+ All Categories
Home > Documents > Miguel de Cervantes - Don Quijote

Miguel de Cervantes - Don Quijote

Date post: 06-Sep-2015
Category:
Upload: traianbrad
View: 163 times
Download: 34 times
Share this document with a friend
Description:
Romanian language Don Quijote
69
MIGUEL DE CERVANTES ttt J
Transcript
  • MIGUELDE

    CERVANTES

    tttJ

  • CAVALERSE ARATA

    CAPITOLUL IUNDE TNCEPE ISTORIA MINDRULUIDON QUIJOTE DIN LA MANCHA $I

    FIREA $I TRAIUL LUI

    Triia de mult ln Spania, intr-un sdtulel pier-dut, din linutul La Mancha, irn boiernap deFre, un hidalgo cam bitriior gi ciudat la fire,nici prea avut nici de tot serac, dar mindru deneamul vechi din care se lr6gea 5i cu capul plinde gArgauni din cei mari, ii chema, dicd'imi

    aduc bine aminte, Quesada sau, mai curind Qut-jana, cum s-ar zice pd romanegte CavalerulJalbi, sau altll... Dar numele pe care il purtanu prea are multa insemneate. Cit erA ziulicade lunge, ba adesea Si toati noaptea, pine Ia re-virsatul zorilor, el i$i trecea vremea citind po-vestiri cavalereSti. Se prapadea dupa \irejiile IuiAmadis de Gaula. cel tare de virlute, Si nu semai setura rlsfoind intimDlerile inflecirate aleCavalerului spadei Oi al-e bravului Palmerin deAnglia. Cit prive$te isprivile faimosului DonRodrig de Ruy Diaz, zis

    "Cidul", el le Stia pe derbst, a$a cum si faptele lui Roland fire de

    7

  • teame, cel care purta iarba fiarelor la dinsul, denici o spade nul putea atinge sau teia, toli ot-teni bravi, a ceror memo e legendare se pas-trase ln

    .cintecele. din popor $i prin cerlile deDasme ale vremlr.ljltimul gologan $il lua de la guri boiernatul

    nosftu oentau a cumDera astfel de ceasloavemincate de molii, cu care sl-'i omoare timpul.Ba, de la o bucate de vreme, se scrintise de-a bi-nelea, de atlta citit, ajungind sa se creade el in-susi un cavaler retecitor fird prihani, coborit cuhirzobul din paginile ingalbenite.

    I se Derea Ca el insuli a fost hirazit sa facefaote minunate. al ciror resunet s, colinde li-rit. Si intr-o albi dimineaF, se hoteri a$a,tam-nisam. se plece lainic in lume, ca str-i spri-jine pe cei slabi $i sarmani impotri\a celor pu-ierniii, scut se fie copijlor fara aparare. pe ba-lrini sa-i ocroteasca si pe \aduve $i pe lecioareqe le scoata din orinsoarea cruzilor uriaSi. delelul lui Morgante Maggiore, a$a cum citise cileceau cavalerii de odinioara.

    Nici batrina lui ingrijiloare. chelareasa care ir

    .

  • cal! Este adevirat cd "ducipalul. pe ca.e se pre-gerca si incalece nu mai era decit o mirtoage

    ;rapaditi )i flamindi, slaba de-i numarai coas-iele, numai piele si os. Dar ce insemnetate puteasi aiba infifi$area i jalnici, daci mirtoaga astanecejiti avea se poarte in spinarea ei pe cel mairiteaz dintre viteii. daca ea era so(iti )at fie ca-lul celui mai brav dintre toli cavalerii rStecitoridin citi au existat vreodate pe pemht.

    Un animal vestit,.ca si stepinul lui, ti al ceruinume trebuia se resune plin d noblelg, a$zl cumse cuvenea unui cal din romanele cavaleregti, pecare boiernasul nostru le citise pine albise-li va schimba deci numele pe care il purtasepine acum. De azi inainte ii va spune Rosinante,care inseairnd de fapt, tot mirloagA, dar vezidumneata, o mirloaga de neam mare. o mir-loag6 cilibie, un fel de gloabd de soi, cum numalun cavaler. adici un hidalgo, putea sa aibe.

    In ceea ce il pdvest pe eroul nostru, el insugilrebuia sa poarte un nume resunalor, cu care sase ooata ftli prin lume si care sa dureze veacuriin memoria oimenilor. Hotari asadar se-$i spuiede acum incolo Don Quijole. Era ca $i cum ti-arfi zis Cavalerul Platostr. sau hn l-orictr de fier,nu nume foarte fiumos, care suna a vitejie de lao Do$e.

    $i fiindci proyincia in*care vizuse lumina zileise numea [-a Mancha, el i$i lud numele de DonQuijote de la Mancha, pentru ca o date cu is-pravile, se i se cinsteasci si pamintul de obiriie,iare d6duse nagtere unui atit de mare luptetor.

    Sa mai pofteasce acum cineva sal infruntel isisounea el. imbrecat cum se afla in haine de ta-bl6 si cu chivira strebunului pe cap, legati binecu panglici, ca sd nu-i cade. Arita cum nu sepoate mai chipeg! Lumea avea ce privi gi, incin-tat de sine, se plimba cu pa$i rari, mindru 9i im-podobit ca un peun din cei aretogi. I-a toate segindise eroul nostru. Dar uitase totu$i ceva.Unde se mai pomenise un cavaler fird iubite,adici fird o domnile in faF cereia se-$i plecegenunchiul, o domnili pentru care sd lupte 9i sdlnvingt, o domnile care si-i dea binecuvintareaori de cite ori va trebui se mearge la rizboi $icare mai ales si se roage pentru viala lui, cinds-o afla in primejdie? Unde q-a mai pomenil uncavaler ralaciLor fere o slepina a inimii ti a gin-du lor? Or, Dorl Quijote $tia ce in satul vecinse gese$te o fate frumoase ca un bujor, de felulei din Toboso, u!,pui de llranci, cam din toporea, dar.umend in obraji qi cu pielila felei ca pe-ralele florilor. O chema Aldonza Lorenzo $i ca-valerul nostJu tomnatec pusese ochii pe dinsa demult timp.

    Se hotr.rl dar s-o aleagi pe ea, se-i fie in vecistepine, chiar dace pentru aceasta va trebui si-ischimbe $i ei numele de siteanci intr-unul vred-nic de o domnite din neam ales. Se hotdrl decis-o boteze Dulcineea ;i-i va spune de.Toboso,

    duoi numele cbtunului din care i se regea spila.$i cu aceasta, pregitirile fiind termiriat, nu-l

    mai remlnea lui Don Quijote decit sd plece ladrum. Asa cum se va areta in capitolul ce ur-rneaze.

    . CAPITOLUL II

    AICI SE VEDE CUM VITEAZUL NOSTRU PLEACADE ACAStr PENTRU A SAVIRSI FAPTE MARI

    Astfel stind lucrurile, dupa o scurttr zdbava,intr-o dimineale cilduroase de iulie, pe la cinta-tul ocoFilor, amintindu-ti Don Quijote cd lu-mea il a$teaptl nerebdatoare s-o mintuie de ne-dreprali si de rirani, imbrace armura de lier, isipusi coiful strdlucitor pe cap. iqi lue'ntr-o mindacutul $i in cealalti suliF, incalect pe nobilulsiu Rocinarte 9i iegi pe nesimlite din ograde,purtindu-si.calul.la pas, fira a se vesti

    _cu trim-

    blle, ca al! Cavalerr. pentru ca nlmenl sa nu-l laseama ce face gi incotro apuc6.

    $i cum mergea lntr-o doare, cam file fint6,straberind cimpia Montinel, se tot gindea ln si-nea lui ce vor spune oamenii despre dinsul,intr-o zi. peste sute si sute de ani, $i cum se vorminuna di faptele tui. citindu-ile prin cdrgi 5ipirinduli-se de necrczut.' ft venea in minte chipul frumoasei Frinci dinToboso, Aldonza, 9i, ca 9i cind ar fi vorbit cudinsa, murmura neauzit de nimeni: "O, Dulci-nee, domnilA cu ochi frumo'i. supus i;i sint caun rob, $i mai credincioasl decit up cline bateinima cavalerului tdu pentru tine. Indura-te dsuferinlele mele li arunce-ti spre mine privireata, ceci pentru tine sint gata sa pdtimesc deacum incolo cel mai crunte lncercAri".

    $i lisind calul slobod, si-l poarte unde o weael, 9i tot vorbind in gind cu draga inimii lui, nicinu bega de seama cild ll prinse amurgul, 9i cill-rel ti gloabi se pomeniri dintr-o datd lihniti defoame 9i de osteneale, de le venea si se intindape jos ca lesinati, de fliminzi ti obosili ce erau.

    Noroc cA in deplrtare.se zirea un han strr6ca-cios, pe care insd viteazul nostru cavaler, ve$niccu capul ln nori, ll lui drept un castel semel, iarporcarul satului, carc suna din corn si-ti string6iimerorii. i se oiru a fi un mindru crainic ce segribea se-i anunte sosirea.

    9

  • ln u$a hanului a$teptau flecarind doue veseleoodirese. pe care roul noslru, care veclea tot_deauna alfceva decir era. le \ocoli a fi douadoamne oe neam qrale.

    indreotindu-ri atunci spre ele calul )i. cum cu-metrele- insDlimintate dc ardtare, o luara lafugd, suflecindu-5i rochiile, cavalerul nostru lestriqa se se intoarcal

    -

    lx ce fugig speriate, dinaintea mea, cani$e lestuni, pteacinstite cucoane? le vorbi el.Nu vA temeti. Sint cavalerul Don Quijote de laMancha 9i cavalerii ritlcitori din tagma mean-au ficut niciodati vreun teu unor persoaneatit de rlobile cum sinteli mariile voastre!la care cuvinte, hitrele femei, intotcindlr'sesi-l mai priveascd o datd cit arlta de caraghios,incotosminat in carapacea lui de fier, pe o ar-site de cuDtor si autindul vorbindule atit deiiudat, curir nictodate om nu le vorbise. il luarl.de buna (eam6. drept nebun $i )e pornire iari$ipe ris. de nu se mai puteau opri. Ceea ce il camiuodrd oe bunul nostru ca\aler, care in)e Ie do-ie;i cu- blindele.

    \Tocmai in clipa aceea. auzind vorbe. ie$ pe

    prispi hangiul cl- gras.. in care Don Quijotevezu Lln respeclabil castelan, si pe care il salutedupi curiini.d. Acesta. ghicind dtn capul loculuicu cine a\ea de a face, dar n6daiduind un cittig.il aiuti de indate si descalece 5i apoi s1-9i deajos greaua armura in care perea ferecar. dupiiare ii puse dinainte. pe mas6. bdutute 5i de-alegr"rrii, fegte sirat si alte asemenea bunatiti deDOSt. DentrU a se ospata.' Cum inle cavalerul nostru reluzase cu incipa-tinare sd-$i scoati chivera cu vizieri de metal depe cao. n-ar fi pulut nici minca )i nici bea, daciiele doul -domnir" miloase nu i-ar fi venit inaiutor si nu s-ar fi apucat se-i bage in guri cireun dumicat. Drintre \ergelele coilului. Ba ii di-durd ri nileiut de baut. picurindu-i rinarsulDrintr-o trcslie Polita de meduvd, sA nu piarAbietul om cu rot-ul, de sete. Dupa care fapte. case le arate recuno$tinla sa, Don Quijote se grabise l recite niscai versuri inveFte pe de.rost, deprin cirlile citite odinioari, versui care sunaucam ata:

    Nicicind un cavaler rdtdcilorN-a fost inconjunt cu mai mult dor'Cind castelana calu-i add7a,Printrc domnile el se os\dta...'

    $i alt asemenea stihui galante le declami elpentru a le respldti osteneala $i bunetatea,

  • .;-:-.--.. ---

  • CAPITOLUL III

    IN CARE sE povESTE$Ttr cuM i Fosr FAcurCAVALER DON QUIJOTE, DE CATRE HANGIULCtrL VICLEAN

    In sfirgit, dupd ce se hreni, cu mult chin qiafiar, eroul nostru merse la grajd lmpreund custepinul hanului ti, incredinlat fiind in mintealui rdticite ca se afla cu adevirat in fata unui:obil de neam, 9i nu a unui hangiu de rind, in-:inunche inaintea acelui pe care il considera de

  • o foarte.veche vilE si il implora sa-i dea acoladaoe cavaler:

    -

    Nu me voi ridica de la picioarele inillimiivoastre pini ce nu mA vefi investi cavaler, iispuse Don Quijotg.[-a care hangiul, pdrind a inlelege cum \i sepoarte cu un asemenea om, descurcarct cum erade felul lui, se hotlri si-i faci pe voie ;i-i vorbiastfel:

    -

    Si eu in,tinerctea mea am nizuit la fru-moase lucruri asemenea, desi n-am dispretuitnici chiolhanele, nici dragostea qi nici vinul bunde Malaga: Cit privette capela castelului, in caredupa uzul legilor cavalere$ti. a$a cum spui. artrebui se-!i petreci intreaga noapte, p6zindu-liarmele, am fost silit s-o ddrim, pentru a cl6di oalta noui, ii spuse el, rizind in sinea lui de min-ciuni. Dar veghea o vei putea implini tot atlt debine 9i in ograde, ori stind de straje ln cerdac,adiugi hangiul.

    Dupi care cuvinte de imberbetare il intrebi laurecha dace nu i se intimplau 9i niscai bani inpunge, pentru a-ti pl5ti masa. Don Quijote ri-mase foarte mirat ti ii rdspunse ci, dupa vred-nica pilde a ruturor cavalerilor rdlecitori de5precar. iitire prin certi, nici el nu-si-luase nici ungologan la plecare, negindindu-se ce va avea ne-voie de a9a ceva, in avenfudle care il a$teptau...L auzul acestor vorbe, dar fdre a-si aretadezambgirea, hangiul se vizu nevoit si-i dea ci-teva sfaturi.folositoare:

    -

    Cinstite cavaler, ii spuse el, asculte-me pemine, nici banii, cit de mulIi, $i nici rufele curatenu s cade si-d lipseasce h un drum atit delung... Chiar dace, prin cirlile citite, nu se spunastf,el de lucruri, ele se inleleg de la sine!

