MINUNILE DIN COMUNA TUDOR VLADIMIRESCU

8/16/2019 MINUNILE DIN COMUNA TUDOR VLADIMIRESCU

1/56

M INUNILE

DIN

COMUNA TUDOR VLADIMIRESCU

JUDEUL TECUCI

SfântaEpiscopie a Romanului cu ordinul No. 229/939 a aprobat

strângerea fondurilor necesare construirii Sfintei Mănăstiri de Maici

numaifecioare, prin orice mijloace.

Rezultatul vânzării acestei brouri se va întrebuina numai în scopul

arătat mai sus.

„Roagă-te mult şi posteşte, ca să se zdrobească diavolul, ce lucrează

contra fecioarelor" (Vedenia fecioarei Vasilica Barbu din 3 Mai 1939).

„Eu sunt îngerul Gavriil trimis de Dumnezeu Tatăl să-i spun să mergi în

lume ca să mărturiseti pocăina, că vor veni timpuri grele.

Nu va trece mult i toate Scripturile se vor aduna, precum i toate cările

sfinte. Atunci vei dori să mai auzii Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu vei

avea de unde să-l auzii (Vedenia 11 din 26 Octombrie 1938).

„Vai de voi, cei ce astăzi râdei, ce vei ma plânge şi vă veţi tângui!“

(Luca 6,25)

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu :

„Ascultaţi, Ceruri, şi ia aminte,

„pământule, că Domnul vorbeşte :

„Am hrănit şi am crescut nişte copii,


2/56

„dar ei s’ au răsculat împotriva Mea.

(Isaia I, 2).

Viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător, mai tăetor decât orice sabie

cu două tăişuri - (Evrei 4,12)

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că şi pe unicul Său Fiu, a dat,

pentru ca tot acela ce va crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică

(Ioan 3,16).

„Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit, pe acesta să-Lascultaţi“ (Matei 17,5).

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul Tău din toată inima ta, din tot

cugetul, din tot sufletul şi cu toată puterea“.

„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Să iubiţi pe vrăjmaşii

voştrii, să bine cuvântaţi pe cei ce vă blastâmă, să faceţi bine celor ce vă

urăsc şi să vă rugaţi pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc“ (Marcu 12,

30-21; Matei 5.44).

„Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Cum v’am iubit Eu, pe

voi, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că

sunteţi Ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi (Ioan, 13, 34 35).

„Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în ispită“ (Matei 26,41).

„Privegheaţi că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul când Fiul Omului va veni

(Matei 24,42).


3/56

„lată Vasilico, pe cel Ce-I cauţi tu. nici pâine, nici haina ta, îi vreau,

dragostea ta,(vedenia fecioarei Vasilioa din 5 Ianuarie 1940

„Anatema să fie acela ce nu va iubi pe Domnul nostru Iisus Hristos“

(Cor. 16,22).

„Iată, stau la uă i bat; De va auzi cineva glasul Meu si va deschide ua,

„Eu voiu intra la el şi voi cina, cu el şi el cu Mine” Apoc. 3,20).

„Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei V, 8).

„Cine păzete poruncile Mele, acela Mă iubete, i cine Mă iubete, va fi

iubit de Tatăl Meu. Eu îl voiu iubi i Mă voi arăta lui“ (loan 14,21).„Voiu turna Duhul Meu peste ori ce făptura, fiii şi fiicele voastre,

vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri şi tinerii voştri vor avea

vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voiu turna Duhul Meu. In

zilele acelea voiu face să se vadă semne în Cer şi pa pământ:

sânge, foc şi stâlpi de fum. Soarele se va preface în întuneric şi

Luna în sânge înainte de a veni ziua Domnului, ziua cea mare si

înfricoşată; atunci, ori cine va chema numele Domnului } va fi

mântuit(loil 2, 28-32).

Cuvânt la editia II-a

»Slugi netrebnice suntem, ceia ce eram datori să facem, aceia am făcut“

(Luca 17,10),.

Slavit, lăudat, binecuvântat, cântat si prea înnalat peste tot locul i în

toată vremea si de toată suflarea, să fie numele Domnului,

Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Domnul otirilor


4/56

cereti i al otirilor de pe pământ duhovniceti.

Blestemat sa fie satana, părintele minciunii al omorului i al

invidiei, vrăjmaul lui Dumnezeu si:al sufletelor noastre.

Nu avem nici dar îndestulă putere, spre a da adevărată slavă ce se

cuvine lui Dumnezeu că punându-ne pe noi păcătoii i nevrednicii, ce

subscriem aceste rânduri să slujim minunatei Sale lucrări de trezire

duhovnicească de la Tudor Vladimirescu, prin Darul Său i marea Sa

iubire, a făcut ca prima ediiune a brourei«Minunile de là Tudor

Vladimirescu, să fie pretutindeni bine primită, de toate sufletele însetatede Cuvântul cel plin de viată a lui Dumnezeu.

Pe unde a ajuns broura aceasta, cu minunatele vedenii de la Tudor

Vladimirescu, inimile ascultătorilor i cititorilor au fost adânc rănite de

dragostea de Dumnezeu i au intrat pe calea ce duce sigur spre porţile

împărăţiei Cerurilor.

Lucrările de pe câmpul Gurguieta, unde s’a arătat Mântuitorul i Sfânta

Sa Maică, cu toată vitregia vremii îniaintează mereu i nădăjduim ca in

curând, Paraclisul Sfântului Schit să fie isprăvit i Duhovnicul

Fecioarelor, orânduit de Dumnezeu, să poată începe a sluji Sfânta

Liturghie, în cântecele si rugăciunile fecioarelor şi ale Sfinţilor îngeri.

Clopotele Cereşti şi cântecele de Slava ale Sfintilor îngeri, continuă a se

auzi de cei pe care Sfântul Duh îi învredniceşte de asemenea clar cu care

ne hrănim şi le mângâiem şi noi, cei ce nu ne ostenim în deajuns, spre

a-l îndrepta şi asupra nemerniciei noastre…


5/56

Pelerinajurile ce se fac în fiecare luna la locui sfânt al Minunilor, aduc

mereu lume multă, care nu se mai satură de predicele insuflate de

Sfantul Spirit ale Minunatei Fecioare Vasilica Barbu Garau şi de

cântările fecioarelor ce s’au afierosit slujirii Lui Dumnezeu si SfântuluiSchit de Maice numai fecioare ADORMIREA MAICII DOMNULUI“,

orânduit de Prea Bunul Dumnezeu, pentru câştigarea arii Romaneşti ,

din prăpastia spre care Antihrist împinge întregul neam omenesc.

Asa cum s’a lucrat, mântuirea neamului omenesc din infernul în care la

cufundat satana, prin nebăgare de seamă a strămoşilor Adam şi Eva, totdupă aceîasi sistem se lucrează de Prea Banul Dumnezeu şi Mântuirea

Neamului Românesc. Ne-am ales din toate neamurile, ca odinioară

neamul evreisc, pe tăcute, fără sunet prea mare, cu o fecioara, fara carte,

săracă şi fără nume mare. Aceste suflete au căutare la Dumnezeu, în

curăţia, simplitatea şi dragostea lor de Dumnezeu, plăcându-i Sfantului

Duh, să-si facă culcuş.

Acum, alocăm în lume, cea de a doua ediţie, adăugând noi vedenii, noi

citate, semne cereşti şi cateva vindecări.

Să ne grăbim, fraţilor şi surorilor întru Domnul, a lua cât mai repede

cunoştinţă de această nouă Lucrare a lui Dumnezeu şi preţuind acestmare Dar, aşa cum se cuvine, pe deoparte, să devenim trâmbiţe de foc,

împrăştiind peste tot locul, această nouă mare taina a Dumnezeirii, iar

pe de altă parte, să ne grăbim a aduce prinosul nostru, pentru ca

Sfântul Schit să ia fiinţă cât mai repede, anii durerilor cuprinzându-ne şi

începutul sfârşitului apropiindu-se.


6/56

Vai nouă, de nu vom da ascultare nici glasului de chemare din ceasul

acesta. Ori ce început are şi un sfârşit.

Să luăm aminte, că vremea e târzie si cocoşul este gata să cânte.

Amintindu-ne de întreita lepădare a Sfântului Petru de Domnul Iisus, să

îndreptăm privirile cele duhovniceşti, spre cununa de spini a

Mântuitorului spre piroanele din Sfintele Sale mâni şi picioare si spre

suliţa din inima Sa, plină de nemăsurată dragoste pentru noi şi înainte

de „cântatul cocoşului“, sa ne lepădăm de satana şi de tot lucrul

întunericului, pentru ca, întâlnind privirea Domnului aţintită spre noi,

lacrimi de bucurie să ţâşnească din inimile noastre frânte, zdrobite si

smerite, întru nădejdea neîndoită a Marei Slave, ce Sfânta Sa Răstignire

şi înviere ne-o pregăteşte în Cer....

Slavă intru cei de Sus Lui Dumnezeu, pe pământ pace şi între oameni

bună învoire I

Lt. Colonel Coman lonescu Conet. Rotaru

Tecuci Funcţionar Adm. Fin. Tecuci

“Voiu lăuda pe Domnul din toată

inima mea. Voi istorisi toate

minunile Lui

(Psalm 9,1).

Suntem încă sub puternica impresie a lucrării lui Dumnezeu de là


7/56

Maglavit, descoperită nouă prin alesul Său Petrache Lupu, care a

răscolit inimile "tuturor celor ce au auzit, sau au fost la locul

Dumnezeetilor arătări, dar mai ales a celor credincioi care trăiau

departe de vieuirea cretină prin Hristos si Biserica Lui, întemeiată deEl, pentru întreaga omenire aci pe pământ, ca singur mijloc de mântuire.

Muli din acetia i-au îndreptat viaa, muli au rămas nedumerii

cu semnul întrebării pe buze, iar cea mai mare parte din pelerinii

Maglavitului si-au satisfăcut numai curiozitatea.

Dar adevărul a rămas i va rămâne. Sau produs asupra celor ce auprimit minunea cu credină, numeroase vindecări sufleteti i trupeti,

cari mai au încă loc sub privirile uimite, ale minilor neputincioase, atât

ale înelepilor, cât i a neînelepilor veacului nostru.

Am auzit încă de multe alte cazuri de Teofanie în ara noastră, unele

mai mult sau mai puin controlate, crezute sau necrezute, cari s’au ivit

după cea a Maglavitului.

Cel mai evident şi caracteristic după cum afirma dl asistent Universitar

al Facultăţii de Teologie şi Profesor Toma Cuicea. în ziarul „Frăţiei Mi-

sionare«, Patriarhul Miron, „Cuvânt Bun“ din 15 Iunie 1938, este al

tinerei fecioare Vasilica Barbu, din comuna Tudor Vladimirescu, jud.

Tecuci, în etate de 18 ani, care începând dela data de 13 Octombrie 1937şi până în prezent, s’a învrednicit să, i se descopere Dumnezeu Tatăl,

Domnul, nostru Iisus Hristos, Sfânta Fecioară şi Sfinţii Săi îngeri în

repetate rânduri.


