MIC DICTIONAR DE TERMENI MEDICALI ANASARCA , s. f. / anasarque, s. f. / anasarca. [Qr. ana = in juruC; sarx, sarkos = came.] Edem generalizat al tesutului celular subcutanat, cu acumulare de lichid In cavitatile seroase ale organismului. ANOREXIE s. f. / anorexie, s. f. / anorexia. [Cjr. an - priv.;orexis = apetit.] Diminuare marcata sau pierdere a apetilului. ANOSMIE , s. f. / anosmie, s. f. / anosmia. [Qr. an • priv.;osme = miros.] Absenta simtului odoratului (mirosului). Poate fi periferica (leziuni la nivelul zonei olfactive) sau centrala (leziuni ale scoartei cerebrale). ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA asepsia si antisepsia fac parte din metodele prin care se realizeaza dezinfectia. Ambele metode se folosesc simultan si se completeaza reciproc. Asepsia (a = fara, sepsis = putrefactie) - ansamblul de masuri prin care este impiedicat contactul dintre germeni si plaga operatorie. Este o masura profilactica. Antisepsia (anti = împotriva, sepsis = putrefactie) – reprezinta totalitatea masurilor prin care se realizeaza distrugerea germenilor prezenti intr-o plaga, pe tegumente sau in mediu. Este o metoda curativa. Sterilizarea – reprezinta totalitatea metodelor fizico- chimice de distrugere a tuturor germenilor, patogeni sau saprofiti. Reprezintă forma cea mai completa de dezinfectie, capabila sa distruga germenii chiar si în forma lor sporulata. Dezinfectia – reprezinta totalitatea mijloacelor fizico-chimice, biologice si farmacologice ce determina indepartarea, inactivarea, distrugerea germenilor patogeni din mediu. BRADICARDIE , s. f. / bradycardie, s. f. / bradycardia. [Qr. bradys = [ent, mat; kardia = mimd.] Stare patologica sau fiziologic
Transcript
MIC DICTIONAR DE TERMENI MEDICALI
ANASARCA , s. f. / anasarque, s. f. / anasarca. [Qr. ana = in juruC; sarx, sarkos = came.] Edem generalizat al tesutului celular subcutanat, cu acumulare de lichid In cavitatile seroase ale organismului.
ANOREXIE s. f. / anorexie, s. f. / anorexia. [Cjr. an - priv.;orexis = apetit.] Diminuare marcata sau pierdere a apetilului.
ANOSMIE , s. f. / anosmie, s. f. / anosmia. [Qr. an • priv.;osme = miros.] Absenta simtului odoratului (mirosului). Poate fi periferica (leziuni la nivelul zonei olfactive) sau centrala (leziuni ale scoartei cerebrale).
ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA
asepsia si antisepsia fac parte din metodele prin care se realizeaza dezinfectia. Ambele metode se folosesc simultan si se completeaza reciproc.
Asepsia (a = fara, sepsis = putrefactie) - ansamblul de masuri prin care este impiedicat contactul dintre germeni si plaga operatorie. Este o masura profilactica.
Antisepsia (anti = împotriva, sepsis = putrefactie) – reprezinta totalitatea masurilor prin care se realizeaza distrugerea germenilor prezenti intr-o plaga, pe tegumente sau in mediu. Este o metoda curativa.
Sterilizarea – reprezinta totalitatea metodelor fizico-chimice de distrugere a tuturor germenilor, patogeni sau saprofiti. Reprezintă forma cea mai completa de dezinfectie, capabila sa distruga germenii chiar si în forma lor sporulata.
Dezinfectia – reprezinta totalitatea mijloacelor fizico-chimice, biologice si farmacologice ce determina indepartarea, inactivarea, distrugerea germenilor patogeni din mediu.
BRADICARDIE , s. f. / bradycardie, s. f. / bradycardia. [Qr. bradys = [ent, mat; kardia = mimd.] Stare patologica sau fiziologic adaptativa care consta In scaderea frecventei car-diace sub limita intervalului normal (60 contractii/minut). B. poate fi totala, sinusala, nodala sau secundara unei tulburari de conducere (*bloc atrioventricular).
BULIMIE , s. f. / boulimie, s. f. / bulimia, morbid hunger. [Cfr. bous = 6011; linios = foams.] Tulburare a comportamen-tului alimentar caracterizata prin episoade de ingestie impulsi-va si incoercibila a unor cantitati importante de alimente hiper-calorice. Foamea este cvasipermanenta si senzatia de *satie-tate nu apare nici cand subiectui se hraneste cu mult dea-supra nevoilor sale. B. se Insoteste frecvent de un sentiment de culpabilitate si poate fi observata m anumite nevroze, ca si In unele demente senile. Sin.: hiperfagie, hiperorexie, po-liorexie.
CECITATE , s. f. / cecite, s. f. / blindness. [Lot. caecus, -atis = orbire, de. ia caecus = or6.] Pierderea vederii, indife-rent de sediul leziunii cauzatoare: cortex occipital, cai optice sau glob ocular. Sin.: orbire.
