MINISTERUL AFACERILOR INTERNE DEPARTAMENTUL PENTRU

SITUAŢII DE URGENŢĂ

ASOCIAȚIA ASISTENȚILOR SOCIALI DIN ROMÂNIA ASproAS

CENTRUL DE FORMARE ȘI EVALUARE ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ

   

     

RAPORT NAȚIONAL

Intervenția asistenților sociali angajați în

Unitățile de Primiri Urgențe (UPU) și

Compartimentele de Primiri Urgențe (CPU)  

         

          România, 2019

MULȚUMIM TUTUROR CELOR CARE AU CONTRIBUIT LA CREȘTEREA CALITĂȚII SERVICIILOR DE SUPORT OFERITE DE CĂTRE ASISTENTUL SOCIAL ÎN UPU/CPU!

2  

1.   INTRODUCERE Acest raport este realizat în baza Memorandum-ului de colaborare nr. 2872 din 17.08.2016, încheiat între Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU), ASproAS (Asociația Asistenților Sociali din România) și CFCECAS (Centrul de Formare și Evaluare în Asistență Socială). Raportul privește activitatea asistenților sociali angajați în unitățile de primiri urgențe (UPU) și compartimentele de primiri urgențe (CPU). Datele incluse în acest raport acoperă activitatea asistenților sociali în perioada iulie-decembrie 2018. Datele au fost oferite de către asistenții sociali din 20 de UPU și 3 CPU din România, după cum urmează: UPU Suceava, UPU Bistrița Năsăud, UPU Arad, UPU Ploiești, UPU Constanța, UPU Brașov, UPU Dâmbovița, UPU “Sf.Ioan” București, UPU Dolj, UPU Harghita, UPU Prahova, UPU Brăila, UPU Neamț, UPU Sălaj, UPU Satu Mare, UPU Bacău, UPU Gorj, UPU Elias București, UPU Vaslui, UPU Olt, CPU Buhuși, CPU Rădăuți, CPU Huși. Analiza se bazează pe cele 10230,00 de înregistrări introduse de către asistenții sociali în Registrul de anamneză și intervenție socială. În perioada de raportare a fost introdus primul pachet de proceduri și instrumente de lucru pentru asistentul social angajat în UPU/CPU. Pachetul de proceduri de lucru descrie modalitatea prin care asistentul social preia cazurile, evaluează și stabilește intervenția necesară pacienților care beneficiază de serviciile medicale de urgență și au nevoie în același timp și de suport social, dar și informarea, ghidarea și consilierea pacienților și a aparținătorilor și externarea dirijată a pacienților ce trebuie transferați la domiciliu sau în unităţi de asistenţă medico-socială. Pe lângă acestea, pachetul de proceduri include și proceduri specifice de intervenție, cum ar fi:

§   asistența persoanelor care ajung la UPU/CPU și nu dețin acte de identitate, nu își pot declara identitatea sau identitatea declarată nu poate fi confirmată din internările anterioare;

§   asistența pacienților care solicită asistență medicală de urgență ca urmare a agresiunilor fizice suferite sau care prezintă semne ale abuzului și violenței;

§   asistența victimelor violenței sexuale; §   asistența persoanelor fără adăpost.

Pe lângă aceste proceduri de lucru, au fost introduse două instrumente de lucru: §   Fișa de anamneză socială; §   Registrul de anamneză și intervenție socială.

