I. CULTURA., CIVILIZATIE, BARBARIE

Cultura ~i barbarie. 0 viziune criticii. asupra civilizatiei eontemporane. "De ce ~i in ce fel un anume tip decunoa~tere, apamt in epoca lui Galilei ~i considerat de atunci ca fiind singura cunoastere, produce ... subversiuneatuturor celorlalte valori, ~i astfel a culturii, ~i astfel a umanitatii omului, iata un lucm perfect posibil de inteles - cuconditia sa dispunem de 0 teorie a esentei oricarei cunoa~teri posibile ~i a fundamentului sau ultimo Acestfundament este de asemenea cel al valorilor, al culturii, al umanitatii. ~i pentru ca acest fundament este inlaturat decatre ~tiinta modema, aceasta, rara sa 0 ~tie, impinge lumea noastra in abis" [monde VS. immonde, non-lume] - "Crizaculturii a devenit imposibil de ascuns in zilele noastre ... Comportamentul nostru cotidian este semnificativ in acestsens : in fata oricarei probleme deosebite, apelam la specialist. Insa daca aceasta practica se dovede~te eficace incazul unei dureri de dinti sau al repararii unei ma~inarii, ea nu ne ofera nici 0 perspectiva de ansamblu asupraexistentei umane ~i a directiei in care se indreapta aceasta - Ce este a~adar cultura? Orice cultura este 0 cultura avietii, in sensul dublu in care viata constituie deopotriva subiectul ~i obiectul acestei culturi. Este 0 actiune pe careviata 0 exercita asupra ei fnse9i ~iprin care se transforma pe sine fn a9afel fndit este ea lnsa9i ceea ce transforma9i ceea ce este transformat. 'Cultura' nu desemneaza nimic altceva. 'Cultura desemneaza auto-transformarea vietii,mi~carea prin care ea nu inceteaza sa se modifice pe sine pentru a ajunge la forme de realizare ~i de desavar~ire maiinalte, pentru a se spori pe sine" 1.

Cultura eontemporana : "eultura-Iume". "Aveam 0 modemitate de~irata ~i limitata. Ne aflam acum intr-omodernitate desavar~ita, 0 modemitate reconciliata cu ea insa~i ~i cu principiile sale fondatoare. Conflictele traditie!modernJtate, BiseridiiStat, liberalismlcomunism, burghezie!proletariat, EstNest nu mai ocupa centrul lumii demaine. In sanul modemitatii inse~i se va hotari viitomllumii, al unei lumi in care se impun in tot mai mare masuraobiectivele rationalizarii, globalizarii ~i a devenirii-marra, ~i asta in toate domeniile" - "Contrar [culturii]

capodoperelor ce ne emotioneaza in continuare dupa secole ~i milenii, cultura de mas a creeaza produse strictefemere, racute nu sa dureze, ci pentru simplul prezent al consumului ~i al divertismentului. Daca cultura este ceeace scapa uzurii timpului creand opere eteme, cultura de masa nu merita numele de cultura: ea nu este decM 0 rotitadin mecanismul universului marfii care generalizeaza tranzitoriul ~i perisabilul, u~urinta ~i setea de imediatcpnsumeriste. Incapabila de a crea opere care sa reziste incercarii tirnpului, aceasta non-cultura este 0 anticultura" ­"Indelung, scopul culturii a fost asirnilat profunzimii sufletului, vietii conforme ratiunii. Aceasta vocatie superioaranu este depa~it~, acum mai putin ca oricarrd, intr-o lume dominata de superficialitatea imediatului ~i aconsumabilului. Insa culturii ii revine acum ~i 0 alta misiune: aceea de a deschide existenta umana spre dimensiunidiverse, de a-i fumiza teluri, de a-i arata noi directii, de a stirnula potentialitatile multiple ale indivizilor "~

Individualism ~i barbarie. "Prill gustul pentru easa individuala nu se mai exprima atat clasiCa dorinta de afi~are areu~itei soeiale, cat irnportanta acordata calitatii vieW care se confunda in prezent cu ,lini~tea', cu autonomiafieearuia, eu securitatea rezidentiala. Vila a devenit un simbol al noilor exigente individualiste de libertate, de spatiulocuibil, de Natura (gradina). Intoleranta fata de intruziunea altuia in ambientul propriu, gustul pentru intirnitate,nevoia sporitii de securitate, toti ace~ti factori au antrenat 0 suprainvestitie in case proprietate personala, optiunea dea triii departe de ora~ ... Resirntitii ca 0 bula protectoare in raport cu exteriorul, casa este un semn al unei tenditeneoindividualiste care inseamna aspiratie spre intirnitate, cautarea placerilor protejate".3

Concluzie. Europa, «finut al culturii» vs. «supercivilizatie». "Experien1a inaugurata de ~tiin1a nu mai este cea aproblematicitii1ii vie1ii ~i a realita1ii, ci cea a lipsei de sens in general. Ceea ce oferii §tiin1a - cel pu1in §tiin1a a~acum s-a orientat incepand din secolul 17, orientare care se confirma parra azi - , este realitatea efectiv golitii de sens,de orice sens"4. - "Ce este glija pentru suflet? Ce este sufletul? Unii filozofi greci au formulat conceptul de sufletnemuritor. Jnsa toti, atat cei care afirma nemurirea sufletului cat si cei care spun ca sufletul moare si el odata cutrupul, toti afirma'ca grija pentru suflet este sarcina noastrii ... De ~e? Fiindca omul, sufietul omului; este ceea eeposeda 0 ~tiinta a totalitiitli lumii ~i a vietii, ceea ce este capabil sa considere totalitatea ~i sa triiiasca pomind dela aeeastii viziune" - "Iatii specificitatea Europei: numai in Europa s-a nascut filozofia In sensu1unei treziri prinintermediul careia omul se degajeaza de traditie pentru a patrunde in universul prezent ... - in Grecia. Cetateagreaca lasa 0 mo~tenire, mo~tenirea unei teom a unui stat in care filozofii vor putea triii, un stat al dreptatii ( ...)Evident Europa nu a fost doar asta. Grija pentru suflet a suferit de mult 0 transformare stranie; aproape ea adisparut snb aluviunile a eeea ee putem numi grija pentru stiipanirea lumii. Dar asta este 0 alta poveste, eainsa~i unica, 0 poveste ce contine premisele evenirnentelor petrecute sub ochii no~tri: disparitia Europei, poatepentru totdeauna" ~

