Mihai Eminescu Acrostihuri si Intamplari

ILIE TORSAN

MIHAI EMINESCU

ACROSTIHURI ŞI ÎNTÂMPLĂRI

Bucureşti

2010

LUCRAREA ESTE DEDICATĂ

CELEI CARE MI-A FOST SOŢIE TIMP DE

50 DE ANI, MAMĂ ÎNŢELEAPTĂ ŞI DEVOTATĂ

1

Cuvânt înainte

Investigaţiile statistico-matematice ale versului eminescian m-au condus

şi la evidenţierea unor „întâmplări” interesante, legate inclusiv de disimularea

numelui poetului în unele dintre poeziile sale. Pentru evidenţierea unora dintre

ele, am apelat şi la câteva noţiuni elementare de criptologie.

O parte dintre aceste „întâmplări” sunt adevarate acrostihuri, rezultatele

fiind în concordanţă cu afirmaţia lui Sanda Gheorghe, din cartea sa „Ghidul

enigmistului”, Ed. Albatros, 1971, conform căreia „Eminescu a scris acrostihuri

dar mai estompate”, dând ca exemplu poezia „Cu penetul ca sideful”, fără a

prezenta soluţia.

Dacă, însă, din analiza eşantionului de 65 de poezii vom admite că toate

rezultatele obţinute sunt simple coincidenţe, adevărul ne obligă, în egală

măsură, să facem următoarele precizării:

Coincidenţele numerice sunt fapte obişnuite.

Dacă se studiază suficient de multe fenomene independente şi se caută

corelaţii între ele, cu siguranţă că se vor găsi câteva asemenea legături. Dacă

evidenţiem numai coincidenţele şi ignorăm efortul şi încercările fără succes care

le-au precedat, putem crede că s-a făcut o descoperire importantă. Dar, de fapt,

este vorba de ceea ce statisticienii denumesc „falsitatea enumerării

circumstanţelor favorabile”.

Dar, pentru a găsi cât mai multe astfel de coincidenţe, este nevoie de

multă îndemânare, răbdare, perseverenţă şi intuiţie. Prin urmare, evidenţierea

lor înseamnă antrenarea acestor calităţi iar desfăşurarea unor asemenea

investigaţii înseamnă un câştig. Câştigul este şi mai mare atunci când obiectul

de cercetare este poezia eminesciană,.

Dacă numeroasele coincidenţe descoperite în textele eminesciene nu sunt

decât „simple coincidenţe”, este bine să le privim ca atare, înţelegându-le şi

2

interpretându-le ca pe adevărate jocuri rebusiste. În consecinţă, fiecare

coincidenţă găsită îşi are farmecul şi frumuseţea ei, mai ales graţie efortului

intelectual depus pentru a o afla.

Încercările de a găsi alte interpretări acestor coincidenţe ne îndepărtează

de realitate.

În cele ce urmează, vom apela la alfabetul normal ordonat şi la rangurile

literelor în această ordonare, adică

A B C ... X Y Z 1 2 3 ... 24 25 26

Totodată, vom recurge şi la operaţia criptologică de „descifrare” a unui cuvânt

sau expresii cu o „cheie de descifrare”, aceasta fiind o secvenţă numerică, ale

cărei numere acţionează asupra rangurilor din alfabet ale literelor cuvântului

respectiv, numerele rezultate fiind apoi înlocuite cu literele, care, în alfabet, au

aceste numere drept ranguri.

Astfel, cuvântul POET, descifrat cu cheia (-10, 0, 13, 0), devine

P O E T 16 15 5 20-10 0 13 0 6 15 18 20 F O R T

În text, vom folosi o notaţie simplificată pentru operaţia de mai sus, în

sensul că vom scrie cuvântul, cheia şi rezultatul final.

Vom apela şi la următoarea structură

A (m) B (n) ... C (p)

în care, A, B, ..., C reprezintă litere, sau grupe de litere, din text, iar m, n, ..., p

sunt numere care arată câte litere din text separă literele structurii de mai sus.

Astfel, din expresia

LITERATURA UNIVERSALĂ

putem considera structura

TU (2) UNI (3) S

3

din care rezultă cuvântul TUNIS.

În general, vom considera structurile simetrice, simetria referindu-se atât

la literele, A, B, ... C, cât şi la numerele m, n, ..., p.

De exemplu, din textul de mai sus, avem structura

L (2) E (1) A (1) UR (1) U (1) I (2) R

care are la bază structura simetrică 2 1 1 1 1 2.

După cum am precizat, investigaţia a cuprins 65 de poezii, dar în final ne-

am referit şi la „celebra” epigramă a lui Macedonski, precum şi la volumul de

poezii editat de Maiorescu în 1883.

4

Începem prezentarea rezultatelor cu o soluţie posibilă a acrostihului mai

estompat din poezia „CU PENETUL CA SIDEFUL”.

Prima strofă a poeziei este următoarea:

„Cu penetul ca sideful

Străluceşte-o porumbiţă,

Cu căpşorul sub aripă

Adormită sub o viţă.”

Din primele patru versuri extragem, în ordinea lor, literele care ocupă

locurile (sau rangurile) 2 1 1 2, rezultând secvenţa U S C D sau, scriind ultima

literă pe primul loc, avem D U S C. După acelaşi criteriu, extragem literele din

următoarele patru versuri, rezultând secvenţa I L M E din care, trecând prima

literă pe ultimul loc, obţinem secvenţa L M E I.

Prima secvenţă o descifrăm cu cheia (1000) iar a doua cu cheia (2000) şi

obţinem:

D U S C L M E I1 0 0 0 2 0 0 0 E U S C N M E I

alăturând cele două secvenţe finale, rezultă succesiunea E U S C N M E I, care

este o anagramă a numelui EMINESCU.

Simetria algoritmului este evidentă.

Începând cu a patra literă din primul vers, avem structura

EN (2) U (1) C (1) SI (1) E (2) L

care prezintă o dublă simetrie şi anume: lungimile în litere ale secvenţelor

extrase respectă regula 2 1 1 2 1 1 iar numerele de litere care separă secvenţele

din structură respectă regula 2 1 1 1 2.

Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie în care numai ultimul element

este diferit de zero şi anume are valoarea egală cu 1 (unu), obţinând:

E N U C S I E L0 0 0 0 0 0 0 1

5

E N U C S I E M

Secvenţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Din versurile 5 şi 6 formăm structura

E (6) L U M I N E (6) S

în care literele extrase prezintă simetria 1, 6, 1.

Succesiunea rezultată, E L U M I N E S, conţine litera L, care are în

alfabet rangul 12, suma cifrelor acestui număr este egală cu 3, care este rangul

din alfabet al literei C, cu care vom substitui litera L şi succesiunea de mai sus

devine E C U M I N E S, care este o anagramă a numelui EMINESCU.

Poezia „DORMI”

Considerăm primul ei vers, adică

„De ce te temi? au nu eşti tu cu mine?”

Începând cu a treia literă, avem structura simetrică

CE (3) EM (3) NU (3) IT

Secvenţa obţinută o descifrăm cu cheia precizată mai jos şi obţinem:

C E E M N U I T0 0 0 0 0 0 0 -1 C E E M N U I S

succesiunea finală, prin anagramare, conduce la cuvântul EMINESCU.

Reţinem simplitatea algoritmului.

Ultimele trei cuvinte din al patrulea vers al primei strofe sunt:

„ ... cu mine eşti”

Primele opt litere formează secvenţa C U M I N E E S, care este o

anagramă a cuvântului EMINESCU.

Considerăm a doua strofă şi, în ordinea versurilor sale, din fiecare

reţinem literele care, în aceste versuri, au rangurile precizate în următoarea

6

schemă: (1, 2), (1, 2, 3), (1), (2, 3) Deci, din primul vers reţinem primele două

litere, din al doilea vers reţinem primele trei litere etc.

Obţinem astfel succesiunea C E U I M N R E care, prin descifrare,

devine:

C E U I M N R E0 0 0 0 0 0 1 0 C E U I M N S E

Succesiunea finală C E U I M N S E, prin anagramare, conduce la numele

EMINESCU.

Poezia „PESTE VÂRFURI”

Considerăm ultima strofă şi, începând cu ultima literă din al doilea vers,

continuând cu al treilea vers, avem structura

NM (2) SU ( 3) EI (4) EC

din care rezultă secvenţa N M S U E I E C, care este o anagramă a cuvântului

EMINESCU.

Din fiecare vers al primei strofe extragem câte două litere care, în aceste

versuri, ocupă rangurile precizate în următoarea schemă simetrică:

(2, 3), (1, 2), (2, 3), (1, 2)

Deci, din primul vers reţinem literele de pe locurile, 2 şi 3 etc. şi obţinem

Secvenţa E S C O I N M E, pe care o descifrăm cu cheia (0 0 0 6 0 0 0 0) şi

obţinem:

E S C O I N M E0 0 0 6 0 0 0 0 E S C U I N M E

Secveţa finală este o anagramă a cuvântului EMINESCU.

Este şi acesta un acrostih mai estompat.

7

Poezia „CU GÂNDIRI ŞI CU IMAGINI”

Din versurile strofelor 5, 6, 7 extragem opt litere, conform cu următorul

algoritm: iniţialele versurilor 1, 2, 3 din strofa a 5-a, iniţialele versurilor 1 şi 2

din strofa a 6-a şi, din nou, iniţialele versurilor 1, 2, 3 din strofa a 7-a.

Acest algoritm simetric ne conduce la secvenţa E E U S M I N C care,

prin anagramare, conduce la numele EMINESCU.

Din penultimul şi ultimul vers al poeziei avem structura

C (6) M E U N S I (6) G

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie precizată mai jos, şi obţinem:

C M E U N S I G0 0 0 0 0 0 0 -2 C M E U N S I E

secveţa finală este o anagramă a numelui, EMINESCU.

Considerăm strofele 5 şi 6 şi din ele versurile, 2, 3 şi 4.

Din versurile strofei a 5-a, extragem patru litere care, în aceste versuri,

ocupă rangurile date de următoarea structură simetrică, (1), (1, 2), (1), deci din

al doilea vers prima literă, iar din al treilea vers primele două litere, iar din al

patrulea vers din nou prima literă. Din strofa a 6-a, rangurile literelor extrase

formează structura (1, 2), (1), (1).

Rezultă astfel secvenţa E U N C S I M F, care prin descifrare ne dă,

E U N C S I M F0 0 0 0 0 0 0 -1 E U N C S I M E

Secvenţa finală este o anagramă a cuvântului EMINESCU.

Poezia „ÎNGER ŞI DEMON”

8

Considerăm versurile, 65, 66, 67, 68 şi 69, din care extragem opt litere

care, în aceste versuri, ocupă rangurile date de următoarea structură simetrică,

(1), (1 şi 2), (1 şi 2), (1 şi 2), (1). Acest algoritm simetric ne conduce la secvenţa

D M U I N S E E pe care o descifrăm cu cheia precizată mai jos şi obţinem:

D M U I N S E E-1 0 0 0 0 0 0 0 C M U I N S E E

Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul EMINESCU.

