Ministerul Educației și ŞCOLAR CercetĂrii Științiﬁce ... · CHIMIA LA ZI REVISTA...

CHIMIA LA ZI

REVISTA PROFESORILOR DE CHIMIE

Nr. 1 / 2015

Număr editat cu ocazia ediţiei a VII-a a Conferinţei Naţionale de Chimie

- Învăţământul Preuniversitar -,,ASPECTE PRIORITARE ALE CREȘTERII CALITĂŢII

ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ÎN DOMENIUL CHIMIEI”

Ministerul Educației șiCercetĂrii Științifice

INSPECTORATUL ŞCOLARJUDEŢEAN DOLJ

SOCIETATEA DE CHIMIEDIN ROMÂNIA

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

CUVÂNT ÎNAINTE .............................................................................................................................Prof. dr. ing. Sorin ROȘCA, Conf. univ. dr. Aurora REISS

,,Integrarea experimentului de laborator în abordarea interdisciplinară a studiului amidonului” ...................Iuliana MARIN

,,Învăţarea chimiei în învăţământul liceal în context inter și multidisciplinar” .............................................Daniela PETRU

,,Învăţarea cu WebQuest” ..........................................................................................................................Liliana NADOLU, Cornelia CRĂCIUNOIU

,,Cercetare știinţi�că în liceu?” ..................................................................................................................Oana STAMATOIU

,,Creativitate și experiență didactică” .........................................................................................................Angela MARE

,,Importanța activității experimentale în formarea competențelor de bază prin studiul chimiei” ....................Maria NISTOR, Rodica STANCU

,,Proiectul - Metodă și tehnică de învățare prin colaborare” .........................................................................Camelia GEANALIU

,,Activități de învățare bazate pe experimentul de laborator” .......................................................................Cornelia CERĂCEANU

,,Instruirea asistată de calculator în studiul reacțiilor de adiție ale hidrocarburilor alifatice nesaturate” .........Magdalena GÎRJU, Camelia TIGAE

,,Materiale colagenice” ..............................................................................................................................Liliana MAKȘAI

,,Vitamina A” ..........................................................................................................................................Mihaela NEGREA

,,Biopolimeri din plante” ..........................................................................................................................Lucia DRAGOMIR, Cornelia GOGA

,,Biodieselul – o alternativă ecologică la motorină” .....................................................................................Mihaela IOJA, Aurica POPESCU

,,Radonul, un dușman invizibil” ..............................................................................................................Elena BĂLUȚOIU

,,Resursele materiale și deșeurile din Judeţul Dolj” .....................................................................................Mădălina NEACȘU, Dana BĂJĂU

PROGRAM ...........................................................................................................................................

CUPRINS

3

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

CHIMIA LA ZI


Nr. 1 / 2015








CUVÂNT ÎNAINTE .............................................................................................................................Prof. dr. ing. Sorin ROȘCA, Conf. univ. dr. Aurora REISS

,,Integrarea experimentului de laborator în abordarea interdisciplinară a studiului amidonului” ...................Iuliana MARIN

,,Învăţarea chimiei în învăţământul liceal în context inter și multidisciplinar” .............................................Daniela PETRU

,,Învăţarea cu WebQuest” ..........................................................................................................................Liliana NADOLU, Cornelia CRĂCIUNOIU

,,Cercetare știinţi�că în liceu?” ..................................................................................................................Oana STAMATOIU

,,Creativitate și experiență didactică” .........................................................................................................Angela MARE

,,Importanța activității experimentale în formarea competențelor de bază prin studiul chimiei” ....................Maria NISTOR, Rodica STANCU

,,Proiectul - Metodă și tehnică de învățare prin colaborare” .........................................................................Camelia GEANALIU

,,Activități de învățare bazate pe experimentul de laborator” .......................................................................Cornelia CERĂCEANU

,,Instruirea asistată de calculator în studiul reacțiilor de adiție ale hidrocarburilor alifatice nesaturate” .........Magdalena GÎRJU, Camelia TIGAE

,,Materiale colagenice” ..............................................................................................................................Liliana MAKȘAI

,,Vitamina A” ..........................................................................................................................................Mihaela NEGREA

,,Biopolimeri din plante” ..........................................................................................................................Lucia DRAGOMIR, Cornelia GOGA

,,Biodieselul – o alternativă ecologică la motorină” .....................................................................................Mihaela IOJA, Aurica POPESCU

,,Radonul, un dușman invizibil” ..............................................................................................................Elena BĂLUȚOIU

,,Resursele materiale și deșeurile din Judeţul Dolj” .....................................................................................Mădălina NEACȘU, Dana BĂJĂU

PROGRAM ...........................................................................................................................................

CUPRINS

3

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

CHIMIA LA ZI


Nr. 1 / 2015








CUVÂNT ÎNAINTE

Conferinţa Naţională de Chimie pentru Învățământul preuniversitar se oprește, pentru cea de-a VII-a sa ediţie, la Craiova, după vizite în țară la București, Baia Mare, Constanța, Târgoviște, Târgu Mureș și Câmpulung-Moldovenesc. Hotărârea Filialei din Oltenia, a Societății de Chimie din România, de a oferi găzduire Conferinţei la ediţia sa din 2015 a fost primită cu multă bucurie de membrii Societății deoarece Craiova este unul dintre centrele de înaltă spiritualitate ale țării și este legat de chimie prin puternice �re de învățământ, cercetare știinţi�că și industrie. Sunt onorat să transmit colegilor din Craiova, în numele Consiliului National al SChR, calde mulțumiri pentru iniţiativa de a organiza Conferinţa; mulțumim Filialei SChR-Craiova, Inspectoratului Școlar Judeţean Dolj și Universitații din Craiova pentru acordul lor de a colabora la realizarea unei manifestări știinţi�ce care se pre�gurează a � un eveniment de succes. Conferinţa Naţională de Chimie pentru Învățământul preuniversitar este o parte a ceea ce putem numi obiectivul principal al Societății de Chimie și anume ''atragerea tineretului pentru studiu și, ulterior, spre profesare în domeniul chimiei''. Acest obiectiv a fost stabilit din primul moment al existenței Societății și este, în prezent, cu atât mai actual cu cât suntem confruntaţi cu discordanța între speranţa cu care lumea privește chimia și contribuţia acesteia la asigurarea în viitor a hranei, sănătății, a resurselor materiale și de energie, pe de o parte, și reculul temporar al producţiei chimice în țara noastră, pe de altă parte.Tinerii entuziaști și harnici pe care îi avem vor � cei care vor da în viitor o nouă dezvoltare și strălucire știinţei și producţiei chimice în România! Nouă ne revine misiunea de a cultiva dorinţa lor de cunoaștere, creativitate și spirit întreprinzător. Pentru toate acestea Conferința propune – așa cum o arată tema și secţiunile ei - o dezbatere de idei, un schimb de experienţă cu împărtășirea succeselor originale, sau o evaluare critică a eșecurilor, adică tot ce ține de perspectiva unui progres concret. Vom � cu toţii mai bogaţi spiritual, răsplătind astfel munca și dragostea cu care ne întâmpină organizatorii. Cu aceste gânduri urez mult succes Conferinței și deplină satisfacţie �ecărui participant!

Prof. dr. ing. Sorin ROȘCA,Președintele Societății de Chimie din România

3

COMITETUL ŞTIINŢIFIC · Prof. univ. dr. Sorin ROȘCA – președinte S.Ch.R., Universitatea Politehnica din București · Prof. univ. dr. Luminiţa VLĂDESCU – președinte secţia ,,Educaţie în chimie” a S.Ch.R., Universitatea din București · Prof. univ. dr. Gheorghiţa JINESCU – vicepreședinte S.Ch.R., Universitatea Politehnica din București · Prof. dr. ing. Corneliu RADU – vicepreședinte S.Ch.R., Universitatea Politehnica din București · Prof. univ. dr. Cezar SPÎNU – Prorector - Universitatea din Craiova · Conf. univ. dr. Aurora REISS – președinte S.Ch.R - Filiala Craiova, Universitatea din Craiova · Prof. univ. dr. Cristina BĂBEANU vicepreședinte S.Ch.R - Filiala Craiova, Universitatea din Craiova

COMITETUL DE ORGANIZARE · Prof. Zam�rică PETRESCU, Colegiul Național ”Frații Buzești” Craiova · Prof. Dana BĂJĂU, Colegiul Național ”Frații Buzești” Craiova · Prof. Elena BĂLUȚOIU, Colegiul Național ”Carol I” Craiova · Prof. Cornelia CERĂCEANU, Colegiul Național ”Frații Buzești” Craiova · Prof. Cornelia CRĂCIUNOIU, Liceul Tehnologic ”George Bibescu” Craiova · Prof. Lucia DRAGOMIR, Colegiul Național ”Elena Cuza” Craiova · Prof. Magda GÂRJU, Colegiul Național ”Carol I” Craiova · Prof. Cornelia GOGA, Liceul Teoretic ”Henri Coandă” Craiova · Prof. Nicoleta LIȚOIU, Colegiul Național ”Gheorghe Chițu” Craiova · Prof. Iuliana MARIN, Școala Gimnazială ”Traian” Craiova · Prof. Mihaela MILITARU, Colegiul Național ”Ștefan Velovan” Craiova · Prof. Mihaela MITA, Școala Gimnazială Bucovăț · Prof. Liliana NADOLU, Liceul Tehnologic ”Traian Vuia” Craiova · Prof. Mădălina NEACȘU, Colegiul Național ”Frații Buzești” Craiova · Prof. Mihaela NEGREA, Liceul Teoretic ”Henri Coandă” Craiova · Prof. Aurica POPESCU, Liceul Tehnologic ”Horia Vintilă” Segarcea · Prof. Camelia TIGAE, Colegiul Național ”Carol I” Craiova

REDACTOR ȘEF: · Prof. Cornelia CRĂCIUNOIU, Liceul Tehnologic ”George Bibescu” Craiova · Prof. Liliana NADOLU, Liceul Tehnologic ”Traian Vuia” Craiova

© Copyright 2015 CHIMIA LA ZI, nr.1 / 2015 Număr editat cu ocazia ediției a VII-a, a Conferinţei Naţionale de Chimie ,,ASPECTE PRIORITARE ALE CREȘTERII CALITĂȚII ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ÎN DOMENIUL CHIMIEI” - Învățământul Preuniversitar -

RESPONSABILITATEA PENTRU CONŢINUTUL ARTICOLELOR PUBLICATE REVINE ÎN EXCLUSIVITATE AUTORILOR.

ISSN: 2457-7324 ISSN-L: 2457-7324

CUVÂNT ÎNAINTE

Conferinţa Naţională de Chimie pentru Învățământul preuniversitar se oprește, pentru cea de-a VII-a sa ediţie, la Craiova, după vizite în țară la București, Baia Mare, Constanța, Târgoviște, Târgu Mureș și Câmpulung-Moldovenesc. Hotărârea Filialei din Oltenia, a Societății de Chimie din România, de a oferi găzduire Conferinţei la ediţia sa din 2015 a fost primită cu multă bucurie de membrii Societății deoarece Craiova este unul dintre centrele de înaltă spiritualitate ale țării și este legat de chimie prin puternice �re de învățământ, cercetare știinţi�că și industrie. Sunt onorat să transmit colegilor din Craiova, în numele Consiliului National al SChR, calde mulțumiri pentru iniţiativa de a organiza Conferinţa; mulțumim Filialei SChR-Craiova, Inspectoratului Școlar Judeţean Dolj și Universitații din Craiova pentru acordul lor de a colabora la realizarea unei manifestări știinţi�ce care se pre�gurează a � un eveniment de succes. Conferinţa Naţională de Chimie pentru Învățământul preuniversitar este o parte a ceea ce putem numi obiectivul principal al Societății de Chimie și anume ''atragerea tineretului pentru studiu și, ulterior, spre profesare în domeniul chimiei''. Acest obiectiv a fost stabilit din primul moment al existenței Societății și este, în prezent, cu atât mai actual cu cât suntem confruntaţi cu discordanța între speranţa cu care lumea privește chimia și contribuţia acesteia la asigurarea în viitor a hranei, sănătății, a resurselor materiale și de energie, pe de o parte, și reculul temporar al producţiei chimice în țara noastră, pe de altă parte.Tinerii entuziaști și harnici pe care îi avem vor � cei care vor da în viitor o nouă dezvoltare și strălucire știinţei și producţiei chimice în România! Nouă ne revine misiunea de a cultiva dorinţa lor de cunoaștere, creativitate și spirit întreprinzător. Pentru toate acestea Conferința propune – așa cum o arată tema și secţiunile ei - o dezbatere de idei, un schimb de experienţă cu împărtășirea succeselor originale, sau o evaluare critică a eșecurilor, adică tot ce ține de perspectiva unui progres concret. Vom � cu toţii mai bogaţi spiritual, răsplătind astfel munca și dragostea cu care ne întâmpină organizatorii. Cu aceste gânduri urez mult succes Conferinței și deplină satisfacţie �ecărui participant!

