ATTILA KELEMEN

¥ ~

MICA GRAMATICA~

NORVEGIANA

Editura NAPOCA STAR,Cluj,2002

CONTI NUT,

PREFATA~ 5

I. Jl~c:)1'l1LJ~~I~••...••••..•..••..••••.......•.•••........••••.•.•.....•......•••••••....••.........••••........~...II. p~RTILE DE VORBIRE 12

11.1.ARTICOLUL I 311.2. SUBSTANTlVUL 1511.3. ADJECTIVUL 2411.4. NUMERALUL 33II. 5. PRONUMELE 3511.6. VERBUL 4511.7. ADVERBUL 68II. 8. CONJUNCTIA 7411.9. PREPOZITIA 78.11.10. INTERJECTIA 84•

III. JlROPOZITIA ~I FR.AZA ,.........................................•............... 85111.1.PROPOZITIA 85111.2.pARTILE DE PROpozrTIE 87I I1.3. FRA ZA , I I •••••••• , ••••••••••••••••••••••••••••• 89111.4.CONSTRUCTII SINTACTICE SPECIALE 97

BIBLIOGRAFIE 99

•

PREFATA,

Aceasta carte doreste sa fie 0 introducere in limba norvegiana(varianta bokmal), si se adreseaza tuturor celor care doresc sa inveteaceasta lirnba,

Cum indica si titlul, 'Mica gramatica norvegiana' nu lncearca safie 0 lucrare exhaustiva, Ea intentioneaza sa abordeze notiunile de bani alegramaticii norvegiene, cele mai importante reguli cu privire la pronuntie,sa prezinte succint flexiunea cuvintelor, struetura propozitiei, sa dea 0

privire sinoptica asupra fonnelor flexionare ~i a regulilor gramaticale,lnsotind toate acestea eu numeroase exemple. Cartea incearca totodata sase coneentreze asupra a ceea ce este dificil pentru un vorbitor de limb!romana.

Gramatica de fata este conceputa in asa fel incat sa poata fifolosita si pentru studiu individual, rara ajutorul unui profesor, care saexplice tennenii dificili. Pentru a usura folosirea cartii, tennenii

A

gramaticali folositi sunt explicati, unde este cazul. In acelasi timp amincereat ca teoria sa fie redusa la strictu I necesar. Ea este prezentataadeseori contrastiv fata de limba romans, contribuind astfella 0 mai bunaintelegere si Ia 0 mai mare accesibilitate.

Cartea este structurata in paqi si capitole, acestea fiind numerotatepentru a asigura 0 cat mai buna privire de ansamblu,

Prezenta gramatica incepe Cll partea de fonetica, care cuprindecele Inai importante reguli ell privire la pronuntie ~i accent. S-au facut, inmasura posibilitatilor, referiri la sistemul fonetic al limbii romane, iarpentru transcriere s-a apclat in mare parte la grafemele Iimbii romane.

Urmeaza partea cea mai cuprinzatoare, cea de morfologie, cu 0trecerc in revista a partilor de vorbire. Dupa ce formele gramaticale suntprczentate pe rand. ele sunt sisternatizate ~i sub forma unor tabelcrccapitulative, sinoptice.

Cartea se incheie cu partea de sintaxa, care cuprinde capitoleconsacrate propozitiei, partilor de propozitie, frazei, precum ~iconstructiilor sintactice speciale.

"Intr-o asemenea lucrare de dimensiuni reduse, ca cea de fata,...problemele de vocabular nu au putut fi tratate in detaliu. Intr-o anum itarnasura tnsa s-a urmarit si imbogatirea vocabularului.

Pentru a-I scuti pe cititor sa tot recurga la dictionare, exemplelesunt insotite de traducerea lor in limba romana,

Ideea de baza este ca aceasta carte sa-i ajute pe elevi sa devinaconstienti de importanta, dar ~i de dificultatile pe care Ie prezinta lnsusireacorecta a regulilor gramaticale din limba norvegiana, in speranta ca amreusit sa aduc un instrument util celor care invata norvegiana, doresctuturor: Lykke till

Cluj, noiembrie 2002Autorul

I. PRONUNTIA,

Avand in vedere ca printre posibilii cititori se afla ~iunii, caresunt mai putin familiarizati cu transcrierile fonetice internationale, pentruredarea pronuntiei nu am apelat la sistemul fonetic API sau Ia sistemulNorvegica, ci am optat mai degraba pentru litere din alfabetul rornanesc,cum a fost de ex. cazul sunetelor III sau leI, pentru eare am folosit I~/,respeetiv 13/, dar si pentru Iitere din alte limbi mai cunoscute, cum ar fi 0din limba germana, Pentru sunetul Ijl am folosit transcrierea API, adica Ij/,si nu grafemul corespunzator din limba romana, adica 'i', pentru a evitaorice confuzie cu sunetul Ii/.

In ceea ce priveste ortografia norvegiana, 0 litera corespunde, ingeneral, unui sunet. Exista desigur ~i cateva exceptii, de exemplu literele csi z reprezinta in anumite cuvinte acelasi sunet ca si s, adica suntpronuntate lsi, totodata insa litera c trebuie redata in anumite cuvinte prinacelasi sunet ca litera k, adica /kJ. Exista si anumite sunete cat-ora nu Iecorespund litere specifice, cum ar fi cazul fonemului I~I care poate fi redatprin diferite combinatii de litere rs, sj, skj s.a.m.d,

Unele sunete sunt dificile de reprodus, pentru ca nu au unechivalent in limba romana, De obicei acestea creeaza greutati la invatarealimbii norvegiene. Pentru a da cateva exemple, sa luam sunetele 19/, lreletc., sau sa amintim diferenta dintre u si y, care desi au 0 pronuntie destulde asemanatoare, nu trebuie eonfundate, intrucat servesc la fonnarea unorcuvinte total diferite, ca de exemplu Ius 'paduche' si Iys 'lumina',

A

In limba norvegiana pronuntarea sunetelor este caracterizata delungimea vocalelor ~ide accent. Ambele sunt de importanta maxima atatpentru intelegerea corecta a cuvintelor, cat si pentru exprimarea corecta.Nefiind indicate in seris, cum se intampla in alte limbi, aceste lucruri suntadescori neglijate in procesul invatarii.

Vocalele

Termenul de lungime a sunetelor vocal ice este folosit pentru aA

scoate in evidenta ca in limba norvegiana vocalele pot fi lungi si scurte. Inlimba norvegiana, ca si in celelalte lirnbi germanice, lungimea vocalei esterelevanta, In prime Ie dintre exemplele urmatoare, sunetele vocalice Ii! siIa! sunt scurte, in timp ce in perechile acestora sunt lungi: si/d /sill'scrumbie' si sil Isi:ll 'strecuratoare', takk Itak! 'rnultumesc' si takIta:k/'acoperis' .

Doar vocalele accentuate pot fi lungi. Dupa vocala lunga avem deobicei 0 singura consoana, dupa vocala scum de regula doua consoane(exceptii fac cuvintele den 'acela', kan 'pot, pori, poate ... ', vii 'vreau, vrei,

, kal' .. , , 'h' 1 'h 'I' h ' ,vrea ... , S VOl, vel, va ... ,SOln care, ca, os a, an e , un ea,nok 'destul' care au vocala scurta),

o vocala se pronunta lung, daca nu este urmata de consoana saudaca este urmata de 0 singura consoana, 0 vocala se pronunta scurt, dacaeste urmata de 0 consoana dubla, de doua sau mai multe consoane, saudaca se afla intr-o silaba neaccentuata (hi/de I'bildaJ 'poza, tabJou').

Pentru a marca lungimea vocalei in transcrierile fonetice de fata s-a folosit semnul 1:1.Ia! inseamna a scurt, iar la:1 a lung.

a se pronunta mai inchis decat in lirnbile romanice, adica mai infundul gurii. Se pronunta la!, ca in cuvantul natt Inat/ 'noapte' sau la:1 ex.dag Ida:g/ 'zi, ziua'.

e se pronunta lei, ca in cuvanrul sende I'senal 'a trirnite', le:/, ca Incuvantul lese 1'1e:sW 'a citi', la!, ca in cuvantul komme I'koma/ 'a veni',lrel, ca in cuvantul herre I' heera/ 'domn, stapan', lre:/, ca in cuvantul herIhre:rl 'aici', si li:1 doar in cuvantul de Idi:/ 'ei, ele'.

i se pronunta Iii, ca in cuvantulfinne I'final 'a gasi' sau li:', ca incuvantuljine I'fi:nal 'frumosi'.

o se pronunta lui, ca in cuvantul bart !but! 'departe', iu:/, ca Incuvantul skole I'sku:HV 'scoala', 10:1, ca in cuvantul kom /komi 'a venit'sau 10:/, ca in cuvantul save I'so:val 'a dormi'.

u se pronunta Iw, ca tn cuvantul slut! 1~liit/ 'sfarsit', lu:/, ca incuvantul sur Isli:rl 'acru', lui, ca in cuvantul ung IUllI 'tanar', sau /0/, ca Incuvantullunsj /lonts/ 'pranz usor'.

y sc pronunta Inchis, cu 0 puternica rotunjire si scoaterc in fata, capentru ii a buzelor, dar incercand sa se pronunte i. y se pronunta Iy/. ca incuvantul lykke /' lyka/ 'noroc, fericire ' sau ly:/, ca in cuvantul nv Inv:/

. '"

8

'nou'. Se pronunta 101 in cuvintele sytten (sotn! 'saptesprezece' si sytti/' soti/ 'saptezec i'.

a: sc pronunta ca un e foarte deschis, aproape Ial. Se pronunta lrelin cuvantul fcerre I'frera! 'mai putini, mai purine', lre:1 in cuvantul lcere(lce:ral •a invata', leI, ca in cuvantul vceske r veska/ 'Iichid' si Ie:!. ca incuvantul vcepne I've:pnaJ 'a inarma'.

o se pronunta 10/, ca in cuvantul forr Itorl 'uscat' si 10:/, ca incuvantul brad Ibro:! 'paine'.

a se pronunta 10/, ca in cuvantul atte I' ota/ 'opt' sau 10:/, ca incuvantul go Igo:1 'a merge'.

Diftongii

in limba norvegiana exista 5 diftongi: lail , loil, IreiI, lreiiJ, loil.care pot fi realizate prin urmatoarele combinatii de litere:

ai se pronunta lail, ca in cuvantul hai /hai/ 'rechin'.au se pronunta lceil!, ca in cuvantul sau Isrew 'oaie'.eg final si ei se pronunta lreil, ca in cuvintele jeg Ijreil 'eu' sau eik

lreikl 'stejar'.oi se pronunta loi/, ca in cuvantul koie I'koiW 'cabina'.oy se pronunta loil, ca in cuvantul aye /'l)iaJ 'ochi'.

Consoanele

b se pronunta fbi, ca in cuvantul bard Ibu:rl 'rnasa',c apare doar In cuvinte de provenienta straina. Se pronunta lsi, ca

in celie rselaJ 'celula', dar in unele cazuri ~i/k/, ca in cuvantul campingI'krempilll 'camping' sau I~/, ca in cuvantul champagne /sarnpania/.

d se pronunta Id/, ca in cuvantul dor Id5:r/. in cornbinatiile delitere nd. Id este mut, ca in cuvintele land Ilan/ 'tara, pamant' ~i ild IiI!'foe', in combinatia rd este d retroflex Id/, ca in cuvantul ferdig I'fre:dil'gata' .

jOse pronunta If/, ca in cuvantulfem /fem/ 'cinci'g se pronunta Ig/, ca in cuvantul ga Igo:1 'a merge'. Urmat de i, y.

ei sauj se pronunta /j/, ca in gi /ji:/ "a da', geit Ijeitl 'capra', gjore rjo:raJ~. ,tar in cuvinte de proven ienta straina I~/, ca in geni I~e ni:1 ~geniu '.

"

h se pronunta /hi, ca in cuvantul han /hanl 'el'. in cornbinatiile hj.hv nu se pronunta, ca in cuvintele hva Iva:1 'ee', hvem Iveml 'cine ~,hjerteI'jre:la! 'inima'.

j se pronunta Ij/, ca in cuvantuljeg Ijreil 'eu'.k se pronunta /k/, ca in cuvantul komme I'koma! 'a veni', dar

urmat de vocalele i, y, de diftongul ei sau de consoana j se pronunta I~I(sunet identic cu cel din cuvantul german ich Ii((/), ca in cuvintele kinoI' ci.nu/ 'cinematograf', kjope r ((o:pa! 'a cumpara', etc.

"I se pronunta IV, ca in cuvantul lane r lo.na/ 'a imprumuta'. Incombinatie cu r se pronunta IY (I retroflex), ca in cuvantul sterlig rsre:li1'deosebit'. Nu se pronunta in combinatia de litere lj initial, de ex. lja Ijo:1'coasa' .

m se pronunta ImJ, ca in cuvantul mar Imu:rl 'mama'.n se pronunta In/, ca in cuvantul nei Inreil 'nu'. In combinatia de

litere ng se pronunta ca un singur sunet ITlI (care nu are corespondentromana, si este identic eu sunetul nazal din cuvantul englez 'sing' /sin/), ca

"in cuvantul synge rSYTla! 'a canta', In cornbinatie cu r se pronunta In! (nretroflex), ca in cuvantul tjern I\-re:n! 'iaz'.

p se pronunta Ip/, ca in cuvantul pi/ /pi.l/ 'sageata'.q apare doar in cuvinte de provenienta strains, se pronunta /kJ, in,

combinatia qu se pronunta Ikv/, ca in cuvantul quisling I kvislin/ 'tradator'.r se pronunta Ir/, ca in cuvantul ri I ri:1 'a calari'. in cornbinatiile

de litere rl, rn, rt, rd se pronunta sunetele retroflexe Ill, In!, I!/, Idl ea incuvintele scerlig /' sre:lil 'deosebit', gjerne /'jre:naJ 'ell placere', kart Iko!!'scurr', ferdig /,fre:dil 'gata', iar in cornbinatia rs se pronunta I~/, ca in

"cuvantul norsk /nosk/ 'norvegian'. In dialecte exista variante ale sunetuluiIr/, de ex. in Bergen si pe coasta de sud se pronunta graseiat, asernanatoreu limba franceza,

s se pronunta lsI, ca in cuvantul sno Isno:1 'zapada ~. Incornbinatiile de Iitere rs, sl, sj, skj, respectiv sk + i, y. ei se pronunta I~I , cain cuvintele kors /kos/ 'cruce', sill l~lo:1 'a lovi', sje I~ol 'mare', skjcere/' ~re:raJ 'a taia', ski l~i:1 'schi'.

I se pronunta It!, ca in cuvantul fa Ita:1 'a lua'. in combinatia delitcre rt sc pronunta Iy t retroflex. Combinatia de literc tj se pronuntauncori Ie;J, ca in cuvantul tjern 19re:nJ 'iaz'. Nu se pronunta la s1ar~it decuvant, daca estc yorba de forma hotarata a unui substantiv neutru. de ex.huset I' hu.sa/ 'casa', spraket ! .spro.ka/ 'Iimba'. .

10

v se pronunta lvi, ca in cuvantul VCEre rvre:raJ. Uneori nu sepronunta fmal, ca in cuvantul tolv /tol/ 'douasprezece'.

x apare doar in cuvinte de provenienta straina si se pronunta /ks/,ca in cuvantul mixmaster /miksmastar/ 'mixer', sau 151 ca in cuvantulxylofon /sylu'fu.n/ 'xilofon'.

z apare doar in cuvinte de provenienta straina si se pronunta lsi, cain cuvantul zoolog Isu: 'lu:gI 'zoolog'.

Accentul in limba norvegiana cade de obicei pe prima silaba vcerefvre:rW. Cuvintele de provenienta straina nu se supun acestei reguli, de ex.stasjon Ista 'su.n/ 'statie'.

Adaugarea de terminatie nu modifica de obicei nici lungimeavocalei si nici accentul.

Trebuie inca mentionat un lueru foarte important, si anume, ca inIimba norvegiana exista un accent melodic sau muzical, denumit innorvegiana tonem, care la randul lui poate fi accent ascutit (tonem I) sauaccent grav (tonem 2). Tonem 1 avem mai ales in euvinte monosilabice.Accentul gray apare mai ales in euvinte bisilabice, sau in cuvintecompuse. Cu ajutorul accentului melodic pot fi deosebite cuvintele care sescriu identic, de ex. tanken /' ta'lkan/ 'taneul' T 1, in timp ee tankenrtallkanJ 'gandul' T 2.

II. PARTILE DE VORBIRE•

Cand vorbim sau scriem, folosim cuvinte de diferite feluri caresunt legate in propozitii pe baza unor reguli gramaticale precise. Pentru aputea explica in mod sistematic aceste reguli, cuvintele se impart in grupe,numite parti de vorbire (in limba norvegiana ordklasser), pe baza unortrasaturi cornune, in functie de flexiune sau dupa functia sintactica inpropozitie.

In gramatica norvegiana cea mai des intalnita clasificare este ceatraditionala, care opereaza cu urmatoarele 10 parti de vorbire: articol,substantiv, adjectiv, numeral, pronume, verb, adverb, conjunctie,prepozitie si interjectie. Acestea pot fa flexibile (se pot declina: articolul,substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele, sau conjuga: verbu1) sauneflexibile (care nu se pot declina sau conjuga: adverbul, conjunctia,prepozitia, interjectia),

11.1.ARTICOLUL

Articolul insoteste de obicei un substantiv si poate fi nehotarat sauhotarat

Articolul nehotarat sta in fata substantivului, deci este proclitic,~i poate fi de trei feluri: en, ei, et. Articolul nehotarat en precedasubstantivele masculine (de ex. en stol 'un scaun', en mann 'un barbat'), eipe cele feminine (ei bok '0 carte', ei and '0 rata'), el pe cele neutre (etbard '0 mas!', et barn 'un copil').

"In Iimba norvegiana nu exista articol nehotarat pentru plural, inlocul acestuia se foloseste uneori cuvantul noen 'niste, cativa, cateva'.

Articolul botarit al substantivului este enclitic, ca in suedeza,daneza si islandeza, sau ca ~i in limba rom ana. (,om-ul'). Daca articolulnehotarat al unui substantiv este et, atunci articolul hotarat corespunzatorva fi -et, in cazul substantivelor care au articolul nehotarat en, articolulhotarat va fi -en, iar in cazul celor care au articolul nehotarat ei, articolulhowat vafi -Q.

en stol 'un scaun' stolen 'scaunul'ei bok '0 carte' boka 'cartea'et bord '0 masa' bordet 'masa'Pentru plural avem de obicei articolul hotarat -ene indiferent de

genu) substantivului (stolene 'scaunele', bokene 'cartile', bordene'rnesele'), Pentru cateva substantive de genu) neutru articolul hotarat laplural este -G. ibarna 'copiii', be(i)na 'picioarele', etc.).

Cand folosim articolul hotarat si cand eel nehotarat ?Articolul nehotarat este folosit in cazul in care fiintcle sau

lucrurile denumite de substantiv nu sunt cunoscute vorbitorului sau nu aufost mentionate anterior, III timp ce daca acestea sunt deja cunoscute sau

"au fost deja mentionatc, se intrebuintcaza articolul hotarat. In afara deaceasta regula generala mai exista ~ialtclc. care vor f tratate la substantiv.

lata un tabel reeapitulativ eu artieolul substantivului:

Singular, Singular, Plural, Plural,nehotarat hotamt nehotarat botarat

Maseulin en -en -eneFeminin el -a -eneNeutru et -et -ene/-a

Articolul hotarat al adjectivului este intotdcauna proclitic ~iarela singular forma den pentru substantivele de genul maseulin ~ifeminin, siforma det pentru substantivele neutre: den store hi/en 'rnasina (eea) mare',den pene jenta 'fata (cea) frumoasa', del gule huset 'casa (cea) galbena',

Artieolul hotarat at adjectivului are la plural 0 singura forma, ~ianume de, comuns tuturor substantivelor: de store bilene 'rnasinile (cele)mari", de pene jentene 'fetele (eele) frumoase', de gule husene 'casele(eele) galbene'.

"In sintagmele den store hi/en si de store bilene euvintele denrespectiv de sunt articolul hotarat al adjectivului, iar -en si -ene artieolul

"hotarat al substantivului. In aeeste sintagme avem asa-numita 'dubladeterminare' (in norvegiana dobbelt bestemmelse), adica prezenta atat aarticolului hotarat al substantivului, cat ~i cea a articolului hotarat aladjectivului.

Articolul hotarat al adjectivului din norvegiana se poate traduce ~iechivala cu articolul adjectival 'eel, cea, cei, cele', dar spre deosebire delimba romana, in norvegiana el nu poate fi omis. Exista unele exceptii cagamle Bergen 'vechiul Bergen', lille bror 'fratior'.

• A

11.2. SUBSTANTIVUL

Substantivele sunt cuvinte care denumesc persoane (mann'barbat', kvinne 'ferneie'), animale (rev 'vulpe', leve 'leu'), obiecteneinsufletite (bord 'rnasa', yegg 'perete') si lucruri abstracte: insusiri(skj(}nnhet 'frumusete', styrke 'tarie'), stari (s~vn 'somn') sau concepteifrihet 'libertate').

Substantive Ie pot fi nume comune (care denumesc lucruri,calitati, actiuni etc., de ex. hi! 'rnasina', godhet 'bunatate', reise'calatorie') sau Burne proprii (nume de persoane, locuri geografice, de ex.Kari (nume de fata), Norge 'Norvegia', Nilen 'Nilul')

Determinarea

Determinarea substantive lor este semnalata de prezenta sauabsenta articolului. Substantive le pot fi deci articulate sau nearticulate.

De obicei un substantiv este insotit de un articol, care poate fi, asacum am vazut, de doua feluri: nehotarat sau hotarat, Astfel, in limbanorvegiana substantivul poate avea 0 forma nehotarata, lnsotita dearticolul nehotarat proclitic, si 0 forma hotarat~ cu articolul hotaratenclitic.

Substantivul este insotit de articolul nehotarat, daca este vorbadespre ceva necunoscut sau despre ceva ce n-a fost amintit anterior. (Detvar en gang en konge som hadde tre senner. 'A fost odata un rege careavea trei fii, '). Articolul nehotarat se foloseste si cand un substantiv spuneceva despre calitatile, insusirile unei persoane (Han er et geni. 'EI este ungeniu. '), sau cand substantivul este insotit de un adjectiv. (Han er en klokstudent. 'EI este un student destept, ')

Nu se articuleaza substantivele care indica profesia saunationalitatea. (Han er lege. '"El este medic'. Han er tysker. 'EI estegerman. '), Daca Insa este de fata ~iun adjectiv care preceda substantivul,

atunci trebuie sa avem articol (Han er en god lege. 'El este un medicbun. ').

Nu avem articol, cand adjectivul care se adauga substantivului,clasifica, (Han er katolsk prest. 'EI este preot catolic. ') Articolul se omitesi in cazul in care substantive Ie care denumesc titluri sau profesii, stau infata unor nume proprii (Kong Harald 'regele Harald', tannlege Olsen'medicul stomatolog Olsen'), exceptie facand situatia cand este vorbadespre artisti, (maleren Munch 'pictorul Munch').

Numele de materie nu primesc articol, daca sunt folosite ingeneral (Jeg liker ikke melk. 'Nu-mi place laptele' sau Jern er et metall.'Fierul este un metal'.)

Nu folosim articol cand vorbim despre ceva in general (Vannkoker ved 100 ~.' Apa fierbe la 100°. '), dar cand faeem anumite precizari,spun em ceva mai mult despre un lucru general, avem articol hotarat.(Vannet i vare brenner er rent. 'Apa din fantanile noastre este curata.')

A

Intr-o serie de expresii idiomatice, expresii in care verbul sisubstantivul sunt strans legate, nu avem articol (hoppe tau 'a sari coarda',lage mat 'a face mancare', spise middag 'a manoa pranzul', kjore bil ' aconduce masina', bygge hus 'a construi casa', dyrke korn 'a cultivacereale'). La fel, nici in expresii cu dubla componenta fro og (Vii 'credintasi indoiala', hus og hytte 'casa si cabana', hest og kjerre 'cal ~icaruta', etc.

"Intotdeauna se pune forma nearticulata a substantivului dupa hver,hvert 'fiecare' (hver bok 'fiecare carte', hvert barn 'fiecare copil'), dupahvilken, hvilket, hvilke 'care' (hvilken skole 'care scoala', hvilket bord'care masa', hvilke baker 'care carti'), hva slags 'ce fel de' (hva slags bok'ce fel de carte'), dupa noen 'cativa, cateva' (noen dager 'cateva zile'),ingen 'nici un, nici 0' (ingen bil 'nici 0 masina') , noe 'ceva' (noe bred'ceva paine'), mange 'multi, multe', flere 'mai multi, mai multe' (mangebarn 'multi copii'), dupa numeral (to dager 'doua zile', eu exceptia unorconstructii ca de to dagene 'cele doua zile').

Nume de lari la singular nu se articuleaza (Frankrike, Tysklandi,spre deosebire de romans (Franta, Germania).

Cazuri cu fluctuatie avem dupa aile 'toti, toate', SQI11nZe 'aceleasi,aceeasi', si in expresii de timp cu neste 'urmatorul' ineste dog/en) 'ziuaurmatoare '), forrige 'trecut' ~ siste 'ultim, ultima' (siste time/n) 'ultimaora'), helte) 'intreg' (i hele dag, dar hele dagen 'toata ziua") .. forste iforforste Rang '(pentru) prima oara', darji.)rsle uken 'prima saptamana').

