Minima Moralia, Andrei Plesu

8/8/2019 Minima Moralia, Andrei Plesu

1/80

eiP

\ -,,,.-HUMANITAS


2/80

MINIMA MORALIA


3/80

ANDREI PL[$u t-a nascllt la 23 august 194, in Bucure$ti' Absolvent al

Facultnfii de Arte Plastice, Sectia de istoria 5i teoda artei Doctoratulin istoria artei ta Universitatea Bucurqti, cu teza Sentimenlul Mturiiln&\fufiemcpantr.Lf'IT univeNibr la Academia de Arte Plasfice, Bucurctti(cursuri de istotie gi criticd a artei modeme romar9ti) (1980-1982)'

Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie,

Unive$itatea Bucure$ti (1991-1997) Fondator 9i direcbor al slpttrrne-

natului de culture Dilen (1993). Fondator 9i Prgedinte al FundalieiNoua Europd Fi rectorul Colegiului Noua EuroPi (194) Membru alWorld Academy of Art and Science (1994. Membru al Acaddmie Inter-

nationale de Philcophie de l'Art, Genev4 Elvegia (1999). Dr' phil hoto-

ris causa al Unive6it5lii Albe*-Ludwig din Freiburg im Breisgau,Gerrnania (2000) 9i al Universititlii Humboldt din Berliry Grmania(2001). Commandeur des Arts et des lttres, Paris, Franta ( 1990)' New

Europe Prize for Hi8her Education and Researclr" Berlin (19q3) Premiul

Academiei Brandenburgice de gtiinte din Bertin, Germania (1996)'

Ordre national de la Ilgion d'honneur al Frantei (in martie in Sradde comandor gi in decembrie in Srad de mare ofiter) (1999), PremiulCorvinus al Academiei Maghiare de gtiinfe (1999), fuinul National,,serviciu Crcdincios" in Stad de Mare Cruce (m00), Prmiul Mittel-

europa al Ministerului Austriac al Cercettrrii (Viena, 2m2t Premiul

Jo6eph Bech oferit de Fundalia Afred ToePfen (2002) etc.

sRTEI(l: Cdllttoie ln 1 lneafotmelor, Eseuri de isloie i teoie a artei,Meti-dia e, 1974 Pilorcsc ,i tuelancolie. O analid a sentinefitltlui fialuii incultura eurcpeanll, Univers, 1980; reeditare Humanitas, 1992' 2ffi3;Fraficeso Cwrdi,Nle1diarc,1981; Ochiul i l dtltile (eseuri), Meridiane,1986; Minima moralia. Elefiente pentru o eticll a intennlului, Cartea Ro'

maneascI, 1988i reeditare Humanitas, 1994 2002 2M6 lttad,: ftancezA'L:Heme Pa.is, 1990;8erman5, Deuticke, Vien4 192; suedezS, Dualis,

Ludvika, 1995; maghiard, Tiniv6r, CIui, 2000; imPreunA cu fragmentedi^ Limba pdsdtitor, Jelenkor Kiad6, P6cs, 2000; slovace, Kalligram,Rratislava, ZnDi lunalul de l4'l*4r1i, Huri].e'iitas, 1993 (trad: Sermand,Tertium, Stuttgart, 1999; maghiari, Koin6nia, RedaP5'ta, 2c/J,0) Lirnbapdgtilot, Humanilas, 1994; Aip ri 9i t ldrti ale tranziliei, H\tna ita6'1996; Eliten - Ost und West, walter de Gruyter, Berlin-New York, 2001;Despft tnge'i, H!6a itas, 2003; rceditare m04 m05; Obscenitdtet W'bh,r4 Humanitas, 20M ; tfd'ilFite 2ffi5; Deslre b d e in Est ,i tu VestFi dlte ese ri,l'J.1tJ'rrla itas, 2006, precum 9i numeroase studii ti articolein reviste romane$ti 9i strdine.

Andrei PlesuMinima moralia

ELEMENTEPENTRU

OETICA

A INTERVALULUI

H UMAN ITASBUCURESTI


4/80

Coperta serieiANGET.A, ROTARU

D$crira CIP a Bibliotecii Nationale a RornenieiPLE9U, ANDREI

Minima rnoralia: elemente pentru o eticl a intervalului /Andrci Ple9u. - Bucuregti: Humanitas, 2008

xsBN t&973-5G1%9-3t7

o HUMANiIAS 2m5 , 2ffi6, 2WEDITURA HIJMANIIASPiats he6ei Liberc 1, 013701 BucurEgti, RornAniatel.0211408 83 50, fax m1,/408 83 51www.humanitas.ro

Comenzi CARTE PRIN POOTA: tel./fax 021 /311 23 30C.P.C.E. - CP 14 Bucu.ettie-mail cpp@humanitas,rowww.librariilehumanitas.ro

Lri CONSZIM1NNOICA.Dacd nu l-ag f cunoscut, n-ag fi

putut scrie aceasul c^rte.Dacd l-ag fi ascultat, n-ap f suis-o.


5/80

cArtua PRECAWrT St tAtuurunt

1. Nu oferim cititorului, in cele ce urmeazi, untratat, fie 9i minimal, de eticd. Ci doar o suiti deobservalii rapide, ndscute in marginile unui te-ritodu in care autorul a fost adus nu prin price-pere profesionalX sau printr-un neutru interesteoretic, ci prin imprejurdrile, de tot soiul, ale vie-lii zilnice: exasperdri gi euforii, zel intelectual giconfuzie sufleteasc5, intAlniri cu prieteni gi cu ne-prieteni, furii, iubiri, perplexittrli 9i speranfe. Laun moment dat, am resimlit drept indispensabi-ld identificarea trnei minime coerenle in acest vAr-tej al pluralitefii care e spectacolul fiecdrei vieli,

dar pe care ne-am obignuit, tocmai pentru cie

at6t de ,,comun", sd-l ldsdm la voia intAmpldrii, cape o penumbrd subhteleasd. Ni s-a atras atenlia,pe de o parte, cd recuperarea ordinii etice e iluzo-rie sau prezumfioasd, gi, pe de alte parte, cX ime-diatefea eticului gi didacticismul normelor saleii anuleazd demnitatea speculativa. Am accePtatcd, intr-adevdr, nu suntem in situalia de a formu-la ritos o compactd criteriologie morald, dar amrimas la ideea c5, inainte de a fi intr-o asemenea

- utopicd - situafie, trebuie totuti sd gdsim o


6/80

8 umtut MIRALTA

ordine a ciutdrii ordinii, o tehnicd a agteptirii rds-punsului. Intervalul dintre obnubilare morald 9iedificare nu poate fi strdbitut in suspensia ori-cirei exigenle. Trebuie se existe o conduitd a dru-muhi cdtre, chiar dacd adeadrata conduite nu sepoate htemeia decdt din perspectiva drumului in-cheiat. A inlocui arbitrarul intervahirti cr o pre-or-dine, iald ce ni s-a parut ce putem incerca. Rostitdbrutal, intrebarea care ne-a insolit mereu a fostaceasta: cum sd nu te smintegti, atunci cand n-aigdsit inci reperul cuminleniei? Cum se supravie-!uieste, decent, in interval? [n cele din urm5, amajuns sd credem ce etica nici nu e altceva decAt odisciplind a interoalului, cA ea nu e acasd decal inspaliul de dinaintea opliunii ultime. in spaliulpropriu-zis al unei asemenea optiuni, preocupa-rea morald inceteazd a mai avea obiect: normeledevin surdsuri, disciplina devine grafie. Odce de-mers etic bine condus tinde, firesc, spre propria sadizolvare.

CAt despre lipsa de ,,puritate" speculative a eti-cului, ne-o asumdm cu relativ6 dezinvolturd. Amputea culpabiliza, la rAndul nostru, textele spe-culative pentru lipsa lor de ,,impuritate" etice,adici pentru felul lor de a plana - stancos - dea-supra abisurilor in care intdrzie dezbaterea mo-ral5 a fiecdruia. Repet5rn, n-am pomit la drumimpingi de o interogativitate abstracte, constitui-td in spalii rarefiate. Am pomit de jos, de la au-tobiografie, de la cotidianul cel mai neindur6tor,

CATEVA PRECAUTII 5I LAMURIRI 9

r1e la o nevoie acutd de consolidare mentald, delustificare interioard 9i de orientare. N-am ciu-tat deci solulii teoretice, ci sprijin concret, lSmu-riri imediat eficiente. Alt tip de discurs - pur sauimpur - nu ne-a stat in vedere.CAteva preciziuni suplimentare privind titlulncestei cerli se vor gdsi in al noudlea ei capitol(,,Minimalism etic").

2. Cititorul va constata, frecvent, o anumiti dis-proporlie ft1tre anvergura problemelor atacate 9itratarea 1or laconicS, dacd nu, adesea, expediti-vi. Scris cu un constant sentiment al urgenlei, tex-tul se complace, tot timpul, in sugestie 9i ebo95,rimAnAnd, nu o dati, la stadiul de degrosaj, laconsemnarea maselor mari, nefinisate, ale temei.Ansamblul e mai cur6nd o indicare de axe 9i deli-mitdri elementare decAt o expunere sistematici;i adAncitS. La limitd, ne-am fi putut mullumi cupublicarea sumarului, hleles ca un inventar deprobleme nuanlabile la infinit. Totul e efort de pri-me instanle, ton al diapazonului, dinaintea uneiorchestre (deocamdatX) absente. Refuzdm, prin ur-mare, cu toata energia, postura Ftiutorului care de-iine relete de viald 9i le poate livra, la cerere.

3. Mullumim oamenilor 9i circumstanlelor care

- in ultimii ani - au pfiut fi prilejuri ale aces-tor pagini. Eternului feminin, in primul r6nd,prin ale cdrui intruchipdri eticul intrd 9i iese dinlume, ca o respirare fdrd sfArsit. De asemenea, cA-torva prieteni gi cititori mdrinimogi, dispugi sI ne


7/80


8/80

72 umtue MIRALTA

recunoastem, in rare momente ale uitarii de sine,ci, in definitiv existd 9i oameni mai inteligenli de-cAt noi sau, in orice caz, mai invSlali decAt noi. Cualte cuvinte, toli gtim, din cAnd in cAnd, sd admi-rdm, sd prlim c;tre un altul de jos in sus, proiectAnduJ pe cerul exaltant al propriilor noastre,neatinse, idealuri. Suportdm sd spunem 9i, la ri-goare. sd ni se spund cd nu suntern destul de har-nici, destul de iscusifi, destul de gtiutori, destulde indemdnatici. Ceea ce nu putem tolera e sdspunem 9i, mai cu seamd, sd ni se spuni cd sun-tem moralmente precari, ci suntem corupli, ne-cinsti!i, discutabili din unghi etic. Un caragialescpersonaj lduntric e gata neincetat s5-9i atribuie toa-te defectele, cu condifia sX i se recunoasci in una-nimitate mecar o calitate: tinuta morali. Aceastanu inseamnd cI ne socotim, in toate episoadelevielii noastre, ireprogabili, cd nu ne cunoagtem ci-

. Culpa etici e expediati in termenii uneitolerabile gregeli omenegti, distincte de naturanoastrd adevdrate care e, malgri tout, onorabild.

Pe scurt, singura autoritate pe care congtiinlaindividuald nu 9i-o pune niciodatd sau aproapeniciodati la indoiald e autoritatea morald. Capa-citatea de a distinge intre bine gi r5u, intre viciugi virtute, dreptate si nedreptate pare a fi la in-dem6na tuturor. in materie de etici, funcliondmconstant printr-o nedemolabile autocomplezen-

9,u(,.11-. Tr;im intr-o inflatie barocd a competenlei mo-

l/o1,' rale, intr-o lume a cirei principald dezordine

coMPETENTA MoRALA 13

risci sd fie faptul cX toli membrii ei se simt mo-ralmente in ordine sau cd toli resimt dezordineaproprie drept ne glijabill. L'enfer c'est les autres -pirem a concede cu tolii. Prin uirira re,1e paradisc'est nous-m4mes.

increderea fiecdruia in propria autoritate mo-rald nu exprimi nici mdcar increderea intr-o in-coruptibild sdmdnld de bine existenth - dincolodc accidentele destinului individual - in addn-cul oricdrui exemplar uman. in ace st caz, ea ar hncceptabild in numele unei antropologii optimis-te, pentru care ,,pdcatul originar" a putut com-l.rromite armonia funclionald a firii omenegti, f5rdn infecta totugi noblelea ei esenliald. Dar abuzulde autoritate care are drept rezultat abuzul com-petenlei morale e mult mai pulin decAt atAt e sen-t i menhrl difuz al propriei indrept;tiri, al infinitelorjustificiri pe care chiar actele noastre vinovate le

pot cdpeta, printr-o rafinatd 9i oarbi cazuisticd.Asumarea competentei etice e un gest tipic al ob-tuzitSlii spirituale: e inceputul derivei etice. inimediatul cotidiary ea are doui forme specifice denranifestare: tendinla de a judeca transant lumea;;i oamenii 9i aplecarea irepresibild de a da sfaturi,invocdnd, drept argumenf propria calitate mo-ral5, laolalti cu o prezumfioasX ,,experien!5 deviatd". Nu e incd momentul sd discutim termeniiin care se pun, in mod corect, problema judecilii'rrorale 9i aceea a sfituirii. DeocamdatS, relinem


9/80

74 umtut MoRALtA

pericolul ca ele sd cadl in purd vanitate eticd. Ori-cum, 9i judecata, gi sfatul sun! prin natura 1or, in-feioare actului efrc. Ele sunt practicate, de reguld,tocmai ca substitut al actului. ca eludare a lui, camodalitXli de a refuza sd-!i ajuli semenii, mimAnd

- prin discurs - ajutorul insugi. Judecata eticde o specie a dezimplicdrii, dupd cum sfatul-

fi-regte intotdeauna,,bun" - e o specie a suficien-!ei. AmAndoui penduleazd intre rigorism fad 9iipocrizie infatuatd 9i instituie - in plan etic -o mortal5 sterilitate.

