Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre

Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai târziu, dar, dacă reuşim să lăsăm urmaşilor cât mai multe cărţi sfinte, le lăsăm o zestre de mare valoare pentru ei şi pentru cei care vor veni după ei.

Protos. Nicodim Măndiţă

Difuzare:

Str. Menţiunii Nr. 7 Sector 2, Bucureşti

Tel./Fax: 021-2410673Mobil: 0733-580000

editura.agapis@gmail.com

Cărţile pot fi comandate online la adresa www.edituraagapis.ro

sau de la librăria Editurii Agapis, din strada Menţiunii Nr. 7, Sector 2, Bucureşti

unde puteţi beneficia de oferte speciale.

Tipărit la T I P O G R A F I A Botoşaniwww.nektarios.ro

Mobil: 0733-580001

Coperta 1: Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Moiseni

Editura Cartea OrtodoxăMinuni ale Maicii Domnului din zilele noastre

ISBN: 978-606-529-303-8

AgapisEDITURA

Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre

Se tipăreşte cu binecuvântareaPreasfinţitului Părinte GALACTION

Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Editura Cartea Ortodoxă Alexandria • 2016

Mărturii ale Sfinţilor cărora li s-a arătat Maica Domnului. Despre chipul îngeresc al Născătoarei de Dumnezeu

Nu sunt graiuri nici cuvinte pentru a descrie pe deplin fru-museţea şi harismele Maicii Domnului, cea despre care Scrip-tura vorbeşte prin glasul prorocilor încă din Vechiul Testament, cea în cinstea căreia avem nenumărate icoane, la care îndeosebi creştinii ortodocşi au mare evlavie. Sfântul Ioan Maximovici: Deşi Sfânta Scriptură nu oferă cititorilor o bogăţie de informaţii des-pre viaţa Maicii Domnului, scrierile Sfinţilor Părinţi, sprijinite de unele scrieri apocrife, vin în completarea acestui gol. Numă-rul redus al epistolelor evanghelice care o au ca protagonistă pe Maica Domnului reflectă atât centralitatea lui Hristos în Evan-ghelii, cât şi discreţia şi smerenia exemplare care au caracterizat întreaga existenţă pământească a preafericitei Fecioare Maria. În timpul petrecerii sale pământeşti Preasfânta Născătoare de Dum-nezeu a căutat să se ferească de slava care i se cuvenea ca Maică a Domnului. A iubit mai mult liniştea, gătindu-se pentru pleca-rea către lăcaşurile cele veşnice. Până în cea din urmă zi a vieţii sale s-a îngrijit să se arate vrednică de împărăţia Fiului său, iar înainte de a adormi s-a rugat fierbinte ca să fie izbăvită de duhu-rile cele rele, care aşteaptă sufletele oamenilor după moarte şi se sârguiesc să le tragă în iad. Iar Domnul a ascultat rugăciunea Maicii Sale, venind în clipa morţii înconjurat de mulţime de cete îngereşti pentru a-i primi sufletul.

Ea care este nădejdea tuturor creştinilor, solitoarea cea fier-binte, luminarea celor întunecaţi, limanul celor înviforaţi, izbă-virea celor robiţi, încurajarea celor scârbiţi, mângâierea celor ce plâng, ridicarea slăbănogilor, nădejdea celor disperaţi, mântui-rea desăvârşită a celor căzuţi şi a lipsiţilor, s-a smerit pe sine tră-ind pentru şi prin Fiul ei şi Dumnezeu nostru şi nu a căutat cin-stire de la oameni, bucurându-se să slujească în umbra Domnului Hristos. În marea ei iubire de oameni, pe mulţi ologi şi mulţime de slăbănogi a vindecat, pe mulţi morţi a înviat, pe mulţi întem-

Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre6niţaţi i-a slobozit, pe mulţi torturaţi de multe boli i-a însănăto-şit, pe mulţi de felurite duhuri rele i-a scăpat, pe mulţi prin spo-vedanie şi Pocăinţă de grele păcate i-a uşurat, cu darul Fiului ei preaiubit.1

Dumnezeu ne-a dăruit sfinţi contemporani, făcători de minuni încă din timpul vieţii, la chiliile şi moaştele cărora curg râuri nesfârşite de pelerini şi pentru faptul că unii dintre credin-cioşi au avut şansa de a-i cunoaşte personal, de a-i atinge, de a le săruta mâna şi a le cere binecuvântarea. De la aceştia se păs-trează fotografii şi înregistrări audio, spre folosul sufletesc al ucenicilor lor.