8/56

Văzând însă aceste arătări minunate şi repetate, am adus cazul la

cunoştinţa Prea Sfinţitului Episcop, D.D. Lucian al Romanului, care

audiind personal pe această aleasă a Domnului, i-a dat binecuvântarea

de a mărturisi vedeniile sale credincioşilor.

Sinceritatea expunerii vedeniilor, mai multe vindecări săvârşite,

posedând declaraţii scrise ale celor vindecaţi, viaţa feciorelnică curată, în

spirit creştin ortodox, pe care o duce bine această bine cuvântată

fecioară, observată de subsemnatul în timp de un an şi jumătate, timp

scurs de la prima vedenie şi până astăzi, m’au făcut să sprijin acest cazde Teofanie, raportând în mod cronologic evenimentele organelor

Bisericeşti superioare.

Claritatea expunerii, puterea de a vesti fără oboseală vedeniile sale,

câteva ore fără întrerupere minunata fată, neposedând decât două clase

primare, m’au îndreptăţit iarăşi la această atitudine.

Profeţiile scripturistice de asemenea sunt cel mai puternic argument al

acestor vedenii, în cadrul cărora intră desigur şi evenimentele

internaţionale actuale (cp: loil 2, 28.30).

Fata Vasilica Barbu a istorisit vedeniile sale la multe localităţi, printre

care enumărăm şi Capitala Ţârii, în diferitele Biserici ale sale, ateliere şi

Arenele Romane din Parcul Carol, sub auspiciile frăţiei misionare

„Patriarhul Miron“.

Aş fi fericit şi mulţumit sufleteşte în calitate de păstor, dacă ecoul produs

de aceste Dumnezeeşti si minunate vedenii care în parte sunt expuse în


9/56

prezenta broşură, ar fi acel al Fiului Risipitor, al Vameşului Zaheu, al

Măriei Magdalena, sau ai tâlharului de pe Cruce !

Încheind aceste rânduri care însoţesc această primă parte a vedeniilor,

care văd lumina tiparului, îmi îndrept gândul către Domnul şi

Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi mă rog: „Fă Doamne ca cei veniţi în

al unsprezecelea ceas în casa Domnului, prin ajutorul acestor mijloace

extraordinare şi Dumnezesti, să rămână mereu în casa Ta cea Sfânta,

alimentaţi fiind de duhovniceasca evanghelizare a păstorilor lor

sufleteşti, pentru mântuirea şi veşnica lor fericire şi pentru slavaScumpului Tău nume pe pămant”.

Ai în sfânta Ta pază pe sprijinitori morali şi materiali ai acestei lucrări

sfinte, pe fraţii în Hristos : Locotenent Colonel Coman Ionescu, Avocat

Traian Corodeanu şi Constantin Rotaru, Gogu Gheorghiade şi Moş

Adam, precum şi pe roaba Ta Victoria Cazâcu, cărora le trimitemcălduroase mulţumiri personale în numele Domnului nostru Iisus, că-

ruia i se cuvine toată slava, în veci, Amin.

Iconom Gh. S. Dimitriu

Parohul Com. T. Vladimirescu

Preşed. Cercului Pastoral Iveşti

Mari şi minunate sunt lucrurile Tale Doamne


10/56

Psalm David

Bunătatea lui Dumnezeu este atât de mare faa de neamul omenesc,

încât El, în toate timpurile, a căutat să trezească sufletele noastre cele

întunecate, din amorire i noaptea păcatelor.

Vechiul Testament, înainte de a veni primejdia cea mare, bunul

Dumnezeu a trimis pe profei, spre a întoarce neamul evreesc la

pocăină, spre a face voia Lui cea sfântă.’

În cazul în care acetia nu se umileau, aceiai Profei glăsuiau pe ulii,

în cetăi, urgia lui Dumnezeu, mai întâi pierderile bunurilor

pământeti, prin luare în robie. ’ *'

i cea mai amară robie: pierderea sufletelor, robite de vrăjmaul

diavol, care este vrăjmaul Iui Dumnezeu i în deobte al neamului

cretinesc si omenesc.

Mântuitorul nostru lisus Hristos, prin venirea Sa între noi şi pătimirea

Sa cea de bună voie, ne-a răscumpărat din blestemul lui Adam si ne-a

făcut fii Impărăţiei Cerurilor. Dar această frumoasă moştenire, dată în

dar de Domnul, am pierdut-o din cauza păcatelor noastre. Pentru

aceasta, bunătatea şi milostivirea Lui, ne trimite pe aleşii Săi, din când

în când, ca să ne trezim din somnul cel greu al păcatului şi să ne facem

moştenitorii Raiului.

Din cauza inclinaţiunii noastre spre pacat şi mai ales din cauza

indiferenţei, noi nu mai trăim o viată spirituală, ci mergem din ce în ce

mai rau, apropiindu-ne de primejdioasa prăpastie. De două mii de ani

Biserica prin Ierarhii ei şi prin preoţi, a vestit cuvântul Domnului prin


11/56

sfintele Evanghelii. Dar Dumnezeu, afară de slujitorii ei, vedem că a

recrutat si alţi oameni, mireni, pentru apărarea adevărului. Astfel pe la

anul 160 după Hristos, apologetul creştin Tertulian, scrie cu îndrăzneală

păgânilor apologiile sale (ad Praesides) în care pune semn de întrebarepăgânilor indiferenţi şi-i face ca sa observe mai cu multă băgare de

seamă „Piatra din capul Unghiului. Dar să venim la neamul nostru

românesc. Nici un popor de pe lume n’a fost mai încercat ca neamul

nostru şi îndrăznesc să zic că numai credinţa ne-a putut tine cimentaţi

între hotarele noastre.

Noi Românii suntem poporul ales a lui Dumnezeu.

După răsboi, s’a început la noi în Ţară mişcare religioasă. Preoţi

cărturari, au început sa predice cu putere, cutremurând sufletele. Astfel

Părintele Chiricutâ de la Biserica „Zlătari“ din Bucureşti, a făcut

adevărate minuni, prin predicile şi chemarea sufletelor la mântuire.

Bisericile din Bucureşti sunt deschise zilnic. In acelaş. timp un mare

predicator si scriitor, răposatul preot Trifa a pus mult popor românesc în

slujba Domnului, scoţandu-l din ghiarele satanei. La Bucureşti, un mare

predicator care nu-i sărbătoare sau Duminică, ca sa nu predice cu râvnă

cuvântul lui Dumnezeu, Domnul Lascarov Moldovanu. Cu aceiaşi râvnă

şi dragoste predică cuvântul lui Dumnezeu, Domnul loan Grigore

Oprişan. Preotul Vasile Ionescu de la Biserica din Pantelimon, a pus

lumea în uimire, prin lucrarea sa în ogorul Domnului Hristos. La Tecuci,

alţi doi creştini, apărători ai credinţei creştine, dl Lt. Colonel Coman


12/56

Ionescu şi dl avocat Traían Corodeanu, nişte adevăraţi apologeţi ai

Bisericei din zilele noastre, predică cu putere cuvântul lui Dumnezeu.

Dar ogorul este prea înţelenit şi secerători sunt prea puţini. Pentru

aceasta, unde mâna omului rămâne neputincioasă, vine Domnul cu

supranaturalul. Dumnezeu se arată ciobanului din lunca Magiavitului.

In scurt, timp, vestea străbate nu, numai ţara noastră, dar chiar peste

hotare. Mii de suferinzi se tămăduiesc sufleteşte şi trupeşte.

In judeţul. Tecuci, în comuna Tudor Vladimirescu, bunul Dumnezeu se

arată, unei fetiţe, care prin vedeniile sale, ne pune în uimire.

Iată Dumnezeu, prin două vase slabe şi neputincioase, ne chiamă la

pocăinţă, cu un ceas mai devreme. Datan, care nu voieşte să i se strice

cuibul, aduce şoapte scripturistice, unor tari în cerbice, spunând că pe

Dumnezeu nu la văzut nimeni niciodată. Cu adevărat, pe Dumnezeu, în

măreţia Lui, nu l-a văzut nimeni.

Dar lui Moisi i s’a arătat în rug.

Lui Abraham, în chipul celor trei îngeri. Lui lisus Navi, în chip de ostaş.

Pe Mântuitorul Hristos, sfinţii apostoli l’a avut asemenea lor. Şi numai o

singură dată, pe muntele Taborului, şi-a arătat o părticică din

strălucirea slavei sale şi bieţii apostoli au căzut la pământ ca nişte morţi.

Pentru lucrarea ce face în prezent, Prea Bunul Dumnezeu, în Ţara

noastră, am găsit de cuviinţă.ca o parte din vedeniile sorei Vasilica

Barbu sa le dam la lumina tiparului pentru ca toata suflarea


13/56

romaneasca sa se impartaseasca la aceste infricosatoare minuni din

zilele noastre spre mantuirea noastra.

Ieromonah Clement Cucu

Superiorul Manastirea Sihastru – Buciumeni,

Tecuci

Dumnezeu vorbeşte mereu

poporului nostru

Se împlinesc la 31 Mai , 4 ani, de când Dumnezeu, vorbeşte mereu

poporului nostru.

Este o binecuvântare mare pentru noi, că El a ales neamul nostru

românesc, să vorbească cu El.

Acest fapt constituie pentru noi o mângâiere şi o bucurie mare, dar să

băgăm bine de seamă să nu pierdem această alegere aşa cum a pierdut-o

poporul Evreu.


14/56

Dumnezeu a ales neamul nostru să-l mântuiască şi prin El să

mântuiască şi alte popoare. Totdeauna când Dumnezeu a vorbit

oamenilor, El s’a folosit de vase slabe, ca să se vădească puterea Lui şi ca

să ne ruşineze pe noi, cei învăţaţi, atei, necredincioşi şi mai alesindiferenţi.

El a ales oameni simpli din popor, păstori, cu prea puţină ştiinţă de

carte, sau chiar fără ştiinţă de carte, dar curaţi la inimă şi temători de

Dumnezeu. Sfinţii apostoli de care s’a folosit Domnul să răspândească

Evanghelia Sa pânâ la marginile pământului, au fost simpli pescari. Din vieţile sfinţilor, vedem că El a mai vorbit oamenilor, din când în când,

prin aleşii Săi, trimiţându-ne veşti de pocăinţă şi întoarcere Ia Ei, dar

aşa de des ca în zilele noastre, nici odată.

Dumnezeu a vorbit cu o mulţime de fraţi de ai noştri.

Graba pe care o pune Dumnezeu, trimiţându-ne nenumărate chemări la

pocăinţă, este un semn mare pentru noi.

Este semnul că sfârşitul este aproape de tot. Spun necredincioşii şi

sectanţii că cei cu care vorbeşte Dumnezeu în zilele noastre, sunt

prooroci mincinoşi, fiindcă, spun aceştia că, în sfânta Scriptură, stă

scris că la sfârşitul veacurilor, vor apărea prooroci mincinoşi.

Este adevărat că sfânta Scriptură vorbeşte de prooroci mincinoşi la

sfârşitul veacurilor. Dar, proorocii mincinoşi sunt chiar sectanţii. Adică,

acei dintre fraţii noştri, cari au rătăcit dela credinţa cea adevărată, a


15/56

sfintei Biserici ortodoxe de răsărit, interpretând sfânta Scriptură după

capul lor.

