MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ȘI INOVĂRII · Web viewProducătorii de plăci video de...

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ȘI INOVĂRII

Proiectul Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01

AUXILIAR CURRICULARCLASA a XII - a

MODULUL: INSTALARE HARDWARE ŞI MENTENANŢĂ

DOMENIU: TehnicNIVEL: 3CALIFICARE: TEHNICIAN OPERATOR TEHNICĂ DE CALCUL

Martie 2009

AUTOR: prof.grad I ing. GIOVANNA STĂNICĂ – Colegiul Tehnic de Poştă şiTelecomunicaţii „Gh. Airinei”

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic2

CUPRINS

1. Unitatea de competenţe: INSTALARE HARDWARE ŞI MENTENANŢĂ..42. Informaţii despre specificul agenţilor economici:.......................................53. Modalităţi de organizare a practicii...........................................................74. Recomandări privind respectarea normelor de sănătate şi securitate a muncii potrivit modulului................................................................................85. Instrumente de lucru necesare desfăşurării practicii...............................11

5.1. JURNALUL DE ACTIVITATE al elevului...........................................125.2. Fişe de observaţie.............................................................................145.2. Fişe de lucru......................................................................................185.3 Fişe tehnologice.................................................................................225.4 Studiu de caz......................................................................................265.5 Proiect................................................................................................30

6. Modalităţi de evaluare.............................................................................337. Anexe......................................................................................................35

7.1 CONVENŢIE CADRU.........................................................................35Anexa 7.2.................................................................................................42Anexa 7.3.................................................................................................44Anexa7.4..................................................................................................50

8. Bibliografie..............................................................................................55


1. Unitatea de competenţe: INSTALARE HARDWARE ŞI MENTENANŢĂ

Competenţe:

1. Asamblează componentele hardware utilizate într-un computer.

2. Asigură mentenanţa componentelor hardware.

3. Utilizează metode specifice de protejare a programelor şi datelor.

4. Ameliorează performanţele sistemelor de calcul prin upgrade şi update


2. Informaţii despre specificul agenţilor economici1: Aceste date le veţi completa sub îndrumarea maistrului instructor / tutorelui de practică,

conform convenţiei încheiate între şcoală şi agentul economic.

Descrierea activităţilor desfăşurate de agentul economic2

Descrierea locaţiei unde îşi desfăşoară activitatea agentul economic 3

Departamentele în care se poate efectua practica:

Informaţii privind plata şi obligaţiile sociale conform convenţiei cadru semnate:

Facilităţile pe care le oferă agentul economic elevilor aflaţi în practică:

1 În anexa... este prezentat un exemplu pentru completarea acestor secţiuni.2 De ex: Furnizor de accesorii de telecomunicaţii, accesorii reţelistică, cabluri şi conductori.3 De ex: Spaţiu de lucru – interior/exterior; Sala luminată natural sau artificial.


Obligaţiile elevului practicant faţă de agentul economic4

4 Conform Convenţiei cadru încheiate între unitatea de învăţământ şi furnizorul de practică- anexa 8.1Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic6

3. Modalităţi de organizare a practicii5

Nr.crt.

Perioada Agentul economic Cadrul didactic responsabil cu

urmărirea derulării practicii

Tutore Mod de organizare

1.2.

3.

5 Pentru fiecare perioadă de practică veţi indica modul de organizare a practicii (de ex. pe grupe, individual,etc.), cadrul didactic responsabil cu urmărirea derulării practicii şi tutorele.


4. Recomandări privind respectarea normelor de sănătate şi securitate a muncii potrivit modulului

Protecţia muncii este o problemă de stat, urmărind îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi înlăturarea cauzelor care pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor muncii în procesul de producţie. Organizarea protecţiei muncii este reglementată prin acte normative, între care:

1. Legea 319/2006, legea 307/12.07.2006, MO 633/2006 si OG Rom nr.114/20002. Ordinul nr.1023/1999 şi Instrucţiuni privind PSI în unităţile de învăţământ

preuniversitar nr.34953/19933. Norme de prevenire şi stingere a incendiilor în unităţile MEC ediţia 20004. Norme Specifice de Securitate/Protecţie a Muncii5. Instrucţiuni privind organizarea activităţii de protecţie a muncii în unităţile de

învăţământ preuniversitar,nr.32160/24.0619936. Măsuri de Protecţia Muncii-Ministerul Educaţiei şi Cercetării nr.37956/3108.19997. NSSM nr. 111 pentru utilizarea energiei in medii normale8. ORDIN nr. 599/1998 privind prescripţiile minime pentru semnalizarea de

securitate si/sau de sănătate la locul de muncă

Curentul electric are o acţiune complexă şi caracteristică asupra tuturor componentelor organismului omenesc producând tulburări interne grave (aşa-numitele şocuri electrice) sau leziuni externe (arsuri electrice, electrometalizări şi semne electrice). Accidentele electrice se produc din următoarele cauze:

- folosirea curentului electric la tensiuni care depăşesc pe cele prevăzute în normele de tehnica securităţii;

- atingerea conductorilor neizolaţi sau insuficient izolaţi aflaţi sub tensiune.În vederea evitării unor asemenea accidente se impune ca izolarea conductorilor să fie perfectă şi prin poziţia acestora să fie exclusă posibilitatea unei atingeri. Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare prin contact cu uneltele cu care se lucrează, acestea vor avea mânerele din materiale electroizolante. Elementele sub tensiune vor fi protejate de carcase, împiedicându-se astfel atingerea acestora. Carcasarea sau îngrădirea se va executa cu plase metalice sau table perforate cu rezistenţă metalică suficientă şi bine fixată.

- contactul direct cu anumite părţi metalice ale instalaţiilor care au intrat sub tensiune în mod întâmplător;Pentru a se evita o astfel de accidentare, se va asigura legarea la pământ sau legarea la nul a aparatelor (de exemplu, maşini-unelte), conform normelor de electrosecuritate. Periodic (STAS 12604/5-90) se va verifica instalaţia de legare la pământ, lucrările efectuându-se de către persoane de specialitate, autorizate în acest scop;


- pătrunderea curentului de înaltă tensiune în instalaţiile de joasă tensiune. Ca măsuri de protecţie în acest caz, este necesar să se folosească siguranţe fuzibile calibrate sau întrerupătoare de protecţie automate şi să se interzică folosirea sârmelor groase, a cuielor etc., în locul siguranţelor calibrate;

- apropierea de instalaţiile sub tensiune înaltă se impune afişarea plăcilor avertizoare şi îngrădirea locurilor respective iar elevii care vizitează întreprinderile trebuie să fie sub stricta supraveghere a cadrelor didactice şi a delegatului întreprinderii;

- alimentarea aparatelor electrice portative de la reţeaua de curent în încăperi umede sau cu gaze, praf etc. şi alimentarea aparatelor electrice portative se vor folosi tensiunile reduse prevăzute în normele de electrosecuritate. De asemenea, revizia periodică a întregii instalaţii electrice şi a aparatelor respective se va face de către personal calificat.

a. Se interzic comportările brutale.b. Se interzice a se umbla la instalaţia electrică

(comutatoare,prize,tabloul de siguranţă)c. acordul maistrului instructor, tutorelui de practică.

d. Se interzice a se folosi aparatele, maşinile, utilajele, sculele fără acordul maistrului instructor, tutorelui de practică.

e. Executarea unei lucrări se realizează respectând instrucţiunile date de maistrului instructor, tutorelui de practică.

f. Se interzice modificarea tehnologiei de execuţie a lucrărilor de laborator fără acordul maistrului instructor, tutorelui de practică.

g. Se interzice aprinderea focului în atelier.h. Se interzice fumatul în atelier.i. Se interzice producerea de scurtcircuite la reţeaua de electrică din cadrul atelierului.j. Deranjamentele, defecţiunile sau abaterile de la normele de protecţia muncii

se semnalează maistrului instructor, tutorelui de practică.k. Se interzice depozitarea produselor inflamabile în alte locuri decât cele

stabilite de către maistrului instructor, tutorelui de practică.l. Nu se joacă cu instalaţiile montate cu scop PSI şi nici nu li se produc

defecţiuni.m. Izbucnirea oricarei forme de incendiu va fi anunţată urgent maistrului

instructor, tutorelui de practică.n. La incendiu provocat de instalaţia electrică nu se va acţiona cu apă.


o. În caz de izbucnire a unui incendiu mare ,se va părăsi locul pe căile de evacuare, fără a crea aglomeraţii şi basculade pe căile de acces.

p. Se interzice poluarea mediului cu materiale solide,lichide sau gazoase.q. Se interzice aruncarea ambalajelor de hârtie, plastic, metal, sau lemn la voia

întâmplării. Acestea se vor depozita în locurile special amenajate.r. Se lasa masa curate dupa terminbarea lucrarii in laborator.

In caz de electrocutare, măsurile de prim ajutor trebuie luate în funcţie de starea în care se găseşte accidentatul, astfel:

- scoaterea rapidă a accidentatului de sub tensiune prin întreruperea circuitului respectiv, cu respectarea tuturor prevederilor din normele în vigoare, deoarece, dacă accidentatul este atins de o persoană înainte de scoaterea lui de sub tensiune, aceasta poate fi electrocutată;

- cel care oferă ajutorul va folosi obiecte din materiale uscate, rău conducătoare de electricitate (ţesături, funii, prăjini, mănuşi, covoare şi galoşi de cauciuc etc.), iar la instalaţiile de înaltă tensiune este obligatorie folosirea mănuşilor şi a cizmelor din cauciuc electroizolant; îndepărtarea conductoarelor căzute la pământ se va face cu o prăjină uscată din lemn, iar ruperea lor se face prin lovirea, de la distanţă, cu corpuri rău conducătoare de electricitate;

- în cazul când accidentatul este în stare de leşin, trebuie chemat neîntârziat un medic sau ,,Salvarea"; până la sosirea acestora, persoana accidentată se va aşeza într-o poziţie comodă, liniştită, îmbrăcămintea îi va fi desfăcută pentru facilitarea respiraţiei, accidentatului dându-i-se în acelaşi timp să miroasă o soluţie de amoniac; dacă accidentatul a încetat să mai respire sau respiră anormal, rar, convulsiv, i se va face imediat respiraţie artificială.

