cea bătrână Mt-a pus arma a6ta ’n mână

39

şi ne-am simţit ridicaţi de-asupra lumei de toate zilele, în alte zări, unde pluti6 el, eu graiul lut de Apostol. . .

** *

t-am reuăzut iarăş la Sibiiu, în 1893, când se pregătiâ Memorandul şi se discută eum să ţie prezentat împăratului la Viena.

In sala cea mare şi încăpătoare dela „Gesellsehaftshaus“ ne streeoram şi noi, prin galerii, eleuii dela liceul statului unguresc.

Şi când auziam euuântul lui de Arhanghel, isbueneam în aelamări şi în ţipete, cari ne storceau lacrimi. Ne pitulam după lume, când profesorul nostru de istorie, eu ochii lui cercetători îşi făeeâ apariţia. Trei colegi ai noştri au şi fost eliminaţi, mai târziu: Lazăr Triteanu, Victor Florianu şi lacob Manuil. *

* *

în Maiu 1894, când Memorandiştii erau târîţi în faţa tribunalului din Cluj, eram în clasa Vlll-a a liceului, la Blaj.

Se distribuiau medalii eu fundă tricoloră, eu inscripţia „Totul pentru naţiune“, iar pe reuers: „7 Maiu 1894“. Studenţii dela uni- uersitate le purtau ostentatiu.

Trenul aued să treacă prin gara Blajului pe la amlaz. Eleuii claselor superioare eăzuserăm de acord să mergem eu toţii la

40

gară, ori-ee s ’ar întâmplă. Gei mat miei atâta apştetau 1

Rectorul de pe uremuri, Dr. Vastle Hossu şi prefectul internatului Emil Viciu — Dumnezeu să-i odihnească eu drepţii — chemară câţiua băieţi mai mari şi din coridorul internatului ne arătară gara. prin telescop, putându-se desluşi bine mulţimea ce forfoteâ în preajma gării şi a liniei ferate şi spu- nându-ne să stăm acasă, eăei altcum le uom face o mare supărare şi uom încurcă şi şcolile din Blaj în mari neplăceri.

Aueau dreptate, bine înţeles, dar cine puteâ să se mai pună în calea şuuoiului, care mătură totul, în drumul lui triumfal?

Teologii din seminarul de lângă noi plecau spre gară, cântând „Deşteaptă-te Române“, iar poarta internatului nostru eră înehisă.

în eâteua clipe am sărit peste gardul grădinei şioluarăm în goană peste „Câmpul Libertăţii“.

Se pornise o ploaie măruntă şi Câmpia eră plină de noroiu — dar ce aueâ a face 1

Ne-am scos medaliile eomemoratiue şi le-am atârnat pe piept, eu degetele tremurătoare de emoţie.

Sosise clipa cea mare.Trebuiâ să aoem şi noi partea noastră

de onoare şi —- dacă ua trebui - de jertfă.

41

Lunecând prin noroi, ne amestecarăm în furnicarul de lume, ghiontiţi câteodată de jandarmii, cari erau neputincioşi în faţa miilor de oameni, adunaţi din tot cuprinsul Ardealului.

Ne am postat pe o colină lângă calea ferată, ea să uedem mai bine.

Când trenul a sosit în gară, desluşiam bine ploaia de flori, ce s ’a asuârltt asupra uagoanelor şi strigătele uiforoase de „Să trăeaseăl“ — căci trenul a fost oprit aproape lângă noi, dupăee trecuse pe lângă gară.

Gând trenul a trecut pe lângă noi, am rămas ea electrizaţi.

Desluşiam ehipul părintelui Lueaeiu, Dr. loan Raţiu, Coroianu — pe aceştia îi cunoşteam, — şi al celorlalţi luptători, pe cari aueam să-i cunoaştem mai târziu.

Ei ne zimbiau din uagoane şi noi uă- euiam din fundul plămânilor: „Să trăeaseăr

Şi genunchii ne tremurau şi lacrimi fierbinţi curgeau pe feţele noastre de copilandri.

** *De aci înainte l-am uăzut mai des. E-am

auzit uorbind la adunări, eu graiul lui de tribun, răpind eu sine lumea; l-am auzit la tribunale, în parlamentul din Budapesta eu acelaş ton demn şi neînfricat.

Mai pe urmă, — doi-trei ani înainte de moarte, — l-am uăzut în cere familiar, senin şi mândru ea un uultur bătrân.

42

„Leul dela Şişeşti“ îmbătrânise, dar ochii lui străluciau în aceeaşi flacără de tinereţe fără bătrâneţe. . .

Vorbiâ potolit, senin, ca un uiteaz, care a biruit pe toată linia, împlinindu-şi eu uârf chemarea lui pe lumea aceasta.

Şl omul acesta, care a fost adorat tot- deauna de un neam întreg, a murit aproape sărae.

V. Propaganda pentru râsboiul de întregire.

— Artieol de dl V. C. Osuadft. —

Vaslle Lueaeiu dela începutul răsboiului mondial aueâ o situaţie excepţională — atât în urma trecutului lut combatant, cât mai ales în urma temperamentului lui de uajnie şi neastâmpărat luptător.

Părintele Uastle Lueaeiu a înţeles şi de data aceasta momentul şi a trecut în /ară, la fraţii liberi unde n’a încetat nici o clipă să lupte eu graiul şi eu scrisul, în uederea înfăptuirii întregirii neamului.

în anul 1915 părintele U. Lueaeiu merge din Bucureşti la Roma şi tălmăceşte dreptatea cauzei noastre naţionale.

Reîntors la Bucureşti, continuă să agite, în fruntea celorlalţi refugiaţi ardeleni, intrarea în aeţiune — alături şi eu sprijinul dlor Nleu Filipeseu, Take loneseu, N. lorga, G. Arge- toianu, 0 . Hiottu, S. Mândreseu, l. Qrădi- şteanu, ]ean şi Mişu Cantaeuzino, etc.