Existe totugi competen!5 eticd reald? $i dacX da,cine o intruchipeazd? Este, de pildl, specinlistulinprobleme de istorie 9i teorie a eticii o competen-!i in rnaterie? Rdspunsul e elementar gi PromPt:nu devii o autoritate moral5 intrucAt i-ai citit peAristotel, pe Spinoza sau pe Kant. Erudilia eti-cd - nedublatd de vocalie eticd - e una dintrecele mai ridicole forme de erudifie: cdci in niciun domeniu simpla gtiinld de carte nu e mai ino-

perantX, mai inconsistent5, mai vinovatd. Ajungiaici, si amintim, in treacht, minimala distinclieintre eticd 9i moralS, o distincfie de care noi ingi-ne, in rAndurile de mai sus, n-am !nut, riguros, sea-rna: etica are conotalia unei rubrici academice 9i,ca atare, poate face obiecful unei profesionalizdrisavante. Morala e aspectul circumstanlial al eticii,etici particulard, prelucrare subiectivX a morali-t6!ii generice (Sittlichkeit) de care se ocuph etica.Pe temeiul acestei distincfii, vom sfArgi prin a spu-ne ci specialistul in eticd poate avea comPeten-


li\ etici. dar nu are, in chip necesat autoritate 9icompetentS morald. Or, pe noi nu ne intereseazdtlccAt aceasta din urm5. Competenta moralS nusc dobAndegte prin lecture gi prin hermeneuticdistorich. Ea nu se preteaze la sistematica severit Stiinlei. LdsAnd deschisd disputa socraticd dinjurul posibilit5lii de ,,a invdla virtutea", ne vom

rcfugia, deocamdatd, in pacea disciplinatd a con-t cptelor aristotelice pentru a spune cd fapta mo-ralX nu poate fi obiectul unei cunoasteri exacte,intrucAt ea nu e necesard, nu are loc mereu in ace-lagi fel. Pe de altd parte, fapta morali nu e nici ac-tidcntsld,in asemenea mXsuri incAt sd nu dea nicio gans6 raliunii investigatoare. Ea face parte dint'a tegoria faptelor generale, adicd a faptelor care auloc de cele mai multe ori in acelagi fel. De cele mainrulte ori, dar nu irtotdeauna. Faptele morale cir-r'umscriu un domeniu al nuantei, al varietdlii, allclativitd!ii, a cXrui bogdlie nu poate fi cadastra-ti\ ingineregte. Etica insigi e o ,,gtiin!5" oarecum

lraradoxald, un amestec neobignuit de contingenldSi unioersalitate, viz6nd mai curAnd inlelepciunea(yhr6nesis) decdt gtiinla propriu-z isd.ln eticd nu seIrnte geometriza. Discursul ei ezite amelitor intreli.bra asprd a vielii 9i efortul ordonator al congti-intei, intre imprevizibil 9i ordine, intre nemijlo-cirea imperativi a actului gi medierea rdbdbtoare,r reflectirii sale. Etica ne confrunta neincetat curun complicat amestec al legii cu nelegiferabilul.\4i9carea ei unegte intr-o singur6 traiectorie spi-litul critic cu iertarea, sentinla rece a absolutului


10/80

76 ultul MIRALIA

cu o universale adiere de toleranfd. Mai mult de-cAt orice alt domeniu, etica sta sub misterul des-tinului: in perimetrul ei, surpriza, risturndrile desitualie, surparea neagtePtatd a evidenlelor 9i vic-toria perpetud a improbabilului sunt fenomeneconstinti. Nimic nu e mai strdin de simlul comundeckt etica.Elicaincepe acolo unde simftrl comun

intri in crizX, constatAnd ci nici una dintre regu-Iile pe care le ingAnd mecanic in numele iluzorieisale competenle morale nu mai este valabild. Dra-ma eticd ipare, de aceea, din punctul de vedere alsimgului comun, drept o formh de nevrozS. drepto ne-reguld care ii tulburd habitudinile. Simluletic e fali de simlul comun ceea ce e insomniafali de somnambulism: o ne-adormire contem-plativd, opusd adormirii active din jur. Ordineamorali, ci rezultat al veghii morale, e - spre de-osebire de ordinea comund - o ordine de tip pa-tetic, o ordine care nu se asociazd cu confortul 9icu securitatea ihuntrici; e o ordine alcdtuitd din

suferinld 9i risc, o ordine cu grad minim de pre-vizibilitate.IncompatibilX cu priceperea eticd a ,,specialis-

flrlui" academic 9i cu placiditatea didactici a sim-lului comun, comPetenta morald e, filtr-un anumesens, incompatibili 9i cu existenfa neprihdnitd aomului ireprogabil. Nu vom spune ce omui ire-progabil (eroul etic, sfAntul. ascetul sau cum vremid-i spunem) e, in plan etic, incompetent, dar vomspune ce ceea ce se poate numi ,,comPetenla" sa{ ireleaantd eiic. Omul ireprogabil, irn mdsura in


care existd, e dincoio de etic, intr-un spaliu in careldiberarea etice e incheiatd. Statica siluetei sale,inracularea prezenlei sale fac din acest erou rari-sinr un impozant exemplum, dar rr.ai Putin un re-Per eficace. Asceful e un simbol al capdtului detlrum. Drumul propriu-zis rdmAne in urma sa, caun vehicul abandonat dupd atingerea fintei. Or,t,tica e o strategie a vehiculului. Din unghiul capd-tului de drum, ea inceteazd sd mai fie o problemS,devenind substanla spontand a viefii, expresia eiIircascd, nereflectatS. E absurd sd vorbegti despreo moralS a ingerilor. Natura angelicX e meta-eti-cil. Ea nu poate privi sfera eticului decAt cu uimi-t n candoare cu c are zdpada ar privi focul. E foarteinlportant sd inlelegem cd, de la.indlfimea abso-lutului, morala e un linul exotic. in acest exotismfu:ric se sifueazd dezbaterea morald pe care o avemin vedere.

Absolutul nu poate cobori p6nd la m5runta dds-

cillealh de care are nevoie inarticularea noastrXpentru a evolua. Dar noi nu putem aproxima ab-solutul dactr nu trdim cu vehemenld - pAnd inconcretul ultim - misterul obnubilbrii lui.Iar eti-ca nu e, in fond, decAt efortul de a gSsi rigoareanormative a actului umary in condiliile unei cro-nice carenle de absoluf. Norma eticd insd nu poateavea alt criteriu legitim decAt absolutul. $i atuncit'tica e tentativa eroici de a recompune absolu-t ul din fragmentele tdcerii sale, de a gdsi legea innumele cdreia se poate trdi cu demnitate ocultarea


11/80

78 unttt''t,t MoRALrA

Iegii adeadrate. Etica e disciplina nhscute pdn fur-depdrtarea de absolu! e un mod de a administraaceastd indepdrtare. in proximitatea absolutului,ea devine caduc5, asemenea unei lec$i de inot pen-tru amfibii... Dezbaterea eticd nu e necesard aco-Io unde ea e de la sine inleleasd. Ea devine ins5necesari acolo unde existi crizd morald, defectmoral, cddere. Despre toate acestea, irgerii au in-cetat de mult sd mai gtie ceva. Iar ascehrl tinde ha-lucinat spre aceeagi sublimtr ignorantd. De aceeaspunem cd autoritatea sa morald e de o irelevan-ti splendoare.

Relevantd etic nu poate fi decAt experienta ne-mijlocitd a eticului, iar aceastd experienlX igi atin-ge intensitatea maximd in patologia culpei morale.Competenla moralS adevdratd incepe, a9ada1, cuegecul mora7, mai exact, cu asumarea egecului: cineurmeazd, in literd, codul moralei curente poatetrXi pAni Ia ad6nci bdtrAneti avAnd aerul de a firespectabil, dar moare fxrd a fi trdit incd in etic. Nu-mai cine a trlit - imprudent - fascinalia trans-cenderii codului, numai cine a resimlt relativitateaoricdrui cod gi, in acelagi timp, indispensabila luiautoritate a ajuns la hotarul experienlei morale.Competmla moralll adndratd se capdtd exact ?n punc-tul tn care egti pe cale de a o pierde. Altfel spus, nupoate intra cu indreptdlire in dezbaterea etici de-cAt fiul risipitor, al cdrui chip e definitiv stigma-tizat de pericolul rdtdcirii. Caracteristica, intrucAtva derutanta, a competentei morale ar constadeci in imprejurarea cX, spre deosebire de orice

CoMPETENTA MoRALA 19

rr lt tip de competenfd, ea se intemeiazd pe o insu-IicicnlX, pe o 1ips5. E pregetit sA mediteze la o eti-r',\ cel care gtie cd niciodatd nu e mai aproape del)ortile ei ca atunci cAnd stX singur dinaintea lor,rl un strdin dinaintea propriei sale strdindtdf. Ade'vilrata competenld moralX incepe cu o experienldnc-ipohondrX a vinii, cu sentimentul incompeten-It,i morale, al excornunicdrii de sine. inseamnanct'asta cb nu intuiegte sensul legii morale decAtcinc o calci? Nu neapdrat. Ceea ce ni se pare insXt,vident e ci nu inlelege bine o lege cine n-a sim-lit rriciodatl in adAncul siu ispita de a o contestarr,ru, mdcar, neputinla de a i se supune.

Adaos

COMPETENTA MORALA, IERTARESI ,,PROGRES" MORAL

lrlphrl de a resimli ocultarea absoluhrlui nu e doarnndiul de constituire a eticului: e paradigma in-xtsi a ainoadliei morale. ,,Defecfiunea" morald elt,tluctibili, intotdeauna, indiferent de chipul ei( oncret, ia o ,,intrerupere de circuit", ia gterge-rta urmei care ieagd congtiinta individualX derrlrsolut. Culpa moralX echivaleazi, agadaq, cu pier-tlt'rca simlului de orientare, cu disparilia - su-lrit'ctivd - a ,,nordului". CAnd aceastd disparitier, ignoratd de cel care o suferd, culpa i9i e siegiopacd 9i nu poate fi temeiul nici unui demers etic.


12/80

20 urutuz- MIRAL:A

VinovSlia morale despre care spunem ce e ,,fe-nomenul originar" al eticii e numai aceea in carevinovatul e simultan dezorientat gi congtient dedezorientarea sa. Perimetrui competenlei rnora-le se stratificd, atunci, dupd cum urmeazd:

a) competenJa morald a omului ireprogabil, ire-levanth etic, iretrucAt posesiunea simlului de orien-tare se maniJesti ca o insugire fireascd gi, ca atare,netlansmisibild;

b) competenla morald a simtului comun, carelegifereazd in chip mecanic, neputAnd avansa -in lipsa simtului de orientare - decat pe drumuridinainte marcate (prin convenienld, ftadilie, re-flex social etc.);

c) competenla morald propriu-zisd, definitdpnlr con1tiinla demrientdrii gi, in acelagi timp, prinincapacitatea de a consimti unor marcaje presta-bilite;

d) incompetenla morald propriu-zise, echiva-lentd ct dezorientarea incongtientd de sine , nereflec-

tatd gi, in consecinte, inaptd a se percepe subspecia culpei.Din punctul nostru de vedere, etica nu poate lua

fiinfi decAt la nivelul c al competenlei morale, caexperienld a rdtdcirii asumate, ca alergare tulbu-re sub un cer noros, al cerui albastru e intrezdritrar sau doar binuit.

Se naste, fireste, intrebarea cum po! 9ti cd ai pier-dut ceva pe care nu l-ai avut niciodati. Cum poli9ti cd egti dezorientat, in absenla reperului orien-tativ? Dar e o inlrebare strict loglc4 dintre cele cu

CoMPETENTA MoRALA 21'

care etica nu lucreaze. 9i nici viala curentX. in pd-rltrre, gtii cd te-ai rdticit nu neaperat Pentru c; air;lirrt, mai intAi, drumul: poli foarte bine si nu-lli g?lsit incX. Ceea ce gtii e cd un drtm trebuie sdlxiste, ci miscarea nu are sens decAt ca tentativdrla n ajunge wdeva, de a atinge o fintd. Criza mo-r,rlll e presentimentul punctului final, dublat dei rrcompetenla traseului optim. Congtiinla mora-lil irrcepe cu recuno agterea acestei incompetenle girru cu intArzieri speculative asupra existenlei (saurronexistentei) capbtului de drum. E drept c6 ca-ulric()pului e, irr eticd, atAt de legat de cum-rI cdli,irrcit, nu o dat5, el apare ca o simpli imbobocirefirral5, ca excrescenli ultimd a unei cregteri pre-formate in vederea florii. Calea gi linta sunt coex-lonsive fEri ca, prin aceasta, calea sd se destramein cuprinsul ;intei sau linta sd se risipeascd in di-rr.rmismul cdii. Calea 9i linta alcdtuiesc, impreu-rril cu figura mobild a cdiStorului, corpul r.rnitar 9itrt'imic al cduttrrii morale,limita ei 9i infinita ei di-vcrsificare posibild induntrul acestei limite date.

l)acd insd competenta morald e culpabilitaterrnstientX de sine, iar culpa care se autoignore erit'mnul incompetenlei morale, afunci iertarea acor-r latil ,,celor care nu gtiu ce fac" e, in primb instan-lI, inacceptabild. Numai cd picatul comis fdrbr r rngtiinla pdcatului e distinct de pdcahrl comis curr rngtiinla corectitudinii, respectiv a firdreptdtirii


13/80

22 uwtma MIRALIA

sale. Tiebuie, cu alte cuvinte, sd deosebim intre Pd-catal inocent gi pdcah:l care se ia drePt virtute. Celd:lrrlai nu Ftie cd e picat: el poate fi iertat, cdci lasdloc deschis unei ilumindri corective. Cel de-al doilea gtie cA nu e plcat: std deci sub ameninlareaincorigibilului 9i e, in consecinld, de neiertat. Ier-tarea celor cate ,,nu gtiu ce fac" urmeazX a fi, a9a-dar, coroboratd - fdri contradiclie - cu laudacelor care gtiu ce fac sau care gtiu ca nu fac ce ede f5cut. E sensul unui fragment apocrif, erna-nAnd din aceeagi sursh cu textul iertXrii: ,,Omu-le, fericit egti dac5 gtii ce faci. Dar dacl nu gtii cefaci, egti blestemat 9i stricdtor de lege."