CIANOZA , s. f. / cyanose, s. f. / cyanosis. [<JT. kyanos = aSiastru.; -ozo.] Coloratie albastru-violacee tegumentara, tem-porara sau permanenta, fara leziuni cutanate asociate. C. re-prezinta rezultatui scaderii concentratiei de *oxihemoglobina si al cresterii concentratiei de 'hemoglobina redusa (peste 5 g/ 100 ml de sange capilar). Apare In diferite boli congenitale sau dobandite care implica fie o malformatie sau disfunctie cardiaca, fie o tulburare a hematozei. C. este denumita cen-trala cand este legata de un aport insuticient de oxigen (ex.:In unele pneumopatii, In anevrismul arteriovenos pulmonar) si per'iferica, In cazul unui exces de extractie periferica a oxi-genului (ex.: insuficienta cardiaca cu staza circulatorie, vaso-constrictie periferica).
CIFOZA , s. f. / cyphose, s. f. / kyphosis. [Qr. kyphosis = cocoasd.} Deformare patologica a coloanei vertebrale care con-sta In curbarea antero-posterioara a acesteia (cu convexitatea posterior). Poate interesa diferite segmente ale rahisului, dar este mai frecvent localizata dorsolombar. Exista o singura si-tuatie In care c. este fiziologica si tranzitorie, la sugar In primele luni de viata (vizibila daca sugarul este asezat In *cli-nostatism, sprijinit).
CLINOSTATISM , s. n. / clinostatisme, s. m. / clinostatism. [C/r. kline = pat; statikos = care sta. in picioare, de. la istanai = a plasa, a. fact sa tind; -ism.] Pozitia culcata a corpului uman.
DISPNEE CARDIACA , s. n. / dyspnee, s. f. / dyspn(o)ea. [Gr. dyspnoia, de la dys = yw., dificil;
pnoia = respirafie, de [a pnein = a respira.} Dificultate In respiratie, de origine pulmonara, car¬diaca, anemica sau nervoasa, caracterizata subiectiv prin opre-siune, Jena respiratorie, ,,sete de aer", iar obiectiv prin tulbu-rarea ritmului, amplitudinii sau a frecventei respiratorii. Poate fi Insotita de *polipnee sau *tahipnee si implica modificarea unui singur timp al respiratiei (d. inspiratorie sau d. expirato-rie). V. In continuare diferite tipuri de dispnee. V. si ortopnee.DISPNEE CARDIACA / dyspnee cardiaque / cardiac dyspn(o)ea. Senzatie neplacuta de dificultate In respiratie care survine In insuficienta cardiaca. Se datoreaza stimularii crescute a centri-lor respiratori prin hipoxie si acidoza tisulara In conditiile unui travaliu respirator crescut, ca urmare a scaderii *compliantei pulmonare prin incarcare fluidica a plamanilor. In functie de severitatea insufidentei cardiace, d. c. survine la un grad va-riabil de efort sau, Intr-un stadiuavansat, chiar In repaus (d. de repaus).DISPNEE CEREBRALA / dyspnee cerebrale / cerebral dyspn(o)ea. D. cauzata de alterarea centrilor respiratori In contextui unei suferinte cerebrale.DISPNEE DE DECUBIT / dyspnee de decubitus / decubitus dyspn(o)ea. Survine atunci cand pacientui nu poate tolera pozitia de decubit dorsal deoarece aceasta Ti amplifica d. In aceste conditii, respiratia cu trunchiul ridicat sau *ortopneea determina scaderea presiunii venoase pulmonare si amelio-rarea dispneei.DISPNEE DE EFORT / dyspnee d'effort / exertional dyspn(o)ea. D. asociata cu exerdtiul fizic si datorata stimularii crescute a centrilor
respiratori, ca urmare a unor modificari metabolice rezultate In urma dezechilibrului dintre necesarul crescut de oxigen la nivel tisular si aportui real.DISPNEE EXPIRATORIE / dyspnee expiratoire / expiratory dyspn(o)ea. Forma de d. In care predomina expiratia, deter-minata de dificultatea expulzarii aerului din plamani. Este con-secinta obstructiei bronhiilor mid si mijiocii si survine In *ast-mul bronsic, situatie In care se Insoteste de 'wheezing.DISPNEE PAROXISTICA NOCTURNA / dyspnee paroxystique nocturne / paroxysmal nocturnal dyspn(o)ea. Forma de 'detresa respiratorie Intalnita In insuficienta cardiaca si aso-data cu pozitia de decubit. Reprezinta o forma severa de 'dispnee cardiaca.
EPISTAXIS , s. n. / 6pistaxis, s. f. / epistaxis. {Qr. epi = pe, stasis = picurare, ae la epistazein = a curge pK-atura cu pica-two.} Sangerare nazala. Forme: e. anterior, prin lezarea *petei vasculare Kiesselbach, si e. posterior, eel mai adesea la hiper-tensivi, prin lezarea arterei sfenopalatine. Sin.: rinoragie.
ERITEM , s. n. / erytheme, s. m. / erythema. [Qr. erythema,-atos = rofeafa.} Congestie a pielii, ce dispare la presiune. Este o manifestare curenta a unui mare numar de afectiuni cutanate. 1) E. palmoplantar simetric ereditar (v.). 2) E. nodos (v.). 3) £. polimorf bulos (v.).