Sfânta Scriptură nu poate fi interpretată altfel, decât cum a fost

interpretată de sfinţii părinţi ai sfintei noastre Biserici ortodoxe de

răsărit.

Cei cu care vorbeşte Dumnezeu în zilele noastre, sunt cei dela profetul

loil cap. II, vers. 28-32, unde citim :

„Voi turna Duhul Meu peste toată făptura. Fiii şi fiicele voastre vor

prooroci, tinerii voştrii vor avea vedenii şi bătrânii voştrii vor visa vise.

Chiar şi peste robi şi peste roabe voiu turna Duhul Meu, în zilele acelea.

Voiu face să se vadă semne pe Cer şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de

fum“, etc.

Noi trăim zilele de la loil. Trăim timpuri biblice, timpuri apocaliptice,

timpuri de sfârşit de veac.

Antichrist cel proorocit la Apocalips, a apărut de mult în lume. El a

încins lumea cu un şanţ de necredinţă, de foc, de ucideri şi de foamete,

din două părţi, Ia apus şi răsăritul Europei.

Să privim cele ce se petrec în lume şi vom vedea pe Antichrist.

In multe părţi, au fost dărâmate toate Bisericile şi mii de preoţi, călugări

şi episcopi au fost ucişi şi fraţi de aceiaş sânge, se ucid ca fiarele.

Să ne ferească Dumnezeu să pierdem şi noi credinţa în El.

Dumnezeu ne iubeşte. El nu voieşte să ne piardă.


16/56

Inainte de a ne pierde, ne chiamă cu putere la El, prin sfânta Sa Biserică

şi prin aleşii Săi, preoţii, părinţii noştri sufleteşti, şi prin cei care ne

chiamă azi la pocăinţă.

El a ales din mijlocul neamului nostru: un tânăr, o femeie, un copil, o

fetiţă, pe care i-a trimis în lume să vestească pocăinţa, nemai find timp

de pierdut, sfârşitul fiind aproape.

Astfel El, a vorbit cu fratele nostru Petrache Lupu, din lunca

Maglavitului, cu Gheorghe M. Ionică dela Vlad Ţepeş Ialomiţa, etc., etc.

începând dela 13 Octombrie 1937, vorbeşte mereu unei fetiţe din

comuna Tudor Vladimirescu din judeţul Tecuci.

Cine a ascultat povestirile ei, s’a încredinţat că sunt dela Dumnezeu. La

Tudor Vladimirescu, s’au făcut multe vindecări şi trupeşti şi sufleteşti.

Subsemnatul, am fost de faţă împreună cu o mulţime de oameni, ladiferite minuni si vindecări săvârşite acolo.

Minunata fată are 18 ani şi mai puţin de două clase primare, dar

vorbeşte cu multă claritate, preciziune, energie şi convingere şi mai ales

mult duh. Pentru propovăduirea vedeniilor ei, are aprobarea

Protopiatului Tecuci şi binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop aîEparhiei Romanului şi bine cuvântarea Prea Sfinţitului Patriarh,

transmisă prin Prea Sfinţitul Mitropolit Irineu Mihălcescu, când era

Vicarul Sfintei Patriarhii.


17/56

A vorbit în Bucureşti, în diferite Biserici şi la Arenele Romane din Parcul

Carol, la 20.000 oameni, în ziua de 19 Iunie 1938, faţă fiind şi Prea

Sfinţitul Arhiereu Pocitan, Vicarul Sfintei Patriarhii, care a rămas

impresionat de minunatele vedenii ale fetii.

Minunata fată a mai vorbit în foarte multe Biserici din diferite judeţe. In

primăvara aceasta, se va ridica la locul minunilor, o Sfântă Mănăstire de

Maici şi numai de fecioare, din porunca Mântuitorului nostru Iisus

Hristos şi care va purta numele Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, şi

în cinstea Ei, care pururea se roagă cu lacrimi fierbinţi, in genunchipentru noi necredincioşii şi nevrednicii şi păcătoşii.

Slăvit să fie Domnul şi binecuvântat să fie Numele Său în veci de veci,

pentru tot ce face El, pentru, iertarea şi mântuirea noastră şi blestemat

sa fie satan, vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al sufletelor noastre.

Lt.colonel Coman lonescu


18/56

Cuvânt Ia ediia Il-a

„Ascultă fiică i vezi i pleacă urechea ta; uită de poporul tău i de casa

tatălui tău, iar împăratul va pofti frumusetea ta, că El este Domnul Tău

i Lui i se vor închina toi“.

(Psalm 44, vers, 44,15).

„Pocăitivă că s’a apropiat împărăia cerurilor"

(SfântaScriptură Domnul Iisus, Matei 4 17).

Vino i Vezi.

(loan I, 46).

i căzându-i din mână o flacără de foc, care a intrat în pământ, Domnul

Iisus a poruncit: „Aici va fi altarul Meu"

(Vedeniile fecioarei Vasilica Barbu).

Cunosc pe nevinovata copilă VasilicaBarbu, din comuna Tudor

Vladimirescu, judeul Tecuci căruia-i aparin, despre vedeniile căreia ’se

vorbete în paginile acestei cărticele. O cunosc, pot spune, destul de

bine, atât prin documentatele i sincerile informaiuni ce mi s’au dat de

prietenii competeni i temători de Dumnezeu, cât i prin mine însumi,

auzind pe minunata copilă propovăduind cuvântul Domnului, vedeniile

i poruncile ce i s’a dat de Dumnezeu, spre a Ie împărtăi lumei, i mai


19/56

ales având prilejul de a avea cu dânsa în cercuri familiare, convorbiri

duhovniceti.

De aceia, mărturisesc, cu toată sigurana că m’am încredinţat de

adevărul vedeniilor şi porunci lor ce i-a încredinţat Domnul, fiind poateultimile chemări, pe care Prea Milostivul Dumnezeu, ni le face, spre

pocăinţă, îndreptare şi dragoste de Dumnezeu.

Asigur pe cititorii şi ascultătorii acestei minunate povestiri, că toate

criteriile (semnele) după care ştiinţa teologică poate deosebi, în mod

sigur, adevăratele descoperiri Dumnezeeşti, de cele false, se găsesc,

bogat reunite, atât în persoana instrumentului, alesei fecioare Vasilica

Barbu, de care a binevoit a se sluji Dumnezeu, pentru a ne face

cunoscut aceste vedenii şi dorinţi sfinte, cât şi în însuşi faptul minunilor.

Aleasa fecioară se bucură de o sănătate deplină, atât fizică cât şi

sufletească. Moralitatea, simplitatea, dezinteresarea de ori ce motiv de

ordin material sau egoist, viaţa absolut curată şi retrasă pe care o duce,

dragostea ei aprinsă de Dumnezeu şi de aproapele, nestrămutata ei

hotărâre de a se preda în totul lui Dumnezeu, slujindu-L până la

sfârşitul vieţii ca călugăriţă-fecioară, toate acestea dovedesc, realitatea

descoperirilor de care s’a învrednicit.

Dar, semnul cel mai izbitor şi adeveritor al sincerităţii istorisirilor ei,

este, desigur, prefacerea desăvârşită a întregii sale fiinţi sufleteşti.

Nevinovata fecioară, s’a rupt complet de lume, neatrăgând-o nimic din

ale lumei acesteia, ci toate gândurile, sentimentele şi actele ei, se


20/56

îndreaptă numai spre Dumnezeu şi numai voinţa Lui voieşte a o

îndeplini cu jertfa chiar a vieţii.

Aleargă ca o păsărică pe toate meleagurile Ţării pe unde este chemată şi

unde este îndreptată de Duhul Sfânt, şi plină de foc Dumnezeesc, numai

osteneşte, povestind cu foc descoperirile primite şi îndemnând ca foc, pe

toţi de a se grăbi a face voia Domnului, ceasul socotelilor şi a judecăţii

fiind aproape. Scumpa noastră surioară de la Tudor Vladimirescu este o

reînviere a vremurilor apostolice. Dar, criteriile celelalte ? Nenumărate

semne cereşti văzute şi mărturisite de atâtea persoane de încredere,precum şi multe vindecări corporale neobişnuite, despre care se va vorbi

în altă broşură, la care, dacă se adaugă scopul urmărit de Dumnezeu

prin aceste descoperiri, smulgerea păcătoşilor şi necredincioşilor din

ghiarele satanei şi ale iadului şi readucerea lor la Dumnezeu si la

fericire, toate ne încredinţează că lucrarea de la Tudor Vladimirescu, este

o lucrare a lui Dumnezeu, iar nu a neputinciosului om.

Cine nu crede, să se repeadă la Tudor Vladimirescu, să vadă, aşa cum

odinioară Natanail la îndemnul lui Filip, de a veni să vadă pe Domnul

lisus, de care se îndoia, ascultând chemarea, a alergat şi a văzut că cel

prezis de Moisi şi de Prooroci, a venit pe pământ pentru a mântui oile

cele pierdute. Rog fierbinte pe toţi cei care vor citi sau vor auzi aceste

descoperiri Dumnezeşti, să ia aminte cât mai este ziuă, că ceasul din

urmă este gata să sune, şi vai şi amar de cei care nu au crezut şi nu s'au

pregătit cu haine curate de nuntă, spre a eşi în întâmpinarea „Mirelui“


21/56

când în miez de noapte, se va auzi strigarea: „Iată Mirele vine, eşiţi în

întâmpinarea Lui (Matei 25, I, 13).

Arătările şi chemările pe care bunul Dumnezeu le face de câţiva ani

pretutindeni, sunt şi acestea un semn, atât de apropierea ceasului

judecăţii cât şi a nemărginitei iubiri a lui Dumnezeu, pentru noi

păcătoşii, de oare ce însuşi Prea Puternicul şi Prea Slăvitul Dumnezeu, a

eşit în uliţi, şi la răs-pântii, strigările slugilor trimise, nemai fiind primite

poftindu-ne cu o înfocată dragoste de părinte, să venim la Palaturile

Sale, spre a ne ospăta din marea Cină pe cari ne-a pregătit-o, cu preaCuratul şi prea Scumpul sânge aî prea iubitului Său Fiu, Domnul şi

Dumnezeul nostru lisus Hristos. Ferice de cei ce vor auzi, măcar în

ceasul acesta, cuvântul cel dulce şi scump al Părintelui Ceresc !

Aceştia, nu vor fi atinşi de flăcările focului cel veşnic, ce vor izvorî din

manile înfricoşatului dar Prea Dreptului Judecător, şi se vor veseli în veci de veci, în Palatele Sale, împodobite cu Serafimi şi Heruvimi. Amin.

Vraian P. Corodeanu

Avocat in Tecuci

Membru al Adunării Eparhiale a

Sfintei Episcopii a Romanului


22/56

VEDENIILE

„Dacă n’aş fi venit şi nu le-aşi fi vorbit, n’ar avea păcat; dar acum, n’au

nici o desvinovăţire pentru păcatul lor“

(Ioan 15, 22)

Intaia Vedenie

La 15 Octombrio 1937, am avut o vedenie noaptea prin vis.

