1A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
CUVÂNTUL MITROPOLITULUI
iosif
A tunci când ne apropiem cu inima de taina Naterii Domnului ne
întâlnim, în afar de cetatea Bethleemului, atât
de neprimitoare, i cu singurtatea lui Iisus, Pruncul, în mijlocul
omenirii pentru care Se ntea s o mântuiasc. Atât de singur i uitat
de ctre toi cei care ar fi trebuit s Îl vad i s Îl primeasc! Aa
precum i noi facem as- tzi, uitându-L singur în ieslea Lui de
odini- oar. Nu Îl mai vedem, din spatele preocup- rilor noastre
aa-zis „srbtoreti”, din spatele munilor de mâncare i butur pregtii
oa- recum pentru venirea Lui. Aproape c ne recunoatem cu toii în
aceast imagine a pro- fitorului de pe urma srciei Celui ce S-a f-
cut srac pentru noi în cele materiale i pmân- teti, pentru a ne
îmbogi în cele cereti i netrectoare. Cine poate vindeca orbirea
noas- tr cea luntric, orbire care nu ne las s ve-
dem adevrul cel ascuns în petera din Bethle- em, din cauza prea
multei lumini materiale i prea marii bunstri?
În peter, Mântuitorul deja S-a întâlnit cu singurtatea noastr,
nscut i înrdci- nat în firea omeneasc din pcat, i a pri- mit-o i a
fcut-o siei singurtate i a dus- o „tot mai singur pân pe
Golgota”.
Cetatea – pe care muli dintre noi au vzut-o în realitate pe
parcursul pelerinaje- lor pe care le facem în ara Sfânt – L-a pri-
mit, dar nu în casele sale bune, ci în grajdul animalelor celor
necuvânttoare. Înelegem c Dumnezeu, venind ctre ai Si, la ai Si,
retriete i singurtatea pe care omul însui o triete în tumultul
vieii i al lumii. Omul a ales s rmân singur, înc de la refuzul
ascultrii de porunca lui Dumnezeu, când s-a izolat în propria lui
voie i dorin i a
IUBIREA MÂNTUITOARE A LUI HRISTOS
Cuvânt Pastoral la Naterea Domnului
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 82
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
refuzat astfel comuniunea cu Dumnezeu prin ascultarea de voia Lui.
Retriete i sin- gurtatea i refuzul iubirii omului de ctre om, i a
lui Dumnezeu de ctre om.
În ciuda potrivniciei omeneti, motenirea pe care o avem de la
protoprinii notri Adam i Eva, Pruncul Iisus o transform în binecu-
vântare prin întruparea Lui din Fecioara, pen- tru a-l întâlni pe
om fa ctre fa i a-i vesti buntatea i dragostea lui Dumnezeu-Tatl
pentru om i pentru lumea întreag. În ies- lea animalelor din
Bethleem, Pruncul Sfânt transform potrivnicia i dumnia lumii în
prietenie, prin venirea magilor din neamuri- le strine! Singurtatea
omului a schimbat-o în comuniune între cer i pmânt prin veni- rea
îngerilor i a pstorilor! Orbirea duhov- niceasc a lumii a
schimbat-o în vederea ce- lor cereti prin deschiderea cerurilor
care lsau s se vad cetele de îngeri proslvind Slava lui Dumnezeu,
care umple pmântul!
Teama a schimbat-o în bucurie prin lumina stelei care a însoit pe
magi pân la locul Naterii i a vestit întregii zidiri venirea
Împratului! Moartea a biruit-o cu viaa prin întruparea Vieii Însi
din Fecioara, firea omeneasc primind în sine pe Fctorul Su! Cu
toate c omul L-a lsat singur, „Dumnezeu a pus lâng Iisus toat
omenirea prin Maica Sa, Preacurata Fecioara Maria”.
Tuturor v doresc, acum, la ceas de mare srbtoare, ca lumina lui
Hristos din ieslea Bethleemului s v lumineze inimile i s v aduc
darul întoarcerii neîncetate ctre Mântuitorul, pace i încredere,
buntate i dra- goste, dor dup toate faptele cele mântuitoare!
Anul Nou s v fie binecuvântat! La muli ani!
Al dumneavoastr de tot binele doritor i rugtor ctre Hristos Domnul
nostru,
† Mitropolitul Iosif
3A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
CUVÂNTUL MITROPOLITULUI
SERAFIM
D m slav bunului Dumne- zeu i-I mulumim c am ajuns cu pace la
srbtori- le de iarn prilejuite de
Naterea Domnului, care revars în su- fletele noastre dragoste i
bucurie, lumi- n i cldur. Fiecare ne-am pregtit, pe msura credinei
i a râvnei pentru Dum- nezeu, cu post i rugciune, ca i prin Tai- na
Spovedaniei i a Împrtirii cu Trupul i Sângele Domnului, s
întâmpinm dup cuviin acest mare Praznic. Sluj- bele din aceste zile
i minunatele colin- de de Crciun ne dezvluie marea Tain care s-a
petrecut în Betleem i-L pream- resc pe Dumnezeu Care se smerete i
se
IUBIREA DE NEAM
face om, intr în umanitate, împrte- te condiia omeneasc pentru ca s
mân- tuiasc lumea din interiorul firii noastre. Pruncul nscut în
Betleem – Dumnezeu i om – este ca o smâna dumnezeiasc pus în
aluatul umanitii, adic în ini- ma fiecrui om, în care se
concentreaz toat umanitatea, pentru ca toat uma- nitatea s dospeasc
i s devin o singu- r Pâine. Mântuitorul Iisus Hristos spu- ne
despre Sine c este „Pâinea care s-a coborât din cer” (Ioan 6, 51) i
c cei ce mnânc aceast Pâine, adic Trupul i Sângele Su, devin una cu
El i au parte de viaa venic. Fiecare om este chemat s creasc în
Hristos, strduindu-se, zi
Cuvânt pastoral la Naterea Domnului
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 84
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
de zi, s creeze condiiile necesare pentru ca smâna dumnezeiasc din
inima sa s-i dospeasc întreaga fire.
Orice smân, pentru a crete i a rodi, are nevoie de un pmânt bun, de
ap i de cldur. Smâna harului primit la botez în sufletul nostru are
nevoie, pentru ca s
5A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
creasc, de pmântul bun al inimii, pe ca- re-l pregtim mereu prin
rugciune, prin post i prin fapte bune. Dac nu ne rugm în fiecare
zi, dac nu participm cu evla- vie, duminica, la Sfânta Liturghie i
nu ne spovedim i ne împrtim cu Trupul i Sângele Domnului, dac nu
postim mier- curea i vinerea, ca i în cele patru posturi de peste
an, dac nu ne silim s facem cât mai mult bine semenilor notri,
inima ni se împietrete i devine insensibil la pre- zena lui Hristos
în ea. Astfel, în loc s cretem duhovnicete i s ne asemnm tot mai
mult cu Hristos, ne cufundm în bezna pcatelor i a patimilor care ne
dis- trug treptat i sufletul i trupul.
A crete în Hristos înseamn a crete în iubire, a ne umple inima de
iubire i a deveni una cu El: „Nu mai triesc eu, ci Hris- tos triete
în mine”, zice Sfântul Apostol Pavel (Galateni 2, 20). Acelai
Apostol ne îndeamn s avem în noi „gândul lui Hris- tos” i „simirea
lui Hristos”(cf. I Corinteni 2, 16 i Filipeni 2, 5), adic s gândim
i s simim ca Hristos, pentru c cine se str- duiete s câtige gândul
i simirea lui Hristos în inima sa, acela va i iubi ca Hris- tos.
Urmarea lui Hristos, o carte foarte po- pular în Evul mediu, dar i
astzi, ne în- deamn ca în fiecare împrejurare a vieii s ne întrebm:
„ce-ar face Hristos dac ar fi în locul meu?”. Dac ne-am pune mereu
aceast întrebare, ne-am feri de multe p- cate i am scpa de multe
suferine! În ace- lai timp, trebuie s avem mereu în vede- re
c scopul rugciunii, al postului, al împrtirii cu Sfintele
Taine i al tuturor
faptele bune este iubirea: iubirea fa de Dumnezeu i fa de
semenii notrii al- turi de care trim în familie, în Biseric i în
societate. Dac rugciunea, postul i ori- ce împlinim din credin nu
ne fac mai buni, mai ierttori, mai iubitori de semeni, înseamn c ne
ostenim în zadar. Din Sfân- ta Evanghelie de la Matei aflm c
Dum- nezeu ne va judeca dup msura iubirii, adic dup cât bine am
fcut semenilor notri (Matei 25, 31-46). De aceea Sfân- tul Apostol
Pavel spune c „iubirea este îm- plinirea Legii” (Romani 13, 10).
Cine iu- bete cu adevrat, împlinite deodat toate poruncile. i numai
cine iubete cu adevrat este liber. Omul liber se ferete de pcat,
fiindc tie c pcatul îl transfor- m în sclav: „Adevrat,
adevrat zic: Ori- cine svârete pcatul este rob pcatului”
(Ioan 8, 34). De aceea Fericitul Augustin zice: „Iubete i f ce
vrei!”.
M rog Pruncului Iisus, nscut în Petera Betleemului, s scrie aceste
cu- vinte de învtur în inima fiecruia i s le fac roditoare,
sporindu-v iubirea de ara i neamul nostru, iubirea fa de rile în
care trim i fa de toat creaia lui Dumnezeu.
V urez tuturor, prini i copii, tineri i vârstnici:
Srbtori fericite i La muli ani! Binecuvântarea Domnului
s fie peste voi toi!
† Mitropolitul Serafim
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 86
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
F iul Cel venic al lui Dumnezeu Se face, prin întrupare, frate cu
fieca- re dintre noi i ne ridic la demni- tatea de fii ai lui
Dumnezeu Tatl,
pe noi, cei robii pcatului i morii, druin- du-ne privilegiul de a
fi, împreun cu El, motenitori ai Împriei Cerurilor (cf. Rm. 8, 17).
El nu ne druiete înfierea i motenirea dup merit, ci dup a Sa
iubire-de-oameni. Nu ne d dup dreptate, ci dup a Sa mare- mil. Nu
ne primete dup faptele legii, ci dup credina (cf. Rom. 3, 28)
i bun-voirea fie- cruia dintre noi. Nu ne fgduiete ceva min- cinos,
ci ne face prtai, înc de pe acum, la buntile cele adevrate ale
Împriei Ce- rurilor. i spune la tot omul însetat i înfo-
metat: Dac este cineva însetat, s vin la Mine i s
bea. (Ioan 7, 37). Ascultai-M pe Mine
i vei mânca cele bune i întru bunti se va desfta sufletul vostru.
(Is. 55, 2). Dar adau- g: Nu numai cu pâine va tri omul, ci cu
tot cu- vântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Ma- tei
4, 4). i ni Se descoper zicând: Eu (Cuvântul Cel venic al Tatlui)
sunt Pâinea Vieii. (…) Iar Pâinea pe care o voi da vou
este Trupul Meu. (cf. Ioan 6, 51). Cci Tru- pul
Meu este adevrat mâncare i Sânge- le Meu, adevrat butur. (Ioan
6, 55).