ERITEM NECROZANT MIGRATOR / erytheme necrosant migrateur / necrolytic migratory erythema. V. sindrom de glucagonom.ERITEM NODOS / erytheme noueux / erythema nodosum.B. caracterizata prin eruptii papuloeritematoase dermoepider-mice, de dimensiuni mid, proeminente, de culoare rosie-viola-cee, dure si dureroase la presiune, localizate la nivelul gambe-lor, a picioarelor si, uneori, la nivelul antebratelor. Se pot aso-cia cu artropatii de intensitate variabila si simptome generate (febra). Fenomenele evolueaza 10-20 de zile. Apare la copil sau adultui tanar, asociindu-se cu *primoinfectia tuberculoasa,*sarcoidoza (v. si sindromul Lofgren), infectiile streptococice, micozele, *lepra sau intoxicatiile (ex.: cu sulfamide), fiind considerata o reactie la un alergen toxic sau infectios. Sin.: boala Trousseau, dermatita contuziforma.
ERITEM POLIMORF BULOS / 6rytheme polymorphe bulleux / erythema multiforme. Sindrom de etiologie incerta care se caracterizeaza printr-o eruptie papuloasa rozacee, papulele fi-ind acoperite de bule. Localizarea de electie este pe fata de extensie a membrelor. Semnele generate (febra, alterarea starii generale) si evolutia depind de gradul de Intindere a eruptiei. Sin.: boala Hebra.
ESCARA , s. f. / escarre, escharre, s. f. / slough. {Cjr. esk-hara = crustd.} 'Gangrena cutanata cu necroza uscata a der-mului si hipodermului, cu tendinte de
decolare de tesuturile indemne invecinate si de eliminare a tesutului necrozat. V. escara de decubit.
ESCARA DE DECUBIT / escarre de decubitus / bedsore. Necroza cutanata de origine ischemica, de regula consecutiva imobilizarii la pat timp Indelungat. Este localizata in punctele de compresiune continua a unor reliefuri osoase contra unui plan dur (indeosebi regiunea sacrata, calcaie), la care se adauga adesea un proces de maceratie determinat de urina si materii fecale si infectarea secundara cu germeni cutanati sau gastro-intestinali. Sin.: ulcer de decubit.
HEMIPAREZA , s. f. / hemiparesie, s. f. / hemiparesis. [Cjr. hemi = pe jumdtate; paresis = sid6ire, re[a\are.} 'Pareza loca-lizata la o jumatate de corp.
HEMOPTIZIE , s. f. / hemoptysie, s. f. / h(a)emoptysis. [^r. haima, -atos = sange; ptysis = actiunea dt. a. scuipa, dt. laptyein = a scuipa.] Eliminare pe gura de sange oxigenat, rosu, cu mucozitati, provenind din caile aeriene subglotice, insotita 'intotdeauna de efort de tuse. Poate fi: 1) Fractionata, repetata, ore, zile. 2) Fulgeratoare, prin anevrism al arterelor bronsice. 3) Masiva, abundenta ca volum.
HIPERTENSIUNE , s. f. / hypertension, s. f. / hypertension. [Gr. hyper = mai mult; [at. tensio, -onis = intmdcre., de. [a tendere = a mtinde..} Cresterea tensiunii, cu sensul de h. vas-culara sau h. arteriala, adica cresterea presiunii la nivelul re-telei arteriale. Termenul h. a. desemneaza 'in practica cresterea tensiunii In arterele marii circulatii (h. sistemica), presiunea maxima depasind 170 mmHg si putand atinge 250-300 mmHg, iar presiunea minima depasind 100 mmHg. De fapt, presiunea arteriala normala variaza In functie de varsta si, uneori, In functie de originea eInica. De aid, unele variatii In stabilirea va-lorilor tensionale care atesta h. a. Clasificarea h. a. conform ,,1999 World Health Organisation - International Society of Hypertension Guidelines for the Management of Hypertension" (J. Hypertens. 1999, 17:151-183) este urmatoarea: 1) Ten-siune arteriala optima: TAS (tensiunea arteriala sistolica) < 120, TAD (t. a. diastolica) < 80. 2) T. a normala: TAS < 130, TAD < 85. 3) T. a la limita supenoara a normalului: TAS 130-139, TAD 85-89. 4) HA gradul 1 (usoara): TAS 140-159, TAD 90-99. 5) Subgrup borderline: TAS 140-149, TAD 90-94. 6) HA gradul 2 (moderata): TAS 160-179, TAD 100-109. 7) HA gradul 3 (severa): TAS 2: 180, TAD > 110. 8) HA sistolica izo-
lata: TAS S 140, TAD < 90. 9) Subgrup borderline: TAS 140-149, TAD < 90. Cand valorile tensiunii sistolice si distolice se Incadreaza In doua categorii diferite, pentru clasificarea hiper-tensiunii se ia In considerare valoarea cea mai mare. H. a. provoaca frecvent cefalee, tulburari senzoriale usoare, crampe ale extremitatilor si poate fi la originea unor complicatii grave, fndeosebi accidente nervoase de origine vasculara, insufidenta ventriculara stanga, insufidenta renala. Cauzele h. a. raman, In majoritatea cazurilor, obscure, desi, ca urmare a numeroase cercetari, se contureaza o serie de teorii patogenice. In oon-secinta, ramane operanta clasificarea sindroamelor hipertensive 'in: 1) H. a. esentiala. 2} H. a. secundara (simptomatica). 1) H. a. esentiala, de cauze incomplet elucidate, reprezinta peste 80% din cazuri si cuprinde: a) h. a. benigna (circa 70% din cazuri), diagnosticul fiind stabilit dupa eliminarea unor
cauze renale, suprarenale, cardiovasculare etc.; b) 'h. a. maligna (8-10% din cazuri), cu tensiune mult ridicata si leziuni de fund de ochi accentuate In raport cu h. a. benigna. Evolutia si prognosti-cul h. a. esentiale se urmaresc Indeosebi pe baza examenu-lui fundului de ochi. 2) H. a. secundara are o cauza cunos-cuta, bine definita si reprezinta o mica parte a cazurilor de h. a. Cauze: a) de origine renala: afectiuni renale medicate si chirurgicale; b) de origine endocrina: feocromodtom, cortico-suprarenalom, boala Gushing, hipertireoze, menopauza; c) de origine cardiovasculara: ateroscleroza, coarctatia aortei, peri-arterita nodoasa, trombangeita obliteranta, insufidenta cardiaca dreapta primitiva, aortite, anevrisme aortice; d) de origine ner-voasa: leziuni nervoase centrale diverse, tabes, leziuni ale zonei reflexogene sinocarotidiene; e) de origine variata: dia-bet, guta, obezitate.
