Ministerului Economiei - PRIMA · 2021. 1. 13. · 1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare...

Ministerului Economiei

Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii

GHID LEGISLATIV

în domeniul activităţii antreprenoriale

Chişinău 2011

2

Cuprins

Antreprenoriat în general şi sectorul IMM 1. Legea nr. 845-XII din 03.01.1992 „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”…...…………….... pag. 3 2. Legea nr. 206-XVI din 7.06.2006 „Privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii”

…………………………………………………………………………………...……...,…….….… pag. 16 3. H.G. nr. 538 din 17.05.2007 „Cu privire la crearea Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor

mici şi mijlocii” …………………………………………………………...….……. pag. 20 Înregistrarea întreprinderilor şi licenţierea genurilor de activitate

4. Legea nr. 220-XVI 19.10.2007 „Cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali”………………………………………………………………………. pag. 25

5. Legea nr. 451-XV din 30.07.2001” Privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător”………………………………………………………………………………………. pag. 35

6. H.G. nr. 926 din 12.07.2002 „Privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată, prestate de Camera Înregistrării de Stat a MDI”………………………………………………………………………… pag. 47

Forme organizatorico juridice 7. Legea nr. 93-XIV din 15.06.1998 „Cu privire la patenta de intreprinzator”……………………..… pag. 50 8. Prevederi legale care se referă la activitatea Întreprinzătorului individual ………………………… pag. 58 9. Legea nr. 1353-XIV din 03.11.2000 „Privind gospodariile taranesti (de fermier)” ……………….. pag. 60 10. Legea nr. 135-XVI din 14.06.2007 „Privind societăţile cu răspundere limitată”…………………... pag. 67

Domeniul vamal

11. Legea nr. 1569-XV din 20.12.2002 „Cu privire la modul introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice”……………………………..……...……..pag.82

12. H.G. nr. 1185 din 30.09.2003 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de introducere si scoatere a bunurilor de pe teritoriul Moldovei de catre persoanele fizice” ……………………………………………………………………………..………………………..pag. 89

13. H.G.nr. 102 din 30.01. 2007 Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare

a facilităţilor fiscale stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 23) al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.q) al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vama ............................................................................................................................................................ pag. 91

14. H.G. nr. 600 din 14.05.2002 Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare

a valorii in vama a marfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova ………………………... pag. 94 Diverse

15. Legea nr. 59-XVI din 28.04.2005 „Cu privire la leasing”……………….………..…………….…. pag. 103 16. Legea nr. 198-XV din 15.05.2003 „Cu privire la Arenda în agricultură” ………………………... pag. 108 17. Legea nr. 186-XV din 24.04.2003Cu privire la evaluarea conformităţii produselor

……………………………………………………………………………..……………….……... pag. 116 18. Art. 49/2 Cod Fiscal R.M. (extras), Legea nr. 1163-XII din 24 aprilie 1997

.……………………………………………………………………...……………………….……. pag. 127 19. H.G. nr. 474 din 28.04.1998 „Cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie

Fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar” ………………..…….…….…………………. pag. 128 20. H.G. nr. 920 din 30.08.2005 „Cu privire la Nomenclatorul autorizaţiilor, permisiunilor şi

certificatelor, eliberate de către autorităţile administrative centrale şi organele subordonate acestora persoanelor fizice şi juridice pentru practicarea activităţii antreprenoriale” …………………..…. pag. 140

21. H.G. nr. 517 din 18.09.1996 “Cu privire la aprobarea Regulilor de functionare a retelei de comert ambulant si a Regulilor de comert in pietile din Republica Moldova …………………. pag. 161

Cadrul normativ aferent unor genuri de activitate

……………………………………………………………………………………………………………. pag. 168

3

CU PRIVIRE LA ANTREPRENORIAT ŞI ÎNTREPRINDERI

Legea Republicii Moldova Nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992

(Monitor, 1994, nr.2, art. 33)

Prezenta Lege stabileşte agenţii economici care au dreptul, în numele lor (firmelor lor), să desfăşoare activitate de antreprenoriat în Republica Moldova şi determină principiile juridice, organizatorice şi economice ale acestei activităţi.

Prezenta Lege nu se extinde asupra persoanelor juridice şi asupra persoanelor fizice care desfăşoară o altă activitate decât cea de antreprenoriat.

Capitolul I PRINCIPII GENERALE

Articolul 1. Antreprenoriatul 1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor,

desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.

2. Munca efectuată conform contractului (acordului) de muncă încheiat nu este considerată antreprenoriat. 3. Antreprenoriatul în legătură cu crearea şi utilizarea inovaţiilor, raţionalizărilor, descoperirilor ştiinţifice,

operelor literare, de artă şi a altor obiecte ale proprietăţii intelectuale este reglementată atît de prezenta Lege, cît şi de o legislaţie specială.

Articolul 2. Antreprenorii 1. Antreprenor poate fi: orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi, în modul stabilit de prezenta Lege şi de

alte acte legislative; orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare; un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv. orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia (în redacţia Legilor

Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995; Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997). Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sânt antreprenori speciali. Atribuţiile de antreprenor la

întreprinderile de stat (municipale) le execută managerul-şef de întreprindere pe baza contractului încheiat cu acesta.

2. Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi specialiştii din autorităţi ale administraţie publice, în a căror atribuţie intră hotărârea problemelor legate de desfăşurarea activităţii de antreprenoriat sau controlul asupra unei asemenea activităţi (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

Articolul 3. Întreprinderea 1. Forma organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat este întreprinderea. 2. Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie înfiinţată de antreprenor în modul

stabilit de legislaţie. 3. Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în conformitate cu prezenta Lege. Întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au aceleaşi drepturi şi obligaţii, cu excepţia

răspunderii patrimoniale pentru obligaţiile lor. 4. Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din

30 aprilie 1997). Articolul 4. Managerul-şef de întreprindere 1. Titularul patrimoniului (antreprenorul) este în drept de a transmite, pe bază de contract, o parte sau toate

atribuţiile de efectuare a activităţii de antreprenoriat managerului-şef de întreprindere. Contractul dintre titularul patrimoniului şi managerul-şef de întreprindere determină drepturile şi obligaţiile

reciproce ale părţilor, inclusiv limitarea drepturilor de folosinţă şi de dispoziţie asupra patrimoniului şi de desfăşurare a unor genuri de activitate, relaţiile lor reciproce de ordin financiar, răspunderea pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor asumate, precum şi termenul valabilităţii, condiţiile de reziliere (modificare) a contractului.

În contract pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare. 2. Managerul-şef de întreprindere poartă răspundere materială pentru obligaţiile întreprinderii pe care o conduce,

precum şi pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor stipulate în contract.

4

Contractul poate să prevadă răspunderea managerului-şef de întreprindere pentru obligaţiile respective cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

3. Titularul patrimoniului şi orice terţ nu au dreptul să se amestece în activitatea managerului-şef de întreprindere în decursul termenului de valabilitate a contractului, cu excepţia cazurilor prevăzute de condiţiile contractului sau de legislaţia în vigoare.

Articolul 5. Legislaţia privind antreprenoriatul 1. Relaţiile în legătură cu antreprenoriatul, indiferent de forma de proprietate şi genul de activitate, sînt

reglementate de prezenta Lege, de legislaţia civilă şi de alte legi. 2. Particularităţile activităţii de antreprenoriat practicate de persoane juridice şi persoane fizice străine sînt

reglementate de asemenea de legislaţia privind investiţiile străine. 3. Relaţiile în care una dintre părţi este persoană juridică sau persoană fizică străină se reglementează de

condiţiile acordului internaţional, dacă acestea se deosebesc de normele stabilite în legislaţia privind antreprenoriatul.

Capitolul II BAZELE ANTREPRENORIATULUI

Articolul 6. Drepturile întreprinderii Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul: să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat; să procure (să atragă) de la alte persoane juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi patrimoniale (inclusiv

asupra proprietăţii intelectuale) în scopul practicării activităţii de antreprenoriat; să participe cu patrimoniul său la activitatea altor agenţi economici; să utilizeze, în cadrul activităţii sale, orice resurse, inclusiv naturale, informative şi intelectuale; să-şi stabilească, în mod independent, genurile de activitate, să-şi formeze programul de producţie, să-şi aleagă

furnizorii şi beneficiarii producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor prestate), să execute, pe bază de contract, lucrări la comanda statului;

să stabilească, preţurile şi tarifele la producţia fabricată (lucrările şi serviciile prestate) (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997);

să deschidă conturi la bancă în scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de decontare, creditare, încasare etc.;

să angajeze lucrători pe bază de contract (acord) şi în alte condiţii şi să concedieze lucrătorii încadraţi; să stabilească, în mod independent, formele, cuantumul retribuirii muncii şi alte tipuri de venituri ale

persoanelor angajate; să fie agent al relaţiilor economice externe (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995); să efectueze operaţiuni valutare; să dispună liber de beneficiul (venitul) obţinut de pe urma activităţii de antreprenoriat, care rămîne după

achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii; să beneficieze de orice venit personal; să se folosească de serviciile sistemului asistenţei sociale de stat, al asigurării medicale şi sociale; să atace în instanţa judecătorească competentă acţiunile autorităţilor ale administraţiei publice şi ale altor organe

care îi lezează drepturile sau interesele legitime (în redacţia Legii Nr.1322-XIII din 25 septembrie 1997). Articolul 7. Obligaţiile întreprinderii Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, este obligată: să respecte regulile de comportament pe piaţă în condiţiile concurenţei libere, drepturile şi interesele legitime ale

consumatorilor, să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate (a lucrărilor şi serviciilor prestate); să obţină licenţe pentru genurile de activitate care se desfăşoară în bază de licenţă (în redacţia Legii Nr.333-XV

din 24 iulie 2003); să încheie contracte (acorduri) de muncă cu cetăţenii pe care îi angajează la lucru, după caz, şi contracte

colective cu sindicatele care reprezintă interesele colectivelor de muncă. Antreprenorul nu are dreptul de a se opune asocierii în sindicate a lucrătorilor angajaţi pentru a-şi apăra drepturile şi interesele social-economice;

să păstreze mijloacele băneşti în instituţii financiare şi să se achite cu bugetul public naţional, angajaţii, creditorii, precum şi să onoreze celelalte obligaţii de plată prin sistemul financiar-bancar, în modul stabilit de actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei (în redacţia Legii Nr.690-XV din 29 noiembrie 2001);

să remunereze lucrătorii angajaţi la un nivel care să nu fie inferior salariului minim stabilit pe republică; să asigure în conformitate cu contractele (acordurile) de muncă încheiate, crearea unor condiţii normale de

muncă, respectarea tehnicii securităţii, normelor de producţie şi sanitare, ale securităţii antiincendiare, precum şi protecţia mediului înconjurător;

să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare obligatorie a lucrătorilor angajaţi (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997);

să păstreze, conform termenelor stabilite, documentele create în procesul activităţii sale, iar în caz de încetare a

5

activităţii, să transmită în arhiva de stat documentele ce fac parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova şi documentele privind personalul scriptic (introdus prin Legea Nr.183-XIV din 28 octombrie 1998).

Articolul 8. Statul şi întreprinderea 1. Statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire, garantează

respectarea drepturilor şi intereselor lor legitime, contribuie la dezvoltarea concurenţei libere, conştiincioase între aceştia, le asigură posibilităţi egale de a folosi resurse tehnico-materiale, naturale, de muncă, financiare şi informative, neadmiţînd monopolizarea pieţelor acestor resurse, şi reglementează activitatea de antreprenoriat în baza legislaţiei în vigoare (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

2. Guvernul, autorităţile administraţiei publice, precum şi autorităţile administraţiei publice locale pot da dispoziţii întreprinderilor numai în limitele competenţei lor, stabilite de legislaţie (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

Dacă, drept urmare a emiterii de către autorităţile administraţiei publice sau de către un alt organ a unui act ce nu corespunde competenţei lui sau legislaţiei, se încalcă drepturile întreprinderii, acesta este în drept să apeleze la instanţa judecătorească competentă pentru a se anula actul respectiv (în redacţia Legii Nr.1322-XIII din 25 septembrie 1997).

Pagubele, inclusiv profitul ratat, suportate de întreprindere ca urmare a îndeplinirii unor dispoziţii date de autorităţile administraţiei publice şi de alte organe sau de persoane cu funcţii de răspundere ale acestor organe, care au încălcat drepturile întreprinderilor, precum şi ca urmare a neîndeplinirii la nivelul cuvenit, de către aceste organe sau persoane cu funcţii de răspundere, a obligaţiilor lor faţă de întreprindere, prevăzute de legislaţia în vigoare, urmează a fi reparate din buget, din ale cărui mijloace organele menţionate se întreţin, sau din mijloacele proprii, dacă acestea nu sînt finanţate de la bugetul public naţional. Repararea prejudiciului nu poate fi condiţionată de acordul conducătorului organizaţiei debitoare sau de structura devizului de cheltuieli al acestei organizaţii (în redacţia Legii Nr.1163-XV din 27 iunie 2002).

Litigiile privind recuperarea pagubelor menţionate se soluţionează de către instanţa judecătorească competentă (în redacţia Legii Nr.1322-XIII din 25 septembrie 1997).

3. În cazul instituirii, în conformitate cu legislaţia, a stării excepţionale sau declarării unui anumit teritoriu drept zonă a calamităţii naturale, întreprinderile sînt obligate să îndeplinească dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice şi cele ale autorităţilor administraţiei publice locale (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

Articolul 9. Impunerea activităţii de antreprenoriat Impunerea activităţii de antreprenoriat se face în modul stabilit de legislaţia fiscală (în redacţia Legii Nr.1592-

XIII din 27 februarie 1998). Articolul 10. Reglementarea activităţii de antreprenoriat 1. Întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege. 2. Întreprinderea are dreptul să practice anumite genuri de activitate, determinate de legislaţie, numai după ce a

obţinut licenţa pentru genul respectiv de activitate. Licenţele se eliberează de Camera de Licenţiere şi de autorităţile administraţiei publice învestite cu acest drept (în redacţia Legii Nr.333-XV din 24 iulie 2003).

Lista genurilor de activitate menţionate şi modul de eliberare a licenţelor se stabilesc de legislaţie. Licenţa va fi eliberată în termen de 15 de zile de la data depunerii cererii de către întreprindere (în redacţia Legii Nr.333-XV din 24 iulie 2003).

În cazul refuzului de a elibera licenţă trebuie să se dea un răspuns argumentat. Refuzul de a elibera licenţă nu poate fi motivat prin inutilitatea practicării genului respectiv de activitate (în redacţia Legii Nr.333-XV din 24 iulie 2003).

3. Exclusiv întreprinderilor de stat li se permite: (subalineatul 1 exclus prin Legea Nr.333-XV din 24 iulie 2003); supravegherea şi tratamentul bolnavilor care suferă de narcomanie, boli contagioase periculoase şi deosebit de

periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase, precum şi de boli psihice în forme agresive şi eliberarea avizelor corespunzătoare (în redacţia Legilor Nr.333-XV din 24 iulie 2003; Nr.110 din 4 iunie 2010);

efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă, precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale cetăţenilor;

tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase; confecţionarea ordinelor şi medaliilor; producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat; prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), confecţionarea timbrelor poştale (în redacţia Legii

Nr.746-XV din 21 decembrie 2001); producerea şi comercializarea tehnicii militare speciale şi de luptă, a substanţelor explozive (cu excepţia prafului

de puşcă), precum şi producerea oricăror feluri de arme (în redacţia Legii Nr.1307-XV din 25 iulie 2002); evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarierea tehnică (inclusiv paşaportizarea) a bunurilor imobile,

restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea acestor bunuri; imprimarea şi baterea monedei, imprimarea hîrtiilor de valoare de stat; efectuarea lucrărilor astronomo-geodezice, gravimetrice, a lucrărilor în domeniul hidrometeorologiei (în redacţia

6

Legii Nr.237-XIV din 23 decembrie 1998). 4. Pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă sau a activităţilor interzise pe teritoriul Republicii Moldova, precum

şi a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, întreprinderea răspunde în mărimea profitului realizat în timpul cît a durat această încălcare şi i se aplică amendă în aceeaşi mărime. Aceste sume sînt vărsate în părţi egale în bugetul de stat şi în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale respective. Totodată, managerul-şef al întreprinderii nu este eliberat de altă răspundere prevăzută de legislaţie (în redacţia Legilor Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995; Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.333-XV din 24 iulie 2003; Nr.154-XVI din 21 iulie 2005).

5. Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 de mii de lei lunar, în baza obligaţiilor lor financiare, încălcînd modul stabilit de decontare prin virament, precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari, indiferent de suma decontării efectuate, organele Serviciului Fiscal de Stat, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei aplică sancţiuni pecuniare în proporţie de 10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac venit la bugetul de stat (în redacţia Legilor Nr.1076-XV din 23 mai 2002; Nr.1146-XV din 20 iunie 2002; Nr.1163-XV din 27 iunie 2002; Nr.1440-XV din 8 noiembrie 2002; Nr.379-XV din 18 noiembrie 2004; Nr.113-XVI din 22 mai 2008; Nr.110 din 4 iunie 2010).

Sancţiunile menţionate nu se aplică la efectuarea decontărilor cu cetăţenii, gospodăriile ţărăneşti (de fermier), titularii de patente de întreprinzător şi cu bugetul public naţional, la efectuarea decontărilor de către persoanele indicate cu bugetul public naţional, cu întreprinderile şi organizaţiile, precum şi la efectuarea decontărilor de către întreprinderile şi organizaţiile ale căror drepturi la acest capitol se reglementează altfel decît în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, cu excepţia cazurilor efectuării decontărilor prin intermediari (introdus prin Legea Nr.690-XV din 29 noiembrie 2001; în redacţia Legilor Nr.113-XVI din 22 mai 2008; Nr.110 din 4 iunie 2010).

În sensul prezentului punct, cuvîntul "intermediar" semnifică persoana căreia o altă persoană i-a plătit o sumă de bani, în numerar sau prin virament, neavînd către aceasta obligaţii financiare directe (introdus prin Legea Nr.1163-XV din 27 iunie 2002).

Termenul de prezentare a raportului referitor la utilizarea numerarului primit pentru achiziţionarea producţiei agricole, ambalajului şi bunurilor de la populaţie, precum şi pentru cheltuielile de deplasare, nu va depăşi 30 de zile calendaristice de la data primirii acestuia. Numerarul neutilizat trebuie să fie restituit în casa întreprinderii cel tîrziu în 5 zile de la expirarea termenului de prezentare a raportului referitor la utilizarea numerarului (introdus prin Legea Nr.113-XVI din 22 mai 2008).

Pentru utilizarea numerarului în alt scop decît cel pentru care a fost destinat şi/sau nerestituirea în termen a numerarului în casa întreprinderii, organele Serviciului Fiscal de Stat, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei aplică o sancţiune în mărime de 10 % din suma numerarului utilizată în alte scopuri şi/sau din suma numerarului nerestituită în termen în casa întreprinderii (introdus prin Legea Nr.113-XVI din 22 mai 2008).

6. Veniturile ilicite obţinute de agenţii economici prin exagerarea costului producţiei, rentabilităţii, adaosului comercial, volumului de lucrări efectuate în construcţii şi tarifelor la serviciile prestate, nerespectîndu-se astfel actele normative care reglementează formarea şi aplicarea preţurilor, precum şi amenzile aplicate în cuantum echivalent acestor venituri se percep la bugetul de stat prin decizie adoptată de Serviciul Control Financiar şi Revizie din subordinea Ministerului Finanţelor sau de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (introdus prin Legea Nr.430-XV din 31 octombrie 2003; în redacţia Legilor Nr.224-XV din 1 iulie 2004, în vigoare 1 ianuarie 2005; Nr.154-XVI din 21 iulie 2005; Nr.63 din 23 aprilie 2010).

Articolul 11. Activitatea de antreprenoriat a cetăţenilor străini şi a apatrizilor Cetăţenii străini şi apatrizii care practică activităţi de antreprenoriat pe teritoriul Republicii Moldova au aceleaşi

drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, în cazul în care legislaţia în vigoare nu stabileşte altfel. Articolul 12. Controlul asupra activităţii de antreprenoriat 1. Întreprinderea, indiferent de forma juridică de organizare, asigură evidenţa contabilă şi statistică în modul

stabilit de legislaţia în vigoare (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997). 2. Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia, pune la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice informaţia

necesară pentru stabilirea impozitelor şi funcţionarea sistemului republican de acumulare şi prelucrare a informaţiei (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

3. Întreprinderea este în drept să nu prezinte date ce constituie secret comercial autorităţilor administraţiei publice, cu excepţia organelor de drept şi celor de control, cărora aceste date se prezintă în limitele împuternicirilor lor. Lista datelor ce constituie secret comercial o determină întreprinderea. Lista datelor care pot constitui secret comercial este stabilită de Legea cu privire la secretul comercial (în redacţia Legilor Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995; Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.690-XV din 29 noiembrie 2001).

4. Organele de control, organele fiscale, organele de ocrotire a naturii, organele antimonopoliste şi alte autorităţi ale administraţiei publice cărora li se atribuie controlul asupra activităţii întreprinderii efectuează acest control în limitele competenţei lor şi în modul stabilit de legislaţie.

Rezultatul controlului efectuat se comunică întreprinderii (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

7

Capitolul III FORMELE ORGANIZATORICO-JURIDICE ALE ACTIVITĂŢII

DE ANTREPRENORIAT

Articolul 13. Formele activităţii de antreprenoriat 1. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme organizatorico-juridice: a) întreprindere individuală; b) societate în nume colectiv; c) societate în comandită; d) societate pe acţiuni; e) societate cu răspundere limitată; f) cooperativă de producţie; g) cooperativă de întreprinzător (introdusă prin Legea Nr.1246-XV din 18 iulie 2002); h) întreprindere de arendă; i) întreprindere de stat şi întreprindere municipală (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995). 2. Activitatea de muncă individuală are caracter întreprinzător şi se desfăşoară sub forma de organizare juridică

întreprindere individuală sau în baza patentei de întreprinzător (în redacţia Legii Nr.690-XV din 29 noiembrie 2001).

3. întreprinderile cu investiţii străine se înfiinţează pe teritoriul Republicii Moldova sub formele organizatorico-juridice arătate la punctul 1 al prezentului articol. Deosebirile ce vizează înregistrarea şi activitatea întreprinderilor respective se stabilesc de legislaţia privind investiţiile străine.

4. Oricare din întreprinderile indicate la punctul 1 din prezentul articol (în dependenţă de numărul de lucrători şi de alte criterii), în conformitate cu legislaţia, poate fi considerată microîntreprindere sau întreprindere mică (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).

5. Întreprinderile care practică activităţi bancare, de asigurare, de bursă sau alte genuri specializate se înfiinţează sub una din formele organizatorico-juridice arătate la lit. d), e), h) din punctul 1 al prezentului articol. Particularităţile constituirii, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii unor astfel de întreprinderi sînt stabilite de legislaţia respectivă (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).

6. Pentru realizarea sarcinilor lor statutare organizaţiile obşteşti şi cele religioase, în conformitate cu legislaţia, au dreptul să fondeze sau să participe la fondarea şi coposedarea de societăţi în nume colectiv şi în comandită, societăţi cu răspundere limitată şi societăţi pe acţiuni (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).

7. Orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale. Persoanele juridice şi fizice pot fi asociaţi numai ai unei singure societăţi cu răspundere nelimitată sau în comandită (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

8. În cazul în care pe numele unei persoane au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu funcţionează şi care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la bugetul public naţional, persoanei în cauză i se refuză înregistrarea unei noi întreprinderi pînă la înlăturarea circumstanţelor menţionate (introdus prin Legea Nr.336-XV din 24 iulie 2003).

Articolul 14. Întreprinderea individuală 1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau

membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.

În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală - gospodăria ţărănească (de fermier) (introdus prin Legea Nr.757-XV din 21 decembrie 2001).

Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual (introdus prin Legea Nr.82-XVI din 29 martie 2007).

2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică întreprinzător individual. Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului (în redacţia Legii Nr.82-XVI din 29 martie 2007).

Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

Membrii familiei-posesor ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinderilor individuale este reglementat de prezenta Lege şi de legislaţia civilă (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

Particularităţile constituirii, înregistrării şi încetării activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt reglementate de Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) (introdus prin Legea Nr.757-XV din 21 decembrie 2001).

4. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii,

8

semnată de către fondator (fondatori), incluzînd: a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul cetăţeanului-fondator

(fondatorilor-membri ai familiei); b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domiciliul şefului (directorului) de

întreprindere - în cazul în care acesta nu este fondator; c) firma întreprinderii inclusiv abreviată; d) sediul întreprinderii; e) data înfiinţării întreprinderii; f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii; g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii. În hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în

vigoare. 5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să includă cuvintele "întreprindere individuală"

sau "Î.I.", precum şi numele cel puţin a unui posesor. Articolul 15. Societatea în nume colectiv 1. Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau)

persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).

2. Societatea în nume colectiv nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii toţi asociaţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

Societatea în nume colectiv nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor care nu sînt legate de activitatea acesteia.

3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în nume colectiv sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate).

Articolul 16. Societatea în comandită 1. Societatea în comandită reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau)

persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).

Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un comanditar. 2. Societatea în comandită nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană

fizică. Pentru obligaţiile societăţii comandităţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi, iar comanditarii cu partea din averea lor (capitalul investit), transmisă societăţii în baza contractului de constituire (de societate).

Societatea în comandită nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor, care nu sînt în legătură cu activitatea acesteia.

3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în comandită sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate).

Articolul 17. Societatea pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată 1. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată reprezintă întreprinderi fondate de două şi mai multe

persoane juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) şi a statutului (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).

Societatea pe acţiuni sau societatea cu răspundere limitată poate fi înfiinţată şi de o singură persoană juridică sau fizică (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

În societăţile cu răspundere limitată numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50 (în redacţia Legilor Nr.1291-XIII din 22 iulie 1997; Nr.130-XVI din 12 iunie 2008).

Capitalul statutar (social) subscris al societăţilor este divizat în cote (părţi) subscrise ale asociaţilor. Drept documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise sînt: în cadrul societăţii pe acţiuni - acţiunea, în cadrul societăţii cu răspundere limitată - adeverinţa cotei de participaţie.

2. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.

Acţionarii, precum şi asociaţii societăţii cu răspundere limitată poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii numai în limitele valorii acţiunii (cotelor) care le aparţin.

3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii pe acţiuni şi a societăţii cu răspundere limitată sînt reglementate de legislaţia privind societăţile pe acţiuni şi societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate) şi de statutul întreprinderii.

Articolul 18. Cooperativa de producţie şi cooperativa de întreprinzător

9

1. Cooperativa de producţie este o întreprindere înfiinţată de către cinci sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia. Cooperativa de producţie este o întreprindere de drept privat cu scop lucrativ (inclusiv comercial) (în redacţia Legilor Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995; Nr.1500-XV din 5 decembrie 2002).

Cooperativa de întreprinzător este o întreprindere fondată de cel puţin cinci persoane juridice şi (sau) fizice care practică activităţi de întreprinzător, ce are scopul de a contribui la obţinerea de către membrii săi a profitului. Prin derogare de la această prevedere, membri ai cooperativei agricole de întreprinzător de prestări servicii pot fi persoanele care produc produse agricole în gospodăriile personale auxiliare (introdus prin Legea Nr.1246-XV din 18 iulie 2002).

2. Cooperativele de producţie şi de întreprinzător sînt persoane juridice şi răspund pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul lor. Membrii cooperativei de producţie sau ai cooperativei de întreprinzător îşi asumă riscul pentru obligaţiile cooperativei în limitele cotelor care le aparţin, iar dacă patrimoniul cooperativei este insuficient, poartă răspundere suplimentară cu averea lor personală în limita stabilită de lege sau de statutul cooperativei (în redacţia Legii Nr.1246-XV din 18 iulie 2002).

3. Particularităţile înfiinţării, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii cooperativelor, asociaţiilor lor şi întreprinderilor fondate de acestea se reglementează de legislaţia privind cooperativele de producţie şi cooperativele de întreprinzător, legislaţia civilă, precum şi de statutele organizaţiilor menţionate (în redacţia Legilor Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.1246-XV din 18 iulie 2002).

Articolul 19. Întreprinderile de arendă 1. Întreprinderile de arendă sînt unităţi fondate de membrii colectivelor întreprinderilor de stat (municipale) sau

ale subdiviziunilor lor structurale, reorganizate în scopul desfăşurării în comun a activităţii de antreprenor, sub aceeaşi firmă, pe baza statutelor şi contractului de arendare a bunurilor statului (municipiului).

2. Întreprinderile de arendă sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul său. Membrii întreprinderii poartă răspundere pentru obligaţiile acesteia în limita cotei (părţii) ce le revine din patrimoniul întreprinderii.

3. Particularităţile creării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor de arendă sînt reglementate de legislaţia cu privire la arendă, de legislaţia civilă, de contractele de arendare, precum şi de statutele întreprinderilor respective (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).

Articolul 20. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală 1. Întreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de autorităţile administraţiei publice

împuternicit pentru acest lucru. Întreprinderea municipală se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de autorităţile administraţiei publice locale. 2. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru

obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor. Autorităţile administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale nu poartă răspundere pentru

obligaţiile întreprinderii de stat şi ale întreprinderii municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile autorităţilor administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale.

3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii de stat sînt reglementate de legislaţia privind întreprinderile de stat, de legislaţia civilă, precum şi de statutul întreprinderii.

Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii municipale sînt determinate de autorităţile administraţiei publice locale, în baza prezentei Legi, legislaţiei civile şi a statutului întreprinderii.

Articolul 21. Filialele şi reprezentanţele întreprinderii 1. Întreprinderea are dreptul de a constitui filiale şi reprezentanţe cu drept de a deschide subconturi. 2. Filială se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este situată în altă parte şi care exercită unele

din atribuţiile acesteia. Reprezentanţă se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este situată în altă parte şi care apără şi

reprezintă interesele întreprinderii, încheie, în numele acesteia, tranzacţii şi înfăptuieşte alte acţiuni de drept. Filialele şi reprezentanţele trebuie să fie indicate în documentele de constituire (de societate) a întreprinderii

respective. Subdiviziunile care nu sînt filiale sau reprezentanţe ale întreprinderii se înregistrează de către Serviciul Fiscal de

Stat (introdus prin Legea Nr.148-XV din 14 mai 2004). 3. Filialele şi reprezentanţele nu sînt persoane juridice. Acestora li se atribuie bunuri din patrimoniul

întreprinderii şi activează în baza regulamentului aprobat de întreprindere. Şeful filialei (reprezentanţei) este numit de întreprindere şi activează în temeiul mandatului ce i s-a eliberat. Filialele au balanţe proprii care fac parte din balanţa centralizată a întreprinderii care le-a constituit. 4. Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiile asumate de filiale şi reprezentanţe, iar ultimele poartă

răspundere pentru obligaţiile întreprinderii. 5. Prin derogare de la punctele 1, 3 şi 4 ale prezentului articol, filialele şi reprezentanţele întreprinderilor statelor

străine se înfiinţează ca persoane juridice.

10

Filialele şi reprezentanţele întreprinderilor statelor străine îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu regulamentele aprobate de întreprinderea fondator. Particularităţile înfiinţării lor se reglementează de legislaţie (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

6. Firma filialei (reprezentanţei) va conţine firma întreprinderii care a constituit-o cu indicarea sediului filialei (reprezentanţei), cuvîntul "filială" ("reprezentanţă"), precum şi, la dorinţa antreprenorului, genul de activitate al filialei şi altă informaţie care nu este interzisă de legislaţie.

Articolul 22. Uniunile de întreprinderi 1. Pentru a-şi coordona activitatea, în scopul creării unor condiţii favorabile pentru realizarea şi apărarea

intereselor de producţie, tehnico-ştiinţifice, sociale şi altor interese comune, întreprinderile au dreptul să înfiinţeze societăţi sub formă de asociaţii, uniuni, concerne, care vor fi organizaţii necomerciale.

Dacă, la decizia asociaţilor, societatea în cauză va practica activitate de antreprenoriat, o asemenea societate va fi reorganizată în societate economică sau va fi în drept să înfiinţeze o societate economică, sau va participa la activitatea unei asemenea societăţi economice (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

2. Crearea şi activitatea uniunilor se admite în cazul: a) intrării benevole a întreprinderilor în uniune şi ieşirii din uniune în condiţiile prevăzute de contractul sau

statutul uniunii; b) respectării legislaţiei antimonopol şi a altor acte normative; c) organizării pe bază de contract a raporturilor dintre întreprinderile ce fac parte din uniune. 3. Societatea este persoană juridică şi acţionează în baza contractului şi statutului. Societatea trebuie să aibă

firmă (denumire) proprie, patrimoniu separat şi patrimoniu distinct, bilanţ propriu centralizator, cont de decontări şi alte conturi în instituţiile financiare, ştampilă cu firma sa şi alte elemente caracteristice.

Firma societăţii va include unul din cuvintele: "asociaţie", "uniune" sau "concern". Statutul societăţii va cuprinde: firma, sediul (adresa juridică), scopul activităţii, condiţiile formării şi competenţa

organelor de conducere, modul de luare a deciziilor, precum şi modul de distribuire a bunurilor rămase după lichidarea societăţii (în redacţia Legii Nr.1246-XV din 18 iulie 2002).

Societatea ţine registrul asociaţilor săi în modul stabilit de legislaţie şi de regulamentul propriu (introdus prin Legea Nr.1246-XV din 18 iulie 2002).

4. Întreprinderile ce intră în componenţa societăţii îşi păstrează independenţa şi drepturile de persoană juridică sau fizică.

Asociaţii societăţii, în activitatea lor de antreprenoriat, pot folosi firma societăţii, indicînd apartenenţa lor la aceasta (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

5. Uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor care fac parte din componenţa acesteia, iar întreprinderile nu poartă răspundere pentru obligaţiile uniunii, dacă documentele de constituire nu prevăd altfel.

6. Înregistrarea şi reînregistrarea uniunilor, condiţiile de activitate, precum şi reorganizarea sau lichidarea acestora se efectuează în conformitate cu prezenta Lege, legislaţia antimonopol şi alte acte normative (în redacţia Legii Nr.1148-XII din 4 august 1992).

Capitolul IV

ÎNFIINŢAREA ÎNTREPRINDERII

Articolul 23. Condiţiile generale de constituire 1. Întreprinderea poate fi constituită: de către titularul (titularii) patrimoniului, din proprie iniţiativă, ori de către persoanele juridice sau persoanele

fizice împuternicite de acesta (aceştia); în urma divizării forţate a întreprinderii în funcţiune, în conformitate cu legislaţia antimonopol. 2. Modul de constituire a întreprinderii se stabileşte: pentru întreprinderile individuale - prin prezenta Lege; pentru întreprinderile cu o altă formă organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat - prin prezenta Lege

şi prin alte acte legislative. 3. Documentele de constituire a întreprinderii sînt: decizia privind înfiinţarea întreprinderii - pentru întreprinderile individuale; contractul de constituire (de societate) - pentru societăţile în nume colectiv şi societăţile în comandită; contractul de constituire (de societate) şi statutul - pentru societăţile pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată

şi cooperativele de întreprinzător. În cazul înfiinţării unei societăţi pe acţiuni sau unei societăţi cu răspundere limitată de către o singură persoană, în loc de contract de constituire (de societate) fondatorul întocmeşte declaraţie de constituire a societăţii. Declaraţia trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi contractul şi se întocmeşte în conformitate cu cerinţele înaintate faţă de perfectarea contractului de constituire (de societate) (în redacţia Legilor Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.1246-XV din 18 iulie 2002; Nr.1500-XV din 5 decembrie 2002);

statutul - pentru cooperativele de producţie (introdus prin Legea Nr.1500-XV din 5 decembrie 2002); contractul de arendare a bunurilor statului (municipiului) şi statutul - pentru întreprinderile de arendă (în redacţia

11

Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995); statutul şi decizia fondatorului - pentru întreprinderile de stat; statutul şi decizia autorităţilor administraţiei

publice locale - pentru întreprinderile municipale (introdus prin Legea Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; în redacţia Legii Nr.690-XV din 29 noiembrie 2001).

Documentele de constituire trebuie să conţină următoarele informaţii: firma, sediul, data constituirii, genurile de activitate, răspunderea antreprenorului pentru obligaţiile întreprinderii, condiţiile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii, firmele (numele de familie) şi sediul (domiciliul) fondatorilor, iar în cazurile prevăzute de legislaţie, şi ale asociaţilor, precum şi alte condiţii de fondare şi activitate a întreprinderii prevăzute de legislaţia în vigoare.

În documentele de constituire pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei. Documentele de constituire a întreprinderii se aprobă de către fondatorul (fondatorii) acesteia. Articolul 24. Firma şi utilizarea ei 1. Antreprenorul şi întreprinderea constituită de acesta îşi desfăşoară activitatea sub o anumită firmă (denumire). Filialele şi reprezentanţele întreprinderii îşi desfăşoară activitatea sub firma întreprinderii. 2. Firmă trebuie să conţină: a) denumirea concretă a întreprinderii sau alte date care permit deosebirea acesteia de alte întreprinderi, iar

pentru întreprinderea individuală, societatea în nume colectiv şi societatea în comandită, numele de familie (firma) a cel puţin unui posesor al întreprinderii individuale sau al comanditului;

b) indicarea completă sau prescurtată (abreviată) a formei organizatorico-juridice a întreprinderii; c) indicarea genului principal de activitate pentru întreprinderea-persoană juridică. În firma întreprinderii pot fi incluse şi alte date care nu contravin legislaţiei în vigoare (în redacţia Legii Nr.183-

XIV din 28 octombrie 1998). 3. Întreprinderea poate să utilizeze şi o firmă prescurtată (abreviată) care trebuie să conţină informaţii prevăzute

la literele "a" şi "b" din punctul 2 al prezentului articol. 4. Întreprinderea are obligaţia să utilizeze firma, inclusiv cea prescurtată (abreviată), numai în acea formulă în

care a fost înmatriculată în Registrul de stat al întreprinderilor. De la data publicării în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" a anunţului privind lichidarea întreprinderii,

firma acesteia se va utiliza cu cuvintele "în proces de lichidare" (în redacţia Legii Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995).

5. Firma poate fi utilizată şi în calitate de emblemă comercială, cu condiţia înregistrării acesteia conform Legii privind mărcile şi denumirile de origine a produselor (în redacţia Legii Nr.183-XIV din 28 octombrie 1998).

6. Firma completă trebuie să figureze pe toate clădirile administrative ale întreprinderilor cu personalitate juridică.

Articolul 25. Restricţiile privind folosirea unor firme 1. Întreprinderea nu poate să folosească firma care: a) coincide sau, după cum constată organul înregistrării de stat, se aseamănă cu firma altei întreprinderi, care

este deja înregistrată; b) conţine denumirea oficială a statului, a organelor sale, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a

organizaţiilor obşteşti ori indică, direct sau indirect, că întreprinderea aparţine acestor organe şi organizaţii. Aceste restricţii nu se extind asupra întreprinderilor al căror gen principal de activitate este difuzarea informaţiei

de masă, dacă fondatorii acestora sînt organele şi organizaţiile arătate la această literă; c) nu include toate datele arătate în articolul 24 din prezenta Lege; d) conţine date, inclusiv semne grafice, a căror utilizare este interzisă de legislaţia în vigoare (în redacţia Legii

Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997). 2. Dacă mai multe persoane au prezentat pentru înregistrarea de stat firme ce coincid sau se aseamănă, dreptul

de înregistrare sub această firmă îl are persoana care a depus prima cerere de înmatriculare a firmei respective în organul înregistrării de stat (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

3. Pentru folosirea în denumirea firmei a numelui unei personalităţi istorice sau al altei personalităţi cunoscute este necesară autorizaţia Guvernului sau acordul rudelor personalităţii în cauză.

La cererea persoanelor arătate în alineatul întîi al acestui punct, organul înregistrării de stat este obligat să decidă scoaterea din denumirea firmei a numelui personalităţii respective.

4. Întreprinderea este obligată să publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz privind modificarea denumirii sub sancţiunea plăţii de daune-interese (introdus prin Legea Nr.337-XV din 24.07. 2003).

Articolul 26. Dreptul la firmă 1. Întreprinderea a cărei firmă a fost înregistrată în modul stabilit de prezenta Lege are dreptul de a o utiliza în

conformitate cu legislaţia (în redacţia Legii Nr.183-XIV din 28 octombrie 1998). 2. Persoana care utilizează o firmă străină înregistrată deja este datoare, la cererea posesorului de drept asupra

firmei, să înceteze folosirea ei şi să recupereze acestuia daunele cauzate. 3. Întreprinderea care utilizează în activitatea sa o firmă ce nu corespunde celei înmatriculate în Registrul de stat

al întreprinderilor este sancţionată, conform hotărîrii instanţei judecătoreşti competente, cu o amendă de la 10 la 100 unităţi convenţionale, care se varsă la bugetul de stat. Unitatea convenţională de amendă este egală cu 20 de lei (în

12

redacţia Legilor Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.1322-XIII din 25 septembrie 1997; Nr.148-XVI din 8 iunie 2006).

Capitolul V ÎNREGISTRAREA ŞI REÎNREGISTRAREA ÎNTREPRINDERILOR

Articolul 27. Principiile înregistrării 1. Întreprinzătorul este obligat să înregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele (denumite în continuare

întreprinderi), înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicii Moldova, pînă la începerea activităţii lor economice, în conformitate cu Legea nr.1265-XIV din 5 octombrie 2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.

Venitul provenit din activitatea întreprinderii neînregistrate se percepe prin hotărîre judecătorească şi se varsă la bugetul de stat.

2. Întreprinderea se înregistrează de Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale la locul unde se află sediul întreprinderii.

Sediul întreprinderii se consideră locul unde se află organele ei de conducere. 3. Întreprinderea se înregistrează, în mod obligatoriu, la organul fiscal pentru a i se atribui codul fiscal în

conformitate cu legislaţia în vigoare (în redacţia Legilor Nr.416-XIII din 29 martie 1995; Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995; Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.417-XV din 26 iulie 2001; Nr.757-XV din 21 decembrie 2001; Nr.768-XV din 27 decembrie 2001).

Articolul 28. Procedura înregistrării 1. Pentru înregistrare, întreprinderea prezintă actele specificate la articolul 11 din Legea cu privire la

înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor. 2. Pentru înregistrare, întreprinderile înfiinţate în urma reorganizării întreprinderilor de stat şi întreprinderile în

al căror capital social statul deţine o cotă-parte prezintă autorizaţia organului central de specialitate respectiv. La reînregistrarea întreprinderii în legătură cu reorganizarea ei, cu excepţia societăţilor pe acţiuni, taxa de timbru

stabilită se încasează numai din diferenţa dintre cuantumul capitalului social al întreprinderii (întreprinderilor) nou-înfiinţate şi cuantumul capitalului social al întreprinderii (întreprinderilor) reorganizate. La majorarea capitalului social în urma reevaluării bunurilor întreprinderii în temeiul deciziei Guvernului, taxa de timbru nu se achită.

3. Camera Înregistrării de Stat, în termen de 15 zile de la data înregistrării întreprinderii, va expedia autorităţii administraţiei publice locale respective, organului fiscal, organului de statistică, Serviciului de Stat de Arhiva şi organului de asigurare socială cîte o copie de pe hotărîrea de înregistrare a întreprinderii, iar în cazul înregistrării întreprinderii în al cărei capital social statul deţine o cotă-parte - şi organului central de specialitate respectiv (în redacţia Legilor Nr.159-XIII din 29 iunie 1994; Nr.320-XIII din 13 decembrie 1994; Nr.672-XIII din 28 noiembrie 1995; Nr.753-XIII din 29 februarie 1996; Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997; Nr.183-XIV din 28 octombrie 1998; Nr.358-XIV din 15 aprilie 1999; Nr.1224-XIV din 21 septembrie 2000; Nr.417-XV din 26 iulie 2001; Nr.690-XV din 29 noiembrie 2001; Nr.768-XV din 27 decembrie 2001; Nr.1276-XV din 25 iulie 2002).

Articolul 29. Înregistrarea modificărilor operate în documentele de constituire Înregistrarea modificărilor operate în documentele de constituire se efectuează în conformitate cu articolul 18

din Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor (în redacţia Legii Nr.768-XV din 27 decembrie 2001).

Articolul 30. (Exclus prin Legea Nr.768-XV din 27 decembrie 2001). Articolul 30. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii 1. Întreprinderea, la decizia fondatorului/adunării generale, poate să îşi suspende temporar activitatea, pe o

perioadă care să nu depăşească 3 ani, în cazul în care nu are datorii faţă de bugetul public naţional, precum şi faţă de alţi creditori. Pentru confirmarea lipsei restanţei faţă de bugetul public naţional, întreprinderea va prezenta un certificat care se eliberează după efectuarea controlului fiscal de către organele abilitate cu administrare fiscală, enumerate la art.131 din titlul V al Codului fiscal.

2. Decizia fondatorului/adunării generale privind suspendarea activităţii întreprinderii, cu indicarea termenului suspendării, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Persoanele responsabile de suspendarea activităţii întreprinderii sînt obligate, cu o lună înainte de publicarea avizului, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii. În termen de 2 luni de la data publicării avizului de suspendare a activităţii, creditorii vor înainta întreprinderii şi oficiului teritorial al Camerei Înregistrării de Stat creanţele lor.

3. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii urmează a fi înregistrată, în baza cererii fondatorului/adunării generale, la oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat, cu înscrierea menţiunii respective în Registrul de stat al întreprinderilor şi cu înştiinţarea despre aceasta a inspectoratului fiscal de stat teritorial de către oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat.

Înregistrarea suspendării activităţii se va efectua cu condiţia: 1) prezentării de către fondator/adunarea generală a certificatelor de la instituţiile financiare privind închiderea

convenţională a conturilor; 2) predării ştampilelor spre păstrare oficiului teritorial al Camerei Înregistrării de Stat;

13

3) expirării termenului de înaintare a creanţelor de către creditori. 4. O dată cu înscrierea în Registrul de stat al întreprinderilor a menţiunii privind suspendarea/reluarea activităţii

de întreprinzător, pe documentele de constituire şi certificatul de înregistrare ale întreprinderii se aplică menţiunea "Activitatea este suspendată de la _______ pînă la __________ "/"Activitatea este reluată de la ______ ."

5. Pe întreaga perioadă de suspendare a activităţii, întreprinderea este scutită de prezentarea dărilor de seamă financiare şi fiscale, precum şi de plata taxelor şi impozitelor, cu excepţia impozitului pe bunurile imobiliare (dacă există astfel de bunuri), care se achită şi pentru care se prezintă dare de seamă. În acest caz, plăţile se achită din mijloacele întreprinderii imediat după expirarea termenului de suspendare.

6. Fondatorul/adunarea generală poate oricînd anula decizia de suspendare a activităţii, solicitînd organului înregistrării de stat să introducă în Registrul de stat al întreprinderilor menţiunea privind reluarea activităţii întreprinderii.

7. Pe perioada suspendării activităţii întreprinderii este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi de întreprinzător. 8. Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada de suspendare a activităţii întreprinderii, fără

înregistrarea reluării acestei activităţi, atrage, potrivit legislaţiei în vigoare, răspunderea pentru practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător.

9. În cazul în care, după declararea suspendării temporare a activităţii întreprinderii, se constată vre-un creditor, Camera Înregistrării de Stat va anula suspendarea (introdus prin Legea Nr.337-XV din 24 iulie 2003).

Articolul 31. (Exclus prin Legea Nr.768-XV din 27 decembrie 2001).

Capitolul VI REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERII

(în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997)

Articolul 32. Reorganizarea întreprinderii 1. Reorganizarea întreprinderii se efectuează prin fuziune, asociere, divizare, separare, transformare. La fuziunea întreprinderilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din ele trec, potrivit actului de

transfer, la întreprinderea înfiinţată în urma fuziunii. La asocierea unei întreprinderi cu alta, la cea din urmă trec, în conformitate cu actul de transfer, toate drepturile

patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii asociate. La divizarea întreprinderii, la întreprinderile înfiinţate în urma divizării trec, potrivit actului (bilanţului)

divizării, drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate. La separarea din întreprindere a unei sau a cîtorva întreprinderi, la fiecare din acestea trec, potrivit actului

(bilanţului) divizării, părţile respective din drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate. La transformarea întreprinderii în întreprindere cu altă formă juridică de organizare, la întreprinderea recent

înfiinţată trec toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii transformate. 2. Reorganizarea întreprinderii se efectuează la decizia fondatorilor (asociaţilor) ei. 3. În cazurile stabilite de lege, reorganizarea întreprinderii prin divizare sau separare se efectuează prin hotărîre

a autorităţilor administraţiei publice autorizate sau prin hotărîre a instanţei de judecată. În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea întreprinderii prin fuziune, asociere sau transformare se efectuează

numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice autorizate. 4. Actul de transfer sau bilanţul divizării va cuprinde prevederi referitoare la succesiunea de drept asupra tuturor

obligaţiilor întreprinderii reorganizate faţă de toţi creditorii şi debitorii ei, inclusiv obligaţiile contestate de părţi. Actul de transfer sau bilanţul divizării se aprobă de către persoana (organul) care a luat decizia de reorganizare a

întreprinderii şi se prezintă împreună cu documentele de constituire pentru înregistrarea de stat a întreprinderii recent înfiinţate sau pentru modificarea documentelor de constituire ale întreprinderii existente.

Neprezentarea împreună cu documentele de constituire, respectiv a actului de transfer sau bilanţului divizării, precum şi lipsa în aceste documente a dispoziţiei cu privire la succesiunea de drept asupra obligaţiilor întreprinderii reorganizate atrag după sine refuzul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.

5. Întreprinderea se consideră reorganizată, cu excepţia cazurilor de reorganizare prin asociere, din momentul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.

La reorganizarea întreprinderii prin asociere la ea a altei întreprinderi, prima se consideră reorganizată din momentul înscrierii în Registrul de stat al întreprinderilor a datelor cu privire la încetarea activităţii întreprinderii asociate.

Articolul 33. Garantarea drepturilor creditorilor în cazul reorganizării întreprinderii 1. Antreprenorul sau organul care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii este obligat, cu o lună înainte de

reorganizare, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii. 2. Creditorul întreprinderii reorganizate este în drept să ceară încetarea sau executarea înainte de termen a

creanţelor întreprinderii, ca debitor, şi repararea prejudiciilor. 3. Dacă bilanţul divizării nu dă posibilitatea de a stabili succesorul de drepturi al întreprinderii reorganizate,

întreprinderile recent înfiinţate răspund solidar de obligaţiile întreprinderii reorganizate în faţa creditorilor acesteia.

14

Articolul 34. Lichidarea întreprinderii 1. Lichidarea întreprinderii conduce la încetarea activităţii acesteia fără trecerea drepturilor şi obligaţiilor pe cale

succesorală la alte persoane. 2. Întreprinderea se lichidează prin hotărîrea: a) fondatorilor (asociaţilor), în conformitate cu condiţiile prevăzute în documentele de constituire ale

întreprinderii, inclusiv în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată;

b) instanţei de judecată în caz de: 1) insolvabilitate a întreprinderii, declarată în conformitate cu legislaţia (în redacţia Legii Nr.1500-XV din 5

decembrie 2002); 2) declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule; 3) încălcare a cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui anumit gen de activitate, prin care se

explică lichidarea întreprinderii; 4) expirare a termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau după atingerea scopurilor în

care a fost înfiinţată (la cererea procurorului sau a Camerei Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale), dacă fondatorii (asociaţii) întreprinderii nu au luat hotărîrea de lichidare a întreprinderii (în redacţia Legii Nr.417-XV din 26 iulie 2001);

5) neprezentare conform informaţiei Inspectoratului Fiscal de Stat, a dărilor de seamă contabile, fiscale şi statistice privind activitatea întreprinderii pe o perioadă ce depăşeşte un an (în redacţia Legilor Nr.287-XIV din 18 februarie 1999; Nr.768-XV din 27 decembrie 2001).

Întreprinderea poate fi lichidată şi în alte temeiuri stabilite de lege. 3. Întreprinderea se consideră lichidată din momentul radierii ei din Registrul de stat al întreprinderilor. Articolul 35. Procedura de lichidare a întreprinderii 1. În hotărîrea de lichidare a întreprinderii se stabileşte procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea,

termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, care trebuie să fie nu mai mic de 2 luni din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare.

Hotărîrea de lichidare a întreprinderii în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată se ia de către fondatori (asociaţi) în modul prevăzut de prezentul articol, anunţîndu-se creditorii cu 3 luni înainte de expirarea duratei întreprinderii sau imediat după atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată şi după publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare.

În caz de faliment, întreprinderea se lichidează prin hotărîre a instanţei de judecată în conformitate cu Legea cu privire la faliment.

2. Lichidarea întreprinderii se efectuează de comisia de lichidare sau de lichidator, desemnaţi de fondatori (asociaţi) sau, după caz, de instanţa de judecată.

În cazul lichidării întreprinderii prin decizie a instanţei de judecată, aceasta din urmă numeşte în calitate de lichidator o persoană fizică majoră cu capacitatea deplină de exerciţiu, care are cetăţenia Republicii Moldova, domiciliază în Republica Moldova, are studii superioare şi posedă cunoştinţe şi experienţă în domeniu şi este înregistrată ca întreprinzător individual (introdus prin Legea Nr.337-XV din 24 iulie 2003; în redacţia Legii Nr.64-XVI din 30 martie 2006).

3. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova informaţie despre lichidarea întreprinderii, procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, precum şi evaluează activele întreprinderii (bunurile şi toate obligaţiile patrimoniale faţă de întreprinderea care se lichidează), stabileşte creanţele creditorilor, comunicîndu-le acestora despre lichidarea întreprinderii, ia măsuri pentru perceperea datoriei de debitor.

4. După expirarea termenului de înaintare a creanţelor de către creditori, comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) prezintă spre aprobare organului (persoanei) care a înfiinţat-o Procesul-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, lista creanţelor înaintate de creditori şi suma acestora, precum şi rezultatul examinării lor. Aceste documente se aprobă de către fondatorii (asociaţii) întreprinderii şi instanţa de judecată care au luat hotărîrea de lichidare şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor.

Dacă în procesul lichidării întreprinderii se stabileşte că datoriile acesteia depăşesc activele, din care cauză întreprinderea nu este în stare să execute creanţele creditorilor, fondatorii (asociaţii) sînt obligaţi să acţioneze în judecată cu privire la deschiderea procedurii falimentare sau să-şi anuleze hotărîrea cu privire la lichidarea întreprinderii. Dacă fondatorii (asociaţii) nu se conformează prevederilor menţionate, comisia de lichidare, în temeiul deciziei sale, este în drept să înainteze în judecată o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate a întreprinderii (în redacţia Legii Nr.1246-XV din 18 iulie 2002).

5. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), după executarea tuturor creanţelor creditorilor, întocmeşte bilanţul de lichidare şi îl prezintă, odată cu predarea bunurilor rămase ale întreprinderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţată.

6. Prin derogare de la prevederile prezentei legi, particularităţile lichidării întreprinderilor agricole care se

15

privatizează se stabilesc de Legea restructurării întreprinderilor agricole în procesul de privatizare (introdus prin Legea Nr.394-XIV din 13 mai 1999).

Articolul 36. Executarea creanţelor creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează 1. Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor acestei

întreprinderi în următoarea ordine: a) creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu

moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp; b) creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de pînă la 6

luni precedente luării hotărîrii de lichidare; c) achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de pînă la un an precedent luării hotărîrii de lichidare;

c1) creanţele Ministerului Finanţelor pentru împrumuturile acordate sub garanţia statului (introdusă prin Legea Nr.231-XVI din 2 noiembrie 2007);

d) alte creanţe ale creditorilor. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) începe executarea creanţelor creditorilor din ziua aprobării

Procesului-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate şi rezultatului examinării lor. Excepţie fac creanţele creditorilor indicate la litera d): executarea lor se efectuează după expirarea unei luni din ziua aprobării documentelor enumerate.

Executarea creanţelor creditorilor din fiecare rînd se face proporţional cu suma creanţelor fiecărui creditor din rîndul respectiv.

Executarea creanţelor creditorilor din rîndul următor se face după executarea în întregime a creanţelor creditorilor din rîndul precedent.

2. Creanţele creditorilor, stabilite şi înaintate după expirarea termenului stabilit pentru înaintarea lor, se execută din contul bunurilor întreprinderii ce au rămas după executarea creanţelor stabilite şi înaintate în termenul stabilit.

3. Creanţele creditorilor asigurate prin gaj se execută indiferent de rîndul stabilit pentru executarea creanţelor altor creditori şi de termenul de înaintare a creanţelor.

4. Creanţele neexecutate din cauza insuficienţei de bunuri ale întreprinderii persoană juridică (cu excepţia cooperativelor de producţie) se consideră stinse. Creanţele faţă de întreprinderea persoană fizică ce se lichidează şi faţă de cooperativa de producţie se execută de către fondatorii (asociaţii) întreprinderii în modul stabilit de lege.

Se consideră stinse creanţele, nerecunoscute de comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), dacă creditorii, în termen de o lună de la data primirii înştiinţării cu privire la nerecunoaşterea în întregime sau parţială a creanţelor lor, nu acţionează în judecată cu privire la executarea acestor creanţe.

5. Bunurile rămase după executarea creanţelor creditorilor se utilizează conform indicaţiilor proprietarului sau persoanei împuternicite de acesta.

Capitolul VII DISPOZIŢII FINALE

Articolul 37. Răspunderea pentru încălcarea legilor ce reglementează activitatea de antreprenoriat Antreprenorii şi persoanele cu funcţii de răspundere din întreprinderi, persoanele cu funcţii de răspundere din

autorităţile administraţiei publice, din autorităţile administraţiei publice locale sînt sancţionate pe cale juridică pentru încălcarea prezentei Legi sau a altor legi ce reglementează antreprenorului, înfiinţarea de întreprinderi sau activitatea acestora, în modul prevăzut de prezenta Lege şi de alte acte legislative.

(Prin Legea Nr.768-XV din 27 decembrie 2001 în cuprinsul legii, sintagma "Registrul de stat al comerţului" se înlocuieşte cu sintagma "Registrul de stat al întreprinderilor").

(Conform Legii Nr.372-XVI din 29 decembrie 2005 în cuprinsul legii, sintagma "Camera Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale" se substituie prin sintagma "Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale").

PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Mircea SNEGUR

16

PRIVIND SUSŢINEREA SECTORULUI ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII

Legea Republicii Moldova

Nr. 206-XVI din 7 iulie 2006 (Monitorul Oficial, 11 august 2006, nr.126-130, p. I, art. 605)

Avînd în vedere importanţa deosebită a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii în asigurarea creşterii

economice durabile a Republicii Moldova, necesitatea susţinerii acestui sector prin crearea de condiţii juridice şi economice stabile, propice dezvoltării activităţii de întreprinzător, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. r) din Constituţia Republicii Moldova,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Sfera de reglementare (1) Obiectivul prezentei legi este stabilirea unui mediu instituţional, regulatoriu şi administrativ favorabil

dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. (2) Prezenta lege stabileşte temeiurile, formele juridice, economice şi organizatorice ale susţinerii de stat a

dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. (3) Criteriile stabilite de prezenta lege sânt unele de bază şi nu privează statul de dreptul de a acorda o atenţie

deosebită sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. Articolul 2. Clasificarea întreprinderilor în micro, mici şi mijlocii. Definiţia lor (1) Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii se constituie din totalitatea întreprinderilor micro, mici şi mijlocii. (2) Este întreprindere micro agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic anual

de salariaţi de cel mult 9 persoane, sumă anuală a veniturilor din vînzări de cel mult 3 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 3 milioane de lei.

(3) Este întreprindere mică agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic anual de salariaţi de cel mult 49 de persoane, sumă anuală a veniturilor din vînzări de cel mult 25 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 25 milioane de lei, cu excepţia agenţilor economici care cad sub incidenţa alin.(2).

(4) Este întreprindere mijlocie agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic anual de salariaţi de cel mult 249 de persoane, sumă anuală a veniturilor din vînzări de cel mult 50 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 50 milioane de lei, cu excepţia agenţilor economici care cad sub incidenţa alin.(2) şi (3).

(5) În sensul prezentei legi, subiecte ale sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt şi agenţii economici persoane fizice care practică activitate de întreprinzător, cu condiţia corespunderii criteriilor stipulate la alin.(2) - (4).

(6) Sub incidenţa prezentei legi nu cad: a) agenţii economici care deţin o poziţie dominantă pe piaţă; b) agenţii economici în al căror capital social cota membrului fondator (asociatului, participantului, acţionarului)

persoană juridică ce nu este subiect al sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii depăşeşte 35%, cu excepţia organizaţiilor necomerciale;

c) companiile fiduciare şi companiile de asigurare; d) fondurile de investiţii; e) agenţii economici importatori de mărfuri supuse accizului; f) băncile, organizaţiile de microfinanţare, asociaţiile de economii şi împrumut, alte instituţii financiare; g) casele de schimb valutar şi lombardurile; h) întreprinderile din domeniul jocurilor de noroc. (7) De prevederile prezentei legi beneficiază numai categoriile de întreprinderi micro, mici şi mijlocii cu capital

integral privat. Articolul 3. Statutul de întreprindere micro, mică şi mijlocie (1) Agenţii economici sînt calificaţi drept întreprinderi micro, mici sau mijlocii, potrivit criteriilor stabilite la art.

2 alin. (2)-(5), în scopul: a) efectuării de lucrări statistice privind evoluţia sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; b) beneficierii de facilităţile sau de scutirile prevăzute pentru întreprinderile micro, mici şi mijlocii prin legi şi

acte normative ale Guvernului (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);

17

c) beneficierii de programele de susţinere a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; d) exercitării unor alte acţiuni prevăzute de legislaţia în vigoare. (2) Statutul de întreprindere micro, mică sau mijlocie apare: a) în virtutea Declaraţiei pe propria răspundere (în continuare - declaraţie), în care agentul economic afirmă, pe

propria răspundere, corespunderea sa criteriilor de subiect al sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; b) în urma clasificării, conform prevederilor alin.(1) lit. a), efectuate de Biroul Naţional de Statistică în baza

datelor prezentate de agenţii economici în rapoartele financiare şi statistice (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit. b) şi c), declaraţia se depune la organizaţiile (autorităţile, instituţiile publice, întreprinderile de stat) care administrează facilităţile, scutirile sau programele destinate susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii. Alte cazuri şi modul de utilizare a declaraţiei sînt prevăzute de legislaţia în vigoare.

(4) Declaraţia conţine: a) datele de identificare ale agentului economic (denumirea, sediul, numărul de înregistrare); b) numele şi funcţia semnatarului; c) forma juridică de organizare a agentului economic; d) numărul mediu scriptic anual de salariaţi; e) cifra anuală a veniturilor din vînzări; f) valoarea totală anuală de bilanţ a activelor; g) lista membrilor fondatori (asociaţi, participanţi, acţionari) persoane juridice a căror cotă în capitalul social al

întreprinderii depăşeşte 35%; h) numărul mediu anual de salariaţi, cifra anuală a veniturilor din vînzări, valoarea anuală totală de bilanţ a

activelor, forma juridică de organizare a membrilor fondatori (asociaţi, participanţi, acţionari) persoane juridice a căror cotă în capitalul social al întreprinderii depăşeşte 35%.

(5) Lista elementelor declaraţiei de la alin.(4) este exhaustivă şi nu poate fi interpretată extensiv. (6) Dreptul de a beneficia de scutirile, facilităţile, programele destinate susţinerii sectorului întreprinderilor mici

şi mijlocii se exercită în baza declaraţiei. (7) Organizaţia (autoritatea, instituţia publică, întreprinderea de stat) care administrează facilitatea, scutirea sau

programul destinat susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii este obligată să înregistreze declaraţia imediat la recepţionare şi să elibereze agentului economic exemplarul ei al doilea, pe care indică numărul de înregistrare şi aplică ştampila sa.

(8) Agentul economic poate expedia declaraţia recomandat prin poştă cu aviz de remitere în adresa organizaţiei ce administrează facilitatea, scutirea sau programul destinat susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii. Data înmînării indicată în avizul de remitere serveşte ca dată a depunerii declaraţiei (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

(9) Biroul Naţional de Statistică este autoritatea publică ce deţine baza de date a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii şi, la solicitarea organizaţiei (autorităţii, instituţiei publice, întreprinderii de stat), administrează facilitatea, scutirea sau programul destinat susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, verifică corespunderea agentului economic criteriilor de întreprindere micro, mică sau mijlocie de la data depunerii declaraţiei, conform datelor specificate la art.2 alin. (2)-(4) pentru anul de gestiune precedent anului în curs, şi veridicitatea informaţiei prezentate în declaraţie.

(10) Noii agenţi economici pot beneficia, în baza declaraţiei, de facilităţile, scutirile, programele destinate susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii. Facilitatea, scutirea, participarea la program rămîn în vigoare dacă, potrivit totalurilor primului an de gestiune, noul agent economic corespunde criteriilor stipulate la art.2 alin.(2)-(5). În cazul în care, potrivit datelor din primul an de gestiune, nu corespunde criteriilor stipulate la art.2 alin.(2)-(5), agentul economic este privat de dreptul de a beneficia de facilitatea, scutirea, programul respectiv.

(11) Agentul economic este privat de dreptul de a beneficia de facilitatea, scutirea, programul de susţinere a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii dacă:

a) la data depunerii declaraţiei, conform datelor anului de gestiune precedent anului în curs, nu corespundea criteriilor de la art.2 alin.(2)-(5) şi/sau se încadrează în una sau mai multe dintre categoriile de agenţi economici stabilite la art.2 alin.(6);

b) în perioada de beneficiere, se încadrează în una sau mai multe dintre categoriile de agenţi economici stabilite la art. 2 alin. (6).

(12) Modul, procedura de privare, consecinţele privării şi alte aspecte aferente se stabilesc de legi şi de actele normative ale Guvernului (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

(13) Încetarea corespunderii agentului economic criteriilor stabilite la art.2 alin.(2)-(5) în procesul beneficierii de facilitatea, scutirea, programul de susţinere a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii nu poate servi temei pentru privarea lui de dreptul de a beneficia de facilităţile, scutirile, programele de susţinere a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.2 alin. (6) şi în prezentul articol la alin.(10).

(14) În cazul în care fondatorul (asociatul, participantul, acţionarul) persoană juridică a cărui cotă în capitalul

18

social al întreprinderii depăşeşte 35% nu este rezident al Republicii Moldova, calificarea lui drept întreprindere micro, mică sau mijlocie se efectuează în baza documentelor care atestă corespunderea sa criteriilor specificate la art.2 alin.(2)-(5) şi neîncadrarea sa în una sau mai multe categorii de agenţi economici specificate la acelaşi articol alin.(6).

(15) Calificarea fondatorului (asociatului, participantului, acţionarului) persoană juridică nerezident a cărui cotă în capitalul social al întreprinderii depăşeşte 35% drept întreprindere micro, mică sau mijlocie, conform definiţiilor date la art. 2, se efectuează pentru ca întreprinderea rezident să poată beneficia de cazurile prevăzute la alin.(1) lit.b)-d).

(16) Documentele justificative vor cuprinde informaţia specificată la alin.(4), cu excepţia lit.g). (17) Valorile indicatorilor financiari (veniturile din vînzări şi valoarea totală de bilanţ a activelor) de calificare a

fondatorului nerezident (asociatului, participantului, acţionarului) persoană juridică a cărui cotă în capitalul social al întreprinderii depăşeşte 35% drept întreprindere micro, mică sau mijlocie, în scopurile prevăzute la alin.(15), vor fi transformate din valuta naţională a ţării de reşedinţă a fondatorului nerezident în valuta naţională a Republicii Moldova la rata de schimb a Băncii Naţionale a Moldovei de la data înregistrării documentelor justificative, stipulate la alin.(14), de către organizaţiile prevăzute la alin.(2) şi (3), sau de la data expedierii documentelor justificative prevăzute la alin.(14) şi (16).

(18) Documentele specificate la alin.(14) şi (16) se prezintă legalizate oficial în conformitate cu legislaţia ţării de reşedinţă a fondatorului nerezident (asociatului, participantului, acţionarului) persoană juridică şi legalizate de oficiile consulare ale Republicii Moldova, traduse în limba ei de stat, astfel încît să fie demonstrată corespunderea fondatorului nerezident (asociatului, participantului, acţionarului) persoană juridică criteriilor stipulate la art.2.

Capitolul II POLITICILE, CADRUL INSTITUŢIONAL PRIVIND SUSŢINEREA DE

STAT A SECTORULUI ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII

Articolul 4. Susţinerea de stat a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (1) Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii beneficiază de susţinerea statului. (2) Direcţiile susţinerii de stat a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt stabilite în strategiile de stat

privind susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. (3) Susţinerea de stat a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează diferenţiat, în dependenţă de

genul de activitate, de perioada de funcţionare şi de dimensiunile agenţilor economici subiecte ale sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, cu utilizarea diferitelor forme şi metode de susţinere şi surse de finanţare.

(4) Susţinerea de stat a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează pe principiul stabilităţii în îndeplinirea obligaţiilor asumate de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale faţă de agenţii economici subiecte ale sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pînă la realizarea deplină a acestor obligaţii.

(5) Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia, conform competenţei, să elaboreze politici şi să întreprindă acţiuni menite să contribuie la protecţia întreprinderilor micro, mici şi mijlocii în raporturile lor cu statul, să simplifice procedurile administrative şi să prevină creşterea nejustificată a costurilor aferente aplicării reglementărilor în vigoare.

Articolul 5. Politicile şi acţiunile privind susţinerea de stat a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii Elaborarea, coordonarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor şi acţiunilor privind susţinerea de stat a

dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează de Guvern, prin intermediul Ministerului Economiei şi Comerţului.

Articolul 6. Subiectele şi obiectele susţinerii dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (1) Susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează de către autorităţile publice,

conform strategiilor şi programelor de stat aprobate de Guvern, şi de către organizaţii nestatale. (2) Subiecte ale susţinerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt ministerele, alte

autorităţi ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, alte organe autorizate. (3) Subiecte ale susţinerii nestatale a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt persoanele fizice

şi juridice, inclusiv străine. (4) Obiecte ale susţinerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt întreprinderile

micro, mici şi mijlocii, conform art.2. Articolul 7. Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (1) Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este una necomercială, de pe lîngă

Ministerul Economiei şi Comerţului, responsabilă de implementarea politicii de stat privind susţinerea dezvoltării întreprinderilor micro, mici şi mijlocii.

(2) Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii implementează politica de stat privind susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii în conformitate cu strategiile de susţinere a dezvoltării acestui sector şi cu alte strategii şi programe ale Guvernului.

(3) Modul de creare şi funcţionare a Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se stabileşte de Guvern.

19

Articolul 8. Fondurile speciale destinate finanţării acţiunilor de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii

(1) În fondurile speciale destinate finanţării acţiunilor de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se colectează veniturile avînd destinaţia finanţării acţiunilor Guvernului sau ale autorităţilor administraţiei publice locale de susţinere a dezvoltării întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, precum şi mijloacele din partea donatorilor.

(2) Crearea fondurilor speciale, sursele de venituri şi destinaţia lor se stabilesc prin legi speciale sau prin decizii ale autorităţilor reprezentative şi deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Fondurile speciale se includ în bugetele respective în conformitate cu principiile şi regulile de elaborare, aprobare şi executare a acestor bugete.

(4) Fondurile speciale, detaliate pe venituri şi cheltuieli, se aprobă ca anexă la legea anuală a bugetului sau la deciziile autorităţilor reprezentative şi deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale cu privire la aprobarea bugetelor respective.

(5) La finele anului bugetar, excedentele fondurilor speciale se reportează, în aceleaşi scopuri, la următorul an bugetar, dacă actele normative nu prevăd altfel.

Articolul 9. Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (1) Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt documente de

planificare strategică a politicii de stat privind susţinerea acestui sector care definesc obiectivele şi identifică priorităţile politicii statului privind susţinerea.

(2) Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt aprobate prin hotărîre de Guvern şi stabilesc:

a) scopurile şi obiectivele politicii de stat în domeniul susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii; b) grupurile ţintă de întreprinderi micro, mici şi mijlocii vizate de direcţiile strategice de activitate ale politicii de

stat; c) sarcinile şi acţiunile concrete de realizare a strategiilor, inclusiv costurile acestora; d) sursele de finanţare; e) instituţiile publice responsabile de implementarea strategiilor; f) indicatorii de monitorizare a procesului de implementare şi impactului generat; g) procesul de monitorizare; h) termenele de implementare; i) alte prevederi necesare implementării strategiilor. (3) Elaborarea şi coordonarea procesului de implementare a strategiilor sînt efectuate de Ministerul Economiei şi

Comerţului. (4) Finanţarea procesului de realizare a strategiilor se va efectua prin includerea în legea anuală a bugetului a

resurselor financiare necesare, precum şi prin crearea unor fonduri speciale conform legislaţiei în vigoare. Articolul 10. Programele de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (1) Programele de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii reprezintă un complex de

acţiuni (activităţi) indivizibile, interconectate, intercondiţionate, orientate spre realizarea unui obiectiv bine determinat în cadrul politicii de stat privind stimularea dezvoltării întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, finanţate din mijloace financiare bugetare şi/sau speciale, inclusiv străine donate.

(2) Programele de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt aprobate de Guvern. (3) Ministerele, alte autorităţi administrative centrale sau organizaţii (autorităţi, instituţii publice, întreprinderi

de stat) sînt în drept să elaboreze şi să aprobe de sine stătător programe de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

(4) Componentele de bază ale programelor de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt:

a) subiectul, scopul, principiile şi termenele de implementare a programului; b) recipienţii suportului oferit în cadrul programului; c) suma suportului individual oferit pentru un business-plan în cadrul programului; d) organizaţia (autoritatea, instituţia publică, întreprinderea de stat) care iniţiază programul; e) organizaţia (autoritatea, instituţia publică, întreprinderea de stat) care gestionează programul; f) instituţia sau organizaţia (autoritatea, instituţia publică, întreprinderea de stat) care finanţează programul; g) criteriile de eligibilitate pentru beneficiere de suport şi modul lor de aplicare; h) durata programului de suport. (5) Monitorizarea, coordonarea şi corelarea procesului de implementare a programelor de susţinere a dezvoltării

sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează de către Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

(6) Plafoanele cheltuielilor administrative de lansare şi desfăşurare a programelor de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi cele complementare lor, de monitorizare, evaluare şi control vor fi stabilite la aprobarea bugetului fiecărui program, dar nu mai mult de 10% din valoarea sumelor alocate pentru programul

20

propriu-zis. (7) Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare,

organizaţiile necomerciale sînt în drept să elaboreze de sine stătător şi să implementeze programe de susţinere a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, să creeze fonduri de susţinere a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii şi să înainteze propuneri autorităţilor publice privind introducerea proiectelor şi măsurilor în cadrul programelor de susţinere a dezvoltării sectorului nominalizat.

Articolul 11. Activitatea autorităţilor administraţiei publice locale de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii

(1) Autorităţile administraţiei publice locale aprobă şi implementează programele locale de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, elaborate în baza şi în scopul realizării Strategiei de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

(2) Ministerul Economiei şi Comerţului acordă asistenţă şi suport autorităţilor administraţiei publice locale în procesul elaborării programelor locale de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

(3) Pentru finanţarea implementării programelor locale de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi altor acţiuni de susţinere a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, autorităţile administraţiei publice locale sînt în drept să instituie fonduri speciale conform art.8.

(4) Pentru susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, autorităţile administraţiei publice locale sînt în drept să implementeze orice acţiuni necesare, în limita competenţei lor, conform legislaţiei în vigoare.

Capitolul III

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 12 (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 112-XIII din 20 mai 1994 cu privire la

susţinerea şi protecţia micului business, cu modificările ulterioare. (2) Proiectele de acte legislative şi normative cu impact asupra mediului de afaceri vor fi supuse, pînă la

adoptarea lor, evaluării impactului regulator asupra întreprinderilor micro, mici şi mijlocii. (3) Guvernul va prezenta anual Parlamentului rapoarte despre executarea politicii de stat privind susţinerea

dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. (4) Guvernul, în termen de 6 luni: va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege; va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege; va institui Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

CU PRIVIRE LA CREAREA ORGANIZAŢIEI PENTRU DEZVOLTAREA SECTORULUI

ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 538 din 17 mai 2007

(Monitorul Oficial, 25 mai 2007, nr.70-73, p. II, art. 571)

În scopul sporirii rezultatelor pozitive înregistrate în dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, consolidării eforturilor Guvernului în implementarea politicii de stat pentru susţinerea acestui sector, precum şi în temeiul art. 7 al Legii nr. 206-XVI din 7 iulie 2006 privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 126-130, art.605), Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se creează, în coordonare cu Ministerul Economiei, Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, prin reorganizarea Fondului pentru susţinerea antreprenoriatului şi dezvoltarea micului business, instituit prin Hotărîrea Guvernului nr. 659 din 21 octombrie 1993 (Monitorul Parlamentului, 1993, nr. 10, art.323).

2. Se stabileşte că Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este succesor de drepturi al Fondului pentru susţinerea antreprenoriatului şi dezvoltarea micului business.

3. Se aprobă Regulamentul Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, conform anexei nr.1.

21

4. Ministerul Economiei, în termen de două luni, va întreprinde toate acţiunile necesare în vederea reorganizării Fondului pentru susţinerea antreprenoriatului şi dezvoltarea micului business în Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

5. Se abrogă unele hotărîri ale Guvernului, conform anexei nr.2. PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV Contrasemnează: Ministrul economiei şi comerţului Igor Dodon Ministrul finanţelor Mihail Pop

Anexa nr. 1

R E G U L A M E N T U L Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului

întreprinderilor mici şi mijlocii

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul Regulament stabileşte statutul Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (în continuare - Organizaţia) şi modul de funcţionare a acesteia.

2. Organizaţia este creată în scopul susţinerii dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii din Republica Moldova, în conformitate cu priorităţile Guvernului, stabilite în strategiile şi programele sale de susţinere a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

3. Organizaţia are statut de organizaţie necomercială, sub formă de instituţie publică, în coordanare cu Ministerul Economiei.

4. Organizaţia este persoană juridică, dispune de bilanţ autonom, conturi bancare, inclusiv valutar, ştampilă cu Stema de Stat şi cu denumirea sa în limba moldovenească.

5. Organizaţia îşi desfăşoară activitatea în colaborare cu ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, agenţii economici, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare, din Republica Moldova şi din străinătate.

6. Organizaţia îşi desfăşoară activitatea îmbinînd finanţarea de la bugetul de stat şi din alte surse ce nu contravin legislaţiei în vigoare.

7. În activitatea sa Organizaţia se conduce de Constituţia şi legile Republicii Moldova, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, ordonanţele, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, precum şi de prezentul Regulament.

II. SARCINILE PRINCIPALE ALE ORGANIZAŢIEI

8. Sarcinile principale ale Organizaţiei sînt: a) acordarea sprijinului în implementarea politicii de stat privind susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor

mici şi mijlocii, conform strategiilor şi programelor aprobate de Guvern; b) analiza sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, determinarea necesităţilor, problemelor şi riscurilor ce

afectează dezvoltarea întreprinderilor micro-, mici şi mijlocii şi formularea recomandărilor pentru soluţionarea acestora;

c) monitorizarea şi evaluarea implementării strategiilor şi programelor de stat în domeniul dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii;

d) înaintarea la Guvern, prin intermediul Ministerului Economiei, a propunerilor privind ajustarea politicii sale la situaţia şi necesităţile sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi întocmirea unor recomandări pentru instituţiile şi organizaţiile interesate referitoare la acţiunile recomandabile în legătură cu cerinţele şi preferinţele acestui sector;

e) facilitarea şi promovarea dialogului public-privat în procesul implementării politicii de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;

f) înlesnirea accesului întreprinderilor micro-, mici şi mijlocii la finanţare; g) facilitarea sporirii competitivităţii sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; h) dezvoltarea infrastructurii de suport a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; i) facilitarea dezvoltării reţelei de prestatori ai serviciilor de suport în afaceri pentru întreprinderile micro-, mici

şi mijlocii; j) dezvoltarea culturii şi spiritului antreprenorial, în special la tinerii profesionişti şi la femei; k) gestionarea eficientă a resurselor financiare bugetare alocate pentru implementarea programelor şi proiectelor

22

în cadrul politicii de stat privind susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; l) interacţiunea cu instituţiile similare din alte state, organizaţiile comerciale şi necomerciale internaţionale în

domeniul susţinerii şi dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, inclusiv în scopul obţinerii asistenţei tehnice şi atragerii resurselor financiare pentru dezvoltarea sectorului dat.