În schimb, de la Maica Domnului s-au păstrat puţine amin-tiri în obiecte (Tradiţia spune că ne putem închina unuia din-tre veşmintele ei, sau brâului din piele de cămilă cusut şi purtat de ea însăşi), nemaivorbind că nu ar fi putut exista acum mai bine de 2000 de ani posibilitatea de a avea o imagine color tip portret. Astfel, este firesc a ne întreba şi a ne dori să ştim cum arăta în realitate Sfânta Fecioară? Ce trăsături defineau frumu-seţea îngerească a chipului său? Ce ţesături dădeau graţie por-tului său? Cum trăia ca un exemplu viu de înţelepciune, răbdare, milostivire şi totală încredinţare voii divine?

Chipul Maicii Domnului în Tradiţia iconograficăTradiţia, confirmată de textele liturgice, ne învaţă că prima

reprezentare iconografică a chipului Născătoarei de Dumnezeu aparţine Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca. „Zugrăvind prea cinstitul tău chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dum-nezeu al Evangheliei lui Hristos, a înfăţişat pe Ziditorul a toate pe braţele tale“. Sfântul Apostol Luca a lăsat posterităţii mai multe icoane pictate după Pogorârea Sfântului Duh, unii spun că ar fi circa 70 de astfel de icoane, între care cele mai renumite sunt:

1 Minunile Maicii Domnului - Protosinghel Nicodim Măndiţă, Ed. Lumină Lină, Bucureşti.

Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre 7Maica Domnului Odighitria – „Îndrumătoarea“, în care este repre-zentată cu pruncul în braţe, amândoi stând cu faţa spre cel care priveşte la icoană;

Maica Domnului Eleusa – „Mângâietoarea“ (dulce-iubitoare) în care pruncul este strâns lipit cu faţa lângă obrazul Maicii Dom-nului, pe care o îmbrăţişează – chipul mamei este îndurerat, pre-vestind suferinţele viitoare ale Fiului;

Maica Domnului Oranta – „Rugătoarea“, în care apare fără pruncul Iisus, rugându-se Mântuitorului pentru omenire.

Întrebat fiind care este icoana care o înfăţişează cel mai fidel pe Maica Domnului, Cuviosul Paisie Aghioritul, cel care prin viaţa sa curată s-a învrednicit de vederea şi convorbirea cu Maica Domnului, a răspuns: Maica Domnului Ierusalimiţa… Am văzut în vedenie că trebuia să merg într-o călătorie îndepărtată şi că trebuia să-mi pregătesc actele, paşaportul, valută etc., însă func-ţionarii nu-mi întocmeau actele. Erau acolo mulţi oameni, dar nu era nimeni care să mă ajute. Cine mă va ajuta?, îmi ziceam în sinea mea. Chiar nu se găseşte nimeni care să se intereseze pen-tru aceasta? Aveam o nelinişte! Şi deodată se arată o Femeie cu un chip luminos, îmbrăcată în haine poleite cu aur. Avea o frumuseţe aparte. Strălucea în întregime. Nu te nelinişti, te voi ajuta eu, căci Fiul meu este Împărat, mi-a spus şi m-a lovit uşor pe umăr… După mai multă vreme am văzut-o pe Maica Domnului Ierusalimiţa într-o carte şi am recunoscut-o.“

Icoana Maicii Domnului Ierusalimiţa este făcătoare de minuni şi se păstrează în Biserica mormântului Maicii Domnului din Ierusalim.

Portret al Maicii Domnului făcut de un contemporanDin scrisoarea grecului Dionisie Areopagitul care a vizitat-o

pe Maica Domnului la casa Sf. Apostol Ioan Evanghelistul din Ghetsimani, se păstrează această frumoasă descriere: „Înaltă, peste mijlocie, foarte zveltă, cu mâini şi picioare delicate şi fru-moase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca măslina coaptă, ovalul

Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre8feţei desăvârşit; se purta în culorile fecioarelor: roşu şi vânăt; era foarte tăcută şi activă. Tot ce făcea era desăvârşit, se mişca cu o graţie firească pe care anevoie o au chiar împărătesele născute în purpură. Cât am stat în casa ei nu a mâncat cu noi, ci numai seara se retrăgea cu femeile ei pentru a sta la masă. Ne-a vorbit despre Fiul ei multe lucruri tainice pe care le voi scrie altădată… Toată înfăţişarea şi purtarea ei erau atât de dumnezeieşti, încât dacă n-aş fi ştiut că nu-i ea Dumnezeu, m-aş fi închinat în faţa ei ca lui Dumnezeu“.