HIPOTENSIUNE , s. f. / hypotension, s. f. / hypotension. {Cjr. hypo = mai pufin; Cat. tensio, -onis = mtindere, de [a ten-dere = a intinde.} Termen uzual pentru h. arteriala, care consta In diminuarea paroxistica sau durabila a *presiunii arte-riale sistolice sub 100 mmHg. Acest prag este pur conventional si este considerat la nivelul presiunii arteriale maxime, presiunea minima variind proportional In mai mica masura. Ca-racterul arbitrar al acestui prag decurge si din faptui ca presiunea arteriala normala creste cu varsta, ca si pentru ca el nu poate cuprinde chiar scaderi masive ale presiunii din cadrul *hipertensiunii arteriale.
HIPOXEMIE , s. f. / hypoxémie, s. f. / hypox(a)e-mia. [Gr. hypo = mai pu]in; oxys = acru, oxigen; haima, -atos = sânge.] 1)Sc\derea presiunii par-]iale [i a satura]iei în oxigen a sângelui arterial. 2) Oxigenare insuficient\ a unui organ. Poate fi: a) h.anemic\, prin cantitate redus\ de hemoglobin\; b) h. circulatorie, urmare a tulbur\rii circula]iei periferice (*staz\); c) h. hipoxic\,cea mai frecvent\, ca urmare a diminu\rii înc\rc\rii cu oxigen a sângelui la nivelul pl\mânilor; d) h. histotoxic\, prin blocareasistemelor enzimatice celulare.
HIPOXIE s. f. / hypoxie, s. f. / hypoxia. [^r. hypo = ma^ putin; oxys = acm, o^gw..} Stricto sensu: diminuarea aportului de oxigen la nivelul tesuturilor, ca o consecinta a hipoxe-miei. In practica, termenul h. este utilizat frecvent cu sensul de *hipoxemie. In functie de mecanism se disting mai multe forme: 1) H. hipoxica, alterarea *hematozei din diverse cauze, pulmonare sau extrapulmonare (hipoventilatie, alterarea rapor-tului ventilatie/perfuzie, sunt intracardiac dreapta-stanga etc.);2) H. circulatorie care poate fi determinata de o insuficienta cardiaca, de o insufldenta a mecanismelor vasomotorii (soc ana-filactic) sau de hipovolemie; 3) H. ischemica, determinata de obstructie sau vasoconstrictie arteriala sau arteriolara; 4) H. anemica prin alterarea cantitativa (anemie) sau calitativa (me-themoglobinemii) a transportului sanguin de oxigen; 5) H. his-totoxica, prin blocarea sistemului enzimatic celular, In special a lantului respirator (ex.: intoxicatia cu danuri).
HOMEOTERM adj. / homeotherme, adj. / hom(e)othennal. [QT. homoios = ase-manatw; thermos = coCd, di ia therme = catdura.] Despre un organism a carui
temperatura centrala normala ramane constanta, independent de temperatura mediu-lui Inconjurator. Organismele h. (omul, mamiferele, pasarile) sunt numite si organisms cu sange cald (pentru animale, 'indeo-sebi).
LORDOZA s. f. / lordose, s. f. / lordosis. [Qr. lordos = apCe-cat, cwbat inainte; -oza.} Aspect fiziologic al coloanei vertebrale, care consta in prezenta unei convexitati anterioare in regiunile cervicala si lombara. "Hiperlordoza reprezinta deforma-rea fiziologica sau patologica a rahisului prin accentuarea aspectului fiziologic, cei doi termeni fiind gresit utilizati ca sino-nimi.
ORTOPNEE s. f. / orthopn6e, s. f. / orthopn(o)ea. [gr. orthos = drept, corec.t; pnoia = respuvfie, de. [a pnein = a respira.] Dificultate de a respira m decubit dorsal, care obliga bolnavul sa ramana Tn ortostatism sau clinostatism. Sin: dispnee de decubit.
ORTOSTATISM s. n. / orthostatisme, s. m. / orthostatism. [gr. orthos = drept, corect; statikos = care sta. in picioare, de (a istanai = a pCasa, a face sa find; -ism.] Statiune bipeda verticala, Tn picioare, si fenomenele care rezulta din aceasta.