    Dupi care. cum noaptea se lesase pesle sal.Don Quijote iti rezeme armele de jgheabul uneifintini din ograda hanului qi se aSezi pe o pia-tre, in apropiere, pentru a le veghea.

    Ata petrecu el pret de citeva ceasuri, fer4 sl.atiDeasce. cind deodatl ziri o umbrh ca o mata-hiil, care se apropia de fintine. duclnd de ca-plstru un animal. Odate ajunse la fintiol,aceasta li lue armele de curele si i le trinti citcolo departe de jgheab, apoi se pregiti se aplececumpina pentru a-li umple gtleata cu ape. Afghicir. desigur. ce umbra iviti in noapte nu eradecit un clrlug paSnic, ce sosise se-ti adape cati-rii. si nimic mai mult.

    Cum insi intunericul se lesase destul de grospesre sar. Don Quijote, zerihdul. il lud drept uninver$unat du$man, iar gestul lui il consideri pedati drept o insultd ce nu putea fi trecuti cu ve-derea.

    -

    indriznegule care cutezi si te atingi de ar-mele celui mai viteaz cavaler, ii strigi el cu glastunitor... Ia seama ce faci, od li s-a urit cu\, rala I

    $i cum celIu$ul piru si nu se sinchiseasce de

    vorbele lui, ba poate ci nrci nul auzlse, DonQuijote iqi ridici pe dati lancea ti, invocind inajutorul "lui pe frumoasa Dulcinee, se repezi lanepoftitul care ii tulburase veghea 9i il lovi incap cu atita putere, incit omul nostru cezu lat lapemint )i nu mai mi$ca.

    Dupe care vrednicd 5i viteazi isprave. cavale-rul, agezlndu-9i armele la loc, rczemate dejgheab. se gdti se-$i reia veghea de noapte. ca qicind nimic'nu s-ar fi inrimolat.. Nu tlecu mult $i un alt ce;aut, nebinuind cesoartd ll asteaptS, se indrepte $i el spre fintlnl,tirind dupd dinsul catirii pentru a le da de beut.

    . Ca 9i cel dintii ctriu$ gi acesta iepidi cit coloarmele de pe jgheab, 9i, tocmai cind se pregateasa alunde g6leata, Don Quijote se repezi ca unvultur furios cu lancea ridicati, ti. fere a-i maispune nimic, ll blagoslovi in moalele capului, dell culce la pdmint, dintr-o singura lovitur6.

    Auzind gemetele renifilor. ieiire din han mul--

    lime de oameni cu felinare in mine, in frunte cuhangiul 5i cind pricepuri ce se intimplase, 9icind vAzure pe cavaler, care se pregetea si-iatace cu lancea intr-o mini ti scutul intr-alta, seapucard sd arunce cu pietre gi cu tot ce neme-reau Intr-insul. incit. dace n-ar fi intervenit han-giul pentru a-i dumiri ce betiiosul. cavaler nUera in toate minfle, nu ttiu ce s-ar fi putut in:timpla.

    intelegindu-i insi vorbele 9i binuindu-l pehangiu cd el ar fi ingdduit o asemenea batjocuri,Don Quijote se minie $i mai tare:

    -

    AfurisiJi sI fiti, netrebnicilor, impreuni cucastelanul vostru, carc v-a asmulit asuprl_mi,celcind in picioare legile onoarei cavalere$ti $iale ospetiei. O si vi ucid pe toli ca pe ni$te po-tat !

    Oamenii din ograda hanului erau acum furiosi$i lupta nu s-ar fi sfirSit bine pentru eroul nos-tru, dace, a$a cum spuneam, hangiul nu le-ar fistrigat sd se potoleasci:

    -

    Oprili-v6, dragii mei, in numele cerului!Nu vede$ ce domnul cavaler e cam ticnit? Dacinu-i dati pace o se ve spargd capetele, cum a fA-cu! ortacilor vottri. fire a putea'fi pedepsill

    ln sfirgit, zarva se domoli $i cirbugii lncepurlsi se impre ie care incotro, iar hangiul.

    -pentruca si-si impace oaspetele $i sA scape astfel maicurind de un client atit de zurba8iu, se aptopiede Don Quijote pi ii ceru cu umilinli iertarepentru purrarea necioplitilor cireu;i.' Apoi ie oferi si-i indeplineasci doringa 5i siJinveiteasci pe loc cu titiul de cavaler, avind invedere cA veghea armelor fusese implinitd

    Nerebdetor de a se vedea odate uns cavaler ;i.increzindu-se in vorbele hangiului, Don Quijotese arite gata si se supund hotiririi. Cele doul"nobile domnile. furi chemate in grabA, hangiuladuse de pe tejghea catastiful cel mare de cheltu-ieli. tinindu-l in mine ca De o carte sfinti. $i, la

    14

  • lumina unei lumlnlri, dupe ce eroul nostru inge-nunche dinainte-i, ti dupd ce circiumarul tiretmormAi popette citeva vorbe, preficindu-se aciti din ceaslov, apuce spada lui Don Quijote tiil lovi zdravln cu latul ei pe umir, de trei ori.

    Hazlia ceremonie odatl isprevite, firetul "cas-'telan" il declara cavaler ti una dintre cele douiata zise

    "domnile" ii incinse spada la briur hiri-tisindu-l cum se pricepu mai bine

    Dupa care proaspetul cavaler incalece pe bra-vul seu Rocinante qi plecd in lume se infeptu-iascA alt viteiii.

    CAPITOLUL IV

    DO\ QUIJOTE SALVEA?A^ UN BIIETAN DEHAMPNICUL STAPINULUI SAU

    Se i\eau zorile cind Don Quijote perasi hanul.Zlicind-o spre satul natal, in dorinla de a-$i-:Li un bun scutier, printre argalii loculri.

    Dar abia fecu citeva potte ce, dintr-un lumr-dis de codru. auzi valele.

    -

    E desigur un om care sufer{, isi spuse el sidadu pinteni calului intr-acolo. Intr-adever, nuse ingilase. Un beietzrn, legat fedeles de truD-chiul unui coDac. era bdtut de ce!{. silpinul siiuDentru vina de a-i fi rAticit oile.'

    -

    lndur6-te, slipine, se jeluia ciobanul. Voifi cu bigare de seame de acum incolo!Dar loviturile cddeau neinduratoare pe sprna-

    rea bietului copil.-

    Cavaler firi inimi c e$til Cum poi lovicu atita cruzime o fiinta fire aperare? Dezlea-sil indate cA, de nu, te voi face sl simti virfulhncei mele pe propria-li piele! ii strigi DonOuiiole oprindu-$i aalul in dreptul lui.-lntimidat de aparitid unui om imbrecat tol in

    fier. care parca venea de pe alta lume. stapinulcel hain s6 supuse intr-o clipa poruncii Iui DonOuiiote. iar biietanul, scipat acum de legeturilecarel [ineau lipit de copac. simlindr-r-se la adi-Dos! de primejdie, capete curaj ti incepu se seDlinp,e ctvalerului salvalor de bilaile pe care leiua hai in toate zilele de la stipinul lui ti defaotul ci nu isi mai primise simbria de nouil|l;i incheiate. o suma de bani care acum se ri-dica la 63 de reali.

    -

    ii vei pldti pine ifltr-un ban intreaga dato-rie! porunci Don Quijot nemilostivului, ame-ninti;du-l cu lancea.

    -

    li voi pliti, miria voastri, tot ce-i datorez,o jur pe tegia onoarei cavalere$tl. se prefhcu vi-cleanul stdDin a-t da ascullare uar pentru a\lava trebui ae ml insoleasci pini acase, fiindcinu am atitia bani in buzunarele hainelor mele.

    -

    Nu-l cred, miria !al interveni ciobanulcare i$i,cuno$tea bing stipinul. Jur1mintul luinu face doud parale. Indate ce o sA te vadi ple-cat, m6'ia speti in bataie $i n-o sa-mi mai capitsimbria in vecii vecilor!

    -

    Fii fnrn griji, copilul meu! De va indriznise fac6 una ca asta, nimeni pe lume nu-l va malsciDa de oedeapsa care il agteapti. ii respunseDoir Quiiote, aeutind sa pololeasca temerilebiiatului.

    Si. spunind aceasta. qe deperla liniitit. llsindDe cioban in plara stapinulul sau. Dar nu facuirici o leehe di drum caralerul nostru, ce hainul9i incepu si-i care pe spinare cu harapnicul bie-tului cooil:

    -

    Tine, biiatdle! Si-ti dau tot ce-Ii datorez,cum a Doruncit domnul cavaler! ii striga el, inbariocuie. dupi fiecare loviture. Nu vreau si-limai rdmin dator nici o oara. de acurir incolol

    aln vremea asta, Don Quijote de la Mancha

    mereea leqanat in treapidul calului, mulfumit incue;ul sau ci tiLcuie dreptate. inchinind fiaceasth fapti buni tol frumoasei Dulcineea del

    15

  • Toboso, saaplm inimii 5ia cerei cinstire ii faimeabitut tot restul vielii

    $i, fiindcn in cale li aperure ni$te negustori demitase din Toledo, care mergeau la Murcia lm-preune cu slugile lor, urmali fiind de catlrii plini

    a gindurilor lui, pentruse hotarise se lupte oe-sale.

    t6

  • de poveri, Don Quijote. purtind in inimi chipulmindrei pe care o iubea. se infipse cu calul inmiilocul drumului si le strj-s; I

    -

    Nici unul dintre voi nu ra trece mai de-parte, daci nu vei merturisi ce Dulcineea delToboso este intr-adever cea mai mindra printes,din lumel

    -

    Habar n-avem de frumoasa de care pome-netti, cavalere! $i nu am putea merlurlsl acestlucru pe care nil ceri decit dace am vedea-o lafati. Arat6-ne dar portretul ei si, chiar dacl vafi hidA la infeiFre sau chioara. noi tot mindrdcoz vom marturisi ce este, ca se fim pe placuldomniei voastre.

    -

    Nemernic ce e$ti: Cum polj forlj o aseme-nea ocare la adresa neasemuilei ei frumuseti?imi vei pliti scump cutezanla ta!gi rostind aceste iuvinte, dddu pinteni caluluili cu lancea inrin5aL se napuslr -a pedep\easca peindreznel.

    Dar, vai, bitul Rocinante, flemind gi ostenitcum era, abia facu doi pati, ce se policni, preve-lindu-se la pemint cu celarel cu Io!.

    Ceea ce ingidui astfel negustorilor sd-9i conti-nue drumul netulburali, urmiri[i fiind de oclrilecavalerului care z cea acum reslurrlal in prafuldrumului, incercind zadarnic se se scoale de jos,drn pricrna armurii si a sculului !aIe ii ingreuiautrupul.

    intimplarea ar fi recut, desigur. fera alte ur-

    miri, daci una dintre slugile negustolilor, inciu-dati de insultele pe care le tot arunca in seamalor Don Quijote, nu s-ar fi oprit din cale pi nui-ar fi dat pe spinare erolrllli nostru citeva lovi-turi, cu propria lui lance, pe care i-o gi frinse inbucali, ca sel invete minte.

    CAPITOLUL V

    UNDE URMARIITI $I ALTE iNTiMPLiRI FIRANOROC ALE EROULUI NOSTRU

    Ce mai putea lace Don Quijote in halul incare se gesea, intins la pemint $i cu spinarea ter-bacita de lovituri? De ridicat singur nu se putearidica. Pentru ca sa-$i gaseasca mingiierea, jeapuca se depene

    ^in gind din cerlile pe care le ci-rise odinioara. ii rcni astfel in minte istoria

  • Marchizului de Mantua $i cuvintele pe care Ca-valerul Pidurii le rostise undeva in paginile car- .tii: -Nobile marchiz de Mantua, unchi $i stlpinil viegii mele!" incepu el se recite cu.glas tare. casi cum s-ar Ii adresat alevea personajulul oln po-vestire.

    iocmai atunci trecea pe acolo un l6ran dint-a Mancha, un biet plugar care il cuno$tea bineoe cavdler. Si mare il fu mirarea cind il ziri zi-cind in pulbere cu capul spart ti plin de tirineoe fati.'Se apropie de-el ti il cerceli cu mila. ln-lreuiriou-t cei.i intimpliri ii datoreaze slarea luininorocitn, iar cavaierului nostru i se nezdridintr-o daie cA siteanul acela n-ar putea se fiedeclt marchizul de Mantua in persoani.Firi sl ia seama la toate vorbele fard rost pecare le rostea $i inlelegind ci senior Quijana(cum il chema de fapr pe cavaler) e riu bolnavii aiureazi. taranul hilbsriv ridica binisor dej'o. li ir ajuti si incalece pe migarul siu, luindaooi drumul spre casa'ln vremea aclasta, Don Quijote ii tot da zor

    cu scornelile sale, cootinuind se confunde pebietul oluear cu cite unul dlntre eroii cir$lor ci-riLe- zicin-du-i cind Don Rodrigo de Naivael'cind Baldovinos, cind Pedro Alonso..cind Mar-chiz de Mantua.

    Tzdamic lncerca l5ranul cel cumsecade se-lfacd si-si vie ln fire,. aretindu-i adevirul adevd-

    'rat, ci el e un om sirman 9i nicidecum un mar-chiz. Don Quijote o linea mortis cu personajelelui din cirli ti cu nestru$niciile lui'

    ceea ce. veilnd taranul, om de inimi, il lisbin olata lui pin6 sosird acase $i. odate ajuns infa$ porlii, sirigi cit putu de tare, ca se-i faciotTtB"..n,o"t, larg porgle, ci vine rinir dinlupte seniorul de Mantua urmat de senior Bal-dovinos![4 care striSele, se gribira se-iasa afara casel primeasce 5i bitrina lui lngrUrtoare..$l ne-ooata lui. u prietenii care-l tot a$teptau 5l carrlecunoscindu-I. il duseri repede in case sa-loblojeasci,

    -

    Chemaii pe lnleleapta Urganda ca si-mivindece rdnile pe care le-am cipAtat in lupta cucei zece uria$i! se vAita Don Quijote, purtat pebrate d atezat in asternut de grijulia lui cheli-reasi si de tinera lui nepoati.