În icoane, de cele mai multe ori Maica Domnului este cu adevărat făptură îndumnezeită, pe chipul căreia cerescul cu omenescul se întâlnesc. Privirea Maicii Domnului este deose-bit de mişcătoare: privire de o duioşie şi o tristeţe nesfârşită, care vine din adâncurile tainice ale inimii pentru a ajunge într-un „dincolo“ inaccesibil, privire a Maicii îndreptată spre omenire, din pricina proorociei lui Simeon, pe care o „păstra în inima ei“: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea mul-tora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufle-tul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi“ (Lc. 2, 33-35). Acest chip de o frumuseţe cerească este chipul unei mame a cărei privire ne lasă să pătrundem în inima Mariei, care se gândeşte încă de pe acum la suferinţele ce vor veni, un chip care, în suferinţa sa lăuntrică, trăieşte deja drama crucii. Privire care exprimă dragostea maternă pentru Fiul său, dar şi pentru toţi oamenii cărora, prin cruce, va învăţa să le fie maică. Peste veşmânt, de obicei poartă maforionul, un văl lung, purpu-riu, brodat cu un preţios galon, care-i acoperă capul şi umerii. Pe frunte şi pe umeri se pot adesea vedea cele trei stele, semn al pururea-fecioriei Maicii Domnului atât înainte, cât şi în timpul naşterii şi după aceea.

Şi din reprezentarea iconografică a Pruncului Iisus se poate contura portretul sufletesc al Născătoarei de Dumnezeu. În multe icoane, cu mâna stângă, pruncul cuprinde gâtul maicii Sale pen-tru a-Şi apropia obrazul de obrazul Mariei, într-un minunat gest de tandreţe. Pruncul este aşezat simbolic pe braţul drept al Mai-cii Sale, în timp ce cu mâna cealaltă ea arată spre Fiul său: „Iată

Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre 9Omul“. Privirea Pruncului este aţintită pe privirea Maicii Sale, a cărei suferinţă o vede, părând a-i spune încă de pe acum: „Nu mă plânge, Mamă…“, în încercarea de a-i alina durerea ascunsă. Chi-pul Pruncului este deja chipul unui adult, cu trăsături precise, a cărui frunte amplă reflectă înţelepciunea dumnezeiască. Veş-mântul Său, himationul, roşu purpuriu, are sclipiri de aur, aşa cum se cuvine lui Dumnezeu: este lumina cea neînserată.

Maica Domnului este chipul Bisericii care poartă în ea mântuirea, chiar în timp ce aşteaptă, mărturiseşte şi contemplă învierea prin cruce. Fără să ţină seama de mângâierea Fiului său, Maica Domnului priveşte în depărtare, cu o privire plină de dra-goste şi de durere. Chipul său întors către Pruncul care o mân-gâie, nu către fiul trupesc, ci către Ziditorul lumii Căreia I-a dat naştere, se oglindeşte în cuvintele Liturghiei: Ea este fierbinte mijlocitoare în faţa lui Dumnezeu şi puternica ocrotitoare a lumii. Se apleacă spre Fiul său cerând milă pentru cei care vin către El şi pe care îi ocroteşte cu rugăciunile sale. Tocmai pentru că este atât de legată de lucrarea mântuitoare a Fiului său, nu ne surprinde să vedem, în majoritatea icoanelor, cu câtă solicitu-dine se apleacă spre omenire şi îndeosebi spre nevoile duhov-niceşti ale creştinilor.2

Există o descriere rămasă de la Sfinţii Epifanie si Nichifor, con-semnată de Ierod. Cleopa Paraschiv în lucrarea sa Icoana nefă-cută de mâna omenească Prodromiţa: „Încă de când vieţuia pe pământ era faţa ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuţiţi la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate şi ales de negru, nasul potri-vit, buzele ca floarea trandafirului, faţa nu rotunda, nici scurta, ci puţin alungită, mâinile si degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple şi puţin mai lungi decât măsura corpului, cu trupul gingaş, având părul bine şi cu multa cuviinţă legat.“