Un tânăr îmbrăcat ca un mocan, a apărut înaintea mea şi m’a strigat pe

nume : „Vasilico, să mergi la preotul din sat, la primărie, şi să spui la

săteni, să faceţi o cruce, cu chipul Mântuitorului pe ea, pentru iertarea

păcatelor voastre".

Eu i-am răspuns : Bine, am să mă duc. Cum m’am deşteptat, m’am dus

la preotul parohiei, şi la primărie şi le-am spus.

Pe ziua de 22 Octombrie 1937 Vineri, pe Ia orele 10 ziua, pe când eram

la cules de porumb, cu o soră a mea mai mică, deodată văd că năvăleşte

o dogoreală fierbinte spre mine.

M’am uitat să văd de unde vine această dogoreală fierbinte, dar n’am

văzut nimic ; mă cuprinde o frică şi m’am întors către sora mea şi i-am

spus : Cine să fi făcut focul, Ghiniţo, căci mare dogoreală vine înspre

mine ?

La aceasta ea îmi răspunde : „Ori eşti tu nebună ! Cine să facă focul prin

ciocani ? Văzând că nu mă crede, am tăcut.


23/56

Această dogoreală venea din ce în ce mai cu putere.

Fiind înspăimântată, mi-am făcut Semnul Sfintei Cruci i zic ; Doamne,

Maica Domnului, vrei să mă prăpădeti!.

Apoi, nemai putând suferi, am eit la drum, ca să văd nu cumva vinetata de acasă, ori face cineva focul (căci acum mă cuprinsese frica).

M’am uitat înspre apus i n’am văzut nimic.

Apoi, întorcându-mă înspre răsărit, văd că vine tânărul care-1 văzusem

cu o săptămână în urmă. prin vis.

Eu am zis: Ce să fie cu acest tânăr pe care l-am mai văzut prin vis ?

Totui nu mi-a fost frică de el, căci această persoană îmi era cunoscută.

Se apropie de mine i îmi dă bună ziua. Eu i-am mulumit. Mă

întreabă: „Mai avei la cules ?“

Eu i-am răspuns că mai avem. „Dar singurele culegei ? “

Eu i-am răspuns că noi culegem singure, fiindcă tata a plecat cu un

car de bostani acasă. El îmi zice : „Bine facei".

„Dar pe mine mă cunoti?" „Dar ce i-am spus mai ascultat" ?.

„Da, Te-am ascultat". „Ce bine-i pare Mântuitorului, când are câte un

fiu ascultător". Arătând cu mâna înspre răsărit în sus mi-a zis: „Ia uită-

te tu aici". Când mă’ntorc i mă uit, văd pe norii Cerului o lumină

mare, care lucea cum este soarele.

Prima dată când m’am uitat am zis: Ce să fie cu această lumină ? El

îmi spune : Ia mai uită-te. odată, căci ai să cunoti. Mă uit a doua oară

i' această lumină strălucea i mai tare, i se apropia înspre noi,

precum vine un nor de ploaie.

Atunci eu i-am zis :


24/56

Nu cumva este vreun foc? Nu-i nimic, ia mai uită-te odată căci ai să

cunoti. Mă întorc a treia oară i mă uit.

Atunci văd că din această lumină s’a format un om bătrân.

Atunci, mă întorc iar către tânăr i-i spun: „Pare că văd un om. Ce săfie ? Atunci Ei îmi spune: „Este Mântuitorul, n’ai nici o grijă". Când am

auzit acest cuvânt, m’a cuprins un cutremur, încât nici nu tiam unde

mă aflu. Eu îi spuneam tânărului : „Cine tie ce are să-mi facă, cine tie

cum are să- mi vorbească i n'am să tiu ce să i răspund". Tânărul îmi

spune : „Nu te teme de aceasta". Deodată văd că Domnul a ajuns

deasupra noastră i se lasă în jos, în faa noastră, mai sus dela pământ,

ca o jumătate de metru.

înfăiarea Lui era ca .a unui mo bătrân, cu barbă mare, mustăile

răsucite, băgate în barbă, cu un păr mătăsos lăsat pe spate, iar

îmbrăcămintea Ii era albă i lungă, de I se vedea numai degetele dela

picioare i largă, la mâneci.

Unde sta cu picioarele, avea ceva alb i de jur împrejur înconjurat de o

lumină strălucitoare. Mă' întrebă cu voce foarte blândă: „Bună ziua,

nepoată", iar eu îi răspund : „Bună ziua, Moule. Mai avei la cules?"

„Mai avem Moule". „Dar singurele culegei?" „Singurele, Moule, fiindcă

tata a plecat acasă cu un car de bostani i noi culegem aicea jos." „Bine

facei, nepoată". „Dar cu acest tânăr ai tu cunotină de stai de vorbă cu

el?" „Eu îi răspund: „Ii cunosc, Moule, că l-am mai văzut odată, diseară

săptămâna, l'am visat prin vis". „Dar ce i-a spus el, l’ai ascultat?" „Da,

l’am ascultat". Ai fost tu la preot i la primărie să spui? „Am fost,

Moule. „Dar te-au crezut?" Eu am văzut, Moule, când le-am spus că,


25/56

m’au crezut, dar în urmă nu tiu ce vor fi mai vorbit".

Dar eu, ca aceia ce n’am mai văzut om aa., mă uitam la acest Mo

i nu mă mai săturam de frumuseea ce o avea. El îmi zice : „Ce te uii la

Mine aa, nepoată?" „De unde să Te cunosc, că de rând sunt, om aan’am mai văzut". „El îmi spune : Hei ! nepoată, nici n’a fost, dar nici nu

este!" Eu sunt Lumina Lumii".

„Eu sunt Mântuitorul vostru, care mântui toată lumea".

Atunci eu mirată, am zis: „Vai, Moule, Matale eti Mântuitorul

nostru?" „Da, nepoată". „La matale ne rugăm noi?" „Da nepoată". Apoi

îmi spune :

„Să spui la preoii din sat i la săteni, să deschidă cât mai curând

Biserica, căci este păcat când face preotul slujbă afară. Trece lumea pe

drum i râde i nu-i ia pălăria din cap ca să salute Sfânta Biserică".

Se făcuse reparaie la Biserică i slujba se făcea în privdorul

Bisericei.

-Bine, Moule, am să spun.». După aceasta îmi spune: „Mergi să mă

petreci pănă la capăt?" „Merg- Moule", i am dat ca să pornesc, iar sora

mea, ineput să ipe cât îi lua auzul.

Mâ’ntorc către ea i-i zic: «De ce ipi aa de tare?* «Cum să nu ip «0

fierbineală de foc a venit, încât nu mai pot să sufăr i un bânzar, bâzâie,

încât îmi ia auzul». «Taci din gură că nu-i nimic». „Vino i tu după mine”.

Dar cum mergeam cu Moul în partea dreaptă, iar tânărul în partea

stângă a mea, noi mergând pe jos, iar moul parcă plutea pe o apă, am

ajuns la grămada de popuoi, unde era i coul cu mâncare.

Stă Moul în loc, întoarce capul i-mi zice : „Ce avei voi în co?"


26/56

«Ori, mâncai azi de dulce?»Eu îi răspund : „Nu Moule, căci astăzi e

Sfânta Vinere. Mama ne-a pus nouă poamă (struguri) în co. «Aa

nepoată să spui la lume că sunt trei zile pe săptămână post: Lunea,

Miercurea i Vinerea».Dar să le spui să nu postească numai de mâncare i băutură, ci de

tot felul de fapte. „Bine Moule, am să spun, dar, tiu că lumea nu are să

mă creadă. „Bine care va crede, va crede, care nu, am „Eu grijă"! Apoi

iarăi pornim. Nu mergem mult i văd că se uită pe câmpie de colo, până

colo, i îmi zice : „Vezi colea, nepoată: „V’am dat popuoi să nu murii de

foame i lumea aceasta-i tot rea". „Eu de mult am voit să pierd lumea

aceasta, dar nu m’am îndurat de ruga Maicei Mele. Ea stă pururea în ge-

nunchi i se roagă .“

«lartă-i, Fiule, i de astă dată, iar oamenii, o înjură i o pune în rând

cu toate femeile.

«Dar Ea are răni la genunchi stând i rugându-se pentru voi». Atunci

m’a cuprins un plâns i am zis : Cred, Moule, suntem răi. i iarăi îmi

spune:”Bagă de seamă cuvintele mele, nici odată să nu le uii. Să spui la

lume i să nu te ruinezi” . Bine, Moule, am să spun, dar lumea nu are

să mă creadă». Moul îmi zice: Lasă, vor vedea ei, când va veni moartea

cea înfricoată i prăpădul cel îngrozitor.

Atunci vor striga : Vai, de ce nu, am ascultat cuvintele lui Petrache

Lupu dela Maglavit i ale lui Gheorghe M. Enică dela Vlad epe—

Ialomia.

Dar atunci va fi prea târziu. Eu i-am răspuns: Moşule, dar de ce nu calci

Matale pe pământ ? El aplecă ochii către mine i zâmbind îmi zice : Eu


27/56

nu calc pe pământ, nepoată, că pământul tare este spurcat. Eu îi

răspund: 'Cred, Moule, că aa o fi. Apoi se întoarce cu faa spre mine

având degetele în forma Sfintei Cruci i îmi face Semnul Sfintei Cruci,

zicându-mi: Să mă ascultai, nepoată», Eu i am zis : Lasă, Moule, că am

să te ascult-» Apoi se înalţă la Cer către Răsărit, uitându-mâ după Ei

până ce a dispărut.

Am rămas cu tânărul care îmi spunea «Bagă do seamă că aceasta este

Mântuitorul i are să mai vie, dar să nu te mai înspăimâni.» La aceasta

eu i am răspuns : Că de acum nu-mi mai este frică că-L cunosc. Apoi

m’a trimis la cules, iar el a dispărut ca şi cum I ar fi luat un vânt.

După aceasta mi-am reluat lucrul. Intre timp a venit şi tata, căruia i-am

povestit întâmplarea. Răbdare nu am mai avut ca să lucrez, i am plecat

la Parintele Paroh, i la primărie, unde am povestit şi lor întâmplarea

(vedenia).

A doua Vedenie

In ziua de 27 Noiembrie 1937, veneam dela Sfanta Biserică, ajungându-

mă din urmă o femeie. Pe drum vorbeam cu ea despre credină. Am

ajuns in dreptul porţii casei noastre, având în mână o sticla cu

aghiazmă, care fără de veste ca şi cum mi ar fi smuncit-o din mână

cineva, a căzut jos pe piatra, fără a se strica, fără numai gâtul, care

parcă ar fi fost retezat de cineva. Dei sticla era râsturnata aghiazma nu

s’a vărsat de loc.


28/56

Am luat-o şi am intrat în casă povestind i părinilor mei întâmplarea.

Am intrat în altă cameră ca să mă desbrac de haină. Deodată văd că

trece prin faţa mea o pasăre albă care se pune pe umărul drept şi aud că

îmi zice: Nu te desbrăca, ei afară. Am eit afară, când la uă sta i mă

atepta acelai tânăr, cu care mai vorbisem cu el i mai înainte.