Procedurile și instrumentele de lucru au fost elaborate în perioada 2016-2018 de către echipa ASproAS/CFCECAS: Herbert Paulischin, Ana Rădulescu, Adriana Sălcianu și grupul de lucru format din asistenții sociali din Unitățile Primiri Urgențe/Compartimentele Primiri Urgențe: Camelia Chiorean (UPU Tg. Mureș), Camelia Margareta Tirmoi (UPU Tg. Mureș), Felicia Dorina Botos (UPU Tg. Mureș), Imola Jakab (UPU Tg. Mureș), Cornelia Baciu (UPU Vaslui), Mihaela Elena Voicu (UPU Tg.Jiu), Doru Sergiu Trif (UPU Cluj Napoca), Mara Pacurar (UPU Baia Mare), Monica Bratu (UPU Brașov), Florin Ionita (CPU Pucioasa), Liliana Lacrimioara Marginean (UPU Alba Iulia), Florica Hanga (UPU Oradea), Siminica Dragomir (UPU Arad). Acest raport a fost elaborat de către: Ana Rădulescu, Adriana Sălcianu, Herbert Paulischin.

3  

2.   INTERVENȚIA ASISTENTULUI SOCIAL ANGAJAT ÎN UPU/CPU

Persoanele care au nevoie de îngrijire medicală pot avea, în același timp, nevoie de suport social pentru a restabili și menține contactul cu familia sau pentru a înțelege resursele disponibile și modul de accesare a lor în cazul în care este necesară recuperarea în urma unui accident sau dezastru. Nevoia suportului oferit de către asistentul social poate apărea atunci când oamenii sunt izolați, nesiguri și lipsiți de apărare în fața riscului, șocului sau stresului, nu pot face față unei amenințări sau nu pot rezista impactului unui șoc generat de schimbarea rapidă a condițiilor cu care o persoană este familiarizată. Factorii fizici, economici, sociali și politici determină gradul de vulnerabilitate al oamenilor și amploarea capacității lor de a rezista, de a face față și de a se restabili în urma traumelor. Din cele 10230,00 de înregistrări în Registrul de anamneză și intervenție socială privind intervenția asistenților sociali din cele 23 de UPU/CPU care au raportat activitatea din perioada iulie-decembrie 2018:

§   1755 pacienți au trecut printr-o situație traumatizantă; §   1998 pacienți au avut nevoie de suport pentru contactul cu aparținătorii; §   652 pacienți nu au avut aparținători; §   386 pacienți au suferit de dezorientare spațio-temporală; §   847 pacienți au fost consumatoari de droguri/alcool; §   741 pacienți au suferit din cauza violenței fizice; §   12 pacienți au suferit în urma violenței sexuale; §   140 pacienți au avut tentativă de suicid; §   529 pacienți au avut identitate necunoscută la prezentarea în UPU/CPU; §   464 pacienți au fost fără adăpost; §   297 copii au fost neînsoțiți de către reprezentantul legal la prezentarea în UPU/CPU; §   89 pacienți care au decedat.

Când o persoană ajunge la UPU/CPU pentru îngrijiri medicale de urgență, asistentul social face și evaluarea socială și stabilește intervenția necesară. În această evaluare inițială, asistentul social colectează informații și analizează, cu prioritate, următoarele nevoi legate de pacienți și contextul social al acestora:

§   nevoia de a realiza contactul cu familia sau membrii rețelei sociale; §   nevoia de stabilire a identității personale și identificarea persoanelor de contact; §   nevoia de servicii de suport social (informare, ghidare, consiliere, externare dirijată, etc.) sau

de asistență socială ; §   nevoia de suport pentru a înțelege informațiile transmise de către personalul medical, dată fiind

necesitatea adaptării limbajului și comunicării la nivelul de înțelegere a informațiilor de către fiecare pacient în parte;

§   nevoia de restabilire a echilibrului emoțional;

4  

§   nevoia de suport pentru colectarea de probe și contactarea unor servicii abilitate în cazul prezenței unor traume generate de violență fizică sau sexuală;

§   nevoia de formulare a unui plan pentru reîntoarcerea acasă sau transferul către un program de îngrijire pe termen lung;

§   nevoia de contactare a familiei sau a instituțiilor abilitate în cazul prezenței în UPU/CPU a copiilor neînsoțiți de reprezentanții legali.