Prof. dr. ing. Sorin ROȘCA,Președintele Societății de Chimie din România

3

COMITETUL ŞTIINŢIFIC · Prof. univ. dr. Sorin ROȘCA – președinte S.Ch.R., Universitatea Politehnica din București · Prof. univ. dr. Luminiţa VLĂDESCU – președinte secţia ,,Educaţie în chimie” a S.Ch.R., Universitatea din București · Prof. univ. dr. Gheorghiţa JINESCU – vicepreședinte S.Ch.R., Universitatea Politehnica din București · Prof. dr. ing. Corneliu RADU – vicepreședinte S.Ch.R., Universitatea Politehnica din București · Prof. univ. dr. Cezar SPÎNU – Prorector - Universitatea din Craiova · Conf. univ. dr. Aurora REISS – președinte S.Ch.R - Filiala Craiova, Universitatea din Craiova · Prof. univ. dr. Cristina BĂBEANU vicepreședinte S.Ch.R - Filiala Craiova, Universitatea din Craiova

COMITETUL DE ORGANIZARE · Prof. Zam�rică PETRESCU, Colegiul Național ”Frații Buzești” Craiova · Prof. Dana BĂJĂU, Colegiul Național ”Frații Buzești” Craiova · Prof. Elena BĂLUȚOIU, Colegiul Național ”Carol I” Craiova · Prof. Cornelia CERĂCEANU, Colegiul Național ”Frații Buzești” Craiova · Prof. Cornelia CRĂCIUNOIU, Liceul Tehnologic ”George Bibescu” Craiova · Prof. Lucia DRAGOMIR, Colegiul Național ”Elena Cuza” Craiova · Prof. Magda GÂRJU, Colegiul Național ”Carol I” Craiova · Prof. Cornelia GOGA, Liceul Teoretic ”Henri Coandă” Craiova · Prof. Nicoleta LIȚOIU, Colegiul Național ”Gheorghe Chițu” Craiova · Prof. Iuliana MARIN, Școala Gimnazială ”Traian” Craiova · Prof. Mihaela MILITARU, Colegiul Național ”Ștefan Velovan” Craiova · Prof. Mihaela MITA, Școala Gimnazială Bucovăț · Prof. Liliana NADOLU, Liceul Tehnologic ”Traian Vuia” Craiova · Prof. Mădălina NEACȘU, Colegiul Național ”Frații Buzești” Craiova · Prof. Mihaela NEGREA, Liceul Teoretic ”Henri Coandă” Craiova · Prof. Aurica POPESCU, Liceul Tehnologic ”Horia Vintilă” Segarcea · Prof. Camelia TIGAE, Colegiul Național ”Carol I” Craiova

REDACTOR ȘEF: · Prof. Cornelia CRĂCIUNOIU, Liceul Tehnologic ”George Bibescu” Craiova · Prof. Liliana NADOLU, Liceul Tehnologic ”Traian Vuia” Craiova

© Copyright 2015 CHIMIA LA ZI, nr.1 / 2015 Număr editat cu ocazia ediției a VII-a, a Conferinţei Naţionale de Chimie ,,ASPECTE PRIORITARE ALE CREȘTERII CALITĂȚII ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ÎN DOMENIUL CHIMIEI” - Învățământul Preuniversitar -

RESPONSABILITATEA PENTRU CONŢINUTUL ARTICOLELOR PUBLICATE REVINE ÎN EXCLUSIVITATE AUTORILOR.

ISSN: 2457-7324 ISSN-L: 2457-7324

Filiala din Craiova a Societăţii de Chimie din România s-a constituit în martie 2003 cu sediul la Facultatea de Chimie a Universităţii din Craiova, având scopul de a contribui la progresul chimiei în regiunea Oltenia și la facilitarea cunoașterii în ţară a realizărilor chimiștilor din această zonă. Pentru susţinerea schimbului de informaţii și cunoștiinţe în domeniul chimiei, �liala din Craiova a S.Ch.R își aduce contribuţia la organizarea celei de-a VII-a ediţii a Conferinţei Naţionale de Chimie pentru învățământul preuniversitar, menită să dezbată “aspecte prioritare ale creșterii calităţii învăţământului în domeniul chimiei”. Conferinţa își propune să constituie un forum pentru schimbul de idei, informaţii și experiență pe marginea următoarelor direcţii: educaţie prin chimie, educaţie și formare, didactica predării știinţelor, tehnologii informaţionale în învăţământ, inter și transdisciplinaritate, chimia și protecţia mediului, dezvoltare durabilă. De asemenea, se urmărește promovarea necesităţii caracterului inovativ al cadrelor didactice, precum și încurajarea realizării contactelor profesionale. Sunt invitate să participe cu lucrări cadrele didactice din învățământul preuniversitar care doresc să prezinte rezultate ale activității lor didactico-știinti�ce într-un cadru o�cial ce prilejuiește un dialog constructiv. Avem încredere că acest eveniment știinţi�c va oferi o imagine cuprinzătoare asupra diversităţii și complexităţii problematicii dezbătute.

Conf. univ. dr. Aurora REISS,Președinte �liala Craiova a S.Ch.R.

4

INTEGRAREA EXPERIMENTULUI DE LABORATOR ÎN ABORDAREA INTERDISCIPLINARĂ A STUDIULUI AMIDONULUI

Iuliana Marin, Școala Gimnazială ,,Traian”, Str. Principatele Unite nr. 7, Craiova

În procesul studierii chimiei cunoștinţele elevilor la diverse discipline școlare se integrează sub diferite aspecte, ţinându-se cont de principiul interdisciplinarităţii. Metoda experimentului de laborator este fundamentală și absolut indispensabilă învățării conștiente a chimiei. Experimentul determină elevul să observe fenomenele chimice prin activitatea proprie, apoi să veri�ce și să interpreteze fenomenele observate. Frumuseţea chimiei constă tocmai în contrastul dintre febra căutării, a explorării și satisfacția descoperirii. Rolul central al profesorului este să îndrume și să sprijine activitatea proprie a elevului. Lucrarea își propune studiul uneia dintre cele mai răspândite substanţe din universul vegetal – amidonul – “componentă energetică” a materiei vii. Tema a fost propusă în cadrul cercului de chimie desfășurat cu elevi de clasa a VII-a, iar experimentele au fost adaptate nivelului de studiu al acestora. Scopul acestei lucrări a fost gestionarea informațiilor și dezvoltarea creativității. Mi-am îndreptat atenția spre dezvoltarea capacității elevilor de a întreprinde demersuri experimentale și interpretative speci�ce, în cazul de față pentru identi�carea amidonului și studierea proprietăților acestuia. După ce au acumulat cunoștințe despre digestia chimică a alimentelor și metabolismul glucidelor, elevii au făcut conexiuni legate de procesul de obținere a amidonului prin fotosinteză; ulterior au efectuat, în laboratorul școlii, o serie de experimente. Metoda de identi�care, în laborator, a amidonului constă în reacţia acestuia cu soluţia Lugol. Activitatea experimentală efectuată a condus la identi�carea amidonului sintetizat de plante în procesul de fotosinteză. Elevii au observat că amidonul este o substanţă insolubilă în alcool etilic și în apă rece; în apă �erbinte el se dizolvă însă, formând o soluţie vâscoasă care, prin răcire, se transformă într-un gel translucid numit cocă sau clei de amidon. Prezența amidonului în produsele alimentare a fost evidenţiată de colorarea speci�că a substanței din compoziția cartofului și a bananelor în contact cu soluţie Lugol. Prin același procedeu s-a demonstrat și că plantele cu cloro�lă sintetizează amidonul sub acțiunea luminii solare.

5

“ASPECTE PRIORITARE ALE CREȘTERII CALITĂȚII ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ÎN DOMENIUL CHIMIEI”

Filiala din Craiova a Societăţii de Chimie din România s-a constituit în martie 2003 cu sediul la Facultatea de Chimie a Universităţii din Craiova, având scopul de a contribui la progresul chimiei în regiunea Oltenia și la facilitarea cunoașterii în ţară a realizărilor chimiștilor din această zonă. Pentru susţinerea schimbului de informaţii și cunoștiinţe în domeniul chimiei, �liala din Craiova a S.Ch.R își aduce contribuţia la organizarea celei de-a VII-a ediţii a Conferinţei Naţionale de Chimie pentru învățământul preuniversitar, menită să dezbată “aspecte prioritare ale creșterii calităţii învăţământului în domeniul chimiei”. Conferinţa își propune să constituie un forum pentru schimbul de idei, informaţii și experiență pe marginea următoarelor direcţii: educaţie prin chimie, educaţie și formare, didactica predării știinţelor, tehnologii informaţionale în învăţământ, inter și transdisciplinaritate, chimia și protecţia mediului, dezvoltare durabilă. De asemenea, se urmărește promovarea necesităţii caracterului inovativ al cadrelor didactice, precum și încurajarea realizării contactelor profesionale. Sunt invitate să participe cu lucrări cadrele didactice din învățământul preuniversitar care doresc să prezinte rezultate ale activității lor didactico-știinti�ce într-un cadru o�cial ce prilejuiește un dialog constructiv. Avem încredere că acest eveniment știinţi�c va oferi o imagine cuprinzătoare asupra diversităţii și complexităţii problematicii dezbătute.

Conf. univ. dr. Aurora REISS,Președinte �liala Craiova a S.Ch.R.

4

INTEGRAREA EXPERIMENTULUI DE LABORATOR ÎN ABORDAREA INTERDISCIPLINARĂ A STUDIULUI AMIDONULUI

Iuliana Marin, Școala Gimnazială ,,Traian”, Str. Principatele Unite nr. 7, Craiova

În procesul studierii chimiei cunoștinţele elevilor la diverse discipline școlare se integrează sub diferite aspecte, ţinându-se cont de principiul interdisciplinarităţii. Metoda experimentului de laborator este fundamentală și absolut indispensabilă învățării conștiente a chimiei. Experimentul determină elevul să observe fenomenele chimice prin activitatea proprie, apoi să veri�ce și să interpreteze fenomenele observate. Frumuseţea chimiei constă tocmai în contrastul dintre febra căutării, a explorării și satisfacția descoperirii. Rolul central al profesorului este să îndrume și să sprijine activitatea proprie a elevului. Lucrarea își propune studiul uneia dintre cele mai răspândite substanţe din universul vegetal – amidonul – “componentă energetică” a materiei vii. Tema a fost propusă în cadrul cercului de chimie desfășurat cu elevi de clasa a VII-a, iar experimentele au fost adaptate nivelului de studiu al acestora. Scopul acestei lucrări a fost gestionarea informațiilor și dezvoltarea creativității. Mi-am îndreptat atenția spre dezvoltarea capacității elevilor de a întreprinde demersuri experimentale și interpretative speci�ce, în cazul de față pentru identi�carea amidonului și studierea proprietăților acestuia. După ce au acumulat cunoștințe despre digestia chimică a alimentelor și metabolismul glucidelor, elevii au făcut conexiuni legate de procesul de obținere a amidonului prin fotosinteză; ulterior au efectuat, în laboratorul școlii, o serie de experimente. Metoda de identi�care, în laborator, a amidonului constă în reacţia acestuia cu soluţia Lugol. Activitatea experimentală efectuată a condus la identi�carea amidonului sintetizat de plante în procesul de fotosinteză. Elevii au observat că amidonul este o substanţă insolubilă în alcool etilic și în apă rece; în apă �erbinte el se dizolvă însă, formând o soluţie vâscoasă care, prin răcire, se transformă într-un gel translucid numit cocă sau clei de amidon. Prezența amidonului în produsele alimentare a fost evidenţiată de colorarea speci�că a substanței din compoziția cartofului și a bananelor în contact cu soluţie Lugol. Prin același procedeu s-a demonstrat și că plantele cu cloro�lă sintetizează amidonul sub acțiunea luminii solare.

5

“ASPECTE PRIORITARE ALE CREȘTERII CALITĂȚII ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ÎN DOMENIUL CHIMIEI”

6

ÎNVĂŢAREA CHIMIEI LA NIVEL LICEAL ÎN CONTEXT INTER ŞI MULTIDISCIPLINAR

Daniela Petru, Colegiul Naţional Agricol ,,Carol I”, Str. Strehareți nr. 150, Slatina

Chimia este o știinţă frumoasă, complicată și complexă. Înţelegerea noţiunilor de chimie ne face să știm mai multe despre noi și despre ceea ce ne înconjoară. Profesorul trebuie să aibe dorinţa de a găsi acele mijloace prin care elevii să guste plăcerea de a învăţa chimia, transformând-o într- o materie prietenoasă, cu prelungiri și conexiuni în viaţa de zi cu zi. Metoda proiectelor inter și multidisciplinare care se bazează pe activităţi atractive și creative este un mod sigur de a le deschide elevilor gustul pentru cunoaștere, pentru cercetare, pentru explorare, motivându-i totodată să �e preocupaţi de acest domeniu. Astfel, la capitolul Compuși cu importanţă biologică – Monozaharide, clasa a XI-a, tema Glucoza poate � abordată din această perspectivă, sub forma unui proiect în care elevii, împărţiţi pe grupe, au roluri de cercetători din mai multe domenii (�zicieni, chimiști, biologi și medici) care au sarcina de a realiza un studiu despre glucoză și despre importanţa acesteia în viaţa omului, răspunzând la problemele speci�ce acestora. CHIMISTUL trebuie să reprezinte structura moleculei de glucoză, să identi�ce starea naturală, metodele de obţinere, proprietăţile �zice și chimice ale acesteia, să realizeze experimentele și să reprezinte ecuaţiile reacţiilor chimice. FIZICIANUL are următoarele sarcini: să identi�ce instrumentele sau aparatele care determină conţinutul de glucoză din diferite substanţe (fructe, sânge); să descrie fenomenele �zice care stau la baza funcţionării instrumentului sau/și să reprezinte schema bloc de funcţionare a aparatului; să explice principiul metodei de determinare a conţinutului de glucoză; să efectueze măsurători pentru a determina conţinutul de glucoză; BIOLOGUL urmează să prezinte obţinerea glucozei pe cale naturală, rolul și importanţa ei în organismul uman și pe Pământ. MEDICUL măsoară nivelul glicemiei la persoane de vârstă și sex diferite pentru a stabili concluzii cu privire la valorile obţinute, descriind caracteristicile diabetului zaharat de tip I și II; Elevii vor colabora între ei, sprijinindu-se reciproc, vor stabili concluzii, vor găsi sau confecționa materiale prin care să ilustreze cât mai original problemele studiate, eventual vor crea desene, scheme de funcţionare, postere, �lmuleţe cu aplicaţia Movie Macker sau alte aplicaţii pe care le vor prezenta în public pentru a � evaluaţi atât individual, cât și în grup.