Pentru reanimarea accidentatului, fiecare secundă este preţioasă. Dacă scoaterea de sub tensiune şi începerea respiraţiei artificiale se fac imediat după electrocutare, readucerea la viaţă reuşeşte de cele mai multe ori. De aceea, primul ajutor trebuie acordat fără întârziere, chiar la locul accidentului.

AM LUAT LA CUNOŞTINŢĂ, Numele si prenumele elevului: Semnătura elevului:


5. Instrumente de lucru necesare desfăşurării practicii

În perioadele de practică veţi completa mai multe tipuri de fişe. La sfârşitul stagiului de

practică veţi prezenta un portofoliu care va cuprinde:

1. jurnalul de practică

2. fişe de documentare

3. fişe tehnologice

4. fişe de lucru

5. diferite materiale referitoare la agentul economic (prospecte, materiale

promoţionale)

6. fotografii / filme de la locul de muncă

7. proiect /miniproiect

8. studiu de caz

9. alte activităţi


5.1. JURNALUL DE ACTIVITATE al elevului– Pentru stagiile de pregătire practică –

Numele elevului Specializarea Clasa

Denumirea agentului economic Perioada de stagiu Nr. convenţiei de practică

Cadrul didactic responsabil cu urmărirea derulării stagiului de

pregătire practică din partea organizatorului de practică

Tutorele (persoana care va avea responsabilitatea din partea

partenerului de practică)

Observaţii


Data Interval orar

Loc de muncă Sarcini realizate Resurse utilizate Mod de organizare al activităţilor


5.2. Fişe de observaţie


Competenţa: Asamblează componentele hardware utilizate într-un computer

Tema: Asamblarea componentelor hardware intr-un calculator

Data:Durata activităţii: Numele elevului:

Fişă de observaţie 1Studiaţi o configuraţie hardware a unui calculator ce urmează a fi asamblat, având precizată utilitatea acestuia (de exemplu dacă va fi folosit pentru aplicaţii de secretariat, ca server de reţea, pentru grafică etc). După încheierea activităţii de observare, completaţi fişa de mai jos.

Care sunt criteriile de selecţie a

componentelor hardware necesare?

Ce instrumente hardware aţi folosi pentru asamblare?

Ce aplicatii software trebuie instalate pentru ca sistemul de

calcul sa indeplineasca

functiile propuse?

Ce dispozitive periferice sunt necesare a fi conectate?

Ce masuri de protectia muncii se vor lua in timpul asamblarii?

Observaţii ale cadrului didactic/maistrului instructor/tutorelui de practică :





Fişă de observaţie 2Observaţi operaţiile de asamblare a unui calculator, operaţii efectuate în laborator de profesor sau tutore. După încheierea activităţii de observare, completaţi fişa de mai jos.

Care au fost instrumentele utilizate pentru

asamblarea componentelor?

Care a fost ordinea de asamblare?

Care au fost verificările

vizuale efectuate in

timpul si dupa asamblare?

Care au fost operatiile efectuate

dupa asamblarea

calculatorului?

Precizaţi masurile de siguranta luate

pentru evitarea accidentelor?






Fişă de observaţie 3Observaţi operaţiile de mentenanţă a componentelor hardware ale unui calculator, operaţii efectuate în laborator de profesor sau tutore. După încheierea activităţii de observare, completaţi fişa de mai jos.

Care au fost paşii urmaţi pentru demontarea

calculatorului în vederea curăţirii?

Care au fost materialele şi dispozitivele necesare

curăţirii?

Ce măsuri de protecţie s-au luat în timpul efectuării operaţiilor de curăţire?



5.2. Fişe de lucru




Data:Durata activităţii:

Numele elevului:

Obiectiv: Prin această activitate veti putea să identificaţi operaţiile specifice asamblarii componentelor de calculatoare.

Fişa de lucru 1

Sub indrumarea profesorului sau tutorelui, realizati in laborator asamblarea componentelor hardware ale unui calculator. Testati functionarea sistemului hardware. Raspundeti apoi la urmatoarele intrebari:

- Pentru ce operaţii aţi folosit brăţara antistatică şi covoraşul antistatic? Care este rolul lor.

- Aţi consultat manualul plăcii de bază?

- Aţi verificat dacă procesorul se potriveşte cu placa de bază?

- Ce porturi şi conectori oferă placa de bază? Le-aţi putut instala şi pe panoul frontal al carcasei?

- Cum verificaţi dacă aţi conectat corect HDD, CD-ROMul şi eventual FloppyDiskul pe placa de bază?

- Ce precauţii aţi luat la montarea procesorului şi a memoriei RAM?

- Cum aţi instalat coolerul pe procesor?



Denumire Rolul siModul de functionare

Tipuri constructive

Pret aproximativ

Categoria din care face parte

Componenta

Firme producatoare

Caracteristici


Tema: Componente hardware


Numele elevului:

Obiectiv: Prin această activitate veti putea să aprofundaţi şi să sintetizaţi informaţiile referitoare la elementele componente ale unui calculator

Fişa de lucru 2

Organizaţi elementele componente ale unui calculator după modelul următor:




Tema: Instrumente hardware


Numele elevului:

Obiectiv: Prin această activitate veti putea să corelaţi operaţiile specifice asamblarii componentelor de calculatoare cu diferite tipuri uzuale de instrumente

Fişa de lucru 3

Analizati instrumentele, dispozitivele si materialele pe care le aveti in laborator si pe care le folositi la asamblarea hardware a calculatoarelor.Completati apoi tabelul de mai jos:

Categorie instrument

Numele instrumentului

Operaţia la care se foloseşte



5.3 Fişe tehnologice


Tema: Asamblarea unui calculator

Numele si prenumele:

Clasa:Data:

Fişa tehnologică 1Completaţi fişa tehnologică pentru asamblarea unui calculator 6

Nr. crt

Operaţii (faze) tehnologice

Baza tehnico-materială ObservaţiiSDV-uri şi materiale

1 Compatibilitatea componentelor

2 Pregătirea pentru asamblare

3 Carcasa şi distanţierele

4 Instalarea microprocesorului

5 Coolerul

6 Memoria RAM

7 Instalarea plăcii de bază

8 Montarea unităţii optice, a floppy disk-ului si a hard disk-ului.

9 Placa video

10 Alte componente adiţionale

6 Vezi anexa 8.2Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de


Tema: Mentenanţa componentelor hardware

Numele si prenumele:

Clasa:Data:

Fişa tehnologică 2Completaţi fişa tehnologică pentru localizarea şi remedierea defectelor hardware apărute într-un calculator7

Nr. crt.


Baza tehnico-materială ObservaţiiSDV-uri şi materiale

1O buna cunoaştere a funcţionării componentelor hardware

2 Identificarea simptomelor defectului

3Testări succesive pentru a reproduce condiţiile în care se produce defectul

4 Izolarea defectului

5Curăţarea componentei hardware sau înlocuirea ei

7 Vezi anexa 8.3 “Întreţinerea componentelor hardware interne”Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de


Tema: Utilizează metode specifice de protejare a programelor şi datelor

Numele si prenumele :

Clasa:Data:

Fişa tehnologică 3Completaţi fişa tehnologică pentru aplicarea metodelor de întreţinere a sistemului de operare8

Nr. crt.


Baza tehnico-materială ObservaţiiSoftware necesar

1 Scanarea hard disk-ului

2 Defragmentarea hard disk-ului

3 Instalarea şi dezinstalarea softurilor

4 Configurarea meniului START

5 Ştergerea fişierelor inutile

6 Instalarea ultimelor versiuni de drivere

8 Vezi anexa 8.4Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de


5.4 Studiu de caz



Tema: Măsuri de protecţia muncii


Numele elevului:

Studiu de caz 1Citiţi cu atenţie regulile de mai jos şi găsiţi motivarea fiecărei reguli răspunzând la

întrebarea De ce.....?Reguli de siguranţă generale:Scoateţi ceasul şi toate bijuteriile.

Închideţi sursele de alimentare şi scoateţi echipamentele din priză înainte de reparaţii.

Acoperiţi toate marginile ascuţite din carcasa calculatorului cu bandă adezivă.

Nu deschideţi niciodată o sursă de alimentare sau un monitor.

Nu atingeţi părţile imprimantei care sunt fierbinţi sau care folosesc o tensiune înaltă.

Să ştiţi unde se află extinctorul şi să ştiţi să-l folosiţi.

Nu ţineţi mâncare sau băutură în spaţiul de lucru.

Păstraţi spaţiul de lucru ordonat şi curat.

Îndoiţi genunchii atunci când ridicaţi obiecte grele pentru a proteja coloana vertebrală.

Observaţii ale maistrului sau tutorelui de practică:



Competenţa: Asigură mentenanţa componentelor hardwareTema: Întreţinerea componentelor hardware interne


Numele elevului:

Studiu de caz 2

Obiectivul: Această activitate vă va ajuta să învăţaţi să recunoaşteţi situaţile în care trebuie să curăţaţi diferitele componente hardware.

În timpul funcţionării calculatorului remarcaţi un sunet sincopat, care nu are aceeaşi intensitate şi care uneori dispare pentru o perioadă de timp. Depistaţi cauza acestei nereguli şi precizaţi măsurile ce se pot lua pentru înlăturarea ei.



Competenţa: Utilizează metode specifice de protejare a programelor şi datelor

Tema: Creare de conturi


Numele elevului:

Studiu de caz 3Scenariu:Sunteţi administratorul unei reţele de calculatoare dintr-o firmă.