Din totalul înregistrărilor realizate de către asistenții sociali din cele 23 de UPU/CPU în Registrul de anamneză și intervenție socială în perioada iulie-decembrie 2018 au fost idetificate următoarele nevoi:

§   în 4024 cazuri a fost necesară realizarea contactului cu familia sau membrii rețelei sociale; §   în 3123 cazuri a existat nevoia de identificare a aparținătorilor; §   în 4811 cazuri a fost nevoie de informare și ghidare pentru pacienți și în 7197 cazuri a fost

necesară informarea și ghidarea familiei; §   în 3823 cazuri a fost nevoie de consiliere pentru asigurarea confortului psihic și social în cazul

unei traume; §   în 392 cazuri a fost necesar suportul pentru colectarea de probe și contactarea unor servicii

abilitate în cazul prezenței unor traume generate de violența fizică sau sexuală; §   în 1224 cazuri a fost necesară pregătirea unui plan pentru reîntoarcerea acasă sau transferul

către un program de îngrijire pe termen lung; §   în 1428 cazuri a fost necesară contactarea instituțiilor publice sau organizațiilor private care

furnizează servicii de asistență socială în comunitate; §   în 295 cazuri a fost necesară contactarea familiei sau a instituțiilor abilitate în cazul prezenței

în UPU/CPU a copiilor neînsoțiți de reprezentanții legali.

În urma evaluării sociale inițiale, asistenții sociali au stabilit cazurile prioritare. Această prioritizare s-a făcut în funcție de gradul de vulnerabilitate pe care l-au avut pacienții, dar și de disponibilitatea asistentului social, adică de numărul de asistenți sociali angajați în UPU/CPU raportat la numărul de cazuri care au avut nevoie de suport social. Pentru fiecare caz prioritar, asistenții sociali au făcut o anamneză socială a nevoilor, problemelor sociale și a resurselor. În urma anamnezei sociale asistentul asistenții sociali au stabilit modalitatea de intervenție. Suportul necesar identificat este agreat de către asistentul social cu pacientul sau aparținătorii. Anamneza socială este o analiză complexă realizată pe baza informațiilor și evidențelor privind vulnerabilitățile și problemele sociale ale pacientului și aparținătorilor. Anamneza socială se realizează pe baza datelor obținute prin observare directă a comportamentului pacienților, prin interviu, prin aplicarea unor metode de investigație și evaluare socială sau prin consultarea cu cadrele medicale.

5  

În baza rezultatului anamnezei sociale, asistentul social stabilește intervenția necesară, care poate să includă, atât pentru pacient, cât și pentru familie:

§   Informare și ghidare; §   Consiliere; §   Stabilirea identității; §   Crearea contactului cu familia sau rețeaua de suport social; §   Contactarea serviciilor sociale comunitare și referirea cazului; §   Asistență și suport în cazul violenței sau a abuzului sexual; §   Însoțire în cazul externărilor dirijate a persoanelor fără aparținători, la domiciliu sau într-un

centru care oferă servicii sociale specifice nevoilor identificate; §   Alte servicii de suport;

Intervenția asistentului social din UPU/CPU nu depășește perioada în care pacientul este staționat în UPU/CPU. Pentru a asigura suportul necesar pacientului și după perioada de staționare în UPU/CPU, asistentul social referă cazul către serviciile sociale comunitare și de specialitate și oferă servicii de ghidare care să orienteze pacientul în accesarea ulterioară a acestora. Intervenția asistentului social se bazează pe o evaluare permanentă a impactului suportului oferit și a evoluției stării generale a pacientului, precum și impactul stări medicale a pacientului asupra aparținătorilor. 3.   DESCRIEREA SUPORTULUI OFERIT DE CĂTRE ASISTENTUL SOCIAL