III. FUNCŢIILE ORGANIZAŢIEI

9. În conformitate cu sarcinile principale, stipulate în prezentul Regulament, Organizaţiei îi revin următoarele

funcţii: a) analiza sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi a evoluţiei acestuia, crearea şi perfecţionarea bazei de

date şi analizei statistice privind întreprinderile micro-, mici şi mijlocii; b) evaluarea eficienţei acţiunilor statului de susţinere a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, elaborarea

propunerilor pentru perfecţionarea formelor şi metodelor de stimulare a dezvoltării activităţii antreprenoriale şi iniţiativei particulare;

c) elaborarea propunerilor pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniul susţinerii de către stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;

d) acordarea suportului în elaborarea şi implementarea programelor de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, acordarea asistenţei metodice la elaborarea şi realizarea programelor locale similare;

e) întocmirea raportului anual cu privire la dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi la măsurile necesare pentru susţinerea lui de către stat, inclusiv darea de seamă despre utilizarea mijloacelor alocate din bugetul de stat pentru scopurile indicate;

f) facilitarea dialogului public-privat prin organizarea seminarelor, forumurilor etc., în scopul asigurării participării sectorului privat la procesul de luare a deciziilor în domeniul dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii;

g) elaborarea propunerilor pentru perfecţionarea sistemului şi mecanismului de susţinere financiar-creditară a întreprinderilor micro-, mici şi mijlocii;

h) acordarea garanţiilor la creditarea întreprinderilor micro-, mici şi mijlocii; i) crearea infrastructurii informaţionale de asigurare a întreprinderilor micro-, mici şi mijlocii cu informaţie

economică, juridică, statistică, tehnologică, de producţie şi altă informaţie, asigurarea schimbului reciproc de informaţie;

j) contribuirea la dezvoltarea reţelei de parcuri tehnologice industriale, prestatori ai serviciilor de business, business-incubatoare şi centre de business, societăţi de creditare şi asigurare mutuală şi de alte obiecte ale infrastructurii de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;

k) susţinerea dezvoltării tehnico-ştiinţifice şi informaţionale a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi a relaţiilor acestora cu alte state, facilitarea participării la expoziţiile şi tîrgurile internaţionale;

l) desfăşurarea activităţii editoriale, inclusiv de conştientizare publică, pentru realizarea sarcinilor sale, printre care:

editarea publicaţiilor în domeniu; realizarea şi distribuirea materialului publicitar (broşuri, foi volante, videoclipuri etc.) despre oportunităţile de

afaceri existente; m) crearea unei pagini web în domeniu, care să conţină articole, studii de caz şi bune practici orientate spre

antreprenori şi instituţiile de suport al businessului; n) organizarea, în colaborare cu alte autorităţi centrale, autorităţile administraţiei publice locale şi sectorul

privat, a expoziţiilor, forumurilor şi concursurilor pentru întreprinderile micro-, mici şi mijlocii, în scopul încurajării spiritului antreprenorial şi sporirii competitivităţii acestora;

o) susţinerea procesului de pregătire, perfecţionare şi recalificare a cadrelor pentru sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii;

p) contribuirea la consolidarea capacităţilor instituţionale şi umane ale prestatorilor serviciilor de business; q) prestarea serviciilor de consultanţă, informare şi instruire pentru întreprinderile micro-, mici şi mijlocii şi

prestatorii serviciilor de business; r) participarea la iniţiativele Uniunii Europene şi regionale de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor

mici şi mijlocii; s) atragerea şi gestionarea eficientă a asistenţei tehnice şi financiare donatoare în vederea implementării unor

acţiuni în domeniul dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; t) gestionarea eficientă a resurselor financiare alocate din bugetul de stat pentru implementarea acţiunilor în

cadrul strategiilor şi programelor de stat în domeniul susţinerii dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;

u) exercitarea altor funcţii, care nu contravin prevederilor legislaţiei în vigoare, necesare pentru realizarea politicii de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

23

IV. DREPTURILE ORGANIZAŢIEI

10. În scopul realizării sarcinilor şi funcţiilor sale, Organizaţia beneficiază de următoarele drepturi: a) să posede şi să administreze bunurile ce i s-au transmis, precum şi cele acumulate drept urmare a activităţii

desfăşurate în conformitate cu sarcinile şi funcţiile sale; b) să primească asistenţă tehnică şi financiară de la organismele internaţionale, donatorii externi şi interni şi să o

folosească în scopul realizării sarcinilor sale; c) să deschidă filiale şi reprezentanţe; d) să instituie fonduri speciale în scopul acumulării resurselor financiare destinate finanţării acţiunilor de

susţinere şi dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; e) să participe, în calitate de membru cu drepturi depline, în activitatea asociaţiilor şi uniunilor regionale şi

internaţionale specializate în domeniu; f) să stabilească, în limitele bugetului anual aprobat de către Consiliul de coordonare al Organizaţiei pentru

dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (în continuare - Consiliul de coordonare), salariile pentru personalul Organizaţiei;

g) să solicite şi să primească de la instituţiile publice şi alte instituţii interesate documentele şi informaţiile necesare pentru activitatea sa;

h) să încheie acorduri de colaborare cu organizaţiile similare din alte state.

V. PATRIMONIUL ORGANIZAŢIEI

11. Organizaţia este asigurată cu încăperi de serviciu de către autoritatea administrativă centrală împuternicită, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

12. Mijloacele financiare ale Organizaţiei se formează din contul: a) fondurilor alocate anual din bugetul de stat; b) resurselor financiare oferite de către donatori; c) vărsămintelor benevole şi donaţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv ale celor străine; d) altor surse ce nu contravin legislaţiei Republicii Moldova. 13. Mijloacele financiare ale Organizaţiei alocate din bugetul de stat se utilizează în conformitate cu devizul

anual de cheltuieli, conform programului de activitate aprobat de Consiliul de coordonare. 14. Excedentele financiare şi fondurile speciale neutilizate de către Organizaţie pe parcursul anului nu pot fi

supuse prelevării şi se transferă în contul anului următor, în scopul realizării sarcinilor sale.

VI. DIRIJAREA ORGANIZAŢIEI

15. Dirijarea activităţii curente a Organizaţiei este efectuată de către directorul general, care este numit în funcţie pe bază de concurs, prin ordinul ministrului economiei şi comerţului.

16. Directorul general al Organizaţiei trebuie să fie cetăţean al Republicii Moldova, cu studii şi calificare corespunzătoare, să posede cunoştinţe şi o experienţă de minimum 5 ani de activitate în domeniul economic, în special în dezvoltarea antreprenoriatului.

17. Directorul general are următoarele atribuţii: a) reprezentarea Organizaţiei în instanţele judecătoreşti, în relaţiile cu autorităţile publice, persoanele fizice şi

juridice rezidente şi străine; b) încheierea contractelor, acordurilor, eliberarea procurilor, deschiderea conturilor în instituţiile bancare; c) elaborarea strategiei şi programului de activitate a Organizaţiei, precum şi a devizului anual de cheltuieli; d) elaborarea structurii organizatorice a Organizaţiei; e) elaborarea şi aprobarea regulamentului intern de funcţionare a Organizaţiei; f) înaintarea propunerilor Consiliului de coordonare privind deschiderea filialelor şi reprezentanţelor

Organizaţiei în ţară şi peste hotarele ei, privind devizul de cheltuieli, structura organizatorică şi schema de încadrare a personalului scriptic ale acestora;

g) înaintarea propunerilor Consiliului de coordonare privind instituirea fondurilor speciale; h) numirea în şi eliberarea din funcţie a personalului Organizaţiei; i) stabilirea, în limitele bugetului anual aprobat şi ale schemei de încadrare, a salariilor pentru personalul

Organizaţiei; j) asigurarea îndeplinirii deciziilor Consiliului de coordonare; k) emiterea ordinelor, care sînt executorii pentru întreg personalul; l) prezentarea propunerilor pentru ordinea de zi a şedinţei Consiliului de coordonare; m) luarea altor decizii necesare, în limitele competenţei. 18. În lipsa directorului general, funcţiile acestuia sînt exercitate de vicedirectorul general. 19. Coordonarea şi controlul asupra activităţii Organizaţiei sînt exercitate de către Consiliul de coordonare.

24

VII. CONSILIUL DE COORDONARE

20. Consiliul de coordonare exercită, în baza prezentului Regulament, coordonarea şi dirijarea activităţii

Organizaţiei. 21. Consiliul de coordonare are următoarele atribuţii: a) aprobă structura organizatorică şi schema de încadrare ale Organizaţiei; b) aprobă strategia, programele anuale de activitate şi devizul anual de cheltuieli ale Organizaţiei; c) supraveghează utilizarea de către Organizaţie a mijloacelor financiare conform destinaţiilor şi devizului de

cheltuieli stabilite; d) aprobă deschiderea filialelor şi reprezentanţelor Organizaţiei, devizul de cheltuieli, structura organizatorică şi

schema de încadrare a personalului scriptic ale acestora; e) aprobă instituirea de fonduri speciale în scopul acumulării resurselor financiare destinate finanţării acţiunilor

de susţinere şi dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; f) soluţionează alte probleme care nu contravin prezentului Regulament şi legislaţiei în vigoare. 22. Consiliul de coordonare este compus din minimum 7 membri: 3 reprezentanţi ai Guvernului (Ministerul

Economiei, Ministerul Finanţelor, Ministerul Industriei şi Infrastructurii), 2 reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, de reprezentare a intereselor întreprinderilor mici şi mijlocii, 1 reprezentant al donatorilor şi directorul general al Organizaţiei.

23. Componenţa nominală a Consiliului de coordonare se stabileşte prin ordinul ministrului economiei şi comerţului.

24. Pe parcursul activităţii sale, în componenţa Consiliului de coordonare pot intra noi membri-reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, donatori, persoane fizice şi juridice comerciale şi necomerciale, care contribuie la dezvoltarea Organizaţiei.

25. Acceptarea noilor membri în componenţa Consiliului de coordonare se efectuează prin ordinul ministrului economiei, la propunerea Consiliului de coordonare.

26. Preşedintele Consiliului de coordonare este ales de către membrii Consiliului de coordonare prin întrunirea a 2/3 din voturile tuturor membrilor Consiliului de coordonare, pe un termen de 2 ani.

27. Şedinţele Consiliului de coordonare pot fi ordinare sau extraordinare. Pentru desfăşurarea şedinţelor este necesară prezenţa a cel puţin 1/2 din membrii Consiliului de coordonare, inclusiv prezenţa obligatorie a reprezentantului Guvernului.

28. Şedinţe ordinare sînt şedinţele convocate în conformitate cu planurile de activitate ale Consiliului de coordonare.

29. Preşedintele Consiliului de coordonare convoacă şedinţele ordinare nu mai rar de o dată în trimestru. 30. Ordinea de zi a şedinţelor, la cererea preşedintelui Consiliului de coordonare, se întocmeşte de către

secretarul Consiliului. 31. Şedinţe extraordinare sînt toate şedinţele convocate în afara prevederilor planurilor de activitate: a) la iniţiativa preşedintelui Consiliului de coordonare; b) la cererea a minimum 3 membri ai Consiliului de coordonare, dintre care cel puţin unul este reprezentantul

Guvernului. 32. Membrilor Consiliului de coordonare li se comunică data, ora şi locul desfăşurării şedinţei şi li se remit

materialele necesare cu privire la chestiunile incluse pe ordinea de zi cu cel tîrziu trei zile înainte de convocarea şedinţei.

33. În lipsa preşedintelui Consiliului de coordonare, funcţiile lui sînt exercitate de unul dintre membrii Consiliului de coordonare, desemnat de către preşedinte.

34. Consiliul de coordonare ia decizii cu majoritatea voturilor membrilor Consiliului prezenţi la şedinţă. 35. Membrii Consiliului de coordonare au dreptul: a) la accesul liber la informaţia privind activitatea Organizaţiei; b) să primească de la directorul general materialele informative necesare pentru activitatea Consiliului de

coordonare; c) să înainteze propuneri privind activitatea Consiliului de coordonare, în modul stabilit de prezentul

Regulament. 36. Membrii Consiliului de coordonare sînt obligaţi: a) să participe personal la şedinţele Consiliului de coordonare; b) să păstreze confidenţialitatea informaţiilor obţinute în procesul îndeplinirii sarcinilor lor; c) să nu aducă prejudicii Organizaţiei prin deciziile pe care le adoptă; d) să faciliteze obţinerea informaţiilor necesare realizării activităţilor Organizaţiei de la instituţiile pe care le

reprezintă în Consiliul de coordonare; e) să susţină Organizaţia la crearea de fonduri speciale, implicîndu-se în procesul de negocieri cu reprezentanţii

instituţiilor sau sectoarelor pe care le reprezintă în Consiliul de coordonare.

25

37. Activitatea membrilor Consiliului de coordonare nu se remunerează. Cheltuielile de reprezentare şi alte cheltuieli ce derivă din activitatea membrilor Consiliului de coordonare în cadrul Organizaţiei sînt suportate de către aceştia.

38. Toate deciziile Consiliului de coordonare se fixează în procesele-verbale ale şedinţelor, care se semnează de toţi membrii participanţi la şedinţa Consiliului.

VIII. EVIDENŢA ŞI DĂRILE DE SEAMĂ

39. Organizaţia ţine evidenţa contabilă şi prezintă dările de seamă statistice în conformitate cu legislaţia în

vigoare. 40. Organizaţia prezintă Consiliului de coordonare, Ministerului Economiei şi Guvernului rapoarte - anual şi

programe strategice de activitate - o dată la 3 ani. 41. Controlul asupra activităţii financiare a Organizaţiei se efectuează de către organele abilitate. Rezultatele

reviziilor se aduc la cunoştinţa Guvernului şi Consiliului de coordonare.

PRIVIND ÎNREGISTRAREA DE STAT A PERSOANELOR JURIDICE ŞI A ÎNTREPRINZĂTORILOR INDIVIDUALI


Nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007 (Monitorul Oficial, 30 noiembrie 2007, nr.184-187, p. I, art. 711)

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Domeniul reglementării Prezenta lege reglementează procedura înregistrării de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor

individuali, ţinerii registrelor de stat ale persoanelor juridice şi întreprinzătorilor individuali, precum şi stabileşte statutul juridic al organului înregistrării de stat şi al registratorului.

Articolul 2. Noţiunile principale În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos au următoarele semnificaţii: act de constituire - document al persoanei juridice (contract de constituire, statut) elaborat în conformitate cu

legislaţia; hotărîre de constituire - document (proces-verbal, ordin, declaraţie) ce exprimă manifestarea voinţei

fondatorilor de a constitui o persoană juridică; înregistrare de stat - acţiune a organului înregistrării de stat ce constă în certificarea faptului constituirii,

reorganizării, lichidării, suspendării sau reluării activităţii persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora, precum şi a faptului modificării actelor de constituire ale persoanelor juridice, înscrierii datelor în Registrul de stat, care are ca efect dobîndirea şi încetarea capacităţii juridice a persoanelor juridice, obţinerea şi încetarea de către persoanele fizice a calităţii de întreprinzător individual;

întreprinzător individual - persoană fizică cu capacitate de exerciţiu deplină, care practică activitate de întreprinzător în nume şi pe risc propriu, fără a constitui o persoană juridică, şi este înregistrată în modul stabilit de lege;

număr de identificare de stat (IDNO) - cod numeric unic, atribuit de organul înregistrării de stat persoanelor juridice şi întreprinzătorilor individuali la momentul înregistrării de stat, care serveşte pentru identificarea acestora în sistemele informaţionale ale Republicii Moldova;

principiul ghişeului unic – principiu potrivit căruia organul înregistrării de stat, în colaborare cu autorităţile publice, obţine avize şi informaţii necesare pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, precum şi remite acestor autorităţi, prin intermediul reţelelor electronice, informaţii privind înregistrarea de stat, fără implicarea în acest proces a solicitantului înregistrării (introdusă prin Legea Nr.127 din 18 iunie 2010);

Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali (denumite în continuare Registru de stat) - resurse informaţionale care sînt părţi componente ale Registrului de stat al unităţilor de drept şi conţin date despre persoanele juridice şi întreprinzătorii individuali înregistraţi în Republica Moldova.

26

Articolul 3. Sfera de aplicare a legii Prezenta lege se aplică la înregistrarea de stat a persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora, şi a

persoanelor fizice întreprinzători individuali, dacă alte acte legislative nu prevăd altfel. Articolul 4. Taxa pentru înregistrarea de stat şi furnizarea informaţiei (1) Înregistrarea de stat a persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora, şi a întreprinzătorilor

individuali, precum şi a modificărilor în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat, se efectuează contra unei sume de 250 de lei pentru persoanele juridice şi de 54 lei pentru întreprinzătorii individuali.

(2) Alte servicii din domeniul înregistrării de stat, prevăzute la art.35, se efectuează contra unei sume ale cărei cuantum şi mod de achitare se stabilesc de Guvern.

(3) Sumele indicate la alin.(1) şi (2) se acumulează la contul organului înregistrării de stat şi se utilizează pentru desfăşurarea activităţii acestuia.

(4) Reînregistrarea persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, condiţionată de modificarea legislaţiei, se efectuează gratuit.

(5) Autorităţilor publice informaţia din Registrul de stat se prezintă gratuit. Articolul 5. Locul şi termenele înregistrării de stat (1) Persoanele juridice, filialele şi reprezentanţele lor, precum şi întreprinzătorii individuali se înregistrează la

oficiul teritorial al organului înregistrării de stat în a cărui rază de deservire se află sediul acestora. (2) Înregistrarea de stat a persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora, precum şi a

întreprinzătorilor individuali, se efectuează în termen de 5 zile lucrătoare de la data prezentării tuturor documentelor necesare înregistrării.

Articolul 6. Confirmarea înregistrării de stat (1) Documentul ce confirmă înregistrarea de stat şi luarea la evidenţă fiscală a persoanelor juridice şi a

întreprinzătorilor individuali este certificatul de înregistrare. (2) Modelul certificatului de înregistrare pentru persoana juridică şi pentru întreprinzătorul individual se aprobă

de Guvern. (3) Certificatul de înregistrare se eliberează persoanei juridice sau întreprinzătorului individual după

înregistrarea de stat. (4) Duplicatul certificatului de înregistrare se eliberează persoanei juridice şi întreprinzătorului individual în

cazul pierderii sau deteriorării originalului acestuia. Pentru primirea duplicatului se prezintă: a) cererea persoanei juridice sau a întreprinzătorului individual, conform modelului aprobat de organul

înregistrării de stat; b) copia avizului, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în care este indicată pierderea

certificatului de înregistrare; c) documentul ce confirmă achitarea taxei pentru eliberarea duplicatului.

Capitolul II ÎNREGISTRAREA DE STAT A PERSOANELOR JURIDICE

Articolul 7. Documentele necesare pentru înregistrarea de stat (1) Pentru înregistrarea de stat a persoanei juridice se depun următoarele documente: a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat; b) hotărîrea de constituire şi actele de constituire ale persoanei juridice, în funcţie de forma juridică de

organizare, în două exemplare; c) (abrogată prin Legea Nr.184 din 15 iulie 2010); d) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare. (2) Pentru înregistrarea persoanelor juridice create prin reorganizarea întreprinderilor de stat, întreprinderilor al

căror capital social conţine o cotă-parte a proprietăţii de stat, uniunilor de întreprinderi, asociaţiilor, holdingurilor, corporaţiilor transnaţionale, grupurilor industrial-financiare, instituţiilor financiare, fondurilor nestatale de pensii, organizaţiilor de asigurări, instituţiilor de învăţămînt, muzeelor, teatrelor, circurilor, organizaţiilor concertistice, organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, instituţiilor medico-sanitare şi balneosanatoriale, organul înregistrării de stat va solicita autorizaţia (avizul) autorităţii respective, stabilite prin lege.

(3) Autorizaţia (avizul) se eliberează de către autorităţile publice, de regulă, în formă electronică, la cererea organului înregistrării de stat, în termen de 7 zile lucrătoare de la depunerea documentelor prevăzute la alin.(1) lit.b). Dacă autoritatea publică nu va răspunde organului înregistrării de stat în termenul prevăzut în prezentul alineat, autoriuaţia (avizul) se va considera acordată în mod tacit (în redacţia Legii Nr.184 din 15 iulie 2010).

(4) Pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice cu investiţii străine, pe lîngă documentele prevăzute la alin. (1) şi (2), se vor depune:

a) extrasul din registrul naţional din ţara de reşedinţă a investitorului (în redacţia Legii Nr.127 din 18 iunie 2010);

b) actele de constituire ale persoanei juridice străine;

27

c) cazierul judiciar al administratorului persoană fizică străină, eliberat de organul competent din ţara sa de reşedinţă şi din Republica Moldova (în redacţia Legii Nr.127 din 18 iunie 2010).

Articolul 8. Modalitatea perfectării şi prezentării documentelor pentru înregistrarea de stat (1) Documentele pentru înregistrarea de stat se perfectează în limba de stat şi se depun la organul înregistrării de

stat de către fondator sau de către reprezentantul acestuia, împuternicit prin procură autentificată în modul stabilit de lege.

(2) Documentele electronice pot fi transmise organului înregistrării de stat prin reţele electronice, cu respectarea prevederilor Legii nr.264-XV din 15 iulie 2004 cu privire la documentul electronic şi semnătura digitală şi ale actelor normative din domeniu ale Guvernului.

(3) Dacă, în cazurile stabilite de organul înregistrării de stat sau la cererea solicitantului, informaţia necesară pentru înregistrare poate fi obţinută prin intermediul sistemelor informaţionale electronice oficiale, documentul respectiv nu se solicită de la fondator.

(4) Se consideră ca dată a depunerii documentelor pentru înregistrarea de stat data primirii lor de către organul înregistrării de stat.

(5) La primirea cererii şi a documentelor pentru înregistrarea de stat, deponentului i se eliberează un bon de confirmare a primirii cererii, în care se indică numărul cererii şi data primirii acesteia, denumirea oficiului, lista documentelor depuse, data stabilită pentru eliberarea actelor. În cazul primirii documentelor prin reţeaua electronică, solicitantului i se expediază prin reţea aceeaşi confirmare.

(6) Organul înregistrării de stat nu este în drept să refuze primirea cererii de înregistrare sau să solicite alte documente decît cele prevăzute de lege.

Articolul 9. Denumirea persoanei juridice (1) Denumirea persoanei juridice trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute la art.66 din Codul civil. (2) Persoana juridică a cărei denumire conţine denumirea oficială a statului sau a unei unităţi administrativ-

teritoriale se înregistrează dacă utilizarea acesteia a fost permisă în modul şi în condiţiile stabilite de lege.

(21) Denumirea persoanei juridice radiate din Registrul de stat poate fi utilizată de o altă persoană juridică după expirarea a 2 ani de la radiere (introdus prin Legea Nr.127 din 18 iunie 2010).

(22) La cererea fondatorului, denumirea persoanei juridice poate fi rezervată de către organul înregistrării de stat pe un termen de pînă la 6 luni (introdus prin Legea Nr.127 din 18 iunie 2010).

(3) Persoana juridică este în drept să utilizeze denumirea sa din momentul înregistrării de stat. (4) În cazul schimbării denumirii, persoana juridică este obligată, în termen de 30 de zile, să solicite organului

înregistrării de stat efectuarea înscrierii respective în Registrul de stat. (5) Organul înregistrării de stat, la data înregistrării modificării cu privire la denumire, publică despre aceasta un

aviz pe site-ul său oficial şi solicită publicarea, din contul persoanei juridice, a aceluiaşi aviz în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, sub sancţiunea plăţii de daune-interese.

Articolul 10. Sediul persoanei juridice (1) Organul înregistrării de stat înscrie în Registrul de stat datele cu privire la sediul persoanei juridice indicate

în actele de constituire şi nu este în drept să ceară alte documente pentru confirmarea acestor date. Răspunderea pentru autenticitatea datelor prezentate cu privire la sediu o poartă persoana juridică.

(2) În cazul schimbării sediului, persoana juridică este obligată, în termen de 30 de zile, să solicite organului înregistrării de stat efectuarea înscrierii respective în Registrul de stat.

(3) Sediul se consideră schimbat şi este opozabil terţelor persoane din momentul înregistrării acestui fapt în Registrul de stat.

(4) Organul înregistrării de stat, la data înregistrării modificărilor cu privire la sediu, publică despre aceasta un aviz pe site-ul său oficial şi solicită publicarea, din contul persoanei juridice, a aceluiaşi aviz în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, sub sancţiunea plăţii de daune-interese.

Articolul 11. Procedura înregistrării (1) Registratorul verifică legalitatea documentelor depuse pentru înregistrare şi, în termenul stabilit la art.5,

adoptă decizia de înregistrare sau de a refuza înregistrarea.

(11) Datele din documentele gestionate de autorităţile publice, eliberate pentru înregistrarea de stat, se verifică potrivit principiului ghişeului unic (introdus prin Legea Nr.127 din 18 iunie 2010).

(2) Persoanei juridice la înregistrare i se atribuie un număr de identificare de stat (IDNO), care se indică pe foaia de titlu a actelor de constituire.

(3) Persoana juridică se consideră înregistrată la data adoptării deciziei de înregistrare. Articolul 12. Înregistrarea filialelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice (1) Filialele şi reprezentanţele persoanelor juridice se înregistrează cu condiţia indicării în actele de constituire

ale persoanei juridice a datelor cu privire la crearea, denumirea şi sediul acestora. (2) Filialele şi reprezentanţele persoanelor juridice se înregistrează fără atribuirea statutului de persoană juridică.

Procedura înregistrării filialelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice străine este similară procedurii înregistrării persoanelor juridice autohtone, cu particularităţile specificate în Legea nr.81-XV din 18 martie 2004 cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător.

28

(3) Pentru înregistrarea filialelor şi reprezentanţelor se depun următoarele documente: a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat; b) hotărîrea organului competent al persoanei juridice, care va conţine date cu privire la crearea filialei sau

reprezentanţei, la aprobarea regulamentului acesteia şi la desemnarea administratorului; c) regulamentul filialei sau reprezentanţei, în două exemplare; d) avizul Băncii Naţionale a Moldovei - pentru filialele şi reprezentanţele instituţiilor financiare; e) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare. (4) Filialelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice autohtone li se atribuie numere de identificare de stat

identice numărului de identificare de stat al persoanei juridice care le-a creat. (5) Filialelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice străine li se atribuie numere de identificare de stat

indiferent de numărul de identificare al persoanei juridice străine care le-a creat. Articolul 13. Refuzul înregistrării de stat a persoanei juridice (1) Înregistrarea de stat a persoanei juridice nu se admite în cazurile: a) nedepunerii tuturor documentelor necesare pentru înregistrare; b) necorespunderii actelor de constituire sau altor documente depuse pentru înregistrare cerinţelor prevăzute de

lege; c) încălcării procedurii legale de constituire, reorganizare, lichidare, suspendare sau reluare a activităţii

persoanei juridice, de modificare a actelor de constituire ale persoanei juridice;

c1) constituirii unei noi persoane de către fondatorul persoanei juridice radiată din Registrul de stat ca rezultat al

aplicării art.1741 din Codul fiscal - în decursul a 3 ani (introdusă prin Legea Nr.145-XVI din 27 iunie 2008, în vigoare 1 ianuarie 2009);

d) încălcării, din motive neîntemeiate, a termenului de depunere a documentelor pentru înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire sau în datele înscrise în Registrul de stat.

(2) În cazurile prevăzute la alin.(1), registratorul adoptă decizia de a refuza înregistrarea. (3) Înregistrarea de stat nu poate fi refuzată pentru motive de inoportunitate. (4) Refuzul înregistrării de stat nu poate împiedica depunerea repetată a documentelor în vederea înregistrării

dacă au fost înlăturate cauzele care au servit drept temei pentru refuzul înregistrării. (5) Decizia de a refuza înregistrarea poate fi contestată în instanţa de judecată şi poate fi anulată numai de

instanţa de judecată. Articolul 14. Decizia de înregistrare (1) Decizia de înregistrare semnată de registrator se perfectează în două exemplare, unul dintre care se păstrează

la organul înregistrării de stat, iar celălalt se eliberează solicitantului. (2) Registratorul este în drept, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, să corecteze în decizia adoptată

erorile care contravin actelor de constituire şi alte greşeli evidente. Pentru aceasta se adoptă o decizie de corectare a greşelilor, care nu anulează şi nu modifică caracterul juridic al deciziei de înregistrare.

(3) Decizia de înregistrare poate fi contestată în instanţa de judecată şi poate fi anulată numai de instanţa de judecată.

Articolul 15. Dosarele persoanelor juridice, ale filialelor şi reprezentanţelor acestora (1) Pentru fiecare persoană juridică, filială şi reprezentanţă înregistrată, organul înregistrării de stat va ţine

dosare de evidenţă, în care se vor acumula toate documentele depuse în legătură cu înregistrarea. (2) Modalitatea ţinerii dosarelor de evidenţă se stabileşte în regulamentul aprobat de organul înregistrării de stat.

Capitolul III ÎNREGISTRAREA MODIFICĂRILOR OPERATE ÎN ACTELE

DE CONSTITUIRE ALE PERSOANEI JURIDICE ŞI ÎN DATELE ÎNSCRISE ÎN REGISTRUL DE STAT

Articolul 16. Înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat (1) Înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat se

efectuează în modul şi în condiţiile prevăzute pentru înregistrarea persoanei juridice, dacă legea nu prevede altfel. (2) Persoana juridică este obligată să depună documentele pentru înregistrarea modificărilor la organul

înregistrării de stat în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii de modificare a actelor de constituire sau a datelor înscrise în Registrul de stat. În cazul reorganizării persoanei juridice, termenul de depunere a documentelor pentru înregistrarea modificărilor este de 30 de zile după expirarea a 3 luni de la ultima publicare a avizului privind reorganizarea.

(3) Dacă pentru înregistrarea modificărilor este necesară autorizaţia (avizul, permisul, acordul, hotărîrea) unei autorităţi publice, organul înregistrării de stat va aplica procedura prevăzută la art. 7 alin. (3).

(4) Modificările operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat au putere juridică de la data înregistrării lor la organul înregistrării de stat (introdus prin Legea Nr.127 din 18 iunie 2010).

29

Articolul 17. Documentele necesare pentru înregistrarea modificărilor Pentru înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat,

persoana juridică depune la organul înregistrării de stat următoarele documente: a) cererea de înregistrare a modificărilor, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat; b) hotărîrea organului competent al persoanei juridice privind modificarea actelor de constituire şi a datelor

înscrise în Registrul de stat; c) actul adiţional cu privire la modificarea actelor de constituire; d) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare a modificărilor. Articolul 18. Înregistrarea suspendării sau reluării activităţii persoanei juridice Pentru înregistrarea suspendării sau reluării activităţii persoanei juridice se depun: a) cererea de înregistrare a suspendării sau reluării activităţii, conform modelului aprobat de organul înregistrării

de stat; b) hotărîrea organului competent al persoanei juridice privind suspendarea sau reluarea activităţii; c) actele de constituire; d) copia avizului de suspendare sau reluare a activităţii persoanei juridice, publicat în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova; e) certificatul, eliberat de inspectoratul fiscal teritorial, prin care se confirmă lipsa datoriilor faţă de bugetul

public naţional la situaţia din data adoptării deciziei de suspendare a activităţii, obţinut conform procedurii prevăzute la art.7 alin. (3);

f) ştampila (ştampilele) persoanei juridice (la suspendare). Articolul 19. Înregistrarea din oficiu a persoanei juridice pasive (1) Persoana juridică care a activat, însă ulterior, în decurs de 12 luni, nu a prezentat dările de seamă fiscale

prevăzute de legislaţie, se consideră persoană juridică pasivă. (2) În cazul constatării indiciilor prevăzute la alin.(1), registratorul adoptă din oficiu decizia de înregistrare a

persoanei juridice pasive şi înscrie datele respective, inclusiv menţiunea "pasivă", în Registrul de stat. (3) Înregistrarea datelor privind excluderea persoanei juridice din categoria celor pasive se efectuează la

adresarea persoanei juridice, cu depunerea următoarelor documente: a) cerere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat; b) confirmarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind prezentarea dării de seamă fiscale. (4) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat va prezenta trimestrial organului înregistrării de stat informaţie despre

persoanele juridice indicate la alin.(1).

Capitolul IV ÎNREGISTRAREA PERSOANELOR JURIDICE

SUPUSE REORGANIZĂRII

Articolul 20. Înştiinţarea organului înregistrării de stat despre începerea procedurii de reorganizare (1) Persoana juridică supusă reorganizării este obligată să înştiinţeze în scris organul înregistrării de stat despre

reorganizare în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii respective. Înştiinţarea implică consemnarea în Registrul de stat a începerii procedurii de reorganizare.

(2) Pentru consemnarea în Registrul de stat a începerii procedurii de reorganizare, la organul înregistrării de stat se prezintă hotărîrea de reorganizare, adoptată de organul competent al persoanei juridice sau de instanţa de judecată.

(3) Registratorul adoptă decizia cu privire la înregistrarea începerii procedurii de reorganizare a persoanei juridice şi înscrie în Registrul de stat menţiunea "în reorganizare".

Articolul 21. Documentele necesare pentru înregistrarea reorganizării (1) După expirarea a 3 luni de la ultima publicare a avizului privind reorganizarea, organul competent al

persoanei juridice supuse reorganizării sau create în urma reorganizării depune la organul înregistrării de stat următoarele documente:

a) cererea de înregistrare a reorganizării, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat; b) proiectul contractului de fuziune sau proiectul dezmembrării, după caz; c) hotărîrea de reorganizare, adoptată de organul competent al fiecărei persoane juridice participante la

reorganizare; d) actele de constituire ale persoanei juridice participante la reorganizare; e) actele de constituire ale persoanei juridice nou-create; f) documentul ce confirmă acceptarea de către creditori a garanţiilor oferite sau ce confirmă plata datoriilor,

după caz; g) autorizaţia de fuziune, după caz; h) actul de transmitere sau bilanţul de repartiţie, după caz; i) copia avizelor de reorganizare a persoanei juridice, publicate conform prevederilor art.72 din Codul civil;

30

j) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare. (2) Pînă la depunerea documentelor pentru înregistrarea reorganizării, persoana juridică care, ca urmare a

reorganizării, îşi încetează existenţa este obligată, pe propria răspundere, sub sancţiunea plăţii de daune-interese, să închidă contul (conturile) bancare şi să nimicească ştampila, după caz.

Articolul 22. Modul de înregistrare a persoanei juridice supuse reorganizării (1) Înregistrarea persoanelor juridice supuse reorganizării prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare

(divizare şi separare) sau transformare se efectuează în modul şi în condiţiile prevăzute la art.11. (2) Reorganizarea persoanelor juridice prin contopire se consideră încheiată din momentul înregistrării de stat a

persoanei juridice create ca urmare a contopirii. Actele de constituire ale persoanei juridice create ca urmare a contopirii vor conţine dispoziţii cu privire la preluarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale persoanelor juridice reorganizate prin contopire.

(3) Persoanei juridice create ca urmare a contopirii i se atribuie un nou număr de identificare de stat. Persoanele juridice participante la contopire îşi încetează existenţa şi se radiază din Registrul de stat.

(4) În cazul reorganizării persoanelor juridice prin absorbţie, persoana juridică absorbantă operează în actele de constituire modificări privind preluarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale persoanei juridice absorbite.

(5) Persoana juridică absorbantă îşi păstrează numărul său de identificare de stat. Persoana juridică absorbită îşi încetează existenţa şi se radiază din Registrul de stat.

(6) Reorganizarea persoanei juridice prin divizare se consideră încheiată din momentul înregistrării de stat a persoanelor juridice create ca urmare a divizării. Actele de constituire ale persoanelor juridice create ca urmare a divizării vor conţine dispoziţii cu privire la preluarea, în baza bilanţului de repartiţie, a părţii respective din drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale persoanei juridice divizate.

(7) Persoanelor juridice create ca urmare a divizării li se atribuie noi numere de identificare de stat. Persoana juridică reorganizată prin divizare îşi încetează existenţa şi se radiază din Registrul de stat.

(8) În cazul reorganizării persoanei juridice prin separare, aceasta operează în actele de constituire modificări privind transmiterea, în baza bilanţului de repartiţie, a părţii respective din drepturile şi obligaţiile sale patrimoniale către persoanele juridice existente sau create ca urmare a divizării.

(9) Actele de constituire ale persoanelor juridice existente sau create ca urmare a separării vor conţine dispoziţii cu privire la preluarea, în baza bilanţului de repartiţie, a părţii respective din drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale persoanei juridice reorganizate prin separare.

(10) Persoana juridică reorganizată prin separare îşi păstrează numărul său de identificare de stat. Persoanei juridice create ca urmare a separării i se atribuie un nou număr de identificare de stat.

(11) Reorganizarea persoanei juridice prin transformare se consideră încheiată din momentul înregistrării de stat a persoanei juridice create ca urmare a transformării. Actele de constituire ale persoanei juridice create ca urmare a transformării vor conţine dispoziţii cu privire la preluarea, în baza actului de transmitere, a tuturor drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale persoanei juridice reorganizate prin transformare.

(12) Persoana juridică reorganizată prin transformare îşi păstrează numărul de identificare de stat. (13) (Abrogat prin Legea Nr.127 din 18 iunie 2010). (14) Organul înregistrării de stat care înregistrează persoana juridică creată ca urmare a reorganizării

consemnează acest fapt în Registrul de stat, precum şi radiază din Registrul de stat persoana juridică reorganizată. (15) Înregistrarea reorganizării persoanei juridice se efectuează de către oficiul organului înregistrării de stat la

care este înregistrată persoana juridică supusă reorganizării.

Capitolul V RADIEREA PERSOANELOR JURIDICE DIN REGISTRUL DE STAT

Articolul 23. Înregistrarea dizolvării (1) Înregistrarea dizolvării persoanei juridice se efectuează în conformitate cu prevederile art.89 din Codul civil. (2) Registratorul adoptă decizia cu privire la înregistrarea dizolvării persoanei juridice şi consemnează în

Registrul de stat informaţia respectivă. La înregistrarea dizolvării persoanei juridice, organul înregistrării de stat înscrie în Registrul de stat menţiunea "în lichidare". Din acest moment se interzice participarea persoanei juridice în lichidare în calitate de fondator (asociat) al altei persoane juridice.

(3) Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.86 alin.(2) din Codul civil. La data înregistrării dizolvării persoanei juridice, administratorul acesteia devine lichidator dacă organul competent sau instanţa de judecată nu desemnează o altă persoană în calitate de lichidator.

(4) În termen de 3 zile de la numirea sa, lichidatorul notifică desemnarea sa organului înregistrării de stat care a efectuat înregistrarea persoanei juridice şi, pentru înscrierea datelor în Registrul de stat, depune următoarele documente:

a) cerere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat; b) hotărîrea de desemnare în calitate de lichidator.

31

În cazul desemnării mai multor lichidatori cu dreptul de reprezentare în comun a persoanei juridice, în Registrul de stat se vor înscrie şi datele acestora.

(5) În cazul desemnării unuia sau mai multor administratori fiduciari, acesta (aceştia) notifică desemnarea sa (lor) organului înregistrării de stat în termenul şi în condiţiile indicate la alin.(4).

Articolul 24. Documentele necesare pentru radierea persoanelor juridice din Registrul de stat (1) Pentru radierea persoanelor juridice din Registrul de stat se depun următoarele documente: a) cererea de radiere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat; b) bilanţul de lichidare şi planul de repartizare a activelor, aprobate de organul sau instanţa de judecată care a

desemnat lichidatorul; c) documentul ce confirmă lipsa datoriilor la bugetul public naţional, depus în conformitate cu procedura

prevăzută la art. 7 alin. (3); d) copiile avizelor de reorganizare sau lichidare a persoanei juridice, publicate conform art.72 sau 91 din Codul

civil. (2) Pînă la depunerea documentelor privind radierea din Registrul de stat, persoana juridică în lichidare este

obligată, pe propria răspundere, să închidă contul (conturile) bancar şi să predea ştampila pentru distrugere organului abilitat.

(3) În cazul în care este în vigoare hotărîrea instanţei de judecată privind lichidarea şi radierea persoanei juridice din Registrul de stat, depunerea documentelor prevăzute la alin.(1) nu este necesară.

Articolul 25. Radierea persoanelor juridice din Registrul de stat (1) Lichidatorul depune cererea de radiere a persoanei juridice din Registrul de stat în termenele şi în condiţiile

art.98 din Codul civil. (2) Persoana juridică se consideră lichidată din momentul adoptării deciziei de radiere din Registrul de stat. (3) Registratorul adoptă decizia de radiere în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii cererii de radiere. (4) În cazul în care, după radierea persoanei juridice din Registrul de stat, la organul înregistrării de stat a

parvenit hotărîrea instanţei de judecată privind redeschiderea procedurii de lichidare a persoanei juridice, organul înregistrării de stat adoptă, din oficiu, decizia de restabilire a datelor din Registrul de stat potrivit situaţiei de pînă la radierea persoanei juridice. Dacă instanţa de judecată desemnează un nou lichidator, în Registrul de stat se vor înscrie datele lichidatorului desemnat (introdus prin Legea Nr.127 din 18 iunie 2010).

(5) Radierea din Registrul de stat a persoanei juridice în privinţa căreia a fost redeschisă procedura de lichidare se efectuează în baza hotărîrii instanţei de judecată (introdus prin Legea Nr.127 din 18 iunie 2010).

Articolul 26. Radierea din oficiu a persoanei juridice din Registrul de stat (1) Persoana juridică care, în decurs de 12 luni de la data înregistrării, nu a depus dările de seamă fiscale

prevăzute de legislaţie şi nu a efectuat operaţii pe nici un cont bancar se consideră că şi-a încetat activitatea (în cele ce urmează - persoană juridică inactivă).

(2) În cazul constatării indiciilor prevăzute la alin.(1) şi dacă persoana juridică inactivă nu are datorii la bugetul public naţional, nu este fondator al unei alte persoane juridice şi nu are filiale şi reprezentanţe, organul înregistrării de stat iniţiază din oficiu procedura de radiere din Registrul de stat a persoanei juridice inactive, adoptînd decizia de iniţiere a procedurii de radiere.

(3) În termen de 3 zile lucrătoare de la adoptarea deciziei de iniţiere a procedurii de radiere din Registrul de stat, organul înregistrării de stat va publica gratuit pe site-ul său oficial şi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz cu privire la iniţierea procedurii de radiere din Registrul de stat a persoanei juridice inactive. Avizul va conţine şi date cu privire la modalitatea şi termenele de înaintare a cererilor de către persoana juridică inactivă ce urmează a fi radiată, a creanţelor de către creditori sau de către alte persoane interesate, precum şi adresa la care acestea pot fi depuse.

(4) Cererile şi creanţele pot fi înaintate nu mai tîrziu de 6 luni de la data publicării avizului prevăzut la alin.(3). (5) În termen de 3 zile lucrătoare de la expirarea termenului de depunere a cererilor şi creanţelor de către

persoanele interesate, dacă cereri şi creanţe nu au fost înaintate, organul înregistrării de stat adoptă din oficiu decizia de radiere din Registrul de stat a persoanei juridice inactive şi o radiază. În cazul depunerii cererilor şi creanţelor, lichidarea şi radierea din Registrul de stat a persoanei juridice inactive se efectuează în conformitate cu condiţiile generale prevăzute de lege, organul înregistrării de stat nefiind în drept să decidă din oficiu radierea din Registrul de stat a persoanei juridice inactive.

(6) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat va prezenta trimestrial organului înregistrării de stat informaţie despre persoanele juridice care, în decurs de 12 luni de la data înregistrării, nu au prezentat dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie şi nu au efectuat operaţii pe nici un cont bancar, indicînd existenţa sau lipsa datoriilor la bugetul public naţional, pentru a decide asupra radierii acestora din Registrul de stat.

(7) Lista fondatorilor cărora li se refuză, conform prevederilor art.13 alin.(1) lit.c1), de a înregistra persoane nou-fondate va fi prezentată Î.S. Camera Înregistrării de Stat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, conform unui regulament aprobat de Guvern (introdus prin Legea Nr.145-XVI din 27 iunie 2008, în vigoare 1 ianuarie 2009; în redacţia Legii Nr.109 din 4 iunie 2010).

(8) În baza informaţiei prezentată de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat despre persoanele juridice

32

cărora li s-au aplicat prevederile art.1741 din Codul fiscal, Î.S. Camera Înregistrării de Stat va radia persoanele respective din Registrul de stat (introdus prin Legea Nr.145-XVI din 27 iunie 2008, în vigoare 1 ianuarie 2009; în redacţia Legii Nr.109 din 4 iunie 2010).

Articolul 27. Documentele necesare pentru radiera filialelor şi reprezentanţelor din Registrul de stat (1) Pentru radierea din Registrul de stat a filialelor şi reprezentanţelor, la organul înregistrării de stat se depun

următoarele documente: a) cererea de radiere, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat; b) hotărîrea organului competent al persoanei juridice care a constituit filiala sau reprezentanţa. (2) Radierea filialelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice străine se efectuează în conformitate cu

prevederile stabilite pentru radierea persoanei juridice autohtone. (3) Registratorul adoptă decizia de radiere în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii cererii de radiere.

Capitolul VI ÎNREGISTRAREA DE STAT A

ÎNTREPRINZĂTORILOR INDIVIDUALI

Articolul 28. Procedura înregistrării de stat a întreprinzătorilor individuali (1) Pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali se depun următoarele documente: a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat; b) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare. (2) Depunerea documentelor la înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali se efectuează în modul

stabilit la art.8. (3) La înregistrarea de stat se verifică identitatea şi capacitatea de exerciţiu ale persoanei fizice. (4) Registratorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor, adoptă decizia de înregistrare

sau de a refuza înregistrarea. (5) Decizia de înregistrare se întocmeşte în conformitate cu art.14. (6) Documentele depuse de către întreprinzătorul individual împreună cu decizia de înregistrare se păstrează în

dosarul de evidenţă în arhiva organului înregistrării de stat. Articolul 29. Modificarea datelor înscrise în Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali (1) Întreprinzătorul individual este obligat, în termen de 3 zile de la data modificării datelor anterior înscrise în

Registrul de stat, să depună la organul înregistrării de stat următoarele documente: a) cererea de înregistrare a modificărilor, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat; b) documentul ce confirmă modificarea datelor anterior înscrise în Registrul de stat; c) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare a modificărilor. (2) Registratorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor, adoptă decizia de înregistrare

a modificărilor sau decizia de a refuza înregistrarea modificărilor. Articolul 30. Refuzul înregistrării întreprinzătorului individual (1) Înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual nu se admite în cazul în care: a) persoana fizică este deja înregistrată în calitate de întreprinzător individual; b) persoana respectivă este lipsită, prin hotărîrea instanţei de judecată, de dreptul de a practica activitate de

întreprinzător. (2) În cazurile prevăzute la alin.(1), registratorul adoptă decizia de a refuza înregistrarea. (3) Înregistrarea de stat nu poate fi refuzată pentru motive de inoportunitate. (4) Refuzul înregistrării de stat nu poate împiedica depunerea repetată a documentelor în vederea înregistrării

dacă au fost înlăturate cauzele care au servit drept temei pentru refuzul înregistrării. (5) Decizia de a refuza înregistrarea poate fi contestată în instanţa de judecată şi poate fi anulată numai de

instanţa de judecată. Articolul 31. Încetarea calităţii de întreprinzător individual (1) Activitatea întreprinzătorului individual încetează: a) la cererea întreprinzătorului individual în cazul lipsei datoriilor faţă de bugetul public naţional (în redacţia

Legii Nr.145-XVI din 27 iunie 2008); b) prin hotărîrea instanţei de judecată; c) în cazul decesului; d) în alte temeiuri stabilite de legislaţie. (2) Activitatea întreprinzătorului individual se consideră încetată din momentul radierii acestuia din Registrul de

stat. (3) Radierea din Registrul de stat a întreprinzătorului individual din proprie iniţiativă se efectuează pe baza

cererii de radiere, întocmite conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat. (4) Registratorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor menţionate la alin.(1), adoptă

decizia de radiere.

33

Capitolul VII REGISTRUL DE STAT

Articolul 32. Principiile ţinerii Registrului de stat (1) Registrul de stat se ţine în conformitate cu legislaţia cu privire la registre, cu prezenta lege şi cu alte acte

normative. (2) Ţinerea Registrului de stat constă în înscrierea în acesta a datelor despre persoanele juridice, inclusiv filialele

şi reprezentanţele acestora, înregistrate, reorganizate şi lichidate, despre modificările operate în actele de constituire şi a altor date despre persoanele juridice, precum şi a datelor privind obţinerea şi încetarea calităţii de întreprinzător individual de către persoanele fizice.

(3) Registrul de stat se ţine pe suport de hîrtie (dosarul de evidenţă) şi pe suport electronic prin intermediul sistemului informaţional automatizat.

(4) Registrul de stat se ţine în limba de stat. (5) Registrul de stat se ţine de către organul înregistrării de stat. Articolul 33. Conţinutul Registrului de stat (1) În Registrul de stat al persoanelor juridice se înscriu următoarele date despre persoana juridică: a) denumirea completă şi prescurtată în limba de stat; b) forma juridică de organizare; c) data înregistrării şi numărul de identificare de stat; d) sediul (adresa poştală, telefon, fax, adresa electronică), inclusiv al filialelor şi reprezentanţelor; e) persoană juridică (da, nu); f) ţara de origine a fondatorilor; g) modalitatea constituirii (creată sau reorganizată) şi datele despre succesiunea de drept; h) obiectul principal de activitate şi durata activităţii; i) numele, prenumele, numărul de identificare personal (IDNP), domiciliul, numărul de telefon ale fondatorilor

(asociaţilor) şi administratorului - persoane fizice, numărul de identificare de stat, data înregistrării şi sediul (adresa poştală, telefon, fax, adresa electronică) ale fondatorilor (asociaţilor) - persoane juridice;

j) tipul de proprietate şi sursa de finanţare; k) mărimea capitalului social şi a cotelor de participare ale fondatorilor (asociaţilor); l) date din raportul financiar anual (pentru societăţile comerciale) - în baza datelor furnizate de Biroul Naţional

de Statistică; m) numele, prenumele, datele din buletinul de identitate, domiciliul, numărul de telefon şi alte date ale

administratorului fiduciar şi/sau ale administratorului insolvabilităţii desemnaţi de instanţa de judecată, precum şi componenţa nominală a organelor de conducere, supraveghere şi control;

n) data înregistrării modificărilor operate în actele de constituire, esenţa modificărilor; o) date cu privire la începerea, suspendarea sau încheierea procedurii de reorganizare, cu privire la intentarea

procesului de insolvabilitate, cu privire la aplicarea procedurii planului sau cu privire la dizolvare, prevăzute de legislaţie;

p) date cu privire la suspendarea şi reluarea activităţii; q) date despre licenţele eliberate, suspendate, retrase, anulate (prezentate de către Camera de Licenţiere); r) modul de încetare a activităţii (prin reorganizare, dizolvare sau radiere din Registrul de stat în temeiul deciziei

din oficiu a organului înregistrării de stat); s) date despre lichidator - numele, prenumele, domiciliul, numărul actului de identitate şi numărul de identificare

personal; t) date cu privire la persoanele juridice pasive; u) numele, prenumele şi funcţia persoanei care a efectuat înregistrarea. (2) În Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali se înscriu următoarele date despre persoana fizică

întreprinzător individual: a) numele, prenumele, numărul de identificare personal, domiciliul, telefonul; b) data înregistrării şi numărul de identificare de stat; c) obiectul principal de activitate; d) date despre licenţele eliberate, suspendate, retrase, anulate (prezentate de către Camera de Licenţiere); e) data şi motivul încetării activităţii (la cerere, prin hotărîrea instanţei de judecată, deces şi altele); f) numele, prenumele şi funcţia persoanei care a efectuat înregistrarea. (3) Datele se înscriu în Registrul de stat în baza documentelor depuse pentru înregistrare. (4) Datele înscrise în Registrul de stat cu privire la telefon (fix, mobil), fax, adresă electronică pot fi completate

şi din alte surse. Articolul 34. Caracterul public şi modalitatea de furnizare a informaţiei din Registrul de stat şi din actele de

constituire (1) Datele din Registrul de stat şi din actele de constituire sînt publice şi accesibile tuturor în condiţiile şi în

34

limitele prevăzute de legislaţia cu privire la accesul la informaţie, secretul de stat, secretul comercial, protecţia datelor personale, cu privire la registre, precum şi de tratatele internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte.

(2) Informaţia din Registrul de stat şi din actele de constituire ale persoanei juridice sau persoanei fizice întreprinzător individual se eliberează la cerere, în următoarele forme:

a) extras din Registrul de stat; b) copii ale actelor de constituire; c) informaţii din actele de constituire; d) certificat privind constatarea unui fapt.

(21) Dosarele de evidenţă sau documentele în original din dosarele de evidenţă nu se eliberează (introdus prin Legea Nr.127 din 18 iunie 2010).

(22) Documentele în original din dosarele de evidenţă pot fi prezentate în şedinţa de judecată la cererea instanţei de judecată (introdus prin Legea Nr.127 din 18 iunie 2010).

(23) Dosarele de evidenţă sau documentele în original din dosarele de evidenţă pot fi ridicate în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală (introdus prin Legea Nr.127 din 18 iunie 2010).

(3) Termenul eliberării informaţiei din Registrul de stat şi din actele de constituire este de 3 zile lucrătoare de la data adresării solicitantului.

(4) Preţul copiilor şi extraselor eliberate din Registrul de stat nu va depăşi costul administrativ al acestora.

Capitolul VIII ORGANUL ÎNREGISTRĂRII DE STAT

Articolul 35. Organul înregistrării de stat (1) Înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi fizice prevăzute la art.3 se efectuează de către Camera

Înregistrării de Stat (denumită în continuare Cameră) prin intermediul oficiilor sale teritoriale. (2) Camera are statut de întreprindere de stat. (3) Principalele atribuţii ale Camerei sînt: a) înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali; b) ţinerea Registrului de stat; c) eliberarea extraselor din Registrul de stat; d) acordarea asistenţei juridice şi a altor servicii în domeniul înregistrării de stat persoanelor juridice şi

întreprinzătorilor individuali; e) participarea la elaborarea cadrului legal în domeniul înregistrării de stat a persoanelor juridice şi a

întreprinzătorilor individuali; f) contribuirea sau participarea la studii, evaluări şi lucrări de sinteză ce ţin de înregistrarea de stat; g) editarea Buletinului Oficial al Camerei Înregistrării de Stat. Articolul 36. Registratorul (1) Registratorul este persoană împuternicită pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi

întreprinzătorilor individuali. Registratorul activează în cadrul oficiului teritorial al Camerei. În funcţia de registrator se angajează prin concurs persoane licenţiate în drept. Regulamentul privind modul de desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de registrator se aprobă de organul înregistrării de stat (în redacţia Legii Nr.127 din 18 iunie 2010).

(2) Registratorul: a) examinează cererile cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali,

cu privire la înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat, cu privire la înregistrarea reorganizării, suspendării sau reluării activităţii, precum şi cererile de radiere din Registrul de stat;

b) verifică identitatea persoanelor fizice - a administratorului şi fondatorilor persoanei juridice, precum şi a întreprinzătorului individual, în conformitate cu baza de date a Registrului de stat al populaţiei;

c) autentifică actele de constituire ale persoanelor juridice, precum şi modificările operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat;

d) înregistrează persoanele juridice, întreprinzătorii individuali sau refuză înregistrarea acestora, adoptînd decizia respectivă;

e) examinează cererile repetate cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, cu privire la înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat, cu privire la înregistrarea reorganizării, suspendării sau reluării activităţii, precum şi cererile de radiere din Registrul de stat, verifică respectarea de către solicitant a cerinţelor indicate în decizia precedentă privind refuzul înregistrării de stat;

f) primeşte în audienţă şi acordă consultaţii în problemele înregistrării de stat a persoanelor juridice şi întreprinzătorilor individuali;

35

g) prezintă informaţie cu privire la înregistrarea de stat autorităţilor administraţiei publice locale şi inspectoratelor fiscale teritoriale;

h) ţine evidenţa persoanelor juridice şi întreprinzătorilor individuali în oficiul teritorial respectiv şi prezintă Camerei informaţia respectivă;

i) asigură integritatea şi păstrarea permanentă a dosarelor de evidenţă; j) exercită alte atribuţii ce ţin de înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali. Articolul 37. Conlucrarea cu autorităţile publice (1) Camera conlucrează cu autorităţile publice.

(11) Camera prezintă, pe suport de hîrtie sau în formă electronică, Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, Biroului Naţional de Statistică şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat informaţia din Registrul de stat privind înregistrarea, reorganizarea sau lichidarea persoanei juridice sau a întreprinzătorului individual, precum şi privind modificările din actele de constituire ale acestora, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării (introdus prin Legea Nr.127 din 18 iunie 2010).

(2) Informaţia din Registrul de stat şi din actele de constituire ale persoanelor juridice se eliberează autorităţilor publice la solicitare, pe suport de hîrtie sau în formă electronică.

(3) Camera de Licenţiere prezintă lunar Camerei, în formă electronică, datele privind licenţele eliberate, suspendate, retrase şi anulate.

(4) În cazul depistării documentelor neautentice (false), Camera anunţă despre aceasta organele de drept şi de control pentru a se întreprinde acţiunile de rigoare.

(5) Dosarele de evidenţă ale persoanelor juridice, ale filialelor şi reprezentanţelor acestora şi ale întreprinzătorilor individuali se remit organelor de drept şi de control numai în cazurile prevăzute de legislaţie.

Articolul 38. Răspunderea Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere administrativă, civilă sau penală, în conformitate cu

legislaţia. Capitolul IX

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 39 (1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării. (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.1265-XIV din 5 octombrie 2000 cu privire la

înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor. (3) Întreprinderile individuale înregistrate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi considerate

întreprinzători individuali şi nu vor fi supuse reînregistrării. (4) Înregistrarea de stat, în calitate de întreprinzător individual, a persoanelor fizice care şi-au încetat activitatea

în baza patentei de întreprinzător din cauza expirării termenelor stabilite la art.18 alin.(2) din Legea nr.93-XIV din 15 iulie 1998 cu privire la patenta de întreprinzător şi în anexa la ea se efectuează gratuit.

(5) Condiţia privitoare la termen, prevăzută la art.26 alin.(1), se aplică şi în cazul în care acesta a expirat pînă la intrarea în vigoare sau în decursul unui an de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(6) Guvernul, în termen de 3 luni: a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în corespundere cu prezenta lege; b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege. (Conform Legii Nr.109 din 4 iunie 2010 în cuprinsul legii, textul "a Ministerului Dezvoltării Informaţionale" se

exclude). PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

PRIVIND REGLEMENTAREA PRIN LICENŢIERE A ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR

(Titlul în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007) Legea Republicii Moldova

Nr. 451-XV din 30 iulie 2001 (Monitorul Oficial, 18 februarie 2005, nr.26-28, p. I, art. 95)

Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Articolul 1. Destinaţia şi sfera de aplicare a prezentei legi (1) Prezenta lege determină cadrul juridic, organizatoric şi economic de reglementare prin licenţiere a activităţii

de întreprinzător, stabileşte genurile de activitate supuse reglementării prin licenţiere şi este orientată spre

36

asigurarea respectării condiţiilor, stabilite prin lege pentru desfăşurarea genurilor de activitate supuse reglementării prin licenţiere.

(2) Modul de eliberare, prelungire, reperfectare, suspendare, reluare a valabilităţii şi retragere a licenţelor, de eliberare a copiilor şi duplicatelor, de ţinere a dosarelor de licenţiere şi a registrelor de licenţiere, controlul asupra respectării de către titularii de licenţă a condiţiilor de licenţiere şi aplicarea măsurilor şi sancţiunilor respective pentru genurile de activitate pe piaţa financiară bancară şi nebancară sînt prevăzute de legile ce reglementează expres aceste genuri de activitate (în redacţia Legilor Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007; Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

Articolul 2. Noţiuni principale În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni: licenţă - act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a

activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere;

solicitant de licenţă - persoană juridică sau fizică, înregistrată în modul stabilit în Republica Moldova în calitate de întreprindere sau de organizaţie, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, precum şi persoană fizică ce poate practica unele genuri de activitate supuse licenţierii în temeiul unor alte acte legislative, care depune la autoritatea de licenţiere declaraţie şi documentele necesare eliberării licenţei;

titular de licenţă - persoană juridică sau fizică ce a obţinut licenţă; condiţii de licenţiere - totalitatea cerinţelor şi condiţiilor stabilite prin legile ce reglementează expres activităţile

licenţiate, a căror respectare este obligatorie pentru solicitantul şi titularul de licenţă la desfăşurarea genului respectiv de activitate;

licenţiere - totalitatea procedurilor de reglementare a activităţii de întreprinzător legate de eliberarea, prelungirea, reperfectarea, suspendarea, reluarea valabilităţii şi retragerea licenţelor, eliberarea copiilor şi duplicatelor acestora, ţinerea dosarelor de licenţiere şi a registrelor de licenţe, controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere, adoptarea prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010);

aprobare tacită - fapt prin care se consideră că licenţa este eliberată, reperfectată dacă autoritatea de licenţiere nu răspunde solicitantului de licenţă la declaraţia pentru eliberarea licenţei, la cererea de reperfectare a licenţei în termenele şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege sau de legile ce reglementează expres activităţile licenţiate;

registrul licenţelor - totalitatea informaţiilor cu privire la licenţele eliberate, prelungite, reperfectate, suspendate, reluate şi retrase (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010);

ghişeu unic - procedură prin care autoritatea de licenţiere, în colaborare cu alte autorităţi publice ori instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control, verifică autenticitatea informaţiei prezentate de solicitantul/titularul de licenţă şi/sau remite actele recepţionate autorităţilor de specialitate pentru aprobare, în cazurile în care legislaţia prevede aprobarea lor, în regim on-line, prin intermediul reţelelor electronice la care are acces autoritatea de licenţiere, sau în alt mod stabilit de aceste autorităţi, fără implicarea în acest proces a solicitantului/titularului de licenţă (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007);

suspendarea licenţei – privarea titularului de licenţă, pe un termen stabilit, de dreptul de a desfăşura un anumit gen de activitate, conform procedurii prevăzute de lege (introdusă prin Legea Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010);

retragerea licenţei – privarea titularului de licenţă de dreptul de a desfăşura un anumit gen de activitate, conform procedurii prevăzute de lege (introdusă prin Legea Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

Articolul 3. Principiile de bază ale licenţierii Principiile de bază ale licenţierii sînt: a) asigurarea egalităţii în drepturi şi a intereselor legitime ale tuturor întreprinderilor, organizaţiilor, persoanelor

fizice; b) transparenţa actelor necesare iniţierii şi/sau desfăşurării afacerii; c) stabilirea unui mod unic de licenţiere pe teritoriul Republicii Moldova; d) transparenţa decizională în domeniul licenţierii; e) previzibilitatea procesului de licenţiere; f) reglementarea materială şi procedurală prin acte legislative a condiţiilor şi procedurilor de licenţiere; g) declararea de către solicitantul de licenţă a răspunderii sale pentru respectarea condiţiilor de licenţiere la

desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţa; h) neimplicarea de către autoritatea de licenţiere a solicitantului/titularului de licenţă în procesul de verificare,

aprobare a actelor, stabilite de lege spre recepţionare, verificare sau aprobare, conform principiului ghişeului unic; i) aprobarea tacită în cazul depăşirii de către autoritatea de licenţiere a termenului stabilit pentru eliberarea,

prelungirea, reperfectarea licenţei şi în lipsa unei comunicări scrise din partea acesteia, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege sau de legile ce reglementează expres activităţile licenţiate (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010);

37

j) echitabilitatea (proporţionalitatea) dintre interesele societăţii şi drepturile întreprinzătorilor la efectuarea controlului asupra respectării condiţiilor de licenţiere, precum şi la suspendarea/retragerea licenţelor (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).

Articolul 4. Criteriile de determinare a genurilor de activitate supuse reglementării prin licenţiere La genurile de activitate supuse reglementării prin licenţiere se atribuie genurile de activitate care corespund

unuia sau ambelor criterii indicate la lit.a) şi b), coroborate cu criteriul stabilit la lit.c), şi anume: a) implicarea utilizării resurselor limitate ale statului; b) necesitatea stabilirii condiţiilor şi cerinţelor speciale de activitate, precum şi verificării respectării acestora pe

parcursul activităţii, pentru excluderea prejudicierii drepturilor, intereselor legitime şi sănătăţii cetăţenilor, mediului înconjurător şi securităţii statului;

c) licenţierea nu dublează alte proceduri de reglementare, stabilite de lege pentru alocarea resurselor limitate ale statului şi/sau asigurarea respectării condiţiilor şi cerinţelor speciale pentru excluderea prejudicierii drepturilor, intereselor legitime şi sănătăţii cetăţenilor, mediului înconjurător şi securităţii statului (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).

Articolul 5. Politica statului în domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător (1) Politica statului în domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător este promovată de

Ministerul Economiei (în redacţia Legilor Nr.109 din 4 iunie 2010; Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(2) În scopul realizării activităţilor atribuite conform prezentei legi în competenţa Ministerului Economiei, acesta îndeplineşte următoarele atribuţii (în redacţia Legilor Nr.109 din 4 iunie 2010; Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010):

a) monitorizează modul de implementare a prezentei legi de către autorităţile de licenţiere şi prezintă semestrial rapoarte în acest sens Parlamentului şi Guvernului;

b) generalizează experienţa din domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, elaborează şi promovează propuneri privind perfecţionarea legislaţiei în domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, în conformitate cu principiile stabilite în Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător;

c) verifică şi avizează rapoartele privind analiza impactului de reglementare a proiectelor de acte normative ce vizează reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, cu consultarea obligatorie a sectorului privat.

(3) Autorităţile de licenţiere, stabilite în prezenta lege, participă la promovarea politicii statului şi îndeplinesc atribuţiile respective în domeniul reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător în limitele prevederilor prezentei legi, precum şi ale legilor ce reglementează expres activităţile licenţiate (în redacţia Legilor Nr.130-XVI din 7 iunie 2007; Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007). Articolul 6. Autorităţile de licenţiere

(1) Autorităţile de licenţiere sînt: a) Camera de Licenţiere; b) Banca Naţională a Moldovei; c) Comisia Naţională a Pieţei Financiare; d) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică; e) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei; f) Consiliul Coordonator al Audiovizualului. (2) Autorităţile de licenţiere reglementează prin licenţiere genurile de activitate conform competenţelor stabilite

la art.8 (în redacţia Legilor Nr.262-XVI din 27 octombrie 2005; Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007). Articolul 7. Camera de Licenţiere (1) Camera de Licenţiere, denumită în continuare Cameră, este o autoritate publică de specialitate în subordinea

Ministerului Economiei, are statut de persoană juridică şi dispune de ştampilă cu stema de stat şi cu denumirea sa. Camera îşi desfăşoară activitatea pe baza regulamentului aprobat de Guvern (în redacţia Legilor Nr.109 din 4 iunie 2010; Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(2) În scopul realizării activităţilor atribuite conform prezentei legi în competenţa Camerei, aceasta îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) eliberează, prelungeşte, reperfectează, reia valabilitatea licenţelor, eliberează copii şi duplicate ale acestora, realizează acţiunile prevăzute de lege pentru suspendarea, retragerea, recunoaşterea nevalabilităţii licenţelor (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010);

b) organizează controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere; c) asigură verificarea corespunderii solicitantului condiţiilor de licenţiere în baza declaraţiei pentru eliberarea

licenţei şi a documentelor anexate, dacă legile care reglementează activitatea pentru care se solicită licenţa nu stabilesc expres verificarea încadrării solicitantului în condiţiile de licenţiere la faţa locului (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010);

d) remite prescripţii privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere; e) ţine dosarele de licenţiere şi registrul de licenţiere;

38

f) (abrogată prin Legea Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010); g) generalizează experienţa din domeniul de competenţă şi prezintă Ministerului Economiei propunerile

respective (în redacţia Legilor Nr.109 din 4 iunie 2010; Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010); h) prezintă Ministerului Economiei dări de seamă anuale privind activitatea sa (în redacţia Legilor Nr.109 din 4

iunie 2010; Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010). (3) Deciziile Camerei pot fi contestate în instanţa judecătorească (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14

decembrie 2007). Articolul 8. Genurile de activitate supuse reglementării prin licenţiere (1) Se supun reglementării prin licenţiere următoarele genuri de activitate: a) de către Camera de Licenţiere:

1) activitatea de audit; 2) activitatea de evaluare a bunurilor imobile; 3) activitatea burselor de mărfuri; 4) activitatea cu metale preţioase şi pietre preţioase; funcţionarea caselor de amanet; 5) activitatea în domeniul jocurilor de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea cazinourilor,

exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţiile sportive; 6) importul şi păstrarea alcoolului etilic; importul, păstrarea şi comercializarea angro a producţiei alcoolice

şi/sau a berii importate; 7) fabricarea alcoolului etilic, producţiei alcoolice, berii şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului

etilic, a producţiei alcoolice şi a berii produse de producătorii autohtoni; 8) importul articolelor de tutun; importul şi/sau prelucrarea industrială a tutunului; fabricarea articolelor din

tutun şi/sau comercializarea angro a articolelor din tutun şi a tutunului fermentat; 9) activitatea farmaceutică veterinară şi/sau asistenţa veterinară (cu excepţia activităţii desfăşurate de serviciul

veterinar de stat); 10) importul şi/sau comercializarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor; 11) transportul auto de călători în folos public; 12) activitatea de proiectare pentru toate categoriile de construcţii, urbanism, instalaţii şi reţele tehnico-edilitare,

reconstrucţii, restaurări; 13) construcţiile de clădiri şi/sau construcţiile inginereşti, instalaţiile şi reţelele tehnico-edilitare, reconstrucţiile,

consolidările, restaurările; 14) extragerea substanţelor minerale utile şi/sau îmbutelierea apelor minerale şi naturale potabile; 15) activitatea topogeodezică şi cartografică; 16) colectarea, păstrarea, prelucrarea, comercializarea, precum şi exportul resturilor şi deşeurilor de metale

feroase şi neferoase, de baterii de acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată; 17) importul şi/sau fabricarea, depozitarea, comercializarea angro a substanţelor şi materialelor chimice toxice, a

articolelor şi produselor chimice de menaj; 18) confecţionarea şi distrugerea ştampilelor; 19) activitatea particulară de detectiv sau de pază; 20) montarea şi/sau reglarea, asistenţa tehnică a sistemelor automate de semnalizare şi de stingere a incendiilor,

precum şi de protecţie a clădirilor împotriva fumului şi de înştiinţare în caz de incendiu; 21) producerea, asamblarea, importul şi/sau exportul, reexportul, comercializarea armelor şi muniţiilor cu

destinaţie civilă şi repararea armelor cu destinaţie civilă; 22) producerea, importul şi/sau exportul, reexportul, comercializarea, depozitarea şi efectuarea lucrărilor cu

explozibil de uz civil; 23) producerea, asamblarea, importul, exportul, reexportul, depozitarea articolelor pirotehnice şi prestarea

serviciului "Spectacole pirotehnice şi focuri de artificii" cu articole pirotehnice de divertisment de destinaţie profesională;

24) importul, exportul, proiectarea, producerea şi comercializarea mijloacelor criptografice şi tehnice de protecţie a informaţiei, mijloacelor tehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a informaţiei; prestarea serviciilor în domeniul protecţiei criptografice şi tehnice a informaţiei (cu excepţia activităţii desfăşurate de autorităţile publice învestite cu acest drept prin lege);

25) activitatea farmaceutică, inclusiv cu folosirea preparatelor narcotice şi/sau psihotrope, desfăşurată de întreprinderile şi/sau instituţiile farmaceutice (pentru întreprinderile şi instituţiile nou-create, pînă la obţinerea certificatului de acreditare), cu excepţia cazurilor cînd se modifică ori se completează genul de activitate;

26) fabricarea, comercializarea, asistenţa tehnică şi reparaţia dispozitivelor medicale, inclusiv a opticii; 27) acordarea asistenţei medicale de către instituţiile medico-sanitare private (pentru instituţiile nou-create, pînă

la obţinerea certificatului de acreditare), cu excepţia cazurilor cînd se modifică ori se completează genul de activitate;

28) activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor în ţară şi/sau în străinătate; 29) activitatea de turism;

39

30) activitatea de depozitare a cerealelor cu eliberarea certificatelor de depozit pentru cereale; 31) activitatea magazinelor duty-free, inclusiv pentru deservirea corpului diplomatic; 32) activitatea de broker vamal; b) de către Banca Naţională a Moldovei:

33) activitatea băncilor şi unităţilor de schimb valutar (altele decît băncile); c) de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare:

34) activitatea asigurătorilor (reasigurătorilor), brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare; 35) activitatea de gestiune a activelor fondurilor nestatale de pensii; 36) activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut; 37) activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare; 38) activitatea birourilor istoriilor de credit; d) de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică:

39) importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat la staţiile de alimentare;

40) producerea energiei electrice; transportul energiei electrice şi/sau activitatea de dispecerat central; distribuţia energiei electrice; furnizarea energiei electrice la tarife reglementate sau nereglementate;

41) producerea şi/sau stocarea gazelor naturale; producerea combustibilului regenerabil; transportul gazelor naturale; distribuţia şi/sau furnizarea gazelor naturale la tarife reglementate sau nereglementate;

e) de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei:

42) utilizarea frecvenţelor sau canalelor radio şi/sau a resurselor de numerotare în scopul furnizării reţelelor şi/sau serviciilor de comunicaţii electronice;

43) serviciile de creare, implementare şi de asigurare a funcţionării sistemelor informaţionale automatizate de importanţă statală, inclusiv a produselor program;

f) de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului:

44) activitatea de emisie pentru difuzarea serviciilor de programe pe cale radioelectrică terestră şi/sau prin orice alte mijloace de telecomunicaţii decît cele radioelectrice terestre (în redacţia Legilor Nr.115-XVI din 22 mai 2008; Nr.181-XVI din 10 iulie 2008, în vigoare 1 noiembrie 2008; Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(2) Genurile de activitate neindicate la alin.(1) se desfăşoară fără licenţe sau fără alte acte administrative cu efect similar, cu excepţia autorizaţiilor, stabilite expres prin lege, pentru confirmarea unor cerinţe tehnice, norme separate sub un anumit aspect.

(21) Licenţa pentru comercializarea resturilor şi deşeurilor de metale feroase şi neferoase, de baterii de acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată, către agenţii economici aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, precum şi pentru exportul acestora se eliberează pe bază de concurs, conform regulamentului aprobat de Guvern (introdus prin Legea Nr.313-XVI din 26 decembrie 2008).

(3) Introducerea reglementării prin licenţiere pentru alte genuri de activitate este posibilă numai prin modificarea şi completarea listei genurilor de activitate supuse reglementării prin licenţiere, stabilite la alin.(1) (în redacţia Legilor Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; Nr.262-XVI din 27 octombrie 2005; Nr.34-XVI din 24 februarie 2006; Nr.63-XVI din 16 martie 2007; Nr.202-XVI din 26 iulie 2007; Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).

Articolul 9. Conţinutul licenţei (1) Formularele de licenţă sînt documente de strictă evidenţă. Formularele tipizate au serie şi numerotare

continuă. Tipul formularului de licenţă şi al anexei la aceasta se aprobă de Guvern. (2) Licenţa conţine: a) denumirea autorităţii de licenţiere; b) seria, numărul şi data eliberării/prelungirii licenţei (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10

noiembrie 2010); c) denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licenţă, întreprindere sau organizaţie,

persoană juridică sau fizică ori numele, prenumele şi adresa titularului de licenţă persoană fizică; d) data şi numărul certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei, IDNO al întreprinderii

sau al organizaţiei ori seria şi numărul buletinului de identitate, IDNP al persoanei fizice (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007);

e) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se eliberează licenţa; f) termenul de valabilitate a licenţei; g) semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului acestuia autentificată prin aplicarea

ştampilei acestei autorităţi (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007). (3) Anexa la licenţă este parte integrantă a acesteia şi conţine toate condiţiile de licenţiere, precum şi lista

filialelor şi subdiviziunilor separate ale titularului de licenţă la care va fi efectuată activitatea pe baza licenţei obţinute (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(4) Procurarea, evidenţa şi păstrarea formularelor de licenţă ţin de competenţa autorităţii de licenţiere abilitate cu

40

dreptul de a elibera licenţe, conform atribuţiilor stabilite la art. 8 (introdus prin Legea Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

Articolul 10. Documentele necesare pentru obţinerea sau prelungirea licenţei (Titlul în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010) (1) Pentru obţinerea sau prelungirea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana

împuternicită de acesta sau persoana fizică depune la autoritatea de licenţiere respectivă personal, prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document electronic cu semnătură digitală) o declaraţie de modelul stabilit de această autoritate, semnată de persoana care depune declaraţia, ce conţine (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010):

a) denumirea, forma juridică de organizare, sediul, IDNO al întreprinderii sau al organizaţiei ori numele, prenumele, adresa şi IDNP al persoanei fizice;

b) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul de licenţă intenţionează să obţină licenţă sau să o prelungească (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010);

c) asumarea pe propria răspundere de către solicitantul de licenţă a responsabilităţii pentru respectarea condiţiilor de licenţiere la desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţă şi pentru veridicitatea documentelor prezentate.

(2) La declaraţia pentru eliberarea licenţei se anexează: a) copia de pe certificatul de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei ori de pe buletinul de identitate

al persoanei fizice; b) documentele suplimentare în conformitate cu prevederile actelor legislative ce reglementează activitatea

licenţiată pentru care se solicită licenţa. Documentele se depun în original sau în copii, inclusiv pe suport electronic, cu prezentarea originalelor pentru verificare, cu excepţia celor stabilite spre verificare prin procedura ghişeului unic (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(21) La declaraţia pentru prelungirea licenţei se anexează numai documentele care necesită actualizare sau conţin date diferite de cele prezentate la momentul eliberării licenţei (introdus prin Legea Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(3) Solicitarea altor documente decît cele prevăzute de prezentul articol se interzice. (4) Documentele se depun în original sau în copie. Datele din documentele şi informaţiile depuse se verifică prin

procedura ghişeului unic. (5) Declaraţia pentru eliberarea/prelungirea licenţei şi documentele anexate la ea se înregistrează conform

borderoului, a cărui copie se expediază (se înmînează) solicitantului de licenţă, cu menţiunea privind data înregistrării declaraţiei, autentificată prin semnătura persoanei responsabile a autorităţii de licenţiere (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(6) Declaraţia pentru eliberarea/prelungirea licenţei nu se înregistrează în cazul în care (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010):

a) aceasta a fost depusă (semnată) de o persoană care nu are atribuţiile respective; b) documentele au fost perfectate cu încălcarea cerinţelor prezentului articol. (7) Despre refuzul înregistrării declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei, solicitantul de licenţă este

informat în scris în cel mult 3 zile lucrătoare din ziua adresării, indicîndu-se temeiurile refuzului (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(8) După înlăturarea cauzelor ce au servit temei pentru refuzul înregistrării declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei, solicitantul de licenţă poate depune o nouă declaraţie, care se examinează în modul stabilit (în redacţia Legilor Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007; Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

Articolul 11. Decizia privind eliberarea/prelungirea licenţei sau privind respingerea declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei

(1) Autoritatea de licenţiere, în baza declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei şi documentelor anexate, adoptă decizia privind eliberarea/prelungirea licenţei sau privind respingerea declaraţiei în cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia.