Şeful departamentului de vânzări a solicitat un computer mai puternic. Doreşte ca informaţiile despre preţurile de achiziţionare a produselor să fie confidenţiale.

De asemenea, acesta doreşte să aibă acces deplin la toate facilităţile sistemului de calcul. În rest, cei care vor accesa acest calculator sunt utilizatori obişnuiţi, cu drepturi limitate. Sarcina voastră este să creaţi 2 conturi: un cont pentru şeful departamentului şi un altul de utilizator obişnuit, cu drepturi limitate, ca în tabelul de mai jos:

Operaţia Administrator al computerului

User limitat

Instalare programe şi hardware Schimbări în sistem Acces şi citire toate fişierele “non-private” Creare şi ştergere conturi de utilizator Schimbare conturi pentru alţi utilizatori Schimbare nume cont şi tip pentru contul personal Personalizarea sistemului de operare

Creare, schimbare sau ştergere a parolei personale



5.5 Proiect

Cum veţi lucra? Cât veţi lucra? De unde vă veţi informa?

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic

MOD

Pe Grupe

TIM

Patru Saptămâni

SURSE

surse reale: manual, documentaţie tehnică – atelier/agent economic

surse virtuale: software educaţional, internetsurse mass-media: literatura tehnică de

specialitate

31

I. TEMA PROIECTULUI: Upgrade Componente Hardware

Scenariu:Computerul clientului este dotat cu 1 Modul de 256 MB RAM, un HDD de 40 GB, şi o placă video AGP cu 32 MB de RAM. Clientul doreşte să joace jocuri video avansate.

1. Căutaţi în magazinele de specialitate şi apoi treceţi în tabelul de mai jos 2 tipuri diferite de module de memorie de 1 GB DDR400 (PC3200), notând mărcile, modelul, caracteristicile şi preţul lor.

Marca, Modelul Caracteristici Preţ

2. Pe baza cercetărilor voastre, ce memorie RAM aţi folosi în situaţia dată? Discutaţi alegerea făcută.

3. Căutaţi în magazine şi completaţi tabelul de mai jos cu 2 tipuri diferite de HDD de 500 GB 5400 rpm IDE, notând mărcile, modelul, caracteristicile şi preţul lor.


4. Pe baza cercetărilor voastre, ce tip de HDD aţi alege în situaţia dată? Discutaţi alegerea făcută.

5. Căutaţi în magazinele de specialitate şi apoi treceţi în tabelul de mai jos 2 tipuri diferite de placă video 8x AGP cu 256 MB RAM, notând marcile, modelul, caracteristicile şi preţul lor.


6. Pe baza cercetărilor voastre, ce tip de placă video aţi alege în situaţia dată? Discutaţi alegerea făcută.

II. STRUCTURA PROIECTULUI

Proiectul va fi realizat la finalul parcurgerii conţinuturilor modulului şi va fi structurat în două mari părţi:

a. Cercetarea făcută pentru a documenta operaţia de upgrade, utilizând cei 6 paşi de mai sus


b. Realizarea unei configuraţii hardware convenabilă pentru necesităţile upgrade-ului

1. ETAPE – TERMENE

Derularea proiectului va fi etapizată, termenele de finalizare fiind stabilite de comun acord cu îndrumătorul, fiecare etapă finalizată urmând a fi analizată pentru descoperirea punctelor slabe şi trecerea la o nouă etapă.Elevii au obligaţia de a respecta etapele şi termenele stabilite pentru a se înscrie în grafic, iar proiectul să poată fi predat în condiţii optime şi la termenul stabilit.

2. CONDIŢII DE PREZENTARE

Proiectul va fi prezentat în scris redactat la calculator şi printat.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic

SUCCES ÎN REALIZAREAPROIECTULUI

33

6. Modalităţi de evaluare

În timpul derulării stagiului de pregătire practică, tutorele împreună cu cadrul

didactic responsabil cu urmărirea derulării stagiului de pregătire practică vor evalua

practicantul în permanenţă, pe baza unei Fişe de observaţie/evaluare. Vor fi evaluate

atât nivelul de dobândire a competenţelor tehnice, cât si comportamentul şi modalitatea

de integrare a practicantului în activitatea întreprinderii (disciplină, punctualitate,

responsabilitate în rezolvarea sarcinilor, respectarea regulamentului de ordine interioară

al întreprinderii/instituţiei publice, etc.).

Înainte de rezolvarea sarcinilor de lucru aferente unei activităţi, este util ca, la

recomandarea profesorului, elevii să studieze materiale bibliografice, anexele

materialului cu conţinut în legătură cu tema care va fi analizată la respectiva activitate.

Activităţile practice sunt diverse şi au diferite niveluri de dificultate.

La finalizarea sarcinilor menţionate într-o fişă (de observaţie, de lucru sau

tehnologică), elevii vor nota răspunsurile date la întrebări sau vor consemna activităţile

îndeplinite, fiind astfel posibilă o autoevaluarea a activităţii de către elevi. Maistrul

instructor/tutorele de practică va verifica rezultatul muncii elevilor şi va confirma

corectitudinea răspunsurilor date în aceeaşi fişă. Maistrul instructor/tutorele de practică

împreună cu elevul va stabili un plan de măsuri privind sarcinile de lucru individuale de

realizat în viitor de către elevi. Acestea pot fi: consultarea materialului teoretic pe tema

analizată în activitatea respectivă, rezolvarea unor sarcini de lucru, de o mai mare

complexitate din altă fişă.

O altă variantă de evaluare este aceea de a înmâna elevilor fişe, ca în exemplul

de mai jos:


Titlul sarcinii de lucru: Nume elev:

Criterii Autoevaluare Evaluarea profesorului

Criteriul 1

..............

Criteriul n

Principalele puncte tari:

Îmbunătăţiri care trebuie aduse sarcinii:

Ţinte pentru următoarea sarcină (unul sau două dintre criteriile de mai sus):

Este foarte important de evidenţiat că această fişă nu conţine rubrică pentru notă.

Interesul trebuie îndreptat spre abordarea celor mai importante obiective şi spre

autoevaluare, implicând o strategie de genul “găseşte defectele, repară şi apoi mergi

mai departe”.

În acest scop, este recomandat ca, la începutul fişei pentru următoarea activitate,

să fie menţionată ţinta propusă anterior şi comentariile elevului şi profesorului asupra

îndeplinirii acesteia pe parcursul noii activităţii. Aceasta este o foarte eficientă strategie

de individualizare a învăţării, căci elevul depune efort concentrat spre atingerea unei

ţinte (auto)diagnosticate pentru el personal.

Aceste fişe se pot crea având în vedere atât competenţe cheie, caz în care

competenţele se vor regăsi pe parcursul mai multor teme de activitate, cât şi

competenţe tehnice specializate adresabile printr-un conţinut anume.


7. Anexe

7.1 CONVENŢIE CADRUprivind efectuarea stagiului de pregătire practică în întreprindere/instituţie publică

de către elevii din învăţământul profesional şi tehnic

Prezenta covenţie se încheie între:

Unitatea de învăţământ ......................................................................... (denumită în continuare organizator de practică) reprezentată de Director Dl/Dna ............................................................. Adresa organizatorului de practică:.............................................................................................................................................email:…………………………………………….Telefon :............................................

şi

Întreprinderea, instituţia, societatea comercială, etc ................................................(denumită în continuare partener de practică) reprezentată de (numele şi calitatea)Dl/Dna..........................................................................Adresa partenerului de practică:.............................................................................................................................................email:…………………………………………….Telefon :............................................

Perioada pentru care se încheie convenţia:..............................................

Art. 1 Obiectul convenţieiConvenţia stabileşte cadrul în care se organizează şi se desfăşoară stagiul de pregătire practică în vederea învăţării la locul de muncă, ca parte a programului de pregătire profesională prin învăţământ profesional şi tehnic, efectuat de:

Elev (denumit în continuare practicant)……………………………………………………….CNP………………………………………înscris în clasa ………. , în anul scolar …………..calificarea ………………………………………………………, nivel de calificare …………..

Stagiul de practică este realizat de practicant în vederea dobândirii competenţelor profesionale menţionate în Anexa pedagogică, parte integrantă a prezentei Convenţii cadru, în conformitate cu Standardul de pregătire profesională şi curriculumul aprobate prin Ordin al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. __________________.Modalităţile de derulare şi conţinutul stagiului de pregătire practică sunt descrise în prezenta Convenţie şi în Anexa pedagogică.

Art. 2 Statutul practicantului


Practicantul rămâne, pe toată durata stagiului de pregătire practică, elev al unităţii de învăţământ.

Art. 3. Plata si obligaţiile socialeStagiul de pregătire practică (se bifează situaţia corespunzătoare):- se efectuează în cadrul unui contract de muncă,cei doi parteneri putând să beneficieze de prevederile legii nr. 72/2007 - nu se efectuează în cadrul unui contract de muncă - se efectuează în cadrul unui proiect finanŃat prin Fondul Social European - se efectuează în cadrul proiectului ..................................... În cazul angajării ulterioare, perioada stagiului nu va fi considerată ca vechime în situaţia în care convenţia nu se derulează în cadrul unui contract de muncă.Practicantul nu poate pretinde un salariu din partea partenerului de practică care-l primeste în stagiul de pregătire practică, cu excepţia situaţiei în care practicantul are statut de angajat.Partenerul de practică poate, totusi, acorda practicantului o indemnizaţie, gratificare, primă sau avantaje în natură, precizate la art. 8.Partenerul de practică se angajează să achite integral cotizaţiile sociale conform reglementărilor în vigoare.