Considerăm finalul versului al patrulea din a 23-a strofă:

„ ... simţi că nimica nu eşti”

din care, începând cu a zecea literă extragem opt litere consecutive, adică,

MICANUES, secvenţă pe care o descifrăm cu o cheie care are a patra cifră

numărul 4 şi obţinem:

M I C A N U E S0 0 0 4 0 0 0 0 M I C E N U E S


Să considerăm următoarele cuvinte „simbol”, frecvente în text, ÎNGER

DEMON, SUFLET şi, în această ordine, din ele reţinem literele care, în aceste

cuvinte, ocupă rangurile date de următoarea structură: (1, 2, 4), (2, 3), (1, 2 4).

Deci, din primul cuvânt reţin prima, a doua şi a patra literă etc.

Rezultă succesiunea I N E E M S U L, în care litera L are rangul din

alfabet egal cu 12, suma cifrelor acestui număr este egală cu 3, care este rangul

din alfabet al literei C, cu care substituim litera L, şi succesiunea de mai sus

devine I N E E M S U C, care este o anagramă a cuvântului EMINESCU.

9

Poezia „O, DULCE ÎNGER BLÂND”

Considerăm cele două cuvinte mediane din titlu, scrise în ordinea ÎNGER

DULCE, din care formăm structura simetrică

Î N (1) E R (1) U L C E

Secvenţa care rezultă o scriem sub forma, R I N E U C E L şi care, descifrată cu

următoarea cheie simetrică, ne dă

R I N E U C E L1 0 0 0 0 0 0 1 S I N E U C E M


Considerăm versurile cu numerele de ordine 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47

şi din fiecare reţinem câte o literă. Astfel, rangurile pe care se află aceste litere

în versuri formează şirul 2, 1, 2, 1, 2, 2, 1, 2.

Se obţine succesiunea N M E S C U I E, adică o anagramă a numelui

EMINESCU.

Este şi acesta un acrostih „mai estompat”.

Poezia „SCRISOAREA III”

Să considerăm versul:

„La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene”

„Începând cu a 19-a literă, apare structura simetrică:

E C (4) M U S I (4) N E

din care rezultă secvenţa ECMUSINE, care, prin anagramare, conduce la

numele EMINESCU.

10

Poezia „PRIN NOPŢI TĂCUTE”

Al 9-lea vers este format din două cuvinte şi anume:

„LUMEA SENINĂ”

Din fiecare cuvânt reţinem primele patru litere, secvenţa obţinută o

descifrăm cu o cheie în care prima cifră este 9, sugerată de numărul de ordine al

versului şi obţinem:

L U M E S E N I-9 0 0 0 0 0 0 0 C U M E S E N I

Secveţa finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Poezia „FLOARE ALBASTRĂ”

Aceasta ne oferă mai multe constatări interesante.

Prima constatare rezultă din analiza titlului.

Primul cuvânt are 6 litere, atunci din al doilea cuvânt eliminăm a şasea

literă, adică pe T, şi din secvenţa rămasă din acest cuvânt, reţinem ultimele 6

litere, adicăL B A S R A. Prima literă, adică L, are rangul din alfabet egal cu 12

şi cum unu (1) are rangul din alfabet al literei A şi 2 al lui B, numărul 12 devine

AB, bigramă cu care substituim litera L şi secvenţa de mai sus devine A B B Ă

S R Ă, care, prin anagramare, conduce la cuvântul BASARAB, numele

voievodului preferat al lui EMINESCU.

Să considerăm primul vers din ultima strofă, adică

„Şi te-ai dus dulce minune”

11

Secvenţa formată din ultimele opt litere o descifrăm cu o cheie care, pe

poziţia a 5-a are numărul 5, câte cuvinte are versul, şi obţinem:

C E M I N U N E0 0 0 0 5 0 0 0 C E M I S U N E

Prin anagramare, secvenţa finală conduce la numele EMINESCU.

Strofele a 9-a şi a 10-a ne oferă un alt exemplu de un adevărat acrostih.

Fiecare strofă are patru versuri. Din fiecare vers al strofei a 9-a, extragem câte o

literă, care în aceste versuri ocupă, în ordine, locurile, 2, 2, 1, 1 iar din versurile

strofei a 10-a, literele extrase ocupă în aceste versuri, rangurile date de structura

2, 2, 1, 2. Succesiunea obţinută o descifrăm cu cheia de mai sus şi rezultă:

E I C S I U M E0 0 0 0 5 0 0 0 E I C S N U M E


Poezia „DE-AŞ AVEA”

Aceasta ne oferă un adevărat acrostih.

Considerăm primele trei şi ultimele trei versuri din prima strofă:

„De-aş avea şi eu o floare

Mîndră, dulce, răpitoare

Ca şi florile din mai,

..........................................

Ce se leagănă, se pierde

Undoind încetişor,

Şoptind şoapte de amor;”

12

Din primele trei versuri reţinem câte o literă, care, în aceste versuri,

ocupă rangurile date de structura (2), (1 şi 2), (1) iar din ultimele trei versuri

regula de reţinere a literelor este (2), (1 şi 2), (1).

Literele astfel reţinute formează secvenţa EMICEUNS care, prin

anagramare, conduce la cuvântul EMINESCU.

În fiecare din cele trei strofe ale poeziei, ultimul vers este acelaşi, şi

anume:

„Şoptind şoapte de amor”

Începând cu a 13-a literă şi parcurgând textul circular, avem următoarea

structură

E (1) E (1) M (2) S (3) I (5) P (8) S (13) E

care are la bază secvenţa fibonaciană 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13.

Secvenţa care rezultă din structură o descifrăm cu o cheie având în final

structura simetrică (-2, 2, -2), deci

E E M S I P S E0 0 0 0 0 -2 2 -2 E E M S I N U C


Poezia „LA O ARTISTĂ”

În partea a doua a poeziei, versul al 7-lea conţine cuvântul CARPATUL.

Descifrând acest cuvânt cu cheia precizată mai jos obţinem:

C A R P A T U L 0 0 0 -1 0 0 -1 0 C A R O A T T L

Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele CARLOTTA,

numele artistei italiene de care a fost atras poetul în tinereţe, această poezie

fiindu-i dedicată.

Al 9-lea vers al poeziei este:

13

„Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri”

Începând cu a treia literă din al treilea cuvânt, avem structura

E (1) U (1) C (1) I (2) M (1) N (1) E (1) U

bazată pe secvenţa simetrică 1 1 1 2 1 1 1.

Descifrând succesiunea care rezultă din structură cu o cheie simplă

obţinem:

E U C I M N E U0 -2 0 0 0 0 0 0 E S C I M N E U

Permutând secvenţa finală, obţinem numele EMINESCU.

Poezia „EPIGONII”

Considerăm al patrulea vers din a 17-a strofă, adică:

„Numesc sânt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează”

din care, începând cu a 13-a literă, culegem nouă litere conform cu următoarea

structură:

U (3) S (2) I N E C E (2) M (3) U

care are la bază secvenţa simetrică 3 2 0 2 3.

Din structura de mai sus, primele opt litere U S I N E C E M şi ultimele

opt, adică, S I N E C E M U formează fiecare câte o anagramă a cuvântului

EMINESCU.

Ultimul vers al poeziei este:

„Toate-s praf ... Lumea-i cum este ... şi ca dânsa suntem noi”

Din partea mediană eliminăm patru litere, două de la început şi două de la

sfârşit şi obţinem secvenţa M E A I C U M E S, în care suma rangurilor din

alfabet ale literelor M şi A este egală cu 14, care este rangul literei N, cu care

14

substituim perechea MA şi succesiunea devine N E I C U M E S, adică o

anagramă a numelui poetului.

Un adevărat acostih rezultă din următoarea observaţie:

Din ultimele două versuri din strofa a 17-a şi primele două versuri din

strofa a 18-a, reţinem primele lor două litere, rezultând secvenţa I M S I C E U

N, pe care o descifrăm cu o cheie având pe poziţia a patra numărul 4 şi obţinem:

I M S I C E U N0 0 0 -4 0 0 0 0 I M S E C E U N


Poezia „MELANCOLIE”

Din analiza titlului rezultă că toate literele sale sunt cuprinse în

următoarea structură simetrică, titlul fiind parcurs circular:

ME (2) NC (2) IE (2) LA (2) OL

În cele două bigrame finale, suma rangurilor din alfabet al vocalelor este

O + A = 15 + 1 = 16, la care adunându-i numărul 3 rezultă 19, care este rangul

din alfabet al literei, S cu care vom substitui bigama AO. Suma rangurilor din

alfabet al consoanelor din bigramele finale este L + L = 24, din care, scăzând

numărul 3, obţinem 21, care este rangul literei U, cu care substituim bigrama

LL.

Cu aceste substituţii, din structura de mai sus rezultă secvenţa M E N C I

E S U, o anagramă a cuvântului EMINESCU.


„Abia conture triste şi umbre au rămas”

în care, începând cu a cincia literă, apare structura simetrică

15

C (1) N (1) U (1) E (1) R (1) S (1) E (1) I (1) M

din care rezultă succesiunea C N U E R S E I M, având în mijloc litera R, pe

care o eliminăm, şi obţinem secvenţa C N U E S E I M, care este o anagramă a

numelui poetului.


„Ce sate şi cîmpie c-un luciu văl îmbracă;”

din care, începând cu a 6-a literă, apare structura

E S (2) I M (2) E C (2) L U

Secvenţa care rezultă, prin descifrare, ne dă

E S I M E C L U0 0 0 0 0 0 2 0 E S I M E C N U


Poezia „LACUL”

Din versurile 2 şi 4 ale primei strofe, reţinem primele lor două litere,

obţinând secvenţa N U E L. Din versurile 1 şi 3 din a doua strofă extragem

primele lor două litere, obţinând secvenţa S I E A.

Prima secvenţă o descifrăm cu cheia (0 0 0 1), iar a doua cu cheia

(0 0 0 2) şi obţinem:

N U E L S I E A0 0 0 1 0 0 0 2 N U E M S I E C

Reunind cele două secvenţe, rezultă succesiunea N U E M S I E C care, prin

anagramare, conduce la numele EMINESCU.

Versul al treilea din a doua strofă este:

„Ea din trestii să răsară”

Cuvântul TRESTII este precedat, în vers, de 5 litere distincte şi urmat de

4 litere distincte, de aceea, numerele 4 şi 5 le vom folosi în cele ce urmează.

16

În cuvântul TRESTII apar trei litere în ordine strict alfabetică, şi anume:

R, S, T, pe care le eliminăm, obţinând cuvântul TEII.

Acest cuvânt îl descifrăm cu cheia (-2, -4, -6, -4) şi apoi cu cheia (2, 4, 6,

5), finalurile cheilor sunt formate din numerele 4 şi 5, reţinute mai sus.

Obţinem:

T E I I T E I I-2 -4 -6 -4 2 4 6 5 R A C E V I O N

Alăturând cele două secvenţe, rezultă secvenţa R A C E V I O N care,

prin anagramare, conduce la numele VERONICA (deci MICLE), asteptată să

răsară din trestii.

Simetria algoritmului este evidentă.

Primul vers din a doua strofă este:

„Şi eu trec de-a lung de maluri”

din care, începând cu prima literă, avem structura simetrică

S I E (3) E C (3) L U N

Succesiunea care rezultă o descifrăm cu cheia simplă (0 0 0 0 0 1 0 0) şi

obţinem:

S I E E C L U N0 0 0 0 0 1 0 0 S I E E C M U N

Succesiunea finală este o anagramă a numelui EMINESCU.