    -

    Vom tti 9i noi sd te lngrtim, stipine, firise mai umblem dupd wAjitoarele de care pome-nesti! ii intoarsere ele vorba, neinlelegind binedesDre ce bazaconie din cari ise mai nAlarea\- Blestemate sa fie ceasloavele pe care le-aicitit li care ti-au zipdcit minlile cu minciunilelor. zise Dreotul satului, care se aFzase la c6p6-tiiul riniiului. Jurimint fac se le dau prad6 fo-cului chiar miine, fiindci numai astfel voi izbutisl alung nebunia pierzdtoare de suflete din pagl-nile lor!

    CAPITOLUL VI

    a

    CUM AU DAT IAMA PRIN BUCOAVNELE EROULUINOSTRU BUNN SAI PRIETENI DIN SAT

    Chiar a doua zi de dimineala, pini a nu se fitrezit din somn iscusitul hidalgo, preolul si jupi-nul Nicolae, birbierul satului, se 9i lnfiintar6acasd li Don Quijote, cerure cheile de h cimaracu cditi Si scoaserd pe furig in curte toate bu-coavnele De care le aflari acolo, cam weo suta 'la numir; toate pline cu basme $i intimpleri ca-valeresti. in starc s6 reticeascd 5i miitea ti cuge-tul oniuiui increzetor in ele, mai r5u decit vinu-rile .cele tari.

    Una clte una trccurA prin miinile lor toateceasloavele acelea, $i mai inari 9i mai mici, unelefari scoarle. altele in scoarle tari.legate cu grijt,care desfitaseri singurdlatea cavalerului nostruvreme de mul$ ani.

    A$a se allau printre ele $i unele cerF me$equ-git scrise, de care ii era mai mare mila si le veztirznd, ca Amadis de Gaula 5i ca Don Alivantede l-aura, ca Palmerin de Englitera sau ca Isto-ria vestitului Cavaler Tirante cel Alb $i de ase-menea cdrli de poezii ca Diana de Monte-Major5i Licrtrmiie Arigelicli, care nu puteau face niciun rau niminui si De care socotira cu cale sd Iecrute si se nu le zvirle la gunoi sau in flicirilerusului.

    bar pe celelalte hoterire toti intr-un cuget sele iertfiasci. fiind pline mai mult de minciunideiir de lucruri frumoase ori folositoare de su-flet.

    CAPITOLUL VII

    UNDE SE ARATi CUM NEINFRICATU-L CAVALEEDON OUIJOTE DIN LA MANCHA.I9I .ADUNAPL"TERILE SI PLEACA IAR LA DRUM, IN CAUTARE

    . DE AVENIURI VITEJF,$I'I

    Dar ln vreme ce blrbierul satu.lqi $i cu preotulse tirguiau care din ceriile cavalereititar fi maivrednice de pus pe foc, Don Quijote se trezi

    18

  • de-a binelea si incepu iar sl aiureze, cum ii erafirea.

    I se pltea acum cd e Reinald de Montalban inoersoarie. ce trebuia si se avinte neintirziatintr-o luptd de turnir si c6 omul care ii zdrobiseoasele cu lancea, citeva zile mai inainte, nu pu-rea fi deci! vestjtul Roland, ln carne ti oase, ca-valer coborit qi el din poveste.

    $i cite altele nu-i treceau prin cap 9i nu dos-peau in mintea lui Don Quijote. spre ciuda fi ui-mirea celor din iur- care se tot mlnunau cum denigte istorii lnchipuite ca acelea puteau fi soco-tite de cavalerul nostru drept fapte adevlrate.

    Spre seare, renitul nostru adormi. iar priereniisii 'plecard pe la ca:ele lor. lisind c[rel6reseigrija de a arde, cdrtile vinovate, ceea ce ea 9lfacu, bucuroase, chiar in acea noapte, punind

    pe foc toate bucoavnele gesite, bune $i rele, ftrrialegere.

    $i, pentru ca stepinul ei, cind se va trezi dinsomn, se nu mai afle ugor cemara unde iti p4s-tra cartile. Drietenii lui pusera sa se zideasci utacu pricina.'pentru a $tirge orice urma de odaiesi drice amintire despre cerli. invoindu-se se-isouie cavalerului. daci vor fi intrbali, ci inliosa lui un vreiitor riu ii repise ceasloavele'Doui saptemi;i mai tirziu Don Quijote. apu-

    cat iar de nebunia lui cavalereasca, hotari saplece din nou la drum 5i incepu rd-5i caute unlcutier, aga prccum aveau toti cavalerii desprecare citise prin clrli. Il alle in persoana unui la-ran s5rac. Sancho Panza. care. slab de minte.aplecind urechea la cite nizbitii indruga cavale-rul nostru, ajunse se le creadl $i adevarate, in-

    21

  • chipuindu-si ce intr-o zi el insu$i va.putea si seinavulasce, ba chiat sa devini guvernatorulunui ostrov ori si ceva mai mult.

    li fasadui da! sil urmeze crcdincios in celeto-riile luipline de primejdii, se areti gata a-9i lesacasa, femeia ti copiii, ii firi a-gi lua altceva cusine, in afare de un m6gar incercal cu o perechede dAsagi, se pregati de drum.. Clt privette pe Don Quijote, eroul nostru,acesta, dupi ce iqi vindu unele lucruri din case,pentru a-si face rost de bani de drum. impru-muti din vecini o pavizd noui, i5i cirpi cum sepricepu coiful spart de loviturile primite $i, feres6 mai sufle niminui ce ginduri avea. porni inso-lit de Sancho, intocmai ca pe vremuri cavaleriirdrecilori.

    -

    Un lucru nu-mi poate intra in cap, mdriata! ii sDuse scutierul cel credincios, c6lerindu.sila pas m6garul in urma steplnului siu. Cum i-arsra oare femeii mele, Juanita, $leampatl cum oItii, dace ar purta pe crestetul ei o diademS deaur. diademi ce s-ar cuveni sA poarte intr-o zi,dacd mie insumi mi-ar fi scris sI devin cumvarege? Contes', ar mai merge, nu ac ba, dar re-gind, eu unul, in ruptul capului, nu o vid pe fe-meia mea!

    CAPITOLUL V I

    -

    Ia seama ce faci, stdpine! Opreste-t! Sintmori de vint, stipine! ii strigl din resputeri San-cho Panza, ciutind si-i stimpere elanul $i selintoarci din drum. Dar strigate.le lui rdniaserizadarnice. Din galopul calului, Don Quijotenu-si mai opri lancea decit intr-una din aripilemorii. care iocmai se ridicau minate de vint, tl-rind dupi ele in sus $i cal $i cilerel, pentru caapoi si-i zvirle la pemint si pe unul 5i pe altul,ca pe ni$te saci.

    Cind Shlcho ajunse aproape ti descilece depe megar Denlru a vedea ce se alesese de ei, gisiire cavalei zictnd |ete sullare. inlins pe iarba.;laruri de Rocinante, care si el zecea pe spale,amelit de neprevSTuta cedere.

    -

    Numai Freston, blestematul vlejitor carcmi-a furat cerdle, a putut sa preschimbe uriagiiin mori de vint, ingiimi cavalerul Don Quijote, ,clnd isi venl in fire. abia mai vorbind de ferimatce em. Dar sA n-ai grije, le voi veni curind dehac. Lupta nu s-a sfirgit aici. M-au cam dat deDdmint blestematele astea de mo , dar nu mebling de durere. Un adev6rat cava'er retecitoriru ie vaiti ca o femeie. Si lancea inci mi s-afrint in tupti, dar voi face a$a cum am cititcindva ci a fdcut cavalerul spaniol poreclit Mi-ciuci, don Diego P6rez, care, rimas firi spadi,a smuls din primul copac intilnit o creangtr maigroasd si a ucis cu ea o mullime de mauri.- Acestea fiind spuse, cum era vremea prinzuluisi cum. duDl atitea aventuri, lui Sancho i se fi-cuse grozav de foame. el aminri stapinului sducl er-a tocmai timpul de.masa. $i fiindcd luiDon Ouiiote. dupi o asemenea cidere numai de

    ' masi nu-i ardea. scutierul nostru se apuci si h-fulece siigui din merindea ce-ti. adusese intraisti, mai dind pe git cite o du$ci

    -de Malagadin plosca pe care o luase la drum. In noapteaaceei, sancho Panza dormi neintors,- de ghiftuitce era, in mijlocul copacilor. din creigile caroraDon Quijote iti fiuri o lance nou6. Dar cum eracu stomacul gol, mai mult $ezu de veghe decitdormi. visind cu ochii deschi5i la frumoasa luiDulcinee 9i Ia isprivile minunate pe care nu lefeptuise ince, dar care ll a$teptau a doua a.

    -Odata ivite zorile, cei doi se porniri la drumsDre Puerta l3pice si mersere apa, sporoviindrrure si nevrute, pina cind li se iviri in cale doi -.cilugiri beoedictini, cildrind pe cite un catir fie-care si adipostindu-se de soare sub obi$nuitelelor umbrele. Dupe ei veneall slugile si, la micedistantrd, ii urma o careti inconjurati de citivaoameni celeri 5r de doi argaP.

    ln careti se afla o cucoani care mergea la so-tul ei. Nu era nici o legeture, fite$e, intre caretasi calueirii benedictini. dar indati ce ziri corte-eiul. in- mintea nascocitoare a cavalerului nostruie si n6scu gindul ce cei doi cilugari (sub sutanacerora Don Quijote benuia ni$te banditi care re-pisere o domniF) ar putea sA fie doi riuficetori

    CUM A IESTT BIRUITOR VTTEAZUL DON QUIJOTEIN LUPiA LUI cU MoRILE DE VINT

    $i cum mergeau asa. cam intr-o doarr. DonQuijote qi Sancho Pan?a. calerind alituri 5i maivorbind intre ei de una, de alta, deodate in fataochilor li se arate o cimpie pe care erau presa-rate din loc in loc cam la vreo treizeci-patruzeclde mori de vint.

    -

    hive$te, Sancho, intr-acolo! Ne alin caleacei mai uriagi dintre uriagi. UitS-te numai celungi brale mai au. Md voi bate cu ei, dragulmeu icutier, 9i am nldejdea ci-i voi invinge $i cane vom alege cu o bogate pradi. De mult do-ream si-mi mesor Duterile cu asemenea duSmanlai pemintului ri si le sting neamul $ siminfa!

    -

    Steoine. ia seamai ii resDunse SanchoPanza. Aceea ce spui cit veui nu- sinr uriagi. ciniste mod de vini. toati ziua. A$a si crezi.

    -

    Deseaba lncerci a ma oDri, Sancho, ii re-plice Do; Quijote. Nu te pricepi in lupte cavale-iesti si pace. Si rostind aceste cuvinte ti chemindin aiutorul lui chipul frumoasei Dulcinee, dedupintini mirloagei le5inate 5i se. repezi ca un ura-gan cu lancea in minii cdtre primele mori care isiroteau aripile.

    'r',

  • _ t\-

  • ,;|;rJ::$:{::{i::;$i;:'dt

    care asupresc o fiinll lipsite de aprrare. Si gin-dul acesta al nedreDtedi nul outea indura. De-peaba Sancho ince;ci se-l inioarc6 din drum:-

    -

    Luminetia ta, oamenii ace$tia nu sint r5u- -iacatori. ci cAlugaril

    Don Quijote nu-i dddu ascultare 9i ieqinduJe

    ln cale, le strigd ameninletor:-

    Banditri ce sinteli! Daci nu liberali indatipe Domnila pe care o purtati in caretl, vA as-teapti moartea cea mai cumplite pentru faptelevoastre!

    -

    Preaonorate cavaler, binevoili a cunoagte

    24

  • .(4"

    a

    ,

    Ill

    a

    ce noi nu sintem riufdclto , ci fete bisericetti $inu avem.$tire despre nici o domnild caplivei in-cerci sa-i domoleasca pornirea unul dinlre mo-nahl.-..- lqergi sa mi inteti cu vorbe mincinoase.tilharulel..Dar n-o sa-li meargil ii srriga furiosDon Quijote Si, IerA a mai a5tepla vreun rds-pups, dedu pinteni calului $i se ;epusti cu lan-

    cea in mind s6-i nimiceasce pe aceia pe care iisocotea nlite nelegluitt.

    Noroc ce monahul se azvlrli de pe catir lavieme. Altfel lancea gavalerului i-ar. fi stripunsp_ieprul,lnrr-o clipita, in ceea ce il priveste pe ce-lilalt celugAr. acesra o lui la sinhroasa. intele_gind cd unui om ca Don euijote nu-i ard; desaga."

    La _vederea celugarului ce se aruncase in ta-

    rina...S"ncho Panra. incredinFl fiind-ci srapinulsiu ii. biruise in lupta. $i nu altcumva. se ripezis5-l dezbrace

    .penrru a-i lua hainele ca pracie...Dar in acelali momenr. slugile cucerniciei sale.care vneau din urmd. se apropiari de scutier qi\izind ce ginduri recurare are. il rrintira pe San-cho lacho la peminl $il

    ^berur, pinl osteniri,'ca si_l5arure de chilipir. In vremea aceltsta. Don Oui.aceasta, Don Qui-lote spunea rorbe migulitoare coaornai din'*-

  • reti, pe care o luase drept domniF ripitd de t -hari, asigurind-o de proteclia lui $i rugind-o, de

    . se va intilni in drum cu cea mai mindrd femiedin lume, cu Dulcineea del loboso, s6-i poves-teasci 9i ei despre vitejiile Cavalelului de laMancha.