Articol hotarat se foloseste, cand ceva este cunoscut, identifieat,precizat, fiind amintit anterior. (Det gikk en mann pa veien. Mannen somdu sa pa veien. var min bror. ope drum mergea un barbat, Barbatul, pecare I-ai vazut pe drum, este fratele meu. '), daca ceva este cunoscut dincontext (In exemplul Vi har kjept et gammelt hus. Take! Ina repareres,derene ma males. 'Am curnparat 0 casa veche. Acoperisul trebuie reparat,iar usile trebuie vopsite.', in pofida faptului ca n-au fost amintite anterior,folosim articolul hotarat, pentru ea ne dam seama ca acoperisul si usileapartin easei.), sau daca eeva devine mai bine defmit cu ajutorul uneiinformatii in plus (bi/en pa bildet 'rnasina din poza'),

Avern articol hotarat, cand vorbim despre un tip sau specie(Hvalen er pattedyr. 'Balena este mamifer. '), daca insa ne referim 1aspecie, gen sau class ca ansamblu, atunci nu. (Hun elsker katter, men haterhunder. 'Iubeste pisicile, dar uraste cainii'),

Ca ~i in limba ro nlana, substantivul este articulat cu articolulhotarat, daca este unnat de pronume posesiv (bilen hans 'masina lui') saude constructie perifrastica care indica posesia (huset til Per 'casa lui Per').Daca este precedat de un pronume posesiv sau de un substantiv la genitiv,substantivul n-are articol (min bil 'rnasina mea, a mea masina', Pers hus'casa lui Per, a lui Per casa'),

Trebuie mentionat, ca in limba romana adeseori dupa prepozitiese foloseste forma nearticulata a substantivuJui, in timp ce in norvegianasubstantivul are articol hotarat. (Del er mange mennesker pit gala. ~Suntmulti oameni pe strada'. Jeg skal til byen. 'Ma due in oras")

Genul

Substantivele pot fi usor recunoscute cand au in fata un artie 0Inehotarat: en mann 'un barb at' , ei bok '0 carte', el bord '0 masa'. Acestarticol nehotarat indica si genul substantivului.

Substantivele norvegiene pot fi de trei genuri: masculine (ellarticolul nehotarat en si articolul hotarat -en), feminine (cu articolulnehotarat ei sau en si articolul hotarat -a sau -en) si neutre (ell articolulnehotarat et si articolul hotarat -et). Articolul hotarat -a pentru genulfeminin a fost introdus in bokrnal odata ell reforma ortografica din 1917.Pentru 0 serie de substantive feminine este obligatoriu articolul hotarat -a:kua 'vaca', geita 'capra',/itrua -bradul',jenta 'fata', kjerringa 'ferneia',etc. Pentru alte substantive feminine se poate alcge intre terminatiile -en si

-a: kirken/kirka 'biserica', ferden/ferda 'calatoria', tiden/tida 'timpul',boken/boka 'cartea', etc.

In bokrnalul traditional (riksmal) exista doar doua genuri: genulcomun (eu articolul nehotarat en, care inglobeaza genul masculin sifeminin) si genul neutru (cu articolul nehotarat et).

Cum ne putem da seama, daca un substantiv este de genulmasculin, feminin sau neutru? Nu exista reguli logice pentru acesta, dinforma substantivului de obicei nu reiese genul, Articolele trebuie invatateca atare.

Exista totusi anumite indicii, care pot fi de ajutor, dar trebuie stiuttotodata, ca si exceptiile sunt numeroase.

In urmatoarele cazuri genul substantivului se poate deduce si dinterm inatie:

Sunt masculine substantivele care se termina in -dom (visdom'Intelepciune', fattigdom 'saracie'), -er (kerer 'profesor', arbeider'rnuncitor', dar ~imulte exceptii, ca et semester 'semestru'), -else (ovelse'exercitiu', oversettelse 'traducere' etc., dar cu doua exceptii et vcerelse"incaperc, camera' ~iet spokelse 'fantoma'), -het ifrihet 'libertate' etc.),-nad (seknad 'cerere'), -ning (bygning 'cladire'), -sjon ifunksjon 'functie',reaksjon 'reactie'),

Substantive Ie care se termina in -ing pot fi feminine saumasculine (ei/en bygging 'construire, constructie'), cele care se terrnina in-inne (ei/en kererinne 'profesoara, invatatoare') sau -ske (eilensykepleierske 'asistenta / sora rnedicala') sunt feminine, dar pot avea caarticol nehotarat si ei si en.

Sunt de genul neutru substantivele care se termina in -al (arsenal'arsenal' etc., cu exceptia en festival 'festival'), -domme (herredemme'stapanire', keiserdomme 'imparatie'), -em (fonem 'fonem'), -eri (trykkeri'tipografie, imprimerie', snekkeri 'tarnplaric'), -iv (arkiv 'arhiva'), ..gram(program 'program'), -iv (motiv 'rnotiv'), -ment (departement'departament, minister'), -krati (demokrati 'democratic'), -meter(termometer 'termornetru'), -om (atom 'atom', diplom 'diploma'), -skap(selskap 'societate', ekteskap 'casatorie, casnicie', dar ~imulte exceptii caen kunnskap 'cunostinta', en egenskap 'Insusire. trasatura'), -fetiuniversitet 'universitate' .fakultet 'facultate ', dar en majestet 'maiestate"),-um ivolunt 'volum', gymnasium 'liceu ').

lR

Numarul

Substantivul are forme diferite pentru a indica numarul, Numaruleste 0 categorie gramaticala care arata, daca este vorba de unul sau maimulte exemplare de acelasi fel (fiinte, obiecte etc.). Exista numarulsingular si plural.

Pluralul substantive lor se formeaza de regula eu ajutorulterminatiei -er: byer, 'erase', stoler 'scaune'. Substantivele monosilabicede genul neutru nu primesc terminatie la plural: et hus '0 casa' - hus'case'. Exista desigur ~iexceptii, cum ar fi substantive masculine care nuprimese term inatie, ca en sko 'un pantof' - sko 'pantofi', en ling 'un lucru'- ting 'Iucruri', sau substantive neutre monosilabice care prim escterminatie, ca et sted 'un loc' - steder 'Iocuri', etc.

La substantivele care se termina in -el, -en ~i -er se face contractiela plural: en onkel 'un unchi'- onkler 'unchi', en hybel '0 garsoniera"-hybler 'garsoniere', etc.

Substantivele care se termina in -er si sunt derivate din verbe,primesc la plural doar -e: en lcerer 'un profesor'-lrerere 'profesori'. Altesubstantive care se termina in -er formeaza pluralul astfel: celemasculine ca en vinter '0 iama"- vintrer 'ierni', en sommer '0 vara' -somrer 'veri', cele neutre ca et kloster '0 manastirev- klostre 'rnanastiri',et monster 'un mode], 0 mostra"- monstre 'modele, mostre'.

Exista cateva substantive, care la plural sufera ~i anumitealternante vocalice, avand astfel forme de plural neregulate. In aceastagrupa intra substantive care denumesc relatii de rudenie (en bror 'un frate '- bredre 'frati', eilen datter '0 fiica'> detre/detrer 'fiice', enfar 'un tata'-fedre 'tali', ei/en mar '0 mama' - medre/modrer 'marne'), parti alecorpului (en fat 'un picior' - fatter 'picioare', eilen hand/hand '0 mana'-hender 'rnaini', et kne 'un genunchi'- kncer 'genunchi', ei/en tann 'undinte"- tenner 'dinti', eilen ta 'un deget de la picior' - tier 'degete de lapicior') si anumite animale (eilen and '0 rata'- ender 'rate', eilen gas '0

gasca'- gjess 'gaste', ei/en ku '0 vaca"- kyr 'vaei').Aite substantive eu alternants vocalica sunt: en mann 'un barbat'•

- menn 'barbati', en bonde 'un taran'> bonder 'tarani', en hovedstad '0. - ___capltalcl' - hoyedsteder 'capitale', eilen strand 'un farm, un strand' ----- ._ .~. --strender 'tarmuri, stranduri', eilen bok '0 carte' - boker 'carti', ei/en rot '0

rAdacina' - rotter 'radacini', eilen bot :c amenda' - boter 'amenzi', en/eikraft '0 putcrc"- krefter 'puteri', en/ei natt '0 noapte'-nelter 'nopti', et Ire

'un copac' - trier 'copaci', et handkle 'un prosop' - handklcer 'prosoape',etc.

Trebuie sa amintim, ca 0 serie de substantive pot fi folosite doar lasingular, ele fiind defective la plural. Grupate semantic acestea denumescmaterii (gull "aur", Sf}/V 'argint', sukker 'zahar', voks 'ceara', ull 'lana'),insus iri si stari (godhet 'bunatate', ondskap 'rautate', lykke 'fericire', sovn'sornn'). Nu au plural nici substantive colective ca mat 'rnancare', drikke'bautura', lov 'frunzis', etc.

In acelasi timp exists unele substantive care pot fi folosite numaila plural. Dintre acestea unele denota fiinte, persoane, caforeldre 'parinti',sosken 'frati ~i surori', altele animale, ca hens 'pasari de curte', lucruri,cum ar fi briller 'ochelari', gronnsaker 'legume, zarzavaturi', penger'bani', klcer 'haine', sau epidemii ca meslinger 'pojar', vannkopper'varicela' .

Forma hotarata a substantive lor la plural se formeaza prin alipireaterminatiei -ene, de fapt a articolului hotarat -ene, indiferent de genulsubstantivului. Exista ~j cateva substantive, putine la numar, cum ar fibarn 'eopil', beti)n 'picior', care primesc terminatia -a. (harna 'copiii',he(i)na 'picioarele')

Declinarea

Substantivele se declina in numar (stol fa singular, stoler laplural), in caz (stolen la nominativ, stolens la genitiv) si in functie dearticol (forme ell articol nehotarat, forme eu articol hotarat),

Cele mai importante reguli de declinare a substantivelor, inclusiva celor neregulate, sunt rezumate in tabelul urmator, in care suntprezentate ambele forme, de singular si de plural, atat forma articulata catsi forma nearticulata,

Singular cu Singular cu Plural cu articol Plural cuarticol articol botarat nehotarat articolnehotarat hotaraten stol stolen 'scaunul' stoler 'seaune' stolene'un scaun . 'scaunele '

I ell onke/ onkelen onkler 'unchi' onklene. 'un unchi' 'unchiul' 'unchii'~-- -. -

Singular cu Singular cu Plural cu articol Pluralcu Iarticol articol hotarat nebotarat articolnehotirat hotariten lcerer lcereren lcerere lcererne'un profeso~' 'profesorul' 'Qrofesori' 'Qrofesorii'en vinter vinteren 'iarna' vintrer 'iemi' vintrene'0 iarna' 'iemile'en bror broren 'fratele' brodre 'frati' brodrene'un frate' 'fratii'ei jente '0 fata' jenta 'fata' jenter 'fete' jentene

'fetele'ei/en bok boka/boken boker 'carti' b{}kene.'0 carte' 'cartea' 'cartile'.r

ei/en gas gasa/gasen gjess 'gaste' gjessene'0 gasca' 'gasca' 'gastele'eilen mus musalmusen mus 'soarec i' musene

'un soarece' 'soarecele' 'soarecii'et bard bordet'masa' bord'mese' bordene'0 masa' 'mesele'et hi/de bildet 'poza' bilder 'poze' bildene'0 poza' ]?_ozele'

et tre treet 'copacul' trcer 'copaci' trcerne'un copac' 'copacii'

Cazul

Substantivele prezentate pana acum au aparut la forma deA

nominativ, adica au fost la cazul nominativ. In afara de forma denominativ, in limba norvegiana substantivele au ~iforma de genitiv,

Genitivul se formeaza prin alipirea terminatiei -s la forma denominativ a substantivului, Daca substantivul mai are 0 terrninatie (de ex.tenninatia specifica formei hotarate, singular -en sau plural -ene) -s seadauga la fOJTIla respectiva, Exemple: Pens hi! 'masina lui Per', guttensball 'mingea baiatului', gatenes navn 'nurnele strazii'.

Unele nume proprii au forme speciale, de ex. Kristi fodsel'n~tcrea lui Cristos'.

Daca nominativul se termina in -s, intrebuintam apostroful ca inexemplul Nils' bi! 'rnasina lui Nils'.

Daca avem genitiv de grup, doar ultimul cuvant primeste -s, ca inexemplul Asbjornsen og Moes eventyr 'basmele lui Asbjernsen ~i Moe'.

Genitivul substantivului este folosit destul rar. Se prefera maidegraba forme analitiee (sennen til Per in loc de Pers senn 'fiul lui Per').Forma sintetica cu genitivul are earacter solemn, ~i este rar IntiUnita inlimba vorbita (hagens blomster 'florile gradinii', lcererens senn 'fiulprofesorului') Aceste constructii sunt percepute ea greoaie, se folosesemult mai rar decat in trecut, azi preferandu-se parafrazarea eu prepozitie:prisen pa hi/en in loc de bi/ens pris 'pretul masinii', kongen i Norge in loc

A

de Norges konge 'regele Norvegiei'. In anumite expresii insa esteobligatorie forma sintetica eu genitiv: livets gang 'rnersul vietii', verden')ende 'sfarsitul/capatul lumii', nattens sevn 'somnul de noapte', etc.

Reminiscente din limba veehe, unde prepozitia til eerea genitivul,sunt til bords 'la rnasa', til fats 'pc jos', til skogs 'in padure', til fjells 'inmunti', til sjos 'la mare'.

Dativul poate fi intalnit doar in cateva expresii idiomatiec, ea patide 'la timp' (Del var pa tide. 'A fost si timpul!'), i live "in viata', avgarde 'din loc', etc.

Substantive compuse

Norvegiana alcatuieste ell mare usurinta, ca si limba germana,cuvinte compuse, Ceea ce in limbile romanice poate fi redat eu ajutorul atrei sau mai multe cuvinte, se poate com prima intr-un singur cuvantnorvegian. lata un exempJu: ferstedivisjonsfotballspiller 'jucator de fotbaldin prima divizie'.

Genul substantivului eompus este dat de ultima components : ensykkeltur 'tur ciclist, plimbare eu bicieleta' = en sykkel 'bicicleta' + en fur'tur, plimbare, excursie', et sykkelhjul 'roata de bicicleta' = en sykkel'bicicleta' + et hjul 'roata'. Primul element din cuvantul com pus poate fidesigur nu numai substantiv, ci si alta parte de vorbire, de ex. adjeetiv(snarve i 'scurtatura' , varmtvann 'apa calda'), numeral (firkant'dreptunghi', hundrear 'secol'), verb ireiseselskap 'societate de turisrn'.sovevogn 'vagon de donn it'. skrivebord 'rnasa de scris, birou'), prepozitie(opprop 'apcl, chemare ', overlege 'rnedic-sef'. overtro 'superstitie),

pronume (seivmord 'suicid'), adverb (bakgrunn 'fundal', hjemmehjelp'ajutor in casa').

in cazul in care prima componenta este substantiv, aceasta esteaproape intotdeauna 1a singular, cu unele exceptii, ca blomsterbutikk'tlorarie' (en blomst '0 floare', blomster 'flori', butikk 'rnagazin'),fedreland 'pattie' (unde en far 'un tata',Jedre 'tati', land 'lara').

Cuvintele se pot compune direct (ex. dameklcer 'haine de dama',sommer/erie 'vacanta de vara'), adeseori insa este nevoie de un sunet delegatura, care poate fi -e sau -s.

Sunetul de legatura ---e se foloseste, daca primul element dincuvantul compus este persoana, animal sau planta: barn + e + hage =barnehage 'gradinita' , barnebarn 'nepot de bunic', svinekjett 'carne depore', bjorkelev 'frunzis de mesteacan', etc.

Se foloseste ca sunet de legatura -s (de fapt s-ul genitivului), dacaprima componenta este la genitiv (morsmal 'Iimba materna', arstid'anotimp', landsmann 'compatriot'), daca prima component! este uncuvant imprurnutat ce se termina in -ion, -sjon, -tel, -ment (de ex.religionshistorie ~istoria religilor', universitetslektor 'lector universitar',departementsleder 'sef de departament'), daca prima componenta setermina in -dam, -else, -he I, -nad. -ing (cu unele exceptii ca vikingtid'epoca vikingilor', campingplass 'Ioe de camping'), -ning, -skap, -sel, -et, -ed etc. (de ex. barndomsminne 'amintire din copilarie' .forlovelsesring'inel de logodna', kjcerlighetsdikt 'poezie de dragoste', soknadsskjema'formular de cerere', levnetslep 'autobiografie', manedslonn 'salariulunar'), ~i in cazul in care prima componenta la randul ei este un cuvantcompus (de ex. rodvinsflaske 'sticla de yin rosu', kaldtvannskran 'robinetde apa rece').

11.3. ADJECTIVUL

Adjectivul indica calitati, insusiri ale substantive lor. (et lite barn'un copil mic'). Cu aite cuvinte, adjectivul califica, descrie un substantive

Valoare adjectivala pot avea si participiile verbelor. (et gratendebarn 'un copil care plange', et sunket skip '0 nava scufundata' . en steinetvei 'en drum pietros').

A

In limba norvegiana adjectivul sta inaintea substantivului pe care,..il determina. (en liten gull 'un baiat mic', et redt ep/e 'un mar rosu'), Inaceste exemple adjectivul are functie de atribut pe langa substantivuldeterminate

Spre deosebire de limba romana, adjectivul nu poate fi asezatdirect dupa substantive (en liten gull, si nu en guH liten). Totusi adjectivulpoate sta in propozitie dupa substantiv, ins a doar cu conditia ca sa fiede spirt it de acesta printr-un verb. in acest caz adjectivul va avea rol denume predicativ in propozitie, (Dette eplet er root. 'Acest mar este rosu, ')

Dupa verbe ca a gjere 'a face', a male 'a vopsi' adjectivul poateavea functie de element predicativ complementar, referindu-se de data,..aceasta la un complement direct. In acest caz adjectivul se acorda cucomplementul direct. (De malte huset rodt ... Ei au vopsit casa in rosu', Demalte stolen red. 'Ei au vopsit scaunul in rosu")

Adjectivul si participiul trecut al verbelor tari se acorda eusubstantivul pe care 11deterrnina. Participiul prezent se termina in -ende, sinu l~i schimba forma.

Declinarea adjcctivului

Adjeetive1e pot fi declinate in gen ~i numar, De asemenea, ele potavca forme nchotarate si hotaratc,

Tabelul urmator prczinta declinarea adjeetivului pen 'frumos':

Singular co Singular co Plural cu articol ' Plural cu -~articol articol hotarat nehotarat articol botaratnehotarat

de pene s(o'en;len pen stol den pene stolen pene stoler ,'un seaun 'scaunul frumos' 'scaune frumoase' 'scaunelefrumos' frumoase'eipenjente den pene jenta penejenter de pene jentene'0 fata 'fata frumoasa' 'fete frumoase' 'fetelefrumoasa' frumoase'et pent hi/de del pene bildet pene bilder de pene bildene'0 poza 'poza frumoasa' 'poze frurnoase' 'pozelefrumoasa' frumoase'

Dupa cum se poate vedea, regula de baza este, ca adjectivulprimeste un -/ la neutru, forma nehotarata, si un -e la plural si la toatefonnele hotarate.

Adjectivele care se termina in vocala lunga in silaba accentuata,primesc terminatia -tt la neutru, vocal a devenind scurta, (ny. nytt, nye'nou, noua, noi')

Consoanele duble se simplifica in fata lui -1. sann - sant'adevarat', gronn - grant 'verde'. Exceptii suntfullt 'plin', visst 'anumit',spisst 'ascutit' etc.

Adjective care se termina pe -el, -er si -en pierd e-ul neaccentuat,cand se adauga un -e fina1. Daca exista consoana dubla, se simplifica, Estecazul unor adjective ca gammel 'batran, vechi', vakker 'frumos', doven'Ienes' (gammel, gammelt, gamle; vakker, vakkert. vakre; doven, dovent,dovne). Fonnele de participiu trecut se comporta la fel.

Adjectivcle care se termina in -In, primesc doi m inainte deterrninatia -e. idum 'prost', dum I, dumme)

Exista desigur si adjective care nu primesc ori -I, ori -e, precum ~iadjective invariabile.

Adjectivele care care nu primesc -I la neutru sunt cele care setennina in -ig sau -lig (he/dig 'norocos', lykkelig 'fericit', ex. et lykkeligmenneske 'un om fericit'), in -d sau -dd ifremmed 'strain' ..glad 'bucuros' ~redd 'Infricosat, speriat', absurd 'absurd', herd ~invatat', solid 'solid'.stupid 'stupid'), in --/I (lett 'usor"), -et (steinet 'pietros'), ~i majoritateacelor care se termina in -sk inorsk 'norvcgian '~ engelsk 'englez).

Adjectivele falsk 'fals', frisk 'sanatos', fersk 'proaspat', rask 'rapid' suntexceptii, formele lor de neutru fiindfalskt, friskt ..ferskt, raskt.

o serie de adjective primesc -f( la neutru, dar pot sa nu primeasca-e la plural si la forma hotArata, de ex. bla 'albastru', gra 'gri, cenusiu', ra'crud' etc. (et blatt hefte 'un caiet albastru', det blare) heftet 'caietulalbastru', blare) hefter 'caiete albastre' etc.)

Exista si adjective invariabile ca sjalu 'gelos', edru 'sobru, lucid,dezbatat', sky 'sfios, timid', bra 'bun', tro ,fidel', sta Ioineapatanat'~ Sill

'viclean', ru 'aspru, grosolan', kry 'rnandru, voinic', lilla 'violet', stille'Iinistit, calm', ode 'pustiu, gol', felles 'comun', avsides 'indepartat',gratis 'gratis' etc. Cateva exemple: den sky jenta 'fata sfioasa', den brabokal-en 'cartea buna'

Cel mai neregulat adjectiv este liten 'mic'. In tabelul urmator sepoate urmari declinarea acestui adjectiv:

Singular cu Singular cu Plural cu Plural coarticol articol hotarat articol articol hotiiratnehotarat nehotaraten liten stol den lille stolen sma stoler de sma stolene'un scaun 'scaunul (eel) 'scaune mici' 'scaunele

mic' mic' (cele) mici'ei lita jente den lille jenta sma jenter de sma jentene'0 fata mica' 'fata (cea) mica' 'fete mici' 'fetele (cele)

mici'et lite bilde del lille bildet sma bilder de sma bildene'0 poza mica' 'poza (cea) mica' 'poze rnici' 'pozele (cele)

I miei'

Adjectivul poate fi folosit atributival sau ca nume predicativ.AdjectivuI eu functie de nurne predieativ apare dupa verbele a vcere 'a fi',a bli "a deveni', a hete 'a se numi', etc. Cand are functie de numepredicativ, adjectivul se acorda eu substantivul care are functie de subiectin propozitie 1. (Ep/el er rodt. 'Marui este rosu, '). Fonnelc adjectivului sunt

1 Nu cstc acord intre numele prcdicativ ~isubiect, cand adjcctivul este partecornponenta a unei expresii idiornaticc (De er glad i hverandre. 'Ei se iubesc.',sau cand se spune ceva in general (Mat er dyrt i Norge. ·Mancarea este scurnpain Norvcgia ')

in acest caz identice cu cele ale adjectivului eu functie atributiva dintr-ungrup nominal in care substantivul este la forma nehotarata, (et redt eple'un mar rosu').

Daca adjectivul eu functie de atribut este asezat inaintea unuisubstantiv la forma hotarati\, se produe urmatoarele modificari : adjectivulprimeste terminatia -e si este insotit de articolul hotarat al adjectivului,care este intotdeuna proelitic (del rode eplet 'rnarul (eel) rosu'),

Daca substantivul este la plural, adjectivul primeste intotdeaunaterminatia -e, indiferent ca substantivul este la forma hotarata saunehotarata irede epler 'mere rosii', de rode eplene 'merele (ceIe) rosii'),

Dupa un pronume posesiv sau un substantiv la genitiv, adjectivulprimeste intotdeauna terminatia -e (mitt store hus 'casa mea mare', Annesstore hus 'casa mare a Annei'), iar substantivul nu se articuleaza (nici cuartico) hotarat si nici eu artico) nehotarat):min store bil 'masina mea mare' mitt store hus 'casa mea mare'mine store biler 'masinile mele mari' mine store hus 'casele mele mari'

Adjectivul primeste terminatia -e si in cazul in care pronumeleposesiv vine la sfarsitul sintagmei, deosebirea este ca substantivul estearticulat.den store bi/en min 'rnasina mea mare' det store huset mitt 'casa mea mare'de store bi/ene mine 'rnasinile mele marl' de store husene mine 'casele me]e man'

Adjectivele annen 'alt, alta' ~i egen 'propriu' au si ele declinaredestul de neregulata:

Singular- Singular- Plural- Plural - formaforma forma forma hotaratanehotarita hotarita nehotaratien annen stol den andre stolen andre stoler de andre stolene I

!'un alt scaun' 'celalalt scaun ~ 'alte scaune' 'celelalte scaune 'ei anna / en den andre boka/- andre boker de andre bokene I

Iannen bok en 'cealalta •alte carti' 'celelalte carti'

._'0 alta carte' carte'et anne! rOl11 de! andre andre rom de andre rommene'0 alta camera' rommet ~aite carriere' 'ccicialte camere'

.._ 'cealalta camera' ~

Adjectivul egen 'propriu' se declina astfel:

Singular - Singular - forma Plural- forma Plural-forma hotarita nehotarata formanehotarata hotarataen egen stol den egne stolen egne stoler deegne'un scaun 'scaunu) propriu' 'scaune stolene. .. proprii' 'scaunelepropnu

. proprii'eilen egen bok den egne bokai-en egne baker deegne'0 carte 'cartea proprie' 'c!rti proprii' bekene

. proprie' 'cartileproprii'

et eget rom del egne rommet egne rom de egne'0 camera 'camera proprie' 'eamere propri i' rommene

proprie' 'camereleproprii'

Dupa pronume posesiv egen 'propriu'are formele:min egen stol 'propriul meu scaun' mine egne stoler 'propriile mele scaune'min egen bok 'propria mea carte' mine egne baker 'propriile mele carp'mitt eget rOln 'propria mea camera' "line egne rom 'propriile mele camere'

Trebuie remarcat, ca egen este singurul adjectiv care l~i pastreazaforma nehotarata dupa pronume posesiv. De asemenea, trebuie stiut, caatunci cand se foloseste egen impreuna eu substantivul, pronumele posesivtrebuie sa stea in fata .•

Cand folosim forma hotarata si cand folosim forma nehotarata aadjectivului?

Adjectivele au forma nehotarata, daca nu au in fata articol (star bil'masina mare'), dupa articol nehotarat (en stor bil ·0 masina mare'), dupanumeral (eft start hus '0 casa mare', to store hus 'doua case mari'), dupaikke noen, ikke noe, ingen 'nici un, nici 0' (ikke noe rodt ep/e 'nici un marrosu'), dupa hver, hvert 'fiecare ' (hvert lite bord 'fiecare masa mica'),dupa enhver, ethvert 'orice, oricare' ~all, alt 'tot, toata' (all god mat 'toatamancarea buna'), rcspectiv cand adjectivul este folosit ca nume predicativ .