Etica circumscrie un spaliu riscant, h care totulsau aproape totul Poate fi iertat, dar in care con-gtiinla morali autentica hsi mereu deoparte so-lulia ierttrrii, ca pe o solufie care nu line de sferaeticului, ci i se adauge comPensator, asemenea uneirezolvdri - niciodatX garantate - a irezolvabilu-lui. Iertarea apare, cu alte cuvinte, cAnd dezbate-rea eticl devine de necontinuat in termeni strictetici. Chiar practicatX la nivelul eticii curente, dela om la om, iertarea poartd, in structura ei, o aro'mX trans-omeneasc5: ea e efectul stuporii cu careabsoluhrl contempld lumea, e ins5gi aceastX stu-poare, transformatd, pe nesimlite, in ingdduinld...

O datX aproximata, comPetenla moralX nu asi-gur5, cu necesitate, ,,progresul" moral' A trii eti-


t ul nu e a deveni din ce in ce mai bun, ci din cein ce mai alenf la registrul binelui 9i la evolulia ac-t itlentatA a sinelui propriu in raport cu el. in cli-l)n in care crezi cd ai devenit mai bun, ai devenitrnai rdu. ,,Progresul" moral - dacd progres este- e semnalat, mai curAnd, de modificarea per-ccperii celorlalli decAt de inregistrarea propriei

Itrformanfe. Egti ,,mai bun" cAnd incepi sd-i vezil)c ceilalti ,,mai buni" decAt ili apdreau inainte 9ipc tine mai discutabil in comparalie cu ei. Cu pri-vire la sine, trebuie sX fii plin de speranfd, dar, in,rcelagi timp, cu totul lipsit de iluzii. Nimeni nu,r junge la capXtul drumului cu alt set de deter-rninalii decdt cel cu care a pornit. Determinaliileirrrriscute ale fiecdruia sunt materia constanti anrigcdrii sale etice, problema pe care fiecare o arerlt, rezolvat. Iar a rezolva aceistd problemh, in li-nritele condiliei umane, e a-i adiuga o luciditaterlc fiecare cliph 9i un efort de fiecare clipi. Res-tu| e neprogramabil. Sigurd e doar altemanla zil-

rrictr a cdderii cu redresarea, a puterii nesPeratecu o incredibild gubrezenie, a unui posibil me-reu oferit 9i mereu neatins, cu un imposibil caresc dovedegte, uneori, in chip miraculos, realiza-bil. SfArgim cu limitele cu care am inceput. Putemtloar spera sd le identificdm, la timp, ca limite 9isil ne pregdtim, induntrul lor, pentru o invazie, ori-ciind plauzibilS, a nelimitatului.

'

ttsE,:


14/80

IILEGEA MORALA

Spaliul moral . Conduita ca formd superioard a locuirii. lndiaidualul ca obiect aI legii morale e Addpostire gi lo-6yiys c Legen morald nu poate fi oblinutd induc-s;p . l.M. Guyau gi ipoteza morald

in grecegte, termenul 6thos din care s-a alcdtuitdenumirea tArzie a ,,eticii" insemna, intre altele,locuinld. Cornponenta spalialS 9i arhitecturald pecare acest termen o implicd e esenliald, din punc-tui nostru de vedere, pentru inlelegerea adecva-td a legii morale. Cdci legea morald e abordatdin chip potrivit cAnd e priviti nu ca o verticalI uni-dimensionald sau ca un rePer Punct.tal, ci ca des-

ftgurare a ae icalei sau ca iradiere a Punctului. lgeamorald nu se nagte din confrunt area staticd a omu-lui individual cu ,,imperativul categoric" al ordi-nii supreme. E nevoie ca ordinea supremd sd intrein migcare, sd produci, prin alunecarea ei Pestelume, un spaliu elastic, fald de care legea si secomporte simult an a axd qi ca hofar limitativ: aces-ta e spaliul dezbaterii etice. $i e mai important seresimfi eticul ca pe o tntindere in care si te poli in-scrie printr-o liberd evolule decAt ca pe un ordin

LEc EA MoRALA 25

ftrridic care te fixeazl intr-o purd supunere. Le-gr',t morald e teritoriul in cuprinsul cdruia omulItrcearci sI se adapteze la absolut, intr-un eforttlntctric cu tentativa absolutului de a se adaptalrt umanitate. intre o umanitate mdrginitd la pro-pril ci condife 9i un absolut inflexibil nu se poatetrrr;te spaliuJ moral, ca spagiu al minime i acomoddrir.xistenliale. Spaliul acesta e, agadar, o colabora-tt,a maximei aspiralii umane cu maxima ingi-rlu in!6 a absolutului. El unegte cel mai inalt punctnl lumii cu cel mai de jos punct al geografiilor su-pcrioare. Numai in zona de contact dintre acestetloutl puncte lumea poate fi, cu adevXrat, locuitd.lnr ctica e amenajarea lumii tn vederea locuirii ei, ehrtcmeierea r:nui spaliu in care sufletul sd se poa-ll simli ca gi cum ar fi acasd. Conduita morald nu$, in acest context, decdt forma superioard a ace-lci ,,locuiri" (Wohnen), in care Heidegger vedearlcstinul pdmAntesc al omului.

l)acd insl locuirea e o /ege a speciei, calitatealo-cuirii line de libertatea ei. De aceea, inleleasi cakruire, etica e, inevitabil, un domeniu neomogen.lrolicrom, i:r care se exprimi mai curAnd creatiai-Irtlrn omului decAt docilitatea lui. Firegte, nu ori-elnc e liber sd-9i construiasc5 propriul cod moral,Ittiu cum gi-ar construi o cash pe gustul sdu. $i,rlo altfel, chiar in acest din urmS caz, trebuie res-|rttate tehnica gi finalitatea universald a con-rtrucfiei, a9a ircdt casa oblinutd sd nu meargi cuuriginalitatea pAni la prdbugire. Dar induntrultrnei discipline acceptate, fiecare e dator sd dea

=


15/80

26 uwtt,q MIRALrA

misura propriei sale confruntdri cu arta constmc- Itiei, cu legea. Legea moralh nu Poate fi o solulie jgenericd, date ca atare 9i preluabilS ca atare in iconfiguratia specificd a oricdrei existente indivi- Iduale. Ea trebuie sd fie, dimpotrivd, spatiul de Irezolvare al fieclrei ecualii individuale in parte, Irisc6nd, altfel, sd devind un plat ,,mod de intre-

Ibuinlare" pentru o categorie nelimitati de meca- jnisme. Legea morald e culoarea Pe care o caPetd Iabsolutul in mediul unui destin individual anu- |mit. E o rezultantd mai mult decdt o premisd: e o Ioperd individuald, o lucrare neobositi a omului, Iimpregnati de personalitatea sa, de drama sa, de Itraiectoria sa irepetabild. Omul individual nu-9i Ipoate da un mai inalt confinut de viali decAt ace- |la de a reflecta asuPra combinatoricii posibile din- |tre datele sale individuale 9i organismul megalitic Ial absolutului. Cu alte cuvinte, fiecare individ Iuman trebuie s5-si g6,ndeasci lohrl genetic propriu I9i propriul ,,proiect" eistenlial ca pe o intrebare

Iformulatb de absolut dinaintea constiinlei sale. ICum se poate integra expresia caracteristici a fie- |cdrei siluete umane 'rn marele dans al universalu- |lui, ftrri a-gi pierde contururile? - iati o formulare IposibilX a intrebirii etice. Cum Poate un om str Iievini statuie, pdsh6ndu-9i accidenh:l fizionomic Ica pe instrsi menirea sa? Omul individual e ,,sa- |rea" absolutului. $i atunci, implinirea legii mo- |rale echivaleazd cu a da gust bun reletei cosmice, I

i::::'li;'"'1T1T:xTJltl,T'#'is'*.i:T.

I

LEcEA MoRALA 27

ru i a lt district al cunoagterii - nu aspird la imper-rorralitate. Ea nu vrea sd fie o lege a categoriei, ciuna a individualului, a excepliei. Altfel spus, indi-

1 vidul uman nu e chemat pur 9i simplu sd ilustre-=

;r' legea in mod statistic. El constituie mai degrabie tritrriul ei de oaliditate, substanla ei vie, agentul

frtlrc o modeleaze, instanla care o confirmi. Firi

t l)irrticiparea con5tiinlei individuale, a pigmentu-f lui solitar din addncul fieciruia din noi, legea mo-I r,rlil nu e nimic. Nimic decAt ordine sep"utcrald,I tleliriuridic al unei institulii care se incdpS!6nea-I zI sit:gi impuna rigorile intr-un pustiu-.I l.cgea mlrala ca"re nu se tbrmuleaza ca lege aI lnrl iv'idualului, mai exact ca interpretare indivi-

I :i ilff.?ff#r;ti;;tril??:1.Tffi:Tj[1I nr,rticl a unei ruiimenta rc addpostiri. Adaposii-I rer c doar un chip al locuirii. E strictul ei neiesar.I llespectul timorat fatl de un canon etic neindu-I Dlocat reuseste sa tereasca conshnta de ct.rsolutref nlorala srava. tot astfel cum asezarea salbatlcu-I H ::i":l':,1lmliB:',:1,ffiffi:'f,1:;Tlx:f frrrtuna, pacea domestic a, ra3azul sublimarilort :xi litl,'i'*i;":'#li:i';i;iiilHi,TT::TiI n o evita umil printr-un reflex biologic primar,I to.rtc acestea strlt posibile numai cdni gestul -I rrl)ft)ape animal - al adlpostirii e impiinit prin

Iillt:rl']:$:,l.Tii,l;Hi::n::r':[T:i:t ]1


16/80

28 t,twrnt MIRALIA

puna pe om la addpost fald de vacarmul seu ldun-tric 9i fald de convenliile cetAtii. E de reflectat lao morald to:rai ofsnsiad, o morald ir care omul sepropune lumi,invilAnd sd locuiascd suveran in si-nea sa, in loc de a se adaPosti de sine. Cine se add-poste1te de sine pierde contactul cu daimonul siuetic. Cine se decide sd locuiascd in sine, in tmbragi in lumina sa, afld, incet-incet, ceva despre or-dinea universali . Daimonul incePe sA vorbeasce .

Deosebirea fundamentali dintre addpostire 9ilocuire se reduce, p6nd la urmi, la faptul cd ceadintdi poate fi con ceprttd ca o imitaf lo a naturii' irr.reme ce a doua aduce in spaliul naturii ceva nou.Addpostirea potenteaze ingenios un ,,deja dat":coroana deasx a unui copac, concavitatea unui pe-rete stdncos, deniveldrile unei paiigti. Locuirea eradicalmente creatoare: ea se elibereazd de datulconiunctural pdnX la a-i impune legea ei proprie,distincti de imanenla ,,terenului". Tot astfel, le-gea moralX vine in lume cu o noutate care nupoate fi oblinutd inductiv din chiar elementeleconstitutive ale lumii. Ea colaboreazd cu lumea,dar in numele unui posfulat care o transcende.

Bunul-sim! e suficient pentru a demonstra im-posibilitatea unei etici induse din peisajul umancurent. in acest peisaj, desdvdrgirea etici nu e deidentificat niciunde. Existd doar o sumd pestrildde ircerciri 9i egecuri care, laolalti, vorbesc, in celmai bun caz, despre urgenla unei preocupdri eti-ce, fdrd a oferi insi orientarea ei optimald' Efor-

7LEGEA MoRALA 29

tuI de a induce o eticd din regishul contingent alvictii seamdnd cu efortul acelui artist din vechi-rnc de a ob;ine reprezentarea frumosului idealIurind de la fiecare model studiat partea sa cea maihund. Rezultatul e fatalmente compozit, factice, oIuxtapunere de fragmente disparate care rezume

It'ndenfios realul, in loc de a-i fumiza o normd, unrpaliu de emulalie esteticd. Prin comparafie, vomrpune cX un spaliu al emulafiei etice nu poate fidcrivat din substanla existenliali comund: el tre-ltuie dedus dintr-un principiu care, fa!5 de aceas-trl substan!5, apare ca ou: pentru a gdsi ordineat ticil a lumii trebuie sX venim asupra ei de sus,ll1 rre agezdm, ipotetic, intr-un a/ tceua al ei,intr-onrctalume. in aparenle ne contrazicem. Cdci, perle o parte, vorbim de coloratura lnd iaiduald pe careIttbuie sd o capete legea moralX, iar pe de alta, delrrr posibilitatea de principiu a unei etici induse,rttlici a unei etici care sd-gi extragd norma por-nlnd de la bogdlia imediatului. In realitate, cei doipoli ai demorstraliei noashe sunt complementari.l,cgea rnorald trebuie sd exprirne destinul indivi-rluitl, neavdnd sens ca formuld vidd, ca obligalienltsl mctii, impusd nedifercnfiat tuturora, dar, in ace.lrr6i timp, aspiralia eticd a individului uman nu selto,rte inscrie in economia confuzd a cotidianului,ll rrumai in zona de eleclie a unei ordini deriva-lr. tlirr ipoteza absolutului. Legea morali e rezul-lrr lr rl unei intAlrriri: intAlrrirea ,,cazului" individuallrr ;rrhetipurile comportamentale ale spiritului

c


17/80

30 uruul MIRALIA

universal. Legea morale e urma lSsate Pe Pbmantde pasul cuiva care umblX in conformitate cu unreper sideral. S-ar spune, par afrazdnd o formu-l5ielebrh, cd legea morald e goald tdrd omul in-dividual, dar individul uman e orb fXre intuiliaunei ordini trans-individuale.

