MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE AL

REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

CATEDRA DE ZOOTEHNIE GENERALĂ

LUCRARE DE CURS LA NUTRIŢIA ANIMALELOR DOMESTICE

VARIANTA XV

A efectuat: Studentul anului II , gr. II

Facultatea Med. Vet.

Cîrlan Petru

A verificat:

CHIŞINĂU 2013

CUPRINS

1. Calculaţi valoarea nutritivă energetică (generală) în unităţi nutritive ovăz şi

energie metabolică la următoarele nutreţuri :

a. Siloz de porumb

b. Boabe mazare (pentru ovine şi porcine)

Analizaţi în scris particularităţile fiecărui nutreţ – valoarea nutritivă , prepararea ,

păstrarea şi utilizarea în hrana diferitor animale

2. Determinaţi normele furajere şi alcătuiţi raţia pentru un cal de tractiune cu masa

vie 550 kg, la efectuarea lucrului usor in perioada de vara.

Descrieţi particularităţile de hrană a cailor de tractiune.

3. Formulaţi raţia pe perioada de vara pentru o vaca in perioada de gestatie avansata

cu masa corporala 500 Kg si productia anuala de lapte planificata 6200 kg lapte ,

pina la fatare au mai ramas 3 saptamini , preintimpinind aparitia parezei de

parturitie.

Descrieţi tulburările parezei de parturitie indicind simptomele si caile de prevenire si

de inlaturare a bolii.

4. Calculaţi necesarul anual de nutreţuri pentru următorul efectiv de animale ( în

baza raţiilor calculate la întrebările 2, 3 şi a datelor din literatură).

Nr. Specia animalelor Nr. de capete

1 Vaci 83

2 Cai de tractiune 12

5. Concluzii şi propuneri

Introducere

Cresterea animalelor este o ocupatie straveche a locuitorilor de pe

aceste meleaguri si are un rol determinant in a asigura cu produse de

o importanta biologica mare pentru populatiei, constituindin acelasi

timp materie prima strategica pentru industria alimentara.

Hranirea rationala a animalelor, mai ales in sezonul rece, cand ele nu

pot pasuna, reprezinta factorul determinant care pune in valoare

potentialul lor biologic de realizare a unor productii variate, ridicate,

constante an de an si

de cea mai buna calitate. De aceea, cresterea animalelor, starea lor de

sanatate si capacitatea productiva depind in cea mai mare masura de

asigurarea in tot timpul anului de furaje (nutreturi) bogate in diferiti

constituenti chimici. Acestia la randul lor sunt transformati in alte

substante plastice si energetice necesare pentru cresterea si

dezvoltarea animalului, precum si pentru formarea productiei

specifice (lapte, carne, oua, lana).

Specialistii sunt de acord ca dintre toate categoriile de nutreturi care

se folosesc in hrana animalelor cele de origine vegetala prezinta cea

mai mare importanta biologica si economica

.Alimentaţia reprezintă cea mai importantă verigă tehnologică de

exploatare a animalelor.Alimentatiei ii revine un rol deosebit in

dezvoltarea zootehniei ea intervine in:

*cresterea si dezvolatarea a animalului;

*mentinerea sanatatii animalului si mareste rezistenta organismului

animal;

*functia de reproductie;

*realizarea productiei planificate;

*alaturi de selectie si alti factori favirizeaza crearea de tipuri si rase

noi;

*influenteaza interiorul si exteriorul animalului;

*influenteaza dezvoltarea organelor de respiratie si de circulatie a

singelui.

Alimentatia echilibrata , corecte poate fi un mijloc de a preveni

unele boli,de a le lecui,poate spori rezistenta animalelor la diferiti

factori nocivi ai mediului.O alimentatie incorecta poate provoca mari

pagube , prin scurtarea vietii animalului , micsorarea productiei.

Hrana influinţează atît cantitatea şi calitatea productiei, căt şi

sănătatea animalelor şi eficienţa explorării lor . Wolter (1994) arată că

,, cerinţele alimentare sunt din ce în ce mai cunoscute, dar din ce în ce

mai dificil de satisfăcut pe măsura creşterii performanţelor de lapte ,, .