In acelaş an a fost ales cu însufleţire mare Prezident al Liglt Gulturale.

44

Tot timpul a făcut parte dtn comitetele, care au organizat acţiunile patriotice pentru pregătirea şt accelerarea Intrării în acţiune. A aDut, alături de Oet. Goga, o aetiuitate importantă în comitetul Federaţiunil Apărării Naţionale.

în primăuara anului 1916 îl întâlnim în fruntea Ardelenilor refugiaţi, cari cereau gu- uernulut prin un memoriu precizat: organizarea şi aducerea în ţară ea uoluntari a Românilor ajunşi în prinsorile ruseşti. Acest memoriu prin care se „decretă“ unirea Ardelenilor şi Bueouinenilor eu Ţara Mamă mai eră iscălit între alţii d e : Oet. Goga, Onisifor Ghtbu, Vasile G. Osuadă, Ion Moţa, Ghiţă Popp, FNistor (ministrul de mai târziu), S. Bornemisa şi alţii.

Părintele V. Lueaeiu, în tot timpul, n’a auut nici o clipă de îndoială în realizarea întregirii neamulut.

Vor rămâneâ neuitate înflăeăratele lui euuântări, pe care le-a ţinut în Bucureşti şl în lung şi latul ţării ueehi, alături de cei din Federaţie, asupra necesităţii intrării în acţiune şi asupra . dreptăţii divine“' de a ne uni într’o singură ţară şi sub un singur sceptru — toţi Românit, de pretutindenea.

în Maiu 1916 a fost candidat la scaunul de deputat la Galaţi —- în ureme ce Oet. Goga eandtdâ la Caracal. Timp de peste o

45

lună, cel doi candidaţi, împreună cu două grupe de câte 15—20 ardeleni refugiaţi şt ajutaţi de Nteu Filipeseu, Take loneseu, N. Tituleseu, prinţul Basarab-Brâncoueanu, Chin- teseu ete., au desfăşurat una dintre cele mai înălţătoare lupte, eu graiul şi eu scrisul, pentru sfinţenia causei naţionale, în uederea unirii tuturor Românilor.

După mobilizarea din August 1916 — părintele Lueaeiu numai eu entuziasmul lui furtunatie îşi puteâ ascunde primul amar ee-i stăpâneâ sufletul, uăzând că Ardelenii refugiaţi nu sunt primiţi în cadrele armatei române — deşi toţi (numai în Bucureşti peste 2000) — s ’au recrutat voluntar încă în uara anului 1916.

în luna Septembre 1916, părintele Lueaeiu nu pregetă să interulnă în toate zilele pe la toate autorităţile şi ministerele pentru încadrarea Ardelenilor şi Bueouinenilor, ce aşteptau înfriguraţi ceasul posibilităţii de a aduce şi ei jertfa sângelui pe altarul întregirii neamului.

După o astfel de infructuoasă interuenţie l-am uăzut decepţionat pentru întâia oară pe părintele Lueaeiu, când a grăit eu mult amar: — Nici să murim nu mai auem dreptul.

Sdroblt sufleteşte, după înfrângerile suferite în prima parte a răsboiului românesc, în prtmăuara anului 1917 pleacă peste Rusia

împreună eu părintele l. Moţa şl Vaslle Stolea — la Românii din America. .

După un turneu de propagandă în America să reîntoarce, oprindu-se la Paris şi apoi la Roma.

în Ardeal s’a reîntors ea cetăţean liber.*)

mm m

*) Ueai supliment 1 şl 11 la sfârşitul broşurii.

VI. Zilele din urmă.Părintele Lueaeiu, după isbândirea idea

lului naţional, unirea tuturor Românilor eu Patria-mamă, înţelegeâ eă şi-a împlinit menirea pământească.

Nu îl uedem nieăeri îmbulzindu-se printre eei-ee goneau după mărire şi aueri. S ’a retras, bolnau, la Satu-mare, aproape de biserica din Şişeşti, pe care o zidise el, eu mari sforţări, şi care nici azi nu e terminată pe deplin.*)

Lumea aueâ alte preocupări, mai urgente, decât să-şi întoarcă priuirea recunoscătoare eătră patul de suferinţe al celui mare.

Recunoştinţa s’a manifestat apoi, eu atât mai impunător, când leul dela Şişeşti şi-a închis ochii pentru totdeauna.

Corpurile legiuitoare, totalitatea partidelor şi-au exprimat doliul lor la mormântul marelui dispărut.

Au rostit uorbiri, la Satu-mare şi Şişeşti domnii: Ion l. C. Brăttanu, primul ministru al ţării, P. S. Episcopul luliu a Gherlei, d. ing. Popouiei, în numele Senatului, Leon Mrejeru în numele Camerei, Oetaulan Goga, Şt. C.

*) lJezi: Biserica S. Uniri a tuturor Românilor, Schije istorice şi dare de seamă. Bata-mare, 1802.

48

Pop, în numele partidului naţional, Traneu- laşi, în numele partidului poporului, Generalul Moşoiu; în numele Bueouinei a uorbit deputatul Marmeliue; Gherman Pântea în numele Basarabiei; G. Tripon în numele Ardealului şl Ştefan loan în numele Ateneului.

Academia Română încă şi-a manifestat doliul prin rostul preşedintelui D. Oneiul, în şedinţa sa dela 1 Decembre 1922.

„Alaltăieri ne-a sosit trista ueste, că părintele Dr. Vasile Lueaei a încetat din ulaţă, la Sătmar, după o boală mai lungă.

Ardealul românesc şi eu el împreună, Românimea toată plânge pe acest mare fiu al său, ualorosul luptător pentru drepturile naţionale ale Românilor de peste munţi sub fosta stăpânire ungurească.