CAt de anostd9i

deformatoare poate fi o mora-ld bazatd pe nemijlocirea ,,experimentalX" a ,,vie-gii" o demonstreaze cartea unui talentat gAnditorde la sfArgitul secolului al XIX-lea, incapabil insda se ridica deasupra ticurilor pozitiviste ale epo-cii. E vorba de Esquisse d'une morale sans obliga-tion ni sanction, publicatd la Paris, in 1885, de J'-M'Guyau. Pentru Guyau, morala trebuie intemeia-td pe ceea ce gtim, nu pe ceea ce ,,pre-judecdm"'Ea trebuie conceputl, prin urmare, ca o ,,gtiinldavAnd drept obiect miiloacele necesare conserad-rii gi dezao[tdrii vie]ii materiale 9i intelectuale' Le-sile ei sunt identice cu cele ale vielii inseqi, iar int"eoremele ei cele mai generale, ea e valabild pen-

tru toate fiinlele vii". Dar dacd lelul dezvoltariietice e formularea unor ,,teoreme" care sd conso-lideze gi sX amplifice impulsul vital al fiecdruia,atunci - o recunoagte Guyau irsugi - morala sfdr-9e9te prin a fi un soi de ,,igiend ldrgite"' Obligalia

^otuiett.t exprim5, in acest caz, decit imanenla

forlei vitale J individuluit ste in puterea mea secomit actul etic, deci trebuie sXl comit (Je puis,donc ie dois\.lar sancfiunea morald nu e decAt con-secinta mecanicd a actului comis, bund dacd ac-tul e valabil etic, rea daci actul e deficitar etic'

LEG EA MoRALA 31

... Molnla e o sub-ramuri a biologiei generale. Eaf'= n,glt'azi, pe cale naturali, raporturile dinte instinct.j pl r,r1iune, asa incat decizia etici nu e obiectul unei* n,llt,xiuni libere, ci recunoagterea gi acceptarea ,,le-I glkrr vie!ii". inscrise in structura noastrl cea maiI lntirnil. Dacd asa stau lucrurile. atunci natura mo-

Irnl.l cea mai coerentd e natura animald, iar ,,in-

I tthlctul de conservare" e cea mai inalti normdI eonrportamentaltr a fiintelor vii. Guyau incearcd,

I ; ill;: :i:,tffi i:,x" li;i#?,lx'lfflT'itit;1:I I ili:f ; :'ffi ,::T"::*i1?

n%ili"'"fi:';

I fl '[ ttr"T'i"H;gfiffiii? nlt ffJ#:.I :r ....'l'ril#iffi+:;"*"'ir;#dl:'f.tI lpX* pornind de la o ipotezd"

-spune el. Dar

r il:i;xJ:3i;f ',T.",i'iliff#:i:,1;:;13]l,'i:I ril:ff;LlJ:fl iTiliJ;liti,ffgl1""':f ff t:J iill.lHT.,',,'#:,:; ;?: jffifl.?:Tllir'#I lit j$::" **iliiH:t'i':,?#::til:?il:;

,

1l I ; u:lm"*::*i";,:;ffi:: ;'il',n';


18/80

32 umtut MIRALrA

,,CAnd urci un munte - sPune el - ajungi, la unmoment dat. sd fii inconjurat de nori care ascundvArful: egti Pierdut in intuneric. La fel e pe indl-

limile gAndirii: o parte a moralei poate rimAnepentrulotdeauna ascunsa in nori, dar trebuie caea si aibd cel pulin o temelie solidX, sX cunoagtemcu precizie punchrl dincolo de cate omul se va re-

semna sA intre in nori ." Metafora lui Guyau e foar-te expresivd; dar - rXmAnAnd in termenii ei -t'o-ldergu cd morala e o disciplini a cerei .te-melie solidX" e dincolo de plafonul norilor' Subnori e numai tXrdmul aplicabilitdlii ei $i, in oricecaz, cAnd, aflat in preajma piscului, nu-l poli per-cepe din cauza norilor, nu rezultX din aceasta cdnorii exist5, iar Piscul nu.

Adaos

LEGILE CA FAPTURI

,,Prosopopeea legilor" din Criton a sfArgit prin afi anudta, in efectul ei, de indati ce o stereotipXpedagogie liceald a preluat-o facil, ca Pe o meta-?ora eduladva oarecare: printr-un artificiu retoricobosit, Iegile prind corp 9i vorbesc ca nigte fiinleaievea. Dir dincolo de acest truc socratic, Platonlasi sd se intrevadd un adevdr mai grav decAt celsesizabil la suprafald: legile din Crifon nu suntaI6t personificdri ale binelui public, cAt persoan.elfdpturi autonome, vii, a cdror autoritate vine din

LEGEA MoRALA 33

Irrrnai faptul cd ele nu au doar ,,literd" moartS,rle ,,cod juridic", ci, deopotrivi, suflet gi spirit, ase-nl('nea unor vietili intregi, de sine stdtitoare.I )acii eticui e un mod de a dialoga cu legea mo-r',rlil, atunci e obligatoriu ca legea morald sd poa-lr1 intra in dialog, sd fie, adicd, un organism vir.Lr.gea morald poate da socotealS de indioidual nu-

rrrai in rnisura in care poartd cu sine - aldturirh, prrestanla ei genericd - structura ins5gi a in-rlividualului.Nu simplul fapt cd apar in dialogul platonici-

dn, ca nigte fantoge vorbitoare, dd legilor ,,per-ronalitate", ci faptul ci ele se manifestd printr-unt\tttlortament complex gi diferentiat, in functie de,,p.rrtcnerul" cu care au de-a face (in speld Socrate).lrlrc Socrate 9i legi nu e o relatie adminiskativi,urr rnecanism orb al supunerii necondilionate; in-lrt,Socrate 9i legi, irtre omul individual 9i norme-lc ortlinii universale e o ,,inlelegere" ,un ,,acord" ,o lnnnlogia - spune textul grecesc (Criton, 52 aflrrc). Agadaq, o cornunicare. Legea morald nu e ohpic de care asculfi, ci una cu care comunici, carellic si te asculte. inainte de a cere obedienla, le-6llt, sunt dispuse a se ldsa puse in discufie gi, even-Itr,rl, induplecate: ,,noi nu impunem nimdnui culrrutalitate (agrios) hotirArile noastre, ci doar i le|r'()l)unem, ldsandu-i libertatea sd aleagi intre a neItrrlrrpleca prin persuasiune sau a ne da ascultare"(5? l). Respectarea legii morale nu are sens de-lnl tlacd e prece datd de o optiune intimS, de libe-ll r'(.cunoagtere a validitdlii 9i supremaliei ei.


19/80

34 utxtnt MIRALrA

LegitimX e doar legea pe care o alegi in cunoqtin-!6Ae cauzd; iar pentru a fi ,.eligibild", ea trebuie,pe de o parte, sd !i se facd plicut5 (51 d: ,,orice ate-nian este liber ca - dupd ce a intrat in r6ndul ce-tilenilor gi ne-a cunoscut pe noi, Legile, precum9i rAnduielile cetdfi - sd plece oriunde, cu tot ceare, dacd nu ii suntem pe plac'/

-5.11., A.P.), iar pe

de altd parte, si-!i lase dreptul unei alte alegeri(,,Nici una din noi, Legile, nu std ftr caiea nimd-nui..."). Obedienla adevdrati e ulterioard alegerii9i, ca atare, nu mai are aspectul unui gest dificil,dictat prin constrAngere. Obedienla adevdratb e,.omologie" profundd intre om 9i iege, e oglindirea legii in om 9i a omului in lege' Situalia ideald amoralitigi e aceea in care persoarn e ,Iormald" (dela ,,normi") 9i norma e personali. Omul individual - ar spune Kant (vezi prima secliune

dinIntemeierea metafizicii moraaurilor) - trebuie si fie,,exemplul unei legi". Dar nu devine astfel 9i le-gea expresia generalizabilS a unui destin ome-

nesc? -A acliona in a9a fel incAt norma propriesi fie o lege universald" - nu e doar a te pierdein universalul legii, dar 9i a furniza universalu-lui un trup: a fi viala unei legi, a o transforma din,,sentin!d" in,,fdpturd".

Se poate obiecta ci legile din Cnfon sunt mai cu-rAnd legi civile decAt morale. Dar dacd legile sta-tului au nevoie de ,,intruchipare" (cf. G.W. Fr.Hegel, Principiile filozot'iei drEtului, partea alll-a,secliunea a III-a, paragraful 269: ,,Statul este or-ganism, adicd dezvoltare a Ideii in distincliile

LEcEA MoRALA 35

11.,.";9i mai departe: ,,Cu predicate, principii etc.Itu ajungem departe in judecarea statului..."),6lunci cu atat mai mult legea morald va avea uncdr,lcter .,personal", va fi, cu alte cuvinte, ema-lrrllin unei instanle vii 9i nu a unei institulii. Nuptrfi lrdi eticul decAt imitdnd fra iul - acceptat carugtrlil

-al unei fiinle etice. Nu p ofiJ\ptui crt jtts-

lelt, rnorald decAt contemplAnd justelea moral5e w:i fdpturi.Moralitatea nu e, agadar, oboedien-lht, ci intitatio: participare la o lege organicd, la ologc tlevenitX biografie. ,,Legea in intregul ei (no-lttollrr'sln) - spune Philon despre Therapeulii iu-dr,l tlin Egipt - pare a fi, pentru oamenii acegtia,[n fcl de fiinlX vie (z6on)." Iati o prelungire ale-X6ndrine la prosopopeea legilor din Crifon. Ori-3or, in De principiis, va merge 9i mai departe: elVn pr.rcepe at butele vielii nu doar in Legea su-pn,tnll, ci 9i in textul care o consemneazd: textullcr,sta are corp (sens literal), suflet (sens alegoric);l r.pirit (sens esoteric). Simetria dintre Lrigos sitdrrrr cste perfectd: litera legii nu e valabili decAtd6t'11 c ,,carnea" unei fipturi plenare; fdr6 aceas-ll ltle nitudine, legea rdmAne o prescriplie vidtr,!n rr,ziduum defunct, un pretext al inregimen-llrli, fdra temei real gi fdrd orizont.


20/80

IIIORDINE, UBERIATE, TIMP

,,... ut omnia sint ordinatissima"(Augustin,

De libero arbitrio, l, 6, 75)

kge ;i model o Dimensiunm speculatird a eticii ' Un con-cEt aI ordinii totate . Conotatia temporalll a ordinii ',Mulca hipostaziere a episotlicului . Obsesia 9i lhnitele libertd-lii o ludecata morald gi problema timpului

Etica tradilionald aluneci, adesea, intr-un deliral generaliz5rii. Ea i9i construie9te normativita-tea pe genul proxim al individualtatii umane, tre-can-d, 6talitarist Peste tot ce e diferenld specifici.Or, in plan moral, ca 9i in patologia medicald, nuexisti boli, ci boLravi. A recomanda unor pacienlidiferili acelagi medicament, in acelagi dozaj, pro-

nosticdnd acelagi tip de vindecare, in aceeagi uni-tate de timp, e un Sest temPeutic rudimentar chiardacd boala diagnosticatd e, teoretic, aceeagi 9i chiardaci, uneori, procedeul dA rezultate. Adeverataterapeuticb e caPacitatea de a adapta gtiinla 8e-nerald a re:nnedil|ror la singularita Iea cazului . Avin'deca e a avansa printr-o neobosill diferenfiere.I-afel, in eticd, norma trebuie sd gdseascd tonul po-trivit 9i ,,pogordmintele" necesare pentru a vorbidramei individuale 9i nu unei umanitdli abstrac-te, guvemabild prin ,,statute" impersonale. Aceas-

{

+ ORDINE, LIBERTATE, TWI' 37

E ln ,r fost marea intuilie a cregtinismului originar,I ttr.rt'slrccta th, din pScate, de cregtinismul inititu-E llrrrraiizat de'mai i6rziu: a inlocui eficacitatea ge-E ttr,r'icil a /egii prin patosul unui model personal; aI [j: rm:ru5,tffi'f, ii#i.tilxt"jtfii.I llil;';,::::s':J;: ;%'J:3,x ff til;.J,!i1ll! h rig,tarea unei sentinte la mdrturia - si marti-I ulii i[:i l;H1#tr ff ;:nis ir*ffi;I ,,,rn,tu rn te'torll orsnncte oe ganolre, ln lltera-I iu" tt,pilda, la Dostoievski sau la Ibsen. Dintre