(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), în cazurile expres stabilite de legile care reglementează activitatea licenţiată respectivă, poate fi stabilit un termen mai mare pentru adoptarea de către autoritatea de licenţiere a deciziei privind eliberarea/prelungirea licenţei sau privind respingerea declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei.

(3) Informaţia despre adoptarea deciziei privind eliberarea/prelungirea licenţei se comunică solicitantului cel tîrziu în ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.

(4) Temei pentru respingerea declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei este depistarea de către autoritatea de licenţiere a datelor neveridice în documentele prezentate de către solicitantul de licenţă.

(5) În caz de respingere a declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei, solicitantul poate depune o nouă declaraţie după înlăturarea cauzelor care au servit drept temei pentru respingerea declaraţiei precedente.

(6) Licenţa se consideră eliberată/prelungită dacă autoritatea de licenţiere nu răspunde solicitantului de licenţă în

41

termenele prevăzute de lege. După expirarea termenului cumulativ stabilit pentru înştiinţarea despre refuzul înregistrării declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei, despre respingerea acesteia sau despre adoptarea deciziei privind eliberarea/prelungirea licenţei, cu condiţia lipsei unei comunicări scrise despre temeiurile refuzului înregistrării şi/sau respingerii declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei, solicitantul de licenţă poate desfăşura activitatea pentru care a solicitat licenţa.

(7) În cazul survenirii situaţiei prevăzute la alin.(6), autoritatea de licenţiere perfectează licenţa în condiţiile art.14 alin.(1).

(8) Procedura aprobării tacite, prevăzute la alin.(6), se aplică tuturor licenţelor, cu excepţia celor emise de autorităţile de reglementare din sectorul financiar (bancar şi nebancar), în domeniul activităţilor care vizează regimul armelor de foc, muniţiilor şi explozibililor.

(9) Răspunsul negativ, dat în termenele prevăzute de lege, nu echivalează cu aprobarea tacită (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).

(Conform Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010 la articolul 11, după cuvântul "eliberarea", în toate cazurile, se introduce cuvîntul "/prelungirea", în vigoare 10 noiembrie 2010).

Articolul 12. Sfera de acţiune a licenţei (1) Licenţele eliberate de autorităţile de licenţiere indicate în prezenta lege sînt valabile pe întreg teritoriul

Republicii Moldova dacă legile care reglementează activitatea licenţiată respectivă nu prevăd limitări teritoriale. (2) Licenţele obţinute în Republica Moldova sînt valabile şi peste hotarele ei în conformitate cu acordurile

internaţionale la care Republica Moldova este parte. (3) Licenţele eliberate de autorităţile de licenţiere din străinătate sînt valabile şi pe teritoriul Republicii Moldova

în conformitate cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).

Articolul 13. Termenul de valabilitate a licenţei (1) Pentru genurile de activitate specificate la art.8 alin. (1) pct. 1)–4), 9)–32) şi 43), licenţa se eliberează pe un

termen de 5 ani (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010). (2) Pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.5), 6) şi 8), licenţa se eliberează pe un termen de un

an (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010). (3) Pentru genul de activitate indicat la art.8 alin.(1) pct.7), licenţa se eliberează pe un termen de 3 ani, cu

indicarea anuală în conţinutul acesteia a termenului pentru care s-a achitat taxa de licenţă (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(4) (Abrogat prin Legea Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010). (5) Pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.33)–42) şi 44), termenul de valabilitate a licenţei se

stabileşte prin legile care reglementează activitatea licenţiată respectivă (în redacţia Legilor Nr.262-XVI din 27 octombrie 2005; Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007; Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

Articolul 14. Eliberarea sau prelungirea licenţei (Titlul în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010) (1) Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare, începînd cu ziua primirii documentului care confirmă

achitarea taxei pentru eliberarea/prelungirea sau reperfectarea licenţei. Menţiunea despre data primirii documentului, care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea/prelungirea sau reperfectarea licenţei, se face pe borderoul documentelor primite de la solicitantul de licenţă.

(2) Dacă solicitantul, în termen de 30 de zile de la data la care i s-a expediat (înmînat) înştiinţarea despre adoptarea deciziei privind eliberarea/prelungirea sau reperfectarea licenţei, nu a prezentat nemotivat documentul ce confirmă achitarea taxei pentru eliberarea/prelungirea sau reperfectarea acesteia sau nu s-a prezentat pentru a i se elibera licenţa perfectată, autoritatea de licenţiere este în drept să anuleze decizia privind eliberarea/prelungirea sau reperfectarea licenţei sau să adopte decizia privind recunoaşterea licenţei ca fiind nevalabilă (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(3) În cazul în care titularul de licenţă intenţionează să desfăşoare genul de activitate indicat în licenţă după expirarea termenului ei de valabilitate, el este în drept să solicite prelungirea termenului de valabilitate a licenţei pe termenele prevăzute la art. 13, cu achitarea taxei pentru licenţă, stabilită conform legii, cu cel mult 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a licenţei, dar nu mai tîrziu de ultima zi de expirare a termenului de valabilitate a acesteia. În acest caz, pe licenţă se va aplica menţiunea privind prelungirea termenului de valabilitate, cu indicarea termenului nou. Menţiunea privind prelungirea termenului de valabilitate poate fi aplicată pe acelaşi formular al licenţei sau, după caz, pe un formular nou, pînă la expirarea termenului anterior de valabilitate a licenţei. În cazul dat, termenul nou de valabilitate a licenţei va curge din ultima zi calendaristică în care a expirat termenul anterior de valabilitate a acesteia. Menţiunea privind prelungirea valabilităţii licenţei se autentifică cu ştampila autorităţii de licenţiere şi cu semnătura conducătorului (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(4) Titularul de licenţă nu este în drept să transmită licenţa sau copia de pe aceasta altei persoane (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).

(5) Pentru fiecare filială sau altă subdiviziune separată a titularului de licenţă la care va fi efectuată activitatea pe

42

baza licenţei obţinute, titularului de licenţă i se eliberează copii autorizate de pe aceasta. Copiile confirmă dreptul filialei sau al altei subdiviziuni separate a titularului de licenţă de a desfăşura activităţi pe baza licenţei obţinute (introdus prin Legea Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(6) În cazul în care titularul de licenţă creează o nouă filială sau o altă nouă subdiviziune separată, el este obligat să depună la autoritatea de licenţiere o cerere de reperfectare a licenţei în vederea includerii în anexa la licenţă a unei noi adrese de desfăşurare a activităţii, cu solicitarea copiei (copiilor) autorizate de pe licenţă, precum şi documentele prevăzute la art. 10 alin. (2) lit. b) (introdus prin Legea Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(7) În caz de lichidare a filialei sau a altei subdiviziuni separate a titularului de licenţă care a desfăşurat activităţi conform licenţei obţinute, acesta depune la autoritatea de licenţiere o cerere de reperfectare a licenţei în vederea excluderii adresei respective din anexa la licenţă. Modificările respective se includ în registrul licenţelor nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare zilei în care a fost adoptată decizia privind reperfectarea licenţei (introdus prin Legea Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

Articolul 15. Reperfectarea licenţei (1) Temeiurile pentru reperfectarea licenţei sînt schimbarea denumirii titularului de licenţă şi modificarea altor

date ce se conţin în licenţă. (2) La apariţia temeiurilor pentru reperfectarea licenţei titularul acesteia este obligat, în termen de 10 zile

lucrătoare, să depună la autoritate de licenţiere o cerere de reperfectare a licenţei împreună cu licenţa care necesită reperfectare şi documentele (sau copiile de pe acestea, cu prezentarea originalelor pentru verificare), ce confirmă modificările în cauză.

(3) Autoritatea de licenţiere, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de reperfectare a licenţei şi a documentelor anexate la ea, adoptă decizia privind reperfectarea licenţei şi o comunică solicitantului. Licenţa reperfectată se eliberează pe acelaşi formular sau, după caz, pe un formular nou, ţinîndu-se cont de modificările indicate în cerere; totodată se eliberează copiile necesare de pe această licenţă (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).

(31) Licenţa se consideră reperfectată dacă autoritatea de licenţiere nu-i comunică solicitantului de licenţă decizia în termenul prevăzut la alin.(3). După expirarea termenului de adoptare a deciziei privind reperfectarea licenţei şi în lipsa unei comunicări în scris privind respingerea cererii de reperfectare a licenţei, se consideră că licenţa a fost reperfectată (introdus prin Legea Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).

(4) Termenul de valabilitate a licenţei reperfectate nu poate depăşi termenul de valabilitate indicat în licenţa precedentă.

(5) La reperfectarea licenţei, în cazul în care licenţa reperfectată se eliberează pe un formular nou, autoritatea de licenţiere adoptă decizia despre recunoaşterea nevalabilităţii licenţei precedente, introducînd modificările respective în registrul de licenţiere, nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.

(6) În perioada examinării cererii privind reperfectarea licenţei titularul acesteia îşi poate continua activitatea în baza unui certificat eliberat de autoritate de licenţiere.

(7) Licenţa care nu a fost reperfectată în termenul stabilit nu este valabilă. (8) Temei pentru respingerea cererii privind reperfectarea licenţei este depistarea de către autoritatea de

licenţiere a datelor neveridice în documentele prezentate de către titularul de licenţă (introdus prin Legea Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(Conform Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007 în textul articolului 15, cuvîntul "Cameră" se înlocuieşte cu cuvintele "autoritate de licenţiere").

Articolul 16. Modificarea datelor indicate în documentele anexate la declaraţia pentru eliberarea licenţei Titularul de licenţă este obligat să înştiinţeze autoritatea de licenţiere despre toate modificările datelor indicate

în documentele anexate la declaraţia pentru eliberarea licenţei. Înştiinţarea se prezintă la autoritatea de licenţiere, în persoană, prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document electronic cu semnătură digitală), în termen de 10 zile de la survenirea modificărilor, împreună cu documentele (sau copiile de pe acestea) ce confirmă modificările în cauză (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).

Articolul 17. Eliberarea duplicatului licenţei (1) Drept temei pentru eliberarea duplicatului licenţei serveşte pierderea sau deteriorarea acesteia. (2) În caz de pierdere a licenţei, titularul acesteia este obligat, în decurs de 15 zile lucrătoare, să depună la

autoritatea de licenţiere, în persoană, prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică, o cerere de eliberare a duplicatului licenţei.

(3) În cazul în care licenţa este deteriorată şi nu poate fi folosită, titularul acesteia depune la autoritatea de licenţiere, împreună cu licenţa deteriorată, o cerere de eliberare a duplicatului acesteia.

(4) Autoritatea de licenţiere este obligată să elibereze duplicatul licenţei în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de eliberare a duplicatului licenţei.

(5) Termenul de valabilitate a duplicatului licenţei nu poate depăşi termenul indicat în licenţa pierdută sau deteriorată.

(6) În caz de eliberare a duplicatului licenţei, autoritatea de licenţiere adoptă decizia de anulare a licenţei

43

pierdute sau deteriorate, cu introducerea modificărilor respective în registrul licenţelor nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.

(7) În perioada de examinare a cererii de eliberare a duplicatului licenţei, titularul acesteia îşi poate desfăşura activitatea pe baza unui certificat eliberat de autoritatea de licenţiere (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).

Articolul 18. Taxa pentru licenţă (1) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.1)-3), pct.9)–29), 31),

32), 40), 41) şi 43) este de 2500 lei. Taxa pentru eliberarea licenţei pentru unităţile farmaceutice, cu excepţia unităţilor farmaceutice veterinare, din localităţile rurale este de 1800 lei. Taxa pentru eliberarea licenţei pentru activitatea farmaceutică veterinară în localităţile rurale este de 300 de lei. Taxa pentru eliberarea licenţei pentru asistenţă veterinară în localităţile rurale nu se percepe (în redacţia Legilor Nr.9-XVI din 3 februarie 2009; Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(11) Pentru solicitanţii de licenţă înregistraţi cu cel mult un an înainte de data depunerii declaraţiei pentru eliberarea licenţei, taxa pentru eliberarea licenţei constituie 50 la sută din taxa stabilită. Această prevedere nu se extinde asupra solicitanţilor de licenţă pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc, producţiei alcoolice, tutunului şi al produselor petroliere (introdus prin Legea Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(2) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.5), 6), 8) şi 39) se achită anual conform anexei la prezenta lege. Taxa de eliberare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc se achită în termenele prevăzute la pct.3 din nota anexei la prezenta lege (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(3) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.7) se achită separat pentru fiecare an de valabilitate a licenţei: la eliberarea licenţei şi la expirarea fiecărui an din data eliberării licenţei - conform taxei anuale stabilite în anexa la prezenta lege. În acelaşi mod se achită şi taxa pentru copia de pe licenţă ce confirmă dreptul filialei sau al altei subdiviziuni separate a titularului de licenţă de a desfăşura activitatea în baza licenţei obţinute (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(4) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genul de activitate indicat la art.8 alin.(1) pct.30) nu se percepe (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(5) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.33)–38) şi 42), 44) se stabileşte prin legile care reglementează genul respectiv de activitate licenţiat (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(6) Taxa pentru reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta se stabileşte în proporţie de 10 la sută din taxa pentru eliberarea acesteia, dar nu mai mult de 450 de lei, iar a duplicatului licenţei - de 450 de lei. Taxa pentru reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta nu se percepe la includerea şi/sau excluderea unităţilor de transport în/din anexa la licenţă pentru genul de activitate indicat la art.8 alin.(1) pct.11). În cazul reperfectării licenţei, taxa pentru eliberarea copiei autorizate de pe aceasta nu se percepe, cu excepţia extinderii activităţii licenţiate pe o adresă nouă (filială, subdiviziune) (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(7) Sumele taxelor pentru eliberarea, reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.1)–29), 31) şi 32) se varsă la bugetul de stat (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(8) Sumele taxelor pentru eliberarea, reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.33)–44) se varsă la bugetul de stat sau la bugetele autorităţilor de licenţiere competente în conformitate cu legile care reglementează genul respectiv de activitate licenţiat (în redacţia Legilor Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; Nr.262-XVI din 27 octombrie 2005; Nr.34-XVI din 24 februarie 2006; Nr.291-XVI din 6 octombrie 2006; Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007; Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

Articolul 19. Controlul în domeniul licenţierii (1) Autoritatea de licenţiere are obligaţia de a controla respectarea condiţiilor de licenţiere a activităţilor pentru

care eliberează/prelungeşte licenţe (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010). (2) La efectuarea controlului respectării condiţiilor de licenţiere, autoritatea de licenţiere va ţine cont de

următoarele principii: a) legalitatea şi respectarea competenţei stabilite de lege; b) neadmiterea aplicării sancţiunilor care nu sînt stabilite de lege; c) tratarea dubiilor, apărute la aplicarea legislaţiei, în favoarea titularului de licenţă; d) efectuarea cheltuielilor de control din contul statului; e) prescrierea recomandărilor pentru înlăturarea încălcărilor constatate în urma controlului; f) dreptul de a ataca acţiunile autorităţii de licenţiere. (3) Controalele planificate asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere se efectuează

de către autoritatea de licenţiere cel mult o dată în decursul anului calendaristic, cu cooptarea, după caz, a reprezentanţilor instituţiilor cu funcţii de reglementare şi de control, conform competenţei.

44

(4) Controalele inopinate se efectuează numai în temeiul unei sesizări scrise din partea instituţiilor cu funcţii de reglementare şi de control privind încălcarea de către titularul de licenţă a condiţiilor de licenţiere sau în scopul de a verifica îndeplinirea prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere.

(5) Prin derogare de la prevederile alin.(4), în cazurile şi conform procedurilor expres stabilite de legile care reglementează genul respectiv de activitate licenţiat, controalele inopinate ale respectării condiţiilor de licenţiere pot fi efectuate de către autoritatea de licenţiere competentă şi în baza autosesizării sau în temeiul sesizării scrise, depuse conform prevederilor legislaţiei cu privire la protecţia consumatorilor.

(6) La efectuarea controlului asupra respectării condiţiilor de licenţiere, titularul de licenţă prezintă informaţia şi documentele relevante scopului controlului şi asigură condiţiile pentru efectuarea acestuia.

(7) În baza rezultatelor controlului se întocmeşte un act în 2 exemplare, unul dintre care se expediază (înmînează) titularului de licenţă, iar al doilea se păstrează la autoritatea de licenţiere. În caz de dezacord cu rezultatele controlului efectuat, titularul de licenţă, în termen de 3 zile lucrătoare de la data întocmirii actului de control, poate prezenta în scris argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(8) În cazul în care se depistează încălcări ale condiţiilor de licenţiere, autoritatea de licenţiere, în termen de 15 zile lucrătoare de la data întocmirii actului de control, emite prescripţia privind lichidarea încălcărilor, cuprinzînd recomandările privind modul de remediere a tuturor deficienţelor identificate, precum şi avertizarea despre posibila suspendare sau retragere a licenţei dacă încălcările depistate nu vor fi lichidate în termenul stabilit.

(9) Titularul de licenţă, primind prescripţia privind lichidarea încălcărilor condiţiilor de licenţiere, este obligat, în termenul indicat în prescripţie, să prezinte autorităţii de licenţiere informaţia privind lichidarea încălcărilor.

(10) În caz de depistare a încălcărilor condiţiilor de licenţiere, instituţiile cu funcţii de reglementare şi de control, sînt obligate să sesizeze autoritatea de licenţiere, prezentîndu-i documentele constatatoare. Autoritatea de licenţiere, în baza documentelor prezentate, verifică respectarea condiţiilor de licenţiere şi emite, după caz, în termen de 15 zile lucrătoare, prescripţia privind lichidarea încălcărilor condiţiilor de licenţiere, conform prevederilor alin.(8) (în redacţia Legii Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).

Articolul 20. Suspendarea temporară şi reluarea valabilităţii licenţei (Titlul în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010) (1) Licenţa poate fi suspendată temporar în conformitate cu prevederile Legii cu privire la principiile de bază de

reglementare a activităţii de întreprinzător. (2) Drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege pentru suspendarea temporară a licenţei servesc: a) cererea titularului de licenţă privind suspendarea acesteia; b) neachitarea anuală sau trimestrială, în termenul stabilit, a taxei pentru licenţă; c) nerespectarea de către titularul de licenţă a termenului de depunere a cererii de eliberare a duplicatului licenţei

pierdute sau deteriorate; d) desfăşurarea de către filială şi/sau altă subdiviziune separată a titularului de licenţă a activităţii licenţiate fără

copia autorizată de pe licenţă, în cazurile cînd obligativitatea obţinerii copiilor autorizate de pe licenţă este stabilită prin lege.

(3) Decizia privind suspendarea temporară a licenţei se aduce la cunoştinţă titularului de licenţă în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii ei. Termenul de suspendarea temporară a licenţei nu poate depăşi 2 luni, dacă legile care reglementează activitatea licenţiată respectivă nu prevăd altfel (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(4) Titularul de licenţă este obligat să înştiinţeze în scris autoritatea de licenţiere despre înlăturarea circumstanţelor care au dus la suspendarea temporară a licenţei.

(5) Decizia privind reluarea valabilităţii licenţei se adoptă de autoritatea de licenţiere în temeiul hotărîrii instanţei de judecată care a emis hotărîrea de suspendare a acesteia, în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii înştiinţării. Decizia se aduce la cunoştinţă titularului de licenţă în termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(6) Termenul de valabilitate a licenţei nu se prelungeşte pe perioada de suspendare temporară a acesteia (în redacţia Legilor Nr.130-XVI din 7 iunie 2007; Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).

(Conform Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010 în textul articolului 20, cuvîntul "sistarea" se înlocuieşte cu cuvîntul "suspendarea", în vigoare 10 noiembrie 2010).

Articolul 21. Retragerea licenţei (1) Licenţa poate fi retrasă în conformitate cu prevederile Legii cu privire la principiile de bază de reglementare

a activităţii de întreprinzător. (2) Drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea retragerii licenţei servesc: a) cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia; b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licenţă; c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii de licenţiere; d) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta altei persoane în scopul desfăşurării

genului de activitate licenţiat;

45

e) neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la suspendarea temporară a licenţei (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010);

f) nerespectarea a doua oară a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

(3) Licenţa se retrage şi în alte cazuri prevăzute expres de legile ce reglementează genul de activitate licenţiat. (4) Menţiunea referitoare la data şi numărul deciziei privind retragerea licenţei se înscrie în registrul licenţelor

nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei. (5) În cazul retragerii licenţei, taxa pentru licenţă nu se restituie. (6) Titularul de licenţă este obligat, în decurs de 10 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei de retragere a

licenţei, să depună la autoritatea de licenţiere licenţa retrasă (în redacţia Legilor Nr.262-XVI din 27 octombrie 2005; Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007).

Articolul 22. Lucrările de secretariat în domeniul licenţierii (1) Autoritatea de licenţiere formează un dosar de licenţiere pentru fiecare întreprindere, organizaţie, persoană

fizică care a depus declaraţia pentru eliberarea licenţei, iar pe fiecare gen de activitate licenţiat se ţine registrul de evidenţă a declaraţiilor şi a licenţelor eliberate.

(2) În dosarul de licenţiere se păstrează toate documentele primite de la titularul de licenţă, precum şi copiile de pe deciziile şi prescripţiile autorităţii de licenţiere, ce se referă la acesta.

(3) Registrul de evidenţă a declaraţiilor şi licenţelor eliberate conţine datele despre solicitantul de licenţă, data primirii documentelor, data şi numărul deciziilor adoptate de autoritatea de licenţiere, data eliberării licenţei şi semnătura persoanei care a primit licenţa.

(4) Autoritatea de licenţiere formează şi ţine registrul de licenţiere, separat, pentru fiecare gen de activitate licenţiat.

(5) În registrul de licenţiere se indică: a) datele despre titularul de licenţă; b) genul de activitate licenţiat; c) data şi numărul deciziei privind eliberarea/prelungirea licenţei (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în

vigoare 10 noiembrie 2010); d) seria, numărul şi data eliberării licenţei; e) termenul de valabilitate a licenţei; f) informaţia privind reperfectarea licenţei, eliberarea copiilor şi duplicatelor de pe aceasta; g) temeiurile, data şi numărul prescripţiei privind înlăturarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere; h) temeiurile, data şi numărul deciziei privind suspendarea temporară şi reluarea valabilităţii licenţei (în redacţia

Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010); i) temeiurile, data şi numărul deciziei privind retragerea licenţei; j) temeiurile, data şi numărul deciziei privind declararea licenţei ca fiind nevalabilă. (6) Informaţia cuprinsă în registrele de licenţiere este transparentă şi accesibilă prin Internet (în redacţia Legii

Nr.281-XVI din 14 decembrie 2007). Articolul 23. Dispoziţii finale şi tranzitorii (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 6 luni de la data publicării. (2) Guvernul, în termen de 6 luni: va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în corespundere cu prezenta lege; va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege; va asigura reexaminarea şi anularea de către ministere şi departamente a actelor lor normative care contravin

prezentei legi; va adopta actele normative necesare pentru realizarea prezentei legi. (3) Licenţele eliberate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi se consideră valabile pînă la expirarea

termenului acestora. (4) Licenţele pentru efectuarea genurilor de activitate neprevăzute în prezenta lege se declară ca fiind nevalabile. (5) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr.332-XIV din 26 martie 1999 privind acordarea de

licenţe pentru unele genuri de activitate se abrogă. (6) Provizoriu, pînă la 31 decembrie 2003, data liberalizării complete a pieţei serviciilor de telecomunicaţie,

serviciile de telefonie fixă locală, prevăzute la art.8 alin.(1) pct.51), vor fi prestate de operatori în toate zonele ţării, cu excepţia municipiului Chişinău şi a centrelor raionale, rezervate operatorului naţional de telecomunicaţii - Societatea pe Acţiuni "Moldtelecom".

(7) Guvernul va revizui condiţiile de licenţiere şi lista documentelor suplimentare necesare pentru obţinerea licenţelor la genurile de activitate care au fost modificate.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC

46

Taxa de licenţă pentru anumite genuri de activitate

Genul de activitate Cuantumul taxei, în lei

1. Activitatea în domeniul jocurilor de noroc: a) exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, cu excepţia celor

indicate la lit.b) 14400 pentru fiecare unitate

b) exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti de tipul American Roulette

80000 pentru fiecare unitate

c) depunerea mizelor la competiţii sportive şi de altă natură 28% din suma totală a mizelor acceptate

d) organizarea şi desfăşurarea loteriilor: - momentane 28% din costul total anunţat al

biletelor de loterie - cifrice 28% din costul total al biletelor

de loterie vîndute e) întreţinerea cazinourilor:

– pînă la 6 mese inclusiv 180 000 lei pentru fiecare masă de joc

– pentru fiecare masă de joc, începînd cu a 7-ea 360 000 lei 2. Fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic, a producţiei alcoolice şi a

berii: a) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic

rafinat 40000

b) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice

20000

c) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a berii 20000 3. Importul şi comercializarea angro a alcoolului etilic, a băuturilor alcoolice şi a berii importate: a) importul alcoolului etilic 40000 b) importul şi comercializarea angro a băuturilor alcoolice importate 40000 c) importul şi comercializarea angro a berii importate 40000 4. Importul şi comercializarea angro a articolelor din tutun; importul şi prelucrarea industrială a

tutunului şi/sau comercializarea angro a tutunului fermentat: a) importul articolelor din tutun 20000 b) importul şi prelucrarea industrială a tutunului şi/sau comercializarea

angro a tutunului fermentat 20000

c) fabricarea şi comercializarea angro a articolelor din tutun 20000 d) comercializarea angro a articolelor din tutun 20000 5. Importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului

lichefiat la staţiile de alimentare: a) importul şi comercializarea angro a benzinei şi motorinei 200000 b) importul şi comercializarea angro a gazului lichefiat 200000 c) comercializarea cu amănuntul a benzinei şi motorinei la staţiile de

alimentare, pentru fiecare staţie amplasată:

- în municipii, centre raionale, oraşe, de-a lungul drumurilor naţionale 20000 - în localităţi săteşti, de-a lungul drumurilor, cu excepţia drumurilor

naţionale 10000

d) comercializarea cu amănuntul a gazului lichefiat la staţiile de alimentare, pentru fiecare staţie

10000

Notă: 1. În cazul majorării numărului de automate de joc cu cîştiguri băneşti sau de mese de joc existente la momentul

eliberării licenţei, taxa de eliberare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc se va stabili în funcţie de numărul de zile calendaristice rămase pînă la expirarea termenului de valabilitate al licenţei (în redacţia Legii Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

2. Taxa de eliberare a licenţei reperfectate pentru activitatea legată de jocurile de noroc şi a copiei de pe aceasta

47

se stabileşte în mărime de 2250 lei, iar de eliberare a duplicatului licenţei - în mărime de 10000 lei (în redacţia Legii Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006).

3. Taxa de eliberare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc (exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, desfăşurarea loteriilor momentane şi întreţinerea cazinourilor) poate fi achitată trimestrial, în rate egale, pînă la data de 25 a ultimei luni din trimestrul de gestiune.

4. Taxa anuală pentru licenţă la comercializarea cu amănuntul a produselor petroliere (pentru fiecare staţie) poate fi achitată trimestrial, în rate egale.

5. În cazul micşorării numărului de automate de joc cu cîştiguri băneşti sau de mese de joc la momentul reperfectării licenţei, taxa de licenţă se va recalcula în funcţie de numărul de zile rămase pînă la expirarea termenului de valabilitate a licenţei (introdus prin Legea Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

6. În cazul suspendării temporare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc, la cererea titularului acesteia taxa pentru licenţă se va recalcula din ziua calendaristică în care a fost adoptată decizia privind suspendarea temporară a licenţei (introdus prin Legea Nr. 176 din 15 iulie 2010, în vigoare 10 noiembrie 2010).

PRIVIND APROBAREA TARIFELOR LA SERVICIILE CU PLATĂ, PRESTATE DE

Î.S. "CAMERA ÎNREGISTRĂRII DE STAT"

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 926 din 12 iulie 2002

(Monitorul Oficial, 18 iulie 2002, nr.103-105, p. II, art. 1039) Întru executarea articolului 4 din Legea nr.220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a

persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.184-187, art. 711), Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.718 din 16 iunie 2008):

1. Se aprobă tarifele la serviciile cu plată, prestate de Î.S. "Camera Înregistrării de Stat", conform anexei nr.1. 2. Plăţile pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi (sau) întreprinzătorilor individuali, furnizarea

informaţiei din Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali şi prestarea altor servicii în acest domeniu se achită concomitent cu depunerea cererii respective la oficiul teritorial al Î.S. "Camera Înregistrării de Stat", cu excepţia celor prevăzute la punctul 5 compartimentul II al anexei nr.1, pentru care plata se efectuează în modul stabilit în contract.

3. Nu se percep plăţi pentru furnizarea informaţiei din Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali de la autorităţile administraţiei publice, organele de control şi de drept.

4. Se stabileşte că plata pentru furnizarea informaţiei din Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali şi prestarea altor servicii în domeniul înregistrării de stat a persoanelor juridice şi (sau) întreprinzătorilor individuali se restituie integral sau parţial, la cererea plătitorului.

La cererea de restituire a plăţii se anexează actele în temeiul cărora se solicită restituirea. Plata se restituie dacă cererea de restituire va fi depusă la Î.S. "Camera Înregistrării de Stat" în termen de cel

mult şase luni din ziua efectuării plăţii. 5. Se abrogă unele hotărîri ale Guvernului Republicii Moldova, conform anexei nr.2. (Conform Hotărîrii Guvernului Nr.915 din 30 august 2005: în titlul şi textul hotărîrii, precum şi în anexa nr.1, sintagma "Camera Înregistrării de Stat a Departamentului

Tehnologii Informaţionale" se substituie prin sintagma "Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale";

anexa nr.1: pe parcursul textului, cuvintele "manager-şef" se substituie prin cuvîntul "administrator", la cazul gramatical

respectiv; la poziţia 1 din secţiunea II, după cuvintele "nr. de înregistrare" se introduc cuvintele ", numărul de identificare

de stat (IDNO),"; secţiunea III: poziţiile 3 şi 4 se exclud; poziţiile 5-10 devin, respectiv, poziţiile 3-8; la poziţia 3:

48

cuvîntul "(redactarea)" se exclude; litera g) se exclude; literele h)-l) devin, respectiv, literele g)-k); la poziţia 4: cuvîntul "(redactarea)" se exclude; litera g) se exclude; literele h)-l) devin, respectiv, literele g)-k); se completează cu poziţiile 9-11) (Conform Hotărîrii Guvernului Nr.718 din 16 iunie 2008 în tot textul, cuvintele "întreprinderilor şi

organizaţiilor" şi "întreprinderii sau organizaţiei" s-au substituit prin cuvintele "persoană juridică şi (sau) întreprinzător individual", la cazul gramatical corespunzător, iar sintagma "Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor" s-a substituit prin sintagma "Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali").

(Conform Hotărîrii Guvernului Nr.818 din 10 decembrie 2009 în titlul şi textul hotărîrii, precum şi în anexa nr. 1 la hotărîre, sintagma "Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale" s-a substituit prin sintagma "Î.S. "Camera Înregistrării de Stat", la cazul respectiv)

PRIM-MINISTRU AL REPUBLICII MOLDOVA Vasile TARLEV

Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr.926 din 12 iulie 2002

(în redacţia Hotărîrilor Guvernului Nr.815 din 20 iulie 2004; Nr.860 din 31 iulie 2006;

Nr.718 din 16 iunie 2008)

TARIFELE la serviciile cu plată, prestate de Î.S. "Camera Înregistrării de Stat"

I. (Exclus prin Hotărîrea Guvernului Nr.718 din 16 iunie 2008)

II. Furnizarea informaţiei (eliberarea extraselor din Registrul de Stat) 1. Informaţii (denumirea, forma juridică de organizare, nr. de înregistrare, numărul de identificare

de stat (IDNO), data înregistrării, sediul, administratorul) 36

2. Informaţiile prevăzute în pct.1, plus informaţia despre asociaţi, mărimea capitalului social, cota de participare a asociatului, codul fiscal, numărul de telefon (cu excepţia datelor privind domiciliul)

63

3. Istoricul persoanei juridice şi (sau) întreprinzătorului individual. Evoluţia persoanei juridice şi (sau) întreprinzătorului individual din momentul înregistrării pînă la data solicitării raportului privind:

a) înregistrarea iniţială; 126 b) informaţiile în ordine cronologică (cu excepţia datelor privind domiciliul) 126

4. Informaţii privind iniţierea procedurii de reorganizare sau de lichidare a persoanei juridice şi (sau) întreprinzătorului individual

36

5. Informaţii despre persoane juridice şi (sau) întreprinzători individuali clasificate pe diferite criterii (obiectul de activitate, participaţie străină la capital etc.)

În temeiul contractului încheiat

6. Informaţii privind radierea persoanei juridice şi (sau) întreprinzătorului individual din Registrul de Stat

63

7. Informaţii referitor la succesiunea în drepturi şi obligaţiile persoanelor juridice şi (sau) întreprinzătorilor individuali

90

8. Certificatul constatator că un anumit act sau fapt este sau nu este înscris sau menţionat în registru sau în documentele de constituire

90

III. Alte servicii 1. Eliberarea copiilor certificate de pe:

49

Note (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.915 din 30 august 2005): 1. Pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora, a întreprinzătorilor

individuali, a modificărilor în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat, efectuată la cererea solicitantului în regim de urgenţă, în zi de odihnă sau sărbătoare, plăţile se majorează după cum urmează:

a) în regim de urgenţă: 24 ore sau 4 ore – respectiv de 2 sau 4 ori; b) în zi de odihnă sau sărbătoare – de 2 ori (în redacţia Hotărîrilor Guvernului Nr.718 din 16 iunie 2008; Nr.818

din 10 decembrie 2009). 2. Pentru furnizarea informaţiei din Registrul de stat şi prestarea altor servicii prevăzute în prezenta anexă,

efectuată la cererea solicitantului în regim de urgenţă, în zi de odihnă sau sărbătoare, plăţile se majorează după cum urmează:

a) în regim de urgenţă: 24 ore, 4 ore sau 1 oră – respectiv de 2, 4 sau 6 ori;

a) contractul (declaraţia) de constituire; 90 b) decizie (hotărîre, ordin); 36 c) statut; 90 d) acordul privind înregistrarea modificărilor (sau deciziei de înregistrare a modificărilor) la

documentele de constituire; 54

e) procesul-verbal 36 2. Verificarea denumirii 39 3. Rezervarea denumirii, inclusiv prin intermediul Internetului:

pentru o lună 50 pentru şase luni 100

4. Perfectarea documentelor de constituire pentru înregistrarea de stat: b) societate în nume colectiv; 108 c) societate în comandită; 108 d) cooperativă (de consum, de producere, de construcţie a locuinţelor, de construcţie a

garajelor etc.); 108

e) societate cu răspundere limitată; 108 f) societate pe acţiuni; 306 g) întreprindere de stat; 108 h) întreprindere municipală; 108 i) uniuni de întreprinderi 306 j) filiale şi reprezentanţe; 108 k) organizaţii 108

5. Perfectarea modificărilor şi/sau completărilor la documentele de constituire: b) societate în nume colectiv; 72 c) societate în comandită; 72 d) cooperativă (de consum, de producere, de construcţie a locuinţelor, de construcţie a

garajelor etc.); 108

e) societate cu răspundere limitată; 108 f) societate pe acţiuni; 108 g) întreprindere de stat; 72 h) întreprindere municipală; 72 i) uniuni de întreprinderi; 72 j) filiale şi reprezentanţe; 72 k) organizaţii 72

6. Autentificarea copiei certificatului de înregistrare 6 7. Eliberarea modelelor de documente (pentru o foaie) 3 8. Familiarizarea cu documentele persoanelor juridice şi (sau) întreprinzătorilor individuali

înregistrate (a unor părţi ale acestora) la sediul Î.S. "Camera Înregistrării de Stat" sau la oficiile teritoriale ale acesteia

54

9. Publicarea informaţiei în Buletinul Oficial al Î.S. "Camera Înregistrării de Stat" 54 13. Eliberarea duplicatului certificatului de înregistrare:

a persoanei juridice 180 a întreprinzătorului individual 54

50

b) în zi de odihnă sau sărbătoare – de 2 ori (în redacţia Hotărîrilor Guvernului Nr.718 din 16 iunie 2008; Nr.818 din 10 decembrie 2009).

3. Sumele indicate în anexă se utilizează conform prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.718 din 16 iunie 2008).

CU PRIVIRE LA PATENTA DE ÎNTREPRINZĂTOR

Legea Republicii Moldova Nr. 93-XIV din 15 iulie 1998

(Monitorul Oficial, 6 august 1998, nr.72-73, p. I, art. 485) Parlamentul adoptă prezenta lege. Prezenta lege reglementează desfăşurarea unor genuri de activitate de întreprinzător printr-un sistem simplificat

de înregistrare, impozitare, evidenţă şi de dări de seamă în baza utilizării patentei de întreprinzător.

Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiunea de patentă de întreprinzător (1) Patenta de întreprinzător, denumită în continuare patentă, este un certificat de stat nominativ, ce atestă

dreptul de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp. (2) Patenta conţine următoarele elemente: a) seria şi numărul patentei; b) prenumele şi numele titularului patentei; c) fotografia titularului patentei (introdusă prin Legea Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999); d) codul fiscal al titularului patentei (introdusă prin Legea Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999); e) genul de activitate de întreprinzător; f) domiciliul stabil al titularului patentei; g) locul de desfăşurare a activităţii în baza patentei pentru cazurile în care condiţia respectivă se reglementează; h) tipul mijlocului de transport şi numărul lui de înmatriculare, în caz de folosire a acestuia în activitatea de

întreprinzător potrivit patentei; i) durata patentei şi menţiunile despre prelungirea ei; j) denumirea şi sediul organului care a eliberat patenta (în redacţia Legii Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001); k) cuponul, ca dovadă a achitării taxei pentru patentă. (3) Forma patentei se stabileşte de Ministerul Finanţelor. Patenta trebuie să aibă cel puţin 10 grade de protecţie. (4) Blancheta patentei de întreprinzător şi duplicatul ei sînt documente de strictă evidenţă (introdus prin Legea

Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001). (5) Modul de ţinere a evidenţei, de repartizare şi de păstrare a blanchetelor patentei de întreprinzător şi a

duplicatelor patentei se stabileşte de Ministerul Finanţelor (introdus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001). (6) Evidenţa blanchetelor patentei de întreprinzător şi repartizarea lor primăriilor se efectuează de către

autoritatea fiscală (introdus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001). Articolul 2. Titularul patentei Titular de patentă poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova cu capacitate de exerciţiu, orice cetăţean străin

sau apatrid, care locuieşte permanent în Republica Moldova şi are dreptul să desfăşoare activitate de întreprinzător, care a declarat despre intenţia sa de a procura patentă şi corespunde cerinţelor de calificare necesare acestui gen de activitate.

Articolul 3. Bazele juridice ale utilizării patentei (1) Patenta se eliberează pentru unul din genurile de activitate, a căror listă se anexează la prezenta lege. (2) Patenta este valabilă numai pentru titularul ei şi nu poate fi transmisă altei persoane. (3) Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în baza patentei nu impune înregistrarea de stat a titularului acesteia

şi primirea licenţei. Asupra titularului patentei nu se extind cerinţele privind prezentarea dărilor de seamă financiare şi statistice, ţinerea evidenţei contabile şi financiare, efectuarea operaţiilor de casă şi decontărilor, precum şi prevederile art.90 din Codul fiscal (în redacţia Legii Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999).

(4) În relaţiile de drept civil, titularul patentei acţionează în numele său. (5) Titularul patentei răspunde pentru obligaţiile aferente desfăşurării activităţii de întreprinzător pe parcursul

duratei de prescripţie stabilită de lege, indiferent de durata patentei.

51

(6) Titularul patentei poate desfăşura activitatea de întreprinzător specificată în patentă pe întreg teritoriul ţării dacă în patentă nu este indicat altfel (în redacţia Legii Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999).

(7) Titularul patentei este obligat: a) să respecte ordinea stabilită de desfăşurare a activităţii indicate în patentă, normele sanitare, normele de

protecţie contra incendiilor, să îndeplinească alte cerinţe ce se referă la genul de activitate respectiv, iar pentru desfăşurarea activităţii indicate la compartimentul 1 din anexă, să aibă documentele primare de provenienţă a mărfii, după caz, factura de expediţie, chitanţa de percepere a taxei vamale sau actul de achiziţie a mărfurilor (în redacţia Legilor Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001; Nr.927-XV din 21 martie 2002);

b) să desfăşoare activitatea numai în locurile permise în aceste scopuri de autoritatea administraţiei publice locale (introdusă prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001);

c) să respecte drepturile şi interesele consumatorilor; d) să afişeze patenta sau copia ei, autentificată de notar, într-un loc vizibil la locurile unde îşi desfăşoară

activitatea de întreprinzător, iar în caz de necesitate să o prezinte la cererea organului de control sau a consumatorilor (în redacţia Legii Nr.108-XVIII din 17 decembrie 2009, în vigoare 1 ianuarie 2010).

(8) Titularul patentei nu este în drept: a) să angajeze lucrători pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător specificate în patentă; b) să încheie tranzacţii cu întreprinderea individuală al cărei fondator este el sau careva dintre membrii familiei

sale, cu societatea în nume colectiv ori în comandită, al cărei asociat cu răspundere deplină este el sau careva dintre membrii familiei sale.

(9) Doi sau cîţiva titulari de patente se pot asocia în scopul desfăşurării în comun a activităţii de întreprinzător, în baza contractului de activitate în comun.

(10) Relaţiile dintre titularul patentei şi organele de control se reglementează prin prezenta lege, legea bugetului pe anul respectiv şi legislaţia civilă (în redacţia Legii Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).

(11) Patenta nu poate fi retrasă de la titularul ei (introdus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001). (Conform Legii Nr.208-XVI din 7 iulie 2006 alineatul (10) se exclude, iar alineatele (11) şi (12) devin alineatele

(10) şi (11), în vigoare 1 ianuarie 2007).

Capitolul II MODUL DE ELIBERARE A PATENTEI

Articolul 4. Modul de eliberare a patentei (1) Solicitantul patentei depune cerere la inspectoratul fiscal teritorial pe raza căruia îşi are domiciliul sau la

locul de desfăşurare a activităţii preconizate. În cazul prevăzut la alin.(7), solicitantul depune cererea la primăria respectivă (în redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).

(2) În cerere se indică: a) prenumele, numele şi domiciliul solicitantului; b) genul de activitate de întreprinzător pentru exercitarea căreia se solicită patenta; c) durata patentei; d) tipul mijlocului de transport şi numărul de înmatriculare al acestuia, dacă se prevede că acest mijloc de

transport va fi utilizat la desfăşurarea activităţii menţionate. (3) Împreună cu cererea de eliberare a patentei pentru unul din genurile de activitate enumerate la poziţiile 2.1,

2.2, 2.3, 2.5, 2.6, 2.12, 2.13, 2.14, 2.15, 2.16 din anexa la prezenta lege, solicitantul prezintă copia de pe diplomă sau de pe alt act privind studiile ce confirmă nivelul de calificare necesar desfăşurării genului de activitate respectiv (în redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001; Nr.108-XVIII din 17 decembrie 2009, în vigoare 1 ianuarie 2010).

(4) În cazul în care, conform legislaţiei, pentru desfăşurarea unor genuri de activitate indicate în anexa la prezenta lege este necesară autorizaţia autorităţii administraţiei publice locale, la cererea de eliberare a patentei sau de prelungire a termenului ei de valabilitate se anexează decizia autorităţii respective (în redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.108-XVIII din 17 decembrie 2009, în vigoare 1 ianuarie 2010).

(5) La cerere se anexează documentele confirmative de achitare a contribuţiei de asigurare socială de stat pentru întreaga perioadă solicitată de desfăşurare a activităţii în baza patentei de întreprinzător sau actele care confirmă scutirea de plata contribuţiei, precum şi documentele ce confirmă statutul de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală (în redacţia Legilor Nr.121-XVI din 29 mai 2008; Nr.186 din 15 iulie 2010).

(6) Patenta se eliberează de inspectoratul fiscal teritorial, pe raza căruia solicitantul îşi are domiciliul sau la locul de desfăşurare a activităţii preconizate, în decurs de 3 zile de la data depunerii cererii, documentelor perfectate în modul respectiv şi după achitarea taxei pentru patentă stabilite (în redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.108-XVIII din 17 decembrie 2009, în vigoare 1 ianuarie 2010).

(7) Patenta poate fi eliberată de primăria în a cărei rază de administrare solicitantul intenţionează să-şi desfăşoare activitatea în baza patentei, în cazul dacă în localitatea respectivă nu este amplasat inspectoratul (oficiul) fiscal. Patenta eliberată de primărie este valabilă numai pe teritoriul administrat de aceasta (introdus prin Legea

52

Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001). (8) Patenta se autentifică, aplicîndu-se semnătura conducătorului organului ce a eliberat patenta, şi se

ştampilează. (9) La patentă se anexează cuponul, decupat de la duplicatul patentei, ca dovadă a achitării taxei pentru patentă,

cu indicarea termenului corespunzător celui menţionat în patentă şi sumei de plată. Cuponul, de asemenea, se autentifică aplicîndu-se semnătura şi ştampila.

Articolul 5. Stabilirea nivelului de calificare Nivelul de calificare al solicitantului se stabileşte în baza documentelor, prezentate de acesta, cu privire la studii

(calificare) şi la activitatea de muncă anterioară (în redacţia Legii Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999). Articolul 6. Duplicatul patentei (1) Pentru fiecare patentă eliberată se întocmeşte duplicat care se păstrează la autoritatea care a eliberat patenta

(în redacţia Legii Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001). (2) Duplicatul patentei conţine aceleaşi date ca şi originalul, precum şi cupoane care se utilizează ca dovadă a

achitării taxei pentru patentă. (3) Cupoanele duplicatului patentei trebuie să fie de marcă specială, cu cel puţin 10 grade de protecţie contra

falsificării, să conţină seria şi numărul patentei. (4) Duplicatul patentei cu cupoanele neutilizate este un document de casă de evidenţă; cupoanele urmează a fi

stinse în modul stabilit de actele normative. (5) Cuponul se consideră nestins (neplătit) doar în cazul în care nu a fost decupat de la duplicatul patentei. (6) Duplicatul patentei poate fi utilizat de către inspectoratul fiscal teritorial şi primărie pentru întocmirea dărilor

de seamă statistice, perfectarea copiei patentei în cazul pierderii ei (în redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001; Nr.208-XVI din 7 iulie 2006, în vigoare 1 ianuarie 2007).

(7) După expirarea termenului de valabilitate a patentei eliberate de primărie, duplicatul patentei se remite, în termen de 5 zile, autorităţii fiscale în a cărei rază de acţiune este amplasată primăria (introdus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).

Capitolul III VALABILITATEA PATENTEI

Articolul 7. Durata patentei (1) Patenta se eliberează pe o durată de o lună sau, la dorinţa solicitantului, pe o durată mai mare (în redacţia

Legii Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999). (2) Pentru genurile de activitate enumerate la poziţiile 2.9, 2.10, 2.19-2.27 din anexă, patenta se eliberează iniţial

sau se prelungeşte pe o durată de cel puţin 12 luni (introdus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001). Articolul 8. Încetarea valabilităţii patentei (1) Valabilitatea patentei încetează: a) odată cu expirarea duratei patentei; b) în cazul în care titularul patentei renunţă la patentă pe calea depunerii cererii respective; c) în baza cererii titularului patentei în legătură cu pierderea capacităţii de muncă, confirmată de concluzia

respectivă a comisiei medicale; d) în cazul decesului titularului patentei; e) în cazul aplicării faţă de titularul patentei a unor sancţiuni administrative; f) în cazul în care se constată transmiterea patentei către o altă persoană (în redacţia Legii Nr.686-XIV din 19

noiembrie 1999); g) în cazul în care durata patentei nu este prelungită în decurs de 12 luni consecutive de la data suspendării ei

pentru neachitarea în termen a taxei pentru patentă (introdusă prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001). (2) Dacă valabilitatea patentei încetează în temeiurile indicate la alin.(1) lit.c) şi d), titularului patentei sau

moştenitorilor acestuia li se restituie suma plătită pentru perioada nefolosită. Articolul 9. Suspendarea patentei (1) Patenta se suspendă: a) în baza cererii titularului patentei în legătură cu boala lui, în limitele termenelor stabilite de legislaţia muncii; b) în cazul neexecutării obligaţiilor prevăzute la art.3 alin.(7) lit.a), b) şi d) şi a prevederilor alin.(8) (în redacţia

Legii Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001); c) în cazul neachitării în termen a taxei pentru perioada următoare de valabilitate a patentei; d) (exclusă prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001). (2) La expirarea perioadei de timp pentru care patenta a fost suspendată şi după înlăturarea cauzelor ce au

condus la suspendarea patentei, valabilitatea ei se restabileşte şi se prelungeşte pe perioada respectivă. (3) În cazul depistării de către organele de control a cazurilor de continuare a activităţii în baza patentei

suspendate conform alin.(1) lit.b) şi c), acestea informează autoritatea fiscală teritorială sau primăria care a eliberat sau a prelungit durata patentei despre cele depistate, indicînd, în mod obligatoriu, numărul şi seria patentei (introdus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).

Articolul 10. Schimbarea patentei

53

(1) Schimbarea patentei se efectuează în cazul în care titularul ei şi-a schimbat numele şi/sau prenumele, domiciliul sau locul de desfăşurare a activităţii indicate în patentă.

(2) Schimbarea patentei se efectuează în decurs de 3 zile de la data depunerii cererii respective şi achitării unei taxe în mărimea unui salariu minim.

(3) (Exclus prin Legea Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999). Articolul 11. Restabilirea patentei (1) În cazul în care patenta a fost pierdută sau nimicită, aceasta poate fi restabilită în baza cererii depuse de

titular la autoritatea care a eliberat patenta (în redacţia Legii Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001). (2) Restabilirea patentei se efectuează în baza duplicatului ei, în decurs de 10 zile de la data depunerii cererii

respective. Totodată, perioada în care titularul nu a putut beneficia de patentă nu se restabileşte. (3) Pentru restabilirea patentei se încasează o taxă în mărimea unui salariu minim.

Capitolul IV IMPOZITAREA TITULARULUI PATENTEI

(în redacţia Legii Nr.208-XVI din 7 iulie 2006, în vigoare 1 ianuarie 2007) Articolul 12. Impozitarea titularului patentei (1) Impunerea fiscală a titularului patentei se efectuează sub formă de taxă pentru patentă, care include

impozitul pe venit, taxele pentru resursele naturale, taxa pentru unităţile comerciale şi/sau unităţile de deservire socială, taxa pentru amenajarea teritoriului (în redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001; Nr.361-XVI din 23 decembrie 2005; Nr.208-XVI din 7 iulie 2006, în vigoare 1 ianuarie 2007; Nr.177-XVI din 20 iulie 2007).

(2) Alte impozite, taxe şi încasări se plătesc de titularul patentei pe principii generale. (3) (Exclus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001). Articolul 13. Taxa pentru patentă Taxa lunară pentru patentă este prevăzută în anexa la prezenta lege şi se percepe în cuantumul stabilit pentru

localitatea unde se va desfăşura activitatea de întreprinzător. În cazul desfăşurării activităţii de întreprinzător pe întreg teritoriul ţării, taxa lunară pentru patentă se achită în cuantum stabilit, specificat în rubrica "Chişinău, Bălţi, Bender, Tiraspol" din anexă (în redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).

Articolul 14. Modul de achitare a taxei pentru patentă (1) Taxa pentru patentă se achită la contul bugetului local, o dată cu primirea patentei, în cuantum corespunzător

termenului minim de valabilitate a patentei, în conformitate cu art.7. Pentru prelungirea termenului de valabilitate a patentei, taxa pentru luna următoare sau, la dorinţa titularului patentei, pentru o perioadă mai mare, se achită înainte de expirarea termenului pentru care a fost achitată plata. Perceptorii fiscali ai primăriilor sînt în drept să încaseze taxa pentru patentă, cu transferarea ulterioară a acestor plăţi la contul bugetului local (în redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001; Nr.208-XVI din 7 iulie 2006, în vigoare 1 ianuarie 2007; Nr.121-XVI din 29 mai 2008).

(2) La achitarea plăţii pentru patentă, autoritatea fiscală sau, după caz, primăria eliberează titularului patentei cuponul (cupoanele) decupat de la duplicatul patentei, prin care se confirmă că patenta este valabilă pînă la un termen stabilit, şi face înscrierea respectivă pe versoul patentei (în redacţia Legii Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).

(3) (introdus prin Legea Nr.208-XVI din 7 iulie 2006, în vigoare 1 ianuarie 2007; exclus prin Legea Nr.121-XVI din 29 mai 2008).

Articolul 15. Controlul şi responsabilitatea pentru eliberarea patentei, prelungirea termenului ei de valabilitate, anularea sau suspendarea acesteia şi încasarea taxei pentru patentă (în redacţia Legii Nr.108-XVIII din 17 decembrie 2009, în vigoare 1 ianuarie 2010)

(1) Responsabilitatea pentru aplicarea prevederilor prezentei legi referitor la eliberarea patentei, prelungirea termenului ei de valabilitate, anularea sau suspendarea acesteia, precum şi pentru încasarea taxei respective, o poartă autorităţile fiscale teritoriale şi, după caz, primăriile (în redacţia Legii Nr.108-XVIII din 17 decembrie 2009, în vigoare 1 ianuarie 2010).

(2) Autorităţile fiscale exercită controlul asupra respectării de către primării a modului de eliberare a patentelor şi de prelungire a termenelor lor de valabilitate, verifică corectitudinea încasării, precum şi a virării, în termen şi integral, la buget a taxei pentru patentă.

(3) Primăria informează lunar autoritatea fiscală teritorială despre numărul patentelor eliberate şi prelungite, despre suma încasată de la eliberarea şi prelungirea termenelor lor de valabilitate şi despre numărul patentelor valabile la finele lunii gestionare (introdus prin Legea Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001).

Articolul 16. Înlesniri şi garanţii acordate titularului patentei (1) Pentru următoarele categorii ale populaţiei, taxa pentru patentă se reduce: a) pentru invalizii de gradele I şi II - cu 20% din taxa stabilită; b) pentru persoanele care sînt la evidenţă la oficiile forţei de muncă şi nu au fost plasate în cîmpul muncii în

54

decursul a 6 luni - cu 15% din taxa stabilită (din această categorie nu fac parte persoanele care au refuzat locul de muncă propus). Înlesnirea în cauză se acordă pe un an de la data depunerii cererii pentru primirea patentei;

c) pentru persoanele care întreţin membri ai familiei inapţi pentru muncă pe motiv de vîrstă sau de sănătate: 4-6 membri ai familiei - cu 20% din taxa stabilită; 7-9 membri ai familiei - cu 30% din taxa stabilită; 10 sau mai mulţi membri ai familiei - cu 40% din taxa stabilită; d) pentru studenţi şi pensionari - cu 20 % din taxa stabilită (introdusă prin Legea Nr.686-XIV din 19 noiembrie

1999; în redacţia Legii Nr.927-XV din 21 martie 2002). (2) Orice decizie, conform căreia plata pentru patentă se majorează, intră în vigoare nu mai înainte de expirarea

a 3 luni după publicarea ei. (3) Titularul patentei este eliberat de datoria de a plăti suplimentar pentru patentă dacă, prin actele normative

adoptate după primirea patentei, taxa pentru ea s-a majorat (în redacţia Legii Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999). Articolul 17. Modul de achitare a contribuţiei de asigurare socială de stat (1) Titularii patentei achită în mod obligatoriu contribuţia de asigurare socială de stat. (2) Achitarea contribuţiei de asigurare socială de stat îi asigură titularului patentei dreptul la o pensie minimă şi

la un ajutor de deces prevăzute în legislaţie. (3) Durata activităţii desfăşurate în baza patentei se include în vechimea în muncă a titularului patentei, cu

condiţia achitării contribuţiilor de asigurare socială de stat. (4) Condiţiile de asigurare socială de stat a titularilor patentei se stabilesc prin legea bugetului asigurărilor

sociale de stat pe anul respectiv. (5) Se scutesc de achitarea contribuţiei de asigurare socială de stat pensionarii şi invalizii de toate grupele (în

redacţia Legilor Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999; Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001; Nr.208-XVI din 7 iulie 2006, în vigoare 1 ianuarie 2007; Nr.121-XVI din 29 mai 2008).

Capitolul V

RĂSPUNDEREA Articolul 18. Răspunderea (1) Titularul patentei care nu a respectat obligaţiile prevăzute la art.3 alin.(7) poartă răspundere în conformitate

cu legislaţia în vigoare. (2) Titularilor patentei li se interzice comercializarea: a) mărfurilor supuse accizelor; b) mobilei - cu începere de la 1 ianuarie 2007 (în redacţia Legii Nr.121-XVI din 29 mai 2008); c) (în redacţia Legilor Nr.650-XV din 16 noiembrie 2001; Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie

2006; Nr.208-XVI din 7 iulie 2006; exclusă prin Legea Nr.121-XVI din 29 mai 2008). (3) Se permite comerţul cu amănuntul în baza patentei de întreprinzător la tarabe, tejghele, tonete şi din

autovehicule pe pieţe şi/sau în locuri autorizate de autoritatea administraţiei publice locale, cu condiţia că veniturile din vînzări ale titularilor de patente nu vor depăşi 300 000 de lei într-o perioadă de 12 luni consecutive.

(4) Mărfurile pasibile de comercializare în baza patentei de întreprinzător sînt următoarele: 1) mărfuri industriale: a) îmbrăcăminte; b) încălţăminte; c) ţesături de toate tipurile; d) articole de tricotaj; e) articole de galanterie; f) articole din tul şi draperii; g) produse textile, inclusiv de uz personal folosite; h) rechizite şcolare şi de birou; i) inventar şi atribute pentru jocurile sportive; j) articole de parfumerie şi cosmetică neaccizate; k) mărfuri de uz casnic, cu excepţia aparatelor şi utilajelor cu consum de curent electric alternativ sau cu

motoare de ardere internă şi utilajelor cu termen de garanţie stabilit; l) materiale de construcţii, cu excepţia uşilor şi ferestrelor de toate tipurile; parchetului din lemn, laminatului;

cimentului şi amestecurilor de toate mărcile şi tipurile; pietrei şi cărămizii de construcţie; nisipului, prundişului, argilei şi ghipsului; materialelor de toate tipurile pentru acoperit case şi podele; teracotei de toate tipurile; ţevilor pentru sisteme de aer condiţionat, articolelor pentru construcţia reţelei de încălzire, de alimentare cu gaze şi cu apă, pentru grupul sanitar şi de evacuare a reziduurilor; aparataje sau utilaje cu termen de garanţie stabilit;

m) cărţi şi alte tipărituri - de la 1 ianuarie 2009; n) ziare şi alte publicaţii periodice - de la 1 ianuarie 2009; o) jucării şi articole pentru copii; 2) produse alimentare fabricate şi ambalate de producător:

55

a) cereale şi produse de morărit, crupe de toate felurile; b) amidon; c) produse de cofetărie; d) ceaiuri, cu excepţia celor medicinale; e) mirodenii şi aditivi alimentari; f) ape minerale naturale (cu excepţia celor bogate în săruri minerale, medicinale), ape potabile (cu excepţia celor

ce conţin reziduu sec solubil total peste 1500 mg/l) şi băuturi nealcoolice, îmbuteliate; g) sare alimentară; h) mărfuri uşor alterabile, comercializate în hale specializate şi utilate conform cerinţelor sanitar-epidemiologice

de depozitare, păstrare şi comercializare; i) fructe şi legume în stare proaspătă (neambalate), cu excepţia citricelor şi altor fructe exotice; j) fructe şi legume prelucrate în mod industrial; k) miere de albine şi derivatele ei. (5) Pentru toate categoriile de mărfuri permise spre comercializare în baza patentei de întreprinzător se va

asigura respectarea necondiţionată a cerinţelor stabilite de legislaţia în vigoare în vederea transportării, depozitării, păstrării şi comercializării lor. Încălcarea acestor cerinţe atrage răspunderea stabilită de legislaţia în vigoare.

(6) Persoanelor fizice şi gospodăriilor ţărăneşti care comercializează produse agricole proprii în stare proaspătă sau prelucrate industrial (cu excepţia celor care cer condiţii speciale de comercializare) şi care deţin dreptul de acces liber pe piaţă (fără deţinerea patentei de întreprinzător), administratorii pieţelor le acordă prioritar locuri pentru comerţ, le repartizează terenuri şi locuri speciale pentru comercializarea producţiei agricole din automobile, la prezentarea actelor ce confirmă provenienţa mărfii şi cu achitarea, în modul stabilit, a biletelor pentru locul de comerţ şi altor servicii cu plată. (Conform Legii Nr.121-XVI din 29 mai 2008 la articolul 18 se introduc alineatele (3)-(6).

Capitolul VI DISPOZIŢII TRANZITORII

Articolul 19 Guvernul: în termen de 3 luni, va prezenta Parlamentului propuneri pentru modificarea legislaţiei în conformitate cu

prezenta lege; va elabora nomenclatorul-tip al unităţilor ce practică comerţul cu amănuntul (introdus prin Legea Nr.927-XV

din 21 martie 2002). (subalineatul 2 exclus prin Legea Nr.686-XIV din 19 noiembrie 1999); PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV

Anexă la Legea cu privire la

patenta de întreprinzător

Genul de activitate

Cuantumul taxei lunare, lei

Chişinău, Bălţi,

Bender, Tiraspol

Celelalte munici-pii,

oraşele

Locali- tăţile

rurale

1. Comerţul cu amănuntul 1.1. Comerţul cu amănuntul la tarabe, tejghele, tonete şi din

autovehicule în pieţe şi/sau în locuri autorizate de autoritatea administraţiei publice locale (poziţia se exclude la 1 ianuarie 2017)

360 180 100

1.2. Comerţul cu produse alimentare şi mărfuri uşor alterabile autohtone, cu condiţia respectării cerinţelor sanitar-epidemiologice privind depozitarea, păstrarea şi comercializarea lor

540 360 100

(poziţia 1.2 introdusă prin Legea Nr.207 din 16 iulie 2010, rămîn în vigoare pînă la 1 ianuarie 2017) 1.2. Comerţul cu amănuntul în chioşcuri şi în alte încăperi ce ocupă

terenuri separate, a căror suprafaţă nu depăşeşte 12 m2, cu excepţia comerţului cu aparate electronice şi electrocasnice cu termenul de garanţie stabilit, conform legislaţiei în vigoare (poziţia exclusă de le 1 ianuare 2008)

400 200 100

56

1.3. Comerţul cu amănuntul în chioşcuri şi în alte încăperi ce ocupă terenuri separate, a căror suprafaţă nu depăşeşte 7 m2, cu excepţia comerţului cu aparate electronice şi electrocasnice cu termenul de garanţie stabilit, conform legislaţiei în vigoare (poziţia exclusă de le 1 ianuare 2008)

250 150 75

1.4. Comercializarea cu amănuntul a apei îmbuteliate în locurile autorizate de autoritatea administraţiei publice locale (poziţia exclusă de le 1 ianuare 2009)

250 150 75

1.5. Comerţul cu amănuntul la tarabe, tejghele şi în alte tipuri de puncte comerciale, autorizate de autoritatea administraţiei publice locale, cu cărţi şi alte tipărituri, precum şi cu publicaţii muzicale (note) (poziţia exclusă de le 1 ianuare 2009)

30 25 10

2. Producerea de mărfuri,executarea de lucrări şi prestarea de servicii

2.1. Întocmirea dărilor de seamă contabile 300 200 100 2.2. Transportul călătorilor cu automobilele-taxi, cu un număr de

locuri de pînă la 7 inclusiv (poziţia exclusă de le 1 ianuare 2007) 250 150 100

2.3. Transportul auto de mărfuri, cu excepţia transportului de mărfuri inflamabile, explozive, toxice, otrăvitoare şi radioactive:

- pînă la 1,5 tone - de la 1,5 la 3,5 tone - de la 3,5 la 7 tone, inclusiv cu remorcă - peste 7 tone, inclusiv cu remorcă (poziţia exclusă de le 1 ianuare

2007)

175 200 250 400

90 100 125 200

45 50 70

100 2.4. Servicii logopedice 80 40 20 2.5. Masaj, servicii de îngrijire a bolnavilor şi alte servicii

medicale, acordate de către personalul medical inferior 140 70 35

2.6. Servicii veterinare, zootehnice 150 50 20 2.7. Servicii dactilografiere, inclusiv cu folosirea computerului 150 50 25 2.8. Servicii de frizerie şi servicii cosmetice 200 80 30 2.9. Croitul, cusutul, tricotarea şi reparaţia îmbrăcămintei şi

acoperămintele pentru cap şi comercializarea 100 50 25

2.10. Confecţionarea şi reparaţia încălţămintei şi comercializarea 90 45 30 2.11. Servicii de spălătorie 90 45 30 2.12. Predarea limbilor străine (instruire individuală sau în grupe cu

un număr de pînă la 20 persoane) 140 70 35

2.13. Predarea şi meditarea diferitelor discipline, cu excepţia muzicii, coregrafiei şi artelor plastice (instruire individuală sau în grupe cu un număr de pînă la 20 persoane)

100 50 30

2.14. Predarea muzicii, coregrafiei şi artelor plastice (instruire individuală sau în grupe cu un număr de pînă la 20 persoane)

100 50 30

2.15. Organizarea de diferite secţii pe interese, inclusiv de cultură fizică, pentru copii de pînă la 16 ani (în grupe de pînă la 20 persoane)

70 35 20

2.16. Organizarea de diferite secţii pe interese, inclusiv de cultură fizică, pentru adulţi (în grupe de pînă la 20 persoane)

100 50 35

2.17. Servicii de păstrare a bagajelor 100 50 25 2.18. Servicii de întreţinere şi amenajare a locuinţelor şi a

sectoarelor aferente 100 60 30

2.19. Vulcanizarea camerelor şi anvelopelor în ateliere 200 75 30 2.20. Repararea locuinţelor 180 90 45 2.21. Construirea caselor de locuit şi a garajelor în localităţile

rurale - - 70

2.22. Ajustarea şi reparaţia mobilei 100 50 35 2.23. Reparaţia tehnicii de uz casnic, instrumentelor şi

mecanismelor, ceasurilor 130 65 30

57

2.24. Reparaţia cuptoarelor cu microunde şi a altor aparate electrice de încălzit de uz casnic

100 50 25

2.25. Reparaţia aparatelor tele, audio,video de uz casnic 150 75 40 2.26. Reparaţia aparatelor fotografice, camerelor de filmat şi a altor

aparate sau instrumente optice 90 45 30

2.27. Reparaţia şi acordarea instrumentelor muzicale 110 55 30 2.28. Fotografierea, confecţionarea şi vînzarea fotografiilor,

executate în mod individual, servicii video 200 100 50

2.29. Scrierea placardelor,filmelor netirajate, amenajarea vitrinelor, reclamatelor, prezentarea artistică

160 80 40

2.30. Confecţionarea articolelor meşteşugăreşti de artă populară (artizanat) şi vînzarea lor, cu excepţia vînzării la expoziţii şi licitaţii

110 55 30

2.31. Deservirea muzicală a ceremoniilor 230 100 50 inculsiv regizarea ceremoniilor 200 100 50 2.32. Aratul şi alte lucrări de cultivare a pămîntului cu mijloace

tehnice, protecţia plantelor contra bolilor şi dăunătorilor 50 50 50

2.33. Servicii de guvernant(ă) 80 40 20 2.34. Servicii hoteliere (în hoteluri cu un număr de locuri de pînă la

7) (poziţia exclusă de le 1 ianuare 2009) 100 50 25

2.35. Darea în locaţiune a locuinţelor şi a caselor individuale de locuit:

- cu o cameră 90 45 25 - cu două camere 120 60 30 - cu trei camere 150 80 40 - cu patru camere 180 90 45 - cu cinci camere 220 110 55 - cu mai mult de cinci camere (poziţia exclusă de le 1 ianuarie

2009) 400 200 100

2.36. Darea în locaţiune a unor încăperi (suprafeţe) sau camere din componenţa locuinţelor sau a caselor individuale de locuit

- a unei camere 60 30 15 - a două camere 90 45 25 - a trei camere 120 60 30 - a patru şi mai multe camere (poziţia exclusă de le 1 ianuarie

2009) 150 80 40

2.37. Darea în locaţiune a încăperilor cu altă destinaţie decît aceea de locuinţă (garaje, şoproane, depozite, pavilioane) cu suprafaţa:

- pînă la 50 m2 60 30 15

- de la 50 la 100 m2 90 45 25

- peste 100 m2(poziţia exclusă de le 1 ianuare 2009) 120 60 30

2.38. Servicii de sudare, de lucrări tehnico-sanitare 120 60 30 2.39. Organizarea discocluburilor 600 300 150 2.40. Executarea şi comercializarea obiectelor de lemn, metal,

ghips, argilă, ciment 100 60 40

inclusiv servicii de dulgherie 80 45 30 2.41. Confecţionarea şi darea în chirie a recuzitelor pentru diferite

ceremonii şi comercializarea lor 150 80 50

2.42. Copiere, multiplicare şi legatul cărţilor 150 75 30 2.43. Tăbăcirea şi prelucrarea pieilor, confecţionare articolelor din

blană şi din piele şi comercializarea lor 200 120 100

2.44. (Exclusă prin Legea Nr.361-XVI din 23 decembrie 2005) 2.45. Producerea, prelucrarea şi comercializarea varului (poziţia

exclusă de le 1 ianuare 2007) 50 50 50

2.46. Colectarea şi comercializarea ambalajelor din sticlă 100 75 50 2.47. Creşterea florilor şi comercializarea lor (poziţia exclusă de le 150 75 40

58

Notă: Patentele de întreprinzător eliberate, pînă la 1 ianuarie 2006 de inspectoratele fiscale de stat teritoriale pentru

activităţile specificate la poziţia "2.44. Dobîndirea şi comercializarea calcarului" se vor utiliza pînă la expirarea termenului de valabilitate (introdusă prin Legea Nr.361-XVI din 23 decembrie 2005).

CODUL CIVIL al Republicii Moldova

Nr. 1107-XV din 6 iunie 2002 (Monitorul Oficial, 22 iunie 2002, nr.82-86, p. I, art. 661)

(EXTRAS)

Articolul 26. Activitatea de întreprinzător a persoanei fizice (1) Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a constitui o persoană juridică, din

momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege. (2) Persoana care practică activitate de întreprinzător fără înregistrare de stat nu poate invoca lipsa calităţii de

întreprinzător. (3) Asupra activităţii de întreprinzător desfăşurate fără constituirea de persoană juridică se aplică regulile care

reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ dacă din lege sau din esenţa raporturilor juridice nu rezultă altfel.

Articolul 27. Răspunderea patrimonială a persoanei fizice Persoana fizică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său, cu excepţia bunurilor care, conform legii,

nu pot fi urmărite. VEZI PAG. 7

Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi

Legea Republicii Moldova Nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 (Monitor, 1994, nr.2, art. 33)

(EXTRAS)

Articolul 14. Întreprinderea individuală 1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau

membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.

În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală - gospodăria ţărănească (de fermier) (introdus prin Legea Nr.757-XV din 21 decembrie 2001).

Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual (introdus prin Legea Nr.82-XVI din 29 martie 2007).

2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică întreprinzător individual. Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului (în redacţia Legii Nr.82-XVI din 29 martie 2007).

Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

Membrii familiei-posesor ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinderilor individuale este reglementat de prezenta Lege şi de legislaţia civilă (în redacţia Legii Nr.1167-XIII din 30 aprilie 1997).

1 ianuare 2007) 2.48. Păstorit 60 40 25

59

Particularităţile constituirii, înregistrării şi încetării activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt reglementate de Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) (introdus prin Legea Nr.757-XV din 21 decembrie 2001).

4. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii, semnată de către fondator (fondatori), incluzînd:

a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri ai familiei);

b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domiciliul şefului (directorului) de întreprindere - în cazul în care acesta nu este fondator;

c) firma întreprinderii inclusiv abreviată; d) sediul întreprinderii; e) data înfiinţării întreprinderii; f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii; g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii. În hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în

vigoare. 5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să includă cuvintele "întreprindere individuală"

sau "Î.I.", precum şi numele cel puţin a unui posesor.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Înregistrarea întreprinzătorilor individuali este reglementată de Legea nr. 220-XVI 19.10.2007 „Cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali”, VEZI PAG. 32.

PRIVIND GOSPODĂRIILE ŢĂRĂNEŞTI (DE FERMIER) Nr.1353-XIV din 03.11.2000

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.14-15/52 din 08.02.2001

* * * Parlamentul adoptă prezenta lege organică.


Articolul 1. Obiectul prezentei legi (1) Prezenta lege reglementează bazele juridice, organizatorice, economice şi sociale privind constituirea, reorganizarea şi lichidarea gospodăriei ţărăneşti (de fermier), denumită în continuare gospodărie ţărănească, precum şi activitatea ei. (2) Prevederile prezentei legi nu se extind asupra activităţii persoanelor care ţin gospodărie auxiliară sau care practică activităţi în întovărăşirile pomicole ori legumicole. Articolul 2. Gospodăria ţărănească. Noţiune (1) Gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată asupra terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) şi asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti), avînd ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole. (2) Gospodăria ţărănească se poate constitui şi dintr-o singură persoană fizică. (3) Numai gospodăriile ţărăneşti pot desfăşura activitate individuală de întreprinzător în agricultură. Articolul 3. Statutul juridic al gospodăriei ţărăneşti

60

(1) Gospodăria ţărănească are statutul juridic de persoană fizică. (2) Suprafaţa terenurilor şi mărimea altor bunuri, inclusiv arendate, ale gospodăriei ţărăneşti trebuie să asigure utilizarea preponderentă în cadrul acesteia (mai mult de 50 la sută anual) a muncii personale a membrilor ei. (3) În cazul în care nu întruneşte condiţiile expuse la art.2 alin.(1) sau la alin.(2) din prezentul articol, gospodăria ţărănească este obligată să asigure, în termen de 3 luni, astfel de condiţii sau să se reorganizeze, sau să se lichideze, în modul stabilit de legislaţie. (4) Dacă prevederile alin.(3) din prezentul articol sau ale art.24 alin.(1) nu sînt îndeplinite, gospodăria ţărănească este lipsită de înlesnirile şi privilegiile prevăzute de prezenta lege şi de alte acte legislative. Articolul 4. Răspunderea gospodăriei ţărăneşti şi a membrilor ei (1) Gospodăria ţărănească nu poartă răspundere pentru obligaţiile personale ale membrilor ei. (2) Membrii gospodăriei ţărăneşti poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, cu excepţia bunurilor care, potrivit Codului de procedură civilă, nu fac obiectul urmăririi. Articolul 5. Legislaţia privind gospodăria ţărănească Activitatea gospodăriei ţărăneşti este reglementată de prezenta lege, de Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, de Codul civil, Codul funciar, Codul fiscal, Codul muncii şi de alte acte normative. Articolul 6. Statul şi gospodăria ţărănească (1) Statul garantează respectarea drepturilor gospodăriei ţărăneşti şi asigură apărarea intereselor ei legale. (2) Statul nu poartă răspundere pentru obligaţiile gospodăriei ţărăneşti, iar gospodăria ţărănească nu poartă răspundere pentru obligaţiile statului. (3) Nu este admis amestecul autorităţilor administraţiei publice în activitatea gospodăriei ţărăneşti, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Capitolul II DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE

Articolul 7. Drepturile (1) Gospodăria ţărănească are dreptul: a) să dispună de ştampilă, să deschidă conturi bancare, inclusiv valutare; b) să-şi determine direcţia şi volumul activităţii financiare şi economice; c) să angajeze şi să elibereze lucrători în bază de contracte individuale de muncă (în continuare angajaţi); d) să construiască, în conformitate cu actele normative, obiectivele necesare activităţii sale; e) să efectueze lucrări de irigare, desecare şi alte lucrări de ameliorare în conformitate cu actele normative; f) să ia şi să dea în arendă terenuri şi alte bunuri; g) să dispună de produsele şi de veniturile sale; h) să stabilească preţurile de comercializare la producţia proprie; i) să desfăşoare activitate economică externă în conformitate cu legislaţia; j) să asigure riscul pierderii (nimicirii) sau deteriorării bunurilor comune ale membrilor gospodăriei, precum şi alte riscuri de întreprinzător; k) să fie participant la societatea comercială şi membru al cooperativei de întreprinzători, inclusiv străine (excepţie făcînd calitatea de participant deplin la societatea în nume colectiv sau la societatea în comandită); l) să fie membru al societăţilor necomerciale (asociaţii, uniuni); m) să desfăşoare alte activităţi care nu contravin legislaţiei. (2) În cazul în care gospodăria ţărănească nu dispune de ştampilă, semnătura conducătorului poate fi autentificată de notar sau de secretarul primăriei care a înregistrat gospodăria. Articolul 8. Obligaţiile Gospodăria ţărănească este obligată: a) să primească licenţe, în conformitate cu legislaţia, în cazul practicării de activităţi pasibile de licenţiere; b) să asigure, conform legislaţiei, protecţia muncii membrilor gospodăriei şi persoanelor care lucrează în bază de contract; c) să achite integral şi la timp salariile angajaţilor, să plătească, în numele membrilor şi al angajaţilor gospodăriei, contribuţiile de asigurări sociale de stat şi să le acorde asistenţă socială; d) să folosească terenurile la destinaţie; e) să păstreze fertilitatea solului prin măsuri de protecţie, să aplice tehnologii care ocrotesc natura; f) să acorde, în modul stabilit de legislaţie, servitute în terenurile pe care le deţine; g) să nu încalce drepturile proprietarilor şi ale beneficiarilor funciari vecini; h) să respecte standardele, cerinţele ecologice şi sanitaro-veterinare, alte cerinţe, prevăzute de legislaţie, privind calitatea producţiei comercializabile; i) să îndeplinească integral şi la timp obligaţiile fiscale; j) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de lege.