2 Ziarul Lumina.

Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre10

Anii pământeşti ai Maicii DomnuluiDin cartea Trei Vieţi bizantine ale Maicii Domnului aflăm mai

multe despre anii vieţii pământeşti a Sfintei Fecioare: „Iar Maria, ajunsă orfană de amândoi părinţii şi lipsită de purtare de grijă, nu ieşea din Templul Domnului, iar când avea nevoie de ceva, cerea numai de la Elisabeta, căci locuia aproape de ea. Pe când trăia Ioachim, tatăl ei, învăţase să scrie în ebraică, iar fiind singură era iubitoare de învăţătură pe care o prindea uşor, ostenindu-se şi zăbovind în dumnezeieştile Scripturi, în lucrul lânii, inului, mătă-sii şi al fibrelor de byssos; iar în înţelepciune şi în înţelegere era mai presus decât tinerele de vârsta ei, aşa cum spune strămoşul Solomon, grăind cu adevărat despre ea: „Femeie vitează cine va putea găsi?“ (Prov. S. 31, 10)

În templul Domnului era un loc retras, aproape de porticul jertfelnicului, unde stăteau numai fecioarele. După adunările liturgice şi încheierea lor, fecioarele se întorceau toate la ai lor, dar Maria stătea în paza jertfelnicului şi a templului slujind pre-oţilor. Iar purtarea ei era aceasta: serioasă în toate, vorbind puţin, repede la ascultare, plăcută la vorbă, lipsită de îndrăzneală faţă de orice om, fără să râdă, netulburată, fără să se mânie, închină-toare, respectuoasă, cinstind şi închinându-se oricărui om, astfel încât toţi se mirau de înţelegerea şi vorba ei.

De statură mijlocie, iar unii spun că era ceva peste mijlocie, pielea avea culoarea grâului, părul era blonziu, ochii frumoşi de culoarea alunii aurii, sprâncene negre, nasul drept, mâinile, degetele şi faţa lungi, plină de graţie şi frumuseţe dumnezeiască, neînfumurată, nesofisticată, neatrasă spre moliciune, având o smerenie covârşitoare, de aceea, cum însăşi a zis, a căutat spre ea Dumnezeu când L-a mărit pe Domnul (Lc 1, 46.48); iubea şi purta haine nevopsite, martor fiind sfântul ei văl (maphorion). Lucra veşminte de lână care se foloseau la Templul Domnului şi se hrănea de la Templul Domnului stăruind în rugăciuni, în citire, în post, în lucrul mâinilor şi în toată virtutea; astfel încât, prin

Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre 11felurimea şi starea lucrurilor ei, Sfânta Maria devenise cu adevă-rat învăţătoare a multor femei. (…) Era ordonată în cuvânt, pur-tare şi călcare.

Văzând însă Sfânta Născătoare de Dumnezeu înălţarea la cer a Fiului ei (Lc. 24, 51), s-a predat încă şi mai mult ascezei şi îngenuncherilor; cum spune Andrei din Ierusalim, arhiepisco-pul Cretei; până astăzi se arată în marmura sfântului Sion urmele genunchilor ei, iar patul de piatră, unde gusta puţin somn, avea cinste şi frică şi slavă la toţi oamenii, nu numai la credincioşi, ci şi la iudei; săvârşea şi multe vindecări asupra celor bolnavi, elibera pe demonizaţi de duhurile necurate, făcea miloste-nie celor săraci şi îngrijea de văduve.

Dar pentru că tema care ne stă înainte nu e alta decât să ară-tăm măreţiile Fecioarei, unul din aceste lucruri frumoase ale ei va fi negreşit şi acesta; şi anume dacă o vom arăta fiind neînce-tat împreună cu Fiul ei şi lângă El pururea, neseparându-se de El nici în vremea lucrurilor de întristare, nici în vremea Patimii, când şi ucenicii şi prietenii şi cunoscuţii toţi, iar alţii rămânând timp scurt lângă El L-au tăgăduit mai apoi. Căci atunci când a venit vremea Patimii şi S-a predat pe Sine Însuşi de bunăvoie şi a stat în mijlocul celor care L-au omorât, a fost dus la Pilat, a stat înaintea lui Caiafa şi a fost trimis la Irod spre cercetare şi, în cele din urmă a fost dat verdictul împotriva Lui şi atunci a fost osân-dit la răstignire, atunci Maica, aşa cum şi în celelalte a biruit cele ale femeilor, aşa şi aici se arată mai mult decât femeie şi nu îndepărtează de El, ci Îi urmează îndeaproape, niciun lucru înfricoşător neputând s-o înspăimânte, nefiind atât de biruită de afecţiunea maternă cât supunându-se mai degrabă judecăţii dumnezeieşti, astfel încât, cum învaţă Evanghelia (Mc 15,40), şi pe celelalte femei şi pe cele două Marii le îndeamnă la acestea şi le convinge să fie împreună cu ea tot timpul, pe ele care au suflete cu adevărat nobile şi vor să se alipească de acest Mire nevăzut Care se apropie în chip nevăzut.