Lucrarea de faţă reprezintă o încercare modestă de a asigura unele

informaţii acaparate în timpul cursului şi de-a face unele cercetări în

domeniu pentru a da propriile date şi recomandări crescătorilor de

animale , care pot conduce la sporirea producţiei , îmbunătăţirea

calităţii şi creşterii şi explotării eficiente. Hrănirea animalelor

antrenează o reală îmbunătăţire a rentabilizării exploataţiei

Lucrarea se incepe in primul rind cu caracteristica

organoleptica,calitativa a nutretului folosit in ratie precum si

caracteristicile lui de preparare,metodele de curatire inainte de a fi

folosite.La inceputul acestei lucrari este descris cum are loc

aprecierea valorii nutritive si calcularea energiei metabolice.

Apoi in cadrul lucrraii ni se cere sa alcatuim ratia zilnica de

alimenatie pentru o vaca,sa formulam o ratie pentru cai de tractiune ,

si finalizam lucrarea cu observatiile noastre adica o concluzie.

Lucrarea poarta un caracter teoretic.In urma acestei lucrari,vom fi

instruiti in linii generale cum are loc hranirea unei vaci.formarea unei

ratii pentru ea;formarea unei ratii pentru un cal de tractiune.

A . 1kg boabe de mazare

Tabelul 1

Porcine

IndiciiProteină

brută

Grăsime

brută

Celuloză

brutăSEN

1 2 3 4 5

1, Compoziţia chimică

anutreţului,% 2.27 0.14 0.51 5.5

2, Se conţine , g/kg

nutreţ 22.7 1.4 5.1 55

3, Coeficientul de

digestibilitate90 49 70 96

4, Conţinutul de

substanţe digestibile g/kg

nutreţ

5, Echivalenţii de

producţie , grăsime ,a

substanţelor nutritive

digestibile

6. Depunerea de grăsime

presupusă , substanţe

nutritive digestboile ,g

7, Depunerea de grăsime

planificată g/kg nutreţ

8, Coeficientul de

valorificare sau deficit

celulozic a nutreţului

9, Depunerea de grăsime

reală din nutreţ , g

10, Valoarea nutritovă

generală a 1kg/nutreţ

U.N.

UNO

Se folosesc următoarele calcule : Pentru porcine 1UNO ------------- g (grăsime)

x UNO ------------ g (grăsime)

x = UNO într-un kg boabe de mazare

B.1kg de siloz de porumb

Tabelul 2Ovine

IndiciiProteină

brutăGrăsime

brutăCeluloză

brutăSEN

1 2 3 4 5

1,Compoziţia chimică anutreţului,

%2.5 1.0 7.5 11.5

2,Se conţine , g/kg nutreţ

25 10 75 115

3,Coeficientul de digestibilitate

56 74 62 73

4,Conţinutul de substanţe digestibile

g/kg nutreţ

5,Echivalenţii de producţie , grăsime ,a

substanţelor nutritive digestibile

6,Depunerea de grăsime presupusă , substanţe nutritive

digestboile ,g

7,Depunerea de grăsime planificată

g/kg nutreţ

8,Coeficientul de valorificare sau

deficit celulozic a nutreţului

9,Depunerea de grăsime reală din

nutreţ , g

10,Valoarea nutritovă generală a

1kg/nutreţ U.N.

Se folosesc următoarele calcule : Pentru ovine 1UNO ------------- g (grăsime)

x UNO ------------ ( grăsime )

x = UNO într-un 1kg de siloz de porumb

Valoarea nutritivă a unui şi aceluiaşi nutreţ este diferită în funcţie de specia

animalelor .