Academia Română, părtaşă la toate actele însemnate cari priuese uiaţa naţională a Românilor de pretutindeni, a urmărit eu utu interes şi aetiuitatea neobosită a marelui luptător naţional. Cu adâncă mâhnire ea se asociază la jalea pentru pierderea mult preţuitului naţionalist, care o uiaţă întreagă a stat în fruntea luptelor naţionale ale fraţilor de peste munţi, suferind pentru drepturile lor temniţă şi prigoniri.

Defunctul a auut fericirea să uadă realizat idealul pentru care a luptat: liberarea Ardealului de sub jugul stăpânirii streine şl unirea lui eu Patria mumă.

Binecuuântată să-t fie amintirea 1“

O pildă urednieă de urmat pentru generaţiile tinere şi cele ce dop mai ueni.

— Articol din „Viitorul“. —

Care Român nu l-a cunoscut? Cine nu ştie lupta uriaşă, pe cure aproape o Jumătate de ueac a dus-o pentru cauza naţională ?

Cine n'a auzit cât suferit-a el pentru aceasta ?

0 bucată de bronz, în care marele sculptor al naturei a săpat, eu o neîntrecută măestrie, semnele uotnţei şi ale energiei: însuşirile blândeţei şi ale bunătăţei. Acesta erd Va- sile Lueaei.

Maiestatea patricianului, seninătatea consulului, impetuozitatea tribunului roman erau, într’o perfectă armonie, întrunite în frumoasa făptură a „Popei Lueaei“.

Când îl ue.deai, nu se puted să nu te întorci şi să nu îl priueşti îndelung; şi să nu te întrebi cine o fi? Trebuie să fie un eineua, atât de expresiuă şi deosebită erd figura lui

Imagină ruptă din ueehile efigii ale coloanelor romane, Vasile Lueaei erd cel mai plastic document al orlginei noastre latine. Izuoare istorice, documente erd de prisos să mai Inuoet, spre a douedi această origină.

Dasile Lueaei din tinereţe a fost şi a rămas cel mal sublim şi măreţ simbol al unui uts, al oisului nostru secular de „Unire şi Întregire“.

50

Ueşnie în acţiune, eu un singur ţel şl o unică preocupare „întregirea Neamului pe Vasile Lu eaci nu-l înspăimântau nici în- eouoiau ameninţările urăjmaşllor; nu-l potoleau nici dezarmau manile duşmanilor.

Tăiat dintr’o bueată şi ea fire şi ea trup, Vasile L u eaci eră cel mai aprig şi mai vânjos purtător al drapelului revendicărilor noastre naţionale.

Ca şi falnicul stejar, pe care furtuna nici măcar nu-l apleacă, Uastle Lueaci este cea mai extraordinară pildă a tăriei, pe care ţi-o dă credinţa în izbânda unei cauze.

Pentru Vasile Lueaci, eu sufletu-i mare, eu ftrea-i entuziastă şi eu neîntreeuta-t şi eouârşitoarea-t iubire de neam, ulaţa nu aueâ decât un singur ro st: „Unirea Neamului“ şi el nu uedeâ în ea decât un singur scop: „Liberarea Românilor de sub jugul maghiar“.

Acestea erau, de altfel, sfintele taine, cu care el se hrăniă: acestea erau misterioasele izuoare, din care el îşi luâ puterea.

Vasile Lueaci a trăit eu o credinţă şl a uăzut cu ochii izbânda ei.

A auut un uis şi Dumnezeu l-a fericit să trăiască, spre a-l uedeâ realizat.

A murit în apotheoza, în care şi figura lui ua străluci, cu o lumină deosebită.

A trăit suferind, dar a murit zimbtnd.Românismul întreg îl pronunţă astăzi nu

mele, eu ueneraţle şl recunoştinţă.

51

Şi dacă l’am apoteozat la moarte, în uiaţă Vasile Lueaei a auut cele mai mari onoruri, ee se pot acordă unul Român, a auut galoanele cele mai aurite şl neperitoare ee i-au pus temniţele dela Seghedin, ura şi batjocura Maghiarilor.

Prin jertfă şi suferinţă el a pus în ser- uietul neamului tot entuziasmul sufletului său generos, toată bogăţia minţei sale alese şi toată lubirea-i nemărginită de neam: dar a auut marele noroc să uadă încoronată eu laurii biruinţei apriga-i muncă de aproape o jumătate de ueae şi să trăeaseă măcar o clipă în acea Românie mare, pe care atâta a uisat-o şi a dorit-o.

A murit fericit, pentrueă a uott să fie i fericit; şi a fost fericit pentrueă şi-a făcut din ideal scopul uieţii.

Tineretul să ta pildă.Viaţa lui Uasile Lueaei să ne fie ueşnieă

pildă a sacrificiului, ee datori suntem să facem pentru întărirea şi înălţarea neamului şl numele lui pe eare-1 uom pomeni eu ue- neraţie şi recunoştinţă ua rămâneâ deapururi scris eu strălucitoare litere de aur în cartea mare a românismului.

Iar la locul de ueşnieă odihnă, până unde l-a petrecut, eu toate ee I se euueneau, un întreg neam în frunte eu primul ministru al ţării să fie de acum înainte pelerinajul

pentru întărirea şt înălţarea sufletelor tineretului, ea şi pentru trainica noastră unire, pentru a cărei înfăptuire atâta suferit-a el.

Un gol a rămas prin plecarea pentru totdeauna din mijlocul nostru a lui Uasile Lueaei, dar o pildă s’a desprins, din care putem mai bine înţelege, care trebuie să fie rostul uni uieţi, când uoim ea ea să fie frumoasă, cum frumoasă a fost aceea a lui Va- sile Eiueaei.

Faptele oamenilor mari, ce se due din mâţă, nu pot decât să slujească drept pildă celor ce intră în uiaţă.