PARALIZIE , s. f. / paralysie, s. f. / palsy, paralysis, pi. paralyses. [QT. para = dincoio de, (dnga; lysis = distrugere., de. [a lyein = a distruge..} Diminuarea sau abolirea *motricitatii unui muschi, a unui grup muscular sau a unei parti din corp. Prin analogie, pentru abolirea functiei senzoriale se utilizeaza ter-menul de p. senzoriala. P. este de numeroase tipuri, In functie de: intensitate (p. completa, *plegie, sau incompleta, *pareza), topografie (*monoplegie, 'hemiplegie, *paraplegie), evolutie sau cauze (In general, o leziune nervoasa centrala sau periferica). Tipuri: 1) P. acomodatiei, a muschiului ciliar. 2) P. agitanta, v. boala Parkinson. 3) P. ascendenta acufa, v. boala Landry. 4) P. botulinica exprima lezarea unor centri nervo?i prin toxi-na botulinica. V. botulism. 5) P. bulbara atrofica progresiva,
PARESTEZIE PARESTEZIE, s. f. / paresthesie, s. f. / par(a)esthesia. [Cjr. para = dincoio de, i&nga, aisthesis = ^enzafie, sensiBilitate.} 1) Anomalie a perceptiei senzatiilor (diferita de "hipoestezie si "hiperestezie) constand In Intarzierea, persistenta sau eroarea de localizare a exdtatiilor tactile, dureroase, termice sau vibra-torii. 2) Senzatie anormala care survine fara o cauza aparenta, avand manifestari variate: furnicaturi, amorteli, senzatii de frig sau de cald, constrictii localizate etc. P. pot fi uneori con-secinta lezarii nervilor periferid sau a maduvei spinarii. V. si hiperestezie, hipoestezie.
PAREZA , s. f. / paresie, s. f. / paresis. [Cfr. paresis = slabm, re[cv(are.] Termen folosit pentru a defini abolirea partiala a sen-sibilitatii si motilitatii unor grupe musculare. V. si paralizie.
Pozitii patognomonice
( specifice unei boli ).OPISTOTONUS= sprijin pe calcaie si extremitatea cefalica , corpul fiind in extensie (in tetanos )PLEUROSTOTONUS = sprijin pe marginea laterala a plantei si umar ,
corpul fiind in extensie ( in tetanos )Pozitia “COCOS de PUSCA” = capul in hiperflexie , iar membrele inferioare flectate pe coapse , iar coapsele pe abdomen
REGURGITATIE s. f. / regurgitation, s. f. / regurgitation. [Lot. retro = mapoi; gurges, -itis = vaCtoare, cwent de apa.]1) Returul alimentelor masticate si amestecate cu saliva, la putin timp
dupa deglutitie, din stomac sau din esofag Tn gura. R. este spontana, neTnsotita, de obicei, de greata. La sugar este normala; la adult apare Tn unele afectiuni digestive (ex.:stricture sau diverticul esofagian, esofagita de reflux etc.).2) Refluxul sangelui marilor artere Tn inima sau dintr-o cavi-tate cardiaca Tn alta, Tn sens invers sensului fiziologic, ca urmare a unei insufidente valvulare. Ex.: r. aortica, r. mitrala.
SINDROMUL FEBRIL
grup de semne cum ar fii cefalee , tahicardie , tahipnee , inapetenta, sete , oligurie , convulsii , halucinatii , dezorientare.Sindromul febril cuprinde un complex de simptome şi semne care includ pe lângăcreşterea temperaturii = febră = hipertermie, şi frisoane, astenie fizică, transpiraţie,paloare sau roşeaţa exagerată a tegumentelor, tahicardie şi tahipnee (accelerareapulsului şi a respiraţiei), inapetenţă, sete, oligurie, creşterea metabolismului bazal.Mecanismul de producere a sindromului febril este deci tulburarea centrilortermoreglatori din hipotalamus.
SPUTA s. f. / crachat, s. m. / sputum. [Lot. sputum = sputa, de. [a spiitai-o = a sc.uipa,] Produs eliminat pe gura, prin tuse, din aparatui respirator, in functie de cantitate, s. poate fi redusa sau abundenta. Se deosebesc numeroase tipuri de s., uneori caracteristice anumitor boli: s. mucoasa, din traheo-brons.ite si procese inflamatorii pulmonare; s. mucopurulenta, caracteristica acelorasi boli, cu varietatile *numulara si globoida (sub forma de globule); s. purulenta, cu continut net purulent, caracteristica supuratiilor; *s. perlata. Alte tipuri de s.: seroasa, pseudomembranoasa, roz-gelatinoasa (In cancer bronhopul-monar), bruna (*gangrena), hemoptoica (cu sange), fetida (Tn procese gangrenoase sau in staza). Prin examen Tn micro-scopie optica se pot detecta Tn s. celule alveolare si bronsice, granulocite eozinofile (Tn *astmul bronsic), diversi germeni microbieni si micelii.