Ex. : ,,UNEt =10 Mj EM ; UNEp =11,5 Mj ,,

,,Conform datelor prof. I.Stoică (2001) , metodele de stabilire şi apreciere a EM

sunt numeroase :

a. Sistemul Germaniei de Est

b. Sistemul Britanic ARC

c. Sistemul Denisov

Pentru calcularea EM ne vom folosi prin utilizarea

Regreselor matematice

1. a . 1kg de boabe de mazare pentru porcine

UNEt =17,46 * PD + 31,23 * GD + 13,65 * Cd + 14,78 SENd = 17,46 * 7,37 +

31,23 * 1 + 13,65 * 0,6 + 14,78 * 82,56 = 128,68 + 31,23 + 8,19 + 1220,23 =

1388,33kj = 1,38Mj

1UNE (t) = 10 Mj

x …………. 1,38 Mj

x = 0.138 UNE

c. 1kg de siloz de porumb

UNEp = 20,85*PD + 36,63 * GD + 14,27 *Cd +16,95 * SENd = 20,85 *

86,94 + 36,63 * 8,97 + 14,27 * 84,81 + 16,95 * 195,3 = 6661,82 kj = 6,6 Mj

1UNE (p) = 11,5 Mj

x …………. 6,6 Mj

x = 0,57 UNE

CARACTERISTICA NUTRETURILOR:

NUTRETURILE-sunt produse de natura organica,anorganica,care datorita

substantelor nutritive pe care le contine,asigura cerintele de hrana necesare

organismului animal,pentru sadisfacerea normal a functiilor vitale a

organismului,cit si de a sadisface functia de productie.

O sursa principale de furaje pentru animale o constituie atit nutreturile vegetale,cit

si intr-o oarecare masura nutreturile de origine animal(fainuri animale,lapte etc.)

Necesarul de furaje reprezinta pentru animale,un factor principal care influenteaza

in mod pozitiv ,in special productia(lina ,carne ,oua). Pentru a ridica productia la

un nivel mondial e necesar sa organizam correct alimentatia

animlalelor,sa folosim rational nutreturile,sa cunoastem valoarea

nutritive,structura,insusirile organoleptice,modul de conservare, preparare ,tehnica

de transport,regulile de hranire a animalelor.

Voi analiza particularitetile fiecarui nutret in parte:

Boabe de mazare

Mazărea - sursă de proteină şi energie pentru suine

Folosirea mazărei în dietele de porci nu este o noutate pentru zootehnia ţărilor din zonele geografice unde producţia de mazăre este ridicată. În România, în ultimii ani, folosirea mazărei în alimentaţia suinelor a fost numai conjuncturală. În condiţiile în care producţia de soia din ţara noastră s-a diminuat, folosirea mazărei ca sursă de proteină şi energie revine în actualitate. 

Din punct de vedere nutriţional boabele de mazăre au valori nutritive ce se situează între cele ale porumbului şi şrotului de soia, iar în ceea ce priveşte digestibilitatea aminoacizilor aceasta este apropiată de cea a şrotului de soia.

Din punct de vedere al nivelului energiei, acesta este similar cu cel al porumbului datorită proporţiei mari de amidon din boabele de mazăre.  

Deobicei, boabele de mazăre sunt folosite în alimentaţia suinelor sub formă măcinată şi fără a fi supuse unui tratament termic. În principiu, 3 procente de mazăre pot înlocui aproximativ 2 la sută porumb şi 1 la sută şrot de soia în reţetele de nutreţuri combinate pentru porci.

Datorită conţinutului bogat în lizină şi minerale al mazărei, formulatorii de nutreţuri combinate vor observa că prin includerea mazărei se vor diminua nivelele de lizină sintetică şi fosfat furajer comparativ cu reţetele pe bază de porumb şi soia.  

În general, leguminoasele conţin o serie de factori antinutriţionali: inhibitori de proteaze, tanini, alcaloizi, lectine, acid fitic, saponine şi oligozaharide care au influenţe negative asupra performanţelor animalelor. Boabele de mazăre se caracterizează printr-un nivel scăzut al factorilor antinutriţionali, însă fabricanţii de nutreţuri combinate trebuie să acorde atenţie în special activităţii inhibitorilor de tripsină din această materie primă,

întrucât există o mare variabilitate între soiurile de mazăre.