Un popor şi un neam nu trăeşte şi nu se înalţă, decât prin elita sa intelectuală şi morală; şi din această elită făcut-a parte şi Vasile Lueaei, pe care îl plâng, dar îl şl fericesc Românii astăzi.

n. a. p o p o v ic isenator d e Muscel.

1922, Dec. 8, Bucureşti.

Cuvântarea d-lui Octauian Goga.Profeţii uisurilor împlinite, ocrotitorii ide

alurilor realizate, generalii marilor izbânzi, de obicei pleacă discret din lume. Ei încarnează principiul luptei, prin ei cere euuânt sbuclumul masselor anonime. Până în clipa biruinţei mulţimea e suspendată de prluirea lor şi-i urmează cu instinctul sigur al su-

52

. 53

punerei saluatoare. Ei pronunţă euuântul de ordine, ei dau semnalul de atac. Sosit odată timpul însă, neruli se destind, disciplina morală se atenuează, rândurile se sparg, ierarhia ualorilor sufere o eclipsă trecătoare, arena e năpădită de figuranţi şi banchetul biruitorilor răsună zgomotos şt profan. In acest ual de beatitudine stearpă, marele chinuit nu e la locul lui, el se dă binişor la o parte şi singurătatea creatoare îl înuălue eu încetul. Pe la răspântii se strigă încă lo- zineele lui, praznicul e în toiu, dar comandantul e absent.

Dacă moartea îl cercetează în asemenea momente, se găseşte părăsit şi uitat pentrueă el s ’a topit în eternitate deodată eu izbânda, şi de aceea plecarea lui e discretă şi tristă ea un cântec de departe într’un amurg de toamnă.

Aşâ s ’a dus din mijlocul nostru părintele U. Lueaetu, închizând în sicriul lui protestarea istoriei Ardealului românesc de-o jumătate de ueae. Sunt oameni predestinaţi să concentreze în sufletele lor aspiraţiile publice, oameni drapel, cari se iuese pe toate câmpurile de luptă aducând parcă de sus mistica flacără a credinţei.

Sunt Tyrteii Eladei, prooroci, cum le zice uechiul Testament, eroi cum îi numeşte Carlgle. Fiinţa lor este un rezumatiu al societăţii, o concretizare a operei. V. Eueaeiu

54

a fost zidit din acest rar aluat. Frământarea politleă a românismului încătuşat sub Habs- burgi de prin anii 80 al ueaeului trecut şl până după unire, se confundă eu zbuciumul lui personal. în această ureme, ori unde a fost Ardealul luptător, ori unde s’au afirmat drepturile lui de existenţă, fie că s’au răscolit ualurile sentimentului popular, dineolo şi dincoace de Garpaţi, fie că s’au strigat adeuărurile în faţa duşmanului sau în obrazul umanităţii, — ori unde a fost risipire de energie, ori unde au fost suferinţe pentru neam, pretutindeni înseamnă că aşâ a urut să fie acest popă din Şişeştî, mândru ea un senator roman şi frumos ea un cardinal de pe uremea renaşterei italiene.

U. Lueaetu - - ea structură sufletească şi moştenire intelectuală e Continuatorul direct al treimei noastre din ueaeul al XVIII. Trimis din Ardeal în ucenicie pe malurile Tibrului se întoarce acasă în suflet eu splendorile Romei. Ca şi P. Maior, Samuil Glaln şi Şineai, părinţii redeşteptării noastre, tinărul ulăstar dela Baia-Mare, sub adăpostul aceloraşi ziduri dela „Propaganda Fide“, sub aeelaş cer elasie al anticului Laţiu, şi-a împletit concepţia de uiaţă sub impulsurile monumentalităţii romane reînuiată de strălucirea Uatieanului. De aici, de sub arcurile de triumf, de sub coloanele de marmoră ale Goloseului, de sub cupola dela Lateran, din

simfonia de culori ale stampelor lui Rafael, din retorica amuonulul dela San-Pietro şi din toată uâltoarea resorgtmentulul italian, din cari se resimţeau încă pronuneiamentele lui Mazzinl şi gesturile largi ale lui Qaribaldi, din lumea aceasta de speetrt luminoşi şi su- gestiuni măreţe, s ’a înfiripat catehismul fanatic al acestui preot, care aued ea supremă dogmă latinitatea. Acest crez i-a dat arsenalul de gândire, scutul de apărare şi ţinta de luptă.

Temperament pasionat, plămădit din sănătatea robustă a ţăranilor noştri, optimist şi păstrând până la bătrâneţe sub sprânee- nile arcuite picăturile de lumină ale unui romantism tineresc, el preeonîzâ acţiunea şl nu se puted închide în contemplaţia unei chilii mănăstireşti. Reuărsările lui energice eutropttoare se cereau la larg, în faţa mul- ţimel eu mit de capete. U. Lucaciu a adus deci pe tărâmul politicei militante patrimoniul de simţire dela Roma. Latinitatea şi-a găsit în el pe uijellosul tribun, Ideia naţională pe agitatorul implacabil. Ce spectacol de măreţie epică, suârcolirea lui de 40 de ani pentru desrobirea unui colţ de omenire l A fost idolul adunărilor populare pe cari le sguduiâ auântul lui de retor ea un torent de lauă aprinsă: a fost locatarul închisorilor din Vai Şi Seghedin pe urma Memorandului dela Ulena, a făcut să tresară cinismul par

lamentului unguresc, a stors lacrimi la cetăţenii din Ploeştt acum un sfert de ueae, s ’a cheltuit, s ’a risipit pe toate cărările, ne- atingând nici o deşertăciune eu haina lui simplă de popă dela ţară, negăsindu-şi altă răsplată decât dragostea furtunoasă a mulţime!, care l-a încununat eu aureola legendei şi l-a treeut în doine, ea pe eroii baladelor populare.