TAHICARDIE s. f. / tachycardie, s. f. / tachycardia. \Cjr. takhys = rapid; kardia = inimd.] Accelerarea ritmului batailor inimii, din cauze diverse, normale (emotii, efort) sau patologice. In functie de etajul cardiac din care pleaca stimulul ce excita ventriculii, t. poate fi supraventriculara sau ventriculara. T. supra ventriculara se refera la orice tip de t. condusa de un centru sau circuit de excitatie situat deasupra bifurcatiei fasci-culului Hiss.
TAHIPNEE s. f. / tachypnee, s. f. / tachypn(o)ea. [§r. tukhyf, '= rapid; pnoia = respiratie, de [a pnein = a respim.] Accele-rare anormala a frecventei respiratorii. T. reprezinta cauza cea mai frecventa a *dispneei (Tndeosebi la copil) si este de cele mai multe ori consecinta unei afectiuni pulmonare. Alte cauze:insuficienta cardiaca, dereglarea centrilor respiratori, leziuni ale peretelui toracic, criza de tetanie sau o simpla angoasa.
TUSE s. f. I toux, s. f. / cough. [Lat. tiissis = fuse.] Act respirator complex, coordonat de obicei reflex, dar reproductibil si voluntar. T. consta, de regula, dintr-un inspir profund cu Tnchi-derea 'glotei, urmat de un expir brusc prin care se elimina aer alveolar cu viteza mare si turbulenta, astfel meat pot fi Indepartate din caile aeriene particule de orice natura sau gaze iritante care se pot afia local. Presiunea intrapleurala poate creste la peste 100 mmHg, iar viteza fluxului de aer peste 950 km/ora. Centrii de control ai t. se afla la nivel medular. In afara t. "fiziologice", au fost descrise mai multe forme de t. in patologie
VARSATURA s. f. / vomissement, s. m. / vomit, vomiting. [Lat. vomitare = a varsa.] 1) Expulzie brusca, pe cale bucala, a continutului stomacului. 2) Materiile astfel evacuate. Sin.:voma, vomisment.
VOMICA s. f. / vomique, s. f. / vomica, pi. vomicae. [Lot, vomica = abces si vomitare = a Vttrsa.} 1) Expectoratie brusca si profuza de materie purulenta putrida. Survine de obicei in relatie cu un efort de (use, constituind accidentui evo-lutiv clasic al supuratiilor pulmonare. V. provine dintr-o colectie purulenta (abces mediastinal, chist hidatic pulmonar etc.) de-versata intr-o bronhie. 2) ContinutuI expectoratiei astfel eva¬cuate. 3) In engl., cavitate pulmonara, dupa o supuratie.
1. Observarea şi notarea Respiraţiei:
Scopul: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu alevoluţiei bolii,al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului. Respiratia: reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din mediulinconjurator,necesar proceselor de oxidare din organism,si de a elimina dioxidulde carbon rezultat in urma arderilor celulare. Elemente de apreciat:
Materiale necesare: ceas cu secundar, pix de culoare verde, foaie detemperatură/carnetel individual.
Intervenţiile asistentei: Aşezarea pacientului în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată. Plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui. Numărarea inspiraţiilor timp de un minut. Consemnarea valorii obişnuite printr-un punct pe foia detemperatură(fiecare linie
orizontală a foii reprezintă o respiraţie). Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinereacurbii. În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută,cât şicaracteristicile
respiraţiei; ex: Rd=20 resp./minRs=18 resp./min Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simplaobservare a
Frecvenţa Mişcărilor respiratorii variază în funcţie de sex, vârstă, poziţie, temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau somn.
în stare fiziologică, Curba Respiratorie merge paralel cu cea a Temperaturii şi a Pulsului în stare patologică - Respiraţia Dificilă ( "Sete de aer" ):
1. dispnee cu Accelerarea Ritmului Rrespirator - Tahipnee ( POLIPNEE )2. dispnee cu Rărirea Ritmului Respirator - Bradipnee (12-10-8 resp./min);3. dispnee cu Perturbarea Ritmică şi Periodică a Respiraţiei:
Dispnee Cheyne-Stokes=respiraţii cu amplitudini crescând până la apnee ce durează 10-20 secunde.
Dispnee Kusmaul=respiraţie în patru timpi a in spiraţiei profunde, urmată de o scurtă pauză şi o expiraţie scurtă zgomotoasă, după care urmează oaltă pauză.
VALORI NORMALE A FRECVENTEI ERSPIRATORII:- la nn-30-50 r/min- la doi ani-25-35 r/min- la 12 ani-15-25 r/min- adult -14-16-18 r/min- varstnic-15-25 r/mi
2. Măsurarea şi notarea Pulsului (P sau AV) Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare. Elemente de Apreciat:
Ritmicitate, Frecvenţă, Celeritate, Amplitudine.
Locurile de Măsurat: măsurarea se face la artera radială sau aceeaşi succesiune de timp la alte artere:
Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, sincrona cu sistola ventriculara ce ia nastere in urma conflictului dintre sangele exitent in sistemul arterial si cel trimis de catre inima in timpul sistolei. Materiale necesare:
ceas cu secundar, pix de culoare Roşie, foaie detemperatura/carnetel individual.