El îmi zice : Vino după mine ca să vezi unde trebuie aezată Sfânta

Cruce, iar eu l-am urmat.

Ajungem în dreptul locului unde cu o zi mai înainte văzusem o

flacără de foc. El îmi zice : „Stai aici i fii smerită." Deodată văd că apare

dela răsărit uu nour pătrat în mijlocul căruia era aceîa Mo, pe care-L

văzusem în ziua de 22 Octombrie, la cules.

L’am cunoscut având aceiai înfăiare, cu deosebire că avea în

mâna dreaptă o cârjă, cu care a făcut semnul Sfintei Cruci deasupra

pământului. El mi-a zis : «Aici am ales Eu locul, în faa vrăjmailor Mei.

Aici să punei Sfânta Cruce, care este puntea voastră de trecut la Mine».

Eu i-am răspuns: «Bine, Moule, aci avem să o punem».

«Să spui la Preoi că în fiecare Vineri să se facă slujbă la această Sfântă

Cruce». Atunci eu i-am zis :

«Moule, dă-mi să-i sărut mâna; El îmi spuse:.

Nu, nepoată, vezi ce spune tânărul i să’l asculi,.. Face semnul Sfintei

Cruci spre mine i pleacă înspre răsărit, uitându-mă după El, până nu

L-am mai văzut.

Plecând cu tânărul spre casă, El mi-a zis : «Cunoti locul?* «Da, îl

cunosc*. «Dar tu tii cine sunt Eu? «De unde să tiu :Eu sunt Sfântul Si-


29/56

mion Stâlpnicul.

Atunci eu am zis : «Hei bine : «Să bagi de seamă ca de azi 'nainte, să

te porţi numai în negru şi îmbrobodită.

I-am făgăduit că aa mă voiu purta. Apoi 'îmi spuse: «Să spui la

lume aa: «Că orice om care ii certat cu neamul, cu vecinul, să se împace

şi sa nu mai trăiască în ură şi în duşmănie, să se iubească unii pe alii.

«Să le spui să nu se mai fure, unii pe alii, să nu mai lucreze

Duminica i în zilele de sărbători, sa nu mai înhame caii i boii la

cărue, ducându- se la treburile lor, ca e păcat, căci în zi de sărbătoare

trebuie să se odihnească i animalele.

«Să le spui să nu mai înjure de lucruri sfinte, ca e păcat de moarte.

«Să le spui să ină cele patru posturi de peste an i cele trei zile din

cursul spătămânii»». I-am râspuns: «Bine, să tii că am să le spun»;. Apoi

El mă intreba : «Dar când veneai de la Biserică, ai văzut pe diavolul în

calea ta? «Nu l’am văzut». Dar pe mine mai văzut?» «Nu te-am văzut». N’ai

fost atenta, dar diavolul a eit în calea ta i i-a luat sticla din măna,

pentru ca aghiazma să se verse i tu să faci păcat.

Se, dă câţiva pai mai departe de mine, i-mi zice:

Mergi sănătoasă, dispărând».

A treia vedenieIntr’una din zile, pe când stăm Ia rugăciune, Domnul iarăşi s’a

arătat i mi-a spus: Roagâ-te pentru cei cari sunt depărtai de Biserică,

căci tare greu este de sufletele lor, căci suntei păcătoi, i de pacatosi ce

sunteţi, ar urma ca,în genunchi, să mergeti pana la Sfânta Biserica,


30/56

lingând ţărâna pamantului. Dar voi nici pe picioare nu venii.Este

greu de voi. Să spui la lume aşa, că, de n’are să se pocăiaseă, am să

trimet o ploaie cu foc şi pucioasă. Iar eu i-am răspuns : Bine, am să

spun. Apoi s-a făcut nevăzut.

A patra Vedenie

In fiecare dimineaţă şi seară, am luat obiceiul să mă duc ca să aprind

felinarele şi să potrivesc candilele seara, iar dimineaţa mă duceam să le

sting; şi iarăşi să potrivesc candelile, la Sfânta Cruce. Intr’una din

Vineri, după ce au terminat Cucernicii Preoţi Sfânta slujbă la Sfânta

Cruce, a predicat părintele Gheorghe, din satul nostru, apoi m’am suit şi

eu pe tribună şi în timpul când ţineam cuvântare către popor, a apărut

într’un nour’ iarăşi Mântuitorul, care mi-a zis : Să mergi în sat la voi, la

Ion Jalbă şi Ştefan Nedelcu, să le spui să facă o Cruce de lemn de cinci

metri. După aceasta să mergi la Ioan Cucu şi Neculai Alupoaiei, şi de

asemenea să facă o Cruce de 5 (cinci) metri înălţime. Să te duci apoi la

proprietarul Gogu Gheorghiade şi să-I spui să facă o Cruce tot de cinci

metri înălţime. Eu îi spun Domnului: De ce mă trimiţi la acest boier, căci

eu nu-l ştiu. Nu spune că nu-l ştii, căci Eu te voi îndrepta la el.

După aceasta îmi spune, mergi la Dumitru Ciobotaru şi la Ştefănică

Ciobotaru şi săi spui şi tatălui tău, că ei câteşi trei, să facă o Sfântă

Cruce de 9 metri. Apoi, după aceasta, a spus ca să-L urmez ca să-mi

arate locul unde trebuiesc aşezate. El mi-a zis, să ai în mâna ta patru


31/56

lumânări şi unde ţi-oi lăsa semnul (o lumină) să faci semnul Sfintei

Cruci cu lumânarea. Apoi am văzut cum a căzut din mâna Domnului

câte o stea în patru colţuri la fiecare.

loc, unde trebuia înfiptă Sfânta Cruce. Dupa aceasta am trecut la Ioc pe

tribună, si mi spune : «Cheamă pe Dimitru de la Cahul, care este mut şi

surd, precum si pe Mariţa de la Siliştea, care este cuprinsă de duhul cel

rău şi pe Domnica de la Slobozia Conache, întinde mana peste aceste trei

persoane şi le spune: Credinţa lor, ii va vindeca». Acest mut şi surd să

stea trei Vineri, la sfânta slujbă, căci îi va veni graiul şi auzul (Toţi treierau de faţă la Sfânta slujbă).

Femeia de la Siliştea a simţit în acel moment o mare uşurare. Apoi

Mântuitorul pleacă înconjurând lumea care se adunase la sfânta slujbă.

Iar în urma Lui, au apărut nişte fulgi de zăpadă. După ce Domnul a,

făcut înconjurul lumii adunată la sfânta sluja iarăşi a venit la minespunându-mi, iată aceste suflete le-am spălat cu Duh sfânt, si spune-le

că, de acum să nu mai greşească, ceia ce au facut până acuma.

A Cincea Vedenie

Intr’o Vineri pe când stăm. la rugăciune, s’a aratat, în dreptul sfintei

icoane, Mântuitorul şi voind sa-mi incerce credinţa mă întreabă: „De ce

te rogi pentru toţi, oare nu te simţi păcătoasă? Eu îi răspund : «Cum să

nu mă simt păcătoasă ?» „Atunci de ce nu te rogi numai pentru tine ?“

„Nu mi-ai spus să mă rog pentru toţi, că îi pedepseşti? El atunci îmi

spune mâniat: Nu mai pot să vă mai rabd. Atunci apare dea dreapta


32/56

Maica Domnului, îmbrăcată în negru cu o năframă tot neagră de nu i se

vedeau ochii.

Sta, cu mâinile încleştate şi plângea. Iară Mântuitorul întoarce capul

înspre ea şi o întreabă; «De ce plangi Mamă?» Nimic a răspuns Maica

Domnului.

Iarăi Mântuitorul o întreabă ? Pentru cine, Mama plângi ?’ Atunci am

auzit un glas plin de durere zicând : „Plâng Fiul Meu, ca sâ-i ieri i de

data asta". „Nu, pot, Mamă să-i iert, căci au făcut păcate mari,

strigătoare la Cer. „Nu mai îndrăzni i de data asta să mâ opreti"

Atunci Măicua Domnului, cu lacrimi pe obraz îi zice : „Iartă-i Fiul meu

i de data asta".

Apoi Măicua Domnului a dispărut. Se întoarce Domnul către mine

spunându-mi : „Vezi cât se roagă Maica Mea pentru voi? «De nu s’ar ruga

Ea pentru voi, de mult v’ai fi pierdut", lată acum sa spui la lume, să faceţi o Sfântă Cruce de marmora neagră cu chipul Maicii mele pe dânsa,

iar de desubt să scriţi condacul Maicii Mele.

A Sasea Vedenie

Intr’o Sfântă Vineri, pe când stăteam la rugaciune, a apărut în faa mea

Mântuitorul i mi-a spus: Tu tii de ce fac eu minuni cu tine i semne,

Eu i-am răspuns că nu tiu ! In sat la voi sunt29copii aruncai de

mamele lor. Vai de sufletele lor. Mai tragei nădejde să motenii acest

pământ? Tu tii ce se petrece în sat la voi? «Nu tiu, am spus*


33/56

„Sunt 112 oameni, care trăesc ca câinii necununai. Vai, de sufletele lor,

încă mai tragei năjdejde să motenii acest pământ? „i-mi spune a treia

oară că, sunt apte femei, care, când in Biserică se face Sfânta Liturghie,

ele umblă cu necurâtul în mână, să facă pe fiicele lor ca să se mărite.Cretinii în Duminici i sărbători, în loc să meargi la Biserică, se înfundă

în crâme, bând, fumând înjurând numele Meu Cel Sfânt. Vai de

sufletele lor Acei care fumează nici la ziua judecăii nu vor vedea fata

Mea,pentru că Eu i-am lăsat curai i am pus o părticica din

Dumnezeire întrânii. Iar ei acum, afuma această părticică, încât nici

cât voiu pune degetul, n'am să am curat întrânii. Spune la lume, să se

lase de acest păcat.

A saptea Vedenie

Intr’o Sâmbătă pe când mă pregăteam să merg in comuna Mândreti,

judeul Tecuci, unde eram chemata, m-am dus la Sfânta Cruce ca să mă

închin, iar după rugăciune mă îndreptam spre casă. Intre fântână şi

Sfânta Cruce, s’a lăsat un nour negru până la pământ. Eu am început a

plânge i am spus că, s’a terminat cu mine. De odată am văzut că, din

Nour, apare Mântuitorul care mi-a zis : «Mergi’n lume şi spune

cuvintele care ţi Le-am dat Eu, căci este greu de voi; din ce în ce,

pământul se spurca, iar Eu nu mă mai pot lăsa pe pământ.

De odată văd că, face semn cu mâna, la dreapta si la stânga i atunci a

apărut un număr de tineri cărora nu le mai puteam ine socoteala. Toi

erau îmbrăcaţi în alb i cu brâu rou de mătase incinsi. Fiecare ţinea în


34/56

mână câte o flacără de foc, incat numai poruncă ateptau ca să lase

focul pe pamant. Atunci Mântuitorul îmi arată cu degetul si mi spune :

«Uite ce vine peste voi, focul i nenorocirea».