Iil:iiii{d*ra*{:,#*#{l,ilf.tr1iI ili,l ll :llfi"1""'f;

"f

::';ff .: ;ffiitr;lHI"lill';;i;;#E:::i1;,x:;i'X"^i:o':r';,17ril,'.'l,ll;:;1T;llT:l'il#ffi*:i:ih::il;I iiin,f ' ,,inva;a s'a ni tu insuli-, atunci apare risculJ r. etttr,rrdat prompt de filozofia speculativd - ca

Iil1lil,'li,i:#h#?#ktr*l.:1::r3:rr

I

fil i *;:ff+":l'Trft:is*s : ';:r


21/80

38 nzlivl,rze MIRALIA

conserva totu9i dimensiunea speculativS. in cele lce urmeazS, vom incerca sb demonstrdm ch, bine icondus, discursul etic evitd, fird efort, pericolul Imarginalizdrii. Prin cel pufin trei dintre temele

I

sale, el intersecteazd decisiv sfera ,,ontologiei fun- |damentale"; e vorba de tema ordinii, a timpului Isi de reflexul lor antropologic: tema libertdgii'

ILegea moralh nu are sens decdt intr-o lume a Iordinii perfecte. Hazardul nu Poate fi adminis- |trat. Pentru a veni in cuprinsul realului cu un set Ide comandamente legitime, trebuie, mai intAi, sd Ipostulezi coerenfa lui de principiu' Dacd realul Ie arbitrar, intAmpldtor, haotic, el nu poate valida Inici o lege 9i nu are nevoie de lege. Numai intre- |plkunderea obiectiad a tuturora cu toate, numal Iioincidenla neabdtutd dintre existen!5 9i sens in- |giduie o regie comportamentali consecvent5. Pe Iscurt, nu poli proPune legea decdt intr-un teri- |toriu al legiferabilului. Rigoarea morali nu e de Iimaginat decAt dacl admitem ci ne migcim in-

|tr-un univers in c are nu e posibil decit necexrul Tre- |buie sb credem, ca altedaui lnplace, intr-o ecualie Iintegrald a lurnii, Pentru a ne Pune problema unei Ievolulii corecfe in cAmpul ei. Cici cea mai mictr dez- tordine ontici arunci in aer tot edificiul, justrficand Iorice dezordine afologicd. Cu alte cuvinte, ordi- |nea, dacd e, nu Poate h decdt totald. Coextensivtr |cu Fiinla 9i, in fond, nimic altceva decAt un alt Inume al ei. A spune ci lumea e un amestec de or- |:#i;lixHi'JH:,ff"""1'ril"""'iilffih"''Jl

r. ORDINE, LIBERTATE, TIMP 39

E nlt,crlrui pdrti sunt in afarl de ordine. Dacd exis-E ti'l Iic si cel mai mdrunt coeficient de ,,intAmpla-I n,", .rtunci torul e posibil; totul - in afarl de lege.I l).rr tocmal pentru ca e totala, ordrnea adev6-I rrr l.'t a legii e capabild de o nesfArgitd toleranld.I ('Ie i de la inditimea incoruptibild a anvergwii

I :r :;:il:'i3ffi',:'#,li:: r'"'ff ffi *flit?II :'l liTi:!?$ffi:Effii3"J:itr';iff:H?:I llll*:n*',:*;f.f,,a?'#,'ffi iffffi:I * "u :"#"T9ffiffffi?:"T,"ff"Tff#"#i::f io ltrnctionald. Cand ordinea e adanc constituitd,I fiil*t:1.:i':":l'#;;i;i:milffi"*t:I * n, r'lilos rarenr, arara samavolmcre regrsla.va.

L.[lluHu;:"n1;:"ffi Lliii;;{t:T;,tr

l-i[f**#rif'#.**=ni'if*! on,,rt" anr" rocmal se rorrnuleaza. gl ca nu pop n-

I ivli, t:lt{fft"'.lffii; r:S:#tu#

1

Hllltffi#Tn'1"',ffis'#*i# ;t nT


22/80

40 unvtu,c, MIRALIA

gregitd raportare la structura insdgi a ordinii' Or-iinea e a insamblului, nu a episodului. Mai exact,episodul nu igi afld semnificalia adevdratd decAtinXuntrul unei sintaxe care il depdgegte. OrdineaIumii nu se poate percepe decAt pe intervale tem-Dorale marisau, la limiti, la sfArgitul tuturor in-iervalelor, in clipa in cate fraza lumii se incheiegi, o datd cu ea,iimpul insugi. inregistrarea dez-ordinii, adici a prezinlei riului induntrul ordiniiuniversale, echivaleazd, in definitiv, cu un viciude perspectivi: e o formd de blocaj in accidental,o fiiare in episodic, o incapacitate cronicd de a de-p59i staza imediatului, pentru a gAndi procesual,iscult6nd macrorespiralia dihaniei cosmice' Exas-perarea dinaintea ienlui (dublati de un vot deneincredere la adresa ordinii universale) nu ates-td nimic altceva decAt un defect de intornlie: sepune punct acolo unde nu e decat virguld, se iadrept imcheiere ceea ce e continuitate, desfdgurare,perpetue redeschidere. A percepe rdul e a nu pri-

iepi mersul ltmii, puterea ei de a risturna efec-tele in cauze, treapta atinsd in punct de pornire,rezultatele dobAndite in material de prelucrat'Rdul e telescoparea unui fragment din biografiabinelui, e hipostazierea arbitrard a detaliului pesocoteala iniregului. Iati cum sund acest gAnd informularea - colocvial limpede -

a lui Augus-tin: ,,... daci cineva ar avea vederea atat de scur-td incAt - privind un paviment mozaicat -

n-arcuprinde dintr-o ochire decdt desenul unui sin-gur pdtritel, l-ar acuza pe lucrdtor cd ignord or-

oRDINE, LIBERTATn, rtlrp 41

r littt,a gi compozifia; el 9i-ar imagina cX bucd;ile de[tozaic s-au amestecat intre ele gi cd din cauzae(r\rsta nu se pot percepe dintr-o datd diversele li-ttll, nrenite sd se completeze reciproc penhu a al-cittti un singur tablou. Nu altfel se intAmpld curtrtttrcnii necultivafi: nefiind in stare, datoriti slX-h['iunii spiritului lo1, si cuprindi 9i si in]eleagddrl'rl)tirrea reciproci, concertul tuturor fiinlelor dintlrivcrs, ei igi inchipuie, de indate ce sunt contra-llrrli tle ceva care, in ochii 1or, trece drept foarte im-lrtrrt.urt, c; in naturd domneste o mare dezordine"lllr orlinc,l, 2). Exprimatd prin k-o melaford spa-f lnLl, ca in acest fragment, sau printr-una tempo-tnLl - ca in Con/esiani -, ordinea apare mereu cao hnlit're a globalului, ca o annonie indiaizibild.Dez-Orrlinoa, in spele rdul, e - dimpotrivi - diviza-|!rt fnctice a indivizibilului, pulverizarea uniteliilntr-o nrultiplicitate istericd, intr-o legiune de par-tlculo care nu-9i re alizeazd co-pafticiparea la intreg.

( ) tlati admisd, axioma ordinii universale ri-

dlcll, trccesarmente, grava problem5 a libertdfii.ft'l dacd totul e predeterminat, ca sensul uneihazr, in curs de rostire, dac5 jocurile sunt dina-lnln filcute, cum se va mai inscrie libe4 in aceastdltlhrt', destinul individual? Si constatdm, mai in-fll, r'r1 lumea modemd, cea europeanh mai cu sea-lnll, (' marcate de o tenace gi imaturd obsesie allhr.rllfii, de un fel de panic6 vanitoasd dinainteallllt tl (,vcntual exces al determindrii. Explozia tita-ih' l voinlei individuale, aspiralia cdtre un abso-lul nl ncatdrndrii, cStre ,,a nu avea alt stipAn in


23/80

42 utNtu,c M*RAL.A lafara ratiunii proprii" capdtd uneori, de la Renag- ltere incoace, o tenth ugor maniacal5: Iibertatea de- |vine un scop in sine, c6nd nu e puri demagogie Isociologicd.'Din unghiul acestei epidemii a eman- |cipdrii, nu e liber nici Zeul insugi cdci el nu poa- |te schimba, de la o zi la alta, legea lumii pe care Ia creat-o decAt renunldnd la atributul inlelepciu- |nii. Zeii au toate libertilile, mai pugin aceea de Ia-9i contrazice sacralitatea. I

Libertatea e, pentru mulgi, dreptul constructo- |rului de a-si surpa construclia, dreptul pegtelui Ide a iegi p" ur.ut. A inlelege astfel lucrurile e a Ilua necesirul drePt consftangetor, ordinea drept o Iprivatiune. Simptul fapt de a trdi e resimtit, in acest Icaz, drept o fatalitate jignitoarc, drePt o stare de- de- |tenfie, iontrari nevoii de opliune a personaliti- |!ii. Dar sti in natua oPFunii sA nu opereze in vid' Ii.lu pogi opta decAt dacd existd altemativd lar al- |ternativa e un chip al ordinii, de care nu se Poa- |te face abstracfie. Singura libertate Pe care o avem Ie de a alege intre a ilustra ordinea prin consim- |gire la ea siu prin incilcarea ei. Libertatea de a trdi Ica 9i cdnd ordinean-ar exista - nu e nimdnui datii' IPofi decide, in mod liber, sh fii agenful ordinii uni- |versale, colaboratorul ei, sau se fii materia primd Ia ordinii universale, excrescenla pe care ea o mo- |deleazd, o apla(tzeaz6, o readuce la sine' Pentru Ia identifica ordinea, omului ii e dati libertatea de In:'.Tl; jff :":f;"':f il*"Y::,:?f;{t*l

! oRDINE, LIBERTATE , tltvip 43

I ,",r sll spere. indrdzneala virilda gdndirii qi com-I lrrrstilrilnl tonic al sperantei nntinsemnele cele maiE rirracte ristice ale libertdtii umane. Da4 inci o dati,I lllrcrtatea de a trdi indEendent de ordine sau de aI htpruld o ordine proprie, orice ordine, aceastd li-I lrr,rl.r te nrr existS-

II'osibilitatea de a alegebinele nu orbegte, sub

I tttt ;rccfal teleghidaj angelic, ci in deplin5 convin-I 5,rc, in clara luminS a congtiinlei e marele darI hcrrt umanit5tii, norocul si privilegiul ei. DarulI dr(,stir sc plategte prin posibilitatea de a alege gre-I ll,i;'I:;;"ffHi,ffi :[,::iii#trTJ;! f l nlt'gcrii, intre realizarea de sine in5untrul ordi-

I iliill:ifiii';t]'#r}r*?itl?rJi:rI il', :' l,'J;:i3H::"',i1fi :i::i lxlliT :'il:ilililli$**:::::'**! urn,,,r,a", coresp'nzano celor .,el mooallran areI illln lxixYillrii;i;ilifi$ff#:;:Jr! h, y,,rr,,t1, t)iciar, care i pronunla - prin acuza saur ilil;;;;ffH rftffil?ITffi;fr:s";Lr,....,--.-' --.,,-,:,,,,r llrrrrrrrrlr'o - asupra unor imprejurdri viitoare.II

IIIIIt


24/80

1MINIMA MARAI,IA ORDINE, LIBERTATE, TIMP 45

ExcursFALSTAFF SI TIMPUL SUBLUNAR

Lui FroNN MrHAEscrl

,,Banish plump Jack and banish all the world.,,*(Shakespeare, Henric al lV-lea,

partea I, act II, scena 4)

llhtr-. dispus pAnd la nesimlire, fanfarory pofticios,eltr' iu, iute de gure gi gata de gotii, greoi 9i usu-lnlic, pe scurt gras, gras de rang cosmic, Falstaffl'trl

h', la o privire superficialS, un personai solar giIttpiterian, o nature diumi prin excelenli, fdriB[npLxit5li si mistere. De la Maurice Morgan (Es-fty ott tltc Dranntic Characto. of Falstaff,lm)laco-lcrltlgc 9i Hazlitt, veselul cavaler, bufonul zdnatictrtnnevrat de Shakespeare in Henric aI lV-lea siinNuq stalc oesele din Vtiindsor, gi-a gdsit nenumjraliNrxtli, tocmai pe linia firii lui norocoase, plindde rrrrror, de exuberanta jocului, simpatici la su-porl,rtiv, chiar dacS surprinsd, adesei, in cel maillegr,rnt defect moral. Dar cAnd Falstaff insusiYttrbe;itc despre sine, la prima lui aparilie in sce-ftl, tru o analogie solard ii std la indem6nd. Dim-fttlrivi\:

,,Noi llgtia care avem mAna cam lungi ne ciliu-thtt rrrai degrabd dupd lun5 [...] Suntem cavalerii

. .,,Alrrng,\J pe durduliul Jack 9i vei alunga intreagahttrrr'."

imprumutAnd termir'.clogia aristotelicd, vom spu- ir," itr etic" tradilionaiS inlarzie nePermis de mult Iin epidictic si judiciar, abuzAnd de retcrica bla- |mului 9i a acuzdrii, in loc sd zab.rveasca intre Inuanlele infinitezir:rale ale deliberirii, Pentru a Iobtine o judecate care s; nu tina seama de con- |luncturile trecute sau Prezente, ci de deschide- |rea individualului spre 0 deslvArgire tn curs de Iformulare, ca si desdvirgirea lumii. A trii in raza Ieticului nu inseamnd a reflecta cum ai/ost 9i cum Iegti judecat, ci cum zreif iudecat, dintr-o perspec- |Hva care ili lasd mereu deschisd evolutia. Natu- |ra morah se defineste prin dimersiunea increderii Iin posibilitatea perfecliondrii de sine. Pentru ea, Itotul e inra'de ficut. Nu ireversibilul gregelii tre- |cute sau prezente o preocupb, ci intervalul de Iautoreglaie pe care il are in fagi pAnd la o jude- |catd viitoare, suspendatd inc5. Elanul vegnicei Ireinceperi, al unei neintreruple innoiri interioa- Ire, prin raportare nu la un cod moral petrificat, Icil) o finaiitate moralh vie - acestea sunt date- |le adeviratei dezbateri morale. Tema ei (inepui- |