Intervenţiile Asistentei: -pregătirea psihică a bolnavului -asigurarea repausului fizic şi psihic al bolnavului timp de 10-15 min. -spălarea pe mâini -reperarea arterei -fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei -exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor. -numărarea pulsaţiilor timp de un minut -consemnarea valorilor obţinute printr-un punct pe foaia detemperatură,ţinând
cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii -unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinereacurbei -Consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi acaracteristicilor
pulsului: ex: Pd=80 b/minPs=90 b/min-puls regulat Interpretarea Frecvenţei pulsului: Frecvenţa pulsului variază fiziologic după vârstă, emoţii şi efort.A) Variaţia fiziologică a frecvenţei pulsului:- Pulsul tahicardic (accelerat) în:
ortostatism, efort fizic şi psihic, emoţii puternice în cursul digestiei.
- Pulsul bradicardic (rărit) în: decubit, stare de repaus, linişte psihică
B) Variaţia patologică a calităţii pulsului: - Frecvenţa
VALORI NORMALE ALE FRECVENTEI PULSULUI : - la NN: 130-140 p/min - la Adult: 60-80 p/min - la Copilul mic: 100-120 p/min - la Varstnic: 80-90 p/min - la 10 ani: 90-100 p/min
3. Măsurarea şi notarea Temperaturii (T):
Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză. Locul de măsurat: - cavităţi semiînchise:
axila, plica inghinală, cavitatea bucală;
- cavităţi închise: rect, vagin.
Temperatura = rezultatul proceselor oxidative din organism,generatoarede caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Termoreglare = functia organismului care mentine echilibrul intre producerea caldurii (termogeneza) si pierderea caldurii (tremoliza) pentru pastrarea valorilor constante (homeotermie). Materiale necesare:
termometru maximal, casoleta cu tampoane de vată şi comprese sterile, recipient cu soluţie dezinfectantă (cloramină 1-5 %), tăviţa renală, flacon cu alcool medicinal, ceas, foaie de observaţie, pix de culoare Albastra, carnetel individual.
Intervenţiile asistentei: - Pregătirea materialelor lângă bolnav. - Pregătirea psihică a bolnavului. - Spălarea pe mâini. - Se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă, se clăteşte şi se şterge cu o compresă prin tamponare, se scutură.- Se verifică dacă este în rezervor mercur. A) Pentru măsurarea în Axilă:- Se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă.- Se ridică braţul bolnavului.- Se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. - Se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralelcu toracele. - Se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară atoracelui. - La pacienţii slăbiţi, agitaţi, precum şi la copii, braţul va fi menţinut înaceastă poziţie de către asistentă.- Termometrul se menţine timp de 10 min. B) Pentru măsurarea în Cavitatea bucală- Se introduce termometrul în cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare. - Pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas.- Se menţine termometrul timp de 5 min. C) Pentru măsurarea Rectală:- Se lubrefiază termometrul.-Se aşează pacientul în decubit lateral,cu membrele inferioare în semiflexie, asigurandu-i intimitatea. - Se introduce tubul termometrului în rect, prin mişcări de rotaţie şi înainte.- Termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării- Se menţine termometrul timp de trei minute. - După terminarea timpului de menţinere, se scoate şi se şterge cu o compresă. - Se spală termometrul, se scutură.- Se introduce în recipientul cu soluţia dezinfectantă. - Se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură.
- Notarea unui punct pe verticală, corespunzătoare datei şi timpului zilei, scoţând pentru fiecare linie orizontală, două diviziuni de grad. - Se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbeitermice. - În alte documente medicale se notează cifric. Interpretarea rezultatelor:
Temperatura Normală (fiziologică) = 36-37° C => Afebril Valori patologice:
a) Hipertermie 37-38° C Subfebrilitate 38-39° C Febră Moderată 39-40° C Febră Ridicată 40-41° C Hperpirexie >41° C
b) Hipotermie < 36° C Recomandări: - Măsurarea temperaturii Dimineaţa între orele 7-8 şi Seara între orele 18-19.- Susţinerea termometrului la copii, bătrâni, inconştienţi, agitaţi şi măsurarea încavităţile semiînchise.- În situaţia unor valori prea ridicate sau scăzute, neprăvăzute, repetaţi măsurarea temperaturii sub supraveghere. - Termometrul se menţine în timpul indicat în cavitate, altfel înregistrarea nu este reală.