«Spune lumii să se pocăiască». De la flacărele care le ţineau îngerii în

mână, venea o dogoreală puternica.

Eu puneam mâna la faă întorcând capul intr-o parte şi în alta. Trei zile

după aceasta am simtit usturimea ochilor. După aceia a făcut semn cu

mana si tinerii au disparut.

Atunci Mântuitorul îmi spune :

„Încă, mai au îndrăsneală să spuie că nu le dau ploaie i aleargă;

după sfintele icoane? Dar, ca Cuvântul Meu Sfânt, ce mai este?»

«Şi nimeni nu-L bagă în seamă. Şi nu vrea ca să asculte de slujitorii

Mei care sunt preoii. Vai, i amar de cei care nu ascultă».

Apoi, face semn cu mainile i Domnul se ridică, înspre răsărit idispare.

A opta Vedenie

Intr’o Mari, pe când tata se pregătea ca să mergem la prăitul de al

doilea, dimineaa m’am dus până la sfânta Cruce ca să sting felinarele,

să potrivesc candelile i să mă închin.

După terminare, mă întorceam spre casă. In drum ajungând în dreptul

unei cârciumi, văd în ua cârciumii un călugăr. Pe mine m’a coprins


35/56

mirarea i am zis :

Doamne, văzui în cârciumă i călugări ! Dar. văd că vine înspre mine,

m’ajunge din urmă i-mi dă bună dimineaa.

Eu i-am mulumit. Aud că-mi spune :«Dar de unde vii dumneata?» am fost la Sfintele Cruci, de' am stins

felinarele i am potrivit candelile».

«Dar ducându-te d-ta în fiecare dimineaă i seara, cine te plătete?»


36/56

înscrisă de Tatăl Ceresc".Atunci supărat se răstete la mine i-mi

spune: „Voiesti ca să te duci în toate pările ca să-mi ei toată suflarea „ i

ridică mâna în sus ca să mă lovească.

Eu atunci îi spun: „Înapoia mea, satano. Suflarea toată să i-o ia Moul".

El a dat cu mâna, dar nu m-a putut lovi.

Ci repetă a doua oară zicându-mi : „Ai de gând sa te duci, în toate

pările, ca să-mi ei toată suflarea si iarăi se repede ca să mă lovească.

Atunci eu ii apun: „Blestematule, în focul Gheenei să rămâi si

rasuflarea toată Moul să i-o ia căci eu nu am nici o putere". De odată

o mână nevăzută apare de sus, care inea un bolovan mare de foc, pe

care îl repede în capul acestui călugăr, care se prefăcu într-un nour

mare de praf.

A noua Vedenie

Vineri înaintea Praznicului Pogorârei Duhului Sfant 1938, am avut o

vedenie deosebită de celelalte . Mi s-a arătat un Mo bătrân, cu părul

capului i cu barba ce-i cuprindea tot corpul. Eu de frică am început să

ip i să fug, dar de odată aud că-mi zice :

„Vasilico, stai, nu fugi” Atunci m’am întors înapoi. EI mi-a zis: „Nu mai

plânge”. „Eu sunt Tatăl cel Ceresc, care vă in pe vei pe pământ“.„De

când nu v-a plouat ? „Cam de mult nu ne-a plouat, îi răspund eu.

” Nici nu vă dau ploaie în curând, căci nu mi s-au ascultat poruncile.

De ce nu s-a aezat sfânta Cruce de marmoră ? Eu am răspuns: Nu este


37/56

gata. „Să mergi la cei mari,ai gării i să le spui toate câte le-ai auzit dela

Mine, precum i ce-i voi mai spune. Atunci am început a plânge i a

spune : De ce mă trimii la cei mai mari, căci eu nu tiu.

„Lasă că’i voiu da un ajutor. Să te duci să ei pe Colonelul Coman

din Tecuci, i cu el să porneti. Să mergi la cei mai mari i să le spui : Că

de nu are să se asculte poruncile Mele, am să ridic Domni, peste Domni

i împărat peste împărat i focul i nenorocirea are să vină peste voi, căci

nu mai pot să rabd”. Atunci dă un fum de smirnă i nu L am mai văzut.

A zecea Vedenie

După întoarcerea mea dela Schitul Sihastru din comuna Buciumeni,

judeul Tecuci, la care am fost în postul Sfintei Adormiri a Maicii

Domnului, unde m’am închinat stând la sfânta Cruce, a apărut Mân-

tuitorul într'un nor i îmi zice:

„Să iei două fete cu tine i să mergi la câmp, unde M’am arătat, i să

facă trei zile rugăciuni. După aceasta am pornit cu două surori, la locul

unde mi s’a arătat întâi.

Ajungând acolo, ne-am pus la rugăciune.

Noi mai înainte căutasem locul unde se arătase şi am pus un semn,

semn care a fost pus gresit. Domnul mi s’a arătat din nou şi mi-a spus

sa-l urmez. El mi-a spus că nu este aicea locul unde s’a aratat întâi şi

după ce am mers câţiva paşi, Domnul a slobozit o flacără de foc din


38/56

mâna dreaptă, care flacara a intrat în pământ. El atunci a sis: „Aici va fi

iii altarul Meu” Aici se va face Mănăstire de Maici şi numai fecioare.

Mai înainte de vreme am vorbit prin gara preotului de la Schitul

Sihastru, iată acum îl pun conducatorul fecioarelor. Eu l’am întrebat :

Dar, eu să vin la Mănăstire? “Da, ai să vii”

Intr-o Duminică, când se împlinea a treia oară de cand făceam rugăciune

la locul minunii, ne-am dus dis de dimineaţă cu alte persoane ca să

avem timp, ca sa ne întoarcem la sfânta slujbă, la Biserica din sat.

Atunci ni s’a arătat din nou Domnul. Dea dreapta statea Maica Fecioară.

Domnul mi-a zis: Aceasta Biserică se va chema Biserica Maicii Mele,

cu hramul „ Adormirea Maicii Mele'. Măicuţa Domnului, mi-a spus să

cânt cântarea îngerească „Sfinte Dumnezeule” de care îngerii se bucură

în Cer. Atunci am început a cânta cu toţii.

A unsprezecea Vedenie

ln ziua de Sfântul Dumitru, la 26 Octombrie 1938 , am venit de la

biserică. Eu scriam o scrisoare, prin care înştiinţam unui frate, ziua

când trebuia sa ma duc la Tecucelul Sec, judeţul Tecuci, să marturusesc

cuvântul Domnului, unde eram chemata. De odata aud falfaind si apare

un copil cam de vreo cinci ani, care se aseaza pe masa si-mi zice!

Ce faci? Eu i-am raspuns ca scriu o scrisoare.


39/56

Dar, ce scrii tu acolo ? Scriu o scrisoare, in cari am hotarat ziua in care

sa ma duc la Tecucelul Sec.

Ea citeste-o ca sa aud si eu. Eu m’am ridicat in picioare si am cetit

scrisoarea. El imi spune ca n’ai sa te duci cand ai scris tu. Uite. Eu sunt

Ingerul Gavril, trimis de Dumnezeu Tatal, sa-ti spun sa mergi in lume,

ca sa marturisesti pocainta, caci va veni timpuri grele.

Nu va trece mult si toate scripturile se vor aduna precum si toate cartile

sfinte. Atunci ve-ti dori sa mai auziti cuvantul Lui Dumnezeu, dar nu ve-

ti avea de unde sa-l mai auziti.

A douasprezecea Vedenie

Miercuri dimineata, in ziua de trei Mai, ori 6, pe cand imi faceam sfanta

rugaciune, inainte de cei 6 psalmi, dupa ce am facut 2 metanii, vad in

chilia mea, in partea de rasarit, o lumina mare. Eu m’am aplecat, facanda treia metanie. Cand m’am ridicat, vad in acea lumina, pe Mantuitorul

nostru Iisus Hristos, imbracat in sfinte vesminte, ca un preot. Ceia ce

avea pe cap, nu stiu sa spun, fiindca n’am mai vazut de cand sunt, acea

frumusete rara.


40/56

In dreapta Mantuitorului, sta sfanta Sa Maica Fecioara Maria, imbracata

in doliu, cu ochii plini de lacrimi si ma privea pe mine.

Eu, am ingenunchiat si am inceput sa citesc cei 6 psalmi.

Cat am cetit, Sfanta Fecioara, a stat In fata mea. Dupa ce am terminat

Mantuitorul imi zice.

„ Roaga-te mult şi posteşte, ca să se zdrobească diavolul ce lucrează

contra fecioarelor. Eu am început să plâng. Domnul îmi zice: „Pentru

aceasta, te-am ales in lumea aceasta, în care nu am unde să-mi plec

capul . Să lupţi pentru viaţa veşnică, nu pentru aceasta care e atât de

scurtă. Luptă şi munceşte pentru sfântul schit că, scris este din veac, că

în acest Schit sărac, nu va locui nici un suflet, decât numai cel ce este

pentru jertfă.

Munceşte pentru viaţa veşnică, pentru că se apropie anul durerilor. Apoi

a dispărut.

A treisprezecea Vedenie

In ziua de 10 Iulie 1939, după ce m’am întors de la Bucureşti, când am

ajuns acasă, printre alte convorbiri ce am avut cu ai mei, după o lipsă de

acasa de trei săptămâni, mama mi-a spus că, luni, 10 lulie, să merg la

prăşit de vie împreună cu o sora a mea, mai mică ca mine, şi cu nepotul

meu.

Eu am răspuns mamei: Bine, eu merg, dar am obligaţie faţă de

Dumnezeu, să mă duc la Sfânta Icoana a Maicii Domnului, să fac


41/56

rugăciuni, pomenind persoanele care mi-au dat pomelnice.

Văzând părerea lor, să merg numai decât şi pe altă parte, să-i ascult,

m’am dus. In timpul când prăşeam, cam pe la ora 11 a.m , aud un glas

care mă strigă pe nume : »Vasilico " Eu i-am răspuns : „Aud” Mama m’aîntrebat cui ii raspund. Eu îi spun; „ Dar ce nu m’ai strigat? Mama mi-

a spus: „Vezi cine te strigă"? M’am apucat iarasi de prăşit. După aceea

n’a trecut mult şi aud iarasi că mă strigă : «Vasilico”. Eu i-am răspuns

„Da, aud". Ridicându-mă în sus dela treaba ce o faceam In momentul

acela, ca să văd, cine mă strigă, văd pe o creangă a nucului din faţa

noastră o pasăre albă de mărimea unui boboc dc gâscă cu aripi, dar

capul ei era ca a unui copil mic. Când am văzut-o, am strigat tare: “Ce

pasăre frumoasă “ Atunci o putere m’a atras aproape de copac. Această

pasăre îmi vorbea cu glas de om şi-mi zice : Ai venit la prăşit"? Eu, i-am

răspuns: “Da am venit” Ai fost la Bucureşti?,, Da, am fost". Dar ţi-ai

luat acolo, o sarcină, să te duci la sfânta Cruce a Maicii Domnului, căci

eu te însotesc. Eu i-am răspuns că mă duc. Apoi, m’am întors către ai

mei, care erau foarte atenţi la convorbirea mea şi întrebându-i dacă au

auzit şi ei ceva, sora mea mi-a spus că a auzit vorbind, dar nu înţelegea.