Art. 4. Sănătatea şi securitatea în muncă. Protecţia socială a practicantuluiPartenerul de practică are obligaţia respectării prevederilor legale cu privire la sănătatea şi securitatea în muncă a practicatului pe durata stagiului de instruire practică.Practicantului i se asigură protecţie socială conform legislaţiei în vigoare. Ca urmare, conform dispoziţiilor capitolului II, articolul 5, paragraful e al Legii nr. 346/2002 modificat de OUG 107/24.10.2003 despre asigurările pentru accidente de muncă şi boală profesională, practicantul beneficiază de legislaţia privitoare la accidentele de muncă pe toată durata efectuării pregătirii practice.În cazul unui accident suportat de practicant, fie în cursul lucrului, fie în timpul deplasării la lucru, partenerul de practică se angajează să înstiinţeze asiguratorul cu privire la accidentul care a avut loc (conform capitolului V din legea 346/2002 modificată de OUG 107/24.10.2003).

Art. 5. Responsabilităţile practicantuluiPracticantul are obligaţia, ca pe durata derulării stagiului de pregătire practică, să respecte programul de lucru stabilit şi să execute activităţile solicitate de tutore după o prealabilă instruire, în condiţiile respectării cadrului legal cu privire la volumul şidificultatea acestora (conform Codului Muncii). În cazul nerespectării obligaţiilor se aplică sancţiunile conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ.Pe durata stagiului său, practicantul respectă regulamentul de ordine interioară al partenerului de practică. În cazul nerespectării acestui regulament, directorul întreprinderii, instituţiei, societăţii comerciale, etc. (partener de practică), îşirezervă dreptul de a anula convenţia referitoare la pregătirea practică, după ce în prealabil a înştiinţat directorul unităţii de învăţământ la care elevul (practicantul) este înscris ( Art. 263/1 si Art. 264/1 din Codul muncii).


Practicantul are obligaţia de a respecta normele de securitate şi sănătate în muncă pe care şi le-a însuşit de la reprezentantul partenerului de practică înainte de începerea stagiului de practică.De asemenea, practicantul se angajează să nu folosească, în nici un caz, informaţiile la care are acces în timpul stagiului despre partenerul de practică sau clienţii săi, pentru a le comunica unui terţ sau pentru a le publica, chiar după terminarea stagiului, decât cu acordul respectivului partener de practică.

Art. 6. Responsabilităţile partenerului de practicăPartenerul de practică va stabili un tutore pentru stagiul de practică, selectat dintre salariaţii proprii şi ale cărui obligaţii sunt menţionate în Anexa pedagogică, parte integrantă a Convenţiei.

Înainte de începerea stagiului de practică, partenerul are obligaţia de a face practicantului instructajul cu privire la normele de securitate si sănătate în muncă în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Printre responsabilităţile sale, partenerul de practică va lua măsurile necesare pentru securitatea si sănătatea în muncă a practicanţilor, asa după cum acestea sunt definite în particular prin art. 5, litera a), art. 13 , literele d, f, h, q si r, din Legea nr.319/2006 securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi pentru comunicarea regulilor de prevenire asupra riscurilor profesionale (art. 173/1, art. 174/1, art. 176/1 din Codul muncii).Partenerul de practică trebuie să pună la dispoziţia practicantului toate mijloacele necesare pentru dobândirea competenţelor precizate în Anexa pedagogică.

Partenerul de practică trebuie să asigure locul de muncă în ideea de a garanta securitatea şi sănătatea practicanţilor (Art.177/1 din Codul muncii).

Partenerul de practică are obligaţia de a asigura practicanţilor accesul liber la serviciul de medicina muncii, pe durata derulării pregătirii practice (Art. 182/1 din Codul muncii).

Partenerul de practică trebuie să comunice şi practicanţilor ansamblul de reguli interne pe care l-a adoptat de comun acord cu sindicatul sau cu reprezentanţii de personal, după caz (Art. 257, Art. 258 si Art. 259 din Codul muncii).

Partenerul de practică certifică faptul de a fi asigurat în materie de responsabilitate civilă, în funcţie de dispoziţiile legale şi reglementările în vigoare. Această dispoziţie nu se aplică partenerilor de practică scutiţi prin statutul lor de această asigurare.

Partenerul de practică are obligaţia de a informa practicantul asupra riscurilor profesionale (în cazul muncii de laborator este necesară existenţa unui proces verbal de protecţia muncii) articolul 171-178 din Codul muncii şi articolul 56 din legea 346/2002 asupra asigurărilor accidentelor de muncă (Capitolul V, Art.51/1 şi Art. 55 al legii 346/2002 modificată de OUG 107/24.10.2003).


Partenerul de practică este obligat, prin normele şi principiile responsabilităţii civile contractuale, să despăgubească practicantul în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din vina partenerului de practică pe durata îndeplinirii obligaţiilor ce derivă din derularea stagiului de pregătire practică (Art. 269/1 din Codul muncii).

În cazul în care, din vina partenerului de practică , contribuţia de asigurare contra accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale nu a fost plătită, costul prestărilor de servicii de asigurare prevăzute de legea aici prezentată va fi suportat de către partenerul de practică (Art. 14 al legii 346/2002 modificată de OUG 107/24.10.2003).

Art. 7. Obligaţiile organizatorului de practicăÎn cazul în care derularea stagiului de pregătire practică nu este conformă cu angajamentele luate de către partenerul de practică în cadrul prezentei convenţii, directorul unităţii de învăţământ (organizator de practică) poate decide întrerupereastagiului de pregătire practică conform convenţiei, după informarea prealabilă a responsabilul întreprinderii, instituţiei, societăţii comerciale, etc. (partener de practică) şi primirea confirmării de primire a acestei informaţii.

Organizatorul de practică desemnează un cadru didactic responsabil cu planificarea, organizarea si supravegherea desfăsurării pregătirii practice. Cadrul didactic împreună cu tutorele desemnat de partenerul de practică stabilesc tematica de practică şi competenţele profesionale care fac obiectul stagiului de pregătire practică în conformitate cu Standardul de pregătire profesională si programa scolară corespunzătoare.

Art. 8. Condiţii de desfăsurare a stagiului de pregătire practicăGratificări sau prime acordate practicantului:

Avantaje eventuale (plata transportului de la şi la întreprindere, tichete de masă, acces la cantina partenerului de practică,etc.):

Alte precizări

Art. 9. Persoane desemnate de organizatorul de practică şi partenerul de practică:

Tutorele (persoana care va avea responsabilitatea practicantului din partea partenerului de practică):Dl/Dna …………………………………………......Funcţia …………………………………...............Tel: …………………… Fax:…………………… Email: ………………………………………Cadrul didactic responsabil cu urmărirea derulării stagiului de pregătire practică din partea organizatorului de practică:Dl/Dna …………………………………………….Funcţia …………………………………………….


Tel: ……………………. Fax: ………………….. Email: …………………………………………

Art. 10 Evaluarea stagiului de pregătire practicăÎn timpul derulării stagiului de pregătire practică, tutorele împreună cu cadrul didactic responsabil cu urmărirea derulării stagiului de pregătire practică vor evalua practicantul în permanenţă, pe baza unei Fise de observaţie/evaluare. Vor fi evaluate atât nivelul de dobândire a competenţelor tehnice, cât si comportamentul şi modalitatea de integrare a practicantului în activitatea întreprinderii (disciplină, punctualitate, responsabilitate în rezolvarea sarcinilor, respectarea regulamentului de ordine interioară al întreprinderii/instituţiei publice, etc.).La finalul modulului/ stagiului de pregătire practică, tutorele împreună cu cadrul didactic responsabil cu urmărirea derulării stagiului de pregătire practică, evaluează nivelul de dobândire a competenţelor de către practicant pe baza fisei de observaţie/evaluare, a unei probe orale/interviu şi a unei probe practice. Rezultatul acestei evaluări va sta la baza notării elevului de către cadrul didactic responsabil cu derularea stagiului de pregătire practică.

Art. 11. Raportul privind stagiul de pregătire practicăPeriodic si după încheierea stagiului de pregătire practică, practicantul va prezenta un caiet de practică care va cuprinde:- denumirea modulului de pregătire- competenţe exersate- activităţi desfăsurate pe perioada stagiului de pregătire practică- observaţii personale privitoare la activitatea depusăCaietul de practică va fi parte din portofoliul elevului.

Alcătuit în triplu exemplar la data: ……………………

DirectorUnitate de învăţământ(Organizator de practică)

ReprezentantÎntreprindere, instituţie,societate comercială,etc(Partener de practică)

Numele şi prenumele

Data

Semnătura

Ştampila


Am luat la cunoştinţă,

Nume si prenume Semnătura

Elev

Părinte elev (pentru elevii minori)

Cadru didactic responsabil pentru stagiul de practică

Tutore

Data:

Anexa pedagogică

a Convenţiei cadru privind efectuarea stagiului de pregătire practică în întreprindere/instituţie publică de către elevii din învăţământul profesional si tehnic

1. Durata totală a pregătirii practice

2. Calendarul pregătirii

3. Perioada stagiului, timpul de lucru şi orarul (de precizat zilele de pregătire practică în cazul timpului de lucru parţial):

4. Adresa unde se va derula stagiul de pregătire practică (dacă este diferită de cea indicată în Convenţie):

5. Deplasarea în afara locului unde este repartizat practicantul vizează următoarele locaţii:

6. Condiţii de primire a elevului în stagiul de practică

7. Modalităţi prin care se asigură complementaritatea între pregătirea dobândită de elev la şcoală şi în întreprindere


8. Numele si prenumele cadrului didactic care asigură supravegherea pedagogică a practicantului pe perioada stagiului de practică

9. Drepturi si responsabilităţi ale cadrului didactic din unitatea de învăţământ – organizator al practicii, pe perioada stagiului de pregătire practică

10. Numele si prenumele tutorelui desemnat de întreprindere care va asigura respectarea condiţiilor de pregătire şi dobândirea de practicant a competenţelor profesionale planificate pentru perioada stagiului de pregătire practică

11. Drepturi si responsabilităţi ale tutorelui de practică desemnat de partenerul de practică

12. Definirea unităţilor de competenţe si a competenţelor care vor fi dobândite pe perioada stagiului de practică în conformitate cu standardul de pregătire profesională şi curriculumul aprobat prin OMECTnr.____________________

Unitatea decompetenţe

Competenţa Modulul depregătire

Locul demuncă

Activităţiplanificate

Observaţii

13. Modalităţi de evaluare a pregătirii profesionale dobândite de practicant pe perioada stagiului de pregătire practică

Cadru didactic Tutore Practicant

Data

Semnătura


Anexa 7.2Principalii 10 paşi pentru asamblarea unui calculator.