ÎNVĂŢAREA CU WEBQUEST

Liliana Nadolu, Liceul „Traian Vuia”, Str. Rovinari nr. 1, Craiova

Cornelia Crăciunoiu,Liceul Tehnologic „George Bibescu”, Str. C-tin Brâncoveanu nr. 101, Craiova

Cantitatea enormă de informație stocată pe Internet sub formă de documente/situri web nu este un mediu structurat de învățare. O alternativă de utilizare e�cientă a Internetului în procesul de învățare este tehnica WebQuest, care a fost introdusă prima dată în 1995 de către Bernie Dodge ca "o activitate orientată către investigație". Un WebQuest este un scenariu de învățare, o activitate de tip proiect, bazată pe colaborare, pe lucrul în echipă. Organizarea și structura unui WebQuest descurajează elevii să navigheze pe Internet fără un obiectiv clar. După introducere, care pleacă de la o situație autentic posibilă și este expusă mod atractiv și interesant, elevilor le este propusă o sarcină de lucru, pentru a cărei realizare folosesc resursele furnizate de către profesor, în principal pagini web, dar și baze de date, reviste, cărți etc. Esențial este ca elevii să se concentreze pe utilizarea și valori�carea informațiilor și nu numai pe căutarea lor. Procesul, o secțiune tipică în structura unui WebQuest, explică clar pașii din cadrul strategiilor pe care elevul sau echipa trebuie să le utilizeze pentru a-și îndeplini sarcina. Un sistem de evaluare, care permite elevilor să se informeze cu privire la criteriile de evaluare, este obligatoriu la un WebQuest. Concluziile sunt expuse, de obicei, sub forma unor întrebări retorice sau legături suplimentare și ghidează elevii către re�ectare și dezvoltarea unor raționamente spre alte conținuturi decât cele vehiculate în realizarea proiectului. În lucrarea de față vom prezenta elementele de proiectare ale unui WebQuest cu exempli�carea unui proiect implementat la clasă intitulat "Sacoșa din carto�" în care elevii au avut ca sarcină de lucru realizarea unor materiale de promovare a plasticului biodegradabil: un mini�lm care să explice, în termeni accesibili publicului larg, cum se obține plasticul din amidon și un poster educativ cu privire la gestionarea materialelor biodegradabile după utilizare. Așadar, prin îmbinarea tehnicii WebQuest cu metodele tradiţionale folosite în educaţie, Internetul devine un suport educaţional important, exploatat raţional, orientat și e�cient.

Bibliografie:1. http://www.elearning.ro/webquest-un-model-didactic-ce-utilizeaza-tic, Irina VASILESCU;2. http://lehrerfortbildung-bw.de/unterricht/webquest/de�nition.html

7

CHIMIA LA ZI, Nr. 1 / 2015 - Ediția a VII-a a Conferinţei Naţionale de Chimie “ASPECTE PRIORITARE ALE CREȘTERII CALITĂȚII ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ÎN DOMENIUL CHIMIEI”

6

ÎNVĂŢAREA CHIMIEI LA NIVEL LICEAL ÎN CONTEXT INTER ŞI MULTIDISCIPLINAR

Daniela Petru, Colegiul Naţional Agricol ,,Carol I”, Str. Strehareți nr. 150, Slatina

Chimia este o știinţă frumoasă, complicată și complexă. Înţelegerea noţiunilor de chimie ne face să știm mai multe despre noi și despre ceea ce ne înconjoară. Profesorul trebuie să aibe dorinţa de a găsi acele mijloace prin care elevii să guste plăcerea de a învăţa chimia, transformând-o într- o materie prietenoasă, cu prelungiri și conexiuni în viaţa de zi cu zi. Metoda proiectelor inter și multidisciplinare care se bazează pe activităţi atractive și creative este un mod sigur de a le deschide elevilor gustul pentru cunoaștere, pentru cercetare, pentru explorare, motivându-i totodată să �e preocupaţi de acest domeniu. Astfel, la capitolul Compuși cu importanţă biologică – Monozaharide, clasa a XI-a, tema Glucoza poate � abordată din această perspectivă, sub forma unui proiect în care elevii, împărţiţi pe grupe, au roluri de cercetători din mai multe domenii (�zicieni, chimiști, biologi și medici) care au sarcina de a realiza un studiu despre glucoză și despre importanţa acesteia în viaţa omului, răspunzând la problemele speci�ce acestora. CHIMISTUL trebuie să reprezinte structura moleculei de glucoză, să identi�ce starea naturală, metodele de obţinere, proprietăţile �zice și chimice ale acesteia, să realizeze experimentele și să reprezinte ecuaţiile reacţiilor chimice. FIZICIANUL are următoarele sarcini: să identi�ce instrumentele sau aparatele care determină conţinutul de glucoză din diferite substanţe (fructe, sânge); să descrie fenomenele �zice care stau la baza funcţionării instrumentului sau/și să reprezinte schema bloc de funcţionare a aparatului; să explice principiul metodei de determinare a conţinutului de glucoză; să efectueze măsurători pentru a determina conţinutul de glucoză; BIOLOGUL urmează să prezinte obţinerea glucozei pe cale naturală, rolul și importanţa ei în organismul uman și pe Pământ. MEDICUL măsoară nivelul glicemiei la persoane de vârstă și sex diferite pentru a stabili concluzii cu privire la valorile obţinute, descriind caracteristicile diabetului zaharat de tip I și II; Elevii vor colabora între ei, sprijinindu-se reciproc, vor stabili concluzii, vor găsi sau confecționa materiale prin care să ilustreze cât mai original problemele studiate, eventual vor crea desene, scheme de funcţionare, postere, �lmuleţe cu aplicaţia Movie Macker sau alte aplicaţii pe care le vor prezenta în public pentru a � evaluaţi atât individual, cât și în grup.

ÎNVĂŢAREA CU WEBQUEST

Liliana Nadolu, Liceul „Traian Vuia”, Str. Rovinari nr. 1, Craiova

Cornelia Crăciunoiu,Liceul Tehnologic „George Bibescu”, Str. C-tin Brâncoveanu nr. 101, Craiova

Cantitatea enormă de informație stocată pe Internet sub formă de documente/situri web nu este un mediu structurat de învățare. O alternativă de utilizare e�cientă a Internetului în procesul de învățare este tehnica WebQuest, care a fost introdusă prima dată în 1995 de către Bernie Dodge ca "o activitate orientată către investigație". Un WebQuest este un scenariu de învățare, o activitate de tip proiect, bazată pe colaborare, pe lucrul în echipă. Organizarea și structura unui WebQuest descurajează elevii să navigheze pe Internet fără un obiectiv clar. După introducere, care pleacă de la o situație autentic posibilă și este expusă mod atractiv și interesant, elevilor le este propusă o sarcină de lucru, pentru a cărei realizare folosesc resursele furnizate de către profesor, în principal pagini web, dar și baze de date, reviste, cărți etc. Esențial este ca elevii să se concentreze pe utilizarea și valori�carea informațiilor și nu numai pe căutarea lor. Procesul, o secțiune tipică în structura unui WebQuest, explică clar pașii din cadrul strategiilor pe care elevul sau echipa trebuie să le utilizeze pentru a-și îndeplini sarcina. Un sistem de evaluare, care permite elevilor să se informeze cu privire la criteriile de evaluare, este obligatoriu la un WebQuest. Concluziile sunt expuse, de obicei, sub forma unor întrebări retorice sau legături suplimentare și ghidează elevii către re�ectare și dezvoltarea unor raționamente spre alte conținuturi decât cele vehiculate în realizarea proiectului. În lucrarea de față vom prezenta elementele de proiectare ale unui WebQuest cu exempli�carea unui proiect implementat la clasă intitulat "Sacoșa din carto�" în care elevii au avut ca sarcină de lucru realizarea unor materiale de promovare a plasticului biodegradabil: un mini�lm care să explice, în termeni accesibili publicului larg, cum se obține plasticul din amidon și un poster educativ cu privire la gestionarea materialelor biodegradabile după utilizare. Așadar, prin îmbinarea tehnicii WebQuest cu metodele tradiţionale folosite în educaţie, Internetul devine un suport educaţional important, exploatat raţional, orientat și e�cient.

Bibliografie:1. http://www.elearning.ro/webquest-un-model-didactic-ce-utilizeaza-tic, Irina VASILESCU;2. http://lehrerfortbildung-bw.de/unterricht/webquest/de�nition.html

7


CERCETARE ȘTIINŢIFICĂ ÎN LICEU?

Oana Stamatoiu, Colegiul „Gheorghe Tătărescu”, Str. Jiului nr. 1, Rovinari

Împreună cu câțiva elevi, am participat recent la prima ediție a competiției științi�ce ”Eroii viitorului”, organizată de BASF în toate țările Europei Centrale și de Est în care compania are �liale. Cu ce este deosebită această competiție de toate celelalte concursuri de chimie organizate în țara noastră? Prin faptul că participarea a presupus realizarea unui proiect de cercetare științi�că pe teme de sustenabilitate de către elevii de liceu. Cercetare științi�că la liceu?! Nu este cumva prea pretențios acest termen? Dispun elevii și profesorii de liceu de cunoștințele, deprinderile și mijloacele necesare unui astfel de proiect? Și șirul de întrebări ar putea continua... Cred că acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care oricare dintre noi ni le adresăm în minte, pe care nu îndrăznim să le rostim, dar la care căutăm răspuns. Tocmai de aceea, prezenta lucrare încearcă să aducă în discuție semni�cația termenului ”cercetare” în sensul larg, utilizat de marea masă a oamenilor, înțelesul sintagmei ”cercetare științi�că” pentru oamenii de știință, elementele de bază ale cercetării științi�ce, înțelegerea și utilizarea metodelor științi�ce, impactul educației prin știință asupra formării viitorilor specialiști și toate acestea exempli�cate concret pe proiectul ”Rovinari – azi și mâine” cu care echipa noastră a câștigat locul al treilea în �nala națională a competiției ”Eroii viitorului”, disputată pe 16 iulie 2015 la Universitatea Politehnica București.

Bibliografie:1. E. B. Wilson Jr., An Introduction to Scienti�c Research, Dover Publications Inc., New York, 2012.2. Experimental research, editor O. Blakstad, Amazon Digital Services Inc., 2013.3. J. D. Miller, Public understanding of, and attitudes toward, scienti�c research: what we know and what we need to know, Public Understand. Sci., 2004, 13, 273–294.

8

CREATIVITATE ȘI EXPERIENŢĂ DIDACTICĂ

Angela Mare, Școala Gimnazială Europa, str. V. Babeș nr.11,Târgu Mureș

Într-o societate modernă, a�ată în plină evoluţie, caracterizată prin mobilitate economică, politică și culturală avem nevoie de o educaţie dinamică, formativă a elevilor pentru a face faţă schimbărilor rapide din societate impunând orientarea activităţilor de predare, învăţare și evaluare spre stimularea și dezvoltarea creativităţii. În școala modernă, procesul de învăţământ se dorește a � unul axat pe modelul interactiv, ce presupune corelaţia și interacţiunea reciprocă predare-învăţare-evaluare. Creativitatea este acea caracteristică a gândirii care folosește inventiv experienţa și cunoștinţele acumulate, oferind soluţii și idei originale. Ea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune și o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. O altă componentă este voinţa, perseverenţa în a face numeroase încercări și veri�cări. Dascălul creativ oferă elevilor posibilitatea de a-și exprima opinia într-o atmosferă neautoritară, promovează o atitudine deschisă, pozitivă, apreciind ideile bune și neridiculizându-le pe cele nereușite. Elevului i se oferă cadrul necesar pentru a-și manifesta curiozitatea, indecizia, interesul pentru schimbul de informaţii, exersarea propriilor capacităţi. Atributele produsului creator sunt: noul (pentru subiect sau pentru societate), originalitatea și aplicabilitatea. Foarte importantă în procesul de învăţământ este strategia de instruire deoarece ea reprezintă modul în care profesorul reușește să aleagă cele mai potrivite metode, materiale și mijloace, să le combine și să le organizeze într-un ansamblu, în vederea atingerii competenţelor vizate. Metodele moderne de predare-învăţare-evaluare valorizează potenţialul creativ al cadrelor didactice și stimulează creativitatea elevilor, înţelegerea profundă a conceptelor, angajarea activă în învăţare, comunicare și colaborare. Ele au o contribuţie esenţială în formarea competenţelor necesare tinerilor pentru a se integra în societatea globală a cunoașterii.