1 MichelHenry,Barbaria, InstitutulEuropean,2008, p. 7 - 12.

2 G. LipovetskyJ. Serroy,La Culture-monde, OdileJacob,Paris, 2008

3 G. Lipovetsky,Fericirea paradoxa Iii.Eseu asupra societiitii de hiperconsum, Polirom,2007 p. 192-193.

4 Jan Patocka,Liberti et sacrifice, p. 255

5 Patocka,Platon et I 'Europe, 99

GANDIREA MITICA « Mitul se refera intodeauna la 0 'creatie'; el poveste~te cum au luat na~tere 0 comportare,o institutie, un fel de a munci; acesta e motivul pentru care miturile constituie paradigmele [modelele] oricarui actomenesc semnificativ. - Avand cuno~tinta de mit, cunoa~tem 'originea' lucrurilor ... Nu este yorba despre 0 cunoa~tereexterioara, abstracta, ci de 0 cunoa~tere pe care 0 traim in chip ritual, fie narand mitul in cursul unei ceremonii, fieefectuand ritualul caruia elii serve~te drept justificare. - Se poate spune ca «traim» mitul in sensul ca suntem patrun~ide puterea sacra, exaltanta a evenimentelor pe care ni Ie rememoram ~i Ie reactualizam » I.

NEVOIA DE lNAADACINARE. « Poate ca inradacinarea este nevoia cea mai importanta ~i totodata cea maiignorata a sufletului omenesc. Un om are radacini prin participarea reala, activa ~i naturala la existenta unelcolectivitati care pastreaza anumite comori ale trecutului ~i anumite presentimente ale viitorului »2.

PRIVIREA SPRE TRECUT. « Daca fixezi prezentul cu fidelitate vei incepe sa te bucuri de traditie, deoarece vei gasi cagandurile cele mai importante au ~i fost exprimate. Astfel ajungem sa intuim acel acord, care e chemarea omului, dar lacare adesea el se supune impotriva vointei sale, fiindca-~i inchipuie ca lumea incepe cu el »3

MITUL ~I DIMENSIUNEA PROFUNZIMII. 1. « Nu se ajunge la organizarea adevarata a lumii mitice decat daca sedeschide, odata cu forma timpului, accesulla 0 noua dimensiune a acestei lumi, cea a profunzimii. Adevaratul caracter

al fiintei mitice se dezvaluie abia atunci cand apare ca fiinta a originii. Ea nu tine in mod nemijlocit de continutuldatulul, ci de originea acestuia, de faptul ca el devine. Abia prin faptul ca se plaseaza intr-o departare temporala, ca sepierde in profunzimea trecutului, continutul poate aparea drept sacru, important din punct de vedere mitic ~i religios,~i poate fi, mai mult,Justifieat ca atare. Timpul este primul arhetip al acestei justificari spirituale ... Trecutul ca atare numai are un 'de ce': el este de ce-ul lucrurilor. Ceea ce deosebe~te conceptia mitica a timpului de cea istorica este faptulca pentru cea dintai exista un trecut absolut »4.

'CONDITIA MITICk A OMULUI. «Pornim de la faptul ca receptivitatea la impresiile luminoase ~i sentimentullocului sunt formele de manifestare cele mai originare ~i mai profunde ale inteligentei umane. Orice dezvoltarespirituala esentiala, fie ea a individului ori a unui neam, urmeaza aceste doua cai. Plecand dtf aici ~i-au gasit raspunsulcele trei mari intrebari pe care existenta Ie pune fiecaruia dintre noi : Unde te afli? Ce e~ti? Ce trebuie sa faci? Pentrufiecare locuitor al pamantului, al acestei sfere care nu lumineaza singura, alternanta luminii ~i intunericului, a zilei ~i anoptii reprezinta impulsul primal' ~i scopul ultim al facultatii sale de gandire. Nu numai pamantul, ci ~i propriul nostrueu spiritual, noi in~ine luam na~tere ~i suntem hraniti de soare de la prima clip ire in bataia luminii pana la sentimentelenoastre religioase ~i morale cele mai inalte ... Intelegerea progresiva a diferentei dintre zi ~i noapte, dintre lumina ~iintuneric reprezinta nervura intern a a oricarei evolutii culttirale a omului» 5.

MITUL ~I LOCUL : « ... the archetypal human desire to touch the sky. Although architects Thomas Jefferson andEero Saarinen both sought to give formal expression to the meaning of American experience, they also recognize anddrew upon the vast reservoir of human experience in their search for ideal forms ... The Memorial is not just a triumphalarch; it is also the dome of heaven. It is appropriate to view a symbol of their lives and work in this larger perspective» 6.

A MAsURA DISTANTA. «Omul are posibilitatea ... sa I~i Indrepte privirile catre Cerqti. Aceasta privire catre Inalt parc~rgeIntre~ga Distanta care. ne desparte de cer,.rama~a!!d totu~ijos, pepfunant. Privire~ cat!elnalt masoa~a, In. Il1tregull~i inter~alu~ dll1trecer Sl pam ant. Acest Il1terval este confent lOCUlrJIomulUl tocmal ca urmare a masurarJI. Yom numl DlmenslUne aceasta masurareconfenta oll1ului In vederea deschiderii Intervalului dintre cer ~i pamant. Dimensiunea ... Locuirea omului rezida In masurarea cuajutorul privirii care se Inalta, deci In masurarea Dimensiunii careia Ii apartin deopotriva ceml ~i pamantul» 7