1) Compatibilitatea componentelor

Componentele care se asamblează trebuie să fie compatibile între ele pentru a evita problemele de incompatibilitate între componente.

2) Pregătirea pentru asamblare

Se despachetează componentele pregătindu-le astfel pentru asamblare.

3) Carcasa şi distanţierele

Se desface carcasa şi se aşează distanţierele pentru placa de bază pe poziţiile necesare. Distanţierele sunt mici dopuri din metal sau plastic destinate montării plăcii de bază în carcasă. Ele au totodată rolul de a asigura o distanţă între placa de bază şi carcasă pentru a se evita apariţia unor scurtcircuite ce defectează placa de bază. Dacă nu sunt deja preinstalate, se plasează placa de bază în poziţia corectă în carcasă şi se urmăreşte suprapunerea locurilor de fixare (găurilor). Distanţierele se plasează numai în locurile unde găurile de pe placa de bază se suprapun perfect cu cele din carcasă.

4) Instalarea microprocesorului

Puneţi placa de bază pe punga antistatică cu care a venit. Asiguraţi-vă că socket-ul este deschis. Puneţi procesorul în poziţia corectă (săgeata de pe procesor trebuie să corespundă cu cea de pe socket). Apăsaţi încet până toţi pinii procesorului intră în locurile lor şi apăsaţi tare. Dacă procesorul nu intră bine, nu îl forţaţi, scoateţi-l afară şi mai încercaţi o dată. Închideţi clapeta de la socket pentru fixarea definitivă.

5) Coolerul

Pentru acest accesoriu trebuie să vă asiguraţi că se potriveşte cu procesorul şi cu placa de bază. El are un sistem de prindere, iar în manualul placii de bază şi în cel care însoţeşte procesorul sunt descrise amănunţit modalităţile de prindere şi de alimentare.

6) Memoria RAM

Toate memoriile moderne RAM au o singură posibilitate de a intra în slot. Plăcile de bază actuale au mai multe sloturi pentru memorie şi nu contează pe care îl folosiţi. Totuşi, indicat este să consultaţi manualul plăcii de bază pentru a verifica dacă instalaţi memoriile corect. Acestea trebuie impinse până sistemul de prindere de pe margini intră în funcţiune.


7) Instalarea plăcii de bază

Asiguraţi-vă că nu există piese ce vă pot încurca iar distanţierele sunt plasate corect. Fixaţi-o ferm în lăcaşurile prevăzute cu ajutorul şuruburilor cu pasul filetului rar, acelaşi tip de şuruburi ca la HDD. Conectaţi apoi alimentările şi fiţi atenţi la conectorii alimentării plăcii de bază să fie poziţionaţi corect. În continuare, se montează firele ce vin dinspre panoul frontal. De asemenea pentru LED-uri şi USB-uri trebuie să respectaţi polaritatea. Firul roşu trebuie să fie pe plus, marcat pe placă cu 1 sau simplu cu +. În ambele cazuri porturile sunt marcate pe placă deci va fi uşor să conectaţi firele. Verificaţi încă o dată polaritatea şi fiţi atenţi să nu uitaţi ceva neconectat.

8) Montarea unităţii optice, floppy disk-ului si a hard disk-ului.

Aveţi grijă că pentru primele două aveţi nevoie de şuruburi cu pasul filetului mărunt iar pentru ultimul şuruburi cu pasul filetului rar.

8.a) Instalarea hard disk-ului

Pentru instalarea HDD-ului trebuie să aveţi disponibile cablurile IDE sau Serial ATA ce se conectează pe placa de bază în locurile lor. Hard disk-ul are în spate mai mulţi conectori ce trebuie aşezaţi în poziţia pentru Master sau Single Drive, conform indicaţiei lipite pe el. Dacă avem mai multe hard disk-uri se montează în perechi, unul Master altul Slave.

8.b) Discheta

Chiar dacă nu este neapărat necesară, discheta poate fi utilă în multe cazuri şi ar fi bine să o aveţi instalată. Unitatea de dischetă se prinde ferm cu patru şuruburi. Ea se alimentează cu două cabluri, unul de date şi unul de alimentare. Numărul de pini şi poziţionarea acestor cabluri fac imposibilă montarea greşită.

8.c) Unitatea optică

În principal, unitatea optică se conectează după aceleaşi principii ca şi hard disk-ul.

9) Placa video

Majoritatea plăcilor video moderne sunt de tip PCI-Express şi trebuie introduse în slotul PCI-e de pe placa de bază. În cazul în care aveţi o placă video AGP, aceasta se introduce în unul dintre sloturile AGP.

10) Alte componente adiţionale

Dacă placa de bază conţine mai multe fire sau componente, e bine să consultaţi manualul pentru a vă asigura că totul va fi instalat în mod corespunzător. Închideţi carcasa, montaţi tastatura, mouse-ul şi monitorul. Verificaţi iarăşi toate conexiunile apoi


porniţi calculatorul pentru prima dată. Dacă există probleme (computerul nu porneşte; computerul porneşte, dar nu boot-ează) este bine să verificaţi încă o dată toate componentele şi modul lor de instalare.


Anexa 7.3

Întreţinerea componentelor hardware interne

1. Noţiuni generale

Componentele interne ale unui calculator degajă o cantitate importantă de căldură în timpul funcţionării acestuia. Principalele componente care produc căldură sunt transformatorul sursei de alimentare, procesorul, hard disk-ul, unitatea CD-ROM şi placa video.

Un alt factor care afectează disiparea căldurii produsă de calculator este praful care datorită atracţiei electrostatice şi gravitaţiei are tendinţa de a se acumula pe componentele interne ale calculatorului. Praful depus pe o suprafaţă (de exemplu pe placa de baza sau pe placa video) acţionează ca un izolator termic reducând schimbul de căldură între suprafaţa respectivă şi mediul înconjurător. Ca urmare suprafaţa respectivă nu va putea să transfere o parte din caldură către mediul ambiant şi este posibil ca piesa căreia ii aparţine suprafaţa în cauză să devină în timp instabilă în funcţionare.

Mediul ambiant în care se află calculatorul are o importanţă deosebită în funcţionarea optimă a acestuia. Calculatorul este un aparat a cărui răcire se face cu aer adus din mediul înconjurător. Acest aer pătrunde în carcasă prin micile găuri care există pe panourile acesteia.

Este indicat să păstrăm temperatura mediului ambiant din camera în care se află calculatorul la valori rezonabile, de până la 25 de grade Celsius. De asemenea nu trebuie să supunem calculatorul la variaţii mari de temperatură pentru că există posibilitatea ca acestea să producă defectarea unora dintre componente. De exemplu dacă pe timp de iarnă, având calculatorul oprit am uitat geamul deschis la cameră timp de 1-2 ore şi temperatura a scăzut mult este recomandat să lasam temperatura să revină la valori de peste 15-16 grade Celsius inainte de a porni calculatorul.

Cu cât aerul din camera în care se află calculatorul este mai curat, cu atât calculatorul va funcţiona mai bine. Aceasta înseamnă că trebuie să aspirăm în mod regulat praful din cameră şi să nu permitem fumatul în cameră.

2. Materiale necesare

Pentru asigurarea unei întreţineri corecte a calculatorului avem nevoie de câteva cârpe de bumbac curate, uscate şi care să nu lase scame. De asemenea avem nevoie de o soluţie de detergent lichid care să fie compusă din apă şi săpun sau un detergent folosit pentru spălarea vaselor. În fine este posibil să avem nevoie şi de o mică pensulă de pictură curată (nefolosită) şi moale care ne va ajuta să curăţăm praful din zone mai greu accesibile.


Un accesoriu util este şi un aspirator (sau mai bine un miniaspirator) care să poată inversa fluxul de aer, adică să fie capabil să sufle aerul. Nu este indicat să ţinem dispozitivul prin care suflăm aerul (furtun, de ex.) foarte aproape de suprafaţa care trebuie curăţată, mai ales dacă viteza curentului de aer este mare.

3. Precauţii

Un calculator care nu a fost curăţat de multă vreme poate avea la interior o cantitate mare de praf şi ca urmare este bine să ne luăm câteva precauţii care să ne asigure că nu ne vom periclita sanatatea. Este bine să folosim nişte ochelari de plastic etanşi (de exemplu nişte ochelari de schi) pentru a evita să ne intre praful în ochi. Dacă nu avem astfel de ochelari trebuie pur şi simplu să închidem ochii atunci când suflăm praful de pe componente. De asemenea trebuie să evităm cât putem de mult să inhalăm o cantitate mare de praf.

Atunci când suflăm cu ajutorul unui aspirator praful din interiorul carcasei sau de pe piesele calculatorului trebuie să facem operaţia respectivă în exteriorul casei sau pe balcon (pentru ca acest praf să nu rămână în încăperea în care se află calculatorul) şi de asemenea să fim atenţi la direcţia fluxului de aer în aşa fel încât să nu inspirăm noi praful ridicat de pe componente.

4. Curăţarea suprafeţelor

Toate suprafeţele murdare (panourile carcasei calculatorului, carcasa monitorului, etc.) trebuie mai întâi şterse de praf cu o cârpă uscată şi abia apoi curăţate cu o soluţie de apă călduţă şi detergent lichid.

Trebuie ţinut minte faptul că soluţia de apă călduţă şi detergent (sau apă şi săpun) nu se pune direct pe piesa curăţată ci pe cârpă cu care curăţăm. Pentru suprafeţele de plastic putem folosi şi alcool sanitar (spirt) care are avantajul că se evaporă foarte repede, dar care nu curăţă atât de bine ca soluţia de apă şi detergent lichid.