Celor apsai de povara i de necazurile vieii, Fiul Omului le
spune: Venii la Mine toi cei ostenii i împovrai i Eu v voi
odihni pe voi (Matei 11, 28). Iar celor care petrec în
întunericul necunoaterii de Dumnezeu, Hristos Cel ce S-a nscut le
spune: Eu sunt lumina lumii – lumina cea
adevrat (cf. In. 1, 9). Cel ce urmeaz Mie nu va umbla în
întu-
CUVÂNTUL EPISCOPULUI
CUVÂNT PASTORAL LA NATEREA DOMNULUI
7A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
neric, ci va afla lumina vieii (Ioan 8, 12). Celor care nu mai
vd sensul vieii, apsai fiind de minciuna i de confuzia ce ne
înconjoar, Domnul le spune: Eu sunt calea, adevrul i
viaa (Ioan 14, 6). Iar tuturor celor ce sunt în pragul morii
sau se tem de ea, precum i tuturor celor îndoliai, Biruitorul morii
le spune: Eu sunt învierea i viaa, cel ce crede în Mine,
de va i muri, viu va fi (Ioan 11, 25). Cel
care mnânc Trupul Meu i bea Sângele Meu are via venic i
Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi (Ioan 6, 54).
Aadar, s zicem i noi cu psalmistul, în aceast luminat zi de
Praznic: Ce vom rs- plti Domnului pentru toate câte a druit
nou? Paharul mântuirii vom lua i Nume- le Domnului vom
chema (cf. Psalm 115, 4). S zic fiecare în aceast luminat
zi: Bine voi cuvânta pe Domnul în toat vremea, pururea lauda
Lui în gura mea (Psalm 33, 1); i cu toii s ne facem i
plinitori ai acestor cuvinte.
S lum aminte la noi înine i la suflete- le noastre i toat
grija cea lumeasc, acum, s o lepdm i sus s avem inimile,
gtii fiind a-L întâmpina cum se cuvine pe Cel Care S-a artat
nou blând i smerit cu inima, primind a Se culca în iesle,
tiind c iari va s vin, cu slav, în vzul
tuturor, spre a judeca viii i morii, în ziua cea de
apoi.
Fiecare prznuire, fiecare Dumnezeiasc Liturghie la care participm,
ascultând citi- rile din Scripturi i împrtindu-ne din Sfân- tul
Trup i Sânge ale Domnului, nu sunt alt- ceva decât popasuri dttoare
de ndejde i de încredinare, întru petrecerea cu Cel ce ne-a
fgduit s fie cu noi în toate zilele (cf. Mt. 28, 20) i în
ateptarea venirii Sale întru sla- v, tiind c vine curând i nu va
întârzia (Cf.
Evrei 10, 37), pentru a pune capt suferinei, fricii, singurtii,
prigonirilor, nedreptilor i tuturor rutilor ce apas peste neamul
omenesc, dar i pentru a da fiecruia dup cum este lucrarea
lui (Apoc. 22, 12).
Se cuvine s aducem cinstire i laud Preasfintei Fecioare,
care, astzi, pe Cel mai presus de fiin nate în ieslea
Vifleemului, i s slvim naterea ei, mulumind Fiului su i Dumnezeului
nostru pentru c ne face i pe noi prtai maternitii ei iubitoare, zi-
când fiecruia dintre cei care iubim artarea Sa (cf. 2
Tim. 4, 8) i tuturor celor orfani i prsii: Iat mama ta
(In. 19, 27), încredinându-ne astfel purtrii de grij a ce- lei care
a devenit, prin naterea Sa, de-Dum-
nezeu-Nsctoarea (Theotokos – Deipara) i Maica
Vieii.
S nu-l uitm astzi nici pe aproapele nos- tru, pe cel de lâng noi,
aflat în necaz i în lip- s, flmând sau însetat, gol sau strin,
bolnav sau în temni, tiind c Domnul Hristos se identific cu fiecare
dintre cei încercai, pre- cum ne spune în Evanghelia dup
Matei: Ade- vrat zic vou: Întrucât ai fcut (bine) unuia dintre
aceti frai ai mei prea mici, Mie Mi-ai fcut (25, 40). Dar
s nu-i uitm nici pe cei de departe, pe prinii i pe fraii notri, pe
mamele i pe surorile noastre, pe copiii notri, care suspin dup noi
i ne duc dorul, i s îndreptm spre Dumnezeu, în aceast zi de
Praznic, mcar un gând de rugciune pentru ei, ca bucuria noastr s
fie mai deplin.
Prznuirea noastr nu ar fi deplin dac nu i-ar cuprinde i pe cei care
au trecut din viaa aceasta în venicie, pe înaintaii notri: strmoi,
prini i maici, frai i surori, fii sau fiice, i pe toi cei care au
adormit întru
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 88
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
ndejdea învierii, a vieii venice, pe cei c- rora le datorm venirea
pe lume i credina.
Fie ca prznuirea din acest an a venirii în trup i a naterii
Mântuitorului s ne fie tuturor un prilej
de nou i bun început, în- tru via bineplcut Lui, în
care adevrul s biruiasc minciuna, buntatea s biruias- c rutatea,
iubirea s biruiasc ura i învie- rea s biruiasc moartea. Iar în anul
care vine, iubirea fa de Dumnezeu s biruias- c iubirea fa de lume,
iar iubirea fa de aproapele nostru s biruiasc iubirea fa de trupul
nostru i fa de plceri i patimi, ca viaa noastr s nu mai fie
îndreptat spre cele de jos, ci spre cele de sus i spre Cel
ce
cu noi este în toate zilele i iari va s vin, întru slav.
S iubim cu toii pe Dumnezeu, de la mic la mare, cu mulumire pentru
toate cele f- cute de El pentru noi în anul care a trecut i în toat
vremea, i s iubim pe cel de lâng noi i pe tot omul, dorind i cerând
Domnu- lui pentru toi aceeai fericire, pace i împli- nire, i aceeai
mil i iertare ca i pentru noi înine. Astfel cugetând i fcând, facem
lu- crtoare întru noi înomenirea Fiului lui Dum- nezeu i
aducem Împria Tatlui i a Fiu- lui i a Sfântului Duh în viaa
noastr.
† Episcopul Siluan al Italiei
9A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
Î n fiecare an, de Crciun, trim i ne exprimm bucuria c Dumnezeu nu
ne-a uitat, nu ne-a lsat s ne stingem în frdelegile noastre i
s ne adân-
cim în întunericul necunotinei, ci, din iu- bire fa de noi,
oamenii, a colindat pmân- tul, trimiându-L pe Fiul Su Cel unul
nscut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, s alunge pustiul, potopul
i urgia care au pus stpâ- nire pe întreg neamul omenesc o dat
cu c- derea lui Adam. Aceast mare bucurie o ves- tim noi,
românii, prin colindul strbun:
A trimis Domnul Crciunul pentru ca omul s fie reînvemântat
în vemântul pe care l-a avut înainte de cdere, în vemântul
luminos al slavei. Sfântul Efrem Sirul este cel care descrie
într-un mod cu totul deose- bit frumuseea lui Adam învemântat
în lumi- n i slav, înainte de cdere: „Dumnezeu
l-a fcut pe Adam cu sfintele Sale mâini, dup chipul i
asemnarea Sa, iar când îngerii au vzut înfiarea plin de slav a
lui Adam au fost cutremurai adânc de frumuseea acestuia. Cci
au vzut înfiarea chipului su arzând cu strlucire plin de slav,
ase- menea soarelui, iar lumina din ochii lui era ca lumina
soarelui, iar înfiarea trupului su, ca
scânteierea cristalului”1.
Sfântul Efrem îi bazeaz cuvintele pe care le-am auzit mai sus pe
Sfânta Scrip- tur, care, în primul capitol al Crii Face- rii,
vorbete despre crearea lui Adam: „i a zis Dumnezeu: «S facem
om dup chipul i dup asemnarea Noastr[...]». i a fcut
1. Sfântul Efrem Sirul, în David L. Fontes, În faa lui
Dumnezeu, Cum s te preuieti pe tine însui i cum s îi preuieti
aproapele, Editura Sofia, Bucuresti, 2016.
OMUL, ICOAN VIE A LUI HRISTOS
CUVÂNTUL EPISCOPULUI
Cuvânt pastoral la Naterea Domnului
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 810
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
Dumnezeu pe om dup chipul Su; dup chipul lui Dumnezeu l-a fcut; a
fcut br- bat i femeie”2.
Cercetând textul grecesc al Sfintei Scrip- turi, observm c pentru
cuvântul chip este folosit cuvântul εκνα (eikóna), adic icoa-
n. Omul a fost creat dup chipul lui Dum- nezeu, deci, fr doar
i poate, Adam a fost creat ca o icoan vie de ctre
Hristos, Care este Chipul/Icoana lui Dumnezeu „...prin Care i
veacurile s-au fcut[...], Dumnezeu fiind”3.
Acest mare adevr este întrit de Sfân- tul Apostol Pavel, care
spune despre Hris- tos c: „Acesta este chipul lui Dumnezeu
Celui nevzut, mai întâi nscut decât toa- t fptura”4. Omul este chip
al Chipului sau icoan a Icoanei.
Sfântul Grigorie de Nyssa spune c: „Suntem dup chip prin creaie,
iar dup
2. Facere 1, 26-27. 3. Anafora – Liturghia Sfântului Vasile
cel Mare. 4. Coloseni 1, 15.
asemnare prin noi înine, prin voina noas- tr liber. A fi dup chipul
lui Dumnezeu ne aparine prin creaia noastr prim, dar a ne face
dup asemnarea lui Dumnezeu depin- de de voina noastr. Dându-ne
aceast po- sibilitate, Dumnezeu ne-a fcut pe noi îni- ne
lucrtorii asemnrii noastre cu El, spre a ne drui rsplata
pentru activitatea noas- tr i pentru a ne deosebi de picturile
lipsi- te de via ieite din mâna artistului”5.
Sfântul Grigorie al Nyssei ne atrage atenia c, dei am fost creai
dup chipul lui Dumnezeu, pentru ca icoana/chipul lui Hristos s
rmân impregnat în inima noas- tr, noi trebuie s fim
împreun-lucrtori cu Dumnezeu, s svârim binele i s aducem
roadele iubirii, având ca scop final îndum- nezeirea. Prin svârirea
frdelegii noi al- term chipul/icoana lui Hristos din noi.
Adam, din pricina clcrii poruncii, i
5. Sf. Grigorie de Nyssa, în Teologie Dogmatic i simbolic,
Manual pentru Institutele Teologice, vol 2, Editura Institutului
Biblic i de Misiune Ortodox, Bucureti 1958, p. 194.
11A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
a dorinei lui de a ajunge asemenea lui Dum- nezeu pe o alt
cale, nu cea artat lui de Domnul, nu numai c nu a ajuns la
ase- mnarea lui Dumnezeu, dar i-a alterat chi- pul,
i-a ponosit icoana, i-a pierdut strlu- cirea i s-a stricat cum
am auzit în stihira de la litie a acestui Sfânt Praznic
Împrtesc. Omul a fost plsmuit de Dumnezeu pentru ca
s stpâneasc pmântul i, prin împreu- n-lucrare cu harul i prin
apropierea de Dumnezeu, s ajung asemenea lui Dum- nezeu, ca în
felul acesta s se îndumnezeias- c întreaga creaie. Chipul, i
cu atât mai mult asemnarea, nu este un proces static, ci
unul dinamic. Printele Dumitru Stni- loae spune: „Asemnarea nu
este doar sta- rea final de îndumnezeire, ci întreg drumul de
dezvoltare a chipului, prin voina omu- lui ajutat de harul lui
Dumnezeu. De ace- ea, putem spune c omul, cu cât se apropie mai
mult de Dumnezeu, cu cât urmeaz mai credincios lui Iisus
Hristos, Arhetipul su, cu atât mai mult se transform într-o
fereas- tr prin care radiaz lumina dumnezeiasc, se
transform într-o icoan autentic, pur- ttoare de lumin a lui
Dumnezeu, devenind el însui „dumnezeu dup har.”6
Mântuitorul s-a fcut prunc pentru a sta fa în fa cu omul, pentru a
lua asupra lui firea omeneasc i pentru a o restaura i în-
dumnezei. Trebuie s redevenim icoane au- tentice, pline de via
i de lumin, pentru a putea împrti bucuria i
lumina dumne-
6. Pr. Prof. dr. Dumitru Staniloaie, Teologia dog- matica
ortodox, Ed. Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureti, 1968, pg. 347.
zeiasc într-o lume întunecat, unde min- ciuna, frdelegea,
manipularea omului bine controlat, sunt din nou unelte perfide
fo- losite azi de cel ru pentru îndobitoci- rea omului i
pentru a-l reafunda în întune- ricul necunotinei; opusul a ceea ce
a fcut Hristos pentru noi.