TEORIA MITULUI CAMUFLAT (ELIADE). «Yad istoria religiilor ca pe 0 disciplina totala. Inteleg acum ca (1] Intalnirea cu'necunoscutul', cu 'straniul, exoticul, arhaicul', facilitata de psihologia profunzimilor si [2] aparitia Asiei ... In Istone sunt momenteculturale care nu Isi gasesc semnificatia ultima decat In perspectiva istoriei religiei. Hermeneutica necesara revelarii sensurilo~ ~I amesajelor ascunse ''inmituri, rituri, simboluri ne va ajuta sa Intelegem ~i psihologia profunzimilor, ~i epoca istorica In care tralm [a'globalizarii] [...] Cultura folclorica este hranita de ceea ce amnumit 'cre~tinismul cosmic' ... Natura In Intregul el este .transfigurataprin p'rezel~ta lui Isus, ea participa la mistere ~i taine. Lumea, Via/a, Materia cii~~iga,dimensiuni,religioase I...]Ce ma Il1terese_azaesen:n~ficatIa pe ~are 0 ?adea BranCU~1CqloaJ!el : el a co!npara cu C.aloana CerulUl, stalpul Co;:;mlccare sustll1e Cerul ~l tatodata. fac~poslbI1a comumcarea mtre Cer ~I Pamant; mtr-un cuvant, a cansldera 0 AXIS mundl ... Brancu~1 a IzbutJt, prmtr-o extraordlnaraanamnesis, sa readuca la viata forme, simboluri ~i semnificatii arhaice, uitate In Europe de mii de ani» ~

1 M. Eliade, citat de: D. Allen, Mit ii religie la Mircea Eliade, p. 237

2 S. Weil, L 'enracinement, Gal I., 1949 [ http:Uwwvv mmisi org/ir/41 Ol/milcbell.pdt]

3 Goethe, Anii de drumefie ai lui Wilhelm Meister - OPERE 7, Ed. Univers, 1988, p. 91.

4 Cassirer, Filozojiajormelor simbolice II, Gdndirea mitica, Par. 45, p. 147-148

5 Ibid., p. 136-137.

6 Alihur Mehrhaff, Phenomenology oj Place (hltp://'JJaa missomi edu/peopJe/mehrhoflfpdfs-docs/PhenomenologyoIJllace pdf)

7 Heidegger, , In chip poetic locuiqte omul ... ', Originea operei de arta, Humanitas, 2011, p. 206-207.

8 Eliade, Jurnal I, Humanitas, 2004

GANDIREAMITICA (2) ~I MITURILE MODERNITATII

Gandirea miticii traditionala (rezumat). "Simbolismul Centrului sta la baza unor serii de imagini cosmologice ... a) ora~ele sfinte~i sanctuarele se afla in Centrul Lumii; b) templele sunt replici ale Muntelui cosmic ~i deci reprezinta 'legatura' prin excelenta dintreCer ~i Pamant; c) temeliile templelor coboara adanc in regiunile inferioare (... ) Homo religiosus simtea nevoia sa traiasca mereu inCentru, ca australienii achilpa care duceau peste tot cu ei stalpul sacru, Axis mundi, ca sa nu se departeze de Centru ~i sa ramana inlegatura cu lumea supraterestra (... ) Orice a~ezare repeta Facerea Lumii pomind de la un punct central. Tot a~a cum Universul sedesra~oara ~j se dezvolta pomind de la un Centru ~i se intinde spre cele patru puncte cardinale, satul se constituie pomind de la 0

rascruce ... Impartirea satului in patru sectoare corespunde impartirii Universului in cele patru ziiri" (ELIADE, Sacrul ..., 32-37).

"Omul nu mai traie~te intr-un univers pur fizic, el traie~te intr-un univers simbolic. Limbajul, mitul, arta ~i religia suntparti ale acestui univers. Ele sunt firele diferite care tes reteaua simbolica, tesatura incalcita a experientei umane. 0wulnu mai infruntii realitatea in mod nemijlocit, el nu 0 poate vedea fata in fata. Realitatea fizicii pare sa se retraga'inmasura in care avanseaza activitatea simbolica a omului ... Omul nu traie~te intr-o lume de fapte brute, sau conformnevoilor ~i dor~ntelor lui imediate. EI traie~te In mijlocul unor emotii imaginare, in sperante ~i temeri, in fanteziile ~ivisurile sale ... In locul definirii omului ca animal rationale ar trebui sa-l definim ca animal symbolicum "1.

" ... lumea de imagini a mitului. Imaginea miticil, atunci cand i9i face aparitia, nu este nicidecum luata ca imagine. Eaeste, dimpotriva, a9a de bine inseratii in viziunea asupra lumii lucrurilor, incat pare sa faca parte integranta din aceasta.Prin urmare, nici aici nu exista in mod originar vreo separatie mtre real 9i ideal, intre domeniul 'existentei' 9i domeniul'semnificatiei'. Trecerea intre cele doua domenii se efectueaza continuu, nu numai in reprezentarea si credinta omului,ci 9i inprdctica lui" (Cassirer, FFS, Gtindirea mitica, 311). ' ,

1. Mitul Salvatorului. «In conditiile unei vacuitati afective ~i morale care, de fapt, insote~te orice criza de legitimitate politica,chemarea Salvatorului pare a tine cu adevarat de un acela~i mecanism psihic, acela prin care incertitudinile ~i contestatiaadolescentina recurg la chemarea 'psihica' a unui nou stapan, a unui nou parinte, a unei noi calauze »2 2. Mitul Varstei de Aur. «Ceicare planuiesc sa construiasca in intemporal 0 societate viitoare ... inlatura cu fermitate orice evolutie, legifereaza in atemporal,plaseaza intr-o realitate neschimbata Cetatea de maine. Vis allimpezimii, al comuniunii, al efuziunii ~i al armoniei, mitul Varstei deaur se dovede~te a fi visul unui timp incremenit, solidificat, cristalizat »( 101).

3. Mitul Unitiitii. « Cel care vede in 'noua lume' plina de iubire mijlocul cel mai sigur de a realiza 'comunicarea cea mai striinsa cuDumnezeu' este Fourier. Potrivit lui, armonia recucerita, libertatea redobanditii a dorintei, impulsurile pasionale nu pot sa nu conducala intemeierea unei religii de identificare cu Dumnezeu ... (care) este a~teptat sa stapaneascii istoria omului, istorie in caresuprematia 0 detin acele entitati numite Progres, Armonie, Patrie, Republica [Societate]' (...) Dezvoltatea mitologiei Unitatii pe totparcursul secolului al XIX-lea ... Exista totu~i 0 certitudine, rara de care nu avem posibilitatea de a intelege acele vremuri, a carormo~tenire ciintare~te mult in destinul nostru : e yorba de vointa de a crede, vointa care nu poate fi iniibu~ita ».