Poemul „CĂLIN – file din poveste”

Poemul este structurat în opt părţi, având 258 = 2.129 versuri.

Numerele 8 şi 129 sunt legate de numele poetului. Astfel, cuvântul EMINESCU

are 8 litere, iar suma rangurilor din alfabet ale literelor din numele MIHAI

EMINESCU este egală cu 129.

Numărul versurilor din cele opt părţi este:

17

partea | 1 2 3 4 5 6 7 8

nr. versurilor | 42 4 28 32 28 10 54 60

Şirul numeric corespunzător numărului de versuri îl transformăm astfel:

fiecare număr strict mai mare decât 10 se înlocuieşte cu numărul obţinut din

adunarea cifrelor sale. Rezultatul obţinut, partajul în două grupe a câte patru

numere fiecare, este următorul:

6 4 10 5; 10 10 9 6

Dacă a doua grupă o scriem de la dreapta la stânga, obţinem secvenţa

6 4 10 5 6 9 10 10

Acestui şir îi adunăm în mod repetat cheia (-1, 9), numerele obţinute le

substituim cu literele care, în alfabetul care nu conţine litera Q, au aceste

numere drept ranguri. Deci:

6 4 10 5 6 9 10 10-1 9 -1 9 -1 9 -1 9 5 13 9 14 5 18 9 19E M I N E S I T

Evident că este vorba de EMINESCU, ultimele două litere în secvenţa de

mai sus fiind eronate.

Surprinzător este faptul că algoritmul de mai sus se regăseşte în analiza

poeziei „PRIN NOPŢI TĂCUTE”.

Considerăm primele opt versuri ale poeziei:

„Prin nopţi tăcute,

Prin lunce mute,

Prin vântul iute,

Aud un glas;

Din nor ce trece

Din luna rece,

18

Din visuri sece

Văd un obraz.”

Numerotăm cuvintele fiecărui vers, începând cu primul, şi apoi din

fiecare vers extragem câte un cuvânt, sau două, după următoarea schemă:

- din primele patru versuri extragem, succesiv, cuvintele care în aceste

versuri au numerele de ordine date de regula (3), (2 şi 3), (3), (2 şi 3). Deci, din

primul vers reţinem al treilea cuvânt, din al doilea vers reţinem al doilea şi al

treilea cuvânt etc.

Notăm lungimea în litere a cuvintelor extrase; acolo unde se reţin două

cuvinte, reţinem suma lungimilor lor în litere.

Obţinem astfel secvenţa 6 9 4 6.

- pentru următoarele patru versuri, cuvintele se extrag după schema:

(1 şi 2), (2), (2 şi 3), (3) şi se obţine secvenţa 6 4 10 5.

Alăturăm cele două secvenţe, începând cu a doua, după care secvenţei

rezultate îi adunăm în mod repetat cheia (-1, 9) şi procedăm ca şi în cazul

precedent. Deci:

6 4 10 5 6 9 4 6-1 9 -1 9 -1 9 -1 9 5 13 9 14 5 18 3 15E M I N E S C O

rezultând numele poetului.

Dar să revenim la poemul „CĂLIN”

Din versurile 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 reţinem a doua lor literă, secvenţa

obţinută o ordonăm alfabetic C E E I I N S U, şi apoi o descifrăm cu o cheie

având pe locul patru numărul 4, deci :

C E E I I N S U0 0 0 4 0 0 0 0 C E E M I N S U


19

Din partea a şaptea a poemului, finalul versului 47 şi prima literă din

versul 48 generează structura simetrică

D E (1) M I N U (1) E S

Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie care are pe prima poziţie numărul (-1)

şi obţinem:

D E M I N U E S-1 0 0 0 0 0 0 0 C E M I N U E S


Poezia „STRIGOII”

Considerăm primele trei versuri din primele două strofe.

Din versurile primei strofe se reţin cinci litere, care, în aceste versuri,

ocupă rangurile date de schema (1 şi 2), (1 şi 2), (1), rezultând secvenţa:

S U I N E. Din versurile celei de a doua strofe, rangurile literelor extrase sunt

date de schema (2), (2), (1), rezultând secvenţa E I C. Alăturăm cele două

secvenţe şi apoi ordonăm alfabetic literele adică C E E I I N S U, secvenţă pe

care o descifrăm cu cheia folosită anterior şi rezultă:


Secvenţa finală este o anagramăa numelui EMINESCU.


„Şi lângă ea-n genunche E ARALD mândru rege”

din care reţinem secvenţa „E ARALD”, în care numai literele R şi L au

rangurile din alfabet numere de două cifre, 18 respectiv 12. Suma cifrelor

acestor numere este egală cu 9, respectiv 3, care sunt rangurile din alfabet ale

literelor I, respectiv C, cu care vom substitui literele R şi L. În acest fel,

secvenţa de mai sus devine E A I A C D, pe care o scriem sub forma

20

E A C I A D.

Înlocuim pe D cu B şi secvenţa rezultată o scriem sub forma E A I C B A.

Alăturăm cele două secvenţe finale de mai sus şi înlocuim fiecare literă

cu rangul ei din alfabet, adică

E A C I A D E A I C B A 5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1

Din şirul numeric de mai sus, formăm alternativ numere dintr-o cifră şi

din două, după care înlocuim aceste numere cu literele care, în alfabet, au aceste

numere drept ranguri, deci

5 13 9 14 5 19 3 21 E M I N E S C U

rezultând numele poetului.

Începând cu a 23-a literă din al 15-lea vers, şi continuând cu al 16-lea

vers, apare structura simetrică

S (15) E (2) M U N C (2) I (15) E

Simetria se referă la şirul numeric al literelor eliminate, adică 15, 2, 2, 15,

dar şi la şirul literelor reţinute, adică la şirul 1, 1, 4, 1, 1.

Secvenţa care rezultă, S E M U N C I E, este o anagramă a numelui

poetului.

Să considerăm versurile cu numerele de ordine 48, 49, 50, 51, 52 şi din

fiecare să reţinem o literă, sau două, litere care în aceste versuri ocupă rangurile

date de următoarea schemă: (1 şi 2), (1), (1 şi 2), (1), (1 şi 2). În final, rezultă

secvenţa M I C E U S P E, pe care o descifrăm cu o cheie având pe poziţia a

doua din final numărul (-2). Obţinem:

M I C E U S P E0 0 0 0 0 0 -2 0 M I C E U S N E


21

Poezia „DEPARTE SUNT DE TINE”

Titlul poeziei ne oferă un prim exemplu de întâmplare interesantă, prin

următoarea structură simetrică:

D E (4) E S U N (4) I N

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având pe ultima poziţie

numărul (-1), ca şi pe prima poziţie

D E E S U N I N-1 0 0 0 0 0 0 -1 C E E S U N I M


Din versurile cu numerele de ordine: 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15 extragem

câte o literă, rangurile în cadrul versurilor al literelor extrase formează şirul:

2, 1, 2, 1, 2, 1, 2, 1. Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având pe

ultima poziţie numărul (-2) şi obţinem:

E S U C I E N O0 0 0 0 0 0 0 -2 E S U C I E N M

A rezultat tot o anagramă a numelui poetului.

Este un exemplu de acrostih mai estompat.

Considerăm ultimul vers al poeziei

„Voi fi batrân şi singur, vei fi murit de mult!”

Începând cu a 14-a literă, şi parcurgând versul circular, avem structura

S (1) N (1) U (2) E (3) M (5) E (8) I (1) A

în care literele N, U, E, M , E, I au fost culese, folosind secvenţa fibonaciană

1, 2, 3, 5, 8.

Succesiunea care rezultă o descifrăm cu cheia din exemplul anterior, dar

schimbând semnul ultimului element, deci

22

S N U E M E I A0 0 0 0 0 0 0 2 S N U E M E I C

rezultând o anagramă a numelui poetului.

Poezia „PAJUL CUPIDON”

Considerăm versurile 2, 3, 4, 5, 6, 7, din care extragem opt litere care, în

aceste versuri, au rangurile date de următoarea structură (1), (1 şi 2), (1), (2),

(1 şi 2), (1). Deci, din al doilea vers reţinem prima literă, din al treilea vers

reţinem primele două litere etc.

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie folosită în exerciţiul anterior,

adică

M C U I E S E P0 0 0 0 0 0 0 -2 M C U I E S E N


Începând cu a doua literă din primul vers al ultimei strofe apare structura

E (9) M (1) S (1) E (2) N (3) I (5) U (9) A

în care literele M S E N I U sunt culese după secvenţa fibonaciană 1, 1, 2, 3, 5.

Secvenţa obţinută o descifrăm cu cheia folosită mai sus, dar schimbând

semnul ultimului element, adică

E M S E N I U A0 0 0 0 0 0 0 2 E M S E N I U C

Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele EMINESCU.

Poezia „O, RĂMÂI”

Din versurile strofelor a 3-a şi a 4-a reţinem literele lor iniţiale, obţinând

secvenţa S P E M E C I I, pe care o descifrăm cu o cheie simetrică şi rezultă

23

S P E M E C I I0 5 0 0 0 0 5 0 S U E M E C N I

Anagramând secvenţa finală, obţinem cuvântul EMINESCU.

Rezultatul poate fi considerat un „acrostih mai estompat” autentic.

Din finalul celui de-al 11-lea vers, şi continuând cu al 12-lea, apare

structura simetrică

I N (1) M E (1) S U (1) C I

Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie având pe ultimul loc numărul

(-4) şi obţinem:

I N M E S U C I0 0 0 0 0 0 0 -4 I N M E S U C E

Prin anagramare, secvenţa finală ne dă numele poetului.

Din versurile strofei a doua reţinem şase litere, care, în aceste versuri, au

rangurile date de următoarea schemă simetrică: (1 şi 2), (2), (2), (1 şi 2),

obţinând secvenţa I N E E C U.

Din primul şi ultimul vers al strofei a treia reţinem prima lor literă, adică

S şi M care, alăturate celor reţinute anterior, conduc la secvenţa

I N E E C U S M, care este o anagramă a numelui EMINESCU.

Din al patrulea vers din strofa a treia şi din primele trei versuri din strofa

a patra reţinem primele lor două litere, obţinând secvenţa M E E C U I N, pe

care o descifrăm cu o cheie, având pe poziţia a patra numărul (-2) şi rezultă

M E E U C U I N0 0 0 -2 0 0 0 0 M E E S C U I N


24

Poezia „CE E AMORUL”

Considerăm cuvântul AMORUL, în care ultimele patru litere au rangurile

din alfabet numere din două cifre şi anume:

M O R U L 13 15 18 21 12

pe care le transformăm, conform cu succesiunea 1 2 1 1 2, astfel:

- primul număr din succesiune este 1 iar prima literă din cuvânt este M,

rangul său se reduce la un număr prin calcularea sumei cifrelor rangului, deci

1 + 3 = 4, care este rangul din alfabet al literei D, cu care substituim pe M.