61

Capitolul III CONSTITUIREA ŞI ÎNREGISTRAREA

Articolul 9. Dreptul la constituire (1) Fondator al gospodăriei ţărăneşti poate fi persoana fizică care a atins vîrsta de 18 ani, are capacitate de exerciţiu deplină, posedă teren cu drept de proprietate privată. [Art.9 al. (1) modificat prin L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27] (2) O persoană fizică poate fi fondatorul (membrul) numai al unei gospodării ţărăneşti. Articolul 10. Constituirea (1) Gospodăria ţărănească se constituie pe principiul liberului consimţămînt. (2) Gospodăria ţărănească se creează în temeiul declaraţiei de constituire, semnată de fondator şi de potenţialii membri ai acesteia. (3) În declaraţia de constituire a gospodăriei ţărăneşti (de fermier), denumită în continuare declaraţie de constituire, trebuie să se indice: a) denumirea completă şi abreviată a gospodăriei; b) sediul gospodăriei; c) numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia şi domiciliul fondatorului şi al potenţialilor membri ai ei, informaţii privind aflarea acestora în relaţii familiale cu fondatorul; [Art.10 al. (3) lit.c) modificat prin L1496/29.11.02 MO174/20.12.02 art. 1335] d) numerele de înregistrare, amplasarea şi suprafaţa, conform cadastrului bunurilor imobile, a terenurilor proprietate individuală sau proprietate comună, inclusiv a terenurilor din extravilan considerate grădini, precum şi a terenurilor arendate; e) componenţa altor bunuri imobiliare care se transmit în proprietate comună membrilor gospodăriei. (4) Semnătura fondatorului şi semnăturile celorlalţi membri din declaraţia de constituire sînt autentificate de notar sau de secretarul primăriei la care se înregistrează gospodăria. Articolul 11. Denumirea gospodăriei ţărăneşti (1) Denumirea completă a gospodăriei ţărăneşti va conţine cuvintele gospodărie ţărănească, numele fondatorului (conducătorului) şi sediul gospodăriei. (2) Denumirea abreviată a gospodăriei ţărăneşti va conţine iniţialele G.Ţ., numele fondatorului (conducătorului) şi sediul ei. (3) Denumirea completă şi denumirea abreviată a gospodăriei ţărăneşti vor conţine şi alte date pentru a nu fi identice denumirii unei alte gospodării ţărăneşti înregistrate anterior la aceeaşi primărie. [Art.12 în redacţia L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27] Articolul 12. Sediul Sediul gospodăriei ţărăneşti este în unitatea administrativ-teritorială de nivelul întîi în a cărei primărie este înregistrată. Articolul 13. Înregistrarea (1) Gospodăria ţărănească va fi înregistrată de către fondatorul ei la primăria unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi în a cărei hotare el deţine teren. În cazul în care fondatorul deţine terenuri amplasate în hotarele a două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale de nivelul întîi,cererea de înregistrare a gospodăriei ţărăneşti se prezintă primăriei alese de fondator. [Art.13 al. (1) modificat prin L1151/21.06.2002 MO96/05.07.2002 art. 711] [Art.13 al. (1) în redacţia L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27] (2) Pentru înregistrarea gospodăriei ţărăneşti, fondatorul prezintă primăriei: a) declaraţia de constituire; b) copiile de pe documentele ce confirmă dreptul de proprietate privată al fondatorului şi al potenţialilor membri ai gospodăriei asupra terenurilor; c) copiile de pe contractele de arendă a terenurilor, după caz, autentificate de secretarul primăriei; d) bonul de plată, pe contul primăriei, a taxei de înregistrare a gospodăriei. (3) În decursul unei săptămîni din ziua prezentării documentelor prevăzute la alin.(1), primăria înregistrează gospodăria ţărănească, efectuînd înscrieri de rigoare în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), şi eliberează certificatul de înregistrare sau emite o decizie privind refuzul de a înregistra gospodăria. (4) Gospodăria ţărănească nu poate fi înregistrată dacă nu sînt prezentate documentele prevăzute la alin.(1) (2)sau conţinutul lor contravine legii. [Art.13 al. (4) modificat prin L1151/21.06.2002 MO96/05.07.2002 art. 711] (5) Decizia motivată a primăriei privind refuzul de a înregistra gospodăria ţărănească se remite fondatorului în scris. (6) Refuzul de a înregistra gospodăria ţărănească sau încălcarea termenelor ei de înregistrare pot fi atacate pe cale administrativă şi/sau judiciară. (7) Gospodăria ţărănească este în drept să înceapă activitatea din ziua înregistrării.

62

Articolul 14. Ţinerea Registrului gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) (1) Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) este ţinut de primărie în modul stabilit de prezenta lege, de Legea cu privire la registre şi de alte acte normative. (2) În Registrul gospodăriilor ţărăneşti se înscriu următoarele date: a) denumirea completă şi denumirea abreviată a gospodăriei, sediul ei ; [Art.14 al. (2) lit. a) modificat prin L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27] b) numărul de înregistrare al gospodăriei şi data înregistrării ei; c) numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia şi domiciliul fondatorului şi al fiecărui ulterior conducător al gospodăriei; d) numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia şi domiciliul altor membri ai gospodăriei, informaţii privind aflarea acestora în relaţii familiale cu fondatorul (conducătorul) gospodăriei; [Art.14 al. (2) lit.d) modificat prin L1496/29.11.02 MO174/20.12.02 art. 1335] e) numerele de înregistrare, amplasarea şi suprafaţa, conform cadastrului bunurilor imobile, a terenurilor proprietate individuală sau proprietate comună, inclusiv a terenurilor din extravilan considerate grădini, precum şi a terenurilor arendate; f) alte date prevăzute de legislaţie. (3) Modificările datelor din declaraţia de constituire intră în vigoare la data consemnării lor în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier). (4) Primăria păstrează documentele în a căror bază au fost făcute înscrierile în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi eliberează extrase din el. (5) Mărimea maximă a taxei de înregistrare a gospodăriei ţărăneşti, a taxei pentru efectuarea modificărilor în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), precum şi a taxei de eliberare a extraselor din acest registru, se stabileşte de Guvern. (6) Alte particularităţi privind ţinerea Registrului gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt stabilite într-un regulament, aprobat de Guvern.

Capitolul IV CONDUCĂTORUL GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI. MEMBRII EI

Articolul 15. Conducătorul gospodăriei ţărăneşti (1) Conducător al gospodăriei ţărăneşti este fondatorul, iar în cazul eliberării fondatorului din funcţie, unul dintre membri care a atins vîrsta de 18 ani şi are capacitate de exerciţiu deplină, ales de ceilalţi membri ai gospodăriei. (2) Conducătorul gospodăriei ţărăneşti: a) reprezintă gospodăria în instanţă de judecată, în relaţiile cu alte autorităţi publice, precum şi cu persoane fizice şi juridice; b) organizează activitatea gospodăriei; c) efectuează, în numele gospodăriei, tranzacţii, eliberează procuri pentru efectuarea de tranzacţii; d) angajează şi eliberează lucrători; e) ţine evidenţa timpului de lucru şi salariilor persoanelor care lucrează în bază de contract, efectuează înscrieri în carnetul lor de muncă, precum şi al membrilor gospodăriei; f) stabileşte politica de evidenţă în gospodărie, asigură evidenţa contabilă şi prezentarea rapoartelor în conformitate cu legislaţia; g) asigură predarea în arhivă a documentelor de plată a salariilor şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat, precum şi a documentelor prevăzute la art.24 alin.(2); h) exercită alte atribuţii neinterzise de lege. [Art.15 al.(1)-(2) In redactia L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27] [Art.15 al.(3) în redactia L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27] (3) În cazul incapacităţii temporare de muncă sau absenţei sale îndelungate, conducătorul gospodăriei ţărăneşti are dreptul să încredinţeze îndeplinirea obligaţiilor sale unui membru cu capacitate deplină de exerciţiu, iar în cazul constituirii gospodăriei ţărăneşti dintr-o singură persoană, unei alte persoane, faptul consemnîndu-se în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier). (4) Conducătorul gospodăriei ţărăneşti îşi poate da demisia ori poate fi destituit prin hotărîre a membrilor ei în cazul executării necorespunzătoare sau neexecutării îndelungate a atribuţiilor. [Art.15 al.(4) modificat prin L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27] (5) În cazul înlocuirii conducătorului gospodăriei ţărăneşti, membrii ei anunţă în scris, în decursul unei săptămîni, primăria care a înregistrat gospodăria. Articolul 16. Membrii (1) Pot fi membri ai gospodăriei ţărăneşti, în afară de conducător, următoarele persoane apte de muncă: soţul (soţia), părinţii, copiii, inclusiv adoptivi, fraţii, surorile şi nepoţii lui care au atins vîrsta de 16 ani, precum şi alte persoane care sînt membri ai familiei respective.

63

[Art.16 al. (1) modificat prin L1496/29.11.02 MO174/20.12.02 art. 1335] (2) Nu sînt considerate membri ai gospodăriei ţărăneşti persoanele care lucrează în gospodărie în bază de contract. (3) Primirea în gospodăria ţărănească se face cu acordul membrilor ei. (4) Ieşirea din gospodăria ţărănească se face la cerere şi nu necesită acordul celorlalţi membri ai ei. (5) Excluderea din gospodăria ţărănească se face în baza hotărîrii celorlalţi membri ai ei. (6) Calitatea de membru al gospodăriei ţărăneşti apare şi încetează în ziua efectuării înscrierilor respective în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier). (7) Litigiile dintre membrii gospodăriei ţărăneşti se soluţionează în instanţă de judecată. Articolul 17. Drepturile şi obligaţiile membrului gospodăriei ţărăneşti (1) Membrul gospodăriei ţărăneşti este în drept: a) să aleagă şi să fie ales conducător al gospodăriei; b) să ia cunoştinţă de datele referitoare la activitatea economică şi financiară a gospodăriei; c) să ceară cota sa din produsele şi veniturile gospodăriei; d) să iasă din gospodărie primind cota sa din bunurile comune în numerar sau în natură; e) să efectueze alte acţiuni neinterzise de lege. (2) Membrul gospodăriei ţărăneşti este obligat să participe prin muncă personală la activitatea gospodăriei şi să respecte alte prevederi ale legislaţiei. (3) În cazul în care nu a participat prin muncă personală la activitatea gospodăriei în decursul a 3 ani consecutivi, membrul gospodăriei ţărăneşti urmează să fie exclus. (4) În termenul indicat la alin.(3) nu se include perioada în care membrul nu a participat la activitatea gospodăriei ţărăneşti din cauza faptului că a fost ales în o funcţie electivă, a făcut serviciul militar în termen, a studiat la o instituţie de învăţămînt sau a fost bolnav. (5) În cazul în care şi-a pierdut calitatea de membru al familiei conducătorului gospodăriei ţărăneşti, membrul ei îşi păstrează drepturile şi obligaţiile dacă întruneşte celelalte condiţii stabilite de prezenta lege. [Art.17 al. (5) modificat prin L1496/29.11.02 MO174/20.12.02 art. 1335]

Capitolul V BUNURILE MEMBRILOR GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI

Articolul 18. Statutul juridic al bunurilor folosite în comun de membrii gospodăriei ţărăneşti (1) Bunurile folosite în comun de membrii gospodăriei ţărăneşti pot aparţine: a) unui sau mai multor membri ai gospodăriei cu drept de proprietate individuală; b) membrilor gospodăriei cu drept de proprietate comună în devălmăşie sau cu drept de proprietate comună în diviziune dacă ultimul este prevăzut în contract. (2) Bunurile care se află în proprietatea comună a membrilor gospodăriei ţărăneşti (denumite în continuare bunuri comune) se formează din: a) mijloacele băneşti şi alte bunuri aduse, cu drept de proprietate comună, în gospodărie de membrii ei; b) produsele şi veniturile obţinute din activitatea independentă a gospodăriei sau din activitatea ei cu alte întreprinderi; c) veniturile obţinute din tranzacţii cu valori mobiliare procurate de gospodărie; d) prestaţiile de asigurări sociale primite de gospodărie; e) donaţiile de la organizaţii şi cetăţeni; f) creditele şi împrumuturile luate de gospodărie; g) alte bunuri comune obţinute în conformitate cu legea. (3) Bunuri comune pot fi: terenurile, plantaţiile, construcţiile gospodăreşti şi alte construcţii, instalaţiile de ameliorare şi alte instalaţii, vitele productive şi de muncă, păsările, tehnica agricolă şi altă tehnică, mijloacele de transport, utilajele, inventarul şi alte bunuri, procurate pentru gospodărie în comun de membrii ei. (4) Dispunerea de bunurile comune se efectuează cu acordul tuturor membrilor gospodăriei ţărăneşti. Articolul 19. Înstrăinarea cotei din bunurile comune (1) Membrul gospodăriei ţărăneşti este în drept să vîndă, să dăruiască sau să înstrăineze în alt mod cota sa din bunurile comune exclusiv membrilor gospodăriei sau altor persoane, enumerate la art.16 alin.(1), care nu erau, dar au devenit membri ai gospodăriei. (2) Membrii gospodăriei ţărăneşti au dreptul prioritar faţă de alţi membri ai familiei conducătorului ei de a procura cota ce se înstrăinează din bunurile comune. (3) Membrul gospodăriei ţărăneşti este obligat să informeze ceilalţi membri ai ei şi ceilalţi membri ai familiei conducătorului de gospodărie privind comercializarea cotei sale din bunurile comune, precum şi preţul ei de vînzare. (4) În cazul în care membrii gospodăriei ţărăneşti şi ceilalţi membri ai familiei conducătorului refuză să procure cota ce se înstrăinează din bunurile comune sau în cazul în care aceştia nu-şi îndeplinesc, în decursul unei luni de la data informării lor privind înstrăinarea cotei, intenţia de a o procura, membrul care înstrăinează cota este în drept să ceară

64

separarea ei în modul stabilit la art.20. (5) Dacă întreaga cotă din bunurile comune s-a vîndut, a fost dăruită sau înstrăinată în alt mod, se consideră că titularul care a înstrăinat-o s-a retras din gospodărie, faptul consemnîndu-se în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi, după caz, în alte registre. Articolul 20. Separarea şi divizarea bunurilor comune (1) Atribuirea în proprietate individuală a unei cote din bunurile comune se efectuează prin separare sau divizare. (2) Cota din bunurile comune se atribuie membrului gospodăriei ţărăneşti: a) la pierderea calităţii de membru al gospodăriei fără ca el să întemeieze o nouă întreprindere (separarea cotei din bunurile comune); b) la urmărirea cotei pentru obligaţiile personale ale membrului gospodăriei (separarea cotei din bunurile comune); c) la reorganizarea sau lichidarea gospodăriei (divizarea bunurilor comune). (3) Cota membrului gospodăriei ţărăneşti din bunurile proprietate comună în devălmăşie se consideră egală cotelor celorlalţi membri dacă, cu acordul acestora, cota nu a fost micşorată din cauza participării lui neînsemnate cu bunuri sau cu muncă personală la activitatea gospodăriei. (4) În cazul pierderii calităţii de membru al gospodăriei ţărăneşti, cota din mijloacele fixe de producţie care se află în proprietate comună este inseparabilă în natură. În acest caz, cota se plăteşte în bani, în producţie agricolă sau în alt fel. Modul de plată se stabileşte cu acordul celorlalţi membri ai gospodăriei. (5) Urmărirea cotei din bunurile comune pentru obligaţiile personale ale membrului gospodăriei ţărăneşti se efectuează în cazul în care datoriile acestuia nu pot fi acoperite cu alte bunuri ale lui. (6) La reorganizarea sau lichidarea gospodăriei ţărăneşti, bunurile comune se divizează în modul stabilit de legislaţia civilă. Articolul 21. Moştenirea (1) Cota din bunurile comune se moşteneşte în modul stabilit de legislaţia civilă. [Art.21 modificat prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]

Capitolul VI MUNCA, ASIGURAREA SOCIALĂ ŞI ASISTENŢA SOCIALĂ DE STAT

Articolul 22. Munca (1) Relaţiile de muncă din cadrul gospodăriei ţărăneşti sînt reglementate de Codul muncii şi de contractele individuale de muncă. (2) Timpul de lucru în gospodăria ţărănească se include în vechimea în muncă şi în stagiul de cotizare pe baza înscrierilor din carnetul de muncă şi a certificatelor, eliberate de casele teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale, ce confirmă plata contribuţiilor de asigurări sociale de stat. Articolul 23. Asigurarea socială şi asistenţa socială de stat (1) Membrii şi angajaţii gospodăriei ţărăneşti sînt pasibili de asigurare socială şi de asistenţă socială de stat în conformitate cu legislaţia. (2) Gospodăria ţărănească plăteşte, în condiţiile stabilite de legislaţie, contribuţiile de asigurări sociale de stat pentru membrii şi angajaţii săi. (3) Pensia de stat pentru membrii şi pentru angajaţii gospodăriei ţărăneşti se stabileşte şi se acordă în condiţiile legii.

Capitolul VII EVIDENŢA ŞI RAPOARTELE.

[Titlul cap.VII modificat prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702] Articolul 24. Evidenţa şi rapoartele (1) Gospodăria ţărănească ţine evidenţa activităţii sale şi prezintă rapoarte conform evidenţei sintetice ori analitice sau conform partidei simple, stabilite de Guvern. (2) Gospodăria ţărănească predă: a) arhivei de stat teritoriale documentele care fac parte din Fondul arhivistic de stat; b) primăriei ori arhivei de stat teritoriale, dacă primăria nu dispune de spaţii pentru păstrare permanentă, documentele membrilor şi angajaţilor săi; c) primăriei documentele care urmează să fie păstrate provizoriu. [Art.25 exclus prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]

Capitolul VIII

65

REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA Articolul 26. Reorganizarea (1) Gospodăria ţărănească se reorganizează prin hotărîre a membrilor ei sau a instanţei de judecată. (2) Gospodăria ţărănească se reorganizează prin fuziune, asociere, separare, divizare sau transformare în conformitate cu Codul civil, cu prezenta lege şi cu alte acte normative. (3) Volumul depunerilor membrilor gospodăriei ţărăneşti în capitalul social al întreprinderii cu o altă formă juridică de organizare, constituită prin reorganizare, este determinat în funcţie de cota lor din bunurile comune care se transmit acestei întreprinderi. Articolul 27. Lichidarea (1) Gospodăria ţărănească se lichidează prin hotărîre a membrilor ei sau a instanţei de judecată. (2) Gospodăria ţărănească poate fi lichidată prin hotărîre a instanţei de judecată la cererea: a) unui membru al gospodăriei sau a primăriei dacă sînt încălcate prevederile art.2 alin.(1) sau art.3 alin.(2), inclusiv în cazul în care nici unul dintre membrii gospodăriei nu are drept de proprietate asupra pămîntului; b) unui membru al gospodăriei sau a creditorului (creditorilor) în cazul insolvabilităţii ei; c) moştenitorului sau a primăriei dacă nu a rămas nici un membru şi nici un moştenitor al acestuia nu doreşte să ţină mai departe gospodăria; precum şi d) în alte cazuri prevăzute de lege. (3) Particularităţile lichidării gospodăriei ţărăneşti în cazul insolvabilităţii ei sînt definite în legislaţia privind falimentul.

Capitolul IX ASOCIAŢIILE GOSPODĂRIILOR ŢĂRĂNEŞTI ŞI UNIUNILE ASOCIAŢIILOR

Articolul 28. Scopurile, statutul juridic şi patrimoniul asociaţiei gospodăriilor ţărăneşti şi uniunii asociaţiilor (1) Pentru a-şi coordona activitatea, a-şi instrui, perfecţiona, consulta şi informa membrii, pentru a atrage investiţii, a-şi reprezenta şi apăra interesele comune patrimoniale şi profesionale, gospodăriile ţărăneşti sînt în drept să se unească după principiul teritorial sau de producţie în asociaţie a gospodăriilor ţărăneşti (denumită în continuare asociaţie), iar asociaţiile - în uniune republicană a asociaţiilor gospodăriilor ţărăneşti (denumită în continuare uniune). (2) Asociaţia şi uniunea sînt organizaţii necomerciale cu drept de persoană juridică, create în bază de contracte de constituire, care activează în conformitate cu legislaţia şi cu statutul lor. (3) Denumirea asociaţiei şi cea a uniunii trebuie să conţină cuvintele "asociaţia gospodăriilor ţărăneşti" şi, respectiv, "uniunea republicană a asociaţiilor gospodăriilor ţărăneşti". (4) Asociaţia şi uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile membrilor lor, iar aceştia nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiei sau cele ale uniunii. (5) Patrimoniul asociaţiei şi cel al uniunii se formează din taxele de constituire şi din cotizaţiile membrilor lor, din taxele pentru serviciile pe care le prestează, din donaţii şi din alte venituri neinterzise de lege. (6) La ieşire din asociaţie ori din uniune sau la lichidarea lor, membrii nu beneficiază de drepturi asupra patrimoniului asociaţiei şi, respectiv, al uniunii. Articolul 29. Organele asociaţiei şi cele ale uniunii Asociaţia şi uniunea au următoarele organe de conducere, de execuţie şi de control: a) adunarea generală a membrilor asociaţiei şi adunarea generală a membrilor uniunii (denumite în continuare adunare generală), organ superior; b) consiliul asociaţiei şi consiliul uniunii (denumite în continuare consiliu), organ executiv; c) comisia de cenzori sau cenzorul, denumiţi în continuare comisie de cenzori, organ de control; precum şi d) alte organe prevăzute de statutul asociaţiei şi de cel al uniunii. Articolul 30. Adunarea generală (1) De competenţa exclusivă a adunării generale ţin: a) modificarea şi completarea statutului asociaţiei şi statutului uniunii, aprobarea statutelor modificate; b) aprobarea, modificarea şi completarea regulamentelor organelor asociaţiei şi celor ale uniunii; c) alegerea preşedintelui şi celorlalţi membri ai consiliului asociaţiei şi, respectiv, ai consiliului uniunii, alegerea (numirea) membrilor comisiei de cenzori; d) primirea şi excluderea din asociaţie şi uniune; e) aprobarea direcţiilor principale de activitate, schemei de încadrare şi salarizare, bugetului asociaţiei sau uniunii; f) aprobarea rapoartelor asociaţiei sau uniunii şi ale organelor de conducere, de execuţie şi de control. (2) Adunarea generală este deliberativă dacă la ea sînt prezenţi cel puţin două treimi din reprezentanţii membrilor asociaţiei sau ai uniunii. (3) Hotărîrile adunării generale se adoptă cu votul majorităţii reprezentanţilor membrilor asociaţiei şi, respectiv, ai uniunii prezenţi la adunare. Articolul 31. Consiliul (1) De competenţa consiliului ţin:

66

a) convocarea adunării generale; b) prezentarea către adunarea generală a propunerilor privind primirea şi excluderea din asociaţie sau uniune; c) prezentarea către adunarea generală a raportului anual al asociaţiei sau al uniunii şi al raportului propriu; d) efectuarea altor acţiuni prevăzute de statut. (2) Şedinţa consiliului este deliberativă dacă la ea participă cel puţin jumătate din membrii lui, inclusiv preşedintele. (3) Membrii consiliului nu pot fi şi membri ai comisiei de cenzori. Articolul 32. Comisia de cenzori (1) Comisia de cenzori exercită controlul asupra activităţii asociaţiei sau a uniunii, inclusiv asupra respectării statutului şi altor regulamente ale lor, şi este subordonată numai adunării generale. (2) Comisia de cenzori se conduce de legislaţie, de statutul asociaţiei sau de cel al uniunii şi de regulamentul său. (3) Comisia de cenzori elaborează raportul anual şi îl prezintă adunării generale anuale. Articolul 33. Reorganizarea şi lichidarea asociaţiei şi a uniunii (1) Asociaţia şi uniunea se pot reorganiza prin fuziune, asociere, separare, divizare sau transformare exclusiv în organizaţii necomerciale. (2) Patrimoniul asociaţiei sau al uniunii, în proces de lichidare, care a rămas după satisfacerea tuturor creanţelor este predat altor asociaţii şi uniuni, iar în caz de imposibilitate, organizaţiilor de binefacere sau autorităţilor administraţiei publice locale.

Capitolul X RĂSPUNDERI

Articolul 34. Răspunderi pentru încălcarea prezentei legi Încălcarea prezentei legi prin: a) prezentarea unor date eronate pentru Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier); b) refuzul neîntemeiat de a înregistra gospodăria ţărănească; c) neprezentarea de documente pentru efectuarea de înscrieri în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) privind reorganizarea sau lichidarea gospodăriei; d) refuzul neîntemeiat de a face modificări în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sau de a elibera extrase din el; e) refuzul neîntemeiat de a efectua înscrieri în carnetele de muncă ale membrilor şi angajaţilor gospodăriei ţărăneşti sau înscrierea în ele a unor date eronate; f) neprezentarea de date sau prezentarea de date eronate referitoare la numărul de angajaţi din gospodăria ţărănească; g) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.3 alin.(3); precum şi h) alte acţiuni definite de lege atrage răspunderea prevăzută de lege.

Capitolul XI DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Articolul 35 (1) Guvernul, în decursul a 2 luni: va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea Legii cu privire la proprietate, Legii cadastrului bunurilor imobile, Legii privind administraţia publică locală, Legii contabilităţii, Legii cu privire la faliment, Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova, Codului fiscal, Codului cu privire la contravenţiile administrative şi altor acte legislative în concordanţă cu prezenta lege; va aproba Regulamentul privind modul de ţinere a evidenţei şi de prezentare a rapoartelor de către gospodăriile ţărăneşti (de fermier); va stabili plafonul taxei de înregistrare a gospodăriilor ţărăneşti, al taxei de efectuare a înscrierilor în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi al taxei de eliberare a extraselor din el; va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege. Articolul 36 (1) Gospodăriile ţărăneşti înregistrate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi vor prezenta primăriilor, pînă la 1 ianuarie 2002, documentele necesare înscrierii în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) a modificărilor ce rezultă din prezenta lege. Pentru înregistrarea modificărilor nu se percepe taxă. (2) Întreprinderile individuale care desfăşoară activitatea prevăzută la art.2 alin.(1) se vor reînregistra pînă la 1 ianuarie 2002, efectuîndu-se înscrierile de rigoare în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier). Pentru reînregistrare nu se percepe taxă. (3) Persoanele care desfăşoară activitatea prevăzută la art.2 alin.(1) şi nu au înregistrat gospodăria ţărănească sau întreprinderea de o altă formă juridică de organizare sînt lipsite de înlesnirile şi privilegiile prevăzute de prezenta lege şi de alte acte legislative, purtînd răspunderea stabilită de legislaţie. (4) Asociaţiile întemeiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor aduce, pînă la 1 ianuarie 2002, statutul lor în concordanţă cu prezenta lege sau se vor reorganiza, sau se vor lichida în modul stabilit de legislaţie. Pentru

67

înregistrarea modificărilor şi completărilor făcute în statutele asociaţiilor nu se percepe taxă. [Art.36 modificat prin LP 361 din 13.07.2001 MO94-96 din 10.08.01] Articolul 37 De la data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.841-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la gospodăria ţărănească (de fermier), cu modificările şi completările ulterioare.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV

PRIVIND SOCIETĂŢILE CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

Legea Republicii Moldova Nr. 135-XVI din 14 iunie 2007

(Monitorul Oficial, 17 august 2007, nr.127-130, p. I, art. 548) Parlamentul adoptă prezenta lege organică.


Articolul 1. Domeniul de aplicare Prezenta lege reglementează modul de constituire, funcţionare, reorganizare şi lichidare a societăţilor cu

răspundere limitată. Articolul 2. Noţiunea de societate cu răspundere limitată (1) Societatea cu răspundere limitată (denumită în cele ce urmează societate) este societatea comercială cu

personalitate juridică al cărei capital social este divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.

(2) Societatea îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi obligaţiile sale prin intermediul administratorului. Articolul 3. Denumirea societăţii (1) Denumirea deplină a societăţii va include, în mod obligatoriu, cuvintele "societate cu răspundere limitată"

scrise în limba de stat, iar denumirea prescurtată va conţine abrevierea "S.R.L." (2) Societatea va utiliza denumirea numai în formula în care este indicată în actul de constituire şi în Registrul

de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor. (3) Orice act şi orice scrisoare care provine de la societate va cuprinde denumirea, sediul, numărul de

înregistrare de stat ale societăţii, numele şi prenumele administratorului. Articolul 4. Sediul (1) Societatea are sediu, care se indică în actul de constituire. Orice schimbare a sediului societăţii va fi

menţionată în actul de constituire şi înregistrată în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor. (2) Adresa juridică a societăţii este adresa sediului ei. Societatea poate avea şi alte adrese poştale. Articolul 5. Scopul (1) Societatea se constituie în scopul exercitării oricărei activităţi lucrative neinterzise de lege. (2) Unele genuri de activitate stabilite de lege se desfăşoară numai pe bază de licenţă. Articolul 6. Durata activităţii Societatea se constituie pentru o durată nelimitată, dacă actul de constituire nu prevede altfel. Articolul 7. Filialele şi reprezentanţele societăţii (1) Societatea este în drept să înfiinţeze filiale şi reprezentanţe în Republica Moldova în conformitate cu

prezenta lege şi cu alte acte legislative, iar în străinătate - şi în conformitate cu legislaţia statului străin, dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte nu prevede altfel.

(2) Filiala este o subdiviziune separată a societăţii, care este situată în afara sediului societăţii şi poate să îndeplinească unele din atribuţiile acesteia.

(3) Reprezentanţa este o subdiviziune separată a societăţii, care este situată în afara sediului societăţii, reprezintă şi apără interesele ei şi nu este în drept să desfăşoare activitate de întreprinzător.

(4) Filiala şi reprezentanţa se dotează cu bunuri din patrimoniul societăţii care le-a înfiinţat. (5) Filiala şi reprezentanţa nu sînt persoane juridice şi acţionează în numele societăţii, în baza regulamentelor

68

aprobate de societate. De activitatea filialei şi reprezentanţei răspunde societatea care le-a înfiinţat. (6) Administratorul filialei sau al reprezentanţei îşi exercită atribuţiile în temeiul regulamentului filialei sau

reprezentanţei, aprobat de societate, şi al mandatului eliberat de societate. Articolul 8. Societăţi afiliate şi întreprinderi dependente (1) Societatea poate avea societăţi afiliate şi întreprinderi dependente în Republica Moldova, înfiinţate în

conformitate cu Codul civil, iar în străinătate - şi în conformitate cu legislaţia statului străin, dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte nu prevede altfel.

(2) Societăţile afiliate şi întreprinderile dependente sînt persoane juridice. Articolul 9. Dobîndirea personalităţii juridice şi răspunderea (1) Societatea se consideră constituită şi dobîndeşte personalitate juridică de la data înregistrării de stat. (2) Societatea răspunde pentru obligaţiile asumate cu toate bunurile sale. (3) Asociaţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. Ei suportă riscul pierderilor ce rezultă din activitatea

societăţii în limitele participaţiunii lor la capitalul social. (4) Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii

în limita aportului subscris. Articolul 10. Păstrarea documentelor societăţii (1) Societatea este obligată să păstreze: a) actul de constituire al societăţii şi toate modificările aduse acestuia şi înregistrate la organul înregistrării de

stat; b) procesele-verbale ale adunărilor generale ale asociaţilor, care conţin hotărîrile cu privire la constituirea

societăţii, la aprobarea valorii aporturilor în natură şi alte hotărîri asupra chestiunilor de constituire a societăţii; c) certificatul înregistrării de stat al societăţii; d) documentele ce confirmă drepturile societăţii asupra patrimoniului ei; e) registrele societăţii; f) regulamentele filialelor şi ale reprezentanţelor societăţii; g) procesele-verbale ale adunărilor generale ale asociaţilor şi ale şedinţelor consiliului societăţii; h) avizele auditorului şi ale organelor fiscale; i) documentele interne ale societăţii; j) alte documente prevăzute de legislaţie, de actul de constituire al societăţii, de documentele societăţii, de

adunările generale ale asociaţilor şi de administrator. (2) Societatea păstrează documentele prevăzute la alin. (1) la sediul societăţii. (3) În cazul lichidării societăţii, lichidatorul sau administratorul este obligat să transmită arhivei de stat, în

conformitate cu legislaţia, documentele societăţii anterior radierii ei din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor.

(4) Orice asociat este în drept să ia cunoştinţă de documentele enumerate la alin.(1) şi să obţină extrase din ele şi/sau copii de pe ele, compensînd cheltuielile legate de executarea extraselor şi copiilor, precum şi cheltuielile poştale de expediere a acestora.

Capitolul II

CONSTITUIREA SOCIETĂŢII Articolul 11. Asociaţii (1) Societatea poate fi constituită de una sau de mai multe persoane fizice şi/sau juridice cărora legea nu le

interzice aceasta. Numărul de asociaţi nu poate fi mai mare de 50. Societatea cu un număr mai mare de 50 de asociaţi este obligată, în termen de 6 luni, să se reorganizeze, să se lichideze sau să reducă numărul asociaţilor. În cazul neîndeplinirii condiţiilor menţionate, societatea va fi lichidată în baza hotărîrii instanţei de judecată, la cererea persoanelor interesate.

(2) La data înregistrării de stat a societăţii, fondatorii acesteia devin asociaţi. Articolul 12. Actul de constituire (1) Actul de constituire al societăţii este contractul de constituire sau statutul. Persoana juridică constituită de

către un singur fondator activează în baza statutului aprobat de acesta. (2) Actul de constituire se semnează de toţi fondatorii şi se autentifică notarial. Semnarea actului de constituire

de către reprezentanţii fondatorilor se admite numai în baza procurii autentificate notarial. (3) Actul de constituire se întocmeşte în limba de stat. Articolul 13. Conţinutul actului de constituire (1) Actul de constituire al societăţii va cuprinde: a) numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, cetăţenia şi alte date din actul de identitate al

fondatorului persoană fizică; denumirea, sediul, naţionalitatea (ţara de înregistrare), numărul de înregistrare de stat ale fondatorului persoană juridică;

69

b) denumirea societăţii; c) obiectul de activitate; d) cuantumul capitalului social; e) valoarea nominală a participaţiunilor asociaţilor; f) cuantumul participaţiunilor (aporturilor) asociaţilor, modul şi termenul de vărsare a lor; g) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune în natură şi modul de evaluare în cazul în care au fost făcute

asemenea aporturi; h) sediul societăţii; i) structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor de conducere ale societăţii; j) modul de reprezentare; k) filialele şi reprezentanţele societăţii în cazul în care există; l) temeiul şi modul de reorganizare şi lichidare a societăţii. (2) Actul de constituire poate să cuprindă şi alte prevederi care nu contravin legii. Articolul 14. Forţa juridică a actului de constituire (1) Dispoziţiile actului de constituire sînt obligatorii pentru asociaţi şi organele societăţii. (2) Dispoziţiile actului de constituire şi modificările aduse acestora sînt opozabile terţilor din momentul

înregistrării în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor. Articolul 15. Statutul juridic al societăţii pînă la înregistrare (1) Pînă la momentul înregistrării de stat, societatea nu este persoană juridică. (2) Persoanele care au acţionat în numele societăţii pînă la înregistrarea societăţii răspund nelimitat şi solidar

pentru actele juridice încheiate dacă societatea nu îşi asumă obligaţiile ce decurg din aceste acte sau nu se ajunge la un alt acord.

Articolul 16. Înregistrarea de stat a societăţii (1) Societatea este supusă înregistrării de stat la Camera Înregistrării de Stat în modul şi în termenul stabilit de

lege. (2) Cererea de înregistrare a societăţii şi actele necesare înregistrării se depun de către fondatori (fondator) sau

de către persoanele împuternicite în temeiul legii. (3) Dacă înregistrarea nu a avut loc în termen de 3 luni de la data autentificării notariale a actului de constituire,

fondatorii societăţii se eliberează de obligaţiile ce decurg din părţile lor sociale, dacă actul de constituire nu prevede altfel.

(4) Persoanele care au acţionat în numele societăţii sînt obligate să predea administratorului societăţii toate actele şi corespondenţa cu privire la înregistrare.

(5) Dacă se solicită şi înregistrarea unei sau mai multor filiale şi/sau reprezentanţe, în actul de constituire vor fi indicate denumirea şi sediul acestora.

Articolul 17. Modificarea actului de constituire (1) Actul de constituire poate fi modificat numai prin hotărîrea adunării generale a asociaţilor. (2) Hotărîrea pentru modificarea actului de constituire se adoptă cu cel puţin trei pătrimi din numărul total de

voturi. Modificările al căror scop este stabilirea aporturilor suplimentare ale asociaţilor, prevăzute de actul de constituire, se adoptă cu votul unanim al asociaţilor.

Articolul 18. Particularităţile constituirii societăţii cu asociat unic (1) Societatea poate avea ca asociat unic o persoană fizică sau juridică. Aportul în numerar al asociatului unic va

fi vărsat integral pînă la înregistrarea de stat a societăţii. (2) Filialelor societăţilor comerciale străine li se vor aplica dispoziţiile societăţii cu asociat unic. (3) Aportul în natură al asociatului unic va fi vărsat în cel mult 30 de zile de la înregistrarea de stat a societăţii.

Dovada vărsării acestui aport va fi prezentată organului de înregistrare în termen de 10 zile de la vărsare. Aportul în natură al asociatului unic va fi evaluat de un evaluator independent.

(4) Contractele încheiate între asociatul unic şi societatea sa, reprezentată de el, vor fi întocmite în scris. Articolul 19. Efectele prezentării informaţiilor false (1) Asociaţii sau administratorul care, în scopul constituirii societăţii, au prezentat informaţii false răspund

solidar pentru prejudiciile cauzate prin aceasta societăţii sau terţilor. Sînt scutiţi de repararea prejudiciilor cei care nu au ştiut sau nu au putut să ştie despre aceste nereguli.

(2) Renunţarea societăţii la dreptul de a pretinde repararea prejudiciilor stabilite la alin. (1) este nulă dacă repararea prejudiciilor este necesară pentru satisfacerea intereselor creditorilor societăţii.

(3) Cerinţele de încasare a prejudiciului societăţii, menţionate la alin.(1) şi (2), se prescriu în termen de 3 ani. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data înregistrării societăţii.

Articolul 20. Nulitatea societăţii Societatea poate fi declarată nulă prin hotărîre judecătorească, în condiţiile şi în modul stabilite de legislaţia în

vigoare.

70

Capitolul III

CAPITALUL SOCIAL ŞI PATRIMONIUL SOCIETĂŢII Articolul 21. Capitalul social (1) Capitalul social al societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi reprezintă valoarea minimă a activelor,

exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea. (2) Capitalul social al societăţii nu poate fi mai mic de 5400 lei. (3) Nu pot constitui aport la formarea capitalului social bunurile consumptibile. Articolul 22. Aporturi (1) Aportul asociatului la capitalul social al societăţii este prezumat a fi în numerar, dacă actul de constituire nu

prevede altfel. (2) Pînă la data înregistrării de stat a societăţii, fiecare fondator va trebui să verse în numerar în contul societăţii

cel puţin 40% din suma aportului subscris, dacă legea sau actul de constituire nu prevăd o proporţie mai mare. Fiecare asociat va trebui să verse integral aportul subscris în cel mult 6 luni de la data înregistrării societăţii. Dreptul societăţii de a reclama aportul de la asociat se prescrie în termen de 3 ani de la înregistrarea de stat a societăţii.

(3) În calitate de aport la capitalul social pot fi bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale, şi bani. (4) În perioada de activitate a societăţii, asociaţii nu pot cere restituirea aportului lor vărsat în capitalul social. (5) Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul este obligat să repare prejudiciile cauzate societăţii

dacă angajamentul asumat a generat aceste prejudicii. Dacă administratorul societăţii nu cere asociatului să verse neîntîrziat aportul şi să acopere prejudiciul cauzat prin întîrziere, fiecare asociat este în drept, în limitele termenului de prescripţie, să ceară, în numele societăţii, vărsarea aportului şi repararea prejudiciilor.

(6) Suma totală a aporturilor nu poate fi mai mică decît cuantumul capitalului social. (7) Asociaţii nu pot fi eliberaţi de obligaţia de a vărsa aportul. Creanţa societăţii privind transmiterea aportului

nu poate fi stinsă prin compensaţie. Faţă de obiectul aportului în natură nu poate fi opus dreptul de retenţie întemeiat pe o creanţă care nu se referă la acest obiect.

(8) În cazul reducerii capitalului social al societăţii, asociaţii pot fi eliberaţi de obligaţia de a vărsa aport în cuantum ce nu depăşeşte suma cu care a fost redus capitalul social.

Articolul 23. Aportul în natură (1) Obiect al aportului în natură poate fi orice bun aflat în circuitul civil. Bunul care face obiectul aportului în

natură va fi indicat în actul de constituire. (2) Aporturile în natură se evaluează în bani de către un evaluator independent şi se aprobă de adunarea generală

a asociaţilor. Asociatul care a transmis aportul şi evaluatorul răspund solidar faţă de creditorii societăţii, în limitele supraevaluării. Pretenţiile privind corectitudinea evaluării se prescriu în termen de 3 ani de la momentul evaluării.

(3) Actul de constituire al societăţii poate prevedea evaluarea aportului în natură nemijlocit de către adunarea generală a asociaţilor, fără antrenarea evaluatorului, iar în cazul divergenţelor dintre asociaţi asupra sumei evaluării - transmiterea dreptului de evaluare unui evaluator independent.

(4) Bunurile ce fac obiectul aportului în natură devin proprietate a societăţii, dacă actul de constituire nu prevede altfel.

Articolul 24. Partea socială (1) Partea socială reprezintă o fracţiune din capitalul social al societăţii al cărei cuantum se stabileşte în funcţie

de cuantumul aportului şi include toate drepturile şi obligaţiile asociatului. Partea socială este indivizibilă, dacă actul de constituire nu prevede altfel.

(2) Dacă actul de constituire sau hotărîrea adunării generale a asociaţilor prevede că aportul trebuie să fie mai mare decît valoarea nominală a părţii sociale, raportul dintre valoarea nominală a părţii sociale şi aport trebuie să fie acelaşi pentru toţi asociaţii.

(3) Asociatul poate deţine o singură parte socială, care nu este mai mică de un leu. Părţile sociale pot avea mărimi diferite. Partea socială trebuie să se împartă fără rest la o unitate exprimată în lei.

(4) Fiecare un leu din capitalul social acordă dreptul la un vot. (5) În cazul în care asociatul dobîndeşte partea socială sau o fracţiune din partea socială a unui alt asociat, partea

socială a primului se majorează proporţional valorii părţii sociale dobîndite. (6) Actul de constituire poate limita mărimea maximă a părţii sociale a asociaţilor, însă o astfel de limitare nu

poate fi stabilită faţă de un asociat anume. Dacă actul de constituire nu prevede altfel, asociaţii pot schimba coraportul între părţile sociale.

(7) Societatea eliberează asociatului care a vărsat integral aportul un certificat prin care se atestă deţinerea părţii sociale şi cuantumul acesteia.

Articolul 25. Înstrăinarea părţii sociale (1) Partea socială sau o fracţiune a părţii sociale poate fi înstrăinată liber soţului, rudelor şi afinilor în linie

dreaptă fără limită şi în linie colaterală pînă la gradul doi inclusiv, celorlalţi asociaţi şi societăţii, dacă actul de

71

constituire nu prevede altfel. (2) Asociatul nu poate înstrăina partea socială pînă la vărsarea integrală a aportului subscris, cu excepţia cazului

de succesiune. (3) În cazul înstrăinării părţii sociale unor alte persoane decît cele menţionate la alin.(1), asociaţii au dreptul de

preemţiune. În acest caz, înstrăinarea se face în condiţiile alin.(4)-(9). (4) Asociatul care intenţionează să înstrăineze parţial sau integral partea socială transmite o ofertă scrisă

administratorului societăţii. Acesta aduce oferta la cunoştinţa tuturor asociaţilor în termen de 15 zile de la data transmiterii.

(5) Asociaţii trebuie să-şi formuleze în scris acceptarea şi să o transmită administratorului în termen de 15 zile de la data primirii ofertei. Asociatul indică mărimea fracţiunii din partea socială pe care intenţionează să o dobîndească.

(6) Dacă există mai mulţi solicitanţi, fiecare dobîndeşte o fracţiune a părţii sociale în mărimea solicitată. În cazul dezacordului dintre ei, partea socială se distribuie proporţional părţii sociale deţinute de fiecare solicitant.

(7) Dacă, în termen de 30 de zile de la data transmiterii ofertei, asociaţii sau societatea nu au procurat partea socială, aceasta poate fi înstrăinată unui terţ la un preţ nu mai mic decît cel indicat în ofertă.

(8) În cazul vînzării părţii sociale sau a unei fracţiuni din aceasta cu încălcarea dreptului de preemţiune, fiecare asociat poate, în decursul a 3 luni de la data încheierii actului juridic, să ceară pe cale judiciară ca drepturile şi obligaţiile cumpărătorului să treacă la el.

(9) Actul juridic de înstrăinare a părţii sociale se autentifică notarial. (10) Orice clauză contrară prevederilor alin.(2)-(9) este nulă. Articolul 26. Dobîndirea de către societate a părţii sociale proprii (1) Societatea poate dobîndi, dacă au fost achitate integral, părţi sociale proprii doar: a) de la asociatul care a propus spre vînzare partea socială sau o fracţiune din ea dacă adunarea generală a

asociaţilor, la cererea vînzătorului, a hotărît ca aceasta să fie dobîndită de societate; b) de la succesorii asociatului decedat; c) în cazul executării silite a creanţelor creditorului asociatului; d) în cazul excluderii asociatului din societate; e) în conformitate cu art.38 alin.(3). (2) Partea socială poate fi dobîndită de societate doar din contul activelor, care depăşesc mărimea capitalului

social şi a altor fonduri, pe care societatea este obligată să le constituie şi din care nu se permite să se facă plăţi asociaţilor.

(3) Societatea care a dobîndit o parte socială în capitalul său social nu este în drept să participe la vot la adunările generale ale asociaţilor, să primească pentru această parte socială o parte din beneficiul repartizat şi să primească o parte din patrimoniul societăţii în cazul lichidării ei.

(4) Societatea este obligată să-şi micşoreze capitalul său social proporţional valorii părţii sociale dobîndite în cazul în care partea socială nu a fost înstrăinată în termen de 6 luni din momentul dobîndirii sau dacă, în acelaşi termen, societatea nu măreşte proporţional părţile sociale din contul beneficiului net al societăţii.

(5) Societatea nu poate procura partea socială de la asociatul său unic. (6) Dacă societatea deţine propriile sale părţi sociale, la numărarea voturilor necesare pentru adoptarea

hotărîrilor de către adunarea generală a asociaţilor se ţine cont numai de voturile care reprezintă părţile sociale ale asociaţilor.

Articolul 27. Gajarea părţii sociale (1) Asociatul este în drept să gajeze partea socială care îi aparţine sau o fracţiune din ea altui asociat sau unui

terţ. Partea socială se consideră gajată cu condiţia că dreptul creditorului gajist a fost înregistrat în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

(2) În cazul vînzării părţii sociale puse în gaj, asociaţii şi societatea au dreptul de preemţiune la dobîndirea acesteia în condiţiile art. 25.

Articolul 28. Exercitarea drepturilor codeţinătorilor părţii sociale (1) Dacă partea socială se află în posesia indivizibilă a mai multor persoane, acestea pot să-şi exercite drepturile

cu privire la partea socială numai în mod solidar. (2) Codeţinătorii răspund solidar faţă de societate pentru executarea obligaţiilor ce rezultă din faptul deţinerii

părţii sociale. (3) Dacă nu a fost desemnat un reprezentant comun al codeţinătorilor, actele juridice pe care societatea le

săvîrşeşte faţă de deţinătorul părţii sociale sînt valabile chiar dacă acestea au fost săvîrşite numai faţă de unul dintre codeţinători.

Articolul 29. Urmărirea părţii sociale de către creditori (1) Creditorii asociatului pot urmări partea socială numai în temeiul titlului executoriu în cazul în care creanţele

nu pot fi satisfăcute din contul altor bunuri ale asociatului.

72

(2) Dreptul creditorilor asupra părţii sociale se exercită cu respectarea dreptului de preemţiune al celorlalţi asociaţi şi al societăţii.

Articolul 30. Înregistrarea cesiunii părţii sociale (1) Partea socială se consideră de drept a dobînditorului de la data înregistrării transferului dreptului de

proprietate în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor. (2) Pentru înregistrarea transferului dreptului de proprietate asupra părţii sociale, dobînditorul va prezenta la

Camera Înregistrării de Stat actul juridic de înstrăinare autentificat notarial. Articolul 31. Capitalul de rezervă (1) Societatea este obligată să formeze un capital de rezervă de cel puţin 10% din cuantumul capitalului social. (2) Capitalul de rezervă al societăţii poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului ei

social. (3) Capitalul de rezervă al societăţii se formează prin vărsăminte anuale din beneficiul ei, în proporţie de cel

puţin 5% din beneficiul net, pînă la atingerea mărimii stabilite de actul de constituire. 4) Dacă valoarea activelor nete ale societăţii devine mai mică decît suma capitalului social şi capitalului de

rezervă, vărsămintele în capitalul de rezervă reîncep. Articolul 32. Modificarea capitalului social (1) Capitalul social poate fi modificat prin majorare sau reducere. (2) Modificarea capitalului social se efectuează prin modificarea actului de constituire şi înregistrarea

modificării în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor. Articolul 33. Majorarea capitalului social (1) Majorarea capitalului social al societăţii se admite numai după vărsarea integrală a aporturilor subscrise. (2) Capitalul social se va majora prin: a) mărirea proporţională a părţilor sociale din contul beneficiului net al societăţii sau din mijloacele capitalului

de rezervă; b) vărsarea aporturilor suplimentare de către asociaţi şi/sau de către terţii care au devenit asociaţi. (3) Majorarea capitalului social din contul vărsării unor noi aporturi se efectuează cu respectarea prevederilor

art.24 alin. (6). (4) Înregistrarea modificărilor actului de constituire a societăţii în Registrul de stat al întreprinderilor şi

organizaţiilor în cazul majorării capitalului social se efectuează după vărsarea efectivă a aporturilor. La înregistrarea de stat se va face dovada vărsării aporturilor (în redacţia Legii Nr.108-XVIII din 17 decembrie 2009, în vigoare 1 ianuarie 2010).

(5) Dacă majorarea capitalului social nu a avut loc, societatea, în termen de 3 luni de la data adoptării de către adunarea generală a asociaţilor a hotărîrii pentru modificarea actului de constituire, va restitui asociaţilor aporturile suplimentare transmise ei. În cazul în care societatea nu a restituit aportul respectiv în termenul stabilit, aceasta este obligată la plata dobînzii prevăzute de legislaţie.

Articolul 34. Reducerea capitalului social (1) Societatea este în drept, iar în cazurile prevăzute de lege este obligată, să-şi reducă capitalul social. (2) Capitalul social al societăţii poate fi redus prin: a) reducerea proporţională a valorii nominale a tuturor părţilor sociale; b) stingerea părţilor sociale dobîndite de societate. (3) Dacă reducerea capitalului social nu este motivată de pierderi, restituirea către asociaţi a unor fracţiuni din

aporturi se efectuează de către societate numai după înregistrarea de stat a modificărilor operate în actele de constituire, modificări determinate de reducerea capitalului social, dar nu mai tîrziu de 3 luni de la data înregistrării de stat.

(4) Societatea nu poate reduce capitalul social sub minimul stabilit de prezenta lege. Articolul 35. Obligaţia societăţii de a reduce capitalul social (1) Societatea este obligată să-şi reducă capitalul social dacă: a) la expirarea a 6 luni de la data înregistrării de stat, asociaţii nu au vărsat integral aporturile subscrise; b) la expirarea celui de-al doilea an şi a fiecărui an financiar următor, valoarea activelor nete ale societăţii este

mai mică decît capitalul social şi asociaţii nu acoperă pierderile survenite. (2) În cazurile menţionate în alin. (1), adunarea generală a asociaţilor este obligată să decidă reducerea

capitalului social: a) pînă la mărimea capitalului social efectiv vărsat; b) pînă la valoarea activelor nete determinată în conformitate cu prevederile legale. (3) În cazul în care, în urma reducerii valorii activelor nete, aceasta va fi sub cuantumul minim al capitalului

social stabilit de prezenta lege, asociaţii sînt obligaţi să lichideze societatea dacă nu vor acoperi pierderile. (4) Dacă, în cazurile menţionate la alin.(1), societatea nu va reduce capitalul său social, la cererea creditorilor

sau a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat ea poate fi lichidată prin hotărîre judecătorească.

73

Articolul 36. Obligaţia de informare a creditorilor şi de înregistrare a reducerii capitalului social (1) În decurs de 15 zile de la data adoptării de către adunarea generală a asociaţilor a hotărîrii de reducere a

capitalului social, societatea este obligată să înştiinţeze în scris despre aceasta toţi creditorii săi, precum şi să publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web a Camerei Înregistrării de Stat un aviz cu privire la reducerea capitalului social. În decurs de 3 luni de la data publicării avizului, creditorii societăţii sînt în drept să ceară de la societate garanţii suplimentare sau executarea anticipată a obligaţiilor corespunzătoare şi repararea prejudiciului, acordînd societăţii dreptul de a alege. Pretenţiile faţă de societate se înaintează în scris.

(2) Reducerea capitalului social se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat după expirarea termenului de 3 luni de la data publicării avizului. În cazul în care creditorii au solicitat garanţii sau au înaintat cereri de executare a obligaţiilor, reducerea capitalului social se înregistrează după acordarea garanţiilor sau după satisfacerea creanţelor creditorilor.

(3) În cererea privind înregistrarea reducerii capitalului social, administratorul dă garanţii că au fost satisfăcute sau garantate creanţele înaintate de creditori.

(4) Administratorul răspunde pentru prejudiciile cauzate creditorilor ca urmare a neînştiinţării acestora despre reducerea capitalului social sau a înregistrării reducerii capitalului social fără garantarea sau fără satisfacerea creanţelor înaintate de creditori.

Articolul 37. Aporturile suplimentare ale asociaţilor (1) Actul de constituire al societăţii poate stipula că asociaţii sînt în drept să adopte hotărîre privind vărsarea

aporturilor suplimentare. Hotărîrea privind vărsarea aporturilor suplimentare se adoptă cu votul unanim al asociaţilor.

(2) Aporturile suplimentare se varsă proporţional mărimii părţilor sociale ale fiecărui asociat. (3) Prin actul de constituire poate fi limitat cuantumul aporturilor suplimentare vărsate proporţional mărimii

părţilor sociale. Articolul 38. Eliberarea asociatului de obligaţia de a vărsa aportul suplimentar în capitalul social (1) Asociatul care a vărsat integral aportul în capitalul social are dreptul să fie eliberat de obligaţia de a vărsa în

capitalul social un aport suplimentar în cazul punerii la dispoziţia societăţii, în termen de o lună de la data apariţiei acestei obligaţii, a părţii sale sociale, din contul căreia se stinge obligaţia de a vărsa aportul suplimentar. Dacă asociatul nu se foloseşte de acest drept sau nu varsă aportul suplimentar în termenul stabilit, societatea poate înştiinţa asociatul, prin scrisoare recomandată, că partea lui socială se consideră pusă la dispoziţia societăţii.

(2) Societatea, în termen de o lună de la data la care partea socială a fost pusă la dispoziţia sa, este obligată să vîndă această parte socială la licitaţie publică. Vînzarea părţii sociale într-un alt mod se efectuează numai cu acordul asociatului. Dacă mijloacele obţinute din vînzarea părţii sociale depăşesc mărimea aportului suplimentar nevărsat şi cheltuielile aferente vînzării, diferenţa se restituie asociatului. Dacă mijloacele obţinute din vînzarea părţii sociale sînt mai mici decît mărimea aportului suplimentar nevărsat de asociat, societatea nu are dreptul să ceară de la asociat achitarea diferenţei.

(3) În cazul în care creanţa societăţii nu poate fi satisfăcută prin vînzare, partea socială trece în proprietatea societăţii. Societatea poate înstrăina partea socială din contul său.

Articolul 39. Distribuirea beneficiului (1) Societatea distribuie anual beneficiul rămas după achitarea impozitelor şi altor plăţi obligatorii, dacă actul de

constituire nu prevede altfel. Hotărîrea privind determinarea părţii beneficiului care urmează a fi distribuită se adoptă de adunarea generală a asociaţilor.

(2) Beneficiul se distribuie proporţional mărimii părţii sociale. Modul de distribuire a beneficiului societăţii poate fi modificat prin hotărîrea adunării generale a asociaţilor, care se adoptă cu votul unanim al asociaţilor.

(3) Beneficiul se plăteşte asociaţilor în formă bănească, în decurs de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii privind distribuirea beneficiului, dacă adunarea asociaţilor nu a stabilit un alt termen.

Articolul 40. Limitarea distribuirii sau plăţii beneficiului (1) Societatea nu este în drept să adopte hotărîre privind distribuirea beneficiului între asociaţi: a) pînă la vărsarea integrală a aporturilor; b) dacă, în urma distribuirii beneficiului, valoarea activelor nete ale societăţii va deveni mai mică decît suma

capitalului social şi capitalului de rezervă. (2) Societatea nu este în drept să plătească asociaţilor beneficiul a cărui distribuire s-a hotărît la adunarea

generală a asociaţilor dacă, la momentul achitării, societatea este în stare de insolvabilitate sau poate ajunge în această stare în urma distribuirii beneficiului.

(3) În cazul încetării circumstanţelor menţionate la alin.(1) şi (2), societatea este obligată să plătească asociaţilor beneficiul a cărui distribuire s-a hotărît la adunarea generală a asociaţilor.

(4) Beneficiul plătit contrar reglementărilor stabilite la alin.(1) şi (2) se restituie societăţii. Articolul 41. Interdicţia de a acorda împrumuturi Societatea nu poate acorda împrumuturi asociaţilor sau terţilor pentru procurarea părţilor sociale ale societăţii.

74

Capitolul IV ASOCIAŢII. ORGANELE SOCIETĂŢII

Secţiunea 1. Asociaţii

Articolul 42. Dobîndirea calităţii de asociat (1) Calitatea de asociat se dobîndeşte prin participarea la constituirea societăţii sau prin dobîndirea, ulterior

constituirii, a unei părţi sociale. (2) Persoana fizică nu poate dobîndi calitatea de asociat dacă ea a fost lipsită de acest drept prin hotărîre

judecătorească sau prin lege. (3) Persoana juridică poate dobîndi calitatea de asociat dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel. Articolul 43. Drepturile asociatului Asociatul beneficiază de drepturile stabilite de lege şi de actul de constituire, inclusiv dreptul: a) de a participa la conducerea societăţii în conformitate cu prevederile legii şi ale actului de constituire; b) de a vota la adunările generale ale asociaţilor; c) de a fi informat despre activitatea societăţii; d) de a exercita controlul asupra modului de gestionare a societăţii; e) de a înstrăina şi a dobîndi, în condiţiile legii, partea socială; f) de a cere dizolvarea societăţii; g) de a participa la repartizarea beneficiilor; h) de a obţine, în caz de lichidare a societăţii, valoarea unei părţi a patrimoniului acesteia rămas după achitarea

cu creditorii şi cu salariaţii săi, proporţională părţii sale sociale; i) de a cere excluderea asociatului în conformitate cu art.47. Articolul 44. Dreptul asociatului la informare, la control şi examinare (1) Administratorul este obligat să prezinte neîntîrziat, la cererea oricărui asociat, informaţii privind activitatea

societăţii şi să îi pună la dispoziţie registrele contabile şi alte documente ale societăţii. (2) Orice asociat are dreptul la o copie a bilanţului anual. (3) Asociatul are, de asemenea, dreptul să examineze bilanţul anual, luînd cunoştinţă de registrele contabile şi de

alte documente ale societăţii de sine stătător sau cu ajutorul unui expert, să ceară explicaţii de la organele societăţii după prezentarea bilanţului anual.

Articolul 45. Obligaţiile asociatului (1) Asociatul este obligat: a) să verse aportul la capitalul social în mărimea, în modul şi în termenele stabilite în actul de constituire; b) să nu divulge informaţia confidenţială a societăţii; c) să comunice imediat societăţii despre schimbarea domiciliului sau a sediului, a numelui sau a denumirii, altă

informaţie necesară exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor de către societate şi asociatul ei. (2) Asociatul are şi alte obligaţii stabilite de lege şi de actul de constituire. Articolul 46. Răspunderea asociatului (1) Asociatul poate fi urmărit pe cale judiciară de către societate, în limita aportului nevărsat. (2) Asociatul răspunde faţă de societate pentru prejudiciile cauzate acesteia prin întîrzierea vărsării aportului,

precum şi prin neexecutarea obligaţiilor stabilite prin actul de constituire şi prezenta lege. Articolul 47. Excluderea asociatului (1) Adunarea generală a asociaţilor, administratorul, unul sau mai mulţi asociaţi pot cere excluderea din

societate a asociatului care nu a vărsat aportul subscris, precum şi a asociatului care, în calitate de administrator al societăţii, comite fraude în detrimentul societăţii, foloseşte semnătura societăţii sau patrimoniul acesteia în favoarea sa sau a terţilor.

(2) Asociatul se exclude din societate prin hotărîre judecătorească. (3) Asociatul exclus din societate nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul societăţii, dar are

dreptul numai la o sumă de bani ce reprezintă valoarea contabilă a părţii sociale la data excluderii, dacă hotărîrea judecătorească nu prevede altfel. Valoarea părţii sociale a asociatului exclus din societate se restituie acestuia în decurs de 6 luni de la data excluderii, dar numai după ce a reparat prejudiciul cauzat societăţii. Obligaţia de reparare a prejudiciului subzistă în partea neacoperită prin aportul vărsat.

(4) Asociatul exclus din societate răspunde pentru pierderi şi are dreptul la beneficiu pînă la data excluderii sale. Plata beneficiului se face în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii privind distribuirea beneficiului sau de la data-limită de adoptare a unei astfel de hotărîri.

(5) Asociatul exclus din societate poartă răspundere faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de societate pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii de excludere. Dacă, în momentul excluderii lui din societate, există operaţiuni în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecinţele executării lor şi, prin derogare de la prevederile alin. (3), nu va putea pretinde valoarea părţii sociale ce i se cuvine decît după terminarea acelor operaţiuni.

75

Secţiunea a 2-a. Adunarea generală a asociaţilor Articolul 48. Adunarea generală a asociaţilor (1) Organul suprem al societăţii este adunarea generală a asociaţilor. Asociaţii pot fi convocaţi în adunări

generale ordinare şi extraordinare. (2) Prin actul de constituire se poate stabili şi votare prin corespondenţă. În acest caz, actul de constituire trebuie

să prevadă şi procedura de votare prin corespondenţă, care include, în special, modalitatea de informare a asociaţilor cu privire la chestiunile supuse votării şi la procedura de modificare a acestora, expedierea informaţiei şi a documentelor necesare, termenul de încheiere a procedurii de votare şi termenul de informare a asociaţilor cu privire la rezultatul votării.

Articolul 49. Competenţa adunării generale a asociaţilor (1) De competenţa exclusivă a adunării generale a asociaţilor ţin: a) modificarea şi completarea actului de constituire, inclusiv adoptarea lui într-o nouă redacţie; b) modificarea cuantumului capitalului social; c) desemnarea membrilor consiliului societăţii şi a cenzorului, eliberarea înainte de termen a acestora; d) urmărirea pe cale judiciară a membrilor consiliului societăţii şi a cenzorului pentru prejudiciile cauzate

societăţii; e) aprobarea Regulamentului consiliului societăţii; f) aprobarea dărilor de seamă ale consiliului societăţii, a rapoartelor cenzorului sau a avizelor auditorului

independent; g) aprobarea bilanţului contabil anual; h) adoptarea hotărîrii privind repartizarea între asociaţi a beneficiului; i) adoptarea hotărîrii privind reorganizarea societăţii şi aprobarea planului de reorganizare; j) adoptarea hotărîrii de lichidare a societăţii, numirea lichidatorului şi aprobarea bilanţului de lichidare; k) aprobarea mărimii şi modului de formare a fondurilor societăţii; l) aprobarea mărimii şi a modului de achitare a remuneraţiei membrilor consiliului societăţii şi cenzorului; m) aprobarea în prealabil a încheierii contractelor prin care societatea transmite proprietatea sau cedează, cu titlu

gratuit, drepturi unor terţi, inclusiv asociaţilor; n) înfiinţarea filialelor şi reprezentanţelor societăţii; o) aprobarea fondării altor persoane juridice; p) aprobarea participării în calitate de cofondator al altor persoane juridice. (2) Dacă actul de constituire nu prevede altfel, de competenţa adunării generale a asociaţilor ţin: a) desemnarea şi eliberarea înainte de termen a administratorului; b) aprobarea dării de seamă anuale şi evaluarea activităţii administratorului; c) urmărirea pe cale judiciară a administratorului pentru prejudiciile cauzate societăţii; d) aprobarea mărimii şi modului de achitare a remuneraţiei administratorului; e) aprobarea planului de afaceri al societăţii; f) aprobarea regulamentelor interne ale societăţii; g) adoptarea altor hotărîri atribuite de lege sau de actul de constituire în competenţa adunării generale a

asociaţilor. Articolul 50. Adunarea generală ordinară (1) Asociaţii se convoacă de către administrator în adunări generale ordinare cel puţin o dată pe an. (2) Data şi locul desfăşurării adunării generale ordinare a asociaţilor se stabilesc de către administrator, dar

aceasta poate avea loc nu mai devreme de 30 de zile şi nu mai tîrziu de 90 de zile de la încheierea exerciţiului financiar. Neconvocarea adunării generale ordinare a asociaţilor în termenul stabilit constituie temei pentru eliberarea înainte de termen a administratorului.

(3) Adunarea generală ordinară a asociaţilor adoptă, în mod obligatoriu, hotărîri în chestiunile indicate la art. 49 alin. (1) lit. f), g) şi h). Pe aceste chestiuni nu pot fi adoptate hotărîri prin corespondenţă.

Articolul 51. Adunarea generală extraordinară (1) Asociaţii se convoacă în adunări generale extraordinare în cazurile determinate de actul de constituire ori

atunci cînd o cer interesele societăţii sau ale asociaţilor. (2) Adunarea generală extraordinară se convoacă de către consiliul societăţii sau de către administrator din

proprie iniţiativă, precum şi la cererea scrisă a unuia ori mai multor asociaţi, care deţin cel puţin 10% din voturi, ori a cenzorului.

(3) În cazul în care convocarea adunării generale extraordinare este cerută de către asociaţi sau de către cenzorul societăţii, administratorul este obligat, în decurs de 5 zile de la data depunerii cererii, să decidă convocarea adunării sau respingerea cererii. Cererea de convocare a adunării generale extraordinare poate fi respinsă dacă:

a) a fost depusă de o persoană fără drept de solicitare a convocării adunării generale; sau b) nici o chestiune inclusă în ordinea de zi, propusă de solicitanţii convocării, nu ţine de competenţa adunării

76

generale a asociaţilor. (4) Adunarea generală extraordinară a asociaţilor se ţine în termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii

cererii. (5) Dacă administratorul nu convoacă adunarea generală extraordinară a asociaţilor în termenul stabilit la alin.

(4) sau respinge neîntemeiat cererea de convocare, adunarea poate fi convocată de către solicitanţii acesteia. (6) Asociaţii care au convocat adunarea generală extraordinară a asociaţilor suportă cheltuielile legate de

pregătirea, convocarea şi desfăşurarea acesteia. Societatea acoperă toate cheltuielile suportate de solicitanţi în cazul în care convocarea adunării este întemeiată.

Articolul 52. Hotărîrea privind convocarea adunării generale a asociaţilor În hotărîrea privind convocarea adunării generale a asociaţilor vor fi indicate data, ora, locul desfăşurării,

ordinea de zi a adunării, informaţiile şi documentele care vor fi puse la dispoziţia asociaţilor. Articolul 53. Obligaţia transmiterii informaţiei şi documentelor necesare pentru participarea la adunarea

generală a asociaţilor (1) Administratorul este obligat să expedieze fiecărui asociat hotărîrea privind convocarea adunării generale a

asociaţilor, informaţia şi documentele necesare. Aceeaşi obligaţie o au asociaţii, consiliul societăţii sau cenzorul în cazul în care aceştia convoacă adunarea generală a asociaţilor.

(2) Informaţia şi documentele necesare pentru dezbaterea chestiunilor incluse suplimentar în ordinea de zi la cererea asociaţilor se aduc la cunoştinţa tuturor asociaţilor în termenul şi în modul stabilit la art. 55 alin. (4).

(3) Înştiinţarea privind convocarea repetată a adunării generale a asociaţilor se transmite asociaţilor prin scrisoare recomandată, expediată cu cel puţin 8 zile înainte de data ţinerii adunării.

(4) Actul de constituire poate prevedea şi alte condiţii şi termene de informare a asociaţilor. Articolul 54. Înştiinţarea asociaţilor despre convocarea adunării generale a asociaţilor (1) Hotărîrea privind convocarea adunării generale a asociaţilor se aduce la cunoştinţa fiecărui asociat prin

scrisoare recomandată, expediată cu cel puţin 10 zile înainte de data ţinerii adunării. (2) Actul de constituire al societăţii poate prevedea publicarea unui aviz despre convocarea adunării generale a

asociaţilor. (3) Participarea asociatului sau a reprezentantului lui la adunarea generală a asociaţilor acoperă orice viciu al

neînştiinţării şi/sau încălcării modalităţii şi a termenelor de înştiinţare. Articolul 55. Ordinea de zi, modificarea şi completarea ei (1) Administratorul decide asupra chestiunilor incluse în ordinea de zi a adunării generale a asociaţilor, ţinînd

cont de cerinţele legii şi ale actului de constituire. Fiecare asociat este în drept să includă în ordinea de zi a adunării generale a asociaţilor chestiunile care nu au fost incluse de administrator, cu condiţia ca acestea să ţină de competenţa adunării generale a asociaţilor şi să fi fost aduse la cunoştinţa administratorului cu cel puţin 5 zile înainte de data ţinerii adunării.

(2) Ordinea de zi a adunării generale a asociaţilor convocată la cerere se determină de persoanele care au solicitat ţinerea ei.

(3) Administratorul nu are dreptul să modifice formulările chestiunilor din ordinea de zi propuse de asociaţi. (4) Modificările şi completările ordinii de zi trebuie să fie aduse la cunoştinţa asociaţilor prin scrisoare

recomandată, expediată cu cel puţin 3 zile înainte de data ţinerii adunării. (5) Ordinea de zi poate fi modificată sau completată în şedinţa adunării generale a asociaţilor dacă la ea sînt

prezenţi sau reprezentaţi toţi asociaţii. Hotărîrea privind completarea ordinii de zi se adoptă cu votul unanim al tuturor asociaţilor.

(6) Un alt mod de modificare sau completare a ordinii de zi decît cel prevăzut la alin.(3)-(5) nu se admite. Articolul 56. Ţinerea adunării generale a asociaţilor (1) Adunarea generală a asociaţilor se ţine în ziua, la ora şi în locul indicate în hotărîrea de convocare expediată

fiecărui asociat. Organele societăţii sau asociaţii care au convocat adunarea organizează înregistrarea asociaţilor şi a voturilor reprezentate. Asociatul neînregistrat nu poate participa la votare.

(2) Şedinţa va fi deschisă şi prezidată de către administrator sau de către una dintre persoanele care au convocat adunarea generală a asociaţilor, dacă actul de constituire nu prevede sau adunarea nu hotărăşte altfel.

(3) Adunarea generală a asociaţilor este deliberativă dacă numărul de voturi reprezentat este suficient pentru adoptarea a cel puţin unei chestiuni incluse în ordinea de zi.

(4) La şedinţa adunării generale a asociaţilor se întocmeşte un proces-verbal, care, în mod obligatoriu, reflectă chestiunile examinate, luările de cuvînt, rezultatul votării fiecărei chestiuni de pe ordinea de zi. Procesul-verbal se semnează de toţi asociaţii prezenţi la şedinţă dacă actul de constituire nu prevede că el se semnează de preşedintele şedinţei şi de persoana care l-a întocmit.

(5) Procesele-verbale se predau spre păstrare administratorului. Asociaţii au dreptul să ia copii de pe procesele-verbale.

Articolul 57. Exercitarea dreptului la vot

77

(1) Asociatul nu este în drept să-şi divizeze voturile. (2) Asociatul îşi poate exprima votul personal sau prin reprezentant. Administratorul nu poate fi reprezentant al

asociatului. (3) Asociatul nu-şi exercită dreptul la vot în deliberările adunării generale a asociaţilor privind aportul în natură

al său ori al persoanelor sale afiliate, privind actele juridice încheiate între el sau persoanele sale afiliate şi societate ori privind răspunderea sa faţă de societate. Pentru adoptarea hotărîrilor în astfel de chestiuni, majoritatea se determină din voturile asociaţilor care au dreptul să voteze în chestiunile respective. Această restricţie nu se aplică societăţilor cu asociat unic, precum şi în cazurile încheierii de către societate a unui act juridic cu toţi asociaţii săi şi/sau cu persoanele afiliate ale tuturor asociaţilor.

(4) În cazul încălcării interdicţiei prevăzute la alin.(3), asociatul răspunde pentru prejudiciile cauzate societăţii dacă fără votul său nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută de lege.

Articolul 58. Adoptarea hotărîrilor adunării generale a asociaţilor (1) Hotărîrile adunării generale a asociaţilor se adoptă: 1) cu votul unanim al asociaţilor pentru: a) obligarea asociaţilor la aporturi suplimentare; b) modificarea modului de distribuire a beneficiului societăţii; c) completarea ordinii de zi; d) transformarea societăţii într-o altă formă în care asociaţii poartă răspundere nelimitată; 2) cu cel puţin trei pătrimi din voturile tuturor asociaţilor pentru: a) modificarea şi completarea actului de constituire; b) lichidarea societăţii, numirea lichidatorului şi aprobarea bilanţului de lichidare; c) reorganizarea societăţii şi aprobarea planului de reorganizare; d) acordul prealabil pentru încheierea contractelor, prin care societatea transmite proprietatea sau cedează, cu

titlu gratuit, drepturi terţilor, inclusiv asociaţilor societăţii; e) înfiinţarea filialelor şi reprezentanţelor societăţii; f) aprobarea fondării altor persoane juridice; g) aprobarea participării în calitate de cofondator al altor persoane juridice; h) excluderea unor chestiuni din ordinea de zi; 3) cu cel puţin jumătate din voturi pentru: a) aprobarea dărilor de seamă şi a rapoartelor administratorului şi ale cenzorului; b) repartizarea beneficiului între asociaţi; c) desemnarea şi eliberarea înainte de termen a administratorului şi cenzorului; d) aprobarea mărimii şi modului de achitare a remuneraţiei administratorului şi cenzorului; e) aprobarea regulamentelor interne; f) adoptarea altor hotărîri ce ţin de competenţa adunării generale a asociaţilor. (2) Hotărîrile se adoptă prin vot deschis, dacă actul de constituire nu prevede altfel. Articolul 59. Adunarea generală repetată a asociaţilor (1) Dacă adunarea generală a asociaţilor nu a fost deliberativă sau nu a hotărît asupra tuturor chestiunilor incluse

în ordinea de zi, adunarea se va întruni, după o nouă convocare, în termen de cel mult 15 zile. Ordinea de zi a adunării generale repetate a asociaţilor include chestiunile asupra cărora nu s-au adoptat hotărîri.

(2) Adunarea generală repetată a asociaţilor adoptă hotărîri cu majoritatea voturilor indicată la art. 58 alin. (1), cu excepţia hotărîrilor de aprobare a dărilor de seamă şi a rapoartelor administratorului şi ale cenzorului şi hotărîrilor în probleme de procedură, care se adoptă cu majoritatea voturilor reprezentate la adunare.

(3) În cazul în care asociaţii nu pot adopta o anumită hotărîre în decurs de 3 luni consecutive, în urma cărui fapt societatea suportă prejudicii, fiecare asociat este în drept să ceară:

a) răscumpărarea, la preţ de piaţă, a părţii sociale pe care o deţine; sau b) separarea acestuia din societate cu un volum de active proporţional părţii sociale pe care o deţine; sau c) dizolvarea şi lichidarea societăţii cu partajarea patrimoniului. Articolul 60. Forţa juridică a hotărîrilor adunării generale a asociaţilor (1) Hotărîrile adunării generale a asociaţilor sînt executorii pentru toţi asociaţii şi organele societăţii. (2) Hotărîrile cu privire la modificarea actului de constituire al societăţii devin opozabile de la data înregistrării

în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor. (3) Hotărîrile adunării generale a asociaţilor pot fi modificate şi abrogate de o nouă adunare generală a

asociaţilor. Articolul 61. Atacarea hotărîrilor adunării generale a asociaţilor în instanţa de judecată (1) Hotărîrile adunării generale a asociaţilor adoptate cu încălcarea legii sau a actului de constituire pot fi

declarate nule de către instanţa de judecată. (2) Cererea de anulare poate fi înaintată de către oricare dintre asociaţi care nu a luat parte la adunarea generală

78

a asociaţilor sau care a votat contra hotărîrii contestate şi a solicitat introducerea menţiunii respective în procesul-verbal al şedinţei.

(3) Cererea de anulare poate fi depusă în termen de 3 luni de la data adoptării hotărîrii sau de la data cînd asociatul a aflat sau trebuia să afle despre hotărîrea adoptată.

Articolul 62. Deciziile asociatului unic (1) Asociatul unic are drepturile şi obligaţiile ce revin, conform prezentei legi, adunării generale a asociaţilor. (2) Deciziile asociatului unic se întocmesc în scris, după caz. (3) În actul de constituire poate fi suplimentar stabilită modalitatea adoptării deciziilor în cazul cînd asociatul

unic este persoană juridică. Secţiunea a 3-a. Consiliul societăţii

Articolul 63. Crearea consiliului societăţii (1) Actul de constituire poate prevedea crearea consiliului societăţii. (2) Modul de creare, funcţionare şi încetare a împuternicirilor consiliului societăţii se stabileşte de actul de

constituire. Articolul 64. Competenţa consiliului societăţii (1) Competenţa consiliului societăţii se stabileşte de actul de constituire, în conformitate cu prezenta lege. (2) Actul de constituire poate stabili următoarele atribuţii ale consiliului societăţii: a) desemnarea şi eliberarea înainte de termen a administratorului; b) aprobarea dărilor de seamă şi a rapoartelor prezentate de administrator şi evaluarea activităţii acestuia; c) urmărirea pe cale judiciară a administratorului pentru prejudiciile cauzate societăţii; d) aprobarea mărimii şi modului de achitare a remuneraţiei administratorului; e) prezentarea rapoartelor şi a dărilor de seamă la adunarea generală a asociaţilor; f) aprobarea planurilor de afaceri ale societăţii; g) aprobarea regulamentelor interne, cu excepţia celor ce ţin de competenţa adunării generale a asociaţilor; h) convocarea adunării generale a asociaţilor. (3) Consiliul societăţii poate avea şi alte atribuţii, cu excepţia celor ce ţin de competenţa exclusivă a adunării

generale a asociaţilor. (4) În cazul în care consiliul societăţii nu a fost format ori mandatul lui a fost revocat sau acesta a expirat şi nu a

fost formată o nouă componenţă a consiliului, atribuţiile lui le exercită adunarea generală a asociaţilor. Articolul 65. Desemnarea membrilor consiliului societăţii (1) Membrii şi preşedintele consiliului societăţii se desemnează de adunarea generală a asociaţilor pe un termen

de un an, dacă actul de constituire nu prevede altfel, şi pot fi eliberaţi oricînd. Hotărîrea de desemnare şi de eliberare înainte de termen a membrilor consiliului societăţii se adoptă cu majoritatea voturilor asociaţilor. Administratorul poate fi desemnat în calitate de membru al consiliului, însă nu de preşedinte al acestuia.

(2) Consiliul societăţii se constituie din cel puţin 3 persoane. (3) Membru al consiliului societăţii nu poate fi persoana căreia, prin lege sau prin hotărîre judecătorească, i se

interzice să deţină funcţia de administrator. Articolul 66. Convocarea consiliului societăţii (1) Consiliul societăţii se convoacă de către preşedintele consiliului ori de cîte ori este necesar, însă nu mai rar

de o dată pe trimestru. (2) Oricare dintre membrii consiliului societăţii sau administratorul poate cere preşedintelui convocarea

consiliului, indicînd motivele. În acest caz, şedinţa se va ţine în termen de 10 zile de la data solicitării. (3) Dacă solicitarea de convocare a şedinţei consiliului societăţii nu a fost satisfăcută, solicitanţii pot convoca

consiliul, indicînd motivele. Articolul 67. Hotărîrile consiliului societăţii (1) Hotărîrile consiliului societăţii se adoptă în şedinţă cu majoritatea voturilor membrilor consiliului prezenţi la

şedinţă dacă actul de constituire nu prevede o cotă mai mare de voturi. În caz de paritate a voturilor, votul preşedintelui este decisiv. Procesele-verbale ale şedinţelor consiliului se păstrează la sediul societăţii.

(2) Dreptul de vot al membrului consiliului societăţii nu este transmisibil. (3) Cvorumul necesar pentru ţinerea şedinţei consiliului societăţii se stabileşte în actul de constituire sau în

Regulamentul consiliului societăţii şi va constitui nu mai puţin de jumătate din numărul membrilor consiliului. Articolul 68. Obligaţia de diligenţă, loialitate şi răspundere a membrilor consiliului Regulile referitoare la diligenţa, loialitatea şi răspunderea administratorului sînt aplicabile în mod corespunzător

şi membrilor consiliului societăţii.