....tHuset er stort, 'Casa este mare, '), In toate aceste cazuri adjectivu) seacorda 111 gen si numar eu substantivul pe care il detcnn ina.

Se utilizeaza forma hoHirata a adjectivului dupa articol hotarat(den hvite bilen 'rnasina alba'), dupa pronume demonstrativ (denne storebilen 'aceasta masina mare'), dupa pronume posesiv (min lille venn 'rniculmeu prieten '), dupa pronume personal (jeg arme mann 'eu om sarman ~),dupa genitiv (Jons nye frakk 'paltonul nou al lui Jon'), cateodata in fatasubstantivului fara articol proclitic (kjcere venn 'prieten drag'), in expresiiprepozitionale de genul i hele dag 'toata ziua', midt pa lyse dagen 'in plinazi, ziua in amiaza mare', i verste fall 'In eel mai rau caz', med storsteforneyelse 'eu cea mai mare placere', apoi dupa ferste 'primul/-a', siste'ultimull-a', neste 'urmatorul/urmatoarea', samme 'acelasi, aceeasi' (sisteoffentlige debatt 'ultima dezbatere publica'),

Adjectivul hel, helt, pI. hele 'intreg, intreaga, intregi' nu sefoloseste decat cu substantive numerabile. Cand substantivul este la formanearticulata, se foloseste hel, helt, daca este la forma hotarata, atunci he/e."In sintagma hele tiden 'tot timpul' substantivul primeste doar articolulhotarat enclitic, articolul hotarat al adjectivului se omite in fata lui hele.

Adjectivul mange se foloseste cu substantive numerabile, iar myeeu cele nenumerabile. (mange boker 'multe carti', mye mat 'rnultamancare'). Folosirea lor coincide eu utilizarea lui 'many' si 'much' inengleza.

Gradele de comparatie ale adjectivului

Adjectivul in limba norvegiana are urmatoarele trei grade decomparatie: pozitiv, comparativ si superlativ. Comparativul se formeazade obicei prin adaugarea terminatiei -ere, iar superlativul prin adaugareaterminatiei -est.

Pozitiv Comparativ Sup_erlativ..l!__en 'frumos' penere 'mai frumos' _penes! 'eel mai frumos'klok 'de~tept' kloke re 'mai de~tep_t~ klokest 'cel mai destept'rask 'rapid' raskere 'mai rapid' raskest 'ce Imai rapid'rik 'bogat' rikere 'rnai bogat' rikest 'eel mai bogat'

Adjectivcle care se term ina in -er, -el si -en 111 silabcneaccentuatc, isi pierd -e-ul neaccentuat, cand primesc terminatiile -ere si-est; cu altc cuvinte, ele se contracteaza,

Pozitiv Su erlativCom arativsikrest 'eel mai si r'sikker'si ur' sikrere 'mai si ur'

moden 'matur,co t'

modnere 'mai matur,mai co t'

modnest 'eel mai matur ,eel mai co t'

Daca adjeetivul se termina in -ig, -fig sau -som, atunei va aveaterminatiile -ere la comparativ si -sf la superlativ.

Pozitiv Comparativ Superlativhygge/ig 'placut' hyggeligere 'mai placur hyggeligst 'eel mai

_QUieut'vanskelig 'dificil, vanskeligere 'mai vanskeligst 'eel maigreu' dificil, mai greu' dificil, eel mai greu'heldig 'norocos' heldigere 'mai norocos' heldigst 'eel mai

noroeos'morsom morsommere morsomst'amuzant' 'mai amuzant' 'eel mai amuzant'

Unele adjective nu au forme flexionare proprii pentru eomparativsi superlativ, ci formeaza aceste forme analitic : comparativul eu ajutorulcuvantului mer 'mai (mult)', iar superlativul eu mest 'eel mai (mult)'. inaceasta categorie intra adjective care se termina in -sk (si au mai multesilabe), -isk, -s, -en, -eue) ~i -ed, preeum si formele de partieipiu prezent ~itrecut.

Pozitiv Comparativ Su~rlativpraktisk 'practie' mer praktisk mest praktisk

'mai practic' 'eel mai practic'spennende mer spennende mest spennende'eaptivant' 'mai captivant' 'cel mai captivant'avsides mer avsides mest avsides"indepartat' 'mai indepartat~ 'cel mai indepartat'gyllen 'auriu' mer gyllen mest gyllen

'rnai aurin' 'eel mai auriu'

La unele adjective apar alternante vocalice la comparativ ~l

superlativ, terminatiile -re si =st insa aceste adjective Ie primesc,

Pozitiv Com arativ Su rlativstar 'mare' storre 'mai mare' sterst 'eel mai mare'

n sf 'eel mai tanar'tun

, eu' eu'liten'mie' mindre 'mai mic' minst 'eel mai mic'

Anurnite adjective au forme neregulate la comparativ sisuperlativ, de exemplu god 'bun', gammel 'batran, vechi', liten 'mic', mye'mult', mange 'multi, muite'. Aceste forme se schimba complet, 0 anumitaregularitate existand totusi in faptul ca fonnele de comparativ se terminain -re, iar cele de superlativ in -st.

Pozitiv Comparativ Superlativgod, bra 'bun' bedre 'mai bun' best 'eel mai bun'gamme/ 'batran, e/dre 'rnai batran, eldst 'eel mai batran,vechi' mai veehi' eel mai vechi'ond, vond'rau' verre 'mai rau' verst 'eel mai rau'liten'mie' mindre 'mai mic' minst 'cel mai mic'mange 'multi, multe' flere 'mai multi, flest 'cei mai multi,

mai multe' cele mai multe'11p_e 'mult' mer 'mai mult' mest 'cel mai mult'

Unele adjective sunt defective la comparativ sau superlativ, deex. dod 'mort', stum 'mut', etc.

Se cuvine sa facem cateva observatii in legatura eu gradele decomparatie a adjective lor, precum si folosirea formelor de comparativ sisUperlativ.

Forma de eomparativ este invariabila, sc foloseste aceeasiforma indiferent ca adjectivul determine un substantiv masculin,feminin, neutru, singular, plural. Cuvantul penere poate insemna 'maifrumos, mai frumoasa, mai frumosi, mai frumoasc'.

In gramaticile de limba romana exista trei subgrupc alecomparativului. ccle de superioritate, egalitate si inferioritate. Acesterelatii pot fi redate si in lirnba norvcgiana, dar in gramatieile

norvegiene, in majoritatea cazurilor se indica la comparativ doarcomparativul de superioritate.

Pentru a arata ca lnsusirea exista in acelasi grad la ambiitermeni de cornparatie, se foloseste cuvantul like, formandu-se astfelceea ce in romana denumim gradul comparativ de egalitate: Han er likehey sam sinjar. 'EI este la fel de lnalt ca si tatal sau.', Daca insusireaeste in grad rnai scazut la unul din termenii comparati, avemcornparativul de inferioritate, care se reda in norvegiana astfel: Han ermindre begavet enn min bror. 'El este rnai putin talentat decat fratelemeu.'

Forma de superlativ poate avea atat forma nehotarata cat ~i 0forma hotarata. Forma hotarata se forrneaza prin alipirea terminatiei -ela forma simpla a superlativului. Cand superlativul are functie de numepredicativ, se pot folosi ambele forme, cea nehotarata tara -e sau ceahotarata terrninata in -e, aceasta din urma fiind insotita si de articolulhotarat al adjectivului. (Denne frakken er varmest / den varmeste.'Acest palton este eel rnai calduros. ')

Adjectivul la forma de superlativ poate avea desigur si functieatributiva, ~i poate sta direct in fata substantivului pe care il determina,In acest caz se foloseste forma hotarata in -e, superlativul este insotit dearticolul hotarat al adjectivului, iar substantivul pe care il califica este ~iella forma hotarata, adica este articulat enclitic. 'Dette er den varmestefrakken. 'Acesta este paltonul eel rnai calduros.'

Daca substantivul este determinat de un genitiv sau de unadjectiv poses iv, nu se rnai foloseste nici articolul hotarat aladjectivului, si niei forma hotarata a substantivului, lnsa superlativul cufunctie atributiva l!?ipastreaza forma in -e. ( husets storste rom 'cea maimare camera a casei ')

Cand sunt asezate dupa mer si mest, adjectivul ~i participiultrecut se acorda eu substantivul pe care il determina, dupa regulaobisnuita. ( Nil er de mer praktiske. 'Acum ei sunt rnai practici. ').Participiul prezent nu se acorda niciodata, el avand forma unica,

32

11.4.NUMERALUL

Numeralul este partea de vorbire care indica numarul, cantitateasau ordinea. Numeralele se pot clasifica in doua grupe: numeraJe cardinalesi ordinale.

Numeralul cardinal indica un numar: en 'unu', to 'doi' , tre'trei', ..., tt 'zece', etc.

Numeralul ordinal indica ordinea sau pozitia intr-un rand sau 0

serie: forste 'primul, prima', andre cal doilea, a doua', tredje 'al treilea, atreia' s.a.m.d .. Numeralul ordinal se foloseste la date, clasa, etaj, etc. Candse scrie eu cifre, trebuie sa punem punct dupa el (17. mai)

Numeral cardinal Numeral ordinal1 en, eft 'unu' J!!rste 'Qrimul,_Qrima'2 to'doi' annen, andre cal do ilea, a doua'

-3 tre 'trei' tredje cal treilea, a treia'4 fire 'patru' jj_erde cal patrulea, a__p_atra'5 fern 'cinci' femte 'al cineilea, a eincea'6 seks 'sase' sjette 'al~aselea, a sasea'7 sju, syv 'sapte' sjuende, sJ!~ende 'al _i~te]ea, a_1aptca'8 aile 'opt' attende cal optulea, a opta'9 ni 'noua' niende 'al noualea, a noua'10 ti 'zece' tiende 'al zeeelea, a zeeea'11 elleve 'unsprezcce' ellevte cal /a unsprezece{le}a'

~ 12 tolv 'douasprezece' tolvte cal / a douas_Q_rezece_{lela' ---13 tretten 'treisprezecc' trettende 'al / a treis_Qrezece_(lela~-----14 florten 'patrus~rezece" fjortende •al / a J?atrusQrezec~e)a ·

1--15 femten 'cincisprezece' I!lntende 'al / a cincis~rezece{lc)a' ____~6 seksten 'saisprezece' sekstende 'al / a~ais_Qrezece(le)a't-17 sytten 'saptesprezece' syttende 'al /a saptesprezeceileja' _318 atten '0 tsprezece' attende 'all a 0QtsQrezece(le 2a~

......., ,

L Numeral cardinal Numeral ordinal19 nitten 'nouasprezece' nittende 'al / a nouasprezece(le_)_a'

R¥= tjue, tyve 'douazeci' tluende, tyvende 'al / a douazecerleja'tjueen, enogtyve tjueforste, enogtyvende 'al douazecisi-21

I 'douazeci si unu' unulea, a douazec~iuna'L30 tretti, tredve 'treizeci ~ trettiende. tredevte 'al/ a treizec(il)ea'

I 40 forti 'patruzeci ~ fortiende 'al / apatruzec(i!)_ea'50 femti 'cincizeci' femtiende 'al /a cincizec(il)ea'60 seksti 'saizeci' sekstiende 'al / a~aizec_{i1)ea'70 sytti 'saptezeci' syttiende 'al/ a ~aptezecli~a'80 atti 'optzec i' auiende 'al / a o_Qtzecli1)ea'

I 90 nitti 'nouazeci' nittiende 'al / a nouazecliQ_ea'100 hundre '0 suta' hundrede 'al sutalea, a suta'1000 tusen '0 mie' tusende 'al mielea, a mia'

Dupa cum se poate observa, majoritatea numeralelor ordinaleprimesc terminatia -ende. Terminatia -Ie 0 primesc ferste 'primul,prima', femte 'al cincilea, a cincea', sjette 'al saselea, a sasea', ellevte 'alunsprezecelea, a unsprezecea', tolvte 'al douasprezecelea, adouasprezecea', iar terminatia -de numeralele f}erde 'al patrulea, a patra',hundrede ' al sutalea, a suta'.

Ca ~i in limba romans, substantive Ie insotite de numeralulcardinal nu se articuleazA ( to brodre 'doi frati '). Substantivele apar laforma hotarata doar atunci, cand numeralul este precedat de articoluIhotarat al adjectivului, care in acest caz corespunde in Iimba romanaarticolului adjectival 'eel, ce~ cei, cele' (de to brodrene 'cei doi Irati'),

En nu se declina in numerale compuse si dupa virgula: 31 ar /trettien ill" '31 de ani', desi substantivul ar 'an' este de genu) neutru (etar): 0.1 poeng / null komma en po eng '0,1 puncte'.

Fractiile se exprima in felul urmator: 112 en halv 'jumatate', I Y2halvannen sau en og en halv 'unu si jumatate ', 1/3 en tredjedel sau entredel '0 treime", lf4 enjjerdedel sau enfiredel '0 patrime', 1/5 en femtedelsau en femdel '0 cincime', 5/6 fem sjettedeler sau fem seksdeler 'cinci. ..~eSln1J' .

Pentru exprimarea dateJor calendaristice, in Iimba norvegiana seutilizeaza numeralul ordinal, spre deosebirc de limba romana, unde sefoloseste cel cardinal. Exernplu: 1. 111ai/ (dentforste 111ai"lntai mai'

34

II. 5. PRONUMELE

Pronumele sunt cuvinte care pot tine locul substantivclor sauadjectivelor. ~u ajutorul lor aratam pe cineva, ceva, sau ne referim lacineva, ceva. In Iocul substantive lor pot fi folosite pronumcle personal,pronumele reflexiv, pronumele recipr?c, pronumele relativ, pronumeleinterogativ si pronumele nehotarat. In locul adjectivelor pot apareapronumele posesiv si pronumele demonstrativ, acestea corespunzand atatpronumelui cat ~i adjectivului poses iv, respectiv atat pronumclui cat siadjectivului demonstrativ din limba romana.

Pronumele personal

Pronumele personal inlocuieste In propozitie numele persoanelorcare iau parte la actul vorbirii.

In norvegiana verbul trebuie intotdeauna sa fie insotit de unpronume personal care indica cine face actiunea exprimata de verb. In

'"romana acest lucru este exprimat prin terminatia, desinenta verbului. Innorvegiana, verbele nu-si schimba forma in functie de persoana (jeg spiser'eu rnananc', du spiser 'tu mananci', han spiser 'el mananca', hun spisertea mananca', etc.), astfel ca folosirea pronumelui personal devineobligatorie.

Pronurnele personal are urmatoarele forme de nominativ:

~

Singular Plural. --

I. jeg 'cu' vi 'noi' -_2. du 'tu' dere 'voi' .3. han 'el'

hun 'ea' } de 'ei, ele'1 den 'el, ca'

del 'el. ea'-- --_

3S

La persoana a '3-a singular, han este forma pcntru masculin, hunpentru feminin, in cazul In care pronumele inlocuieste un substantiv careindica 0 persoana. Cand vorbim despre animale si lucruri, folosimpronumele den si del. Den inlocuieste substantivele de genul com un, delsubstantive le de genu 1 neutru.

La persoana a 3-a plural se foloseste pronumele de 'ei, ele' amtpenrru persoane cat si pentru lucruri.

Formele oblice (dativ ~i acuzativ) ale pronumelui personal sunt:

~

Singular Plural•

1. meg 'mie, pe mine' ass 'nou3,_Qe noi'2. deg 'tie, pe tine' dere 'voua,_Qe voi'

13. ham 'lui, pe el'

henne 'ei, pe ca' }dem 'lor, .i pe er,I den, del 'lui, ei, pe pe ele'I el, pe ea'

Formele de nominativ se folosesc cand aceste pronumeindeplinesc functia de subiect in propozitie, iar cele oblice cand pronumeleeste obiect, adica complement direct sau complement indirect.

Cateodata du poate fi folosit pentru a atrage atentia, (Du, hva skjerher? "Tu (mai), ce se inmmpUi aici?')

Cand pronumele este nume predicativ, poate fi folosita atat formade nominativ, cat si forma oblica, Del er meg. sau Del er jeg. 'Eu sunt.!Sunt eu.'

Folosim forma oblica in exclamatii ca Kjcere deg! 'Dragul detine!', 'Dumme deg! 'Prostul de tine!', Stakkars deg! 'Saracul de tine!'

Pronurnele de politete are forma De 'Dumneavoastra' pentrunominativ ~i forma oblica Dem 'Dumneavoastra'.

Pronume de politete se foloseste rar, ~i doar in urmatoarelesituatii: cand ne adresam persoanelor in varsta, pe care nu Ie cunoastem, incorespondenta personal a, uneori la magazine

Forma du 'tu' este mult mai des folosita, chiar ~i intrc pcrsoanefacand parte din generatii diferitc.

36

Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv arata ca actiunea executata de subieet serasmnge asupra subieetului. Se foloseste impreuna eu anumite verbe, asa-numitele verbe reflexive. Exista multe asemenea verbe in limbanorvegiana, de ex. afinne seg 'a-~i gasi', a glede seg 'a se bueura', a greieseg 'a se descurea', a kose seg 'a se sirnti bine', a like seg 'a se sirnti bine',a sette seg 'a se aseza', a tenke seg 'a-si imagina', a vaske seg 'a se spala',a vise seg , a se arata', a enske seg 'a-si dori', etc.

Pronumele retlexiv are forme proprii doar la persoana a 3-asingular si plural: seg 'se, lsi'. Fonnele pentru persoana 1 ~i a 2-a suntimprumutate de Ia pronumele personal. Avem astfel:

~

Singular Plural.

1. meg 'rna, imi' oss 'ne'2. deg 'te, iti' dere tvb'3. seg 'se, i~i' seg 'se, i~i'

Pronumele reflexiv vine dupa verbul principal, si intotdeaunadupa subiect. Hun vasker seg. 'Ea se spala.', Da salle den gamle mannenseg pa stolen. 'Atunci batranul se aseza pe seaun. '

De obicei nu avem infmitiv dupa pronumele reflexiv (exceptie:Han ensker seg en battur / Han onsker a fa en battur. 'EI i~idoreste 0

plimbare eu barea. ')

Pronumele reciproc

Pronumele reciproe arata ca mai multe subieete exercita actiuneunul asupra eeluilalt. In norvegiana exists doar doua pronurne reciproee,una folosita, hverandre 'unul pe celalalt, reciproc' si una arhaica, intalnitadoar in texte mai veehi, hinannen.

Cateva exemple eu folosirea pronumelui reciproe: De elskerhverandre. 'Ei se iubesc.' De hjelper hverandre. 'Ei se ajuta reciproc.'

Pronumele reeiproc nu trebuie eonfundat eu pronumele reflexiv.Nu estc eoreet sa traducem propozitia 'Noi ne-am intalnit inainte / inprealabil.' ell Vi hal' ~1l0a ossfor. Trebuie spus: Vi hal' '110ft hverandre for.

37

Pronumele relativ

Pronumele relativ apare in propozitii secundare ~i se refera la uncuvant din propozitia regenta. Pronumele relativ din limba norvegiana areo singura forma, independents de gen, numar ~icaz, si anume sam 'care'.Heftet sam ligger pa borde I, er mitt. 'Caietul care se afla pe masa, este almeu.'

Sam nu are forma proprie pentru genitive Cu intelesul 'al/a/ai/alecarui/carei/caror' se poate folosi hvis, care este de fapt forma de genitiv apronumelui interogativ hvem. Constructiile eu hvis sunt formale: En mannhvis navnjeg har glemt ... 'Un barbat al carui nume l-am uitat ... '

Pronumele interogativ

Cu pronumele interogativ formulam 0 intrebare, intrebam de apersoana, un obiect, 0 insusire, 0 cantitate. Pronumele interogative sunthvem 'cine', hva 'ce', hvilken/hvilket/hvilke 'care, ce fel de', hva for en I etI noe I noen 'care, ce fel de', hva slags 'ce fel de'.

Hvem 'cine' se refera la persoane si nu este folosit adjectival.Forma de genitival acestui pronume este hvis 'al/a/ai/ale carui/carei/caror'.

Hva 'ce' se refera la obiecte. Poate fi folosit adjectival inexpresiile: hva nytte 'ce folos'; Hva tid kom du? 'Cand / la ce ora aivenit?'. Hva nytt? 'Ce-i noul Ce noutati?'

Hvilken, hvilket, hvilke sunt folosite amt pentru persoane cat ~ipentru lucruri, hvilken pentru substantive de genu) comun, hvilket pentrusubstantive de genul neutru, hvilke pentru plural ihvilken stol 'care scaun',hvilket bard 'care masa', hvilke stoler 'care scaune').

Pronumele interogative pot fi folosite si ca pronume nehotarate,daca adaugam sam heIst: hvem som heist 'oricine' , hva sam heIst 'orice',hvilken som helst 'oricare'. Exemple: Hvem S01n heist kan komme.'Oricine poate veni'. Du kan si hva sam heist. 'Poti sa spui orice.', Du kangi meg hvilken sam heist bok. 'Poti sa-mi dai oricare carte.'

Pronumele nehotarat

Pronumele nehotarat se rcfera la 0 persoana, un obiect, 0 insusire,o cantitate care nu poate fi determinate. Cele mai cunoscute pronumenehotarate sunt en si man.

38

Aceste pronume nehotarate se pot folosi eu sens impersonal, larasAse refere la 0 anumita persoana. Pot inlocui orice persoana, inclusiv pevorbitor. in limba rornana se pot traduce cu pronumele reflexiv 'se' sau eupronumele personal 'tu'. Exemple: Herfra ser manjjel/toppen. 'De aici sevede varful muntelui'. Man blir trott, hvis !nan sover for mye. 'ObosestidacAdonni prea mult. '

Alan are forma proprie doar la norninativ, in rest imprumutafonnele lui en, care sunt en cand are functie de obiect, ens la genitiv si segcand este folosit ca pronume reflexiv. (Det er vanskeligfor en aforsta del.'Este dificil sa intelegi, / Este dificil pentru eineva sa inteleaga asta'. Enstenkemate lean bli pavirket av andre. 'Modul de gandire al cuiva poate fimfluentat de altii.')

Alte pronume nehotarate sunt:annen, annet, la plural andre 'altul, alta, altii, allele'noen, noe, la plural noen 'cineva, ceva'ingen, intet, la plural ingen 'nimeni, nimic'all, alt, la plural aile 'tot, toata, toti, toate'Cum am vazut la adjectiv, aceste cuvinte pot fi folosite adjectival,

daca stau pe h1nga un substantiv. in acest caz, de ex. noen corespunde inlimba romana pronumelor si adjeetivelor nehotarate: 'cineva, ceva, un(ul),una, 0, vreun, vreuna, oricare, cativa, cateva, niste' sau daca este precedatde negatia ikke celor negative: 'nimeni, niei un, nici 0'. Daca inlocuiescun substantiv ca in exemplele de mai jos sunt pronume nehotarate, Ingenkan si meg sannheten. 'Nirneni nu-mi poate spune adevarul'. Vil du sinoe? 'Vrei sa spui ceva?'.

Noen ea pronume se refera la persoane si se traduce eu 'cineva,unul, una, vreunul, vreuna, oricare, cativa'. Noe se refera la lucruri saufenomene abstracte si se traduce in limba romana prin 'ceva'.

Noen precedat de negatia ikke poate fi inlocuit cu ingen'nimeni, nici unul, niei una'. Jeg kjenner ikke noen / ingen i Oslo. 'NuCunosc pe nimeni in Oslo.', in timp ce noe precedat de negatia ikke po atefi inlocuit ell ingenting 'nimic'. Exemple: .leg ser ikke noe. sau Jeg seringenting. 'Nu vad nimic.'

lngen nu poate aparca in locul lui ikke noen, cand cuvinteJe ikke sinoen nu sunt folositc irnpreuna, unul langa altul. Este cazul cand avemforme compuse ale verbului. Exernple: Jeg har ikke truffe! noen av minekOllegel'. 'Nvam intalnit pe nimeni dintre eolcgii mei.'. Jeg har ikke sellnoe. 'Nvam vazut nimic'. De rernarcat, ea in limba norvegiana nu putemaVea dubla negatie,

Ingen nu se poate utiliza in propozitiile subordonate si nici inpropozinile principale care contin mai multe verbe: Han sier at dere ikkehar noen penger. 'EI spune ca voi nu aveti bani.' ~inu Han !Yierat de~liar iligel'l penger. La fel spunem: Dere har ikke halt noen penger. 'Voi nuali avut bani.' si nu Dere har halt ingenpenge,.,

Cu functie de subiect este folosit de preferinta ingen si nu ikkenoen.

All, alt 'tot, toata' se folosesc cu substantive numerabile, allpentru substantivele de genu) cornun, alt pentru cele de neutru (all maten'toata mancarea', alt bredet 'toata painea', all min jord 'tot pamantulmeu'), in timp ce aile 'toti, toate' insoteste substantivele numerabile laplural. Folosit independent (si nu ca insotitor al unui substantiv), ailecorespunde in limba rornana lui 'toti, toata lumea'. Aile var tilstede. 'Totiau fost prezenti, / Toata lumea a fost prezenta.'

Pronume nehotarat poate fi si del in urmatoarele situatii: cu verbeimpersonale (Det regner. 'Ploua.' Det snor. 'Ninge. '), in propozitiiimpersonale (Del gar bra med meg. (,Imi merge bine. '), de asemenea, inconstructii sintactice speciale ca perifrazele emfatice (Det er du som magjere del. "Tu trebuie sa faci asta. ') si constructia perifrastica de prezentare(Det kommer noen pa gata. 'Vine cineva pe strada, '), sau in propozitiicare au de-a face cu timpul (Del er lordag j dag. I dag er del lerdag.'Astazi este sambatao')

Pronumele demonstrativ

Cu ajutorul pronumelui demonstrativ aratam, indicam sau facemreferire la 0 persoana, un obiect, 0 insusire, 0 cantitate. Pronumeledemonstrativ poate inlocui substantive ~i adjective.

Poate fi de apropiere ~ila distanta,Pentru apropiere exista fonnele: denne 'acest(a), aceasta'-a'

pentru masculin si feminin singular, dette 'acest(a), aceasra/-a' pentruneutru singular, respectiv disse 'acestita), aceste(a)' pentru plural.

Pentru a indica distants de la vorbitor exista fonneJe: den 'acelta),ace(e)a' pentru masculin si feminin singular, del 'acel(a), ace(e)a' pentruneutru singular, respectiv de 'acei(a), acele(a)' pentru plural.