- al doilea număr din succesiune este 2, iar a doua literă din cuvânt este 0,

cu rangul 15, dar 1 este rangul din alfabet al literei A şi 5 al literei E, deci 15

devine AE, bigramă cu care substituim litera O.

În această manieră rezultă că: R se substituie cu I, U cu C şi L cu AB.

Astfel cuvântul AMORUL devine, A D A E I C A B.

Din această succesiune, secvenţa formată din primele şase litere o scriem

sub forma E A C I A D, iar secvenţa formată din ultimele şase litere o scriem

sub forma E A I C B A.

Alăturăm cele două secvenţe şi înlocuim fiecare literă cu rangul ei din

alfabet, adică:

E A C I A D E A I C B A 5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1Din ş formăm, alternativ, numere dintr-o cifră şi din două, apoi înlocuim

aceste numere cu literele care au aceste numere drept ranguri în alfabet. Deci:

5 13 9 14 5 19 3 21 E M I N E S C U

Am obţinut numele poetului. Deci AMORUL nostru este EMINESCU.

Considerăm ultimele două versuri din ultima strofă:

25

„Căci te-a cuprins asemenea

Lianelor din apă”.

Începând cu a treia literă din primul dintre aceste versuri, secvenţa

fibonaciană 2, 2, 4, 6, 10, 16, 26 ne conduce la următoarea structură:

C (2) E (2) U (4) S (6) E (10) I (16) N (26) I

Secvenţa care rezultă o scriem, în ordine alfabetică, C E E I I N S U care, după

descifrare cu o cheie având pe poziţia a patra numărul 4, devine:



Secvenţa şi cheia de mai sus au fost întâlnite şi în analiza

poemului „CĂLIN”.

Poezia „CRITICILOR MEI”

Din versurile strofei a doua reţinem opt litere care, în aceste versuri, au

rangurile precizate în următoarea structură:

(1, 2, 3), (1, 2), (1, 2), (2)

deci din primul vers reţinem primele trei litere etc.

Secvenţa obţinută o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie având pe

poziţia a patra numărul 4, adică


Am obţinut o anagramă a numelui EMINESCU.

Se observă că secvenţa şi cheia sunt identice cu cele din cazul precedent.

Considerăm ultimul vers al poeziei:

26

„Cînd nimic nu ai de spus”

din care, parcurgându-l circular, avem structura

C I N (3) M (3) U (3) E (3) S (3) D

care, după descifrare, cu cheia precizată mai jos, ne dă

C I N M U E S D0 0 0 0 0 0 0 1 C I N M U E S E


Poezia „O, ADEVĂR SUBLIME”

Considerăm primele două versuri din ultima strofă:

„O, diplomaţi cu graiul politicos şi sec,

Lumea cea pingelită o duceţi de urechi”

Începând cu finalul primului vers, trecând apoi la versul următor, apare

structura

S E (2) U M (2) C E (2) I N

din care rezultă secvenţa S E U M C E I N, care este o anagramă a numelui

poetului.

Din primul vers din strofa a cincia, începând cu a 13-a literă, avem


A (1) S E M E N I (1) U

din care, prin descifrare, obţinem:

A S E M E N I U2 0 0 0 0 0 0 0 C S E M E N I U


Poezia „IAR FAŢA TA E STRAVEZIE”

27

Ultimul vers al poeziei este următorul:

„Un vas de lut, un sac de viermi?”

Începând cu a cincia literă, apare structura

S (1) E (1) U (2) N (2) C (1) E (1) I (2) M

din care rezultă succesiunea S E U N C E I M, care este o anagramă a numelui

poetului.

Poezia „O, te-nsenină, întuneric rece.”

Din finalul versului 10 şi continuând cu versul 11, avem structura

C I (6) N E M U (6) E P

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie care are ultimul element numărul 3

şi obţinem:

C I N E M U E P0 0 0 0 0 0 0 3 C I N E M U E S

Secvenţa finală este o anagramă a numelui poetului.

Poezia „VIS”

Considerăm ultimul vers din strofa a opta

„Tresar – încremenesc – sunt eu”

din care, începând cu a şaptea literă, avem structura

I (3) E M E (3) S U N (3) D

a cărei simetrie este evidentă.

Succesiunea care rezultă, o descifrăm cu o cheie care are ultimul element

egal cu (-1) şi obţinem:

I E M E S U N D0 0 0 0 0 0 0 -1

28

I E M E S U N C


Din versurile 1, 2 şi 4 ale primei strofe reţinem primele lor litere, iar din

al treilea vers din strofa a doua reţinem tot primele două litere.

Secvenţa obţinută o descifrăm cu o cheie având în poziţia a cincia

numărul 1, adică:

C E S U L E I N0 0 0 0 1 0 0 0 C E S U M E I N

Am obţinut o anagramă a cuvântului EMINESCU.

Poezia „E ÎMPĂRŢITĂ”

Considerăm primele trei versuri din ultima strofă. Din primul vers

reţinem primele patru litere, din al doilea vers reţinem prima literă, din al treilea

vers reţinem din nou primele patru litere.

Obţinem secvenţa E I N U M N E C E, în care apare bigrama N E,

suma rangurilor din alfabet al acestor litere este 19, care este rangul din alfabet

al literei S, cu care substituim această bigramă şi secvenţa devine

E I N U M S C E, care este o anagramă a numelui EMINESCU.

Din strofa a patra considerăm versurile 3, 4, 5, 6, 7, din care reţinem opt

litere, care ocupă în aceste versuri rangurile precizate în următoarea structură:

(1), (2), (1, 2), (1, 2, 3), (1)

rezultând secvenţa C S C U M I N E, pe care o descifrăm cu o cheie având ca

prim element numărul 2 şi obţinem:

C S C U M I N E2 0 0 0 0 0 0 0 E S C U M I N E


29

Considerăm versurile 1, 2, 3, 8 din strofa a cincia, din care reţinem opt

litere, care, în aceste versuri, ocupă rangurile date de următoarea structură: (1),

(1, 2, 3, 4), (2, 3), (1).

Se obţine secvenţa E M I N U E C S, care este o anagramă a numelui

poetului.

Poezia „CRITICILOR MEI”

Această poezie reprezintă o sinteză a poeziei eminesciene, o artă poetică,

un program de luptă împotriva formelor fără fond.

După cum se cunoaşte, în limba română, cifrele, în afară de şapte, pot fi

substituite cu literele iniţiale ale cuvintelor care le denumesc, adică

1 2 3 4 5 6 8 9 0 U D T P C S O N Z

În primul cuvânt al titlului, literele care substituie cifrele sunt

C = 5, T = 3, C = 5, O = 8, suma acestor numere este egală cu 21, inversul

acestui număr este 12, care sugerează numărul 1 1 2 2.

Primele cinci consoane din titlu le descifrăm cu cheia (0, 1, 1, 2, 2) şi

obţinem

C R T C L0 1 1 2 2 C S U E N

Dacă la această succesiune îi alăturăm al doilea cuvânt din titlu, obţinem

secvenţa C S U E N M E I, care este o anagramă a numelui poetului.

Considerăm versurile trei şi patru:

„E uşor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune.”

din care rezultă stuctura:

E U S (4) C (4) E (4) I (4) N (4) N

Secvenţa care se obţine o descifrăm cu o cheie având pe ultimul loc numărul

30

(-1) şi rezultă:

E U S C E I N N0 0 0 0 0 0 0 -1 E U S C E I N M


Ultimul vers al poeziei este:

„Când nimic nu ai de spus”

Considerăm literele finale ale cuvintelor din vers,

D C U I E S

în care literele U şi S au rangurile din alfabet numere din două cifre, 21 pentru

U şi 19 pentru S. Dar, 1 este rangul din alfabet al literei A, doi al lui B şi 9 al lui

I şi deci 21 devine BA iar 19 devine AI. Cu aceste substituţii, secvenţa de mai

sus devine D C B A I E A I sau, eliminând ultima literă, D C B A I E A.

Eliminând pe rând una dintre consoanele, D respectiv B, rezultă succesiunile

D C A I E A, respectiv C B A I E A, pe care le scriem sub forma E A C I A D,

respectiv E A I C B A, pe care le alăturăm şi înlocuim fiecare literă cu rangul ei

din alfabet adică:

E A C I A D E A I C B A 5 1 3 9 1 4 5 1 9 3 2 1

Din şirul numeric, formăm alternativ numere dintr-o cifră şi din două cifre, pe care le substituim cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri şi obţinem:

5 13 9 14 5 19 3 21 E M I N E S C U

deci numele poetului.

31

Poezia „DE VORBIŢI MĂ FAC CĂ N-AUD”

Reţinem literele finale ale cuvintelor din titlu E I A C A D, secvenţă pe

care o scriem sub forma E A C I A D. Înlocuim litera D cu B şi scriem secvenţa

rezultată sub forma E A I C B A.

Am obţinut astfel cele două secvenţe din poezia de mai sus, care ne-au

condus la numele poetului.

Din versurile 1, 2, 4 reţinem cinci litere care, în aceste versuri, ocupă

rangurile date de structura (1 şi 2), (1 şi 2), (2) şi obţinem secvenţa D E N U I.

Din versurile 6, 7, 8 reţinem prima lor literă, deci S E N. Alăturăm aceste două

secvenţe iar succesiunea rezultată o descifrăm cu o cheie simetrică şi obţinem:

D E N U I S E N-1 0 0 0 0 0 0 -1 C E N U I S E M

A rezultat o anagramă a numelui EMINESCU.

Interesantă ni se pare următoarea constatare.

În titlul poeziei, dacă eliminăm al doilea cuvânt rămân în total 13 litere.

Înlocuim fiecare cuvânt cu numărul literelor sale şi în locul celui de-al doilea

cuvânt scriem numărul 13. Obţinem secvenţa

2 . 13 . 2 . 3 . 2 . 4

Din fiecare număr scădem o unitate, numerele obţinute le înlocuim cu

literele care, în alfabet au aceste numere drept ranguri. Deci:

2 13 2 3 2 4-1 -1 -1 -1 -1 -11 12 1 2 1 3 A L A B A C

Secvenţa finală cetită de la dreapta, conduce la cuvântul CABALĂ.

32

Poezia „SE BATE MIEZUL NOPŢII ...”

Poezia a interesat mult pe critici, pentru semnificaţia dar şi pentru eufonia

ei deosebită.

Din titlul poeziei culegem şase litere, după următoarea regulă simetrică:

din primul şi ultimul cuvânt reţinem prima şi ultima lor literă, iar din cuvintele

mediane reţinem numai prima lor literă, rezultând secvenţa S E B M N I, pe

care o scriem în ordine inversă, numerotând literele, adică

1 2 3 4 5 6 I N M B E S

Din această secvenţă extragem literele ale căror numere de ordine

formează secvenţa fibonaciană 1, 2, 3, 5, adică literele I N M E. Înlocuim

fiecare literă cu rangul ei din alfabet şi rezultă secvenţa numerică 9 1 4 3 5, pe

care o ordonăm astfel: 5 1 3 9 1 4.

Din secvenţa de mai sus, formată din cele şase litere, reţinem ultimele

patru litere, adică, M B E S, din care, conform procedurii anterioare, obţinem

secvenţa numerică 1 3 2 5 1 9, pe care o ordonăm astfel: 5 1 9 3 2 1.