5. Întreţinerea ventilatoarelor

Funcţionarea optimă a calculatorului chiar şi în condiţiile în care temperatura ambiantă este ridicată depinde în mare masură de capacitatea diferitelor ventilatoare de a disipa căldura degajătă de componentele calculatorului. Un ventilator nou îşi îndeplineşte funcţia cu succes, însă o dată cu trecerea timpului randamentul său scade.

Un ventilator care funcţionează normal emite un zgomot care îşi păstrează aceeaşi intensitate. Un ventilator care nu mai merge bine are de asemenea un sunet caracteristic, sincopat, care nu are în pemanenţă aceeaşi intensitate. Uneori zgomotul ventilatorului dispare pentru o perioada de timp, semn ca el s-a oprit din funcţionare.


Ştergerea palelor elicei se face întâi cu o cârpă uscată pentru a îndepărta praful şi apoi cu o cârpă umezită în solutie de detergent.

Pentru lubrifierea ventilatoarelor calculatorului avem nevoie de ulei folosit în mecanica fină (de ex. cel folosit pentru ungerea componentelor ceasurilor mecanice). Un ventilator nou are destul lubrifiant pentru a funcţiona optim un an de zile însă cu trecerea timpului lubrifiantul dispare şi rotirea elicei ventilatorului devine din ce în ce mai grea, iar acest lucru se răsfrânge asupra funcţionării procesorului care nu mai este răcit suficient.

Toate ventilatoarele au doua etichete autocolante lipite pe părţi opuse ale porţiunii centrale a elicei, dintre care una este colorată mai viu şi este mai frumoasă iar alta este colorată în culori mai şterse, fiind mai puţin atrăgătoare. Eticheta mai frumoasă acoperă partea elicei care se vede la exterior şi are o funcţie publicitară, ea acoperind doar o suprafaţă de plastic. Eticheta mai puţin atrăgătoare acoperă însă dopul de cauciuc pe care trebuie să-l scoatem pentru a avea acces la axul elicei. Înlăturăm eticheta fără a o rupe sau mototoli şi o punem bine pentru că o vom pune la loc după ce ungem axul.

Scoatem dopul de cauciuc cu ajutorul unei şurubelniţe cu capul plat şi subţire. Punem capul şurubelniţei la limita dintre marginea dopului de cauciuc şi porţiunea din plastic a elicei şi apoi tragem uşor în sus iar dopul va ieşi. În compartimentul care apare vedem capul axului elicei peste care punem o picătură de ulei cu ajutorul unei pipete sau a unei seringi mici. O picătură este suficientă, nu este necesar şi nici indicat să punem mult ulei.

Punem dopul de cauciuc la loc apăsându-l cu degetul şi apoi lipim din nou eticheta peste dop sau punem o bucată de bandă izolatoare (sau scoci) dacă lipiciul etichetei nu mai permite ataşarea ei. Apoi ţinem ventilatorul cu dopul în sus şi rotim de câteva ori cu mana elicea ventilatorului pentru a permite uleiului să pătrundă în jos pe toată lungimea axului. Punem ventilatorul de-o parte pentru o jumătate de oră înainte de a-l monta din nou, timp care permite uleiului să coboare pe ax şi să nu iasă pe lângă marginile dopului atunci când manipulăm ventilatorul.

Pentru ventilatoarele mici (cum sunt cele ale unor plăci video mai ieftine) care nu au dop de cauciuc deasupra axului lor, este esenţial să îl acoperim pe acesta din urmă fie cu eticheta autocolantă, fie cu o bucată de bandă izolatoare (recomandat) sau cu scoci dacă eticheta şi-a pierdut lipiciul. Eticheta sau bucata de scoci trebuie aplicate doar după ce am curăţat bine suprafaţa pe care urmează să le lipim. În nici un caz nu trebuie lăsat descoperit axul ventilatorului, pentru că în acest caz lubrifierea sa a fost în zadar, uleiul dispărând în câteva zile. Cantitatea de ulei folosită la lubrifiere nu trebuie să fie foarte mare pentru că dacă punem prea mult ulei el va dezlipi eticheta de pe axul ventilatorului şi se va scurge în afară. De fapt în cazul ventilatoarelor fără dop de cauciuc este mai degrabă indicat să folosim un lubrifiant pe bază de pastă (de ex. vaselina), pentru că acesta este mai aderent şi nu riscăm să îl pierdem atât de uşor din cauza forţei centrifuge. Temperatura ridicată scade consistenţa pastei lubrifiante, ceea ce permite ungerea optimă a axului ventilatorului. Lubrifiantul-pastă se va evapora după


un anumit timp şi va trebui aplicat din nou, dar chiar şi aşa durata de funcţionare corespunzătoare a ventilatorului este dublă faţă de lubrifianţii pe bază de ulei.

6. Întreţinerea radiatorului procesorului

Funcţionarea la capacitate maximă a procesorului chiar şi în condiţiile în care temperatura ambiantă este ridicată depinde în mare măsură de capacitatea radiatorului de a disipa căldura degajată de procesor. Prinicipalele cauze pentru scăderea randamentului răcitorului sunt acumularea de praf (pe radiator şi pe ventilator) şi dispariţia lubrifiantului care asigură rotirea uşoară a palelor ventilatorului.

Radiatorul se curaţă uşor de praf folosind o cârpă uscatăa şi subţire, pe care o introducem cu grijă în spaţiile dintre lamelele radiatorului şi o mişcăm într-o parte şi în alta. Putem folosi şi o pensulă de pictură (nefolosită la pictat) pentru a curaţă de praf anumite zone ale radiatorului.

Întreţinerea radiatorului este bine să fie făcută la intervale regulate ,dar oricum cel puţin o dată la 6 luni pentru a fi siguri că elicea ventilatorului poate să menţină numărul de rotaţii pe minut necesar pentru răcirea adecvată a procesorului.

7. Întreţinerea procesorului

Procesorul nu necesită o întreţinere propriu-zisă, dar este bine să-l demontăm dacă dorim să fim siguri că transferul de căldura între el şi radiator este maxim. Pasta termoconductoare (pasta siliconică), cea care asigură transferul termic, este supusă la temperaturi foarte mari şi ca urmare este posibil ca în timp calitatea ei să se degradeze. Înlocuirea pastei termoconductoare este o operaţiune extrem de simplă. Va trebui să ştergem pasta termoconductoare veche de pe suprafaţa procesorului şi a bazei radiatorului cu o cârpă uscată şi apoi să curăţăm ambele suprafeţe cu ajutorul unei cârpe îmbibate (şi bine stoarse) în spirt. În final ştergem bine cu o cârpă uscată ambele suprafeţe. Trebuie să fim atenţi să nu apăsăm tare pe procesor în timpul operaţiei de curăţare. Montăm procesorul în soclu şi aplicăm o picătură de pastă termoconductoare (din seringa furnizată împreună cu radiatorul) pe suprafaţa lui. Împrăştiem cu delicateţe picătura de pastă într-un strat omogen pe toată suprafaţa procesorului cu ajutorul degetului arătător învelit într-o bucată de plastic (pungă, manuşă) şi înlăturăm pasta care a depăşit marginile procesorului. După această operaţiune putem să montăm radiatorul peste procesor.

8. Întreţinerea plăcii video

Plăcile video moderne sunt componente de a căror funcţionare la parametri maximi depinde performanţa generală a calculatorului.

Placa video este uşor de demontat, ceea ce face ca întreţinerea ei să nu fie dificilă. Suflăm cu aer placa video pe ambele părţi pentru a îndepărta praful de pe ea şi eventual


folosim şi o cârpă uscată sau o pensulă pentru a curaţa anumite porţiuni ale ei pe care praful a rămas aderent.

Radiatorul se curăţă de praf folosind o cârpă uscată şi subţire, de exemplu o batistă, pe care o introducem cu grijă în spaţiile dintre lamelele radiatoarelor (de pe GPU şi memorii) şi o mişcăm într-o parte şi în alta. Curăţarea postamentului radiatorului (porţiunea care acoperă procesorul grafic) trebuie făcută cu delicateţe, fără a apăsa tare, pentru a nu deteriora procesorul. Putem folosi şi o pensulă de pictură pentru a curăţa de praf anumite zone ale radiatoarelor.

În condiţiile în care ventilatorul plăcii video se roteşte foarte încet, plasticul din care este contruită placa video se va supraîncălzi şi va emite un miros caracteristic de ars, chiar dacă nici una din componentele electronice de pe ea nu s-a ars la acel moment. Dacă nu vom demonta ventilatorul de pe placa video pentru a-l curăţa de praf şi a-l lubrifia atunci avem toate şansele ca placa video să devină inutilizabilă, pentru ca mai devreme sau mai târziu una din componentele electronice principale (cipsetul sau modulele de memorie) nu va mai rezista la temperatura crescută şi se va arde cu adevărat.

9. Întreţinerea plăcii de bază, a plăcilor de extensie şi a memoriei RAM

Placa de bază (PB) trebuie suflată cu aer pe ambele părţi pentru a îndeparta praful acumulat la suprafaţa ei. Este posibil ca o parte din praf să rămână aderent la suprafaţa în unele locuri (sloturi PCI, sloturi ale modulelor de memorie, etc.) şi acesta va trebui îndepărtat cu o cârpă uscată sau cu o pensulă. Cablurile de conectare a componentelor calculatorului (cablurile IDE, de ex.) trebuie şi ele şterse de praf.

Plăcile de extensie sunt plăcile introduse în sloturile PCI (modem, placa de reţea, etc.) şi la fel ca placa video ele trebuie curăţate de praf prin suflare şi eventual cu ajutorul unei cârpe uscate. Modulele de memorie trebuie şterse de praf cu o cârpă uscată.