40

denne 'acestta),aceasta=a'

den 'acelra), ace(e)a'

Pronumele demonstrativ din norvegiana eorespunde atatpronumelui demonstrativ cat ~i adjectivului demonstrativ din limbaromana. (Har du sell dette huset? 'Ai vazut aceasta casa?' Hvilket al' disse/0 eplene vii du ha? Dette. 'Care dintre aceste doua mere ll vrei? Acosta.'

Alte pronume demonstrative sunt: samme 'acelasi, aceeasi,acei~i, aceleasi' (cuvant care nu trebuie eonfundat eu adverbul sammen'impreuna'), slik, slikt, slike 'asernenea, astfel de', sann, sant, sanne'asemene~ astfel de" selv sau sjeltv) 'Insusi, ins~i ... ' si begge 'arnbii,ambele, amandoi, amandoua', cu variantele begge to pentru substantiveconcrete de acelasi fel si begge defer pentru abstraete. Exemple: De reisermed samme tog(et). 'Ei calatoresc eu acelasi tren.' Har du sell en slik /sann skurk? 'Ai vazut un asemenea escroc?'. Jeg selv val' der. 'Eu insumiam fost acolo.' Jeg liker begge blomstene. 'imi plac ambele flori. '. Vii duha det rode eller det gronne eplet? (Jeg vii ha) begge 10. 'Vrei marul rosusau eel verde? (Vreau) ambele I amandoua.' Snakker du engelsk ellerfransk? (Jeg snakker) begge defer. 'Vorbesti engleza sau franceza?(Vorbesc) ambele.'

Pronumele posesiv

Pronumele posesiv arata posesia cuiva, indica numarul sipersoane posesorului, respectiv numarul obieetului posedat. Raportuldintre pronumele posesive si eele personaJe sunt comparabile eu celedintre fonnele de genitiv ~i nominativ ale substantive lor.

Pronumele posesiv din Iimba norvegiana corespunde at~.tadjectivului posesiv cat si pronumelui posesiv din limba rornana. (Har duseu min bil? 'Ai vazut masina mea?' Denne bilen er ikke min. 'Aceastam~ina nu este a mea, ')

Pronumele posesiv poate sa urmeze dupa substantiv, sau ponte stain fala acestuia ihuset mitt / mitt hus 'casa mea, a mea casa', husene mine /mine flus 'cascle rnele, ale me Ie case'). Pronume)e poscsiv impune..Inlotdeauna forma substantivului in cadrul grupului nominal. Daca sta in

41

fata substantivului, acesta este nearticulat, daca II urmeaza, substantivulprimeste artico) hotarat enclitic.

in ceca ce priveste folosirea accstor pronume posesive, semanifesta a tendinta crescanda de a Ie piasa dupa substantiv, eu aeesta dinurma fa forma hotarata: stolen min 'seaunul meu', bordet mitt 'masa mea'.in limbajul uzual mine nye klcer suna formal si literar, forma de nye klcernemine 'hainele mele noi' este preferata,

Pronumele posesiv se acorda in gen si numar eu obiectul posedat.et hus '0 casa', mitt hus / huset mitt 'easa mea',jlere hus 'mai multe case',mine hus / husene mine 'easele mele'.

Pronumele posesiv var 'al nostru, a noastra' folosit atributiv i~ischimba forma intr-un fel asemanator eu adjectivul cu functie atributiva:primeste un -t (vart 'al nostru, a noastra'), cand este plasat dupa sau in fataunui substantiv de genul neutru, respeetiv un -e, daca sta dupa sau inainteaunui substantiv la plural: Har du sett hi/en wir / var hi! ? 'Ai vazut masinanoastra?'. Har du sell huset vart / vart hus? 'Ai vazut easa noastra?'. Hardu sell bilene vare / vare hiler? 'Ai vazut rnasinile noastre?'

Fonnele min 'al meu, a mea', din 'al tau, a ta', sin 'al sau, a sa'pierd n final, daca obiectul posedat este de genul feminin: mi, di, si, ~iprimese -tt in loc de n, cand sunt asezate dupa sau in fata substantive lor degenul neutru: mill, dill, sift.

Celelalte pronume posesive sunt invariabile: hans 'al / a / ai / alelui', hennes 'al / a / ai / ale ei', dets 'al /a / ai / ale lui / ei' (despre obiectede genul neutru), dens 'al / a I ai / ale lui lei' (despre obiecte de genu)corn un), deres '(al) vostru, (a) voastra', (ai) vostri, (ale) voastre', deres 'alI a / ai / ale lor'. in tabelul urmator sunt sistematizate to ate formelepronumelor posesive :

Sing., masc. Sing., fern. Sing.,neufru Plur.d

Sing., min '(al) meu, mi '(al) meu, mitt '(al) meu, mine '(ai) mel,pers.1 (a) mea' (a) mea' (a) mea' (ale) mele'Sing., din '(al) tau, di '(al) tau, ditt '(al) tau, (a) dine '(ai) tai,

I (a) tal (a) ta' (ale) tale'pers.2 ta'Sing., hans / sin hans / si '(al/ hans / silt hans / sinepers.3 '(al/a) lui I (al) a) lui / (al) '(al/a) lui / (al) '(ai/ale) lui, (ai)

sau, (a) sa' sau, (a) sa' sau, (a) sa' sai, (ale) sale'hennes I hennes / hermes / sitt hennes/sineI Sill SI

'(al/a) ei, ~J) '(al/a) ei, (al) "(aI/a) er, (a I) '(ai/ale) ei, (ai)

42

--,sau, (a) sa' sau, (a) sa' sau, (a) sa' sai, (ale) sale' Idens / sin '(all dens / si '(all dens / sill dens / sine I

a) lui lei, (al) a) lui / ei, (al) '( al/a) lui / ei, '(ai/alc) lui.' er,sau, (a) sa' S3U, (a) sa' (al) sau, (a) sa' (ai) sai, (ale) sale'dets / sin dets / Sl dets / sift dets /sine ,'(alia) lui/ ei, '(al/a) lui/ ci, '(alia) lui/ ei, '(ai/ale) lui! er,(al) sau, (a) (al) sau, (a) (a I) sau, (a) sa' (ai) sai, (ale) sale'sa' sa'

t-- var 'Cal) var '(al) vtJrt 'Cal) vare '( ai) nostri,Pl.,pers.} nostru, (a) nostru, (a) nostru, (a) (ale) noastre'

noastra' noastra , noastra'Pl., deres '(all deres '(all deres '(all deres '(ai) vostri, Ipers.2 vostru, (a) vostru, (a) vostru, (a) (ale) voastrc'

voastra' voastra' voastra'PI., deres I sin deres I sin deres / sin deres IsinpersJ '(alia) lor' '(al/a) lor' '(al/a) lor' '(ai/ale) lor'

Pronumele posesrv are forma de politete Deres '(al/a/ai/ale)Dumneavoastra' .

In continuare, cateva lamuriri in legatura cu folosirca lui sin, si,sift, sine. care sunt echivalentele posesive ale pronumelui reflexiv.

Se foloseste sin/si/sitt/sine in loc de hans '(al/a/ai/ale) lui', hennes'(al/a/ai/ale) ei', dens, dets '(al/a/ai/ale) lui, ei' (despre lucruri) ~j deres'(al/a/ai/ale) lor', atunci cand subiectul este la persoana a 3-a, ~i estetotodata ~iposesorul a ceva, despre care se vorbeste intr-o alta parte depropozitie. Adeseori in limba romana sin/si/sitt/sine se traduce prin ·i~i'.

lata cateva exemple cu folosirea pronumelui posesiv:Anne besoker sin mor. 'Anne i~i viziteaza matna.' Jens er mannen tilAnne. 'Jens este sotul Annei.'. Han ogsa besoker ofle hennes mar. '~i el 0

viziteaza adeseori pe mama ei.'Jens vasker ikke sine kiter fordi han ikke hal' lid. 'Jens nu-si spala hainelepentru ca nu are timp.' Anne hal' god lid. sa hun vasker hans klcer. 'Anneare timp destul, asa ca ea spala hainele lui.'

Sin/si/sitt/sine nu pot fi folosite ca subiect, mai bine zis ca parte asubiectu]ui2: Anne og hennes venn kommer til oss pa sondag. 'Anne ~i

2Trebuie mentionat ca in sintaxa norvcgiana inrreaga sintagrna hennes venn, .

pnetenul ei' este privita ca subiect, sprc dcosebire de limba romana unde vennar fi subiect. iar cuvantul care il dctermina ar fi atribut.

43

prietenul ei vin la noi duminica.' Nu pot fi folosite met ea numspredicativ: Del er broren hans. 'Aecsta estc fratele lui / sau', si nu: Det e1C

b~·ore.·isin. Cornparatiile ~iconstructiile emfatice fae exceptio de la aceastsregula: Hun er mindre enn broren sin. 'Ea este mai mica decat frateleei/sau' .

Del er sin egen skjorte han vasker. In aceasta constructie emfaticasin egen skjorte 'propria sa camasa' este evidentiat, seos din eontextu)Han vasker sin egen skjorte. 'EI i~ispala propria camasa'

A

In cazul unor verbe ea a be 'a ruga', a la 'a lasa', a tillate 'apermite', pronumele se poate referi la subiectul logic (si nu la eelgramatieal). Hun bad barna beseke sine besteforeldre av og til. 'Ea i-arugat pe eopii sa-si viziteze din cand in cand bunieii.'

A

In expresii idiomatice sin, si, silt, sine pot fi folosite tara sa fie inlegatura cu vreun subiect: I sin tid var jeg den beste i klassen. 'Inrr-ovreme am fost eel mai bun din clasa.'

44

:

11.6. VERBUL

Verbul arata ce se face sau ce se lntampla. Poate exprima actiuni(0 spise 'a manca'), stari (ci vcere 'a fi') ~imodificari de stare (0 bli 'adeveni').

Verbele pot fi recunoscute prin faptul ca se poate pune a in fatalor (0 sette 'a pune, a aseza', 0 ga 'a merge', etc.).

Verbul poate avea forme finite (prezent, preterit, imperativ) siinfmite (infinitiv, participiu).

Clasificarea verbelor

Verbele pot fi clasificate ca verbe regulate si verbe neregulatc, sauca verbe slabe si verbe tari. Din forma de infmitiv nu ne putem da seama,daca un verb este regulat sau neregulat.

in dictionare sau liste de cuvinte se dau cele trei forme aleverbelor tari, de ex. a ga, gikk, gaff 'a merge'. Pentru cele regulate suntindicate doar terminatiile, de ex. 0 spise, -te, -/ pentru a spise, spiste, spist'a manca'.

Forma de infmitiv este prima forma. Din aceasta forma seformeaza indicativul prezent si imperativul. Infinitivul va fi tratat pe largla fonnele infinite ale verbului.

Forma de trecut (preteritul) este data de forma a doua a verbului,care se formeaza prin avlyd (schimbarea vocalei din radacina) in cazulverbelor tari, sau prin adaugarea unui asa-zis sufix dental care poate fiell-a, -te, -de sau -dde in cazul verbelor slabe.

A treia forma este forma de perfect sau participiu trecut, care sefonneaza prin schimbarea vocalei din radacina in cazul verbelor tari, sauprin adaugarea unui sufix dental care poate fi -ell-a, -to -d sau -dd in cazulverbelor slabe.

45

:

11.6. VERBUL

Verbul arata ce se face sau ce se lntampla. Poate exprima actiuni(0 spise 'a manca'), stari (ci vcere 'a fi') ~imodificari de stare (0 bli 'adeveni').

Verbele pot fi recunoscute prin faptul ca se poate pune a in fatalor (0 sette 'a pune, a aseza', 0 ga 'a merge', etc.).

Verbul poate avea forme finite (prezent, preterit, imperativ) siinfmite (infinitiv, participiu).

Clasificarea verbelor

Verbele pot fi clasificate ca verbe regulate si verbe neregulatc, sauca verbe slabe si verbe tari. Din forma de infmitiv nu ne putem da seama,daca un verb este regulat sau neregulat.

in dictionare sau liste de cuvinte se dau cele trei forme aleverbelor tari, de ex. a ga, gikk, gaff 'a merge'. Pentru cele regulate suntindicate doar terminatiile, de ex. 0 spise, -te, -/ pentru a spise, spiste, spist'a manca'.

Forma de infmitiv este prima forma. Din aceasta forma seformeaza indicativul prezent si imperativul. Infinitivul va fi tratat pe largla fonnele infinite ale verbului.

Forma de trecut (preteritul) este data de forma a doua a verbului,care se formeaza prin avlyd (schimbarea vocalei din radacina) in cazulverbelor tari, sau prin adaugarea unui asa-zis sufix dental care poate fiell-a, -te, -de sau -dde in cazul verbelor slabe.

A treia forma este forma de perfect sau participiu trecut, care sefonneaza prin schimbarea vocalei din radacina in cazul verbelor tari, sauprin adaugarea unui sufix dental care poate fi -ell-a, -to -d sau -dd in cazulverbelor slabe.

45

Verbele slabe

Verbele slabe se pot clasifica in functie de terminatie asadar i,patru grupe.

Grupa 1. Verbele slabe din aceasta grupa se conjuga dUPImodelul:

Infinitiv Preterit Perfectd kaste kastetlkasta kastet/kasta

Terminatiile sunt -ett-a la preterit ~i-etl-a la perfect."Este cea mai numeroasa grupa, In aceasta grupa intra toate

verbele a carer riidacina se termina in mai multe consoane (ci apne 'adeschide', a sykle 'a merge cu bicicleta'), lucru care lngreuneazsadaugarea sufixului dental. Tot aici intra cele mai multe verbe noi, deprovenienta strains, cu exceptia celor care se termina in -ere, cum ar fi ajobbe 'a munci, a luera', a sponse 'a sponsoriza', a jogge 'a face jogging',etc.

Gru a 2. Verbele slabe din aceasta ru Iisunt con'u ate astfel:Infinitiv Preterit Perfect

"-

Terminatiile sunt -te la preterit si -t la perfect. In aceasta grupaintra verbele slabe care au vocala lunga in radacina (d lyse 'a lumina', ahere 'a auzi', a mene 'a crede, a fi de parere, a opina '), care au radacinacare se termina in consoana dubla (d demme 'ajudeca', a dromme 'a visa',a kjenne 'a cunoaste', a telle 'a nurnara') sau in nazal + 0 alta consoana (dtenke 'a gandi', a ringe 'a suna', a sende 'a trimite '), respectiv verbe carese termina in -ere (0 studere 'a studia', a irfisere 'a infecta', etc.),

Grupa 3, Verbele din aceasta grupa se conjuga dupa modelulverbulu ia prove' a incerca':

Infinitiv Preterit Perfect ,_apreve Pl·@vde provd

46

Terminatiile sunt -de la preterit si -4i la perfect. In aceasta grupaintra urmatoarele verbe: a boye 'a indoi, a inclina, a declina, a conjuga', a

t dreie 'a roti', a behove 'a avea nevoie, a necesita', a kreve 'a cere', a @ve'a exersa', etc., asadar verbe a carer radacina se termina in diftong sau

Ivocala + d, g sau v.

Grupa 4. Verbele din aceasta grupa se conjuga dupa modelulverbului a bo 'a locui':

In fin itiv Preterit Perfectabo bodde bodd

Terminatiile verbelor din aceasta grupa sunt -dde la preterit si -~dd la perfect. in aceasta grupa intra urmatoarele verbe: a snu 'a intoarce, aI tnvarti', a sne 'a ninge', a sy 'a coase', a bla 'a rasfoi', etc., adica verbe a: carer radAcina se termina 'in vocal! lunga.,

Verbele tari

Verbele tari sunt acele verbe, care i~ischimba vocala din radacinala formarea preteritului si perfectului. De notat, cll la preterit ele nuprimesc niei 0 terminatie, In categoria verbelor tari intra un numar deaproximativ 160 de verbe, restul verbelor fiind slabe. Verbe tari suntverbele a vcere 'a fi', a ha 'a avea', verbele modale, etc.

eel mai practic mod de a grupa verbele tari este cea dupaschimbarea vocalei din radacina, Daca incercam sa Ie clasificam in functiede acest lucru, ar rezulta urmatoarele grupe:

Grupa 1. din care fac parte verbe eu urmatoarea alternantavocalica in radacina :

Infinitiv Preterit Perfect. -e-/-i--1- -e-

Forma de infinitiv are vocala i In radacina, forma de preterit e, jarcea de perfect e sau i. in grupa 1 intra verbe ca a skrive, skrev, skrevet 'ascrie', a drive, drev. drevet 'a se ocupa cu ceva; a mana, a impinge' ~astige, steg, steget 'a sc urea, a sc ridica', respectiv a bite, bet, bitt 'aIllU~ca', a bli, hie, blitt 'a deveni ; a ramane', etc.

47

Grupa 2. eu urmatoarea alternanta vocalica in radacina :Infinitiv Preterit Perfect-y- -0- -U-I-0-

In aceasta grupa intra verbe ca a f/y(ge), flay, floyet 'a zbura', ikrype, krop, krepet 'a se tart " respectiv a bryte, brot, brutt 'a rupe, cfrange' , a skyte, skjet, skutt 'a trage cu anna, a impusca', etc.

Grupa 3 · eu urmatoarea alternanta vocalica in rInfinitiv Preterit Perfect-i-I -y- -a- -u-

adacina :

In grupa a 3-a intra verbe ea a binde, bandt, bundet 'a lega,innoda', a drikke, drakk, drukket 'a bea', a finne, [ant, funnet 'a gasi'$respeetiv a synke, sank, sunket 'a se scufunda', Q synge, sang, sunget '~canta', etc.

Grupa 4 · eu urmatoarea a ternanta voca ICa in rInfinitiv Preterit Perfect-re-I-e- -a- -a-

1 r adacina :

In aceasta grupa intra verbe ca a bcere, bar, baret 'a purta', askjcere, skar, skaret 'a taia', respectiv a stjele, stjal, stjalet 'a fura', etc.

Grupa 5 I 1 I' in radacina :· cu urmatoare e a tern ante voca Ice in

Infinitiv Preterit Perfect-e-I-i- -a-I-a- -e-I-i-

"In grupa a 5-a intra verbe ca a be, bad, bedt 'a ruga, a cere, ainvita', a se..sci, set! 'a vedea', Q ete. at, eft 'a minca, a devora, a infuleca',a gi, gav, gift 'a da', a ligge, lao ligget 'a sta eulcat, a zacea, a se afla', etc.

Grupa 6. ell urmatoarea alternanta vocalica in radacina :Infinitiv Preterit Perfect-a-/-a- -0- -a-/-a-

48

in aceasta grupa intra verbe ea a ta, tok, tatt "a lua', a dra. drog.dratt/dradd 'a merge; a trage', a la, lot, latt 'a lasa', respeetiv asia, slo,slott 'a lovi, a bate', a sta, stod, staff 'a sta (in pieioare)" etc.

Grupa 7 . eu urmatoarea a ternan a voca lea m rInfinitiv Preterit Perfect-a- . -a--1-

I r " adacina :

in grupa a 7-a intra verbele fa, fikk, fatt 'a primi', a ga, gikk, gaff,'a merge.

Grupa 8.Verbele din aceasta grupa au aceeasi vocala la toate fonnele, la

preterit insa nu primese terminatie ea verbele regulate: a komme, kom.kommet 'a veni', a sove, sov, sovet 'a donni', a hoggelhugge, hugg/hogg,huggetlhogget 'a taia', a hete, het, hett 'a se numi', a grate, grat, graft 'aplange', a lope, /(:JP, lept 'a alerga'.

Exista desigur unele verbe care nu pot fi incadrate In nici unadintre aceste grupe.

lata 0 lista eu cele mai importante verbe tari :a be, bad, bed! 'a ruga, a cere, a invita'a bedra, bedrog, bedratt 'a insela, a pacali, a eseroea'a binde, bandt, bundet 'a lega, a innoda'a bite, be (itt, bitt 'a musca'a bli, ble(i), blitt 'a deveni ; a ramane'a brekke, brakk, brukket 'a rupe, a frange, a sparge'a brenne, brant, brent 'a arde'a briste, brast, bristetlbrustet 'a crapa ; a se sparge, a exploda'a bryte, brat, bruit 'a rupe, a frange'a by(de), bed, budt 'a oferi ; a eomanda, a ordona'a bcere, bar, baret 'a purta'it dra, drog, drattldradd 'a merge (eu un vehicul); a trage'a drikke, drakk, drukket 'a bea'a drive. dreti)v, drevet 'a se ocupa eu ceva ; a mana, a impinge'a ete. at. ett 'a manca, a infuleca, a devora'afalle. .falt, fait "a cadea'it fare ..for. fart ;.a calatori, a naviga'

49

afinne, fant, funnet 'a gasi'aflv(ge), fley, floyet 'a zbura'a/lyle, flot, jlytt 'a curge ~aforlate, forlot, forlatt ·a parasi'aforsta, forstod, forstatt 'a intelege'afbrsvinne.forsvant. forsvunnet 'a disparea'afortelle, fortalte.fortalt 'a povesti'afryse, fros, frosset 'a ingheta, a-i f frig'afa.fikk.fatt 'a primi, a obtine, a dobandi'a gi. gav, gift 'a da'a gidde, gadd, giddet 'a putea, a fi in stare'a gjelde, gjaldt, gjeldt 'a fi valabil, a fi yorba de'a gjore, gjorde, gjort 'a face'a gli, gledlg/ei(d), glidd 'a aluneca'a gripe, gre(i)p, grepet 'a apuca, a prinde'a grate, grat, grail 'a plange'a gat gikk, gall 'a merge'a henge, hang, hengt 'a atarna'it hjelpe, hja/p, hjulpet 'a ajuta'a holde, holdt, holdt 'a tine'a knipe, knep, knepet 'a pisca, a ciupi'a komme, kom, kommet 'a veni'a krype, krop, kropet 'a se tari'ala. 10/, latt 'a lasa'a Ie, /0, ledd 'a rade'a legge, la, lagt 'a culca, a aseza, a pune in pozitia culcat'a ligge. hi, ligget 'a sta culcat, a zacea, a se atla'a lyve, loy, loyet 'a minti'a lope. lop, lept 'a fugi, a alerga'a nyte, net, nytt 'a savura'a rekke, rakk. rukket 'a ajunge, a se intinde'a renne, rant, rent 'a curge, a se scurge'a ri (de) , retild, ridd 'a calari'a se, sa, sell 'a vedea'a selge. so/gte, solgt 'a vinde ~it si. sa, sag! 'a spune 'a sitte. salt. sittet 'a sedea'iJ skjelve. skalv. skjclvet .;a scurura, a se cutremura, a tremura'

50

a skjcere, skar. skaret 'a taia'a skrike, skretijk, skreket 'a striga'a skrive, skrev. skrevet 'a scrie'a skyte, skjot, skull 'a impusca, a trage eu arma'a skyve, skjov, skjevet 'a impinge'a slippe, slapp, sluppet 'a lasa, a scapa'a sla, slo, slatt 'a bate, a lovi'a sove. sov. savet 'a dormi'Q sp inne. spant, spunnet 'a toaree'Q springe, sprang, sprunget 'a sari'Q stige, steg, stegel 'a urea, a se ridiea'a stikke, stakk, stukket 'a impunge, a intepa ; a baga'a stjele, stjal, stjalet 'a fura'Q stryke, strok, stroket 'a calca eu fierul ; a mangaia, a sterge ;

a cadea la examena sta, stad, statt 'a sta (in pieioare)'a svike, svetilk, sveket 'a insela'a synge, sang, sunget 'a canta'Q synke, sank, sunket 'a se scufunda'a ta, tok, tatt 'a lua'a treffe, traff, truffet 'a intalni'a trekke, trakk, trukket 'a trage'a tvinge. tvang, tvunget 'a forta'a vinne, vant. vunnet 'a castiga'a vile, visste, visst 'a sti'a velge, valgte, valgt 'a alege'a vcere var vcert 'a fi', ,

Verbele modale sunt neregulate ~iau urmatoarele forme:a skulle (ind. prezent skal), skulle, skulletA ville (ind. prezent vi!), ville, villeta kunne (ind. prezent kan), kunne, kunneta matte (ind. prezent ma), matte, matteta burde, (ind. prezent bar), burde, burdet

. Dupa CUlTI se poatc vedea, in cazul verbelor modale formele deInfinitiv sunt identiee eu celc de preterit, iar forma de indicativ prezent estcdiferita de acestea.

51

Amt verbele slabe cat si cele tari se conjuga dupa modelsprezentat la timpul verbelor.

Verbe principale ~iverbeauxiliare

Verbele principale (in norvegiana hovedverb) sunt de 5

stataroare si au lnteles lexical deplin. (a ga 'a merge', a save 'a dormi',spise "a manca', etc.). Verbele auxiliare (In norvegiana hjelpeverb)obicci nu pot fi folosite decat impreuna cu verbe principale. (ExceptiHvor skal du? 'Unde mergi?'. Jeg kan engelsk. 'Stiu engleza.', etc.)

Verbul auxiliar sta intotdeauna inaintea verbului principal (Jehar besekt dem flere ganger. 'I-am vizitat de mai multe ori.' Jeg ma ~na. 'Trebuie sa plec acum. ').

Cele mai importante verbe auxiliare din limba norvegiana suntvcere. a ha, care ajuta la fonnarea timpurilor compuse, a bli, care ajutaformarea pasivului, ~idesigur, verbele modale.

a ha 'a avea' si a bli cu intelesul 'a ramane' pot fi si verprincipale, ca in propozitiile: Jeg har timer. 'Am ore'. Han ble der i Itimer. 'A ramas acolo doua ore.'

Verbele modale se folosesc pentru a exprima dorinta, posibilitate,indoiala, amenintare, ordin. (in alte limbi acest lucru se face cuconjunctivul), Forma de preterit a verbelor modale exprirna adeseoriprudenta, politete.

Verbele modale sunt urmatoarele:a skulle, (indicativ prezent skal), skulle, skullet 'a trebui, ar trebui,

sa ... '.Forma de indicativ prezent skal ajuta la fonnarea viitorului I si 11.,

in tin.p ce forma de preterit skulle la fonnarea conditionalului I ~iII.Skal poate exprima un ordin, 0 porunca (Jeg vii at du skal ga no...