:*'ffitrfll[xi#,r.',".:::;**i**


25/80

46 uwru,t MIRALIA

^opli(squtues of the night's bodfi. Heitagi de-ai Dia-

nei, slujitori ai umb rei (gentlemen of the shade) , tis-fdfali ai lunii (minions of the moon)...; ca 9i marea,suntem st5paniti de neprihdnita gi mAndra noas-trd domnild luna..." (trad. Dan Dulescu). ,,Grdi9icu tdlc - observi tAnirul Henric, incd bun cama-rad al lui Falstaff

-cdci soarta noastre de oameni

ai,lwii (the t'ortune of us that are the moon's men)are, ca 9i marea, flux 9i reflux..." Falstaff nu e decice pare sd fie. O spune, de altfel, apdsat, Hal in-sugi, la sfArgitul primei pdrli din Henric al lV-lea.,,Om ciudat ca el n-ai mai vdzut" - adaugd prin-gul, adresAndu-se fratelui sdu, fohn de Lancaster.Un Falstaff ,,ciud at" (the strangest fellow) 9i selenariese, agadar, la iveali, dincolo de spuma glumelorsale: un Falstaff ambiguu, asemenea mareelor, un,,crai de Curtea-Veche": Pagadia, Pantazi 9i Pirguadunali laolaltd intr-o singurd intruchipare; no-blele degenerescentd 9i dezm5! plebeu. ,,O strstrdlucesc pe lAng6 voi, aga cum strdlucegte lunaplind in puzderia stelelor"

-declam6, gascory bi-

trAnul obez (Henric al lV-lea, partea II, act IV, sce-na 3), confirmdndu-9i, o datd mai mult, ascendentalunari. Falstaff e insolitorul noctum al prinfuluiHenric (care, ca Henric al VJea, i9i va dezvdlui re-sursele solare). Regalitatea e solari; bufonul e se-lenar, e ingerul ei noPtatic (ill angel - Henric allV-lea, partea II, act I, scena 2)*, melancolia ei.

* Traducerea romAneascd a lui Leon Levi.tchi echivaleazlill angel cu,,ban fals", ceea ce deplaseazh 9i dilueaztr - inmodlnutil - sensul textului englezesc (= ,,inger rtru").

ORDINE, LIBERTATE 47

Noaptea 9i melancolia - 9i una, 9i cealaltXlurrc tipic lunare - sunt atribute recurente aleItri lralstaff. ,,Sunt melancolic ca un cotoi ndpAr-lll"- spune el (cotoiul e, de aseme.rea, o emble-nlI n()cturnd). ,,Sau ca miasma mlagtinii Moorl)llclt" (the melanchoty of Moor Ditcft) - intregeg-h, [rirtjocoritor, Hal. Mldgtinosul, umidul, infor-Rrul flasc insolesc mai cu seamd apariliile ultimerlu lrr i Falstaff, in Neuestele oesele dii Windsor.pen-tftr doamna Ford, pletoricul ei curtezan e ,,in chipllor,lnlltos jilav" (unwholesome humidity). Et irsusi!o rlt.clard a man of continual dissolution and thaw(,,trn om in neconteniti subliere si topire,, - trad.I lllirrral, un ,,mnnte de cearh" (a mointain of mum-lll,V). I'cntru ,,abuzurlle" sale va fi azvArlii in Th-lltlrr,r. Va fi constrAns, apoi, si se travesteascl inhntcic (grdsana din Brentford) pentru a evita fu-lla rllui Frord. Apa gi feminitatea - in perfect acordllt, rltnbolismul lunii (ca si coamele pe care Fals-f lf lt, poartd in farsa finald din N euestele aesele...)i rtrn t materia lui nevEzutd, substratul ascuns aiftltrrii sale. Apa, feminitatea 9i intunericul. ,,Omil lurrii", eroul e, inevitabil, ,,om al nopgii,,. intal-!ln.,r rrrrui prieten de tinerele (Shallow - HenricI lV tru, partea II, act III, scena 2) e prilei de re-[gtrrorare a unor nesfdrgite petreceri: ,,nu o datllltt nrrzit clopotele de la miezul nop!ii,,. Cei doiftnl" i;;i amintesc si de o femeie, un soi de Amo_hrrt ,l britanicd, al cdrei nume e, fireste, Nightwork,llltp Nightwork. Noaptea e 9i mediul Iegdturii


26/80

48 umrut MIRALIA

dintre Falstaff 9i prinlul Henric. Calitilile viito-rului rege dospest in pAntecul noplii falstaffiene,,.u* ..!s. ieiburile de vard, mai mult in timpulnoptii, pe furig" (Henric al V-lea, act l,scena 1) Pevenirea noptii conteaze Falstaff cAnd se vede re-pudiat de p-rintul proaspdt incoronat: ,,Md va chema din nou, de in-dati ie se va-nnopta" (at night)'

PAntecul uriag al lui Falstaff nu e asimilabil atAtformei perfecte a sferei, cAt abisului nocturn' ha-osului.ln Helrri c al V-lea se vorbegte, undeva, dethe foul wonb of nilf . Indistinclia beznei viFcera-le, aspectul devoritor al pAntecului trimit nemiilocilia originarul noplii, la febrele ei germinative(cf. Jean-Marie Maguin, La nuit dans le ththtre deShnkspure et de ses pridecesseurs,Lille, 1980)' Doam-

na Ford il compari, nu intAmplXtol, pe Falstaff cuo balend. in mdruntaiele lui, ca Iona in mirunta-iele chitului, prinlul Hal trece P ntr-o suPremeorobb initiatiid: moare si reinvie Falstaff e, aga-dar, prileiul 9i spatiul unu.i copios proces lSuntric'

Dupd cum lumea inshgi, cu lumescul eI, e uruculprilej 9i spaliul privilegiat al aventurii morale aomului'

*

Personaj lunar, noctum, devoratot Falstaff e in'tr-o relalie special5 9i cu legile timpului' Cici invreme ce soarele e ,,mereu egal cu sine", luna un astru ritmic, ilustrAnd, prin cregterea 9i descregterea lui, un destin ,,patetic", o perpetud deveni'

OI{DTNE, LIBERTATX, TTvP 49

n, (cl. Mircea Eliade,Traiti d'histoire des religions,rrtp, IV). Periodicitatea ,,istoriei" lunare, rnersulel ciclic, cu efect palpabil asupra mdrilor 9i asu-;ur fcrtilitXliivegetale 9i animale, predispun sele-ndritrtea la un raport nemijlocit cu fiziologialltrrpului terestru. ,,Fazele lunii - spune Mirceallllnde

-au revelat omului timpul concret, dis-

llttt't tlc timpul astronomic, care, desigur, n-a fostdcrcoperit decAt ulterior."

ln preajma lui Falstaff, Shakespeare instituieO ntlr,vlrati obsesie a timpului. Eroul intrd in sce-hl lntrebAnd, abrupt, ,,cAt e ceasul?" (lMat timeAtlln'dilV is it?). ,,Ce ord a zilei este?" - sund tex-ful r.rrglezesc, pentru a sugera noctambulismul in-fivhlltorului, nedeprins, parc5, a misura spaliuldltrnr. ,,CAte ceasuri sd he?" intreabd gi punga-[tl ( i,rdshill, la cea dintAi aparilie a sa. PAnd 9i HafCltnt,rnrinat de duhul lunatic al tovardgilor sdi dellttd|to, intreab" brusc, la un moment dat: ,,CAte

llt;urisunt?" intrebarea e aProaPe o parold a

ftupului, semnul fatalei lui angajdri in vArtejulVltllginos al timpului. ,,Sunt grabit..." - sPuneff la inceputul ultimului act din Neaestele oe-

Masivitatea lui - ca 9i aceea a intregii lumi> r, tlovedegte instabild, inconsistentX, fugace.hu, triliegte in timp std sub migcarea acceleratiI llttrlrrrlui: sub intdmplare (chance), alterare (the2llSt fl nltaration), moarte. Dar, deopotrivi, sub oant I r r r i ti\ regularitate, care gar ariteaz{, la rdstim-pttt'|, ,,t'tcrna reintoarcere" a viefii. Se vorbegte


27/80

50 MlNr,ra,c MIRALIA

mereu, in teatrul shakespearian, d esPte o ordinaflceof times, o lege poruncitoare a timPului, ca 9i de-ipre the rnolution of the times: traseul ciclic al vre-mii, care face cu putinld repetilia 9i previzibilitatea'EislA rotten times, wemuri degucheate, ,,cand ano-timpurile igi schimbd htea" ,9i existd o implinirea vremilor (a pe rfectness of time). cAnd omul ince-teazd a mai fi time's subject, Pentru a intra, prin,,poarta cea stramtd" a ciipei atemporale, irtr-ocondiJie eternX.* Drumul cetre aceastd condiiieeteme a umanitdfii trece insd, necesarmente, Princondilia ei temPoralx. Drumul spre ,,aurita gri-jd" (golden care) a regalit6l.tii trece prin precipita-iea dezordonatd a lipsei de grijd, a ritdciriisub-lunare. Cu alte cuvinte, Pentru a ajunge Hen-ric al Vlea, prinlul Hal trebuie si fie, mai intAi,ucenicul lui Falstaff:

Clpguna cregte-adesea sub urzici.Seminlelor de soi le merge bine

CAnd sunt vecine cu vreo buruiand.Sub vdlul neast6mPdrului, PrinlulAscunsu-gi-a lucrarea minlii lui...

(Hmtic aI V-lea, acl l, scena 7'trad. Ion Vinea)

ORDINE, LIBERTATS, TIUP 51

,,vIlul selbeticiei" (the oeil of wildness). Ocolulrtr't,sta este tdrdmul eticului. Pentru a iegi deasu-1rnr timpului, trebuie neapdrat sd intri, mai intAi,ln jtraca lui. We play fools with the time,,,ne linemrle ;agd cu timpul - recunoagte Hal -, iar du-hurilc inlelepciunii stau in nori 9i-9i r6d de noi".Hltuafia aceasta nu e idealX, nu e, poate, nici fifpnsci\, dar e necesard. Ea e rezultatul unei strd-vr,chi cdderi a omului in registrul temporahtetii.l{A ne reamintim cuvintele rostite, inaintea mor-fll, dc agitatul Hotspur (replicd - in sfera luiMrrrte - a soarelui eclipsat pe care il intruchi-penzi\ Hal):

,.. viala paiala timpului (time's fool)ti timpul - care e mtrsura lumii -Sc va curma cindva (time... must haoe a stop).

fu guln oielii e, prin urmare, temporalitatea, dar re-

,Uh l poralitdlii e suspendarea finald a timpului.llnrpul, cu fluxul si refluxul siu, cu circularita-ft lui lunard, cu amefitorul sdu balans intre ex-ftnrr., c, prin definifie, o instanld temporard: areIn lnccput gi un sfdrgit. inceputul timpului ,,cd-

S-ar pdrea deci cX lumea e in aga fel alcdtuiincat, in limitele ei, nu poti obline claritatea 9inigtea decAt la capdtul unui ocol ce trece pe

rr" cste - potrivit tradiliei - postdiluvian.peAl vn fi pXrnAntul, nu va inceta semdnatul 9itul, frigul 9i cdldura, vara 9i iama, ziua 9i

ineplca" (Gen. 8, 22). Iar sfArgitul poate survenilth'Arrtl, de indati ce ir:r altemanla aceasta de con-fifrll lrrtcrvine o bregd, o lAgnire pe verticali. CAtdWenrc ltnanla subzist5, agadar cAtd vreme trdim Pentru inJelegerea clipei ca ,,ie9ire din timp"nota de la sfartitul acestui excurs.