3.1.Informarea și ghidarea pacienților și a aparținătorilor care s-au prezentat la UPU/CPU Informarea și ghidarea sunt oferite de către asistentul social tuturor pacienților staționați în UPU/CPU și aparținătorilor acestora care se află într-o situație de vulnerabilitate. Obiectivul principal al informării și ghidării este de a oferi suport pacienților în găsirea soluțiilor la problemele cu care se confruntă. Nevoia de informare și ghidare este stabilită de către asistentul social în urma anamnezei sociale. Persoanele care s-au prezentat la UPU/CPU în perioada monitorizată și aparținătorii pacienților au avut nevoie de ghidare și informare pentru:

§   contactarea membrilor familiei și a menținerii legăturii cu aceștia; informarea periodică a aparținătorilor nominalizați asupra traseului și a timpilor de așteptare a pacientului în relație cu investigațiile și intervenția medicală. Această informare a fost realizată la solicitarea aparținătorilor și este stabilită cu personalul medical;

§   drepturile pe care le are pacientul pe parcursul staționării în UPU/CPU; §   drepturile pe care le are în legătură cu contextul care a determinat prezența acestuia în

UPU/CPU, atunci când este cazul (pentru situații ce implică violență, accidente de muncă, etc.); §   transferul către alte secții medicale; §   serviciile de suport din comunitate de care pot beneficia după perioada de asistență de urgență.

6  

În perioada iulie-decembrie 2018, 4192 de pacienți din cei 10230 înregistrați și 6060 aparținători ai acestora au avut nevoie de informare și ghidare din partea asistentului social. Precizăm că numărul este mai mic decât valoarea reală, dat fiind faptul că în această perioadă a avut loc pilotarea procedurii de lucru și a înregistrării cazurilor. 3.2. Consilierea socială a pacienților și a aparținătorilor Consilierea realizată de către asistentul social angajat în UPU/CPU are loc atunci când evenimentul a fost traumatizant sau când problemele medicale pot genera o schimbare radicală (personală, socială, profesională, familială, etc.) în viața pacientului și a familiei acestia. Nevoia de consiliere a pacientului sau a aparținătorilor este stabilită de către asistentul social în urma anamnezei sociale și are scopul de a asigura confortul psihic și social necesar pentru grăbirea proceselor de vindecare și sau pentru adaptarea la o realitate modificată de situația medicală. Consilierea este un proces de asistență și suport prin care pacienții sunt ajutați să gestioneze emoțiile, să dezvolte strategii sustenabile prin care să facă față problemelor generate de starea medicală, să ia decizii informate și să se adapteze la schimbările cauzate de problemele medicale. Consilierea aparținătorilor s-a impus în următoarele situații:

§   atunci când condiția medicală a pacientului a dus schimbări radicale în viața acestuia și în viața familiei;

§   atunci când pacientul a fost într-o stare medicală gravă, în care viața i-a fost pusă în pericol; §   în cazul decesului pacientului; în acest caz, sesiunile de consiliere au fost completate cu sesiuni

de informare privind procedurile care trebuie urmate.

Din cele 10230 de înregistrări realizate în perioada iulie-decembrie 2018, 2741 pacienți au avut nevoie de consiliere, iar în 1467 de cazuri a fost necesară consilierea aparținătorilor. Precizăm că numărul este mai mic decât valoarea reală, dat fiind faptul că în această perioadă a avut loc pilotarea procedurii de lucru și a înregistrării cazurilor. 3.3. Stabilirea identității persoanelor care au avut nevoie de îngrijire medicală de urgență Persoanele care solicită intervenția de urgență în UPU/CPU nu dețin întotdeauna acte care să le ateste identitatea, nu își pot declara identitatea sau identitatea declarată nu poate fi confirmată din internările anterioare. În aceste situații, asistentul social aplică o procedură specifică de lucru prin care să determine identitatea persoanei. În acest proces este o colaborare directă cu Ofițerul de Serviciu din cadrul IPJ. Din cele 10230 de înregistrări realizate în perioada iulie-decembrie 2018, 923 de cazuri au avut nevoie de suportul asistentului social pentru stabilirea identității. Precizăm că numărul este mai mic decât valoarea reală, dat fiind faptul că în această perioadă a avut loc pilotarea procedurii de lucru și a înregistrării cazurilor.