'Vreau (ca tu) sa pleci acum.'. Du skal gj@re delle arbeidet. "Tu (trebuie)sa faci aceasta munca' .), amenintare (Hvis dere sier noe, skat jeg straffedere. 'Daca spuneti ceva, va pedepsesc. '), promisiune, asigurare (Hvis dukommer hit, skal jeg hje!pe deg. 'Daca vii aici, te voi ajuta. '), un zvon(Han skat visst vcere pa skolen. 'El trebuie/ar trcbui sa fie la scoala, ') sauindoiala, nesiguranta (Ska! jeg sporre henne? 'Sa 0 intreb pe ea?'). inacest ultim caz putem substitui skal ell skulle. (Skul/e jeg sporre henne")

Skulle se mai foloseste, daca vrem sa dam un sfat sau dacarecomandarn ceva (Du skulle heller gjore det- 'Ar trebui 111ai degraba sa

52

faci asta. '). In asemenea cazuri skulle apare insotit de adverbe ca heller'mai degraba', helst 'de preferinta', etc.

ci ville, (indicativ prezent vi£), ville, villet 'a vrea, a voi'Vil/ville se foloseste pentru a exprirna 0 dorinta sau 0 vointa, Jeg

viI/ville gjerne ga na. 'Eu vreau / as vrea sa plec acum.'Ca auxiliar ajuta la formarea viitorului (Prisene vii oke. 'Preturile

vor cr~te ') si a conditionalului, (Om jeg kunne ordne det, ville alt bli myelettere. 'Daca as putea rezolva asta, totul ar fi mai user, ')

a kunne, (indicativ prezent kan), kunne, kunnet 'a putea, a sti'Verbul a kunne denota capacitatea sau posibilitatea, avand sensul

de a putea, de a fi capabil, exprima ca cineva are cunostinte in ceva,relije~te, se descurca sa faca ceva. (Jeg kan spille ishockey, men jeg kanikke spille i kampen i morgen. 'Stiu sa joc hochei pe gheata, dar nu potjuca in meciul de maine.' Jeg lean male pa glass. 'Pot / stiu sa pictez pesticla. ')

Se foloseste si cu sensu IIn care se intrebuinteaza verbul 'a sti' Inlimbs romana, in legatura eu 0 limba straina, ~i atunci este urmat direct denumele limbii respective: Han kan fransk', 'EI stie engleza.'

Se foloseste de asemenea, cand cineva cere ceva, sau permitecuiva sa faca ceva: Kanjeg (fa) bli her? 'Pot sa raman aici?'

Forma kunne se foloseste pentru a exprima retinere (Kunne duhje/pe meg lilt? 'Ai putea sa rna ajuti putin?') ~i dorinte ireale (Kunne jegbare mete henne! 'Daca as putea sa 0 intalnesc!')

a matte, (indicativ prezent Ina), matte, mattet 'a trebui'Exprima ceva ce esti constrans sa faci, ceva ce este necesar sa 0

faci, dar si ceva ce ar trebui facut: Du ma ga selv am du ikke vii. 'Trebuiesa pleci, chiar daca nu vrei'. Jeg ma se den filmen. 'Trebuie sa vad acelfilm.' In anumite expresii poate exprima speranta, dorinta: Mil du ha delbra! '(lti doresc) sa 0 duci bine.

d burde, (indicativ prezent ber), burde, burdet Oar trebui, ar fibine'

)

Vorbitorii de limbi romanice aflati intr-o etapa incipienta de invatare a limbiitraduc 'a sti (0 limba)' eu verbul a vile In loe de a kunne (et sprak). 'Vile'COrespunde, in limba romana, verbelor 'a sti' sau 'a cunoaste', in sensu Ide 'aavea cuno~tinte despre ' sau 'a detine informatii asupra unui lucru sau fapt' :Jeg Vet at han er lcerer. 'Stiu ca el este profesor. ~ Per vel svaret. 'Per stieraspunsul. .

53

bor/burde se foloseste cand vrem sa sfatuim pe cineva. Du b~legge deg na. 'Ar trebui IAr fi bine sa te cu1ci acum.'. Nu expri~niciodata ordin sau porunca.

afa.fikk.fatt 'a avea voie, a putea'Fa poate fi folosit in loc de kanlkunne III anumite eazuri pentru

exprima permisiune: Far jeg gil nil? 'Pot pleca acurn?'Forma de treeut fikk urmat de participiu perfect, este express

pentru 'a reusi, a fi in stare'. Jegjikk snakket med lcereren. 'Am reusit ~vorbesc eu profesorul.'

Fa poate fi folosit ca verb principal, avand sensul 'a primi,obtine, a dobandi' (Jegjikk et brev i gar. 'Am primit 0 scrisoare ieri.')

a tore, (indicativ prezent ter), torde, tort 'a indrazni'Verbul a tore face parte si el din eategoria verbelor modale U

norvegiana, Exprima euraj si indrazneala, nu cunostinte sau vointa, Jeg t~ikke gjore del. 'Nu indraznesc sa fac asta.'

Cand verbele modale sunt intrebuintate singure, verbul principaeste subinteles:Hvor skal du (gaJdrcl)? 'Unde mergi?' Hva skal du (gjere)? 'Ce vetface ?' Jeg vii (reise/dra) til Norge. 'Vreau sa merg in Norvegia'.

A-

In intrebari eu hvor 'unde' este vorba de 0 miscare intr-un loc, sesubintelege a ga 'a merge (pe jos)', a reise 'a calatori', a dra 'a merge CD

un mijloc de transport', a kjere 'a conduce un vehicul'; daca e intrebare cu :hva 'ce', atunei se subintelege a gjfJre 'a face'.

Verbe tranzitive ~i intranzitive

Verbele care pot avea obieet (complement direct sau indirect) sun .tranzitive, cele care nu, sunt intranzitive. Verbe tranzitive sunt de exemplaa beskrive 'a descrie', it inneholde 'a contine', il legge 'a culca, a pune iO ..

2 Verbul a ga 'a merge, a se duce' este folosit de obicei in legatura cu persoans~i presupune mersul pe jos . Daca se utilizeaza vreun mijloc de transport,trebuie sa folosim a dra "a merge, a se duce'. Han drog til Amerika .. El a mersI a plecat In America '. Este torusi posibila folosirea lui a ga si cand subiectuleste un vehicul in contextul: Bussen gar til Oslo .: Autobuzul merge la Oslo.'

54

, ozitie orizontala'. Verbe intranzitivc sunt 0 sitte 'a sedea', a arbeide 'aP ., 0 k ' .,~jucre- a munci ,a omme a veru , etc.

Unele verbe pot fi folosite atat tranzitiv, cat ~i intranzitiv (de ex.a starte 'a porni ceva', dar ~i a starte 'a porni, a demara, a incepe', a

Inke 'a mari, a creste ceva', dar si a oke 'a se mari, a creste') .I Exista verbe perechi (parverb), in care unul dintre verbe este(tranzitiv, iar celalalt intranzitiv: 0 Je/le 'a taia (copaci)' - a falle 'a, cadea', 0 henge 'a atarna (ceva)' - a henge 'a atama, a sta atarnat', alegge 'a culca, a pune, a aseza in pozitie orizontala' - a /igge 'a sta culcat(in pozitie orizontala)' a sette 'a pune, a aseza' - a sitte 'a sedea', asenke 'a scufunda' - a synke 'a se scufunda'. Daca formele de infinitivcoincid, atunci verbul tranzitiv este regulat, iar eel intranzitiv neregulat,de exemplu 0 henge, hengte, hengt 'a atarna (ceva)' este tranzitiv siregulat, in timp ce a henge, hang, hengt 'a sta atarnat' este intranzitiv ~ineregulat.

Verbele intranzitive indica adesea rezultatul actiunii verbelortranzitive: 0 legge 'a culca, a pune, a aseza in pozitie orizontala', iar a/igge 'a sta culcat, a zacea, a se afla, a fi situat'.

Verbe compuse

Verbele pot fi simple ca a go, 'a merge', a snakke 'a vorbi', etc.sau compuse ca a overdra 'a transmite, a ceda, a delega ; a acoperi', autsette 'a expune', 6 grunnlegge 'a fonda, a intemeia, a pune baza', 0smasnakke 'a sopti, a murmura'.

Marea majoritate a verbelor compuse au ca prima component!o particula, in limba norvegiana exista 0 serie de particule, de obiceiprepozitii si adverbe, care sunt folosite la formarea verbelor compuse.Astfel av (0 avta 'a scadea, a slabi'), etter (0 etterligne 'a imita'),jra (a/rata 'a lua, a retrage, a priva'), inn (a innhente 'a depasi ; a procura, aobtine'), med (a meddele 'a instiinta, a tmpartasi'), om (a omtale 'atrata, a rnentiona, a porneni'), opp (cl oppsta 'a lua nastere '), over (aaverta 'a prelua'), pa (a paga 'a se desfasura'), Iii (0 tilhore 'aapartine '), under (ci underholde 'a intretine, a sustine ; a distra, aamUza'), ut (6 utgi 'a edita'), etc. pot preceda verbele. 0 serie de verbepot fi urmate de particule ca igjen (il gi igjen 'a da inapoi, a restitui'),app (ci gi opp 'a ceda, a renunta'), over (£1 sette over "a pune pe foe ; atrece (raul etc.)", pa (d gil pa 'a se urea'), etc. Aceste particule sunt

55

cuvinte seurte ~i au sens propriu, folosite insa In combinatie eu un verb,sensul lor initial este adeseori greu de recunoscut.

Verbele sunt neaccentuate, iar particulele sunt accentuate, 11\vreme ce atunei cand sunt prepozitii, particulele sunt neaccentuate,Verbul si partieuJa forrneaza impreuna 0 entitate semantics, ca ~icum ~fi un singur cuvant. Este de rernarcat, ca aceste particule modificasensu Iverbului eu care se folosesc : a ga 'a merge', a ga inn 'a intra', aga ut 'a iesi', a ga bort 'a pleea, a se indeparta', a gil pa 'a se urea', aga av 'a cobori', etc.

Particulele pot preceda verbul, sau pot sa urmeze dupa verb.Daca 11 preceda, verbul eompus se scrie impreuna, si vorbim despreverb eu particula inseparabila, Daca partieula sta dupa verb, avem de aface eu un verb eu particula separabila, care se serie despartit,

Anumite verbe pot fi doar inseparabile, ca a innrede 'aamenaja, a aranja, a aseza, a mobila', a undervise 'a preda', a oppdage'a descoperi', a utgjore 'a eonstitui, a reprezenta, a insuma', a avtale 'aconveni, a stabili' etc., iar altele doar separabile, ca a kaste bort 'apierde', a slite lit 'a epuiza, a osteni', etc.

"In cazul anumitor verbe compuse, pozitia particulei nu aducemodifieare in sens, se poate alege liber intre varianta cu particulaseparabila si varianta eu particula inseparabila, de exemplu a ta over saua overta 'a prelua', a oppgi sau a gi opp 'a renunta, a ceda', a tilhoresau a here til 'a apartine', a si opp sau a oppsi 'a eoncedia'.

"In alte cazuri este 0 distinctie clara intre sensul cu particulainseparabila ~i eel cu partieula separabila, Intelesurile putand fi totaldiferite: il oppsta 'a lua nastere' ~i a sta opp 'a se scula, a se ridica', aoppdra 'a creste (prin educatie), a eduea' - a dra opp 'a trage sus', aoversette 'a traduee'- a sette over 'a pune pe foe; a trece peste (eeva)', anedkomme 'a naste', a komme ned 'a veni jos', a gjengi 'a reda' - a giigjen 'a restitui, a da inapoi', a paga 'a se desfasura' - a ga pa 'a seurea', etc.

Forma separabila este folosita in sens direct si concret, ceainseparabila mai abstract, figurativ. (de exemplu: a gjengi 'a reda' - a giigjen 'a restitui, ada inapoi').

Cand sunt folosite ca adjcctiv sau ca substantiv, apar in formainseparabila: en utbetalt lenn 'un salariu platit', en bortkastet lid 'untimp pierdut', en oppsagt 'un coneediat', etc.

56

In afara de particule (prepozitii, adverb), prima components averbului compus poate f si substantiv sau adjectiv : a maskinskrive 'ascrie la masina', a delta 'a participa, a Iua parte', a dypfryse 'a congela',a grunn1ege 'a intemeia, a fonda, a intemeia', a klargjere 'a clarifica', amuliggjore 'a face posibil', a offentliggjere 'a face public', a planlegge'a planui, a planifica', a rettferdiggjore 'a justifica', a virkeliggjore 'arealiza, a Intaptui'. Compunerea de verbe cu ajutorul lui a gjore estefoarte productiva,

Timpul verbelor

Verbele i~i schimba forma in functie de momentul in care areloc actiunea. Aceasta schimbare este descrisa de categoria gramaticalacea rnai irnportanta din limba norvegiana, timpul (tempus 'timpgramatical ').

"In norvegiana avem, ca si In alte limbi, timpul prezent, trecut siviitor. Trecutul in norvegiana este de trei feluri: preterit, perfect si maimult ca perfectul, iar viitorul de doua: viitorul I si viitorul II.

Prezentul indica 0 actiune care se petrece In momentul vorbirii(Jeg leser na. 'Eu citesc acum. '), sau care are loc in mod regulat. (Hanleser mer dag. ' EI citeste in fiecare zi'.)

Prezentul indicativ, care este forma verbala cea mai utilizata, seobtine prin adaugarea unui -r la forma de infinitiv. De exemplu spise-r,ta-r. Exista ~i cateva exceptii de la aceasta regula, de ex. si-er de la a si,sper ~i si« de la verbele a sperre 'a intreba' si a gjore 'a face' ~underadacina apare tara vreo terminatie, vel de la verbul a vite "a sti', undese schimba vocala din radacina, si er care este forma de indicativprezent a verbului a vcere 'a fi'. La s-verb nu se adauga nimic (de ex. asvnes: jeg synes, du synes ... ). La verbe modale este diferit (de ex. akunn .' k d k o. • , du ma.i.)e. Jeg an, u an ... ; a matte: Jeg rna, u rna ....

Verbul are forma unica la prezent, indiferent de numar saupersoana. In norvegiana nu avem terminatii in functie de persoana sinUmar (jeg spiser 'eu rnananc', du spiser 'tu mananci', ... , de spiser 'ei,ele mananca'), Cuvantul care indica cine face actiunea este pronumelepersonal. Intrudit verbele nu-si schimba forma in functie de persoana,fOlosire~ pronurnelui personal este obligatorie.

In tabelul urmator este conjugal verbul a ga 'a Inerge':

57

Singular Plural

ilr 'eu mer '

~pers ...>

han gar 'el merge'hun gar 'ea merge'den gar 'el / ea merge'de! ar 'el / ea mer e'

de gar 'ei, ele merg'

Verbul a vcere 'a fi' are forma neregulata la indicativ prezent: jeger 'eu sunt', du er 'tu esti', etc.

Prezentul se foloseste, daca vrern sa aratam ca ceva se intampl~acurn (Han leser na. 'EI citeste acum. '), ca ceva se repeta regulat (Hverl

"ar reiser vi til utlandet. 'In fiecare an plecam / calatorim in strainatate.t),sau daca este yorba de ceva general eunoscut sau recunoscut (Jordewdreier rundt solen. 'Pamantul se roteste injurul Soarelui. ')

Prezentul se poate folosi pentru trecut eu scopul de a face 0

povestire rnai vie sau mai apropiata (prezentul istoric), precurn si pentru 8exprima viitorul, (L morgen drar vi til Oslo. 'Maine plecam la Oslo. ') Inacest ultim caz folosim un adverbial de timp.

Prezentul poate aparea in norvegiana si in comenzi, in loc de"imperativ: Na gar du hjem. to Acurn mergi acasa.' In loc de : Ga hjem nal

..Acurn du-te acasa!'

"In limba norvegiana pentru trecut exista trei timpuri gramaticale:un timp simplu, preteritul si doua timpuri compuse, perfectul si rnai multca perfectu I.

Preteritul din norvegiana se foloseste cand actiunea descrisa deverb a avut loc intr-un moment din trecut, specificat in propozitie.Preteritul corespunde in totalitate timpului 'past tense' din engleza, Candsc traduce in limba romana, putem folosi imperfectul, perfectul simplu sauperfectul cornpus.

Forma de trecut (preteritum) este data de forma a doua a verbului,care se formeaza prin avlyd (schimbarea vocalei din radacina) in cazulverbelor tari, sau prin adaugarea unui asa-zis sufix dental care poate fi -ell-a. -Ie. -de sau -dde in cazul verbelor slabe.

Preteritul se poate folosi pentru 0 actiune care a avut loc 0 data intrccut (.feR var i Paris i fior. •Am fost la Paris anul trecut') sau pentru 0

58

ctiune repetata din trecut. (Han gikk pa besok hver dag. ~EIa mers Ina · fi .. )vizitA in iecare ZI. .

Cu expresii de timp ca j gar 'ieri', forrige uke 'saptarnanatrecuta', for to or siden 'acum doi ani' etc., se foloseste intotdeaunapreteritul.

Preteritul se poate folosi si cand este vorba despre ceva ce crezisau sirnti tocmai in momentul vorbirii (Det var deilig mat. 'Este 0 / cemSncare delicioasa. '), sau despre 0 actiune din viitor in cazul vorbiriiindirecte, ca in exemplul Han sa at han skulle komme. 'EI a spus ca va.,vent.

Pentru trecut exista si doua timpuri compuse: perfectul, care 'inlimba norvegiana se foloseste in general pentru a exprima 0 actiuneinceputa in trecut ~icu eontinuare sau repereursiune in prezent, si mai multca prefectul, care exprima 0 actiune care s-a intamplat inaintea unei alteactiuni din trecut. Aceste timpuri sunt folosite in contextele in care inengleza am utiliza 'present perfect' respectiv 'past perfect'.

Perfectul este un timp compus, si se formeaza cu ajutoru1 unuiverb auxiliar (a ha sau a vcere), folosit la prezent plus forma a treia, formade participiu trecut sau perfect a verbului. De obicei se foloseste auxiliarula ha 'a avea' (har spist 'am, ai, a ... mancat'), cateodata insa si 0 vcere 'afi'. A vaere poate fi folosit eu verbe de miscare sau eu verbe care aratatrecerea de la 0 stare 1aalta (d reise 'a calatori', d go 'a merge', 0 sovne 'aadormi', a visne 'a se ofili'). Forma de perfect din Han har reist ~EIaplecat (intr-o calatorie).' arata actiunea in sine, iar cea din Han er reist. 'EIeste plecat.' rezultatul.

Timpul verbal perfect este de fapt 0 combinatie intre trecut ~iprezent,

Perfectul se foloseste pentru 0 actiune, care a inceput in trecut, nus-a tenninat, continua si in momentuJ vorbirii (Jeg hal' bodd her i j 0 ar.'Locuiesc aici de 10 ani. '), pentru 0 actiune care a avut loc intr-un trecutneprecizat, ale carei urmari se pot prelungi panA in prezent (Han hal' reisttil Oslo. 'EI a plecat la Oslo'), 0 actiune de consecinta careia sebeneficiaza si in prezent (lIar du lest noen boker av ham? 'A i c itit cevacacti scrise de eJ?'). De asemenea, perfectul poate indica si 0 actiunepetrecuta recent, de curand. (Han hal' nettopp ringt. 'EI tocmai a sunat. ')

Perfectul se foloseste cand nu cste important momentul actiunii, ciaCliunea in sine sau rezultatul acesteia. (Hun hal' kert norsk. "E1 a invatat

59

norvegiana, '). De asemenea, perfectul este interesat de lungirnqperioadei, ~j nu de momentul in care a avut loc actiunea,

Perfectul apare adeseori Cll complemente circurnstantiale care jrefera la 0 perioada care poatc fi inclusa in prezent (i dag 'azi', denne uke'saptarnana aceasta', denne maneden 'luna aceasta', i del siste 'in ultimtimp'), Cu a/ltid 'intotdeauna', aldri 'niciodata' si mange ganger ';d~multc ori' se foloseste tot perfectul.

Atat perfectul cat si mai mult ca perfectul descriu 0 actiunpetrecuta inaintea momentului vorbirii. Perfectul exprima 0 ae~iunetrecuta, cu raportare insa la momentul vorbirii, iar mai mult ca perfectul sofoloseste in relatie eu un alt verb la un timp trecut. Perfeetul ~imai mult caperfectuI se folosesc cand ne intereseaza in special rezultatul actiun]exprimate de verb. (Jeg er trott. Jeg har arbeidet hele dagen. 'Sunt obositAm lucrat toata ziua. ')

Timpului perfect din norvegiana ii corespunde de obicei perfectu)compus din limba romana (Jeg har allerede set! denne filmen. 'Am vazutdeja acest film. '), dar uneori poate fi tradus si cu prezentul. (Jeg har boddher i J 0 ar. se traduce ell 'Locuiesc aici de 10 ani. ')

Daca avem 0 interogatie eu hvor lenge folosim perfectuI (Hvorlenge har du veer! der? 'Cat timp ai fost acolo?'), daca intrebarea continenar atunci trebuie sa avem preterit. (Nar var du der? 'Cand ai fostacolo?').

Mai mult ca perfectul se formeaza intr-un fel asemanator euperfectul, eu deosebirea, ca se foloseste forma de preterit a verbuluiauxiliar, adica ell ajutorul verbelor auxiliare a ha sau a vcere, folosite latrecut, plus forma a treia, forma de perfect a verbului. (jeg hadde spist'rnancasern', etc.). Mai mult ca perfectul descrie 0 actiune care a avut locin trecut inaintea altei actiuni din trecut. (Etter at vi hadde spist, gikk vi pakino. 'Dupa ce am mancat / mancasem, am mers la cinema. ')

in norvegiana eu mai mult ca perfectul pot fi exprimate deasemenea dorinte ireale (Bare han hadde kommet. 'Daca ar fi venit INumai sa fii venit'. Hadde jeg half tid ... 'Daca as fi avut timp ... '). Estealtemativa pentru conditionalul II (Hadde jeg hall tid ... = Skulle jeg (ha)hat/lid ... 'Daca as fi avut timp ... ).

Viitorul I exprima 0 actiune care are loc dupa momentul vorbirii.Peate fi exprimat Cll skal. vil. komme til a sau vcrbul la prezent.

60

Viitorul se formeaza eu skal plus forma de infinitiv a verbului,cand actiunea depinde de vointa subiectului sau a altei persoane, cand sepoate control a, planui actiunea, ca?d ~e p~~te decide ea ceva sa seintample. Exemplu: Jeg skal komme. VOl vent.'

ViitoruI se formeaza ell vii plus forma de infinitiv a verbului, candse socote~te ea eeva se va intampla, cand actiunea are loc independent devoin!a subieetului sau a altei persoane. Exemplu: Prisene vii eke.'Preturiie vor creste.'

Komme til a este varianta neformala a lui viI. Viitorul se poateexprima prin komme til a plus infinitiv cand este 0 prezicere a unei actiuniviitoare. Aceasta varianta este foarte des intalnita in limbajuI de zi cu zi.

Viitorul se poate exprima si cu ajutoru1 unui verb la indicativprezent, situatie in care timpul viitor al actiunii reiese di~ context. (/morgen gar jeg ikke pa sko/en. 'Maine nu merg la scoala. ') . In asemeneacazuri propozitia contine expresii de timp ca i morgen 'maine', om to uker'peste doua saptamani', etc.

Viitorul II este un viitor anterior si exprima 0 actiune care va fiterminata intr-un anumit moment din viitor. (Vi skal ha spist fer hunIcommer hjem. 'Noi vom fi rnancat inainte ca ea sa vina acasa, '). Dupacum se poate vedea, viitorul IIse formeaza eu ajutorul lui skat sau vii plus

. forma de perfect a verbului.

Conditionalul In limba norvegiana este privit ca 0 forma de timpgramatical. (tempus/arm).

Conditionalul I exprima viitor vazut din trecut (Han skulle reisetil Oslo. 'EI unna sa pIece la Oslo"), ori 0 dorinta sau 0 posibilitatemchipuita. (Hvis jeg skulle ha tid, ... 'Daca as avea timp ... '). Multe limbi 11exprima prin conjunctiv, in limba romans cel mai des se traduce cuconditionalul optativ.

Conditionalul II se foloseste in limba norvegiana pentru aexprima ceva ee trebuia sa se faca, dar nu s-a facut, ceva ce trebuia sa seA ,.

mtample, dar nu a avut loc. (Onl jeg hadde hall tid. skulle jeg ha besokthenne. 'Daca as fi avut tirnp, as fi vizitat-o.· . .leg skulle ha snakket medhenne for skolen begynte. 'Ar fi trebuit sa vorbesc ell ea inainte ca scoalasA fii lnceput. '), In limbajul colocvial ha se poate ornite. Han skulle (ha)komme1 am han ikke hadde glemt del. 'El ar fi venit daca n-ar fi uitat'.

61

Uneori se foloseste si pentru a exprima 0 dorinta intr-un m~prudent sau foarte politicos. (Jeg sku lie gjerne ha deltatt i konkurranse ''A~ vrea foarte Inuit sa particip la concurs. '), In loc de skulle aici se pofolosi si skal.

Concordanta timpurilor se aplica cu precadere in vorbirindirecta, unde timpul verbului se modifica, se deplaseaza, Replicile divorbirea directa devin propozitii secundare, iar daca verbul din propozitiprincipala se afla la trecut (preterit), survin urmatoarele modificari: daverbul a fost la prezent in vorbirea directa, In cea indirecta va fi la preteridaca a fost la preterit sau la perfect va fi la mai mult ca perfectul, dacafost la viitor, va fi la viitor in trecut, forma care este identica cconditionalul I, Han sa at han hadde veer! der. 'EI a spus ca a fost/fuseacolo' din Han sa: "Jeg har vcert der". 'EI a spus: "Am fast acolo." 'H.sa at hun skulle komme. 'El a spus ca va veni' din Hun sa: "Jeg skomme" 'Ea a spus: Voi veni.' De notat, ca si pronumele se schimba,

'"In limba veche, vorbirea indirecta a fost redata cu conjunctivul,norvegiana modern a folosim modul indicativ ~i concordanta timpurilor.

'"Insumand cunostintele de pana acum despre verb, putem afica un verb poate avea urmatoarele forme :

Infinitiv agaPresent garPreterit gikkParticipiu gaffperfectParticipiu gaendeprezentViitor 1 skal g_aViitor 2 skal ha galtConditional 1 skulle gilCondi_t!onal 2 skulle hagatt

Aspectul

Dupa aspect verbele pot f durative (sau imperfective) respectivperfective.