    Isprdvind rifuiala cu Sancho Panza, unul din-tre insotitorii caretei se apropie acum ameninti-tor de Don Quijote ii, feri a-i asculta pilivrege-lile, il pofti si se dea in lituri din calea trisurii,daci nu vrea sl aibi de-a face cu el.

    I,a auzul acestei obriznicii, Don Quijote isiindlJa scutul, trase spada din teaci $i se rcpezi lael se-l pedepseascA, Dar acesta din urmd, omiute, de felui lui din Biscaia, smulse din careti operne pentru a se apdra, scoase $i el sabia ti in-tre cei doi se lncinse o luptd invertunati periali 5i pe moarte. spre groaza cucoanei ti lngri-jitoarei ei. care asislau neputincioase la pdruiali.

    kima lovituri zdravdni de spadi o pdmiDon Quijote peste umir 6i de n-ar fi avut scutulcarc si-l apere, lnsotitorul'carctei ar fi ficut, de-siqur. doi din el, firi multe vorbi.

    -intdritat de lovirurd si setos de rizbunare, is-cusitul hidalgo se arunci asupm adversaruluis6u, gata se{ despice.

    Speriat de lnfi$grea fioroasi a eroului nos-tru, iDsolitorul carelei incremeni cu spada inmine, cilare pe migar, aia cum se gesea, $i ape-rindu-se doar. cu perna de ferocele sau dutman,incerci si-l mai Dileascd o data h mir.

    Dar arma cea ciunti aluneci pe llngd acesta,brdzdlnd aerul $i atingind doar in treacet larlmura de table groasi a cavalerului.

    Atunci, aiucindu-ti spada cu amindoui mii.nile, Don Quijote se pregdti si-i dea lovitura deeratie Dentru a termina cu el, dar. spre norocul5.utui iin Biscaia. teribila lovituri, ce-i fusesesortite, scdpi mai mult in perni declt in cap,

    . de-ajuns insd pentru a-i atinge fala.

    Zguduit de str6qnicia loviturii, migarul slujito-rului o lui razna, trintindu-$i stipinul la pe-mint. Don Quijote se apropie de el, punindu-iasculi$ul sibiei in beregati ti somindu-l si sedea bitut, dupd uzul legilor cavaleretti.

    Nu ttiu z6u cum s-ar fi sfir$it pini la u.rma in-sroitoarea lupte. dace n-ar f intervenll co-ioana din caretd gi slujitoarea ei, rugindu-se decavaler si cruF viala omului care avusese in-drizneala sdJ lnfrunte $i, cum femeilor nu li sepoate refuza nici o rugaminte, Don Quijole, dedragul

    "domni1elor". consim!i si-i d6ruiasciviap adversarului siu, cu singura condilie ca in-solitorul din Biscaia sd mearga ln pelerinaj laDulcineea del Toboso, sd ingenunche la picioa-rele ei. povestindu-i intimplarea $i s, astepte si

    ,

    hotarasce ea de soarla lui. cum o va lSsa inima.

    CAPITOLUL D(

    UNDE SE ARATA DESPRE CITE AU VORBIT INTREET $I AU .PUS LA CALE, DUPA ACEEA, SANCHO

    PANZA SI DON QUIJOTE

    Se vede treaba insi cA in inima lui Sancho,o date cu guslul aventurii.se trezise acum sipofta de mirirc. Ci, abia se depirtase

    "careta.cu

    "domnila., qi el cizu la picioarele stiplnuluisiu, cprindu-i s6-i dtrruiascd odtrovul figiduit.-

    In lupta asla n-am dobindit nici un ostrov.Sancho. Ne-am ales doar cu vinetdi, cucuie $ioase inmuiate. Dar ne mai asteaDtd multe intlm-pleri. it lini$ri cavalerul, 5i intrlo zi vei ajungeguvernator de insulA, a$a cum iti doretti.

    Mare fu bucuria qi recunogtinla scutieruluinostru, cind auzi din ghiar gura stdpinului siuasemenea promisiune. li venea se salte de bucu-rie. Dar fericirea, odcit de mare, ru-i umbri cutotul ti intelepciunea:

    -

    Ar trebui sd fim inai cu begare de seamt $isi ocolim drumurile prea umblate, mrria ta.Daci slujitorul pe care l-ai burdu$it se va plingecumva judecitorului, bine n-o se ne meargi. I-aispart capul 5i duelurile sint interzise. O si neme-rim sigur la gherl5!

    -

    Dace. i.e teami, Sancho, eu iti spun sd fiiftrrd griji. Cu sabia pe care o port la pld te voiscoate din orice inchisoare, oricit de neagri arfi. Nlai vizut-ai cumva vreun cavaler, viteaz 9iiscusit in lupte, care si putrezeascd ln temnit6?

    ' -

    Drept e ca n-am mai vizut, luminilavoastri- 5i nici n-am mai slujil unui asemeneacavaler. Dar iati vid ci din ureehea pe care ti-apdlit-o letrebnicul acela a inceput'si-li curgisinge. Descaleca sa te oblojesc, stepine, si-apoine-om urma calea mai deoarte!

    -

    Nci o oblojeali sau alifie nu mi-ar fi t!e-buit acuma, Sancho, de ai fi lual cu mine o pi-ceturi numai dih elixirul lui Fierabras, care li.pelte oasele lntre ele, ba chiar gi trupurile despi-cate ln doue le intregeste la loc, cim au fostdintii- aceaste minunatd licoarc. mai abitir decltaDa vle,

    -

    -

    Ei daci stii si pregite$i un asemenealeac vindecitor, stipine, d6-mi releta fierturii $io voi prepara firi intirziere. Un balsam ca 6stao si se vinde ca piinea cald6 $i vom lua p el unprel bun.

    -

    Te voi inviia incd $i mai mtrlte, numairebdare si ai, credinciosul meu scutier, ii spuseDon Quijote.

    .Apoi, privindu-gi coiful dc tabl6, fecut har-cea-Darcea ln luDttr. zise cu glas solemn:

    -i Jur sa nu cinosc odihna ii nici desfitarea,pind nu voi intilni un cavaler vrajmag fi nu-l voi

    26

  • dobori in lupre fi nu-i \oi lua coilul de pe cap.rizbunindu-m' astlel pentru ciopirtirea coifuluimu; a$a cum s-a rizbunat odinioari 9i viteazulmarchiz de Mantua pentru moartea nepotuluisiu Baldovinos; la carc cuvinte Sancho se in-triste adinc, gindindu-se ci ar mai putea trecesiptemini, luni pi chiar ani pin, ce stepinul luise mai intilneasci un cavaler purtetor de coif,pe care siJ doboare, pe aceste drumuri pline latot pasul doar de cilitori pa5nici, de negustori,cilugiri 5i femei.

    -

    Fii linistit, bravul meu Sancho, ii spuseDon Quijote, ghicindu-i mihnirea care ii intu-neca l'afa lui bucdlatl. Nu va trece mult $i vomda peste o mullime dr oumeni inarmali cu caremI voi bate. Si daci nu vom cuceri nici un os-trov, vom lua regatul Danemarcii ti in paguben-o sl rimii defel! Pinl una alla, cautl in de-sagi, daca !i-a mai r,mas ceva de imbucat, cam-a prins r,u lbamea

    -

    Nu am, mlria ta, decit o liri de piile us-cari fi o lerime de b.inza. un prinz prea slracpentru un nobil ca luminilia voastre, tAspunsescutierul.

    -

    Adile incoa'! Esta tocmai prinzul modestal unui cavaler retAcitor, aia cum am crtlt euprin cerli.'Si

    zicind acestea, Don Quijote incepu seilnbuce. intocmai ca un om de.jos. spre ulmlreal.ri Srncho. crre nu pirrdu prilejul :l-i spuie:

    -

    l)c acum inainrc voi avea griji s6-mi cip-tu$0sc disagii numai cu posmagi pentru mAria!(l{slrl. iar pentru minc, care nu-s cavaler, totcu halci dc-carnr 5i cu pur friPli.

    CAPITOLUL X

    l)o\ otit,r()||: l\lil.\l:5ll: lN DRUM Nl5TF.p\s1oR-t r)r. (.\PRf sl qsPArEAzA cu El LAMASA

    Doriiori sa giseasci un adepost, si poat,r in-r,'pra. ci inciltcard apoi pi porniri din nou larlrrim. $i rnur.eri crle huni pine inlilnira niSret).lst{}ri dc caprc. strinSi in jurul untri foc bun,iro cirre llclbea o oall cu carnc proaspeta de ied.' lvli|osul ciorbci le giclila plicut nirile qi, cindllrrtllrx lu g.rtJ 5i pi.t,\rii ii pollire si se aSeze'.r rnaslr crr dirriri, cr'i Ll,ri cilitori infomelali nurn.ri ir5tcptirrii 5i li \c :'nutlu dc .-loui ori. ci prin-r.ri

    'i .c irrtl,'.rp.. rlrrpj Jtrm l( cerea burdtha-nLrl. I):tr. cLrttt Srtncho Panza rrmAsese sii ma-

    nince in picioare, stepinul seu il invitl si sealeze alaturi de dinsull

    -

    A.$aza-te lingi mine, Sancho! il imbie DonQuijote binevoitor. Degi egti numai scutierulmeu Si om de jos, eu inleleg si le cinstesc dupecum se cuvine- ca De un Dnelen,

    -

    ili mullumesc, miria ti. pentru cinste. lnceea ce mi privegte, eu unul sint bucuros se amce minca. De .est, nu mai imi pasl. Ba, la dreptvorbind, mai bine m-a$ simti se mlninc in voiede unul singur, a$a cum $liu eu infuleca, leri-nesre, fire fasoane, decit sa trebuiasce sa-mimisor fiece cuvint $i bucelica pe care o bag inguri, in tovlrigia unor fele simandicoase. Darde a5ezat lol. se a$eza pina la urma. mai cu \oie.mai flrl voie, ca sd-i facA pe plac cavaleruluislu, care inghiFa hllci intregi de carne ii bea vi'nul din burduf. dintr-un corn de vite, ca in vre-murile vechi.

    -

    Fericite timpuri au mai triit strimo$iino$tri in virsta de aur a omenirii, rosti Don Qui-jote, in auzul celor de faF, rechemind in me-morie viap celor fera griji de odinioara. a oa-menilor care se imbrecau in piei de animale, casl se acopere, gi era de ajuns sd intindi mlna casl culeagi roadele copacilor.

    Nu existau pe atunci nici stepini, nici slugi,nici fecatori de rele, nici judecafi, toli erau deo-Dotrive $i triiau in buni intelegere. Pestorileleisi minau turmele de la munte la ges, purtindu.gicozile bllaie De umeri. in bataia vintului, fer6teaml de furi.

    Apoi, mai dind pe git o dutcd de vinars, mul-lumi pistorilor pentru ospetie 5i bucate, iaracestia. ca sal satisfaca deplin. chemari pe unorlac de al lor. un bdietan cu numele Antonlo.care stia se zicd din leute, $i acesta ii tlase ocintare de dragoste, de care cavalerul nostru searAtA foarte satisf4cut,

    Apoi adormirl cu tolii acolo in pedure, lapoaftle copacilor, sau frunzar, ca in vremurilede demult.

    CAPITOLUL XI

    DESPRE PiTANIA CAVALERULUI DON QUIJOTECU NISTE PAZNICI DE HERCHELIE DIN SECOVIA

    A doua zi de dimineatA, Don Quijotc 9i San-cho Panza se trezirl din somn 9i dup6 ce l5i lu-ard rtrmas bun de la gazdele lor, mulluminduieincd o dati penru adepost $i osplt, pornirl mai

    28

  • departe prin codru. Si mersere a$a feri Inttr,pina drduri de o paji$le lntinse. Se a$ezare laumbra unui copac, slobo/ind animalele se pascein voie. Dar se vede ctr lui Rocinante, care slm-lise de depatte herghelia de iepe, ii ardea ca ni-ciodati de zburdat, c, peresindu-$i stepinul olui la fugi cu friul in dinli 9i nu se opri decit inmijlocul lor. Iepelor nu le ardea de hirjoand 9i lllovirl zdravin cu picioarele de dindetdt. Maiveniri apoi si paznicii herghelei care. pentru a-lalunga, il Tmintire in bitaie cu ciomegele. fdcln-du-i qira spinirii chiseliF, in a$a fel ce bietulcal, aproape si-9i dea duhul, se prebu$i in iarbemai mult mort decit viu.L vederea acestei scene, Don Quijote sdri caars de pe locul unde qedea $i, cu spada in min5,urmat {iind de Sancho, se gribi intr-acolo, pen-tru a pedepsi cum se cuvine sdlbiticia acestoroameni din Sesovia.

    -

    Paznicii iitia nu slnt cavaleri. Sancho. Veiputea, agadar, si md ajuli li tu de data asta, serezbun ofensa pe care mi-au adus-o.

    --: Nu sint cavaleri, luminilia ta, dar slntmul1i, dupi rum vezi, peste douizeci la numir,$i noi sintem mai pu[in dQcit r|oi.

    -

    Eu singur preluiesc cit o suld. racni cumindrie Don Quijote si, fare sa mai astepte ris-puns. se arunce asupra paznicilor. urmat de-a-Droape de scutierul siu, care, imbarbilat de cu-iaiul nobilului cavaler, se holerile $i el sa luple.

    Ce a urmat, e lesne de inchipuit... $i unul tialtul furi puqi la pimlnt ln citeva clipe de bltelesegovienilor, care nu prea stiau ce e gluma.

    Dupi care paznicii, minindu-9i dobitoacele, degrebir, se schimbe locul de pigune, lesindu-i peiei doi viteji lntinsi la pemint, cu trupurile bineschilodite.

    -

    Vai de spinarea mea, stipine, se jeluiintr-un tirziu Sancho. De-as avea acum un stropnumai din licoarea lui Fierabras, tare bine mi-arprinde. CI nu $tiu, ziu, cind me voi mai putearidica de jos, a$a betucit cum sint.

    -

    Imi merit soarta, bmvul meu Sancho, pen-tru vina de,a fi luptat impotriva unor lopirlani,ce nu cunosc legile cavalere5ti. De aici ni setrage tot rdul. AIti dat5, cind vom avea de in-fruntat oameni de acest soi, poate te voi lisa petine s6 mi razbuni.