28/80

52 uwrut MIRALIA

in intervalul dintre inceputul timpului 9i sfdrgitullui, emblema noastrd e Falstaff: lunarul, umbro-sul, grebitul Falstaff. Falstaff e parabola absolu-td a lumii: corporalitate supra-abundentX (,,ammai multd carne decAt oricine..."), supralicitareapAntecului (my p ortly belly, ny wottb, fiy womb.'.)cu corolarul decrepitudinii 9i al morlii (,,pAnte-cele md duce la pierzare"), deiv6 mereu rePeta-te, urmate de o mereu rePetate cdinld (MonsieurRemorse - e,pentntPoirs, o posibili poreclh a luiFalstaff), ocultarea justei intrebiri 9i a orientdriispre adevdr (,,nici nu mai gtii sh intrebi ceea ce aidori sd afli cu adevdrat"), inflalia necesitdfii pesocoteala actului liber (,,mi-am ascuns onoareasub mantia nevoii"), excesul ,,musturilor" trupegtit6raay, gravy, grnoy...), dezbnti' nterior, babiloniaumorilor (,,in burta asta a mea e o babilonie delimbi..."), pe scurt, o structuralS discontinuitate, deaceeagi nature cu a timpului insuqi. Eticul - cainfruntare

aerorii

cu recuperarea liuntricX-

nue justificat decAt prin efectul cdderii sub timp, alsuccesiunii perPetue intre fluxul vital 9i refluxuldiscerndmAntului. A trece pragul eticului e, inprima instanfe, a deveni congtient de caracterul,,falstaffian" al contingenfelor 9i al sinelui pro-priu: realizezi, dintr-o datd, cd plenitudinea vie-fi imanente poate coincide cu disolufa existenfald,cu o alunecare imperceptibilX in ,jocul secund"al visului, in extazul unei solarit5li false, de im-prumut, ca aceea a lunii. Viafa imanentd poate fi

.oRDlNE, LIBERTATE, rIUr' 53

I r,,n'nolenti si exsanguS, tocmai atunci cAnd seI ,rnrt,t mai ,,sanguini" 9i mai trepidantd. intr-un[ ft.f , t()cmai ceea ce trece drept slrdlucirea imedia-I lttlui ii atenueazd transparenla 9i adAncimea.I lnrediatul e perceput corect c6nd e perceput nuI ur luminos, ca avAnd tn sine sursa existenlei sale,I r'l ci'rnd e perceput ca luminat, ca primindu-9iI ltntificarea din afard, de la nivelul unei instanleI rullcrioare, dat5toare de sens. Imediatul e /umi-I nll nt liatd, efect de ecleraj, iar nu centru de ira-I rllt,rc luminoasd. Ca Luna fatd de Soare.I lrticul e impulsul trezirii din veghea aparente

I r ;x;:H},?:; :i::::*:^;',;tr;:ri|:;:f 1lnrtt'a II, act V scena 4), gata oricAnd sd rdspun-I rl,1 congtiingei ,,cu o glumd de bufon". Primul gestI nl trrngtiintei morale e, de aceea, citirea lumii ,,inI tu,liativ": strdlucirile devin obscure, iar palorileI lurninoase. Solaritatea lui Falstaff e percepute,

I l;:llTiiiil?iiilil':':t::;;.:' ;" iH:,Ut:I r'orrrpacte a tovarSgilor sdi de devergondaj. CeeaI cr, trcbuie sd relinem, oricum, pentru tema careI llt, pr1'66,r0; e c5 nu se poate imagina o eticd in-I lr-un univers al luminii omogene. Eticul insofeg-I h, lumina deficientd: e epifenomenul unei lumiI nn trila, e, agadar, o teorie a clarobscurului. CeleI rkrrril margini intre care se misci Falstaff, pun-I A,ri{trlvulgar 9i regele triumfd tor, rdmAn in afa-

I

t -t"*' etice. Numai Falstaff e niscitor de

IIL


29/80

54 urntut MIRALIA

problematice morah, de disputd,. de govdire in-ire bine 9i riu, intre zi 9i noapte, intre flux 9i re-flux. $i atunci nu ne mai mirdm cand,inNnesteleaesele din Windsor, afldm cd odaia sa de la ,,Ha-nul Jartierei" e zugrtrvitd, de iur-imprejur, cu pa-rabola fiului risipitor (act IV, scena 5)' Zugrdvealae ,.proasPeta gi noud"

-sPune textul, Pentru a

nuldsa nici o irrd oialA cd e aleasd de Falstaff 9i numogtenite intamPlitor de la un alt locatar' Nu edoar o aluzie la prinlul Hal - un ,,fiu risipitor"la propriu. Falstaff insugi - 9i o datd cu el intrea-ga umanitate - std sub aceeagi legendi'

Etica e

indreptarul fiului risipitor, un ftldrePtar inactu-al pentru pdcitosul nerecuperabil, 9i inutil pen-tru fiul cuminte, rdmas acas5.

Hotspur - in ciuda tonusului siu vital - este9i el un personaj lunar; ca atare, va iegi din sce-

na, mort-, pe umerii, boltili ca cerul nopfii, ai luiFalstaff. Un astru rece sfArgegte rdstignit pe tru-pul insugi al lumii. gtiuse, ince din timpul vie-iii..5 u fiit lrr-e e a fi, neincetat, in centrul unei,er...t.i' a sta intre pericol si salvare, a rdspun-de axei orizontale Jprimejdiei cu axa verticalEa curajului (cf. Hen ric al lV-Iea, parlea l, act I, sce-na 3: Send danger ftom the east unto the west / Sohonour cross it from the notth to south\ ' Nici o vic'torie nu e dati fdrd infrAngere 9i nici o cidere nue dati fdr5 sPeranld. Pacea se iltretaie, mereu,

7oRDrNE, LTBERTATc, uvp 55

r'tr rilzboiul, dupd cum istoria Angliei se intreta-lr, mereu. cu mica istorie a derbedeilor din ju-trrl lui Falstaff. A ceastd structurd a lumii face cupr r tirrtd etica. Iar etica, la r6ndul ei, se intoarce blAndnrupra lumii, pentru a o indreptdti: ea ne sfdtuieg-It sil acceptdm limbajul temporalitdlii (to welcomellu'rcndition of the time - d. Hmic aI lV-lea, pat-tcrt ll, act V, scena 2) ca fiind singurul in care selrrrnte formula adecvat drama omului. Let timedtr4rr'- spune, la un moment dat, Falstafft si li-tAnr timpul sd lucreze, sd-gi implineasci rostulntot{clator; virtutea va apdrea, la urmd, a9a cumi flpllrut prinlului Henric: nu ca impotrivire lalltt, ci ca distilare a rtrului, ca identificare a sen-Itrlui lui:

I'htre is some soul of goodness in things milWould men obseraingly distil it out.(lrr chiar cele rele e un principiu de bundtate,Numai sd gtim cum sd-l extragem.)

(Henric al VJea, act IV, scena 1)

l)cmonul nu va fi deci anatemizat superstifios,!l rlomesticit, asimilat, ca un grai strdin, ca o lim-bl brrrbari (prinful - ii spune Warwick lui Hen-tle nl IVJea - invafd sX-gi cunoascd insolitoriilunrt'9ti, adicd pe cei de teapa lui Falstaff, ,,intoc-n6l cum inveli un grai strdin", a strange tongue).Hllrrr rlici nu e altceva decAt tocmai efortul spi-tltului de a invdla limba striind a lumii, efortulturlniltiliii de a inlelege lacriddle.


30/80

56 utNtu,q' MIRALrA*

Etica nu se distinge prin aceea cd anuleaz5 lu-mea, ci, dimpotrivd, prin faptul ci dd lumii o gan-se. Lumea e - ca 9i Falstaff - dulce 9i

amari,adeviratd gi fals6, viteazh 9i lagi' Ca si Falstaff'e simpatici. Foarte simpaticd' $i totugi, ca 9i Fal-staff, e, prin definiiie, trdddtoare' Numai cine gtiecAt e de trdddtoare se Poate bucura nemdrginitde farmecul ei firX margini. A da lumii o gansdinseamni a invdla sd agtepli, impreuni cu ea, ffteperfectness of time, ceea ce e totuna cu a invala sX

ugiepg 9i ta i.ttalnegti sfArgitul. Totul, intr-adevir,poaie omul sd preia de Ia zei: toat5 viaga lui poa-ie fi o imitatio deorum.Dar Ia misterul morfii, zeiinu au acces decAt printr-o echiv alentd' imitatio ho-minum. Falstaff oricAt de viu, nu ate cum inte-lege viul decAt privind dincolo de plafonul vieliiri", i., it ti.,itnrile lumii transcendente' Dar la

moartealui Falstaff

-ca 9i, in ait fel, la aceea a

lui Hamlet - asiste cu siguranld ,,stoluride in-

geri" inmermurili, contrariafi, o clipd, in palidai"or eternitate' Sd o ascultdm pe bdtrAna hangilhdin Eastcheap (Hen ic aI V-lea, actII, scena 3): ,,Ah!firegte cd nu e in iad. E in sAnul lui Arthur, dacda ajuns un om vreodat5 pe-acolo' A avut o moar-te irumoash 9i s-a stins ca un copilag abia bote-zat; qi-a dat sufletul intre doudsprezece 9i unu,chiar cAnd marea se retrXgea. Ci eu dacd-l vdzuimototoiind ceargafurile 9i jucAndu-se cu nigte

L-

oRDrNE, LTBERTAT s, rtrv.p 57

lkrri 9i zAmbind cu ochii la buricele degetelol, amrocotit cd nu mai e nimic de fdcut; cd nasul ii eranrcufit ca o pand gi tot bolborosea ceva desprelrttttrri inverzite.


31/80

58 urrrtue MIRALIAl

,,Rdsfdlat al lunii", el se va reintegra, o data cu re- lfluxul, ciclului lunar, ca unul pe care miezul zilei ,il ucide. Pe de altd parte, sfArgihrl sdu e, ca al tu- Iturora, o rAstumare a vietii sale: un salt anagogic, Io indllare pe axa lunii, accesibild, de pe pdmAnt, Iori de cAte ori soarele trece la zenit. Falstaff e sal- |vat. Fie 9i in ceasul al doisprezecelea, fie 9i prin Iintervenlia radicald a morfii. Pentru cum a trdit, Iel merita, poate, surghiunul. Dar pentru cum a Igtiut sd moiri, el merit2i omagiul melancolic al in- |tregii umaniteti: Falstaff is dead / Anl we m.u2t -earn Ithelefore (Falstaff e mort. Se cade s5-l jelim)' Moar- |tea hri Falstaff e, Pentru eticd, un fapt inaugural: Iea ingdduie privirilor noastre sd se ridice, o clipi, Ide la pajigtea sublunard a imediatului cdtre fir- |

;-::- "**"",,."',"0".,,0".,.," Iavard a clipei contingente. Ea nu e totuna cu acel anon, Ionor, r"pilut PaPagalicegte de ,,ospittrraqul" Francis I(Henric il IV-Iea, Partea I, act Il, scena 4) C6nd vorbim Idespre clipE, avem in vedere nu supralicitarea momen- 1tului, ci de-temporizarea lui: schema convenfionald care Ia;azd mereu prezentul in relalie cu nostalgia zilei de ieri I;i cu utopia zilei de m6ine, privindu-I, astfel, de ,,prezen- |!a" sa (cf. sf6rSitul actului int6i din Hen r{c aI lVJea,parlea Ill), e anulatS; iegim din fluiditatea timpului prin,,urechea I

ffi llH:T:Tffi*#;,?:****=

, oRDINE, LIBERTATE, rrltp 59

I uk,rnillgii, ci doar la entropia unei perpetuitd!i cu o uni-i r ll rk'tcrminatie. Diferenla dintre cele doui acceptiuniI nh. r'lipei e diferenla - v:zut5 de Boefiu - intre nuncI rlrrrrr, c simptom al suprim;rii timpului, si nunc fluens,I tr irxfiidere inh-un ,,acum" tmporal. Firegte, asemeneaI nr.rrl(,, constituind problema-cheie a orictrrui scenariuI lnlli,rtic, sunt greu de asimilat intuitiv. Clipa adevarata

I(ttrr ,r,,r a unei simple senzatii dilatate) e atemporalr,

I 11,,1';1 cum punctul e aspatial. Cdteva sugestii, inaceas-I ll Privini5, ne pot veni din fizica modemS: nu existl -f ltr rp,rliu -,,aproape",,,departe", ,,aici", ,,acolo" etc., de-I rtl rlirr pcrspectiva unui subiect precis amplasat spafial.f ln lt,l, rru existtr ,,inainte" si ,,dupe", decet din punctul deI Ycrlcr\' al cuiva riguros,,situat" temporal. Fara prezenla! Uttrrr ,r:icmenea subiect, lumea e non-locald Si nonlempo-! ml/', rru implictr noliunea distantei (spaliale sau tempo-

I l1ll,, :: l;: t::'1.1 L::;li; ;'frT;H'J:ff lllil:lil;ii:Jff."fi [:,'.:.n;']JJ;l,"1:1"",.;,:ff 1';I I rlttt,tt tcmporal, toate aspectele spatiului 9i timpuluiI lllttl ,,';'r.t.rl?. AproaPele si departele, trecutul si vji-f lrrrl x'contopesc intr-o omogenitate fara fragmente, dis-I fi llhruititi si sincope. Existd irsd un asemenea subiect?

ll,lL:l'1,"l::l':.':i,l;'":':ff:ili::;T,T:"::i,lr:! llrrrlr,rll, curdlattr de falsa diversitate gide pitorescul in-

I fi iil:t iliilill.ii:t::::Ti;:i,:ffi;li:i:ltf tlllr tt"t1' c u iegi din problema eticii...I ( ) v,rriantS ,,mundand" a iegirii din timp este investi-I lalln ,r\ln)nomic5. Prin simplul fapt de a privi cerul, as-

f

r""rr" *",.ontemporani cu trecutul planetei. Trcutul


32/80

r 1IV

DINAMICA PRINCIPIIIOR NEUTRE

Uhtpin naniheistd a airtulii 9i oiciului . Surpriza mora-h t l'rccaritntea airtulii ca medie intre exces,e . O teorieI Stint'ipiilor neutre o Virfutm ca bund administrare a unuiFt.lttdpiu neutru . Exemplul blhndelii ,i flI generozitd-lll t Codul etichetei Si codul moral . patotogii airtulii

dlvlrnt de simplu: buna vieluire consti - dinInghi ctic - in practicarea virtuFi 9i in anihilareaVle llkrr. Realitatea este insa infinit mai confuzd.Ne rrrigctrm permanent intr-un plan in care nimicdp ortlinul absolutului nu subiiste fArd un dens