62

Durative sunt acelc verbe care descriu 0 actiune de durata, cum arfi asove 'a dormi', a bo 'a locui', a sta 'a sta (in picioare)" etc.

Verbe Ie perfective exprima trecerea de la 0 stare la alta, saumarcheaza inceputul sau sfarsitul unei actiuni, Verbe perfective sunt ajinne 'a gasi', a begynne 'a incepe', a slutte 'a tennina', a sovne 'aadormi', etc.

Unele verbe pot fi atat durative cat si perfective, de ex. a lese 'aciti'. in propozitia Jeg leste ut boka i gar. 'Am citit / am terminat de cititcartea ieri.' verbul are aspect perfectiv, in timp ce in contextul Jeg lesermye. 'Eu citesc mult.' are aspect durativ.

Diateza

in norvegiana exista doua diateze: diateza activa si cea pas iva.Verbele tratate pana acurn au fost la diateza activa, Forma activa arata caactiunea exprimata de verb este executata de subiect. Autorul actiunii

"poate tnSa sa nu fie cunoseut, sau poate sa nu fie precizat. In aeeste cazuriverbul trebuie folosit la forma pasiva, Forma pasiva arata ca subiectul estepasiv, sufera efectul actiunii exprimate de verb. (Han ble sian. 'EI a fostlovit / batut, '). Autorul actiunii sau agentul, daca este precizat, esteintrodus eu prepozitia avo (Han ble slatt av en ukjent mann. 'El a fost lovit/ batut de un barbat necunoscut. ')

Diateza pasiva in limba norvegiana se poate exprima in douafeluri: cu ajutorul formei sintetice, numita s-passiv (pasivul cu s) care seformeaza din forma de activ, prin alipirea unui -s la forma obisnuita averbului, si eu forma analitica, fermata cu ajutorul unui verb auxiliar, deobicei a bli, plus forma a 3-a, forma de perfect a verbului).

Mai jos avem un tabel cu formele de activ si pasiv ale verbului aI sid 'a lovi, a bate'.I-~

Diateza activii Diateza pas iva~Prezent jeg slar 'eu bat, lovesc' jeg blir slatt 'eu sunt batut,

....._ sunt lovit'Preterit jeg slo 'eu bate am , am jeg ble slatt 'eu eram batut,

r-:--- batut, loveam. am lovit' lovit, am fost batut, lovit'Perfect ie« hal' slatt 'eu am jeg hal' blitt slatt 'eu am

batut, arn lovit' fost batut, am fast lovit

63

Diateza activa Diateza pasiva

Mai mult caperfectul

Jeg hadde slatt 'eubatusern, lovisem'

Jeg hadde blitt slatt 'etfusesem batut / lovit'

Viitor I jeg skal sill 'eu voi bate,voi lovi'

jeg skal bli slatt 'eu voi fbatut, voi fi lovit'

Viitor II jeg skal ha slatt 'eu voifi batut, voi fi lovit'

jeg skal ha blitt slatt 'eu volfi fost batut Ilovit'

Conditional I Jeg skulle sla 'eu asbate, as lovi'

jeg skulle bli sial! 'eu as fibatut, as fi lovit'

Conditional II jeg skulle ha slat! 'eu asfi batut, as fi lovit'

jeg skulle ha blitt slatt 'euas fi fost batut, as fi fostlovit'

In limba vorbita, mai des intalnita este parafraza cu a blPasivul cu s apare mal ales dupa verbe modale, se foloseste ~instructiuni, retete, sau in expresii de genul: Del spars. 'Depinde.'.1sees snarl. 'Ne vedem in curand.' Det heres bra ut. 'Suna bine.', etc.

in limba norvegiana s-pasivul poate avea urmatoarele sensurisens pasiv (ca in cazul verbelor Q vaskes = Q bli vasket 'a fi spalat',stenges = a bli stengt 'a fi inchis", etc.), sens activ (de ex. a synes 'crede', a socoti, a considera, a fi de parere", a trives 'a se simti bineetc.), sens reciproc (a metes = a mete hverandre 'a se intalni', a se(e)sa se hverandre 'a se vedea', etc.), sens reflexiv (a undres = a undre se'a se mira', a skilles = a skille seg 'a se desparti', etc.) si sens incoath(a dages 'a se face ziua', a gronnes 'a inverzi'. etc.)

Trebuie stiut ca diateza pasiva nu este atat de des folosita itlimba norvegiana. Modul de exprimare activ este mult mai uzual

1 Verbul a synes este adeseori confundat cu verbul a Ira de catre incepatoricare nu sesizeaza diferenta dintre ele, in primul rand datorita faptului ca de celcmai multe ori ele se traduc prin acelasi verb 'a crede'.a tro 'a crede' sc foloseste cand ideea exprimata prin propozitia subordonadconstituie 0 ipoteza sau 0 supozitie, Exemplu: Jeg tror at han er i Oslo. 'Cr~ca el este 'in Oslo'. Jeg tror at hun ikke vii komme. 'Cred ca ea nu vrea sa vina.'a synes 'a crede, a socoti, a considera, a fi de parere', se foloseste pentru Iexprima 0 apreciere, 0 judecata de valoare subiectiva. Exemplu: Jeg syneJfilmen var bra. 'Cred ca filmul a fost bun. Filmul mi s-a parut bun.'

64

Adeseori in locul unei constructii pasive putem folosi una activa al careisubiect este un pronume nehotarat ca man sau en, de ex. Man kanskj(1!regronnsakene med kniv. in Joe de Gronnsakene kan skjteres medkniv. 'Legumele pot fi taiate cu cutitul '

Modul

Verbele tratate pana aeum au aparut la modul indicativ.in afara de indicativ, In limba norvegiana exista 'inca doua

moduri: conjunctivul si imperativul. Trebuie mentionat ca infinitivul sipartieipiul nu sunt privite ca moduri in norvegiana.

Conjunctivul din limba norvegiana are forma identic a euinfmitivul si este folosit astazi doar in expresii idiomatiee de genuI:

I Kongen level 'Traiasca regele!'.Conjunetivul a fost 0 forma vie in norvegiana veehe, azi po ate

fi intAlnit, cum am spus, doar in expresii. in Iimba veche conjunctivul sefolosea pentru a exprima 0 dorinta, 0 vointa sau un apel. Aceste luerurisunt exprimate astazi prin conditional sau verbe modale.

Modul imperativ este mai des folosit.Forma de imperativ este radacina verbului tara terminarie, eu

alte cuvinte imperativul se poate obtine din infinitiv, prin eliminareae-ului final (Snakk! 'Vorbeste!', Spis! 'Manancal '), Exceptie de laaceasta regula fae verbele care la infinitiv se term ina intr-o alta vocala,In eazul acestora, forma de imperativ este identic a eu cea de infinitiv.(Tal 'Ia!', Ga! 'Du-te!'). Cand radacina este greu de pronuntat, serecurge la forma de infinitiv: Handle! 'Actioneaza!', Apne! 'Deschide!'

Cuvantul de negatie ikke vine in fata imperativului: Ikke gjordeft 'Nu fa asta!'

Forme infinite ale verbuluiFormele infinite ale verbului sunt cele de infinitiv 51 de

Participiu.

InfinitivulMajoritatea infinitivelor se terrnina In vocala, adeseori 'ill -e

ne~ccentuat, ca verbele a vterc "a fi', a snakke 'a vorbi', a spise 'amanea'. Infinitive care se termina in alta vocals au verbele a ta "a lua'.ci gd 'a merge', etc. Nu se termina in vocala infinitivele s-verbelor, de

65

ex. a synes ,;a crede, a fi de parere, a considera, a socoti', a motes 'aintalni' , etc.

in dictionare forma verbului este data la infinitiv. Din formainfinitiv se pot obtine indicativul prezent si imperativul.

Infinitivul poate avea un ci in fata, numit semnul infinitivului.Infinitivul scurt (forma de infinitiv tara a) se foloseste du

verbe modale (Jeg Ina ga na. 'Trebuie sa plec acum. '), dupa verbelebe 'a ruga, a cere', a fa 'a lasa', dupa verbe de perceptie ca a se c,vedea', a hore 'a auzi', a fole 'a sirnti', a kjenne 'a cunoaste, a simti'(Jeg sa dem komme. 'I-am vazut venind.' Jeg harte henne synge. Aqauzit-o cantand.'. De remarcat ca in aceste propozitii infinitivul dqnorvegiana se traduce in rornana cu gerunziul). De asemenea Sffoloseste infinitivul scurt in expresii ca Hvorfor ikke gjore del? 'De ctsa nu faci asta?'

Infinitivul lung, adica cu a in fata, se foloseste dupa verbe ca Ibegynne 'incepe', a slutte 'a incheia, a termina' ~ Q like ,;a-i placea', •onske 'a dori', a forsoke 'a incerca', a prove 'a incerca'. (Det begynne

A Aa bli kaldt. 'Incepe sa fie frig.' Jeg forseker d hje/pe henne . 'Incerc sa 0ajut. ')

Infinitivul lung poate aparea In situatiile in care infinitivuindeplineste functie de subiect (A kjore her er livsfarlig. 'A conduce aideste pericol de moarte '), de complement direct (Han provde a svare. 'FJa incercat sa raspunda '), sau de nume predicativ (Dette synes ikke ,;vcere tiltrekkende. 'Asta nu pare sa fie atragator. ') in propozitieInfmitivul lung se foloseste ~i dupa prepozitie (Hun gikk for a kjoptmat. 'Ea a plecat sa cumpere mancare. '), dupa veer sa sni/lJ (Veer sdsnill (J hje/pe meg.' 'Fii asa amabil /dragut si ajuta-ma!'), dupa imperatitiProv a forsta dett 'Incearca s~ intelegi (asta)! '), ~idaca urmeaza maimulte infinitive unul dupa celalalt, Se foloseste infinitivul lung, cand inlirnba romana se traduce cu supin. (Del er mye a gjore. 'Este mult defacut' .)

ParticipiulParticipiul trecut sau perfect a fost tratat la clasificarea verbelot

si la timpul verbelor,

I Este posibila si varianta: Veer sa snill og hjelp meg! 'Fii asa de amabil / dragUI~iajuta-ma!'

66

Participiul prezent se termina intotdeauna in -ende. Nu esteI folosit des in norvegiana, de cele mai multe ori apare ca adjectiv (efgratende barn 'un copil care plange") sau ca adverb. Folosit adverbialintare~te un adjectiv (palallende pen' izbitor de frumos ').

Participiul prezent al verbelor a sitte 'a sedea', a sta 'a sta (Inpicioare)', a ligge 'a sta culcat' se foloseste adeseori impreuna ell a b/ipentrU a exprima 0 stare care dureaza. (De hie sittende og vente. ·Ei~edeau ~i asteptau, ')

Participiul prezent poate fi folosit ~i ca substantiv in anumitecazuri, .mra tnSa sa fie declinat in nurnar si caz. Exemplu: De/orbipasserende har ikke lagt merke til bi/u/ykken. 'Trecatorii n-auobservat aceidentul de masina.'

67

11.7. ADVERBUL

Adverbele sunt acele cuvinte care indica locul, timpul si mo~actiunii sau intamplarii, Adverbele pot detennina un verb (leper ras'fuge repede'), un adjectiv (veldig pen 'foarte frumos') sau un alt adviveldig fort 'foarte repede').

Adverbele pot fi grupate in doua categorii: cele autentice si cetformate din adjectiv.

Adverbele autentice, cele care nu sunt formate din alte cuvinsunt her 'aici' , der 'acolo', hvor 'unde', nede 'jos', ute 'afara', ave,",'peste tot', ute 'afara', aldri 'niciodata', alltid 'intotdeauna, tot timpulslik 'astfel', nede 'jos', etc. Unele dintre ele sunt compuse: all'Intotdeauna, tot timpul', overall 'peste tot', etc.

o serie de adverbe sunt formate din adjective, prin alipirea unuiI la forma din dictionar al adjectivului, pen - pent 'frumos', god - g'bine ~, stygg - stygt 'urat', sen - sent 'tarziu'. Dupa cum se poate vedforma adverbului obtinut astfel este identic a ell forma de neutruadjectivului corespunzator.

Comparatia adverbelor

Multe adverbe pot avea grade de comparatie, 'in special cele d'tmod,

Adverbele care au fost derivate din adjectiv formeas-comparativul si superlativul in acelasi fel ca adjectivul corespunzator,

Pozitiv Comparativ Superlativpe 111 • frumos' penere 'mai frumos' penes! 'eel mai frumos'rash ~repede' raskere •rnai repede' raskest 'eel mai repede'

I SI)gl 'urat' styggere 'mai urat' styggesf 'eel mai urat'

68

Ca si in cazu] adjectivelor, exista ~I aict forme neregulate lacoroparativ ~i superlativ.

r-"pozitiv Comparativ Superlativ$!odt / bra 'bine' bedre 'mai bine' best 'eel mai bine'lite / litt 'pulin' mindre 'mai putin' minst 'eel mai putin'

~ondl / darligJ / ille verre 'rnai rau' verst 'cel mairau''du'langt 'departe' lenger 'mai departe' lengs/ 'eel mai departe'lenge 'mult timp, 'mai mult timp' 'eel mai mult timp'timp indelungat'

Trebuie remarc at ca in cazul lui langt si /enge adjectivuIcorespunzAtor lang 'lung' are forma de comparativ lengre 'mai lung'.

Exista si in randul adverbelor autentice unele, care pot avea gradede comparatie, de ex. ofte 'des, adeseori' sau/ort 'repede', care au formeregulate si gjerne 'cu placere' care are forme neregulate.

Pozitiv

or/ere 'mai re ede'heller 'mai degraba'

Tabel cu gradul de comparatie a altor adverbe :

Pozitiv Comparativ Superlativnar 'aproape' ncermere 'mai aproape' ncermest 'eel mai aproape'fram / /rem /enger fram / !rem fremst 'eel mai in fata''in fata' 'mai in rata'hale 'in spate' lenger bak 'mai in spate' bakerst 'eel mai in spate'inne lenger inne'mai inauntru' innerst 'cel mai inauntru'"'" A_m untru'

Rozitiv-

Comparativ Superlativ -

1------------------------.Adverbul vondt poate avea ~iforme regulate vondere si vondest la comparativ

~1superlativ, asa cum si darlig poatc avea formele darligere si darligst.

--ute 'afara' leflRer ute 'rnai afara' ytterst 'eel mai afara'"oppe'sus' lel1ger oppe 'rnai sus' overst 'eel mai sus'nede 'jos' tesser nede 'rnai jos' nederst 'eel mai jos'nord 'in nord' lefiRer nord 'mai in nord' nordligst 'eel mai in nord'

De remar~at forma analitica a comparativului in cazul majoritatiiadverbelor din tabelul de rnai sus (lenger + adverb). Gradele decomparatie ale adyerbelor sor / syd 'sud', est 'est', vest 'vest' se formeazaca ~i in cazul lui yprd 'nord' eu lenger la comparativ, si cu formele propriisorligst/sydligst, @~tligst,vestligst la superlativ.

Cateva aJverbe formeaza comparativul cu mer ~isuperlativul cumest (de ex. prald.sk 'practic', gammeldags 'demodat' etc.).

Adverbelc loran 'in fata', under 'jos', midt 'in mijloc', siden'apoi' nu au forme de comparativ, numai de superlativ :forresl 'eel mai infata', undersl ' cel mai jos', midterst 'in mijloc', sist 'ultima data'. Putemspune de asemetlea, ca fonnele de eomparativ fer '(mai) inainte, maidevreme' si suPCrlativul forst 'inmi, intaia oara' nu au formacorespunzatoare Je pozitiv.

Semantic adverbele pot fi grupate in adverbe de loc, de timp, demod, de grad etc.

Adverbs] de loc indica locul actiunii, locul unde se intamplAceva.

Adverbe de lac sunt: hit 'aici, incoace', her 'aici', dit 'acolo,incolo', der 'accJo', opp 'sus, in sus', oppe 'sus', ned 'jos, in jos', nede'jos', hjem 'acasl'. hjemme 'acasa', bort 'departe, lncolo', borte 'departe,indepartat', fran. 'in fata " framme 'in fat!', tilbake 'inapoi' , bak 'Inspate', hvor 'unce', hvorhen 'unde, incotro'. hvorfra 'de unde', herfra 'deaici', derfra 'de ~colo', noensteds 'undeva', ingensteds 'nicaieri', etc.

Trebuieremarcata existenta adverbelor eu forme dubie, una dintreforme indicand directia (inn, ut, opp), cealalta pozitia static! (ute, inne,oppe). Limba n~rvegiana face diferenta intre adverbul de loe situativ (innorvegiana pas/!dsadverb), care indica pozitia si raspunde la intrebareahvor ? 'unde T. respectiv adverbul de loe directiv (in norvegianatilstedsadverb) .are indica deplasarea catre un anumit loe si raspunde laintrebarile hvo-{hen)? 'unde?/ incotro?' ~i hvor ...fra? 'de unde?'.Exemple : Skokn ligger der. 'Scoala se afla acolo'. Han gar dit. '£1 mergeacolo / incolo. [un er hjemme. 'Ea este acasa, ' Hennes mor komme- hjem

•• 'fill .., ,

om en time. 'Muna el vine acasa peste 0 ora.

70

Adverbul de timp ne spune cand se intampla ceva.Cele mai importante adverbe de timp sunt: alltid "intotdeauna, tot

timpul', aldri 'niciodata', ofte 'adeseori', sjelden 'rar', allerede 'deja', alt'deja', da 'atunci', na 'acum', snart '(in) curand', enda 'inca', enna 'inca',

fer '(rnai) inainte, mai devreme', forst '(mai) lntai, prima data', neltopp'tocmai', akkurat 'tocmai', straks 'imediat, Indata', plutselig 'deodata,subit, brusc ', lenge 'mult timp, indelung', undertiden 'uneori, din cand incand', stundom 'din cand in cand', av og til 'din cand In cand', etterpa'dupa aceea, apoi', deretter 'dupa aceea', sa 'apoi', siden 'apoi, dupaaceea', stadig 'mereu', nylig 'recent, de curand, deunazi', nyss 'recent,tocmai', fremdeles 'mai departe, inca, in continuare', noensinne'vreodata', noen gang 'odata, candva', igjen 'din nou, iarasi', imidlertid'intretimp', bestandig 'mereu, permanent'.

Cuvintele da si sal pot fi atat adverbe cat si conjunctii, lucru carecreeaza unele dificultati pentru incepatori. In propozitia Da kom vi.'Atunci am venit noi.' da 'atunci' este adverb de timp, pe cand inpropozitia Hun var ikke hjemme da vi kom. 'Ea n-a fost acasa (atunci)cand am venit.' da 'cand, atunci cand' este conjunctie temporals.

La fel in propozitia Forst spiser vi, sa gar vipa kino. 'Prima data /mai intai mancam, apoi mergem la cinematograf.'. sa 'apoi' este adverbde timp, In timp ce in propozitia Hun felte seg ikke bra. sa hun gikk ikkepa skolen. 'Ea nu s-a simtit bine, asa ca n-a mers 1ascoala.' sa 'asadar, asaca' este conjunctie consecutiva,

Timpul actiunii se poate exprima si prin locutiuni adverbiale.Aceste locutiuni temporale care in propozitie indeplinesc functia decomplcmente circumstantiale de timp (in norvegiana tidsadverbialer), secompun in majoritatea cazurilor dintr-o prepozitie si un substantiv (i dag'azi, astazi', i til' 'anul acesta' etc.). Ele vor fi tratate la prepozitie,

Adverbul de mod arata cum se intampla ceva, descriu modul,felul in care se petrece actiunea, Adverbe de mod sunt fort 'repede', sa'asa, astfe l', slik 'asa, astfel', saledes 'asa, astfel' , hvor/edes 'cum',annerledes 'altfel', pent 'frumos', langsomt 'Incet', etc.

) In afara de aceste intelcsuri sa mai poatc insemna: sa preteritul lui a se 'avcdea', intinitivul verbului a sa 'a semana', adverbul de mod sa 'asa' ,adverbul de grad sci 'atat de'. etc.

71

Multe adverbe de mod se obtin din adjectiv, prin adaugareaterminatiei +], adica a terminatiei formei de neutru a adjectivului: pent.langsomt.

Adverbul de modalitateUnii autori disting categoria adverbelor de modalitate, care nu

trebuie eonfundate ell adverbele de mod. Majoritatea lor exprima indoiala,nesiguranta, prudenta, dar exista si unele care au functie de Intarire,confinnare. Adverbele de modalitate sunt: kanskje 'poate', altsa 'asadar',forresten 'de altfel', riktignok 'desigur, lntr-adevar, e drept ca dar',egentlig 'de fapt', ellers 'de altfel, alrfel', visstnok 'desigur, fara indoiala,poate', unektelig 'de netagaduit', likevel 'totusi', allikevel 'totusi, eu toateaeestea', ogsa 'si, de asemenea', bare 'doar, numai', sannelig "intr-adevar', akkurat 'tocmai, exact' , imidlertid 'totusi', sannsynlig(vis)'probabil', visst 'cu siguranta; probabil' .faktisk 'de fapt', precum ~ida,jo,vel. Ultimele trei sunt extrem de dificil de tradus in alte Iimbi, eleinsemnand aproximativ 'dar, doar, de fapt, probabil, este de presupus ca,nu-i asa'.

Tot in eategoria adverbelor de modalitate sunt incluse uneori siikke 'nu' ~iheller ikke 'nici (nu)'. In legatura cu folosirea lui heller ikke'nici nu', trebuie remarcat, ca unde in propozitia pozitiva se foloseste ogsa'de asemenea', in cea negativa vine heller ikke 'nici nu'. Jeg vii hellerikke ha el. 'Nu vreau nici here. / Nici here nu vreau.', Nu se poate spune

T '1 0 • fEf6 L. I 'tYeg '", Dg38 frrC v16B.

Adverbul de grad arata gradul actiunii, intamplarii. Cele maicunoscute adverbe de grad sunt: sa 'atat de' (ca in sa stor 'alat de mare),enda 'inca, ~i mai' (ca in enda heyere '~i mai inalt'), lite 'putin', nesten'aproape', mye 'mult', ganske 'destul de', temmelig 'destul de', noksa'destul de ' (de ex. ganske / temmelig / noksa bra 'destul de bun '), for'prea' (for liten 'prea mic'), altfor 'mult prea', svcert 'foarte', meget'foarte, mult', overmate 'excesiv, extrem de', ytterst 'extrem de', veldig'foarte', aldeles 'de tot, in totalitate, complet', helt 'total, complet, 'intotalitate' .forferdelig 'ingrozitor de' .fryktelig "infricosator de', usedvanlig'neobisnuit de', etc.

72

Adverbul de negatieUnii gramaticieni disting si grupa adverbelor de negatie. "lei .nu'

este negatia absoluta, de obicei apare la interjectie. lkke 'nu' este negatiapartials cea mai des folosita, Ei insemnand tot 'nu', se foloseste in exprcsiide genu) enten du vii eller ei 'vrei, nu vrei I vrand-nevrand'.

Adverbele neppe si knapt au sens negativ, si pot fi traduse Inlimba romana ell locutiuni adverbiale ca 'cu greutatc, abia, aproape de loe'

in categoria adverbelor de negatie poate intra si adverbul de locingensteds 'nicaieri'.

Adverbul relativ-interogativ se foloseste in intrebari ~i inpropoziitii secundare. Sunt adverbe relativ-interogative hvor 'unde', nar'cand', hvordan 'cum \ hvorledes 'cum', hvorfor 'de ce'etc. in propozitiainterogativa Nar kommer du? 'Cand vii?' nar este adverb interogativ, iarin propozitia HUll spar nar jeg kommer. 'Ea intreaba cand yin eu.' nar esteadverb relativ.

Multi autori folosesc pentru aeest tip de adverbe denumirea desperreord 'cuvant interogativ. '

II. 8. CONJUNCTIA

Conjunctia leaga intre ele cuvinte, parti de propozitie saupropozitii, Exista conjunctii simple (og 'si', men 'dar') si compuse(enten ... eller 'sau ... sau, ori ... ori', bade ... og 'si, ..si, atat ... cat ~i').

Conjunctiile pot fi coordonatoare si subordonatoare.

Conjunctiile coordonatoare

Conjunctiile coordonatoare leaga intre ele cuvinte, parti depropozitie sau propozitii de acelasi fel, Ele pot fi copulative, adversative,disjunctive. Exista de asemenea doua conjunctii coordonatoare, unacauzala, for 'caci, pentru ca' ~i una consecutiva sa 'asadar, asa C8, astfelca', care pot lega numai propozitii,

Conjunctiile copulative sunt og 'si', bade ... og '~i...si, atat ... cat., "I ,A t:.t·'~I ,sa ve ... som atat ... C41 ~l •

OK este conjunctia coordonatoare cea mai frecventa. (Asbjornsenog Moe samlet folkeeventyr. 'Asbjemsen ~i Moe au cules basmepopu)are. ')

Conjunctiile compuse bade ... og ~isa vel ... som arata ca ambelealternative indicate sunt posibile. (Her lean du kjope bade ep/er og pcerer.'Aici pori curnpara si mere si pere. ')

Conjunctia adversativa men 'dar' exprirna 0 contradictie intredoua segmente (cuvinte, propozitii) asemanatoare, (Vi kommer, men vi kanikke bli mer enn en time. 'Venim, dar nu putem rarnane mai mult de 0

ora. ')Conjunctiile disjunctive sunt eller 'sau, ori' care leaga doua

segrnente dintre care se poate alege (Vii du ha te eller kaffe? 'Vrei ceai saucafea?'), enten ... eller 'sau ... sau, ori. .. ori' care subliniaza 0 altemativa ~iexclude cealalta (Du ma folie ut soknadsskjemaet en/en po norsk eller paengelsk. ·Trcbu ie sa completezi formularul de cerere ori in norvegiana oriin cngleza), si verken-eller 'nici ... nici' care se foloseste pentru a exprirna

74

ca nici una dintre alternative nu este posibila, (Han gar hverken po kinoeller i teater. '£1 nu merge nici la cinema nici la teatru. ')

Conjunctia consecutiva sa 'asadar, asa ca, astfel ca' leaga douapropozitii, unde ultima explica consecinta primului. Exemplu: Han folteseg ikke bra, sa hun gikk ikke pa skolen. 'Ea nu s-a simtit bine, asadar / asaeft n-a mers Ja scoala.'. Trebuie mentionat, ca exista conjunctiiconsecutive, care sunt subordonatoare.