(…) Scriptura vorbeşte despre înfăţişarea trupească şi despre podoabele ei, fiindcă totul la ea a fost minunat, faimos şi ves-tit. Căci îi plăcea să înveţe şi era o ucenică bună, păstrând orice

Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre12cuvânt bun, şi plină de cugetare la dumnezeieştile Scripturi şi de toată înţelepciunea, fiindcă urma să se facă Maică a Cuvântu-lui şi Înţelepciunii lui Dumnezeu, gata spre a rosti cuvânt şi a primi vestire prin viu grai. Iată câteva dintre referirile Scripturii la Sfânta Fecioară: Şi uită poporul tău şi casa părintelui tău (Ps. 44, 12)… şi aşa frumuseţea ta va plăcea Împăratului (Ps. 44, 13); toată slava dinăuntru a fiicei Împăratului (Ps. 44, 15); E înveşmântată în văl de aur şi gătită în culori felurite (Ps. 44, 11) – lucru care semnifică reunirea tuturor harurilor cu care Duhul Sfânt a dăruit-o pe Sfânta Fecioară; Deschis-a gura sa cu înţelepciune şi a pus rânduială limbii sale (Pr 29, 43); a îmbrăcat tăria şi frumuseţea sa (Pr 29, 44).

Despre Maica Domnului, fericitul David şi ceilalţi profeţi ai Vechiului testament au grăit: ea este muntele lui Dumnezeu în care a binevoit Dumnezeu să locuiască (Ps. 67, 16-17); chivotul sfin-ţirii pentru odihna Domnului (Ps. 131, 8); Sionul care a plăcut lui Dumnezeu şi pe care Şi l-a ales sălaş (Ps 131, 13); scaunul lui Dum-nezeu şi carul Său pe care îl însoţesc mii de puteri îngereşti (Ps. 67, 18) într-o slavă negrăită, grădina neatinsă, izvorul viu (Cânt. 4, 12 şi 4, 15); carte pecetluită pe care o învaţă toţi îngerii, în care este scris Cuvântul ce nu poate fi scris, fără început şi fără sfârşit, aşternutul Domnului în jurul căruia stau de strajă şaizeci de viteji (Cânt. 3, 7); toiag împărătesc care a înflorit, vasul cu mană cerească, tablele legii celei adevărate (Evr. 9, 2-4).

În văzul tuturor ea s-a făcut toată plină de har, cinstită mai presus de orice har, înţelegătoare cu privire la cuvânt, având înăuntrul ei vedenii dumnezeieşti, cu totul străină de tulbu-rare, mânie şi flecăreală, frumoasă la suflet şi la trup, şi potri-vită la înălţimea staturii, plină de toate podoabele (duhovni-ceşti) şi de toate faptele bune. Or, prin fire era atât de sfântă şi cu adevărat fecioară, încât nu era câtuşi de puţin atinsă atunci când dorinţa vreunei patimi venea să tulbure sfinţenia ei duhov-nicească.

Mai mult decât toate, sufletul ei era plin de iubire de oameni şi de compătimire, şi, prin urmare, mai mult decât orice plin de imitarea harului şi iubirii de oameni a Fiului său, paşnic şi sme-rit cu cugetul, mai presus de orice asemenea bogăţie de podoabe

Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre 13şi de prisosire a harului, încât într-adevăr era Împărăteasă mai presus de fire, prin faptă, cuvânt şi cuget; căci urma să se facă Maica adevăratului Împărat a toate Care S-a făcut pe Sine atât de sărac şi S-a smerit pentru noi până la moarte şi încă moarte pe cruce (Filip. 2, 8). Era supusă preoţilor, grijulie la slujire şi respec-tată de toţi, căci era născută prin harul lui Dumnezeu şi avea să dea naştere Împăratului îngerilor şi oamenilor. Astfel deci, din cea mai fragedă pruncie, puterea lui Dumnezeu a acoperit-o şi a împodobit-o cu toate podoabele (harului), asemenea unui văl ţesut din aur şi în felurite culori pentru suflet şi pentru trup. Cu astfel de rânduială şi cu astfel de chip petrecea în Templul lui Dumnezeu ca o jertfă dumnezeiască şi icoană duhovnicească şi cu totul înţelegătoare, înfricoşătoare demonilor şi dorită îngerilor, ba chiar încă şi mai mult, minunată şi înfricoşătoare îngerilor, dar plăcută şi supusă Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt.

