Universitatea din Oradea

Facultatea de Medicina si Farmacie

Specializare: Medicina Dentara

Proiect la

Informatica medicala

MIELOPATII

Coordonator: Realizator:

Dr. Todor Meda Todea Madalina Maria

Medicina Dentara,an I

Oradea 2015

Cuprins:

1. Introducere

1.1.Mielopatia………………………………………..2

2. Materiale si metodeo 2.1. Mecanismul Mielopatiilor…………………………..2o 2.2. Tipuri de mielopatii……………………………........4

2.2.1.Mieolopatia spondilotica cervicala…………...4

●Definitie…………………………………..4●Cauze……………………………………..5●Diagnostic………………………………...5 ●Tratament…………………………………6● Factori de risc…………………………….8●Complicatii………………………………..8

2.2.2.Tumori ale maduvei spinarii……………….......9

●Definitie…………………………………....9●Clasificare………………………………....10●Simptome………………………………….10●Tratament………………………………….12● Complicatiile terapiei……………………...13

2.2.3.Meningita…………………………………......13

●Definitie…………………………………….13●Tipuri de meningita………………………....15●Cauze…………………………………….….16

●Diagnostic…………………………………...17 ●Tratament……………………………………18 ●Preventie……………………………………..19 ● Epidemiologie……………………………….19

3. Rezultate…………………………………………............................204. Concluzii……………………………………………………………21

Bibliografie........................................................................................22

1

1. Introducere

Mielopatia

Definitie:  Denumire generica pentru bolile maduvei spinarii sau maduvei osoase. Mielopatia este pierderea treptata a functiei nervoase cauzata de diverse tulburari care afecteaza coloana vertebrala. Mielopatia poate fi provocata de un prejudiciu direct asupra maduvei spinarii care determina diminuarea senzatiilor sau paralizie.  Se constata mai des la persoanele de varsta inaintata. Aparitia Mielopatiei este favorizata de modificarile degenerative ale coloanei vertebrale (spondilartroza, ospeocondroza, care provoaca comprimarea arterelor spinale sau radiculare), de vasculite, leziuni de involutie ale vaselor sangvine, modificari patologice ale aortei s.a. Factorii mentionati duc la ischemia cronica a maduvei spinarii, care se manifesta prin aparitia treptata a parezei sau paraliziei membrelor superioare si a celor inferioare.

Bolnavii simt o slabiciune a mainilor si picioarelor, obosesc in timpul mersului, au o capacitate de munca fizica scazuta, dereglari senzoriale, exprimate prin senzatii de amortire si furnicaturi in miini si picioare, dereglari ale actului de mictiune si de defecatie. Mielopatia netratata duce treptat la invaliditate Bolile degenerative pot fi un alt motiv care ar putea declansa aceasta conditie cu grade variate de pierdere a senzatiilor si imposibilitatea miscarii membrelor. Leziunile maduvei spinarii care conduc la mielopatie pot fi clasificate ca fiind complete si incomplete.

Afectiunile acute si subacute ale maduvei spinarii se datoreaza, cel mai frecvent, compresiei extramedulare (tumori, infectii, spondiloza sau traumatisme), infarctizarii sau hemoragiei sau inflamatiei. In aceasta categorie intra cateva dintre afectiunile cele mai periculoase din practica clinica. Recunoasterea precoce este cheia unui tratament de success.

Afectiunile maduvei spinarii sunt frecvent devastatoare. Ele pot produce tetraplegie, paraplegie si deficite senzoriale mult mai grave decat oriunde in sistemul nervos deoarece maduva spinarii contine, intr-o mica sectiune transversala , aproape intreg sistemul efector motor side aport senzorial ale trunchiului si membrelor. Majoritatea afectiunilor maduvei spinarii sunt reversibile daca sunt recunoscute sitratate in stadiile precoce; tocmai de aceea ele sunt printre cele mai critice urgente neurologice.

Utilizarea eficienta a procedurilor diagnostice, ghidata de invatarea corecta a anatomiei si a caracteristicilor clinice celor mai frecvente boli ale maduvei spinarii, este adeseori cheia unui prognostic favorabil.

2. Materiale si metode

2.1.Mecanismul Mielopatiei:

Afectiuni ale maduvei spinarii pot rezulta prin compresiuni (tumori) (inflamatii: mielitis), sectionare prin accident, multiplascleroza, ischemie, procese degenerative.

Pentru a putea intelege cum se produc acestea trebuie sa cunoasteam anatomia maduvei spinarii si coloanei vertebrale Maduva spinarii reprezinta o prelungire fina, tubulara a sistemului nervos central, conTinuta in interiorul canalului osos spinal. Isi are originea la nivelul bulbului si se continua

2

caudal pentru a se termina la nivelul filum terminale, o prelungire fibroasa a conului medular care se termina la nivelul coccisului. La adult, maduva spinarii atinge o lungime de aproximativ

45 cm, are o forma ovala sau rotunda si se mareste la nivelul regiunilor cervicala si lombara, unde sunt localizaTi neuronii care inerveaza membrele superioare, respectiv, inferioare.

Tracturile de substanta alba care contin caile ascendente sensitive si descendente motorii sunt localizate periferic, unde corpii celulelor nervoase sunt grupati intr-o regiune interna, cu o forma asemanatoare frunzei de trifoi cu patru foi care inconjoara canalul central(o prelungire anatomica a ventriculului IV).

Membranele care invelesc maduva spinarii – piamater, arahnoida si duramater – sunt continue cu cele de la nivelul trunchiului cerebral side la nivelul emisferelor cerebrale.

Maduva spinarii este organizata somatotopic, constand din 31 de segmente, fiecare continand o radacina motorie anterioara de iesire sio radacina senzitiva posterioara de intrare.

In timpul dezvoltarii embriologice, cresterea maduvei se produce mai lent fata de cea a coloanei vertebrale,iar la adult maduva spinarii se termina aproximativ la nivelul primului corp vertebral lombar. Nervii spinali inferiori iau un traseu descendent pentru a iesi prin intermediul orificiului de conjugare adecvat. Primele sapte perechi de nervi spinal icervicali ies deasupra corpurilor vertebrale cu acelas inumar,in timp ce toti nervii subsecventi ies sub corpii vertebrali cu acelas inumar; aceasta situatie se datoreaza prezentei a opt segmente cervicale ale maduvei spinarii si doar a sapte vertebre cervicale. Aceasta relaTie prezinta importanta pentru localizarea leziunilor ce determina compresia maduvei spinarii; de exemplu, un nivel medular T10 indica afectarea maduvei spinarii adiacente corpilor vertebrali 7-8 toracici. Maduva spinarii are forma unui cilindru usor turtit dorso-ventral, prezentand doua umflaturi, cervicala si lombara, care corespund regiunilor maduvei din care se desprind nervii membrelor anterioare si posterioare. Efectuand o sectiune transversala prin maduva spinarii observa ca ea este formata din substanta cenusie la interior si substanta alba la exterior Substanta cenusie este situata la interior, are forma literei H, si Substanta alba este situata la exterior si este formata din fibre nervoase mielinice.

Prezenta unui nivel sub care este afectata functia senzitiva, motorie si/sau vegetativa reprezinta o caracteristica a afectarii maduvei spinarii. Nivelul senzorial este obiectivat prin interogarea pacientului privind identificarea de catre acesta a unor stimuli obtinuti prin inteparea cu un ac sau a unei senzatii de racoare la aplicarea unor stimuli reci (un diapazon uscat dupa imersia in apa rece) la nivel lombar cu deplasarea ulterioara superioara spre gat, pe fiecare hemitorace. In general, nivelul senzitiv la intepare sau temperatura,care indica afectarea tractului spinotalamic, este localizat cu 1-2 segmente sub nivelul real al leziunii unilaterale a maduvei spinarii, dar poate fi la nivelul leziunii cand aceasta este bilaterala. Aceasta pentru ca fibrele senzitive intra in maduva prin radacinile dorsale, fac sinapsa in cornul posterior si apoi urca ipsilateral cateva segmente inainte de a se incrucisa anterior de canalul central, pentru a insoti tractul spinotalamic opus.

Leziunile care intrerup tracturile corticospinale si bulbospinale descendente determina paraplegie sau tetraplegia cu cresterea tonusului muscular, exagerarea reflexelor osteondinoase profunde si a semnelor plantare de extensie. Asemenea leziuni produc, de asemenea, in mod tipic disfunctii vegetative, cu afectarea transpiratiei si a functiei vezicii urinare, intestinului si sexuale. Nivelul transpiratiei poate fi determinat prin miscarea unei linguri pe trunchi.