7  

3.4. Asistența socială a victimelor violenței în familie Victimele violenței domestice au accesat serviciul de urgență ca urmare a agresiunilor suferite sau a altor urgențe medicale. Victimele violenței în familie pot prezenta leziuni clare ale unor forme de abuz fizic sau pot prezenta semne sau simptome ale unor forme de abuz emoțional, social, verbal sau economic. Întrucât violența în familie are consecințe majore și poate avea riscuri care pun viața unei persoane în pericol, în cazul unor suspiciuni, a unor semne sau a unor leziuni clare ale abuzului se impune o intervenție specifică din partea asistenților sociali care lucrează în UPU/CPU. Din cauza unor temeri, a unor amenințări sau a altor cauze, victimele violenței în familie neagă sau evită să vorbească despre situația în care se află. Evaluarea și intervenția asistentului social vizează: evaluarea situației în care se află victima, facilitarea procesului de înțelegere și colectare a probelor abuzului atunci când se impune (în acord cu solicitarea sau decizia victimei) și inițierea unui plan de siguranță pentru victimă atât pe parcursul staționării în UPU/CPU, cât și pe parcursul externării sau transferului către alte servicii medicale sau sociale. Asistentul social oferă victimei ghidare pentru a înțelege modalitatea în care poate să-și asigure continuitatea planului de siguranță după finalizarea asistenței medicale de urgență. În cazul acestor pacienți care necesită deopotrivă asistență medicală și asistență socială, coordonarea intervenției se face de către medicul responsabil de caz împreună cu asistentul social. Persoanele care au apelat la serviciile UPU/CPU și au fost victime ale violenței în familie au beneficiat de asistență medicală (evaluare și tratament) și asistență socială (consiliere, informare, ghidare, evaluarea riscului de repetare a agresiunilor, plan de siguranță și externarea dirijată la nevoie). Din cele 10230 de înregistrări realizate în perioada iulie-decembrie 2018, 258 de cazuri au avut nevoie de suportul asistentului social. Precizăm că numărul este mai mic decât valoarea reală, dat fiind faptul că în această perioadă a avut loc pilotarea procedurii de lucru și a înregistrării cazurilor. 3.5. Asistența socială a victimelor violenței sexuale Agresiunea sau abuzul sexual pot fi identificate de către personalul medical pe parcursul triajului, a evaluării și intervenției medicale, sau pot fi identificate de către asistentul social pe parcursul evaluării inițiale și anamnezei sociale. Victimele violenței sexuale pot accesa în mod direct asistența de urgență sau pot fi referite/însoțite după caz de către organele de poliție, de către familie, prieteni sau de către serviciul de ambulanță. Atunci când s-a constat prezența unor indicii sau suspiciuni de abuz/agresiune sexuală, personalul medical a solicitat intervenția asistentului social.

8  

La nivel de UPU/CPU, coordonarea intervenției în cazurile care necesită asistență medicală și asistență socială se face de către medicul responsabil de caz împreună cu asistentul social. În aceste situații, medicul responsabil de intervenția medicală și asistentul social responsabil de intervenția socială trebuie să-și coordoneze activitatea pentru a permite asistența adecvată. Din echipa de intervenție mai pot face parte: asistenți medicali, medic de medicină legală, reprezentanți ai poliției (se recomandă să se țină seama de solicitarea victimei privind genul persoanelor din echipa de intervenție, în funcție de disponibilitate). Asistența acordată victimelor violenței sexuale este o practică de lucru integrată ce poate include:

§   asistență medicală (evaluare și tratament) acordată de către medicii de medicină de urgență; §   asistență și intervenție socială (consiliere, informare, ghidare, evaluarea riscului, plan de

siguranță și externarea dirijată la nevoie) oferită de către asistentul social UPU/CPU; §   expertiza medico-legală efectuată de către medicii din cadrul Institutelor / Serviciilor de

Medicină Legală; §   asistență din partea organelor de cercetare (Poliția comunitară, Poliția din cadrul Biroului de

Investigații Criminale (BIC) / Serviciului de Investigații Criminale (SIC).