Conjunctie coordonatoare este si conjunctia cauzala for 'caci,pentru ca' care leaga doua propozitii, dintre care cea de a doua explicaeauza, motivul primei. Exemplu: Hun ble hjemme for hun ville ikke Ireffede andre. 'Ea a ramas acasa pentru ea /caci n-a vrut sa-i intalneasca peceilalti', Daca in locul conjunctiei for foloseam fordi, care inseamna tot'pentru ea, fiindca', dar este conjunctie subordonatoare, in propozitiasecundara aveam topica ...fordi hun ikke ville treffe de andre.

Conjunctiile subordonatoare

Conjunctiile subordonatoare introdue propozitii subordonate. Elepot fi simple (at 'ca', hvis 'daca') ~i compuse (enda 0'" 'chiar daca', somom 'ca si cum'). Semantic ele pot fi grupate in felul urmator: nominaIe,temporale, de loc, cauzale, de scop sau finale, consecutive, conditionale,coneesive ~i de cornparatie.Subordonatele nominale pot fi introduse de conjunctiile at sau om.

Conjunctia nominala at 'ca' este conjunctia subordonatoare ceamai frecventa, At poate fi adeseori omis. Han sa (at) han ikke kunnekomme. 'EI a spus ca nu poate veni.'

Conjunctia at nu se poate omite, daca fraza lncepe cu at, adicadaca secundara sta In fata propozitiei principale (At vart lag taper, er klart.'Ca eehipa noastra pierde, este clar. '), daca at urmeaza dupa prepozitie(Hun er klar over at del er for sent. 'Ea este constienta (de faptul) cit estcprea tarziu, '), dupa adverbe de grad (Hun glemte hell at vi matte treffes.'Ea a uitat complet ca trebuie sa ne intalnim '), dupa conjunctia enn (Del erbedre du tar plass enn at du star hele tiden. 'Este mai bine sa iei lac decatsa stai (in pieioare) tot timpul. '), dupa verbe cu conti nut negativ(Regjeringen benektet at prisene ville oke. 'Guvemul a negat ea preturilevor creste'), ~i cand propozitia introdusa Cll at are 0 topica anormalapentru 0 secundara (De sa at neste gang skulle de ikke k0111me. 'Ei au spusdi data viitoare nu Yin. ').

75

Om "daca' se foloseste intotdeauna in propozitia sccundara, dacaIn principala avern lurer pa 'rna intreb, te intrebi ... ' sau vet ikke 'nu stiu,nu stii, .. '. Jeg lurer pa om han kommer. 'MA intreb daca el vine. Jeg vetikke om han kommer. 'Nu stiu daca el vine.'

Conjunetiile temporale eele mai importante sunt: nar 'cand', da'cand', mens 'in timp ee', med det samme 'mdata ee', straks ' tndata ce',siden 'de cand', for 'inainte ea', innen 'pana (cand)', etter at 'dupa ce',hver gang 'de fiecare data (cand)', sa lenge som 'atat timp cat. .. ', sa snartsom 'cum, cat de curand', sa lenge 'cat timp', idet 'in clipa in care', etc.Exemplu: Etter at de hadde spist, gikk de i teater. 'Dupa ce au mancat /rnancasera, s-au dus la teatru.'

Trebuie rernarcat ca nar 'cand' se foloseste pentru viitor, prezent~ipentru actiune repetata, chiar si din trecut, iar da 'cand' pentru ceva ces-a intamplat in trecut 0 singura data. (Da hun var ung, bodde hun iutlandet. 'Cand a fost tanara, a loeuit in strainatate.' Nar de kommer, er videssverre ikke hjemme. 'Cand ei vin, nu suntem, din pacate, acasa, ')

Conjunetille cauzale suntfordi 'pentru ca, fiindca, deoarece', da"intrucat', siden 'de vreme ce', ettersom 'de vreme ce'. Han kan ikke bestaeksamen fordi han ikke har lcert noe. 'El nu poate sa treaca examenul,pentru ea nu a invatat nimic.' De asemenea si conjunctia nar 'cand' poateintroduce 0 secundara cauzala, cand propozitia explica cauza unei actiuni,si nu indica timpul acesteia.

Conjunctiile finale sau de scop sunt for at 'pentru ca, ca sa', sa'sa, ca. .. sa', sa at 'ca sa'. Exemple eu folosirea acestor conjunctii: Deville utvandre for at de skulle leve bedre. 'Ei vroiau sa emigreze ca satraiasca mai bine.' Ta pa deg sa du ikke blir syk. 'Imbraca-te ca sa nu teirnbolnavesti, '

Conjunctiile conditionale cele mai cunoscute sunt: hvis 'daca',dersom 'daca', 0111 'daca', safremt 'in caz ca', ifall 'in caz ca', hvis ikke'daca nu', med mindre 'daca nu', nar 'cand', sa san! 'daca'. Conjunctiileconditionale hvis. om, dersom etc. se pot omite, asadar conditia poate fiexprimata si lara conjunctie, folosind Insa topic a diferita, si anume aceeasiordine ca intr-o intrebare. Haddejeg hatt tid ... 'Daca as fi avut timp ... '.

Conjunctiile concesive sunt skjent 'eu toate ca', enda om 'ehiardaca', selv ani 'desi', om ... enn 'cu toate ca', om ... sa, hva ...sa 'oricurn',hva ... enn 'orice. orisice', til tross for at 'cu toate ca, in pofida faptului',trass i at "in pot ida faptului', fordi om 'chiar daca'. Cateva exemple: Duma ikke gi deg selv om det er vanskelig. 'Nu trebuie sA cedezi, chiar daca

76

este dificil.' Jeg skal komme hva sam enn skjer. 'Voi veni orice s-arlntampla.'. Til (ross for at hun hadde loyd det, kom hun ikke. 'Cu toate ca /in pofida faptului ca promisese / a promis, n-a venit.'

Conjunctiile consecutive sunt sa at, slik at, sann at, toate treitraducandu-se 'asa ca, astfel ca, astfel incat'. Exists si varianta ca primacornponenta a conjunctiei eompuse sa ...at, adverbul de grad sa, sa fie inpropozitia regenta ea in exemplul Det regnet sa sterkt at vi ikke kunne gaut. 'A piouat asa de tare, ca n-am putut iesi afara.'

Conjunctiile de eomparatie sunt: sam 'ca', liksom 'ca si', slik, ,~, d d"" ,.sam asa ca, asa cum, sa ...som asa e ... cum, asa e ... cat ,som om ca ~l

cum', enn 'decat',jo ...dess,jo ...desto,jo ...jo, ultimele trei traducandu-setoate cu 'eu cat ... cu atat'. Cateva exemple: Hun er mer begavet enn deandre kan innbille seg. 'Ea este mai talentata decat ceilalti i~i potimagina.' Vi skal dra til utlandet, slik som de andre gjor. 'Vom pleca instrainatate, asa cum fac si altii.' Det var ikke sa lett som vi trodde. 'Nu afost asa de usor cum am crezut.' . Han sa ut som om han hadde vaert syk.'El arata ca si cum ar fi fost bolnav.' Jo lenger du venter, destovanskeligere blir det. 'Cu cat astepti mai mult, cu atat va fi mai greu.'

Adeseori dupa conjunctie putem avea un segment de comparatiecare nu este propozitie, ca in exemplele: Han er eldre enn meg. '£1 estemai batran decat mine'. Del gar bedre enn fer. 'Este / Merge mai binedecat inainte. '

77

II. 9. PREPOZITIA

Prepozitiile sunt cuvinte scurte, neflexionare, care exprimaraporturi de cauzalitate, loc sau timp intre cuvantul pe langA care stau si unalt cuvant din propozitie. Prepozitie lnseamna ca este plasat in fata a ceva.

Este extrem de dificil sa stabilim reguli de folosire aleprepozitiilor. Aceeasi prepozitie poate fi tradusa in mai multe feluri inlimba rornana (de ex. til 'la', 'pana' etc.).

Trebuic semnalat, ca dupa prepozitii folosim forma hotarata asubstantivului, adica cea articulata ell articol hotarat, spre deosebire deIimba romana, (Han gar i kirken. 'EI merge la biserica.', Hun gar paskolen. 'Ea merge la scoala, ')

Prepozitiile cele mai des folosite sunt pa si i, care au multiplefunctii,

In continuare, 0 grupare 0 prepozitiilor in functie de utilitatea Jor.

Prepozitti care exprimi locul actiunii

Prepozitiile care indica pozitia sunt bak 'in spate le' , bakom 'inspatele', blant 'printre', foran 'in fata', gjennom 'prin', hos 'la', i 'In',innerfor 'in inauntrul' , langs 'de-a lungul', mot' 'spre, catre', nedenfor'sub', over 'peste',pa 'pe', rundt 'injurul', under 'sub', utenfor 'in afara',ved 'langa, alaturi de', etc.

Prepozitia pa 'pe' indica situarea pe 0 suprafata, irnplicandatingere, contact direct. Exemplu: Heftet ligger pa bordet. 'Caietul se aflape masa.'

I se foloseste in special pentru a indica pozitia, situarea intr-unspatiu inchis (0 casa, 0 geanta, un buzunar etc.). Exemplu: Hva har du ivesken ? 'Ce ai in geanta?'

1 Prepozitia mot poate insemna ~i"impotriva'

78

in cazul numelor geografice avem urmatoarea regula: Se folosestei pentru tari, pentru localitati mai mari, pcntru localitati situate pe tarm saupentru cele din afara Norvegiei, iar pa pentru localitati mai mici dininteriorul Norvegiei si pentru insule. (pli Geilo 'In (localitatea) Geilo', paSvalbard 'pe (insula) Svalbard').

Ved 'langa, alaturi de, la' indica pozitia de apropiere imediata aunui obiect fata de un alt object, lara ca intre acestea sa existe un contact, 0

atingere: Hun sitter ved bordet. 'Ea sta la masa',Prepozitia has 'Ia' se foloseste cand este vorba de 0 persoana la

care se afla 0 persoana sau un obiect. Han er hos legen. 'El este la doctor.'Cand tnsa este vorba de miscare, 'la' se traduce cu prepozitia til.Propozitia 'El merge la doctor.' se traduce Han gar tillegen.

Cele mai importante prepozitii care indica directia sunt til 'panala' sifra 'de la'. Til se foloseste in expresii de loc care indica punctul finalal destinatiei ~i care raspund la intrebarea hvor? sau hvor ...hen? 'unde,incotro?' .

Cu verbele Ii reise 'a calatori', a dra 'a merge cu un vehicul', a ga'a merge', a komme 'a veni'se foloseste intotdeauna til. Exemplu: Jeg komIii Norge ifjor, 'Am venit in Norvegia anuI trecut.'

Til se foloseste si in cateva expresii idiomatice, ca til fJells 'inmunti', til skogs 'in padure', til sjos 'la mare', til bords 'Ia masa', tilsengs 'in pat' , tilJots' pe jos' .

Prepozitia ira' se foloseste in expresii care indica provenienta sicare raspund la intrebarea hvor ...fra? 'de unde?'.

Fra si til se pot folosi pentru persoane 'in aceleasi situatii, in carepentru indicarea pozitiei se foloseste hos. Exemple: Hun kommer til ass.'Ea vine la noi'. Hun kommer fra oss. 'Ea vine de la noi.' Hun bor hos oss.'Ea locuieste la noi'. Han gar tillegen. 'El merge la doctor.' Han kommerfra legen. 'El vine de la doctor'. Han er has legen. 'El este la doctor.'

A

In norvegiana, uneori se pot combina adverbe de loc eu prepozitiicare exprima pozitia (de ex. i 'in', pa 'pe') .. sau directiafra 'din, de la',

I Cu intelesul 'din', .dintre, 'de', in unele situatii in locul lui fra se folosesteav, acesta aratand materialul din care este facut obiectuI (en ring laget av gull'un inel de aur I facut din aur), indicand alegerca (Du kanfa ta en av dissebokene. 'Pori sa iei una dintre aceste carti) sau cauza (De dode av suit. 'Ei aumurit de foame.' Hun gjorde del al' kjcerlighet. 'Ea a facut asta din dragoste. ')

79

rczultand expresii ca opp pa borde I 'sus pe masa', ned Ira bordel 'jos depc masa'.

Alte prepozitii care exprirna directia sau deplasarea sunt gjennoll1'prin', langs 'de-a lungul', over 'peste', mot 'spre, catre'.

Exista anumite expresii, unde folosim aceeasi prepozitie atatdirectiv cat si situativ. Este vorba de locuri in care se poate desfasura 0

anumita activitate: pa kino 'Ia cinematograf, pa sykehus 'Ia spital', paposIkon toret 'Ia po~ta / oficiul postal', pa apoteket 'Ia farmacie', pakontoret 'Ia birou, la oficiu', pa restaurant 'la restaurant', pa badet 'inbaie', pa kjokkenet 'in bucataric', i kirken 'Ia biserica', i banken 'la banca',i teater 'Ia teatru'. Exemple: Han er pa postkontoret. 'EI este la posta.'Han gar pa postkontoret. 'EI merge la posta.' Hun er i kirken. 'Ea estela biserica.' Hun gar i kirken. 'Ea merge la biserica'. Hun gar til kirken.inseamna 'Ea merge pana la cladirea bisericii'

Prepozitii care exprima timpul

Urmatoarele prepozitii pot fi atat de timp cat ~i de loc: eifel''dupa".fra 'din, de la', gjennom 'prin', i 'in', mel/om "intre', mot 'spre',omkring 'in jurul', over 'peste', pa 'pe', Iii 'pana', under 'sub, in timpul',ved 'la, pe la'.

Dupa cum am vazut la adverbul de timp, timpul actiunii se poateexprima adeseori prin locutiuni adverbiale temporale, care se compun inmajoritatea cazurilor dintr-o prepozitie si un substantiv. lata catevaexemple: j dag 'astazi', i morges 'azi dimineata', i ettermiddag 'azi dupa-masa', i kveld 'asta-seara', j nail 'la noapte, ieri noapte', i gar 'ieri', i garmorges 'ieri dimineata', i gar kveld 'ieri seara', i forgars 'alaltaieri', imorgen 'maine', i morgen tidlig 'maine dimineata', j morgen held 'maineseara', i morgen naif 'maine noapte', i overmorgen 'poimaine', ifjor 'anulviitor', i jjor vinter 'anul trecut iama, iarna anului trecut', i lir 'anulacesta', i vinter 'asta iama', neste ar 'anul viitor', kommende ar 'anulviitor, anul care vine', til vinteren 'Ia iarna', etc.

Nu trebuie confundatc forme ca i ar si i aret, diferenta dintre eleeste ca i ar insearnna 'anul accsta', iar i aret 'annal'.

80

Dupa cum se poate vedea, cea mai des folosita prepozitie este i.Se pot lnsa folosi si alte prepozitii, de ex. pa, om', under.for, si locutiuneaprepozitionala for ...siden.

Cand vrem sa exprimam ca ceva se intampla in nlod regulat,folosim om si forma hotArata a substantivului. om vinteren inseamna ..iama(in general)" om sommeren 'vara (in general)" om dagen 'ziua (ingeneral)" om nallen /om natta 'noaptea (in general)" etc.

Til se foloseste in expresii ca til vinteren 'Ia iarna', indicand iarnacare vine (kommende vinter).

Pentru a exprima 0 actiune care avut loc in trecut, folosimpreteritul si locutiunea prepozitionala for ...siden. Exemplu: Han var herfor/em ar siden. 'EI a fost aici acum cinci ani.'

Om fem ar inseamna 'peste cinci ani' Han kommer omfem ar. "EIvine peste cinci ani'. Prepozitia om se foloseste pentru viitor. Daca avemaceasta propozitie la trecut, folosim etter 'dupa'. Han kom etter fem ur. 'Ela venit dupa cinei ani.'

Daca este vorba de 0 perioada de timp, care raspunde laintrebarile Hvor lenge? Hvor lang tid? 'Cat timp?' folosim de regula i.

A

Exemplu: Jeg har leer! norsk ifem are 'Invat norvegiana de einci ani.'Daca propozitia este negativa, contine negatia ikke 'nu', atunci

trebuie sa folosim pa in loc de i. Exernplu: Jeg har ikke sell ham pa flerear. 'Nu l-am vazut de mai multi ani.'

Prepozitia under poate fi folosita eu sensul de 'in timpul', ca inA

exemplul Under krigen dede mange mennesker. 'In timpul razboiului aumurit multi oameni.' Folosit temporal, under poate fi inlocuit intotdeaunaeu i lope! av 'in cursul', dar la randul sau under nu poate substituiintotdeauna locutiunea i lopet zrv, de ex. in i lopet av dagen 'in cursulzilei' .

Exists prepozitii care pot fi folosite doar in legatura eu timpul cafer 'inainte de', innen 'pana', inntil 'pana, siden 'de la, din'. De har ikkevcert her siden juni. 'N-au fost aici din iunie.'

-- ----I Prepozitia om poate insemna ~i 'despre'. Han fortalte omfamilien sin. "EI apovcstit dcspre familia sa.'

81

Prepozitii care indica apartenenta

Prepozitii care indica apartenenta sunt til, av, i, pa, for.Ti! se utilizeaza la parafrazarea genitivului, de ex. den nye bilen til

naboen 'rnasina (cea) noua a vecinului' in loc de naboens nye bil.Prepozitia av se foloseste pentru a arata cine a facut ceva, de ex.

forfatteren av nasjonalsangen 'autorul imnului national', oppfinneren avdampmaskinen 'inventatorul rnasinii cu aburi'.

Dupa substantive care sunt derivate din verbe folosim av, ca inexemplele eieren av huset 'proprietarul casei', edeleggelsen avbygningene 'distrugerea cladirilor', i begynnelsen av mars 'Ia inceputul luimartie' .

Cand este vorba de un reprezentant, folosimfor 'pentru': lederenfor gruppen 'seful grupului / grupei', representanten for studentene'reprezentantul studentilor'.

Pa ~i i se folosese pentru a arata ea eeva eonstituie 0 parte dinceva, de ex. sentrum i byen 'eentru) orasului', hovedstaden i landet'capitala larii', taket pa huset 'acoperisul easei'. Se foloseste intotdeaunapa eu substantivele pris 'pret',farge 'culoare', navn 'nume', titlel'titlu':prisen pa bilen 'pretul masinii', navnet pti gala 'numele strazii', tittelen padiktsamlingen 'titlul culegerii de poezii'.

Alte prepozitf! sunt med 'cu', care arata ce instrument esteneeesar ea sa executam 0 actiune, for 'pentru' care indica pentru cine sauee se face actiunea, mot 'impotriva' impotriva cui este indreptata actiuneaetc., ifelge 'conform' in confonnitate eu ce se face ceva, uten 'rara' taracine sau ee are loe actiunea, unntatt 'cu exceptia' etc.

In limba norvegiana exista si cateva locutiuni prepozitionale,grupuri de euvinte care pot fi folosite ca prepozitii : pa grunn av 'dincauza', ved hjelp av 'cu ajutorul', med hensyn til 'cu privire la', for ...skyld 'de dragul', pa tross av 'in pofida, in eiuda ... ' , til tross for 'inpofida, in ciuda', i anledning av 'eu oeazia', til minne om 'in amintirea'.

Pe post de prepozitii pot fi folosite uneori ~i adverbe, ca inexemplele: Hun lop ned trappa. 'Ea a fugit jos pe scari'. De bor ncersjoen. ,;Ei locuiesc aproape de mare.'

Unele prepozitii pot fi postpuse, ca in exemplul: De onsker areisejorda rundt. 'Ei doresc sa calatoreasca in jurul lumii, ~

82

,.

Prepozitiile pot aparea ~i izolate. In propozitiile interogativepartiale si in propozitiile secundare relative, prepozitia care semantic seleaga de verb, vine la sfarsit, Exemple: Hvem tenker du pa? "La cine tegandesti?'. Hvor kommer dufra? 'De unde vii?'.

La fel se intampla si in propozitiile secundare relative. Innorvegiana 0 prepozitie nu sta niciodata in fata pronurnelui relativ, ca inlimba rornana. Huser som vi bor t. er veldig gammelt. 'Casa in carelocuim, este foarte veche.'

83

1I.10.INTERJECTIA

Interjectiile exprima de obicei sentimente, pomiri (bucurie,durere, dispret, man ie, etc.).

Ah 'ah' ~iah 'ah' exprima mirare, dar si surpriza placuta, all 'o!'durcrc, au! 'au!' durere, regret, akk! 'ah!' dezamagire, resemnare, hurra!'ural'si jippy 'ural' bucurie, neil 'nul' mirare, fy! 'pfui!' rusine,dezaprobare, isjl, cesj! 'pfui, as', hufJ! 'oft' iritare, dezgust, ufJ! 'ofl 'disperare, hm! 'hm!' lndoiala.

Ca interjectii sunt catalogate ~i hei! 'salut !', hal/a! 'alo !', hysj!'sst !', takk! 'rnultumesc l', (fy)fanden! 'Ia dracu !'

Majoritatea gramaticilor norvegiene includ la interjectii sicuvintele ja 'da' .jo 'ba da', nei 'nu',

Cu ja se raspunde afinnativ la 0 intrebare pozitiva, cu ja la 0intrebare care contine negatie. Exemplu: Kommer du fra Norge? Ja, jegkommer fra Norge. 'Vii din Norvegia? Da, yin din Norvegia.'. Kommer duikke fra Norge? Jo, jeg kommer fra Norge. 'Nu din Norvegia vii? / Nu viidin Norvegia? Ba da, vin din Norvegia.'.

Cu nei se raspunde negativ. Exemplu: Kommer du fra Norge?Nei, jeg kommer ikke fra Norge. "Vii din Norvegia? Nu, nu vin dinNorvegia.'

~4

III. PROPOZITIA ~I FRAZA

111.1.PROPOZITIAI

Cuvintele se combina intre ele pentru a forma propozitii si frazee"Unitatea cea mai simpla de grupare a euvintelor este propozitia. In seris, 0

propozitie sau 0 fraza incepe eu majuscula ~ise incheie eu punet, semnulintrebarii sau semnul exclamarii.

Clasificarea propozitiilor

in sintaxa traditionala eea mai frecventa clasificare este eea dupainte1es, in propozitii principale si secundare. Propozitiile principale potsta singure ~j au inteles de sine statator, propozifiile secundare suntdependente de 0 alta propozitie, Ele vor fi tratate la fraza,

Dupa stop sau intentia vorbitorului, propozitiile pot fi grupateastfel: propozitii enuntiative, interogative si imperative.

Propozitta enuntiativa comunica, transmite informatii, Han garpa skolen. 'EI merge la scoala.'. Hun vii ikke komme. 'Ea nu vrea sa vina.'

Propozitia enuntiativa are punet la sfarsit,

Propozitia interogatrva formuleaza 0 intrebare.In limba romana intrebarile pot f formulate in mai multe feluri, in

limba norvegiana aceasta posibilitate nu exista, Snakker han fort?'Vorbeste el repede?/ El vorbeste repede?' Hvor skal han? 'Unde merge el? / El unde merge?'

Daca la intrebari se poate raspunde cuja 'da' sau nei 'nu', atunciavem de a face eu propozitii interogative (directe) totale, daca nu se poateraspunde ell aecstc cuvinte, atunci ele sunt propozitii interogative (dirccte)

85

partiale, Acestea din urma contin intotdeauna un cuvant de intrebare hva?, ?' h ?" ~7" h ?' de?' '?' '" d?' h rfi » » d ?' tce., vem. cmer, vor. une.,nar. can., vo or. ece.,ec ..Cuvantul interogativ se aseaza intotdeauna la inceputul propozitiei, ~i esteurmat m mod obligatoriu de predicat, care ocupa locul doi in propozitiaprincipals. Propozitiile interogative totale incep eu predicatul, subiectulfiind plasat intotdeauna dupa predicat. Acesta ordine trebuie respectatapentru a putea face diferenta lntre 0 propozitie enuntiativa si 0 propozitieinterogativa tota la: II an leser. 'El c iteste. ' respectiv Leser han'! ·Elciteste?' .

Propozitia interogativa are la sfarsit semnul intrebarii.

Propozitia imperativ8 exprima un ordin, 0 porunca. Predicatul inA

aceste propozitii este exprimat printr-un verb la modul imperativ. In mareamajoritate a cazurilor aceste propozitii nu contin subiect. Kom! 'Vino !'.Les hoyt! 'Citeste cu voce tare!'.

Propozitia irnperativa are la sfarsit semnul exclamarii,

Dupa forma, propozitiile pot fi afirmative sau negative.Propozitia negativi se construieste cu ajutorul negatiei partiale

ikke 'nu'. Negatia in propozitia principal a este plasata direct dupa predieat.Exemplu: Jeg kommer j dag. 'Eu vin astazi, ' Jeg kommer ikke j dag. 'Eunu vin astazi.', In propozitii imperative ikke sta inaintea predicatului. lkkegjer del! 'Nu fa asta!'

86

111.2.pARTILE DE PROPOZ'T'E

Partile de propozitie sunt unitati sintactice, care indeplinesc 0"anum ita functie in propozitie. In sintaxa norvegiana exists trei feluri de

parti de propozitie, denumite in norvegiana verbal (care corespundepredicatului din limba rornana) , nominal (care inglobeaza urmatoareleparti de propozitie: subjekt, adica subiectul, objekt, obiect, adicacomplementul direct ~i indirect, si predikativ, adica numele predicativ) siadverbial (care corespunde complementelor circumstantiale),

"" . ----,<,Predicatul '(denumit /verbal .:''in limba norvegiana) este cea mai

importanta parte de propozitie. - Predicatul spune ceva despre subiect,"descrie actiunea, Intamplarea. In propozitia Hun skriver brev. 'Ea scrie

scrisoare.' predicatul este skriver 'scrie'. Predicatul poate fi gasit, dacapunem intrebarea: Ce face subiectul?

~~tiiT'este partea de propozitie despre care se spune ceva ~uajutorul predicatului. Subiectul denumeste pe eel care exercita actiunea, Inpropozitia Hun kommer fra Kina. 'Ea vine din China.' subiectul este hun'ea'. Subiectul poate fi gas it, daca punem intrebarea: Cine / ce + predicat?