Secţiunea a 4-a. Administratorul societăţii Articolul 69. Generalităţi (1) Societatea trebuie să aibă unul sau mai mulţi administratori, care administrează societatea şi o reprezintă.

79

(2) Administrator poate fi numai o persoană fizică majoră, cu capacitate deplină de exerciţiu. Administrator nu pot fi persoane cărora, prin lege sau hotărîre judecătorească, le este interzisă deţinerea funcţiei de administrator sau a unei alte funcţii care acordă dreptul de dispoziţie asupra bunurilor materiale, precum şi persoane cu antecedente penale nestinse pentru infracţiuni contra patrimoniului, infracţiuni economice, infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere sau de persoane care gestionează organizaţii comerciale.

(3) Asupra relaţiilor dintre administrator şi societate legislaţia muncii se extinde în măsura în care nu este în contradicţie cu prezenta lege.

Articolul 70. Desemnarea administratorului (1) Administratorul societăţii se desemnează de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul societăţii dacă

actul de constituire prevede aceasta. Administratorul poate fi eliberat oricînd cu sau fără motiv. (2) În calitate de administrator poate fi desemnat unul dintre asociaţi sau un terţ. (3) Datele despre desemnarea şi eliberarea administratorului, precum şi despre identitatea acestuia, se prezintă

pentru înregistrare în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor. La acestea se anexează hotărîrea de desemnare sau de eliberare a administratorului.

(4) Administratorul societăţii va depune la Camera Înregistrării de Stat specimenul semnăturii, care va fi folosită în actele societăţii.

Articolul 71. Drepturile administratorului (1) Administratorul este în drept: a) să efectueze actele de gestiune a societăţii, necesare atingerii scopurilor prevăzute în actul de constituire şi în

hotărîrile adunării generale a asociaţilor; b) să reprezinte fără procură societatea în raporturile cu organele statului, cu terţii şi în instanţele de judecată; c) să elibereze altor persoane mandat pentru săvîrşirea unor anumite acte juridice, dacă aceasta nu este interzis

prin actul de constituire; d) să exercite alte împuterniciri atribuite de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul societăţii conform

competenţei lor. (2) În cazul desemnării mai multor administratori, aceştia au împuterniciri de reprezentare egale, dacă actul de

constituire nu prevede altfel. Articolul 72. Obligaţiile administratorului (1) Administratorul este obligat să gestioneze societatea astfel încît scopurile, pentru care aceasta a fost

constituită, să fie realizate cît mai eficient. (2) Administratorul este obligat să execute hotărîrile adunării generale a asociaţilor şi ale consiliului societăţii. (3) Administratorul este obligat să ia parte la adunările generale ale asociaţilor şi la şedinţele consiliului

societăţii. (4) Administratorul asigură ţinerea contabilităţii societăţii, precum şi a registrelor societăţii prevăzute de lege şi

de actul de constituire, şi informează asociaţii cu privire la starea de lucruri şi la gestiunea societăţii. (5) În exercitarea atribuţiilor sale, administratorul va da dovadă de diligenţă şi loialitate. (6) Administratorul este obligat să convoace adunarea generală a asociaţilor dacă valoarea activelor nete ale

societăţii a devenit mai mică decît capitalul ei social. (7) În cazul apariţiei indiciilor de insolvabilitate, administratorul este obligat să depună imediat, dar nu mai

tîrziu decît la expirarea unei luni, cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate dacă asociaţii nu vor acoperi pierderile.

Articolul 73. Limitarea drepturilor administratorului (1) Administratorul este obligat faţă de societate să respecte limitele împuternicirilor stabilite prin actul de

constituire ori, dacă acesta nu prevede altfel, de către adunarea generală a asociaţilor. (2) Dacă administratorul a încălcat restricţiile stabilite la alin. (1), societatea sau orice asociat poate cere, în

numele societăţii, repararea prejudiciilor cauzate acesteia. (3) Acţiunea în despăgubire poate fi intentată în decursul a 3 ani de la data comiterii acţiunii păgubitoare pentru

societate. Articolul 74. Validitatea angajării societăţii (1) Societatea este angajată în raporturile cu terţii prin actele săvîrşite de către administrator, chiar dacă aceste

acte depăşesc obiectul de activitate al societăţii, cu excepţia cazului în care societatea demonstrează că terţii ştiau despre această depăşire.

(2) În scopul sustragerii de la obligaţiile asumate, nici societatea şi nici terţii nu sînt în drept să pună la îndoială legalitatea desemnării administratorului sau a altei persoane cu drept de reprezentare a societăţii dacă această desemnare a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat.

(3) Prevederile actului de constituire şi hotărîrile adunării generale a asociaţilor care limitează împuternicirile de reprezentare conferite de către lege administratorului nu sînt opozabile terţilor.

Articolul 75. Raportul administratorului

80

Administratorul întocmeşte anual un raport privind activitatea societăţii, actul de inventariere a bunurilor societăţii şi alte documente, care urmează a fi prezentate adunării generale a asociaţilor. Administratorul poate fi obligat să prezinte dări de seamă periodice.

Articolul 76. Răspunderea administratorului (1) Administratorul societăţii poartă răspundere materială deplină pentru prejudiciile cauzate de el societăţii,

inclusiv prin plăţi ilegale făcute asociaţilor. (2) În cazul desemnării mai multor administratori, ei răspund solidar, dacă prin hotărîre judecătorească nu s-a

stabilit altfel. (3) Persoana cu funcţie de răspundere a societăţii se eliberează de răspundere materială solidară pentru decizia

organului executiv colegial al societăţii sau a consiliului societăţii dacă: a) a votat contra luării acestei decizii de către organul de conducere respectiv; şi b) opinia ei separată este anexată la procesul-verbal al şedinţei organului respectiv sau este consemnată în

procesul-verbal. (4) Dreptul de a înainta acţiunea privind repararea prejudiciului cauzat de către administrator aparţine societăţii

şi asociaţilor. Prescripţia privind repararea prejudiciului este de 3 ani de la data comiterii fraudei. (5) Hotărîrea societăţii privind exonerarea de răspundere a administratorului este nulă dacă sînt lezate interesele

terţilor, chiar dacă administratorul a acţionat în baza hotărîrii adunării generale a asociaţilor.

Secţiunea a 5-a. Cenzorul Articolul 77. Desemnarea cenzorului (1) Pentru exercitarea controlului asupra gestiunii societăţii şi acţiunilor administratorului, adunarea generală a

asociaţilor poate desemna unul sau mai mulţi cenzori dintre asociaţi sau dintre terţi. Dacă numărul asociaţilor depăşeşte 15, desemnarea cenzorului este obligatorie. Numărul de cenzori se stabileşte prin actul de constituire al societăţii.

(2) Cenzorul se desemnează pentru o perioadă de 3 ani şi oricînd poate fi eliberat. (3) Nu pot fi cenzori: a) administratorul şi membrii consiliului societăţii; b) rudele sau afinii pînă la gradul al IV-lea inclusiv ori soţul administratorului; c) persoanele care primesc de la societate sau de la administrator salariu sau o altă remuneraţie pentru o altă

funcţie decît funcţia de cenzor; d) persoanele indicate la art. 69 alin. (2). (4) Dacă cenzorul a fost desemnat cu încălcarea prevederilor alin.(3), hotărîrea privind desemnarea lui este nulă,

el nu are dreptul să exercite atribuţiile cenzorului şi este obligat să demisioneze. (5) Cenzorul primeşte o indemnizaţie fixă, determinată de adunarea generală a asociaţilor. (6) În cazul în care cenzorul nu a fost desemnat, fiecare sau unul dintre asociaţii care nu sînt administratori ai

societăţii se învestesc cu dreptul de control. (7) Societatea este în drept să desemneze în locul cenzorului un auditor independent. Articolul 78. Controlul gestiunii societăţii (1) Cenzorul exercită periodic controlul gestiunii societăţii din proprie iniţiativă sau la cererea asociaţilor.

Cenzorul este obligat să controleze activitatea economico-financiară a societăţii după încheierea exerciţiului financiar, verificînd rapoartele financiare şi efectuînd inventarierea bunurilor societăţii, exercitînd totodată alte acţiuni necesare evaluării obiective a gestiunii societăţii.

(2) Cenzorul întocmeşte raport asupra fiecărui control efectuat. Dacă sînt mai mulţi cenzori şi între ei apar divergenţe, aceştia întocmesc rapoarte separate. Rapoartele cenzorilor se prezintă adunării generale a asociaţilor.

(3) Cenzorul este obligat să convoace adunarea generală a asociaţilor dacă a constatat fapte care contravin legii sau actului de constituire şi care au cauzat sau pot cauza prejudicii societăţii.

(4) Administratorul este obligat să pună la dispoziţia cenzorului toate documentele necesare efectuării controlului.

Articolul 79. Răspunderea cenzorului (1) Cenzorul răspunde pentru prejudiciile cauzate societăţii sau asociaţilor prin neexecutarea sau executarea

inadecvată a obligaţiilor ce îi revin. Cenzorul răspunde în decurs de 3 ani de la data întocmirii actului de control prin care societăţii i-au fost cauzate prejudicii.

(2) Actul de constituire poate conţine alte temeiuri de apariţie a răspunderii cenzorului.

Capitolul V REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA SOCIETĂŢII

Articolul 80. Reorganizarea societăţii Reorganizarea societăţii se efectuează prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare)

81

sau transformare, în conformitate cu prevederile Codului civil. Articolul 81. Dizolvarea şi lichidarea societăţii (1) Societatea se dizolvă şi se lichidează în temeiurile stabilite de prezenta lege, de Codul civil şi de alte legi. (2) Dizolvarea şi lichidarea societăţii pot fi cerute în cazul în care este imposibilă răscumpărarea sau separarea

părţii sociale. Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII Articolul 82 Prevederile actelor de constituire ale societăţilor înregistrate pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi se

aplică în măsura în care nu contravin acesteia. Articolul 83 (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării. (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aduce actele sale normative în conformitate cu

aceasta. PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

CU PRIVIRE LA MODUL DE ÎNTRODUCERE ŞI SCOATERE A BUNURILOR DE PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA DE CĂTRE PERSOANELE FIZICE


Nr. 1569-XV din 20 decembrie 2002 (Monitorul Oficial, 31 decembrie 2002, nr.185-189, p. I, art. 1416)

Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară. Articolul 1. Scopul legii şi domeniul de aplicare (1) Prezenta lege stabileşte modul de trecere peste frontiera vamală a Republicii Moldova de către persoane

fizice a mărfurilor, obiectelor de uz personal şi a mijloacelor de transport auto. (2) Prevederile prezentei legi nu se aplică la trecerea bunurilor de către persoane fizice peste frontiera vamală a

zonelor economice libere. Articolul 2. Noţiuni principale În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică: a) persoană fizică - rezident sau nerezident care nu este subiect al activităţii de întreprinzător; b) persoană fizică rezidentă - cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid care dispune de loc

permanent de trai în Republica Moldova, ceea ce se confirmă prin actele respective (în redacţia Legii Nr.86-XV din 25 martie 2004);

c) persoană fizică nerezidentă - cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid care nu este menţionat la lit.b);

d) loc permanent de trai - loc de trai pe teritoriul unui stat al unei persoane fizice, cu condiţia că aflarea acesteia pe teritoriul dat nu este în legătură cu exercitarea obligaţiilor de serviciu sau cu efectuarea studiilor (în redacţia Legii Nr.267-XVI din 28 iulie 2006);

e) bunuri - mărfuri, obiecte de uz personal şi mijloace de transport; f) mărfuri - orice bunuri mobile, obiecte şi alte valori, inclusiv valori valutare (monedă naţională şi valută

străină în numerar, documente de plată şi valori mobiliare exprimate în monedă naţională şi valută străină), gaze naturale, energie electrică, energie termică, alt fel de energie, precum şi mijloace de transport, cu excepţia celor prevăzute la lit.h);

g) obiecte de uz personal – orice obiect destinat uzului sau consumului personal, sau necesităţilor casnice, inclusiv haine şi încălţăminte personală, lenjerie de pat, echipament destinat uzului personal sau satisfacerii necesităţilor gospodăreşti, obiecte de parfumerie, de cosmetică, de igienă, medicamente, produse alimentare de necesitate personală, bunuri destinate cerinţelor familiale uzuale, animale de casă, precum şi instrumente portabile de care persoana are nevoie în exercitarea ocupaţiei sau profesiei, toate aceste bunuri neputînd fi destinate activităţii comerciale sau de producţie (în redacţia Legii Nr.103-XVI din 16 mai 2008);

h) mijloc de transport - orice mijloc de transport care se află la evidenţă permanentă în alt stat, folosit pentru

82

transportul internaţional de mărfuri şi pasageri, inclusiv containere şi alte instalaţii de transport; i) trimitere poştală internaţională - orice trimitere poştală, perfectată în conformitate cu prevederile legislaţiei

naţionale şi ale actelor Uniunii Poştale Internaţionale, care parvine pe teritoriul Republicii Moldova sau se acceptă pentru expediere peste hotarele ei;

j) bagaj neînsoţit - bunuri expediate de către proprietar (posesor) sau la indicaţia lui, care sînt deplasate peste frontiera vamală de către transportator şi nu sînt însoţite de către proprietar (posesor);

k) declarare verbală - formă de declarare care prevede oferirea de către proprietar (posesor), în formă verbală, la cererea factorului de decizie, organului vamal a tuturor datelor cu privire la cantitatea, calitatea şi valoarea mărfurilor, obiectelor de uz personal care sînt deplasate peste frontiera vamală;

l) declarare în scris - formă de declarare stabilită de prevederile Codului vamal şi ale altor acte normative adoptate în baza lui;

m) declarare prin acţiune - formă de declarare expresă (vădită) a mijlocului de transport auto, care scuteşte persoana fizică de completarea unor acte vamale cu condiţia prezentării organelor vamale amplasate în punctele de trecere a frontierei de stat a actelor de înmatriculare a mijlocului de transport auto (respectînd condiţiile prevăzute la art.10 alin.(3), (5) şi (14) din prezenta lege), cu înregistrarea ulterioară a acestuia în sistemul informaţional al Serviciului Vamal. În cazul aplicării formei de declarare prin acţiune, acte vamale nu se eliberează;

n) măsuri de politică economică - restricţii la introducerea şi la scoaterea de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor şi mijloacelor de transport, stabilite din considerentele statului, ce prevăd licenţierea, cotarea şi impozitarea;

o) valori culturale - obiecte care, conform determinării organului competent, constituie valoare pentru artă, literatură, ştiinţă, cultură şi religie;

p) mijloc de transport auto, autovehicul - sistem mecanic cu autopropulsie, cu excepţia celui care circulă pe şine, care serveşte la transportul de călători, bagaje şi mărfuri sau care execută orice alte lucrări (introdusă prin Legea Nr.267-XVI din 28 iulie 2006);

r) autovehicul de epocă – mijloc de transport auto de orice marcă şi tip şi cu vîrsta mai mare de 30 de ani, ce reprezintă o valoare culturală a timpurilor trecute, confirmat de instituţia de stat competentă (introdusă prin Legea Nr.206 din 16 iulie 2010).

(Conform Legii Nr.267-XVI din 28 iulie 2006 după litera l) se introduce o literă nouă, care devine litera m), iar literele m) şi n) devin literele n) şi o).

Articolul 3. Trecerea bunurilor Persoanele fizice au dreptul de a introduce şi scoate de pe teritoriul Republicii Moldova bunuri în conformitate

cu prezenta lege, Codul vamal şi cu alte acte normative ce reglementează trecerea bunurilor peste frontiera vamală. (Conform Legii Nr.61-XVI din 23 martie 2006 la articolul 3 alineatul (2) se exclude, iar alineatul (1) devine

alineat unic). Articolul 31. Introducerea şi scoaterea bancnotelor, monedelor şi cecurilor în moneda naţională a Republicii

Moldova, precum şi a bancnotelor, monedelor şi cecurilor de călătorie în valută străină (1) Persoanele fizice au dreptul: a) de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova bancnote, monede şi cecuri în moneda naţională a Republicii

Moldova, precum şi bancnote, monede şi cecuri de călătorie în valută străină, nelimitat fără a prezenta organelor vamale documentele confirmative menţionate la lit.c);

b) de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova bancnote, monede şi cecuri în moneda naţională a Republicii Moldova, precum şi bancnote, monede şi cecuri de călătorie în valută străină, în sumă de pînă la 10000 euro (sau echivalentul lor) de persoană fără a prezenta organelor vamale documentele confirmative menţionate la lit.c);

c) de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova bancnote, monede şi cecuri în moneda naţională a Republicii Moldova, precum şi bancnote, monede şi cecuri de călătorie în valută străină, în sumă de pînă la 50000 euro (sau echivalentul lor) de persoană cu condiţia prezentării organelor vamale a documentelor confirmative:

- actele vamale ce confirmă introducerea valutei respective pe teritoriul Republicii Moldova; şi/sau - permisiunea de a scoate valută străină de pe teritoriul Republicii Moldova, eliberată, în conformitate cu actele

normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, de o bancă autorizată sau de Banca Naţională a Moldovei; d) de a declara bancnotele, monedele şi cecurile în moneda naţională a Republicii Moldova, precum şi

bancnotele, monedele şi cecurile de călătorie în valută străină introduse în Republica Moldova şi scoase de pe teritoriul ei, a căror sumă nu depăşeşte 10000 euro (sau echivalentul lor) de persoană.

(2) Persoanele fizice sînt obligate să declare în scris bancnotele, monedele şi cecurile în moneda naţională a Republicii Moldova, precum şi bancnotele, monedele şi cecurile de călătorie în valută străină, în următoarele cazuri:

a) la introducerea acestora pe teritoriul Republicii Moldova, dacă suma lor depăşeşte 10000 euro (sau echivalentul lor) de persoană;

b) la scoaterea acestora de pe teritoriul Republicii Moldova, dacă suma lor depăşeşte 10000 euro (sau echivalentul lor) de persoană (introdus prin Legea Nr.61-XVI din 23 martie 2006).

83

Articolul 4. Modul de declarare a bunurilor (1) Bunurile trecute de persoane fizice peste frontiera vamală sînt supuse declarării obligatorii conform prezentei

legi, Codului vamal şi altor acte normative adoptate în corespundere cu acesta, cu excepţia valorilor valutare specificate la art.31 alin.(1) lit.d) (în redacţia Legii Nr.61-XVI din 23 martie 2006).

(2) La introducerea bunurilor pe teritoriul vamal, persoanele fizice declară şi achită drepturile de import organului vamal situat în punctul de trecere a frontierei de stat, cu excepţia bagajului neînsoţit şi a mijloacelor de transport, care se vămuiesc la organul vamal interior (în redacţia Legii Nr.103-XVI din 16 mai 2008).

(3) La scoaterea bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova, persoanele fizice sînt în drept de a vămui mărfurile la organele vamale interne.

(4) Persoanele fizice au dreptul de a declara verbal organului vamal următoarele bunuri: a) obiectele de uz personal introduse în ţară, precum şi mărfurile indicate în anexa la prezenta lege; b) bunurile introduse în ţară, altele decît cele menţionate la lit.a), a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de

200 euro şi care nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie; c) mărfurile ce se scot din ţară a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 1000 euro şi care nu sînt destinate

activităţii comerciale sau de producţie; d) mărfurile menţionate la art.8 pct.1) lit.a) şi pct.2) lit.a). (5) Bunurile introduse şi scoase de pe teritoriul Republicii Moldova prin intermediul trimiterilor poştale

internaţionale sau bagajului neînsoţit se declară în scris, în modul stabilit. Articolul 5. Introducerea bunurilor pe teritoriul Republicii Moldova (1) Persoanele fizice au dreptul: a) de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, obiecte de uz personal, bancnote,

monede şi cecuri în moneda naţională a Republicii Moldova, bancnote, monede şi cecuri de călătorie în valută străină, precum şi mărfuri menţionate în anexa la prezenta lege (în redacţia Legii Nr.61-XVI din 23 martie 2006);

b) de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, alte bunuri decît cele indicate la lit.a) a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 200 euro şi care nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie. Dacă valoarea în vamă a bunurilor depăşeşte cuantumul neimpozabil menţionat, drepturile de import se vor percepe reieşind din valoarea bunului în vamă (cuantumul neimpozabil indicat nu micşorează valoarea impozabilă a bunului);

c) de a introduce pe teritoriul ţării sau de a primi, prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau a bagajelor neînsoţite, bunuri, fără achitarea drepturilor de import, cu condiţia că acestea nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie, în legătură cu stabilirea la loc de trai permanent în Republica Moldova sau cu obţinerea acestor bunuri prin moştenire. Faptul stabilirii pentru trai permanent sau obţinerii moştenirii se confirmă prin actele respective. Modul de acordare a înlesnirilor menţionate se stabileşte de Serviciul Vamal (în redacţia Legii Nr.267-XVI din 28 iulie 2006);

d) de a primi, prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale, fără achitarea drepturilor de import, bunuri, cu condiţia că valoarea lor în vamă nu depăşeşte suma de 200 euro şi nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie. Dacă valoarea în vamă a bunurilor depăşeşte limita neimpozabilă indicată, drepturile de import se vor percepe reieşind din valoarea bunurilor în vamă (limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a bunurilor) (în redacţia Legii Nr.375-XVI din 7 decembrie 2006);

e) de a introduce pe teritoriul ţării mărfuri care nu sînt prevăzute la lit.a) şi lit.b) şi care nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării tuturor drepturilor de import şi declarării în modul stabilit;

f) (exclusă prin Legea Nr.103-XVI din 16 mai 2008); g) de a primi bunuri prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau al bagajelor neînsoţite, cu condiţia că

acestea nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie, precum şi cu condiţia achitării drepturilor de import, cu excepţia cazurilor prevăzute la lit.d), şi declarării în modul stabilit.

(2) Persoanele fizice rezidente au dreptul de a introduce mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova numai în conformitate cu regimurile vamale de import, de tranzit naţional şi de admitere temporară – în cazul declarării prin acţiune (în redacţia Legii Nr.103-XVI din 16 mai 2008).

(3) Persoanele fizice nerezidente au dreptul de a introduce bunuri pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu regimurile vamale de import, de admitere temporară (cu respectarea prevederilor art.7) şi de tranzit.

(4) Mărfurile introduse pe teritoriul Republicii Moldova, de persoane fizice nerezidente, în regimul vamal de tranzit şi destinate activităţii comerciale sau de producţie ori alte categorii de mărfuri decît cele prevăzute în anexa la prezenta lege sînt supuse declarării şi măsurilor de garantare prevăzute de legislaţie (în redacţia Legii Nr.103-XVI din 16 mai 2008).

(5) Bunurile destinate activităţii comerciale sau de producţie pot fi declarate în regim vamal de import numai de către persoane fizice agenţi economici, înregistrate în modul stabilit ca subiecte ale activităţii de întreprinzător (în redacţia Legilor Nr.372-XVI din 29 decembrie 2005; Nr.103-XVI din 16 mai 2008).

84

Articolul 6. Scoaterea bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova (1) Persoanele fizice au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova: a) bunuri, indiferent de valoarea lor (inclusiv cele expediate prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale

sau bagajelor neînsoţite), fără achitarea drepturilor de export, cu condiţia declarării lor în modul stabilit şi dacă aceste bunuri nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie;

b) bunuri (inclusiv cele expediate prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau bagajelor neînsoţite) destinate activităţii comerciale sau de producţie a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 100000 euro, cu condiţia respectării măsurilor de politică economică, achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit (în redacţia Legii Nr.86-XV din 25 martie 2004).

(2) Bunurile destinate activităţii comerciale sau de producţie a căror valoare în vamă depăşeşte suma de 100000 euro pot fi scoase de pe teritoriul Republicii Moldova, în modul stabilit, numai de agenţii economici care sînt înregistraţi la Î.S. Camera Înregistrării de Stat ca subiecţi ai activităţii de întreprinzător (în redacţia Legilor Nr.86-XV din 25 martie 2004; Nr.372-XVI din 29 decembrie 2005; Nr.109 din 4 iunie 2010).

(3) Se pune în sarcina Serviciului Vamal determinarea procedurii de declarare a mărfurilor destinate exportului şi asigurarea evidenţei scoaterii bunurilor din teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice, cu prezentarea lunară a informaţiei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor (în redacţia Legii Nr.267-XVI din 28 iulie 2006).

(4) (Abrogat prin Legea Nr.114 din 17 iunie 2010). (Conform Legii Nr.11-XV din 17 februarie 2005 după alineatul (2) se introduce un alineat nou, care devine

alineatul (3), iar alineatul (3) devine alineatul (4). Articolul 7. Admiterea temporară a bunurilor (1) Persoanele fizice nerezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova în regim vamal de

admitere temporară bunuri necesare activităţii lor sau pentru uz personal, cu respectarea următoarelor condiţii: a) declararea bunurilor în modul stabilit; b) bunurile să nu fie destinate activităţii comerciale sau de producţie; c) achitarea drepturilor de import; d) şederea temporară a persoanei în Republica Moldova, confirmată prin actele respective. (2) Persoanele fizice nerezidente nu au dreptul de a scoate bunuri de pe teritoriul Republicii Moldova în

conformitate cu regimul vamal de export temporar (în redacţia Legii Nr.103-XVI din 16 mai 2008). (3) Persoanele fizice rezidente au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu

regimul vamal de export temporar, bunuri (indiferent de valoarea lor) dacă ele nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit şi respectării prevederilor art.8 pct.2) lit.c) şi art.9 alin.(2) şi (3) (în redacţia Legii Nr.103-XVI din 16 mai 2008).

(4) Persoanele fizice rezidente nu au dreptul de a introduce bunuri pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu regimul vamal de admitere temporară.

(5) Vămuirea mărfurilor introduse şi scoase de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu regimul vamal corespunzător se efectuează la organul vamal în a cărui rază de activitate locuieşte persoana respectivă (în redacţia Legii Nr.103-XVI din 16 mai 2008).

Articolul 8. Introducerea şi scoaterea obiectelor şi bijuteriilor din metale şi pietre preţioase Persoanele fizice au dreptul: 1) de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova: a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de pînă la 5 unităţi (indiferent de valoarea lor), fără

achitarea drepturilor de import, cu condiţia că bijuteriile menţionate nu sînt omogene; b) obiecte din metale şi pietre preţioase care nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia

achitării drepturilor de import şi declarării în modul stabilit; 2) de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova: a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de pînă la 5 unităţi (indiferent de valoarea lor), fără

achitarea drepturilor de export, cu condiţia că bijuteriile indicate nu sînt omogene; b) obiecte din metale şi pietre preţioase produse de agenţii economici autorizaţi (cu excepţia celor indicate la

lit.a) a prezentului punct) a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 10000 euro şi care nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit;

c) obiecte din metale şi pietre preţioase a căror valoare în vamă depăşeşte suma de 10000 euro şi care nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării drepturilor de export, declarării în modul stabilit şi prezentării organului vamal a autorizaţiei eliberate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Culturii, prin care se confirmă costul lor şi faptul că obiectele respective nu prezintă valoare culturală;

d) obiecte din metale şi pietre preţioase (inclusiv şi cele expediate prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau bagajelor neînsoţite), produse de agenţii economici autorizaţi şi destinate activităţii comerciale sau de producţie, a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 100000 euro, cu condiţia respectării măsurilor de

85

politică economică, achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit (în redacţia Legii Nr.86-XV din 25 martie 2004).

Articolul 9. Introducerea şi scoaterea valorilor culturale (1) Persoanele fizice au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova valori culturale cu condiţia

prezentării organului vamal a autorizaţiei eliberate de autoritatea competentă a statului de expediere, respectării măsurilor de politică economică, achitării drepturilor de import şi declarării în modul stabilit. Alte valori din domeniul artei, literaturii, ştiinţei, culturii şi religiei pot fi introduse pe teritoriul ţării cu condiţia respectării prevederilor art.4, 5, 7 şi 8.

(2) În cazul apariţiei suspiciunilor referitoare la obiectul deplasat precum că acesta prezintă valoare culturală, dar persoana fizică nu dispune de autorizaţia respectivă eliberată de autoritatea competentă a statului de expediere, organul vamal va permite trecerea bunului menţionat cu condiţia prezentării autorizaţiei eliberate de Ministerul Culturii al Republicii Moldova, prin care se va confirma costul lui şi faptul că obiectul respectiv nu prezintă valoare culturală.

(3) Persoanele fizice nu au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova valori culturale. Alte valori din domeniul artei, literaturii, ştiinţei, culturii şi religiei pot fi scoase de pe teritoriul ţării cu condiţia respectării prevederilor art.4, 6, 7 şi 8 şi prezentării autorizaţiei eliberate de Ministerul Culturii al Republicii Moldova, în care se specifică costul obiectului şi faptul că acesta nu prezintă valoare culturală.

Articolul 10. Introducerea şi scoaterea mijloacelor de transport auto (1) Persoanele fizice rezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova: a) mijloace de transport auto cu termen de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani, iar mijloacele de transport auto

clasificate la poziţia tarifară 8703, cu excepţia autovehiculelor de epocă şi autovehiculele concepute pentru transportul de maximum 20 persoane clasificate la poziţia 8702 - cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 7 ani, procurate (obţinute prin donaţie) în străinătate, cu condiţia declarării şi achitării drepturilor de import la organul vamal situat în punctul de trecere a frontierei de stat. Mijloacele de transport menţionate trebuie să fie scoase de la evidenţă de la autoritatea competentă a statului de expediere (în redacţia Legilor Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; Nr.206 din 16 iulie 2010);

b) (în redacţia Legii Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; exclusă prin Legea Nr.206 din 16 iulie 2010).

(2) Persoanele fizice rezidente nu au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de transport auto cu termen de exploatare de peste 10 ani, tractoare cu termenul de exploatare de peste 12 ani clasificate la poziţia tarifară 8701, iar mijloacele de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703, cu excepţia autovehiculelor de epocă şi autovehiculele concepute pentru transportul de maximum 20 persoane clasificate la poziţia 8702 - cu termenul de exploatare de peste 7 ani, inclusiv cele obţinute prin moştenire şi în legătură cu stabilirea la un loc de trai permanent în Republica Moldova indiferent de regimul vamal ales (în redacţia Legilor Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; Nr.267-XVI din 28 iulie 2006; Nr.206 din 16 iulie 2010).

(3) Persoanele fizice rezidente şi cele nerezidente, prin derogare de la prevederile art. 20 al Codului vamal al Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20 iulie 2000, au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de transport auto, indiferent de termenul de exploatare a acestora, doar în cazul în care vor fi declarate prin acţiune şi plasate, pe un termen de pînă la 90 de zile, în regimul vamal de admitere temporară, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) mijloacele de transport auto se află la evidenţă permanentă în alte state; b) mijloacele de transport auto ale persoanelor fizice rezidente să fie deţinute în proprietate sau cu drept de

folosinţă, fapt confirmat prin actele respective; persoanele fizice nerezidente să fie proprietari ai mijloacelor de transport auto şi să locuiască temporar în Republica Moldova, acestea fiind confirmate prin actele respective;

c) mijloacele de transport auto să fie scoase de pe teritoriul Republicii Moldova pînă la expirarea termenului acordat, conform regimului vamal de admitere temporară;

d) mijloacele de transport auto să nu fie folosite pentru transportul de mărfuri şi de pasageri; e) în cazul în care persoanelor fizice nerezidente li se acordă un alt regim de şedere pe teritoriul Republicii

Moldova, documentele confirmative se vor prezenta organului vamal în vederea prelungirii termenului de aflare a mijlocului de transport auto în regim vamal de admitere temporară, informaţia respectivă incluzîndu-se în Registrul de stat al transporturilor (în redacţia Legilor Nr.11-XV din 17 februarie 2005; Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; Nr.267-XVI din 28 iulie 2006; Nr.56 din 25 martie 2010; Nr.206 din 16 iulie 2010).

(31) Nerespectarea condiţiilor stabilite la alin. (3) lit. a)–d) se sancţionează conform legislaţiei în vigoare (introdus prin Legea Nr.206 din 16 iulie 2010).

(32) Mijloacele de transport auto introduse pe teritoriul Republicii Moldova fără a fi declarate prin acţiune şi abandonate pe un termen de peste 90 de zile se asimilează cu cele declarate prin acţiune (introdus prin Legea Nr.206 din 16 iulie 2010).

86

(4) (Abrogat prin Legea Nr.56 din 25 martie 2010). (5) (în redacţia Legilor Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; Nr.267-XVI din 28 iulie 2006;

exclus prin Legea Nr.206 din 16 iulie 2010). (6) În cazul în care persoana fizică părăseşte teritoriul Republicii Moldova fără mijlocul de transport auto care a

fost introdus cu condiţia scoaterii acestuia de pe teritoriul Republicii Moldova, aceasta este obligată să plaseze mijlocul de transport auto sub supraveghere vamală în regimul vamal de antrepozit vamal sau depozit provizoriu ori să depună gaj, pînă la expirarea termenului acordat, în cuantum egal cu drepturile de import prevăzute pentru plasarea acestui mijloc de transport în regimul vamal de import. În cazul în care mijlocul de transport auto nu este scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul indicat, sumele de garanţie depuse la intrare se transferă integral la bugetul de stat (în redacţia Legii Nr.206 din 16 iulie 2010).

(7) Mijloacele de transport auto cu termenul de exploatare de peste 10 ani, iar mijloacele de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703, cu excepţia autovehiculelor de epocă şi autovehiculele concepute pentru transportul de maximum 20 persoane clasificate la poziţia 8702 - cu termenul de exploatare de peste 7 ani, ce aparţin persoanelor fizice, introduse pe teritoriul Republicii Moldova, pot fi înstrăinate numai în scopul scoaterii lor ulterioare de pe teritoriul ţării (în redacţia Legilor Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; Nr.206 din 16 iulie 2010).

(8) Persoanelor fizice li se interzice introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a motoarelor şi caroseriilor cu termen de exploatare de peste 10 ani, iar pentru mijloacele de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703, cu excepţia autovehiculelor de epocă şi pentru autovehiculele concepute pentru transportul de maximum 20 persoane clasificate la poziţia 8702 - cu termenul de exploatare de peste 7 ani, cu excepţia motoarelor şi caroseriilor introduse pe teritoriul ţării de persoane fizice nerezidente în conformitate cu regimul vamal de tranzit, cu condiţia escortării obligatorii a acestora de către serviciul de supraveghere şi escortare (în redacţia Legilor Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; Nr.206 din 16 iulie 2010).

(9) (Exclus prin Legea Nr.206 din 16 iulie 2010). (10) Se interzice organelor vamale vămuirea mijloacelor de transport auto, motoarelor şi caroseriilor cu termen

de exploatare de peste 10 ani, iar a mijloacelor de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703, cu excepţia autovehiculelor de epocă şi a autovehiculelor concepute pentru transportul de maximum 20 persoane clasificate la poziţia 8702, precum şi a motoarelor şi a caroseriilor acestora cu termenul de exploatare de peste 7 ani, ce aparţin persoanelor fizice rezidente (în redacţia Legilor Nr.154-XVI din 21 iulie 2005, în vigoare 1 ianuarie 2006; Nr.206 din 16 iulie 2010).

(11) Drept bază la calcularea termenului de exploatare a mijlocului de transport auto, motorului şi caroseriei se ia anul de producţie. Anul de producţie se stabileşte în baza datelor ce se conţin în certificatul de înmatriculare (paşaportul tehnic) şi în codul VIN, indicat în numărul de identificare al vehiculului de modelul respectiv. În cazul necorespunderii datelor ce se conţin în documentele de înmatriculare cu datele ce se conţin în codul VIN, drept bază se iau datele uzinei producătoare a vehiculului. În cazul în care o persoană prezintă copii ale actelor de înmatriculare, anterior eliberate de ţara exportatoare a vehiculului, şi dacă există careva suspiciuni privind anul de producţie indicat în copiile acestor acte, anul de producţie se stabileşte în baza datelor uzinei producătoare. Dacă, prin aceste metode, nu se stabileşte anul de producţie al vehiculelor supuse evidenţei în Registrul de stat al transporturilor, în modul respectiv al sistemului informaţional "Asycuda World" se face menţiunea de rigoare (în redacţia Legilor Nr.267-XVI din 28 iulie 2006; Nr.103-XVI din 16 mai 2008).

(12) Persoanele fizice care au obţinut titlu de proprietate asupra mijloacelor de transport auto introduse în Republica Moldova răspund solidar cu persoanele care le-au introdus pentru achitarea drepturilor de import dacă aceste mijloace de transport auto nu au fost vămuite de organele vamale.

(13) (Abrogat prin Legea Nr.56 din 25 martie 2010). (14) La introducerea mijloacelor de transport auto pe teritoriul Republicii Moldova, organele vamale eliberează

actele respective contra plată. (15) Persoanele fizice, în cazul scoaterii de pe teritoriul Republicii Moldova a mijloacelor de transport auto ce

deţin statutul de mărfuri autohtone, sînt obligate să le declare prin acţiune, aceste mijloace de transport auto fiind plasate pe un termen nelimitat sub regimul vamal export temporar. În cazul înstrăinării în alte state a mijlocului de transport auto, acesta urmează a fi scos de la evidenţa subdiviziunilor Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor, cu condiţia perfectării actelor vamale corespunzătoare (introdus prin Legea Nr.267-XVI din 28 iulie 2006; în redacţia Legii Nr.109 din 4 iunie 2010).

(Conform Legii Nr.86-XV din 25 martie 2004 articolul 10 după alineatul (2) se introduc doua alineate noi (3) şi (4), iar alineatele (3)-(8) devin alineatele (5)-(10).

(Conform Legii Nr.11-XV din 17 februarie 2005 articolul 10 completat cu alineatele (11)-(13). (Conform Legii Nr.267-XVI din 28 iulie 2006 după alineatul (5) se introduce un alineat nou, care devine

alineatul (6), iar alineatele (6)-(13) devin alineatele (7)-(14). Articolul 11. Particularităţile determinării destinaţiei mărfurilor

87

(1) Destinaţia mărfurilor deplasate de către persoana fizică peste frontiera vamală se determină reieşind din categoria mărfii, cantitatea ei, precum şi din analiza tuturor circumstanţelor călătoriei.

(2) Mărfurile sînt calificate a fi destinate uzului personal dacă ele sînt introduse (scoase) în exclusivitate pentru a fi utilizate de către persoană ori de către membrii familiei acesteia (pentru consum final).

(3) Membri ai familiei sînt soţul (soţia), copiii (inclusiv cei adoptivi), părinţii, persoanele asupra cărora este instituită, conform legii, tutela sau curatela.

(4) La stabilirea destinaţiei mărfurilor se iau în considerare următoarele: a) categoria mărfii: modul de consum, practica de utilizare; b) cantitatea mărfii: articole omogene de aceeaşi denumire, de aceeaşi mărime, model, culoare etc.; c) circumstanţele legate de călătorie: scopul călătoriei, durata ei, ţara în care s-a aflat şi ţara în care pleacă

persoana. (5) Obligaţia de a confirma faptul că marfa nu este destinată activităţii comerciale sau de producţie se pune în

seama persoanei fizice care deplasează marfa. (6) Valoarea în vamă a mărfurilor deplasate de persoane fizice se determină în conformitate cu prevederile Legii

nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal. Articolul 12. Dispoziţii finale (1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2003. (2) Guvernul, în termen de 2 luni: - va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege; - va elabora actele normative de executare a prezentei legi. (Conform Legii Nr.211-XVI din 29 iulie 2005 în cuprinsul Legii sintagma "Ministerul Culturii" se inlocuieste

cu sintagma "Ministerul Culturii şi Turismului"). (Conform Legii Nr.109 din 4 iunie 2010 în cuprinsul legii, sintagma "Ministerul Culturii şi Turismului" se

substituie prin sintagma "Ministerul Culturii"). PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC

Anexă (în redacţia Legii

Nr.267-XVI din 28 iulie 2006)

LISTA mărfurilor a căror trecere de o singură dată pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice se

efectuează fără achitarea drepturilor de import

Codul Denumirea poziţiei Cantitatea

1 2 3 2203 Bere fabricată din malţ 5 litri

2204-2208 90

Vinuri naturale din struguri, inclusiv vinuri alcoolizate; must din struguri, altul decît cel de la poziţia 2009; vermuturi; băuturi alcoolice tari, lichioruri şi alte băuturi spirtoase

2 litri

2402 Ţigări de foi, trabucuri 50 bucăţi

Ţigări din tutun sau din substituenţi de tutun 200 bucăţi

27 Carburanţi Carburanţi pentru mijlocul de transport auto, cu condiţia că aceştia se află în rezervoarele mijlocului de transport cu care persoana intră pe teritoriul Republicii Moldova

88

DESPRE APROBAREA REGULAMENTULUI CU PRIVIRE LA MODUL DE ÎNTRODUCERE ŞI SCOATERE A BUNURILOR DE PE TERITORIUL MOLDOVEI DE CĂTRE PERSOANELE FIZICE

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 1185 din 30 septembrie 2003

(Monitorul Oficial, 10 octombrie 2003, nr.211-214, p. II, art. 1234) Întru executarea Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii

Moldova de către persoanele fizice nr.1569-XV din 20 decembrie 2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.185-189, art.1416), Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă Regulamentul cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Moldovei de către persoanele fizice (se anexează).

PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV Contrasemnată: Ministrul economiei Marian Lupu Ministrul finanţelor Zinaida Grecianîi Ministrul justiţiei Vasile Dolghieru

Aprobat prin Hotărîrea Guvernului

nr. 1185 din 30 septembrie 2003

42 Obiecte din piele: articole de voiaj, genţi şi alte produse similare 3 unităţi

43 Blănuri naturale şi articole din blană; blănuri artificiale 1 unitate 61 Articole şi accesorii de îmbrăcăminte, tricotate şi croşetate 3 unităţi 62 Articole şi accesorii de îmbrăcăminte, altele decît cele tricotate sau

croşetate 3 unităţi

64 Încălţăminte 2 perechi

8471 Maşini de prelucrare automată a datelor şi părţi ale acestora 1 unitate

8520 Magnetofoane, radiomagnetofoane, radiomagnetofoane auto, playere audio 1 unitate

8521 Aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar încorporînd un receptor de semnale videofonice

1 unitate

8525 Aparate de luat vederi fixe şi alte camere video 1 unitate

8525 20 910

Aparate de emisie care încorporează un aparat de recepţie pentru radiofonia celulară (telefon mobil)

2 unităţi

90 Instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice 1 unitate din grupă

91 Ceasuri de toate tipurile 3 unităţi

9004 Ochelari (de corecţie, de protecţie sau altele) şi articole similare 4 unităţi

89

REGULAMENTUL cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor

de pe teritoriul Moldovei de către persoanele fizice Prezentul Regulament este elaborat întru executarea prevederilor Legii Republicii Moldova nr.1569-XV din 20

decembrie 2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice (în continuare - Legea).

1. Regulamentul stabileşte mecanismul de trecere a mărfurilor, obiectelor de uz personal şi a mijloacelor de transport peste frontiera de stat (frontiera vamală) a Moldovei de către persoanele fizice. Prevederile prezentului Regulament nu se aplică la trecerea bunurilor de către persoanele fizice peste frontiera vamală a zonelor economice libere.

2. Acţiunile prezentului Regulament se extind asupra tuturor persoanelor fizice (rezidenţi, nerezidenţi) care deplasează peste frontiera de stat (frontiera vamală) bunuri, precum şi mijloace de transport destinate uzului personal, activităţii comerciale sau de producţie.

3. Persoanele fizice vor confirma organelor vamale statutul lor de rezident prin prezentarea unuia din următoarele acte:

a) Paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova; b) Paşaportul diplomatic al cetăţeanului Republicii Moldova; c) Paşaportul de serviciu al cetăţeanului Republicii Moldova; d) Paşaportul pentru persoanele fără cetăţenie (apatrizi) care domiciliază permanent în Moldova; e) Buletinul de identitate al cetăţeanului Moldovei; f) Buletinul de identitate pentru apatrizii care domiciliază permanent în Moldova; g) Permis de şedere pentru cetăţenii străini care domiciliază permanent în Republica Moldova. 4. Bunurile calificate drept obiecte de uz personal (haine, încălţăminte, obiecte de parfumerie, cosmetică, igienă

şi medicamente, precum şi produsele alimentare) sînt cele procurate (obţinute) pentru folosirea (consumul) persoanei care le deplasează peste frontiera vamală sau pentru membrii familiei acesteia, prevăzute la alineatul (3) al art.11 din Lege. Existenţa membrilor familiei se confirmă prin actele respective. În cazul lipsei acestor acte, bunurile nominalizate nu pot fi calificate drept obiecte de uz personal. Persoanelor fizice în cauză le pot fi acordate facilităţi fiscale la trecerea mărfurilor specificate mai sus, în conformitate cu prevederile lit.b) alineatul (1) al art.5 sau anexei la Lege.

5. Facilităţile privind cuantumul neimpozabil, stabilit la lit.b) alineatul (1) al art.5 din Lege, se acordă doar persoanelor fizice care trec peste frontiera vamală bunuri personale. Facilităţile nominalizate nu pot fi transmise altei persoane. La introducerea bunurilor (bunului) pe teritoriul Moldovei de către două sau mai multe persoane, proprietari ai acestor bunuri, facilităţile fiscale menţionate mai sus vor fi acordate în cumul, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) în actul comercial ce însoţeşte bunurile (bunul) sînt stipulate persoanele fizice - proprietari ai acestora; b) persoanele fizice, proprietari ai bunurilor (bunului), deplasează aceste obiecte (obiect) peste frontiera vamală; c) persoanele fizice, proprietari ai bunurilor (bunului), dispun de cuantumul neimpozabil stabilit la lit.b)

alineatul (1) al art.5 din Lege. 6. Departamentul Vamal va autoriza introducerea pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu

prevederile lit.c) alineatul (1) al art.5 din Lege, a mărfurilor ce aparţin persoanelor fizice care urmează să se stabilească cu traiul permanent în Moldova, cu condiţia prezentării următoarelor acte:

adeverinţei de imigrant sau actului de confirmare a repatrierii (în conformitate cu prevederile Legii nr.1518-XV din 6 decembrie 2002 cu privire la migraţiune);

altor acte necesare, conform prevederilor ce ţin de regimul vamal de import. 7. Departamentul Vamal va autoriza introducerea pe teritoriul republicii, în conformitate cu prevederile lit.c)

alineatul (1) al art.5 din Lege, a mărfurilor ce aparţin persoanelor fizice în legătură cu obţinerea acestor bunuri prin moştenire, cu condiţia prezentării următoarelor acte:

actul eliberat de organul abilitat al ţării în care au fost obţinute bunurile prin moştenire de către persoana fizică. Actul nominalizat urmează a fi legalizat de către serviciul consular respectiv al Moldovei;

altor acte necesare, conform prevederilor ce ţin de regimul vamal de import. 8. La determinarea cantităţii mărfurilor, specificate în anexa la Lege, se ia drept bază o unitate de marfă din

grupă (inclusiv o unitate de marfă de la poziţiile (subpoziţiile) tarifare 2204 - 220890). 9. La introducerea pe teritoriul republicii a bagajului neînsoţit se percep obligatoriu drepturile de import (cu

excepţia cazurilor prevăzute la lit.d) alineatul (1) al art.5 din Lege), pe principii generale, cu condiţia că bunurile nominalizate nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie şi că vor fi declarate în modul stabilit.

Bagajul neînsoţit, destinat activităţii comerciale sau de producţie, poate fi introdus pe teritoriul ţării numai de către agenţii economici care sînt înregistraţi la Î.S. "Camera Înregistrării de Stat" ca subiecţi ai activităţii de

90

întreprinzător (în redacţia Hotărîrilor Guvernului Nr.30 din 10 ianuarie 2006; Nr.693 din 17 noiembrie 2009). Bunurile se califică drept bagaje neînsoţite în temeiul unui document eliberat de proprietarul (expeditorul)

bunurilor sau unei dovezi de încheiere a contractului respectiv de transport. 10. Se interzice persoanelor fizice de a introduce pe teritoriul ţării (cu excepţia cazurilor prevăzute în alineatul

(4) al art.5 din Lege) următoarele bunuri: a) produse alimentare destinate activităţii comerciale sau de producţie; b) medicamente destinate activităţii comerciale sau de producţie; c) materie primă destinată producerii medicamentelor; d) bunurile prohibite de legislaţia în vigoare pentru a fi introduse pe teritoriul Moldovei. 11. Modul de introducere şi de scoatere din teritoriul Moldovei a obiectelor şi bijuteriilor din metale şi pietre

preţioase, precum şi a valorilor culturale de către persoanele fizice, se reglementează de actele normative ale Departamentului Vamal.

12. Se permite introducerea pe teritoriul Moldovei a mijloacelor de transport auto (stipulate în alineatul (7) al art.3 din Codul transporturilor auto nr.116-XIV din 29 iulie 1998 şi reutilate de către persoanele fizice) în regimurile vamale import şi admiterea temporară numai cu autorizarea Departamentului Vamal, care va verifica în mod obligatoriu legalitatea reutilării şi corespunderii standardelor respective a mijloacelor de transport nominalizate cu standardele în vigoare.

13. La stabilirea anului de fabricaţie a mijlocului de transport auto, caroseriei şi a motorului organele vamale sînt în drept să utilizeze informaţia obţinută de la dealerii autorizaţi ai producătorilor de maşini.

14. Se consideră că sînt ţinute la evidenţă permanentă mijloacele de transport auto, înregistrate la organele competente ale statelor străine în baza contractelor de leasing.

15. Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor va înregistra mijloacele de transport auto (caroserii, motoare), introduse şi înregistrate în Moldova după 31 august 2001 la organele ce nu intră în componenţa Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor (cu excepţia celor înregistrate pe numele Ministerului Apărării şi Departamentului Trupelor de Grăniceri), cu condiţia prezentării de către persoana fizică a autorizaţiei respective, eliberate de Departamentul Vamal (în redacţia Hotărîrilor Guvernului Nr.30 din 10 ianuarie 2006; Nr.389 din 17 mai 2010).

Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 23)

al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.q) al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997

cu privire la tariful vamal

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 102 din 30 ianuarie 2007

(Monitorul Oficial, 2 februarie 2007, nr.14-17, p. II, art. 106)

În baza prevederilor art.37 alin.(1) din Legea nr.317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale şi în scopul implementării unui mecanism eficient de acordare a facilităţilor prevăzute în art. 103 alin.(1) pct. 23 al Codului fiscal şi art. 28 lit. q) al Legii cu privire la tariful vamal, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 23) al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art. 28 lit. q) al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal (se anexează).

PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV Contrasemnează: Ministrul economiei şi comerţului Igor Dodon Ministrul finanţelor Mihail Pop

91


nr.102 din 30 ianuarie 2007

REGULAMENT cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în

art. 103 alin. (1) pct. 23) al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.q) al Legii nr. 1380-XIII din

20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art.103 alin. (1) pct. 23) al Codului

fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art. 28 lit. q) al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal (în continuare - Regulament) este elaborat în baza prevederilor numitelor acte legislative (cu modificările şi completările ulterioare), avînd drept scop implementarea unui mecanism eficient de acordare a facilităţilor sus-nominalizate.

I. Dispoziţii generale 1. În conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) pct. 23) al Codului fiscal, TVA nu se aplică la importul şi

pentru livrările efectuate pe teritoriul republicii ale activelor materiale a căror valoare depăşeşte 3000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an (în continuare - active materiale), destinate includerii în capitalul social, în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie.

2. În conformitate cu prevederile art. 28 lit. q) al Legii cu privire la tariful vamal, sînt scutite de taxa vamală activele materiale a căror valoare depăşeşte 3000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social, în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie.

3. Prezentul Regulament se extinde asupra subiecţilor impozabili cu TVA, conform prevederilor Codului fiscal, şi/sau asupra plătitorilor taxei vamale, în conformitate cu legislaţia vamală.

4. Facilităţile fiscale prevăzute în pct. 1 şi 2 din prezentul Regulament se aplică asupra activelor materiale destinate includerii în capitalul social, importate sau livrate pe teritoriul ţării de către:

a) agentul economic (în capitalul social al căruia acestea sînt introduse), din contul venitului net şi/sau al capitalului de rezervă;

b) fondator, din contul propriu şi/sau al mijloacelor băneşti depuse de acţionari sau de asociaţi (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.75 din 30 ianuarie 2009).

5. Noţiunile utilizate în prezentul Regulament corespund noţiunilor utilizate în actele legislative şi normative care reglementează domeniul vizat.

6. Pentru a beneficia de facilităţile fiscale specificate la pct.1 şi pct.2 din prezentul Regulament, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:

valoarea activelor materiale, stabilită conform pct.14 sau pct.18 din prezentul Regulament, trebuie să depăşească 3 000 lei pentru o unitate, avînd un termen de exploatare de peste un an;

activele materiale sînt destinate includerii în capitalul social. 7. Activele materiale vor fi transmise efectiv societăţii în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie şi

conform actelor de constituire. II. Procedura de majorare a capitalului social

8. În termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei de majorare a capitalului social, fondatorul întreprinderii depune actele pentru înregistrarea modificărilor la oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat, în conformitate cu Legea nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali şi Legea nr.989-XV din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.75 din 30 ianuarie 2009).

9. La majorarea capitalului social al unei societăţi pe acţiuni se vor respecta suplimentar normele stabilite de Codul civil, adoptat la 13 iunie 2002, Legea nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 cu privire la societăţile pe acţiuni, Legea nr.199-XIV din 18 noiembrie 1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare, Legea nr.989-XV din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare şi Hotărîrea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr.76-5 din 29 decembrie 1997 "Cu privire la modul de emisiune şi înregistrare de stat a valorilor mobiliare".

92

10. La majorarea capitalului social al unei societăţi cu răspundere limitată se vor respecta suplimentar normele stabilite de Codul civil, Legea nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi Legea nr. 135-XVI din 16 iunie 2007 privind societăţile cu răspundere limitată (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.75 din 30 ianuarie 2009).

11. Valoarea aportului în natură la capitalul social se estimează de evaluatori-întreprinderi de evaluare şi alte persoane abilitate, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.75 din 30 ianuarie 2009).

12. Valoarea aportului în natură la capitalul social se aprobă de organul autorizat al societăţii comerciale, conform actelor sale de constituire şi/sau conform legislaţiei Republicii Moldova.

III. Particularităţile beneficierii de scutire de taxa vamală şi de TVA în cazul importului activelor materiale destinate

includerii în capitalul social al agentului economic 13. Pentru a beneficia de scutirea de taxa vamală şi de TVA, agentul economic prezintă la biroul vamal, în raza

căruia activează, următoarele documente: a) copia statutului persoanei juridice în capitalul social al căreia vor fi incluse activele materiale; b) copia contractului de constituire (dacă legislaţia prevede existenţa acestuia); c) copia hotărîrii cu privire la formarea sau majorarea capitalului social cu activele materiale; d) decizia Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea modificărilor şi copia acesteia. 14. Suma facilităţii fiscale se va determina reieşind din valoarea activelor materiale în vamă. Scutirea de taxa

vamală şi de TVA se va acorda, dacă valoarea facturală (invoice) a activelor materiale depăşeşte 3 000 lei pentru o unitate.

15. În cazul neprezentării documentelor specificate la pct.13 al prezentului Regulament, la momentul depunerii declaraţiei vamale de import activelor materiale, agentul economic importator achită TVA şi taxa vamală în modul stabilit de legislaţie, iar restituirea ulterioară a sumelor achitate de către organele vamale nu se efectuează (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.75 din 30 ianuarie 2009).

16. În cazul imposibilităţii emiterii deciziei de către Camera Înregistrării de Stat în termenul prevăzut de legislaţie pentru depunerea declaraţiei vamale la import, persoana are dreptul să aleagă unul din regimurile vamale suspensive prevăzute la art. 23 pct. 2) al Codului vamal, dacă aceste acţiuni nu contravin codului menţionat şi altor acte normative.

IV. Particularităţile beneficierii de facilitate fiscală în cazul

livrării pe teritoriul republicii a activelor materiale destinate includerii în capitalul social al agentului economic

17. Pentru a beneficia de facilitate fiscală, la momentul efectuării tranzacţiei, agentul economic trebuie să dispună de următoarele documente:

a) copia statutului persoanei juridice în capitalul social al căreia vor fi incluse activele materiale; b) copia contractului de constituire (dacă legislaţia prevede existenţa acestuia); c) copia hotărîrii cu privire la formarea sau majorarea capitalului social cu activele materiale care corespund

condiţiilor prevăzute la pct. 6 al prezentului Regulament; d) copia deciziei Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea modificărilor. 18. În cazul în care contribuabilul întruneşte toate condiţiile stabilite pentru beneficierea de facilitate fiscală, la

livrarea pe teritoriul republicii a activelor materiale destinate includerii în capitalul social al agentului economic, se va elibera factura de expediţie.

19. Valoarea activelor materiale scutită de TVA şi indicată în factura de expediţie nu va depăşi valoarea cu care acesteia sînt incluse în capitalul social.

20. În cazul achiziţionării sau construcţiei unor active materiale din mijloace proprii altele decît cele menţionate în pct. 4, includerea ulterioară a acestora în capitalul social nu reprezintă livrare şi, respectiv, nu cade sub incidenţa Titlului III al Codului fiscal (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.75 din 30 ianuarie 2009).

93

CU PRIVIRE LA APROBAREA REGULAMENTULUI PRIVIND MODUL DE DECLARARE A VALORII ÎN VAMĂ A MĂRFURILOR ÎNTRODUSE PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova

nr. 600 din 14,05,2002

Publicat : 23.05.2002 în Monitorul Oficial Nr. 66-68 art Nr : 697 MODIFICAT HG1140 din 02.11.05, MO157-160/25.11.05 art.1285; în vigoare 01.12.05

Întru executarea Legii cu privire la tariful vamal nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 40-41, art. 286), cu modificările şi completările ulterioare şi în scopul reglementării modului de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse în teritoriul naţional, Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova (se anexează).

2. Se abrogă Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.99 din 27 februarie 1996 "Cu privire la aprobarea Regulamentului despre modul de stabilire a valorii în vamă a mărfurilor şi bunurilor importate pe teritoriul Republicii Moldova" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr. 23-24, art. 192).

PRIM-MINISTRU AL REPUBLICII MOLDOVA Vasile TARLEV Contrasemnată: Ministrul finanţelor Zinaida Grecianîi Ministrul justiţiei Ion Morei Viceministrul economiei Marian Lupu

Chişinău, 14 mai 2002. Nr. 600.

Aprobat prin Hotărîre Guvernului

Republicii Moldova nr. 600 din 14 mai 2002

REGULAMENTUL

cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova

I. Dispoziţii generale 1. Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii

Moldova (în continuare - Regulamentul) este executoriu pentru toate persoanele care declară mărfurile introduse în teritoriul naţional, cu excepţia mărfurilor şi obiectelor de uz personal (conform listei legal stabilite) deplasate o singură dată pe teritoriul vamal naţional de către persoanele fizice fără achitarea drepturilor de import.

2. Regulamentul este destinat spre aplicare de către: a) declaranţi - la determinarea şi declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse; b) organele vamale - la verificarea valorii în vamă a mărfurilor introduse anunţate de către declaranţi. 3. Pentru a evita reţinerea nejustificată a mărfurilor, organul vamal va efectua procedura controlului valorii în vamă

în termene cît mai restrînse. Dacă pe parcursul perioadei de vămuire a mărfurilor a fost imposibilă luarea unei decizii definitive privind acceptarea valorii în vamă, anunţate de declarant, sau privind rectificarea justificată a acesteia, organul vamal respectiv va putea adopta o decizie de eliberare condiţională a mărfurilor. În atare cazuri, eliberarea condiţională a mărfurilor înseamnă că bunurile în cauză se eliberează cu determinarea condiţională (provizorie) a valorii lor în vamă, iar procedura de stabilire a valorii definitive se amînă (după eliberarea mărfurilor) pe o anumită

94

perioadă de timp, cu condiţia prezentării de către declarant a tuturor datelor suplimentare necesare pentru aceasta. Totodată, se admite folosirea mărfurilor eliberate condiţional, în conformitate cu regimul vamal anunţat.

4. Conform metodelor la evaluare stabilite de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, declarantul determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse.

Organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, verifică corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă (pct. 1 al art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal), inclusiv corectitudinea metodei alese de declarant pentru determinarea valorii în vamă şi oportunitatea aplicării ei (pct. 2 al art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal), integritatea (completivitatea) documentelor (obligatorii şi suplimentare), prezentate de declarant, şi corespunderea lor cu cerinţele stabilite. În cazul în care lipsesc datele ce probează corectitudinea valorii în vamă anunţate sau există temeiuri să se considere că datele prezentate de declarant nu sînt veridice şi/sau suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfurilor, aplicînd consecutiv metodele existente, conform pct.3 al art.8 din Legea cu privire la tariful vamal.

5. Pentru anunţarea valorii în vamă a mărfurilor introduse se utilizează tipizatele declaraţiei valorii în vamă DVV-1 şi DVV-2 (specificate în anexa la prezentul Regulament).

6. Tipizata DVV-1 se utilizează pentru anunţarea valorii mărfurilor în vamă, determinată prin metoda 1 "Metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit".

A. Metoda 1 - "Metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit" - se aplică în conformitate cu prevederile art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal referitoare la determinarea valorii în vamă a mărfurilor introduse în conformitate cu tranzacţiile de comerţ exterior de vînzare-cumpărare, avînd bază valorică (în cadrul cărora decontările pentru marfa cumpărată se fac prin plăţi băneşti).

În scopul simplificării şi unificării evaluării vamale, metoda 1 se aplică la determinarea valorii în vamă a mărfurilor introduse în conformitate cu tranzacţiile

condiţionale valorice (tranzacţiile pentru care nu se efectuează transferul real al mijloacelor băneşti). La acest gen de tranzacţii pot fi raportate diferite tranzacţii de schimb (operaţiuni de schimb al mărfurilor), de exemplu, livrările barter şi de compensare, livrările în contul garanţiei şi livrările gratuite de mărfuri sub formă de donaţie, în cazul cînd în documentele corespunzătoare (contractele, factura, declaraţia vamală a ţării de export) se indică evaluarea valorică a fiecăreia dintre mărfurile livrate în cadrul unei astfel de operaţiuni (cu condiţia respectării cerinţelor generale de aplicare a metodei 1).

B. Metoda 1 poate fi aplicată şi în cazurile în care este posibilă estimarea valorică (cu justificările necesare şi confirmarea ei documentară) a restricţiilor şi condiţiilor, care au influenţat preţul tranzacţiei.

7. Tipizata DVV-2 este recomandată spre utilizare pentru anunţarea valorii în vamă conform uneia dintre metodele 2-6 (metoda 2 "Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei cu o marfă identică", metoda 3 "Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei cu o marfă similară", metoda 4 "Metoda determinării valorii în vamă în baza costului unitar al mărfii", metoda 5 "Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii calculate a mărfii", metoda 6 "Metoda de rezervă"), în modul stabilit la art. 12-17 ale Legii cu privire la tariful vamal.

8. În conformitate cu pct. 1, lit.a) al art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal, în valoarea în vamă a mărfurilor introduse se includ cheltuielile privind livrarea lor pînă la locul de intrare în teritoriul vamal al Republicii Moldova.

În scopul determinării valorii în vamă, prin "locul de introducere" se înţelege: a) pentru încărcăturile din traficul aerian - aeroportul de destinaţie sau primul aeroport din teritoriul Republicii

Moldova, unde a aterizat avionul ce transportă mărfurile şi se efectuează descărcarea acestora; b) pentru încărcăturile transportate cu alte mijloace de transport - locul de dislocare a punctului de trecere a

frontierei vamale a Republicii Moldova în cadrul itinerarului parcurs; c) pentru marfa livrată prin poştă - punctul de schimb poştal internaţional. În acest context, valoarea în vamă a mărfurilor introduse şi cursul valutelor internaţionale se determină la data

acceptării declaraţiei vamale. 9. Dacă în procesul vămuirii şi verificării datelor din declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor, prezentată

de către declarant organului vamal, se constată anumite imprecizii sau greşeli la determinarea valorii în vamă, toate corectările în declaraţia privind valoarea în vamă şi în declaraţia vamală se introduc în modul stabilit în pct.18 al prezentului Regulament.

Dacă constată că valoarea în vamă anunţată nu corespunde cu valoarea reală a mărfurilor în ziua acceptării declaraţiei vamale datorită devierilor cantitative şi/sau calitative ale mărfurilor de la condiţiile contractuale specificate de declarant, organul vamal este în drept să rectifice valoarea în vamă.

În cazul cînd în procesul vămuirii se constată necorespunderea datelor privind cantitatea şi/sau calitatea mărfurilor, specificate de către declarant (conform documentelor prezentate şi celor reale stabilite de organul vamal în procesul verificării mărfurilor), aceste divergenţe se perfectează în modul stabilit. Totuşi, în declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor se va consemna valoarea iniţială. Recalcularea valorii în vamă, introducerea datelor precizate în

95

declaraţiile vamale (conform regulilor prevăzute în pct.18 al prezentului Regulament), precum şi precizarea calculelor privind plata drepturilor de import se efectuează la solicitarea scrisă a declarantului, după ce acesta îşi va soluţiona revendicările cu persoana responsabilă de devierile calitative sau cantitative sus-menţionate ale mărfurilor livrate (vînzătorul, transportatorul sau agentul de asigurare).

Dacă pierderea sau deteriorarea mărfurilor a avut loc pînă la data anunţării valorii lor în vamă, atunci preţul iniţial din factură poate fi rectificat cu mărimea sumei corespunzătoare volumelor de mărfuri deteriorate sau pierdute, însă numai după ce declarantul va prezenta în modul stabilit organului vamal ce efectuează vămuirea documentelor respective ce confirmă faptul deteriorării (pierderii), soluţionarea revendicărilor legate de pierderea sau deteriorarea mărfurilor cu persoana responsabilă de integritatea acestora (furnizorul, transportatorul sau agentul de asigurare), precum şi satisfacerea revendicărilor (documentul vamal pentru livrarea suplimentară a mărfurilor, întocmirea unei noi facturi în locul celei întocmite anterior, confirmarea plăţii efective prin documente bancare etc.).

II. Procedura declarării valorii în vamă a mărfurilor introduse 10. Declarantul declară organului vamal valoarea în vamă a mărfurilor introduse în teritoriul Republicii Moldova

completînd tipizatele stabilite DVV-1 şi DVV-2, atunci cînd mărfurilor li se aplică acele regimuri vamale, conform cărora se percep drepturile de import.

Dacă se solicită trecerea mărfurilor introduse sub anumite regimuri vamale, conform cărora bunurile respective nu sînt supuse drepturilor de import (cu excepţia taxei pentru procedurile vamale), valoarea în vamă a acestor mărfuri se va declara în declaraţia vamală. În cazul în care organul vamal are îndoieli justificate în privinţa valorii declarate, el poate cere declarantului completarea unei declaraţii privind valoarea în vamă a mărfurilor în cauză.

Declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor este un document vamal. Pentru toate datele, indicate în declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor şi în documentele prezentate întru

confirmarea acestei valori, declarantul poartă răspundere în conformitate cu legislaţia internă. 11. Declaraţia privind valoarea în vamă se depune în organul vamal respectiv în modul stabilit, concomitent cu

declaraţia vamală şi alte documente necesare în scopuri vamale. 12. Declarantul este în drept să conteste decizia luată de organul vamal în privinţa valorii în vamă a mărfurilor în

conformitate cu pct. 4 al art. 7 din Legea cu privire la tariful vamal. 13. În baza pct. 2 al art. 7 din sus-numita lege, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă

anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente:

a) documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii);

b) contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului;

c) factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice), precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor;

d) documentele de transport; e) contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; f) factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; g) declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); h) listele de ambalaj; i) licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; j) certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. 14. În cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct.13 al prezentului

Regulament nu sînt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare. Pentru a acumula informaţii suplimentare organul vamal este în drept să solicite declarantului următoarele documente:

a) contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie; b) facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vînzătorului; c) facturile pentru serviciile de comision şi broker, referitoare la tranzacţia cu marfa evaluată; d) documentele contabile; e) acordurile privind licenţa sau de autor; f) licenţele de export (import); g) recipisele de depozit; h) comenzile de livrare; i) cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare; j) calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al marfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte

cumpărătorului);

96

k) alte documente şi informaţii care sînt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate. 15. Pentru utilizarea documentelor enumerate la pct.13 şi 14 ale prezentului Regulament în calitate de acte ce

confirmă valoarea în vamă a mărfurilor, acestea trebuie să conţină: a) rechizitele detaliate ale vînzătorului şi cumpărătorului; b) condiţiile de livrare; c) lista mărfurilor cu indicarea preţului pentru fiecare unitate şi a valorii totale a mărfurilor; d) semnăturile şi ştampilele necesare; e) rechizitele legal stabilite ale fiecărui contract; f) la existenţa unor rabaturi conform condiţiilor contractuale, ele trebuie să fie indicate în contract şi în factură, cu

indicarea condiţiilor acordării. În plus la acestea, în contract şi/sau în anexele la el, care sînt părţile lui integrante, este necesar să se indice şi

datele despre: a) natura tranzacţiei (constituie ea o tranzacţie de cumpărare-vînzare, un acord de consignaţie (de credit

în mărfuri), un contract de comision, de arendă etc.); b) condiţiile de livrare a mărfurilor; c) nomenclatorul sortimental al mărfurilor; d) volumul (cantitatea) mărfurilor importate; e) preţul pentru o unitate de marfă (în valuta contractului) şi valoarea totală a contractului; f) cerinţele privind calitatea mărfurilor; g) modul de înaintare a revendicărilor în legătură cu necorespunderea reală a cantităţii şi calităţii mărfurilor cu

cerinţele contractului; h) modul şi locul soluţionării litigiilor între vînzător şi cumpărător (condiţiile de arbitraj); i) condiţiile şi termenele de achitare. 16. Pentru evaluarea vamală a mărfurilor şi verificarea valorii lor în vamă, anunţate de declarant, pot fi folosite atît

informaţiile prezentate de declarant, cît şi cele deţinute de organul vamal. Informaţiile trebuie să fie veridice, complete şi să asigure confirmarea valorii în vamă anunţate. A. Declarantul poate dispune de informaţii cu privire la valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare,

importate anterior, sau cu privire la preţul lor pe piaţa internă, ori de calculele sau lista de preţuri ale producătorului, de care nu dispune organul vamal, implicat în vămuirea mărfurilor. Aceste informaţii pot fi utilizate în cazul cînd întru confirmarea lor sînt prezentate documentele respective, de exemplu, documentele comerciale, vamale şi de plată, facturi, scrisori de trăsură etc. referitoare la tranzacţii cu mărfuri identice sau similare.

B. Organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, a cărora perfectare vamală a efectuat-o anterior. Totodată, autoritatea vamală poate prezenta declarantului informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei anumite tranzacţii, însă într-o formă depersonalizată, care asigură respectarea confidenţialităţii datelor folosite (adică evitîndu-se menţionarea vînzătorului, cumpărătorului, declarantului şi celorlalte date care ar putea permite identificarea tranzacţiei).

17. Declarantul completează de sine stătător toate rubricile declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-1 sau DVV-2) în modul stabilit de Departamentul Vamal, cu excepţia rubricilor destinate menţiunilor organului vamal.

18. În cazul în care declarantul a completat corect declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor, a ales şi a aplicat just metoda de determinare a valorii în vamă şi datele declarate sînt confirmate documental conform cerinţelor stabilite, colaboratorul care a verificat declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor înscrie în rubrica "Menţiunile biroului vamal" (pe toate foile declaraţiei) "VV acceptată", autentificînd această consemnare prin semnătura sa şi ştampila matricolă personală.

19. Colaboratorul organului vamal, care verifică şi perfectează declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor, nu are dreptul să înscrie în rubricile completate de declarant, din iniţiativă proprie ori din însărcinarea sau la rugămintea declarantului, careva date despre valoarea în vamă declarată sau să introducă modificări, completări şi corectări în aceste rubrici.

După recepţia documentelor spre vămuire, toate rectificările efectuate de organul vamal privind valoarea în vamă anunţată de declarant se consideră drept evaluare vamală a mărfurilor şi pot fi contestate de declarant conform legislaţiei în vigoare.

În cazul cînd se impune rectificarea calculelor efectuate de declarant (inclusiv după ce a prezentat datele suplimentare necesare organului vamal), colaboratorul organului vamal face înscrierile şi calculele respective fie în rubricile speciale "Menţiunile biroului vamal", ale tipizatei fie pe verso-ul ei, consemnîndu-le sub titlul "Menţiunile biroului vamal".

Colaboratorul organului vamal datează şi autentifică toate consemnările sale prin semnătura şi ştampila matricolă

97

personală. În baza calculelor organului vamal, declarantul introduce schimbările respective în rubricile declaraţiei privind

valoarea în vamă a mărfurilor, completate de el, le autentifică prin semnătură şi ştampilă şi indică data rectificării (consemnării).

În cazul cînd se impune efectuarea unui număr mare de rectificări poate fi completată o altă tipizată a declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor, fapt despre care se face o menţiune pe prima tipizată a declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor "VV recalculată. S-a completat o nouă tipizată (foaia nr.)". Ambele tipizate (prima, cu valoarea în vamă calculată greşit, şi a doua, cu valoarea în vamă precizată) se păstrează în organul vamal operant. Pe noua tipizată a declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor, în partea dreaptă sus, colaboratorul organului vamal va face consemnarea "Rectificarea vamală", iar în rubrica "Menţiunile biroului vamal" va face consemnarea "VV recalculată", o va autentifica prin semnătura şi ştampila matricolă personală şi va pune data completării (rectificării). Dacă este de acord cu rectificările organului vamal, declarantul completează rubrica 10(b) în condiţii generale.

După rectificarea valorii în vamă de către colaboratorul organului vamal, în declaraţia vamală se pune sigla "Valoarea în vamă rectificată". Declarantul sau colaboratorul organului vamal completează formularul rectificării valorii în vamă (tipizatele RVV-1 şi RVV-2, aprobate de Departamentul Vamal), care constituie, împreună cu declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor, parte integrantă a declaraţiei vamale.

În cazul în care nu este de acord cu rectificarea efectuată de organul vamal, declarantul este în drept să nu introducă modificările respective în declaraţia valorii în vamă a mărfurilor sau să nu semneze tipizatele declaraţiei valorii în vamă a mărfurilor în care se indică valoarea în vamă a mărfurilor, recalculată de colaboratorul organului vamal (să nu completeze rubrica 10 (b)).

În atare situaţie, conform pct. 6 al art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal declarantul poate solicita în scris de la organul vamal explicarea motivelor neacceptării valorii în vamă, anunţate de el.

Demersul scris expediat de către declarant organului vamal în privinţa evaluării vamale, efectuate de acesta din urmă, sau contestarea deciziei adoptate de autoritatea vamală nu scuteşte declarantul de achitarea drepturilor de import în conformitate cu evaluarea vamală efectuată.

Pînă la precizarea valorii în vamă anunţate de declarant, decizia privind mărfurile declarate se adoptă în conformitate cu legislaţia vamală în vigoare.

20. Dacă la data perfectării vamale declarantul nu dispune de documentele ce confirmă valoarea în vamă, anunţată de el, sau de dovezile ce probează veridicitatea datelor folosite, precum şi în cazurile în care condiţiile contractuale conţin clauza de revizuire a preţurilor ţinîndu-se cont de comercializarea mărfurilor (conform cărora preţul mărfurilor introduse poate fi determinat în baza sumei totale plătite de cumpărător vînzătorului), organul vamal este în drept să ia decizia de eliberare a mărfurilor declarantului, cu condiţia că garantează achitarea tuturor plăţilor vamale:

a) la solicitarea declarantului, organul vamal poate elibera marfa cu gajarea anumitor bunuri ori sub garanţia unei bănci împuternicite, în conformitate cu pct. 3 al art. 7 din Legea cu privire la tariful vamal.

În acest caz, valoarea obiectului gajat sau suma garanţiei bancare trebuie să asigure achitarea drepturilor calculate de import, luîndu-se în considerare o eventuală rectificare a valorii în vamă (adică în baza evaluării vamale condiţionale). În cazul achitării drepturilor de import la data vămuirii, valoarea obiectului gajat sau suma garanţiei bancare se determină reieşind din diferenţa dintre evaluarea vamală condiţională a mărfurilor, efectuată de organul vamal în modul stabilit, şi valoarea lor în vamă, anunţată de declarant;

b) organul vamal poate elibera marfa declarată cu condiţia achitării depline a drepturilor de import calculate în baza valorii în vamă condiţionale, stabilită de către autoritatea vamală.

În atare situaţie, pe prima pagină a tipizatei declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor la rubrica "Menţiunile biroului vamal", colaboratorul vamal face consemnarea "VV se precizează. VV condiţională "___"_______.Termenul rectificării este pînă la "____"_______", autentificată prin semnătura şi ştampila matricolă personală a colaboratorului vamal.

21. În termenul stabilit de Departamentul Vamal (care nu va depăşi 60 de zile), declarantul colectează şi prezintă în biroul vamal documente concludente privind confirmarea valorii în vamă.

După prezentarea de către declarant a tuturor documentelor necesare pentru precizarea şi/sau confirmarea valorii în vamă a mărfurilor, se efectuează recalcularea valorii în vamă şi a drepturilor corespunzătoare de import, inclusiv restituirea sumelor percepute excedentar sau a celor percepute în minus.

22. În cazul neprezentării de către declarant în termenul stabilit a documentelor concludente privind determinarea valorii în vamă, sumele drepturilor de import nu se restituie.

Note: 1. La rectificarea valorii în vamă a mărfurilor introduse şi a drepturilor de import, toate calculele se efectuează

în conformitate cu legislaţia în vigoare la data acceptării declaraţiei vamale. 2. Dacă declarantul nu poate confirma documentar valoarea în vamă anunţată de el, organul vamal este în drept să

determine valoarea în vamă în baza aplicării consecutive a metodelor de evaluare. 23. În cadrul declarării şi plasării mărfurilor introduse pe teritoriul vamal naţional în diverse regimuri vamale (cu

98

excepţia regimului în care mărfurile introduse sînt puse în circulaţie), la determinarea valorii lor în vamă se va ţine cont de următoarele particularităţi:

a) valoarea în vamă a mărfurilor, plasate în regimul vamal "Admiterea temporară", la momentul înlocuirii acestuia cu regimul vamal "Import" nu va fi mai mică decît valoarea declarată în regimul vamal iniţial. Această prevedere nu se aplică mărfurilor plasate în regim vamal de admitere temporară în baza unui contract de leasing. În acest caz, baza de calcul a drepturilor de import o va constitui valoarea reziduală a mărfurilor, în cazul leasing-ului financiar, şi, respectiv valoarea de transfer a proprietăţii, în cazul leasing-ului operaţional, convenite de părţi;

[Pct.23 lit.a) modificată prin HG1140 din 02.11.05, MO157-160/25.11.05 art.1285; în vigoare 01.12.05]

b) valoarea în vamă a mărfurilor plasate anterior în regimurile vamale "Depozit vamal" sau "Depozit vamal liber", la momentul atribuirii altui regim vamal nu va fi mai mică decît valoarea declarată în regimul vamal iniţial;

c) valoarea în vamă a mărfurilor plasate sub regimul vamal "Reimport" va corespunde cu valoarea în vamă a mărfurilor respective, scoase anterior din teritoriul vamal în conformitate cu regimul vamal de export.

Anexă la Regulamentul privind modul de declarare

a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova

T i p i z a t a DVV-1 M e t o d a 1

DEPARTAMENTUL VAMAL AL REPUBLICII MOLDOVA DECLARAŢIA PRIVIND VALOAREA ÎN VAMĂ A MĂRFURILOR

1.Vînzătorul

Menţiunile biroului vamal

2(a).Cumpărătorul 2(b).Declarantul Asumarea responsabilităţii: Persoana care semnează şi depune prezenta declaraţie: � răspunde de corectitudinea elementelor înscrise în această tipizată şi de

autenticitatea tuturor documentelor prezentate în scopul determinării valorii în vamă a mărfurilor, introduse de ea în teritoriul vamal naţional;

� se angajează să furnizeze toate informaţiile şi documentele suplimentare necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor.