( )

Mitul Ordinii ~i arhitectura. - «We are builders, builders of new towns, and Le Corbusier's desigrts reflect our most profoundthought. Le Corbusier is simply a man of genius who conceived, as nobody until now, the modern city. Our comrades, who were thefirst to see Le Corbusier's slides, experienced a moment of astonishment. They saw their own thought materialized in The City ofTomorrow. Le Corbusier's grandiose designs express the profound thought of fascism, of the fascist revolution. Seeing his slideimages of the City of Tomorrow, all our comrades lived this thought that fascism is not an act of rioters overturning a ministry­rather, this is a constructive revolution that will give to the world the modern city» 3. - In the plan Voisin perspective, the buildingsare inclined planes (cardboard cutouts) against the sky: "The silhouette of buildings against the sky is one of the most fundamental

elements in urban aesthetics; it is a thing that strikes the eye at the first glance and gives the final impression." The sky is theultimate goal ofLe Corbusier's new city and the eye is drawn upwards in his perspective to the zenith of the city.... "The voisin planwas on view, I painted a panorama whose aim was to make evident to the eye this new conception, so unfamiliar to us as yet. ThePanorama was most carefully executed and showed Paris as it is today from Notre Dame to the Etoile ....Behind it rose the newcity ..." - For Le Corbusier, the apparatus of the horizontal perspective drawing reproduced the apparatus of vision of a realskyscraper: The skyscraper gives rise to a "horizontal vision, that previously only Alpine climbers enjoyed" he rhapsodised. "A widehorizontal perspective can acutely influence us ... As the horizon expands, as the eye takes in vast distances, it seems that thought

itself can be heard." For Le Corbusier, the skyscraper is an "apparatus for the suspension of time and space itself-an opticallook­out for dominating an ordered world."

Lumea ca imagine. « A transforma ceva intr-o imagine[-reprezentare] inseamna : a pune fiintarea insa~i, in esenta ei, in fata sa, ~i a 0mentine constant, astfel pusa, vizavi ... , astfelincat fiintarea, tot ce-i apartine si are legatura cu ea, subzista vizavi ca sistem ... Acoiounde lumea devine imagme, fiintarea in intregul ei este fixatii drept aceea 'catre care omul se insta1eaza, aceea pe care, ca urmare, elvrea sa 0 ex-puna, sa 0 proiecteze ~i, intr-un sens decisiv, sa 0 mentina 1adispozitia sa in acest vizavi. Imagine a lumii, inte1easa inmod esential, nu exprima 0 imagine despre lume, ci faptul ca lumea este conceputa ca imagine »4

1 Cassirer, Eseu despre om, Humanitas, 1994

2 R. Girardet, Mituri:;i mitologii politice, Institutul European, 1997

3 GeorgesValois,"La NouvelleElape De Fascisme,"Nouveau Siecle I(May 29, 1927), in: Simone Brott, In the Shadow of the Enlightenment

(hltp:l/www.griffith.edu.au/c1ata/assets/pdf file/OO10/536968/S 16 01 Brott In-the-Shadow-of-the-Enli~htenment.pdt)

4 Martin Heidegger, Timpul imaginii lumii - httpPssbothwell com/documentsebooksc1ub.org_The _Questiol1_COl1ceming_Technolog)' _ ther_Essays. pdf

UTOPIE ~I ARHITECTURA

La. Utopia lui MOI'us. 1. Negarea proprietatii private. 2. Omul fabricat. "Un vechi rege, Utopus, se pricepu sa i1efuiasdi semin\iabarbara ~i salbatica de acolo ~i sa jadi din ea un popor" (82). 3. Principiul insularitifJii. Auto-suficien\a, autonomie, izolare. - 4.Tirania ratiunii geometrice: "Insula are 54 de orase, toate mari si falnice, In care graiul, obiceiurile, asezamintele si legile suntaceleasi; to~te au aceeasi asezare si, atat cat fngadui~ locul, aceeasi Infalisare ... Cine cunoaste unul din ~rasele lor Ie' cunoaste petoate ,,'(82). - 5. Comu~is~1U1. " . .'. ~i mai ales legea de capetenie ~ felul~i' lor de a se ociirmui', care sta, dupa ~um am vazut, In'via\asi In traiul comun, fara a Intrebuinta deloc banul - oranduire prin care se desfiinteaza din temelie oriee noblete, oriee pompa, ariee~tnllucire ~imaretie" I, ) "

1. b, Utopia si modernismuI. « Morus proclama eficacitatea 9i valoarea reala a unui spatiu construit model, cel aloragelor Utopi~i, care devine pivotul central al eseului sau ... Spatiul construit se suprapune peste spatiul natural caruiaIi neaga diferentele 9i pe suprafata caruia 19i Intinde dispozitivul izotropic: grila, In care putem vedea 0 prefigurare aretelelor tehnice care acopera astazi teritoriile In defavoarea particularitatilor locale, naturale, culturale ... Dispozitivulspatial nu asigura numai reproducerea identica a functionarii institutionale: el consacra prezenta permanenta sie9i a

societatii utopiene, favorizand 0 privire panoptidi ce Ii este impusa peste tot.» -« [Azi :] Puterea retelelor ne transportane transporta fntr-o utopie fn sensul negativ al non-locului: prin medierea protezelor sale, aceasta utopie ne elibereaza

de dimensiunea locala. Eficacitatea protetiea a re}elelor ~i liberta}ile niciodata egalate pe care ea Ie procura indivizilor

are ca revers mondializarea acestora, adiea integrarea lor In civiliza\ia hegemonica a urbanului sau obliterarea

diferen}elor ~i identitatilor sociale ale indivizilor »2.