Nepotul meu mi-a spus că a văzut un porumbel alb, iar mama a văzut în

locul acela, o lumină albă mare.

După ce le-am povestit cum a fost, m’am dus spre casă, în sat. Cum am

dat să plec această pasăre îmi iese înainte şi-mi zice : „Ştii să cânţi:

Sfinte Dumnezeule" ? Eu i-am răspuns că ştiu şi ea mi-a zis: „Cântă".

După ce am început să cânt şi împreună cânta şi ea, după a treia


42/56

cântare repetată, mi-a zis, „Rea s’a mai făcut lumea". Eu i-am mai

răspuns: „Da, rea" şi pe urmă a dispărut. Am ajuns acasă, am luat

cartea de rugăciuni, şi pomelnicele amintite şi ducând a-mă la locul

unde se face Sf. Mănăstire de maice fecioare, am îngenunchiat lângăsfânta Cruce a Maicei Domnului, împreună cu două fete, făcându-mi

rugăciunile spuse mai sus.

Seara, am rămas acolo cu toate fetele ce mai veniseră acolo, făcând

priveghere şi rugăciuni.

Pe la ora 1 noaptea, ne-am culcat şi adormit puţin. M’a trezit apoi din

somn, un zgomot de clopote şi am ieşit afară din bordeiul unde mă

odihneam.

sa vad ce este. M’am dus la sfânta Cruce a Maicii Domnului, si

îngenunchind, m’am închinat.

Am auzit şi mai pronunţat aceste clopote sunand şi coruri cântând,

cântece bisericeşti. In timpui acesta vine ia mine Moş Ilie Badiu,

paznicul schitului ai întrebându-mă ce fac, i-am răspuns că: „Mare este

puterea lui Dumnezeu*, spunându-i şi lui ce am auzit (clopote şi

cântări). El mi-a răspuns: * De multe ori aud în acest loc aceste clopote

sunând in coruri, cântând, apoi ne-am retras dând Slavă lui Dumnezeu

pentru câte face EL. A 2-a zi de dimineata (11 Julie 1939), după ce am

terminat rugăciunile, ;am luat un ibric cu tămâie şi smirnă ce era acolo

si m’am dus să tămâiez locul sfintei Mănăstiri, Cand am ajuns cu

tămâierea la sfânta Cruce de lemn, unde a poruncit Dumnezeu să fie


43/56

altarul sfintei manastiri am văzut pe Sfânta Fecioară, deasupra Sfintei,

crucu, înconjurată de şase îngeri, trei la dreapta si trei la stânga Ei. Eu

am îngenunchiat şi am inceput că mă rog la dânsa: „Sfântă Fecioară, cea

fost cu sunetul clopotelor şi acel cor minunat ce canta aseara ? PreaSfânta Fecioară îmi zice: -Acesta clopote cereşti, iar corul ce l-ai auzit

este corul îngerilor, ce slujesc cu Fiul Meu şi Mântuitorul vostru face

slujbă aicea totdeauna,». „ Voi amanati din zi in zi, căutând să faceţi

ziduri înalte (Schitul), dar amânarea voastră este zadarnică. Când veţi

voi sa-l făceţi, nu mai este primit fiindcă nu mai aveţi timp că anul

durerilor v-au cuprins".

„ Aceste suflete care-şi vor petrece viaţa în acest loc, prin rugăciunile si,

chinurile ce li se pregătesc, vor castiga tara Româneascâ”. Ea am început

să plâng. Iar Prea Sfanta Fecioară îmi zice: „Nu te teme, căci Eu voi fi cu

voi şi vă voi scăpa de toate” . Amin.

A 14 Vedenie

In ziua de 26 Octombrie 1939, Sfântul Dumitru, după ce am luat masa,

cam pe la ora 1, am eşit din bordeiu şi afară mergeam către chilia

părintelui duhovnic. Când m’am înapoiat în bordeiu, văzui în faţa mea

un înger alb ca zăpada, strigându-mă pe nume.

Când l-am văzut cu sufletul plin de bucurie, mă uitam Ia dânsul,

negrăind nimica, dar zâmbeam de frumuseţea lui. Sora Ileana Codrescu,

văzându-mă râzând, a chemat pe o altă soră şi mă urmăreau amândouă,

neştiind de ce râd.


44/56

Deodată văd pe sfântul înger sburând, dinspre sfânta Cruce, spre

sfântul altar. Eu mă uitam după dânsul, să văd unde se duce.

Deodată s’a oprit şi văd pe Mântuitorul lisus Hristos care mi se părea că

stă pe un scaun, îmbrăcat în haine arhiereşti.

Culoarea hainelor era albastră. Când l-am văzut, am ridicat mânile în

sus şi cu lacrimi în ochi, am căzut în genunchi, rugându-mă. Deodată

văd că nu mai pot rosti nimic din gură şi aud glasul Mântuitorului,

zicându-mi: « Vasilico, norodul strigă, asupra ta, că Biserica se face

pentru voi. Apoi, ridicând mâna în sus zice : «Iată Biserica voastră».

Aţunci. am văzut că se desfăcuse Cerul în două şi s-a format o scară

poleită cu aur. Apoi văd sus o Bisericuţă măreaţă, din care eşiau raze de

lumină. Eu am strigat cu glas tare: „Doamne lisus, Dumnezeul meu, ia-

mă şi pe mine acolo.

Domnul nu mi-a răspuns nimic întorcând spatele către mine.Deodată

simt două mâni care m’au apucat de subţiori. Am rămas atunci, cu

trupul în nesimţire, însă vedeam cum într’o clipă, am ajuns la acea

Biserică pe care o văsusem sus.

Dea dreapta Bisericei era Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu,

îmbrăcată în veşmânt galben, ce strălucea ca soarele, iar pe cap purta o

cununa, despre care nu pot spune cum era, fiindcă în nici o icoană n’am

văzut’o aşa de împodobită. De altă parte a Bisericii, am văzut un părinte

cu mantie pe el şi în mâna dreaptă ţinea o sabie. La un semn al

Mântuitorului, uşile Bisericei s’au deschis. Mântuitorul a intrat în


45/56

Biserică. Eu simţeam acele mâni, ce purtau de subţiori, că mă bagă în

Biserică.

Văzându-o (Biserica) aşa de luminoasă, am strigat cu glas tare: „Cine

slujeşte în această Biserică? Domnul mi-a zis : „Aci slujesc Îngerii, până

la venirea fecioarelor celor înţelegătoare”.

A 15 a Vedenie

Vineri în ziua de 5 Ianuarie 1940, pe la ora 1 ziua, am eşit afară din

bordeiul unde locuim şi iată ce văzui: un părinte monah, cu haina

zdrenţuită, cu încălţămintea ruptă, de se vedea degetele, cu un culion

vechiu de tot şi cu băţ în mână.

Când l-am văzut, cu inima zdrobită de mila lui, m’am aplecât şi

fâcându-i metanie, am zis: „Blagosloveşte, părinte. El mi-a răspuns :

„Dumnezeu să te blagoslovească fiica mea“. Eu l’am întrebat: „De unde

vii, taică părinte. El mi-a răspuns: „De pe cale lungă, fiica mea, flămând

şi rufos, după cum mă vezi*.

Vocea lui duioasă m’a făcut să plâng şi i-am zis: „Taică părinte, surorile

mele au făcut mâmâliguţâ, dar eu am pâne, mănânci, să-ţi dau ? El îmi

spune: „Dacă vrei". Apoi îmi zice: Staţi bine în bordeiu ? Eu i-am

răspuns: Mulţumim lui Dumnezeu; Apoi îi spun: „Taică părinte, acum e

frig şi sfinţia ta eşti gol, nu rămâi Ia noi? El mă întreabă: „Dar, am loc" ?


46/56

Eu i-am răspuns : „Rog eu pe părintele nostru să te primească în chilie

la dânsul". Ei îmi răspunde „Bine". Apoi eu, văzându-1 aşa rufos, mi s’a

făcut milă de el şi am zis: „Taică Pârinte, am eu două rase, vrei să-ţi dau

una sfinţiei Tale, căci nu se cunoaşte că’i de’soră . El îmi spune : „Dacă vrei". Atunefe plinâ de bucurie, cobor pe scări în bordeiu, zicandu-i: „Nu

vii în bordeiu la noi" ? El nu mi-a raspuns nimic. Văzând că nu-mi

răspunde, l-am trimis la chilie la părintele nostru.

Am intrat apoi în bordeiu, am tăiat pâinea ce o aveam în două şi ies

afară şi văzând că nu mai este părintele călugăr, unde l-am lăsat, ammers în chilie la părintele nostru, crezând că este acolo, dar nu l-am

găsit. Atât ştiu că am zis:

0, Doamne, unde s’o fi dus, părintele cel străin. Alerg fuga în alt bordeu,

unde looueşte un frate bătrân şi-l întreb :

N’ai pe nimeni înlăuntru, frate» ? El îmi spune: «N’am, soră; Es afară,

tânguindu-mă că unde s’o fi dus. Mi-a venit în gând să mă duc şi în

Bisericuţă, să văd poate o fi acolo şi merg să-l caut. In faţa Bisericuţei,

văd pe Domnul Nostru Iisus Hristos, sus, în aer, tânăr şi frumos, în

haină albă şi cu părul lăsat pe umeri şi cu mânele ridicate de la cot în

sus arătându-mi ranile şi zicând cu o voce blândă : „Iată, Vasilico pe CelCe-L cauţi tu.

„Nu-i vreau pânea, nici haina ta, cî îi vreau dragostea.

Vasilica Barbuu-Gurău


47/56

Subscrisul Econom Gh. S. Dimitriu, parohul comunei Tudor

Vladimirescu, Jud. Tecuci, încredinez că toate cele 15 vedenii mai sus

arătate, sunt povestite de fecioara Vasilica Barbu Gurău, cu propriul ei

grai, aa cum i s’a descoperit.Econom Gh. S. Dumitriu

Semne şî vindecari, spre adeverirea

sfântei Iucrari de Ia Tudor Vladimirescu

De nu aşi fi făcui intre ei, lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut,

păcat nu ar avea* (loan 15,24).

Afară de nevinovata fecioară Vasilica, care după cum s’a văzut din

istorisirea vedeniei din zilele de 10 şi 11 Iulie 1939, a auzit, la Sfânta

Cruce de marmură de pe câmpul Gurgueta, glas de clopote cereşti şicântări bisericeşti de Coruri îngereşti, acest minunat fenomen

Dumnezeesc a mai fost auzit şi de alte persoane, dintre care însemnăm:

lie Badiu, plugar din comuna Pechea, judeţul Covurlui, Lucia Gh. Costin,

Bucureşti, str. Lt. Nioulesou Bazar Nr. 9; Victoria Cazacu, Bucureşti, str.

Prelungirea Mărţişor Nr. 16, Dumitra Busuioc, Elena Aurica, Ruxandra

Andrei, toate din comuna Nămoloasa, jud. Putna şi alte numeroase

persoane.