Cine ar putea zugrăvi în amănunţime ostenelile ei, rugă-ciunile sale împodobite cu faptele cele bune? Ea le arătase încă din fragedă pruncie, căci toată lucrarea ei era mai adâncă decât cunoştinţa şi, de asemenea, toată viaţa ei era mai presus de fire, căci urma să se facă Împărăteasă a toate şi Maică a Împăratu-lui şi Domnului şi dumnezeului a toate; pentru că era aleasă de Tatăl şi gătită dinainte de Duhul Sfânt spre a cuprinde în sânul său pe Fiul Cel unul şi nedespărţit de Ei şi Cuvântul lui Dumne-zeu şi pentru a se face pricină a Întrupării şi sălăşluirii Sale prin-tre oameni.

(…) Maica Domnului îşi împlinea zilele sfintei şi preacura-tei sale vieţi dumnezeiesc de frumoase. Arăta o bogată râvnă având biruinţă asupra firii, a compătimit şi a îndurat nenumă-rate necazuri, încercări, tânguiri, jale la răstignirea Domnului, dar a dobândit cununi de biruinţă şi a fost aşezată ca Împără-teasă a tuturor făpturilor, după care, lucru mai presus de toate, a văzut pe Fiul său înviat din mormânt şi înălţat la cer cu firea pe care o luase din ea, Fiul şi Cuvânt al Tatălui, Dumnezeu adevărat şi Împărat a toate. După toată această slavă, ea n-a primit o viaţă lipsită de încercări şi de osteneli, şi nu s-a ferit deloc a munci cu sârguinţă. Ci ca şi cum şi-ar fi început abia acum viaţa sa dum-

Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre14nezeiască şi purtarea sa de grijă, ea nu a dat somn ochilor ei, nici genelor sale dormitare, nici odihnă trupului ei (Ps. 131, 4), ci atunci când Apostolii s-au împrăştiat în lumea întreagă, Sfânta Maică a lui Hristos, ca Împărăteasă a tuturor, stătea în mijlocul lumii întregi, în Ierusalim, locuind în Sion împreună cu ucenicul iubit, care îi fusese dat drept fiu din partea Domnului Iisus Hristos.

Ea a trimis pe ucenici să propovăduiască celor de departe şi celor de aproape. Era milostivă şi îndurătoare şi dorea pentru toţi oamenii mântuirea şi venirea la cunoştinţa adevărului. Sporea în nevoinţele postului şi rugăciunii. Nu se despărţea de mormân-tul Domnului, ci locul său era sălaşul ei de căpătâi, perna ei era piatra, alergările minţii ei erau rugăciunile şi vedeniile Fiu-lui ei, masa ei erau laudele Lui, hrana ei erau istoriile, povăţu-irile şi învăţămintele Patimii Domnului, băutura şi baia ei erau lacrimile,odihna şi desfătările ei erau îngenuncherile, mâinile sale sfinte, mâinile cu care odinioară ţinuse în braţe pe Dom-nul născut din ea fără sămânţă, se făcuseră deosebit de aspre.

Era nu numai îndemn şi povăţuire în răbdare şi îndurare pentru fericiţii apostoli şi pentru ceilalţi credincioşi, ci era şi părtaşa ostenelilor lor şi îi susţinea în propovăduirea lor, fiind părtaşă cu gândul la lipsurile, chinurile şi robia ucenicilor Dom-nului. Şi suferea împreună cu ei aşa cum luase parte la Patimă prin junghiurile inimii. Îi mângâia prin lucrarea sa pe ucenicii Săi vrednici, îi întărea prin cuvânt, le aducea aminte de răsplă-ţile şi cununile Împărăţiei cerurilor, de fericire şi desfătările fără de sfârşit în vecii vecilor.3

Mărturii ale sfinţilor cărora Maica Domnului li s-a arătat aieveaO emoţionantă mărturie despre înfăţişarea şi însuşirile Mai-

cii Domnului ne dă Cuvioasa Maica Macaria, o sfântă din Rusia zilelor noastre, născută cu o gravă infirmitate fizică, trecută prin încercări groaznice în viaţă, dar devenită încă din timpul vieţii

3 Trei Vieţi bizantine ale Maicii Domnului, traducere de diac. Ioan I. Ică Jr., Ed Deisis, Sibiu.