Bibliografie:1. Al Roșca, 1972, Creativitatea, Editura Enciclopedică Română, București, pag.7 - 38, 103, 106, 110, 122;2. Davis G., din Creţu, C., 2002, Psihopedagogia creativităţii, pag. 58-60;3. Ion Radu, Miron Ionescu, 1987, Experiență didactică și creativitate, Editura Dacia, Cluj Napoca, pag.174 - 218;4. Mușata Bocoș, 2008, Didactica disciplinelor pedagogice un cadru constructivist, Editura Paralela 45, Pitești, pag. 255, 330;5. Miron Ionescu, Ioan Radu, 2004, Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, pag. 123, 162, 178;6. Robert J. Sternberg, Manual de creativitate, Editura Polirom, Iași, 2005, pag. 81, 228area unui proiect de cercetare științi�că pe teme de sustenabilitate de către elevii de liceu.

9


CERCETARE ȘTIINŢIFICĂ ÎN LICEU?

Oana Stamatoiu, Colegiul „Gheorghe Tătărescu”, Str. Jiului nr. 1, Rovinari

Împreună cu câțiva elevi, am participat recent la prima ediție a competiției științi�ce ”Eroii viitorului”, organizată de BASF în toate țările Europei Centrale și de Est în care compania are �liale. Cu ce este deosebită această competiție de toate celelalte concursuri de chimie organizate în țara noastră? Prin faptul că participarea a presupus realizarea unui proiect de cercetare științi�că pe teme de sustenabilitate de către elevii de liceu. Cercetare științi�că la liceu?! Nu este cumva prea pretențios acest termen? Dispun elevii și profesorii de liceu de cunoștințele, deprinderile și mijloacele necesare unui astfel de proiect? Și șirul de întrebări ar putea continua... Cred că acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care oricare dintre noi ni le adresăm în minte, pe care nu îndrăznim să le rostim, dar la care căutăm răspuns. Tocmai de aceea, prezenta lucrare încearcă să aducă în discuție semni�cația termenului ”cercetare” în sensul larg, utilizat de marea masă a oamenilor, înțelesul sintagmei ”cercetare științi�că” pentru oamenii de știință, elementele de bază ale cercetării științi�ce, înțelegerea și utilizarea metodelor științi�ce, impactul educației prin știință asupra formării viitorilor specialiști și toate acestea exempli�cate concret pe proiectul ”Rovinari – azi și mâine” cu care echipa noastră a câștigat locul al treilea în �nala națională a competiției ”Eroii viitorului”, disputată pe 16 iulie 2015 la Universitatea Politehnica București.

Bibliografie:1. E. B. Wilson Jr., An Introduction to Scienti�c Research, Dover Publications Inc., New York, 2012.2. Experimental research, editor O. Blakstad, Amazon Digital Services Inc., 2013.3. J. D. Miller, Public understanding of, and attitudes toward, scienti�c research: what we know and what we need to know, Public Understand. Sci., 2004, 13, 273–294.

8

CREATIVITATE ȘI EXPERIENŢĂ DIDACTICĂ

Angela Mare, Școala Gimnazială Europa, str. V. Babeș nr.11,Târgu Mureș

Într-o societate modernă, a�ată în plină evoluţie, caracterizată prin mobilitate economică, politică și culturală avem nevoie de o educaţie dinamică, formativă a elevilor pentru a face faţă schimbărilor rapide din societate impunând orientarea activităţilor de predare, învăţare și evaluare spre stimularea și dezvoltarea creativităţii. În școala modernă, procesul de învăţământ se dorește a � unul axat pe modelul interactiv, ce presupune corelaţia și interacţiunea reciprocă predare-învăţare-evaluare. Creativitatea este acea caracteristică a gândirii care folosește inventiv experienţa și cunoștinţele acumulate, oferind soluţii și idei originale. Ea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune și o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. O altă componentă este voinţa, perseverenţa în a face numeroase încercări și veri�cări. Dascălul creativ oferă elevilor posibilitatea de a-și exprima opinia într-o atmosferă neautoritară, promovează o atitudine deschisă, pozitivă, apreciind ideile bune și neridiculizându-le pe cele nereușite. Elevului i se oferă cadrul necesar pentru a-și manifesta curiozitatea, indecizia, interesul pentru schimbul de informaţii, exersarea propriilor capacităţi. Atributele produsului creator sunt: noul (pentru subiect sau pentru societate), originalitatea și aplicabilitatea. Foarte importantă în procesul de învăţământ este strategia de instruire deoarece ea reprezintă modul în care profesorul reușește să aleagă cele mai potrivite metode, materiale și mijloace, să le combine și să le organizeze într-un ansamblu, în vederea atingerii competenţelor vizate. Metodele moderne de predare-învăţare-evaluare valorizează potenţialul creativ al cadrelor didactice și stimulează creativitatea elevilor, înţelegerea profundă a conceptelor, angajarea activă în învăţare, comunicare și colaborare. Ele au o contribuţie esenţială în formarea competenţelor necesare tinerilor pentru a se integra în societatea globală a cunoașterii.

Bibliografie:1. Al Roșca, 1972, Creativitatea, Editura Enciclopedică Română, București, pag.7 - 38, 103, 106, 110, 122;2. Davis G., din Creţu, C., 2002, Psihopedagogia creativităţii, pag. 58-60;3. Ion Radu, Miron Ionescu, 1987, Experiență didactică și creativitate, Editura Dacia, Cluj Napoca, pag.174 - 218;4. Mușata Bocoș, 2008, Didactica disciplinelor pedagogice un cadru constructivist, Editura Paralela 45, Pitești, pag. 255, 330;5. Miron Ionescu, Ioan Radu, 2004, Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, pag. 123, 162, 178;6. Robert J. Sternberg, Manual de creativitate, Editura Polirom, Iași, 2005, pag. 81, 228area unui proiect de cercetare științi�că pe teme de sustenabilitate de către elevii de liceu.

9


IMPORTANŢA ACTIVITĂŢII EXPERIMENTALE ÎN FORMAREA COMPETENŢELOR DE BAZĂ PRIN STUDIUL CHIMIEI

Maria Nistor, Colegiul Naţional ,,G-ghe Munteanu Murgoci”, Bd. Independenței nr. 4, Brăila

Rodica Stancu, Şcoala Gimnazială 119, str. Almaşu Mic nr. 4, sector 4, Bucureşti

Cu circa 10 ani în urmă, UNESCO a aplicat un chestionar pe un lot de 62 de ţări, vizând motivaţia tinerilor pentru educaţie prin şcoală, în funcţie de nivelul de grupare şi selecţie a elevilor /studenţilor. Gra�cul rezultatelor arată că cea mai ridicată motivaţie pentru (educaţie în școală) învăţătură este în Peru, Singapore, China (Shanghai), urmate de 58 de ţări cu niveluri comparabile, iar România apare singură, în afară grupului, cu cel mai scăzut interes pentru învăţătură. România este în afara lumii educate din acest punct de vedere. Probabil că rezultatul acestui chestionar a contribuit la introducerea în Legea Educaţiei din 2011 a principiului „relevanţei pentru nevoile de dezvoltare personală și social economică”. La rândul lor, autorii programelor de chimie pentru gimnaziu și liceu au precizat drept principiu „formarea educaţiei știinţi�ce, în detrimentul conţinuturilor nerelevante în raport cu dezvoltarea mentală a elevilor sau aplicabilitatea practică a acestora”. În acest context, experimentul didactic asigură o învăţare a conceptelor teoretice din perspectiva explicării și înţelegerii unor fenomene întâlnite în lumea înconjurătoare. [3] În secolul XXI, activitatea de laborator conduce la dezvoltarea unor abilităţi și competenţe care să le permită elevilor rezolvarea unor probleme non-rutină, să gândească și să lucreze independent dar și ca membru al unei echipe, să interpreteze și să proceseze informaţii verbale și non-verbale. [2] În 1990, cercetările au arătat că învăţarea chimiei este semni�cativă în laborator, dacă elevilor/studenţilor li se oferă posibilitatea de a folosi substanţe și echipamente într-un mediu care să favorizeze studiul și înţelegerea fenomenelor și conceptelor știinţi�ce. Reforma în educaţie, noile standarde educaţionale din anii 2000, subliniază importanţa activităţii de laborator în predarea știinţelor. Astfel, activitatea de laborator devine o metodă de învăţare în care elevii/studenţii interacţionează cu materiale și/sau modele pentru a înţelege și explica conceptele știinţi�ce întâlnite în desfășurarea fenomenelor din natură. În acest context, prezenta lucrare constituie o analiză a rolului activităţii de laborator în predarea-învăţarea chimiei din perspectiva formării și dezvoltării competenţelor de bază în chimie/știinţe și tehnologii, care conturează pro�lul de formare al elevului.

10

PROIECTUL - METODĂ ŞI TEHNICĂ DE ÎNVĂŢARE PRIN COLABORARE

Camelia Geanaliu, Școala Gimnazială ”Mihai Viteazul”, Aleea Arh. Duiliu Marcu 16, Craiova

Învăţarea prin colaborare (cooperare) este „o strategie pedagogică ce încurajează elevii să lucreze împreună în microgrupuri în vederea îndeplinirii unui scop comun”. ¹ În cadrul strategiilor didactice interactive bazate pe învăţarea prin colaborare se înscrie și proiectul. Elaborarea unui proiect necesită o perioadă de timp și poate � sarcină de lucru individuală sau de grup. Exemplu Proiect transdisciplinar - Ziua Internaţională a Mării Negre Introducere Data de 31 octombrie a fost desemnată “Ziua Internaţională a Mării Negre” în anul 1996, când toate cele șase ţări riverane – Bulgaria, Georgia, România, Federaţia Rusă, Turcia si Ucraina – au semnat Planul Strategic de Acţiune pentru Reabilitarea si Protecţia Marii Negre împotriva Poluării. Sarcina de lucru Sunt organizate echipe de cercetători alcătuite din 4 elevi: un biolog, un geograf, un chimist și un �zician, care trebuie să realizeze un proiect despre Marea Neagră. Fiecare elev va trebui să studieze Marea Neagră, conform rolului asumat: Geogra�i: - Care este locul Mării Negre în cadrul Oceanului planetar? Chimiștii: - Este Marea Neagră este cea mai mare structură acvatică anoxică din lume? Fizicienii: - Există o bombă cu hidrogen în adâncurile Mării Negre? Biologii: - Ascunde Marea Neagră specii pe cale de dispariţie? Fiecare echipă va prezenta informaţiile culese din sursele biogra�ce precizate mai jos, dar și din alte surse găsite de elevi, într-un mod cât mai original, în cadrul activității interdisciplinare organizată la nivelul școlii cu prilejul Zilei Internaţionale a Mării Negre.

Bibliografie:Surse on-line : - http://www.ecomagazin.ro/ziua-internationala-a-marii-negre/ - http://www.mmediu.ro/pagina_copiilor/enciclopedia_copiilor/I_Pestii.pdfSurse off-line: Antipa, Grigore, Marea Neagră: oceanogra�a, bionomia și biologia generală a Mării Negre, Editura Teșu, București, 2007 ISBN 978-973-1765-16-7

¹ Oprea, C. L.,2007, Srategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, R.A. , București Tom XI, Partea I. Oradea: Editura Universităţii din Oradea, pp. 375 – 385.

11


IMPORTANŢA ACTIVITĂŢII EXPERIMENTALE ÎN FORMAREA COMPETENŢELOR DE BAZĂ PRIN STUDIUL CHIMIEI

Maria Nistor, Colegiul Naţional ,,G-ghe Munteanu Murgoci”, Bd. Independenței nr. 4, Brăila

Rodica Stancu, Şcoala Gimnazială 119, str. Almaşu Mic nr. 4, sector 4, Bucureşti

Cu circa 10 ani în urmă, UNESCO a aplicat un chestionar pe un lot de 62 de ţări, vizând motivaţia tinerilor pentru educaţie prin şcoală, în funcţie de nivelul de grupare şi selecţie a elevilor /studenţilor. Gra�cul rezultatelor arată că cea mai ridicată motivaţie pentru (educaţie în școală) învăţătură este în Peru, Singapore, China (Shanghai), urmate de 58 de ţări cu niveluri comparabile, iar România apare singură, în afară grupului, cu cel mai scăzut interes pentru învăţătură. România este în afara lumii educate din acest punct de vedere. Probabil că rezultatul acestui chestionar a contribuit la introducerea în Legea Educaţiei din 2011 a principiului „relevanţei pentru nevoile de dezvoltare personală și social economică”. La rândul lor, autorii programelor de chimie pentru gimnaziu și liceu au precizat drept principiu „formarea educaţiei știinţi�ce, în detrimentul conţinuturilor nerelevante în raport cu dezvoltarea mentală a elevilor sau aplicabilitatea practică a acestora”. În acest context, experimentul didactic asigură o învăţare a conceptelor teoretice din perspectiva explicării și înţelegerii unor fenomene întâlnite în lumea înconjurătoare. [3] În secolul XXI, activitatea de laborator conduce la dezvoltarea unor abilităţi și competenţe care să le permită elevilor rezolvarea unor probleme non-rutină, să gândească și să lucreze independent dar și ca membru al unei echipe, să interpreteze și să proceseze informaţii verbale și non-verbale. [2] În 1990, cercetările au arătat că învăţarea chimiei este semni�cativă în laborator, dacă elevilor/studenţilor li se oferă posibilitatea de a folosi substanţe și echipamente într-un mediu care să favorizeze studiul și înţelegerea fenomenelor și conceptelor știinţi�ce. Reforma în educaţie, noile standarde educaţionale din anii 2000, subliniază importanţa activităţii de laborator în predarea știinţelor. Astfel, activitatea de laborator devine o metodă de învăţare în care elevii/studenţii interacţionează cu materiale și/sau modele pentru a înţelege și explica conceptele știinţi�ce întâlnite în desfășurarea fenomenelor din natură. În acest context, prezenta lucrare constituie o analiză a rolului activităţii de laborator în predarea-învăţarea chimiei din perspectiva formării și dezvoltării competenţelor de bază în chimie/știinţe și tehnologii, care conturează pro�lul de formare al elevului.