Sfântul Ioan Damaschinul explic foar- te frumos i clar gestul
Mântuitorului de a se lsa culcat în ieslea dobitoacelor: „În
ies- lea dobitoacelor s-a culcat Dumnezeu, Cel ce pe scaun de
heruvimi se poart, vrând s-i întoarc pe oameni din
necuvântare, c- tre cunotina cea dumnezeiasc”7.
Mântuirea este oglindirea lui Dumnezeu în noi i a noastr în
Dumnezeu. S ne des- coperim faa inimii noastre pentru a privi
cu credin i cu ochi duhovniceti pe Cel care este Lumin a lumii
i Marele Restaurator. În felul acesta – dup cum spune
i Sfântu- lui Apostol Pavel: „Iar noi toi, privind ca în
oglind, cu faa descoperit, slava Domnu- lui, ne prefacem în
acelai chip, ca de la Du- hul Domnului”8 – Domnul
prin Duhul Sfânt ne va reda chipul cel dintâi i vom deveni
icoane vii autentice ale lui Hristos.
V doresc tuturor Srbtori fericite i un An Nou binecuvântat!
La muli ani!
† Episcopul Timotei al Spaniei i Portugaliei
7. Sfântul Ioan Damaschin, Cuvânt la Naterea Domnului – 25
decembrie, în Vieile Sfinilor pe luna decembrie.
8. II Cor., 3, 18.
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 812
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
I at, la „plinirea vremii” (Galateni 4, 4), cum Hristos
se nate dintr-o Sfânt Fe- cioar într-o smerit iesle a necuvân-
ttoarelor. Dumnezeu-Cuvântul S-a
întrupat, fcându-se asemenea nou, afar de pcat, ca astfel, prin
asemnare, s ne redea demnitatea originar i s ne aduc înapoi la
dragostea cea dintâi dintre om i Creatorul Su. Nu putea fi altul
care s ne scape din po- vara pcatelor i din tirania celui viclean.
Ni- ciun om nu putea s înale omenirea din c- derea unde a prvlit-o
vrjmaul mântuirii noastre. Niciun om nu putea s se salveze nici
mcar pe el însui de tirania pcatului. De aceea, chiar i drepii,
înainte de venirea lui Hristos, se duceau în „întuneric i în
umbra morii” (Isaia 9, 1). De aceea, omenirea atepta, într-un
suspin, izbvirea care a venit, îns altfel decât se ateptau vechii
iudei.
A venit Însui Domnul. Nu a venit un alt profet, oricât de mare ar
fi fost acela, ci a venit El Însui, „Chip de rob luând”
(Filipeni 2, 7). A venit, îns, smerit, blând, „fr a zdrobi trestia
frânt, fr a stinge fetila fume- gând” (Isaia 42, 3). Adic a venit
ca s t- mduiasc, s vindece, s lege rnile celor czui i s reaprind
focul iubirii celei din- tâi. Aceast smerire pân la capt se arat
înc de la Naterea Sa, care are loc într-o peter transformat în
grajd, în cel mai umil loc cu putin, acolo, la marginea cetii, unde
erau adpostite animalele.
Cum rspunde omenirea acestui Eveni- ment al Întruprii Celui Ales?
Pe de o par- te, Ierusalimul, centrul societii vechilor iudei, în
frunte cu regele i crturarii, se tul- bur. Din aceast tulburare
grozav va urma una dintre cele mai cumplite atrociti din
CUVÂNTUL EPISCOPULUI
MACARIE CUVÂNT PASTORAL
LA NATEREA DOMNULUI
13A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
istoria umanitii: uciderea pruncilor. Acest Ierusalim al puterii
era idolatru, chiar dac, în aparen, respecta legea dreapt a lui Mo-
ise. Idolatriza puterea, banii, strlucirea. Pen- tru a le pstra pe
toate acestea, era în stare, aa cum a i fcut, s calce i peste
trupuri- le firave ale pruncilor spintecai din Betle- em. Pe de alt
parte, oamenii cei mai simpli, pstorii, alturi de cei trei magi,
trei strini de neamul iudeu, s-au închinat Pruncului din iesle. Aa
cum spun Sfinii Prini, aceti magi, la care se adaug pstorii,
alctuiesc i prefigureaz Biserica lui Hristos.
A vrea s ne oprim mai mult asupra acestei imagini a Pruncului din
iesle, încon- jurat de cei trei magi i de pstori. Iat, aco- lo, în
acel col smerit, umil, rsare, pentru întâia oar, Soarele dreptii,
cel care vine, dup cum a profeit însi Maica Sa, Fecioa- ra Maria,
„ca s-i coboare pe cei puternici de pe tronuri, s-i înale pe
cei smerii, s-i umple de bunti pe cei flmânzi i s-i scoat pe cei
bogai afar, deeri” (Luca 1, 52-53). Puter- nice, zguduitoare
cuvinte! La ce se refer ele? Cci vedem, precum psalmistul, c
îm- potrivitorii „lui Dumnezeu n-au necazuri i tari sunt când
lovesc ei, c acetia nu au parte de osteneli omeneti i, nedreptate
grind de sus, fac ca poporul s se ia dup ei” (cf. Psal- mul
72, 4-10).
Închinându-se Pruncului Sfânt, cei trei magi i pstorii au fost
scldai, luntric, de razele Soarelui dreptii. Inimile lor, atunci,
au fost aduse la unison, btând în acelai ritm al dragostei
dumnezeieti. Aceasta în- seamn a fi în Biseric: a aduce,
împreu- n, închinare Dumnezeului adevrat. A ne împrti, împreun, de
razele haru-
lui dumnezeiesc. A fi o inim i un cuget, dei suntem diferii. A fi
în Biseric este i trebuie s fie o experien care depete în
intensitate i în profunzime orice alt experien social uman.
A fi în Biseri- c înseamn cea mai adânc experien a frietii, a
împreun-ptimirii, împre- un-ndjduirii i împreun-iubirii Aceluiai
Dumnezeu.
Cei trei magi i pstorii de la Naterea Domnului nu au mai fost
niciodat aceiai dup teofania din grajdul acela smerit, ca- re-L
gzduia pe Domnul. Aa i cei care se împrtesc din Potirul Bisericii
ar trebui s nu mai fie niciodat aceiai. Ei descoper în Biseric
unicul loc adevrat din aceast lume, spaiul unde nu mai conteaz
obrazul soci- al, ci inima, dispoziia de a sluji, de a împli- ni
cuvântul care ne cheam ca pe noi înine, unii pe alii i toat
viaa noastr lui Hristos Dumnezeu s o dm. Când intrm în Biseri-
c ar trebui s renunm la toate însemne- le distinctive pe
care le purtm în lume, spre a întemeia toate legturile cu aproapele
nos- tru numai în Hristos.
Atunci când venim la Sfânta Liturghie, de multe ori ni se pare c
suntem singuri într-o mulime. Ni se pare c ne aflm lao- lalt mai
mult accidental. Cu dragoste i du- rere v spun, nu putem traversa
vremurile acestea tulburate, confuze, violente, dac vom rmâne aa.
Ce ne poate salva în aces- te zile? Frietatea întemeiat pe viaa în
Hristos. Numai aa ne vom izbvi de puin- tatea sufletului i de
viforul ispitelor i al ma- nipulrilor. Numai aa, alctuind o turm
cât de mic, dar unit, vom asculta doar de Pstorul cel Bun, iar nu
de cei care se cred
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 814
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
tari i amgesc mulimile spre scopuri pro- fitabile doar pentru
ei.
Acestea sunt cu atât mai valabile pentru noi, românii din diaspora.
Iat-ne, risipii pretutindeni, departe de casele noastre printeti,
departe de meleagurile noastre natale, departe de ar i de glie.
Dezrd- cinai fiind, continum, îns, s purtm în inimile noastre dorul
rii, al prinilor i al bunilor pe care i-am lsat în urm, dorul co-
lindelor i al bunei miresme a srbtorilor de odinioar. Suntem
aici, departe de copi- lria i de tinereile noastre, dar putem i
tre- buie s fim aproape de Pruncul Cel Sfânt nscut în
ieslea Betleemului. Putem i tre- buie s fim asemenea
magilor strini, clu- zii de Steaua cea minunat spre Hristos.
S transformm înstrinarea noastr de ar
în înstrinare de lume, iar ederea noastr sub Steaua Polar în nzuin
ctre Cer i clu- zire ctre Mântui- torul, Cel care as- tzi unete
Cerul cu Pmântul prin Întruparea Sa. Iar risipirea s o trans-
formm în prilej de frietate i de strângere a rându- rilor, astfel
încât s auzim de la Dom- nul cuvintele: „Nu te teme turm mic,
pentru c Tatl vos- tru a binevoit s v
dea vou Împria” (Luca 12, 32). Minunându-ne de
pronia lui Dumnezeu
i cluzii fiind de Steaua Betleemului, s ne închinm împreun cu
magii i pstorii Pruncului Iisus din iesle i Prea-curatei Sale
Maici, ca apoi, în aceste inuturi nordice, sub Steaua Polar, s îi
aducem continuu în- chinare i ofrand
în Betleemul Bisericii, primindu-L pe aternutul proaspt
din ies- lea inimii noastre. S punem la suflet cuvin- tele Maicii
Domnului i s ne închinm vieile Pruncului Întâi-Nscut, ca cel mai de
pre dar pe care i-L putem aduce!
Al Vostru slujitor, frate i prieten, de tot binele voitor i
fierbinte rugtor,
† Episcopul Macarie al Europei de Nord
15A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
P roblema iertrii este una de cptâi, pentru c suntem o omenire czut
i avem toi nevoie de iertarea dumnezeiasc. În Vechiul Testament,
iertarea era abor- dat exclusiv în relaia dintre Om i Dumnezeu.
Hristos va aduce o alt învtur (pentru evrei cu totul nou), i anume
iertarea între oameni, care înlocuiete
faimosul precept vetero-testamentar „ochi pentru ochi i dinte
pentru dinte” (Lev. 24, 20), dar i ideea c iertarea trebuie s fie
reciproc, pe care o va dezvlui în rugciu- nea definitiv Tatl Nostru
(cererea a cincea: „i ne las nou datoriile noastre, precum i noi le
lsm datornicilor notri”). Marele biblist Jean Carmignac, care a
scris un tratat magistral despre Tatl Nostru1, spune c acest
caracter reciproc al iertrii este una din- tre cele dou mari nouti
ale rugciunii Tatl Nostru fa de Vechiul Testament (cealal- t fiind
lupta împotriva ispitei, care se gsete în cea de a asea
cerere).
Apostolii, ca nite buni evrei evlavioi, sunt ocai (nu numai pentru
lucrul acesta, ci pentru toate noutile vrednice de mirare din
cuvintele Domnului). i vedem în Evanghelie c tot ei vor profita de
anumite împrejurri pentru a-L descoase mai înde- aproape pe Domnul
asupra anumitor puncte, spre a fi siguri c au îneles (din fericire
pentru noi!). Aa se întâmpl i aici.