Alăturăm cele două secvenţe finale şi din şirul numeric rezultat formăm,

alternativ, numere dintr-o cifră şi din două cifre, numerele astfel obţinute se

înlocuiesc cu literele care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri

5 13 9 14 5 19 3 21 E M I N E S C U

Am obţinut, astfel, numele poetului.

Începând cu ultima literă din versul patru şi trecând la versul următor,

apare structura simetrică

E (17) M I (5) N U (5) S C (17) N

Litera N din final are rangul 14 în alfabet, suma cifrelor acestui număr

este 5, care este rangul din alfabet al literei E, cu care substituim litera N. În

33

acest caz, din structura de mai sus rezultă secvenţa E M I N U S C E, care este o

anagramă a numelui poetului.

Considerăm textul poeziei ca un şir de litere, numerotat de la 1 la 215,

câte litere are textul.

Literele cu numerele de ordine 31, 32, 33, 34, 35, 36 sunt A R A M A S,

secvenţă pe care o scriem sub forma R A S A M A şi o descifrăm cu cheia

simetrică (1 0 1 0 1 0) obţinând:

R A S A M A1 0 1 0 1 0 S A T A N A

După cum se observă, am obţinut cuvântul SATANA.

Acelaşi rezultat apare şi din următoarea structură simetrică, formată

începând cu a treia literă din al patrulea vers

S A (17) T A (17) N A

Poezia „SOMNOROASE PĂSĂRELE”

Considerăm secvenţa fibonaciană 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55 şi

numerotăm literele primei strofe ale poeziei. Reţinem apoi din strofă literele ale

căror numere de ordine coincid cu termenii secvenţei fibonaciene de mai sus.

Literelor din secvenţa obţinută le ataşăm rangurile lor din alfabet, adică

S O M O A S L U N 19 15 13 15 1 19 12 21 14

Suma acestor ranguri este egală cu 129, cât este suma rangurilor literelor

din numele MIHAI EMINESCU, şi această valoare nu se schimbă dacă cel mai

mic dintre rangurile de mai sus, respectiv 1 rangul literei A, se scade din el şi în

acelaşi timp se adună la următorul rang ca ordin de mărime, respectiv 12, rangul

literei L. În acest fel, secvenţa formată din rangurile de mai sus devine:

19 . 15 . 13 . 15 . 0 . 19 . 13 . 21 . 14

34

Din primele patru numere reţinem numai cifrele unităţilor, iar ultimele

patru le lăsăm neschimbate, după care toate numerele se înlocuiesc cu literele

care, în alfabet, au aceste numere drept ranguri şi obţinem:

9 5 3 5 19 13 21 14 I E C E S M U N


Începând cu a 12-a literă din primul vers, din a doua strofă, apare

structura

L E S U (6) E C I N

Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie având pe prima poziţie numărul 1 şi

obţinem:

L E S U E C I N1 0 0 0 0 0 0 0 M E S U E C I N

Secvenţa finală, prin anagramare, dă cuvântul EMINESCU.

Al doilea cuvânt (reţinem numărul 2) din primul vers din strofa a doua

(reţinem din nou numărul 2) este IZVOARELE, din care eliminăm a doua literă

şi secvenţa rămasă o descifrăm cu o cheie având pe ultimele două locuri

numerele, 2 şi -2, adică

I V O A R E L E0 0 0 0 0 0 2 -2 I V O A R E N C

Secvenţa finală, prin anagramare, dă cuvântul VERONICA.

Începând cu a noua literă din al doilea vers al primei strofe apare

structura

U (3) E (3) N (3) A (3) N (3) R

Secvenţa care rezultă o scriem sub forma U E N A R N şi o descifrăm cu o

cheie simetrică

U E N A R N1 0 0 0 0 1 V E N A R O

35

Prin anagramare, secvenţa finală conduce la cuvântul VERONA, diminutiv

folosit pentru VERONICA.

Dacă fiecare ligatură din text se numără ca un singur cuvânt, poezia are

55 de cuvinte.

Numărul 28 se află /n mijlocul şirului, 1, 2, ..., 55, dar al 28-lea cuvânt al

poeziei este cuvântul PACE, el ocupă deci locul central, lăsând impresia că

întreaga poezie este construită în jurul său, ceea ce este în concordanţă cu starea

de linişte, de armonie şi pace degajată de text.

Numărul 28 este „număr perfect”, suma divizorilor săi, adică 1, 2, 4, 7, 14

este egală cu 28.

Considerăm divizorii formaţi dintr-o singură cifră, deci 1, 2, 4 şi 7 şi din

cuvântul SOMNOROASE reţinem literele care ocupă locurile 1, 2, 4, 7 deci

S O N O. Înlocuim fiecare literă cu numărul pe care-l substituie, iar la cele două

numere care provin din consoane le adunăm şi rangurile lor din alfabet şi

obţinem:

S O N O6 8 9 819 0 14 0 25 8 23 8

Dacă fiecare număr din secvenţa finală se substituie cu litera care, în

alfabet, are acel număr drept rang, secvenţa 25 . 8 . 23 . 8 devine Y H W H, care

reprezintă cuvântul DUMNEZEU, scris în ebraică.

36

Poezia „ICOANĂ ŞI PRIVAZ”

Titlul ne oferă o primă întâmplare.

Din cele două cuvinte ale titlului reţinem cele patru litere mediane.

Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie simetrică şi obţinem:

C O A N R I V A2 0 0 0 0 0 0 2 E O A N R I V C

Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele VERONICA.

Din versurile 119, 120, 121, 122, 123, 124 reţinem opt litere care, în

aceste versuri, ocupă locurile date de următoarea schemă

(1 şi 2), (1 şi 2), (2), (2), (1), (2)

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având pe poziţia a doua numărul

(-1) şi obţinem:

I N C U E N S E0 -1 0 0 0 0 0 0 I M C U E N S E

deci o anagramă a numelui EMINESCU.

Din al treilea vers din finalul poeziei avem structura

I (10) I N E (9) E S C (10) U

a cărei simetrie este evidentă.

Secvenţa rezultată, ordonată alfabetic, o descifrăm cu o cheie des întâlnită

în analizele anterioare şi obţinem


deci a rezultat o anagramă a numelui poetului.

37

Al 69-lea vers este următorul

„Şi eu simt acest farmec şi-n sufletu-mi admir”

din care, începând cu prima literă, avem structura

S I E U (11) R M E C

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie asemănătoare celei de mai sus şi

obţinem

S I E U R M E C0 0 0 0 -4 0 0 0 S I E U N M E C

Secvenţa finală, prin anagramare, dă cuvântul EMINESCU.

Versul cu numărul 90 este următorul:

„Cum luna se iveşte, cum vântu-n codru bate?”

din care, începând cu a 11-a literă din finalul versului 89, avem următoarea

structură simetrică

E (10) C U M (4) S E I (10) N

Secvenţa care rezultă E C U M S E I N este o anagramă a numelui poetului.

Un adevărat „acrostih mai estompat” apare din versurile 101, 102, 103,

104, 105, 106, 107, 108. Din fiecare reţinem a doua lor literă şi obţinem

secvenţa A U E S M N I C care, după descifrare, ne dă

A U E S M N I C4 0 0 0 0 0 0 0 E U E S M N I C

deci o anagramă a numelui poetului.

Poezia „EU NU CRED NICI ÎN IEHOVA”

Considerăm ultimul vers al poeziei.

„Eu rămân ce-am fost: romantic”

din care avem structura simetrică

E U (3) I N C E (3) O S

38

Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie simplă şi obţinem:

E U I N C E O S0 0 0 0 0 0 -2 0 E U I N C E M S


Ultimul vers din strofa a treia este

„Zău, nimic în lume schimbă”

Începând cu a opta literă apare secvenţa

C I N (1) U M E S C

Care, descifrată cu o cheie având pe prima poziţie numărul 2, ne dă

C I N U M E S C2 0 0 0 0 0 0 0 E I N U M E S C


Poezia „TERŢINE”

Considerăm ultimele două versuri ale poeziei:

„Dispreţui hula orişicărui emul:

Primeşte-l dar c-un zâmbet - adorato!”

Începând cu a 23-a literă din primul vers, avem următoarea structură

simetrică

I E M (6) E S (6) C U N

Secvenţa rezultată I E M E S C U N este o anagramă a numelui EMINESCU.

Din primul vers al ultimei strofe avem următoarea structură pe baza

secvenţei fibonaciene 1, 1, 2, 3.

C (1) E U S (1) N (2) I (3) E M

din care rezultă secvenţa C E U S N I E M, o anagramă a numelui poetului.

Din ultimul vers, începând cu a doua literă, avem structura

R (4) T (3) A (3) N (4) E (3) O

39

Succesiunea care rezultă o descifrăm cu o cheie având pe poziţia a doua

numărul 2 şi obţinem

R T A N E O0 2 0 0 0 0 R V A N E O

Secvenţa finală este o anagramă a cuvântului VERONA, diminutiv folosit

pentru VERONICA.

Din versurile 5, 6, 7, 8 extragem opt litere care, în aceste versuri, ocupă

locurile date de următoarea structură simetrică:

(1), (1, 2, 3), (1, 2, 3), (1)

Secvenţa care rezultă, A C U M S I N A, o descifrăm cu o cheie simetrică

şi obţinem

A C U M S I N A4 0 0 0 0 0 0 4 E C U M S I N E

adică o anagramă a numelui poetului.

Poezia „PIERDUTĂ PENTRU MINE ZÎMBIND PRIN LUME TRECI”

Din ultimele trei cuvinte din titlu, secvenţa fibonaciană 1, 1, 2 ne conduce

la structura

R (1) N (1) U M E (2) E C I

Secvenţa rezultată, prin descifrare, ne dă

R N U M E E C I1 0 0 0 0 0 0 0 S N U M E E C I


Începând cu a 20-a literă din penultimul vers şi continuând cu ultimul

vers, avem structura simetrică

E (4) I (6) U N E S C (6) E (4) M

40

Ultimele opt litere conduc la secvenţa I U N E S C E M, care este o anagramă a

numelui EMINESCU.

Poezia „RUGĂCIUNEA UNUI DAC”

Considerăm primele două versuri din ultima strofă:

„Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc

Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.”

din care, începând cu a 19-a literă din primul vers, avem structura

E (7) I M U (4) E S C (7) I

Secvenţa care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie care

are pe poziţia a cincia numărul 5, deci:

C E E I I M S U0 0 0 0 5 0 0 0 C E E I N M S U


Considerăm acum primul vers al poeziei

„Pe când nu era moarte, nimic nemuritor”

din care, începând cu a 17-a literă, avem structura simetrică

E (1) I M I C N E (1) U

Secvenţa care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu dublul cheii

anterioare, deci

C E E I I M N U0 0 0 0 10 0 0 0 C E E I S M N U


Dar acest vers ne conduce la numele poetului astfel:

Versul are 31 de litere, iar litera T, a 16-a, împarte acest şir de litere în

două succesiuni a câte 15 litere fiecare.

Prima succesiune este P E C I N D N U E R A M D A R.

41

Litera T are, în alfabet, rangul 20 din care reţinem cifra 2.

Versul are 31 litere, inversul acestui număr este 13, din care numărul 2 de mai

sus ne sugerează numărul 1 1 3 3.