2. Utopia Luminilor. a. «Ora~ul visat de Ledoux nu este reprezentarea unui proiect al Cetatii ideale. Avem de a face cu

un monument consacrat Utopiei Luminilor. Mai degraba dedit un ora~ utopic, ora~ul proiectat este Utopia Insii~iimaginatii fn piatra, sau un muzeu fn care visele utopice sunt reprezentate arhitectural ~i organizate fntr-un ansambluspa}ial ... Perfec}iunea ~i transparenla Cercului simbolizeaza concordanla perfecta fntre opera omeneasea ~i Natura, fnsa

aceasta forma reprezenta de asemenea dominarea omului asupra Naturii ... Ora~ul este Ora~ul virtulii triumfatoare care

se opune ceta}ilor viciului; Ora~ transparent ~i luminos care contrasteaza cu ora~ele opace ~i tenebroase. Ora~ Inchis ceformeaza un microcosmos care ordoneaza fn mod armonios toate activitalile sociale »3.

b. "Geometria este limbajul raliunii fn universul semnelor. Ea reia toate formele la fnceputul lor - fn principiullor - la

ruvelul unui sistem de puncte, de linii ~i de propoqii constante. Orice surplus, orice neregularitate apare din acelmoment drept 0 intruziune a raului: oamenii orasului utopic nu doresc superfluul. Principiul utilitatii nu tine seamadecat de nevoile fundamentale pe care Ie-a dictat 'natura, nu de cele care provin dintr-o civilizatie c~rupta : .. In felulacesta apare sub pana lui Fichte imaginea edificiului regulat, fn acela~i timp cu imaginea luminilor triumfatoare:

'Vechile castele talhiire~ti cad din toate piirtile ... Noile c1iidiri, dimpotrivii, se VOl' fntinde treptat ~i VOl' sfar~i prin aforma un ansamblu regulat"4.

3. Utopia tehnologidi. « ... progresul tehnologic. Treptat, sunt realizate proiectte considerate odinioarii utopice ...Progresul impunea imaginarea unui viitor deschis, imaginabil. Dar temporalizarea fnsemna pentru ilumini~ti ~i

revalorizarea unor modele din trecut ... Or, iluminj~tii au folosit etalonul contemporaneitiitii lor ~i fn masurareaviitorului. Atata timp dit ratiunea garanta validitatea programului social-politic pe care j'] imaginau ei, ilumini~tii erau ei

fn~i~i contemporanii viitorului»5.

4. Utopia arhitecturii ca utopie a sperantei. « I argue that it is necessary to leave behind the authoritarianism andstatic projections typically associated with the concept of utopia, and to rethink the potential functions of utopian

urbanism in an era all too ready to jettison the very idea of utopia as such [...) Cities are imaginary as well as realspaces ... Questions about the ways in which cities are imagined and about how these imaginings are realised in

particular urban settings are of considerable importance in the development of a critical understanding of urban

experiences and their spaces, and they are also significant politically, being intertwined in how cities may be thoughtaboutm conceived and lived. As Robins puts it, the 'imaginary institution of the city defines the scope - the possibilities andtheir limits - within which we can imagine, think and experience city life; it defines the aesthetic and the intellectual field withincities will be designed, planned and engineered'. This imaginary dimension of the city and of urbanity is in a state of crisis,,6

1 Thomas Moms, Utopia, Ed. ~tiin\ifica, 1959

2 F. Choay, Pentru 0 antropologie a spajiului, Bucure~ti, 2011, p. 227. 232

3 Baczko, Lumieres de l'Utopie, Payot, 1978, p. 357

4 Starobinski, 1789 Emblemele rafiunii, Meridiane, 1990, p. 56.

5 R. Koselleck, Conceptele 9i istoriile 101; Ed. ART, 2009, p. 225.

6 David Pinder, 'In defence of UtopianUrbanism: imaginingcities afterthe 'end of Utopia' (ht:p-J/www gcog qlTlJlIac Jlk/doc</staf£'67?8pell)

REALIZAREA UTOPIEI : 'FERICIREA' CONSUMULUI TOTAL

Critica utovici. « Coplesiti-mi-l cu tot ce-i mai bun pe pamant, afundati-l in jericire peste cap, se sa iasa bu/bucii pesupraja!a ;ericirii, ca din apa, dafi-i 0 indestulare economica, eresa riu mai aiM nimic de jacut, doar sa doarma, sainfulece lurta.dulce .;i sa aszgure continuitatea isloriei universale»l.

« Pe masura ee Intreg universul se urbanizeaza, In vreme ee eomunicarea devine total a, 'nevoile' eresc dupa 0asimptota vertical a ... Ora.;ul este loeul geometric al acestei escaladari, al acestei reactii In lant diferentiale pe eare 0sanqioneaza dictatura totala a modeL ( ...) Consumul este un sistem care asigura ordinea semnelor ~i integrareagrupului : este In aeela~i timp 0 morala (un sistem de valori ideologice) ~i un sistem de comunicare, 0 structura deschimb (...) Se intra Intr-un sistem generalizat de schimb si de productie de valori codificate care Ii implica reciproc,chiar ~i Tara voia lor, pe toti consumatorii. ( ...) Consumul este un comportament activ ~i colectiv, 0 constrangere, 0morala, 0 institutie. Este un sistem de valori, cu tot ceea ce Inseamna el ca functie de integrare In grup ~i de controlsocial. (...) Este greu sa-ti dai seama In ce miisura dresajul actual In vederea ·consumului sistematic organizat este, Insecolul XX, echivalentul ~i prelungirea marelui dresaj, care·a avut loc de-a lungul Inlregului secol al XIX-lea ... Invederea muncii industriaJe. Acela~i proces de rationalizare a fort,elor productive care sea petrecut In secolul al XIX-leaIn sectorul produc!iei I~i gase~te Implinirea In seeolul XX In sectorul consumului. Sistemulindustrial, dupa ce asoeializat masele ca forte de munca, trebuia sa mearga mai departe pentru a Implini socializandu-le (controlandu-le,altfel spus) ca forte de consum ... Rezultatul este ambiguitalea total a a Abundentei ~i a Cons'umului, vizibila chiar lanivelul cotidianului : ambele sunt traite simultan ca mit (domnie a fericirii, dincolo de istorie ~i de morala)~i suportateca un proces obiectiv de adaptare la un nou tip de comportament colectiv » 2.