3.Condiţii de livrare

4.Numărul şi data facturii (invoice)

5.Numărul şi data contractului

6. Numărul şi data deciziilor vamale referitoare la rubricile 7-9

Marcaţi cu semnul “X” căsuţa necesară

7(a). Există o careva interdependenţă înte cumpărător şi vînzător?* 7(b).Legătura dintre cumpărător şi vînzător a influenţat preţul mărfurilor introduse?

Da Nu

Da Nu

8(a).Există restricţii penrtu cumpărător, referitoare la utilizarea mărfurilor, altele decît cele: - stabilite de legislaţia Republicii Moldova? - limitate de regiunea geografică în care mărfurile pot fi revîndute? - care nu influenţează substanţial valoarea mărfurilor? 8(b). Există anumite condiţii care influenţează preţul mărfurilor şi nu pot fi determinate? Dacă da, precizaţi natura restricţiilor sau condiţiilor, după caz. Dacă condiţiile pot fi determinate cantitativ, completaţi rubrica 11(b).

Nu Nu

Da

Da

9(a).Sînt prevăzute cheltuieli pentru licenţă sau alte cheltuieli adecvate pe care

Nu

99

cumpărătorul le achită, direct sau indirect, vînzătorului, acestea constituind o condiţie de vînzare a mărfurilor? 9(b). Există clauze conform cărora cota, obţinută în rezultatul revînzării, transmiterii sau utilizării ulterioare a mărfurilor introduse, urmează să fie restituită vînzătorului? În cazul oricărui răspuns afirmativ, menţionaţi condiţiile şi precizaţi suma în ribricile 15 şi 16.

Da Da

Nu

*) Se consideră că persoanele sînt interdependente dacă: � fac parte din direcţia sau consiliul de administraţie al întreprinderii

celeilalte; � sînt legal recunoscute ca asociate; � au raporturi de patroni şi salariaţi; � una din ele posedă, controlează sau deţine indirect 5% sau mai mult din

acţiunile sau părţile emise (cu drept de vot) de una şi de către cealaltă; � una dintre ele o controlează pe cealaltă, direct sau indirect; � amîndouă sînt, direct sau indirect, controlate de acelaşi terţ; � împreună, ele controlează, direct sau indirect, o terţă persoană; � sînt membre ale aceleiaşi familii.

10(a).Numărul de file suplimentare anexate la declaraţie

10(b). Locul întocmirii declaraţiei Data: Numele de familie şi iniţialele persoanei, care a întocmit declaraţia ________________ Semnătura şi ştampila declarantului _________________________

T i p i z a t a DVV-1 F o a i a n r._____


Numărul mărfii

Numărul mărfii

Numărul mărfii

Codul mărfii

Codul mărfii

Codul mărfii

A. Baza de calcul

11(a) Preţul tranzacţiei în valuta contractului (preţul efectiv plătit sau care urmează a fi plătit vînzătorului)

Preţul tranzacţiei în lei Codul valutei Cursul de schimb la zi

11(b) Plăţi indirecte în lei (vezi poz.8b) 12. Total “A” în lei

B.

13. Costurilor suportare de cumpărător: a) comisioane şi alte servicii de intermediere (cu exepţia comisioanelor de cumpărare)

b) ambalaje, tare şi containere

100

Elemente adiţionate la preţul efectiv plătit sau de plătit (în lei)

14.Valoarea produselor şi serviciilor, furnizate de cumpărător fără plată sau la un cost redus şi utilizate în scopul producerii şi vînzării la export a mărfurilor importate, în tranşă pe următoarele componente: a)materii prime, materiale, semifabricate, detalii şi alte piese de completare

b) instrumente şi alte obiecte similare c) materiale utilizate pentru producerea mărfurilor d) lucrări de proiectare, lucrări de construcţie şi încercări, design, schiţe şi desene tehnice, executate în străinătate în procesul operaţiunilor de fabricare a mărfurilor

15. Redevenţe, drepturi de licenţă şi alte plăţi, pe care cumpărătorul trebuie să le achite pentru exploatarea obiectelor de proprietate intelectuală (poz.9)

16.Partea din venit a cumpărătorului de la orice revînzare, transmitere sau utilizare a mărfurilor, estimate pe teritoriul R.M., care îi revine vînzătorului

17.Cheltuielile pentru livrarea mărfurilor pînă la___________________________________ (locul de destinaţie) inclusiv pentru: a) cheltuielile de transport

b) cheltuielile de încărcare, descărcare şi de prelucrare

c) costul asigurarării 18. Total “B”

C. Elemente care se deduc din preţul efectiv plătit sau de plătit (în lei)

19. Cheltuieli la lucrările de construcţie, de instalare, de montaj, de asistenţă tehnică, întreprinse după import

20.Costul transportării după import 21. Drepturi şi taxe plătite în ţara de import

22.Total “C”

23. Valoarea în vamă a mărfurilor a) declarată în lei b) declarată în dolari S.U.A.

D.Dacă suma este achitată în valută străină, indicaţi la această poziţie suma în valută străină şi cursul de schimb la zi, raportate pentru fiece element al valorii şi fiece articol de marfă Nr. poziţiei din compartimentele B şi C Codul Suma valutei

Cursul de schimb

Semnătura şi ştampila declarantului

T i p i z a t a DVV-2

M e t o d e l e 2,3,4,5,6

DEPARTAMENTUL VAMAL AL REPUBLICII MOLDOVA DECLARAŢIA PRIVIND VALOAREA ÎN VAMĂ A MĂRFURILOR

1.Vînzătorul Menţiunile biroului vamal

2(a).Cumpărătorul 2(b).Declarantul Asumarea responsabilităţii 3.Condiţii de livrare

101

Persoana care semnează şi depune prezenta declaraţie: � răspunde de corectitudinea elementelor înscrise în această

tipizată şi de autenticitatea tuturor documentelor prezentate în scopul determinării valorii în vamă a mărfurilor, introduse de ea în teritoriul vamal naţional;

� se angajează să furnizeze toate informaţiile şi documentele suplimentare necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor.

4. Numărul şi data facturii sau altui document, în baza căruia se livrează mărfurile

5. Numărul şi data deciziilor vamale referitoare la rubricile 7-9 Marcaţi cu semnul “X” căsuţa necesară 6 .Valoarea în vamă a mărfurilor se estimează după metodele: a) în baza valorii tranzacţiei cu o marfă identică (metoda 2); b) în baza valorii tranzacţiei cu o marfă similară (metoda 3); c) în baza costului unitar al mărfii (metoda 4); d) în baza valorii calculate a mărfii (metoda 5); e) prin metoda de rezervă (metoda 6).

7. Argumentaţi alegerea metodei de indicaţi cauza renunţării la metodele precedente.

8. Indicaţi sursele de informaţii, utilizate pentru argumentarea metodei de determinare a valorii în vamă. 9 Numărul de foi suplimentare, anexate la tipizata DVV-2:

10.Funcţia persoanei care a semnat declaraţia: Numele de familie, numele, patronimicul

Tel.:_________________________________________

DVV-2 Foaia nr._____


Numărul mărfii Codul mărfii



Calcularea valorii în vamă A. Baza de calcul: nr. şi data deciziei corespunzătoare a

11(a) Preţul tranzacţiei cu o marfă identică/similară a) în valuta contractului (pentru metodele 2,3,6) b) în lei

102

biroului vamal nr. _____

11(b) Preţul unei unităţi de marfă, în baza căruia mărfurile evaluate, identice sau similare, au fost vîndute pe teritoriul Republicii Moldova în cele mai mari partide persoanei ce nu este în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul (în lei) (pentru metodele 4 şi 6)

11(c) Valoarea calculată a mărfurilor introduse, determinată prin însumarea valorii elementelor componente (în lei) (pentru metodele 5 şi 6)

B. Corectările la preţ (+,-) lei

12. Rectificarea în funcţie de volumul partidei (+,-) 13.Rectificarea în baza condiţiilor comerciale (+,-)

14. În total suma rectificărilor (+,-) lei 15. Preţul tranzacţiei (valoarea) în baza rectificărilor înregistrate(11a+-14)

C. Calculări suplimenta-re (+) şi reţineri (-) lei

16. Costul transportării (+) 17. Costul încarcării, descarcării şi transbordării mărfurilor (+)

18.Costul asigurării (+) 19.Cheltuielile de comision şi alte cheltuieli de intermediere, în legatură cu introducerea în ţară (+)

20. Profitul, adaosurile comerciale şi de comision, în legătură cu comercializarea la intern (-)

21.Costul prelucrării suplimentare şi finisării mărfurilor introduse (-)

22.Taxe vamale, impozite şi alte plăţi interne (-)

23.Alte cheltuieli şi plăţi, legate de comercializarea mărfurilor la intern (-)

24. Total “C” 25. Valoarea în vamă a mărfurilor (15+24): a) declarată în lei b) declarată în dolari S.U.A.

Semnătura şi ştampila declarantului

CU PRIVIRE LA LEASING

Legea Republicii Moldova Nr. 59-XVI din 28 aprilie 2005

(Monitorul Oficial, 8 iulie 2005, nr.92-94, p. I, art. 429)


Articolul 1. Scopul prezentei legi Prezenta lege stabileşte bazele juridice de reglementare a raporturilor de leasing, obiectul leasingului,

103

participanţii la operaţiunile de leasing, drepturile, obligaţiile şi răspunderea acestora. Articolul 2. Reglementarea juridică (1) Leasingul şi raporturile juridice aferente lui se reglementează prin Codul civil, prezenta lege şi prin alte acte

legislative. (2) Dacă tratatul internaţional în domeniul leasingului la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme

decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatului internaţional. Articolul 3. Noţiuni utilizate În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică: leasing - totalitate a raporturilor care iau naştere în scopul şi în cadrul realizării unui contract de leasing; contract de leasing - contract în a cărui bază o parte (locator) se obligă, la cererea unei alte părţi (locatar), să îi

asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, contra unei plăţi periodice (rată de leasing), achiziţionat sau produs de locator, iar la expirarea contractului să respecte dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a face să înceteze raporturile contractuale (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);

valoare de intrare - valoare la care a fost achiziţionat sau produs bunul de către locator, inclusiv taxele vamale şi alte impozite prevăzute de legislaţia în vigoare (cu excepţia impozitelor care urmează a fi restituite agentului economic de către organele fiscale), precum şi, după caz, orice alte cheltuieli aferente achiziţionării, livrării şi punerii în funcţiune a bunului în corespundere cu contractul de leasing (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);

valoare totală - valoare a ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală; valoare reziduală - valoare la care, la expirarea contractului de leasing financiar, se face transferul către locatar

al dreptului de proprietate asupra bunului; rată de leasing - plată periodică, efectuată de locatar către locator, care reprezintă: a) cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi dobînda de leasing, în cazul leasingului financiar; b) cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de părţile

contractante, în cazul leasingului operaţional. Articolul 4. Formele şi obiectul leasingului (1) În sensul prezentei legi, leasingul poate avea următoarele forme: a) leasingul financiar, operaţiune care trebuie să îndeplinească cel puţin una din următoarele condiţii: - riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului obiect al leasingului să fie transferate

locatarului la momentul încheierii contractului de leasing; - suma ratelor de leasing să reprezinte cel puţin 90% din valoarea de intrare a bunului dat în leasing; - contractul de leasing să prevadă expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului obiect al leasingului

către locatar la expirarea contractului; - perioada de leasing să depăşească 75% din durata de funcţionare utilă a bunului obiect al leasingului; b) leasingul operaţional, operaţiune care nu îndeplineşte nici una din condiţiile contractului de leasing financiar; c) leasingul barter, operaţiune în cadrul căreia locatarul achită valoarea ratelor de leasing prin bunuri al căror

proprietar este; d) leasingul compensaţional, operaţiune în cadrul căreia locatorul primeşte în contul ratelor de leasing marfă

produsă cu utilajul obiect al leasingului; e) lease-back, operaţiune în cadrul căreia o parte transmite unei alte părţi dreptul de proprietate asupra unui bun

în scopul de a-l lua ulterior în leasing (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); f) leasingul de consum, operaţiune de leasing în cadrul căreia locatarul are calitatea de consumator (în redacţia

Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); g) leasingul direct, operaţiune de leasing în cadrul căreia locatorul întruneşte concomitent şi calitatea de furnizor

al bunului; h) leasingul intern, operaţiune de leasing în cadrul căreia toate subiectele sînt rezidenţi ai Republicii Moldova; i) leasingul internaţional, operaţiune de leasing în cadrul căreia locatorul sau locatarul nu este rezident al

Republicii Moldova. (2) Obiect al leasingului pot fi orice bunuri mobile sau imobile, cu excepţia: a) bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror circulaţie este limitată prin lege; b) terenurilor agricole; c) bunurilor consumptibile; d) obiectelor proprietăţii intelectuale care nu pot fi cesionate. Articolul 5. Subiectele raporturilor de leasing Subiecte ale raporturilor de leasing sînt: a) locatorul, persoană fizică sau juridică ce practică activitate de întreprinzător şi transmite, în condiţiile

contractului de leasing, locatarului, la solicitarea acestuia, pentru o anumită perioadă, dreptul de posesiune şi de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, cu sau fără transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului;

104

b) locatarul, persoană fizică sau juridică ce primeşte, în condiţiile contractului de leasing, în posesiune şi folosinţă bunul specificat în contract pentru o anumită perioadă în schimbul achitării ratelor de leasing. În cazul în care locatarul este persoană fizică ce nu practică activitate de întreprinzător, operaţiunea de leasing cade sub incidenţa actelor legislative şi actelor normative ale Guvernului cu privire la protecţia consumatorului (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);

c) vînzătorul (furnizorul), persoană fizică sau juridică ce vinde locatorului, în condiţiile contractului de vînzare-cumpărare încheiat cu locatorul sau ale contractului complex încheiat cu locatorul şi cu locatarul, bunul solicitat de locatar.

Capitolul II CONTRACTUL DE LEASING, MODIFICAREA ŞI ÎNCETAREA LUI

Articolul 6. Forma juridică a operaţiunilor de leasing Forma juridică a operaţiunilor de leasing este contractul de leasing dintre locator şi locatar şi contractul de

vînzare-cumpărare (furnizare) dintre locator şi vînzător (furnizor), fie un contract complex, încheiat în condiţiile art.7 şi 8.

Articolul 7. Contractul de leasing (1) Contractul de leasing trebuie să conţină clauze privind: a) părţile contractante; b) descrierea bunului ce face obiectul contractului de leasing; c) valoarea de intrare a bunului, în cazul contractului de leasing financiar; d) valoarea totală a contractului; e) valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora; f) termenul contractului; g) dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a face să

înceteze raporturile contractuale; h) convenţia părţilor asupra asigurării bunului obiect al leasingului (asigurare obligatorie numai în cazul

leasingului de consum). (2) Contractul de leasing intră în vigoare la data semnării sau la o altă dată stabilită în el. (3) Contractul de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an de la data intrării lui în vigoare. Articolul 8. Particularităţile contractului de vînzare-cumpărare (furnizare) Contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) trebuie să conţină, pe lîngă clauzele prevăzute de legislaţie pentru

acest tip de contract, stipulări privind: a) achiziţionarea bunului de către locator anume pentru a-l da în leasing; b) învestirea locatarului cu dreptul de cumpărător, care rezultă din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare)

încheiat de locator cu vînzătorul (furnizorul) bunului, dacă contractul de leasing nu prevede altfel; c) garanţiile acordate locatarului de către vînzător, inclusiv garanţiile privind calitatea bunului obiect al

leasingului. Articolul 9. Dreptul de proprietate şi riscurile în raporturile de leasing (1) Locatorul îşi menţine dreptul de proprietate asupra bunului dat locatarului în posesiune şi folosinţă

temporară. (2) Riscul distrugerii, al pierderii sau al deteriorării accidentale a bunului se transferă locatarului în momentul în

care acesta preia bunul dacă contractul de leasing nu prevede altfel. Din acest moment, locatarul poartă răspundere pentru orice prejudiciu suferit de locator.

(3) În cazurile prevăzute la art.11 alin.(2) lit.a) şi b), locatarul poate obţine dreptul de proprietate asupra bunului dacă contractul de leasing nu prevede altfel.

(4) Dacă locatarul execută contractul de leasing, locatorul sau un terţ nu poate pretinde la bun, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege sau de contract.

Articolul 10. Modificarea şi rezilierea contractului de leasing (1) Modificarea şi rezilierea contractului de leasing se efectuează în condiţiile legii (în redacţia Legii Nr.280-

XVI din 14 decembrie 2007). (2) Locatorul are dreptul să rezilieze contractul şi să ceară repararea prejudiciilor dacă locatarul: a) încalcă esenţial clauzele contractului; b) a decis să se dizolve ori împotriva lui este intentat proces de insolvabilitate. (3) Locatarul are dreptul să rezilieze contractul şi să ceară repararea prejudiciilor dacă: a) bunul nu a fost furnizat în termenul stipulat în contract; b) bunul nu corespunde calităţii, ansamblului de piese şi de accesorii, altor condiţii de furnizare (transmitere) ori

clauzelor contractuale; c) locatorul încalcă esenţial alte clauze ale contractului. (4) Trecerea de la locator la o altă persoană a dreptului de proprietate asupra bunului dat în leasing nu poate

servi temei pentru modificarea sau rezilierea contractului de leasing. (5) Legea sau contractul de leasing poate prevedea şi alte motive de reziliere a contractului de leasing.

105

(6) În cazul rezilierii contractului de leasing din culpa locatarului, în temeiurile specificate în actele legislative sau în contract, sumele plăţilor efectuate de locatar nu se restituie (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

Articolul 11. Efectele expirării contractului de leasing (1) Contractul de leasing încetează în caz de: a) expirare; b) reziliere cu acordul părţilor sau în condiţiile art.10; c) alte circumstanţe prevăzute de lege. (2) În cazul expirării contractului de leasing financiar: a) bunul trece în proprietatea locatarului dacă durata contractului de leasing corespunde cu termenul de

amortizare a bunului şi/sau au fost efectuate toate plăţile ce rezultă din obligaţiile contractuale şi dacă au fost executate alte obligaţii, în cazul în care părţile au convenit în acest sens în contract;

b) locatarul poate cumpăra bunul la valoarea lui reziduală convenită de părţi; c) contractul poate fi prelungit, bunul rămînînd în posesiunea şi folosinţa temporară a locatarului, la ratele

stabilite anterior sau la rate reduse. (3) În cazul expirării contractului de leasing operaţional: a) bunul poate fi cumpărat de locatar la preţul convenit de părţi; b) acesta poate fi prelungit de către părţi, bunul rămînînd în posesiunea şi folosinţa temporară a locatarului, la

ratele stabilite anterior sau la rate modificate în funcţie de rata inflaţiei şi de evoluţia pieţei, ţinîndu-se cont de regulile echităţii.

(4) Dacă nu şi-a exercitat dreptul de opţiune asupra achiziţionării bunului sau prelungirii contractului, locatarul este obligat să înceteze imediat folosinţa şi exploatarea bunului primit în leasing, să asigure păstrarea şi integritatea lui şi să îl transmită, în cel mult 3 zile calendaristice, locatorului sau, la indicaţia acestuia, unei alte persoane în starea corespunzătoare clauzelor contractuale, luîndu-se în considerare uzura normală.

Capitolul III

DREPTURILE, OBLIGAŢIILE ŞI RĂSPUNDEREA PĂRŢILOR. STIMULAREA LEASINGULUI ŞI PROTECŢIA DREPTURILOR

Articolul 12. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea locatorului (1) Locatorul are dreptul: a) să cesioneze sau să dispună în alt mod de drepturile sale asupra bunului sau de drepturile care rezultă din

contractul de leasing. Cesiunea sau dispunerea în alt mod nu-l degrevează pe locator de obligaţiile ce rezultă din contract şi nici nu schimbă natura sau regimul juridic al contractului;

b) să folosească bunul în calitate de gaj în obligaţiile sale faţă de terţi dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

c) să ceară achitarea integrală şi înainte de termen a ratelor de leasing ori să rezilieze contractul, cu reparaţia pagubelor şi/sau cu restituirea bunului, în cazul în care locatarul încalcă în mod esenţial clauzele contractului;

d) să îmbine calitatea de locator cu cea de vînzător (furnizor) dacă acest fapt este prevăzut în contractul de leasing;

e) să solicite locatarului documentele ce reflectă starea lui financiară. (2) Locatorul este obligat: a) să nu intervină în alegerea bunului şi/sau a vînzătorului (furnizorului) făcută de locatar dacă contractul de

leasing nu prevede altfel; b) să coordoneze cu locatarul cuprinsul contractului de vînzare-cumpărare (furnizare) a bunului; c) să nu opereze modificări în contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) fără acordul locatarului; d) să dea locatarului contra plată bunul său în posesiune şi folosinţă temporară; e) să încheie, din însărcinarea locatarului, contract de vînzare-cumpărare (furnizare) cu vînzătorul (furnizorul),

să plătească preţul bunului şi să încredinţeze locatarului executarea obligaţiilor sale privind recepţionarea bunului, formularea cerinţelor care izvorăsc din acest contract dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

f) să primească bunul la expirarea contractului de leasing dacă locatarul nu-şi exercită dreptul de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul conform prevederilor prezentei legi;

g) să garanteze locatarului folosinţa în condiţii normale a bunului (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);

h) să respecte dreptul locatarului de a opta pentru achiziţionarea bunului, prelungirea contractului ori restituirea bunului.

(3) Locatorul poartă răspundere, în condiţiile prezentei legi şi ale Codului civil, pentru neexecutarea sau executarea neadecvată a contractului de leasing.

(4) Locatorul nu poartă răspundere faţă de locatar pentru modul în care vînzătorul (furnizorul) execută clauzele contractului de vînzare-cumpărare (furnizare) şi nici pentru prejudiciul adus vieţii şi sănătăţii cetăţenilor, bunurilor locatarului sau ale terţilor în procesul folosirii bunului, cu excepţia cazurilor în care răspunderea pentru alegerea

106

bunului şi/sau a vînzătorului a revenit locatorului ori acesta, încălcînd clauzele contractului de leasing, a intervenit în alegerea bunului şi/sau a vînzătorului (furnizorului). În astfel de cazuri, locatorul poartă răspundere solidară cu vînzătorul.

Articolul 13. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea locatarului (1) Locatarul are dreptul: a) să aleagă independent bunul şi/sau vînzătorul (furnizorul) ori să încredinţeze locatorului această alegere; b) să formuleze vînzătorului (furnizorului) cerinţe ce rezultă din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare); c) să refuze recepţionarea bunului ce nu corespunde condiţiilor din contractul de leasing şi să suspende plata

către locator a ratei de leasing pînă cînd va fi eliminată încălcarea clauzelor contractuale; d) să execute înainte de termen obligaţia plăţii ratei de leasing şi să cumpere bunul dacă contractul de leasing nu

prevede altfel; e) să achiziţioneze, la expirarea contractului de leasing, bunul cu titlu de proprietate, să prelungească contractul

de leasing ori să restituie bunul dacă contractul nu prevede altfel. (2) Locatarul nu are dreptul fără acordul scris al locatorului: a) să modifice contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) ori să întrerupă acţiunea lui; b) să închirieze ori să greveze în alt mod bunul; c) să cesioneze dreptul de folosinţă sau orice alte drepturi ce rezultă din contract. (3) Locatarul este obligat: a) să prezinte locatorului informaţii referitoare la bun şi/sau la vînzătorul (furnizorul) lui în vederea încheierii

unui contract de vînzare-cumpărare (furnizare) dacă contractul de leasing nu prevede altfel; b) să execute obligaţiile de recepţionare a bunului şi de formulare a cerinţelor ce rezultă din contractul de

vînzare-cumpărare (furnizare) dacă contractul de leasing nu prevede altfel; c) să informeze locatorul despre corespunderea bunului clauzelor din contractul de vînzare-cumpărare

(furnizare); d) să asigure, pe durata contractului de leasing, integritatea bunului, menţinerea în stare de funcţionare şi

folosirea lui numai în conformitate cu clauzele contractuale; e) să suporte toate cheltuielile de transport, recepţie, montare, demontare, exploatare, întreţinere, păstrare,

deservire tehnică, reparaţie, asigurare a bunului, precum şi alte cheltuieli aferente, dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

f) să plătească ratele de leasing în modul şi în termenele stabilite în contractul de leasing; g) să permită locatorului verificarea periodică a stării bunului şi a modului de exploatare a bunului obiect al

contractului de leasing; h) să îl informeze pe locator în timp util despre orice tulburare a dreptului de proprietate venită din partea unui

terţ; i) să restituie, la expirarea contractului de leasing, locatorului bunul în starea stipulată de contract, luîndu-se în

considerare uzura normală, în cazul în care nu-şi va exercita dreptul, prevăzut de prezenta lege, de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul.

(4) Locatarul poartă răspundere, în condiţiile prezentei legi şi ale Codului civil, pentru neexecutarea sau executarea neadecvată a contractului de leasing.

Articolul 14. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea vînzătorului (furnizorului) (1) Drepturile, obligaţiile şi răspunderea vînzătorului (furnizorului) se reglementează de legi, de actele

normative ale Guvernului şi de contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

(2) Dacă în contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) este prevăzută obligaţia vînzătorului (furnizorului) de a livra şi instala bunul în termenul şi în locul stabilit de comun acord cu locatarul, îndeplinirea acestei condiţii se autentifică prin acte de recepţionare-predare şi montare semnate de vînzător (furnizor) şi locatar dacă contractul nu prevede altfel.

(3) Vînzătorul (furnizorul) este obligat direct faţă de locatar pentru garanţiile legale sau convenţionale inerente unui contract de vînzare-cumpărare. Vînzătorul nu răspunde însă în faţa locatorului şi a locatarului pentru acelaşi prejudiciu.

Articolul 15. Măsurile de stimulare a leasingului Măsurile de stimulare a operaţiunilor de leasing în Republica Moldova sînt reglementate de legile şi actele

normative ale Guvernului din domeniul activităţii economice (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

Articolul 16. Protecţia drepturilor patrimoniale (1) Locatarului i se asigură protecţia drepturilor asupra bunului, primit în bază de contract de leasing în

posesiune şi folosinţă temporară, în aceeaşi măsură ca şi protecţia stabilită de legislaţia civilă asupra dreptului de proprietate.

(2) Este interzisă urmărirea, pentru datoriile locatarului, a bunului dat acestuia în bază de contract de leasing. Dreptul de proprietate al locatorului asupra bunului transmis locatarului în baza de contract de leasing se recunoaşte

107

şi în caz de insolvabilitate a locatarului. (3) Contractul de leasing îşi menţine efectul pe întreaga sa durată şi în cazurile în care, după încheierea sa,

legislaţia stabileşte norme care înrăutăţesc situaţia părţilor. Articolul 17. Revendicarea bunului (1) Locatorul are dreptul la revendicarea bunului obiect al leasingului în modul stabilit de prezenta lege, de

Codul civil şi de contractul de leasing. (2) Locatorul are dreptul la revendicarea incontestabilă a bunului dat în leasing în cazul în care locatarul: a) utilizează bunul cu încălcarea esenţială a clauzelor contractuale sau contrar destinaţiei acestuia; b) limitează accesul locatorului la bun; c) nu achită rata de leasing mai mult de 30 de zile calendaristice de la scadenţa stabilită în contractul de leasing; d) nu restituie obiectul leasingului dacă acest fapt este prevăzut în contract. (3) Revendicarea incontestabilă a obiectului leasingului se face conform procedurii în ordonanţă (procedura

simplificată) reglementată de Codul de procedură civilă. (4) Pentru eliberarea ordonanţei judecătoreşti, locatorul prezintă următoarele documente: a) cerere; b) contractul de leasing; c) notificarea de revendicare a bunului, expediată locatarului recomandat prin poştă, cu cel puţin o lună pînă la

depunerea cererii, cu confirmare de primire. (5) Cheltuielile de revendicare şi de restituire a bunului, inclusiv cheltuielile de demontare, păstrare,

transportare, alte cheltuieli aferente restituirii bunului sînt suportate de către locatar. (6) Dacă nu restituie obiectul leasingului sau nu l-a restituit la timp, locatarul plăteşte locatorului, pentru

perioada de întîrziere, în mărimi duble toate ratele de leasing şi alte sume prevăzute de contractul de leasing. (7) În cazul în care, pentru nerestituirea la timp a obiectului leasingului, contractul de leasing prevede penalităţi,

acestea vor fi percepute de la locatar în afara celor stipulate la alin.(6) dacă în contract nu este prevăzut altfel. Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII Articolul 18 (1) Pînă la aducere în concordanţă cu prezenta lege, actele legislative şi alte acte normative se aplică în partea

care nu contravine prezentei legi. (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.731-XIII din 15 februarie 1996 cu privire la

leasing. Articolul 19 Guvernul, în termen de 2 luni: a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege; b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege. PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

CU PRIVIRE LA ARENDA ÎN AGRICULTURĂ

Legea Republicii Moldova Nr. 198-XV din 15 mai 2003

(Monitorul Oficial, 1 august 2003, nr.163-166, p. I, art. 650) Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE Articolul 1. Scopul şi domeniul de reglementare Scopul prezentei legi este stabilirea cadrului legal pentru consolidarea relaţiilor de arendă în agricultură,

determinarea subiecţilor şi obiectelor relaţiilor de arendă, a drepturilor şi obligaţiilor arendatorului şi arendaşului. Articolul 2. Noţiuni principale În sensul prezentei legi, sînt utilizate următoarele noţiuni principale: arendă în agricultură - darea în posesiune şi folosinţă, pe bază de contract, pe o durată determinată, contra plată,

a terenurilor şi a altor bunuri agricole; arendator - persoană fizică sau persoană juridică care are calitatea de proprietar sau de alt posesor legal al

108

bunurilor agricole ce se dau în arendă. Calitatea de arendator o poate avea şi un grup de coproprietari ai bunurilor agricole;

arendaş - persoană fizică şi/sau persoană juridică, cu domiciliul (sediul) în Republica Moldova, care ia în arendă bunuri agricole;

bunuri agricole - mijloace fixe (terenuri cu destinaţie agricolă, inclusiv din intravilanul localităţilor, şi ale fondului de rezervă, maşini, utilaje şi instalaţii destinate lucrărilor agricole, construcţii, inclusiv construcţii hidrotehnice, platforme şi spaţii de depozitare destinate păstrării producţiei agricole, cu terenurile aferente acestora, animale care se folosesc în procesul agricol) şi, după caz, mijloace circulante (în redacţia Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006);

contract de arendă - acord încheiat între o parte, proprietar sau un alt posesor legal al terenurilor şi altor bunuri agricole, denumită arendator, şi altă parte, denumită arendaş, în vederea exploatării acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi;

plată pentru arenda terenurilor agricole - recompensă ce se achită arendatorului pentru folosirea terenului dat de acesta în arendă;

plată pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile - recompensă ce se achită arendatorului pentru folosirea bunurilor agricole, altele decît terenurile, date de acesta în arendă, calculată ţinîndu-se cont de valoarea şi uzura bunurilor;

uzură a bunurilor agricole - reducerea valorii bunurilor agricole, altele decît terenurile, prin întrebuinţarea îndelungată a acestora;

răscumpărare a bunului agricol arendat - procurarea de către arendaş a bunurilor agricole arendate, cu excepţia terenurilor, în temeiul legii sau al contractului.

Articolul 3. Legislaţia privind arenda în agricultură (1) În Republica Moldova, relaţiile de arendă în agricultură sînt reglementate de Codul civil, de Codul funciar,

de prezenta lege, de alte acte normative, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte dispoziţii decît cele

prevăzute de prezenta lege, se aplică dispoziţiile tratatului internaţional. Articolul 4. Subiecţii şi obiectele relaţiilor de arendă (1) Subiecţi ai relaţiilor de arendă sînt arendatorul şi arendaşul. (2) Obiecte ale relaţiilor de arendă sînt bunurile agricole aflate în proprietate publică sau privată, cu excepţia

celor scoase din circuitul civil sau în privinţa cărora, prin lege, sînt stabilite alte interdicţii sau limitări. (3) Dacă, după ce a fost predat arendaşului, bunul agricol este înstrăinat de arendator unui terţ, acesta subrogă

arendatorul în drepturile şi obligaţiile ce decurg din arendă. Articolul 5. Dreptul de proprietate asupra bunurilor agricole arendate (1) Darea în arendă a bunurilor agricole nu are ca efect încetarea drepturilor terţilor asupra acestor bunuri. (2) Decizia de transmitere în arendă a bunurilor agricole comune se adoptă de către copărtaşi cu majoritate de

voturi. Majoritatea de voturi se determină în funcţie de mărimea cotelor-părţi (în redacţia Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006).

(3) La contractul de arendă a bunurilor agricole comune se anexează lista tuturor copărtaşilor, cu semnătura celor care au acceptat condiţiile contractului.

(4) Fructele obţinute la exploatarea bunului agricol arendat rămîn în proprietatea arendaşului în cazul în care contractul nu prevede altfel.

(Conform Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006 după alineatul (2) se introduce un alineat nou, care devine alineatul (3), iar alineatul (3) devine alineatul (4).

Capitolul II

DREPTUL DE ARENDĂ A BUNURILOR AGRICOLE. APARIŢIA, MODIFICAREA ŞI ÎNCETAREA LUI

Articolul 6. Încheierea contractului de arendă a bunurilor agricole (1) Încheierea contractului de arendă a bunurilor agricole se realizează în formă scrisă. (2) Dreptul de folosinţă a bunurilor agricole arendate apare la încheierea contractului de arendă, din momentul

semnării actului de predare-preluare a bunurilor. (3) Contractul de arendă a bunurilor agricole va conţine, în mod obligatoriu, date privind: a) părţile contractante, domiciliul ori sediul acestora; b) obiectul contractului; c) actul care autentifică dreptul de proprietate sau alt drept al arendatorului de a da bunul agricol în arendă; d) înregistrarea contractului în modul stabilit; e) termenul arendei; f) componenţa, forma şi cuantumul plăţii pentru arendă; g) modalitatea, termenul şi locul achitării plăţii pentru arendă; h) drepturile şi obligaţiile părţilor;

109

i) răspunderea părţilor; j) condiţiile de modificare şi de reziliere a contractului; k) condiţiile de folosire a obiectelor situate pe terenul arendat, inclusiv a utilajului şi a tehnicii agricole; l) condiţiile de recultivare, după caz; m) obligativitatea respectării normelor ecologice (în redacţia Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006). (4) Contractele de arendă pot cuprinde şi alte clauze ce nu contravin legislaţiei în vigoare. (5) La cererea uneia dintre părţi, la contractul de arendă a terenurilor agricole se anexează copia planului

cadastral al acestor terenuri. (6) Neincluderea în contractul de arendă a unei clauze esenţiale sau nerespectarea formei scrise a contractului

atrage nulitatea acestuia. (7) În cazul în care se dă în arendă o parte dintr-un teren divizibil sau dintr-o construcţie capitală, la actul de

predare-preluare se anexează copia planului cadastral al terenului sau al construcţiei, cu marcarea părţii ce se dă în arendă.

Articolul 7. Descrierea bunului agricol arendat (1) La începutul şi la încetarea arendei, părţile contractante sînt obligate să întocmească, în termen de 14 zile,

acte de predare-preluare a bunului agricol arendat. (2) Actul de predare-preluare a terenului agricol arendat va conţine date privind: a) numărul cadastral al terenului; b) suprafaţa; c) bonitatea; d) modul de folosinţă; e) starea terenului (prelucrat, neprelucrat, cultivat etc.); f) viciile materiale şi juridice; g) alte date, la cererea părţilor. (Conform Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006 la alineatul (2), litera e) se exclude, iar literele f), g) şi h) devin

literele e), f) şi g). (3) Actul de predare-preluare a bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile, va conţine date privind: a) denumirea şi destinaţia bunurilor; b) starea tehnică; c) anul fabricării sau dării în exploatare, termenul general şi termenul care a rămas de exploatare a bunurilor; d) efectuarea ultimei reparaţii curente şi capitale; e) valoarea reală a bunurilor agricole evaluată conform prevederilor legislaţiei (în redacţia Legii Nr.2-XVI din 9

februarie 2006); f) condiţiile de folosire; g) viciile materiale şi juridice; h) alte date, la cererea părţilor. (4) Din momentul semnării, actul de predare-preluare devine parte integrantă a contractului de arendă. Articolul 8. Termenul arendei (1) Termenul arendei bunurilor agricole se stabileşte de către părţile contractante, dar nu va fi mai mic de un an

şi mai mare de 30 de ani. (2) La darea în arendă a terenurilor agricole în scopul sădirii unor plantaţii multianuale, termenul contractului de

arendă va fi stabilit pentru cel puţin 25 de ani, în cazul cînd contractul nu prevede alt termen. Articolul 9. Prelungirea contractului de arendă (1) Contractul de arendă a bunurilor agricole poate fi prelungit cu acordul comun al părţilor. (2) Partea care intenţionează să prelungească contractul de arendă este obligată să solicite avizul celeilalte părţi

cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului contractului. (3) În cazul prelungirii contractului de arendă, părţile semnează un acord adiţional, care este parte integrantă a

contractului de bază. (4) În cazul cînd termenul arendei expiră, iar arendatorul nu cere să i se predea bunurile arendate şi arendaşul

continuă exploatarea acestora, contractul de arendă se consideră prelungit pentru un an agricol. (5) În cazul în care arendatorul nu doreşte să prelungească contractul de arendă, el va informa arendaşul despre

aceasta cu 6 luni înainte de expirarea termenului arendei. Articolul 10. Înregistrarea contractului de arendă (1) Contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen mai mare de 3 ani se

înregistrează la oficiul cadastral teritorial (în redacţia Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006). (2) În cazul în care un arendaş încheie contracte de arendă cu mai mulţi arendatori, la iniţiativa autorităţii

administraţiei publice locale, primirea cererilor de înregistrare a contractelor de arendă în registrul bunurilor imobile se efectuează de către registratorul oficiului cadastral teritorial pe teritoriul localităţii.

(3) Oficiul cadastral teritorial va prezenta autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi din zona de activitate a oficiului informaţia respectivă din registrul cadastrului bunurilor imobile privind înregistrarea,

110

modificarea sau rezilierea contractelor de arendă în termen de o lună de la efectuarea înscrisurilor. (4) Contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen de pînă la 3 ani inclusiv se

înregistrează la primăria localităţii în a cărei rază teritorială se află terenurile şi alte bunuri agricole. (5) Arendaşul înregistrează contractul de arendă în termen de 3 luni de la data încheierii acestuia.

Neînregistrarea contractului are ca efect inopozabilitatea contractului faţă de terţ. (6) Pentru neînregistrarea contractului de arendă în termenul prevăzut la alin.(3), arendaşul poartă răspundere în

conformitate cu legislaţia în vigoare. (7) Înregistrarea benevolă la oficiul cadastral teritorial a contractului de arendă încheiat pe un termen de pînă la

3 ani îl scuteşte pe arendaş de obligaţia de a-l înregistra la primărie. (Conform Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006 după alineatul (1) se introduc două alineate noi, care devin

alineatele (2) şi (3), iar alineatele (2)-(5) devin alineatele (4)-(7). Articolul 11. Înregistrarea contractului de arendă la primărie (1) Contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen de pînă la 3 ani inclusiv se

înscrie în registrul contractelor de arendă ţinut de primăria localităţii în a cărei rază teritorială se află terenurile şi alte bunuri agricole arendate. În cazul în care terenurile şi alte bunuri agricole date în arendă sînt amplasate pe teritoriul mai multor localităţi, contractul se înregistrează la primăria fiecăreia dintre aceste localităţi.

(2) Primăria ţine registrul contractelor de arendă în modul stabilit de prezenta lege, de alte acte legislative şi de regulamentul adoptat de Guvern.

(3) Pentru înregistrarea contractului de arendă la primărie, arendaşul (reprezentantul acestuia) prezintă: a) 3 exemplare ale contractului, dintre care unul este originalul sau o copie autentificată în condiţiile legii; b) certificatul de înregistrare de stat al întreprinderii arendaş sau buletinul de identitate al arendaşului persoană

fizică; c) documentul ce confirmă împuternicirile reprezentantului arendaşului, după caz; d) bonul de achitare a plăţii pentru înregistrare. (4) Registrul contractelor de arendă este ţinut de inginerul cadastral, de secretarul consiliului local sau de o altă

persoană desemnată în modul stabilit. (5) În registrul contractelor de arendă se înscriu date privind: a) părţile contractante, domiciliul ori sediul acestora; b) numerele cadastrale, suprafaţa, bonitatea şi modul de folosinţă a terenurilor date în arendă; c) termenul arendei şi data expirării acesteia; d) plătitorul impozitelor aplicate asupra bunului agricol arendat; e) alte date, după caz. (6) Înregistrarea contractului de arendă se confirmă prin aplicarea ştampilei primăriei, prin înscrierea în el a

datei înregistrării şi prin semnătura persoanei împuternicite cu efectuarea înregistrării. (7) Arendaşului i se remit două exemplare ale contractului de arendă înregistrat. (8) Înregistrarea contractelor de arendă, a modificărilor introduse în ele, cu excepţia celor specificate la art.29

alin.(3), a documentelor privind rezilierea acestor contracte, precum şi eliberarea extraselor respective, se efectuează contra plată, cuantumul maxim al acesteia fiind stabilit de Guvern. Plata menţionată se varsă la bugetul primăriei.

(9) Ţinerea registrului contractelor de arendă se coordonează cu ţinerea cadastrului funciar, a sistemului informaţional fiscal şi a altor sisteme, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare.

Articolul 12. Modificarea contractului de arendă (1) Clauzele contractului de arendă a bunurilor agricole se modifică cu acordul comun al părţilor contractante ori

prin hotărîre a instanţei judecătoreşti. (2) În cazul în care una dintre părţile contractante intenţionează să modifice clauzele contractului de arendă, ea

va solicita avizul celeilalte părţi cu cel puţin 30 de zile pînă la prezentarea propunerilor de modificare. (3) La modificarea clauzelor contractului de arendă, părţile contractante vor semna un acord adiţional care va fi

parte integrantă a contractului de bază şi îl vor înregistra în modul stabilit de lege. Articolul 13. Încetarea contractului de arendă Contractul de arendă încetează în cazul: a) expirării termenului arendei; b) declarării nulităţii acestuia; c) pieirii bunurilor arendate; d) rezilierii contractului; e) în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare sau de contract. Articolul 14. Rezilierea contractului de arendă (1) Contractul de arendă se reziliază: a) prin acordul comun al părţilor contractante; b) prin hotărîre a instanţei judecătoreşti, la cererea uneia dintre părţile contractante, în legătură cu neexecutarea

de către cealaltă parte a obligaţiilor contractuale specificate la alin.(3) şi (4). (2) Acordul părţilor contractante privind rezilierea contractului de arendă se încheie în formă scrisă.

111

(3) Arendatorul este în drept să ceară rezilierea contractului de arendă în cazul cînd arendaşul: a) nu a înregistrat contractul în termenele prevăzute de prezenta lege; b) refuză să ia în arendă bunurile agricole stipulate în contract; c) a schimbat modul de folosinţă a bunurilor arendate fără consimţămîntul arendatorului; d) a înrăutăţit starea bunurilor astfel încît ea nu poate fi restabilită pînă la expirarea termenului contractului; e) nu a achitat plata pentru arendă în decursul a 3 luni de la data expirării termenului prevăzut în contract; f) a încheiat un contract de subarendă fără consimţămîntul arendatorului. (4) Arendaşul este în drept să ceară rezilierea contractului de arendă în cazul cînd: a) arendatorul refuză să dea în arendă bunurile stipulate în contract, nu le-a transmis la timp ori face imposibilă

exploatarea bunurilor arendate; b) bunurile arendate, din motive ce nu depind de voinţa sa, au ajuns într-o stare inutilizabilă; c) se află în incapacitate de muncă, este privat de libertate ori au survenit alte circumstanţe care fac imposibilă

executarea de mai departe a contractului. (5) Partea contractantă care intenţionează să rezilieze contractul de arendă înştiinţează în scris partea cealaltă cu

cel puţin 3 luni înainte de recoltare. (6) Contractul de arendă a bunurilor agricole poate prevedea şi alte motive de reziliere a acestuia din iniţiativa

părţilor. Capitolul III

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR CONTRACTULUI DE ARENDĂ A BUNURILOR AGRICOLE

Articolul 15. Drepturile părţilor (1) Arendatorul este în drept să verifice oricînd modul în care arendaşul exploatează bunurile sale date în arendă,

fără a interveni în activitatea curentă a acestuia, şi să obţină informaţia necesară. (2) Bunurile agricole, altele decît terenurile, transmise arendaşului, dar nefolosite în procesul tehnologic de

producţie, pot fi conservate ori comercializate cu consimţămîntul arendatorului. Cheltuielile ce ţin de conservarea sau comercializarea acestor bunuri se trec în contul plăţii pentru arendă în cazul în care contractul nu prevede altfel.

(3) Arendaşul (sau deţinătorul terenului vecin cu cel arendat) are dreptul prioritar la încheierea contractului de arendă pe un nou termen în cazul în care:

a) şi-a onorat obligaţiile contractuale luate anterior; b) bunurile arendate se dau în arendă pe un nou termen; c) acceptă noile clauze contractuale stabilite de arendator. (4) Arendaşul beneficiază de dreptul de preemţiune în cazul înstrăinării de către proprietar a bunurilor date în

arendă. Articolul 16. Obligaţiile părţilor (1) Arendatorul este obligat: a) să predea bunurile agricole date în arendă în termenele şi în condiţiile stipulate în contract; b) să acţioneze într-o manieră care să nu împiedice exploatarea normală a bunurilor date în arendă; c) să plătească arendaşului, în cazul rezilierii contractului de arendă înainte de încheierea anului agricol,

valoarea fructelor care, deşi încă neseparate, vor putea fi separate înainte de sfîrşitul anului agricol în condiţiile unei gospodăriri normale. La compensarea valorii fructelor se iau în calcul şi datoriile părţilor la momentul rezilierii contractului;

d) să predea arendaşului Cartea istoriei cîmpurilor întocmită cu cel puţin trei ani pînă la data încheierii contractului de arendă (introdusă prin Legea Nr.2-XVI din 9 februarie 2006);

e) să execute alte condiţii prevăzute de legislaţia în vigoare sau de contract. (Conform Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006 la alineatul (1) litera c) se exclude, iar litera d) devine litera c). (2) La încheierea contractului de arendă, arendatorul este obligat să-l informeze pe arendaş despre drepturile

terţilor asupra bunurilor date în arendă. Nerespectarea acestei prevederi acordă arendaşului dreptul de a revendica reducerea plăţii pentru arendă, rezilierea contractului de arendă, precum şi despăgubiri.

(3) Arendaşul este obligat: a) sa folosească cu bună-credinţă bunurile arendate, conform clauzelor contractului; b) să menţină potenţialul productiv al bunurilor arendate, să le restituie, la expirarea termenului stipulat în

contract, în starea corespunzătoare clauzelor contractului, ţinîndu-se cont de gradul de uzură; c) să achite plata pentru arendă în termenul şi în modul stabilit; d) să achite impozitele şi alte plăţi, prevăzute de legislaţia în vigoare, în cazul cînd contractul nu prevede altfel; e) să predea arendatorului Cartea istoriei cîmpurilor întocmită cu cel puţin trei ani pînă la data încetării sau

rezilierii contractului de arendă; f) să execute alte condiţii prevăzute de legislaţia în vigoare sau de contract. (Conform Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006 la alineatul (3), după litera d) se introduce o literă nouă, care

devine litera e), iar litera e) devine litera f).

112

Capitolul IV PLATA PENTRU ARENDA TERENURILOR AGRICOLE.

CUANTUMUL ŞI MODUL DE ACHITARE. SUBARENDA TERENURILOR AGRICOLE

Articolul 17. Plata pentru arenda terenurilor agricole (1) Plata pentru arenda terenurilor agricole se stabileşte în unităţi băneşti, se face în natură, în bani sau în natură

şi în bani fie într-o altă formă, potrivit acordului dintre părţile contractante, şi se efectuează în termenul şi în locul prevăzute în contractul de arendă.

(2) Plata pentru arendă se determină în funcţie de suprafaţa terenului arendat, de bonitate, de relief şi de măsura posibilităţii de a efectua lucrările în mod mecanizat, de alte caracteristici ale terenului, de valoarea plantaţiilor multianuale amplasate pe el, dar nu va constitui mai puţin de 2% pe an din preţul normativ al terenului arendat.

(3) Plata în natură pentru arenda terenurilor agricole se stabileşte într-o cantitate determinată de produse agricole sau într-un procent determinat din volumul producţiei. Produsele cu care se plăteşte arenda se stabilesc de către părţi în funcţie de specificul activităţii agricole şi de zonă.

(4) Termenele şi locul efectuării plăţii în natură pentru arenda terenurilor agricole, calitatea produselor se stabilesc de către părţi în contract, în funcţie de felul produselor şi de specificul obţinerii acestora.

(5) Producţia agricolă eliberată de către arendaş în contul plăţii pentru arenda terenurilor agricole se estimează la preţuri, ce nu vor depăşi preţurile la această producţie, în vigoare pe piaţa locală la momentul eliberării ei în cazul în care contractul nu prevede altfel.

(6) Achitarea plăţii pentru arenda terenurilor agricole se omologhează printr-un document semnat de părţile contractante.

Articolul 18. Subarenda terenurilor agricole (1) Terenurile agricole se transmit în subarendă numai cu consimţămîntul proprietarului, dat în formă scrisă, şi

prin încheierea unui contract separat. (2) Arendatorul terenurilor agricole va indica în consimţămîntul său care dintre acestea pot fi date în subarendă,

pe ce termen şi cu ce scop. (3) Contractul de subarendă a terenurilor agricole va conţine informaţii despre contractul de arendă şi despre

consimţămîntul arendatorului, în al cărui temei a fost încheiat contractul de subarendă. (4) Darea în subarendă a terenurilor agricole arendate nu absolvă arendaşul de răspunderea faţă de arendator. (5) Termenul contractului de subarendă a terenurilor agricole nu poate depăşi termenul contractului de arendă. (6) Subarenda ulterioară nu se admite.

Capitolul V MODUL DE FOLOSIRE A BUNURILOR AGRICOLE ARENDATE

Articolul 19. Transmiterea bunurilor agricole în arendă (1) Dreptul de posesiune şi de folosinţă asupra bunurilor agricole arendate apare din momentul semnării actului

de predare-preluare. (2) Arendatorul este obligat să transmită arendaşului în posesiune şi folosinţă bunurile în starea ce corespunde

cerinţelor prevăzute de contract. (3) În cazul în care viciile materiale şi viciile juridice ale bunurilor agricole arendate au fost stipulate în contract,

arendatorul este absolvit de răspundere. (4) În cazul în care arendatorul, în termen de 14 zile, nu semnează actul de predare-preluare a bunurilor

arendate, arendaşul este în drept să ceară aceste bunuri, precum şi repararea prejudiciilor cauzate prin tergiversare, ori să ceară rezilierea contractului şi repararea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea contractului de arendă.

Articolul 20. Răscumpărarea bunului agricol arendat (1) Răscumpărarea bunului agricol arendat se efectuează prin încheierea unui contract separat de vînzare-

cumpărare, care se omologhează şi se înregistrează în modul prevăzut de legislaţia în vigoare. (2) Contractul de vînzare-cumpărare a bunurilor agricole arendate va conţine date privind: a) preţul de vînzare al bunului agricol arendat; b) termenul achitării preţului de vînzare; c) limitarea drepturilor arendatorului de a dispune de bunul agricol arendat supus răscumpărării; d) condiţiile şi modul de predare a bunului agricol răscumpărat în proprietatea arendaşului, precum şi modul de

încetare a arendei acestui bun. (3) În cazul în care arendaşul nu a achitat plata curentă în bani a preţului de vînzare al bunului arendat sau a

achitat-o cu întîrziere, i se aplică penalităţi sub formă de dobînzi la plata pentru răscumpărare pe perioada întîrzierii. Mărimea acestor dobînzi se stabileşte conform legislaţiei civile în cazul cînd contractul nu prevede altfel.

(4) Răscumpărarea terenurilor agricole arendate nu se admite. Articolul 21. Restituirea bunurilor agricole arendate (1) Restituirea bunurilor agricole arendate se efectuează în baza actului de predare-preluare, întocmit în modul

prevăzut la art.7. (2) La expirarea termenului contractului de arendă, arendaşul este obligat să restituie arendatorului bunurile

113

agricole arendate în starea în care le-a preluat, ţinîndu-se cont de uzura bunurilor (bonitatea solului), specificată în contract.

(3) Arendaşul este în drept să separe îmbunătăţirile bunurilor agricole arendate efectuate cu permisiunea arendatorului, care pot fi separate fără a deteriora bunurile, ori să ceară compensarea valorii lor de către arendator în cazul cînd contractul nu prevede altfel.

Capitolul VI

DAREA ÎN ARENDĂ A TERENURILOR AGRICOLE PROPRIETATE PUBLICĂ Articolul 22. Darea în arendă a terenurilor agricole proprietate publică (1) Terenurile agricole proprietate publică se dau în arendă de către Guvern sau de către autorităţile

administraţiei publice locale, în limitele competenţei şi în condiţiile legislaţiei în vigoare. (2) Arendarea terenurilor agricole proprietate publică se face prin licitaţie publică sau în alt mod prevăzut de

lege. (3) Plata anuală pentru arenda terenurilor agricole proprietate publică constituie cel puţin 2%, dar nu mai mult

de 10%, din preţul normativ al terenului dat în arendă.

Capitolul VII PARTICULARITĂŢILE ARENDEI BUNURILOR AGRICOLE,

ALTELE DECÎT TERENURILE Articolul 23. Modul de calculare a plăţii pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile (1) Modul de calculare a cuantumului plăţii pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile, se stabileşte

de către Guvern, în funcţie de gradul de uzură al bunurilor. (2) La arendarea bunurilor agricole, altele decît terenurile, arendaşul este obligat să calculeze uzura acestora şi s-

o reflecte la contul său extrabilanţier. Articolul 24. Modul de achitare a plăţii pentru arendă (1) Modul de achitare a plăţii pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile, se stabileşte cu acordul

părţilor contractante. Plata se achită anual sau se acumulează la contul de bilanţ al arendaşului. (2) În cazul în care plata pentru arendă se acumulează la contul de bilanţ al arendaşului, acesta, cu acordul

arendatorului, efectuează reparaţia capitală, reconstrucţia sau renovarea bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile, şi procură bunuri noi.

Articolul 25. Folosirea bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile (1) Arendaşul foloseşte bunurile agricole arendate, altele decît terenurile, conform condiţiilor stipulate în

contract. (2) Arendatorul dă în arendă bunurile agricole, altele decît terenurile, în starea corespunzătoare stipulată în

contract. (3) Dacă în timpul arendei bunurile agricole, altele decît terenurile, necesită reparaţie curentă, aceasta se

efectuează din contul arendaşului. (4) Arendaşul ia în evidenţă bunurile agricole arendate, altele decît terenurile, la conturile extrabilanţiere

respective şi le asigură de răspundere civilă în modul stabilit (în redacţia Legii Nr.2-XVI din 9 februarie 2006). (5) În perioada arendării mijloacelor de transport şi a tehnicii agricole, arendaşul se consideră posesor legal al

acestora şi poartă răspundere civilă pentru deteriorarea lor. (6) Fără consimţămîntul arendatorului se interzice casarea, gajarea, comercializarea, precum şi înstrăinarea în

orice alt mod, a bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile. Articolul 26. Reparaţia capitală (1) Arendatorul este obligat să efectueze reparaţia capitală a bunurilor agricole date în arendă, altele decît

terenurile, în cazul cînd contractul nu prevede altfel. (2) Nerespectarea de către arendator a obligaţiei prevăzute la alin.(1) acordă arendaşului dreptul de a efectua

reparaţia capitală din cont propriu şi de a trece cheltuielile suportate în contul plăţii pentru arenda bunurilor agricole.

Articolul 27. Expirarea termenului contractului de arendă a bunurilor agricole, altele decît terenurile, restituirea bunurilor

(1) La expirarea termenului contractului de arendă a bunurilor agricole, altele decît terenurile, arendaşul este obligat să le restituie arendatorului în starea în care le-a preluat, ţinîndu-se cont de gradul de uzură.

(2) În cazul în care, conform contractului, plata pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile, se acumulează la contul de bilanţ al arendaşului, la expirarea termenului contractului de arendă, arendaşul, prin acordul părţilor, restituie arendatorului, prin mijloace băneşti ori prin alte bunuri din proprietatea sa, plata pentru arendă neachitată, precum şi sumele destinate reparaţiei capitale a bunurilor agricole, altele decît terenurile, dar neutilizate în acest scop.

(3) În cazul arendării mijloacelor circulante, la expirarea termenului contractului de arendă, arendaşul este obligat să le restituie arendatorului în natură, ţinîndu-se cont de uzură, sau să restituie echivalentul în bani al acestor

114

mijloace.

Capitolul VIII RĂSPUNDEREA PĂRŢILOR CONTRACTULUI DE ARENDĂ

Articolul 28. Răspunderea părţilor (1) Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către părţi a clauzelor contractului de arendă,

partea vinovată poartă răspundere conform legislaţiei în vigoare sau clauzelor contractuale. (2) Încetarea acţiunii contractului de arendă nu absolvă părţile de răspunderea pentru neexecutarea sau

executarea necorespunzătoare a clauzelor contractuale în perioada de acţiune a acestuia. (3) Litigiile apărute la încheierea şi executarea contractului de arendă a bunurilor agricole, la modificarea

clauzelor contractuale, la încetarea acţiunii contractului, precum şi în cadrul realizării prevederilor prezentei legi, se examinează de către instanţa judecătorească competentă.

Capitolul IX

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII Articolul 29 (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă articolele 411 - 414 din Codul funciar nr.828-XII din 25

decembrie 1991. (2) Guvernul: a) în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi: - va elabora şi va aproba contractele-model de arendă, de subarendă şi de vînzare-cumpărare a bunurilor

agricole; - va stabili modul de calculare a cuantumului plăţii pentru arenda bunurilor agricole; - va stabili modul de ţinere în primării a registrului contractelor de arendă a terenurilor şi altor bunuri agricole,

precum şi taxele maximale pentru înregistrarea în primării a contractelor de arendă; - va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege; b) în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va stabili modul de inventariere a bunurilor

agricole arendate. (3) Pînă la 1 ianuarie 2004, contractele de arendă a bunurilor agricole, încheiate pînă la intrarea în vigoare a

prezentei legi, în care termenul arendei este mai mare decît termenul maximal stabilit de prezenta lege sau în care cuantumul plăţii pentru arendă este mai mic decît cel minimal prevăzut de prezenta lege, vor fi modificate în conformitate cu prezenta lege. La înregistrarea acestor modificări, taxa nu se va percepe.

(4) În cazul neaducerii contractului de arendă în concordanţă cu prevederile prezentei legi, începînd cu 1 ianuarie 2004, vor acţiona normele limită respective stabilite de prezenta lege.

(5) Cartea istoriei cîmpurilor se întocmeşte în baza unui regulament aprobat de Guvern (introdus prin Legea Nr.2-XVI din 9 februarie 2006).


CU PRIVIRE LA EVALUAREA CONFORMITAŢII PRODUSELOR


Nr. 186-XV din 24 aprilie 2003 (Monitorul Oficial, 11 iulie 2003, nr.141-145, p. I, art. 566)

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.


Articolul 1. Sfera de reglementare (1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal pentru evaluarea conformităţii produselor, utilajelor, proceselor,

115

tehnologiilor, sistemelor de producţie şi lucrărilor potenţial periculoase, software, sistemelor calităţii şi serviciilor (denumite în continuare produse), utilizate în Republica Moldova în scopul asigurării securităţii naţionale, evitării fraudelor, apărării drepturilor, protecţiei vieţii, eredităţii, sănătăţii şi bunurilor consumatorilor, protecţiei mediului. Domeniul legii cuprinde toate produsele plasate pe piaţă şi/sau utilizate în Republica Moldova (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

(2) Se exceptează de la prevederile prezentei legi grupele de produse din categoria mărfurilor strategice, precum şi produsele din domenii reglementate prin legi speciale, cărora, din motive întemeiate, nu le sînt aplicabile prevederile stabilite prin prezenta lege.

Articolul 2. Noţiuni de bază În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos au următoarele semnificaţii: acreditare - procedură prin care un organism, ce are o anumită autoritate, recunoaşte legal că un organism sau o

persoană este competentă să efectueze sarcini specifice; apel - cererea organismului de evaluare a conformităţii de a revizui decizia luată de Organismul Naţional de

Acreditare; asigurare a conformităţii - (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); autoritate competentă - organ al administraţiei publice centrale responsabil de reglementarea unui domeniu; cerinţă - prevedere ce conţine criterii care trebuie îndeplinite; cerinţă esenţială - cerinţă a unui document normativ privind securitatea naţională, protecţia vieţii, eredităţii,

sănătăţii şi bunurilor consumatorilor, precum şi protecţia mediului, ce trebuie îndeplinită în mod obligatoriu, pentru a se asigura conformitatea cu prevederile acestui document;

certificare a conformităţii - acţiune a unei terţe părţi care demonstrează cu certitudine că un produs, identificat corespunzător, este conform cu un anumit standard sau cu un alt document normativ;

certificat de acreditare - document care confirmă că acreditarea a fost acordată; certificat de conformitate - document eliberat în baza regulilor în vigoare de certificare a conformităţii, care

atestă că un produs identificat corespunzător a fost supus procedurilor de certificare a conformităţii şi că, la momentul efectuării certificării conformităţii, produsul este conform cerinţelor prescrise (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);

conformitate - îndeplinirea condiţiilor prescrise pentru un produs; criterii de acreditare - ansamblu de cerinţe utilizate de un Organism Naţional de Acreditare, care trebuie

îndeplinite de un organism de evaluare a conformităţii pentru a fi acreditat; declaraţie de conformitate - asigurare scrisă prin care furnizorul confirmă cu certitudine că produsul este

conform condiţiilor prescrise; desemnare - procedură prin care Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii confirmă că un organism de

evaluare a conformităţii cu sediul în Republica Moldova corespunde criteriilor prescrise pentru efectuarea procedurilor de evaluare a conformităţii în domeniul reglementat;

document normativ - (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); domeniu de acreditare - sarcini recunoscute legal pentru care se acordă acreditarea; domeniu reglementat - ansamblul activităţilor economice şi al produselor aferente acestora, pentru care există

documente normative, inclusiv reglementări tehnice specifice privind condiţiile de plasare pe piaţă şi/sau de utilizare a produselor;

evaluare a conformităţii - activitatea al cărei scop este determinarea directă sau indirectă a faptului că sînt respectate condiţiile aplicabile (prelevarea mostrelor, încercări şi inspecţie, evaluarea, verificarea, declaraţia de conformitate, certificarea, înregistrarea, acreditarea şi omologarea, precum şi combinaţiile acestora);

evaluare periodică - evaluare a conformităţii, efectuată după anumite perioade de timp, prin observare şi raţionament, însoţite de măsurare, încercare sau comparare, după caz;

furnizor - (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); identificarea produselor - procedură prin care se stabileşte identitatea caracteristicilor produsului cu criteriile

sale prescrise; încercări comparative interlaboratoare - organizarea, efectuarea şi estimarea încercărilor asupra aceloraşi

produse şi obiecte sau asupra unor produse similare, de către două sau mai multe laboratoare, în conformitate cu condiţiile prescrise;

marcă de acreditare - marcă protejată, înregistrată în modul stabilit, folosită de organismul acreditat pentru indicarea statutului său;

marcă de conformitate - marcă protejată, înregistrată în modul stabilit, aplicată pe baza regulilor de certificare, indicînd cu certitudine că produsul este conform cu un standard sau cu un alt document normativ;

marcă naţională de conformitate SM - marcă de conformitate, care demonstrează că produsul este conform reglementărilor tehnice şi/sau standardelor prevăzute de legislaţie şi că procedura evaluării conformităţii produsului în cauză a fost respectată;

notificare - procedură prin care Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii informează, în modul stabilit, despre organismele desemnate pentru a evalua conformitatea produselor conform reglementărilor tehnice

116

respective; Organism Naţional de Acreditare - organism, independent de solicitant şi de alte părţi interesate, care

organizează şi efectuează activitatea de acreditare şi eliberează certificate de acreditare; organism de evaluare a conformităţii - organism care efectuează activitatea de evaluare a conformităţii, cu

excepţia activităţii de acreditare; organism desemnat - organism de evaluare a conformităţii, persoană juridică cu sediul în Republica Moldova,

care a fost autorizat de către Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii să efectueze evaluarea conformităţii în domeniul reglementat;

organism notificat - organism de evaluare a conformităţii, persoană juridică cu sediul în Republica Moldova, desemnat pentru activitate în domeniul reglementat şi despre care au fost înştiinţate oficial autorităţile competente şi participanţii la activitatea de evaluare a conformităţii;

plasarea pe piaţă a produselor - (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); reglementare tehnică - (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); securitate - stare a unui produs în care riscul de a pune în pericol populaţia sau de a provoca pagube mediului

şi/sau bunurilor este limitat la un nivel acceptabil; Sistem Naţional de Acreditare - sistem ce are propriile sale reguli şi proceduri pentru efectuarea acreditării; Sistem Naţional de Evaluare a Conformităţii - sistem care dispune de propriile reguli şi proceduri pentru

efectuarea evaluării conformităţii la nivel naţional. supravegherea pieţei - (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007). Articolul 3. Legislaţia în domeniul evaluării conformităţii (1) Evaluarea conformităţii este reglementată de prezenta lege, de Legea nr. 422-XVI din 22 decembrie 2006

privind securitatea generală a produselor, Legea nr. 420-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la activitatea de reglementare tehnică şi de alte acte normative în domeniu (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

(2) Dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte conţin alte prevederi decît legislaţia Republicii Moldova, se aplică prevederile tratatelor internaţionale.

Capitolul II

EVALUAREA CONFORMITĂŢII Articolul 4. Principii de bază ale evaluării conformităţii Principiile pe care se bazează evaluarea conformităţii sînt: a) reprezentarea intereselor publice privind protejarea pieţei interne şi contribuţia la promovarea principiului

liberei circulaţii a produselor ce corespund cerinţelor esenţiale prescrise; b) accesul nediscriminatoriu la procesul de evaluare a conformităţii al tuturor solicitanţilor; c) aplicarea unor proceduri identice la evaluarea conformităţii produselor omogene; d) competenţă, imparţialitate şi independenţă faţă de posibila prevalare a oricăror interese specifice; e) transparenţă, credibilitate şi accesul publicului la informaţia privind activitatea de evaluare a conformităţii; f) asigurarea confidenţialităţii şi păstrarea secretului profesional şi comercial; g) examinarea imparţială a contestaţiilor; h) inadmisibilitatea cumulării în cadrul unui organism a funcţiilor de certificare şi acreditare; i) inadmisibilitatea cumulării în cadrul unui organism a funcţiilor de certificare şi supraveghere a pieţei; j) armonizarea cu regulile europene şi internaţionale de evaluare a conformităţii; k) caracterul voluntar al acreditării. Articolul 5. Sisteme de evaluare a conformităţii În scopul asigurării activităţii de evaluare a conformităţii produselor, în Republica Moldova se instituie Sistemul

Naţional de Acreditare şi Sistemul Naţional de Evaluare a Conformităţii, care reprezintă structuri organizatorice separate, cu reguli şi proceduri proprii, menite să asigure conlucrarea tuturor participanţilor şi coordonarea respectivă a activităţii de evaluare a conformităţii.

Capitolul III

SISTEMUL NAŢIONAL DE ACREDITARE Articolul 6. Sistemul Naţional de Acreditare (1) Acreditarea reprezintă un instrument pentru evaluarea competenţei, imparţialităţii şi integrităţii organismelor

de evaluare a conformităţii. (2) Acreditarea organismelor de evaluare a conformităţii se efectuează în cadrul Sistemului Naţional de

Acreditare, constituit din: a) Consiliul de Acreditare; b) Organismul Naţional de Acreditare; c) comisia de apel; d) comisii tehnice de ramură. (3) Activitatea Organismului Naţional de Acreditare se coordonează de autoritatea competentă nominalizată de

117

Guvern. Articolul 7. Consiliul de Acreditare (1) Consiliul de Acreditare este organul care monitorizează şi evaluează eficienţa activităţii în cadrul Sistemului

Naţional de Acreditare, supraveghează obiectivitatea şi imparţialitatea procesului de acreditare şi elaborează propuneri privind perfecţionarea Sistemului Naţional de Acreditare.

(2) Consiliul de Acreditare este independent şi imparţial în luarea deciziilor. Pentru asigurarea participării tuturor părţilor interesate în procesul de evaluare a conformităţii produselor, Consiliul de Acreditare se constituie din reprezentanţi ai:

a) organelor administraţiei publice centrale; b) Organismului Naţional de Standardizare; c) Organismului Naţional de Metrologie; d) Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii; e) Organismului Naţional de Acreditare; f) organismelor de evaluare a conformităţii acreditate; g) asociaţiilor de producători; h) asociaţiilor de consumatori; i) organizaţiilor ştiinţifice şi obşteşti. (3) Regulamentul şi componenţa Consiliului de Acreditare se aprobă de Guvern. (4) Preşedintele Consiliului de Acreditare este numit şi eliberat din funcţie de Guvern. Membrii Consiliului de

Acreditare şi preşedintele acestuia activează pe baze obşteşti. (5) Activitatea Consiliului de Acreditare se desfăşoară în formă de şedinţe. Consiliul de Acreditare adoptă

decizii în conformitate cu regulamentul său. Articolul 8. Atribuţiile Consiliului de Acreditare Consiliul de Acreditare are următoarele atribuţii: a) elaborează direcţiile generale ale politicii în domeniul acreditării organismelor de evaluare a conformităţii şi

le prezintă spre aprobare Guvernului; b) efectuează controlul asupra realizării politicii în domeniul acreditării organismelor de evaluare a

conformităţii; c) supraveghează şi efectuează controlul asupra activităţii Organismului Naţional de Acreditare, audiază

periodic rapoartele privind activitatea lui, analizează informaţia privind examinarea apelurilor, examinează rezultatele controalelor activităţii Organismului Naţional de Acreditare şi/sau a organismelor de evaluare a conformităţii efectuate de către autoritatea competentă, abilitată cu funcţii de control şi aprobă măsurile corective respective;

d) instituie şi dizolvă comisiile tehnice de ramură care activează în cadrul Sistemului Naţional de Acreditare, aprobă regulamentul-cadru al comisiilor, numeşte şi eliberează din funcţie preşedinţii comisiilor;

e) aprobă regulile şi procedurile de acordare, de refuz a acordării, de menţinere, suspendare şi retragere a acreditării;

f) propune Guvernului eliberarea din funcţie a conducătorului Organismului Naţional de Acreditare în baza rezultatelor audierii periodice a rapoartelor privind activitatea Organismului Naţional de Acreditare şi/sau în baza analizei deciziilor comisiei de apel;

g) aprobă sau respinge deciziile comisiei de atestare a experţilor în domeniul acreditării şi contrasemnează certificatele de competenţă ale experţilor certificaţi în acreditare;

h) reprezintă Republica Moldova în organismele regionale şi internaţionale şi participă la colaborarea regională şi internaţională în domeniul acreditării;

i) numeşte membrii comisiei de apel. Articolul 9. Organismul Naţional de Acreditare (1) Organismul Naţional de Acreditare este numit de Guvern în condiţiile prezentei legi. Organismul Naţional de

Acreditare este persoană juridică şi îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului său aprobat de Guvern. Conducătorul Organismului Naţional de Acreditare este numit şi eliberat din funcţie de Guvern.

(2) Organismul Naţional de Acreditare nu are dreptul de a presta servicii care vor fi executate de către organismele de evaluare a conformităţii acreditate de el, precum şi de a acorda consultanţă pentru obţinerea sau menţinerea acreditării.

(3) Organismul Naţional de Acreditare este o instituţie cu scop nelucrativ, are stabilitate financiară şi resurse necesare pentru funcţionare.

(4) Organismul Naţional de Acreditare asigură independenţa şi imparţialitatea în luarea deciziilor, precum şi este responsabil pentru deciziile sale referitoare la acordarea, refuzul de a acorda, menţinerea, extinderea, restrîngerea, suspendarea şi retragerea acreditării.

(5) Organismul Naţional de Acreditare este obligat să respecte regulile şi procedurile de acreditare prevăzute în documentele normative, aprobate în modul stabilit.

(6) Încălcare a regulilor şi procedurilor de acreditare se consideră acordarea, refuzul de a acorda, menţinerea,

118

extinderea, restrîngerea, suspendarea sau retragerea neîntemeiată a acreditării. Articolul 10. Atribuţiile Organismului Naţional de Acreditare (1) Organismul Naţional de Acreditare are următoarele atribuţii: a) participă la elaborarea politicii în domeniul acreditării organismelor de evaluare a conformităţii; b) elaborează şi propune spre aprobare Consiliului de Acreditare regulile şi procedurile de acordare, refuz de a

acorda, menţinere, extindere, restrîngere, suspendare şi retragere a acreditării şi le actualizează în funcţie de evoluţia practicii europene şi internaţionale în domeniu;

c) examinează materialele prezentate de solicitanţii acreditării; d) adoptă decizia de acordare, refuz de a acorda, menţinere, extindere, restrîngere, suspendare sau retragere a

acreditării în baza rezultatelor evaluării; e) desfăşoară activitatea de evaluare a respectării de către organismul de evaluare a conformităţii a condiţiilor

potrivit cărora a fost acordată acreditarea; f) aprobă, cu avizul Consiliului de Acreditare, modelul certificatului de acreditare; g) înaintează Consiliului de Acreditare spre aprobare regulamentul-cadru al comisiilor tehnice de ramură şi

componenţa lor nominală; h) organizează efectuarea încercărilor comparative interlaboratoare; i) raportează periodic Consiliului de Acreditare rezultatele activităţilor de acreditare; j) reprezintă Republica Moldova în organismele internaţionale şi participă la colaborarea regională şi

internaţională în domeniul acreditării în conformitate cu împuternicirile acordate de Consiliul de Acreditare; k) ţine Registrul organismelor de evaluare a conformităţii acreditate; l) ţine Registrul experţilor în acreditare; m) acordă dreptul de utilizare a mărcii de acreditare; n) participă la nivel naţional şi internaţional la procesul de elaborare a documentelor normative în domeniul

acreditării, în limitele competenţei sale; o) execută funcţiile secretariatului Consiliului de Acreditare; p) în baza rezultatelor examinării apelurilor de către comisia de apel şi în baza deciziei Consiliului de

Acreditare, acordă, refuză, menţine, extinde, restrînge, suspendă sau retrage acreditarea organismelor de evaluare a conformităţii;

r) colaborează cu Organismul Naţional de Metrologie în vederea asigurării trasabilităţii măsurărilor. (2) Acreditarea se acordă, inclusiv dar nu limitat, următoarelor organisme de evaluare a conformităţii: a) laboratoarelor de încercări şi etalonări; b) organismelor de certificare a produselor; c) organismelor de certificare a serviciilor; d) organismelor de certificare a personalului din domeniul evaluării conformităţii; e) organismelor de certificare a sistemelor de management al calităţii; f) organismelor de certificare a sistemelor de management de mediu; g) organismelor de inspecţie. (3) În scopul asigurării transparenţei activităţii de acreditare, Organismul Naţional de Acreditare este obligat să

publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova regulile şi procedurile privind acreditarea şi lista organismelor de evaluare a conformităţii acreditate.

Articolul 11. Marca de acreditare Marca de acreditare constituie proprietatea exclusivă a Organismului Naţional de Acreditare şi se înregistrează

în modul stabilit. Articolul 12. Comisia de apel (1) În scopul examinării fiecărui apel, se instituie comisia de apel, constituită din 3 experţi, unul dintre care este

ales de reclamant, iar ceilalţi 2 sînt experţi independenţi numiţi de Consiliul de Acreditare. (2) Comisia de apel examinează apelurile în conformitate cu un regulament, aprobat de Guvern. (3) Hotărîrea comisiei de apel poate fi atacată în instanţa de judecată competentă în termen de 30 de zile,

conform procedurii stabilite. (4) Comisia de apel prezintă periodic Consiliului de Acreditare informaţii privind rezultatele examinării

apelurilor. Articolul 13. Comisiile tehnice de ramură (1) În structura Sistemului Naţional de Acreditare se instituie comisii tehnice de ramură, membrii cărora

participă la evaluarea organismelor de evaluare a conformităţii şi realizarea expertizei tehnice la solicitarea Consiliului de Acreditare.

(2) Comisiile tehnice de ramură activează în conformitate cu regulamentul respectiv aprobat de Consiliul de Acreditare.

(3) Membrii comisiilor tehnice de ramură sînt experţi în domeniile tehnice respective. Articolul 14. Refuzul, suspendarea sau retragerea acreditării (1) Refuzul, suspendarea sau retragerea acreditării se efectuează de către Organismul Naţional de Acreditare:

119

a) în conformitate cu alin.(3)-(5) ale prezentului articol; b) în baza hotărîrii comisiei de apel, adoptate în urma examinării apelului; c) în baza actelor de control şi deciziilor autorităţii competente, abilitate cu funcţii de control al activităţilor

Organismului Naţional de Acreditare şi/sau ale organismelor de evaluare a conformităţii. (2) Deciziile privind refuzul, suspendarea sau retragerea acreditării trebuie să fie adoptate conform regulilor şi

procedurilor stabilite, să fie motivate şi, în mod obligatoriu, să conţină referinţe la actele legislative şi normative care au fost încălcate.

(3) Temei pentru refuzul acreditării servesc: a) depistarea necorespunderii cu criteriile de acreditare prescrise în procesul evaluării solicitantului acreditării; b) neînlăturarea de către solicitantul acreditării în termenele stabilite a necorespunderii cu criteriile de acreditare

prescrise, depistate în procesul evaluării. (4) Temei pentru suspendarea acreditării servesc: a) cererea titularului certificatului de acreditare privind suspendarea acestuia ca urmare a unor schimbări în

competenţele titularului certificatului de acreditare sau orice alte motive pertinente; b) nerespectarea de către titularul certificatului de acreditare a prescripţiei privind înlăturarea în termenul stabilit

a necorespunderii cu criteriile de acreditare, depistate în procesul evaluării respectării condiţiilor iniţiale în baza cărora a fost acordată acreditarea;

c) depistarea în procesul evaluării respectării condiţiilor iniţiale, în baza cărora a fost acordată acreditarea, a faptului că aceste condiţii nu sînt respectate.

(5) Temei pentru retragerea acreditării servesc: a) cererea titularului certificatului de acreditare privind retragerea acestuia ca urmare a unor schimbări în

competenţele titularului certificatului de acreditare sau orice alte motive pertinente; b) încheierea activităţii titularului certificatului de acreditare; c) titularul certificatului de acreditare şi-a suspendat activitatea pentru o perioadă ce depăşeşte 6 luni; d) nesoluţionarea de către titularul certificatului de acreditare în termenele stabilite a problemelor ce au dus la

suspendarea acreditării; e) încălcarea de către titularul certificatului de acreditare a regulilor şi procedurilor stabilite pentru activităţile

pentru care a fost acordată acreditarea. (6) Organismul Naţional de Acreditare poartă răspundere materială pentru acordarea neîntemeiată a acreditării,

sub formă de compensare solicitantului a costului acreditării, cu aplicarea amenzii conform art.29 alin.(2). Capitolul IV

SISTEMUL NAŢIONAL DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII Articolul 15. Structura Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii Sistemul Naţional de Evaluare a Conformităţii este format din: a) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii; b) organele administraţiei publice centrale; c) organisme de evaluare a conformităţii. Articolul 16. Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii (1) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii elaborează şi implementează politica de stat în domeniul

asigurării conformităţii produselor, stabileşte principiile şi regulile de asigurare a conformităţii în Republica Moldova, este persoană juridică şi îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului său aprobat de Guvern. Conducătorul Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii este numit şi eliberat din funcţie de Guvern.