Din secvenţa de mai sus, parcursă de la dreapta, conform numerelor,

2 şi 1 1 3 3, reţinem o literă şi omitem două, apoi reţinem încă o literă şi omitem

două, apoi reţinem trei litere şi omitem două, după care reţinem trei litere,

obţinând

R (2) M (2) E U N (2) I C E

Secvenţa rezultată prin descifrare devine

R M E U N I C E1 0 0 0 0 0 0 0 S M E U N I C E


Poezia „EGIPETUL”

Un adevărat acrostih apare în ultima strofă.

Considerăm, din această strofă, versurile 1, 2, 3, 4, 6 şi, în această ordine,

din fiecare reţinem o literă sau două dintre acelea ale căror ranguri formează


(1), (1 şi 2), (1 şi 2), (1 şi 2), (1)

Se obţine secvenţa M N I S U C E E, care este o anagramă a numelui

EMINESCU.

Considerăm primul vers din strofa a şasea şi, începând cu a cincia literă

din final, şi trecând la versul următor, avem secvenţa C I U N E S E N, pe care o

descifrăm cu o cheie având ultimul element numărul (-1) şi obţinem:

C I U N E S E N0 0 0 0 0 0 0 -1 C I U N E S E M

Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la ... EMINESCU.

42

Poezia „SCRISOAREA I”

Penultimul vers al poeziei este

„Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii”

Începând cu a noua literă, avem structura simetrică

C E (7) M E S U (7) I P

care prin descifrare ne dă:

C E M E S U I P0 0 0 0 0 0 0 -2 C E M E S U I N


Din versurile 63 şi 64 reţinem literele care, în aceste versuri au rangurile

(1, 2, 3) respectiv (1, 2, 3, 4, 5), rezultând secvenţa M I C N E S U C, pe care o

descifrăm cu cheia anterioară dar schimbând semnul ultimului element, deci

M I C N E S U C0 0 0 0 0 0 0 2 M I C N E S U E


Poezia „SCRISOAREA II”

Considerăm al 27-lea vers adică

„De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?”

din care rezultă structura simetrică

C E (11) N U M E (11) E S

Secvenţa care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie

frecvent întâlnită, având al patrulea element egal cu 4, deci

43

C E E E M N S U0 0 0 4 0 0 0 0 C E E I M N S U

obţinând o anagramă a numelui poetului.

Primele opt litere din versul 53 formează secvenţa S I C U M N E A care,

descifrată cu o cheie având ultimul element numărul 4, ne dă:

S I C U M N E A0 0 0 0 0 0 0 4 S I C U M N E E


Poezia „SCRISOAREA IV”

Considerăm ultimul vers

„Ah!, organele-s sfărmate şi maestrul e nebun”

din care, începând cu a şaptea literă, apare următoarea structură simetrică:

N E (10) E S I M (10) B U

Secvenţa care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie având pe

prima poziţie numărul 1 şi obţinem:

B E E I M N S U1 0 0 0 0 0 0 0 C E E I M N S U

adică o anagramă a numelui EMINESCU.

Din versurile 49, 50, 51, 52 extragem opt litere care, în aceste versuri,

ocupă rangurile date de următoarea structură:

(1, 2, 3), (1, 2), (1, 2), (1)

şi obţinem o secvenţă pe care o descifrăm cu cheia folosită mai sus, adică

L U N S I C E E1 0 0 0 0 0 0 0 M U N S I C E E

obţinând o permutare a numelui poetului.

44

Poezia „SCRISOAREA V”

Considerăm penultimul vers al poeziei

„Când vezi piatra ce nu simte nici durerea şi nici mila”

Începând cu a 14-a literă apare structura simetrică

A (1) E N U S I M (1) E

pe care o descifrăm cu o cheie având pe prima poziţie numărul 2 şi obţinem:

A E N U S I M E2 0 0 0 0 0 0 0 C E N U S I M E

deci o permutare a numelui poetului.

Începând cu a 29-a literă din primul vers al ultimei strofe avem structura

simetrică

S (7) E M E (4) C I N (7) U

Secvenţa care rezultă, S E M E C I N U, este o anagramă a numelui

EMINESCU.

Poezia „ŞI DACĂ”

Începând cu a 13-a literă din versul 10 şi continuând cu al 11-lea vers

avem structura simetrică:

L U (2) E C (2) M I (2) E S

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu cheia anterioară şi obţinem:

L U E C M I E S2 0 0 0 0 0 0 0 N U E C M I E S

Prin anagramare, secvenţa finală conduce la numele poetului.

45

Considerăm ultimele două versuri din prima strofă.

„E ca în minte să te am

Şi-ncet să te apropii.”

Începând cu a treia literă din finalul primului vers apare structura

simetrică:

E (1) M (1) I N C E (1) S (1) T

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având pe ultima poziţie numărul 1

şi obţinem:

E M I N C E S T0 0 0 0 0 0 0 1 E M I N C E S U


Poezia „CÂNTECUL LĂUTARULUI”

Considerăm ultimele două versuri din ultima strofă:

„Veţi gândi şi voi la mine

Cum am fost în lume eu.”

Începând cu a 11-a literă din primul vers avem structura

I (5) M I N E C U (5) S

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având ca prim element numărul (-

4) şi obţinem:

I M I N E C U S-4 0 0 0 0 0 0 0 E M I N E C U S


Din primele trei versuri din a treia strofă reţinem opt litere, care în aceste

versuri ocupă locurile precizate în următoarea schemă:

(1, 2, 3), (1, 2, 3), (1, 3)

46

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie care are pe prima poziţie

numărul 1, deci:

D I N E U S C M1 0 0 0 0 0 0 0 E I N E U S C M

obţinând o permutare a numelui EMINESCU.

Poezia „TE DUCI ...”

Din fiecare vers al primei strofe reţinem câte o literă, rangurile în versuri

ale literelor reţinute formează şirul (2), (1), (1), (2), rezultând secvenţa E N I E.

Din versurile strofei a doua, rangurile literelor reţinute formează şirul (1),

(2), (1), (1), rezultând secvenţa S M U C.

Cele două secvenţe alăturate formează succesiunea E N I E S M U C,

care este o anagramă a numelui poetului.

Considerăm versurile 2 şi 3 din strofa a şasea şi versurile 1, 2, 3, 4 din

strofa a şaptea, din care reţinem literele care, în aceste versuri, au rangurile date

de următoarea structură simetrică (1 şi 2), (1), (2), (1 şi 2), (1), (2) şi obţinem o

secvenţă pe care o descifrăm cu o cheie care are pe prima poziţie numărul (-3),

deci:

P E C U I N S E-3 0 0 0 0 0 0 0 M E C U I N S E


47

Poezia „DIANA”

Şi acest text ne oferă o constatare interesantă.

Din al şaptelea şi al optălea vers, din prima strofă, reţinem din fiecare

literele de pe locurile, 1, 2, 3, 4 şi obţinem secvenţa C E S E I N U M, care este

o anagramă a numelui poetului.

Din versurile cu numerele de ordine 24, 26, 28, 30, 31 şi 32 reţinem

literele care, în aceste versuri, ocupă rangurile date de structura

(1 şi 2), (1 şi 2), (2), (1), (1), (2)

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie care are pe ultima poziţie numărul

3 şi obţinem:

C U M I N E S B0 0 0 0 0 0 0 3 C U M I N E S E


Poezia „KAMADEVA”

Ne oferă două exemple de natura celor căutate.

Din al doilea vers al ultimei strofe, începând cu a treia literă, avem

structura

O (1) I (1) C (1) S (1) M (2) E (2) E (2) U

Secvenţa care rezultă, după descifrare, ne dă:

O I C S M E E U-1 0 0 0 0 0 0 0 N I C S M E E U


48

Din versurile 10, 11, 12, 13, 14, reţinem câte două litere, sau una singură,

conform următoarei scheme, care conţine rangurile ocupate în versuri de literele

reţinute:

(1 şi 2), (1 şi 2), (2), (1), (1 şi 2)

rezultând secvenţa

E L N U E M S I

în care litera L are rangul din alfabet egal cu 12, suma cifrelor acestui număr

este egală cu 3, care este rangul din alfabet al literei C, cu care substituim litera

L şi secvenţa de mai sus devine E C N U E M S I, care este o anagramă a

numelui poetului.

Poezia „IUBITEI”

Considerăm versurile cu numerele de ordine 55, 56, 57, 58, 59, 60, 63,

64, din care reţinem câte o literă. Aceste litere au în versurile de mai sus

rangurile date de structura simetrică: 2, 2, 1, 1, 2, 2, 1, 1, rezultând o secvenţă

pe care o descifrăm şi obţinem:

U E C N I E M T0 0 0 0 0 0 0 -1 U E C N I E M S


Din versurile cu numerele de ordine 10, 11, 12, 13, 14 şi 16 reţinem opt

litere care, în aceste versuri, ocupă rangurile date de structura

(1, 2, 3), (2), (1), (1), (2), (2)

şi rezultă secvenţa C I N U S E E M, care este o anagramă a numelui poetului.

49

Poezia „DACĂ TRECI RÎUL SERENEI”

Din titlu, începând cu a 7-a literă, apare structura simetrică

E C (2) I U (1) S E (2) N E

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie care are în poziţia a opta

chiar numărul 8 şi obţinem:

E C I U S E N E0 0 0 0 0 0 0 8 E C I U S E N M

a rezultat o anagramă a numelui EMINESCU.

Din penultimul şi ultimul vers al poeziei avem structura

E (5) E S I C U M (5) N

Secvenţa rezultată, E E S I C U M N, este o anagramă a numelui poetului.

Poezia „ECÒ”

Considerăm primele cinci versuri ale poeziei:„Cu-ncetu-nserează şi stele izvorăsc

Pe-a cerului arcuri măreţe

În umede lanuri de-albastru ceresc

Merg norii cu hainele creţe

Şi stâncile rar.”

din care reţinem, în ordinea lor, una sau două litere care, în aceste versuri, au

rangurile date de următoarea structură

(1 şi 2), (2), (2), (1 şi 2), (1 şi 2)

Rezultă secvenţa C U E N M E S I, adică o anagramă a numelui EMINESCU.

Din versurile 65, 66, 67, 69, 70, 71 reţinem literele care ocupă rangurile

date de următoarea structură

(1), (1 şi 2), (1 şi 2), (2), (2), (1)

50

din care rezultă secvenţa S M U I N E E C, care este o anagramă a numelui

poetului.

Poezia „DUMNEZEU ŞI OM”

Începând cu a noua literă din penultimul vers, avem structura simetrică:

U S (2) M E N I (2) I C

Secvenţa rezultată, ordonată alfabetic, o descifrăm cu o cheie mult

întâlnită anterior şi obţinem:

C E I I M N S U0 0 0 -4 0 0 0 0 C E I E M N S U


Considerăm versurile 29, 30, 31, 32, 33, din care reţinem opt litere care,

în aceste versuri, ocupă rangurile date de structura (1), (1 şi 2), (1 şi 2), (1 şi 2),

(2) rezultând o secvenţă pe care o descifrăm cu o cheie având pe prima poziţie

numărul (-1) şi obţinem:

V C E S I M E N-1 0 0 0 0 0 0 0 U C E S I M E N

Secvenţa rezultată este o anagramă a numelui poetului.