    -

    Picarele mele, sripine. tocmai pe minem-ai gesit, om pagnic? Dar se $tiu de bine cem-ar face de batjocuri oricare ar fi ei, om derind sau cavaler, qi mina pe sabie n-a9 puire-o.Sint obisnuit cu ocara $i cu sudalma._

    -

    vorbegti ca un netrebnic, Sanchol Tu, c'areai wea intr-o zi si domneSti peste ostroave...Apoi, mutri de guvemator ai avea tu, sd lnduriroate nemerniciile $i nedreptrlile fer6 sd mi$ti undeget. fare sa $tii sa love$i si sa te aperi?

    -

    Luminelia u, ii rdspunse Sancho. Nu $tiuce ne a$teapte in viitor. Dar dupe numai doue

    lntilniri ca aceea de astizi. cred eu. cu minteamea cea proaste, ci n-am mai avga nevoie de oa trela.

    -

    Ia aminte, Sancho, la cele ce-ti spun! Viatacavalerilor reticitori e o viali plini de primejdii.Dar ti frumoasi rdsplate iau pentru faptele 9ipentru wednicia lor, putind ajunge nu o date ti

    suvernatori si regi chiar. Si mai afle cera de lairine: duoi leeilJ onoarei cavalere$ti, nu trebuiesa re simti iis;il daci niste oameni de rlnd, des.a-a eeieuiilor ii geambasilor din Segovia.te-au minsiiat cu bitele lor. Numai sabia, intt-o

    30

  • lupte dreapti qi vitejeasci. r. poate rdni cu ade-vera!. Ori, nici unul din ace!a: oameni nu purt3la cingitoarea lui vreo spadil

    A$a ii vorbi Don Quijor..la care cuvinte. Sancho Pa:ra ii rdspunse. caun om simplu ce era ti fera !:ea multd intele-gere:

    -

    Nu-mi pot da seama brn:. luminilia voas-trA, dace ace$ti oameni protrr r:-au ;ignil cumracu bitele lor. Ceea ce gtiu in*. iimpede este cemi-au f6cut capul chiselF, mi-+u hrimat oaseleti. mi-au indoit spinarea, de;u mt mai potml$ca.

    $i zicind acestea, continud sa --

    \aiete, linin-du-se de $ale.

    CAPITOLUL XII

    CUM AU MERS E.ROII |{O$TRI L{ I \ H{\ SI CU\4A FOST DAT IN TARBACA 8I-\I I SCUIIERSANCHO PANZA

    Dar toate trec gi se uiti in lumea asia a noas-tra lreceloare ti uituce. a$a cum Etlf,j,:ie o ve-che zicald qi cum obignuia adesea !a spune chiargi viteazul cavaler Don Quijore.

    Veni astfel o zi in care pi durerile de 'a]e 5i vi-nitiile de pe spinarea bunului Sancho se 5ter-

    seri, ca $i cind n-ar fi [osr.Nu pulin ajutase si balsamul lui fierarras. pe

    care iscusitul hidalgo din I-a Mancha il Dr3geisedin buruieni descintate, balsam care ii fEcu seasude zdruvin pe amindoi $i care iui Sancho iiintoarse chiar malele pe dos, de minunari Iicoare ce era.

    $i iatd-i acum din nou la drum pe cei do,. ca-ldrird pe ducipalii lor $i ararind la lEprurd rummai potrivili 9i mai chipegi nici ca se pulea. deF

  • inarmar ti nu inspira nici o leame. ci[ita glumelinesurtori din Cordoba- vrind sir se reseleasci.pulere mlna pe el. il dadura jo) de pe magar $iirrpingindu-l pe o ce.g6 foarte latl $i indeajuns(le lung6; pe care o tineau bine de capete, ince-pura sal salte cil era de gras ca pe o minge. )prehaTul altor cAIirori, femei pi clrdu5i. care :eaflau atunci ln ogradi.

    Fure zadarnice toate impotrivirea ti strigltelcbietului Sancho, Don Quijote nu-i mai putea\.eni in aiutor. fiind Doarta bine zdvoritl.

    $i jocui coniinui aitfel pinl cind negusloriino$tri ostenire de ris qi de s6ltat. Dttpl crtfe..lliilirrnctil cum era de zburAluri, il suir.i ilriri ptnrlgar $i-i dlduri drunul pe poafte, nu mallnirinte insl ca hangiul, firl cir Sancho sil bageclc scam[. sit-i oprcasca desagii cu nleLlndc, pcn-tru a se dcspdgubi de nleselc rimlse ncplititt

    CAPITOLUL XIII

    \I('I SI.: ARATA (T AU VORI}IT DUPA ACEtrA DONrjtLrOrt tu sAN(:t{o PANZA $l INCA Al,1Iii\rillpt,.{Rt lll|NUNATL DE cAR[ -s-Au

    lNvRl:DNl( lr cl.ll Dol vlrEJl

    Dirr oricum ar li sctrpat din miinile rcestorzurbagii. Sancho s-ar li socotit norocos, cu atitrriLi Drult cu cit sclDasc ilrl se DllleascI. Nudlpoftc dc hun il agtipta Don Quijote, care abiail virzLr $i sc gribi si-i spunil

    -

    N-anr nici o indoiall acum, bunul ncuslr]cho, .ir hanul ista a lbst vrarjit $i cl duhurilerceufll0 tc-ilLr scuturat in cerga, a9a cum le-aLls! Ut !ritt,

    -

    Sl nu crczi rsta, lumin6lia ta, ii raspunsehotirrir scutierul. Niciodati vedeniilc nu scuturap: r':rnrcrti iL)rt tirt ti nici nu obi)nuie.c 5ii1.'ilfr( rurrr. L:r Ioli rnurltoril. ori pe .er carei..Lu l:i!ut ri.. ,1. rltinc ir ehtmr cu pc noi ome_|le)tcr p0 unul Pcdro, pe altul Juan, pe altul Te-luoli(). lnviltitura de minte pe care am taas_o 9l(lil ucciLstir intimplirre flri noroc e ci peFniilepc cirfc le piLlim $i trintele pe care le luem de la.-, rrur'r. irri,,.r' nu \irr nrciodali din cer senin, cin,,i lc cl'rrrtiLnt cu luminarea. $i bine ar fi, sti-t,.)-. ,'. I( irrt,, rLtnl pc la casele noastre. ca sirrrr pirirrinr incar li mai reu in zilele care vorLii LlllL.

    -

    Ii)t ncpriceput ai rimas, bunul meu prie-

    tenl ii lue vorba din gura Don Quijote. Ai uitat,pesemne, ce,rventuri si ce bogelii ne a$teaptd. $ice poate fi mai frumos decit se.li itlfringi adver-sarii in lupti pi sI aduni trolee $i biruinli flrenulnlr?

    -

    Nu zic ba, stiplne, lereasci sfintul. Numaice pin, acum avurlm parte mai mult de reteveiepe spinare, decit cle biruinli 5i trolee.

    -

    Va veni qi lremea noastri. Sancho, vremeain care nunrele meu Si al tiu ror stx scrise cu li-tcre cle aur in clrlile vit!jiilor cilvalerelti.. $i e nai aproape dccit crezi ziua aceca. Iatd,prile$te in zare. Nu vczi nirnic'l $i zicind

    acclsta, Don Qui.jotc Iicu senrn scuticfului slusir privcasci drept inaintc. Ll orizont, acolorunrli ccrul pirca itr sc uncascir cu piltrrintul. Doinor-i mari cle prdl. ca stirni!i de copltcle unorcxi. a sutc $i mii dc cdi. sc i\,qiLu dintr-acolo,ap.r'opiindu-se de cei doi cloi.

    -

    PrivcStc. Sancho. Un pilc dc cilvalcri inar-ll1ali pinl in dinli se apropic dc noi.

    * Sint d,ru! pilcufi, nriifix lr. Iiittdcl, duplcit por sir ohscfv, sint douii \irt!iuri dc prti, pccarc. (lcsigrrr. lc stirttcsc cllri in !,ill)puL lor'

    -

    Nlr urli ittcape inclLriali. Sart.:lto! Unuldintfc clc 0slc o|slco in'rpirfxto rri i\li lfaniaron.iar ccllLllt pile tlcbuic siL litj irfrfi!tl r(g!lui Pcn-tapolin, stirpinitorul Cir fil$illl lilof . do a ciruiIiici s-A irclfigostit piiginul Ali, o$0 cum stascris in ceflilc ur0lc. Sar-l irjutiinr. Sancho. pc re-gelc Caramanlilor. pc ccl nrai sliib cljltrc ci, $isi .rprralm qruza I!ri dfcirplir. Vci lupt{ alituridc nrinc li Ilinra noastIir !a srritbato vrcmurile,chiar clncl rt-ni iirst rlicioclittiL uns cAvnlei,

    -

    Uri singr.rr lLlcfu nrl ucliniitclJtc, sti'lpinc.Nu $tiLr u clc l1 prrtcl siL-nri iidirposlcsc mega-rr,rl, pinir ra tfcce ufgia... lriirr(l.ir d ci! voi luplilc:ilirrJ p( ull :1.!rrr(r).,r lluL(lirl. rl'r v"i lrtea nici-cl cl sofli de izbirrclir.

    -

    Atlrl r)cclliz.ltu L:ril,\f c.lfi sr ilpr()pie.Sancho') stligir in urc0hil! scuticrului siru DonQui.lote, trir sponiLt. o birtllic tcribili nc a9-rcrptl. Sil nc urcirn pe clexlr.ll (lin IitlZr, clt sd vc-

    , d!'rn mili binc IOchii lui Slncho 50 opfifii iirrlii pc norii de

    pulbrru cirrc sc ilpropiilu li iibir rtcum hiigir el descami ci virtejul (1. pfll. pc cirrc il socotisc a l-idouit i]rnlirts d,J cr!aleri, orll slirnit dc ni$tebietc turnrc clc oi 5i horbecr.

    -

    Stlpile, lcch{zrtul pe cilfe fi sc pilre cl ilauzi AdrLce n1iri mult r bchriit (10 oLlic... $i o$tilecare spui ciL sc 0pfopio sint doar turme demioxre fi hrrbeci.Drf Don Quijotc n-r\cil tiu'tp lrcum sl-l maiascqlte. Cu irtchipuirca irlilicirfll!al do gindul in-clielririi, clirdu pi tcIli blinclLllui Rociniinte. careabia se !inea pc picroltre )i sr avinti cu lanceaprrgititi_.

    'rr :rtr. .pti tut tr;l' cittr :.L uprupiatuvizinJ cLr ,rLlrii.'

    -

    In nrrnrele 0crului. stirpiuc. linir-gi in fire r;ioprc:ite-tc! Sint bcrbtci. ltu cr\ltlcfi. cull'l crede

    ?)

  • l-ry1'.

  • maria ta. ii strigd din urma credjnciosul Sancho._

    Dr eroul noslru nu-l auzea, In galopul lulRoclnan(e.. Don Quijore intrase in mljlocul lur_mel. rovrnct^ Sr inlepind cu suliF paSnicile oi, caSr clno ar lr votL s5-$i puie in fflgare durmanii.

    Vezindu-i faptele, ciobanii care insorcau rur-mele incercara si-l opreasce. strigindu-i sE se as-rimpere ri se nu le ucida. aoimalele. Dar orice-pind. ce nu aveau sa ce inleleage cu el. incipurisa-l izbeascd cu pretre Si bolovini. cule5i de prinlarina Si d pe marginea drumului, ba chiar i cupralria. Pierrele. bine lrntile. incepura se curgaasupra cavalerului, nimerindul in cap si incoaste. pine cind ni$e prerroaie mai aCdrerii ilatunserA drept in scitirlie, fricindu-l s; vada stelever,,i. ti sa-$i piarda lrei din[. Don euijore cezuJos de pe cal I ramase nemiScat in praful dru_mului. Crezind ce l-au omorit. Desto;ii se infri-co.sar5, $i urcind in .pinare oile ucise ca $ pecele ratAmate. o luari la canAloasa. in urma tur_melor, lesind pe cavaler sd zac6 mai departefirl simliri. Abia atunci Sancho panza ind;eznis; coboare de pe colina Si sa \e apropie de sra-pinul seu, care abia daca mai 5uflt

    (Yo

  • -

    Vai de noi 9i de noi, lumineia ta. De cenu m-ai ascultat? se jelea el, vezind in ce hal erabunul siu stipin.

    -

    vai mie, Sanch-o, scinci Don Quijote de$-teptindu-se ca dintr-un somn adinc. Reu m-a.amigit vrdjitorul, si de aste date! Numai el apreficut oiie in cavaleri ti pistorii in regi 9i im-p1lati cu coroana pe cap. Dar, aibi rebdare, vorveoi si Dentru noi vremud bune, cind ne vomputea bucura de binefacerile vieiii $i biruinteleror curge girli,

    -

    A$a o fi, mEria ta. precum spui! Pini unaalta insl, luminliia voastri gi-a pierdut astlzito! dinlii iar pe mine, pestorii eia m-au scuturatieri ca toli dracii 9i pe deasupra mi-au oprit 9idesagii cu de-ale gurii.

    -

    AFdar, Sancho, dupd atitea rele abetute

    asuora noastre. nu mai avem nici merindl? sevditd Don Quijote, incercind si se ridice sprijinitde credinciosul seu scutier.

    -

    De unde sA mai avem, d:aci s-au dus desa-eii? Mdria ta ins6 va minca ierburi crude $i bu-iuieni $i scoarld de copac, la nevoie, ci doar ecavaler riticitor ti stii bine ci toli cavalerii rate-citori nu se dau inapoi de la ospele.

    -

    Este prea adevlrat ce 1i-am spus, Sancho!Si imi pare bine ca n-ai uitat. Aceasla e riaFcavaleriior raticitori. Dar nu-i mai pulin adeva-rat cl in clipa asta bucuros a$ fi de o bucata deDiine nroaspata !i de vreo scrumbie. doue.