Astfel, se pot întâlni boabe de mazăre cu o activitate a inhibitorilor de tripsină de sub 4 TIU/mg care nu constituie o problemă pentru nutriţia porcilor (Liener, 1983; Sauer şi Jaikaran, 1994), însă există şi varietăţi de mazăre cu peste 6 TIU/mg care vor avea influenţe negative asupra sănătăţii şi producţiei animalelor (Gatel, 1994).

Există, aşadar, limitări în ceea ce priveşte nivelul de includere în reţetele de nutreţuri combinate pentru porci, în special pentru categoriile de tineret din cauza nivelului ridicat al inhibitorilor de tripsină conţinut de boabele de mazăre.

Cercetări efectuate de către Grosjean în anul 2000 au arătat că există o corelaţie între nivelul inhibitorilor de tripsină oi digestibilitatea ileală la porci. Astfel, digestibilitatea ileală standard se va diminua cu 0,2 la sută pentru fiecare creotere TIU /mg proteină.

În urma procesării prin diferite tratamente termice, valoarea nutritivă şi palatabilitatea mazărei se vor îmbunătăţi iar dietele în care se foloseşte mazăre procesată vor fi similare din punct de vedere nutriţional cu cele pe bază de soia şi porumb folosite în alimentaţia suinelor.

Extrudarea este unul dintre cele mai eficiente procedee folosite în prezent în SUA şi Canada pentru procesarea boabelor de mazăre.

Mazărea extrudată în dietele pentru purcei

Cercetări recente efectuate la Universitatea din Dakota de Sud, SUA, au demonstrat că în urma extrudării digestibilitatea mazărei se va îmbunătăţi semnificativ comparativ cu cea a boabelor de mazăre neprocesate termic. Există o corelaţie pozitivă între temperatura la care are loc extrudarea şi digestibilitatea mazărei extrudate.   

Echipa de cercetători de la această universitate a mai demonstrat, în cadrul unei serii de experimente organizate în South Dakota, că substituirea şrotului de soia cu mazăre extrudată nu are influenţe negative asupra ingestei de hrană, sporului mediu zilnic şi consumului specific al purceilor şi că această materie primă poate fi inclusă la nivele de 15- 20 la sută în dietele purceilor înţărcaţi.

Landblom oi Poland (1997) au studiat influenţa folosirii nutreţurilor combinate extrudate în care au fost incluse nivele diferite de mazăre asupra performanţelor purceilor, comparativ cu folosirea nutreţurilor combinate pe bază de porumb şi soia. Din datele prezentate rezultă că nu au existat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte performanţele animalelor din loturile E1 oi E2 (hrănite cu nutreţuri combinate ce au conţinut 20 la sută mazăre neprocesată şi respectiv extrudată) şi nici între aceste loturi şi cel experimental hrănit cu nutreţuri combinate pe bază de porumb soia.

Diferenţe semnificative s-au înregistrat între performanţele animalelor din lotul martor şi loturile E 3 oi E 4 (hrănite cu nutreţuri combinate ce au conţinut 40 la sută mazăre neprocesată termic şi extrudată). Astfel, în cazul animalelor hrănite cu nutreţuri combinate ce au conţinut 40 la sută mazăre neprocesată termic (lotul E3) s-a diminuat ingesta de hrană şi a scăzut acumularea de spor în greutate comparativ cu lotul E4 (unde mazărea a fost extrudată) şi cu lotul Martor (nutreţuri combinate pe bază de porumb soia).

Rezultatele cercetărilor au demonstrat că diminuarea performanţelor se corelează cu nivelul ridicat al inhibitorilor de tripsină din boabele de mazăre neprocesate termic. Pe măsură ce proporţia de boabe de mazăre creşte în dietele animalelor, implicit va creşte şi nivelul TIA fapt ce va diminua performanţele purceilor.