«Sensul nihilismului actual se poate explisa ~i prin relatia dintre civilizatia ~i cultura. Ineepand cu lumea omului arhaie,cultura a umplut golurile ... cu ajutorul simbolurilor ~i miturilor, ~i a substituit telmicilor ~i tehnologiilor absenteritualurile. Dar odat3 ce civilizatia poate rezolva numeroase astfel de goluri prin oferte materiale efective, ea poatesustine viata si In absenta sensurilor cuiturale invatate. Omul occidental a depasit pentru prima data jn istoriepen'uria, traind'jntr-o socidtate a consumului, In care ex'ista un exces de bunuri .., El 'nu mai are nevoie de protezelesemnificante ale culturii ... Odata eu mijJoacele de comunicare de masa, cu!tura trece in civilizatie C ) Vechilecivilizatii, imperfeete productiv, aveau nevoie de schelaria culturii, de e~afodajul formelor simbolice Aceastaschelarie simbolica sustinatoare era totodata ceva diferit, lateral fata de viata, sustinut cu efort si reclamand Invatare ...Atunci cand modemitatea europeana a ie~it din religie, ea a refuzat, mai mJlt sau ~ai putin explicit, un anumit exces alsemnificiirii. S-ar putea ca, odata cu postmodernitatea, sa iesim din cu!tura, tot astfel cum am ie~it din religie. Pentrucii si cultura - clasicii sau traditionala - este resimtita de metabolismul postmodem ca un exees simbolic. E prea erudita,pre~ lipsita de spontaneitate; p~ scurt, e prea multa semnificatie adaugata, ea un balast, vietii ... Ceea ce tinea de valori~i creape umana Iibera e redistri~uit regulilor ~i tehnologiilor eivilizapei - spre exemplu, dreptul Inlocuie~te etica,designul Inlocuie~te arta »3. - « In fluxul comunicarii, nu ajungem sa testam realitatea ..., ci sa producem, oarecumexperimental, realitatea ... Pentru cunoa~tere, ceva este stabilit definitiv, 0 data pentru totdeauna, pe cand comunicareapresupune reveniri, adaugiri, schimbiiri: 0 relicitare continua a situatiei, a~a cum se j'ntampla In viata traita. La fel ca ~iarta sau psihanaliza, care ji sunt subspecii, eomunicarea efectiva poate fi numai eu greu ~i ulterior prinsa Intr-o schemaabstract- teoretidi»4.

«Ne aflam acum chiar In centrul consumului ca organizare total a a cotidianului, omogeneizare totalii, unde totul estecuprins ~i depa~it cu u~urinta, In transluciditatea unei 'fericiri' abstracte ... Mall-ul, extins la dimensiunea centrulu!comercial ~i a viitorului ora~, este sublimarea Intregii vieti sociale obiective, In care se abolesc nu numai munca ~l

banii, dar chiar ~i anotimpurile. Munca, distractie, natura, culturii, toate acestea, odinioara dispersate ~i generatoare denelini~te ~i de complexitate In viata real a, In ora~ele «anarhice ~i arhaice» ... -In cele din urIlla amestecate, malaxate,c1imatizate, omogeneizate In aceea~i mi~care de travelling a unei cumpiiraturi perpetue (...) In substanta vietii astfelIntregita, In acest digest universal, nu mai poate fi yorba despre sens: ce se 'intampla In travaliul visului, In travaliulpoetic, In travaliul sensului, adicii marile figuri ale deplasarii ~i condensarii, ale metaforei ~i ale contradictiei, care sesprijina pe articularea vie a unor elemente distincte, nu mai este posibil. Peste tot domne~te eterna substitutie aelementelor omogene. Nu mai existii functie simbolicii: exista doar 0 ve~nica operatie combinatorie de 'ambianta',Intr-o primiivarii Tara sIar~it». - «Societatea de consum nu mai produce mituri pentru ca f~i este sie~i propriul mil ...Abundenta nu exista, dar este suficient sa ne facii sa credem ca exista pentru a deveni un mit eficace. Consumul este unmil. Este, adica, discursul societa!ii contemporane despre ea insa.;i ... Intr-o anumita masura, singura realitate obiectivaa consumului este ideea consumului, aceasta configuratie reflexiva ~i discursiva reluata la nesIar~it de discursul cotidian~i de cel intelectual ~i care a capatat fort,a sim!ului comun. Soeietatea noastra gande~te despre sine ~i I~i vorbe~te ca 0societate de consum. Cel putin atata timp cat consuma, ea se consuma ca societate de consum, In idee. Publicitatea esteimnul acetei igei. Acest fapt nu reprezinta 0 dimensiune suplimentara a societatii de consum, ci una fundamentala, aceeaa mitului ... In acest sens, abundenta si consumul - imaginea consumatii a consumului - constituie noua noastramitoJogie tribala, moral a 1110dernitatii»(Baudrillard).

1 Dostoievski,Omul din subteranii, citat de Baudrillard,p. 27.

2 J. Baudrillard,Societatea de conswn, p. 82-105.

3 Aurel Codoban,Imperiulcomuniciirii, Idea,C1uj,p. 102-103.

4 Ibid., p. 90-91

~~i, ~~ IDRUMUL UTOPIEI ~I ORA~UL MODERN: DE LA CLASICISM LA MECANISM

Utopia c1asidi. «Pentru cii vorbim despre ora~e, avem Ia Indemana doua pove~ti; prima este despre utopia clasica,utopia critica inspirata din moralitatea rationa[a universa[a ~i ideile despre justitie, utopia spartana ~i ascetica, iar a doua,despre utopia activista a post-iluminismului. Povestea despre utopia clasica din jurul anului 1500 nu cere exp[icatiiexhaustive. Un ora~ al gandirii com pus, In cele din urma, din cosmologia apocalipticii-ebraica ~i cea platonica ... Oricealte caracteristici am adauga, yom avea de a face tot cu Apocalipsa plus Republica sau cu Timaios plus 0 viziune aNoului Ierusalim ... Utopia clasica se va prezenta ca un obiect a[ contemplatiei. Efigie a societatii bune, umbra terestraa unei idei, utopia clasica se adresa unui public redus, iar corolarul ei arhitectural, ora~u[ ideal al rena~terii, nu mai putino emblema a binelui universal ~i final, trebuie imaginat ca un instrument de educatie care se adreseaza unei clientelerestranse, [In ultima instanta] printului».