Înainte de a intra în miezul subiectului, adugm c înelegerea
acestei probleme este îngreunat de opiniile lumii de fa, i mai ales
de ideologiile dominante, care pro- vin aproape toate din filosofia
zis a „Luminilor” (secolul al XVIII-lea), care avea drept scop s
„elibereze” oamenii de „povara” religiei [cretine], în realitate
s-i îndeprteze de Biseric i de Dumnezeu. Aceti filosofi calificau
drept „progres”2 faptul de a se încre-
1. Pr. Jean Carmignac a fost unul dintre cei mai mari bibliti ai
secolului XX, un excelent specialist în ebra- ic, i a lucrat mult
timp asupra manuscriselor de la Marea Moart. Opera sa magistral a
fost teza des- pre Tatl Nostru, publicat în 1969. Cititorul se
poate referi la conferina mea, „Tatl Nostru: o rug- ciune
dumnezeieasc pentru Om”, care folosete în esen lucrrile lui, i care
se poate gsi pe situl parohiei mele
[www.sainte-genevieve-paris.fr], urmând s fie publicat curând de
editura Apostolia.
2. Când Soljeniân a venit în Vendeea pentru inaugurarea
Memorialului Martirilor Vendeeni, în 1993,
MUSTRAREA FREASC I IERTAREA
Nu exist iertare fr pocin (Mt. 18, 15-18 ; 21-22. Lc. 17,
3-4)
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 816
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
de numai în inteligena omeneasc i de a crede c Omul îi este
suficient siei. De fapt, era vorba – i este înc – despre Omul fr
Dumnezeu, ceea ce reprezint o ere- zie. Acest pseudo-umanism va da
natere tuturor tiraniilor i tuturor genocidelor2 pe care istoria le
cunoate de dou secole încoace. Adevratul umanism este îndum-
nezeirea Omului, cci este soarta pe care Tatl ceresc i-a menit-o.
Iar adevratul i singurul progres al Omului este de a se asemna cu
Dumnezeu.
a spus: „[acest genocid este] o încununare în- grozitoare a
progresului la care se atât a visat secolul al XVIII-lea”. Lenin a
venit în Vendeea în 1910 pentru a vedea cum au fcut republi- canii
francezi pentru a nimici poporul cretin din inutul acesta. Unul
dintre primele lui is- prvi avea s fie crearea Gulagului, în 1919,
pen- tru a-i distruge pe cei care nu erau comuniti, în primul rând
pe rani i clerul. Iar nazitii vor merge în Uniunea Sovietic pentru
a vedea cum procedeaz comunitii ca s-i nimiceasc dumanii. Un trist
„progres”…
Unul dintre marile aspecte ale acestei filosofii – mai degrab o
ideologie, un „mesianism”3 –, care îi are sursa în scrieri- le lui
Jean-Jacques Rousseau, spune c Omul este bun prin fire, i deci c nu
a p- ctuit i nu are nevoie s se pociasc, dar societatea este aceea
care l-a înrit (ceea ce este o inepie intelectual) i c trebuie
deci
3. Mesianismul este o doctrin i o micare cu car- acter universal,
care tinde s rezolve dificultile terestre, mai mult, s salveze
omenirea, copiind în mod contient sau incontient noiunile iudaice i
cretine în aceast privin, îns fr adevratul Mesia, Iisus Hristos.
Dup cum a artat foarte bine marele specialist al acestei ches-
tiuni, Edouard-Marie Gallez, toate mesiani- smele istorice, de la
esenieni pân la comuniti, trecând prin Islam, împart omenirea în
„puri” i „impuri”, purii fiind contiina omenirii i având drept
vocaie eradicarea celor impuri, prin toate mijloacele (cf. primul
volum al tezei sale „Mesia i profetul su: la originile Islamului”,
2012, care este în întregime consacrat mesianismelor i originilor
acestora).
17A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
eradicate toate elementele rele ale societii, ceea ce va duce la
persecuii i genocid.
Biserica nu este din lume (este de la Dumnezeu), dar ea triete în
lume, iar Cretinii sunt i ei influenai de cugetele lumii. Când
auzim c se strig urbi et orbi, ca o apoftegm, c „trebuie s iertm”,
ui- tându-se a doua parte a mesajului lui Hristos, avem de a face,
la drept vorbind, cu o erezie, pentru c este privilegiat un aspect
al mesajului în detrimentul celor- lalte. Astfel, cuvântul lui
Dumnezeu este mutilat, deviat (i anulat). Acest lucru îl reproa
Hristos fr încetare marilor preoi, crturarilor i fariseilor, dar
Biserica reproduce adesea pcatele lui Israel…
S intrm acum în subiectul care ne intereseaz i s situm mai întâi
contex- tul evanghelic.
La Sf. Matei, lucrurile se petrec dup Schimbarea la Fa i dup prima
vestire a Patimilor, deci ctre sfâritul celui de-al doilea an de
misiune a lui Hristos, chiar dup momentul când ucenicii Îi pun o
în- trebare care ne poate prea ciudat: „Cine este cel mai mare în
Împria Cerurilor?”. Iisus le va rspunde printr-un lung dis- curs,
în care vorbete mult despre cei „mici” (dup ce a chemat un copil în
mij- locul lor – pentru c Hristos nu se situea- z niciodat la un
nivel abstract: tot ceea ce spune este „adevrat” i concret), des-
pre sminteli (care sunt inevitabile, i o nefericire pentru cei ce
le cauzeaz [nu pentru cei care le dau pe fa], dup cum subliniaz Sf.
Ioan Gur de Aur). La puin vreme dup aceea, abordeaz subiectul
care ne intereseaz aici. Dup care le va istorisi pilda Talanilor4
pentru a-i ilus- tra cuvintele, ca un adevrat pedagog.
La Sf. Luca ne aflm într-un context apropiat de cel din Sf. Matei,
îns mai greu de situat5: cu toate acestea, el red discur- sul lui
Hristos, care este mult mai scurt, chiar dup învtura despre
sminteli, în- soindu-l de episodul cu Zaheu (sfâritul urcrii ctre
Ierusalim) i de pilda Minelor (variant a pildei Talanilor)4.
La Sf. Matei, Hristos tocmai a istori- sit pilda Oii pierdute6 (îns
mult mai suc- cint decât la Sf. Luca) i sfârete zicând: „Astfel nu
este vrere înaintea Tatlui vos- tru, Cel din ceruri, ca s piar
vreunul dintr-acetia mici”. Ce revelaie extraor- dinar, izvor de
ndejde necontenit – venic – pentru oameni! Îns termenul folosit de
Domnul („mic”: în greac: mi- cros) este interesant: trebuie
comparat cu cel al Sf. Luca: „un singur pctos care se pociete”.
Este vorba deci despre unul mic duhovnicete, adic de o persoan care
are contiina pcatului su [falsa mreie, falsa putere, mândria], a
micimii sale dinaintea lui Dumnezeu, i se pociete. Putem apropia
toate acestea de
4. Pentru pilda Talanilor (i cea a Minelor) citi- torul poate
consulta articolul meu din Apostolia, nr. 79, octombrie 2014.
5. Cronologia Sf. Luca este mai greu de îneles decât cronologia Sf.
Matei i Marcu, aflat în perfect concordan (îns Matei i Petru [Sf.
Marcu a scris Evanghelia pe care o propovduia Petru la Roma] sunt
martori oculari).
6. Pentru Oaia pierdut cititorul poate consulta Apostolia, nr.
112-113, iulie-august 2017.
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 818
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
expresia folosit de Hristos în prima Fericire („Fericii cei sraci
cu duhul …”, adic cei care au contiina c nu sunt ni- mic fr
Dumnezeu i care ateapt totul de la Dumnezeu, singura lor bogie).
Iat c suntem deja introdui în subiect.
Hristos continu, probabil ca rspuns la o întrebare ca aceea pe care
o va for- mula Petru, la 18, 21 („… de câte ori va grei fa de mine
fratele meu i-i voi ierta lui?” – vom reveni asupr-i), i
spune: „De- i va grei ie fratele tu, mergi, mustr- l pe el între
tine i el singur”. i insist: iar de nu te va asculta, ia cu tine
înc unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori s se
statorniceasc tot cuvântul. i de nu-i va asculta pe ei, spune-l
Bisericii [Comuni- tii]. Iat ceva foarte diferit de ideologi- ile
aa-zis umaniste. Hristos nu ne înva s spunem c toi sunt buni i
drgui (dup cum spun „utopitii”). Pcatul – care este rul –
exist la om, este o reali- tate. Iar aproapele meu – ca i
mine – poate fi pctos, greind fa de mine sau fa de alii.
„Mustr-l”, f-l s îneleag faptul c a fcut ru celorlali, c purtarea
lui nu este pe placul Dumnezeu i c trebuie s fac efortul de a se
schimba. Poart-te ca Dumnezeu fa de fratele tu. La Sf. Luca, vorba
lui Hristos este înc i mai puter- nic: „dojenete-l”. Constatm c în
Evan- ghelie, Hristos, Care este pilda noastr desvârit i care face
întotdeauna ceea ce poart omul ctre fapta bun (dup cum spune Sf.
Ilarie de Poitiers), dojenete adesea oameni (mici sau mari),
grupuri sau clanuri (Sinedriul, fariseii…), chiar i
pe prietenii Si, ucencii, sau mulimea, poporul.
Aici, acest lucru înseamn a iubi pe aproapele. Când un copil face o
prostie mare, cu urmri care pot fi grave, prinii îl ceart. Dar fac
asta pentru c îl iubesc i pentru c se gândesc la viitorul lui. În
cazul de fa suntem întru acelai gând. A iubi pe aproapele care ne
face ru înseam- n a-l mustra, i deci a-l ajuta7 s-i dea seama i s
se schimbe. Aceast mustrare freasc are drept scop s mântuiasc i nu
s distrug. Nu este vorba despre o ju- decat8 de valoare absolut –
care nu aparine decât lui Dumnezeu –, ci despre discernmânt8.
Iar metoda pe care ne-o arat Domnul este treptat i remarcabil: mai
întâi sin- guri, apoi împreun, fa ctre fa, pen- tru a nu-l
discredita pe aproapele, pentru c poate fi vorba doar de o cdere
punc-
7. Sf. Ioan Gur de Aur: „…în dorina sincer de a-l ajuta s îndrepte
aceast greeal… ” i, mai departe: „…ca s le par ru c au fcut
aceas- t greeal…”. (Omilia 60 la Sf. Matei; PSB – Sf. Ioan
Gura de Aur, Scrieri 3, Omilii la Evan- ghelia dupa Matei).
8 „A judeca”, în român ca i în francez, are dou sensuri diferite:
fie un sens formal i juridic (a achita sau a condamna), fie un sens
intelectu- al i duhovnicesc, care este acela de a avea o opinie
just, i deci discernmânt. Auzim ade- sea spunându-se: nu trebuie s
judecm [pe ceilali]. Desigur, nu trebuie s ne punem în locul lui
Dumnezeu – i deci nu trebuie s con- damnm –, dar trebuie s
încercm întotdeau- na s avem o opinie just asupra oamenilor i a
situaiilor, i deci s avem discernmânt. Dum- nezeu ne-a cerut s fim
buni, dup cum El Însui e bun, dar nu s fim proti, lipsii de
inteligen.