 Dacă ne referim la purcelul sugar şi la categoria tineret, putem folosi mazărea în proporţie de zece la sută, alături de cereale, şroturi şi de furaje de origine animală.

• Un purcel cu greutatea de până la 30 de kg consumă circa 65 kg de furaj combinat. Dacă facem un calcul, rezultă că zece la sută din această cantitate poate reprezenta 6,5 kg mazăre.

• Trecând la categoria porcilor supuşi îngrăşării, aici proporţia de participare a mazării poate creşte chiar la 20 la sută, înlocuind în totalitate şrotul de soia. Un porc cu greutatea cuprinsă între 30 kg şi 110 kg consumă circa 300 kg furaj combinat, 20 la sută din această cantitate reprezentând 60 kg mazăre. Prin urmare, pentru un porc aflat în perioada de îngrăşare şi până la sacrificare avem nevoie de circa 70 kg mazăre, cantitate care nu este deloc mare.

Mergând mai departe, trebuie să luăm în calcul că de pe un ha de teren cultivat cu mazăre se poate obţine o producţie de 4000 de kg, iar cu această cantitate putem creşte 57 de porci, până când aceştia vor fi sacrificaţi.

Mai putem adăuga faptul că pe parcursul ultimei perioade de îngrăşare crescătorul poate constitui hrana foarte uşor, printr-un amestec de porumb (67%), mazăre (1%), şrot de floarea soarelui (10%) şi parte minerală (3%), metoda fiind la îndemâna oricui.

V-am propus această variantă de substituire a şrotului de soia cu mazărea, deoarece nu toată lumea are posibilitatea de a-şi procura aceste şroturi, având în vedere că ele provin, în cantităţi tot mai mari, din import, iar piaţa românească s-a dovedit, adesea, deficitară în aceste componente.

Siloz de porumb

Porumbul pentru siloz - furaj important pentru iarna 

Porumbul face parte din grupa plantelor uşor însilozabile (minimul de zahăr este zahăr, ca în cazul porumbului plantă întreagă). Conservarea prin însilozare mai mic decât conţinutul real de, dacă este bine făcută, permite porumbului să-şi păstreze calităţile nutriţionale iniţiale.

Silozul de porumb „plantă întreagă” prezintă, pe de o parte, calităţile unui furaj grosier (datorită prezenţei frunzelor şi tulpinilor), iar pe de altă parte, calităţile unui furaj concentrat (datorită prezenţei boabelor). Aceste calităţi nutriţionale îl recomandă pentru folosirea ca raţie de bază în furajarea bovinelor, fiind furnizor de energie şi fibre. Raţia de bază poate fi suplimentată cu surse proteice (şroturi, turte sau lucernă deshidratată) fără dificultate. Folosirea porumbului siloz ca furaj în alimentaţia taurinelor de lapte şi carne reprezintă o cale deloc neglijabilă pentru sporirea şi ieftinirea produselor obţinute prin tehnologia de creştere a acestora. Caracteristica nutritivă principală a porumbului, indiferent de destinaţia culturii (boabe, masă verde sau siloz), rezidă în valoarea energetică destul de ridicată a acestuia, datorită conţinutului bogat în glucide digestibile.

Dacă sub aspect energetic porumbul siloz este superior celorlalte plante de nutreţ cultivate, în privinţa conţinutului de proteină brută se situează sub 10-12%, ceea ce impune adoptarea unor măsuri de compensare în alcătuirea raţiilor furajere. Importanţa porumbului siloz în agricultura celor mai multe ţări europene este relevată de creşterea continuă a suprafeţelor cultivate cu această cultură în perioada ultimelor decenii, ajungând în prezent la o suprafaţă cuprinsă între 3 şi 4 milioane de hectare în cadrul ţărilor Comunităţii Europene, din care numai în Franţa se cultivă circa 1 milion de hectare.