    Si irighitind amindoi in sec. in dorul bucateloralese, lncilecari ii plecare din locul acela des-cintat de vrijitoare, pentrd a ciuta un adepostmai bun pentru noapte.

    35

  • CAPITOLUL XIV

    AICI SE POVESTES]8 UI}IITOAREA SI PLINA DEGROAZA I\TIMPLART, DtN CARE DON OUIJO1E$I SANCHO PANZA. PRIN }ITEJIA LOiI FARASEAMAN, AU IEsIT BIRUIToRI $I NEVATAMATI

    dupa trecerea lor, nu voi fi revenit. atunci si stiicI_ am biedt in lupti. Te vei duce la Toboso, la.slepina inimii mele, Irumoasa Dulcineea. si-i rrirpune cA robul ei a muril ca un viteaz.

    Auzind aceste vorbe. lui Sancho ii deduri la-crimile ti incepu si plinge cu sughiluri. nu grimdrn care pricini, mai cu,foc: sau de mila lui. caraminea singur Si feri xparare. sau de mila cava-lerulur. care pleca si infrunre balaurii noplii.

    -

    St6pine, se nu faci una ca asta! il rugd el.Mai bine sA ne intoarcem din cale si sA fueim deprimejdia care ne ameninli. Fuga e ru;i-noasi,dar prinde bine. Se ne inroarcem, srepine: MeaSleapra acasa copiii 5i muierea. Pentru miria rai-am lesal gi pentru ostroavele cele bleslemale,pe care mi le-ai figeduir, mi-am peresir ocina.Indur6-te gi nu pleca. Nu mai e mult pina lazlua. A5leapre si se lumineze 5i apoi vei facece-li porunceite inima.

    ,Dar cu Don.Quijote, cavalerul liri teame, nuse putea voID1.-

    Niciodati, Sancho, nu se va spune desprcmine ce am fugit in faF primejdiei. Stringe binechingile calului si asteaprd-md iici. orice i-ar in-rrmpla.

    V_ezind cA n-o scoate Ia capet cu incepilinatulsaulstepin, Sancho isi desfiiu pe iritu;reiic cu-raua care-i linea nddragii. se apleci 5i. preflcin-du-se ce stringe chinga lui Rocinanre. ii legibine pjcioarele din spate, in aSa fel ce Rocinantenu qi Ie mai mi$ca. ASa incit, atunci cind cavale-rul, mai hotirit ca niciodare, didu pinteni calu-lui ca sa porneasca la drum. Rocinante nu semai putu urni din loc decir serind ca berbeciidoi pasi inainte ti nu mai mulr, atir de leapen iilegase picioarele dinapoi bricinarul lui Sancho.FirI sd inleleagd ce se pet.ecuse cu dinsul, vi-tazul cavaler mai incerci o data si inci o dati,Dar degeaba. Apoi vezind ce ducipalul siu nuse pdate-urni din loc, infelese ce nu e lucru cll-ral alcl,

    -

    E semn de sus, stipine, semn riu, care teopreste si pleci, ca se te fereasci de pieire. Ce-rul mi-a ascullat rugdmintea. Nu m;i e mulrplnl la ivirea zorilor.

    Don Quijote mai cA turba de necaz, dar fu si-lit sd se supuni unui semn pe care i-l trimiteacerul.

    -

    Voi astepla pine la ziui. asa cum spui.Sancho, desi fiecarb clipl de inrlrziere mi iacesA innebunesc de ciudi..

    Auzind acestea, Sancho, ciruia nemaiavlndcurea li ctzuserd nedragii in vine, se mai linigtiputin, ftrr, si scape cu totul de spaima care ilscuturase. Se apuc6 se"tiiflsuiascl de una, dealta, ca se le treaca mai ulor vremea. $i tot vor-bind, nici nu sim1ira cum intra alba-n sat,

    Printre copaci incepu str prrrunde tiptil. tiptillumlna drminelii. Atunci se apuci Sancho, farlsi fie vtrzut de stepinul seu, ti dezlega picioarele

    , Cilluzli mereu de steaua lor dmbitoare, totpeste viroage. $i coclauri, pesre cimpii $i coline.eroll.nostn ajunsc(5 inlr-o noapte. osrenigi 5i in-setatr, ta margtnea unui cfins.

    Se fi fost dupi cinratul coc{ilor. Luna se as-cunsese adinc in nori. Era o bezne grea, de nu,lizireai nasul ti vitejii noqtri furi silili sd desci-lece si sA{i poarre bidiviii la pas. finindu-i delnu. cu mullE bigare de searne. Din depirtare lise perea ci aud un lijlit misterios de ape, ca siclnd quvoaiele ar fr cea* din inaltul unbr sdncicu. vuiet mare. Si tot mergind inrr-acolo. bljblindprin.lnluneric

    'i fiind in mare primejdie sa deain crne $tle ce groapd, deodatd la urechile lor

    ajunse un zgomot ince si mai pdtrunzator, unzgornol surd, ca o izbitura de ciocan urias, carese tot repeta gi se adeuga mereu cu altele, um-plindule sufletul de spaiml.

    $i cum si nu se infrico5eze cineva de un ase-menea vuiet asurzitor, care mai ceJi spirgeatlmpanul, pe un intuneric atit de negru ca acela,cum sa nu se tulbure pina ln mlduva oaselor laauzul lui, dnd izbiturile acestea neinlelese, pu-ternice ca bubuitul trisnetului. Dareau ce vindd-a dreptul din iad? S-ar fi inspeimintat cuge-tele celor mai viteii oameni. -

    La toate acestea. se ad.duga. fireSte. ii freame-tul misrerios al frunzelor care fo$neau in bataiavintului. pa_fnd a Sopti in cor vorbe tainice, ne-marauztte de urechea omeneasci, ceea ce Iiceaqi mai cum?liti spaima; ca ti cind toate duhurilenecurate s-ar fi stdns-si urzeasci pieirea lumii.Iati de ce lui Sancho, bunul 9i credinciosulscutier, incepu sd:i tremure mai intii picioarele,apoi frica incepu si-i scuture lntreg trupul dolo-lan. de parcd era o gelatini cuprinsi de friguri.$i apa dirdiind din -tot corpui. clenFnind-dindinti, se ghemui fngi sripinirl siu, ci llngd sin-gurul sprlln.

    La rlndul lui. acesta. de$i i$i cam simtea glasulstingindu-i-se ti curajul pirasindu-I, se inlepenibrne tn ta Si sdnd ctrlare pe Rocinanre. gldsuiastfel:

    -

    Afli. Sancho. cd virejii la vremuri grele sedovedesc Si ca eu pentru primejdii am lbst hara-zit. $i cu cit ameninlarea va fi mai mzue.cu arltmai indirjit qi mai pornit spre lupra va fi suflerulmeu. Rdmli stniros, dace fi fricd, eu plec sdme bat cu monstrii. Stringe bine chingile caluluimeu Fi pregategte-te s, me a epti trei zile. DacI.

    36

  • calului, legindu-$i nidragii la loc, in aqa f?l caDon Quijote sd nu observe i sa nu ingeleagi ni-mic din pAcaleala pe care ia1 lrasese sluga luicredincioasA.

    Dar cind Rocinante, simgndu-5i picioareleslobozite, incepu sd se miFte ii \oie, scoFnd unnechezat vesel, Don Quijote inFlise cA interzice-rea venite de sus incetase $ s pregdti Si el deplecare, luindu-$i remas bun de la blindul seuscutier, fara sa uite a-i spune.-i de va pieri inbetdlie- acesta avea si-si incaala aiase, laolecarea din sat.' Care veste fecu si stoarca iarisi lacrimi deduiogie din ochii bunului Salcho- care nu semai potoli multe vreme din p!i.s- hotarindu-seacum se-9i urmeze stipinul pina-n pinzele albe,oricit de mult l-ar costa aceasta * cu orice pretar trebui si pliteascd intr-o bune zi hotirirealuata.

    Porniri a$adar impreuna- Don Quijoteinainte, Sancho Panza dupe el. ca i5 in-frunte di-

    hdniile. spre locul di unde veneau pocnetele in-fundare :i vijiitul asurzitor al apelor. care se au-zeau acum din ce in ce mai puternic. mai deslu-sit. Dar nici unul dintre ei nu se putea ince du-miri ce putea fi una ca asta.

    Abia dupa ce ajunserA in apropierea caselor.inpleseri ier linuse pironili toata noapta.$i .iicrir.mtrrar. de spaimS. Era.u sase maiuri deDive care Docneau intruna $i nimic mai mult'

    -

    Aoli

  • ca ar fi pofril sii-i lreaci lancea prin burle. denecaz ce-t Iacea cu glumele lur,

    Se rnu[umi insi doar sil pileasci de doudori zdravan pe spinare cu 5uli1a, ca sa-i maitreacd cheful nitingului, qi-i vorbi astfel:

    -

    G-g?bg rizi ca un mocofan $i ca un prostce te afli! Crezi oare tu, atit cit me cuno$ti,-cd Side n-ar fi fost \orba de nirre biele pive de apd.cl de $ase zmer sau de gase cipciuni. mi-ar fiIosl mre teame si md iau la lrinle cu ei $i sa'idau frumos de-a berbeleacul?

    -

    Iarta-mi $aga, miria ta, $i nu-mi lua inseama. Stiu prea bine ci lumindfia ta nu cu-noagte frica. Dar n-am sd uit niciodate spaimape care am tras-o in noaptea asta. de-mi ctzu-sere Si nidragii in vine 5i nu mai Sriam pe celume sint.

    -

    Bine ar fi. Sancho. sa-li mai misori cuvin-tele de acum incolo, qi sd nu uili niciodate res-pectul pe care il daloreaze o 5luga srapinuluisau. ii mai spuse dupi aceea Don Quijote 9i. ui-lindu-Si necazul. didu pinleni brarului siu Ro-cinante, in vreme ce Sancho, incrlecind poceitmegarul, se grebi se-$i urmeze la drum cavale-rul, zicindu-fi in sine ce o cam ficuse de oaie cuglumele lui.

    UNDL SE {RATA MTNU\ATA AVFNTURA A LUIDO\^ QLIJO.TE. IN CARE A IZBLNT 51DOBINDEASCA \ESIITI L COIF DE AUR AL LUIMAMBRI\,PRECUM $I 4LTE IN] I\4PLiRI \U MAIPUTIN VREDNICE DE INTERES

    Se pornise o ploaie mdrunte ti rece, tocmaicind eroii nostri eraU pe drum. Cerneau de suspicuri mari $i de$i. La moara cu.maiurile nu semar puleau inloarce spre a se adiposti. Prea eraproaspitA aminlirea noplii de groaza pe care opetrecusere. Iqi continuari a$adar calea Si poatespre norocul lor. Ceci nu ficuseri o mie de pasi5i Don Quiiote Tari in deparrare un celAret pur-lind pe capul Iui ceva srriluciror.

    -

    lntoarce-1i fafa, Sancho, $i priveste intr-a-colo, la cavalerul ce crldre$te un cal rotat Sipoarte pe capul sru o chivere de aur.

    -

    Fereasce sfintul, meria ta. E un om ca tolioamenii celare pe un migar cenugiu, nigeluq maiarelos decir mrgarul meul Pe cap parce ar a\eaceva ce aduce cu o pelerie lucitoare, dar nu enici coif $i nici de aur nu poate fi, ci mai de-grabi o farfurie de arami.

    -

    E$ti un ndtdriu qi un nepriceput, Sancho.Pun prinsoare cd e tocmai coiful de aur al luiMambrin, p care m-am legat cu jurimint siJdobindesc in lupte, pent{u a rezbuna ciopiriireacotlulul meu.

    -

    Stepine, nu te iuti se vezi lucrurile cum nusintl Ne ajungA peFniile de pine acum ti rrinteleluate! Omul acesta nu e cavaler, cum nu sint eupopi, $i pe cap nu poarti nici un coif de aur, cidoar ceva nedeslu$it, ca o fadurie, care luce$te.

    -

    In lituri din calea mea, inlelltorule fimincinosule! Geaba incerci se mA intorci dindrum. Nimeni De lume nu va putea si mAopreasci sd-mi mesor puterile cu acest cavalerncunoscut, spre a dobindi coiful pe care ilpoarte. Si zicind aceste vorbe, Don Quijote seavinte pe urmele omului, care de fapt nu era de-cit un birbier pasnic ce ciilatorea prin ploaie. culigheanul lui de barbieril pe cap. in loc de pdle-rie, pind la cetunul cel mai apropiat, unde il a$-teptau bolnavii, si le puie lipitori Si oamenii sl-neto$i. sA le rad6 berbile.

    Dar cu Don Quijote nu te puneai. Cu lanceaintinsi, el se repezi din fuga calului gata sA stri-pungi- intr-o clipe pe a$a-zisul cavaler.

    -

    In gardd. neteraule! Sau. de nu vrei sa pri-mesti luptaj di-mi de bune voie coiful pe care ilportr r

    Speriat din cale afariL de momiia cilarc, im-

    CAPITOLUL XV

  • bricata in fier, care se privdlea spre el, amenin-tindul cu sulita, pagnicul btrrbier abia dacl avuvreme se-$i dea drumul de pe ma8ar jos $i sAo ia la sdnitoasa, de-i sfiriiau cilciiclc iugind,Ierd s, se mai uite in urme.

    De pe cap ii cizu cit colo ligheanul de birbie-rit, pe care Sancho fu trimis sil ridice 9i, dacimai punem la socoteali gi migarul remas indrum firi stepin, vom conveni utor cA prada nuera de lepidat, mai ales ci lupta se incheiasefiri pierderi in morli $i rdnili, din vreo partesau alta.

    Intrat io posesia coifului, pe care inca il maicredea de aur, Don Quijote avu griji si Si-l po-triveasca pe cap. Si, cum acesta nu-i $edea

    -

    li-gheanului de araml lipsindu-i, dup, cum vd daliseama, partea care se reazeme pe git

    -

    cavale-rul nostru i$i zise ci vreun om lacom l-o fi ciun-tit si spart in trecut, vizind ce e din metal nobil,pentru a vinde mai u$or o bucati din el.