19A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
tual, de circumstan, apoi cu doi sau trei mar- tori, ceea ce este
obiec- tiv, dar rmâne discret, i în sfârit dinaintea între- gii
comuniti, pentru c i ea trebuie pzit i ap- rat de un eventual
„lup”, de un prdtor. S-ar pu- tea îns ca aceast meto- d s nu fie
întotdeauna posibl, pentru c per- soana vinovat nu este neaprat
prezent i nici dornic de a fi prezent, c poate fi violent, ori c
victima poate fi ea însi prea emotiv pentru a aciona. Dar mustrarea
poate fi fcut i în scris sau prin mijlocirea altora. Se poate face
apel i la alii9, care au haruri pe care noi nu le avem (acetia sunt
cei „doi sau trei martori). Important este ca vinovatul s tie c a
f- cut ru, lucru fr de care nu s-ar putea schimba.
i apoi? Hristos merge mai departe, la Sf. Luca: „dac se va poci10,
iart-l”. Iat un lucru cu adevrat ziditor i care este un frumos
rspuns – dumnezeiesc – la ideo- logiile îneltoare i mincinoase, ca
i la sentimentalismul religios. „Dac se va po- ci…”: iertarea este
un dar, dar nu este
9. Sf. Ioan Gur de Aur: „Dac eti prea slab de unul singur, ia-i
ajutor, cheam unul sau doi martori … ”.
10. Sf. Ioan Gur de Aur: „ …dac recunoate c a greit… ”
(ibid.).
nici formal (am spus cuvântul, deci s-a rezolvat), nici automat:
iertarea nu poa- te fi primit fr pocin. Trebuie în- totdeauna s
oferim iertarea, s deschidem ua ctre iertare. Dar persoana vinovat
– pctosul – poate intra sau nu, poate pri- mi aceast iertare în
inima sa – prin pocin – sau nu. Pocina este singura care îngduie s
se primeasc iertarea. Ceea ce este valabil pentru oameni între ei
este valabil i pentru relaia omului cu Dumnezeu. Dumnezeu ne
deschide me- reu ua iertrii Sale, chiar i celor din iad (dup cum
i-a spus Hristos Sfântului Siluan, când se gsea în iadul
duhovnicesc cel venic), dar omul este liber s intre sau nu. Dac am
putea s primim iertarea fr pocin, ar însemna, parodiindu-l pe Sf.
Pavel, c jertfa lui Hristos nu a folosit la nimic. Într-adevr, dac
am putea primi
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 820
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
iertarea fr pocin, adic s fim mântuii fr s renunm la pcat, fr s ne
schim- bm, fr s ne îmbrcm în Hristos, de ce ar mai fi murit Hristos
pentru noi pe Cruce? Dar Dumnezeu nu poate s sileas- c omul s se
alture „bunei Sale voiri”, nici pe cele omeneti, nici pe cele
îngereti, pentru c libertatea fpturilor omeneti i îngereti este un
chip al libertii fpturii dumnezeieti. Dac ar face asta, nu ar mai
fi conform cu El Însui. Este singurul lu- cru pe care Dumnezeu nu-l
poate face pen- tru noi: s se pociasc în locul nostru. De aceea
iadul este venic: nu este vorba des- pre un decret dumnezeiesc, de
o decizie a Marelui Sfat dumnezeiesc: este consecina libertii
persoanelor.
Exist un corolar pastoral la aceast învtur a lui Hristos. Noi
preoii, care suntem chemai s ascultm spovedania credincioilor,
pentru ca ei s poat fi dezlegai de pcatele lor, întru via, con-
statm adesea c exist derive „formalis- te” ale spovedaniei. Mergem
s ne spove- dim pentru c aa e regula, i, s îndrznim s spunem
lucrurilor pe nume, pentru c asta face parte din cultura religioas.
Dar vedem adesea credincioi care nu expri- m nicio pocin, nici mcar
pentru p- cate grave, i poate chiar mai ru decât atât, încep din
nou s fac aceleai pcate înda- t dup spovedanie (am fost martor la
ase- menea lucruri)11. Harul dumnezeiesc al
11. Uneori vedem lucruri i mai rele, chiar în pub- lic. Am vzut
odat la televizor un episcop aprându-l cu trie pe unul dintre
preoii si, care era pedofil, condamnat de justiie, fr cea
iertrii, pe care am primit-o de la episco- pii urmtori Apostolilor,
adic de la Hristos Însui, mare preot în veac i cap al Bisericii,
este prezent i acum, într-adevr, dar el nu poate intra într-o inim
care nu se pociete i care-l respinge, pentru c nu este nici magic,
nici automat: el presupune o poc- in sincer i adevrat a
penitentului11. Acest lucru înseamn c persoana care se poart astfel
nu a primit cu adevrat ierta- rea lui Dumnezeu, i c nu pot exista
roa- de duhovniceti. E uor s îneli un preot, dar pe Dumnezeu nu-L
poi înela.
i ce se întâmpl cu cel care nu vrea s asculte pe nimeni? Hristos d
rspunsul la Sf. Matei: „s-i fie ie ca un pgân i va- me”, ceea ce
înseamn: s fie alungat din comunitatea celor credincioi, de fapt
din Biseric. Este o condamnare care seam- n cu cea din pilda
Talanilor, unde dator- nicul nemilos (care s-a bucurat de ierta-
rea lui Dumnezeu, dar care o refuz
mai mic mil pentru copiii violai, motivând simplu faptul c acel
preot se „spovedise”, i deci fusese în mod automat iertat. Iar
preotul susnumit a fcut apel la condamnarea în justiie, ceea ce
înseamn c nu avea nicio pocin. S amintim totui c pedofilia, care
este violarea unui copil, nu este numai o crim, dup legile
statului, ci i un sacrilegiu, cci un preot are drept chemare s aduc
viaa, mântuirea întru Hristos, i nu s fie aductor de moarte. i lu-
crurile sunt înc i mai grave când victimele sunt „unul dintre
acetia mici care cred în Mine”, despre care vorbete Hristos chiar
înaintea pericopei pe care tocmai am studiat-o (Mt 18, 6): El
prorocete atunci vinovailor o pedeaps îngrozitoare (aceea de a fi
înecai cu o piatr de moar de gât). Penitena nu este un
joc!
21A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
aproapelui su, adic refuz s se schim- be) este „dat pe mâna
chinuitorilor”. Este o imagine a iadului12.
Apostolii sunt probabil uluii, cci noiunea de iertare era puin
dezvoltat în Vechiul Testament i se referea exclusiv la relaia
Omului cu Dumnezeu, niciodat la cea dintre oameni. Petru, care este
mereu îndrzne i vorbete adesea în numele celorlali, se apropie de
Hristos i insist: „Doamne, de câte ori va grei fa de mine fratele
meu i-i voi ierta lui? Oare pân de apte ori?” (ceea ce pare deja un
numr enorm). Rspunsul lui Hristos este imediat i fr apel: „Nu zic
ie pân de ap- te ori, ci pân de aptezeci de ori câte ap- te” (ceea
ce înseamn de 490 de ori)13. 12. Sf. Ioan Gur de Aur: „…pentru ca
aceast alun-
gare s le îngduie s recunoasc în sfârit rul pe care l-au fcut”.
Hristos îi spune ceva asem- ntor Sf. Siluan cu privire la iad, care
este ulti- ma posibilitate ca Dumnezeu s aduc inimile învârtoate la
pocin, fr s le sileasc. Se regsete acest cuget în Acatistul celor
adormii, scris de un episcop ortodox rus, într-un lagr de
concentrare comunist, unde i-a aflat moartea (al cincilea i al
aselea condac).
13. Aceste numere sunt preluate din Facere (Lameh, Fac. 4, 24): „…
Dac pentru Cain va fi rzbunarea de apte ori, apoi pentru Lameh de
aptezeci de ori câte apte!”, de unde c Dumnezeu îi acorda o
protecie lui Cain, dei fusese ucigaul fratelui su Abel (aici vedem
deja milostivirea lui Dumnezeu pentru cel p- ctos). Traducerea
denumirii numerelor greceti i latineti nu este uoar. Am consul- tat
numeroase ediii ale Bibliei în care se reg- sesc cele dou numere:
77 (Biblia de la Ierusalim, cu o rezerv în not) i de aptezeci i
apte de ori câte apte, adic de 490 de ori (Bible polyglotte de
Vigouroux, Osty, TOB…);
Oricare ar fi numrul exact, 77 sau 490, acest numr este foarte
mare: el oglindete milostivirea dumnezeiasc. Îns trebuie s remarcm
c Hristos nu spune: „întotdeau- na”, ceea ce înseamn c exist o
limit. Aceast limit reprezint judecata dum- nezeiasc. Dac nu ar
exista o limit, omul ar putea rmâne pururea ru. Este necesar s poat
exista la un moment dat o verifi- care duhovniceasc. Ceea ce Domnul
ara- t între oameni este un chip a ceea ce este între om i
Dumnezeu.
La Sf. Luca, Hristos confirm ceea ce aflm la Sf. Matei, zicând „de
apte ori într- o zi” (ceea ce este mult). Îns insist din nou asupra
pocinei, în mod explicit: „i chiar dac îi va grei de apte ori
într-o zi i de apte ori se va întoarce ctre tine, zicând: M ciesc,
iart-l”. Nimic mai lim- pede. Legtura între pocin i iertare este
absolut.
Un om care nu se pociete nu poate primi iertarea. Acest lucru este
valabil în- tre oameni, dar i – mai ales – între om i
Dumnezeu.
Pr. Noël TANAZACQ, Paris
În Noul Testament interlinear greco-francez (Nouveau Testament
inerlinéaire grec-français), de Carrez, grecescul ebdomêkontaxis
epta este tradus cu „aptezeci de ori câte apte”, ceea ce se poate
interpreta în dou feluri [latin: sep- tuagies septies]. La Sf.
Efrem Sirul, care era de limb i cultur aramaic, gsim de 77 ori câte
7 [în total 539]! Se vede c elenitii i latinitii nu sunt de acord
între ei. Nu m pronun asu- pra acestui lucru, cci cunotinele mele
ling- vistice nu-mi permit.
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 822
C ine nu se va minuna de pogormântul Domnului? Sus slobod, i jos
scris în
condici! Sus Fiu, i jos rob! Sus Împrat, i jos nimit! Sus bogat, i
jos srac! Sus în- chinat, i jos numrat între birnici (pltitori de
biruri)! Sus având scaun dumnezeiesc, i jos odihnindu-se în petera
srccioas! Sus, sânul cel necuprins i printesc, i jos, un loc
hrnitor de dobitoace i o peter! Sus, lucruri mari, i jos, scutece
mici: Cel ce dezleag pcatele Se înfa, Cel ce hrnete e hrnit, Cel
necuprins Se vede Prunc, Cel ce sloboade izvoare Se împru- mut de
la sâni, Cel ce le poart pe toate Se las purtat în chip netâlcuit,
Cel ce pretu- tindenea este, nefiind scris împrejur într-un loc, se
scrie împrejur. (…)
N u fr rost s-a fcut naterea Domnu- lui din Fecioar; nu fr rost
S-a
înfat în scutece; nu fr rost suge sânul; nu fr rost S-a culcat în
iesle; nu fr rost este chemat la înscrierea lui August împ- ratul.
Toate sunt pentru ceva, i ctre ceva, i cu închipuire. Hristos Se
nate din Fe- cioara ca s-l îndrepte pe Adam cel întâi zidit, cel
zidit din pmântul fecioar, din rân. Se înfa cu scutece ca s
dezlege
APOFTEGME
lanurile pcatelor noastre, s dezlege leg- turile cu legturi, dup
graiul cel zis c fie- care se strânge cu legturile pcatelor. Sâni a
supt ca s izvorasc laptele darului, pe care l-a izvorât din coasta
Sa. S-a culcat în iesle ca s îndrepte necuvântarea omenirii i s Se
fac hrana pentru amandou neamurile. A norodului pgânesc i a celui
iudaic pen- tru care s-a scris: „Între dou neamuri vei fi
cunoscut”. A primit înscrierea cezarului Au- gust ca s îndrepteze
nerânduiala cea lu- measc, cci înscrierea aceasta s-a fcut ar- vun
a bunei rânduieli celei lumeti.
Sf. Atanasie cel Mare
D ac te îndoieti c ai s ajungi fiu al lui Dumnezeu, atunci
încredineaz-
te de aceasta prin aceea c Fiul lui Dumne- zeu S-a fcut Fiu al
omului. (…) Cci Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi smerit în zadar atât
de mult dac nu ar fi vrut s ne înale pe noi. S-a nscut dup trup ca
tu s te nati dup Duh, S-a nscut din femeie ca tu s încetezi a mai
fi fiu al femeii. Pentru aceas- ta, Fiul lui Dumnezeu a avut o dubl
natere: una mai presus de noi i alta asemenea nou. Pentru c S-a
nscut din femeie, se asea-
NATEREA DOMNULUI
23A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • N O I E M B R I E 2 0 1 8
A P O F T E G M E
mn cu noi, dar pentru c nu S-a nscut nici din sânge, nici din voie
trupeasc sau brb- teasc, ci de la Duhul Sfânt, ne arat naterea cea
mai pre- sus de noi, naterea cea viitoa- re pe care ne-o va drui
nou de la Duhul.
Sf. Ioan Gur de Aur
C ând S-a nscut Domnul nostru din Fecioara Ma-
ria, a adus lumii întregi o pri- mvar veselitoare, întorcân- du-o
ctre înnoire. Cci, nscându-Se Domnul i Dum- nezeul nostru, ne-a
izbvit din iarna înelciunii i din frigul rtcirii i ne-a întors ctre
pri- mvara bucuriei dup ce a luat asupr-i chipul nostru i l-a
înnoit i prin luarea trupului Su. Astzi S-a nscut cel Unul- Nscut,
Fiul lui Dumnezeu, raza slavei Lui, Chipul de-a pu- ruri vieuitor i
ipostasul Lui, i Cuvântul Tatlui, prin care veacurile s-au fcut.
Însui Dumnezeu Cuvântul S-a fcut ipostas trupului, precum i trup
însufleit i cuvânttor. Pentru aceea nu îl numim om îndumnezeit, ci
îl mrturisim Dumnezeu înomenit.
Sf. Ioan Damaschin
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 824
Dicionar LITURGIC DESPRE DOXOLOGIE
D oxologia „este format din imnuri scurte i concrete sau grupe de
stro- fe, al cror coninut îl reprezint
lauda adresat Sfintei Treimi, începând în- totdeauna cu termenul
„Slav” (Δξα). Într-un cadru liturgic general poate fi desem- nat ca
doxologie orice form de rugciune sau cântare ce laud mreia i
iubirea de oameni a lui Dumnezeu”1.
Cele mai cunoscute doxologii din cul- tul Bisericii noastre sunt
Doxologia mic („Slav Tatlui i Fiului i Sfântului Duh. i acum i
pururea i în vecii vecilor. Amin.”) i Doxologia Mare („Slav întru
cei de sus lui Dumnezeu i pe pmânt pace, întru oa- meni
bunvoire…”).
Doxologia mic, o avem pe buze mai toat vremea, pentru c se gsete în
multe locuri din cadrul slujbelor ortodoxe. Spre exemplu, ea
introduce la slujba Vecerniei
1. Konstantin Nikolakopolos, Imnografia ortodo- x la început i azi
– Dicionar de termeni litur- gici i imnologici, Editura Bazilica,
Bucureti, 2015, pp. 103-106.
sau la Utrenie o Slav, doxastikon, stihir sau imn reprezentativ
dintr-un grup de imne. Poate fi Slava stihirilor de la Vecernie,
Slava Stihoavnei de la Vecernie, Slava Laudelor de la Utrenie etc.,
un tropar al Nsctoarei, un Antifon (antifoanele de la Utrenie, dar
i cele de la Dumnezeiasca Liturghie) sau, pur i simplu, este ca o
punte de legtur în- tre diverse grupuri de psalmi (cum sunt st-
rile catismelor sau cei ase psalmi ai Utreni- ei) ori de
rugciuni.
Doxologia mic este atestat în aceast form sau în variante foarte
asemntoare2 înc din secolul al IV-lea, i se pare c stator- nicirea
ei este strâns legat de transmiterea învturii de credin despre
Sfânta Treime, 2. Este cunoscut i formularea antic Slav Ta-
tlui prin Fiul, în Duhul Sfânt (pe care o va dez- volta mai târziu
Sfântul Maxim Mrturisitorul, atunci când va vorbi de purcederea
Duhului Sfânt de la Tatl, prin Fiul), dar i formularea Slav Tatlui
în Fiul i Duhul Sfânt, artându-se prin acestea unitatea i
egalitatea Persoanelor Sfintei Treimi, dar i modul în care Dumnezeu
Tatl S-a descoperit i S-a slvit în lume prin Fiul i prin Duhul
Sfânt.
25A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
D I C # I O N A R L I T U R G I C
într-un mod cât mai clar, sintetic i fr echi- voc, în perioada în
care îi fcuse deja apariia erezia arian. Astfel, la Sfântul
Atanasie cel Mare gsim urmtoarele: „S cinsteti i s aduci rugciuni
pentru mas, i mâncarea i b- utura ta vor fi sfinite. Iar atunci
când te vei ri- dica de la mas, iari s mulumeti, zicând de trei
ori: «Milostiv i îndurat este Domnul. Hra- n a dat celor ce se tem
de dânsul»; Slav Ta- tlui i Fiului i Sfântului Duh”3, acum i pu-
ruri i în veci (dup alte izvoare).
De asemenea, Sfântul Vasile cel Mare, care consider c aceast
doxologie a aprut din tradiia nescris a Bisericii, spune: „ei (ere-
ticii) nu înceteaz s strige peste tot c lauda «împreun cu Duhul
Sfânt» nu ar fi atestat în scris i multe altele de acest fel. S-a
spus c este unul i acelai lucru a zice «Slav Tatlui i Fi- ului i
Sfântului Duh» ori «Slav Tatlui i Fi- ului împreun cu Sfântul
Duh.»”4.
Doxologia Mare este o grupare de tex- te vechi i nou-testamentare,
care începe cu imnul îngerilor (Lc 2, 14), care a rsunat din cer la
Naterea Domnului Hristos („Slav întru cei de sus lui Dumnezeu i pe
pmânt pace, întru oameni bunvoire”), urmat de ver- suri din psalmi
i aclamaii adresate celor trei Persoane ale Sfintei Treimi,
încheindu- se cu Trisaghionul („Sfinte Dumnezeule...”). Aceasta
reprezint una dintre seciunile cele 3. Sfântul Atanasie al
Alexandriei, Despre feciorie
(14), în Despre feciorie – Vasile al Ancyrei i Pseudo-Atanasie al
Alexandriei, Editura So- phia/ Metafraze, Bucureti, 2014, p.
291.
4. Sfântul Vasile cel Mare, „Despre Sfântul Duh” (27), dup
Konstantin Nikolakopolos, Imno- grafia ortodox la început i azi –
Dicionar de termeni liturgici i imnologici, Editura Bazilica,
Bucureti, 2015, pp. 103-106.
mai importante ale Utreniei, se cânt în con- tinuarea Laudelor, în
mod antifonic (de obi- cei în mnstiri, de ctre cele dou strane) i
pe glasul de rând al sptmânii.
Unii dintre liturgiti consider c o for- m mai nou (sau mai veche) a
Doxologiei pe care o cântm astzi ar putea fi Imnul re- gsit în
Constituiile Apostolice (Cartea a VIII-a, cap. XII), care suna
astfel: „Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui
Dumnezeu Tatl în Duhul Sfânt! Binecuvân- tat eti în veci. Amin [Rm.
1, 25]. Slav întru cele înalte lui Dumnezeu i pe pmânt pace, între
oameni bunvoire [Lc 1, 14]! Osana Fiul lui David! Binecuvântat Cel
ce vine întru nu- mele Domnului [Mt 21, 9; Ps 117, 26]! Dum- nezeu
este Domnul i S-a artat nou [Ps 117, 27]! Osana întru cele înalte
[Mt 21, 19]!” 5.
Tot imn doxologic (de slvire a lui Dum- nezeu) sau doxologie poate
fi considerat i creaia Sfântului Niceta de Remesiana (338- 420),
„Pe Tine Dumnezeu Te ludm…6, pe care o folosim în cult, la Slujba
de mulumire adus lui Dumnezeu (în situaia în care nu se cânt
Doxologia Mare), i care are câte- va stihuri aproape identice cu
Doxologia Mare.
Pr. Daniel Stîng
5. Diacon Ioan I. IC jr., Canonul Ortodoxiei (I) – Canonul
Apostolic al primelor veacuri, Editura Deisis, Sibiu, 2008, p.
753.
6. În practic se cânt doar câteva stihuri alese din acest imn, care
poate fi citit în întregime în volumul Opere, Sfântul Niceta de
Remesiana, trad. dr. Ovidiu Pop, Editura Sophia, Bucureti, 2009,
pp. 159-161.
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 826
Unul din saluturile celor mai muli dintre noi, cretinii, este
„Doamne-ajut”, motiv pentru care v propun o înelegere a acestor dou
cuvinte. Poate c la o prim rostire a unui „Doamne-ajut” nu suntem
contieni de încrctura lui, totui, citind textele bibli- ce i
patristice, cred c vom deveni mai ateni la cât de important este s
folosim sintag- mele Scripturii i s le înelegem sensul.
UNDE APARE EXPRESIA DOAMNE-AJUT ÎN BIBLIE? Una dintre slujbele,
cunoscute de muli dintre noi, în care se gsete rugciunea
„Doam-
ne ajut-m” este Taina Sfântului Maslu. Aici, în Evanghelia a asea,
ni se spune cum o fe- meie din Canaan L-a rugat pe Mântuitorul s-o
miluiasc prin vindecarea fiicei ei poseda- te; din cauz c Hristos o
ignora, „ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajut-m”
(Mat. 15, 25); iniial a fost refuzat, spunându-i-se c „nu este bine
s iei pâinea copiilor i s-o arunci câinilor”; îns rugciunea acelei
mame a fost însoit i de gestul suprem de adorare, îngenuncherea,
prin care noi ne aplecm în faa sfintelor icoane, a sfintei evan-
ghelii, a sfintei cruci etc. i aa s-a învrednicit de lecuirea
fiicei ei.
Sensul rugciunii are în vedere vindecarea de o boal care cuprinde
atât sufletul, cât i trupul. Verbul folosit aici, βοηθω, semnific
„a cere ajutor”, „a ajuta pe cei în nevoi”, sau, simplu, „a ajuta”1
i se gsete în redrile tmduirilor: „i de multe ori l-a aruncat i în
foc i în ap ca s-l piard. Dar de poi ceva, ajut-ne fiindu-i mil de
noi. Iar Iisus i-a zis: De poi crede, toate sunt cu putin celui
care crede.” (Marc. 9, 22-24). Din textul de mai sus înelegem c,
atunci când oarecine Îi cerea lui Dumnezeu ajutorul, avea în minte
mila Sa, ceea ce însemna c acela cerea s fie miluit, adic rostea
Doamne miluiete-m (-ne).