Cultura porumbului pentru siloz a permis extinderea acestei plante mult în afara limitelor sale termice, ocupând în prezent areale netradiţionale apropiate de limita nordică a paralelei de 55° latitudine. În România, porumbul siloz s-a remarcat în structura plantelor furajere, în special în perioada anilor 1960 şi 1970 (peste 280 mii de hectare), după care a urmat o scădere la nivelul anilor 1980 (până în 45 de mii de hectare), după care suprafeţele au crescut din nou până la nivelul anului 1990 (peste 560 de mii de hectare - Anuarul Statistic al României 1991).

Cercetările întreprinse în cadrul unităţilor de cercetare-dezvoltare din România au condus la concluzia că porumbul furajer găseşte aici condiţii favorabile de cultură în aceleaşi areale ca şi porumbul cultivat pentru boabe, producţiile cele mai mari, în cazul porumbului siloz, înregistrându-se pe solurile cernoziomice, în toate regiunile ţării, şi pe solurile brune din Transilvania şi Moldova, iar producţiile cele mai mici se obţin pe solurile puternic podzolite. Reuşita culturii oricărei specii de plante este condiţionată, printre alţi factori, şi de alegerea judicioasă a materialului genetic adecvat.

Şi în cazul porumbului siloz, rezultatele cercetărilor româneşti obţinute în urma studiului unui număr cât mai mare de hibrizi de porumb, în diverse condiţii pedoclimatice, reprezintă o contribuţie importantă la alegerea celor mai valoroşi dintre hibrizii experimentaţi pentru anumite zone naturale de cultură. Astfel de experienţe s-au iniţiat şi în unităţile de cercetare din România şi s-au desfăşurat destul de sistematic, în special în perioada 1960-1970, apoi din ce în ce mai sporadic.

În schimb, în ţările vest-europene, experimentarea hibrizilor de porumb în vederea precizării acelora ce se pretează şi pentru cultura de siloz sau numai pentru aceasta, precum şi activităţi directe de ameliorare pentru crearea de hibrizi specializaţi pentru

cultura pentru siloz, sunt de mare actualitate în Franţa, Olanda, Belgia, Anglia şi Germania.

În România, cu începere, în special, după 1989, au fost reluate încercările şi testările hibrizilor de porumb destinaţi culturii de siloz, având ca obiectiv identificarea celor mai valoroşi hibrizi şi a celor mai productive grupe de precocitate, iar prin aceasta să contribuie la readucere în actualitate a acestui important furaj destinat alimentaţiei rumegătoarelor.

S-au experimentat hibrizi de porumb omologaţi, autorizaţi sau admişi în producţie, destinaţi iniţial pentru cultura de boabe la noi în ţară, aparţinând tuturor grupelor de maturitate. Iniţial au fost vizaţi hibrizii româneşti de porumb din grupele de maturitate timpurii, mijlocii şi tardivi. Mai târziu au fost experimentaţi şi hibrizii de tip mijlociu-tardiv şi din nou tardivi. Densităţile practicate au fost diferenţiate, de la o densitate de 100.000 de plante la hectar pentru hibrizii timpurii, la 60.000 la hibrizii tardivi, la o distanţă de 70 cm între rânduri. Organizarea experienţelor, observaţiile şi notările efectuate, recoltarea, luarea probelor şi analiza acestora s-au făcut în conformitate cu cerinţele internaţionale de testare în acest caz. Trebuie amintit faptul că determinarea conţinutului de proteină brută s-a efectuat printr-o variantă a metodei Kjeldahl. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că anii experimentali se deosebesc destul de mult în ceea ce priveşte condiţiile meteorologice.

Principalul obiectiv urmărit în experimentarea desfăşurată în ţara noastră a vizat producţia de substanţă uscată a plantei întregi. După experimentare, putem afirma următoarele: producţiile, ca amplitudine, s-au situat între 16,7 tone s.u./ha la hibrizii timpurii şi 21,7 tone s.u./ha la hibrizii tardivi. Mai târziu, în următorii ani şi în alte condiţii pedoclimatice s-au obţinut între 13,1 şi 22,6 tone s.u./ha la hibrizii tardivi. Producţiile medii pe grupe de precocitate a hibrizilor atrag atenţia că valorile producţiilor la grupele de hibrizi timpurii şi mijlocii au fost practic egale (17,4- 17,5 tone s.u./ha), comparativ cu cele ale hibrizilor tardivi, care s-au situat la niveluri mai mari (19,6 tone s.u./ha). Analiza producţiilor medii pentru fiecare hibrid de porumb experimentat, deşi conduce în numeroase cazuri la constatarea existenţei multor hibrizi asemănători ca potenţial de producţie, oferă totuşi posibilitatea reţinerii genotipurilor celor mai productive.