Din cele 10230 de înregistrări realizate în perioada iulie-decembrie 2018, 261 de cazuri au avut nevoie de suportul asistentului social. Precizăm că numărul este mai mic decât valoarea reală, dat fiind faptul că în această perioadă a avut loc pilotarea procedurii de lucru și a înregistrării cazurilor. 3.6. Asistența oferită de către asistentul social în cazul externării dirijate Externarea dirijată s-a impus în momentul în care pacientul care trebuia transferat la domiciliu sau în unităţi de asistenţă medico-socială nu a avut aparținători sau aceștia nu au avut capacitatea de a face transferul. Externarea dirijată poate fi recomandată de către medicul de gardă din cadrul UPU/CPU, dar necesitatea și momentul acesteia sunt decise de către asistentul social. Înainte de a iniția transferul în cazul externării dirijate, asistentul social a verificat îndeplinirea condițiilor externării și a asigurat preluarea pacientului de către o persoană din comunitate sau din instituţia în care s-a facut transferul. La externarea dirijată, asistentul social oferă pacientului ghidare asupra modului în care poate beneficia de îngrijire și suport medical, în cazul agravării stării de sănătate. Din cele 10.230 de înregistrări realizate în perioada iulie-decembrie 2018, 305 de cazuri au avut nevoie de suportul asistentului social. Precizăm că numărul este mai mic decât valoarea reală, dat fiind faptul că în această perioadă a avut loc perioada de pilotare a procedurii de lucru și a înregistrării cazurilor.

9  

3.7. Crearea contactului cu familia sau rețeaua de suport social În cazul asistenței sociale de urgență, suportul social este înțeles ca o relație de atașament și un comportament de sprijin oferit de către membrii rețelelor sociale (familia, rudele, prietenii, vecinii, colegii, membrii comunității) sau o relație profesională de suport pentru asigurarea funcționării sociale, oferite de către asistentul social. Sprijinul rețelei sociale se poate concretiza în: suport emoțional (de exprimare a sentimentelor); apreciativ (de recunoaștere a valorii și meritelor proprii); cognitiv-informațional (sursa de comunicare, îndrumări); instrumental (de ajutor concret, fizic sau financiar); integrativ (participare, contacte sociale). Suportul social este văzut ca fiind esențial pentru sănătatea fizică și psihică a oamenilor. De aceea, lipsa suportului social și a interacțiunii sociale plasează persoana într-o situație de risc. Din cele 10230 de înregistrări realizate în perioada iulie-decembrie 2018, 3330 de cazuri au avut nevoie de suportul asistentului social pentru crearea contactului cu familia sau cu rețeaua de suport social. Precizăm că numărul este mai mic decât valoarea reală, dat fiind faptul că în această perioadă a avut loc pilotarea procedurii de lucru și a înregistrării cazurilor. 3.8. Contactarea serviciilor sociale comunitare și referirea cazului Contactarea serviciilor sociale comunitare sau transferul cazului se impune de fiecare dată când pacientul are nevoie de suport după plecarea din UPU/CPU. Din cele 10230 de înregistrări realizate în perioada iulie-decembrie 2018, 1390 de cazuri au avut nevoie de suportul asistentului social pentru contactarea serviciilor sociale comunitare. Precizăm că numărul este mai mic decât valoarea reală, dat fiind faptul că în această perioadă a avut loc pilotarea procedurii de lucru și a înregistrării cazurilor. 4.   PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA ACTIVITĂȚII ASISTENTULUI SOCIAL