Un alt loc în care apare aceast rugciune este în Fapt. 16, 9: „i
noaptea i s-a artat lui Pavel o vedenie: un brbat macedonean sta
rugându-l i zicând: Treci în Macedonia i ne ajut”. Aici se
evideniaz direct rugciunea prin care marelui Pavel i se cerea
ajutorul, ca vestire a Evangheliei (Fapt. 16, 10). Aadar, a ajuta
pe cineva înseamn a face prezent pu-
1 Semnificatul fundamental transpare în Fapt. 21, 27-28: „… iudeii
din Asia, vzându-l în templu, au întrâtat toat mulimea i au pus
mâna pe el, strigând: Brbai israelii, ajutai! Acesta este omul care
înva pretutindeni, împotriva poporului i a Legii i a locului
acestuia.”.
Doamne-ajut
27A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
D I N P A G I N I D E S C R I P T U R {
terea lui Dumnezeu în el. Apocalipsa evideniaz i ea forma de ajutor
ca scpa- re de un pericol iminent: „i pmântul i-a venit femeii
într-ajutor, cci pmântul i-a deschis gura sa i a înghiit râul pe
care-l aruncase balaurul, din gur.” (Apoc. 12, 16).
DOAMNE-AJUT I ALTE RUGCIUNI ASEMNTOARE
În forma pe care o folosim astzi, Doam- ne-ajut reprezint una din
cele mai scurte rugciuni pe care cretinii o întrebuineaz; ea se
aseamn cu mult cunoscutul Doam- ne miluiete (-m) (Mat. 17, 15),
care este o sintez a rugciunii minii: Doamne Iisu- se Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m (pe mine pctosul, robul Tu). O expre-
sie asemntoare, folosit în popor, este Doamne ferete, care exprim
teama ca nu cumva s se petreac vreun lucru ru; un echivalent
similar ar fi Doamne apr (-m), de un necaz, de o posibil primejdie;
un alt exemplu este Doamne izbvete, Doamne scap-m, dup cum a
strigat sfântul apos- tol Petru când se afunda (Mat. 14, 30).
Cred c este indicat s precizm c une- le sintagme amintite, dac nu
chiar toate, se gsesc în Scriptur. Astfel, Proverbele 24, 12 spun c
Domnul este contient de creaia Sa: „Dac spui: «Nu-l cunosc pe
acesta», afl c Domnul cunoate inimile tuturor.”. Iar în 1 Reg. 2,
2-3, de asemenea ni se spune: „Cci nu este (nimeni) sfânt precum
Dom- nul, i nu este (nimeni) drept precum Dum- nezeul nostru; nu
este (nimeni) sfânt afar
de Tine. Nu v flii i nu vorbii cu îngâm- fare, s nu ias vorbe mari
din gura voastr, cci Dumnezeul cunoaterilor este Domnul i Dumnezeu
care-i pregtete lucrrile Sale.”. Ne mirm cum Ana, mama lui Samuel,
a concentrat în câteva fraze nu mai puin de patru atribute divine
fundamentale, prin care Îl chema pe Dumnezeu ca s-o ajute2.
Aa explicm existena acestor însuiri divine îndreptate spre om,
într-o rugciu- ne care este intitulat Rugciune la toat li- tia i
procesiunea pentru chemarea milei lui Dumnezeu: „Tu eti bun, dar
noi am fcut nelegiuire. Tu eti îndelung rbdtor, dar noi vrednici de
pedeaps. …Ci înceteaz Doam- ne; iart, Doamne; îndur-Te, Doamne…
Ceart-ne pe noi, îns cu blândee…”3. Deci, din puinele texte
amintite înelegem c Hristos este Domnul vieii i Izvorul vieii4, de
aceea credinciosul i se adreseaz cu mul- t încredere, iar psihic îi
gsete în Dum- nezeu i susinerea sufleteasc de care are atâta
nevoie, într-o lume în care negaia i rul cresc vertiginos i întunec
mintea i inima omului contemporan.
2. „Milostiv este Domnul i drept i Dumnezeul nos- tru miluiete.”
(Ps. 114,5). „Mergi i citete aceste cuvinte ctre miaznoapte i
spune: În- toarce-te la Mine, aezare a lui Israel, … cci Eu sunt
îndurtor … i nu voi fi mânios pe voi pân în veac.” (Ier.
3,12).
3. Remarcm aici stilul autorului inspirat i punctând exact acele
însui divine prin care Îl ruga pe Yahweh s se milostiveasc asupra
lui, form de rugciune care s-a pstrat i în Sfânta Tradiie a
Bisericii noastre.
4. Molitfelnicul cel Mare, Editura Credina strmoeasc, Iai, p.
421.
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 828
D I N P A G I N I D E S C R I P T U R {
ÎMI MRTURISESC CREDINA SPUNÂND „DOAMNE...”
Pentru a înelege pe deplin c în doar dou cuvinte se cuprinde un
Crez i o mr- turisire de credin, vom analiza succint apelativul
Doamne. Dup cum vedem din versetele citate, acest Doamne Îl are în
ve- dere pe Mântuitorul Iisus Hristos, Cea de-A Doua Persoan a
Preasfintei Treimi, nscu- t din veci din Dumnezeu Tatl i în timp
din Preasfânta Nsctoare de Dumnezeu. Deci, rostind Doamne, mintea
noastr gân- dete la Dumnezeu, Creatorul i Atoateii-
torul. Cuvântul traduce din ebra- ic în limba greac Numele cel mai
presus de orice nume (Filip. 2, 9), adic numele inefabil i de
nepronunat de ctre evrei. În Vechiul Testament, acest nume era
alctuit din urmtoarele patru litere: YHWH; ele formeaz o tetragram.
Origen ne d urm- toarele informaii despre nume- le ku,rioj, în
limba român Dom- nul, adic despre traducerea celor patru litere:
„Aadar este preios lucru a se ti c cel care dup Greci este pronunat
Ku,rioj, ace- la este «Domnul», dup adev- rata pronunie a evreilor,
«Ado- nai» (substituent al lui YHWH). Cci Dumnezeu este apelat con-
form evreilor cu zece nume, din care unul este «Adonai», care
este interpretat «Domnul». i de câte ori dup evrei este zis (numit)
Adonai, de atâ- tea ori dup greci este considerat «Dom- nul»,
acesta semnificând modul de expri- mare al Scripturilor.”5.
Se confirm c LXX traduce Yhwh prin ku,rioj, care apare i ca nume
hristic. În LXX se spune: „Acest nume, cu care Septuagin-
5. „Iar pe Începtorul vieii L-ai omorât, pe care îns Dumnezeu L-a
înviat din mori.” (Fapt. 3, 15); „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a
pogorât din cer. Cine mnânc din pâinea aceasta viu va fi în veci.
Iar pâinea pe care Eu o voi da pen- tru viaa lumii este trupul
Meu.” (Ioan 6, 51); „i Iisus i-a zis: Eu sunt învierea i viaa; cel
care crede în Mine, chiar dac va muri, va tri.” (Ioan 11,
25).
29A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
D I N P A G I N I D E S C R I P T U R {
ta a transferat numele personal YHWH / Adonai, dar i pe cel de
Adon, „Stpân”, îi este aplicat lui Hristos de prima generaie de
cretini, mai întâi ca nume predicativ, în cea mai veche mrturisire
de credin care- i proclam dumnezeirea (Fp. 2, 366; Rom. 10, 9),
ajungând s-i fie rezervat cvasi-ex- clusiv lui, aa cum face
apostolul Toma dup înviere.”7.
Aadar, pronunând doar vocabula Doamne s-ar cuveni ca, imediat, s am
în mintea i inima mea unul din cele mai sfin- te cuvinte, care îmi
sintetizeaz istoria lui Dumnezeu, adic Scriptura Vechiului i a
Noului Testament, care m face prezent îna- intea Lui i prin care eu
m ajut. De unde se impune o stare sufleteasc de pioenie i mult
respect fa toate numele divine, i, prin extensie, fa de orice
cuvânt.
SINAXARE DE IERI I VIAA DE AZI
De aceea, bine este i de folos s trim având pe buze cuvintele
inspirate i rostite de oameni credincioi; dac avem prezen- te în
minte fie i numai câteva din locurile Scripturii în care Dumnezeu
i-a ajutat pe cei rugtori, atunci credina noastr va fi pu- ternic i
va tinde spre imitarea acelora, iar ajutorul divin nu va
întârzia.
6. Origenis, Exegetica in Psalmos, Psalmus II, vers. 1 i 2, în col.
Patrologiae Graecae, J.P. Migne (ed.), vol. 12, col. 1103.
7. „Cu siguran s tie deci toat casa lui Israel c Dumnezeu, pe Acest
Iisus pe care voi L-ai rstignit, L-a fcut Domn i Hristos.”
A spune „Doamne-ajut” înseamn a-L face prezent pe Hristos într-o
discuie, a-L implica pe Dumnezeu într-o lucrare a mea, a-L aduce pe
Creatorul cerului i al pmân- tului în timpul i în viaa mea, spre
a-mi fi prezent mie, dup cum a fost prezent alto- ra. Când rostesc
cuvinte cu o încrctur pozitiv îmi sfinesc mintea i inima, m umplu
de harul lui Dumnezeu i capt pu- terea de a transmite i altora ceva
bun. În loc s m folosesc de un limbaj neutru, ca s nu-l numim
negativ, bine este i de folos s construim un psihic sntos prin
cuvin- te, gesturi i meditaii sntoase.
A rosti „Doamne-ajut” având contiin- a îndreptat ctre sfinii
Bisericii echivalea- z cu a-i invoca pe oamenii aceia, care i-au
sfinit viaa, i mai ales pe acei sfini ale c- ror nume cuprind
înelesul lucrurilor de care ne ocupm aici. De exemplu, Azaria este
numele unuia dintre cei trei tineri aruncai împreun cu prorocul
Daniel în groapa cu lei, tineri care sunt pomenii în ziua de 17
decembrie. Cuvântul în sine înseamn „pu- terea lui Yahweh”, „cel
ajutat de Yahweh” (Dan. 1, 4-6). De aici au derivat numele de
Azarie i Azoria. Un pasaj cu referire la un alt om care a fost
numit aa se afl în 1 Pa- ralip. 6, 9-10. Lazr, de care amintete
Scrip- tura ca fiind fratele Martei i al Mariei, este un nume care
înseamn „Dumnezeu ajut”. Ali sfini care au purtat acest nume sunt
Sfântul cuvios Lazr din Magnezia, prznu- it pe 7 noiembrie, i
Sfântul Lazr Zugravul, prznuit în ziua de 17 noiembrie.
Pr. Cristian Prilipceanu
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 830
A lexandru Vaida-Voevod s-a nscut în ziua de 27 februa- rie 1872,
în inima Transilva-
niei, la Olpret, azi Bobâlna, satul de unde s-a pornit revolta de
la 1437. Fa- milia sa veche i bogat se înrudea cu personaliti atât
politice, cât i religi- oase din trecutul Transilvaniei, dintre
care putem aminti pe Alexandru Bohel, bunicul su, participant la
Revoluia de la 1848, precum i pe epi- scopii români unii Ioan Bob i
Ioan Lemeny. Titlul de Voevod i-a fost ad- ugat numelui su datorit
strmoilor
Alexandru Vaida-Voevod
lui, care fuseser înnobilai de ctre principele Tran- silvaniei,
Gabriel Bethlen, la 15 noiembrie 1627. Tatl su, Dionisie Vaida, a
fost participant la micarea naional a românilor transilvneni, pe
care a sprijinit-o material i moral. A urmat coala primar la Cluj,
apoi s-a transferat la mai multe li- cee din Bistria i Braov. Aici
a fost educat dup modelul german, fapt ce i-a permis mai târziu în-
scrierea la Facultatea de Medicin din cadrul Universitii din Viena.