Perioada de vegetaţie a hibrizilor experimentaţi, notificaţi prin data recoltării, corespunzătoare fazei de maturitate în lapte-ceară a boabelor, când procentul de substanţă uscată din întreaga plantă s-a situat pe grupe de hibrizi între 31,6 şi 35,1%, a condus la ierarhizarea grupelor de hibrizi cu un interval mediu de 7 zile. Calendaristic, acest lucru s-ar concretiza în posibilitatea recoltării porumbului siloz începând cu decada II-a a lunii august pentru hibrizii timpurii, continuând cu decada a III-a a lunii august pentru hibrizii mijlocii şi încheind cu decadele I-II ale lunii septembrie pentru hibrizii tardivi.

În alegerea celui mai potrivit hibrid din cadrul fiecărei grupe de maturitate, alături de datele privitoare la procentul de substanţă uscată din planta întreagă la recoltare, s-ar mai putea apela la numărul zilelor de la semănat la apariţia stigmatelor. Observaţiile şi

notările efectuate cu privire la vigoarea timpurie a plantelor şi a rezistenţei acestora la cădere şi frângere la recoltare nu au atras atenţia în mod restrictiv pentru o anumită grupă de maturitate sau special, pentru un anumit hibrid.

Calitatea porumbului siloz, în lipsa posibilităţilor de determinare a digestibilităţii, s-a apreciat prin ponderea ştiuleţilor în totalul substanţei uscate, cunoscându-se aportul acestora în valoarea alimentară a nutreţului însilozat. În general, procentul mediu al ştiuleţilor pe grupe de hibrizi a fost cuprins între 40,5 şi 42,8%. Procentul de proteină brută în planta întreagă, deşi considerat un indicator minor de calitate la porumbul siloz, s-a situat pe grupe de hibrizi româneşti de porumb la valori cuprinse între 8,6 şi 9,1%, fiind oarecum în corelaţie cu procentul de ştiuleţi.

În urma celor prezentate anterior putem concluziona că porumbul siloz, prin valoarea energetică deosebită şi producţia mare de substanţă uscată la hectar, trebuie să revină cu mai multă pondere în alimentaţia animalelor şi în special a vacilor de lapte. Reuşita culturii porumbului siloz depinde, în mare măsură, de alegerea corespunzătoare a hibridului de porumb.

De aceea, s-ar justifica reorganizarea unei reţele ecologice pentru experimentarea hibrizilor de porumb nou omologaţi, autorizaţi şi admişi în producţie, în vederea furnizării datelor necesare zonării corespunzătoare a acestora.

2.Determinaţi normele furajere şi alcătuiţi raţia , pentru un cal de tractiune cu

masa vie 550 kg , la efectuarea lucrului usor, in perioada de vara. Descrieti

particularitatile de hrana a cailor de tractiune.

In domeniul nutritiei la animale se cunosc, cerintele nutritive ale speciilor de interes economic, compozitia chimica si, valoarea nutritiva a materii Componenta furajera, precum si modul în care acestea determina raspunsul organismului animal: starea de sanatate, starea de întretinere si productiile realizate.

Formularea unei retete furajere se refera la corelarea normelor de hrana pe categorii de productie si niveluri de productie cu valoare nutritiva a furajelor, tinând cont de restrictiile impuse de parametrii ratiei furajere.

Evaluarea furajelor se face prin stabilirea compozitiei chimice. Continutul în nutrienti al diferitelor furaje variaza foarte mult.