Părintele Lueaetu a crescut aşâ pe fiecare zi eonfundându-şi rostul lui eu ţara robită. De pretutindeni, din mijlocul uârtejulul de unde se ured profilul lui de uultur, ochii catifelaţi priuiau departe spre Columna lui Traian şi glasul lui plin de sonorităţi de clopot, pios ea o rugăciune sau tunător ca o răzurătire, rosteâ Crezul iluminat prins în curatele şi stângaeele uersuri româneşti:

„Mama Roma eea bătrână,Mi-a pus arma asta 'n mână.“

A sosit în sfârşit ziua, când drama s’a apropiat de punctul culminant. Visul milenar fulgeră în conştiinţa neamului nostru, continentul se încleştase în uriaşa lui îneăerare ea la judecata din urmă de pe păreţit Capelei Sixtine. Părintele Uasile Lueaeiu în acele zile şi-a înţeles chemarea de profet, dându-şl seamă, că îndrumătorii unui neam în uremuri de grea cumpănă trebuie să treacă examenul moral. Şi-a părăsit deci casa dela

$tşeşti, s a scuturat de obezile tăcerii prudente şt luând toiagul pribegiei în mână, luptătorul Ardealului s ’a tuit ea o furtună în capitala României, acolo de unde trebulâ să loueaseă spada liberatoare.

în această perioadă părintele Lueaeiu a îndeplinit cea mai înaltă misiune politică a uieţti sale, auând rolul de factor determinant al ideii care trebuid să aprindă flacăra războiului de dezrobire, dar saluând în aeelaş timp pe seama umanităţii şi demnitatea românismului din Ardeal.

Din cele dintâi zile ale toamnei din 1914, neastâmpărul rodnic al acestui bătrân s’a dezlănţuit în fierbere fără răgaz. în fruntea Ligei dela Bucureşti, care deuenlse un minister al conştiinţei naţionale întrunind toate căpeteniile ţării, alături de N. Flltpescu, în ale cărui euuinte de granit se săpau adeuă- rurile de rassă ale ueehilor boieri români, alături de Delauraneea, trubadurul înuiforat al cântecului nostru de biruinţă, alături de fermecătorul uerb al lui Take loneseu şl împletiturile de fulgere ale dlui N. lorga, părintele Uaslle Eiueaeiu aduceâ prestigiul suferinţei şi încercările de prooroc din Biblie, acele uibraţiuni metalice, cari se prăuăleau în suflete ca o zuruitură de lanţuri.

Această biciuire a sufletului românesc dela un eapăt la altul al ţăret, necontenit ureme de doi ani de zile, acest curs pripit

de pedagogie naţională, care a împlinit multe lacune de conştiinţă şi a resuscitat instincte adormite, ne-a dat răsbotul.

Istoriograful de mâne ua deseifrd din uălmăşagul marilor frământări rolul mortului de asi.

Răsbotul însuşi l-a aşezat pe tribunul de ieri într’o nouă postură de apărare: moşneagul a apucat drumul strătnătăţei să strige Occidentului protestarea noastră.

El a răscolit atenţia publică în America, a organizat legiuni de uoluntari în Italia, a ţinut eonferenţe în Elueţia, a răspândit broşuri şi a raliat pretutindeni lumea în jurul cauzei româneşti.

La Paris când se ţeseau firele congresului de pace, figura lui uioaie erâ reuăr- sată de o lumină nouă.

Latinitatea biruise şi fruntea largă a acestui mag călător, îmi aduc aminte, pe urma unei euuântări a italianului Ferrero; — primise par'eă un joc de lumini necunoscute încă. Erâ în frenezia triumfului, sorbtâ nectar de simpozionul idealului împlinit şi buzele i se strângeau într’o linie dârză de pretor greeo-roman, smuls parcă dlntr’un baso-relief din arcul de triumf al lui Titus Uespaslanus. O ceată de diplomaţi străini priuiau eu admiraţie făptura lut, care erâ cea mai perfectă legitimaţie a descedenţei

noastre, şt când un American l-a întrebat dacă şt Ardealul gândeşte la fel eu not, părintele Lucaetu i-a răspuns eu o demnitate calmă :

„ Fiţi liniştit domnul meu, acolo unde sunt eu, aco lo bate inima Ardealului11.

Aueâ atât de multă dreptate 1După biruinţă, întors acasă, eu lacrimi

în ochi, uttându-se împrejur în lumea nouă şl în roiul cetelor recente de naţionalişti neofiţi, bătrânul schiţă un zimbet de indulgenţă. U. Eueaeiu nu aueâ nimic de cerut; — îl răsplătise D-zeu în uisul lui, şi-i eră de-ajuns.

Concepţia lui politică însă păstră aee- eaş linie dreaptă. El, marele dărâmător de hotare, eereâ topirea graniţelor sufleteşti, doriâ pliuirea grabnică a buruienilor din trecut, pentru deplina consolidare a acestei ţări, pe care inima lui largă se obişnuiâ de mult s ’o iubească de-opotrluă.

în plină aeţ’une l-a ţintuit boala pe patul de suferinţă. A fost o agonie lungă, o pulbe- rizare lentă spre neant. Din toate părţile strigă chiotul energiilor desrobite de el, în ureme ce moartea lui se depănă discretă ea un psalm în surdină. Uasile Eueaeiu muriâ sărac într’o suburbie din Satu-Mare şi eând l-am uăzut astă uară într’o căsuţă strâmtă — nu mai eră decât craterul unui

m

uulcan stins, de sub pleoape abtâ mijeau utttmlle lleârtrt de jăratec.

Astăsi cărbunele s'a stins, ochii părintelui s ’au închis pe ueet.

Pleacă dintre noi cel din urmă romantic — repreaentantul perioadei eroice din politica Ardealului — lăsând generaţiei de azi moştenire imaginea lui luminoasă — darul cel mal trebuincios într'o creme copleşită de o concepţie prea pozitivă.

Toate steagurile se pleacă în faţa acestui sicriu, asupra căruia, în numele Ardelenilor eu cari ai pribegit ieri pe drumul idealului, Părinte Uaaile, eu, smerit ucenic arunc astăzi un bulgăr de ţărână.

" W "

Reeetlnd aceste rânduri ni se pare că am schiţat numai în eâteua linii icoana părintelui Vasile.

E greu să cuprinzi în eâteua pagini o uieaţă atât de bogată şi sbueiumată, eare adese se confundă eu însăş uieaţa neamului românesc.

Cuuântările lui se pot adună în eâteua uolume, dar ua lipsi din ele căldura şi uieaţa, isbuenirea de entuziasm, cu eare acest neîntrecut orator răptă eu sine massele în- eotro urea.

Căldura şl uieaţa acestor euuântărt, dupăce au înflăcărat inimile, s’a spulberat în uânt.

S ’a amintit numai procesul Memorandului, ea cel mai important, eare a ridicat la ninel european situaţia Românilor din Tran- slluania şt Ungaria. Dar părintele Lucaeiu a auut mal multe procese de presă şi a fost întemniţat în repeţlte rânduri.

După încheierea acestui proces, a urmat o tăcere oare-care, căci coarda fusese încordată prea tare. Românii ajunseseră eu plângerile lor până la împăratul — şl împă-

VII. în eh eiere .

patul n’a uoit să steâ de uorbă eu ei. Ge mai eră de făcut?

Reuoluţie ?Nu eră uremea, să se strige în lumea

mare acest euuânt, dar el plutiâ în aier, ea o sămânţă neuăzută, aşteptând numai prilejul să rodească.

Gând a isbucnit răsboiul, nu mai încăpeâ nici o îndoială, că bătuse ceasul.

Ea Budapesta şt Viena nu mai aueam ce căută; priuirile noastre se întorceau tot mal încrezătoare spre singurul loc, de unde ne mal puteâ ueni mântuirea: Bucureştii.

** *Ideia eră ueehe.Nu luase încă o formă hotărîtă, dar

răsfoind ziarele din Ardeal dela 1910 înecaee rămâi surprins de îndrăsneala şi hotărârea, eu care se aeeentud această hotărâre tot mai p̂e faţă.

în clipa cea mare, părintele Vaslle Eu- eaeiu şl poetul Oetauian Qoga, trecând Gar- paţii au luat în mână toiagul pribegiei, şi alături de Ardelenii refugiaţi acolo şi de alţi oameni de inimă din ueehiul Regat, au pornit propaganda împotriua patriei lor uitrege.

Părintele Eueaeiu reîntinerlt, în pragul anului al şaptezeeilea, cutreeră ţara românească, trecu apoi la Roma, Paris şi America.

83Şl glasul Iul n'a răsunat în pustiu; Ro

mânia a luat lupta împotriua Puterilor Centrale şt după cumplite jertfe de sânge, tsbu- teşte să realizeze idealul naţional.

Părintele Lueaciu îşi îndeplinise misiunea lut pământească.

Acoperit de glorie, el puteâ râde Morţtt în faţă, spunându-i:

— Tu nu tel decât ţărâna meaî Bu nu uoiu muri niciodată 1

** *Scriind broşurică de faţă, am auut pri

lejul să răsfoiesc colecţii ueehl da ziare în biblioteca Unluersităţii din Cluj.

Din praful ce se aşezase pe ele, şi din mirosul de hârtie ueehe, răsăreau rânduri de înălţare sufletească, cum erd pe uremuri.

Nu ştiu întru cât am reuşit să pun pe hârtie acest entuziasm, grupându-l în jurul celui mal însufleţit luptător naţional, pe care l-a auut Ardealul zilelor noastre l

Datorez mulţămită prietenilor, cari mi-au dat date şi informaţii: Domnit Ing. Petre Lu- eaeiu. Bucureşti; Dr. Bpaminonda Lueaciu, preot, Şişeşti; Doamna Tulta Lueaciu, Cluj; Dr. Elie Dăianu, protopop, senator, Cluj; Dr. V. Meruţlu, prof. uniu., deputat, Cluj; Dr. L. Nestor, notar public, Cluj; V. C. Os- uadă, director de bancă, Cluj şi Dr. Eugen Barbul, directorul bibliotecii uniu.

eiuj, Decembre, 1925.

Cuuântarea Preşedintelui Ligei Culturale părintele V. Lueaeiu (1915).

(Mari ouatiuni salută uentrea la tribună a oratorului).

Mulţumindu-uă, doamnelor şi domnilor, pentru încrederea ce aţi pus-o în modesta mea persoană, declar întrunirea noastră deschisă şi totdeodată, eu permisiunea Domniilor noastre, iau euuântul.

Doamnelor ş i domnilor,Cu plăcere salutăm primăuara frumoasă

care ne arată cum se re deşteaptă natura fizică, cum pământul fertil îşi arată tendinţa spre a ne da rodurile sale frumoase, încântătoare, plăcute pentru noi şi, din conside- raţiunile acestea asupra naturel euuântătoare, astăzi eu un singur pas trecem la consideraţii pe terenul celalalt moral, cultural, naţional şi uedem de asemenea redeşteptân- du-se energiile naţionale pe tot pământul locuit de Români într’un singur scop, spre un singur ideal eu o singură uoinţă ea să realizăip Idealul nostru naţional: România Mare. (înflăcărate aplauze).

VIII. Adaos.

Manifestaţiunile patriotismului domniilor noastre ne mângâie pe noi, ne înalţă, ne dau euraţ şi totdeodată o sfântă satisfaeţiune, eă toţi Românii pricep în zilele mari datoria lor.