10

PROIECTUL - METODĂ ŞI TEHNICĂ DE ÎNVĂŢARE PRIN COLABORARE

Camelia Geanaliu, Școala Gimnazială ”Mihai Viteazul”, Aleea Arh. Duiliu Marcu 16, Craiova

Învăţarea prin colaborare (cooperare) este „o strategie pedagogică ce încurajează elevii să lucreze împreună în microgrupuri în vederea îndeplinirii unui scop comun”. ¹ În cadrul strategiilor didactice interactive bazate pe învăţarea prin colaborare se înscrie și proiectul. Elaborarea unui proiect necesită o perioadă de timp și poate � sarcină de lucru individuală sau de grup. Exemplu Proiect transdisciplinar - Ziua Internaţională a Mării Negre Introducere Data de 31 octombrie a fost desemnată “Ziua Internaţională a Mării Negre” în anul 1996, când toate cele șase ţări riverane – Bulgaria, Georgia, România, Federaţia Rusă, Turcia si Ucraina – au semnat Planul Strategic de Acţiune pentru Reabilitarea si Protecţia Marii Negre împotriva Poluării. Sarcina de lucru Sunt organizate echipe de cercetători alcătuite din 4 elevi: un biolog, un geograf, un chimist și un �zician, care trebuie să realizeze un proiect despre Marea Neagră. Fiecare elev va trebui să studieze Marea Neagră, conform rolului asumat: Geogra�i: - Care este locul Mării Negre în cadrul Oceanului planetar? Chimiștii: - Este Marea Neagră este cea mai mare structură acvatică anoxică din lume? Fizicienii: - Există o bombă cu hidrogen în adâncurile Mării Negre? Biologii: - Ascunde Marea Neagră specii pe cale de dispariţie? Fiecare echipă va prezenta informaţiile culese din sursele biogra�ce precizate mai jos, dar și din alte surse găsite de elevi, într-un mod cât mai original, în cadrul activității interdisciplinare organizată la nivelul școlii cu prilejul Zilei Internaţionale a Mării Negre.

Bibliografie:Surse on-line : - http://www.ecomagazin.ro/ziua-internationala-a-marii-negre/ - http://www.mmediu.ro/pagina_copiilor/enciclopedia_copiilor/I_Pestii.pdfSurse off-line: Antipa, Grigore, Marea Neagră: oceanogra�a, bionomia și biologia generală a Mării Negre, Editura Teșu, București, 2007 ISBN 978-973-1765-16-7

¹ Oprea, C. L.,2007, Srategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, R.A. , București Tom XI, Partea I. Oradea: Editura Universităţii din Oradea, pp. 375 – 385.

11


12

ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE BAZATE PE EXPERIMENTUL DE LABORATOR

Cornelia Cerăceanu, Colegiul Naţional ”Fraţii Buzești”, Str. Știrbei Vodă nr. 5, Craiova

În contextul actual, învăţarea chimiei trebuie să asigure o înţelegere raţională a fenomenelor, pregătire teoretică și practică, dezvoltarea gândirii. Experimentul, ca metodă activă, “are mai multă forţă de convingere decât orice altă metodă și, deci, posibilităţi sporite de înrâurire asupra formării concepţiei știinţi�ce despre natură la elevi” (I. Cerghit). Am abordat în lucrarea de faţă tema „Activităţi de învăţare bazate pe experimentul de laborator” din următoarele considerente: - tema oferă multiple posibilităţi de folosire a metodelor moderne de predare-învăţare: experimentul de laborator, învăţarea prin descoperire dirijată, algoritmizarea, problematizarea, ajutând la formarea deprinderilor și capacităţilor de muncă intelectuală independentă; - cunoștinţele asimilate în cadrul acestei teme au o largă aplicabilitate teoretică și practică, în medicină, industrie, agricultură. - tema are o deosebită importanţă în fundamentarea cunoștinţelor de chimie; - prin studiul acesteia se formează un limbaj chimic știinţi�c corect; - se asigură formarea deprinderilor de legare a cunoștinţelor teoretice de cele practice. Lucrarea este structurată în două capitole: 1. Experimentul de laborator în învăţarea conceptului de soluţie. 2. Realizarea unui studiu comparativ între analizele chimice ale cărnii proaspete și ale cărnii alterate.

Bibliografie: 1. Metode �zico-chimice pentru examenul de laborator al produselor alimentare de origine animală, Dr N. Popescu, Ministerul Agriculturii și Industriei alimentare (Direcția Sanitar Veterinară), 1977, București.2. Analiza chimică a alimentelor, Liviu Chirigiu, Maria-Viorica Bubulica, Lucreția Radu, Editura Sitech, Craiova, 2010.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN STUDIUL REACŢIILOR DE ADIŢIE ALE HIDROCARBURILOR ALIFATICE NESATURATE

Magdalena Gîrju, Camelia Tigae,

Colegiul Naţional „Carol I”, Str. Titu Maiorescu nr.2, Craiova

Instruirea asistată de calculator reprezintă o nouă cale de învăţare e�cientă, valabilă la toate nivelurile, treptele și disciplinele preșcolare, școlare și universitare. Necesitatea utilizării calculatorului ca mijloc de învăţare constă în: - capacitatea acestuia de a furniza, cu rapiditate și fără eroare, un volum mare de informaţii bine sistematizate; - posibilitatea de a furniza informaţiile solicitate la un număr mare de persoane, oferindu-le asistenţă pedagogică de bună calitate; - posibilitatea unei individualizări autentice a învăţării și prin acestea, asigurarea succesului majorităţii elevilor este sporită. Materialul PowerPoint pe care l-am creat este un mijloc de învățare e�cient, care se poate folosit �e pentru a preda reacţiile de adiţie la �ecare clasă de hidrocarburi alifatice nesaturate (pentru elevii de clasa a X-a), �e pentru a preda sau recapitula reacţiile de adiţie ale hidrocarburilor nesaturate cu elevii de clasa a XI-a. Prezentarea antrenează elevii în investigarea și descoperirea dirijată a rezultatelor așteptate de profesor. Ea este în permanență în fața elevilor, captându-le atenția și implicându-i în rezolvarea exercițiilor. Reacțiile sunt animate, venind astfel în sprijinul înţelegerii modului în care se desfăşoară. Ele sunt însoţite de explicaţii referitoare la modul și condițiile în care au loc. După �ecare tip de reacție sunt propuse exerciţii pe care elevii pot să le rezolve, având exemplele și explicațiile date. Aceste exerciţii asigură feed-back-ul necesar oricărei lecţii şi sunt concepute �e ca itemi de completare, �e ca întrebări problematizate. Ele pot � rezolvate la tablă, sub îndrumarea profesorului sau ca sarcină de lucru individuală.

Bibliografie:1. Margareta Avram, „Chimie organică”, vol. I, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1983; 2. G. Loloiu, I. Baciu, D. Bogdan, „Chimie. Manual pentru clasa a 11-a: C1”, Ed. All Educational, Bucureşti, 2001.

13


12

ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE BAZATE PE EXPERIMENTUL DE LABORATOR

Cornelia Cerăceanu, Colegiul Naţional ”Fraţii Buzești”, Str. Știrbei Vodă nr. 5, Craiova

În contextul actual, învăţarea chimiei trebuie să asigure o înţelegere raţională a fenomenelor, pregătire teoretică și practică, dezvoltarea gândirii. Experimentul, ca metodă activă, “are mai multă forţă de convingere decât orice altă metodă și, deci, posibilităţi sporite de înrâurire asupra formării concepţiei știinţi�ce despre natură la elevi” (I. Cerghit). Am abordat în lucrarea de faţă tema „Activităţi de învăţare bazate pe experimentul de laborator” din următoarele considerente: - tema oferă multiple posibilităţi de folosire a metodelor moderne de predare-învăţare: experimentul de laborator, învăţarea prin descoperire dirijată, algoritmizarea, problematizarea, ajutând la formarea deprinderilor și capacităţilor de muncă intelectuală independentă; - cunoștinţele asimilate în cadrul acestei teme au o largă aplicabilitate teoretică și practică, în medicină, industrie, agricultură. - tema are o deosebită importanţă în fundamentarea cunoștinţelor de chimie; - prin studiul acesteia se formează un limbaj chimic știinţi�c corect; - se asigură formarea deprinderilor de legare a cunoștinţelor teoretice de cele practice. Lucrarea este structurată în două capitole: 1. Experimentul de laborator în învăţarea conceptului de soluţie. 2. Realizarea unui studiu comparativ între analizele chimice ale cărnii proaspete și ale cărnii alterate.

Bibliografie: 1. Metode �zico-chimice pentru examenul de laborator al produselor alimentare de origine animală, Dr N. Popescu, Ministerul Agriculturii și Industriei alimentare (Direcția Sanitar Veterinară), 1977, București.2. Analiza chimică a alimentelor, Liviu Chirigiu, Maria-Viorica Bubulica, Lucreția Radu, Editura Sitech, Craiova, 2010.

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR ÎN STUDIUL REACŢIILOR DE ADIŢIE ALE HIDROCARBURILOR ALIFATICE NESATURATE

Magdalena Gîrju, Camelia Tigae,

Colegiul Naţional „Carol I”, Str. Titu Maiorescu nr.2, Craiova

Instruirea asistată de calculator reprezintă o nouă cale de învăţare e�cientă, valabilă la toate nivelurile, treptele și disciplinele preșcolare, școlare și universitare. Necesitatea utilizării calculatorului ca mijloc de învăţare constă în: - capacitatea acestuia de a furniza, cu rapiditate și fără eroare, un volum mare de informaţii bine sistematizate; - posibilitatea de a furniza informaţiile solicitate la un număr mare de persoane, oferindu-le asistenţă pedagogică de bună calitate; - posibilitatea unei individualizări autentice a învăţării și prin acestea, asigurarea succesului majorităţii elevilor este sporită. Materialul PowerPoint pe care l-am creat este un mijloc de învățare e�cient, care se poate folosit �e pentru a preda reacţiile de adiţie la �ecare clasă de hidrocarburi alifatice nesaturate (pentru elevii de clasa a X-a), �e pentru a preda sau recapitula reacţiile de adiţie ale hidrocarburilor nesaturate cu elevii de clasa a XI-a. Prezentarea antrenează elevii în investigarea și descoperirea dirijată a rezultatelor așteptate de profesor. Ea este în permanență în fața elevilor, captându-le atenția și implicându-i în rezolvarea exercițiilor. Reacțiile sunt animate, venind astfel în sprijinul înţelegerii modului în care se desfăşoară. Ele sunt însoţite de explicaţii referitoare la modul și condițiile în care au loc. După �ecare tip de reacție sunt propuse exerciţii pe care elevii pot să le rezolve, având exemplele și explicațiile date. Aceste exerciţii asigură feed-back-ul necesar oricărei lecţii şi sunt concepute �e ca itemi de completare, �e ca întrebări problematizate. Ele pot � rezolvate la tablă, sub îndrumarea profesorului sau ca sarcină de lucru individuală.

Bibliografie:1. Margareta Avram, „Chimie organică”, vol. I, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1983; 2. G. Loloiu, I. Baciu, D. Bogdan, „Chimie. Manual pentru clasa a 11-a: C1”, Ed. All Educational, Bucureşti, 2001.

13


14

MATERIALE COLAGENICE

Liliana Makşai, Școala Gimnazială „I. G. Duca”, Bd. 1 Decembrie 1918 nr. 98, Petroșani

Biomaterialele reprezintă materiale naturale, sintetice sau compozite a�ate în contact cu țesuturile vii și cu �uidele lor biologice. Ele sunt folosite pentru a ajuta sarcinile țesutului afectat sau funcțiile afectate ale unui organ bolnav. Un biomaterial poate să aibă toate caracteristicile mecanice, �zice și chimice cerute de o aplicație medicală dar la contactul cu mediile biologice, inclusiv cu organismul uman, el găsește condiţii �ziologice particulare cu care interacţionează prin procese speci�ce, precum difuzia de ioni și �uide, drenaj limfatic, circulația sângelui, dar și prin mecanisme �ziologice (locale și sistematice) mai puțin previzibile. Aceste reacţii speci�ce fac ca materialul să �e sau nu tolerat de mediul respectiv. Un material care îndeplinește la început toate cerințele de biocompatibilitate poate să piardă în timp aceste calități nu numai datorită unor procese de uzură, oboseală, degradare, dar și pentru că țesuturile înconjurătoare, inițial sănătoase, se îmbolnăvesc sau pur și simplu îmbătrânesc. Colagenul este principala proteină structurală a majorităţii ţesuturilor conjunctive moi, dure și a celor moi și rigide (piele, os, tendon, membrană bazală, etc.), care asigură integritatea structurală a ţesutului. Până în prezent au fost descoperite 29 tipuri de colagen, cel mai utilizat ca biomaterial �ind colagenul tip I. Principala sursă de colagen de tip I este ţesutul conjunctiv dens al pielii animale. Pentru a � utilizat ca biomaterial, colagenul extras trebuie să aibă structură cât mai apropiată de cea nativă. Biosinteza colagenului se face în �brolaști, în 10 etape, schematizate asamblarea aminoacizilor, hidroxilarea unor resturi de prolină și lisină, glicozilarea, evacuarea din celulă. Biomaterialele pe bază de colagen au o mare varietate de forme: geluri/�lme, membrane/�lme, bureţi spongioși (matrice, �bre), suturi, tuburi, compozite, colagen-polimer sintetic, colagen-polimer natural, colagen-ceramică etc. Aplicaţiile biomaterialelor pe bază de colagen sunt numeroase: suporturi pentru cedarea medicamentelor și a substanţelor bioactive, injectabile în corpul vitros ocular sau subcutanat, membrane pentru dializă, membrane pentru regenerarea tisulară dirijată, plasturi, pansamente pentru arsuri, schelet tridimensional pentru culturi de celule, suturi pentru operaţii chirurgicale, materiale pentru reconstrucţie osoasă, regenerarea țesutului moale, regenerarea ţesuturilor dure, regenerarea pielii, în cosmetică, în stomatologie etc. Indiferent de progresul în domeniul biomaterialelor pe bază de polimeri sintetici, colagenul rămâne unul din cele mai importante biomateriale naturale.