10. Întreţinerea unităţilor de stocare

Hard disk-ul, unitatea CD-ROM şi unitatea de dischetă trebuiesc şterse de praf la exterior cu o cârpă uscată.

Funcţionarea unităţii CD-ROM este uneori afectată de acumularea de praf la interior (mai ales dacă folosim discuri murdare, pline de praf) care se depune pe lentila mecanismului de citire a discurilor. Există nişte CD-uri speciale care permit curăţarea lentilei respective. În mod normal nu este necesar să folosim aceste discuri speciale pentru că unitatea funcţioneaza bine timp de cel puţin 1,5-2 ani de folosire intensivă, după care este recomandat să o înlocuim cu o unitate nouă.

Unitatea de dischetă este una din componentele care acumulează pe parcursul timpului mult praf la interior indiferent dacă o folosim sau nu. Acest lucru se întâmplă din cauza prezenţei fantei de introducere a dischetelor prin care intră mult praf chiar dacă fanta


este acoperită de un volet protector. Unitatea se poate demonta foarte uşor şi astfel putem curăţa praful din interiorul unităţii.

11. Întreţinerea sursei de alimentare

Sursa de alimentare este componenta care în caz că nu este întreţinută periodic poate afecta cel mai mult funcţionarea calculatorului.

Temperaturile înalte şi praful duc cu timpul la defectarea ventilatorului şi în consecinţă funcţionarea sursei de alimentare este perturbată. La sfarşitul unui an de funcţionare este foarte posibil ca ventilatorul sursei să îşi piardă o mare parte din lubrifiant şi palele elicei să fie pline de praf. Ca urmare zgomotul scos de ventilator va deveni sincopat (se opreşte, porneşte iar, etc.) iar dacă ne uitam cu lanterna putem vedea ca palele se învârtesc greu. Uneori este posibil ca ventilatorul să nu înceapă să se învârtă atunci când pornim calculatorul sau să se oprească după un anumit timp. Sursa va emite un miros caracteristic, de ars şi acesta este semnul cel mai evident că trebuie să închidem calculatorul şi să curăţăm sursa sau să cumpărăm una nouă. Prezenţa mirosului de ars nu înseamnă că sursa s-a ars şi nu mai poate funcţiona. Dacă o curăţăm în mod corespunzător ea va funcţiona bine.

Este recomandat ca sursa de alimentare să fie deschisă şi curăţată de personal specializat de la un service pentru calculatoare.

Există şi posibilitatea să efectuăm o curăţire parţială a sursei fără a o deschide. Pentru aceasta suflăm cu aspiratorul aer prin fantele cutiei în care se află sursa şi astfel eliminăm o parte din praful aşezat pe piesele din sursă. Cu acest procedeu nu rezolvăm însă cele mai importante probleme şi anume curăţarea palelor ventilatorului şi lubrifierea axului acestuia.

12. Periodicitatea procesului de curăţare

Procesul de curăţare a componentelor interne trebuie repetat periodic dar nu este nevoie să demontăm complet calculatorul decât cel mult o dată la 6 luni pentru a-l curăţa de praf în mod temeinic.

Este indicat ca o dată la 3 luni (sau mai frecvent, în funcţie de mediul ambiant în care se află calculatorul) să deschidem carcasa calculatorului şi să suflam aer peste componente pentru a le curăţa de praf. Unele componente (placa video, de ex.) pot fi demontate şi curăţate foarte uşor. Putem de asemenea să ătergem de praf unităţile de stocare fără a le demonta. Ventilatoarele trebuie curăţate de praf şi eventual lubrifiate o dată la 3 luni.


Anexa7.4Întreţinerea sistemului de operare şi a softurilor instalate

Sistemul de operare (SO) trebuie întotdeauna instalat "pe curat" adică pe o partitie care a fost formatată în prealabil. Performanţa sistemului de operare tinde să scadă o dată cu trecerea timpului din mai multe motive şi din această cauză trebuie ca la intervale de timp regulate să "reparăm" sistemul de operare sau să il reinstalăm.

Repararea SO presupune etapele următoare:

1. Scanarea hard disk-ului2. Defragmentarea hard disk-ului3. Instalarea şi dezinstalarea softurilor4. Configurarea meniului START5. Ştergerea fişierelor inutile6. Instalarea ultimelor versiuni de drivere

1. Scanarea hardiscului

Pe măsură ce se repetă ciclul de scriere şi apoi de ştergere a datelor de pe hardisc, ciclu care caracterizează o utilizare obişnuită a calculatorului, este posibil să apară erori de citire a datelor, erori care scad performanţa sistemului sau chiar pot duce la blocarea calculatorului.

Pentru a preveni apariţia acestor erori sau pentru a le remedia pe cele existente trebuie să folosim utilitarul de scanare disponibil pe sistemele de operare Windows. Pentru aceasta avem la dispoziţie mai multe metode, dar cea mai simplă şi care este valabilă este să facem click dreapta în Windows Explorer pe denumirea unui hard disk (sau a unei partiţii) şi din meniul derulant care apare să facem click pe opţiunea "Properties".

Va apare o fereastră cu mai multe secţiuni din care ne interesează secţiunea "Tools" (care este interfaţa pentru pornirea utilitarului de scanare şi a celui de defragmentare). Facem click pe tabul "Tools" pentru a aduce în prim plan secţiunea respectivă, apoi în aceasta facem click pe butonul "Check Now".

Scanarea temeinică ("thorough") este mai bună decât cea standard însă durează foarte mult timp şi de aceea este recomandat să folosim în mod obişnuit scanarea standard. Bifăm căsuţa "Automatically fix errors" (reparare automată a erorilor) făcând click în ea şi apoi facem click pe butonul "Start". Scanarea durează câteva minute şi la sfârşitul ei apare o mică fereastră cu rezultatul care este fie "Scan Disk did not find errors on this drive" (nu au fost găsite erori) fie "Scan disk found errors on this drive and fixed them all" (au fost găsite erori şi au fost reparate). Facem click pe butonul "Close" din fereastra cu rezultate şi apoi pe butonul "Cancel" din fereastra de pornire a scanării.


În Win XP se va deschide o fereastră în care trebuie să bifăm opţiunea dorită şi anume "Automatically fix file system errors" (scanare obişnuită a fişierelor şi reparare automată a erorilor descoperite în acestea) sau "Scan and attemp recovery of bad sectors" (scanare obişnuită a fişierelor şi încercare de reparare a sectoarelor nefuncţionale de pe hard disk). Bifăm opţiunea dorită şi facem click pe butonul "Start".

Erorile legate de fişiere şi dosare se numesc erori "logice" şi nu afectează integritatea fizică a hardiscului ele putând fi corectate foarte uşor. De cele mai multe ori ele sunt de genul "mărimea fişierului X a fost raportată incorect" sau " au fost pierduţi N bytes din fişierul X". Erorile legate de alterarea suprafeţei hard disk-ului se numesc erori "fizice" şi constau în apariţia unei mici porţiuni pe care nu mai pot fi scrise date, porţiuni numite "bad sectors", care vor fi ocolite pe viitor de capetele de citire/scriere.

Scanarea hardiscului este declanşată automat ori de câte ori pornim calculatorul prin resetare, de exemplu atunci când s-a blocat şi nu mai găsim altă metoda de a-l reporni. Rezultatele acestei scanări (ca de altfel şi ale scanării manuale) se găsesc în fişierul "SCANDISK.LOG" aflat în rădăcina hard disk-ului (partiţiei) pe care este instalat SO şi care poate fi deschis cu orice editor de text (de ex. cu Notepad).

Este recomandat să scaăam hard disk-ul cel puţin o dată pe săptămână folosind opţiunea "Standard" şi cel puţin o dată la 3-4 luni folosind opţiunea "Thorough".

2. Defragmentarea hardiscului

Instalarea de softuri şi ulterior folosirea lor duc la ocuparea spaţiului de pe hard disk. În momentul în care ne decidem să ştergem un soft sau nişte fişiere, o parte din spaţiul de pe hard disk este eliberat şi pe el pot fi scrise date noi. Scrierea datelor pe hard disk de către SO se face în mod conservator, tinzându-se să se folosească tot spaţiul avut la dispoziţie. Să presupunem că dorim să instalăm un soft care va avea mărimea finală pe hard disk de 10 MB. Sistemul de operare va cauta pe hard disk spaţiile libere şi va scrie în ele porţiuni din fişierele care conţin softul instalat. În acest fel o parte din fişiere vor fi scrise pe o porţiune liberă care are 2 MB, altele pe o porţiune care are 5 MB şi restul pe o porţiune care are 3 MB.

Se observă că porţiunile pe care au fost scrise fişierele softului nu sunt continue, adică nu sunt aşezate una langă alta. Acest lucru nu constituie o problemă pentru că SO "ţine minte unde a instalat fişierele respective" însă pe de altă parte atunci când folosim softul în cauză s-ar putea să avem o performanţă ceva mai scăzută pentru ca SO dă comenzi capetelor de citire/scriere ale hard disk-ului şi le "plimbă" dintr-o parte în alta a hard disk-ului în funcţie de grupul de fişiere necesar pentru funcţionarea softului la un moment dat. Dacă softul de 10 MB ar fi instalat pe o porţiune continuă a hard disk-ului performanţa la rularea sa ar fi mai mare.

Pentru a remedia scăderea de performanţă datorată "împrăştierii" (fragmentării) pe hard disk a fişierelor aparţinând softurilor instalate se foloseşte utilitarul de defragmentare prezent pe sistemele de operare Windows. Acest utilitar grupează fişierele după softurile


cărora le aparţin acestea, în aşa fel încât în final fiecare soft să aibă fişierele puse într-o singură porţiune a hard disk-ului pentru accesarea mai uşoară de către capetele de scriere/citire.

Pentru a lansa utilitarul de defragmentare în Win XP procedăm ca în cazul scanării, cu diferenţa că în fereastra "Properties" facem click pe butonul "Defragment Now". Cu alte cuvinte pentru a scana un anumit hard disk (partiţie) facem click dreapta în Windows Explorer pe denumirea lui şi în meniul derulant care apare facem click pe opţiunea "Properties".