Ca medic, a lucrat pentru o perioad scurt la Karlsbad, apoi s-a
dedicat vieii politice. A fost membru al organizaiei studeneti
România jun din Viena, devenind preedintele acesteia i fiind
nelipsit de la evenimentele sfâritului de veac. În anul 1901 s-a
cstorit cu Elena E. Sa- frano, fiica unor negustori (greci) bogai
din Braov, cu care a trit pân la moartea acesteia, la 23 sep-
tembrie 1943. Au avut patru copii.
Alexandru Vaida-Voevod a colaborat cu Au- rel C. Popovici la
elaborarea, în 1891, a Replicii junimii academice române ctre
studenii ma- ghiari, drept rspuns la Memoriul studenilor ma- ghiari
de la universitile din Budapesta i Cluj. Prin acest document, bazat
pe legile i datele sta- tistice oficiale ale statului maghiar, erau
evocate autonomia naional, federalismul i separarea ro- mânilor i a
ungurilor, din punct de vedere poli- tic, astfel încât fiecare s
aib propriul teritoriu naional în cadrul Imperiului
Habsburgic.
În 1893 a luat parte la Sibiu la Conferina Naional a Partidului
Naional Român, partid de
31A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
F { U R I T O R I I M A R I I U N I R I
care i-a legat destinul. La Conferina de la Sibiu, preedinte al
partidului a fost ales dr. Ioan Raiu i s-a hotrât elaborarea unui
Memorandum al românilor, adresat împra- tului de la Viena.
Memorandumul a fost redac- tat pentru a susine revendicrile
românilor din imperiu i pentru a denuna politica de asuprire
naional i intolerana practicat de guvernul de la Budapesta.
Alexandru Vaida-Voevod a asistat la elaborarea proiec- tului de
ctre Iuliu Coroianu, în casa buni- cului su, Alexandru Bohel.
Împratul Franz Joseph a refuzat s acorde audien delegaiei, iar
semnatarii i conductorii aciunii (printre care i Alexandru) au fost
trimii în judecat.
În anul 1910 a avut loc un impact drama- tic în cariera sa politic
i profesional, atunci când a fost înscris pe liste în trei
circumscripii electorale, reuind s ajung deputat în par- lamentul
de la Budapesta împreun cu ali patru membri ai Partidului Naional
Român i alturi de trei slovaci. Este primit în antu- rajul
arhiducelui Franz Ferdinand, fapt ce îl determin s se implice din
ce în ce mai pro- fund în politica promovat de acesta. Dup
asasinarea arhiducelui motenitor, Vaida-Vo- evod declar c nu mai
exist nicio speran pentru Austria mare.
CONTRIBUIA SA LA MAREA UNIRE
La 12 octombrie 1918, Vaida-Voevod concepe celebra declaraie de la
Oradea, având la baz cele paisprezece principii ale preedintelui
Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson. Declaraia de la
Oradea
pretindea dreptul naiunii române din Aus- tro-Ungaria de a-i alege
aezarea ei ca naiune de sine stttoare. Aceast rezoluie a fost citit
câteva zile mai târziu de însui Vaida-Voevod în parlamentul de la
Buda- pesta, fapt care a stârnit revolt în sal, ceea ce i-a pus
chiar viaa în pericol.
La 1 decembrie 1918, Vaida-Voevod a participat la Marea Adunare de
la Alba Iulia, unde a fost votat unirea Transilvaniei cu România.
În urma acestui eveniment, Vai- da-Voevod a devenit membru al
consiliului dirigent pentru a pregti unificarea adminis- trativ cu
vechiul regat. El a fost unul dintre cei patru delegai care au dus
actul unirii la Bucureti, alturi de episcopul ortodox Mi- ron
Cristea, de episcopul unit Iuliu Hossu i de Vasile Goldi. A fost
numit ministru de stat pentru Transilvania în primul guvern al
României Mari. La 1 decembrie 1919, noul guvern este alctuit sub
conducerea lui Ale- xandru Vaida-Voevod, vicepreedinte al Par-
tidului Naional Român.
La 29 decembrie 1918, Parlamentul ra- tific legile prin care se
consfinea Marea Unire. La 10 ianuarie 1920, primul minis- tru pleac
la Paris, la Conferina de Pace, unde continu lupta pentru
recunoaterea unirii. Va continua s se implice în politi- c în
perioada interbelic, fiind ministru de interne în primul guvern
condus de Iu- liu Maniu. Îi reia funcia de prim-minis- tru al
României în timpul crizei economi- ce. Carierea sa politic se
încheie în anul 1940, într-un moment dramatic al istoriei României,
an în care a fcut parte din con- siliul de coroan convocat de ctre
regele Carol al II-lea, în noaptea de 19-20 august,
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 832
F { U R I T O R I I M A R I I U N I R I
prin care România Mare ceda Ungariei Ar- dealul de Nord.
Ultima perioad a vieii sale a fost trist. Triete în lipsuri, apuc
schimbarea pro-so- vietic în România, este arestat apoi lsat în
arest la domiciliu în Sibiu, unde îi gsete sfâritul suferind de un
cancer avansat. Se stin- ge din via la 19 martie 1950 i este
îngropat în subsolul catedralei catolice din Sibiu.
Iuliu Maniu spune despre Alexandru Va- ida-Voevod: „...Multe se vor
scrie despre el. Din perspectiva istoric a oamenilor i faptelor se
va cerne prin sita vremii calomnia i rutatea i va rmâne la suprafa
adevrul. Se va constata de acord cu noi contemporanii nobleea
sufletu- lui su, caracterul su antic, îmbrcat uneori într-un umor
sntos, fascinator în conversaie, care adesea d lovituri dureroase,
destinate ad- versarilor si. Se va spune c a întruchipat po- runca
veche pentru toi conductorii militari i politici de a fi „strajnici
în lupt, mrinimoi în pace”. Se va constata cultura sa deosebit, cu
cu- notine excepional de multilaterale, câtigate prin lectur enorm,
îngduit de nopile ne- dormite. Toate acestea sunt îns abia cadre
i
detalii, care pot face interesant un om care a tiut s se fac prin
personalitatea sa vzut i simit. Se va spune c a fost un animator al
maselor cum puini s-au nscut în Ardeal i Banat. Dar praful vremii
va acoperi capul de o rar re- gularitate, cu frunte lat i ple- te
bogate, aezat pe un trunchi puternic, de înlime exact cât trebuie,
cât s mulumeasc fantezia mulimii. Se vor pier-
de i gesturile sugestive ale animatorului care, ca i actorul, se
stinge deodat cu dispariia fi- zicului su, de care este în funcie.
Peste toate acestea se va examina i stabili esenialul: ce a vrut?
ce a fcut? i ce loc a ocupat el în evolu- ia politic a neamului
românesc? i va trebui s constate cu noi împreun, care îi cunoatem i
ultima celul din creier i cel mai intim col al inimii sale i care
suntem martorii prodigi- oasei sale activiti politice, c a vrut i a
lu- crat consecvent i necontenit pentru realizarea unitii naionale
i perfecionarea social a poporului românesc”. (Iuliu Maniu, la
aniver- sarea de 60 de ani a lui Vaida Voevod, în Che- marea
tinerimii române, an. VII, nr. 9, Cluj, 28 Februarie, 1932.)
Bibliografie: Neagoe, Stelian, Oameni politici români. Edi-
tura Machiavelli, Bucureti, 2007. Maior, Liviu, Un printe fondator
al Româ-
niei Mari: Alexandru Vaida-Voevod, Fundaia Transilvania Leaders,
2018.
Pr. Mihail Damacan
ste Iu
liu M
an iu
33A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
L U M E A D E D I N L { U N T R U
SLAV IE, O, DUMNEZEULE,
Naterea Domnului nostru Iisus Hristos
„Srbtoarea Naterii, pe care suntem chemai s o redescoperim în
fiecare an pân la sfâritul vieii noastre,
în taina sa nesfârit, este proslvirea prezenei lui Dumnezeu în om i
în lume. Viaa omului, condiia omeneasc, nu sunt absurde, precum
nici istoria lumii nu este lipsit de sens. Pcatul e cel care
lipsete omul de sensul vieii, aducându-i suferina i moartea. Domnul
Hristos îns este prezent ca supremul sens a tot ce exist. Cuvântul
lui Dumnezeu s-a fcut om, s-a revelat lumii prin Întrupare i prin
lucrarea Sfântului Duh (...). În spatele fiecrei realiti din aceast
lume i în spatele fiecrui eveniment istoric se gsete un cuvânt al
Cuvântului lui Dumnezeu”.
Mitropolitul Iosif „Hristos, vzut i nevzut,
prezent în viaa omului i a lumii”
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 834
L U M E A D E D I N L { U N T R U
N aterea lui Hristos printre oa- meni restabilete legtura în- tre
omul muritor, dup cde-
rea în pcat a lui Adam, i omul venic, aa cum l-a fcut Dumnezeu,
care poar- t în el Duhul Tatlui ceresc. Fr Viaa pe care numai
Hristos ne-o poate da, nu exist o adevrat via. De aceea, naterea
copilului Iisus este adevrata natere a fi- ecruia dintre noi. Cci
fr Hristos naterea noastr în aceast lume este în acelai timp
începutul vieii i al morii: „Omul începe s moar când începe s
triasc. (...) De ce te topeti dup cele ce nu sunt? Ce te uimeti
privind la cele striccioase? De ce te bucuri pentru cele dearte? De
ce întârzii lâng cele ce curg în timp? De ce te rpeti în imaginaii?
De ce te veseleti de cele pe care le vei lsa cât de curând i de a
cror vedere te vei lipsi în veci?” (Sf. Nicodim Aghiori- tul – Paza
celor cinci simuri).
Hristos s-a nscut i a trit în aceast lume, dar împria lui nu este
din aceast lume (cf. Ioan 18, 36). Acesta este un ade- vr
fundamental al învturii lui Hristos, fr de care credina cretin nu
ar avea ni- ciun sens i nu ne-ar fi de nicio trebuin. De aceea,
„cel ce gândete cele pmânteti, nu cele de Sus, prin însui acest
fapt se în- toarce de la cuvântul lui Dumnezeu, îl dispreuiete i îl
nesocotete”. (Sf. Tihon din Zadonsk – Despre îndatoririle
cretinului fa de el însui).
Omul modern a luat o direcie cu to- tul opus învturii lui Hristos,
dat fiind c cea mai mare parte a timpului lucruri-
le acestei lumi îi stpânesc în întregime mintea i inima. Aa încât,
în zilele noas- tre, Crciunul seamn tot mai mult cu o srbtoare
profan, o ocazie de a mânca bine, de a bea bine, de a face i de a
primi cadouri...
Când omul pune aceast lume i viaa lui pmânteasc în centrul
existenei sale, el svârete un act de idolatrie fa de fiina-i
muritoare, deci, în ultim instan, idolatrizeaz moartea, care devine
astfel destinaia final a existenei omeneti. „Fcându-i din via un
idol, mai devre- me sau mai târziu, omul înceteaz a mai înelege
pentru ce triete, ajungând ast- fel la o stare de tulburare plin de
dezn- dejde.” (Stareul Nectarie de la Optina – S cunoti elul
vieii).
Cci viaa fr Hristos ne duce la moar- te, iar moartea cu Hristos ne
duce la viaa venic: „Dac am murit împreun cu Hris- tos, credem c
vom i tri împreun cu El, întrucât tim c Hristosul înviat din mori
nu mai moare: moartea nu mai are nici