VITAMINA A

Mihaela Negrea, Liceul Teoretic „Henri Coandă”, Str. H. Coandă nr. 48, Craiova

Se ştie de mult că lipsa vitaminei A din hrană produce tulburări ale vederii (în special la lumină slabă) şi, într-un stadiu mai avansat leziuni ale corneei (xeroftalmie). Avitaminoza A se mai manifestă prin scăderea rezistenţei la infecţii microbiene şi încetarea creşterii (nespeci�că) la animalele tinere. Încă de mult aceste simptome se combat cu uleiul gras extras din �catul anumitor peşti marini (care conţine şi vitamina D). Carotinoidele ca provitamine A. Simptomele avitaminozei A dispar dacă se introduce carotină în hrană (von Euler, 1928). S-a dovedit curând că vitamina A, slab gălbuie, şi carotina, puternic colorată, nu sunt identice. Dacă se supun şobolani unei diete lipsite de vitamina A până ce �catul lor nu mai conţine această vitamină, şi se introduce apoi carotină în hrana lor, se constată din nou în �cat un conţinut de vitamină A (Moore, 1930). Transformarea carotinei în vitamina A se produce probabil în mucoasa intestinului, sub acţiunea unei enzime, carotinaza. Încercări ulterioare au arătat că adevărata provitamină A este β-carotina. α-carotina este de asemenea o provitamină A, dar, pentru a obţine acelaşi efect �ziologic, trebuie utilizată o cantitate dublă din acest compus. Rezultă de aici că dintr-o moleculă de β-carotină se formează două molecule de vitamina A, în timp ce α-carotina dă naştere unei singure molecule de vitamină. Activitatea �ziologică a vitaminei A este determinată speci�c de prezenţa inelului β-iononic. Dintre celelalte carotinoide prezintă activitate de provitamină A numai acelea care conţin un inel β-iononic, de exemplu, în afară de α-carotină, γ-carotină, criptoxantină şi alte câteva. Vitamina A (axeroftol, retinol), C₂₀H₃₀O, a fost izolată sub forma unui ulei gălbui, optic inactiv, foarte autoxidabil, din porţiunea nesaponi�cabilă a uleiului gras din �catul unui peşte trăind în Oceanul Atlantic Nordic (Hippoglossus vulgaris) de P. Karrer în 1931. Obţinerea în formă cristalină a reuşit-o mai târziu (Baxter şi Robeson, 1941), p.t. 63-64°. Vitamina A se caracterizează printr-o bandă de absorbţie în ultravioletul apropiat, cu maxim la 328 mµ şi prin coloraţia albastră intensă pe care o dă cu clorura de antimoniu (maxim la 620 mµ). Un bun procedeu pentru izolarea şi puri�carea vitaminei A este aşa numita distilare moleculară. [2]

Bibliografie:- C.D. Neniţescu, Chimie Organică, Ediţia A VII-a, Vol. II, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1974.

15


14

MATERIALE COLAGENICE

Liliana Makşai, Școala Gimnazială „I. G. Duca”, Bd. 1 Decembrie 1918 nr. 98, Petroșani

Biomaterialele reprezintă materiale naturale, sintetice sau compozite a�ate în contact cu țesuturile vii și cu �uidele lor biologice. Ele sunt folosite pentru a ajuta sarcinile țesutului afectat sau funcțiile afectate ale unui organ bolnav. Un biomaterial poate să aibă toate caracteristicile mecanice, �zice și chimice cerute de o aplicație medicală dar la contactul cu mediile biologice, inclusiv cu organismul uman, el găsește condiţii �ziologice particulare cu care interacţionează prin procese speci�ce, precum difuzia de ioni și �uide, drenaj limfatic, circulația sângelui, dar și prin mecanisme �ziologice (locale și sistematice) mai puțin previzibile. Aceste reacţii speci�ce fac ca materialul să �e sau nu tolerat de mediul respectiv. Un material care îndeplinește la început toate cerințele de biocompatibilitate poate să piardă în timp aceste calități nu numai datorită unor procese de uzură, oboseală, degradare, dar și pentru că țesuturile înconjurătoare, inițial sănătoase, se îmbolnăvesc sau pur și simplu îmbătrânesc. Colagenul este principala proteină structurală a majorităţii ţesuturilor conjunctive moi, dure și a celor moi și rigide (piele, os, tendon, membrană bazală, etc.), care asigură integritatea structurală a ţesutului. Până în prezent au fost descoperite 29 tipuri de colagen, cel mai utilizat ca biomaterial �ind colagenul tip I. Principala sursă de colagen de tip I este ţesutul conjunctiv dens al pielii animale. Pentru a � utilizat ca biomaterial, colagenul extras trebuie să aibă structură cât mai apropiată de cea nativă. Biosinteza colagenului se face în �brolaști, în 10 etape, schematizate asamblarea aminoacizilor, hidroxilarea unor resturi de prolină și lisină, glicozilarea, evacuarea din celulă. Biomaterialele pe bază de colagen au o mare varietate de forme: geluri/�lme, membrane/�lme, bureţi spongioși (matrice, �bre), suturi, tuburi, compozite, colagen-polimer sintetic, colagen-polimer natural, colagen-ceramică etc. Aplicaţiile biomaterialelor pe bază de colagen sunt numeroase: suporturi pentru cedarea medicamentelor și a substanţelor bioactive, injectabile în corpul vitros ocular sau subcutanat, membrane pentru dializă, membrane pentru regenerarea tisulară dirijată, plasturi, pansamente pentru arsuri, schelet tridimensional pentru culturi de celule, suturi pentru operaţii chirurgicale, materiale pentru reconstrucţie osoasă, regenerarea țesutului moale, regenerarea ţesuturilor dure, regenerarea pielii, în cosmetică, în stomatologie etc. Indiferent de progresul în domeniul biomaterialelor pe bază de polimeri sintetici, colagenul rămâne unul din cele mai importante biomateriale naturale.

VITAMINA A

Mihaela Negrea, Liceul Teoretic „Henri Coandă”, Str. H. Coandă nr. 48, Craiova

Se ştie de mult că lipsa vitaminei A din hrană produce tulburări ale vederii (în special la lumină slabă) şi, într-un stadiu mai avansat leziuni ale corneei (xeroftalmie). Avitaminoza A se mai manifestă prin scăderea rezistenţei la infecţii microbiene şi încetarea creşterii (nespeci�că) la animalele tinere. Încă de mult aceste simptome se combat cu uleiul gras extras din �catul anumitor peşti marini (care conţine şi vitamina D). Carotinoidele ca provitamine A. Simptomele avitaminozei A dispar dacă se introduce carotină în hrană (von Euler, 1928). S-a dovedit curând că vitamina A, slab gălbuie, şi carotina, puternic colorată, nu sunt identice. Dacă se supun şobolani unei diete lipsite de vitamina A până ce �catul lor nu mai conţine această vitamină, şi se introduce apoi carotină în hrana lor, se constată din nou în �cat un conţinut de vitamină A (Moore, 1930). Transformarea carotinei în vitamina A se produce probabil în mucoasa intestinului, sub acţiunea unei enzime, carotinaza. Încercări ulterioare au arătat că adevărata provitamină A este β-carotina. α-carotina este de asemenea o provitamină A, dar, pentru a obţine acelaşi efect �ziologic, trebuie utilizată o cantitate dublă din acest compus. Rezultă de aici că dintr-o moleculă de β-carotină se formează două molecule de vitamina A, în timp ce α-carotina dă naştere unei singure molecule de vitamină. Activitatea �ziologică a vitaminei A este determinată speci�c de prezenţa inelului β-iononic. Dintre celelalte carotinoide prezintă activitate de provitamină A numai acelea care conţin un inel β-iononic, de exemplu, în afară de α-carotină, γ-carotină, criptoxantină şi alte câteva. Vitamina A (axeroftol, retinol), C₂₀H₃₀O, a fost izolată sub forma unui ulei gălbui, optic inactiv, foarte autoxidabil, din porţiunea nesaponi�cabilă a uleiului gras din �catul unui peşte trăind în Oceanul Atlantic Nordic (Hippoglossus vulgaris) de P. Karrer în 1931. Obţinerea în formă cristalină a reuşit-o mai târziu (Baxter şi Robeson, 1941), p.t. 63-64°. Vitamina A se caracterizează printr-o bandă de absorbţie în ultravioletul apropiat, cu maxim la 328 mµ şi prin coloraţia albastră intensă pe care o dă cu clorura de antimoniu (maxim la 620 mµ). Un bun procedeu pentru izolarea şi puri�carea vitaminei A este aşa numita distilare moleculară. [2]

Bibliografie:- C.D. Neniţescu, Chimie Organică, Ediţia A VII-a, Vol. II, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1974.

15


BIODIESELUL – O ALTERNATIVĂ ECOLOGICĂ LA MOTORINĂ

Mihaela Ioja, Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu”, Str. Pașcani nr. 9, Craiova

Aurica Popescu,Liceul Tehnologic „Horia Vintilă”, Str. Unirii nr. 33, Segarcea

Din punct de vedere chimic, biodieselul este un amestec de esteri alchilici ai acizilor graşi obţinuţi din uleiurile vegetale/grăsimile animale printr-o reacție de transesteri�care cu un alcool inferior (metanol/etanol) în cataliză bazică/acidă/ enzimatică. Cele mai utilizate materii prime vegetale sunt uleiurile de: soia (aproape tot biodieselul făcut în SUA este obţinut din soia), rapiţă (cea mai folosită materie primă din Europa), �oarea soarelui, porumb și palmier. Avantajele folosirii biodieselului drept combustibil: · are toxicitate mai mică comparativ cu motorina și se reduc emisiile de: hidrocarburi aromatice, SO₂ cu 100%, CO₂ cu 75% , CO cu 50% și particule solide cu 20%; · prezintă siguranță mai mare în ceea ce privește stocarea, manevrarea și utilizarea; · este de 4 ori mai biodegradabil decât motorina clasică. Dintre dezavantajele utilizării biodieselului se pot menționa: vâscozitatea mai mare decât a motorinei în anumite perioade ale anului pune unele probleme motoarelor, puterea dezvoltată de motor este cu 5% mai mică comparativ cu puterea dezvoltată la utilizarea motorinei, are o durată de păstrare mai redusă decât a motorinei (circa opt luni) și costuri de producție mai mari. Pentru a-i conștientiza pe elevi privind importanța protecției mediului și pentru a le consolida deprinderile practice de lucru în laborator se poate realiza obținerea și arderea biodieselului la clasele care studiază tema „Grăsimi”. În acest scop se folosesc ca reactanți: un ulei și etanol, iar catalizatorul va � NaOH solid. În concluzie, biodieselul este o alternativă ecologică la motorină, �ind mai puțin poluant, dar oferă și avantajul că poate � produs din mai multe surse regenerabile.