    -

    Spune-mi. Sancho, ce zici de acest coif, pe

    care l-am ciFtigat ferA lupt6? lntrebi Don Qui-jote pe scutigrul s1u, lncercind se-$i potriveasclpe cap inchipuita chivare $i ne$tiind cum si 5i-oa$eze mal Drne.

    -

    DacA luminrtia ta imi ingidtiie sA spun ce

  • glndesc, eu zic ci ligheanul acesra de blrbierit,pe care il numetti coif, preluie$te, fire doar $ipoate, pe puln zece parale. Cit prive$te calul{care.mle. mt se par migar curat) pe care bar_Drerut {cel tugll de lllca miniei lale) l_a lAsal inurme. el e cu mult mai chipe5 decit bietul meumigar obosit. $i dacri miria ta n-aj avra nrmlcimpotrive. bucuros l-a5 schimba chjar acum cual meu. luindul cum se zice pe acesla ca -pradiOe raTbola

    -

    Nu este in obiceiul cavalerilor ritlcitorisii-si despoaie invinji. luinduJe caii, decil nu-mai dace.ace*ia i-au pierdur in luplt dreapte!)r apol cel tugrt s-ar plrtea inloarce curind dupeplecarea noastre, ii rispunse hotdrit Don eui-JOle.

    .

    -

    Alunci. miria ra. daci asprele reguli alerrelr cavalerellr nu permit aceste Iucruri. poatece imi ingedui si iau mdcar samarul si c-ipis-trul?

    La_care cerere. Don Quijore. nemai$iind cumera clauna cavaleriei intr-o asemenea imDreiu_rare. nu mai Tise.nimic 5i Sancho i'i impbdobianrmalul cum

    _nu se putea mai frumos, de-fi eradrag sA_te uigi acum Ia el, cit de mlndru ardta,a$a getit.

    -

    Fall goall, traiste u$oare, miria ta, ,e qicavalena asta a noastre,' la o adice! spuseintr-un tlrziu Sancho Panza, care prinsese chipu-rile chef de vorb6. De cind umblim ftzna pdnIume..infrunrind primejdiile. ziur qi noaprea.ne-am ales mai mult cu ciomege pe spinare ii cubogala pagube in buzunare, Jecit cu niscai fo-loase sau cu vleo clnste.

    Altlel ar fi fost dace am fi intrat in sluiba vre-unui_cap incoronar. qi dacd miria ta ;i luptaslb flamurile lui qi ai birui ,pe vrijmag, ariiin-du-Ji in betalie vitejia 9i priteperei. Arunci sevez cum ar curge lauda ti resplata qi simbria! $ifaptele miriei tale ar lfi 9i ile pomenite princerti. Ia curtea acelor i!riciti domni 9i voieiozi.$i poate ci qi isprivile umiiului rEu icurier n-arrdmine nici ele cu totul uitati.

    -

    Ai \orbit drepr. Sancho, asa este. Numaica. penrru a merira sa slujesri Ia domni ri impd-.ralr vestl! ca acela, trebuje mai inlii .a-ti dobin_de$ti tu insuli faima. umblind prin lume Sj fa-cind vitejii, incit to;i oamenii, pini la cei mai derind se le cunoasci. sat te artre cu degerul peuliF ti

    .s5 zica: "latal pe nejnrrecurul cjvaler aliarpelur. sau al SoarelLri. in\ingetorul Novaci_lor. cel care _a rapus in lupta dreapta pe culareriran sa! a dezrobit. cu vitejia Iui. din cdrugele

    larmecelor pe imparatul mamelucilor..." Atuncroncare suveran ar ll mindru sa te Drimeasce lacurtea lui. printre viteltr sat. pe trne. tloarea ca_ralerrlor. tt vileazul inlre !ileji. Cu regele )i curegrna-ar ospara la ma,d $i ar ieqi inringdror latoate inrrecerile gi nici o incercare nu aafi preagrea pentru puterile tale.

    Ba, intr-o zi, hsi$i lrumoasa fiici a reselui ilva indre_gi pe cavaler qi nu ra mai putia triifara el. Si. ce mai vorba lunge, mai la urme ca-ralerul o va ripi pe fiica regelui si apoi se vaurca pe lrbn ca ales al infantei. Si se va incoronarege- $i. odate ce va fi rege. nu-$i va uita niciscutterul. risplilindul aSa cum se cuvine: facin_dul conle si dindu-i de sotie pe tinara fiice a ce_lui mai bogat dregator de la curtea lui.

    La cuvintele acestea. Sancho nu-$i mai putustiplni bucuria. Se aruncd la picioarele lui ^DonQutote $i spuse:.

    -

    Iat,l ce ml-aF dori mai mult decit orice pe'lume, stepine! Sint sigur cd toate aceste lucruse vor. intimpla inrr-o ,,i. aievea. mdriei tale. Siroata lumea va recunoa)te in mlria ta pe cava-lerul Trisrei Figuri. cel mai vireaz dinrre cavale_rii piminrului. Vei ajunge rege, iar eu roi li ridi-car la rang-ul.de.Conre. pe lingi miria ra. Si sen-ar gtua. vot $tt sa ma porl cum se cuvtne. oo_trivit cinului, ci doar 5i eu sint de vitd destul'deveche.

    CAPITOLUL XVI

    UN,DE.SE ARATA CUM VITEAZiJL DON QUIJOTE AELIBf,RAT DIN .

    LANTURI UN CONVOI DEOSINDITI LA CALERE

    _

    Si. cum peldlrrgeau aga. Don euijore $i San-cho Panza. fecind planuri. iard cd dau cu ochiide un $ir de oameni. purtind catu)e la miini $ilan;uri lungi la picioire..

    Era un $ir de vreo doisprezece riuflcdtori, pi-zifi. d osta$i inarmali cu arbalete,. cu spadd 9iarcneDuze _

    -

    Sint osindilii regelui la munci silnice pegalere. ii spuse Sancho slipinului siu.

    -

    Oare poate regele si lac; silnicie unor oa-meni?.

    -

    Pe buna dreptale. miria la. oamenii ace)-tia s-au facut vinovali de lapte rele Sj au fostosindili la munca silnici pe gilere. cum spune Eicmtecul:

    l

    Rob la urci pe Marca Albd,Truge ziuq la catalgd,Ttage catatga pe uscal$i noapteo cu. fier legat...

    -

    l)aca ace$tt oament merg in sili sd vis_leasci pe coribiile regelui. gi nu de voia lor,aluncr se cheama ce s-a lepluil asupra lor o sil_

    40

  • nicie $r un cavaler al dreptalrr are daroria rjsprurne pe cej slabi )i \a impiedic( silnrcrilc

    -

    BagA de seamd. meriu ra. ir spuje Sanch,,.ci regele i-a oslndil penrru lered(leiile lor )i rc_gll au totdeauna dreptate. Nu trebuie se ncamestecem.

    -

    Asta rimine de vdzut, Sancho. daca einlr-adcval a$a cum spui tu, ratspunse Don eul-Jole )r. dind pinreni calului. le iesr in inrimpr_nare:

    -

    Buni vreme, oameni buni. le spuse el osta_iilor care ^pa?eau-

    pe. ocnati. Dar pentru crrciaple au fosr osindili nelericilii a.i)tia?-_Dace aceasta vi este dorinla, sd $rili, n-a_leli decit se-i intrebali pe ei 9i dJ vor fi in toanebune au si vi spune.

    $age, mai in serios, ci fusese osindit la trei anide catargd pentru ci rubise prea mult.-

    Sd fie oare dragostea priiini penrru o arirde crirnli pedeapse? sr miri Don euijote.Alunci eu cel dinlii at merila sd port langurilecere mat gretel

    -

    Numai ci vezi, miria ta, ii respunse tini-rul rizind. elr m-am indrigoslir inlr-o zi de blringhre pljn; de rule 5i oamenii srripinirii m-auprin\ tocmai cind o sttingeam mai cu toc inbrale $i fugeam.

    -

    Dar tu, pentru ce pricinl egti aici? inrrebdDon Quijote, pe urmitorul ocna5.

    -

    Pentru o nimica toati! A ciripit prea mulr,luminrlia voastrd, rdspunse altul in Locul celuiintrebat. Ci dacd n-ar fi deschis gura. cind ilci/neau se spuie cili cai orfani luase de sullet.azi ar fi fost un geamba$ liber 9i un hol cinstit.

    Ceea ce Don Quijote serflmul dtntre condamnati

    grabi sA $iii rispunse, laca.mat in

    41

  • Dar tpate paserea pe limba ei piere.Mai 6ra acolo $i un fost invilacel, gtiutor de

    slove latine$ti $i un hot de buzunare, inreit indeprinderile lui, un fel de $terpelescu invetqrat,ce mai fusese o date osindit. dar nu se invalaseminie. Nu era Drost deloc. il chema Gines dePasamonte si. to1 trAind mai mult in temniti de-cit De afara. aiunsese se-si scrie $i \iaF inrimpul Sederii lui intre patru lduri de inchi-soare.

    Don Quijote ii cercete pe toti. Pntru toli aneln sufletul lui mili qi inlelegere. Nu erau ei chiaratit de vinovati cum pireau, isi spunea el in si-nea lui. Poate $i magistralii se vor fi inSelat asu-pra unora. Poate avocalii Brost pleti!i nu-Si dl-duseri osteneala se-i scoate pe allii basma cu-rurA,

    Plne la urme cavalerul nostru incerce sA-iconvingh pe paznici sA le dea drumul osindililor.cu atit-mai niulr cu cit nir lor le gre$iseri. [i asi-guri ci el insuti le va fi mullumitor.- Nu obisnuia sd ceari. nici se roage pe nimeniO Iecu acum pentru binele acestor nelencllt,care s-ar fi intors poate pe calea cea bune. Dacainsl paznicii vor remine surzi la cererea lui de aelibeia pe condamnati, atunci, le spuse cavale-rul. el si va vedea silit si faci uz de spadi ti delance, pentru a obtine. eliberarea prizonierilor.. Cind auziri ce ginduri are, paznicii se necijirllbc pe Don Quijole $il poflira se-$i vade dedrum, aritindu-i ce-i o prostie ceea ce spunea.pentru c, osindifi nu sint ai lor, ci ai regelui, tiie ei n-ar avea dreptul si le dea dtumul.

    -

    Du-te cit rrai degrabe, seniore,.de aici, tilasi-ne in oace! Piei din calea noastri, dace nuf s-a urit cu binele! $i nu uita s1-ti mai indrepticastronul ac-ela caraghios pe care il.porli pe cap.ii spuse seful paznicilor $i osraiilor.

    Li-ri Don quijote nu-i trebui si auddcuvinre de batjocure. Minios, el se repe?iindraznetului care il insultase si il didu

    Mi-afi rimas datori. $i eu ve cer se mergeti laToboso ti s-o ceutali pe cea mai mindrl fati dinpartea locului, pe cea mai frumoasA din toate.Ea respunde la numele de Dulcineea. VeJi inge-nunchea inainte-i $ij ve[i spune ci robul ei, Ca-valerul Tristei Figuri, Don Quijote din I-a Man-cha a fost acela care v-a diruit libertatea. ADoisinref liberi s-o apuca[i fiecare pe unde velivrea,

    -

    Meria tA, ii rispunse, in numele condam-nalilor la galere, marele hol Gines de Pasa-monte, ceea ce pretinzi este cu neputinltr de in-feptuit. Osta$ii regelui ne vor urmari pas cu pasde acum incolo qi va trebui sd mergem tot pedrumuri leturalnice $ ascunse, unul intr-o parte,ahul lntr-alta. nicidecum doi pe aceea$i cerare,Mai curind ne-am lega str spunem trei-patru ru-gdciuni seara inainte de culcare, tot restul vieliinoastre. daci asu ti-e voia, decit se ne ducemsrAmadi la frumoasa aceea din Toboso.

    -

    Dac,-,i vorba pe a$a, tilharule, strigd la elDon Quijote, infuriat, te voi face si mergi de-abuselea pinA acolo, cu lanlurile de picioare.

    Dar nu apuci sd sfirieasce bine vorba, ci Iaun semn de al lui Gines, osindilii incepi,rrd sAarunce cu pietre in viteazul cavaler Si in scutie_rul seu, care se gribi si se a-scundi dupi migar;pentru a se fri de lovituri. In citeva clipe, Roci-nante qi nobilul lui stepin ziceau la pemlnt, iarosindilii se inghesuiau care mai de care sdl dez-brace pe cavaler de pulinele haine ce-i acope-reau tiupul. Cil despre lighenaSul care ii $nealoc de coif. unul mai pornit dintre condamnaiinu se lAsi pini nu ii cSlcd in picioare.

    Lui Sancho nu avure ce-i lua mai mult decitsumanul de pe el. Dupi care fapt6, osindilii seficurd nevlzuli, lasindu-i pe Don Quijote 9i peSancho Panza si mediteze in singuritate la de-srteciuoea sentimentelor lumii si la netreiniciarecunottinlei omenesti.

    CAPITOLUL XVII

    DESPRE AVENTURTLE CELOR DOI IN SIERAMORENA. DESPRE ALTE CUVINTE ROSTITE DFEROI Si DESPRE ALTE FAPTE DE SEAMAINTiMPLATE LUr DoN oulJorE $I LUI sANcHo

    PANZA, DUPA ACEEA

    -

    Ai vizut. miria ta. ce ne-a mai fost dat setragem? Dupi cit se pare niciodati n-o sA te le-cuie$ti de vechile niravuri viteze, pe care euunul nu dau doi bani. Nu ne mai rimine acum

    oe cal. rininduJ cu lancea.Atunci, paznicii care pentru o clipi rdmasera

    descumoiniti de intorsetura lucrurilor se repe-zird cu" tolii. asupra cavaletului ti l-ar fi f6cutpraf, daci ocnasii ar fi slal cu mina-n sln. a$tep-iind se se sfirseasce lupta. Dar si ei. in ftunte cuCines de Pasamonte. marele pungaS, se pornirala asalt. dezarmind oe paznici de spade 5i arba-lcte. doborindu-i 5i iuinhu-9i apoi. zborul cit maideoarte de acel loc. care cum nimerea $i undeveilea cu ochii mai repede, dupe ce-$i desfdcu-sere lanlurile care ii impiedicau la mers.