(2) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii nu este în drept să presteze servicii din domeniul evaluării conformităţii.

Articolul 17. Atribuţiile Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii are următoarele atribuţii: a) elaborează şi propune Guvernului spre aprobare politica de stat în domeniul asigurării conformităţii

produselor; b) implementează politica de stat în domeniul evaluării conformităţii produselor, coordonează şi monitorizează

procesul de evaluare a conformităţii (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); c) stabileşte reguli şi proceduri de evaluare a conformităţii produselor în domeniul reglementat, inclusiv reguli şi

proceduri de evaluare periodică a produselor certificate, de evaluare periodică a organismelor de evaluare a conformităţii desemnate şi notificate pentru activitate în domeniul reglementat (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);

d) (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); e) stabileşte reguli şi proceduri de recunoaştere a certificatelor şi mărcilor de conformitate din alte state, de

certificare a experţilor în domeniul evaluării conformităţii produselor, de eliberare a autorizaţiilor de activitate în domeniul reglementat, de utilizare a mărcii naţionale de conformitate SM;

f) la propunerea organelor administraţiei publice centrale, desemnează organismele de evaluare a conformităţii pentru activităţi în domeniul reglementat, le înregistrează în Registrul de stat al Sistemului Naţional de Evaluare a

120

Conformităţii şi eliberează autorizaţia respectivă; g) ţine şi actualizează Registrul de stat al Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii; h) coordonează elaborarea de către autorităţile competente a reglementărilor tehnice privind procedurile de

evaluare a conformităţii produselor; i) deţine dreptul exclusiv de elaborare şi editare a formularelor certificatelor de conformitate; j) deţine dreptul de proprietate asupra mărcii naţionale de conformitate SM, stabileşte imaginea grafică,

dimensiunile şi regulile de utilizare a acestei mărci, aplicate pentru marcarea produselor certificate şi declarate; k) reprezintă Republica Moldova în organizaţiile regionale şi internaţionale în domeniul evaluării conformităţii

produselor; l) înaintează Guvernului propuneri privind aderarea la sistemele regionale şi internaţionale de certificare; m) încheie, în modul stabilit, cu organisme internaţionale, regionale şi organisme naţionale ale altor state

acorduri de recunoaştere reciprocă a activităţilor în domeniul evaluării conformităţii produselor; n) publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova lista organismelor de evaluare a conformităţii, desemnate

şi înregistrate în Registrul de stat al Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii; o) suspendă sau retrage autorizaţia de desemnare a organismelor de evaluare a conformităţii în caz de

nerespectare a regulilor stabilite în Sistemul Naţional de Evaluare a Conformităţii şi a criteriilor stabilite la art.21 (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);

p) suspendă sau retrage certificatul de conformitate, precum şi suspendă sau retrage dreptul de aplicare a mărcii naţionale de conformitate SM, în caz de nerespectare de către organismele de evaluare a conformităţii a regulilor stabilite în Sistemul Naţional de Evaluare a Conformităţii;

r) examinează, în modul stabilit, contestaţiile furnizorilor. Articolul 18. Atribuţiile organelor administraţiei publice centrale în domeniul evaluării conformităţii

(în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007) Organele administraţiei publice centrale au următoarele atribuţii în domeniul evaluării conformităţii (în redacţia

Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007): a) elaborează şi aprobă reglementările tehnice pentru domeniile respective; b) propun Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii recunoaşterea activităţilor de evaluare a

conformităţii ale altor state şi aderarea la sisteme de evaluare a conformităţii regionale şi internaţionale (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007);

c) (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); d) participă la pregătirea şi reciclarea cadrelor pentru activităţi în domeniul evaluării conformităţii; e) înaintează propuneri şi coordonează desemnarea organismelor de evaluare a conformităţii (în redacţia Legii

Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

Articolul 181. Baza normativă a Sistemului Naţionalde Evaluare a Conformităţii (1) În Sistemul Naţional de Evaluare a Conformităţii se aplică următoarele documente normative care

reglementează activitatea de evaluare a conformităţii: a) reguli în domeniul evaluării conformităţii cu caracter metodico-organizatoric; b) reglementări tehnice pentru produse; c) standarde şi prestandarde naţionale; d) standarde internaţionale şi regionale (europene şi interstatale) aplicabile, aprobate în modul stabilit ca fiind

standarde sau prestandarde naţionale. (2) Conformitatea produselor din domeniul reglementat trebuie evaluată în baza cerinţelor obligatorii sau a

documentelor stabilite pentru produsele respective în reglementările tehnice aplicabile. (3) Regulile în domeniul evaluării conformităţii se aprobă de Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii

în coordonare cu autorităţile de reglementare. (4) Produsele pentru care lipsesc reglementările tehnice sînt supuse evaluării conformităţii în baza prevederilor

stabilite în standardele naţionale aplicabile produselor respective, a căror listă se aprobă de către autoritatea de reglementare respectivă şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(5) Conformitatea produselor din domeniul nereglementat se evaluează în baza cerinţelor stabilite de solicitant, potrivit documentelor normative în vigoare.

(6) Standardele de firmă nu pot servi ca bază pentru evaluarea conformităţii produselor din domeniul reglementat (introdus prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

Articolul 19. (Abrogat prin Legea Nr.420-XVI din 22 decembrie 2006, în vigoare 16 septembrie 2007). Articolul 20. Atribuţiile organismelor de evaluare a conformităţii (1) Evaluarea conformităţii produselor în cadrul Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii se efectuează

de organismele de evaluare a conformităţii acreditate, specificate la art.10 alin.(2), precum şi de organismele de evaluare a conformităţii desemnate în conformitate cu regulile sistemului aprobate în modul stabilit. Organismele de evaluare a conformităţii îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu regulile şi procedurile Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii, prevăzute în documentele normative aprobate în modul stabilit.

(2) Organismele de certificare, în conformitate cu domeniul de acreditare:

121

a) înregistrează, examinează sau refuză cererile; b) eliberează, refuză eliberarea, suspendă sau retrag certificatele de conformitate în baza rezultatelor certificării

conformităţii; c) (exclusă prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); d) ţin Registrul produselor certificate (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); e) efectuează evaluarea periodică a produselor pentru care au eliberat certificate de conformitate. (3) Laboratoarele de încercări şi de etalonări acreditate: a) efectuează încercări şi etalonări în conformitate cu metodele stabilite în reglementările tehnice şi standardele

naţionale; b) asigură, în caz de necesitate, elaborarea metodelor de încercări; c) întocmesc rapoarte de încercări şi de etalonări. (4) Organismele de inspecţie acreditate realizează evaluări în numele solicitanţilor, avînd ca obiectiv furnizarea

către părţile interesate a informaţiilor referitoare la conformitatea cu reglementări, standarde sau specificaţii. Parametrii de inspecţie pot include elemente referitoare la cantitate, calitate, securitate, aptitudini de utilizare, respectarea continuă a securităţii în funcţionare a întreprinderilor sau sistemelor.

(5) În cadrul Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii se efectuează evaluarea conformităţii în domeniul reglementat şi nereglementat, în baza regulilor şi procedurilor unice stabilite de Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii.

(6) În domeniul reglementat se admite activitatea organismelor de evaluare a conformităţii desemnate, înregistrate în Registrul de stat al Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii.

(7) Lucrările de certificare, încercările, precum şi alte activităţi ce ţin de procesul de evaluare a conformităţii, vor fi efectuate într-un termen rezonabil, care se aduce la cunoştinţa solicitantului.

(8) Se consideră încălcare a regulilor de certificare obligatorie a produselor eliberarea de către organismele de certificare a certificatului de conformitate:

a) în baza rezultatelor negative ale încercărilor; b) în cazul neconformităţii produselor cu condiţiile prescrise prevăzute în documentele normative, în

conformitate cu care ele au fost certificate; c) pentru produse şi servicii ce nu ţin de domeniul de desemnare al organismului de certificare; d) după expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei de desemnare, suspendarea valabilităţii sau anularea

autorizaţiei de desemnare. (9) Încălcare a regulilor Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii se consideră prezentarea de către

laboratoarele de încercări şi de etalonări a unor rezultate neveridice ale încercărilor. Articolul 21. Desemnarea organismelor de evaluare a conformităţii (1) Desemnarea organismelor de evaluare a conformităţii se efectuează în conformitate cu anumite cerinţe

obligatorii. (2) Cerinţele obligatorii ce urmează a fi îndeplinite de organismele de evaluare a conformităţii pentru a fi

recunoscute de către Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii în vederea desemnării sînt (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007):

a) disponibilitate de personal calificat şi echipamente moderne; b) asigurarea independenţei şi a imparţialităţii în relaţiile directe şi indirecte cu solicitanţii evaluării

conformităţii (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); c) existenţa în laboratoarele de încercări şi în organismele de inspecţie a cel puţin 3 colaboratori cu studii tehnice

superioare angajaţi permanenţi, competenţi pentru evaluarea conformităţii; d) asigurarea confidenţialităţii şi păstrarea secretului profesional; e) deţinerea unei asigurări de răspundere civilă şi financiară; f) demonstrarea competenţei în conformitate cu cerinţele documentelor normative referitoare la organismele de

evaluare a conformităţii (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); g) existenţa în organismul de certificare a cel puţin 3 experţi şi respectarea condiţiei ca majoritatea experţilor

organismului de certificare să fie angajaţi permanenţi (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007); h) să aibă statut de persoană juridică cu sediul în Republica Moldova.

(21) Autorităţile de reglementare pot stabili în reglementările tehnice cerinţe suplimentare faţă de cerinţele de la alin.(2), în funcţie de obiectivul specific al reglementării tehnice (introdus prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

(3) Organismele desemnate trebuie să îndeplinească permanent toate cerinţele iniţiale care au stat la baza deciziei privind desemnarea.

(4) Desemnarea organismelor de evaluare a conformităţii se face, obligatoriu, în baza propunerilor organelor administraţiei publice centrale care reglementează domeniul respectiv, prin adoptarea de către Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii a deciziilor respective şi eliberarea autorizaţiilor de desemnare (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

(41) În scopul desemnării pentru activitate în domeniul reglementat, organismele de evaluare a conformităţii

122

prezintă Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii o cerere de forma stabilită.

(42) Organismul de certificare anexează la cerere următoarele documente: a) copiile documentelor de fondare (statutul organizaţiei, certificatul de înregistrare a organizaţiei, adeverinţa de

atribuire a codului fiscal); b) domeniul de desemnare a organismului de certificare, coordonat cu organul administraţiei publice centrale,

care reglementează domeniul respectiv; c) procedurile de certificare a produselor; d) lista experţilor, cu anexarea copiilor diplomelor, ale certificatelor de competenţă şi ale documentelor privind

angajarea; e) lista acordurilor de colaborare cu laboratoarele de încercări desemnate pentru acoperirea domeniului

desemnat cu încercările necesare; f) demersul organului administraţiei publice centrale privind propunerea pentru desemnare a organismului de

certificare respectiv; g) copia certificatului de acreditare eliberat de Organismul Naţional de Acreditare în domeniul evaluării

conformităţii produselor.

(43) Laboratorul de încercări anexează la cerere următoarele documente: a) copiile documentelor de fondare (statutul organizaţiei, certificatul de înregistrare a organizaţiei, adeverinţa de

atribuire a codului fiscal); b) domeniul de desemnare a laboratorului de încercări, coordonat cu organul administraţiei publice centrale care

reglementează domeniul respectiv; c) fişa tehnică a laboratorului de încercări; d) lista lucrătorilor, cu anexarea copiilor diplomelor şi a documentelor privind angajarea; e) demersul organului administraţiei publice centrale privind propunerea pentru desemnare a laboratorului de

încercări; f) copia certificatului de acreditare, eliberat de Organismul Naţional de Acreditare în domeniul evaluării

conformităţii produselor.

(44) Copiile documentelor trebuie să fie numerotate, şnuruite şi legalizate cu ştampila organismului de evaluare a conformităţii.

(45) Documentele prezentate sînt supuse examinării în cadrul Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii în vederea corespunderii lor cu actele legislative şi cu documentele de bază ale Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii, precum şi stabilirii sferei de activitate în domeniul reglementat. Examinarea se efectuează în termen de cel mult 20 de zile.

(46) După evaluarea corespunderii organismelor de evaluare a conformităţii criteriilor stabilite la alin.(2) şi după examinarea documentelor prezentate, Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii, în baza raportului de evaluare, adoptă decizia privind desemnarea organismului de evaluare a conformităţii pentru activitate în domeniul reglementat.

(47) În cazul deciziei negative, Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii informează în scris solicitantul despre decizia respectivă nu mai tîrziu de 30 de zile de la data depunerii cererii, cu motivarea clară a refuzului de desemnare.

(48) În cazul deciziei pozitive, conducătorul Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii emite o hotărîre privind desemnarea organismului de evaluare a conformităţii şi eliberează autorizaţia de desemnare.

(49) Autorizaţia se eliberează pe un termen nu mai mare decît termenul de valabilitate a certificatului de acreditare eliberat organismului de evaluare a conformităţii.

(410) Formele de prezentare a cererii, a autorizaţiei de desemnare şi a anexei la autorizaţie vor fi stabilite de către Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii.

(411) Organismele de evaluare a conformităţii desemnate prezintă Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii, la finele anului, rapoarte anuale privind activitatea lor, cu indicarea numărului de documente (certificate de conformitate sau rapoarte de încercări) emise, suspendate sau retrase, a numărului fişelor de neconformitate emise de către organele de supraveghere şi control asupra produselor pentru care au fost eliberate certificate de conformitate şi cu indicarea propunerilor de eficientizare a activităţii în cadrul Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii.

(5) (Exclus prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007). (6) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii transmite spre publicare în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova lista organismelor de evaluare a conformităţii desemnate pentru activitate în domeniul reglementat şi o actualizează periodic, ori de cîte ori este necesar (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007.

(Conform Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007 în articolul 21 s-au introdus alineatele (41) - (411).

Articolul 211. Suspendarea sau retragerea autorizaţiei de desemnare a organismelor de evaluare a conformităţii (1) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii suspendă sau retrage autorizaţia de desemnare în

123

următoarele cazuri: a) prezentarea cererii corespunzătoare de către titularul autorizaţiei de desemnare; b) nerespectarea cerinţelor şi a regulilor Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii de către titularul

autorizaţiei de desemnare; c) suspendarea (anularea) certificatului de acreditare de către Organismul Naţional de Acreditare; d) neîndeplinirea de către titularul autorizaţiei de desemnare a prescripţiilor sau a dispoziţiilor autorităţilor

administraţiei publice sau suspendarea de către ele a activităţii titularului autorizaţiei de desemnare; e) lichidarea persoanei juridice titulară a autorizaţiei de desemnare. (2) Suspendarea autorizaţiei de desemnare are loc în cazul în care neconformităţile depistate şi cauzele care le-

au provocat pot fi eliminate de titularul autorizaţiei de desemnare prin măsuri corective, coordonate cu Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii. În caz contrar, autorizaţia de desemnare se retrage. Autorizaţia de desemnare se suspendă pe o perioadă ce nu va depăşi 30 de zile.

(3) Suspendarea sau retragerea autorizaţiei de desemnare are drept consecinţă încetarea executării lucrărilor indicate în autorizaţia respectivă.

(4) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii, în termen de cel mult 3 zile de la data adoptării deciziei privind suspendarea sau retragerea autorizaţiei, informează în scris titularul autorizaţiei despre decizia luată.

(5) În cazul eliminării circumstanţelor care au determinat suspendarea autorizaţiei de desemnare, suspendarea ei poate fi ridicată. Suspendarea autorizaţiei se consideră ridicată după adoptarea deciziei corespunzătoare de către Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii, fapt despre care acesta informează în scris titularul autorizaţiei nu mai tîrziu de 3 zile de la data adoptării acestei decizii.

(6) În cazurile de retragere a autorizaţiei de desemnare stabilite la alin.(1) lit.b) şi d), decizia Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii este valabilă doar cu adresarea ulterioară în instanţa judecătorească. Adresarea în instanţa judecătorească trebuie să se facă în decursul a 3 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei de retragere a autorizaţiei. În caz de nerespectare a acestui termen, decizia de retragere a autorizaţiei se anulează.

(7) Verificarea respectării de către organismele de evaluare a conformităţii a regulilor Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii, a condiţiilor de efectuare a lucrărilor în domeniul reglementat şi a satisfacerii criteriilor de desemnare stabilite la art.21 alin.(2) se efectuează de către Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii pe toată perioada de valabilitate a autorizaţiei de desemnare.

(8) În cazul în care organismul de evaluare a conformităţii nu este de acord cu decizia privind suspendarea autorizaţiei de desemnare, acesta poate contesta decizia în termen de 15 zile de la data adoptării ei la Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii.

(9) Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii instituie o comisie de examinare a contestaţiilor privind suspendarea desemnării, formată dintr-un reprezentant al autorităţii de reglementare care a propus desemnarea, un reprezentant al organismului de evaluare a conformităţii şi un reprezentant al Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii (introdus prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

Capitolul V EVALUAREA CONFORMITĂŢII ÎN DOMENIUL REGLEMENTAT

Articolul 22. Evaluarea conformităţii în domeniul reglementat (1) Evaluării conformităţii în domeniul reglementat sînt supuse produsele ce pot prezenta pericol pentru viaţa,

sănătatea, securitatea, bunurile consumatorilor, mediu, care sînt definite în reglementările tehnice aprobate conform legislaţiei în vigoare (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

(2) Reglementările tehnice aprobate conform legislaţiei în vigoare se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

Articolul 23. Marca naţională de conformitate SM (1) Produsele supuse evaluării conformităţii în domeniul reglementat, pînă la plasarea lor pe piaţă şi/sau

utilizare, trebuie să fie marcate de către producător cu marca naţională de conformitate SM, dacă reglementarea tehnică prevede o asemenea marcare. Marcarea produsului cu marca naţională de conformitate SM indică conformitatea acestuia cu cerinţele obligatorii stabilite în reglementarea tehnică aplicabilă (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

(2) Marca naţională de conformitate SM se aplică, conform prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile produsului, direct pe produs, pe ambalajul produsului, pe documentele ce însoţesc produsul şi/sau pe o placă de marcaj ataşată produsului astfel încît să nu poată fi detaşată. Marca aplicată trebuie să fie vizibilă şi să nu poată fi radiată.

(3) Sub marca naţională de conformitate SM se plasează numărul de identificare al organismului de evaluare a conformităţii desemnat, care a efectuat evaluarea conformităţii produselor, dacă această cerinţă este prevăzută în reglementările tehnice aplicabile produsului (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007).

(4) Aplicarea mărcii naţionale de conformitate SM pe produsele care nu au fost supuse procedurilor de evaluare

124

a conformităţii în modul stabilit sau nu corespund cerinţelor prescrise este interzisă. (5) Înregistrarea şi aplicarea mărcilor care pot fi confundate cu marca naţională de conformitate SM este

interzisă. Articolul 24. Alte mărci de conformitate (1) În domeniul nereglementat se utilizează alte mărci de conformitate decît marca naţională de conformitate

SM (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007). (2) Aplicarea mărcilor de conformitate pe produsele care nu ţin de domeniul reglementat este voluntară. Pe

aceste produse poate fi aplicată marca de conformitate care atestă că produsul este în corespundere cu documentele normative în baza cărora este declarată conformitatea lui.

(3) Alte mărci de conformitate aplicate trebuie să se deosebească de marca naţională de conformitate SM şi să fie vizibile şi lizibile.

(4) Marcarea produselor cu marca de conformitate în cazul în care ele nu corespund cerinţelor documentelor normative în vigoare este interzisă.

Articolul 25. Participanţii la activitatea de evaluare a conformităţii (1) Asigurarea conformităţii în domeniul reglementat prevăzut de legislaţie se face de o terţă parte sau de către

furnizor, fapt prin care se atestă conformitatea produselor cu condiţiile prescrise şi eliberarea certificatului de conformitate sau întocmire a declaraţiei de conformitate.

(2) Furnizorul, înainte de plasarea pe piaţă a produselor din domeniul reglementat, este obligat să asigure: a) respectarea cerinţelor esenţiale, prevăzute de reglementările tehnice, la etapele de proiectare şi/sau fabricare; b) aplicarea procedurilor pentru asigurarea conformităţii produselor, cu respectarea cerinţelor reglementărilor

tehnice; c) marcarea produselor conform legislaţiei în vigoare; d) corectitudinea şi veridicitatea declaraţiei de conformitate, deţinerea rapoartelor de încercare, a certificatelor

de conformitate şi a altor documente ce atestă conformitatea; e) aplicarea mărcii de conformitate. (3) Conformitatea produselor din domeniul reglementat cu cerinţele prescrise este atestată prin certificate de

conformitate eliberate de organismele de certificare, alese de furnizor sau prin declaraţie de conformitate întocmită de furnizor, precum şi prin marcajul de conformitate, potrivit reglementărilor tehnice aplicabile.

(4) În cazul în care furnizorul nu este de acord cu decizia organismului de evaluare a conformităţii, el are dreptul să conteste această decizie, în termen de 30 de zile de la data adoptării ei, la Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii. Decizia Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii poate fi contestată în instanţa de judecată competentă în termen de 30 de zile de la data adoptării.

Articolul 26. Evaluarea conformităţii produselor importate (în redacţia Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007) (1) La importul produselor din domeniul reglementat, organelor vamale, în mod obligatoriu, se prezintă

declaraţia de conformitate sau certificatul de conformitate eliberat în modul stabilit. Produsele importate trebuie să fie marcate cu marca naţională de conformitate SM, dacă astfel de marcare este prevăzută de legislaţie.

(2) Importul produselor se efectuează în baza contractelor de livrare, cu indicarea obligatorie în ele a documentelor normative pentru produsele respective sau a cerinţelor esenţiale faţă de calitatea şi inofensivitatea produselor.

(3) Produselor certificate în ţara de origine, cu care Republica Moldova are încheiate acorduri de recunoaştere a rezultatelor activităţilor în domeniul evaluării conformităţii, li se aplică o procedură simplificată de validare a certificatelor de conformitate eliberate în ţara de origine a produselor. Recunoaşterea certificatelor de conformitate se efectuează, de organismele desemnate şi notificate, printr-o procedură unică adoptată de Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii.

(4) În cazul lipsei certificatelor de conformitate sau declaraţiilor de conformitate, produsele importate se supun evaluării conformităţii potrivit procedurilor aplicate produselor indigene similare.

Capitolul VI

(Titlul capitolului exclus prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007)

Articolul 27. (Exclus prin Legea Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007). Articolul 28. Evaluarea periodică a produselor pentru care au fost eliberate certificate de conformitate (1) Evaluarea periodică a produselor pentru care au fost eliberate certificate de conformitate se efectuează de

către organismul de certificare care a eliberat aceste certificate cu scopul de a stabili menţinerea conformităţii produselor cerinţelor prescrise.

(2) În baza rezultatelor evaluării periodice a produselor pentru care au fost eliberate certificate de conformitate, organismul de certificare poate menţine, suspenda sau retrage certificatul de conformitate, precum şi retrage dreptul

125

de utilizare a mărcii naţionale de conformitate SM.

Capitolul VII FINANŢAREA ACTIVITĂŢII DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

Articolul 29. Finanţarea activităţilor de evaluare a conformităţii Activitatea Organismului Naţional de Acreditare şi a Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii se

finanţează în conformitate cu legislaţia în vigoare. Articolul 30. Plata lucrărilor pentru evaluarea conformităţii (1) Tarifele maxime pentru serviciile prestate în cadrul Sistemului Naţional de Acreditare se stabilesc de

Guvern, în baza deciziei prealabile a Consiliului de Acreditare, la propunerea Organismului Naţional de Acreditare. (2) Calculele tarifelor pentru serviciile prestate în cadrul Sistemului Naţional de Evaluare a Conformităţii se

efectuează conform metodologiei aprobate de autorităţile abilitate. (3) Costul serviciilor prestate în domeniul evaluării conformităţii se achită de către beneficiarul lor.

Capitolul VIII

RĂSPUNDEREA PENTRU NERESPECTAREA PREZENTEI LEGI Articolul 31. Răspunderea participanţilor la activitatea de evaluare a conformităţii Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere conform legislaţiei în vigoare (în redacţia Legii Nr.131-

XVIII din 23 decembrie 2009). Capitolul IX

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII Articolul 32 Pînă la adoptarea reglementărilor tehnice respective, se aplică documentele normative în vigoare. Articolul 33 (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării. (2) Guvernul, în termen de 6 luni: a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege; b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege; c) va asigura revizuirea de către ministere, departamente şi autorităţile administraţiei publice locale a actelor

normative care contravin prezentei legi; d) va institui Consiliul de Acreditare şi va aproba regulamentul acestuia; e) va desemna Organismul Naţional de Acreditare şi va aproba regulamentul acestuia; f) va desemna Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii; g) va aproba Regulamentul comisiei de apel; h) va nominaliza autoritatea competentă care va coordona activitatea Organismului Naţional de Acreditare; i) va aproba Nomenclatorul produselor supuse certificării obligatorii. (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.652-XIV din 28 octombrie 1999 cu privire la

certificare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.12-13, art.62), articolul 12 alineatele (1)-(4) din Legea nr.590-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.11-12, art.116).

(Conform Legii Nr.280-XVI din 14 decembrie 2007 în cuprinsul legii, sintagmele "Organism Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor", "Sistem Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor", "organism de acreditare" şi "sistem de acreditare" s-au înlocuit, respectiv, cu sintagmele "Organism Naţional de Evaluare a Conformităţii", "Sistem Naţional de Evaluare a Conformităţii", "Organism Naţional de Acreditare" şi "Sistem Naţional de Acreditare").


CODUL FISCAL Nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997

(Monitorul Oficial, 8 februarie 2007, ediţie specială) (EXTRAS)

Articolul 49². Facilităţi fiscale pentru investiţii

126

(1) Întreprinderile al căror capital social este constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie sau care efectuează investiţii (cheltuieli) capitale în mărime ce depăşeşte o sumă echivalentă cu 250 mii dolari S.U.A. se scutesc de impozit pe venit în mărime de 50%, începînd cu perioada fiscală în care cu organul fiscal a fost încheiat acordul de scutire de impozit pe venit, în conformitate cu regulamentul aprobat prin lege, pe parcursul a 5 perioade fiscale, cu condiţia că cel puţin 80% din suma impozitului pe venit calculată şi nevărsată la buget se reinvestesc în dezvoltarea producţiei (lucrărilor, serviciilor) proprii sau în programe de stat ori ramurale de dezvoltare a economiei naţionale.

[Art.492 al.(1) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349, în vigoare 01.01.09]

(2) Întreprinderile al căror capital social este constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie sau care efectuează investiţii (cheltuieli) capitale se scutesc de impozit pe venit, începînd cu perioada fiscală în care cu organul fiscal a fost încheiat acordul de scutire de impozit pe venit, în conformitate cu regulamentul aprobat prin lege, pe următoarele perioade fiscale, în funcţie de mărimea capitalului social constituit sau majorat sau de mărimea investiţiei (cheltuielilor) capitale efectuate, după cum urmează:

[Art.49 al.(2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349, în vigoare 01.01.09] a) pe 3 ani - dacă mărimea capitalului social, constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie, sau a

investiţiilor (cheltuielilor) capitale depăşeşte suma echivalentă cu 2 milioane dolari S.U.A., cu condiţia că cel puţin 80% din suma impozitului pe venit calculată şi nevărsată la buget se reinvestesc în dezvoltarea producţiei (lucrărilor, serviciilor) proprii sau în programe de stat ori ramurale de dezvoltare a economiei naţionale;

b) pe 3 ani - dacă mărimea capitalului social, constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie, sau a investiţiilor (cheltuielilor) capitale depăşeşte suma echivalentă cu 5 milioane dolari S.U.A., cu condiţia că cel puţin 50% din suma impozitului pe venit calculată şi nevărsată la buget se reinvestesc în dezvoltarea producţiei (lucrărilor, serviciilor) proprii sau în programe de stat ori ramurale de dezvoltare a economiei naţionale;

c) pe 3 ani - dacă mărimea capitalului social, constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie, sau a investiţiilor (cheltuielilor) capitale depăşeşte suma echivalentă cu 10 milioane dolari S.U.A., cu condiţia că cel puţin 25% din suma impozitului pe venit calculată şi nevărsată la buget se reinvestesc în dezvoltarea producţiei (lucrărilor, serviciilor) proprii sau în programe de stat ori ramurale de dezvoltare a economiei naţionale;

d) pe 4 ani - dacă mărimea capitalului social, constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie, sau a investiţiilor (cheltuielilor) capitale depăşeşte suma echivalentă cu 20 milioane dolari S.U.A., cu condiţia că cel puţin 10% din suma impozitului pe venit calculată şi nevărsată la buget se reinvestesc în dezvoltarea producţiei (lucrărilor, serviciilor) proprii sau în programe de stat ori ramurale de dezvoltare a economiei naţionale;

e) pe 4 ani - dacă mărimea capitalului social, constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie, sau a investiţiilor (cheltuielilor) capitale depăşeşte o sumă echivalentă cu 50 milioane dolari S.U.A.

(3) Facilităţile fiscale prevăzute la alin.(1) şi (2) se acordă dacă se respectă cumulativ următoarele condiţii: a) aceste întreprinderi întrunesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin.(1) lit.d); b) aceste întreprinderi nu au beneficiat şi/sau nu beneficiază de facilităţi fiscale similare prevăzute în cazul

constituirii sau majorării capitalului social. (4) Termenul-limită de reinvestire în dezvoltarea producţiei (lucrărilor, serviciilor) proprii sau în programe de stat

ori ramurale de dezvoltare a economiei naţionale în proporţiile stabilite din suma impozitului pe venit, calculată şi nevărsată la buget, conform alin.(1) şi alin.(2) lit.a)-d), se stabileşte în perioada fiscală următoare perioadei fiscale în care a expirat termenul de beneficiere a facilităţii fiscale prevăzute la alin.(1) şi alin.(2) lit.a)-d).

(5) Facilităţile fiscale prevăzute la alin.(1) şi (2) nu se acordă întreprinderilor al căror capital social constituit sau majorat din sau ale căror active materiale pe termen lung au făcut parte din capitalul social sau din investiţiile (cheltuielile) capitale ale întreprinderilor învestite cu dreptul de a beneficia de facilităţile fiscale prevăzute la alin.(1) şi (2).

(6) Imediat după expirarea termenului de scutire de impozit pe venit, întreprinderile care au întrunit condiţiile prevăzute la alin.(2) au dreptul de a beneficia în decursul încă a 3 perioade fiscale de scutire de impozit pe venit, cu condiţia că, în perioada fiscală pentru care se solicită această facilitate fiscală, mărimea capitalului social, majorat în modul prevăzut de legislaţie, sau a investiţiilor (cheltuielilor) capitale efectuate depăşeşte o sumă echivalentă cu 10 milioane dolari S.U.A.

(7) Întreprinderile, inclusiv cele care au beneficiat de scutire de impozit pe venit pentru constituirea sau majorarea capitalului social, în modul prevăzut de legislaţie, în mărimea ce depăşeşte echivalentul de 2 milioane dolari S.U.A., în redacţia anterioară a legii, au dreptul să beneficieze de facilitatea fiscală prevăzută la alin. (2) şi (6), cu condiţia că, în total, perioada de scutire, inclusiv cea acordată anterior, nu va depăşi 7 perioade fiscale.

(8) Întreprinderile cărora li s-a acordat scutire de impozit pe venit, în conformitate cu prevederile prezentului articol, în redacţia anterioară, pot să beneficieze şi în continuare de scutirea respectivă în cazul respectării condiţiilor stabilite la momentul acordării.

[Art.49² în redacţia LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]

[Art.49² al.(4) modificat prin LP60-XVI din 28.04.05, MO92-94/08.07.05 art.431]

127

CU PRIVIRE LA APLICAREA MAŞINILOR DE CASĂ ŞI CONTROL CU MEMORIE FISCALĂ

PENTRU EFECTUAREA DECONTĂRILOR ÎN NUMERAR*

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 474 din 28 aprilie 1998

(Monitorul Oficial, 9 iulie 1998, nr.62-65, p. II, art. 589) (Monitorul Oficial, 15 aprilie 2008, ediţie specială)

În scopul asigurării executării prevederilor Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi ale Legii nr. 105-

XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor, Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE: 1. Se obligă contribuabilii care, potrivit legislaţiei în vigoare, au obligativitatea ţinerii contabilităţii să efectueze

decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă şi de control cu memorie fiscală. Se permite agenţilor economici, care dispun de maşini de casă şi control fără memorie fiscală, înregistrate la

inspectoratul fiscal, să efectueze înlocuirea lor, în termen de pînă la 31 decembrie 2000, cu atribuirea sumei neamortizate la deduceri (cheltuieli), concomitent cu implementarea noilor maşini de casă şi control cu memorie fiscală înregistrate în modul stabilit.

2. Se aprobă: Regulamentul cu privire la Registrul unic al maşinilor de casă şi control (anexa nr. 2); Regulamentul cu privire la Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control (anexa nr. 3); Componenţa nominală a Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control (anexa nr. 4); Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar

(anexa nr. 5). 3. Ministerul Finanţelor, în termen de o lună, va elabora şi aproba Regulamentul cu privire la modul de

înregistrare şi exercitare a controlului asupra utilizării maşinilor de casă şi control. 4. Ministerul Industriei şi Comerţului, Ministerul Finanţelor, Departamentul Standarde, Metrologie şi

Supraveghere Tehnică, în termen de o lună, vor modifica şi vor prezenta spre aprobare Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control:

cerinţele tehnice faţă de maşinile de casă şi control, inclusiv cu memorie fiscală; Regulamentul cu privire la modul de exploatare a maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală. 5. Se pune în sarcina Inspectoratului Fiscal Principal de Stat confecţionarea centralizată a sigiliilor de protecţie

(sigiliul furnizorului şi sigiliul fiscal) sub formă de etichete adezive cu elemente de protecţie, serie şi număr, care se vor folosi pentru sigilarea maşinilor de casă şi control. Confecţionarea acestora se va efectua la comanda Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de către producătorul selectat pe bază de tender.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat va asigura înregistrarea, evidenţa, păstrarea şi eliberarea sigiliilor de protecţie (a sigiliilor fiscale) către organele fiscale şi furnizorii de maşini de casă şi control (sigiliile furnizorului). Confecţionarea sigiliilor fiscale şi a sigiliilor furnizorilor se va efectua conform comenzilor prealabile ale furnizorilor de maşini de casă şi control contra plată, conform preţurilor stabilite de producător şi doar contra semnătura administratorului sau a altei persoane împuternicite de către acesta, la prezentarea delegaţiei şi a certificatului de înregistrare a întreprinderii.

Termenul-limită de implementare a sigiliilor de protecţie se stabileşte la 1 ianuarie 2007. 6. În anul 2008 demarează procesul de implementare a modelelor de maşini de casă şi control cu memorie

fiscală şi modem GPRS (General Packet Radio Service) încorporat, care asigură transportul de date prin reţelele mobile GSM (Global System Mobile) la efectuarea decontărilor băneşti în numerar.

Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control va opera modificările şi completările de rigoare în cerinţele tehnice faţă de maşinile de casă şi control.

Se obligă băncile licenţiate, casele de schimb valutar şi persoanele juridice ce prestează servicii hoteliere, care deţin licenţa Băncii Naţionale a Moldovei pentru desfăşurarea activităţii de schimb valutar în numerar cu persoane fizice, să-şi doteze ghişeele în care se efectuează operaţiunile de schimb valutar respective, pînă la 1 mai 2009, cu maşini de casă şi control cu memorie fiscală şi conexiune GPRS. Acestora li se acordă dreptul să folosească şi alte tehnologii cu o funcţionalitate echivalentă (prin reţele fixe/mobile) (în redacţia Hotărîrilor Guvernului Nr.1120 din 3 octombrie 2008; Nr.1482 din 26 decembrie 2008).

Se recomandă Inspectoratului Fiscal Principal de Stat să monitorizeze şi să supravegheze implementarea diverselor tehnologii de transport date în domeniul decontărilor băneşti în numerar (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.1120 din 3 octombrie 2008).

7. Ministerul Industriei şi Comerţului: de comun acord cu Departamentul Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică, în termen de un an, să

128

elaboreze Standardul naţional al Republicii Moldova "Maşini de casă şi control. Cerinţe tehnice"; pe parcursul anului 1998 să examineze posibilităţile producerii în ţară a unei serii de maşini de casă şi control cu

memorie fiscală. 8. Se pune în sarcina Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control coordonarea acţiunilor

autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale privind organizarea implementării maşinilor de casă şi control, precum şi rezolvarea problemelor interdepartamentale, legate de această chestiune.

Se acordă Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control dreptul să ceară şi să primească de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale informaţia referitoare la aplicarea maşinilor de casă şi control.

9. Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale vor întreprinde măsurile necesare pentru asigurarea executării prezentei hotărîri.

10. Se aprobă Lista hotărîrilor Guvernului Republicii Moldova ce se abrogă (se anexează). _______________________________________ * Republicată în temeiul Hotărîrii Guvernului nr.73 din 29 ianuarie 2008, Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 2008, nr.28-29, art. 146. Modificată şi completată prin Hotărîrile Guvernului: 1) Nr.893 din 21.08.1998; 2) Nr.336 din 23.04.1999, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.45-47, art. 331; 3) Nr.373 din 17.04.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 45, art. 456; 4) Nr.767 din 01.08.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.98-101, art. 862; 5) Nr.855 din 16.08.2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.104-105, art. 904; 6) Nr.1166 din 02.11.2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.133-135, art. 1220; 7) Nr.591 din 14.05.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 66-68, art. 688; 8) Nr.503 din 24.04.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.84-86, art. 560; 9) Nr.1165 din 29.09.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 208-210, art. 1209; 10) Nr.599 din 31.05.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.91-95, art. 746; 11) Nr.1311 din 25.11.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 218-223, art. 1505; 12) Nr.1435 din 23.12.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2004, nr.242-245, art. 1634; 13) Nr.275 din 16.03.2006, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 51-54, art. 338; 14) Nr.691 din 20.06.2006, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.102-105, art.766; 15) Nr.233 din 28.02.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.36-38, art. 257; 16) Nr.404 din 12.04.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 54-56, art. 427; 17) Nr.73 din 29.01.2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 28-29, art. 146. PRIM-MINISTRU AL REPUBLICII MOLDOVA Ion CUIBUC

Anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului

nr. 474 din 28 aprilie 1998

REGULAMENTUL cu privire la Registrul unic al maşinilor de casă şi control

I. NOŢIUNI ŞI DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul cu privire la Registrul unic al maşinilor de casă şi control (în continuare - Regulament) este elaborat în scopul stabilirii mecanismului de aprobare a modelelor de maşini de casă şi control utilizabile la efectuarea decontărilor băneşti în numerar pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a cerinţelor şi condiţiilor ale căror respectare este obligatorie pentru plasarea pe piaţă a maşinilor de casă şi control.

2. În sensul prezentului Regulament, noţiunile utilizate semnifică: maşină de casă şi control cu memorie fiscală (maşină de casă şi control, în continuare - MCC) - aparat pentru

înregistrarea operaţiunilor de casă, inclusiv păstrarea şi imprimarea informaţiei gestionare şi financiare la efectuarea decontărilor băneşti în numerar, construcţia căruia înglobează un modul fiscal ce controlează memoria fiscală, dispozitivele de imprimare şi afişare, asigurînd protecţia algoritmilor de lucru şi a datelor împotriva modificărilor neautorizate;

Registrul unic al maşinilor de casă şi control (în continuare - Registrul unic) - registru-listă în care se include totalitatea informaţiei privind modelele concrete de MCC, aprobate pentru plasare pe piaţa Republicii Moldova;

solicitant - persoană juridică, înregistrată în modul stabilit în Republica Moldova, care a depus cererea şi documentele necesare pentru includerea unui model concret de MCC în Registrul unic;

furnizor (distribuitor exclusiv) - solicitantul care, în modul stabilit, a obţinut aprobarea unui model concret de MCC;

129

centru de asistenţă tehnică pentru MCC (în continuare - centru de asistenţă tehnică) - persoană juridică sau întreprindere individuală (întreprinzător individual) care a obţinut, în modul stabilit, dreptul de a practica activităţi de instalare, reparaţie şi deservire tehnică a MCC;

sigiliul furnizorului - sigiliu de protecţie sub formă de etichetă adezivă cu elemente de identificare (inclusiv denumirea furnizorului sau cuvîntul "FURNIZOR") şi protecţie contra falsificării, care se distruge (deformează) ireversibil la încercarea de înlăturare, confecţionate centralizat la comanda organului abilitat, folosite de furnizor la sigilarea anumitor elemente (inclusiv carcasa) ale MCC;

sigiliul organului fiscal (sigiliul fiscal) - sigiliu de protecţie sub formă de etichetă adezivă cu elemente de identificare (inclusiv emblema Serviciului Fiscal de Stat şi/sau sigla SFS) şi protecţie contra falsificării, care se distruge (deformează) ireversibil la încercarea de înlăturare, confecţionate centralizat la comanda organului abilitat, folosite de organul fiscal la sigilarea anumitor elemente (de regulă carcasa) ale MCC;

sigilarea MCC - procedura de aplicare a sigiliului furnizorului şi/sau a sigiliului fiscal pe anumite elemente ale MCC, inclusiv pe carcasă (avînd rol de protecţie contra acţiunilor exterioare nesancţionate).

3. Registrul unic se ţine în următoarele scopuri: utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova a MCC de modele ce corespund cerinţelor tehnice aprobate,

standardelor naţionale şi internaţionale; retragerea la timp din exploatare a MCC care nu corespund cerinţelor documentelor normative şi/sau nu asigură

evidenţa efectivă a mijloacelor băneşti în numerar în sfera de activitate în care se folosesc. 4. Registrul unic este ţinut de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. 5. Organele fiscale înregistrează MCC în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la modul de

înregistrare şi exercitare a controlului asupra utilizării maşinilor de casă şi control.

II. CERINŢE OBLIGATORII FAŢĂ DE MODELELE MCC 6. În Registrul unic se includ modelele MCC ce corespund: cerinţelor tehnice faţă de MCC (generale şi speciale pentru diverse sfere de utilizare), aprobate de Comisia

interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control (în continuare - Comisia); cerinţelor standardelor naţionale ale Republicii Moldova şi celor interstatale ce se referă la MCC.

III. MODALITATEA INCLUDERII MODELELOR MCC ÎN REGISTRUL UNIC

7. În Registrul unic se includ modelele MCC care se produc sau se importă în Republica Moldova. În Registrul unic se include separat modelul de bază al MCC şi fiecare modificaţie a modelului de bază. 8. Producătorul de MCC dintr-o altă ţară acordă solicitantului, pe bază de contract, dreptul exclusiv de plasare

pe piaţa Republicii Moldova a MCC de model concret şi garantează posibilitatea exploatării acestora pe perioada normală de funcţionare, stabilită în documentul normativ, care nu poate fi mai mică de 5 ani.

Producătorul autohton (care produce sau asamblează MCC) solicită includerea modelului de MCC produs în nume propriu.

9. În Registrul unic pot fi incluse numai modelele MCC care au trecut certificarea corespunderii cerinţelor tehnice faţă de MCC şi standardelor naţionale, interstatale, internaţionale şi deţin certificat de conformitate.

10. Certificarea MCC de model concret se efectuează pe bază de contract, încheiat între solicitant şi organismul de certificare acreditat şi desemnat în modul stabilit.

Programul-etalon de aplicaţie (software-ul) al MCC se supune aprobării de model de către Organismul Naţional de Metrologie.

11. Pentru includerea modelului concret al MCC în Registrul unic, solicitantul depune la Comisie (secretariatul ei):

cererea pe blancheta întreprinderii, în conformitate cu modelul din anexa nr. 1 la prezentul Regulament, indicînd obligatoriu data depunerii;

extrasul din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor; copia de pe certificatul de înregistrare a întreprinderii; copia de pe documentul (contract sau scrisoare de garanţie) ce confirmă dreptul solicitantului de a comercializa

în Republica Moldova producţia cu marca de comerţ a producătorului străin (pentru solicitanţii modelelor de import);

copia de pe documentul (licenţă sau contract) ce confirmă dreptul de a produce în Republica Moldova MCC, conform documentaţiei tehnice a producătorului străin (pentru solicitanţii modelelor asamblate din subansambluri de import);

copia de pe atestatul producerii, eliberat de organismul de certificare (pentru solicitanţii modelelor autohtone); documentul ce confirmă garanţia solicitantului privind asigurarea deservirii tehnice a MCC în perioada de

garanţie şi postgaranţie, asigurarea cu piese de schimb şi materiale consumabile pe perioada normală de funcţionare, instruirea utilizatorilor şi funcţionarilor fiscali, livrarea MCC cu documentaţia tehnică de însoţire respectivă;

copia de pe certificatul de conformitate a modelului MCC, emis de organismul de certificare; copia de pe certificatul de aprobare de model, emis de către Organismul Naţional de Metrologie;

130

copia de pe raportul de expertiză privind corespunderea modelului MCC cerinţelor tehnice şi de pe procesul-verbal al încercărilor (pînă la elaborarea standardelor naţionale), eliberat de organismul de certificare;

fotografii ale modelului MCC, inclusiv cu imaginea plăcii de marcaj; cartea tehnică (paşaportul) MCC sau alt document cu descrierea soluţiilor aparataj-programe, caracteristicilor

tehnice şi funcţionale ale modelului MCC, descrierea mijloacelor de organizare a protejării informaţiei fiscale şi prevenirii fraudelor la etapele elaborării, implementării şi exploatării MCC, inclusiv prin aplicarea sigiliilor de protecţie pe carcasă şi anumite elemente ale MCC (care prin modificare şi/sau înlocuire neautorizată pot cauza schimbarea algoritmului de lucru şi/sau denaturarea datelor din memoria MCC);

instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere; instrucţiunea funcţionarului fiscal (inclusiv pe suport electronic), care include schema de aplicare a sigiliilor de

protecţie, modalitatea controlului prezenţei memoriei fiscale, descrierea regimului de lucru al funcţionarului fiscal la MCC, descrierea fiecărui element imprimat pe bonul de casă, banda de control, în dările de seamă (documente de ieşire), precum şi procedura obţinerii dărilor de seamă şi a verificării programelor de lucru ale MCC;

schema de aplicare a sigiliilor de protecţie, care include obligatoriu informaţia privind locurile (denumirea elementelor MCC, modul de aplicare etc.) de aplicare a sigiliului furnizorului şi locurile (denumirea elementelor MCC, modul de aplicare etc.) de aplicare a sigiliului fiscal, precum şi garanţia solicitantului că MCC astfel sigilată este protejată contra acţiunilor exterioare neautorizate, semnată de conducător şi ştampilată;

modelele originale ale tuturor documentelor emise de MCC (bonuri de casă, benzi de control, dări de seamă, rapoarte etc.);

mostra de control a modelului MCC, memoria fixă (parte componentă a MCC) cu programul de aplicaţie al MCC (versiunea de program - etalon).

Documentaţia tehnică (cartea tehnică, instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare şi întreţinere, instrucţiunea funcţionarului fiscal) se prezintă în limbile moldovenească şi rusă.

Comisia remite toată documentaţia menţionată Inspectoratului Fiscal Principal de Stat pentru analiză, verificare şi avizare.

12. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în termen de 30 de zile, analizează documentele depuse, verifică (testează) funcţiile MCC legate de fiscalizare, emitere a rapoartelor de închidere zilnică şi a rapoartelor periodice din memoria fiscală şi prezintă Comisiei avizul respectiv.

13. Comisia examinează în şedinţă ordinară chestiunea includerii modelului MCC solicitat în Registrul unic şi adoptă decizia respectivă.

14. În caz de adoptare a unei decizii pozitive: se publică în Monitorul Oficial, în modul stabilit, informaţia cu privire la decizia de a include modelul MCC în

Registrul unic; se eliberează solicitantului extrasul din decizia Comisiei, ce confirmă includerea modelului solicitat în Registrul

unic; se restituie solicitantului mostra de control a modelului MCC.

141. Decizia privind includerea modelului MCC în Registrul unic are o durată de valabilitate de 5 ani din data adoptării.

Prelungirea cu un an a termenului de aflare a modelului MCC în Registrul unic se efectuează în baza cererii înaintate de furnizorul respectiv cu cel puţin 90 de zile pînă la expirarea termenului de valabilitate curent.

15. În caz de adoptare de către Comisie a unei decizii negative, aceasta se aduce la cunoştinţa solicitantului, se indică neajunsurile depistate şi se restituie mostra de control a modelului MCC.

Examinarea repetată în Comisie a chestiunii cu privire la includerea modelului MCC în Registrul unic este posibilă numai dacă solicitantul prezintă documentele care confirmă lichidarea neajunsurilor depistate şi avizul favorabil al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

IV. MODALITATEA EXCLUDERII MODELULUI MCC DIN REGISTRUL UNIC

16. Excluderea modelului MCC din Registrul unic se efectuează la decizia Comisiei, în cazul în care: a expirat termenul de valabilitate a certificatului de conformitate stabilit reieşind din schema de certificare

aplicată sau certificatul de conformitate a fost suspendat ori retras; s-a depistat în procesul exploatării: a) necorespunderea MCC modelului mostrei de control şi/sau cerinţelor actelor normative obligatorii (inclusiv în

cazul livrării de către furnizori a MCC cu versiuni de programe care n-au fost supuse aprobării de model de către Organismul Naţional de Metrologie);

b) defecte ascunse (indiferent de sursa de provenienţă a acestora) ale MCC de acest model, care pot conduce la denaturarea datelor fiscale;

lipseşte sau nu se asigură asistenţa tehnică competentă pentru MCC de acest model pe o perioadă ce depăşeşte 6 luni;

persoana juridică, furnizorul MCC de acest model, şi-a încheiat activitatea, a fost reorganizată sau lichidată. 17. Drept temei pentru excluderea modelului MCC din Registrul unic serveşte solicitarea:

131

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat; Serviciului Standardizare şi Metrologie; furnizorului MCC. 18. În caz de excludere a modelelor MCC din Registrul unic, Comisia: stabileşte data excluderii; indică termenul-limită de utilizare; publică informaţia privind decizia adoptată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, conform anexei nr.3 la

prezentul Regulament. 19. În caz de modificare a cerinţelor tehnice sau cerinţelor standardelor naţionale, Comisia determină termenele

şi modul retragerii din exploatare a MCC de modele ce nu corespund cerinţelor noi, luînd în considerare durata utilă de funcţionare şi/sau norma anuală de uzură a acestora.

20. Excluderea modelului MCC din Registrul unic interzice importul, comercializarea, înregistrarea sau reînregistrarea de către organele fiscale a MCC de acest model, precum şi exploatarea lor în continuare (după expirarea termenului-limită stabilit) pe teritoriul Republicii Moldova.

V. ŢINEREA REGISTRULUI UNIC

21. Ţinerea Registrului unic presupune: publicarea la timp a informaţiei cu privire la includerea/excluderea modelelor MCC în/din Registrul unic; publicarea anuală a Registrului unic în vigoare, conform anexei nr.2 la prezentul Regulament; controlul termenului de valabilitate a certificatelor de conformitate; păstrarea şi arhivarea documentelor prezentate Comisiei la includerea/excluderea modelelor MCC în/din

Registrul unic, inclusiv modificările ulterioare; ţinerea şi utilizarea bazei de date corespunzătoare.

VI. CERINŢE OBLIGATORII PRIVIND PLASAREA PE PIAŢĂ A MCC

22. Furnizorul MCC de model concret (în continuare - furnizorul MCC) îşi asumă răspunderea pentru plasarea pe piaţa Republicii Moldova a MCC de acest model şi trebuie să asigure conformitatea acestora cu modelul aprobat (inclus în Registrul unic).

Furnizorul MCC este obligat să asigure posibilitatea utilizării MCC pe perioada normală de funcţionare, care nu va fi mai mică de 5 ani, să asigure reparaţia şi deservirea tehnică a lor, precum şi să asigure piese de schimb şi componente în volumul şi sortimentul necesar.

Documentaţia tehnică de însoţire a MCC include în mod obligatoriu: cartea tehnică (paşaportul) MCC; registrul de evidenţă a serviciilor de asistenţă tehnică pentru MCC; instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere a MCC. Responsabilităţile furnizorului se extind şi asupra reprezentanţilor autorizaţi ai acestuia (centrele de asistenţă

tehnică cu care au încheiate contracte de colaborare). În cazul suspendării, din diferite motive, a activităţii de livrare pe piaţă a MCC de anumite modele, distribuitorul

exclusiv (furnizorul) este răspunzător în continuare pentru toate obligaţiile ce îi revin, conform prevederilor actelor normative în vigoare, pentru MCC livrate.

În cazul încetării, din diferite motive, a activităţii de livrare pe piaţă a MCC de anumite modele, distribuitorul exclusiv (furnizorul) este obligat să cedeze drepturile şi obligaţiile ce decurg din actele normative în vigoare, inclusiv din nota de garanţie la cererea adresată Comisiei la includerea modelului MCC în Registrul unic, altei persoane juridice.

În cazul în care distribuitorul exclusiv nu desemnează succesorul de drepturi, Comisia va selecta succesorul de sine stătător, din rîndul furnizorilor de MCC, cu acordul acestuia.

Succesorul de drepturi, persoană juridică, confirmă preluarea obligaţiilor asupra MCC livrate de predecesor prin prezentarea la Comisie a cererii, autorizaţiei de competenţă tehnică pentru instalarea, repararea şi deservirea tehnică a MCC de modelul respectiv, iar la cererea Comisiei, şi a altor documente din cele specificate în prezentul Regulament.

În cazul în care succesorul de drepturi nu este desemnat, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat solicită excluderea din Registrul unic a modelelor MCC care aparţin acestui furnizor.

23. Furnizorul MCC comandă, în modul stabilit, confecţionarea sigiliilor de protecţie (sigiliul furnizorului şi sigiliul fiscal) şi garantează achitarea contravalorii acestora.

Furnizorul MCC ţine evidenţa sigiliilor furnizorului, le repartizează centrelor de asistenţă tehnică (conform contractelor de colaborare şi contra plată) şi exercită controlul asupra folosirii lor. Sigiliile fiscale confecţionate sînt predate gratuit, pe baza actului de predare-primire, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

Listele de repartizare a sigiliilor furnizorului centrelor de asistenţă tehnică, precum şi modificările şi completările ulterioare se prezintă Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu cel puţin 5 zile înainte de livrarea sigiliilor.

132

24. Se interzice expunerea la comercializare, precum şi comercializarea MCC fără sigiliul furnizorului respectiv, aplicat în modul stabilit.

Prezenţa sigiliului furnizorului MCC, aplicat în modul stabilit cu consemnare în Registrul de evidenţă a serviciilor de asistenţă tehnică pentru MCC, este obligatorie pentru toată perioada de exploatare a MCC.

25. Furnizorii MCC, precum şi centrele de asistenţă tehnică care deţin autorizaţia de competenţă tehnică pentru instalarea, repararea şi deservirea tehnică a MCC, eliberat de Serviciul Standardizare şi Metrologie, pot începe activitatea respectivă numai după confirmarea înregistrării de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, prezentînd în acest scop cererea prin care se solicită înregistrarea şi documentele prevăzute în Regulamentul cu privire la modul de exploatare a maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat examinează documentele depuse şi, în termen de pînă la 15 zile de la data depunerii acestora, înregistrează sau refuză motivat înregistrarea, informînd solicitantul.

De asemenea, furnizorii MCC trebuie să comunice Comisiei, prin intermediul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, iar centrele de asistenţă tehnică - Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, în termen de pînă la 5 zile, despre orice modificare intervenită în activitatea lor legată de furnizarea MCC şi asistenţa tehnică pentru MCC, confirmîndu-le prin documentele respective.

Anexa nr. 1 la Regulamentul cu privire la

Registrul unic al maşinilor de casă şi control

Blancheta întreprinderii Preşedintelui Comisiei interdepartamentale

pentru maşinile de casă şi control _______________________________

(numele, prenumele)

Cerere

Rugăm să includeţi în Registrul unic al maşinilor de casă şi control modelul ______________________________________________________________________________ ______________________________________________________________________________

(denumirea modelului maşinii de casă şi control,

modificaţia, grupul de clasificaţie) produs de _________________________________ pentru ___________________________ (denumirea firmei, ţara) (sfera de aplicare) Garantăm organizarea asistenţei tehnice, asigurarea cu piese de schimb şi documentaţie tehnică, instruirea

utilizatorilor şi funcţionarilor fiscali. Se anexează documentele conform punctului 11 al Regulamentului cu privire la Registrul unic al maşinilor de

casă şi control. Adresa solicitantului L.Ş. ___ ______________ 20__ Conducătorul _________________________ (numele, prenumele, semnătura)

Contabilul şef _______________________ (numele, prenumele, semnătura)

Anexa nr. 2

la Regulamentul cu privire la Registrul unic al maşinilor

de casă şi control


Nr. d/o

Modelul MCC, modificaţia, grupul de

clasificaţie

Solicitantul-furnizor (distribuitorul exclusiv)

al MCC

Producă- torul MCC

(firma, ţara)

Codul de înregist-

rare al MCC

Data includerii, numărul şi

data deciziei

Sfera de aplicare

1 2 3 4 5 6 7

133

Anexa nr. 3 la Regulamentul cu privire la


Lista modelelor maşinilor de casă şi control

excluse din Registrul unic

Anexa nr. 3

la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova

nr. 474 din 28 aprilie 1998

R E G U L A M E N T U L cu privire la Comisia interdepartamentală

pentru maşinile de casă şi control 1. Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control (în continuare – Comisia) se instituie în scopul

coordonării acţiunilor privind implementarea şi exploatarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală în domeniul decontărilor băneşti în numerar.

Regulamentul cu privire la modul de exploatare a maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală, comunicatele, normele tehnice şi metodologice, cerinţele tehnice faţă de maşinile de casă şi control şi alte asemenea acte, care ţin de domeniul maşinilor de casă şi control, poartă caracter interdepartamental şi sînt executorii pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi pentru contribuabili.

Actele menţionate, precum şi cele de modificare, completare sau abrogare a lor, se adoptă prin deciziile Comisiei.

Regulamentul cu privire la modul de exploatare a maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală este supus înregistrării de stat.

2. În activitatea sa Comisia se conduce de Constituţia Republicii Moldova, legile Republicii Moldova, hotărîrile Parlamentului, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului şi prezentul Regulament.

3. Sarcinile principale ale Comisiei sînt: stabilirea modelelor maşinilor de casă şi control (MCC), admise pentru utilizare pe teritoriul Republicii

Moldova; soluţionarea problemelor interdepartamentale legate de implementarea, utilizarea MCC; crearea Registrului unic al maşinilor de casă şi control. 4. Comisia în conformitate cu sarcinile ei: coordonează activitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale referitor la implementarea,

utilizarea MCC, punerea în aplicare de către organele sus-numite a unei politici tehnice şi fiscale unice faţă de MCC;

examinează adresările contribuabililor cu privire la utilizarea MCC; adoptă decizii privind permiterea, interzicerea, stabilirea termenelor de exploatare a modelelor concrete de MCC

pe teritoriul Republicii Moldova; prezintă Guvernului Republicii Moldova informaţii şi propuneri referitoare la utilizarea MCC pe teritoriul

Republicii Moldova; organizează şi supraveghează, în caz de necesitate, testări ale MCC de model concret, în scopul aprecierii

eficacităţii utilizării MCC de acest model, precum şi expertize ale programului de aplicaţie a unei MCC concrete (versiune) în scopul stabilirii corespunderii versiunii verificate cu versiunea-etalon.

5. Comisiei i se acordă dreptul: să solicite şi să colecteze de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale informaţii, precum şi acte

normative emise de ele, vizînd chestiuni care intră în competenţa Comisiei; să adopte decizii obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi pentru

contribuabili privind chestiunile legate de stabilirea cerinţelor tehnice faţă de MCC, permiterea, interzicerea

Nr. d/o

Modelul MCC, modificaţia, grupul de clasificaţie

Codul de înregistrare al MCC

Numărul şi data deciziei

Data excluderii/ termenul-limită de

utilizare 1 2 3 4 5

134

utilizării modelelor concrete ale MCC, exploatarea şi deservirea tehnică a MCC; să ceară coordonarea cu ea (Comisia) a actelor normative adoptate de autorităţile administraţiei publice centrale

şi locale în problemele ce ţin de competenţa Comisiei. 6. În componenţa Comisiei intră reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi

ai producătorilor autohtoni de MCC,desemnaţi de autorităţile administraţiei publice respective. 7. Componenţa Comisiei se aprobă de către Guvernul Republicii Moldova.

71. Se stabileşte că, în caz de eliberare a membrilor Comisiei din funcţiile deţinute, atribuţiile lor în cadrul Comisiei vor fi exercitate de persoanele nou-desemnate în aceste funcţii, fără emiterea unei noi hotărîri de Guvern (introdus prin Hotărîrea Guvernului Nr.116 din 19 februarie 2010).

8. Preşedintele Comisiei: organizează activitatea şi poartă răspundere pentru îndeplinirea sarcinilor şi funcţiilor încredinţate Comisiei; prezintă Guvernului Republicii Moldova dări de seamă cu privire la activitatea Comisiei; semnează în numele Comisiei documentele emise de aceasta. 9. Secretarul responsabil al Comisiei: răspunde pentru asigurarea tehnico-organizatorică a activităţii Comisiei; soluţionează chestiunile operative ale Comisiei; semnează în numele Comisiei scrisori, avize, cereri şi alte documente cu caracter informativ. 10. Activitatea Comisiei: şedinţele Comisiei au loc, în caz de necesitate, dar, cel puţin o dată în trimestru; şedinţele Comisiei sînt conduse de preşedintele acesteia, iar în absenţa lui de prim-vicepreşedintele sau

vicepreşedintele Comisiei; şedinţele Comisiei se consideră deliberative, dacă la ele participă majoritatea membrilor Comisiei; deciziile Comisiei se consideră adoptate, dacă pentru ele au votat majoritatea membrilor Comisiei, care au

participat la şedinţă. În caz de paritate de voturi, votul decisiv îi aparţine persoanei care a prezidat şedinţa; deciziile Comisiei, în lipsa preşedintelui, se semnează de către persoana care a prezidat şedinţa; deciziile Comisiei se aduc la cunoştinţa membrilor Comisiei şi altor persoane interesate prin expedierea

materialelor, în termen de zece zile din ziua în care a avut loc şedinţa Comisiei; Comisia dispune de blanchetă cu antet şi de ştampilă simplă de formă ovală care conţine: pe elipsă – denumirea

"Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control", iar în mijloc – "SECRETARIAT". 11. Deciziile adoptate privind chestiunile care intră în competenţa Comisiei, sînt executorii pentru autorităţile

administraţiei publice centrale şi locale, precum şi pentru contribuabili. 12. Recomandările Comisiei, în caz de necesitate, se promovează prin hotărîri de Guvern. 13. Asigurarea tehnico-organizatorică a activităţii Comisiei se realizează de către Inspectoratul Fiscal Principal

de Stat, inclusiv publicarea deciziilor în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în modul stabilit, la rubrica – Acte ale Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control.

Anexa nr. 4

la Hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998

(în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.116 от 19 февраля 2010 г.)

COMPONENŢA NOMINALĂ

a Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control

BARBĂNEAGRĂ Victor - viceministru al finanţelor (preşedinte al Comisiei) CIOBANU Sergiu - viceministru al economiei (vicepreşedinte al Comisiei) CURMEI Sofia - şef secţie, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (secretar responsabil al Comisiei) PLATON Nicolae - şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat CERTAN Anastasia - director direcţie, Ministerul Finanţelor VÎLCU Viorel - şef direcţie, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei COCEBAN Vitalie - şef Î.S. "FISCSERVINFORM" HANGANU Elena - şef direcţie, Ministerul Economiei NIRCA Vladimir - şef direcţie, Consiliul municipal Chişinău CALMÂŞ Pavel - şef direcţie, Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum "MOLDCOOP" ŞCHIOPU Victor - director general S.A. "SIGMA"

Anexa nr. 5

135

la Hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998

R E G U L A M E N T U L cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control

pentru efectuarea decontărilor în numerar

I. NOŢIUNI ŞI DISPOZIŢII GENERALE 1. Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar (în

continuare - Regulament) este elaborat pe baza art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.8 lit.f) şi art.9 lit.f) din Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor.

2. Prevederile prezentului Regulament se extind asupra contribuabililor care, potrivit legislaţiei în vigoare, au obligativitatea ţinerii contabilităţii.

3. În sensul prezentului Regulament, noţiunile utilizate semnifică: utilizator – contribuabil care foloseşte MCC la efectuarea decontărilor băneşti în numerar; consumator (cumpărător, client, beneficiar) - orice persoană care comandă, procură sau foloseşte bunuri, lucrări

sau servicii; tranzacţie comercială - fapt economic care constă în vînzarea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de

servicii, recepţionarea de plăţi pentru bunuri, lucrări, servicii, recepţionarea de plăţi fiscale şi nefiscale, recepţionarea altor plăţi şi cotizaţii;

bunuri - orice valori materiale sau nemateriale, mobiliare sau imobiliare; serviciu - activitate, alta decît cea din care rezultă produse, desfăşurată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale

consumatorilor; lucrare - ansamblu de acţiuni prin care se obţine un produs sau se modifică caracteristicile acestuia; maşină de casă şi control cu memorie fiscală (în continuare - MCC) - aparat pentru înregistrarea operaţiunilor

de casă, inclusiv păstrarea şi imprimarea informaţiei gestionare şi financiare la efectuarea decontărilor băneşti în numerar, construcţia căruia înglobează un modul fiscal ce controlează memoria fiscală, dispozitive de imprimare şi afişare, asigurînd protecţia algoritmilor de lucru şi a datelor de modificări neautorizate (sinonime - maşină de casă

şi de control, aparat de casă şi control, casă de înregistrare); memorie fiscală – tip special de memorie fixă energetic-independentă (circuit integrat de memorare în care

datele pot fi scrise o singură dată), componentă electronică a modulului fiscal a MCC, destinată pentru scrierea (înregistrarea) datelor fiscale, asigurarea integrităţii şi păstrării acestora pe termen lung;

fiscalizarea MCC - operaţiune prin care memoria fiscală a MCC devine activă (regim de funcţionare a MCC care asigură înregistrarea datelor fiscale în memoria fiscală - regim fiscal);

bon de casă - document confirmativ, emis de MCC la efectuarea decontărilor băneşti în numerar, care atestă tranzacţia comercială şi achitarea plăţii şi se înmînează în mod obligatoriu consumatorului. Bonul de casă trebuie să conţină elementele obligatorii enumerate în cerinţele tehnice faţă de MCC şi/sau alte norme tehnice sau metodologice de aplicare, aprobate în modul stabilit. În anumite cazuri, bonul de casă poate fi imprimat nemijlocit pe documentul de însoţire aferent tranzacţiei comerciale (aviz de plată în numerar, factură, bon de comandă-livrare, notă de plată etc.);

bandă de control - document confirmativ, imprimat de MCC pe suport de hîrtie, care conţine copia datelor fiscale imprimate pe bonurile de casă înmînate consumatorilor;

raport de închidere zilnică - document de evidenţă a gestiunii zilnice (zi de lucru, schimb), care conţine sinteza datelor fiscale ce se înscriu în memoria fiscală odată cu imprimarea acestuia;

bon de plată, factură de expediţie etc. - formulare tipizate cu regim special, prevăzute de actele normative în vigoare;

suma de mijloace băneşti excedent/deficit – diferenţa pozitivă (+)/negativă (-) dintre suma efectivă de mijloace băneşti din caseta (sertarul) pentru bani a MCC sau, în acelaşi sens, din locul special destinat pentru primirea şi păstrarea temporară a mijloacelor băneşti provenite din tranzacţiile comerciale curente (încasări curente şi vărsămînt de serviciu de numerar) şi suma curentă de mijloace băneşti înregistrată în MCC;

furnizor (distribuitor exclusiv) – solicitantul care, în modul stabilit, a obţinut aprobarea unui model concret de MCC;

centru de asistenţă tehnică pentru MCC (în continuare – centru de asistenţă tehnică) – persoană juridică sau întreprindere individuală (întreprinzător individual) care a obţinut, în modul stabilit, dreptul de a practica activităţi de instalare, reparaţie şi deservire tehnică a MCC;

sigilarea MCC - procedura de aplicare a sigiliului furnizorului şi/sau sigiliului fiscal pe anumite elemente ale MCC, inclusiv pe carcasă (avînd rol de protecţie contra acţiunilor exterioare neautorizate).

II. OBLIGATIVITATEA APLICĂRII MCC

136

4. La efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru tranzacţiile comerciale cu consumatorii, contribuabilii sînt obligaţi să utilizeze MCC.

Această obligativitate se extinde asupra tuturor subdiviziunilor (filială, reprezentanţă, oficiu, secţie, magazin, depozit, unitate comercială, unitate de prestări servicii (inclusiv unitate de transport-taxi) etc.) în care contribuabilul primeşte plăţile pentru tranzacţiile comerciale (consumatorul achită plata).

41. Maşinile de casă şi control se instalează în fiecare din locurile special destinate (loc de lucru al casierului, operatorului-casier, vînzătorului, prestatorului etc.), amenajate pentru primirea şi păstrarea temporară a mijloacelor băneşti, conform normelor în vigoare.

5. Dacă în cadrul decontărilor băneşti în numerar contribuabilul acceptă, în modul stabilit, cardurile bancare în calitate de instrument de plată fără numerar sau alt mod de plată, decontările respective se efectuează de asemenea prin intermediul MCC.

6. Se permite efectuarea decontărilor băneşti în numerar fără aplicarea MCC la desfăşurarea activităţilor stipulate în anexa la prezentul Regulament.

Bonul de plată, care se eliberează în cazurile prevăzute în prezentul Regulament, se consideră echivalentul bonului de casă emis de MCC.

7. Eliberarea de către contribuabil a documentelor de tip aviz de plată în numerar, factură, bon de comandă-livrare, notă de plată etc. nu-l scuteşte pe acesta de obligaţia de a utiliza MCC.

III. OBLIGAŢIUNILE UTILIZATORILOR

8. Utilizatorii sînt obligaţi: a) să-şi doteze subdiviziunile cu MCC de modele incluse în Registrul unic al maşinilor de casă şi control (în

continuare - Registrul unic); b) să înregistreze/reînregistreze (să pună în evidenţă) MCC, în modul stabilit, la organul fiscal şi să primească

Registrul MCC şi Registrul asistenţă tehnică, care se restituie după legalizare, precum şi Cartela de înregistrare a MCC perfectată în modul stabilit;

c) să ţină pentru fiecare MCC, pentru fiecare an de gestiune separat, un registru (Registrul MCC) şi să-l legalizeze (consemneze) la organul fiscal în care este înregistrată (reînregistrată) MCC.

În Registrul MCC se înregistrează (înscrie) în ordinea cronologică de apariţie, conform raportului de închidere zilnică, sumele de mijloace băneşti încasate.

Registrul MCC, care se deschide în anul în curs pentru anul de gestiune imediat următor, se legalizează (anexînd concomitent pentru verificare Registrul MCC curent/precedent) la organul fiscal, care a înregistrat (reînregistrat) MCC nu mai devreme de luna decembrie a anului în curs şi nu mai tîrziu de luna februarie a anului următor.

Contribuabilul care îşi desfăşoară activitatea în regim continuu în timp de fiecare 24 ore emite la MCC două rapoarte de închidere zilnică şi poate deschide pentru anul gestionar două registre (semestrul I şi II);

d) să încheie contracte de asistenţă tehnică pentru fiecare MCC cu centrele de asistenţă tehnică, care deţin autorizaţia de competenţă tehnică respectivă şi au contracte de colaborare cu furnizorii MCC respectivi, să apeleze la serviciile acestora, prezentînd Registrul de evidenţă a serviciilor de asistenţă tehnică pentru MCC (din documentaţia tehnică de însoţire a MCC; în continuare - Registrul asistenţă tehnică) în care se consemnează informaţii privind defecţiunea constatată, starea sigiliilor aplicate anterior, sigiliile furnizorului nou-aplicate etc.;

e) să utilizeze MCC în stare bună de funcţionare, care să fie sigilate de către organul fiscal în modul stabilit. MCC se consideră în stare bună de funcţionare dacă sînt îndeplinite următoarele cerinţe: modelul MCC este inclus în Registrul unic; regimul fiscal este lansat; asigură emiterea bonurilor de casă, benzilor de control, rapoartelor de închidere zilnică, rapoartelor periodice

etc.; suportul de hîrtie pe care se tipăresc documentele, precum şi modul de imprimare asigură vizibilitatea şi

lizibilitatea lor pe perioada de păstrare; imprimă pe documente data calendaristică curentă şi timpul cu deviere maximă de 15 minute de la timpul real; sigiliile furnizorului MCC sînt aplicate în locurile stabilite, valide, nedeteriorate şi elementele de identificare ale

sigiliilor corespund celor consemnate în Registrul asistenţă tehnică; numărul de fabricaţie din cartea tehnică corespunde celui de pe placa de marcaj a MCC. MCC se consideră sigilată de către organul fiscal în modul stabilit dacă sigiliile (sigiliul) organului fiscal sînt

aplicate în locurile stabilite, valide, nedeteriorate şi elementele de identificare ale sigiliilor corespund celor consemnate de către organul fiscal în Registrul asistenţă tehnică.

Dacă cel puţin una dintre cerinţele enumerate nu este îndeplinită, se consideră că MCC nu este sigilată de către organul fiscal, deci MCC este nesigilată.

MCC care se utilizează cu încălcarea a cel puţin uneia dintre cerinţele sus-enumerate se consideră defectată; f) să înmîneze consumatorului bonul de casă emis de MCC pentru tranzacţia comercială efectuată, care trebuie

să corespundă sumei real achitate, iar la cererea consumatorului - să completeze şi să elibereze factura de expediţie sau alt formular tipizat prevăzut de actele normative în vigoare;

137

g) în toate cazurile cînd utilizarea MCC este temporar imposibilă (din cauza defectării, deconectării reţelei electrice etc.), să întrerupă activitatea sau să reorganizeze lucrul în continuare, eliberînd consumatorilor bonuri de plată.

În astfel de cazuri, durata utilizării bonurilor de plată se reglementează prin deciziile Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control.

În Registrul MCC se consemnează data, ora şi cauza care a determinat întreruperea aplicării acesteia. Expedierea la reparaţie a MCC defectate, precum şi primirea acesteia de la reparaţie, se efectuează prin

intermediul organului fiscal la care este ţinută în evidenţă; h) să afişeze la vedere anunţuri despre obligativitatea prezenţei bonurilor de casă la examinarea reclamaţiilor

consumatorilor şi cererea de a prelua şi păstra bonurile de casă. În cazul în care la tranzacţia comercială se anexează şi alte documente probatoare, anunţurile vor face referire la acestea;

i) să exploateze maşinile de casă şi control conform Regulamentului cu privire la modul de exploatare a maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală;

j) să asigure păstrarea documentaţiei de exploatare pe toată perioada de exploatare a MCC, iar a rapoartelor de închidere zilnică (lipite în Registrul MCC) şi a benzilor de control - nu mai puţin de 5 ani de la momentul emiterii acestora;

k) să scoată din evidenţă şi din exploatare, în modul stabilit, MCC de modelele excluse din Registrul unic; l) să ofere colaboratorilor organelor abilitate cu funcţii de control, în limitele competenţelor acestora, acces liber

la MCC, la informaţia şi documentaţia de exploatare a lor.

IV. OBLIGAŢIUNILE CONSUMATORILOR 9. Consumatorul se obligă să prezinte, la examinarea reclamaţiei depuse de el, precum şi la cererea organelor de

control în cadrul controalelor efectuate de acestea, bonul de casă (echivalentul lui) înmînat la tranzacţia comercială respectivă.

V. ÎNCĂLCĂRI ŞI RESPONSABILITĂŢI 10. Se consideră că tranzacţia comercială nu este înregistrată în MCC, deci decontările băneşti în numerar se

efectuează fără aplicarea MCC (se desfăşoară activitate fără utilizarea MCC), în următoarele cazuri: a) nu se emite bonul de casă; b) se emite bonul de casă de o valoare ce nu corespunde sumei real achitate; c) nu se perfectează bonul de plată în cazurile prevăzute în prezentul Regulament; d) se perfectează bonul de plată în cazurile prevăzute în prezentul Regulament de o valoare ce nu corespunde

sumei real achitate; e) la verificare se depistează existenţa unei sume de mijloace băneşti excedente, care nu poate fi justificată prin

datele înscrise în documentele emise de MCC.

101. Apelarea la serviciile de asistenţă tehnică acordate de persoanele juridice sau fizice care nu deţin autorizaţia de competenţă tehnică pentru modelul MCC respectiv, precum şi returnarea MCC de la reparaţie fără înscrisul centrului de asistenţă tehnică (distribuitorului exclusiv) autorizat se califică drept încălcări ale regulilor de exploatare a MCC.

102. Înlocuirea memoriei fiscale se efectuează în toate cazurile în care memoria fiscală a MCC s-a umplut (este depăşită capacitatea de memorare) sau s-a defectat, precum şi în cazul în care contribuabilul solicită înregistrarea unei MCC, scoase din evidenţă de la organul fiscal, procurate (arendate) de pe piaţa terţă (MCC a fost anterior în exploatare).

Procedura de înlocuire o efectuează numai centrele de asistenţă tehnică care deţin autorizaţia de competenţă tehnică pentru modelul MCC respectiv, precum şi distribuitorul exclusiv, în cazul în care deţine autorizaţia de competenţă tehnică.

Notă: Înainte de înlocuirea memoriei fiscale din motivul umplerii sau defectării, se efectuează citirea datelor din

memoria fiscală şi imprimarea acestora pe suport de hîrtie (banda de control/bonuri), care apoi se predă utilizatorului MCC pentru transmitere organului fiscal. În Registrul asistenţă tehnică se consemnează obligatoriu faptul înlocuirii memoriei fiscale şi, după caz, faptul că memoria fiscală nu poate fi citită.

103. Neutilizarea MCC, utilizarea MCC defectate, nesigilate sau neînregistrate de către organul fiscal, încălcarea regulilor de exploatare a MCC sau încălcarea drepturilor consumatorilor sînt pasibile de răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

VI. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

11. Activitatea furnizorilor MCC şi centrelor de asistenţă tehnică este reglementată prin Regulamentul cu privire la Registrul unic al maşinilor de casă şi control, Regulamentul cu privire la modul de exploatare a maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală şi alte decizii ale Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control.

12. Înregistrarea de către organele fiscale a MCC ale utilizatorilor, sigilarea, evidenţa şi controlul asupra folosirii lor se reglementează prin Regulamentul cu privire la modul de înregistrare şi exercitare a controlului asupra

138

utilizării maşinilor de casă şi control, elaborat şi aprobat de Ministerul Finanţelor. 13. Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control, în caz de necesitate, poate stabili de sine

stătător elementele obligatorii ale bonului de casă sau ale rapoartelor emise de MCC şi durata valabilităţii acestora, fără modificarea cerinţelor tehnice faţă de MCC.

Anexă la Regulamentul cu privire la aplicarea

maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar

LISTA genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea decontărilor băneşti în numerar fără

aplicarea maşinilor de casă şi control

1. Comercializarea către populaţie a produselor agricole crescute de agenţii economici pe terenurile proprii sau arendate - în pieţe, iarmaroace şi alte locuri autorizate de organele administraţiei publice locale.

2. Comercializarea de către gospodăriile ţărăneşti (de fermier) a produselor agricole altor agenţi economici, precum şi serviciile pentru agricultură prestate de acestea, cu eliberarea bonurilor de plată.

3. Comercializarea obiectelor de cult religios şi a literaturii religioase, ritualurile şi ceremoniile efectuate de către organizaţiile religioase în locaşurile de cult.