Poezia „STAM ÎN FEREASTA SUSĂ”

Începând cu a patra literă din al doilea vers al ultimei strofe, avem


E (12) C (3) U M E N (3) E (12) S

Secvenţa care rezultă, ordonată alfabetic, o descifrăm cu o cheie folosită

frecvent anterior şi obţinem:

51

C E E E M N S U0 0 0 4 0 0 0 0 C E E I M N S U


Considerăm versurile 6, 7, 8, 9, 10, 11, din care reţinem opt litere care, în

aceste versuri, ocupă rangurile cuprinse în următoarea structură:

(2), (1 şi 2), (2), (1), (1 şi 2), (1)

Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie având al optălea element numărul (-8)

deci:

E S I N U C E U0 0 0 0 0 0 0 -8 E S I N U C E M

Prin anagramare, secvenţa finală conduce la numele poetului.

Poezia „FRUMOASĂ-I”

Considerăm ultimele două versuri ale poeziei:

„Căci am eu pe-o floare necaz:

Frumoasă-i ca ziua de azi”

Începând cu a şasea literă din primul vers, avem structura

M (2) U (8) E N E C (8) S (2) I

Secvenţa care rezultă, M U E N E C S I, este o anagramă a numelui poetului.

Din versurile 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16 extragem opt litere, astfel, din

primele cinci a doua lor literă, iar din următoarele trei reţinem prima lor literă.

Se obţine secvenţa N E I E U S C M, deci o anagramă a numelui

EMINESCU.

Este un alt exemplu de acrostih mai „estompat”.

52

Poezia „GHAZEL”

Un exemplu de acrostih mai „estompat” apare din analiza versurilor 33,

34, 35, 36.

Din fiecare dintre ele reţinem câte două litere, rangurile acestora în

versuri sunt date de următoarea structură simetrică:

(1 şi 2), (2 şi 3), (1 şi 2), (2 şi 3)

Secvenţa care rezultă, S I E C U N E M, este o anagramă a numelui

poetului.

Poezia „MITOLOGICALE”

Penultimul vers al poeziei este:

„Numai în cămeşoi, desculţ şi fără căciulă”

Începând cu a doua literă, avem succesiunea simetrică,

U (3) I N C (1) M E S (3) E

secvenţa U I N C M E S E este o anagramă a numelui EMINESCU.

Din versurile 11, 12, 13, 15, 17 reţinem una, două sau trei litere conform

cu următoarea schemă, care conţine rangurile literelor în cadrul versurilor şi

care sunt reţinute:

(1, 2, 3), (1), (1), (1, 2), (1)

Se obţine secvenţa N U M C E S I D pe care o descifrăm cu o cheie având

ca ultim element numărul 1 şi rezultă:

N U M C E S I D0 0 0 0 0 0 0 1 N U M C E S I E


53

Poezia „PE GÂNDURI ZIUA ...”

Din versurile cu numerele de ordine 5, 6, 7, 8, 9, 10 reţinem câte o literă,

sau două, dintre acelea care, în aceste versuri, au rangurile date de schema

(1 şi 2), (1 şi 2), (2), (1), (1), (1)

Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie foarte simplă şi obţinem:

N I R E E M C U0 0 1 0 0 0 0 0 N I S E E M C U

Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la numele poetului.

Al doilea vers al primei strofe este,

„Astfel, viaţa-mi tot în chinuri trece”

din care, începând cu a 12-a literă, apare următoarea structură simetrică:

M (8) I N U (4) E C E (8) T

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având pe ultima poziţie numărul

(-1) şi obţinem:

M I N U E C E T0 0 0 0 0 0 0 -1 M I N U E C E S

deci tot o anagramă a numelui poetului.

Din versurile 9 şi 10, începând cu a 15-a literă din primul, avem structura

simetrică:

S U (5) M I (1) E I (5) N E

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie care are al şaselea element numărul

(-6) şi obţinem:

S U M I E I N E0 0 0 0 0 -6 0 0 S U M I E C N E

deci din nou o anagramă a numelui poetului.

54

Poezia „SPERANŢA”

Considerăm versurile 7 şi 8

„Prin umbra pădurii cei dese

La slaba lumină ce-o vede lucind”

Începând cu a 21-a literă din primul vers, apare următoarea structură

simetrică:

E (4) S (5) U M I N (5) E (4) C

Secvenţa rezultată, E S U M I N E C, este o anagramă a numelui EMINESCU.

Din versurile 11, 12, 13, 14, reţinem, una, două sau trei litere ale căror

ranguri, în versuri, formează structura

(2), (1, 2), (2, 3, 4), (1, 2)

Secvenţa obţinută, după descifrare, ne dă

S C U N I M D E0 0 0 0 0 0 1 0 S C U N I M E E


Al treilea vers din ultima strofă este

„Tristeţă, durere şi lacrimi, amor”

din care, începând cu a 10-a literă, avem structura

U (1) E (1) E (1) E S I L (1) C (2) M

Secvenţa obţinută o descifrăm cu o cheie având al şaptelea element numărul 2 şi

obţinem:

U E E S I L C M0 0 0 0 0 2 0 0 U E E S I N C M

după ce am eliminat a treia literă E.


55

Poezia „TU CEI O CURTENIRE”

Considerăm ultima strofă a poeziei:

„Tu vezi că în iubire

Nu ştiu ca să glumesc:

Nu-ţi pare oare bine

C-atâta te iubesc”

Începând cu ultima literă din primul vers avem structura

E (12) U M E S C N (12) I

din care rezultă secvenţa E U M E S C N I, care este o anagramă a numelui

EMINESCU.

Primul cuvânt din ultimul vers din strofa a treia este V I C L E A N O,

care prin descifrare ne dă:

V I C L E A N O0 0 0 6 0 0 0 0 V I C R E A N O

care, prin anagramare, conduce la cuvântul VERONICA.

Poezia „CÂND TE-AM VĂZUT, VERENA”

În titlu, prima literă E din ultimul cuvânt este a 15-a din text, atunci o

vom substitui cu numărul 15, care este rangul literei O din alfabet, deci această

literă E devine O şi atunci ultimul cuvânt este VORENA, care este o anagramă

a numelui VERONA, diminutiv folosit pentru VERONICA.

Considerăm versurile 24, 25, 26, 27, 28, 29 şi, din fiecare, reţinem una

sau două litere, care în aceste versuri au rangurile date de următoarea structură

simetrică:

(1), (2), (1 şi 2), (1), (2), (1 şi 2)

secvenţa care rezultă după descifrare ne dă:

56

P E I N C E U S-3 0 0 0 0 0 0 0 M E I N C E U S


Începând cu a 11-a literă din penultimul vers, avem succesiunea

C E S (3) M I (3) U N E

Secvenţa C E S M I U N E este o anagramă a numelui poetului.

Poezia „CRĂIASA DIN POVEŞTI”

Considerăm primele două versuri din ultima strofă, adică:

„Ea se uită ... Păru-i galben,

Faţa ei lucesc în lună,”

Începând cu a 12-a literă din primul vers, avem succesiunea simetrică:

U I (4) E N (4) E I (4) S C

Secvenţa care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie des întâlnită

şi obţinem:



În al cincilea vers apare cuvântul MIERCURI din care, începând cu a

doua literă, avem structura I (1) R (2) R, secvenţa care rezultă o descifrăm cu o

cheie simetrică

I R R-4 1 -4 E S N

Aceste trei litere le alăturăm acelora rămase în cuvântul de la care am pornit şi

obţinem secvenţa M E E S C U N I, deci o anagramă a numelui poetului.

57

Poezia „LA MORMÂNTUL LUI ARON PUMNUL”

Considerăm versurile 1, 2, 4, 6 şi, din fiecare, reţinem primele lor două

litere.

Obţinem succesiunea I M C U S E M E care, prin descifrare cu o cheie

având numai al doilea element diferit de zero, ne dă:

I M C U S E M E0 1 0 0 0 0 0 0 I N C U S E M E


Un exemplu de „acrostih mai estompat” ne oferă versurile 5, 10, 15, 20,

din fiecare reţinem câte două litere care, în aceste versuri ocupă rangurile date

de structura simetrică:

(1 şi 2), (2 şi 3), (1 şi 2), (2 şi 3)

Secvenţa care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie

frecvent folosită în analizele anterioare, deci



Poezia „REVEDERE”

Începând cu a 15-a literă din versul 32 şi trecând la versul următor, avem


M (2) E (6) S I C U (6) E (2) M

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având ca prim element numărul 1

şi obţinem:

M E S I C U E M1 0 0 0 0 0 0 0 N E S I C U E M

58


Considerăm versurile 25, 27, 28, 29, 30, 31, din care reţinem o literă sau

două, rangurile literelor reţinute din aceste versuri formează structura

(1), (1 şi 2), (1), (1 şi 2), (2), (2)

Secvenţa rezultată o descifrăm cu o cheie având pe ultimul loc numărul 4

şi obţinem:

C S I M N U E A0 0 0 0 0 0 0 4 C S I M N U E E


Poezia „MĂNUŞA”

Considerăm versurile 35, 36, 37, 38, 39, 40 şi din fiecare reţinem o literă

sau două, care, în aceste versuri au rangurile date de structura

(1), (1 şi 2), (1), (1 şi 2), (1), (2)

Secvenţa care rezultă, după descifrare, ne dă

S M E C I N D U0 0 0 0 0 0 1 0 S M E C I N E U


Din versurile 3, 4, 5, 6, 7, 8 reţinem câte o literă sau două dintre acelea

care, în aceste versuri, ocupă rangurile date de următoarea structură

(2), (2), (2), (1 şi 2), (1 şi 2), (2)

Secvenţa obţinută după descifrare ne dă

M E E S I M U C1 0 0 0 0 0 0 0 N E E S I M U C


59

Poezia „SONET SATIRIC”

Începând cu a treia literă din ultimul vers avem structura

M (1) C N U I E S (1) D

Secvenţa obţinută după descifrare ne conduce la rezultatul

M C N U I E S D0 0 0 0 0 0 0 1 M C N U I E S E

Secvenţa finală, prin anagramare, ne conduce la numele EMINESCU.

Începând cu a 12-a literă din primul vers al ultimei strofe, apare structura

simetrică

U (1) S E C (2) M I N (1) I

Secvenţa o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie care are pe poziţia a

patra numărul (-4) deci:

C E I I M N S U0 0 0 -4 0 0 0 0 C E I E M N S U


Poezia „CU MÂNE ZILELE-ŢI ADAOGI”

Şi întâmplarea care urmează poate fi considerată un exemplu de acrostih

„mai estompat”.