Diagnosticul afectiunilor maduvei spinarii necesita frecvent ca procesele intramedulare care apar in interiorul substanTei medulare sa fie deosebite de procesele extramedulare, care comprima ma duva spina rii sau vascularizaTia sa. Caracteristicile distinctive sunt relative siservesc doar ca indicatori grosieri pentru stabilirea deciziei clinice. In cazul leziunilor extramedulare, durerea radiculara este frecvent pronunTata siexista o pierdere precoce a senzitivitatii sacrate (tractul spinotalamic lateral) sipareza spastica a membrelor inferioare (tractul corticospinal) datorita localiza rii superficiale a acestor fibre la nivelul ma duvei spina rii laterale, care justifica susceptibilitatea acestora la compresiile externe. Leziunile intramedulare tind sa produca mai ales dureri cu caracter de arsura slab localizate si mai rar

3

durere radiculara sicruTa sensibilitatea de la nivelul zonelor perineale sisacrate; semnele de tract corticospinal pot sa apara mai tarziu. In cazul leziunilor extramedulare, distincTia dintre tumorile extradurale sicele intradurale este importanta , deoarece primele sunt in general maligne siultimele benigne; durata lunga a simptomelor pledeaza pentru originea intradurala

2.2. Tipuri de Mielopatii:

Patologia vertebro-medulara poate fi clasificata astfel:

●Patologia infectioasa vertebro-medulara(meningita);● Afectiuni hemoragice; ● Afectiuni degenerative(mielopatia spondilotica cervicala); ● Afectiuni congenitale; ●Afectiuni chistice; ●Tumori ale maduvei spinarii si menigelui;●Traumatisme ale maduvei spinarii; ●Boli demielinizante;

2.2.1 Mielopatia spondilotica cervicala

Definitie

Spondiloza cervicala apare spre batranete si implica in primul rand coloana cervicala si lombosacrata. Pacietii acuza adesea dureri ce pornesc de la coloana, accentuate de miscare si asociate cu rigiditate si limitarea miscarilor. Relatia dintre simptomele clinice si elementele radiologice adesea nu este concordanta; dureri intense pot exista cand elementele de diagnostic radiologic sunt minime, iar osteofite mari pot fi vizualizate la pacienÆi asimptomatici de varsta medie sau varstnici. Fatetele hipertrofiate si osteofitele pot comprima radacinile nervoase in recesurile laterale sau gaurile intervertebrale.

Osteofitele ce iau nastere din corpul vertebral pot determina stenoza centrala a canalului vertebral. Diminuarea inalÆimii discului intervertebral micsoreaza dimensiunile verticale ale gaurii intervertebrale, determinand comprimarea radacinii nervoase de la acel nivel de catre pediculul coborat. Modificarile osteoartritice ale coloanei lombare pot determina uneori compresia cozii de cal.

Spondilolisteza degenerativa (alunecarea unui corp vertebral pe vertebra subiacenta) apare cel mai adesea la nivelul L5 – S1 si poate contribui suplimentar la compresia radacinii. Procedurilechirurgicale trebuie luate in considerare numai dupa esecul tratamentului conservator.

Artroza coloanei cervicale poate determina durere cervicala ce iradiaza occipital, in umerisi in braÆe. Artrita sau alte condiÆii patologice ale coloanei cervicale superioare pot determina cefalee in regiunea occipital (inervata de radacinile nervoase C2–C4).

Spondiloza cervicala cu formare de osteofite in recesul lateral sau hipertrofia fatetelor articulare poate determina monoradiculopatie.Ingustarea canalului vertebral prin formarea de osteofite, osificarea ligamentului longitudinal posterior sau hernierea unui disc central mare pot determina compresie medulara, cu simptome la nivelul vezicii urinare si modificari senzitive, motorii si reflexe. O senzatie de electrocutare provocata de flexia gatului care iradiaza in jos pe coloana (simptomul lui cu poliartrita inflamatorie simetrica).

4

Unii pacienti dezvolta compresiune medulara inalta, soldata cu tetrapareza, insuficienta respiratorie si moarte. Desi lombagia e frecventa la pacientii cu AR, frecventa afectarii fatetelor, fracturile si spondilolistezisul nu este mai mare decat la pacienÆii cu aceeasi varsta si sex cu lombalgii mecanice.

Cauze

  Mielopatia spondilozica cervicala apare ca rezultat al mai multor factori fiziopatologici. Acestia sunt dinamic-mecanici, statico-mecanici, ischemia maduvei spinarii si leziunile asociate intinderilor. Mielopatia cervicala are ca principala cauza spondiloza cervicala, o cauza mai rara fiind hernia de disc cervicala. Este o boala degenerativa, care duce la ingustarea canalului spinal, afectand radacinile nervoase sau maduva spinarii, sau ambele in aceasi timp. Pe masura ce apare degenerarea discului, stresul mecanic determina osteofite care se formeaza de-a lungul fetei ventrale a canalului spinal.

Durerea cervicala si de umar cu anchiloza sunt simptomele precoce; compresia radacinilor nervoase determina durere radiculara la nivelul membrului superior, cel mai frecvent cu o distributie la nivelul C5 sau C6. Compresia maduvei cervicale produce o parapareza spastica lent progresiva, uneori asimetrica si frecvent acompaniata de parestezii la nivelul picioarelor si manilor.

Sensibilitatea vibratorie este frecvent scazuta la nivelul picioarelor s iocazional exista un nivel senzitiv pentru vibratie la nivelul toracelui superior. Tusea si stranutul produc adesea pareza piciorului sau durere radiata la nivelul membrului superior sau umarului.Pierderea dermatomerica a sensibilitatii la nivelul membrului superior, atrofia musculaturii intrinseci a mainii, accentuarea reflexelor osteondinoase profunde la nivelul membrelor inferioare siraspunsul extensor plantar sunt frecvente. Mictiunea imperioasa sau incontinenta apar in cazuri avansate.

Reflexele la nivelul membrelor superioare sunt frecvent diminuate la un anumit nivel, frecvent bicipital (C5-C6). In cazuri individuale,semnele radiculare, mielopatice sau mixte pot fi predominante.

In mielopatie se produce ingustarea foramenului intervertebral prin artropatia articulatiilor apofizeale sau ingustarea canalului spinal prin osteofitoza. Acestea produc compresia si ischemia maduvei sau a radacinilor nervoase. Pe masura ce se dezvolta osteofitele ventrale, spatiul maduvei spinarii se micsoreaza odata cu  dezvoltarea mielopatiei. D.p.d.v clinic se observa aparitia unor sindroame distincte care includ durere suboccipitala, durere in umar, cefalee, mielopatie spondilotica cervicala si simptome radiculare. Frecvent intervin modificari degenerative asociate articulatiilor,osificarea ligamentului longitudinal posterior si hipertrofia ligamentului galben. Toate acestea contribuie la compresia structurilor nervoase senzitive si determinarea diferitelor sindroame clinice.

Diagnostic

MSC reprezinta o afectiune degenerativa primara a coloanei vertebrale cervicale care determina ingustarea canalul spinal si a foraminei intervertebrala si cauzeaza injurie progresiva a maduvei spinarii si/sau radacinilor nervoase. MSC (MSC-Mielopatia Spondilotica Cervicala) este cea mai comuna cauza de mielopatie la pacientii de varsta medie sau varstnici.

Diagnosticul trebuie avut in vedere in cazurile cu mielopatie cervicala progresiva, parestezii la nivelul picioarelor simanilor sau cu pierdere musculara la nivelul manilor. Mielopatia spondilitica este, de asemenea, una dintre cauzele cele mai frecvente de dificultate in mers la varstnici.

Diagnosticul este stabilit cel mai bine prin RMN. Compresia extrinseca este apreciata pe imaginile axiale sisecvenTele T2-ponderate pot evidenTia zone anormale de semnal cu intesitate inalta la nivelul maduvei adiacente sediului de compresie.

Terapia definitiva consta din indepartarea chirurgicala a compresiei, in general prin laminectomie posterioara. Cand aceasta nu este posibila poate fi necesara abordarea anterioara cu rezectia discului protuzionat.

5

Spondiloza cervicala este o afectiune atat subdiagnosticata cat si supradiagnosticata. Multi din pacientii cu procese medulare intramedulare, in special cei cu SLA prezinta, in antecedente, laminectomii datorita suspiciunii incorecte precum ca spondiloza a fost responsabila.

Diagnosticul de mielopatie cervicala este sustinut de existenta disfunctiei clinice simptomatice a maduvei spinale cervicale . Pacientii cu aceasta afectiune se prezinta cu simptome care pot varia de la disconfort usor la disabilitate completa. Debutul mielopatiei cervicale spondilotice este, cel mai frecvent, insidios. In evolutia ulterioara, perioadele scurte de agravare a simptomatologiei existente si de completare a tabloului clinic cu noi simptome,sunt urmate de intervale lungi cu simptome relativ stabile . Debutul simptomatologiei poate fi si brusc, cu tetrapareza. Manifestarile clinice depind de localizarea anatomicaa deteriorarii medulare si de extensia afectiunii. Tabloul clinic in MSC variazade la un pacient la altul. In mod tipic, pacientii prezintaun debut insidios al inabilitatii membrelor superioare, acuzand inrautatirea scrisului de manain ultimele luni sau saptamani, dificultati in apucarea si tinerea obiectelor sau parestezii difuze in membrele superioare.

Simptomele caracteristice sunt: durerea cervicala, redoarea cefei, cracmente in miscari; se adauga fenomene iritative ale radacinilor nervoase, putandu-se produce:

● nevralgii (plexite) cervico-brahiale● periartrita scapulo-humerala (P.S.H.)● simpatalgii, cu fenomene algodistrofice, realizand sindromul umar-mana sau Steinbrocker, angioneuroze vasospastice periferice (sindrom Raynaud) etc.● torticolis

Tratament

Bilantul articular si muscular: se va evalua functionalitatea, adica se va testa articulatia lezata, atat din punctul de vedere al mobilitatii sale, cat si din punctul de vedere al fortei musculare. Ne referim la una dintre cele mai importante artroze - aceea a soldului -, care prin evolutia sa capata un puternic caracter invalidant.

Bilantul muscular se apreciaza dupa aceleasi metode, indeosebi clinice, cu referiri asupra bilantului muscular, global, analitic si sintetic.

Tratamentul medicamentos actioneaza impotriva durerii cervicale, insa efectele lui sunt de scurta durata si uneori pot fi agresive pentru bolnavii cu probleme gastrice; aceasta medicatie se ia cel mult 15 zile iar efectele ei sunt, limitate deoarece se trateaza efectul (durerea) si nu cauza (de aceea in lipsa kinetoterapiei fenomenele dureroase reapar).