Aşâ, domnilor şi doamnelor, de aici, dela gurile Dunărei până la obârşia Tisei, uă putem spune în mii de adunări, nu aşâ de mari şi publice ea aceasta, dar unde sunt fie şi numai doi Români la olaltă — şi deaeeea am zis în mii de adunări — şi chiar acolo în Transiluania unde se adună fiii ş̂ fieele de Români, nu se «orbeşte de alt lucru nu se aşteaptă alt ideal, nu scapă alt senti* ment înălţător decât toată energia, tot euraju' şi entusiasmul pentru înfăptuirea idealului* naţional (Aplauze călduroase).

De aceea nu e de lipsă să uenim, noi, reprezentanţii Ligei Culturale sau ai Aeţiunei naţionale, nu e de trebuinţă să uenim aici la Do. să uă înflăcărăm, să uă turnăm entuziasm în inimile Du. sau poueţe care să lumineze calea sufletească a domniilor uoastre; nu, ei mai uârtos am uenit aici ea să constatăm un lucru: să constatăm această înălţătoare solidaritate a elementnlut românesc de pretutindeni. (Aplauze prelungite).

Aeeastă unire în cuget şl în simţiri ce a uisat profetul-poet în eânteeele sale adresate inimilor române o uedem realizată astăzi în teorie şi mâne o uom uedeâ realizată în

s

fapte. Această realizare reuine tuturor, re- uine şi Galaţilor, căci Galaţii au arătat astăzi, eu primirea noastră, manifestarea sentimentelor lor naţionale, dispuse a lucră din toate puterile alături de ceilalţi Români, fraţi ai lor, pentru realizarea aeeluiaş ideal. (Aplauze călduroase).

Atunci, îndată ne punem întrebarea: auem dreptul să facem eeeaee dorim? Auem uotnţa, d a; auem curajul şi auem şi dreptul. Dar atunei uin oamenii aceia cuminţi, unii din pungă, alţii din interese străine, altul poate de frică şi uin eu sfatul şi ne spun: ei bine, dlor şi fraţilor, toate bune, toate frumoase dar uedeţi, Duoastră, sunteţi greşiţi în calea realizărei, ar trebui altfel de seriare şi să începem nu dela Tisa eătră Carpaţi, ei să începem dela Nistru către Tisa. Ei bine, dlor, să fim încredinţaţi de un lucru: o naţiune trebuie să aibă conştiinţă şi de drepturile şi de datorinţele sale. Drepturile sunt netăgăduite; nici duşmanii nu le mai trag la îndoială, dar euminţia aceea a compatrioţilor noştri, aceea trebuie să o combatem noi si dacă e eu putinţă să-i a- tragem către noi ea să nu fie nici o notă disidentă între noi.

Bine ar fi să se poată aceasta, dar, doamnelor şi domnilor, dacă totuşi ar există trebuie să o reducem la o cantitate aşâ de minimă încât euuântul lor să nu ne poată pe

8?

noi încurcă în calea frumoasă pe care pornim eătră realizarea idealului nostru naţional. {Călduroase aplauze).

Dar prietenii cei falşi de astăzi, duşmanii noştri de zece ueaeuri, aeeia au uenit eu nişte şoapte, domnilor şi doamnelor, şi ne-au oferit nu drepturi, ei concesiuni naţionale, precum aţi auzit, ne-au oferit nu drepturi, ei milă din mărinimia lor. Alţii mai serioşi i-au aduertizat: nu uă jucaţi nici eu euuântul, nici eu istoria, nici eu sentimentul unui popor, dar daţi drepturile ce se euuin Românilor din Ungaria şi Transiluania.

Au urut în teorie, în faptă însă nu. Şi Duoastră ştiţi că un an şi patru lunt au curs tratatiuele între noi şi între reprezentanţii guuernului cotropitor tot eu scopul ea să se netezească calea. Şi acum, în ceasul al un- sprezeeilea u’aţi trezit şi nici acum eu inima curată pentrueă, după pertractări de un an şi patru luni, ne-am ales eu acel punct dela care am pornit, adecă eu nimic. Va să zică au urut să ne tragă pe sfoară. Am stat însă neînfricoşaţi şi neînfrânţi înaintea lor, iar ei au trebuit să se retragă ruşinaţi după spatele baionetelor şi ajutoarelor ce le ueniau din Berlin şt din Germania. (Aplauze).

Bi, domnilor şl doamnelor, istoria neamului nostru românesc din Ardeal şl Ungaria este o istorie eu pagini triste de suferinţă.

5*

88

Nu ureau să o amintesc astăzi, dar ureau să constat un lucru înaintea Domniilor uoastre : deşi am dus atâtea lupte, deşi am suferit atâtea asupriri, un lucru n’am făcut niciodată: nici un moment n’am trădat şi n’am cedat din dreptul nostru naţional. (Furtunoase a- plauze).

De aceea astăzi putem zice eu mai multă mândrie şi mai multă dreptate decât ori când, că putem porni la luptă sub egida măreţei idei: murim mai bine ’n luptă eu gloria deplină, decât să fim selaui iarăşi în ueehiul nostru pământ. (Aplauze călduroase îndelung prelungite).

D’apoi să uorbese despre cauzele marelui răsboiu în care trebuie acum să ne amestecăm şi noi? Se spune că adeuărata cauză este o cauză economică, financiară, de eomunieaţiuni, de gelozii naţionale, de reuendieări de teritorii, ce ştiu eu şi s ’a pus ea pretext ruşinător pentru a începe răsboiut tragedia dela Serajeuo.

Domnilor şi doamnelor, să uă amtntese, însă o altă tragedie, tot aşa de tristă, poate mai dureroasă, întâmplată în castelul din Meyerling. Spuneţi domnilor şi doamnelor, care a fost adeuărata cauză a acelei tragedii ? Nimeni n’o ştie. Ei, am studiat şl am cercat să cunosc adeuărata cauză şi nu o eunose până în ziua de astăzi. Tot astfel

adeuărata cauză a tragediei din Serajeuo, eu cred, sunt eonuins, că nu e cunoscută. Un lucru constat însă şi declar, un lucru pe care m’am ferit până acum să-l ating, este că uestea despre tragedia din Serajeuo a deşteptat orgii de bucurie şi de ueselie la neamul maghiar din Ungaria. (Aplause). Uă declar un lucru: că în casa contelui Ştefan Tisza n’a fost zi mai ueselă decât aceea în care a primit ştirea despre moartea regretatului principe moştenitor, arhiducele Fer- dinand, la Serajeuo. (Voci: jos Ungurii 1 Ruşine]). Şi auem date despre aceasta; eu oremea le uom produce.