Fnrblcma morald poate fi - 9i este, adeseori -ludat?l printr-o diafand teorie a virtutii. Tragiculpllunii, efortul model5rii de sine, altemanF in-Cttstlt'rii cu dezabuzarea, a c5derii cu reabilitarea> krirte par sd pileascd dinaintea unei procesiunill vulori inflexibile, care danseazd exemplar firhfn congtiintelor noastre umilite. O latentd ere-llc nraniheistd comprimd neincetat drama ime-dlatit a vielii, sistematizdnd-o dupd un binomlldnctic: absolutismul virtulii pe de o parte, abi-ltl viciului pe de alta. Totul devine, uitful, ,,"u-


33/80

DINAMICA PRINCIPIILOR NEUTRE 63

lrrlilcele doud fele ale erorii morale. Cum arati- pc acest fundal - problema virtufii?Alclltuirea concretl a eticului ne indreptifeg-lo, crodem, sd afirmdm ch virtulile in varianta lortornptuar5, imaculatX, instalate omamental inr()nltiinfa umanitilii ca armele pe o panoplie -lrtulile pure

-nu existd decAt printr-un abuz

ttorctic. Mai exact, nu existd virfute care se nuconlind un risc involutiv, un viciu subteran, re-tultnt din excesul sau din anemia ei. La fel, nupxlrti\ viciu care sd nu se poate rdstuma in con-ttrtt'iul lui. Ceea ce numim, de obicei, ,,virfufi" nuIunt, de fapt, de cAt ntgte principii neutre, nigte dis-ponibilitefi liuntrice nedeterminate, apte insd aClltiltilo determinare morald validabild ca virtu-lF luu una imorald, vaiidabilS ca viciu. Tot ceeaeo nutnim, de obicei, virtute e, agadar, un princi-fltt rrt'utru care i9i agteapti modelarea. Curajul,blhrrtletea, generozitatea, pruden !a, cumpetarea;l ct,lclalte nu sun t decAt un posibil al virtufii. Pen-

Itu rt tleveni adevirate virtufi, ele trebuie si fieUttr, profesate. (Nu intAmpl5tor, sensul presocra-lle nl virtugii e acela de eupraxia - acliune binefttttrlusi, dusd la bunul ei cap5t.) Dar virtutilepotll lnrsl profesate. $i atunci, al5turi de rriciile rejul-hh ( lin contrarierea (in plus sau in minus) a ,,vir-Itt lll", apar o serie de alte vicii, rezultate din insdgiluhxl,lnla ei, din manipularea ei deficientd. Defi-nlll'r ,lristoteiica a virtulii ca medie intre doud ex-F$n' l)irrc a ilustra ins5gi aceastd elasticitate aValotii nrorale. Curajul e o medie intre temeritate

62 uwtut MIRALIA

halou de relativitate. Lumea e expresia aplicatiad

a absolutului, tentativa lui de a-9i confirma sta-tica orin experienta mobil-itbtii' Iar experienla mo-

f,;titl,ii"

*ut"tia tuturor relativismelor' Categoriiale practicii morale curente, virtutile 9i viciile tre-

buie sh fie gi ele PercePute in migcarea lor vie' 9i

nu intr-o sierila, imuabild abstracliune'Virtuli-

le ,,u sutrt binele insrtgi, sunt manifestdri ale lui'intruchiptrri ale binelui tr teritoriul - impreg-,,ui a" .itu*irri,ute - al vietii zilnice'

Virtulile 9iviciile sr:nt fapte 9i suferinte ale binelui' la fel cum

srrr,t crrlo.il" - dupi Goethe - "fapte 9isufe-

rinte ale luminii".iagI cu bogdgia - plind de neprevS.zut -

a lu-

mii, uniformitatea gcolare a categoriilor morale

tradilionale ne aPare ca simplificatoare Eticul

este - prin definitie -un teritoriu al surprQtti

Ji iorr"i"qa" ci nu numai tAlharii se pot pierde'ci si apostolii si ci nu numai apostolii se pot

t*ri, .i 9i tdlharii, cd alituri de sfinli se potta. uneori, prostituatele, iar aldturi de prostit

pot cddea sfinlii Iov e lovit in-ciuda 11tu1ilorii vamegii sunt iertali, in ciuda picatelor lor' Chu poui" deveni un Damasc al.inlelepciuniia.r-i.t1".,iu - o demonicX

mediocritate' N

nu e definitiv pierdut 9i nimic nu e definitivtisat. intr-un isemenea infricogat context'ci mai grav e tocmai fanatismul definitivPrea mrllta sPeranla 9i prea multa disperare


34/80

7

si lasitate, blAndelea e o medie intre irascibilitate,i indif"r"nta, sfiala - intre timiditate 9i neruginare etc. Numai ci aceaste situare mediand avalorii sfArgegte prin a-i diminua vigoarea' Ex-tremele au mult mai mult caracter, sunt mult mai

ot".it" a".at media. Temeritatea are un proJilLsor decupabil, ca si lagitatea' Curajul insi' de-

finit ca un punct de echilibru intre cele doui' seoi".de in tie, intr-o precari tehnici a dozajuluiiu., intr-u.t ixldicel;' fdri personalitate' Aristo-tel insugi observd cd schema pe care a.creat-o.se

oreteazd la brutale anamorfoze: privit dinspre te-

lneritate, curajul pare lagitate, dupd cum privitdinsore lasitaie, el pare temerar' Si apoi media

,,u "lni* .ni;foc' Curajul - Pentrua rdmine la

acelasi exemplu - e mai aproaPe de temeritatedecaide tagiLte. in sfArgit, extrema temeritalii e

preferabild'aceleia a lagitd9ii' incet-incet' liniile se

sterg 9i in locul unor repere clare apare o rumoa--recinceptuab difuzi. Flancati de vicii' practi-

carea viirulii devine o echilibristicd ezitantd' o..ispata suipensie in spaliul incert dintre doutrpericole. Mult mal fertild in planul acliunii mo'iale este inlelegerea mediei aristotelice nu ca ePr'

r.J p.riti" iritre doud negalii,-ci.ca principiuneutiu, care poate cdpdta semnul plus sau sem'nut minrrs tn fnnclieie migcarea pe care i-o im'

64 untue MIRALIA

primi un subiect moral dat*' Virtutea privith

i A.istotel are, in E tica nicomahicd, i^tuifia uneituale ,,neutralittrti" a virtulii, dar refuzi sa ti-o asume'

DINAMICA PRINCIPIILoR NEUTRE 65

o t'ulme intre doud depresiuni e monumentald 9iIttrrlrordabili. Virtutea priviti ca pozitiaare a unuil,t ittt il,iu neutru e, in schimb, un stimulent esen-llrrl al energiei morale 9i devine, ca atare, practi-lrrlrilll.Spaliul etic e spaliul existenlial ndscut prinrlltr,rnrica principiilor neutre. Principiul neutrug rr rrrirterie morald inruditd cu ft abitus-rtl tomist:G o oricntare posibild, o predispozifie incd neac-Ittrrlizatd a firii individuale. Cu deosebirea cd ha-lrllrrs-ul implicd o anumitdtnclinare nativh (sprebltrr' sau riu), in timp ce principiul neutru e ne-ttlrrrlitatea ins59i. Si luhm cAteva exemple: pri-Vlt ca virtute - in sens aristotelic -, curajul eltrluluca a doud excese contrarii: temeritatea;l lnpitatea; privit ca principiu neutru, curajul ehlrtrlrr contrariilor, sursa posibilX a oricbruia dinllr,, Altfel spus, virtutea e absenla exceselor,llt' |rirrcipiul neutru - prezenla lor virtual5,

Jlpll.lrl, pudoarea (aidos) nu ii apare a fi o virtute decat

xnrhr iPotczS" (IV, 15, 1128 b). Or - spune filozoful -rrrl r cxistil virtuti prin ipoteza". In ce ne privegte, soco-ffll r, , l i r n potrive, cd toate virtutile sun t virtu ti nLnnai prtr\lFnli,z;i, virtuti posibile, actualizabile ca atare numaiFlllllIun act moral particular. Principiile neutre sunt,f[ frrrrtl, r.xpresia conceptual5 a ipolelicuhri prezent inHflrn|r, tlin virtulile tradilionale. Un presentiment alfilf t lnr rl)rilor neutrc" este, in Etica nicotnohicd, si pasajuldrr;rrr, .rbilitate (deindtesl din cartea a VI-a (13, 1144 a).Alrlltl,rt,',r c o facultate lrudabili dacd duce spre o lintAhlllln I,i l,lnmabili daci duce spre o lintd rea. in sine, eaItlp

'lt\'i rlcutr5.


35/80

VIRTUTE

/\EXCES_ EXCES(Vrcru) ( vlclu)

66 utNtut MIRALIA

simultaneitatea lor. Iatd expresia grafica a aces-tei deosebiri:

DTNAMIcA pRINcrprrt-oR NEUTRE 67

lntrc aceste doud modele se vede limpede in cli-In in care se constatX ci blAndelea se poate ma-tllfr'sta 9i ca irascibilitate, 9i ca indiferenld, currlndilia se-gi aleage, penhu aceasta, circumstan-Itrlu potrivite. A izgoni cu biciul negustorimea dinlentplu e un act de irascibilitate, dar de irascibi-lllntt' bine practicatd. A rdspunde agresiunii prinn(nlviolente e un act de voitb indiferenld, dar delnrliferenli bine practicatd. Acelagi personajpttrttc fi irascibil in numele blAndetii, 9i ,,pasiv"Ittl ltr rrumele ei. Pe scurt, bldndelea ca principiunttutru poate colora, in chip virttos, ambele exce-lf pc care le presupune. Cu condilia justei alegeriI ltnprejurXrilor. Toate celelalte virtuli pot fi re-llnrlite, in acelasi mod, ca ,,principii neutre". E,dc piltlll, nesemnificativ, din punct de vedere etic,ll rpui cl ,,a fi generos" e o virtute agezatd intrejt fi zgircit" 9i .,a fi risipitor". Sunt momente cAndVltlutea e a te cheltui fdrd opreligti 9i altele c6ndlhtutca e a acumula 9i a economisi. ,,Materialul"lln cn rc se constituie zgArcenia 9i risipa e un prin-dplu ncutru, nu o virtute in sine. Virtutea poatellntllrrc virtute 9i in unele forme de exces. CAndI O rinrple medie - ca la Aristotel -, ea incetea-ll rll nrai fie o categorie morali, pentru a deveni

VIRTUTEI

PR/NCIPIU NEUTRU

/vtcru

b.

Potrivit variantei aristotelice a ,,modelului etic"(a), bldndelea, si zicem, e ceea ce se obline pis-trAnd o distanld rezonabild intre irascibilitate 9iindiferen!5. Din unghiul celuilalt ,,model" etic(b), blAndelea nu e, in sine, nici buni, nici rea: eiout n.t principiu neutru care Poate fi practicatin mod idecvat sau rr.t. Virtutea e buna adminis'

trarea

unuiprincipiu neutru .* Deosebirea enormA

* Epistemologic vorbind, princiPiilor neutre le po,t.o.esounde aceli ,,indecidabile" cu care Derrida vrea sl,,de-c'onstruiascl" oPoziliile filozofice tradifionale Evorba, dupa el, de ,,?alse proprieti!i verbale, nominale,uu ,"-u,iti.", care nu se mii lasd inlelese in opozi;iefilozoficd (binarl) si care totuti o locuiesc, ii rezist5, oiezorganireaze,flrdinsd a constitui urmdard lsubl' in lextlun al "treilea termeo fdri sI dea vreodati loc unei solufl'in forma dialecticii speculative" flacqu esDerida, PositiomtParis,1972, pp.58-59). Ca exemplu, intre altele, e dat te!L'menwl pharikkon (,,nici leac, niii otravd, nici binele, nid

tllrl" r,l(.), ideal, din punctul nostru de vedere, pentru aCtrv,,,li clt ncccagi ,,virtute" poate fi gi bun: 9'i rea, 9ifirrltt,r e rrt 5i toxin;, in funclie de ,jocul" ei etic. Si cI,lulrll r',r lcest joc s; aibA loc, virtutea e un simplu prin-Ellrlll nr.u tru.


36/80

68 utvtua MIRALIA

teal6. Existd infrAndri sdrdcitoare, dupd cum

o reeuld de etichetd. Morala aristotelicd e, in rea-fitat!, un foarte bine articulat cod social' Nu unuletic. Cdci in lume e bine sd te porii. intr-adevdr,dupd criteriul evitdrii extremelor: si nu fii niciiriAbil, nici placid, nici prea sperios, nici prea in-drdznel, nici prea damic, nici prea haPsan' In lu-mea eticului ins e, aceastd aurea ,nediocritas e mai

curAnd un semn de amorleald decAt unulde vir-

tute. E o solulie de minimd rezistenti, un fel dea nu reacliona la nimic. Cornportamentul moralnu e o chestiune de doni, ci una de optiune ' Ir.'grogAnd, in limite tolerabile, lucrurile, am spuneid actul etic nu std in gdsirea mediei convenabi-le dintre excese, ciinpracticarea conoenabild a exce-sului, in alegerea justh a excesului necesar Pentn'lcorectarea Juficienlelor de tot soiul, a comoditd-tii, a ,,cdldicelului". Viciul nu este un .,prea mult",u.r rr.t ,,pt"u pofin" al virtufii. El nu se referd lacantitatea, ci li c alitatea ei.Yiciul e proasta valo'rificare a r:nui principiu neutru, 9i nu simpla con'trazicere a unei virtuli' DesfrAul e contrazicereacastitdfii. Dar, pentru aceasta, castitatea nu e inclo virfute. E un principiu neutru care, bine prac-ticat, conduce lJvirtute 9i,

Date post:	09-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	corinasaitis
View:	317 times
Download:	6 times

Minima Moralia, Andrei Plesu

Documents