Va apare o fereastră cu mai multe secţiuni (dintre care ne interesează secţiunea "Tools") care este interfaţa pentru pornirea utilitarului de scanare şi a celui de defragmentare. Facem click pe tabul "Tools" pentru a aduce în prim plan secţiunea respectivă, apoi în aceasta facem click pe butonul "Defragment Now" (defragmentează acum).

În Win XP la apăsarea butonului "Defragment Now" va apare o fereastră numită "Disk Defragmenter" unde sunt prezentate în compartimentul superior hard disk-urile (partiţiile) prezente. Facem click pe un hard disk pentru a-l selecta şi apoi facem click pe butonul "Analyze" din josul ferestrei. În scurt timp va apare o fereastră în care suntem sfătuiţi (pe baza unui raport detaliat care analizează gradul de fragmentare) dacă este sau nu necesar să defragmentăm hard disk-ul respectiv. Dacă dorim să vedem raportul (şi eventual să-l salvam) facem click pe butonul "View Report". Dacă dorim să defragmentam hard disk-ul indiferent de ce spune raportul facem click pe butonul "Defragment".

Defragmentarea unui hard disk (partiţii) trebuie făcută în mod regulat pentru ca softurile instalate să ruleze la viteza maximă. Este recomandat să defragmentăm un hard disk (partiţie) pe care îl folosim intensiv la 2-3 săptămâni o dată.

3. Instalarea şi dezinstalarea softurilor

Instalarea şi dezinstalarea softurilor sunt nişte procese automatizate la care participarea noastră se rezumă la alegerea unor opţiuni. De exemplu suntem întrebaţi în ce dosar ("folder") dorim să instalăm un anumit soft. În general putem să lăsăm opţiunea implicită ("default") specificată deja dar există şi situaţii particulare, de exemplu atunci când un anumit soft doreşte să se instaleze la rădăcina hard disk-ului principal (C:\). Este bine ca în această situatie să alegem mai degrabă crearea de către utilitarul de instalare a unui subdosar aflat în dosarul "Program Files" (de ex. C:\Program Files\SoftX) în care să fie instalat softul în cauză.

Dezinstalarea softurilor este automatizată şi concepută în aşa fel încât să lăse pe hard disk câteva fişiere cum sunt fişierele de configurare sau în cazul jocurilor cele care conţin jocuri salvate. Acestea trebuiesc arhivate şi puse bine dacă ne gândim să reinstalam softul în cauză sau trebuiesc şterse dacă nu intenţionam acest lucru. În anumite situaţii la dezinstalare suntem întrebaţi dacă dorim să fie şterse unele fişiere


care sunt partajate ("shared") cu alte programe rămase pe hard disk. Acest lucru înseamnă că unele fişiere care sunt vizate pentru ştergere sunt folosite (sau pot fi folosite) şi de alte softuri pe care le avem instalate sau pe care urmează eventual să le instalam ulterior. Trebuie să alegem să fie păstrate (să nu fie şterse) numai fişierele partajate care se găsesc în dosarul C:\Windows sau în unul din subdosarele acestuia.

4. Configurarea meniului de Start

La sfârşitul procesului de instalare ("setup") fiecare soft îşi instalează un subdosar cu scurtături în dosarul de la adresa C:\Windows\Start Menu\Programs. În timp acest dosar atinge dimensiuni impresionante şi devine inutilizabil dacă încercăm să lansăm programele folosind meniurile derulante care apar la apăsarea pe butonul "Start" din bara de sarcini ("Taskbar") prezentă în partea de jos a suprafeţei de lucru ("Desktop").

Este indicat să păstram în meniul de start ("Start Menu") doar scurtăturile care folosesc pentru lansarea programelor (scurtăturile care au drept "ţintă" fişierele de tip EXE) ştergându-le pe cele care au ca ţintă fişierele de ajutor ("help") sau alte fişiere care pot fi accesate din interiorul softurilor respective (de ex. fisierele "readme"). Ştergerea scurtăturilor se face cel mai bine din Windows Explorer, fiecare soft avându-şi propriul subdosar în dosarul de la adresa C:\Windows\Start Menu\Programs. Este bine să grupăm scurtăturile rămase în câteva dosare, ştergându-le pe celelalte inclusiv pe cele instalate de SO Windows (Accesories, etc.) de exemplu :

SISTEM (conţine scurtături către utilitarele de defragmentare şi scanare, către utilitarul de monitorizare a temperaturii procesorului, etc.);

UTIL (conţine scurtături către programe diverse pe care le folosim frecvent cum sunt editorul de text, arhivatorul, softul de vizionare a fişierelor grafice, etc.);

START UP (conţine scurtături către programele care dorim să fie lansate automat la pornirea SO)

INTERNET (conţine scurtături către softurile legate de internet de ex. explorator, client FTP, program de poştă electronică, etc.)

JOCURI (conţine scurtături către jocurile instalate pe hard disk) MULTIMEDIA (conţine scurtături către softurile folosite pentru vizionarea de filme sau pentru

asculatrea de muzică) BIROTICĂ (conţine scurtături către programele dintr-o suită de tip MS Office de ex. editor de

text, editor HTML, program de calcul tabelar, etc.) SECURITATE (conţine scurtături către softurile care ne protejează calculatorul, de ex.

programul antivirus, programul de criptare, etc.)

Unele softuri adaugă la instalare o scurtătura în dosarul "Start Up" şi ca urmare softurile respective vor fi lansate de fiecare dată atunci când porneşte SO Windows. Deşi acest lucru este binevenit în cazul unui program antivirus de cele mai multe ori nu avem nevoie de softurile care îşi instalează scurtături pentru a porni o dată cu SO. Ca urmare trebuie să ştergem din dosarul "Start Up" scurtăturile softurilor de care nu avem nevoie imediat după pornirea SO, pentru că în acest fel eliberăm resursele sistemului pentru alte sarcini iar SO va funcţiona mai bine. La unele softuri pornirea automată o dată cu SO nu se face prin plasarea unei scurtături ci prin modificarea registrului Windows. Pentru a stopa pornirea automată a acestor softuri trebuie să le lansăm şi să le


modificăm configuratia de funcţionare folosind o comandă din bara lor de meniuri (de obicei Edit-Preferences sau Edit-Settings) şi să înlăturăm bifarea de la opţiunea "Start with Windows".

5. Ştergerea fişierelor inutile

Pe măsură ce folosim calculatorul hard disk-ul se umple din ce în ce mai mult cu fişiere inutile, care nu fac altceva decât să ocupe spaţiu degeaba. Acestea sunt în principal fişierele cu extensia TMP care sunt în fapt fişiere "temporare", create de unele softuri (de ex. de arhivatoare) pentru perioade scurte de timp şi care sunt şterse când nu mai este nevoie de ele. Putem să căutăm fişierele cu extensia TMP cu ajutorul utilitarului de căutare din Windows şi apoi să le ştergem. Există şi softuri speciale care caută fişierele temporare (nu numai pe cele cu extensia TMP) şi ne permit apoi ştergerea lor foarte uşoară.

Cel mai mare depozit de fişiere inutile este subdosarul "Temp" din dosarul Windows. Dacă mergem la adresa "C:\Windows\Temp descoperim că subdosarul este plin cu fişiere din cele mai diverse. El este folosit de programele de instalare de softuri pentru stocarea temporară de fişiere. În mod normal după terminarea procesului de instalare a unui soft fişierele temporare sunt şterse automat dar există şi destule situaţii când ele sunt "uitate" pe hard disk. Subdosarul "Temp" mai este folosit şi de foarte multe softuri în timpul funcţionării lor şi uneori acestea uită şi ele fişiere pe care ar trebui să le şteargă automat atunci când devin inutile. Trebuie să selectăm toate fişierele din subdosarul "Temp" şi să le ştergem. Nici unul din aceste fişiere nu are funcţionalitate şi nu este necesar pentru funcţionarea SO sau a vreunui soft, iar ştegerea lor nu va cauza nici o problemă. Evident, nu trebuie să ştergem şi subdosarul "Temp". Golirea subdosarului "Temp" trebuie făcută în mod regulat, o dată pe săptămână sau mai frecvent.

6. Instalarea ultimelor versiuni ale driverelor

Driverele ("drivers") sunt software-uri care permit funcţionarea componentelor hardware sub un anumit sistem de operare. Cu cât componentele hardware funcţionează mai bine cu atât creşte performanţa SO şi a softurilor instalate, deci trebuie să ne asigurăm că folosim cele mai noi drivere pentru componentele hardware ale calculatorului. Producătorii de plăci video de exemplu lansează la câteva luni o nouă versiune de drivere care îmbunătăţeşte performanta PV cu procente cuprinse intre 5-10%, în special în ceea ce priveşte jocurile nou aparute. În mod similar producătorii cipseturilor plăcilor de bază lansează şi ei pachete de drivere care îmbunătăţesc performanţa PB.

La intervale regulate (de ex. o dată la 2-3 luni) trebuie să verificăm pe siturile web ale producătorilor componentelor hardware pe care le avem în calculator dacă au aparut versiuni noi ale driverelor. Acestea (driverele pentru placa video, placa de bază, placa de sunet) trebuie descarcăte şi instalate pentru că ameliorează atât performanţa componentelor respective cât şi compatibilitatea lor cu softurile nou apărute.


8. Bibliografie Nicolae Ionescu Crutan – Calculatorul personal – configurare si optimizare, Ed.

Niculescu

Livia Emilia Margheti – Iniţiere in calculatoare, Ed. Niculescu

Peter Norton - PC - Totul despre calculatoare, Ed. Teora

Winn Rosch – Totul despre hardware, Ed. Teora


Date post:	21-Jan-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ȘI INOVĂRII · Web viewProducătorii de plăci video de...

Documents