Doamnelor şi domnilor, în inima poporului român din Transiluania şi Ungaria a pătruns adânc ideia de simpatie pentru acest moştenitor al tronului. Pentru ce ? Pentru că arătă uoinţă bună fa{ă de acest popor obidit; nădejdea nl-o pusesem în el şi el spuneâ că un uiitor altfel ne aşteaptă atunci când ua ueni dânsul la oeârmuirea ţării. Ş i din momentul aeesta a fost ură pentru dânsul printre Unguri, şi u’adueeţi aminte, când a făeut ui- zita lui la Sinaia, că a deslănţuit o furie publicistică în potriua lui în coloanele ziarelor maghiare şi când s’a auzit de tragedia din Serajeuo şi când poporenit mei, enoriaşii mei din Şişeşti mergând prin oraşele înue- einate şi uorbind eu lacrimi de durere în ochi despre moartea nefericitului prinţ mo

?0

ştenitor, Ungurii le spuneau: bine i-s’a întâmplat şi dacă n'ar fi făcut-o alţii, noi am fi săuârşit atentatul împotriua lui. (Mişcare de indignare).

Acestea sunt fapte, sunt lucruri constatate şi nu e bine să rămâie ascunse mai ales în momentul de faţă, în proeesul ee-l auem eu această rasă asiatică. (Aplauze puternice),

Cauzele răsboiului celui mare dintre popoare, cari şi-au măsurat săbiile nu le discutăm acum. Rămânem în casa noastră, în cadrul aspiraţiunilor noastre, auem conştiinţa că auem dreptate pentru năzuinţele noastre şi auem curajul să exprimăm eonuingerea noastră şi uom aued energia cerută atunci, când goarna ua sunâ să dăm douada cea mare a sângelui şi a jertfirei uieţei.eă suntem uredniei de un uiitor mai fericit, că suntem uredniei de întregirea neamului românesc. (Entuziaste aplauze).

De aceea, domnilor şi doamnelor, în momentul acesta eu nu am altă misiune, decât să uă spun, eă am cea mai mare satisfae- ţiune, eă ceea ce am uisat din cruda tinereţe uăd eă se discută astăzi ea o apropiată realitate. De euuintele de deschidere ale dlui preşedinte am rămas încântat. Nu ureau să repet eeeace a zis, dar confirm, că' e un lucru mândru şi înălţător pentru noi

71

să putem spune, eă de eând a dispărut Dacia Feltx de pe harta Europei orientale, n’a încetat un moment reuindeearea dorinţei noastre de a ne uedeă încă odată întruniţi iar la olaltă în Dacia Felix, la gurile Dunărei între Tisa şi Nistru. (Aplauze furtunoase).

Apoi, organizaţiunea armatei, organiza- ţiunea finaneelor este opera geniului latin, este opera conştiinţei de misiunea noastră în Orient; este opera conştiinţei noastre naţionale române, care n’a dispărut nici un moment din inimile noastre şi o douadă despre aceasta este şi măreaţa întrunire de astăzi. Pentru aceasta uă felicit, domnilor şi fraţilor, doamnelor şi surorilor, din Galaţi şi Duoa- stră celor dela gurile Dunărei uă aduc salutul locurilor de unde uiu şi uă zic să trăiască România Mare. (Entuziaste aplauze, ouaţiuni călduroase).

Serîsoare eătră Consiliul de Miniştri.

Onorai Consiliu d e Miniştri,înainte de declararea mobilizărei şi a

ruperii legăturilor diplomatice eu Puterile centrale, guuernul român nu se putea ocupă ţie situaţia noastră, a Românilor de peste munţi şi din Bueouina, ueniţi în România dela izbucnirea răsboiului european.

72

înţelegem deci eă autorităţile statului nu au luat dispoziţii priuitoare la rolul pe care, în interesul cauzei, trebuie să-l auem şi noi în cursul răsboiului pentru întregirea neamului şi pentru împlinirea idealului nostru.

Glasul conştiinţei, care ne-a pouăţuit să trecem Carpaţii şi să uenim în Regat, ne îndeamnă acum, în aceste zile mari şi sfinte pentru noi, să ne feeem pe deplin datoria şi să căutăm a fi cât mai folositori oştirei româneşti şi Statului român.

De aceea ne permitem a supune bine- uoitoarei judecăţi a Onor. Consiliu de Miniştri o seamă de propuneri, lăsând la aprecierea Domniilor-Uoastre să le primiţi pe acele, pe cari le ueţi găsi potriuite şi să aduceţi hotărârile pe cari le ueţi crede de euuiinţă.

Noi Românii refugiaţi din Ardeal (Banat, Crişana, Maramureş) şi din Bueouina uoim să luăm parte aetiuă la cucerirea pământului, în care ne-au lăsat părinţii şi în care odihnesc străbunii noştri.

Credem că e o datorie de onoare pentru noi, eă în acest răsboiu să înscriem pe paginile istoriei fapte, cari să arate urmaşilor, eă şi Românii din ţinuturile subjugate au luptat alături de ostaşii Regatului pentru întruparea României Mari şi eă prin sângele

?3

lor au răscumpărat unitatea politică la care au uisat ueaeuri dearândul.

Dorinţa noastră ar fi ea Onor. Consiliu de Miniştri să încuDiinţeze organizarea de regimente ardelene şi bueouinene, cari să se compună din foştii soldaţi români