Utopia Luminilor. « In cele din urrria, deta~area metafizica a utopiei clasice nu avea sa reziste .... Pe masura ce mase!eerau luate In calcul, nu doar ideea, dar ~i conditia empirica a societatii au capatat importanta ... Mode[ul platoniccontemplativ a Tacut loc unei directive utopice mu[t mai energice, unui mesaj care putea fi interpretat ca vehicul pentrueliberarea [iterala ~i transformarea societalii ca Intreg ... Printr-un ape! la ratiune ~i la filozofia experimentala, prinrespingerea unei autoritati aparent arbitrare, era posibil ca societatea ~i conditia umana sa fie reTacute ~i sa se supunaunoI' legi la fel de infai[ibile ca ace!ea ale fizicii. Atunci nu va mai fi necesar ca ora~ul ideal sa fie doar unul algandirii ... Interesul presant de a crea 0 ordine sociala armonioasa ~ijusta In Intregime nu a fost zdruncinat de nimic ...Daca mecanisme!e societatii urmau sa fie puse pe 0 baza solida, atunci era necesar ca, a~a cum exponentii celor caredeclan~asera revolutia ~tiintifica scrutasera natura, ~iexponentii reconstructiei sociale sa scruteze 'societatea naturaia'.Iar 'societatea naturala' ca paradigma a societatii 'rationale' nu putea decat sa duca la examinarea omului 'natural' ».

Un nou mit al originii In sprijinul Utopiei. «Coruptia societala [a care fusese omu[ trebuia Indepartata. OmuI trebuiaimaginat In starea lui originara, plasat In punctul zero, Inainte de Cadere. ~i pe acest fundal, Insotit de 0 pornirenestavilita spre ratiune ~i inocenta, secolul al optesprezecelea a produs cea mai cutremuriitoare nascocire : mitul omuluisalbatic ... Creat la cerere, nu doar pentru cii putea fi prezentat ca specimenul universal valabil al omenirii de care ~tiintaavea atata nevoie, dar ~i mai important, pentru ca 0 varianta ajustata a nobilului sa[batic putea sa serveasca dreptcomponent necesar pentru asamblarea unei conceptii suficient de elevate despre omul obi~nuit ».

'Utopia activista'.« Pornind de la motto-ul saint-simonian! dupa care: 'Epoca de auI' nu a ramas In urma noastra, cise afla in fata noastra ~i se va realiza prin perfectionarea ordinii sociale', este evident ca Intregul continut al utopieiclasice a fost efectiv utopia activista ... Intr-o lume care a fost una a dezvoltarii ~tiintifice Taraprecedent, se simtea cumorganizarea logica a societatii era iminenta ~i, de aceea, trebuia exprimat scopul ideal al unui demers logic pozitiv, lucrucare, inspirat fiind de triumfurile ~tiintei, trebuie directionat spre dezideratul de a pune '~tiinta omului' pe un e~afodajdincolo de orice fel de conjecturi. Pornind de aici, trebuia Incercata transform area ~tiintei In fundament al moralei, apoliticii Intr-o ramura a fizicii ~i, In final, trebuia impusa Inlocuirea guvernarii arbitrare cu domnia administratieirationale (...) Intr-o societata rationala productia va Inflori ~i, beneficiind de aceasta prosperitate difuza, artele vorconverge spre alimentarea ~i Intarirea, prin participare, a noii ordini» - «Arta, ca expresie a societatii, manifesta, fn

Jorma ei cea mai fnalta, cele mai evoluate tendinte ale societatii : ea este fn acela~i timp precursor ~i revelator. Astfel,pentru a ~ti daca arta f~i fndepline~te misiunea de initiator, daca artistul se afla fntr-adevar fn avangarda, trebuie sa~tim fncotro se fndreapta umanitatea, sa ~tim care este destinul rasei umane »2.

Hegelianismul : Absolutulln istorie. « Exista 'un univers natural material' ~i 'un univers istoric spiritual'. ~i 'pentruca lumea nu este lasata la voia Intamplarii ~i cauzelor contingente exterioare', rezulta ca Providenta se manifesta InIstoria Universala. Daca istoria trebuie sa fie rational a, atunci pasiunile, volitiunile, constructele umane VOl' fi apreciateca 'instrumente ~i mijloace ale Spiritului Lumii de a-~i atinge scopul'».

Ora~ul Omului nou. «~i, de aici, rezulta ora~ul lui Sant'Elia, acel ora~ In care conceptiile statice au disparut, undelibertatea a devenit egala cu accept area necesitatii, unde ma~ina a devenit spirit sau spiritul, ma~ina, ~i unde impulsulistoriei a devenit un indiciu al destinului [..Despre Le Cor~usierJ L 'espl~ nouveau ~i Dynamisme des temps modernessunt iara~i 0 moda romanticii de ultima ora a unui Hegel despiritualizat. ~i, printr-un apel saint-simonian la'~tiinta' ('demonstratii independente de vointa umana'), pe masura ce 'momentul' eel mai straveziu al utopiei de secoldouazeci s-a dezvoltat In forta, atunci abia arhitectului i-a fost dat sa se simta 0 fiinta nelntinata ... 0 alegere a utopieisau viziunea urbanistica a anilor 1920 este propusa In termenii problemei morale ~i biologice a mantuirii, iar actulconstruetiei detine cheia. 'Ma~inaria societatii, profund dejecta, oscileaza fntre 0 ameliorare, de importanta istorica, ~io catastrofii.' (Le Corbusier) »3.