Considerăm versurile cu numerele de ordine 20, 21, 23, 24 din care

reţinem câte o literă sau trei, care ocupă în aceste versuri rangurile date de

următoarea structură simetrică

(1, 2, 3), (2), (2), (1, 2, 3)

Secvenţa care rezultă, prin descifrare, ne dă

S I N E U C E N0 0 0 0 0 0 0 -1 S I N E U C E M

60


Considerăm versurile 3, 4, 5, 6, 7, 8, din care reţinem o literă sau două,

dintre acelea care, în aceste versuri, au rangurile date de următoarea structură,

(2), (2), (2), (1 şi 2), (1 şi 2), (2)

Secvenţa care rezultă după descifrare ne dă

M E E S I M U C1 0 0 0 0 0 0 0 N E E S I M U C


Din primele două versuri ale ultimei strofe avem structura

S (2) I (6) E C E N (6) S (2) U

Succesiunea care rezultă o ordonăm alfabetic şi o descifrăm cu o cheie care are

al şaselea element numărul (-6), deci

C E E I N S S U0 0 0 0 0 -6 0 0 C E E I N M S U

s-a obţinut o anagramă a numelui poetului.

Poezia „DE-OR TRECE ANII ...”

Considerăm versurile 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi, din fiecare, în această ordine,

reţinem câte o literă sau două, dintre acelea care în versuri ocupă rangurile date

de următoarea structură simetrică

(2), (1), (2 şi 3), (2 şi 3), (1), (2)

Secvenţa care rezultă, ordonată alfabetic, o descifrăm cu o cheie având al

doilea element egal cu (-2) deci

E E E I M N S U0 -2 0 0 0 0 0 0 E C E I M N S U


61

Al patrulea vers din prima strofă este următorul:

„E-un „nu ştiu cum” ş-un „nu ştiu ce””.

Începând cu prima literă avem structura

E (6) I (1) C U M S (1) N (6) C

Secvenţa care rezultă, ordonată alfabetic, o descifrăm cu o cheie având al doilea

element egal cu 2 şi obţinem

C C E I M N S U0 2 0 0 0 0 0 0 C E E I M N S U


Poezia „PE LÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOŢ”

Începând cu a 13-a literă din primul vers al ultimei strofe apare structura

simetrică

E (1) U (15) M E C S (15) N (1) E

Secvenţa care rezultă o descifrăm cu o cheie având al patrulea element numărul

4, cheie întâlnită frecvent în analizele anterioare, şi obţinem:

E U M E C S N E0 0 0 4 0 0 0 0 E U M I C S N E


O cercetare de natura celei de mai sus poate fi intreprinsă şi asupra unor

materiale legate de viaţa sau activitatea poetului, şi nu exclusiv asupra poeziilor

sale. Se pot obţine, în general, rezultate interesante.

Vom exemplifica aceste afirmaţii, referindu-ne în primul rând la

„celebra” epigramă a lui A. Macedonski. Analiza detaliată a epigramei am

prezentat-o în lucrarea lui N. Georgescu „Moartea antumă a lui Eminescu”,

Ed. Cartier, 1994, dar în acest cadru nu vom relua această analiză.

62

Se cunoaşte că, după declararea publică a „gravei boli” care l-a atins

„subit” pe Eminescu, fără ca boala să fie clar precizată, în numărul pe luna

august a anului 1883 al revistei LITERATORUL se publică următoarea

epigramă:

„Un X ... pretins poet - acum

S-a dus pe cel mai jalnic drum ...

L-aş plânge dacă-n balamuc

Destinul său n-ar fi mai bun

Căci până ieri a fost năuc

Şi nu e azi decât nebun”

în care Macedonski traduce în versuri „boala gravă” prin nebunie, contribuind la

îndepărtarea lui Eminescu din presă.

Macedonski a negat mereu că el este autorul epigramei şi faptul că ea îl

vizează pe Eminescu.

Dar, o analiză de natura celei de mai sus, aduce unele informaţii, care, cel

puţin aparent, descoperă autorul şi „ţinta”.

Din primul vers considerăm succesiunea

PRETINS POET ACUM

din care, începând cu a cincia literă şi parcurgând-o circular, apare structura

simetrică

I N S (2) E (2) C U M (2) E

Secvenţa care rezultă, I N S E C U M E, este o anagramă a numelui

EMINESCU.

Din al doilea vers, începând cu a patra literă avem

U S (1) E C E (1) M (1) I (3) N

Secvenţa care rezultă este o anagramă a numelui poetului.

Din versul al treilea, începând cu a 7-a literă, avem structura

N (1) E (4) N B (4) U

din care rezultă secvenţa N E N B U, deci o anagramă a cuvântului NEBUN.

63

În cuvântul DESTINUL, litera T are rangul din alfabet egal cu 20, din

care reţinem cifra semnificativă 2, cu care substituim litera T. Secvenţa care

rezultă din cuvântul de mai sus o descifrăm cu cheia (1 0 0 1 0 0 0 1) şi

obţinem:

D E S 2 I N U L1 0 0 1 0 0 0 1 E E S C I N U M

Secvenţa care rezultă este o anagramă a numelui poetului.

Din fiecare vers reţinem primele două semne, adică U N; S -; L -; D E;

C A; S I, din care, eliminând cele două cratime, obţinem secvenţa

U N S L D E C A S I, pe care o descifrăm cu cheia (-6 0 -6 -1 0 0 0 0 0 0) şi

obţinem:

U N S L D E C A S I-6 0 -6 -1 0 0 0 0 0 0 O N M K D E C A S I

Secvenţa finală este o anagramă a numelui MACEDONSKI.

Rezultatul poate fi interpretat ca un acrostih mai estompat, prin care

autorul şi-a semnat opera.

Al doilea exemplu la care ne vom referi este legat de volumul de poezii

eminesciene, din 1883, întocmit de T. Maiorescu.

În cartea sa, „Moartea antumă a lui Eminescu”, Ed. Cartier, 2002

N. Georgescu analizează „Prefaţa la ediţia dintâi”, text scris de Maiorescu,

constatând că „cele patru paragrafe ale acestei prefeţe propun şi o simetrie

cifrică interesantă privind numărul de cuvinte”, prezentând cele observate. În

finalul acestei analize, autorul sus – citat scrie că: „Aceste relaţii simetrice au

ciudăţeniile lor şi atestă încă o dată că actele şi mărturiile privind viaţa târzie a

lui Eminescu (darea lui afară din presă, mai ales, declararea publică a bolii

psihice etc.) sunt învăluite într-un mister fabricat”.

În al treilea paragraf al acestei prefeţe sunt citate de către Maiorescu opt

poezii eminesciene - „cele mai vechi”.

64

Aceste poezii şi ordinea lor în ediţie sunt:

15. Venere şi Madonă

23. Mortua est!

25. Egipetul

24. Noaptea

32. Înger de pază

39. Împărat şi proletar

7. Rugăciunea unui dac

29. Înger şi demon

Surprinde includerea în rândul „celor mai vechi” poezii a „Rugăciunii

unui dac”, publicată în 1879.

Secvenţa formată din numerele de ordine ale poeziilor, ordonată crescător

este:

7, 15, 23, 24, 25, 29, 32, 39

Primul număr, adică 7, îl scădem din al şaptelea număr din şir, deci

32 – 7 = 25, după care, la primele patru numere din şir, le adunăm cheia

(-4, -10, -10, -10) iar la următoarele patru le adunăm cheia (-4, - 20, - 20, - 20).

Numerele rezultate le înlocuim cu literele care au aceste numere drept ranguri,

deci

7 15 23 24 25 29 25 39-4 -10 -10 -10 -4 -20 -20 -20 C E M N U I E S


Acesta să fie secretul ordonării de mai sus a celor opt poezii?

După cum se ştie, Maiorescu se lasă convins, la insistenţele Emiliei

Humpel, să organizeze trimiterea la Viena, pentru tratament, a lui Eminescu.

În cartea sa, „Dubla sacrificare a lui Eminescu”, Th. Codreanu scrie,

referindu-se la acest episod: „În gară, pe 20 octombrie / 1 noiembrie 1883,

65

Maiorescu şi Livia sunt întâmpinaţi de poet cu o usturătoare „parolă”

(masonică?)”

„Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiraţie şi colo marea

domnişoară” La fluieratul locomotivei, Eminescu a mai strigat un cuvânt de

„nebun” ARGUS.

Comentând acest text, Th. Codreanu scrie următoarele:

„Evident, posteritatea n-a putut interpreta mesajul decât tot sub spectrul

nebuniei. Poate că aceste cuvinte aveau un înţeles şi Maiorescu le-a receptat din

plin. Robert Mayer este numele unui mare fizician preţuit de Eminescu. Dar în

acest caz este numit doctor. Mayer poate să fie, în acest caz, MAIOR – escu

însuşi care se erija în somitate medicală (dr.), dar e, în acelaşi timp, şi numele

baronului von Mayr (Mayer), care a pus la cale (împreună cu Maiorescu),

„aruncarea peste bord” a poetului în „marele moment” al încheierii tratatului

secret, printr-o „conspiraţie” (planul de arestare a lui Eminescu din ziua de 28

iunie 1883). Chiar dacă admitem că poetul nu era lucid atunci, el ar fi vorbit în

simbolurile subconştientului care sunt, în felul lor, mai precise decât un ambalaj

verbal de circumstanţă. Iar dacă a fost lucid şi-a dat seama că orice acuzaţie

directă adresată public protectorului său ar fi fost interpretată ca isterie şi

ingratitudine. Şi dacă Eminescu înţelesese jocul parolelor, cu atât mai eficientă

putea fi adresându-se astfel lui Maiorescu”.

Vom prezenta o anumită descifrare a acestui text, obţinând o soluţie

posibilă, din care rezultă că poetul s-a adresat lui Maiorescu, că Eminescu a

înţeles jocul parolelor şi că, în momentul respectiv, el era cât se poate de lucid.

Înlocuim literele bigramei „DR.” cu rangurile lor din alfabet şi obţinem

numerele 4 şi 18, diferenţa lor este 14.

Vom considera că, în cheile de descifrare, singurele numere semnificative sunt

1 şi 4, cifrele numărului 14.

Să considerăm următoarea structură simetrică:

(0 1 0 -4 0 -1 0 -4 0)

66

pe care o numerotăm:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 0 4 0 -1 0 -4 0

Culegem cifrele din structură în ordinea (1 2 4 5 6 3 7 8 9), care diferă de

ordinea naturală numai prin permutarea numărului 3.

Obţinem astfel prima cheie de descifrare

K (1) = (0 1 4 0 -1 0 0 -4 0)

Secvenţa formată din ultimele cinci numere ale acestei, după ce am trecut

primul ei număr pe ultimul loc, ne dă a doua cheie de descifrare

K (2) = (0 0 -4 0 -1)

Considerăm primele două cuvinte din „parolă” şi eliminăm prima literă

din primul cuvânt şi ultima literă din al doilea, secvenţa rezultată o descifrăm cu

cheia K (1).

O B E R T M A Y E0 1 4 0 -1 0 0 -4 0 O C I R S M A U E

Secvenţa finală, prin anagramare, conduce la cuvântul MAIORESCU.

Din cuvântul MOMENT eliminăm a treia literă iar secvenţa rezultată o

descifrăm cu cheia K (2) şi obţinem:

M O E N T0 0 -4 0 -1 M O A N S

Secvenţa finală este o anagramă a cuvântului MASON.

Deci, începutul „parolei” este:

„MAIORESCU, MARELE MASON”.

Sfârşit

67

Date post:	25-Jun-2015
Category:	Documents
Upload:	dan-toma-dulciu
View:	1,131 times
Download:	3 times

Mihai Eminescu Acrostihuri si Intamplari

Documents