Bibliografie:1. G. Stoenescu, G. Iacobescu, Noțiuni de �zică, agrometeorologie și protecția mediului, Ed. Universitaria, Craiova, 2006 2. http://www.infomate.ro/revista/pintilie.pdf

16 17

BIOPOLIMERI DIN PLANTE

Lucia Dragomir, Colegiu Național „Elena Cuza”, Str. Mihai Viteazul nr.12, Craiova

Cornelia Goga,Liceul Teoretic „Henri Coandă”, Str. H. Coandă nr. 48, Craiova

Sunt oare plasticele biodegradabile bazate pe derivate din plante şi folosite pentru obţinerea ambalajelor ecologice o realizare economică, accesibilă deja şi o soluţie de protecţie a mediului înconjurător spre deosebire de plasticele care stau adunate în mormane refuzând să se degradeze? Fără echivoc “DA”. Un produs este numit biodegradabil dacă are proprietatea de a se descompune în siguranţă și relativ repede, pe cale biologică, în compuși de bază naturali și de a se dispersa în mediu. Materialele plastice biodegradabile sunt concepute a se degrada sub acţiunea unor microorganisme, în acest scop, se adaugă în compus un ingredient natural cum ar � amidonul sau uleiuri naturale. Biodegradabilitatea presupune ca resturile produsului să se poată reintegra în natură. Plasticele biodegradabile, bazate pe derivate din plante, pot � folosite mai mult decât o singură dată, eliminând nevoia de producţie mărită a acestora. Cum se degradează aceste materiale în timp de o lună? Cu ajutorul bacteriilor care apar şi „mănâncă” aceste plastice lăsând în urmă doar nutrienţii plantelor care sunt apoi absorbiţi de pământ alimentând solul din jur. Materialele polimerice pe bază de acid polilactic sunt total compostabile. Astfel, cu echipamente corespunzatoare, PLA poate � convertit în monomer care poate � repolimerizat. Pe de altă parte PLA poate � transformat în urma procesului de biodegradare în apă, CO2 şi resturi organice. La sfârşitul unui ciclu de viaţă complet un obiect fabricat din PLA poate � redus la entităţi atât de mici încât nimic nu va mai aminti de produsul original. Pe piaţa ambalajelor trebuie să �m conduşi de principiul că sănătatea consumatorilor trebuie să prevaleze orice raţiune comercială în privinţa substanţelor periculoase depistate în ambalajele alimentare şi a materialelor nebiodegradabile ce continuă să polueze mediul. Este de aşteptat ca astfel de reglementări să intervină în forţă în ceea ce priveşte substanţele cancerigene folosite la sinteza unor materiale plastice destinate producerii ambalajelor. Respectând aceste reglementări mesajul pieţei: "natural şi fără aditivi" poate � acum “ambalat" în materiale polimerice a căror origine este aproape 100% vegetală şi să sperăm că şi nemodi�cată genetic.


BIODIESELUL – O ALTERNATIVĂ ECOLOGICĂ LA MOTORINĂ

Mihaela Ioja, Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu”, Str. Pașcani nr. 9, Craiova

Aurica Popescu,Liceul Tehnologic „Horia Vintilă”, Str. Unirii nr. 33, Segarcea

Din punct de vedere chimic, biodieselul este un amestec de esteri alchilici ai acizilor graşi obţinuţi din uleiurile vegetale/grăsimile animale printr-o reacție de transesteri�care cu un alcool inferior (metanol/etanol) în cataliză bazică/acidă/ enzimatică. Cele mai utilizate materii prime vegetale sunt uleiurile de: soia (aproape tot biodieselul făcut în SUA este obţinut din soia), rapiţă (cea mai folosită materie primă din Europa), �oarea soarelui, porumb și palmier. Avantajele folosirii biodieselului drept combustibil: · are toxicitate mai mică comparativ cu motorina și se reduc emisiile de: hidrocarburi aromatice, SO₂ cu 100%, CO₂ cu 75% , CO cu 50% și particule solide cu 20%; · prezintă siguranță mai mare în ceea ce privește stocarea, manevrarea și utilizarea; · este de 4 ori mai biodegradabil decât motorina clasică. Dintre dezavantajele utilizării biodieselului se pot menționa: vâscozitatea mai mare decât a motorinei în anumite perioade ale anului pune unele probleme motoarelor, puterea dezvoltată de motor este cu 5% mai mică comparativ cu puterea dezvoltată la utilizarea motorinei, are o durată de păstrare mai redusă decât a motorinei (circa opt luni) și costuri de producție mai mari. Pentru a-i conștientiza pe elevi privind importanța protecției mediului și pentru a le consolida deprinderile practice de lucru în laborator se poate realiza obținerea și arderea biodieselului la clasele care studiază tema „Grăsimi”. În acest scop se folosesc ca reactanți: un ulei și etanol, iar catalizatorul va � NaOH solid. În concluzie, biodieselul este o alternativă ecologică la motorină, �ind mai puțin poluant, dar oferă și avantajul că poate � produs din mai multe surse regenerabile.

Bibliografie:1. G. Stoenescu, G. Iacobescu, Noțiuni de �zică, agrometeorologie și protecția mediului, Ed. Universitaria, Craiova, 2006 2. http://www.infomate.ro/revista/pintilie.pdf

16 17

BIOPOLIMERI DIN PLANTE

Lucia Dragomir, Colegiu Național „Elena Cuza”, Str. Mihai Viteazul nr.12, Craiova

Cornelia Goga,Liceul Teoretic „Henri Coandă”, Str. H. Coandă nr. 48, Craiova

Sunt oare plasticele biodegradabile bazate pe derivate din plante şi folosite pentru obţinerea ambalajelor ecologice o realizare economică, accesibilă deja şi o soluţie de protecţie a mediului înconjurător spre deosebire de plasticele care stau adunate în mormane refuzând să se degradeze? Fără echivoc “DA”. Un produs este numit biodegradabil dacă are proprietatea de a se descompune în siguranţă și relativ repede, pe cale biologică, în compuși de bază naturali și de a se dispersa în mediu. Materialele plastice biodegradabile sunt concepute a se degrada sub acţiunea unor microorganisme, în acest scop, se adaugă în compus un ingredient natural cum ar � amidonul sau uleiuri naturale. Biodegradabilitatea presupune ca resturile produsului să se poată reintegra în natură. Plasticele biodegradabile, bazate pe derivate din plante, pot � folosite mai mult decât o singură dată, eliminând nevoia de producţie mărită a acestora. Cum se degradează aceste materiale în timp de o lună? Cu ajutorul bacteriilor care apar şi „mănâncă” aceste plastice lăsând în urmă doar nutrienţii plantelor care sunt apoi absorbiţi de pământ alimentând solul din jur. Materialele polimerice pe bază de acid polilactic sunt total compostabile. Astfel, cu echipamente corespunzatoare, PLA poate � convertit în monomer care poate � repolimerizat. Pe de altă parte PLA poate � transformat în urma procesului de biodegradare în apă, CO2 şi resturi organice. La sfârşitul unui ciclu de viaţă complet un obiect fabricat din PLA poate � redus la entităţi atât de mici încât nimic nu va mai aminti de produsul original. Pe piaţa ambalajelor trebuie să �m conduşi de principiul că sănătatea consumatorilor trebuie să prevaleze orice raţiune comercială în privinţa substanţelor periculoase depistate în ambalajele alimentare şi a materialelor nebiodegradabile ce continuă să polueze mediul. Este de aşteptat ca astfel de reglementări să intervină în forţă în ceea ce priveşte substanţele cancerigene folosite la sinteza unor materiale plastice destinate producerii ambalajelor. Respectând aceste reglementări mesajul pieţei: "natural şi fără aditivi" poate � acum “ambalat" în materiale polimerice a căror origine este aproape 100% vegetală şi să sperăm că şi nemodi�cată genetic.


18

RADONUL, UN DUŞMAN INVIZIBIL

Elena Băluţoiu, Colegiul Naţional „Carol I”, Str. Titu Maiorescu nr. 2, Craiova

Radonul a fost descoperit de Friedrich Ernst Dorn (Germania) în 1900. Radonul este un gaz natural radioactiv prezent în sol și care provine din dezintegrarea radiului. Elementul de plecare în lanţul dezintegrării este uraniul, prezent în cantităţi in�me în sol. Dezintegrarea naturală a uraniului dă naștere la o serie de produse, printre care radiul, care conduce la radon. Atomii de radon pot să se dezintegreze la rândul lor pentru a da poloniu, apoi bismut și apoi plumb. Aceste produse de dezintegrare sunt de asemenea radioactive și se asociază cu aerosolii din aer pe care îi respirăm. Odată respirat, el poate pătrunde în plămâni, se depozitează în ţesutul pulmonar și îl iradiază ducând la cancerul pulmonar. 10-15% din cazurile de cancer bronho-pulmonar din populaţia generală se datorează produșilor de radon. Astfel, la o rată de expunere de 10-20 Bq/m³, 25% din cazurile de cancer bronho-pulmonar la nefumători și 5% la fumători se datorează expunerii la radonul din locuinţe. Radonul, provenind în cea mai mare măsură din sol sau din materialele de construcţie, se "strecoară" prin crăpăturile, �surile sau porii materialelor de construcţie, ajungând în casele oamenilor. Gazul inhalat poate produce modi�cări biologice. Radonul, ca orice element radioactiv, poate duce la apariţia cancerului, sau la întreţinerea acestuia. Radonul în spaţii închise nu se poate dispersa și concentraţia continuă să crească. Surse secundare de radon pot � degajările din materialele de construcţii, apa menajeră. Efectul șemineului este principalul fenomen responsabil de transportul radonului din sol spre interiorul casei: aerul cald, care urcă în casă provoacă în pivniţe și la etajele inferioare o depresiune abia perceptibilă; apoi un efect de aspiraţie pe care ventilatoarele și coșurile pot să-l ampli�ce. În timpul sezonului rece, efectul de aspiraţie în pivniţe este intensi�cat, deoarece încălzirea este declanșată. Deoarece concentraţia de radon gazos din spaţiile de locuit și de ședere depășește valoarea limită de 1000 bq/m³, trebuie să se asaneze construcţia. Concentraţia radonului poate � redusă în aceste condiţii sub 400 bq/m³.

RESURSELE MATERIALE ŞI DEŞEURILE ÎN JUDEŢUL DOLJ

Mădălina Neacşu, Dana Băjău,

Colegiul Naţional ”Fraţii Buzești”, Str. Știrbei Vodă nr. 5, Craiova

Mediul, un element esenţial al existenţei umane, este rezultatul interferenţei unor elemente naturale - sol, aer, apă, climă, biosferă - cu elemente create prin activitatea umană. Toate acestea interacţionează și in�uenţează condiţiile existenţei umane și posibilităţile de dezvoltare viitoare ale societăţii. Dezvoltarea economică ţine cont de consecinţele activităţii asupra mediului. Efectele consumului și utilizării resurselor asupra mediului sunt în creștere. Până nu demult, resursele naturale regenerabile ale Terrei erau su�ciente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demogra�ce și a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă și energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor Terrei arată, tot mai evident, un dezechilibru ecologic ce tinde să se accentueze. Statisticile arată că aproximativ patru tone de deșeuri pe cap de locuitor sunt generate în �ecare an în ţările membre ale UE. Fiecare cetăţean european aruncă în medie 500 de kg de deșeuri pe an și această cifră este în creștere. În Europa, bunăstarea de care se bucură majoritatea populaţiei îi determină pe locuitori să opteze pentru tipare de consum, cu mult dincolo de stricta necesitate. În consecinţă, deșeurile reprezintă o problemă presantă de mediu, socială și economică. Creșterea consumului și economia în dezvoltare reprezintă o cauză principală a degradării mediului, ceea ce necesită eforturi mai mari pentru a reduce cantitatea acestora și pentru a preveni efectele secundare ce rezultă din acumularea deșeurilor. În prezent, acestea sunt recunoscute din ce în ce mai mult ca �ind resurse. Acest acest lucru se re�ectă în gestionarea deşeurilor, unde s-a trecut de la eliminarea la reciclarea şi acestora. La nivel global se încearcă adoptarea unor metode standard de gestionare a deşeurilor, într-un sistem integrat. Însă unele ţări întâmpină probleme majore în ceea ce priveşte aplicabilitatea lor, din cauza gradului scăzut de dezvoltare socio-economică. Sunt ţări care au ca strategie politică de bază dezvoltarea economică, lăsând problemele legate de mediu pe o poziţie inferioară. Într-o astfel de situaţie se a�ă România, unde constituirea unui sistem integrat de management al deşeurilor este încă în faza incipientă, inclusiv în judeţul Dolj, unde se fac eforturi susţinute pentru gestionarea şi reciclarea acestora în concordanţă cu normele UE.

Bibliografie: 1. Teuşdea V., Protecţia mediului, Editura Fundaţiei “România de mâine”2. Raport judeţean privind starea mediului, anul 2014

19


18

RADONUL, UN DUŞMAN INVIZIBIL

Elena Băluţoiu, Colegiul Naţional „Carol I”, Str. Titu Maiorescu nr. 2, Craiova

Radonul a fost descoperit de Friedrich Ernst Dorn (Germania) în 1900. Radonul este un gaz natural radioactiv prezent în sol și care provine din dezintegrarea radiului. Elementul de plecare în lanţul dezintegrării este uraniul, prezent în cantităţi in�me în sol. Dezintegrarea naturală a uraniului dă naștere la o serie de produse, printre care radiul, care conduce la radon. Atomii de radon pot să se dezintegreze la rândul lor pentru a da poloniu, apoi bismut și apoi plumb. Aceste produse de dezintegrare sunt de asemenea radioactive și se asociază cu aerosolii din aer pe care îi respirăm. Odată respirat, el poate pătrunde în plămâni, se depozitează în ţesutul pulmonar și îl iradiază ducând la cancerul pulmonar. 10-15% din cazurile de cancer bronho-pulmonar din populaţia generală se datorează produșilor de radon. Astfel, la o rată de expunere de 10-20 Bq/m³, 25% din cazurile de cancer bronho-pulmonar la nefumători și 5% la fumători se datorează expunerii la radonul din locuinţe. Radonul, provenind în cea mai mare măsură din sol sau din materialele de construcţie, se "strecoară" prin crăpăturile, �surile sau porii materialelor de construcţie, ajungând în casele oamenilor. Gazul inhalat poate produce modi�cări biologice. Radonul, ca orice element radioactiv, poate duce la apariţia cancerului, sau la întreţinerea acestuia. Radonul în spaţii închise nu se poate dispersa și concentraţia continuă să crească. Surse secundare de radon pot � degajările din materialele de construcţii, apa menajeră. Efectul șemineului este principalul fenomen responsabil de transportul radonului din sol spre interiorul casei: aerul cald, care urcă în casă provoacă în pivniţe și la etajele inferioare o depresiune abia perceptibilă; apoi un efect de aspiraţie pe care ventilatoarele și coșurile pot să-l ampli�ce. În timpul sezonului rece, efectul de aspiraţie în pivniţe este intensi�cat, deoarece încălzirea este declanșată. Deoarece concentraţia de radon gazos din spaţiile de locuit și de ședere depășește valoarea limită de 1000 bq/m³, trebuie să se asaneze construcţia. Concentraţia radonului poate � redusă în aceste condiţii sub 400 bq/m³.