SubiectuI poate fi multiplu, dad! este exprimat prin mai multecuvinte. Lcereren og studentene ble enige am at provelsen sku lie finne stedneste uke. 'Profesorul ~i studentii au cazut de acord ca examenul sa aibaloc saptamana viitoare.'

"In propozitia Del kommer en hi! pa veien. 'Vine 0 masina pedrum. " de! este subiect provizoriu. Se poate folosi acest subiect candsubiectul potential (de ex. aici en bi£) are forma nehotarata,

Subiectul trebuie exprimat in limba norvegiana, el nu ~~te fiomis ca in limba romana. 'Ninge. ~se traduce cu Del snor., unde~ este

(subiect ~onnat:Numele prcdicativ (in norvegiana subjektspredikativ sau simplu

predikativy arata cum este subiectul sau ce cste subiectul. in propozitiaHun er veldig pen. 'Ea este foarte frumoasa.' numele predicativ este veldig

87

'.

"pen 'foartefrumoasa'. Numele predicativ 11gasim, daca intrebamce / CU'!!_;

/~~te-_subiectut?~ Numele predicativ insoteste verbe ca a bli 'a devem\- dvcere 'a fi', a hete 'a se numi', a kalles 'a se numi', a se ut 'a arata, a aveainfatisarea'. Acestea sunt verbe de pendente, verbe copulative si nu potfigura ca predicat rara sa aiba un nume predicativ.

"In norvegiana exista si un asa-numit objektspredikativ, care aratacum este complementul direct si care are ca corespondent in sintaxaroman a elementul predicativ complementar. In propozitia Hun fargethare! redt. 'Ea si-a vopsit parul in rosu.' rod! 'rosu, in rosu' este elementpredicativ complementar. Raportul dintre complementul direct sielementul predicativ complementar este identic cu eel dintre subiect sinume predicativ.

Obiectul actiunii este persoana sau lucrul asupra caruia seexercita actiunea, Termenul de objekt din limba norvegiana este folositatat pentru complement direct cat ~ipentru complementul indirect dinlimba romana,

.Complementul direct; denumit in~egiana( direkte -objek0poate fi gasit, daca intrebam cu hvem / hva? ~ine /:>.~;:--in propozitiaJeg sa ham i gar. 'L-am vazut ieri.' ham 'pe el' este complement direct.

__~oniplementul indirect; denumit in norvegiana (neJirekte ob]ifr:"Il gasim mtreband!J!_ / igr hvem ?@'pentTU-cmev. In propozitille Rungav meg ei bok. 'Ea mi-a dat 0 carte', ~n gjorde meg en stortjeneste. 'EI mi-a facut un mare serviciu.' cuvantul meg 'mie, imi' estecomplement indirect.

Adverbial este denumirea folosita in norvegiana, si pe alocuri ~iin aceasta gramatica, pentru compiementele circumstantiate, partile depropozitie care descriu imprejurarile in care se petrece 0 actiune,

Adverbialul poate fi a-~ deTI~ ~ mo~ etc. Poate fi exprimate!"in~(de ex. her 'aici', snart 'lncurand' inpropozitiile Jeg bar her.'Eu-Ioc~i~sc aici'. Han kommer snart. 'El vine In curand, '),dQ~~l!utle--""~~~~O!al~) (de ex. i Amerika 'in America', i dag 'azi, astazi') inpropozitiile Han bor i Amerika. 'Ellocuie~te in America.' I dag tar vi entur. 'Astazi facem 0 pliJnbare.')6!ibstan~(de ex. lordager 'sambete' inpropozitia Hun arbeider ogsa lordager. 'Ea lucreaza si sarnbata, ') etc.

88

111.3. FRAZA

Fraza este 0 unitate sintactica mai cornplexa, constituita din douasau mai multe propozitii, care sunt legate lntre ele ell conjunctii,

"In norvegiana termenul de fraza poarta denumirea periode sausetningsperiode si poate fi folosit si pentru a desemna 0 propozitieprincipals independenta. in seris 0 fraza, ca ~i 0 propozitie, Incepeintotdeauna cu majuscula si se lncheie eu punct, semnul intrebarii sausemnul exclamarii.

Propozitia prineipala

Propozitia principala poate functiona independent, de sinestatator,

Propozitiile prineipale dintr-o fraza sunt legate tntre ele prinrelatie de coordonare 1. Conjunctiile coordonatoare si tipurile decoordonare au fost tratate la conjunctie.

Limba norvegiana este 0 limba SVO, adica ordinea de baza acuvintelor in propozitie este subieet + verbal (adica predicat) + obiect(adica complement direct sau indirect) Per skriver et brev. 'Per scrie 0

scrisoare'. In anumite situatii (de ex. in propozitie interogativa) ordineacuvintelor este diferita,

Tabelul urmator prezinta ordinea cuvintelor intr-o propoziticprincipala. Trebuie mentionat, ca nu toate locurile trebuie ocupate:

1 2 v 3 n 4 a 5 V 6 N 7 APer skriver et brevNA har jeg ikke tidJeg sa dem !_gar

1 Trebuie amintit eft relatie de coordonare poate fi si intrc doua propozitiisecundare de acclasi feI.

89

1 2 v 3 D 4 a 5 V 6 N 7 A1----

I gar regnet det ikke~

Jeg har ikke veert derI pAlenge

Jeg gay min brorboka

Jeg gay boka til min brorJeg var ikke pAskolen

igar

Predicatul exprimat prin verbul finit (la prezent sau preterit) areloc stabil, ocupa intotdeauna pozitia a 2-a in propozitia principals.

Locul 1 in propozitia principala este ocupat in majoritateacazurilor de subiect. La Intrebari tara cuvant de intrebare, primul loc estego 1. Daca propozitia principal a incepe cu 0 alta parte de propozitie, deexemplu complement circumstantial, sau chiar cu 0 propozitie secundara,verbul avand locul stabil, subiectul sare pe locul 3. in acest caz avem de aface cu inversiune. Exemplu: Na har jeg ikke tid. 'Acum (eu) nu amtimp. '

Locul3 este ocupat ori de subiect in caz de inversiune, ori de unobiect (complement direct sau indirect) exprimat prin pronume. Jeg sadem i gar. 'I-am vazut ieri.'

Adverbialul sau complementul circumstantial poate fi plasat infunctie de faptul, daca este 'usor' (lett adverbial) pe locul 4 sau 'greu'(fungt adverbial) la sfarsitu) propozitiei, Adverbialul 'greu' poate sta ~ilainceputul propozitiei, cand avem inversiune. 1gar regnet del ikke. 'leri n-aplouat'.

Ikke este adverbial 'usor' (leu adverbial sau midtfeltsadverbiah,vine de obicei dupa verb, in timpurile simple. (Jeg var ikke pa skolen i

A

gar. 'N-am fost la scoala ieri'), In cele compuse, vine dupa auxiliar. (Jeghal' ikke vcert der pa lenge. 'N-am fost acolo de mult'). Adverbiale'usoare' sunt de asemenea a/ltid "intotdeauna', aldri 'niciodata', ogsa 'deasemenea'. Ele yin pe locul 4. Daca avem inversiune, si subiectul estenume propriu sau un substantiv, advcrbialul ikke il precede. (Na kan ikkemin bror komme. 'Acum nu poate fratele meu sa vina. ') Se poate faceaces! lucru si cu pronumele, daca vrem sa-l scoatern in evidenta. (Na kanikke han komme. bare de andre .. Acum nu poate el sa vina, doar ceilalti. ')

90

Locul 5 vine verbul infinit, in cazul In care avem verbul la timpcompus, sau la diateza pas iva.

Locul 6 este locul nominalului, care poate fi obiect (complementdirect sau indirect), nume predicativ, sau subiect potential. Cornplementulindirect sta inaintea complementului direct. (Jeg gav min bror boka. 'Lamdat fratelui meu cartea. ') Daca complernentul indirect este un nume sau unsubstantiv, putem folosi parafraza Cll prepozitie, fiind posibila urmatoareatopica : Jeg gav boka til min bror / til Lars. 'Am dat cartea fratelui meu /lui Lars.'

Locul 7 este ocupat de complementul circumstantial.Complementul circumstantial de timp vine de obicei dupa eel de loc, ca inexemplul Jeg var ikke pa skolen i gar. 'N-am fost la scoala ieri.'

Propozitla secundara

Propozitiile secundare sau subordonate nu pot exista ca sinestatatoare, ele sunt dependente de 0 alta propozitie, numita regents, fatade care se afla in relatie de subordonare. Secundarele functioneaza ca parti(de propozitie) ale propozitiei regente. Ele soot introduse in majoritateacazurilor de conjunctii subordonatoare. (Jeg vet at han ikke kom-ner imorgen. 'Stiu ca el nu vine maine.' Han spor nar bussen kjorer. "£1intreaba cand pleaca autobuzul.' Jeg leser leksene fer jeg gar pa skolen.'Eu citesc lectiile inainte ca sa rna due la scoala. ') Conjunctiilesubordonatoare cele mai cunoscute au fost amintite la capitolul despreconjunctii.

Secundara are topica mai rigida decat propozitia principala, Inpropozitiile secundare ordinea este: conjunctie subordonatoare, subiect,adverbial, predicat. Subiectul vine imediat dupa conjunctie, nici nn altelement al propozitiei nu poate fi plasat inaintea subiectului. Han sier athan aldri har vcert lcerer. 'El spune ca (el) nu a fost profesor niciodata.'

Tabelul de mai jos prezinta ordinea cuvintelor in propozitiasecundara:

1conj. 2 n 3 a 4 v 5 V 6 N 7 A Iat han ikke kommer imorgennar bussen ki0rer _fer jeg gar pa skolen i

J

at han aldri har vrert leerer II---------,

91

Si propozitia secundarA poate eauza inversiune. Daca seeundarase ana inaintea principalei, predieatul vine intotdeauna dupa secundara,locul I fiind ocupat de secundara, (Mens del regnet, salt vi inne. 'in timpee a piouat, am stat tnauntru.') Cand secundara vine dupa principals, nuare loc nici 0 modificare in cadrul principalei. (Vi salt inne, mens detregnet. 'Am stat inauntru in timp ce a piouat.'. Secundara are intotdeaunaaceeasi topica, indiferent daca sta in fata regentei sau dupa aceasta.

Clasificarea propozitiilor secundare difera de cea din gramaticarornana. Astfel in norvegiana avem propozitii subordonate nominale(care corespund in romana subordonatei subiective, predicative,completive directe si indirecte), atributive (in norvegiana ele se numescadjektiviske 'adjectivale') ~i adverbiale sau circumstannale (carecorespund subordonatelor circurnstantiale de loc, de timp, etc.)

Propozitia secundari nominali

Poate inlocui un nominal (un subject, un nume predicativ, uncomplement direct sau indirect) din propozitia regents.

In sintaxa norvegiana, propozitiile secundare nominale se impartin secundare cu at (at-seining), acestea sunt introduse de at 'ca' sisecundare interogative indirecte.

Propozitia secundanl cu atSecundarele cu al sunt introduse cu conjunctia at, de aiel si

denumirea, Adeseori at 'ca' poate fi omis. Han lovde (at) han skullekomme neste uke. 'El a promis ca va veni saptamana viitoare.' Jeg tror(at) han er syk. 'Cred ca el e bolnav.' In anumite situatii acest lucru nueste posibi1. (vezi capitolul despre conjunctie),

10tr-o propozitie subordonata introdusa prin a/ exista intotdeaunaun verb la un mod predicativ (la prezent sau trecut), iar exprimareasubiectului este obligatorie.

Secundarele cu at pot fi inlocuite cu asa-numite constructiiinfinitivale: Han lovde a komme neste uke. in loc de Han lovde (at) hanskulle komme neste uke. 'El a promis ca va veni saptamana viitoare.'Constructia infinitivala nu are niciodata un subiect exprimat, dar verbul lainfinitiv poate f combinat eu un complement circumstantial sau eu uncomplement direct.

92

Propozitia secundara interogativa indirectaPropozitiile interogative indirecte nu se adreseaza direct cuiva, ci

sunt formulate prin propozitii subordonate. Ele se aseamana cupropozitiile afirmative, deoarece nu cer un raspuns. Jeg ser hva du gjer.'VAd ce faci.' Han spurte omjeg ville komme. 'EI a intrebat daca vreau savin.'

Propozitiile interogative indirecte, fiind propozitii subordonate, autopica acestora, adica subiectul va fi plasat inaintea predicatului. 0propozitie interogativa indirecta are functia de complement pe langa verbeca a vile 'a sti', a lure pa 'a se intreba', etc.

Propozitiile secundare interogative indirecte, pot fi de doua feluri:partiale si totale.

Propozitia lnterogativa indirecta totali se construieste diferitfatA de cea interogativa direct! totals, fiind introdusa intotdeauna princonjunctia om 'daca' (folosita si in propozitia subordonata conditionala),si avand subiectul inaintea verbului. Exemplu: Jeg vet ikke om hun leankomme. 'Nu stiu daca ea poate veni.'

Propozina interogativa indirecti partials se construieste la felca cea interogativa directa partials, eu ajutorul cuvintelor interogative.Ceea ce difera, este ordinea cuvintelor in propozitie: intr-o interogativaindirecta partiala, subiectul este plasat inaintea predicatului, in timp ce ininterogativa directa partial! subiectul urmeaza dupa predieat (dupa verbuIfinit). Exemplu: Vet du nar hun kom i gar? 'Stii cand a venit ea ieri?'respectiv Nar kom hun i gar? 'Cand a venit ea ieri?'

Cand cuvantul interogativ are functia de subiect in propozitiainterogativa indirecta, el este imediat urmat de som. Jeg vet ikke hvem somkom i gar. 'Nu stiu cine a venit ieri'. Hvem kom i gar? 'Cine a venit ieri?'

Propozitia secundara atributiviPropozitiile atributive pot fi relative sau apozitive.Propozitia subordonati relativi este introdusa de pronumele

relativ invariabil som 'care, pe care, caruia', si indeplineste functia deatribut pe langa un substaotiv.

o fraza ca Jenta du har truffet, er sestera mi. 'Fata pe care aiintalnit-o este sora mea.' poate fi privita ca fiind cornpusa din douapropozitii Jenta er sostera mi. 'Fata este sora mea.' si Du har truffet jenta.'Tu ai intalnit fata.', unde Jenta 'fata' este element cornun pentru ambelepropoziti i.

Som poate fi adesea omis din propozitiile relative candcorespunde lui 'care' in limba romana. (Gutten (som) du serf er broren

93

min. 'Baiatul pe care 11vezi, este fratele meu. ') Conditia esentiala este casam sa nu fie subiect in secundara, Absenta unui asemenea subiect esteindiciul ca som nu poate fi omis. (Julien son' kommer, er broren min.'Baiatul care vine este fratele meu. '

Folosirea lui sam exclude totusi riscul de a crea confuzii sauneintelegeri.

Propozitia relativa poate fi restrictiva sau nerestrictiva,Propozitia secundari apozitivi se deosebeste de propozrtra

relativa prin faptul, ca acest tip de secundara nu are element cornun cunominalul determinat. Secundara apozitiva se refera la acelasi lucru ca ~inominalul, functioneaza ca 0 apozitie a acestuia. Exemplu: Det faktum athan ikke vil gjore det, er ubehagelig. 'Faptul ea el nu vrea sa faca asta, esteneplacut. '

Subordonata circumstantiala

Subordonata circumstantial! sau adverbial! este introdusa deobicei de conjunctii subordonatoare.

Subordonatele adverbiale pot fi de loc, de timp (temporale), demod, cauzale, de scop (fmale), consecutive, conditionale, concesive si decomparatie.

Subordonata eircumstanttala de loc arata locul in care are locactiunea din propozitia regenta, Exemple: Der barna leker na, skal det bliet nytt hus. 'Unde se joaca copiii acum, va fi 0 casa noua.', Du kan gahvor du vii. 'Poti sAmergi unde vrei.'

Subordonata circumstantiala temporals arata cand are locactiunea din propozitia regenta. Exemple: Da han kom, gikk de andre bort.'Cand a venit el, ceilalti au plecat.' Sa /enge hun ikke forstar del, kan manikke gjore noe. 'Cat timp ea nu intelege asta, nu se poate face nimic.'Innen vi er ferdige med dette, blir del kveld. 'Pan~ cand terminam, va fiseara, '

Subordonata eircumstantiala de mod indica modul ill care sedesfasoara actiunea din regenta, Exemple: Du kan lese problemet slik duensker. 'Poti rezolva problema cum doresti.' De oppforer seg som om dehadde vunnet konkurransen. 'Ei se com porta ca si cum ar fi castigatconcursul. ,

Subordonata circumstantiala cauzala indica de obicei cauza,motivul pentru care se savarseste actiunea din propozitia regenta,Exemple: Jeg gikk hjem fordi jeg var veldig Irati. 'Am mers acasa pentruca am fost foarte obosit. ' Ettersom jeg ikke Jorstad noe, matte jeg sporre

94

lcereren. 'intrucat n-am intelcs nimic, a trebuit sa intreb profesoru1.' Hunma vcere ute, siden hun ikke svarer. 'Ea trebuie sa fie afara de vreme ce nuraspunde, '

Subordonata ctrcumstautiala finaUi indica finalitatea, scopulpentru care se savarseste actiunea, Exemple: Han gjorde det for at hanskulle bli rik. 'EI a facut asta ca sa fie bogat.' Jeff forteller deg dennehistorien fordi at du skal forsta nzeg bedre. 'Iti povestesc aceastaintimplare pentru ca sa rna intelegi mai bine.' De pusset opp leiligheteneslik at det skulle bli hyggeligere der. 'Ei au renovat apartamentele, ca safie mai placut acolo.'

Subordonata circumstantiala consecutiva indica consecinta,urmarea, rezultatul sau efectul actiunii din regenta. Exemple: Tapa deg sadu ikkefryser. 'Imbraca-te (astfel) incat sa nu-ti fie frig.' Hun hie sa sin! athun skrek. 'Ea s-a enervat asa tare ca a uri at. ' Det var sa merkt at jeg ikkekunne se noe. 'A fost asa I atat de intuneric cil nu am putut vedea nimic.'

Trebuie remarcat, ca consecinta poate fi exprimata ~i prinpropozitie principala, ca in exemplul Veien var stengt, sa vi kunne ikkekomme i tide. 'Drumul a fost inchis asa ca n-am putut ajunge la timp'.

Subordonata circumstaatiala conditionals indica conditia deindeplinirea careia depinde realizarea actiunii din propozitia regenta.Exemple : Hvis du vii, kan jeg hjelpe deg. 'Daca vrei, te pot ajuta.'. Hvisdu vii besta prove lsen, ma du lese mer. 'Daca vrei sA treci examenuI,trebuie sa citesti mai mult.'

in subordonata conditionala conjunctia se poate ornite, conditiaputand fi exprimata lara conjunctie ~i folosind aceeasi topica ca lntr-ointrebare. Kommer hun, gar jeg. 'Daca vine ea, eu plec.'. Hadde du sagtdet fer, sku lie vi ha unngatt disse ulempene. 'Daca ai fi spus asta maidevreme, am fi evitat aceste neplaceri. '

Adverbul bare 'numai' poate de asemenea introduce 0subordonata conditionala, ca in exemplul Bare hadde du sagt del for, sakunne jeg ha hjulpet deg. 'Numai sa-rni fii spus inainte / Daca mi-ai fispus inainte, te-as fi putut ajuta. '

Subordonata circumstantiala concesiva arata 0 lmprejurare carear fi putut impiedica realizarea actiunii din regenta, Exemple: Selvam hunikke lcerte noe, kunne hun besta eksamen. 'Desi I Chiar daca n-a invatatnimic, a trecut exarnenul.' Til tross jar at det regnet sterkt, gikk vi pofjelltur. 'Cu toate ca a plouat tare, am plecat in excursie in rnunti, '

Subordonata de comparatie slujeste ca termcn de comparatiepentru actiunea din regenta. Excmple: Hun er ikke sa klok som du er. 'Eanu este asa de desteapta cum esti tu, ' Det gar hedre enn jeg hadde tenkt.

95

'Merge mai bine decat m-am gandit / mi-am imaginat.' Hun oppforte segsom om hun ikke hadde visst noe. 'Ea s-a comportat ca ~i cum nu stianimic.' Vi skal dra til utlandet. slik sam vi alltid si»: 'Vom pleca instrainatate, asa cum facem intotdeauna.' Jo lenger du venter, des tovanskeligere blir del. 'Cu cat astepti mai mult, cu atat va fi mai greu.'

96

111.4.CONSTRUCTII SINTACTICE SPECIALE

In limba norvegiana exista cateva constructii sintactice speciale,dintre care cele mai importante sunt perifraza de prezentare si perifrazaernfatica,

Constructia perifrastica de prezentare

Constructia perifrastica de prezentare este 0 constructiegramaticala speciala folosita pentru a introduce intr-o comunicare numeleunei fiinte sau al unui obiect. De fapt, singura parte de propozitie carepoate fi prezentata in acest fel este subiectul, Constructia incepe ellsubiectul provizoriu det, unnat de predicat (de fapt de verbul finit), ~iapoide subiectul logic sau potential.

In limba romana 0 astfel de prezentare se poate realiza eel mai desprin plasarea predicatului inaintea subiectului, Exemplu: En bil kommer paveien. '0 masina vine pe drum.' Det kommer en bil pa veien. 'Vine 0

masina pe drum.'Amt prima cat si cea de-a doua propozitie sunt corecte, in limba

norvegiana tnSa este totusi preferabil sa fie folosita constructia cu dct.a constructie de prezentare se poate obtine ~i eu ajutorul verbelor

a finnes, a ligge, a sitte, a sta care toate intr-o astfel de constructie setraduc cu 'a exista, a se afla'. Det ligger ei bok pa bordet. 'Pc masa se aflao carte.'

Pentru a transforma 0 astfeI de constructie in propozitieinterogativa, trebuie sa plasam det dupa predicat. Finnes det noen bok pabordet? 'Exista vreo carte pe masa?'

Prezentarea subiectului prin constructiile eu det se poate face doardaca subiectul este necunoscut (En mann kommer pa veien. Det kommeren mann pa veien 'Vine un barbat pe drum. '), si eu conditia ca predicatulsa fie verb intranzitiv, adica sa nu aiba complement direct. Pentru

97

propozitia En mann stjal hi/en. 'Un barbat a furat masina.' nu se poateapl ica constructia de prezentare Del 8ljal ell mtlHn bilen.,. -

In fata substantivului eare eonstituie subieetul se folosesteartieolul nehotarat (Del ligger ei bok pa bordet. 'Pe masa se afla 0 carte. ')Articolul poate fi omis in eazul in care substantivul se afla la plural saueste nume de materie. (Det ligger bred pa bordet. 'Pe rnasa se afla paine.'Del kommer mennesker pa gala. 'Yin oameni pe strada ') . Nu pot fiintroduse ell ajutorul constructiilor de prezentare substantive la formahotarata, nume proprii, pronume personale. Del 8iHer 8871'lctpiJ sl6l-eH. DetkOrnfflCY H1C1'lHeskeHC. sau Det kommcr h8n.

Constructia perifrastici emfatici

Cu ajutorul constructiilor perifrastice emfatice (in norvegianautbrytningy se poate scoate in evidenta un cuvant sau 0 sintagma, careiavorbitorul ii acorda 0 important! mai mare in eadrul comunicarii,

Det er lcerer hun skal bli. 'Profesoara va deveni ea,'"In limba romana nu este necesara 0 constructie perifrastica pentru

a seoate in evidenta un cuvant, acest lucru poate fi realizat prin accentlogic si sintactic, adica prin pronuntarea mai intensa a cuvantuluirespeetiv.

o constructie perifrastica emfatica incepe eu del er sau del var,dupa care urmeaza cuvantul evidentiat, Se foloseste del er cand verbul dinpropozitia relativa este la prezent, respectiv del var cand verbul dinpropozitia relativa este la trecut.

In constructiile emfatice omiterea lui sam se poate face dupaaceeasi regula ca in propozitia relativa. Som poate fi omis, daca nufunctioneaza ea subiect in propozitie.

Daca elementul seos in evidenta este precedat de 0 prepozitie,exista doua variante pentru evidentiere: ori deplasam lntregul grup(prepozitie si element accentuat) dupa del er sau del var, ori lasarnprepozitia la sfarsitul frazei. Del var med Marie sam jeg snakket. ori Detvar Alarie (som) jeg snakket med. 'Cu Marie am vorbit.'

Perifraza emfatica se poate folosi si in propozitia interogativa: atatin cea total a (Ringle du meg i gar? Var del i gar du ringle meg? 'Ieri m-aisunat?') cat ~i 'in cea partiala (Hvem snakker du am? Hvem er del dusnakker om? 'Despre cine vorbesti?')

98

BIBLIOGRAFIE

1. Faarlund, Jan Terje: Morfologi. Boyningssystemet i nynorsk ogbokmal, Det Norske Samlaget, Oslo, 1992

2. Faarlund, Terje; Lie, Svein & Vannebo, KjeII Ivar: NorskReferansegrammarikk, Universitetsforlaget, Oslo, 1977

3. Golden, Anne; Mac Donald, Kirsti & Ryen, Else: Norsk somfremmedsprak, Grammatikk, 2. oppJag, Universitetsforlaget, Oslo,1990

4. Lie, Svein: Innfering i norsk syntaks, 4. utgave, 4. opplag,Universitetsforlaget, Oslo, 1991

5. Mac Donald, Kirsti: Norsk grammatikk for fremmedspn\klige.Grunnbok., 2. opplag, J.W. Cappelens Forlag, Oslo, 1991

6. MaIm, Ingvald & Sommerfelt, AIf: Teach Yourself Norwegian,Hodder and Stoughton, Sevenoaks, 1967

7. Renhovd, Jarle: Norsk morfologi, Ad Notam, Gyldendal, Oslo, 19938. Strand skogen , Ase-Berit & Strandskogen, Rolf: Norsk

grammatikk for utlendinger, 5. Opplag, Gyldendal Norsk Forlag,Oslo, 1988

9. Vassenden, Lars: Norsk syntaks, Ad Notam GyldendaJ, Oslo, 199310. Vinje, Finn-Erik: Kompendium i grammatisk analyse,

Universitetsforlaget, Oslo - Bergen - Tromse, 5. utgave, 197411. Vinje, Finn-Erik: Moderne norsk. Rad og regJer for praktisk

sprakbruk, Fjerde, reviderte utgave, 2. opplag, Universitetsforlaget,Oslo - Bergen -Stavanger ._Tromse 1987

99