1 Henri de Saint-Simon «bttp'llen wikipediaorg/wikilClallde Henri deJ\ollvrov, comte de..Saiot-Simon), ll1aestrullui AugusteCOll1te- fondatorulpozitivisll1ului- a fost, in primeIe doua deceoii~ijumatate ale secoluluial XIX-lea,pril11ul'utopist activist'.

2 Gabriel-Desire Laverdant,De la Mission de I 'Artet du Role desArtistes, Paris, 1825

3 ColinRowe - Fred Keotter,Ora~u/cola),Ed. Univ.Ion Mincu,2013

MISIUNEA UMANISTA A ARHITECTURII : ARHITECTURA SMERENIEI1

Arhitectura societatii de consum. « Architectural publications, criticism, and even education are now focusedrelentlessly on the visual image. The longing for singular, memorable imagery subordinates other aspects of buildings,isolating architecture in a disembodied vision. As buildings are increasingly conceived and confronted through the eyerather than the entire body-as the camera becomes the ultimate witness to and mediator of architecture-the actualexperience of a building, of its spaces and materials, is neglected. By reinforcing visual manipulation and graphicproduction, computer imaging further detaches architecture from its multi-sensory essence; as design tools, computerscan encourage mere visual manipulation and make us neglect our powers of empathy and imagination. We becomevoyeurs obsessed with visuality, blind not only to architecture's social reality, but also to its functional, economic, andtechnological realities, those which inevitably determine the design of buildings and cities». - «The artistic authenticityand autonomy of architecture are today being undercut by three cultural tendencies: the commodification of buildings,

the self-defeating search for newness, and the hegemony of the marketable image. These cultural tendencies aresupported by both commercialized architectural Journalism and the voracious global entertainment and tourismindustries». - «The ocular, hedonistic, bias of contemporary architec""",ture is exacerbated and in turn intensified by architects'loss of social empathy and mission. Issues of planning, social housing, mass production, and industrialization - all-impOliant to earlyModern architecture - are now rarely touched on in publications or academic programs. Modernism sought to respond to the typicaland ordinary conditions of life; contemporary elitist architecture favors the unique and the exceptional. This detachment ofarchitectural language from the ground of common experience has produced a kind of architectural autism}).

Misiunea umanista a Arhitecturii. «Aware of the dangers of generalization, I believe we must still try to identifycultural undercurrents that inevitably influence architecture. I should acknowledge that many contemporary architectsare working to resist the negative influences of our time. Poetic works of architecture continue to be created in this ageof obsessive materialism. And in some sense negative cultural phenomena actually strengthen architecture's humanistmission: resistance to the decay of spiritual and cultural values is now the shared task of architects and artists».

Perceptia arhitecturii In spatiu-timp. «Authentic architectural settings-fully realized microcosmic entities­strengthen our sense of reality; thus, a desire for haptic architecture is clearly emerging in reaction to ocular­centricity. The haptic sensibility savors plasticity, materiality, tactility, and intimacy. It offers nearness and affection, rather thandistance and control. While images of architecture can be rapidly consumed, haptic architecture is appreciated and comprehendedgradually, detail by detail. The experience of architectural reality depends fundamentally on peripheral and anticipated vision».

A Intelege lumea prin arhitectura. «Architecture should strengthen the reliability and comprehensibility of the world.In this sense, architecture is fundamentally a conservative art; it materializes and preserves the mythical and poeticground of constructing and inhabiting space, thus framing human existence and action. BY' establishing a horizon ofexistential understanding, architecture encourages us to turn our attention away from architecture itself».

"Omul nu mai traie~te 'intr-un univers pur fizic, el traie~te 'intr-un univers simbolic. Limbajul, mitul, arta ~i religia sunt. parti aleacestui univers. Ele sunt fire Ie diferite care tes reteaua simbolica, tesatura 'incalcita a experientei umane. Omul nu mal 'infruntiirealitatea 'in mod nemijlocit, el nu 0 poate vedea, cum se spune, fata 'in fata. Realitatea fizica pare sa se retraga 'in masura 'in careavanseaza activitate simbolica a omului ... Omul nu traiqte 'intr-o lume de fapte brute, sau conform nevollor ~i dormtelor lUlimediate. El traie~te mai curand 'in mijlocul unor emotii imaginare, 'in sperante ~i temeri, 'in iluzii ~i deziluzii, 'in fanteziile ~i visunlesale ... In locul definirii omului ca animal rationale ar trebui sa-l definim ca animal symbolicum "2

Dincolo de (pseudo-)certitudini. «Western industrial culture values power and domination. Gianni Vattimo hasintroduced ideas of "weak ontology" and "fragile thought," a way' of philosophizing that does not try to bundle themultitude of human discourses into a single sysfem.l We can, I would argue, identifY a "weak" or "fragile" architecture,

or, more precisely, an architecture of the "fragile image," as opposed to the prevalent architecture of strong images.Whereas the latter strives to impress and manipulate, the architecture of the fragile image is contextual, multi-sensory,and responsive, concerned with experiential interaction and sensual accommodation. ThiS architecture grows gradually,scene by scene, rather than quickly manifesting a simple, domineering concept ».

Concluzie: arhitectura smereniei. Our age seems to have lost the virtue of architectural neutrality, restraint, and

modesty. Authentic works of art, however, remain suspended between certainty and uncertainty, faith and doubt.Architectural culture, On the threshold of the new millennium, would do well to nurture productive tensions: culturalrealism and artistic idealism, determination and discretion, ambition and humility ... For an architect, more importantthan the skill offanaticizing space, is the capacity of envisioning situations of human life»

«To accomplish Kahn's wish for a revival of architecture as an art, we have to ... 'rediscover' the world, and we have tolearn to 'say' what we have discovered. We have to reinstate the existential dimension of reality» 3.

1 J. Pallasmaa, 'TOWARD AN ARCHITECTURE OF HUMILITY' ( hitp-Ilwww gcocitics ws/mitcbcJlmosesstudiQ/paJlasmaaO I pdf)

2 E. Cassirer, Eseu despre om

3 C. Norberg-Schulz, 'Kahn, Heidegger and the Language of Architecture'