Tratamenul medicamentos consta in folosirea unei medicatii antalgice care poate cuprinde: medicatie antalgica minora, obisnuita (Acid Acetilsalicilic, Aminofenazona etc.) medicatie pirazolonica (Butazolidin, Irgapirin, Reopirin, Fenilbutazona) etc. medicatie analgetica si antinevralgica (Novocaina, vitamina Bj, B^, B12 etc.) medicatie decontracturanta (Clorzoxazon Paraflex, Decontractyl, Apesan, etc.) medicatie iodica, care este totusi medicatie de electie in artroza, cu un efect bun vasodilatator,

trofic, dar cu aplicatie sezoniera (in sezonul cald)

Balneofizioterapia are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente rezultate. Aproape ca nu exista contraindicatii din punctul de vedere strict al bolii artrozice, excluzand bineinteles numai formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensati etc.).

6

Pot fi folosite toate metodele bealneofizioterapice, si anume:a) Electroterapia - diadinamice, ionizari etc.b) Hidroterapia are o utilizare, am putea spune, maxima in cura externa si se bucura de o apreciere deosebita din partea tuturor bolnavilor, pentru efectul sau calmant. Avem in tara noastra o serie de statiuni cu profil antireumatic:- Felix - bai oligometalice, slab mineralizate si radonice- Herculane, Pucioasa, Vulcana - bai termale si sulfuroase- Govora - bai sulfuroase, iodate si sarate- Bazna - bai iodate si sarate- Sovata, Amara, litoral (Eferie, Techirghiol) - bai sarate si cu namoluri.c) Termoterapia foloseste proceduri mai drastice, dar cu o mare eficienta: namolul cald, impachetarile cu parafina, baile de lumina generale si partiale etc. Obiectivele balneofizioterapiei:-calmarea durerilor de coloana.-combaterea redorii si a retractiilor-redobandirea mobilitatii coloanei-stabilizarea procesului de artroza-tonifierea musculaturii paravertebrale

Se mai pot utiliza:●curenti interferentiali(au efect: miorelaxant, analgezic, trofic, excitomotor)●ultrasunetele(au efect: fibrinolitic, decontracturant, analgezic, termic, de difuzie, antiinflamator, de stimulare a sistemului nervos)●curentul diadinamic(are efecte: vasodilatator, antiinflamator, decontracturant)●magnetodiafluxul(are efecte: antiinflamator articular si periarticular, efect sedativ, decontracturant)●laserterapia(are efecte: antiinflamatoare, antialgica, miorelaxanta, antiedematos)

Procedurile de fizioterapie se fac cate 10 sedinte de 2 ori pe an la un interval de 6 luni, (in cazurile mai grave se pot repeta mai des la recomandarea medicului specialist)

Masajul terapeutic: este eficient si in cazul tratarii spondilozei. Efectele masajului sunt: ● atat locale (calmarea durerii de la nivelul coloanei vertebrale, relaxarea musculaturii spatelui pentru a permite mobilizari mai eficiente ale articulatiilor coloanei, imbunatatirea circulatiei locale manifestate prin inrosirea si incalzirea pielii la nivelul la care se efectueaza masajul) ● generale (actiunea favorabila asupra starii generale a pacientului, prin indepartarea oboselii si efectul relaxant asupra intregului organism, activarea circulatiei sangvine la nivelul intregului corp, tonifierea musculaturii).

Kinetoterapia: dupa efectuarea masajului se poate trece la exercitiile de kinetoterapie, musculatura fiind incalzita, relaxata, durerea atenuata, astfel ca mobilizarile coloanei vertebrale vor putea fi executate mai usor, iar exercitiile vor fi mai eficiente.

Kineziterapia este absolut indispensabila si in tratamentul artrozelor. Miscarea se foloseste metodic, sub toate formele sale: miscari active, pasive, active-ajutate si cu rezistenta. Acestea se aplica atat la pat, cat si in afara de planul patului. Ationeaza direct asupra cauzei (asupra degenerarii vertebrelor si discurilor intervertebrale ajutand la rehidratarea acestora).

7

Obiective kinetoterapiei:●ameliorarea durerilor.●cresterea mobilitatii coloanei vertebrale.●mentinerea tonusului si a fortei musculare.●asigurarea unei circulatii sangvine adecvate.

Factori de risc

Ceafa este formata din coloana cervicala, muschi si ligamente care inconjoara gatul spre a-i conferi suport. Coloana cervicala este alcatuita din 7 vertebre, primele doua fiind diferite ca forma intrucat ele ataseaza craniul de colonala vertebrala si permit capului sa se miste dintr-o parte in alta. Urmatoarele 5 oase sunt cilindrice si sunt legate intre ele prin incheieturi, iar intre vertebre sunt “discuri”. Aceste discuri sunt moi, asemanatoare gelului si au rolul de a atenua socurile si de a permite coloanei vertebrale sa fie flexibila. Ligamentele adiacente sporesc suportul si puterea vertebrelor, iar muschii permit coloanei vertebrale sa se aplece si sa faca diverse miscari.

Maduva spinarii contine multi nervi care fac legatura intre creier si restul organismului. Ea este protejata de coloana vertebrala.

Imbatranirea este principalul factor de risc. In general, dupa 50 de ani, oasele si ligamentele se ingroasa, ingustand canalul spinal, facand miscarile mai dificile. De asemenea, discurile care amortizeaza socurile se subtiaza si nu mai pot proteja corespunzator vertebrele.Sedentarismul contribuie insa la aparitia bolii mult mai devreme, in jurul varstei de 30 de ani.

Un alt factor de risc sunt loviturile. Persoane precum gimnastii sau atletii pot pune o presiune foarte mare pe zona gatului, contribuind la aparitia spondilozei cervicale.De asemenea, postura incorecta joaca un rol foarte important in modificarile coloanei vertebrale, conducand la aparitia spondilozei cervicale.

Complicatii

Leziunie medulare cervicale inalte determina grade variabile de insuficienta respiratorie mecanica necesitand ventilatie mecanica. In cazurile cu insuficienTa respiratorie incompleta, terapia fizicala toracica este utila si o presiune negativa poate evita atelectazia, in special daca leziunea majora este sub C4. In cazul insuficientei respiratorii severe, intubatia traheala urmata de traheotomie asigura accesul tracheal pentru ventilatie si aspiratie. Stimularea nervului frenic poate fi utila la unii pacienti cu leziuni la nivelul C5 sau mai sus.

Pacientii cu lezare medulara acuta prezinta un risc crescut de tromboza venoasa si embolism pulmonar. In timpul primelor doua saptamani, folosirea unui dispozitiv de compresie a gambelor si anticoagularea cu heparina (5.000 UI subcutanat la fiecare 12 ore) sau warfarina (INR 2-3) sunt recomandate. In cazul paraliziei persistente, anticoagularea ar trebui probabil continuata timp de 3 luni.

Profilaxia ulcerelor de decubit trebuie sa implice schimbarea frecventa a pozitiei in scaun sau pat, utilizarea unor saltele speciale sisprijinirea cu perne a zonelor unde apar adeseori puncte de presiune, cum ar fi proeminentele sacrate sicalcaiele.

Tratamentul precoce al ulcerelor cu curaTarea atenta, debridarea chirurgicala sau enzimatica a Tesutului necrotic si drenajul si pansamentul adecvat pot preveni infectia Tesutului moale adiacent sau a osului.

Spasticitatea este adeseori manifestarea tardiva a bolii medulare, instalandu-se in saptamani sau chiar luni dupa injuria initiala. Exercitiile de intindere sunt utile pentru a mentine mobilitatea articulara.

8

Tratamentul medicamentos este eficient, dar poate avea ca rezultat reducerea functionalitatii deoarece unii pacienti isi utilizeaza propria spasticitate ca ajutor pentru a sta, a se misca sau a merge. Baclofenul (20-240 mg/zi in doze divizate) este cel mai eficient medicament disponibil; actioneaza prin facilitarea inhibitiei GABA-mediate a arcului motor reflex. Diazepamul actioneaza printr-un mecanism similar si este util pentru spasmul picioarelor care intrerupe somnul (2-4 mg la culcare). Pentru pacientii spitalizati se poate folosi inhibitorul muscular direct, dantrolenul (25-100 mg de 4 ori pe zi), dar este potenTial hepatotoxic. In cazurile severe baclofenul intratecal administrat prin intermediul unei pompe implantate, injectarile de toxina botulinica sau rizotomia dorsala pot fi necesare pentru a controla spasticitatea.

2.2.3.TUMORI ALE MADUVEI SPINARII

Maduva spinarii este inconjurata de un invelis fibros numit dura mater. Ambele sunt plasate intr-un canal osos format de vertebre, numit canalul spinal.

Tumorile care se dezvolta in aceasta zona a canalului spinal se impart in 3 grupe:

Tumori extradurale care se dezvolta in afara durei mater. Tumori intradurale extramedulare care se dezvolta in spatiul dintra maduva si invelisul sau. Tumori intramedulare care se dezvolta in interiorul maduvei spinarii.

Localizarea, marimea si natura tumorii se apreciaza in functie de studiile imagistice, cea mai importanta investigatie fiind rezonanta magnetica nucleara cu administrarea de substanta de contrast (RMN).Tumorile se pot dezvolta in orice zona a coloanei vertebrale.

Leziunile extradurale sunt cele mai frecvente, reprezentand circa 60% dintre toate tumorile medulare. Ele isi au originea de regula in vertebre.

Tumorile intradurale extramedulare reprezinta 30% din totalitatea tumorilor medulare.

Tumorile intramedulare sunt foarte rare, circa 10%, si apar mai frecvent la nivelul coloanei cervicale. Ele se pot asocia cu dilatatia cavitatii lichidiene centrale a maduvei, care se numeste canal ependimar, dand nastere siringomieliei asociate.

Cele mai frecvente tumori extradurale sunt metastazele care se raspandesc pe cale sanguina de la diferite tipuri de tumori primare (cancer de san, de prostata, etc), prin vasele si vertebrele coloanei.

Cele mai comune tumori intradurale extramedulare sunt schwanoamele si menignioamele. Meningioamele provin din dura mater, si sunt mai frecvente la femei, iar schwanoamele  se dezvolta din tecile radacinilor nervoase.

Tumorile intramedulare cele mai frecvente sunt:●astrocitoamele care provin din celulele de sutinere ale maduvei spinarii;● ependimoamele care provin din celulele care capitoneaza canalul ependimar central al maduvei ●hemangioblastoamele care sunt tumori vasculare provenite din vasele din interiorul maduvei.

Compresia maduvei spinarii de catre metastaze tumorale solide rezulta de obicei prin expansiunea metastazelor vertebrale in spaTiul epidural. Tumorile primitive care metastazeaza frecvent la nivelul osului includ cancerul pulmonar, de san si de prostate.

9

Clasificare

ASTROCITOAMELE

Aceste tumori provin din astrocite si reprezinta cele mai frecvente neoplasme primitive intracraniene.Manifestarile neuropatologice sunt foarte variabile si s-au facut numeroase incercari de impartire a tumorilor in functie de gradul histologic de activitate, care sa prezica cu acuratete evolutia clinica a acestora. Sistemul traditional de gradare al lui Kernoham si Sayre imparte tumorile astrocitare in patru grade, de la l la lV, gradul lV fiind cel mai malign. Din cauza a numeroase limite, acest sistem de gradare a fost abandonat in favoarea a doua sisteme derivate, cel mai folosit fiind sistemul de patru grade al Organizatiei Mondiale a SanataTii (OMS). Gradul l se refera la variante histologice speciale de astrocitom, care au un prognostic excellent dupa excizia chirurgicala. Acestea includ astrocitomul pilocitic juvenil, astrocitomul cu celule gigante subependimale (care apare la pacienTii cu scleroza tuberoasa) si xantroastrocitomul pleiomorfic. La cealalta extrema se afla gradul lV glioblastomul multiform, o tumora agresiva clinic. Intre ele se afla astrocitomul (gradul ll) si astrocitomul anaplastic (gradul lll).

Trasaturile definitorii care se asociaza cu comportamentul agresiv sunt reprezentate de hipercelularitate, atipiile nucleare si citoplasmatice, proliferarea endoteliala, activitatea mitotica si necroza. Proliferarea endoteliala si necroza sunt privite ca factori importanti de prognostic ai potentialului tumoral de crestere rapida si invazie agresiva a Tesutului normal inconjurator.

Astrocitomul cu malignitate redusa Aceste astrocitoame sunt mult mai frecvente la copii decat la adulTi. Astrocitomul pilocitic al cerebelului, numit asa datorita celulelor sale fusiforme caracteristice, este cea mai frecventa tumora cerebrala a copilariei. In mod tipic, aceasta tumora este benigna histologic, bine demarcata de Tesutul cerebral inconjurator si poate fi chistica. Excizia chirurgicala este indicata, iar supravietuirea pe termen lung reprezinta regula.

Astrocitomul cu malignitate crescuta Majoritatea covarsitoare a astrocitoamelor la adulti sunt cu malignitate mare, supratentoriale si nu au o margine clara de separatie a Tesutului neoplazic de cel sanatos. In cazul acestor tumori, celulele neoplazice migreaza la distanta de masa tumorala principal si infiltreaza Tesutul cerebral normal, deseori de-a lungul cailor nervoase de la nivelul substanTei albe.

EPENDIMOAMELE

Aceste tumori deriva din celulele ependimale si se dezvolta in anumite locuri caracteristice.La copii apar in interiorul ventriculilor, cel mai adesea in cel de-al patrulea ventricul. Histologic, tumorile aparute in copilarie sunt cu celularitate mare, iar diagnosticul poate fi pus de rozetele ependimale.

La adulti, se localizeaza mult mai frecvent in canalul spinal, in special in regiunea lombosacrata, provenind din filum terminale al maduvei spinarii. Ependimoamele care se dezvolta in regiunea sacrala la adulti au deseori un aspect histologic mixopapilar, cu un aranjamentpapilar al celulelor si cu productie de mucina.

Simptome

10

Pacientii cu tumori spinale prezinta dureri in zona localizarii tumorii. Simptomele dureaza timp indelungat, deoarece tumorile aceste cresc lent. Durerea se accentueaza de obicei noaptea. Dupa intervale varibile de timp pacientii acuza deficite motorii, parestezii, furnicaturi, anestezie cutanata cu diferite dispozitii anatomice, tulburari de mers, tulburari ale functiei sfincterelor urinare si anale.

Durerea de spate este de obicei primul symptom si este prezenta la internare la 90% dintre pacienti. Durerea este in mod caracteristic sacaitoare si poate fi asociata cu sensibilitate locala. Daca este comprimata o radacina nervoasa, este prezenta si durerea radiculara.

Semnele neurologice care acompaniaza compresia maduvei spinarii sunt determinate de locul unde se afla leziunea; maduva toracica este cel mai frecvent afectata. Slabiciunea urmata de pierderea sensibilitatii si disfuncTia autonoma (senzatia de mictiune imperioasa si incontinenta urinara, incotinenta fecala si impotenta sexuala la barbati) reprezinta amprenta compresiei medulare. Odata ce apar semnele de compresie medulara, ele tind sa progreseze rapid.

Este deci esentiala recunoasterea si tratarea acestei complicatii devastatoare a cancerului cat mai devreme posibil,pentru a preveni deficitele neurologice definitive

Examenul neurologic atent si complet este capabil sa localizeze nivelul leziunii. Testarea functiei diferitilor muschi ca  si testarea sensibilitatii de toate tipurile determina gravitatea afectarii structurale a maduvei.

Diagnosticul de precizie se efectueaza prin rezonanta magnetica cu si fara administrare de substanta de contrast.

Tumorile cerebrale se prezinta de obicei cu unul dintre cele trei sindroame: progresia subacuta a unui deficit neurologic focal convulsii sau afectarea neurologica nonfocala cu cefalee, dementa, tulburari de personalitate sau tulburari de

mers. Prezenta simptomelor sistemice ca starea de rau general, scaderea in greutate, anorexiasau febra sugereaza mai degraba metastaze cerebrale, decat o tumora primitiva cerebrala.

Tumorile care invadeaza sau comprima scoarTa cerebrala sunt mai frecvent asociate cu convulsiile decat neoplasmele subcorticale. Chiar si meningioamele mici care comprima cortexul cerebral adiacent se pot insoti de convulsii.

Tulburarile neurologice nonfocale reflecta de obicei cresterea presiunii intracraniene, hidrocefalie sau invazia difuza a tumorii. Metastazele multiple sau infitratul difuz al creierului de catre gliom sau limfom se poate manifesta prin demenTa sau scaderea pragului atenTiei. Tumorile localizate in anumite zone cerebrale pot produce deficite fine; de exemplu, tumorile lobului frontal pot produce tulburari de personalitate sau depresie. Cefaleea poate fi rezultatul iritaTiei focale sau al deplasarii structurilor sensibile la durere sau al cresterii generalizate a presiunii intracraniene. In prima situatie, cefaleea este localizata tipic si are o intensitate constanta, dar poate fi dependenta de pozitia capului.

O cefalee care mai degraba se inrautaTeste decat sa se amelioreze in clinostatism sugereaza prezenta unei mase tumorale. Cefaleea data de o presiune intracraniana crescuta are anumite caracteristici. In stadiile precoce, atat timp cat presiunea intracraniana este crescuta intermitent, cefaleea se asociaza in principal cu „unde in platou“ de presiune intracraniana crescuta. Cefaleea este de obicei holocefalica si episodica, aparand de mai multe ori pe zi.

Mai putin obisnuit, tumorile maligne spinale si cerebrale pot prezenta un debut asemanator cu accidentul vascular cerebral sau cu un deficit neurologic focal. Acest debut poate fi determinat de hemoragia intratumorala, dar deseori hemoragia nu poate fi demonstrata, iar mecanismul este obscur. Tumorile care determina frecvent hemoragie includ astrocitoamele si melonoamele metastatice cu malignitate crescuta, precum si coriocarcinomul.

11

Tratament

Interventia chirurgicala se efectueaza in primul rand cu scopul de a obtine tesut tumoral pentru examenul anatomopatologic si diagnosticul etiologic. De asemenea prin operatie se obtine inlaturarea presiunii exercitate de tumora asupra maduvei spinarii, si stabilizarea vertebrelor, atunci cand este necesar.

In mod clasic pacientul este operat in pozitie de decubit ventral, practicandu-se laminectomii decompresive pe nivelele dorite. Apoi se expune dura mater care se deschide, daca leziunea este situate intradural. Tumorile intramedulare se rezeca cu ajutorul sistemelor de magnificatie optica (lupe, microscop operator), iar piesa anatomica este analizata de catre anatomopatolog.

In general interventia chirurgicala de rezectie a tumorii este suficienta pentru vindecarea definitiva a tumorilor benigne. Tumorile metastatice si glioamele pot beneficia de tratament oncologic postoperator.

Tratamentul optim al celorlalte astrocitoame cu malignitate scazuta este controversat. Pentru pacienTii simptomatici, fie cu deficit neurologic focal, fie cu epilepsie prost controlata, excizia chirurgicala este tratamentul de electie. Daca radioterapia postoperatorie trebuie administrata de rutina, nu este incasigur.

Desi iradierea poate intarzia recidivele tumorale, este posibil ca aceasta sa fie rezervata mai bine recidivelor tumorale, cand tumora poate sa dezvolte un fenotip mult mai malign. Cand este posibila doar biopsia sau rezectia partiala, postoperator,de obicei se administreaza radioterapia externa.

Pentru pacientii asimptomatici sau cu simptome minime, ar trebui prelevata biopsia in scop diagnostic sau ar trebui rezecata tumora. Nu exista nici o dovada ca amanarea rezectiei definitive sau a radioterapiei pana cand pacientul devine mai simptomatic este daunatoare. Chimioterapia nu are un rol bine definit in tratamentul astrocitomului cu malignitate redusa.

Astrocitoamele cu malignitate mare sunt tratate cu glucocorticoizi, chirurgie, radioterapie si chimioterapie. Terapia cu dexametazona este in general instituita la momentul diagnosticului si continua pe tot parcursul radioterapiei. Dupa terminarea radioterapiei, doza este scazuta pana la cea mai mica doza tolerata.

Chimioterapia, hormonoterapia si antaigicele pot fi utile uneori la inceputul bolii, chiar in cazuri inoperabile, cu adenopatii, metastaze etc.

Chimioterapia foloseste o serie de substante capabile sa impiedice cresterea si extinderea tumorilor maligne, ele putand prelungi viata si ameliora temporar starea bolnavului. Dupa un timp, toate aceste substante dezvolta rezistenta, devenind inactive. Dintre chimioterapice, antimitoticele si antimetabolitii sunt cele mai intrebuintate.

Antimitoticele actioneaza asupra celulelor in diviziune, in mitoza.

Antimetabolitii sunt substante care antreneaza carenta unor metaboliti (baze purinice si pirimidice, acid folie) indispensabili cresterii celulelor neoplazice. Mercaptopurina si derivatul sau Imuranul (mai putin) sunt droguri active in leucemia acuta, dar dezvolta repede rezistenta si provoaca leucopenie si trombopenie. Methotrexatul si Aminopterina -substante antifolice - sunt active in leucemia acuta, dar

12

administrarea lor este insotita de deprimarea hematopoiezei, ulceratii digestive, scaderea rezistentei in infectii etc.

COMPLICATIILE TERAPIEI

Una dintre cele mai comune complicatii ale chimioterapiei este caderea parului. Ca pacientul ia medicamente in corpul ei, pe care o vizeaza acele celule care se divid rapid. Dar celulele care cauzeaza parul sa creasca avea aceeasi trasatura, astfel incat substantele chimice le ataca la fel de bine, cauzand parul sa cada in cele din urma. Desi nu poate parea la fel de grava ca si alte probleme care pot aparea de la "chimio", ea continua sa puna probleme pentru multi oameni, deoarece exista o serie de implicatii psihologice si emotionale pentru a pierde parul, chiar si pentru o perioada limitata de timp. Sistemul nervos este vulnerabil la toxicitatea radioterapiei, desi sinteza de ADN, Tinta principala a iradierii, apare rar. Mecanismul exact al afectarii este necunoscut, dar peroxidarea lipidelor de la nivelul mielinei si a membranelor celulare nervoase, ca urmare a productiei de radicali liberi indusa de radioterapie, pare a contribui la acest efect. Din punct de vedere histologic, se constata demielinizare, degenerescenta hialina a arteriolelor mici si, eventual, infarcte si necroza cerebrala. Totusi, afectarea prin iradiere poate aparea fara o vasculopatie, sugerand faptul ca ischemia este cea mai tardiva manifestare si nu contribuie in intregime la distructia tisulara. Afectarea cerebrala prin iradiere este clasificata in functie de momentul de aparitie. Afectarea acuta prin iradiere apare in timpul sau imediat dupa terapie.

Disfunctia endocrina apare frecvent dupa expunerea glandei pituitare sau a hipotalamusului la iradierea terapeutica. Hormonul de crestere reprezinta hormonul pituitar cel mai sensibil la radioterapie, iar hormonul stimulator al tiroidei este cel mai putin sensibil; ACTH-ul, prolactina si gonadotropinele au osensibilitate medie.

Dezvoltarea unui neoplasm secundar reprezinta un alt risc al iradierii terapeutice, care apare in general la mai multi ani dupa expunerea la iradiere. In functie de teritoriul iradiat, riscul de glioame, meningioame, sarcoame si cancer tiroidian este crescut. Pacientii cu glioame cu malignitate foarte maresi metastaze la nivelul sistemului nervos nu supravietuiesc in general acestei complicatii tardive a radioterapiei.

Meningita Definitie Meningita este o infectie a membranelor (meningele) care invelesc creierul si maduva spinarii si uneori si a lichidului cefalorahidian (LCR) care inconjoara creierul si maduva spinarii.  Meningita consta in tumefierea (inflamarea) foitelor meningeale ale creierului si in unele cazuri si ale maduvei spinarii, aparand meningita spinala

Tabloul clinic clasic al adultilor cu meningita bacteriana include cefaleea, febra si meningismul,deseori cu semne de disfunctie cerebrala; aceste manifestari sunt observate la mai mult de 85% dintre pacietti. Greata, varsaturile, contracturile, astenia, transpiratiile profuze, mialgiile si fotofobia sunt de asemenea frecvente. Meningismul poate fi subtil sau marcat, insotit de semnele Kernig si/sau Brudzinski.

13

Aceste semne sunt evidente numai la aproximativ 50% dintre adultii cu meningita bacteriana, iar absenTa lor nu elimina aceasta posibilitate de diagnostic.

Disfunctia cerebrala este manifestata in principal prin confuzie, delir sau prin alterarea starii de constienta care poate merge de la letargie la coma. Paraliziile de nervi cranieni afectand in special nervii cranieni IV, VI si VII apar in 10 pana la 20% din cazuri, ocazional fiind concomitente cu deficite neurologice de focar, cum ar fi defectele de camp vizual, disfazia si hemiparezele.

Crizele convulsive apar la aproximativ 40% din cazuri. Convulsii recurente si deficite neurologice focale sunt mult mai frecvente in stadiile precoce ale meningitei pneumococice decat a celei meningococice sau cu H. influenzae

Cele mai frecvente simptome ale meningitei includ si varsaturi si intoleranta la lumina (fotofobie) sau zgomot (fonofobie). De regula, copiii prezinta numai simptome nespecifice, cum sunt iritabilitatea si somnolenta. Prezenta unei eruptii cutanate poate indica o anumita cauza a meningitei; de exemplu, meningita cauzata de meningococ poate fi insotita de o eruptie cutanata caracteristica.

Varstnicii deseori au manifestari insidioase, debutand cu letargie sau obnubilare si cu semnevariabile de inflamatie meningeala si fara febra. La acest subgrup de pacienti, o alterare a statusului mental nu trebuie sa fie atribuita altor cauze pana cand nu este exclusa meningita bacteriana prin examinarea LCR. Multe dintre semnele de meningita bacteriana, incluzand alterari ale constientei, sunt prezente la pacienti aflati dupa o interventie neurochirurgicala si/sau dupa un traumatism cranian

Inflamatia cronica a meningelui (pia-, arahnoida siduramater) poate produce disfunctie neurologica importanta sipoate fi fatala daca nu este tratata cu succes. Aceasta afectiune este cel mai frecvent diagnosticata atunci cand exista un sindrom neurologic caracteristic pentru mai mult de 4 saptamani si cand este asociata cu un raspuns inflamator persistent la nivelul lichidului cefalorahidian (LCR) (numarul leucocitelor >5/μl). Cauzele sunt variate, iar tratamentul adecvat depinde de identificarea etiologiei. Cinci categorii de afecTiuni sunt luate in considerare pentru cele mai multe meningite cronice:

1) infectii meningeale 2) neoplasme 3) afecTiuni inflamatorii neinfectioase4) meningite chimice si

5) infectii parameningeale

Exista doua forme clinice de meningita cronica. In prima,simptomele sunt cronice si persistente, pe cand in cea de-a doua exista episoade de boala discrete sirecurente. In cel de-al doilea tip de meningita, toate simptomele sisemnele precum siparametrii LCR de inflamatie meningeala sunt remise complet intre episoadele de boala, fara o terapie specifica.La asemenea pacienti cele mai probabile etiologii includ infecTia cu virus herpex simplex (VHS) tipul 2; meningitele chimicedate de patrunderea in LCR a diverselor componente ale tumorilor epidermoide, craniofaringiomului sau a colesteatomului;situatii inflamatorii primitive incluzand sindromul Harade-Koyanagi-Vogt, sindromul Behcet, meningita Mollaret silupusul sistemic eritematos; sihipersensibilitatea la medicamente, cu administrarea repetata a acelor medicamente la care organismul reacTioneaza.

Durata meningitei cronice are valoare diagnostica; de exemplu, un pacient netratat cu meningita tuberculoasa este puTin probabil sa supravietuiasca peste 4-6 saptamani.

Este deseori necesar sa se efectueze un numar mare de teste diagnostice daca drumul pe care s-a pornit iniTial nu releva cauza. In plus, probe repetate din cantitati mari de LCR pot fi necesare pentru diagnosticul diverselor infectii sau al afectiunilor maligne in cadrul carora apare meningita cronica. De exemplu, meningita limfomatoasa sau carcinomatoasa poate fi diagnosticata prin examinarea unei sectiuni a sedimentului celular provenit din centrifugarea unui volum mare de LCR. Diagnosticul de meningita fungica poate necesita volume mari de LCR pentru cultura din sediment. Daca punctia lombara standard este nerevelatoare, un rezervor cu robinet cervical pentru prelevarea de probe din LCR in apropierea meningelui bazal poate fi util.

14

Diagnosticul prin biopsie meningeala trebuie luat in considerare in mod serios la pacienTii cu stare generala sever afectata, care necesita decompresie ventriculara cronica sau a caror boala progreseaza rapid. Activitatile chirurgului, anatomopatologului, microbiologului sicitologului trebuie coordonate astfel incat sa se obTina probe suficient de mari pentru culturi adecvate sipentru studii histologice simoleculare, inclusive pentru microscopia electronica sipentru reacTta de polimerizare in lant. Rezultatul biopsiei meningeale poate fi imbunatatit prin evidentierea leziunilor tinta cu ajutorul RMN cu contrast sau TC.

Tipuri de meningita

MENINGITELE VIRALE

Manifestari clinice

Sindromul meningitei virale consta in febra,cefalee si iritatie meningeala, impreuna cu semne inflamatorii ale lichidului cefalorahidian (LCR) constand, in mod tipic, in pleiozitoza limfocitara, o proteinorahie usor crescuta sio glicorahie normala.Febra poate fi insotita de stare generala alterata, mialgii, anorexie, greturi sivarsaturi, durere abdominala si/sau diaree.

Nu este neobisnuita prezenta unei letargii sau somnolente usoare. Prezenta unor afectari mai profunde a starii de constiinta,cum ar fi stupoarea, coma sau confuzia marcata trebuie sa puna probleme de diagnostic. In mod similar, prezenta de convulsiilor, paralizie de nervi cranieni sau alte semne sisimptome neurologice de focar sugereaza afectarea parenchimatoasa, care nu este caracteristica pentru meningitele virale necomplicate.

Cefaleea asociata cu meningita virala este in mod caracteristic cu localizare frontala sau retroorbitala sise asociaza deseori cu fotofobie sidurere la mobilizarea globilor oculari. Redoarea de ceafa este prezenta in cele mai multe cazuri dar poate fi usoara siprezenta numai in apropierealimitei de anteflexie a gatului. Evidenta unei iritatii meningeale severe, cum ar fi prezenta semnelor Kernig si Brudziuski, este in general absenta.

Etiologie Folosirea tehnicilor de rutina serologice side cultura permite stabilirea unei cauze virale specifice

in 30-70% din cazurile cu meningite virale. Studiile cu ajutorul reactiei de polimerizare in lanta LCR-ului (vezi mai jos) indica faptul ca cel putin doua treimi dintre cazurile de meningite aseptice cu culturi negative sunt date de enterovirusuri, facand ca acest grup de virusuri sa fie pe de parte cea mai importanta cauza de meningite virale.

Examinarea LCR Cel mai important test de laborator pentru diagnosticul meningitei consta in examinarea LCR-

ului. Profilul tipic in cazurile de meningita virala este constituit din pleiocitoza limfocitara, proteinorahie usor crescuta siglicorahia normala. Virusurile nu pot fi vazute pe un frotiu colorat Gram, acido-alcoolic sau cu tus al LCR-ului. Neutrofilele polimorfonucleare (PMN) pot predomina in primele 48 ore de boala, in special in anumite infecTii enterovirale sipot persista mai mult atunci cand infecTia este data de echovirusul 9 sau virusul cabalin estic.

Pacientilor suspectati de meningita virala sicu pleiocitoza PMN ar trebui sa li se repete examinarea LCR-ului la 8-12 ore, pentru a vedea daca exista o crestere a numarului de cellule mononucleare. Prezenta unei pleiocitoze PMN ar trebui intotdeauna considerate ca meningita bacteriana sau infectia parameningeala

15

Virusul Ar trebui luat in considerare atunci cand meningita apare iarna tarziu sau primavara devreme, in special la sexul masculin (barbaTi/femei = 3:1)

Prognostic La adulti, prognosticul pentru recuperarea totala a meningitelor virale este excelent. Putini

pacienti se plang de persistenta cefaleei, afectare mentala usoara, incoordonare sau astenie generalizata pentru saptamani sau luni. Rezultatul la copii sinou-nascuti (<1 an) este mai putin sigur.

Afectarea intelectului, a capacitatii de invatare, pierderea auzului sialte sechele permanente neurologice au fost consemnate in cateva studii; totusifrecvenTa acestora nu e sigura.

MENINGITA BACTERIANA

La cei mai multi oameni care fac meningita bacteriana, aceasta este provocata de unul din cele doua tipuri de bacterii: Streptococcus pneumoniae sau Neisseria meningitidis. Aceste bacterii traiesc adesea in organismul uman, cel mai frecvent la nivelul nasului si a gatului, fara sa provoace afectiuni. Totusi, bacteriile acestea pot provoca meningita daca patrund in circulatia sanguina, de unde ajung la lichidul cefalorahidian sau la tesuturile (meninge) care inconjoara creierul si maduva spinarii.  Nou-nascutii si persoanele in varsta sunt mai predispuse la meningita. Unele forme de meningita este transmis prin contact direct cu lichid din gura sau gat a unei persoane infectate. Acest lucru poate sa apara în timp ce saruta sau de a folosi altcuiva preparate. In cazurile generale, meningita nu este transmisa prin casual contact. Alte doua bacterii care pot provoca uneori meningita sunt streptococul de grup B si Listeria monocytogenes. Meningita cauzata de bacteria streptococica de grup B apare cel mai frecvent la nou-nascuti, care se pot infecta in timpul nasterii sau dupa. 

Emblema morfopatologica a meningitei bacteriene este exudatul din spatiul subarahnoidian.La examinarea macroscopica, exudatul are un aspect tipic, galben-cenusiu sau verde-galbui. Este cel mai abundent in cisternele de la baza creierului sipe suprafetele convexe ale emisferelor cerebrale, in santurile rolandic sisilvian. Exudatul purulent se acumuleaza in cisternele bazale siastfel, in absenta obstructiei, se extinde de-a lungul maduvei spinarii si al tecilor nervilor si in interiorul sistemului ventricular. Examenul microscopic al exudatului din spatiul subarahnoidian in stadiile precoce de boala evidenÆiaza un numar mare de neutrofile side bacterii. Intr-un interval de 2-3 zile de la infectie apar semnele de inflamatie in peretii vaselor sanguine subarahnoidiene mici simedii. Infiltrarea de catre limfocite si neutrofile a spatiului subintimal din peretii arteriali este relativ caracteristica infectiei meningelor.

Venele meningeale se dilata sisufera infectii murale care pot fi complicate de necroza focala a peretelui vascular, de formarea unui trombus mural in lumen sau de afectarea sinusurilor durale. Infarctul cortical hemoragic poate fi rezultatul trombozelor venelor corticale siale sinusului dural. Spre sfarsitul primei saptamani de existenta a inflamatiei

Cauze

16

De obicei, meningita este cauzata de o infectie cu microorganisme. Majoritatea infectiilor se datoreaza virusurilor, urmate cel mai frecvent de infectiile cu bacterii,fungi si protozoare. De asemenea, poate fi provocata de diverse cauze neinfectioase.

Termenul meningita aseptica se refera la cazurile de meningita in care nu se poate demonstra infectia bacteriana. Acest tip de meningita este de obicei provocat de virusuri, dar poate aparea si din cauza unor infectii bacteriene care au fost deja tratate partial, cand bacteriile dispar din meninge, sau agentii patogeni infecteaza un spatiu adiacent meningelui (de exemplu sinuzita). 

Multiple procese infectioase si neinfectioase pot fi responsabile de producerea unui sindrom meningitic acut si pot fi confundate cu meningita bacteriana acuta, cuprinzand focarele de infectie parameningeala(de exemplu abcesul cerebral, empiemul subdural si abcesul subdural; vezi mai jos), meningitele sau encefalitele virale, sifilisul SNC, manifestarile neurologice din boala Lyme,meningita tuberculoasa, meningita fungica, endocardita bacteriana

Endocardita (o infectie a valvelor cardiace cu difuzia unor mici grupuri de bacterii in circulatia sanguina) poate provoca meningita aseptica. Meningita aseptica poate fi, de asemenea, rezultatul infectiei cu spirochete, un tip de bacterii care includ Treponema pallidum (cauza sifilisului) si Borrelia burgdorferi (cunoscuta prin faptul ca provoaca boala Lyme).

Meningita poate fi intalnita in malaria cerebrala (malarie care infecteaza creierul) sau meningita amibiana, o meningita produsa de infectia cu amibe precumNaegleria fowleri, contractata din surse de apa dulce.

Diagnostic

Trasaturile tipice ale LCR din meningita bacterianaacutaconstau dintr-o presiune de curgere crescuta, o pleiocitozacu neutrofilie, o concentraÆie crescutade proteine si din hipoglicorahie. Presiunea de curgere este crescutapractic in toate cazurile. Valorile care depasesc 600 mm de apasugereaza existenta edemului cerebral, a hidrocefaliei comunicante sau a focarelor supurative intracraniene.

Aspectul lichidului la examinarea macroscopicapoate fi cu flocoane sau tulbure, dacanumarul de leucocite este crescut. Ocazional, lichidul poate parea tulbure datoritaprezentei microorganismelor, in absenta unei pleiocitoze semnificative in LCR; acesta este un semn de prognostic infaust. Punctia lombaratraumatizantapoate produce un LCR initial hemoragic, dar care trebuie sase clarifice pe masurace curgerea continua.

Xantocromia poate aparea in timpul evolutiei meningitei, dar trebuie sasugereze posibilitatea existentei unei hemoragii subarahnoidiene, iar la pacientii cu boli cardiace valvulare ridicaproblema existentei unui anevrism micotic rupt. ConcentraÆia de leucocite din LCR este de obicei crescutain meningitele bacterianenetratate, putand fi intre 10 si peste 1000 x 103 la litru. Valori > 1.000 x 103 / l sunt gasite in 60-70% din cazuri.

Leucocitoza arata o predominanÆaa neutrofilelor. O concentratie foarte scazutaa leucocitelor din LCR in meningita bacterianaa fost deseori asociatacu un prognostic sumbru. Prin urmare, coloratia Gram si culturile trebuie facute din toate probele de LCR, chiar in absenta unei pleiocitoze in LCR.

Concentratia de proteine din LCR este crescutapractic in toate cazurile de meningita bacteriana, uneori panala un grad extrem atunci cand este prezent blocul spinal, posibil datoritadistructiei barierei hematoencefalice si/sau datoritaproducerii de protein de catre leucocitele si/sau microorganismele din spaÆiul subarahnoidian.

Concentratia de glucoza din LCR este mai micade 40 mg/dL (<2,2 mmol/l) la aproximativ 60% dintre pacienti.

17

Analize de sange si imagistica

Rezultate ale testelor LCR in diverse tipuri de meningita

Tipul de meningita   Glucoza   Proteine Celule

Bacteriana acuta scazut crescutpolimorfonucleare,frecvent > 300/mm³

Virala acuta normal normal sau crescutmononucleare,< 300/mm³

Tuberculoasa scazut crescutmononucleare sipolimorfonucleare, < 300/mm³

Fungica scazut crescut < 300/mm³

Malign scazut crescutde obiceimononucleare

TratamentMeningita este o afectiune cu risc vital si, netratata, se asociaza cu o rata ridicata a mortalitatii.

Intarzierea instituirii tratamentului se asociaza cu o evolutie nefavorabila a bolii.Tratamentul initial este cel cu antibiotice cu spectru larg. In cazul suspiciunii de meningita meningococica, se recomanda administrarea de benzilpenicilina inainte de transferul pacientului la spital.

Terapia antimicrobiana Gestul initial in cazul unui pacient cu suspiciune de meningita bacteriana este efectuarea unei punctii lombare pentru a recolta LCR pentru analize.Pacientii trebuie sa primeasca un tratament antimicrobian empiric de urgenTa, in functie de varsta si statusul bolii subiacente, in cazul in care nu este identificat nici un agent etiologic prin coloraTia Gram sau prin testele de diagnostic rapid si daca diagnosticul de meningita bacteriana este probabil.

Este necesara administrarea intravenoasa de fluide in caz de hipotensiune (valoare scazuta a tensiunii) sau soc.

Deoarece meningita poate cauza cateva complicatii precoce severe, se recomanda internarea persoanei intr-o unitate de terapie intensiva, daca este necesar.

La pacientii aflati dupa interventii neurochirurgicale sau la cei cu sunturi ale LCR sau cu corpi straini lasati pe loc, cele mai probabile microorganisme infectante sunt stafilococii, difteroizii sau bacilii gram-negativi, inclusiv P. aeruginosa.

La pacientii care prezinta un nivel foarte scazut al starii de constienta sau insuficienta respiratorie, poate fi necesara instituirea ventilatiei mecanice.

18

Hidrocefalia (blocarea circulatiei LCR) poate impune inserarea temporara sau pe termen lung a unui dispozitiv de drenaj, cum ar fi un sunt cerebral.

De asemenea, se pot administra corticosteroizi pentru a impiedica eventualele complicatii in urma inflamatiei excesive.Tulpinile meningococice care sunt relativ rezistente la penicilina au fost semnalate de asemenea in multe zone,indeosebi in Spania, dar cei mai multi pacienti care gazduiesc astfel de tulpini s-au insanatosit cu tratamentul standard cu penicilina.

Preventie

Pentru a preveni imbolnavirea de meningita, este important ca parintii sa le ofere copiilor vaccinurile necesare pentru imunizare. Nu toate tipurile de meningita pot fi prevenite prin vaccinare, insa vaccinarea este un mod eficient de profilaxie.

Exista mai multe tipuri de vaccinuri impotriva meningitei si anume:● vaccinul impotriva pojarului, a oreionului si a rubeolei, administrat de rutina la copiii de 12 luni-15 luni● vaccinul impotriva varicelei (varsatul de vant), recomandat la copii cu varste mai mici de 18 luni, la copii mai mari, adolescenti si la adulti care nu au avut varsat de vant.● vaccinul HIb (anti Haemophilus influenzae de tip B) se recomanda la toti copiii cu varste intre 2 luni-5 ani, la toate persoanele cu varste peste 5 ani care au siclemie (anemie cu hematii in secera) sau au sistemul imunitar slabit.● vaccinul meningococic  este recomandat la persoanele cu risc crescut de infectie, precum varstnicii, copiii si adultii cu sistemul imunitar slabit.  

Administrarea vaccinului nu ii va oferi copilului imunitate pentru tot restul vietii impotriva meningitei deoarece aceasta poate fi cauzata si de alte bacterii si virusuri. Acest vaccin se va administra intramuscular si va proteja nou-nascutii dupa 2-3 doze in proportie de 95%, fiind in special recomandat celor trecuti de varsta de 2 luni.

Epidemiologie

In perioada iunie-septembrie 2007, in sectiile de adulti ale INBI „Prof. dr. Matei Bals” s-au internat 178 pacienti cu meningita cu LCR clar, 132 dintre acestea indeplinind definitia de caz amintita. Restul de 46 de cazuri au fost confirmate drept meningite bacteriene sau tuberculoase. Din totalul celor 132 cazuri, in sectia Adulti III a INBI au fost ingrijiti 28 de pacienti care indeplineau definitia de caz pentru o meningita acuta cu LCR clar. 1. Datele epidemiologice sunt prezentate mai jos • Varsta medie – 23,8 ani (14 -38 ani) • Sex ratio- M:F – 1,5:1 • Mediu de provenienta rural vs urban 53,6% vs 46,4% • Scaldat- 20,8% • Sursa de apa potabila: fantana vs retea 46,4% vs 53,6% • Animale in gospodarie – 53,6%

Meningita bacteriana apare, anual, la aproximativ 3 persoane din 100000 in țarile vestice. Studiile populaționale pe scala larga au aratat ca meningita bacteriana este mai frecventa, cu 10,9 cazuri din 100000, si apare mai des vara. In Brazilia, rata meningitei bacteriene este mai mare, cu 45,8 cazuri din 100000, anual.  Africa sub-sahariana a fost afectata de epidemii importante de meningita meningococica timp de peste un secol,  ducand la etichetarea acesteia ca „zona cu meningita”.

19

Epidemia apare de obicei in sezonul uscat (decembrie-iunie) iar valul de epidemii poate dura intre doi si trei ani, disparand in timpul sezonului ploios. In aceasta zona se intalnesc rate de atac de 100–800 cazuri la 100000 locuitori, asistența medicala fiind deficitara. Aceste cazuri sunt provocate in mod predominant de meningococi. Cea mai mare epidemie inregistrata vreodata a cuprins intreaga regiune, provocand peste 250000 cazuri de imbolnaviri si 25000 de decese.

3.REZULTATE

Spondiloza cervicala

Ameliorarea simptomelor depinde de:► varsta pacientului<60 ani►prezenta sau absenta lordozei cervicale normale]►vechimiea suferintei<2 ani►gravitatea afectarii medulare-absenta semnalelor patologice IRM intramedulare►numarul segmentelor medulare comprimate

In cazul bolii cu evolutie indelungata chirurgia decompresiva si/sau reconstructive a canalului medular previne si intarzie agravarea neurologica a pacientului creea conditiile anatomice optime pentru tratamentul medical si recupare.

►Ameliorari dupa procedure decompresive posterioare-laminoplastie 58-82%►Ameliorari dupa procedure anterioare urmate de artrodeze 70-87%►Agravari dupa procedure posterioare 6%►Agravari dupa procedure anterioare 23%►Agravari fara interventii chirurgicale-numai cu tratament conservator-26%

Spondiloza este o afectiune care apare in mod natural ca urmare a inaintarii in varsta. Este un proces normal de degradare a coloanei vertebrale si elementelor adiacente (muschi, ligamente paravertebrale si discuri intervertebrale) dupa solicitari repetate. Aparitia bolilor de coloana vertebrala poate fi grabita de traumatisme ale coloanei, pozitii incorecte ale coloanei in timpul activitatii, caratul greutatilor prea mari, osteoporoza, cifoza, scolioza, etcToate aceste cauze pot conduce in timp la hernie de disc, sciatica, stenoza spinala si spondiloza. In cazurile in care articulatiile de la nivelul coloanei vertebrale tind sa se inflameze, poate sa apara spondilita anchilozanta.

Meningita virala

Se constata afectarea mai frecventa a sexului masculin si a varstelor tinere; restul datelor de epidemiologie nu au demonstrat un anumit pattern pentru aceste cazuri, constatandu-se valori echivalente in ceea ce priveste: mediul de provenienta, sursa de apa, prezenta animalelor in gospodarie. a. Un element important l-a constituit afectarea cu predilectie a subiectilor tineri (Fig.1) sub varsta de 30 de ani (p<0,01).

Intre 80% si 92% din persoanele care fac meningita virala in fiecare an sunt infectate cu virusuri care traiesc in mod normal in . Aceste enterovirusuri (cum ar fi virusul Coxsackie si echovirusul) fac parte din flora intestinala fara sa produca vreo boala. Totusi, ele pot provoca meningita atunci cand sunt transmise de la o persoana la alta prin intermediul alimentelor, apei sau obiectelor contaminate. provocata de enterovirusuri apare cel mai frecvent la copii mici si la sugari.

20

Virusurile herpetice pot fi de asemenea o cauza de meningita cu encefalita. Ele sunt adesea prezente in organismul uman fara sa determine nici o boala, totusi ocazional ele devin active si provoaca afectiuni. Virusurile herpetice pot fi transmise de la o persoana la alta prin intermediul contactelor apropiate, precum sarutul, tusea, stranutul sau contactul sexual. Uneori, virusurile herpetice pot trece de la o mama la copilul ei, in timpul nasterii. In cazuri rare, alte virusuri, precum virusul imunodeficientei umane (HIV) sau virusul ce provoaca oreionul, pot cauza meningita.

Tumori ale maduvei spinarii

Din punct de vedere neurologic, imediat post operatoriu evolutia este considerata favorabila daca pacientul nu s-a agravat motor. In ti mp, evolutia este favorabila in aproximativ 80% din cazuri si nefavorabila in 20% dintre cazuri. Din cele 20% cazuri cu evolutie ne fa vorabila, 10% sunt cu agravare neurologica definitive. Exista si alte posibilitati de tratament in afara de tratamentul chirurgical? Singurul tratament curati v este tratamentul neurochirurgical

4.CONCLUZII

Mielopatia spondilotica cervicala

1.Spondiloza cervicala este o afectiune atat subdiagnosticata cat si supradiagnosticata. Multi din pacientii cu procese medulare intramedulare, prezinta, in antecedente, laminectomii datorita suspiciunii incorecte precum ca spondiloza a fost responsabila

2.Diagnosticul este stabilit cel mai bine prin RMN3.Incidenta este de 2 - 3 ori mai mare la barbati, mai frecvent la barbatii tineri4.Afecteaza nu numai calitatea vietii ci si capacitatea de munca

Tumori

1. Nu se cunoaste cauza exacta a dezvoltarii si proliferarii intense a celulelor care dau nastere tumorilor.

2. S-a constatat efectul benefic al dozelor mari de metilprednisolon administrate in intervalul primelor 8 ore dupa traumatism.

3. Factorul critic pentru recuperarea funcTionala este timpul scurs de la producerea traumatismului pana la instituirea oricarei terapii.

4. Tumorile medulare sunt mai rare decat cele intracraniene, raportul fiind de 1/5. Se intalnesc mai ales la adulti, intre 20 si 40 de ani.

Meningita

1. Nu se cunoaste cu precizie agentul etiologic pentru epidemia de meningite din 2007; se presupune ca acesta ar putea fi ECHO 4

2. Meningita este o problema majora de sanatate la nivel international, asa cum arata experienta recenta din Africa si America de Sud;

3. Meningita pneumococica este cea mai frecventa forma etiologica observata la pacientii cu varsta peste 30 de ani si constituie aproximativ 15% din totalul cazurilor de meningita din Statele Unite

4. Sechelele majore cuprind pierderea auzului sau vorbire intarziata, retardare mentala, paralizie cerebrala, crize convulsive si probleme de comportament

21

BIBLIOGRAFIE

1. Harrison-Principii de Medicina Interna ,Editia 14,Ed.Teora,Bucuresti 20032. Corneliu Borundel,-Manual de medicina interna pentru cadre medii,Editura

ALL,Bucuresti 19943. Teza de Doctorat-Mieloatia Spondilotica Cervicala,Albertina Claudia

Anton,Iasi 20104. Conferinta de Neurochirurgie si Neuroreabilitare—Mielopatia Cervico

Toracala Degenerativa,Conf.Unuiv.Dr. Gorgan Mircea5. www.sfatulmedicului.ro 6. www.medenciclopedie.com 7. www.prostemcell.org 8. www.romedic.ro 9. www.ortokinetic.ro 10.www.sfatulparintilor.ro 11.www.neurochirugie4.ro 12.www.csid.ro 13.www.wikipedia.ro 14.www.spondiloze.info.ro 15.www.terapeutica.ro 16.www.practica-medicala.ro 17.www.shfnow.com 18.www.practica-medicala.medica .ro

22

TERMINOLOGIE MEDICALA1. TETRAPAREZA : diminuare a fortei musculare la cele patru membre.

2. ISCHEMIE: intrerupere a circulatiei sangvine intr-un tesut sau organ, datorita unui spasm arterial sau astuparii unui vas.

3. HERNIA DE DISC: este o afectiune reprezentata de alunecarea nucleului pulpos in afara discului intervertebral in urma ruperii inelului fibros in interiorul caruia se afla.

4. METASTAZE: apariție în cursul unei boli a unui focar patologic secundar într-o regiune a corpului situată în altă parte față de focarul primitiv.

5. SCHWANNOM:  tumora benigna a unui nerv legat de encefal.6. ASTROCITOAME: neoplasme ale sistemului nervos central, derivate din astrocite.7. REZONANTA MAGNETICA:  este un test care se foloseste de un camp magnetic si de pulsuri de

radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe si tesuturi ale corpului omenesc.8. DIAGNOSTIC ETIOLOGIC: reprezinta determinarea cauzei unei boli.9. ENDOCARDITA: inflamatie de natura microbiana a endocardului10. HIDROCEFALIA: stare patologica constand in acumularea excesiva a lichidului cefalorahidian in

cutia craniana.11. CORTICOSTEROIZI: hormon sintetizat de cortexul glandei suprarenale.12. LAMINOPLASTIE: extinderea canalului spinal prin reducerea laminelor pe de o parte si

balansarea lor ca pe o usa. Aceasta este folosita doar in zona cervicala.13. TETRAPLEGIE: paralizie care afecteaza simultan toate cele patru membre. Tetraplegia consta in

pierderea completa a miscarilor membrelor.14. OSTEOFITE: modificare patologică a apofizelor transverse ale vertebrelor.15. NEVRALGIE: durere acută simțită pe traiectul unui nerv.16. PERIARTRITA: inflamatie a tesuturilor din jurul unei articulatii.17. TORTICOLIS: simptom caracterizat prin inclinarea laterala a capului si a coloanei cervicale in

urma unei afectiuni musculare, vertebrale sau nervoase.18. PARAPAREZA SPASTICA: paralizie incompleta a membrelor inferioare.19. ATELECTAZIE: turtire totala sau partiala a unui plaman.20. TRAHEOTOMIE: interventie chirurgicala constand in deschiderea traheii (pentru a face posibila

respiratia).21. CONVULSII: contractie brusca, involuntara, prelungita a musculaturii unui segment corporal sau

a intregului corp.22. NEOPLASM:  forma de cancer caracterizata prin invazia tesuturilor invecinate, recidiva dupa o

interventie chirurgicala.23. CLINOSTATISM: modificarile fiziologice rezultate din pozitia culcata a corpului.24. DEMIELINIZARE: disparitie a tecii de mielina care inconjura cilindraxul unei fibre nervoase.25. GONADOTROPINA:  hormon secretat de placenta, cu actiune asupra ovarelor.26. ASTENIE: stare de oboseala intensa si prelungita, insotita de slabiciune fizica, de scaderea

capacitatii de lucru intelectual .27. DISFAZIA: tulburare a vorbirii, dificultate la vorbit.28. CARCINOM: tumoare maligna constituita din celule epiteliale.29. ENTETOVIRUURI:  mici virusuri ARN , neînvelite, cu genom pozitiv30. TROMBUS: cheag de sange care se formeaza intr-un vas sangvin.

23

31. ABCES CEREBRAL: reprezinta o colectie inchistata, bine delimitata, de natura inflamatorie, alcatuita din puroi, celule imune, mediatori, detritusuri celulare si fragmente de tesut nervos, ce apar in urma unor infectii bacteriene sau fungice si este localizat in parenchimul cerebral.

32. LEUCOCITOZA: crestere patologica a numarului de globule albe din sange (in procesul de aparare a organismului impotriva bolilor infectioase)

33. LORDOZA: curbura cu convexitatea anterioara a coloanei vertebrale in regiunea lombara, care apare in rahitism, malformatii.

34. ARTRODEZE: suprimare chirurgicala a mobilitatii unei articulatii.35. OSTEOPOROZA: leziune osoasa caracterizata prin subtierea si rarefierea oaselor, cu formarea

unor cavitati de diverse dimensiuni.36. SPONDILITA ANCHILOZANTA: este o boala cronica si progresiva care intereseaza in principal

articulatiile sacroiliace si articulatiile coloanei vertebrale, cu evolutie spre anchiloza vertebrala. 37. SICLEMIE: este o boala mostenita  in care pacientul nu are suficiente celule rosii sanatoase in

sange pentru a transporta oxigenul la toate celulele din corp.38. EDEM CEREBRAL: crestere in volum a creierului, consecutiva unei cresteri a continutului de

apa al tesuturilor sale.39. SUPURATIE: formare si eliminare de puroi in urma unui proces infectios microbian.40. TROMBOZA: boala provocata de astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sange.41. GLICORAHIE: prezenta (normala) a glucozei in lichidul cefalorahidian.42. LETARGIE: stare patologica caracterizata prin somn adanc, de lunga durata, in timpul caruia

functiile vitale par sa fie suspendate.43. LEUCOPENIE: scadere patologica a numarului globulelor albe din sange.44. REZECTIE: operatie chirurgicala prin care se taie si se inlatura, in parte sau in intregime, un

organ sau un tesut.45. MUCINA: substanta semifluida care intra an componenta mucoasei gastrice si a unor mucusuri.46. NECROZA: distrugere a unor tesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor, provocata de

intreruperea circulatiei sangvine, de infectii, arsuri 47. RIZOTOMIE: procedeu chirurgical prin care se sectioneaza radadnile nervilor spinali48. EFECT SEDATIV:  (medicament) care produce o linistire a starilor de excitatie psihica sau

motorie, care calmeaza durerile; calmant49. DISPNEE – greutate in respiratie datorita mai ales unor boli cardiace sau respiratorii, naduf.50. EMFIZEM -sindrom care se datoreaza infiltrarii de aer in interstitiile tesutului conjunctiv al unui

organ.

24