RESURSELE MATERIALE ŞI DEŞEURILE ÎN JUDEŢUL DOLJ

Mădălina Neacşu, Dana Băjău,

Colegiul Naţional ”Fraţii Buzești”, Str. Știrbei Vodă nr. 5, Craiova

Mediul, un element esenţial al existenţei umane, este rezultatul interferenţei unor elemente naturale - sol, aer, apă, climă, biosferă - cu elemente create prin activitatea umană. Toate acestea interacţionează și in�uenţează condiţiile existenţei umane și posibilităţile de dezvoltare viitoare ale societăţii. Dezvoltarea economică ţine cont de consecinţele activităţii asupra mediului. Efectele consumului și utilizării resurselor asupra mediului sunt în creștere. Până nu demult, resursele naturale regenerabile ale Terrei erau su�ciente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demogra�ce și a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă și energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor Terrei arată, tot mai evident, un dezechilibru ecologic ce tinde să se accentueze. Statisticile arată că aproximativ patru tone de deșeuri pe cap de locuitor sunt generate în �ecare an în ţările membre ale UE. Fiecare cetăţean european aruncă în medie 500 de kg de deșeuri pe an și această cifră este în creștere. În Europa, bunăstarea de care se bucură majoritatea populaţiei îi determină pe locuitori să opteze pentru tipare de consum, cu mult dincolo de stricta necesitate. În consecinţă, deșeurile reprezintă o problemă presantă de mediu, socială și economică. Creșterea consumului și economia în dezvoltare reprezintă o cauză principală a degradării mediului, ceea ce necesită eforturi mai mari pentru a reduce cantitatea acestora și pentru a preveni efectele secundare ce rezultă din acumularea deșeurilor. În prezent, acestea sunt recunoscute din ce în ce mai mult ca �ind resurse. Acest acest lucru se re�ectă în gestionarea deşeurilor, unde s-a trecut de la eliminarea la reciclarea şi acestora. La nivel global se încearcă adoptarea unor metode standard de gestionare a deşeurilor, într-un sistem integrat. Însă unele ţări întâmpină probleme majore în ceea ce priveşte aplicabilitatea lor, din cauza gradului scăzut de dezvoltare socio-economică. Sunt ţări care au ca strategie politică de bază dezvoltarea economică, lăsând problemele legate de mediu pe o poziţie inferioară. Într-o astfel de situaţie se a�ă România, unde constituirea unui sistem integrat de management al deşeurilor este încă în faza incipientă, inclusiv în judeţul Dolj, unde se fac eforturi susţinute pentru gestionarea şi reciclarea acestora în concordanţă cu normele UE.

Bibliografie: 1. Teuşdea V., Protecţia mediului, Editura Fundaţiei “România de mâine”2. Raport judeţean privind starea mediului, anul 2014

19


20

CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE CHIMIEEDIȚIA a VII-a

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR,,Aspecte prioritare ale creșterii calității învățământului în domeniul chimiei”

PROGRAM

Vineri, 18 Septembrie 2015Sosirea participanţilor la Conferinţa Naţională

Sâmbătă, 19 Septembrie 2015

Înregistrarea participanţilorColegiul Naţional „Fraţii Buzești” Str. Știrbei Vodă nr. 5, Craiova

Ceremonia de deschidere a Conferinţei NaţionaleSala de festivități a Colegiului Naţional „Fraţii Buzești”

Sesiunea: Inter și transdisciplinaritate Tehnologii informaţionale în învăţământ

Moderator: Prof. univ. dr. ing. Sorin ROȘCA

Iuliana MARIN, Școala Gimnazială ,,Traian” Craiova,,Integrarea experimentului de laborator în abordarea interdisciplinară a studiului amidonului”

Daniela PETRU, Colegiul Naţional Agricol ,,Carol I” Slatina,,Învăţarea chimiei în învăţământul liceal în context inter și multidisciplinar”

Liliana NADOLU, Liceul „Traian Vuia” CraiovaCornelia CRĂCIUNOIU, Liceul Tehnologic „George Bibescu”, Craiova,,Învăţarea cu WebQuest”

Pauza de cafea

Sesiunea: Educaţie și formareEducaţie prin chimieDidactica predării știinţelor

Moderator: Prof. univ. dr. Luminiţa Vlădescu

Oana STAMATOIU, Colegiul „Gheorghe Tătărescu” Rovinari,,Cercetare știinţi�că în liceu?”

Angela MARE, Școala Gimnazială Europa Târgu Mureș,,Creativitate și experiență didactică”

Maria NISTOR, Colegiul Naţional ,,G-ghe Munteanu Murgoci”, Brăila Rodica STANCU, Școala Gimnazială, 119 București,,Importanța activității experimentale în formarea competențelor de bază prin studiul chimiei”

Camelia GEANALIU, Școala Gimnazială „Mihai Viteazul”Craiova,,Proiectul - Metodă și tehnică de învățare prin colaborare”

Cornelia CERĂCEANU, Colegiul Naţional „Fraţii Buzești” Craiova,,Activități de învățare bazate pe experimentul de laborator”

Magdalena GÎRJU, Colegiul Naţional „Carol I” CraiovaCamelia TIGAE, Colegiul Naţional „Carol I” Craiova,,Instruirea asistată de calculator în studiul reacțiilor de adiție ale hidrocarburilor alifatice nesaturate”

Masa de prânz

Sesiunea: Dezvoltare durabilăModerator: Prof. univ. dr. ing. Corneliu RADU

Liliana MAKŞAI, Școala Gimnazială „I. G. Duca” Petroșani,,Materiale colagenice”

Mihaela NEGREA, Liceul Teoretic „Henri Coandă” Craiova,,Vitamina A”

Lucia DRAGOMIR, Colegiu Național „Elena Cuza” CraiovaCornelia GOGA, Liceul Teoretic „Henri Coandă” Craiova,,Biopolimeri din plante”

Sesiunea: Chimia și protectia mediuluiModerator: Prof. univ. dr. Gheorghiţa JINESCU

Mihaela IOJA, Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu” CraiovaAurica POPESCU, Liceul Tehnologic „Horia Vintilă” Segarcea,,Biodieselul – o alternativă ecologică la motorină”

Elena BĂLUŢOIU, Colegiul Naţional „Carol I” Craiova,,Radonul, un dușman invizibil”

Mădălina NEACŞU, Colegiul Naţional „Fraţii Buzești” CraiovaDana BĂJĂU, Colegiul Naţional „Fraţii Buzești” Craiova,,Resursele materiale și deșeurile din Judeţul Dolj”

Cina festivă

Duminică, 20 Septembrie 2015

Vizită la Muzeul Olteniei din Craiova

Ceremonia de închidere a lucrărilor Conferinţei Naţionale de Chimie şi înmânarea diplomelor de participare

09⁰⁰-09³⁰

09³⁰-10⁰⁰

10⁰⁰-10²⁰

10²⁰-10⁴⁰

10⁴⁰-11⁰⁰

11⁰⁰-11³⁰

11³⁰-11⁵⁰

11⁵⁰-12¹⁰

11¹⁰-12³⁰

12³⁰-12⁵⁰

12⁵⁰-13¹⁰

13¹⁰-13³⁰

13³⁰-14³⁰

14³⁰-14⁵⁰

14⁵⁰-15¹⁰

15¹⁰-15³⁰

15³⁰-15⁵⁰

15⁵⁰-16¹⁰

16¹⁰-16⁴⁰

19⁰⁰

10⁰⁰-11⁰⁰

11⁰⁰-12⁰⁰

CHIMIA LA ZI, Nr. 1 / 2015 - Ediția a VII-a a Conferinţei Naţionale de Chimie

20

CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE CHIMIEEDIȚIA a VII-a

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR,,Aspecte prioritare ale creșterii calității învățământului în domeniul chimiei”

PROGRAM

Vineri, 18 Septembrie 2015Sosirea participanţilor la Conferinţa Naţională

Sâmbătă, 19 Septembrie 2015

Înregistrarea participanţilorColegiul Naţional „Fraţii Buzești” Str. Știrbei Vodă nr. 5, Craiova

Ceremonia de deschidere a Conferinţei NaţionaleSala de festivități a Colegiului Naţional „Fraţii Buzești”

Sesiunea: Inter și transdisciplinaritate Tehnologii informaţionale în învăţământ

Moderator: Prof. univ. dr. ing. Sorin ROȘCA

Iuliana MARIN, Școala Gimnazială ,,Traian” Craiova,,Integrarea experimentului de laborator în abordarea interdisciplinară a studiului amidonului”

Daniela PETRU, Colegiul Naţional Agricol ,,Carol I” Slatina,,Învăţarea chimiei în învăţământul liceal în context inter și multidisciplinar”

Liliana NADOLU, Liceul „Traian Vuia” CraiovaCornelia CRĂCIUNOIU, Liceul Tehnologic „George Bibescu”, Craiova,,Învăţarea cu WebQuest”

Pauza de cafea

Sesiunea: Educaţie și formareEducaţie prin chimieDidactica predării știinţelor

Moderator: Prof. univ. dr. Luminiţa Vlădescu

Oana STAMATOIU, Colegiul „Gheorghe Tătărescu” Rovinari,,Cercetare știinţi�că în liceu?”

Angela MARE, Școala Gimnazială Europa Târgu Mureș,,Creativitate și experiență didactică”

Maria NISTOR, Colegiul Naţional ,,G-ghe Munteanu Murgoci”, Brăila Rodica STANCU, Școala Gimnazială, 119 București,,Importanța activității experimentale în formarea competențelor de bază prin studiul chimiei”

Camelia GEANALIU, Școala Gimnazială „Mihai Viteazul”Craiova,,Proiectul - Metodă și tehnică de învățare prin colaborare”

Cornelia CERĂCEANU, Colegiul Naţional „Fraţii Buzești” Craiova,,Activități de învățare bazate pe experimentul de laborator”

Magdalena GÎRJU, Colegiul Naţional „Carol I” CraiovaCamelia TIGAE, Colegiul Naţional „Carol I” Craiova,,Instruirea asistată de calculator în studiul reacțiilor de adiție ale hidrocarburilor alifatice nesaturate”

Masa de prânz

Sesiunea: Dezvoltare durabilăModerator: Prof. univ. dr. ing. Corneliu RADU

Liliana MAKŞAI, Școala Gimnazială „I. G. Duca” Petroșani,,Materiale colagenice”

Mihaela NEGREA, Liceul Teoretic „Henri Coandă” Craiova,,Vitamina A”

Lucia DRAGOMIR, Colegiu Național „Elena Cuza” CraiovaCornelia GOGA, Liceul Teoretic „Henri Coandă” Craiova,,Biopolimeri din plante”

Sesiunea: Chimia și protectia mediuluiModerator: Prof. univ. dr. Gheorghiţa JINESCU

Mihaela IOJA, Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu” CraiovaAurica POPESCU, Liceul Tehnologic „Horia Vintilă” Segarcea,,Biodieselul – o alternativă ecologică la motorină”

Elena BĂLUŢOIU, Colegiul Naţional „Carol I” Craiova,,Radonul, un dușman invizibil”

Mădălina NEACŞU, Colegiul Naţional „Fraţii Buzești” CraiovaDana BĂJĂU, Colegiul Naţional „Fraţii Buzești” Craiova,,Resursele materiale și deșeurile din Judeţul Dolj”

Cina festivă

Duminică, 20 Septembrie 2015

Vizită la Muzeul Olteniei din Craiova

Ceremonia de închidere a lucrărilor Conferinţei Naţionale de Chimie şi înmânarea diplomelor de participare

09⁰⁰-09³⁰

09³⁰-10⁰⁰

10⁰⁰-10²⁰

10²⁰-10⁴⁰

10⁴⁰-11⁰⁰

11⁰⁰-11³⁰

11³⁰-11⁵⁰

11⁵⁰-12¹⁰

11¹⁰-12³⁰

12³⁰-12⁵⁰

12⁵⁰-13¹⁰

13¹⁰-13³⁰

13³⁰-14³⁰

14³⁰-14⁵⁰

14⁵⁰-15¹⁰

15¹⁰-15³⁰

15³⁰-15⁵⁰

15⁵⁰-16¹⁰

16¹⁰-16⁴⁰

19⁰⁰

10⁰⁰-11⁰⁰

11⁰⁰-12⁰⁰

CHIMIA LA ZI, Nr. 1 / 2015 - Ediția a VII-a a Conferinţei Naţionale de Chimie

ISSN: 2457-7324 ISSN-L: 2457-7324

Date post:	25-Aug-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	3 times
Download:	0 times

Ministerul Educației și ŞCOLAR CercetĂrii Științiﬁce ... · CHIMIA LA ZI REVISTA...

Documents