4. Comercializarea ziarelor, revistelor, biletelor de loterie. 5. Serviciile prestate de transportul în comun urban în baza biletelor şi/sau abonamentelor de călătorie (la preţ

fix, executate în mod tipografic). 6. Serviciile veterinare, serviciile de reparare urgentă a spaţiului locativ, instalaţiilor inginereşti, mobilierului,

tehnicii de uz casnic, prestate de agenţii economici populaţiei deplasîndu-se la clientelă, cu eliberarea bonurilor de plată.

7. Desfăşurarea activităţii farmaceutice în punctele medicale din localităţile rurale în care nu sînt farmacii, cu eliberarea bonurilor de plată.

8. Activităţile desfăşurate de titularii patentelor pe baza patentei de întreprinzător. 9. Activităţile pentru care sistemele de evidenţă şi gestiune computerizată asigură emiterea facturilor fiscale pe

hîrtie specială cu însemne de protecţie, imprimînd seria şi numărul facturii fiscale din diapazonul atribuit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care îndeplinesc şi funcţia bonurilor de plată (achitare în numerar).

10. Activitatea instituţiilor financiare care se licenţiază şi se reglementează prin actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, cu excepţia operaţiunilor de schimb valutar către persoanele fizice.

11. Recepţionarea (colectarea) plăţilor fiscale obligatorii, precum şi a plăţilor nefiscale de către organele fiscale şi/sau primării, cu eliberarea documentelor de evidenţă strictă ale Serviciului Fiscal de Stat.

12. (Exclus prin Hotărîrea Guvernului Nr.116 din 19 februarie 2010). 13. Prestarea serviciilor de către avocaţi.

131. Activitatea notarială (introdus prin Hotărîrea Guvernului Nr.917 din 1 octombrie 2010). 14. Recepţionarea plăţilor pentru servicii prin intermediul ghişeelor bancare automate de autodeservire care emit

chitanţe de plată în numerar. 15. Asigurarea alimentaţiei elevilor şi personalului din instituţiile de învăţămînt primar şi secundar general pe

durata anului de studii. La finele gestiunii zilnice se întocmeşte documentul primar cu regim special – bonul de plată, care conţine totalitatea tranzacţiilor comerciale efectuate (introdus prin Hotărîrea Guvernului Nr.116 din 19 februarie 2010).

16. Comercializarea către populaţie a bunurilor şi serviciilor de alimentaţie publică, în perioada desfăşurării iarmaroacelor, expoziţiilor, festivalurilor şi diverselor măsuri cultural-sportive – în parcuri şi străzi, precum şi în alte locuri publice, autorizate de autorităţile publice locale şi/sau centrale cu informarea organului fiscal respectiv. La finele gestiunii zilnice se întocmeşte documentul primar cu regim special – bonul de plată, care conţine totalitatea tranzacţiilor comerciale efectuate (introdus prin H.G. Nr.116 din 19.02. 2010).

CU PRIVIRE LA NOMENCLATORUL AUTORIZAŢIILOR, PERMISIUNILOR ŞI CERTIFICATELOR, ELIBERATE DE CĂTRE AUTORITĂŢILE ADMINISTRATIVE CENTRALE ŞI

ORGANELE SUBORDONATE ACESTORA PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE PENTRU PRACTICAREA ACTIVITĂŢII ANTREPRENORIALE

139

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova

Nr. 920 din 30 august 2005 (Monitorul Oficial, 23 septembrie 2005, nr.126-128, p. II, art. 1047)

Întru executarea prevederilor Legii nr.424-XV din 16 decembrie 2004 privind revizuirea şi optimizarea cadrului

normativ de reglementare a activităţii de întreprinzător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.1-4, art.16) şi a hotărîrilor Guvernului nr.395 din 1 aprilie 2003 "Privind reglementarea controalelor" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.62-66, art.413) şi nr.141 din 17 februarie 2004 "Despre reforma reglementării de stat a activităţii antreprenoriale" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.35-38, art.274), Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Nomenclatorul autorizaţiilor, permisiunilor şi certificatelor, eliberate de către autorităţile administrative centrale şi organele subordonate acestora persoanelor fizice şi juridice pentru practicarea activităţii antreprenoriale (se anexează).

2. Se stabileşte că plata pentru eliberarea autorizaţiilor, permisiunilor şi certificatelor de către autorităţile administrative centrale şi organele subordonate acestora persoanelor fizice şi juridice în vederea practicării activităţii antreprenoriale se percepe doar în cazurile în care această plată este prevăzută de legislaţie. În toate celelalte cazuri, autorizaţiile, permisiunile şi certificatele, în scopul menţionat, se eliberează gratuit.

3. Autorităţile administrative centrale, specificate în Nomenclator, şi organele subordonate acestora: vor elibera autorizaţiile, permisiunile şi certificatele respective în termen de cel mult 10 zile lucrătoare din data

depunerii cererii şi a documentelor necesare de către solicitanţi, dacă în legile respective sau în acordurile şi convenţiile internaţionale nu este prevăzut altfel;

în termen de două luni, vor aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta hotărîre şi, de comun acord cu Ministerul Economiei şi Comerţului, vor întocmi listele exhaustive ale documentelor suplimentare necesare obţinerii de către solicitanţi a autorizaţiei, permisiunii şi certificatului, care urmează a fi publicate, în mod obligatoriu, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

4. Prevederile hotărîrilor Guvernului şi ale actelor normative departamentale cu privire la eliberarea autorizaţiilor, permisiunilor şi certificatelor pentru practicarea activităţii antreprenoriale, precum şi tarifele pentru eliberarea acestora, care nu sînt incluse în Nomenclator, se consideră caduce.

5. Nu se permite eliberarea autorizaţiilor, permisiunilor şi certificatelor care nu sînt incluse în Nomenclator, cu excepţia celor expres prevăzute de legislaţie.

Propunerile de modificare şi completare a Nomenclatorului pot fi înaintate Guvernului numai după coordonarea lor cu Comisia de stat pentru reglementarea activităţii de întreprinzător, consultînd Patronatele.

6. Întru executarea prevederilor art. 6, 7, 10 şi 20 alin.(1) din Legea nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, autorizaţiile, permisiunile şi certificatele, care nu sînt stabilite expres în legi, se vor elibera de către autorităţile administraţiei publice centrale şi alte instituţii cu funcţii de reglementare şi control numai pînă la data intrării în vigoare a legii menţionate. Această condiţie se referă şi la actele de autorizare, care se eliberează cu plată, dacă mărimea plăţii nu este stabilită de lege.

7. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să se călăuzească de prevederile prezentei hotărîri. 8. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei şi Comerţului. (Conform Hotărîrii Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007 după punctul 5 este introdus un punct nou, 6,

punctele 6 şi 7 devin, respectiv, punctele 7 şi 8). PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV Contrasemnează: Ministrul economiei şi comerţului Valeriu Lazăr


nr. 920 din 30 august 2005 (în redacţia Hotărîrilor Guvernului

Nr.758 din 4 iulie 2006; Nr.85 din 26 ianuarie 2007; Nr.480 din 28 aprilie 2007; Nr.888 din 6 august 2007)

140

Nomenclatorul autorizaţiilor, permisiunilor şi certificatelor eliberate

de către autorităţile administrative centrale şi organele subordonate acestora persoanelor juridice şi fizice pentru

practicarea activităţii antreprenoriale

Nr. d/o

Denumirea autorizaţiei, permisiunii sau certificatului

Termenul de valabilitate

Cuantumul plăţii pentru documentul

eliberat

Actul legislativ care stabileşte

eliberarea documentului

cu plată 1 2 3 4 5

I. Ministerul Industriei şi Infrastructurii

Inspectoratul Energetic de Stat 1. Certificat de înregistrare a

Laboratorului de măsurări şi încercări în instalaţiile electrice

3 ani Fără plată

2. Autorizaţie pentru obţinerea calităţii de electrician autorizat

2 ani Fără plată

3. Talon de autorizare pentru responsabilii de gospodăria electrică a agenţilor economici şi locţiitorii lor

Un an Fără plată

4. Avize cu rezultatele examinării proiectelor standardelor de stat şi condiţiilor tehnice pentru fabricarea utilajului electrotehnic

Fără termen Fără plată

5. Verificarea ordinară a cunoştinţelor personalului de specialitate, cu emiterea documentului de autorizare

Un an Fără plată

II. Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor

1. Autorizaţie tehnică pentru exploatarea transportului auto specializat pe piaţa produselor petroliere

Pe termenul de valabilitate a licenţei

de activitate

200 lei Legea nr.461-XV din 30 iulie 2001 privind piaţa produselor petroliere

2. Permis de activitate pe rută Pe termenul de valabilitate a licenţei

de activitate

Fără plată

Agenţia Moldovei Trafic Auto Internaţional

3. Autorizaţia specială de transport pentru deplasarea pe drumurile publice cu greutăţi şi/sau gabarite ce depăşesc limitele stabilite de legislaţie

Pînă la 30 zile Conform anexei la Titlul VII din Codul Fiscal, aprobat prin Legea nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997

Legea drumurilor nr.509-XIII din 22 iunie 1995

4. Autorizaţii pentru transporturi rutiere internaţionale

Un an 10 euro autorizaţiile cu plata taxelor de

drum pentru Ucraina, Belarus,

Ungaria 10 euro autorizaţiile

pentru Bulgaria 10 euro autorizaţiile pentru produse uşor

alterabile pentru

Directiva conferinţei Europene a miniştrilor transporturilor";

141

Ucraina 15 euro autorizaţiile fără plata taxelor de drum pentru Belarus

şi Ucraina 15 euro autorizaţiile

de tranzit pentru Austria (într-o

direcţie) 30 euro pentru toate

statele (exclusiv Ucraina, Belorus,

Ungaria, Bulgaria) ţi autorizaţiile

Republicii Moldova pentru transportatorii

străini care efectuează curse

bilaterale sau tranzit pe teritoriul

Republicii Moldova. În caz de autorizaţie universală multiplă, preţul de 30 euro se stabileşte pentru o cursă (tur şi retur)

50 euro autorizaţiile eliberate de o ţară terţă pentru toate

statele (pentru transportatorii

autohtoni) 150 euro

autorizaţiile unitare ale Republicii

Moldova pentru transportatorii străini

care efectuează transportarea

mărfurilor în/din ţările terţe în/din

Republica Moldova 5. Autorizaţii multilaterale C.E.M.T.

(Conferinţa Europeană a Miniştrilor Transporturilor) EURO 1 EURO 2 EURO 3

Un an

1000 euro 800-1000 euro

700 euro

Directiva Conferinţei Europene a Miniştrilor Transporturilor

6. Carnet cu foi de parcurs (INTERBUS)

Pentru o transportare de călătorie

30 lei Acordul INTERBUS Legea nr.246-XVI din 21 octombrie 2005

Întreprinderea de Stat "Registrul Naval"

7. Certificat de valabilitate pentru navigaţie

Fără termen * Legea nr.599–XIV din 30 septembrie 1999 pentru aprobarea Codului navigaţiei maritime comerciale Hotărîrea Guvernului nr.1608 din 30 decembrie 2003 "Cu privire la

142

recunoaşterea societăţilor internaţionale de clasificare a navelor"

8. Certificat de clasă: - pentru navele de navigaţie interioară care se exploatează pe căile navigabile interioare ale Republicii Moldova;

- pentru navele de navigaţie mixtă de tip rîu-mare vîrsta cărora este mai mare de 30 ani

5 ani

(cu confirmarea anuală)

2 ani (cu confirmarea anuală)

*

Legea nr.599–XIV din 30 septembrie 1999 pentru aprobarea Codului navigaţiei maritime comerciale. Hotărîrea Guvernului nr.1608 din 30 decembrie 2003 "Cu privire la recunoaşterea societăţilor internaţionale de clasificare a navelor"

9. Certificat de navigabilitate Un an * Legea nr.599–XIV din 30 septembrie 1999 pentru aprobarea Codului navigaţiei maritime comerciale. Hotărîrea Guvernului nr.1608 din 30 decembrie 2003 "Cu privire la recunoaşterea societăţilor internaţionale de clasificare a navelor"

10. Certificat de tonaj al navei de navigaţie internă:

la navele nou-construite la celelalte nave

15 ani (cu prelungirea ulterioară

pe 10 ani)

10 ani (cu prelungirea ulterioară

pe 10 ani)

*

Legea nr.599–XIV din 30 septembrie 1999 pentru aprobarea Codului navigaţiei maritime comerciale Hotărîrea Parlamentului nr.602-XIV din 30 septembrie 1999 "Privind aderarea Republicii Moldova la Convenţia cu privire la măsurarea navelor de navigaţie internă"

11. Certificat de siguranţă pentru nava de pasageri

Pe termenul valabilităţii

certificatului de clasă (cu confirmarea

anuală)

* Legea nr.185-XVI din 28 iulie 2005 pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia internaţională privind ocrotirea vieţii umane pe mare, adoptată la Londra la 1 noiembrie 1974, şi la Protocolul la ea (SOLAS 74), adoptat la Londra la 11 noiembrie 1988

12. Certificat de siguranţă a construcţiei pentru nava de mărfuri



anuală)


13. Certificat de siguranţă a echipamentului pentru nava de mărfuri



anuală)

* Legea nr.185-XVI din 28 iulie 2005 pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia internaţională privind ocrotirea vieţii

143

umane pe mare, adoptată la Londra la 1 noiembrie 1974, şi la Protocolul la ea (SOLAS 74), adoptat la Londra la 11 noiembrie 1988

14. Certificat de siguranţă radio pentru nava de mărfuri



anuală)


15. Certificat de siguranţă pentru nava de mărfuri



anuală)


16. Certificat de siguranţă pentru nava de pasageri nucleară



anuală)


17. Certificat de siguranţă pentru nava de mărfuri nucleară



anuală)


18. Certificat de scutire Pe termenul valabilităţii


anuală)


19. Certificat de conformitate a navei pentru transportul mărfurilor în vrac



* Legea nr.185-XVI din 28 iulie 2005 pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia internaţională

144

anuală) privind ocrotirea vieţii umane pe mare, adoptată la Londra la 1 noiembrie 1974, şi la Protocolul la ea (SOLAS 74), adoptat la Londra la 11 noiembrie 1988

20. Certificat de conformitate a navei pentru transportul cerealelor în vrac



anuală)


21. Certificat de conformitate a navei pentru transportul produselor chimice periculoase



anuală)


22. Certificat privind conformi-tatea navei prevederilor speciale pentru transportarea mărfurilor periculoase (Regu-la 54 capitolul II-2 al Amen-damentelor la Convenţia Internaţională SOLAS-74)



anuală)


23. Certificat internaţional de bord liber



anuală)

* Legea nr.599-XIV din 30 septembrie 1999 pentru aprobarea Codului navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova Legea nr.187-XVI din 28 iulie 2005 pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia internaţională asupra liniilor de încărcare, adoptată la Londra la 5 aprilie 1966, şi la Protocolul la ea (LL 66), adoptat la Londra la 11 noiembrie 1988

24. Certificat internaţional de tonaj Pe termenul valabilităţii


anuală)

* Legea nr.599-XIV din 30 septembrie 1999 pentru aprobarea Codului navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova Legea nr.188-XVI din 28 iulie 2005 cu privire la aderarea Republicii Moldova la Convenţia internaţională

145

asupra măsurii tonajului navelor (TONNAGE 69), adoptată la Londra la 23 iunie 1969

25. Certificat internaţional privind prevenirea poluării cu petrol



anuală)

* Legea nr.189-XVI din 28 iulie 2005 pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării de către nave, adoptată la Londra la 2 noiembrie 1973, şi la Protocolul la ea (MARPOL 73/78), adoptat la Londra la 17 februarie 1978

26. Certificat internaţional privind prevenirea poluării la transportarea substanţelor nocive lichide în vrac



anuală)


27. Certificat internaţional privind prevenirea poluării cu ape reziduale/de canalizare



anuală)


28. Certificat internaţional privind prevenirea poluării atmosferei



anuală)


29. Certificat privind conformitatea echipamentului prevederilor anexei V la Convenţia internaţională MARPOL 73/78 (prevenirea poluării cu gunoi/deşeuri menagere)



anuală)

* Legea nr.189-XVI din 28 iulie 2005 pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării de către nave, adoptată la Londra la 2 noiembrie 1973, şi la Protocolul la ea (MARPOL 73/78), adoptat la Londra la 17 februarie

146

1978 30. Certificat de siguranţă a tipului

construcţiei pentru cargocontainer Pe termenul valabilităţii


anuală)


31. Certificat de conformitate a regimului de securitate a organizaţiei/companiei navale prevederilor Codului internaţional privind managementul securităţii (Codul IMS)

5 ani (cu confirmarea

anuală)


32. Certificat provizoriu de conformitate a regimului de securitate a organizaţiei/ companiei navale prevederilor Codului internaţional privind managementul securităţii (Codul IMS)

6 luni * Legea nr.185-XVI din 28 iulie 2005 pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia internaţională privind ocrotirea vieţii umane pe mare, adoptată la Londra la 1 noiembrie 1974, şi la Protocolul la ea (SOLAS 74), adoptat la Londra la 11 noiembrie 1988

33. Certificat privind managementul securităţii navei (Codul IMS)

5 ani (cu reconfirmarea

intermediară o data în 2 ani şi 6

luni)


34. Certificat provizoriu privind managementul securităţii navei (Codul IMS)

6 luni * Legea nr.185-XVI din 28 iulie 2005 pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia internaţională privind ocrotirea vieţii umane pe mare, adoptată la Londra la 1 noiembrie 1974, şi la Protocolul la ea (SOLAS 74), adoptat la Londra la 11 noiembrie 1988

35. Certificat privind rezultatele expertizei de securitate a navei

Fără termen * Hotărîrea Guvernului nr.955 din 18 august 2006 "Cu privire la implementarea Codului internaţional pentru securitatea navei şi a facilităţii portuare (ISPS Code) şi a Rezoluţiei Organizaţiei Maritime

147

Internaţionale A.959 (23) Forma Registrului de înregistrare continuă a istoriei navei şi îndrumarul de ţinere a acestuia"

36 Certificat de recunoaştere 2 ani * Dispoziţiile tehnice aplicate pentru navele de navigaţie internă (CEE ONU TRANS/SC 3/104)

Instituţia publică "Căpitănia portului Giurgiuleşti"

37. Act privind examinarea planificată a navelor înainte de darea lor în exploatare

Anual Fără plată

38. Act privind examinarea planificată a navelor în timpul sezonului de navigaţie

Anual Fără plată

39. Act privind examinarea planificată înainte de staţionare pe timp de iarnă (conservare)

Anual Fără plată

40. Brevetarea efectivului de comandă (Examinarea efectivului de comandă, perfectarea şi eliberarea brevetelor, eliberarea taloanelor de control, verificarea complexă a cunoştinţelor)

5 ani 200 lei

41. Certificat de navigaţie sub pavilionul de Stat al Republicii Moldova:

pentru navele de navigaţie interioară care se exploatează pe căile navigabile interioare ale Republicii Moldova;

pentru navele de navigaţie interioară care se exploatează pe căile navigabile internaţionale, precum şi pentru navele de navigaţie mixtă de tip rîu-mare şi nave maritime

Fără termen

Un an

*

Legea nr.599–XIV din 30 septembrie 1999 pentru aprobarea Codului navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova Convenţiile internaţionale SOLAS-74, LL-66, TONNAGE 1969, MARPOL 73./78, STCW-1978, STCW-Code, CLC 92

42. Certificat de proprietate asupra navei:

pentru navele de navigaţie interioară care se exploatează pe căile navigabile interioare ale Republicii Moldova;

pentru navele de navigaţie interioară care se exploatează pe căile navigabile internaţionale, precum şi pentru navele de navigaţie mixtă de tip rîu-mare şi nave maritime

Fără termen

Un an

*

Legea nr.599–XIV din 30 septembrie 1999 pentru aprobarea Codului navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova Convenţiile internaţionale SOLAS-74, LL-66, TONNAGE 1969, MARPOL 73./78, STCW-1978, STCW-Code, CLC 92

43. Certificatul echipajului minim pentru siguranţa navigaţiei

Un an Fără plată Rezoluţia IMO A.481(12)

44. Confirmarea brevetelor Termenul este valabil pînă la expirarea

confirmării brevetului eliberat de

statul care l-a eliberat, dar nu mai

1200 lei Convenţia IMO STSW 75 Regula I/2 şi I/10

148

mult de 5 ani 45. Registrul de evidenţă continuă a

istoriei navei Fără termen de

valabilitate Fără plată Rezoluţia IMO A.959(23);

Convenţia SOLAS Regula XI-1/5.2

46. Certificatul internaţional interimar de securitate a navei

6 luni 3000 lei Convenţia SOLAS Regula XI-2 Codul ISPS

47. Certificatul internaţional de securitate a navei

5 ani (cu confirmarea intermediară o dată în

2 ani şi 6 luni)

10000 lei Convenţia SOLAS Regula XI-2 Codul ISPS

III. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală (în redacţia Hotărîrilor Guvernului Nr.1183 din 20 octombrie 2008;

Nr.291 din 15 aprilie 2009) 1. Aviz pentru importul seminţelor Pentru un singur lot

importat Fără plată

11. Autorizaţie pentru importul animalelor de fermă

Pentru un singur lot importat

Fără plată

2. Avizul sanitar-veterinar la importul/exportul încărcăturilor supuse controlului sanitar-veterinar de stat

Pe un termen de 10 zile

Fără plată

3. Avizul sanitar-veterinar pentru tranzitul de mărfuri supuse controlului sanitar-veterinar de stat

Pe un termen de 8 zile

Fără plată

4. Autorizaţie sanitar-veterinară de funcţionare

5 ani Fără plată

5. Certificatul de înregistrare a produselor farmaceutice de uz veterinar

5 ani Fără plată

51. Atestat al fermei zootehnice de prăsilă

Pe un termen de 3 ani

Fără plată

52. Paşaportul stupinei Pe un termen de 10 ani

Fără plată

53. Certificat zootehnic (de rasă) al animalului de prăsilă


54. Autorizaţie pentru utilizarea masculilor la reproducţie

Pe un termen de 3 ani

Fără plată

(Inspectoratul de Stat pentru Seminţe -

Excluse prin Hotărîrea Guvernului Nr.1402 din 9 decembrie 2008) 6. Autorizaţie privind înfiinţarea

plantaţiei-mamă viticole (de categorie biologică bază, certificate şi standard)


7. Autorizaţie privind înfiinţarea şcolii de viţe (categoria bază, certificate, standard)


Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producţiei Alcoolice (introdusă prin Hotărîrea Guvernului Nr.793 din 2 decembrie 2009)

8. Aviz al expertizei tehnice privind existenţa condiţiilor şi respectarea parametrilor tehnologici la fabricarea producţiei alcoolice (întocmit în comun cu Camera de Licenţiere)

Pe termenul de valabilitate а licenţei

de activitate

Fără plată

149

IV. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale 1. Autorizaţie pentru importul,

exportul sau reexportul substanţelor care distrug stratul de ozon

90 zile Fără plată

2. Autorizaţie pentru pescuitul industrial în bazinele piscicole naturale

Un an Fără plată

3. Autorizaţie pentru colectarea plantelor spontane, inclusiv medicinale naturale

Un an Fără plată

4. Autorizaţie pentru dobîndirea animalelor care nu constituie obiecte ale vînatului şi pescuitului (melci, broaşte, şopîrle, şerpi)

Pentru perioada de dobîndire /colectare, indicată în autorizaţie

Fără plată

5. Autorizaţie de gestionare a deşeurilor

5 ani Fără plată

6. Autorizaţie pentru tăierile în fondul forestier şi vegetaţia forestieră din afara fondului forestier

În funcţie de timpul necesar pentru valorificarea

volumului aprobat

Fără plată

7. Acord de mediu pentru import de plante sau animale din flora şi fauna sălbatică

Pentru o singură tranzacţie

Fără plată

8. Acord de mediu pentru export de plante sau animale din flora sau fauna sălbatică


** Convenţia Internaţională /Legea regnului animal nr.439-XIII din 27 aprilie1995

9. Permis/certificat CITES (Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie CITES)

6 luni /un an ** Convenţia Internaţională /Legea regnului animal nr.439-XIII din 27 aprilie1995

Inspectoratul Ecologic de Stat cu subdiviziunile lui

10. Notificare la transportarea transfrontieră a deşeurilor

Un an Fără plată

11. Autorizaţie pentru emisia poluanţilor în atmosferă de la sursele fixe de poluare

3 ani Fără plată

12. Autorizaţie pentru tăierile în fondul forestier şi vegetaţia forestieră din afara fondului forestier

În funcţie de timpul necesar pentru valorificarea volumului

aprobat

Fără plată

13. Declaraţie ecologică pentru importul în ţară al mărfurilor şi produselor care în procesul utilizării cauzează poluarea mediului


Fără plată

Serviciul Piscicol

14. Autorizaţie de valorificare piscicolă a bazinelor artificiale

3 ani Fără plată

15. Permis de pescuit industrial/comercial

Un an Fără plată

V. Ministerul Economiei şi Comerţului

150

1. Autorizaţie de activitate a magazinului "duty-free"

5 ani 27 mii de lei pentru fiecare magazin

"duty-free" şi 10 mii de lei pentru

comercializarea mărfurilor la bordul

navelor aeriene (anual)

Codul vamal nr.1149-XIV din 20 iulie 2000

2. Autorizaţie de export al mărfurilor strategice

1 an Fără plată

3. Autorizaţie de reexport al mărfurilor strategice

1 an Fără plată

4. Autorizaţie de import al mărfurilor strategice

1 an Fără plată

5. Autorizaţie de tranzit al mărfurilor strategice

1 an Fără plată

6. Certificat internaţional de import al mărfurilor strategice

1 an Fără plată

7. Certificat de verificare a livrării mărfurilor strategice

1 an Fără plată

8. Certificat al utilizatorului final Fără termen Fără plată 9.- 12.

(Excluse prin Hotărîrea Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007)

VI. Ministerul Finanţelor

1. Certificat de calificare al auditorului independent (pentru genurile: auditul agenţilor economici (auditul general) şi auditul companiilor de asigurare)

5 ani Fără plată

2. Certificat de rezidenţă, în conformitate cu Convenţia (Acordul) pentru evitarea dublei impuneri

Un an Fără plată

3. Certificat privind atestarea impozitului pe venit achitat în Republica Moldova, conform Convenţiei (Acordului) pentru evitarea dublei impunerii

La data eliberării Fără plată

Inspectoratele fiscale teritoriale

4. Certificat despre lipsa sau existenţa restanţelor la bugetul public naţional


5. (Exclus prin Hotărîrea Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007)

Serviciul Supravegherii de Stat a Activităţii Asociaţiilor de Economii şi Împrumut ale Cetăţenelor

6. Certificat de atestare a

specialiştilor Fără termen Fără plată

Inspectoratul de Stat Pentru Supravegherea Asigurărilor

şi Fondurilor Nestatale de Pensii 7. Aviz pentru înregistrarea de stat a

organizaţiei de asigurare La data eliberării Fără plată

151

VII. Ministerul Sănătăţii

Institutul Naţional de Farmacie 1. Autorizaţie pentru importul

medicamentelor Un an Fără plată

2. Certificat de înregistrare a medicamentelor

5 ani Conform anexei la Hotărîrea

Guvernului nr.1135 din 18 septembrie

2003

Legea nr.1456-XIV din 28 mai 1993cu privire la activitatea farmaceutică

3. Autorizaţie de fabricaţie a medicamentelor


4. Certificat GMP (Reguli de bună practică de fabricaţie)

Un an Fără plată

5. Certificat de calitate (pentru seria conformă de medicament)

Pentru perioada valabilităţii

medicamentului

Fără plată

6. Registrul medicamentelor ale căror distribuire se autorizează în baza certificatelor de calitate ale producătorului


medicamentului

Fără plată

7. Registrul medicamentelor ale căror distribuire se autorizează în baza controlului organoleptic, al ambalării şi marcării


medicamentului

Fără plată

8. Buletin de analiză (pentru seria neconformă sau falsificată de medicament)


medicamentului

Fără plată

Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat

9. Autorizaţie sanitară de funcţionare 5 ani Fără plată 10. Certificat igienic:

pentru producţia autohtonă pentru producţia de import

3 ani

Un an sau conform termenului de valabilitate a

producţiei

Fără plată Fără plată

Comitetul Permanent de Control asupra Drogurilor

11. Autorizaţie de activitate pentru utilizarea obiectelor şi încăperilor pentru prepararea, fabricarea, vînzarea cu ridicata şi amănuntul, distribuirea şi folosirea plantelor, substanţelor şi preparatelor narcotice, psihotrope şi precursorilor acestora etc.

5 ani Fără plată

12. Autorizaţie de import/export al substanţelor narcotice şi psihotrope

Un an Fără plată

Serviciul Resurse Umane

13. Certificat de calificare a medicilor şi farmaciştilor

5 ani Fără plată

14. Certificat de calificare a lucrătorilor medicali şi farmaceutici cu studii medii

5 ani Fără plată

152

VIII. Ministerul Afacerilor Interne 1. Cazier judiciar eliberat pentru

practicarea activităţii de antreprenoriat


2. Act de coordonare a schemelor de transportare şi autorizare a transportării încărcăturilor de mare tonaj, cu gabarit depăşit, precum şi a încărcăturilor periculoase

Un an

Fără plată

Departamentul Situaţii Excepţionale

3. Autorizaţie de prevenire şi stingere a incendiilor la exploatarea construcţiilor, obiectivelor

3 ani Fără plată

4. Aviz pentru recepţia finală a construcţiei


5. Aviz de prevenire a incendiilor la începerea lucrărilor de construcţie

3 ani Fără plată

6. Condiţii tehnice la proiectarea şi construcţia obiectelor

La elaborarea documentaţiei de

proiect, executarea lucrărilor de construcţie şi funcţionare

Fără plată

IX. Ministerul Dezvoltării Informaţionale

Camera Înregistrării de Stat 1. Înregistrarea de stat a întreprinderii

cu statut de persoană fizică, cu eliberarea certificatului de modelul stabilit, ce confirmă acest fapt, precum şi înregistrarea modificărilor la documentele de constituire a acesteia

Nelimitat 54 lei Legea nr.1265-XIV din 5 octombrie 2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor

2. Înregistrarea de stat a întreprinderilor cu statut de persoană juridică, a filialelor şi reprezentanţelor acestora, inclusiv a întreprinderilor cu investiţii străine, cu eliberarea certificatului de modelul stabilit, ce confirmă acest fapt, precum şi înregistrarea modificărilor la documentele de constituire a acestora


3. Înregistrarea instituţiilor financiare, a organizaţiilor de asigurări, filialelor şi reprezentanţelor, cu eliberarea certificatului de modelul stabilit, ce confirmă acest fapt


4. Înregistrarea modificărilor la documentele de constituire a instituţiilor financiare şi organizaţiilor de asigurări


5. Înregistrarea modificărilor la Registrul de Stat al datelor

Nelimitat 90 lei Legea nr.1265-XIV din 5 octombrie 2000 cu privire la

153

referitor la schimbarea managerului-şef

înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor

6. Duplicat al certificatului înregistrării de stat a întreprinderilor sau organizaţiilor


Inspectoratul de Stat în Comunicaţii

7. Autorizaţie de import al echipamentelor de telecomunicaţii

3 luni Fără plată

8. Autorizaţie de utilizare a mijloacelor radioelectrice de emisie

Pînă la un an Fără plată

X. Ministerul Culturii şi Turismului

1. Brevet de turism pentru următoarele categorii: A, B, C, D

Limitat, nelimitat Cat. A-850 lei Cat. B-650 lei Cat. C-450 lei Cat. D-250 lei

Legea turismului nr.798-XIV din 11 februarie 2000

2. Duplicat al brevetului de turism, în caz de pierdere, deteriorare, schimbare a numelui titularului de brevet

Pînă la expirarea termenului brevetului

10% din suma brevetului


3. Act de clasificare pentru structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare

3 ani 15 lei x număr stele x număr locuri

(pentru structurile cu capacitatea mai mică

de 20 locuri se va aplica – 20 locuri, iar pentru cele cu

capacitatea mai mare de 200 locuri se va aplica – 200 locuri)


4. Act de clasificare pentru structurile de primire turistice cu funcţiuni de servire a mesei

3 ani 10 lei x număr stele x număr locuri

(pentru structurile cu capacitatea mai mică

de 20 locuri se va aplica – 20 locuri, iar pentru cele cu

capacitatea mai mare de 200 locuri se va aplica – 200 locuri)


5. Reconfirmarea anuală a actului de clasificare

Un an 10 % din tariful actului de clasificare


6. Act de clasificare pentru categoria la care a fost declasificată structura

În caz de necesitate 50 % din tariful actului de clasificare


7. Restituirea actului de clasificare, ca urmare a înlăturării cauzelor ce au servit drept temei pentru ridicarea acestuia



8. Act de clasificare, ca urmare a schimbării titularului



9. Duplicat al actului de clasificare în caz de pierdere sau deteriorare a



154

originalului 10. Anexă la actul de clasificare 3 ani 2% din tariful

actului de clasificare Legea turismului nr.798-XIV din 11 februarie 2000

XI. Agenţia pentru Dezvoltare Regională

Certificat cu privire la atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activităţi în construcţii şi legitimaţie eliberată în baza certificatului

3 ani Fără plată

XII. Serviciul Vamal

1. (Exclus prin Hotărîrea Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007) 2. Coordonarea eliberării autorizaţiei

de activitate a magazinului "duty-free"

5 ani Fără plată

3. Autorizaţie de efectuare a construcţiilor în zonele libere

De o singură dată Fără plată

4. Autorizaţie de nimicire a mărfurilor


5. (Exclus prin Hotărîrea Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007) 6. Autorizaţie pentru perfecţionare

activă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova din zonele economice libere ale Republicii Moldova

Separat pentru fiecare declaraţie vamală

200 euro Legea nr.156-XVI din 21 iulie 2005 pentru modificarea şi completarea anexei nr.2 la Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal

7. Autorizaţie pentru: - perfecţionare activă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia celei menţionate la punctul 6

Separat pentru fiecare contract


- perfecţionare pasivă separat pentru fiecare contract


- transformare sub control vamal separat pentru fiecare contract


8. Autorizaţie de antrepozit vamal De o singură dată 400 euro Legea nr.156-XVI din 21 iulie 2005 pentru modificarea şi completarea anexei nr.2 la Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal

9. Autorizaţie pentru admitere temporară, cu excepţia mărfurilor

Separat pentru fiecare contract

40 euro Legea nr.156-XVI din 21 iulie 2005 pentru

155

prezentate la tîrguri şi expoziţii, pentru măsuri culturale şi sportive

modificarea şi completarea anexei nr.2 la Legea nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal

10. Autorizaţie pentru activitatea de broker vamal

2 ani 200 euro Legea nr.156-XVI din 21 iulie 2005 pentru modificarea şi completarea anexei nr.2 la Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal

11. Atestat de calificare al specialistului în domeniul vămuirii


12. Autorizaţie pentru activitatea de transportator vamal


13. Duplicat al atestatului de calificare al specialistului în domeniul vămuirii, al autorizaţiei pentru activitatea de broker şi transportator vamal

De o singură dată 5 euro Legea nr.156-XVI din 21 iulie 2005 pentru modificarea şi completarea anexei nr.2 la Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal

XIII. Serviciul Standardizare şi Metrologie

1. Autorizaţie tehnică pentru exploatarea depozitelor de produse petroliere şi staţiilor de alimentare cu produse petroliere şi gaze lichefiate

5 ani 200 lei Legea nr.461 din 30 iulie 2001 privind piaţa produselor petroliere

2. Actul expertizei de stat a proiectelor şi schemelor tehnologice de efectuare a lucrărilor legate de folosirea subsolului

Pînă la finalizarea lucrărilor respective

Fără plată

3. Actul perimetrului minier pentru extragerea zăcămintelor minerale utile solide şi pentru folosirea subsolului în scopuri ce nu sînt legate de extragerea substanţelor minerale utile

10 ani sau pe perioada exploatării

zăcămîntului

Fără plată

4. Autorizaţie de desemnare a organismelor de evaluare a conformităţii pentru activitate în domeniul reglementat

În funcţie de termenul de valabilitate a

acreditării

Fără plată

5. Autorizaţii şi avize în domeniul metrologiei

De la 3 pînă la 5 ani Fără plată

6. Certificat de aprobare de model al De la 3 pînă la 5 ani Fără plată

156

mijlocului de măsurare, materialului de referinţă

7. Certificat de recunoaştere a aprobării de model al mijlocului de măsurare, materialului de referinţă

Conform documentului ţării

producătoare

Fără plată

8. Autorizaţie de competenţă tehnică pentru instalarea, repararea, deservirea tehnică a maşinilor de casă şi control


9. Certificat sau proces-verbal de atestare a specialiştilor în domeniile de activitate a Serviciului Standardizare şi Metrologie


XIV. Agenţia agroindustrială "Moldova-Vin"

(Exclus prin Hotărîrea Guvernului Nr.793 din 2 decembrie 2009)

XV. Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru Certificat de calificare a

evaluatorului bunurilor imobile 5 ani 180 lei Legea nr.989-XV din 18

aprilie 2002 cu privire de activitatea de evaluare

XVI. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare

1. Certificat de calificare cu drept de a activa în cadrul persoanei juridice licenţiate în domeniul pieţei valorilor mobiliare (PVM)

3 ani 180 lei Hotărîrea Parlamentului nr.360-XVI din 30 noiembrie 2006 "Cu privire la aprobarea bugetului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare pe anul 2007"

2. (Exclus prin Hotărîrea Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007)

XVII. Inspectorat General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer (în redacţia Hotărîrii Guvernului Nr.1402 din 9 decembrie 2008)

1. Certificat fitosanitar pentru încărcăturile exportate supuse carantinei fitosanitare, cu efectuarea analizelor de laborator (pentru fiecare unitate de transport):


Legea nr.506-XIII din 22.06.1995 cu privire la carantina fitosanitară

1.1 partidă pînă la: 10 kg, buc., set, m2, m3

16 kg, buc., set, m2, m3






1000 kg, buc., set, m2, m3

1500 kg, buc., set, m2, m3

3000 kg, buc., set, m2, m3

5000 kg, buc., set, m2, m3

10000 kg, buc., set, m2, m3

20000 kg, buc., set, m2, m3

6

11 15 20 20

27 31 38

42 46 53

157

40000 kg, buc., set, m2, m3

70000 kg, buc., set, m2, m3

partidă peste 70000 kg, buc., set,

m2, m3

77 108 123 139

185

1.2. A unei partide de fructe şi legume proaspete uşor alterabile: partidă pînă la:




1500 kg, buc., set, m2, m3

3000 kg, buc., set, m2, m3

5000 kg, buc., set, m2, m3

10000 kg, buc., set, m2, m3

20000 kg, buc., set, m2, m3

40000 kg, buc., set, m2, m3

70000 kg, buc., set, m2, m3

partidă peste 70000 kg, buc., set,

m2, m3

9

14 18 20 21

25 36 50 57

64 85

1.3. Ambalaj utilizat pentru transportarea încărcăturilor nesupuse carantinei fitosanitare (lăzi, cutii, coşuri şi alt ambalaj), pentru o unitate de transport: transport auto vagon


34 lei 68 lei

Legea nr.506-XIII din 22 iunie 1995 cu privire la carantina fitosanitară

2.

2.1.

Permis de import al încărcăturilor supuse carantinei fitosanitare, cu efectuarea analizelor de laborator: Examinarea încărcăturilor, cu efectuarea analizelor de laborator: ale materialului săditor şi semincer: partidă pînă la: 100 kg, (buc) 500 kg, (buc) 900 kg, (buc) partidă peste 900 kg, (buc.) şi pentru fiecare 1000 kg, (buc.); - ale încărcăturilor de produse alimentare, încărcăturilor furajere şi altor încărcături:

1000 kg (buc.) 100 m2, 1 m3, 1 set; inclusiv cereale alimentare

1000 kg (buc.) 100 m2, 1 m3, 1 set; ale ambalajului utilizat pentru transportarea încărcăturilor nesupuse carantinei fitosanitare (lăzi, cutii, coşuri şi alt ambalaj), pentru o unitate de transport: în vagon


2 4 5

5

7

4


158

în autocamion în microautobuz în autobuz (reutilat pentru încărcături) în autocamion cu remorcă

74 37 14 29 51

2.2. Permis de import, cu examinarea secundară a încărcăturilor: Partidă pînă la:

10000 kg, 10000 buc., 1000 m2,

10 m3

25000 kg, 25000 buc., 2500 m2,

25 m3

50000 kg, 50000 buc., 5000 m2,

50 m3

100000 kg, 100000 buc., 10000

m2, 100 m3

200000 kg, 200000 buc., 20000

m2, 200 m3

partidă peste: 200000 kg, 200000

buc., 20000 m2, 200 m3


94

169

284

483

688

688 lei plus 2,30 lei pentru fiecare t,

1000 buc., 100 m2,

1 m3

3. Permis de tranzit, cu efectuarea analizelor de laborator şi determinarea (examinarea) stării fitosanitare a încărcăturilor tranzitate, supuse carantinei fitosanitare: partidă pînă la:

10000 kg, 10000 buc., 1000 m2,

10 m3

25000 kg, 25000 buc., 2500 m2,

25 m3

50000 kg, 50000 buc., 5000 m2,

50 m3

100000 kg, 100000 buc., 10000

m2, 100 m3

200000 kg, 200000 buc., 20000

m2, 200 m3

partidă peste: 200000 kg, 200000 buc., 20000

m2, 200 m3


56

103

168

293

419

419 lei plus 1,40 lei pentru

fiecare t, 1000 buc,

100 m2, 1 m3


XVIII. Serviciul de Informaţii şi Securitate

1. Certificat de înregistrare a

centrului de certificare a cheilor publice


159

2. Act privind condiţiile tehnice pentru lucrările de amenajare şi transferare a reţelelor de telecomunicaţii guvernamentale


3. Autorizaţie pentru efectuarea lucrărilor în zona de protecţie a liniilor şi instalaţiilor de telecomunicaţii guvernamentale


XIX. Consiliul Coordonator al Audiovizualului

(introdus prin Hotărîrea Guvernului Nr.480 din 28 aprilie 2007) Autorizaţie de retransmisie 6 ani 2500 lei *** Hotărîrea Parlamentului

nr.433-XVI din 28 decembrie 2006 "Cu privire la aprobarea statutului, structurii organizatorice, devizului de cheltuieli şi a cuantumului retribuirii lunare a membrilor şi colaboratorilor Consiliului Coordonator al Audiovizualului" şi Legea nr.451-XVdin 30 iulie 2001 privind licenţierea unor genuri de activitate

CU PRIVIRE LA APROBAREA REGULILOR DE FUNCŢIONAREA A REŢELEI DE COMERŢ

AMBULANT ŞI A REGULILOR DE COMERŢ ÎN PIEŢILE DIN REPUBLICA MOLDOVA Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova

Nr.517 din 18.09.96 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-73/581 din 07.11.1996

* * * În scopul protecţiei consumatorilor şi îmbunătăţirii comerţului interior, Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE: 1. Se aprobă Regulile de funcţionare a reţelei de comerţ ambulant (anexa nr. 1) şi Regulile de comerţ în pieţele din Republica Moldova (anexa nr. 2). 2. Ministerul Economiei: în comun cu Departamentul Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică va elabora şi aproba, în modul stabilit, standardul Moldovei "Termeni şi noţiuni aplicate în sfera comerţului"; de comun acord cu Departamentul Arhitecturii şi Construcţiilor va elabora şi aproba nomenclatorul tipurilor de magazine şi întreprinderi din alimentaţia publică accesibile tuturor. [Pct.2 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] 3. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în comun cu ministerele, departamentele şi alte organizaţii interesate, în termen de două luni, va elabora şi prezenta Guvernului proiectul Regulilor cu privire la desfacerea către populaţie a seminţelor, răsadului de legume şi flori, precum şi a puieţilor de pomi fructiferi şi pomuşoare, a butaşilor de viţă-de-vie. 4. În termen de două luni, de la data publicării, administraţiile tuturor pieţelor vor elabopra şi vor coordona cu Departamentul Standardizare şi Metrologie programele de înlocuire a mijloacelor de măsurare uzate fizic şi moral cu mijloace de măsurare electronice moderne. [Pct.4 introdus prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] Prim-Ministru

160

al Republicii Moldova Andrei SANGHELI

Anexă Nr.1 la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 517 din 18 septembrie 1996

R E G U L I L E de funcţionare a reţelei de comerţ ambulant

I. Dispoziţii generale 1. Regulile de funcţionare a reţelei de comerţ ambulant pe teritoriul Republicii Moldova (în continuare - Regulile) reglementeazăcomerţul prin intermediul centrelor reţelei de comerţ cu amănuntul, desfăşurat de agenţii activităţii comerciale, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică. 2. La reţeaua de comerţ ambulant se referă o parte a reţelei comerciale cu amănuntul constituită din chioşcuri, pavilioane, cafenele de vară, minicafenele, precum şi o parte din unităţile comerciale nestaţionare (tarabe, coşuri) şi puncte comerciale ambulante (cărucioare, cisterne, autoremorci, automagazine etc.), denumite în continuare "întreprinderi de comerţ ambulant". 3. Prin reţeua de comerţ ambulant se efectuează desfacerea mărfurilor alimentare şi nealimentare din sortimentul simplu, producţiei tipografice (cărţi, ziare, reviste), producţiei întreprinderilor de alimentaţie publică (produse de panificaţie, cofetărie şi de culinărie, tartine etc.), denumite în continuare "comerţ ambulant". 4. Organizarea comerţului ambulant în locurile neautorizate de organele administraţiei publice locale şi eschivarea de la înregistrarea de stat, în modul stabilit, este calificată drept activitate comercială ilicită, asupra căreia prezentele Reguli nu se extind. Persoanele care comit astfel de contravenţii sînt trase la răspundere administrativă în conformitate cu legislaţia în vigoare. 5. Agenţii activităţii comerciale, care desfăşoară comerţul ambulant, se călăuzesc de legislaţia în vigoare şi de actele normative ce reglementează activitatea comercială pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi de prezentele Reguli. II. Modul de deschidere a unităţilor de comerţ ambulant 6. Amplasarea şi deschiderea reţelei de comerţ ambulant staţionar şi mobil se efectuează prin decizia organelor administraţiei publice locale. 7. Agenţii activităţii comerciale desfăşoară comerţul ambulant în baza autorizaţiei pentru amplasarea obiectelor comerţului ambulant într-un anumit loc, eliberată de către organele administraţiei publicelocale. [Pct.7(8) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] 8. Amplasarea reţelei de comerţ ambulant se efectuează, ţinîndu-se cont de zonele construcţiei locative, prevăzute de Planul general al localităţii. 9. Se interzice comerţul ambulant în preajma edificiilor organelor puterii şi administraţiei publice, monumentelor de cultură. În aceste locuri el poate fi organizat, prin decizii speciale ale organelor administraţiei publice locale, numai în zilele de desfăşurare a acţiunilor festive. În preajma clădirilor de cult comerţul ambulant se admite numai cu consimţămîntul în scris al slujitorului lăcaşului sfînt sau al comunităţii bisericeşti. 10. Autorizaţia pentru amplasarea unităţilor de comerţ ambulant pe teritoriul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor se coordonează suplimentar cu administraţia acestora. 11. Originalul autorizaţiei de amplasare a unităţii comerciale se păstrează la lucrătorii comerţului ambulant pe parcursul întregii zile de lucru şi se prezintă la cererea organelor de control. [Pct.11(12) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] III. Regimul de lucru 12. Regimul de lucru al unităţilor de comerţ ambulant îl stabileşte agentul activităţii comerciale de comun acord cu organele administraţiei publice locale şi se fixează în autorizaţia de amplasare a unităţiicomerciale. [Pct.12(13) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] IV. Tipurile principale de unităţi de comerţ ambulant şi cerinţele înaintate faţă de încăperile şi utilajele acestor obiecte 13. Taraba reprezintă o masă pliantă de 2 m.p. Este interzisă instalarea tarabei, fără suporturi pliante, direct pe caldarîm, pămînt sau trotuar. 14. La chioşcuri se referă micile construcţii de tip închis, confecţionate din aluminiu (sau alt metal uşor) şi sticlă (sau alt material) în conformitate cu proiectul aprobat de direcţia (secţia) de arhitectură a organelor administraţiei publice locale, ale căror suprafaţă nu depăşeşte 12 m.p. Chioşcurile se instalează provizoriu, fără fundament.

161

Deplasarea chioşcurilor se efectuează, în caz de necesitate, la decizia organelor administraţiei publice locale din contul proprietarilor. 15. La pavilioane se referă construcţiile din metal uşor şi sticlă (sau din alt material analogic), care se instalează provizoriu şi nu sînt construcţii capitale, cu suprafaţa de peste 12 m.p. 16. La cafeneaua de vară, minicafenea se referă construcţiile de tip închis, semiînchis, amenajate în baza chioşcurilor, pavilioanelor cu terase şi mobilă (mese, scaune) pentru servirea consumatorilor, cu cuplarea obligatorie a acestor obiecte la apeduct şi reţeaua de canalizare. 17. La întreprinderile de comerţ ambulant staţionare, precum şi în unităţile de comerţ cu transportarea mărfii la destinaţie se afişează informaţia, sub formă de firmă sau inscripţie, executată în limba de stat, cu indicarea denumirii proprietarului, regimului de lucru, numelui şi prenumelui vînzătorului. 18. Fiecare unitate de comerţ ambulant trebuie să fie asigurată cu inventarul şi utilajele respective, iar unităţile comerţului ambulant staţionare (chioşcuri, pavilioane, cafenele de vară, minicafenele, amenajate în baza chioşcurilor, pavilioanelor) urmează să comercializeze mărfurile cu aplicarea aparatelor de casă şi control cu memorie fiscală; cele ce vînd produse perisabile - şi cu instalaţii frigorifice. Cîntarele trebuie să fie în stare bună, verificate, marcate şi instalate la un loc accesibil pentru cumpărători. [Pct.18(19) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] V. Comercializarea mărfurilor 19. Vînzătorii sînt obligaţi să dispună de documentele de însoţire pentru mărfurile ce urmează a fi comercializate (scrisori de trăsură, facturi, ordine de încasare, dispoziţii de plată, contracte, certificate de conformitate, iar pentru produsele de import şi certificate igienice), în care se indică datele de identitate a furnizorului (vînzătorului), cantitatea mărfurilor intrate, preţul şi suma totală şi să le prezinte la prima cerere a organelor de control. Se interzice recepţionarea şi desfacerea mărfurilor fără documentele respective de însoţire, care să confirme originea şi calitatea lor. 20. Mărfurile recepţionate spre vînzare, se expun în sortimentul deplin. La întreprinderile de comerţ ambulant mostrele tuturor mărfurilor aflate în vînzare trebuie să fie dotate cu etichete, în care se indică denumirea, preţul şi vizate pe revers de persoana cu funcţii de răspundere şi ştampila întreprinderii. Vînzătorul nu are dreptul să vizeze de sine stătător etichetele, cu excepţia cazurilor cînd el este proprietarul unităţii de comerţ ambulant. 21. Sortimentul mărfurilor alimentare puse în vînzare se coordonează, în modul stabilit, cu centrele teritoriale de igienă şi epidemiologie. 22. În documentele de însoţire a produselor perisabile şi excesiv perisabile, în afară de cele menţionate în punctul 20 al prezentelor Reguli, se mai fixează data şi ora fabricării acestora, temperatura de păstrare, termenul-limită de comercializare. 23. Răspunderea pentru desfacerea mărfurilor de calitate proastă sau falsificate o poartă agentul activităţii comerciale care efectuează comerţul ambulant. 24. Se interzice comercializarea prin reţeaua de comerţ ambulant: a cărnii, mezelurilor, peştelui, ouălor şi mierii de albine fără certificat veterinar, eliberat de către organele veterinare teritoriale de stat cu un termen de trei zile; a produselor alimentare perisabile şi excesiv perisabile (produselor alimentare pentru copii), dacă lipsesc condiţiile respective de comercializare; a băuturilor alcoolice (cu excepţia cafenelelor de vară, minicafenelelor şi pavilioanelor, care dispun de săli comerciale şi în care se admite consumul la pahar a vinului, coniacului, şampaniei, lichiorului, balsamului, aperitivului, precum şi a pavilioanelor şi chioşcurilor cu utilizarea în modul stabilit a aparatelor de casă şi control cu memorie fiscală); a metalelor şi pietrelor preţioase, bijuteriilor şi altor articole din metale preţioase, a bijuteriilor şi articolelor spoite cu metale preţioase; a armelor de foc şi muniţiilor pentru ele, petardelor, artificiilor, rachetelor luminoase, precum şi a armelor albe; a armelor şi balonaşelor cu gaze neuroparalizante; a echipamentului militar, ţesăturilor de uniformă şi altor mărfuri din sortimentul militar, uniformei, lenjeriei cu marca întreprinderilor cu diverse forme de proprietate; a tehnicii medicale, substanţelor bacteriologice, psihotrope, drogurilor cu efect puternic şi toxice, preparatelor medicale fără licenţa respectivă; a altor mărfuri interzise pentru comercializarea liberă de către legislaţia în vigoare şi prin deciziile organelor administraţiei publice locale. [Pct.24(25) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] 25. La comercializarea mărfurilor nealimentare de uz personal (îmbrăcăminte, încălţăminte, articole de tricotaj etc.) urmeasă să fie create condiţii pentru probarea lor, iar a articolelor tehnice complexe etc., care necesită verificarea capacităţii lor de funcţionare - condiţii pentru efectuarea ei. În cazul în care lipsesc condiţiile

162

necesare pentru comercializarea acestor grupuri de mărfuri, comercializarea lor în unităţile de comerţ ambulant se interzice. Se interzice comercializarea concomitentă a mărfurilor alimentare neambalate şi mărfurilor nealimentare sau ambalate în material neautorizate în acest scop de Ministerul Sănătăţii. 26. În cazul desfacerii mărfurilor nealimentare prin reţeaua de comerţ ambulant, vînzătorul este obligat să înmîneze cumpărătorului un bon sau un alt document, care să confirme faptul procurării mărfii şi să servească drept temei pentru preschimbarea ei în conformitate cu legislaţia privind protecţia consumatorilor. VI. Normele sanitare 27. Amplasarea şi funcţionarea reţelei de comerţ ambulant se admite numai cu avizul centrelor teritoriale de igienă şi epidemiologie şi în baza autorizaţiilor sanitare pentru atare activitate. 28. Unităţile de comerţ ambulant care comercializează produse alimentare trebuie să fie amplasate la o distanţă de cel puţin 25 m de latrinele cu canalizare, lăzile de gunoi şi de cel puţin 50 m - de latrinele fără canalizare, cloace. 29. Vînzătorul reţelei de comerţ ambulant care comercializează mărfuri alimentare trebuie să aibă cu sine şi să prezinte, la cerere, reprezentanţilor organelor de control cartela medicală personală, iar cel din unităţile de comerţ ambulant staţionare - şi registrul sanitar. 30. În cazul desfacerii mărfurilor din coşuri, containere etc. se interzice amplasarea lor pe pămînt, iar pentru aceste scopuri ele trebuie să fie prevăzute cu suporturi speciale. 31. Vînzătorul din reţeaua de comerţ ambulant este obligat să întreţină unitatea de comercializare a mărfurilor, precum şi teritoriul aferent în curăţenie (în raza stabilită de organele administraţiei publice locale), să poarte îmbrăcăminte sanitară curată, să nu admită păstrarea ambalajului sau produselor ambalate în apropierea unităţilor de comerţ ambulant staţionare. 32. În cazul comercializării băuturilor nealcoolice, slab alcoolizate şi sucurilor pentru consumul la pahar, spălarea paharelor, pocalelor trebuie să corespundă regulilor sanitare în vigoare. Dacă nu există condiţii pentru spălarea paharelor, pocalelor comercializarea băuturilor nealcoolice, slab alcoolizate, sucurilor se admite numai în pahare de o singură folosinţă. Se interzice categoric utilizarea repetată a veselei de o singură folosinţă. 33. Lucrătorii reţelei de comerţ ambulant poartă răspundere pentru încălcarea prezentelor Reguli, precum şi a regulilor de bază ale comerţului cu amănuntul şi activităţii în sfera alimentaţiei publice pentru agenţii antreprenoriatului din teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia în vigoare. VII. Controlul asupra activităţii reţelei de comerţ ambulant 34. Controlul asupra respectării prezentelor Reguli îl exercită nemijlocit direcţiile (secţiile) de comerţ şi alimentaţie publică ale primăriilor municipiilor şi comitetelor executive raionale care eliberează autorizaţia de amplasare a unităţii comerciale, precum şi alte organe de stat abilitate cu funcţii de control în limitele competenţei lor. Agenţii activităţii comerciale care practică comerţul ambulant sînt obligaţi să permită reprezentanţilor organelor menţionate efectuarea controlului. [Pct.34(35) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] 35. Materialele privind încălcările depistate în urma controalelor asupra activităţii reţelei de comerţ ambulant se transmit în modul stabilit instanţelor respective pentru contravenţii administrative, precum şi organelor administraţiei publice locale pentru examinarea chestiunii privind sistarea acţiunii autorizaţiei de amplasare a unităţii comerciale sau retragerea ei. [Pct.35(36) modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]

Anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 517 din 18 septembrie 1996

R E G U L I L E de comerţ în pieţele din Republica Moldova

I. Dispoziţii generale 1. Prezentele Reguli de comerţ în pieţele din Republica Moldova (în continuare - Regulile) se extind asupra tuturor pieţelor amplasate în localităţile republicii, indiferent de profilul lor (agricole, de obiecte, de automobile, mixte), apartenenţa departamentală, tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică. 2. Piaţa este un agent al activităţii comerciale ce funcţionează în calitate de întreprindere comercială şi se organizează în oraşe şi alte localităţi, la decizia primăriilor municipiilor şi comitetelor executive raionale, într-un loc special în

163

baza contractului de arendă a terenului, statutului (regulamentului), înregistrate în modul stabilit, şi autorizaţiei de amplasare a unităţii comerciale, cu crearea în teritoriul ei a condiţiilor adecvate pentru persoanele fizice şi juridice ce comercializează producţie agricolă şi alte mărfuri (în funcţie de specializarea pieţei), precum şi a comodităţilor necesare pentru cumpărători privind procurarea acestora. [Pct.2 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] 3. Întreţinerea pieţei şi acoperirea cheltuielilor legate de activitatea ei se efectuează din contul mijloacelor taxelor de piaţă şi altor venituri. 4. Programul de lucru al pieţei, precum şi al întreprinderilor de comerţ amplasate pe teritoriul ei îl stabileşte administraţia (proprietarul) pieţei de comun acord cu organele administraţiei publice locale. La intrarea în piaţă trebuie să fie afişată o firmă cu indicarea denumirii ei, apartenenţei (proprietarului), regimului de lucru. II. Reglementarea activităţii comerciale în pieţe 5. Pe teritoriul pieţei (de comun acord cu proprietarul) pot fi amplasate întreprinderi de comerţ cu amănuntul şi de comerţ ambulant (magazine, pavilioane, chioşcuri, tarabe etc.), de alimentaţie publică, de deservire socială a populaţiei, şi, totodată, în mod obligatoriu, în pieţele unde se comercializează produse agroalimentare - laboratoare de expertiză sanitaro-veterinară. 6. Agenţii activităţii comerciale ce desfăşoară pe teritoriul pieţei comerţ cu amănuntul şi activităţi în sfera alimentaţiei publice la întreprinderile de comerţ staţionare sau cu arendarea locului de comerţ, sau în locuri speciale prin reţeaua de comerţ ambulant sînt obligaţi să se înregistreze în prealabil, în modul stabilit, şi să primească autorizaţia de mplasare a unităţii comerciale. [Pct.6 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] 7. Cetăţenilor şi întreprinderilor agricole, firmelor agricole şi altor agenţi economici care comercializează nemijlocit surplusuri de producţie agricolă şi alte produse alimentare li se acordă, în mod prioritar, locuri pentru comerţ, li se repartizează terenuri şi locuri speciale pentru comercializarea producţiei agricole din automobile, cu achitarea, în modul stabilit, a biletelor pentru locul de comerţ (taxei de piaţă) şi altor servicii cu plată, fără să aibă autorizaţia de amplasare a unităţii comerciale. [Pct.7 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] 8. Pe teritoriul pieţei trebuie să fie amplasată la un loc vizibil informaţia despre prezentele Reguli, lista mărfurilor interzise pentru vînzare, mărimea taxei de piaţă şi plăţii pentru servicii, indicatoare despre sediul organelor de administrare a pieţei, serviciilor controlului sanitar, veterinar, precum şi despre amplasarea zonelor comerciale, conform specializării grupurilor de mărfuri. 9. Relaţiile pieţei cu agenţii activităţii comerciale, care au pe teritoriul pieţei întreprinderi staţionare de comerţ cu amănuntul şi alimentaţie publică, se stabilesc prin contracte cu ceilalţi agenţi ai activităţii comerciale - prin vînzarea adonamentelor lunare, pe decade sau bonului pentru locul de comerţ. 10. Amplasarea locurilor în hale, la tarabe, mese, cărucioare şi alte dispozitive pentru comercializarea mărfurilor se stabilesc de organul de administrare a pieţei, ţinînd cont de respectarea strictă a regulilor sanitaro-igienice şi antiincendiare şi a normelor de învecinare a mărfurilor, precum şi de asigurarea circulaţiei libere a cumpărătorilor prin piaţă şi a comodităţilor pentru persoanele care fac comerţ, precum şi pentru cumpărători. 11. Pentru comerţul cu mărfuri nealimentare în piaţă se repartizează terenuri speciale sau se organizează pieţe specializate de obiecte. 12. Comercializarea cărnii şi produselor din carne, produselor lactate se permite numai în pavilioanele specializate ale pieţei şi cu certificate (permise) eliberate de laboratorul de expertiză sanitaro-veterinară al pieţei respective. 13. Comercializarea peştelui se permite numai în locuri special amenajate, cu respectarea strictă a condiţiilor sanitare. 14. Vînzarea păsărilor vii, iepurilor de casă, cîinilor, pisicilor, peştilor decorativi şi a hranei respective se admite numai în locuri speciale. Persoanele care fac comerţ cu păsări domestice vii, iepuri de casă, cîini şi cu alte animale trebuie să aibă o autorizaţie corespunzătoare, eliberată de organele de supraveghere veterinară. 15. Întreprinderile de comerţ şi alte localuri de producţie în pieţe se utilizează conform cerinţelor sanitare în vigoare, precum şi cerinţelor protecţiei muncii, sănătăţii cetăţenilor, ocrotirii mediului ambiant, păstrării, producerii şi comercializării mărfurilor, securităţii antiincendiare. 16. Pentru acordarea de locuri pentru comerţ în piaţă şi pentru prestarea serviciilor cu plată persoanele care fac comerţ plătesc taxe de piaţă la casa pieţei. Plata se efectuează pînă la începutul comerţului, documentul de plată se păstrează pînă la sfîrşitul comerţului şi se prezintă la prima cerere a organelor de control sau aorganului de

164

administrare a pieţei. În caz de pierdere a bonului de casă sau a chitanţei (bonului unic) de plată pentru locul de comerţ, acestea din urmă nu se restabilesc. Este interzisă transmiterea bonurilor de casă sau chitanţelor de plată a taxei de piaţă şi de achitare a plăţii pentru servicii altor persoane ce fac comerţ pe piaţă. III. Serviciile cu plată prestate agenţilor activităţii comerciale în piaţă 17. Pieţele prestează contra plată celor ce fac comerţ în piaţă următoarele servicii: acordarea de locuri pentru comerţ; tăierea cărnii; darea cu chirie a aparatelor de cîntărit şi măsurat, inventarului comercial şi îmbrăcămintei sanitare; descărcarea şi încărcarea mărfurilor în unitatea de transport; cîntărirea pe cîntare comerciale; păstrarea în frigidere, alte depozite şi încăperi a mărfurilor şi obiectelor particulare ale persoanelor ce fac comerţ; transportarea mărfurilor la locurile de comercializare; acordarea mijloacelor de transport (în caz că ele există în piaţă) pentru transportarea mărfurilor; difuzarea avizelor şi textelor publicitare prin reţeaua locală de radio; punerea la dispoziţie a etichetelor de preţuri şi prestarea altor servicii. 18. Mărimea şi modul de încasare a taxei de piaţă şi a plăţii pentru servicii sînt stabilite în conformitate cu prevederile Legii Republicii Moldova "Privind impozitele şi taxele locale" şi modul de formare şi aplicare a preţurilor şi tarifelor libere (de piaţă) la mărfuri, producţie şi servicii. 19. Nu se admite încasarea plăţii de la populaţia care viziteazăpieţele în calitate de cumpărători. [Pct.19 modificat prin Hot. Guv. nr.151 din 22.02.2000]

[Pct.19 în redacţia Hot. Guv. nr.476 din 26.05.97] IV. Restricţii aplicate faţă de persoanele care fac comerţ în piaţă 20. În pieţe se interzice: comercializarea produselor alimentare fără condiţii de păstrare a acestora conform cerinţelor normativelor în vigoare şi fără documente de autorizare a calităţii lor; comercializarea produselor perisabile şi excesiv perisabile în lipsa condiţiilor respective de vînzare; comercializarea mărfurilor, desfacerea cărora este interzisă sau limitată de actele normative în vigoare; utilizarea cîntarelor de uz casnic (cîntarelor cu arc), precum şi a dispozitivelor pentru măsurarea greutăţilor care nu au fost verificate şi etalonate de către organele Departamentului Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică; comercializarea fără achitarea plăţii pentru locul de comerţ şi serviciile prestate; comercializarea produselor conservate prin ermetizare în condiţii casnice; vînzarea mărfurilor de către persoanele care nu au atins vîrsta de 15 ani; vînzarea şi consumarea băuturilor alcoolice (cu excepţia întreprinderilor de comerţ şi alimentaţie publică unde este autorizată comercializarea acestor băuturi); comercializarea petardelor, artificiilor şi rachetelor luminoase. [Pct.20 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] V. Obligaţiile organelor de administrare a pieţelor 21. Organele de administrare a pieţelor sînt obligate: să-i asigure pe comercianţi cu locuri amenajate cu utilajele necesare (în cazul în care acestea sînt disponibile); să întreprindă măsuri în vederea sporirii afluxului pe piaţă a produselor agricole, precum şi să antreneze în activitatea comercială întreprinderile şi cetăţenii ce le cultivă; să organizeze efectuarea în piaţă a controlului asupra calităţii producţiei prin intermediul laboratoarelor de expertiză veterinaro-sanitară şi să exercite controlul asupra respectării de către agenţii activităţii comerciale a prezentelor reguli; să pună la dispoziţia celor ce fac comerţ îmbrăcăminte sanitară, utilaj pentru măsurarea greutăţilor verificate şi etalonate de către organele Departamentului Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică, inventar comercial, depozite şi utilaje pentru păstrarea mărfurilor aduse în piaţă; să desfăşoare acţiuni privind amenajarea şi reconstruirea pieţei în scopul asigurării majorării numărului de locuri pentru comerţ, creării condiţiilor necesare pentru îmbunătăţirea culturii comerţului; să întreţină în stare sanitară cuvenită teritoriul pieţei, să asigure securitatea antiincendiară şi paza pieţei; să ţină sub control permanent efectuarea la timp şi în modul stabilit a examenului medical de către lucrătorii pieţei, care au atribuţie la recepţionare, comercializare, transportare, păstrare a produselor alimentare, precum şi de către cei ce se ocupă cu tratarea sanitară a inventarului şi utilajului; să respecte prevederile prezentelor Reguli şi ale regulamentelor de funcţionare a pieţelor. [Pct.21 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] 22. Organele de administrare a pieţelor sînt în drept: să-i lipsească de locuri pentru comerţ pe cei ce încalcă prezentele Reguli, precum şi regulile şi normele sanitare şi antiincendiare, cu întocmirea obligatorie a actului ce fixează ncălcarea; să reglementeze comercializarea unor mărfuri în funcţie de posibilitatea reală a pieţei. VI. Obligaţiunile persoanelor ce fac comerţ în piaţă 23. Cei ce fac comerţ în piaţă sînt obligaţi: să îndeplinească cerinţele prezentelor Reguli, cît şi deciziile organelor de administrare a pieţei, adoptate în limitele competenţei lor; să ocupe locurile pentru comerţ conform numerelor indicate în documentul de plată. În cazul în care numerele lipsesc, cei ce fac comerţ ocupă orice loc pe

165

teritoriul pieţei; să respecte regulile sanitare şi antiincendiare; să prezinte toate documentele necesare pentru dreptul de a face comerţ, la prima cerere a organelor de control sau a administraţiei pieţei; în caz de deteriorare a patrimoniului pieţei, să recupereze dauna cauzată, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare; să nu admită înşelarea cumpărătorilor la cîntărit şi socotit. 24. Persoanele, care activează în calitate de realizatori ai producţiei ce aparţine altor agenţi ai activităţii comerciale, sînt obligate să dispună de documentele privind sursele de intrare a producţiei şi de de autorizaţia de amplasare a unităţii comerciale. [Pct.24 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002] VII. Cerinţele sanitare 25. Proiectarea, construcţia şi funcţionarea pieţelor se efectuează conform proiectelor-tip şi individuale, aprobate prin decizia organelor administraţiei publice locale şi coordonate, în modul stabilit, cu centrele teritoriale de igienă şi epidemiologie, cu serviciul veterinary şi supraveghere antiincendiară în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare. 26. Reconstrucţia şi reparaţia capitală a pieţelor se efectuează conform proiectelor coordonate, în modul stabilit, cu organelle teritoriale ale supravegherii sanitaro-epidemiologice şi cu instituţiile serviciului veterinar. 27. Terenul repartizat pentru amplasarea pieţei trebuie să se afle la o distanţă de cel puţin 1,5 km de la locul de dezintoxicare a deşeurilor şi la o distanţă de cel puţin 500 m de la întreprinderile industriale şi depozitele în care producţia şi păstrarea este legată de emanarea prafului şi mirosului puternic, precum şi de alte obiecte, care pot constitui sursă pentru poluarea pieţei şi răspîndirea bolilor infecţioase. În localităţile rurale terenurile pentru amplasarea pieţei se repartizează, în măsura pozibilităţilor, la marginea satului la o oarecare depărtare de casele de locuit şi, totodată, în apropierea drumurilor principale ce leagă piaţa cu satele din jur. 28. Teritoriul pieţei se curăţă pînă la începutul comerţului şi după încheierea lui, cu stropirea prealabilă obligatorie în vremea caldă a anului a întregului teritoriu; o dată pe lună se organizează ziua de igienizare sanitară cu dereticarea şi dezinfectarea minuţioasă a pavilioanelor, utilajelor şi a întregului teritoriu al pieţei. 29. Anual la începutul sezonului estival pentru menţinerea stării sanitare cuvenite a complexelor şi pavilioanelor pieţei se efectuează o reparaţie cosmetică, iar, în caz de necesitate, o reparaţie capitală a clădirilor pieţei, pavilioanelor, gheretelor, încăperilor pentru păstrarea produselor alimentare, laboratoarelor pentru controlul produselor din carne şi lapte (laboratoare şi expertiză sanitaro-veterinară), camerelor de păstrare a producţiei la temperaturi joase. 30. În încăperile şi pe teritoriul pieţei trebuie să fie prevăzute robinete cu apă potabilă, lavoare, spălătorii pentru inventarul comercial, fructe şi legume. 31. Pentru păstrarea obiectelor personale ale lucrătorilor pieţei se organizează vestiare, iar pentru păstrarea inventarului comercial se repartizează o cămară specială. 32. Toate clădirile pieţei trebuie să fie cuplate la magistralele urbane ale apeductului, canalizării, încălzirii şi aprovizionării cu energie. În cazul în care în regiunea pieţei lipseşte conducta de apă centralizată se admite construirea unui sistem local de aprovizionare cu apă, sursa de apă fiind aleasă de comun acord cu centrele teritoriale de igienă şi epidemiologie. 33. În cazul în care pe piaţă există conductă de apă şi canalizare se instalează noduri sanitare, care se amplasează la o distanţă de cel puţin 25 m de locurile de comercializare a produselor alimentare. Pe pieţele unde canalizarea lipseşte se admite construcţia de noduri sanitare în stradă cu cloci impermeabile la o distanţă de cel puţin 50 m de la locurile de comercializare a produselor alimentare. 34. Comerţul cu legume, zarzavaturi şi fructe proaspete se efectuează de pe mese, din maşini, precum şi din coşuri, butoaie, lăzi, saci, care se pun pe suporturi sau tărgi, care protejează produsele de atingere directă cu solul. VIII. Controlul asupra respectării prezentelor Reguli 35. Controlul asupra respectării prezentelor Reguli pe pieţe îl exercită nemijlocit direcţiile (secţiile) de comerţ şi alimentaţie publică ale primăriilor municipiilor şi comitetelor executive raionale, care eliberează autorizaţii de amplasare a unităţii comerciale precum şi în modul stabilit de legislaţie de centrele teritoriale de igienă şi epidemiologie şi alte organe ale controlului de stat în limitele competenţei lor. [Pct.35 modificat prin Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]

166

36. Pentru nerespectarea prevederilor prezentelor Reguli administraţia pieţelor, agenţii economici şi persoanele fizice poartă răspundere disciplinară, administrativă, civilă sau penală, după caz, în conformitate cu legislaţia în vigoare. [Pct.36 în redacţia Hot. Guv. nr.612 din 15.05.2002]

Cadrul normativ aferent unor genuri de activitate

Antreprenoriat în general

� Legea RM Nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 "Cu privire la antreprenoriat si întreprinderi" � CODUL CIVIL AL REPUBLICII MOLDOVA Nr. 1107-XV din 6 iunie 2002

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Sectorul IMM

� Legea RM Nr. 206-XVI din 7 iulie 2006 "Privind sustinerea sectorului IMM " HG RM Nr. 538 din 17 mai 2007 "Cu privire la crearea Organizatiei pentru dezvoltarea sectorului IMM"

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Vamal

� CODUL VAMAL AL REPUBLICII MOLDOVA Nr. 1149-XIV din 20 iulie 2000 � Legea RM Nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 "Cu privire la tariful vamal" � Legea RM Nr. 1569-XV din 20 decembrie 2002 "Cu privire la modul de introducere si scoatere a bunurilor de

pe teritoriul Republicii Moldova de catre persoane fizice" � HG RM Nr. 600 din 14 mai 2002 "Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a

valorii in vama a marfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova" � HG RM Nr. 1290 din 9 decembrie 2005 "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea brokerului

vamal si a specialistului în domeniul vamuirii" � HG RM Nr. 1525 din 29 decembrie 2007 "Cu privire la aprobarea Nomenclatorului marfurilor al RM" � HG RM Nr. 1599 din 13 decembrie 2002 "Cu privire la regulile de origine a marfurilor"

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Inregistrarea Intreprinderii

� Legea RM Nr. 73-XV din 12 aprilie 2001 "Privind cooperativele de intreprinzator" � Legea RM Nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 "Cu privire la patenta de întreprinzator" � Legea RM Nr. 135-XVI din 14 iunie 2007 "Privind societatile cu raspundere limitata" � Legea RM Nr. 146-XIII din 16 iunie 1994 "Cu privire la intreprinderea de stat" � Legea RM Nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007 "Privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice si a

întreprinzatorilor individuali" � Legea RM Nr. 1007-XV din 25 aprilie 2002 "Privind cooperativele de productie" � Legea RM Nr. 1031-XIV din 8 iunie 2000 "Legea reglementarii de stat a activitatii comerciale externe" � Legea RM Nr. 1134-XIII din 2 aprilie 1997 "Privind societatile pe actiuni" � Legea RM Nr. 1353-XIV din 3 noiembrie 2000 "Privind gospodariile taranesti (de fermier)"

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Licentierea

� Legea RM Nr. 451-XV din 30 iulie 2001 "Privind reglementarea prin licentiere a activitatii de întreprinzator" -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Fiscal

� Legea RM Nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 "Privind sistemul public de asigurari sociale" � HG RM Nr. 638 din 8 iunie 2007 "Pentru aprobarea unor regulamente cu privire la modalitatea efectuarii

amnistiei fiscale"

167

� Legea RM Nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 "Codul fiscal" � HG RM Nr. 77 din 30 ianuarie 2008 "Cu privire la aprobarea unor regulamente" � HG RM Nr. 952 din 11 august 2008 "Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de organizare a

concursurilor pentru stimularea contribuabililor" � HG RM Nr. 1123 din 28 septembrie 2006 "Pentru aprobarea Regulamentului privind restituirea accizelor"

Regulament privind restituirea taxei pe valoarea adaugata -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Agro

� Legea RM Nr. 39-XVI din 29 februarie 2008 "Privind protectia soiurilor de plante" � Legea RM Nr. 612-XIV din 1 octombrie 1999 "Cu privire la protectia plantelor" � Legea RM Nr. 658-XIV din 29 octombrie 1999 (în redactia Legii Nr.142-XVI din 21 iunie 2007) "Legea

culturilor nucifere" � Legea RM Nr. 659-XIV din 29 octombrie 1999 "Despre seminte" � Legea RM Nr. 728-XIII din 6 februarie 1996 "Cu privire la pomicultura"

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Constructii

� Legea RM Nr. 721-XIII din 2 februarie 1996 "Privind calitatea în constructii" � HG RM Nr. 361 din 25 iunie 1996 "Cu privire la asigurarea calitatii constructiilor"

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Turism

� Legea RM Nr. 352-XVI din 24 noiembrie 2006 "Cu privire la organizarea si desfasurarea activitatii turistice în Republica Moldova"

� HG RM Nr. 74 din 28 ianuarie 2002 "Cu privire la ameliorarea situatiei din industria turismului" � Ordinul Agentiei Nationale de Turism din 1 noiembrie 2001 "Cu privire la aprobarea si punerea in aplicare a

Nomenclatorului functiilor in domeniul turismului, Criteriilor pentru acordarea brevetului de turism si Regulamentului cu privire la brevetarea activitatii turistice"

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Tutun

� Legea RM Nr. 278-XVI din 14 decembrie 2007 "Cu privire la tutun si la articolele din tutun" � HG RM Nr. 833 din 21 iunie 2002 "Pentru aprobarea Regulamentului privind importul si comercializarea

angro a articolelor din tutun" -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Vinicol

� Legea RM Nr. 1100-XIV din 30 iunie 2000 "Cu privire la fabricarea si circulatia alcoolului etilic si a productiei alcoolice"

� HG RM Nr. 22 din 10 ianuarie 2002 "Despre aprobarea Codului privinda ctivitatea practica a vinificatorului" � HG RM Nr. 249 din 11 aprilie 2001 "Pentru punerea in aplicare a Legii cu privire la fabricarea si circulatia

alcoolului etilic si a productiei alcoolice" � Legea RM Nr. 57-XVI din 10 martie 2006 "Legea viei si vinului"

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Altele

� Legea RM Nr. 61-XVI din 16 martie 2007 "Privind activitatea de audit" � Legea RM Nr. 81-XV din 18 martie 2004 "Cu privire la investitiile in activitatea de intreprinzator" � Legea RM Nr. 105-XV din 13 martie 2003 "Privind protectia consumatorilor" � Legea RM Nr. 121-XVI din 4 mai 2007 "Privind administrarea si deetatizarea proprietatii publice" � Legea RM Nr. 282-XV din 22 iulie 2004 "Privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase" � Legea RM Nr. 285-XIV din 18 februarie 1999 "Cu privire la jocurile de noroc" � Legea RM Nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 "Cu privire la asigurari" � Legea RM Nr. 440-XV din 27 iulie 2001 "Cu privire la zonele economice libere" � Legea RM Nr. 989-XV din 18 aprilie 2002 "Cu privire la activitatea de evaluare" � Legea RM Nr. 1456-XII din 25 mai 1993 "Cu privire la activitatea farmaceutica"

Date post:	03-Mar-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	7 times
Download:	0 times

Ministerului Economiei - PRIMA · 2021. 1. 13. · 1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare...

Documents