    Da., mai inainte ca vreunul se-Si poate aducela indeplinire intendile, dupe ce paznicii si osta-sii furi alungati, Don Quijote alinu calea osindi-

    $i alteasuprajos de

    veti fi ficut inuiti niciodati.ai dobindit-o.

    litor ti le vorbi a'a:-

    Oricine ali fi ii oricite releviala voastre, o binefacere nu seSi libertatea voastreL prin mine

    42

  • decit sd ne furigam prin codrii de lrica ostatilorregali."- Ai greil inlelepl. S.rncho. li. dacir te-a5 fi

    a5cullat l; \r(me, n-am [i ajuns astdzi. in acesthal. abia si r1e miscem midularele, betul cupieire tocmai de cei pe care i-am ajutat, spus'Cavalerul Tristei Figuii, ridicindu-s cu greu deiot. Cit prrrctte leama de care pomene$1. de cei,.-u. r"rn. de arcasii regelui? Un cavaler rit5ci-tor nu fuge niciodari din fala primejdii 9i nucunoaste frica.

    -

    S?r perasim vorbele goale >i sd ne gribim'mlria ta, spre desipul p6durii. ca nu-i mai bun'$i mai t;inicd ascunziaoare decit printre copaci'

    o

    Se Iasa noaD(ea cind cei dor palrunseri inmunti. in inima codrilor de steiari din Siera Mo-rena;unde aveau s, miie pinl in zori, la adipos-'tul frunzelor gi trunchiurilor dese,' Dar, cum trage ata adesea pe oameni spre pe-cat, fEcind sA curgtr belelele pe capul celor nece-iiti. rot astfel spre codri, in puterea nopFl.ioana il indrepta acum 5i pe Gines de Pasa-monle. cel vrednic de spinzuratoare. Si. lot or-becdind Gines printre pomi; didu peste cei.doi,care dormeau. virtos, ln scorbura unul arborefalnic,

    Cum ins6 urcugul pe jos era greu unei mlldilede neam, ca vesiitu[ Gines, acesta se gindi cAn-ar'fi rdu sa,,lmprumute" ln acest scop mega-rul scutierului Sancho,

    Ceea ce 9i f{cu, firi prea mult4 mustrare decuget, ll dezleg6 de copac, incdleca pe el $ipe-aci 1i-e drumul. N-area timp de pierdut.' Neinihipuit de mare fu jalea pe care o incerclbietul scuiier cind, trezindu-se din somn, bdglde seama ii ise furase mlgarul,

    Mai mulla pagube nici ca se Putea.ll caina sil bocea cu lacrimi. ca pe un copllpierdut, cu ajutorul ciruia, el, om sirman, i$imai ugurase greul gospodiriei atit amar de ani:

    Pin6 cind Don Quiiote, inlelegindu-i durereasi pentru ca se nul mai aude plingind, ii ftgiduiire'i mdeari in loc de unul, la intoarcerea loracasi, iumai gi numai ca sa-i curme odatiplinsul.' Trebuie s-o sDunem insa, ca si nu mai lungimDovestea. cI n-a mai fost nevoie de cei trei md_L.rri fiedduiti de ca!aler, pentru ca a doua zi;hiar, ;mblind teleleu prtn deasa pldure SieraMorena cu stepinul siu, Sancho Panza se lovlnas in nas. ziua-n amiaza mare, tocmai cu Ginesde Pasamonle. punga)ul. care raltacise drumultor cdlarind pe margarul furat. Si. reiunoscin-du'ri dragul anrmal. pe care alita il plinse(e.puse pe fugil holul. cu citera bile^,pe- 'plnare'

    Nu tom mat descrle alcl bucurla lara marglnlde care )e rimli cuprins bravul nostru.cutier

    cind iti revazu migarul, pe care il socotea pier-dut pentru totdeauna $i nici mullimea de intim-Dllrf merunte $i de pltanii incurcate, ale celoritoi nedesperti tovar6gi de drum.

    Si aceasta pentru a-i ldsa si ajunge mai de-eraba la un han, Ia care mai triseserir ei cindva.ii la care Sancho 5i Don Quijote furd intimpi-nati de hangiu, de hangila 5i de fiica lor cea fru-moasi" mai mindra decit domnilele

    Acolo poDoslra cavalerul 5t scutterul .iu. or_teniti de dium si flaminzi, nobrlul hidalgo vi'sind, dupa bolna\a lui inchipulre. caslele $i caiverzi

    .pe pereli $i mongtri de tot soiul, li uria$i,cum ii era firea.

    Aga se face ci peste noapte ii hangiul Fi San-cho Panza fure treziti din dulcele lor somn deni$te urlet ca de fiarl, care veneau din odaiacavalerului nostru. Apropiindu-se ingroziti deusi si deschizind-o, il vdzurl pe Don Quijote,numai in cdmase. cu sabia ln min6, strigind clt'iltinea sura si izbind din rdsputeri cu palo|ul, cain nirie uriasi imaginari, intele citeva burdufuripline cu vin, asezate la rind in firidh' ln iurul lui, un lac ro$u scelda podeaua. fi-indca- burdufurile giurite de tdigul sabiei i$i re-versaserd bogat conlinutul lor, ca niste balaurirenigi de moarte. din trupul cerora s-ar fi scursin valuri sintiele otrlvit.

    Specracolul- era mere! si lnfioretor tolodate.Adinc turburat, Sancho Panza tremura de

    {oazL. Cit privegte pe bietul hangiu' la vedereaaritor burdufuri cu !in batJocorite de uteazulhidatgo. care le luase drept uria$i. mai cl-i veneasa moar5 de ciude,

    lncepu sl blesteme ti sa care la pumni ln spi-narea cavalerului noslru, naucit acum de aparl-tia unui nou $i nprevdzut duiman, despre carenu mai stia ce sA creadd.

    -

    Trlsni-te-ar cerul, de nebun bitrh, sA te\ trisneascl! ii striga el; cum mi-ai risipit tu buni-' lare de \inl

    Numai Sancho nu se limpezise din vis $ ciutaoeste tot prin odaie capetele uriatilor cu careitipinul lui, $tia bine, se luptase 5i pe care. doarviiuse cu ochii lui. cum le retezase cu sabia'cind deduse buzna ln incepere impreunl cu han-siul.-

    -- Casa asta este vriiitl, oameni buni! E ocasl vriiitd hanul lsta, striga el frecindu-se laochi, pentru a-qi risipi somnul, o casl bleste-matal

    -

    Blestmati sA fifi voi, tilharilor, neghiobi-lor gi nebunilor! zbiera disperat hangiul, carprivea nepulincios cum se scurge $i ultima pice-

    . iurl de iin din burdufuri $i odati cu ea atitarruda >i bani risipili degeaba. un an intreg Darmi-o veti pleti cur rirf ri indesatl Sa n-aveli griiSl

    Abia a boua zi, Ia lumina soarelui. cin

  • seama ce insemn;se l'lpta $i citd amirdciune Sirisipe ficusere hangiului. Norocul amindurora,in tresnaia asta a fost ce, pornili la drum se-lcaute pe vechiul lor prieten, se nemerisera laacela$i han, tocmai atunci, $i preotul $i berbie-rut din ta Mancha, vechi prieteni ai cavalerului,care pletire toati paguba pricinuiti, nddljduindci dupa aceea il vor putea lua $i duce cu din$iiin satul lui de bastind. Ca, odate ajun$i acolo,si se mai linisteasci zbuciumatul lui suflet bin-tuit de neluci si sa se a$eze 9i el ca toli oameniicum se cade, la casa lui, in gospodiria lui.

    Dar li-ai gisit omul cu care sd poti vorbi?!Ficura atunci o cu$ce din lemn. o incircara

    pe un car cu boi si cu momeli si $o9eli mil bi-garl inauntru qii zivorire bine cu lacite sa nu

  • mai scape, sil poati duce p< sus, daci nu devoie, baremi cu sila, gindind ca. pinA la sfirsit, ilvor mintui de vedenii.

    $i a9a, Don Quijore cu alaiul lui, compus dinpreotul satului pi din birbier. urmali de scutie-rul credincios, Sancho, se indreptari spre LaMancha, unde ajunsere spr. amiaze zi ti furabine primiti 9i ospitagi, ca-oamenii care au fecutcale lungi si se intorc la sala5ele lor, dupi multdvreme de lipsl.

    Tdranii se mirard indelung. !lresre, vezindulcum era purtat in car ti in c. hal arata. slab cao stafie, bunul $i cinstitul lor \ecin. nobilul DonQuijote.

    Dar qi mai mult s-ar fi crucit. desigur. dacd arli )tiul ptin cite n,:nrrrip,'meniie intimplari ii fu-sese dat sA treacl si circ virejii ii fusese dat si in-feptuiascd.

    Lucruri pe cdre avau sa le aie pe de-a intre-gul, din fir a pdr, numai cei ai casei: buna 5iblinda chelireasd 9i ingrijitoare a caralerului giinleleapta lui nepoati $i Juana Panza_ soiia scu-tierului Sancho, care $i ea fu fle.pus de uimitiaflind prin cite primejdii trecus.ra birbarul ei gistalinul lui, cel mai viteaz dinrre cavaleri.

    ln acest rlstimp, ingrijir de buna cheli.ease side nepoata caa tineri $i cuminle. bine hrdnit sicocologit, a;a cum de multi \reme nu mai fu-sese in .etdcirile lui, iscusitul Don Quijote gezuin casi ti se odihni, de mult umbler ce umblase.ln fiecare zi era vizitat de bunii si credinciosiilui.prieteni, preotul $i berbierul sarului. care me-reu il cercetau cu intreblrile. chipurile ca sivadi dacd nu cumva s-o fi inzdrirenit nobilullor amic Ai i-or fi venit minlile la cap. Acestiapurlari cu Don Quijore conrorbrrr plrne de inle-lepciune despre cire loate. fiind(e de mulre ori,cind se gesea in toane bune, cu rireazul hidalgose puteau tdifisui ;i lucruri cumin!.

    Veni sil vadl qi Sancho Panza. care. dupi ceo incredinfe pe Juana, nevasra lui. ca iotr-o ziva deveni stipha unui ostrov dintre cele maimindre, simlea acum parca mincafime in ciu-bote se tot umble haihui prin lume, dupi vitejii,doar, doar o ajunge mai iepede conrc sau guver-nalor; aga cum ii fdgeduise odinioara cavalerul!

    -

    Ce se vorbe*e despre mrne prin sat, bu-nule Sancho. despre inliniplerile meie. despre vi-tqia mea? il intrebe intr-o zi Don Quijoie, do-nnd si afle dacd aventurile lui stirniserd vreunecou in lume.

    -

    Daca meria ra nu se va supara pe slugd:ur. de indrezneala, ili toi spune ia unii ainrreoamenlr pe care i-am auzit vorbind sDuneau sus.; lare c6 n-au mai vezut in viaF lor un licnilr:r mate decit miria ta 9i nici un prostivanrdi gusar decit mine. penrru ca m-am luat dupe:tzaconrrle pe care mi le-ai turnal. Altii sustinje i*i un infumurat fere. pereche. ror pe alit tirjr nebun e5ti, pentru c5, d-intr-un boieinas sirac

    ce erar, te-ai apusat si te faci singur cavaler qi aipornit si vinturi lumea, umblind dup6 aventuri.

    -

    Gura lumii slobode, Sancho, Se lesem ne-rozii sd sporoveiasci, cir or pofti) De limba lorolrdviti n-au sclpal nici impdra!i cei mai vesriliai lumii. nici chiar viteazul Cezar si nici Alexan-dru cel Mare, ba chiar nici Hercules, cit era devolnlc.

    Ceea ce e mai de seama. Sancho, prietene, eca numele noslru sd pluteasca pe toate buzele cilvom trei $i ca lumea se ne pomeneasci $i dupimoarte. Nlrmai ata vom fi incredinFli ci fapralenoastre n-au trecut nebegate in seami, ce isprr-vile noaslre nu se vor uila prea curind. ca nu sevor stinge firi nici un resunet in constiinla oa-menllor-

    Numai astfel vom fi siguri ce ne vom perpetuain memoria urma$ilor $i ce vom trii prin ei.chiar 5i dupi ce vom incera sa existtm.

    -

    Daci ata stau lucrurile, cum aratd mariata, apoi fii sigur, stepine, cl nu va fi nevoie sia$teptem pine ce nu vom mai fi, pentru ca si sevorbeasce despre noi. Faima noastri a pittunsinci de pe acum prin cir1i, dupl cit am auzitmai deunezi, de la un tinir foarte inveFt, Scolitani multi prin orage mari qi vestite.

    lll cheami Samson Carrasco, e feciorul unuiconserean Si pretinde cd au gi aperut niscai pa-gini._in care se scrie despre noi $i despre intim-Dlerile noastre.

    -

    Pofteite-l degrabi pe acest tinir, se stemde vorbi cu 1, spuse Don Quijote, nerebdatorsd afle cit mai multe chiar din gura sugubaluluijune, care, intre noi fie spus, se tinea numai de9otii, neavind nici o griji decit se petreaci ti sise veseleasce pe socoteala altora.

    o

    Chemat de Sancho, Carrasco veni fere stroDde zibavi $i. fera sa se lase prea mult rugar. oi-patl la mase bogate, impreuna cu Don QuijoteSi cu Sancho Panza. El povesti ci. ln vreme cese afla Ia Salamanca, avu prileiul se vadi cupropriii lui ochi o carle in care erau istorisiteaventu le cavalerului qi ale scutierului siu.

    -

    Numai cI, adeugd Samson Carrasco, scrii-torul acestor intimpliri nu prea le gtia bine petoate, ci le dpena dupi cum le auzise


Recommended