Asistenții sociali poartă o responsabilitate profesională importantă, deoarece evaluarea și intervenția lor poate afecta în mod semnificativ viața pacienților. De aceea, asistenții sociali au datoria de a înțelege impactul situației medicale și a tuturor acțiunilor medicale care au efecte asupra vieții pacienților și asupra familiei acestora. Asistenții sociali cunosc și își asumă responsabilitatea de a rămâne la curent cu cunoștințele bazate pe evidențe și cu evoluțiile științifice din domeniul social și al asistenței sociale care sunt necesare pentru intervenția și suportul pacienților din UPU/CPU. Participarea asistenților sociali la programele de formare continuă și supervizare profesională reprezintă modalitatea prin care această responsabilitate poate fi îndeplinită corespunzător pentru acoperirea nevoilor pacienților.

10  

Intervenția asistentului social implică tehnici și metode specifice diferitelor abordări teoretice și practice în asistența socială. Practica asistenței sociale este un proces de construire a intervenției și suportului în baza evidențelor și a dinamicii apărute în viața oamenilor ca urmare a efectelor problemelor medicale și sociale. Asistentul social creează, adaptează și modifică activitățile de suport în funcție de evoluția cazului și de schimbările sau informațiile noi apărute în anamneza socială. Este foarte important ca asistentul social să aibă formare profesională și supervizare atunci când este necesar să utilizeze tehnici și metode inovative de intervenție. Practica profesională a asistenților sociali care lucreează în UPU/CPU este modelată de principiile etice ale profesiei de asistent social. Valorile fundamentale includ:

§   un angajament față de menținerea demnității oamenilor, bunăstare și autodeterminare; §   un angajament față de practica profesională caracterizată prin competență și integritate

profesională §   și un angajament față de o societate care oferă oportunități tuturor membrilor săi într-o manieră

justă și nediscriminatorie.

Activitatea asistentului social are la bază următoarele principii de bază: a) principiul intervenției de urgență în evaluarea și suportul persoanei aflate în stare de vulnerabilitate; b) principiul abordării multidisciplinare a asistenței acordate pacienților care au nevoie de intervenție de asistență socială; c) principiul abordării centrate pe nevoile persoanei, inclusiv pe nevoi speciale legate de limitări fizice-psihice-mentale-sociale; d) principiul egalității de șanse la tratament și al respectării demnității umane; e) principiul nediscriminării în ceea ce privește măsurile de protecție, sprijin și acces la justiție; g) principiul confidențialității, în raport cu părți care nu sunt din sistemul social și instituțional de suport, cu privire la informațiile privind identitatea, starea de sănătate, tipul de violență suferită de către pacient sau la alte informații a căror divulgare ar putea pune în pericol siguranța victimei; h) principiul confidențialității limitate în cadrul echipei de intervenție sau în relație cu alți specialiști implicați în asistența medicală și socială a pacienților.

11  

ANEXE  

         

1755

1998

652

386

847

741

12

140

529

464

297

89

0

500

1000

1500

2000

2500

Persoane  care  au  trecut  printr-­‐‑o  situație  traumatizantă  

Persoane  care  nu  au  realizat  contactul  cu  aparținătorii  la  internare

Persoane  fără  aparținători  /  familie

Persoane  care  au  suferit  dezorientare  spațio-­‐‑temporală  

Persoană  consumatoare  de  droguri/alcool

Victime  ale  violenței  domestice

Victime  ale  violenței  sexuale

Persoane  cu  tentativă  de  suicid

Persoane  cu  identitate  necunoscută

Persoane  fără  adăpost

Copii  neînsoțiți  de  reprezentantul  legal  la  prezentarea  în  UPU/CPU

Persoane  decedate

Tipologia  cazurilor  care  au  necesitat  intervenția  asistentului  social

12  

   

13  

                 

14  

@2019 Analiza aparține autorului și nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Ministerului Afacerilor de Interne, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă.