Tehnica dentaraAnul I

Petrescu Maria CristinaTirtea Stefania Claudia

Bacteriile strict anaerobe sunt microorganisme care nu se dezvolta decat strict in absenta oxigenului,prezenta acestuia fiind foarte toxica culturii. Bacteriile anaerobe sunt implicate in entiologia unor infectii umane severe,dar in acelasi timp sunt cele mai frecvente care colonizeaza organismul uman,avand un rol important in mentinerea echilibrului ecologic al florei normale.

In natura bacteriile anaerobe sunt numeric in avans fata de cele aerobe.

Rolul lor in natura este complex si variat: iau parte la ciclul azotului si carbunelui, la descompunerea substantelor organice (fenomene de putrefactie), sintetizeaza unele materii organce, etc.

Habitatul lor normal este solul ( flora exogena) respectiv cavitatile naturale ale omului si animalelor (flora endogena).

Apartin genului Clostridium si au ca habitat natural solul, dar pot fi întâlniti si în intestinul unor animale si chiar al omului, mai ales sub forma de spori si care în conditii favorabile au capacitatea de a germina.

Infectiile exogene cauzate de germeni anaerobi includ infectii alimentare, gangrena gazoasa, fascita necrozanta, celulita crepitanta, botulismul, tetanosul, gastroenterita si enterita necrotica (determinata de Clostridium perfringens).

Semnificatia clinica. Infectiile de origine exogena produse de clostridii sunt gangrena gazoasa, tetanosul, intoxicatia botulinica si toxiinfectia alimentara cu Cl.perfringens.

Clostridiile endogene din flora comensala pot initia infectii grave în conditii deosebite ca, de pilda, traumatisme, interventii chirurgicale, imunosupresie etc.

Habitat: sunt bacterii cu habitat mixt: foarte raspândite în natura (sol, apa, aer, praf), si totodata facând parte din flora saprofita a tubului digestiv, vaginului, sau cailor aeriene superioare ale omului si animalelor.

Morfologie, caractere culturale: sunt bacili gram pozitivi, anaerobi (aerotoleranti), sporulati, cu sporul dispus central. Au caractere culturale comune, deosebindu-se doar prin tipul de toxina produs (au fost descrise 5 tipuri antigenice de toxine notate de la A-E).

Patogenie: Principalele specii cu rol în patologia umana sunt: Clostridium perfringens, Cl. oedematiens, Cl. septicum, Cl. histolyticum, Cl. bifermentans, Cl. Falax.

Diagnosticul de laborator: presupune izolarea si identificarea clostridiilor din produsele recoltate (secretii din plaga, sânge, materii fecale) în functie de tipul si localizarea infectiei. Tipizarea (identificarea speciei) se face prin boala experimentala la soarece.

Sensibilitatea la antibiotice: Clostridiile gangrenei gazoase sunt sensibile la penicilina G, eritromicina, ampicilina, metronidazol, cefoxitina si în mod natural rezistente la tetraciclina.

Epidemiologie, preventie Profilaxia consta în toaleta plagilor, îndepartarea corpurilor

straine si a tesuturilor necrozate, antibioterapie profilactica, asepsia riguroasa a gesturilor operatorii.

Tratamentul este o urgenta chirurgicala. În cazul toxiinfectiilor alimentare rehidratarea si tratamentul simptomatic sunt suficiente.

Habitat: foarte frecvent raspândit la suprafata solului, unde poate supravietui timp îndelungat sub forma sporulata. Face parte de asemenea din flora normala a tubului digestiv al unor numeroase specii animale, fiind eliminat la exterior prin materiile fecale ale acestora.

Morfologie: bacil gram pozitiv anaerob, sporulat, cu sporul dispus terminal (are aspect de "maciuca", "racheta de tenis", etc.).

Semnificatia clinica. Cl. tetani se gaseste în tractul intestinal al animalelor (bovine, cabaline, ovine) care elimina bacilul sub forma vegetativa. Odata eliminat, gaseste conditii nefavorabile si sporuleaza, putând fi izolat din sol. Sporii patrund plagi ale tegumentelor sau mucoaselor ce pot fi: mici (taiate sau întepate) murdarite cu pamânt sau mari cu tesuturi necrozate, zdrobite ce contin corpi straini.

Diagnosticul tetanosului este clinic.

Tratament: -curativ, prin administrare de ser antitetanic si anatoxina,

-preventiv, prin vaccinare si toaleta chirurgicala a plagilor. Vaccinul DTP (anti diftero-tetano-pertususis) face parte din vaccinarile obligatorii ale copilului si se administreaza la scurt timp dupa nastere sub forma unor injectii subcutanate, la o luna interval, cu rapel la 7 ani.

Acestia reprezinta un al doilea grup de microorganisme, anaerobe, patogene pentru om. Ele cuprind un ansamblu de bacterii foarte diferite din punct de vedere morfologic si functional, dar care au ca trasaturi comune anaerobioza, comensalismul cutaneomucos si potentialul patogen.

Frecventa infectiilor cu germeni anaerobi nesporulati este în continua crestere, acestea fiind prin excelenta bacterii "oportuniste". Cel mai frecvent dau infectii în asociatie cu alte specii microbiene.

Bacilii gram negativi strict anaerobi sunt cuprinsi în familia Bacteroidaceae. Ei fac parte din flora comensala a mucoasei respiratorii, a tractului digestiv si a tractului genital. Din cele 20 de genuri, importante în patologia umana sunt genurile Bacteroides, Prevotella, Prophyromonas si Fusobacterium. Speciile acestor genuri sunt implicate în etologia bolii periodontale.

Diagnosticul infectiilor produse de bacilii gram negativi anaerobi consta în izolarea si identificarea lor din produsele patologice. Întrucât fac parte din flora normala a organismului, produsele contaminate cu aceasta flora nu pot fi prelucrate. Diagnosticul este foarte laborios, dureaza mult (4 saptamâni) si implicatia lor etiologica trebuie corelata cu realitatile clinice. Izolarea lor din produse normal sterile are întotdeauna semnificatie patologica.

Sensibilitatea la antibiotice a bacililor gram negativi anaerobi este diferita constituind un criteriu de identificare.

Propionibacterium acnes este agentul etiologic al acneei juvenile în asociatie cu alte microorganisme.

Actinomicetele sunt bacili gram pozitivi anaerobi, nesporulati care cresc sub forma de filamente. Ele fac parte din flora normala a cavitatii bucale de unde pot initia, în anumite conditii infectii endogene. Specia cel mai frecvent întâlnita în patologia umana este Actinomyces israelii, în asociatie cu alte microorganisme anaerobe ale cavitatii bucale (Bacteroides spp). Dintre infectii mentionam actinomicoza cervicofaciala, toracala, abdominala, parodontita etc.

Diagnosticul este bacteriologic. Examenul microscopic direct al puroiului recoltat din abcese este de mare valoare. Din puroiul recoltat, care este grunjos se zdrobesc 2-3 grunji (formati prin agregarea filamentelor germenilor ramificati) între 2 lame. Lamele se despart, si fiecare se coloreaza Gram. Cultivarea se face pe medii complexe în conditii de anaerobioza si dureaza mult.

Cocii gram pozitivi strict anaerobi sunt cuprinsi în genurile Peptococcus si Peptostreptococcus. Ei fac parte din flora normala a cavitatii orale si produc infectii numai în asociere cu alti anaerobi.

Patrund prin solutii de continuitate ale pielii în profunzime, unde produc împreuna cu alte specii infectii purulente subacute de tipul abceselor cerebrale, otitelor, sinuzitelor etc. Pot participa de asemenea în infectii ale tractului respirator inferior si ale regiunii abdominale (peritonita, apendicita, abces hepatic etc).

Ca si în cazul celorlalti germeni anaerobi endogeni nesporulati, diagnosticul este dificil si dureaza în timp.

Sunt reprezentati de genul Veillonella care face parte din flora normala a cavitatii orale. Poate produce pioreea alveolara.