Afară de acest măreţ semn Ceresc, Prea Bunul Dumnezeu, în acelaş scop

de luminare şi încredinţare, a mai făcut şi face şi nenumărate vindecări

de boale, din care menţionăm câteva: a vindecat complet pe femeia


48/56

Paraschiva din comuna Maluri, jud. R. Sărat, care avea mânele

anchilozate de doi ani şi jumătate.

Subscrisul It.-Col. Coman Ionescu, am fost de faă la această minunată

vindecare, care s’a săvârit în ziua de 12 Decembrie 1938, cu prilejul

sfinirei Sfintei Cruci, înălată din porunca Mântuitorului, în faa Haltei

C. F. R. Tudor Vîadimirescu.

Mulimea ce era de faă a rămas zguduită adânc de Mila lui Dumnezeu

revărsată asupra nenorocitei femei.

Alt caz. Un tânăr din Cahul, mut i surd, cu numele de Dumitru, despre

care se vorbete în vedenia a patra, împlinind porunca Domnului de a

sta trei Vineri la sfânta slujbă de la Sfânta Cruce, l’a părăsit muenia i

surzenia, putând să vorbească i să audă cu’ uurină.

Prin rugăciunile minunatei copile, s’au vindecat copilele Maria Neacu,

în vârsta de 2 ani 7 luni, paralizată de ambele piciorue i copilul femeeiFănica Odangiu, în etate de 9 luni suferind de epilepsie, ambele din

Bucureti, aceasta din urmă din str. Matei Voevod No. 13, 'cealaltă din

str. Prelungirea Mărior, No. 10.

Daasemenea, prin aceleai rugăciuni, s’a vindecat i femeea Elena

Râdulescu din Bucureti. Subscrisul Lt. Col. Coman lonescu, încredinez

pe cititori că toate aceste vindecări sunt făcute de Dumnezeu, spre

încredinarea lumei că lucrarea de la Tudor Vladimirescu este a Lui.

Ll.-Colonel Coman lonescu

Bulevardul Carol No. 44, Tecuci


49/56

Demnul ne grăeşte astăzi cu putere măi mare decât altă dală.

Veniţi la mine, voi toţi cei osteniţi şi împovăraţi (infectaţi de păcate), luaţi

jugul Meu asupra voastră şi fiţi blânzi şi smeriţi la inimă, cum sunt Eu,

şi sufletele voastre le voiu odihni, că jugul Meu este bun şi povara Mea

este uşoară (Matei, II, 28'30)

„Fericit este cel ce nu se va sminti întru Mine" (Matei II, 6).

Fericit este cel ce ascultă şi păzeşte cuvântul lui Dumnezeu (Luca II, 28).

Fii credincios până la moarte şi-ţi vom da ţie cununa vieţii de veci (Apoc.

2 10).’

Cine rabdă până la sfârşit, acela se va mântui (Matei 24, 15).

Imbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu ca să puteţi ţine piept

înpotriva uneltirilor diavolului deoarece lupta nu este împotriva cărnii şi

sângelui ci cu stăpânitorul (diavolul) întunericului veacul acestuia,

împotriva duhurilor răutăţii (Efeseni 6,11)

Iată securea stă înfiptă la rădăcina pomului. Deci, ori ce pom care nu

face roadă bună, se va tăia şi arunca în foc (Matei 3, 10).

Iată, Eu viu curând şi răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia

după faptele sale (Apoc. 22,12 )

Părinte Avrame, fie-ţi milă de mine şi trimete pe Lazăr să şi moaie vârful

degetului în apă şi si sa-mi răcorească limba, că grozav mă chinui în

văpaia aceasta (Luca 16, 24).


50/56

Inaintea celui ce a săvârşit rele în tot timpul vieţii, vor sta îngeri

înfricoşători şi întunecaţi, ochii lor aruncând foc şi răsuflarea lor,

aruncând deasemenea foc şi având feţele lor asemănătoare nopţii din

pricina întunecimii şi a răutăţii.

După aceasta, o prăpastie, adâncă, un întuneric, prin care nu se poate

zări nimic şi un foc fără de lumină, având putere arzătoare în întuneric,

iar lumina fiind luată de la el. Apoi o mulţime de vermi care produc răni

cu puroi şi care rod trupul mâncadu-l fără de saţ şi nici odată

săturându-se şi pricinuind groaznice dureri în timpul când rod trupul.

(Vasile cel Mare, omilie asupra Psalmului 33)

„Mare putere »are rugăciunea celui drept* (lacov, 5, 16),

„De păcătoşi ce sunteţi, ar trebui ca în genunchi m mergeţi de acasă

până la Biserică, lingând ţărâna pământului, dar voi nici pe picioare nu

veniţi“ (Vedenia fecioarei Vasilica).

„Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie,

după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu, pe Scaunul Lui de

domnie" (Apoc. 3, 2).

„Fără de veste Judecătorul va veni şi toate faptele noastre se vordescoperi. Deci cu frică în miez de noapte, să strigăm: Sfânt, Sfânt.

Sfânt, eşti Dumnezeule. Pentru rugăciunile Prea Sfintei Născâtoare de

Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, binevoieste Doamne, a ne milui şi

pe noi!.


51/56

Şi acum după ce am luat cunoştinţă de aceste prena minunate vedenii

dumnezeeşti şi de înfricoşatele porunci ale Dreptului Judecător, având

ochii aţintiţi spre lisus cel Răstignit, să îngenunchem înaintea Sfintei

Sale Cruci şi suspinând şi plângând, cu lacrimile cele amare, cu care aplâns Sfântul Apostol Petru, întreita Sa lepădare de Domnul, cu inimile

frânte şi smerite, să înălţăm către Părintele Ceresc aceste rugăciuni:

Rugăciune către Părintele Ceresc

Greşit-am la Cer şi înaintea Ta, şi nu mai sunt vrednic a mă numi fiul

Tău, Prea Bunule şi Prea Scumpule, Prea Sfinte Părinte Ceresc.

Nădejdea mea însă eşti numai Tu. Milueşte-mă şi pe mine, păcătosul.

Trăgându-mă şi tinandu-mă la aşternutul picioarelor, Prea iubitului Tău

Fiu, Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus HIristos, Cel

unul născut, carele din Tine s’a născut, mai înainte de toţi vecii, lumină

din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat născut iar nu

făcut. Cel de o fiinţă cu Tine, prin care toate s’au făcut.

Că numai El este calea, adevărul, învierea şi viaţa, odihna cea adevărată,

pacea, bucuria, veselia şi fericirea cea veşnică!.

Şi nimeni nu poate veni la Tine, decât numai prin El, iar la El, numai peacela pe care’l vei trage Tu, Părintele luminilor, al Indurărilor şi al

negrăitelor, nepovestitelor, nepreţuitelor nestricacioaselor bunătăţi şi

frumuseţi vecinice.

Amin.


52/56

Traian P. Corodeanu Avocat-Tecuci

Rugaciune catre prea milostivul Dumnezeu

Doamne, Prea Bunule şi milostivule Doamne

in nemarginita Ta bunatate pentru noi pacatosii nu vrei sa ne pierzi

pentru pacatele noastre ci vrei intoarcerea nostra pe Caile Tale .

Deşi avem Cuvântul Tău, pe care ni l-ai lasat scris în Evanghelia Ta, care

mereu se aude in sfintele Tale Biserici, pe care le ai zidit pentru

mantuirea sufletelor noastre. Tu acum ne chemi, şi prin oameni pe care

i-ai ales Tu, oameni simpli fără meşteşuguri în grai, dar, plini de

credinţă, curaţi la inimă şi încărcaţi de iubire de Tine şi de oameni.

Doamne, Doamne, vrednici de atâta bunătate nu suntem. Iartă-ne

Doamne, de câte am greşit până acum şi ajută-ne cu lacrimi. Te rugăm,

să înţelegem şi să urmăm chemarea aceasta la pocăinţă.

Să audă toţi creştinii: Mergeţi la biserică când se toacă, ţineţi sărbătorile

şi posturile. Aşa cum chemi Tu, prin glasul gângavului, fratele nostru

Petrache Lupu, prin sora noastră mică, Vasilica Barbu, prin fratele

nostru Gh. M. Enică de la Vlad Ţepeş, Ialomiţa, precum şi prin alţi fraţi

şi surori, cari s’au învrednicit să vorbeasca cu Tine, şi prin cari Tu, nechemi mereu să ne întoarcem la Tine.

Multumim Dumnezeului nostru, dă-ne viaţă şi. sănătate, ca sa urmam

porunca ta şi venind la sfânta Ta Biserica sa lepadam toate gindurile si

toata grija cea lumeasca, sa fim alfel ca pana acum.


53/56

mai buni, mai iubitori, mai iertători, mai evlavioşi şi mai credincioşi.

Ştim bine, Doamne că, pentru noi trimiţi oamenii ce i-ai ales Tu, dar noi

şi acum suntem nepăsători, împietriţi cu inima şi greoi a urma

chemările Tale !

Făgăduim, Doamne, să deschidem larg portiţa sufletelor noastre pentru

Tine, să trăim de acum înainte numai cu Tine şi cu Cuvântul Tău. Şi,

sguduiţi şi cutremuraţi până în adâncul sufletelor noastre, că ne-ai

învrednicit şi de chemarea aceasta, strigăm din toată fiinţa noastră:

„Dumnezeule, Milostiv fii nouă păcătoşilor".

Lt. Colonel Coman lonescu

Tecuci

RUGĂCIUNE

către

Prea Sfânta Treime şi Sfânta Cruce a Mântuitorului

Prea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Crucei Tale, ne închinăm, Doamne

Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru şi Sfânta înviere a Ta, o laudam si o

slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru afara de Tine pe altul nu ştim şi

numele Tău numim !


54/56

Prea Sfântă Treime Cea de o fiinta si nedespartita de viaţă făcâtoare,

nemarginita de iubitoare şi îndurătoare pentru păcatele, faradelegile si

gresalile noastre !

Milostivă fii nouă necredincioşilor, si pacatosilor, nevrednicilor,

neputincioşilor şi slăbânogiţilor robilor Tăi.

Dăruieşte mult Milostive Doamne, pământului ce s’a răsvrătit împotriva

Ta :

Pacea Ta cea Sfântă!

Pacea Ta cea Dreaptă!

Pacea Ta cea trainică!

Pacea Ta cea plină de dragoste şi de smerenie, între noi şi către Tine !

Credem, Doamne, în lucrarea Ta, de la Tudor Vladimirescu, şi o

mărturisim că este a Ta.

Milostiv fii Prea Bunule Doamne, nouă netrebnicilor Tale slugi

Slavit sa fie in veci de veci numele cel Sfânt al Domnului Iisus !

Sfant, Sfant, Sfant e Domnul Savaot,

Plin e cerul si pamantul de Slava Lui.

AMIN

Fii supusi a Sfintei noastre Biserici crestine ortodoxe romanesti


55/56

Lt. ColonelComan Ionescu Constantin Rotaru Tecuci Functionar Tecuci

Avocat

T.Corodeanu


56/56

Date post:	06-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	molxe
View:	255 times
Download:	3 times

MINUNILE DIN COMUNA TUDOR VLADIMIRESCU

Documents