4. Măsurarea şi notarea Tensiunii Arteriale (TA) : SCOP - evaluarea funcţiei cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimiideterminată de elasticitatea şi calibrul vaselor). Tensiunea arteriala = presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali, determinata de 4 factori:1) Debitul cardiac2) Forta de Contractie a inimii3) Elasticitatea si Calibrul vaselor de sange4) Vascozitatea sangelui
ELEMENTE DE APRECIAT:- Tensiunea Arterială Sistolică (maxima)- Tensiunea Arterială Diastolică (minima) MATERIALELE NECESARE:- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale cu manometru- stetoscop biauricular- tampon de vată- tavita renala
- alcool- creion Negru sau pix cu mină neagra- foaia de temperatura/carnetel individual INTERVENŢIILE ASISTENTEI:- Pregătirea Psihică a bolnavului;- Asigurarea Repausului Fizic şi psihic timp de 15 minute;- spălarea pe mâini;- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;- se introduc olivele stetoscopului în urechi dupa ce se dezinfecteaza cu tampoane cu alcool (inclusiv membrana stetoscopului)- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul pompei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile;- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se percepe primul zgomot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii maxime);- se reţine valoarea indicată de acul manometrului pentru a fi consemnată;- se continuă decomprimarea zgomotelor arteriale devenind mai dese;- se reţine valoarea indicată de acul manometrului în momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;- se notează în foia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare neagra, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;- se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat. VALORI NORMALE ALE TENSIUNII ARTERIALE:1-3 ani: 75-90/50-60 mmHg 4-11 ani: 90-110/60-65 mmHg 12-15 ani: 100-120/60-75 mmHg Adult: 120-140/75-90 mmHg Varstnic: >150/>90 mmHg
5. DETERMINAREA CANTITĂŢII DE URINĂ PE 24 ORE (măsurarea Diurezei)
Diureza = procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de24 ore. Urina = lichidul format de rinichi prin filtrarea sangelui, in care sunteliminate substantele rezultatele din metabolismul intermediar proteic, inutile sitoxice pentru organism si excretat de aparatul renal. Tulburarile metabolismului intermediar influenteaza cantitatea si calitatea urinei eliminate. Mictiune = actul fiziologic,constient de eliminare a urinei. Scop: - obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a apartului renal;
- cunoaşterea volumului diurezei; - urmărirea bilanţului circulaţiei lichidelor în organism = Bilanţul Lichidian. MĂSURAREA DIUREZEI = Colectarea urinei pe 24 ore:- se pregătesc recipiente - vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu apă distilată şi acoperite;- colectarea începe dimineaţa la o anumită oră şi se termină în ziua următoare la aceeaşi oră;- se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra procedeului;- pacientul urinează dimineaţa la o oră fixă, această cantitate de urină, de la prima emisie se aruncă;- se colectează, apoi, toate urinele emise în 24 ore se vor păstra până a douazi la aceeaşi oră, păstrându-se şi urina de la ultima emisie;- recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului, număr de salon, se ţine la răcoare, pentru a preveni descompunerea urinei. Cantitatea de urină eliminată în mod normal pe 24 ore este de aproximativ 1500 ml. Notarea grafica:- pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socotesc 100 ml urina- se noteaza grafic cu pix albastru sub forma unei coloane ce are hasurata numai partea superioara ce corespunde cantitatii de urina a zilei respective.
6. OBSERVAREA SI NOTAREA SCAUNULUI : SCAUNUL = resturile alimentelor supuse procesului de digestie, eliminate dinorganism prin anus,prin actul defecatiei.Scopul = obtinerea de informatii necesare pentru stabilirea diagnosticului siurmarirea evolutiei bolilor tubului digestiv si glandelor anexe acestuia. Urmarirea tranzitului intestinal se face prin: - observarea caracterelor scaunelor si notarea scaunelor in foaia de temperatura. Elemente de Observatie: Valori normale - Valori patologice :1. Frecventa :
1-2 scaune/zi = NORMAL 3-6 scaune/zi = Diaree in enterite si enterocolite 20-30 scaune/zi = Sindrom Dizenteric scaun la 2-4 zile = Constipatie suprimarea completa a eliminarii fecalelor si a gazelor = ILEUS
2. Orarul Ritmic : La aceeasi ora a zilei, dimineata dupa sculare Pierderea orarului obisnuit al evacuarii: constipatie sau diaree
3. Cantitatea Zilnica: 15-=200 g de materii fecale (NORMAL)
marita (in afectiunile pancreasului, ale colonului, in diareele gastrogene de natura aclorhidrica); poate ajunge la cateva kilograme (in anomalii de dezvoltare a colonului);
redusa (in constipatie) foarte redusa, de numai 10-15 g (indizenterie)
4. Consistenta: pastoasa, omogena Uscata, consistenta crescuta (scibale, coproliti - in constipatie); consistenta scazuta (scaune moi), in diaree; lichida, apoasa in special
dupa purgative saline; consistenta neomogena (scaun solid, dur urmat de ocantitate de scaun
semilichid sau lichid)5. Forma :
Cilindrica, cu diametrul de 3-5cm, lungime variabila de panglica sau creion (in cancer rectal); filiforma (in spasme ale regiunii rectale); bile dure, de marimea maslinelor (in constipatie), bile conglomerate, multiglobale(in cazul cand materiile fecale au stagnat
multtimp in rect)6. Culoarea:
Bruna Galben-aurie (in diaree); verde cand bilirubina se oxideaza la nivelul intestinului gros; mai inchisa (in constipatie); albicioasa ca argila (icter mecanic), brun-inchis (icter hemolitic); neagra ca pacura, moale si lucios (in cazul unor hemoragii in portiunea
superioara a tubului digestiv - MELENA); rosie (in cazul hemoragiilor din portiunea inferioara a tubului digestiv).
7. Mirosul : Fecaloid Acid (in caz de fermentatie intestinala); Fetid (in caz de putrefactie); miros Ranced foarte patrunzator (in cazul cand in scaun se
gasesc grasimi nedigerate); Foarte Fetid (in cancerul colonului si rectului).
8. Aspectul : Pastos-omogen (normal) De zeama de pepene sau supa de linte (in febra tifoida); de zeama de orez (in intoxicatii, sau holera)
9. Elemente patologice : -mucus, puroi, sange (in colite ulceroase, pseudomembranoase, cancer
rectal sau intestinal, dizenterie); -resturide alimente nedigerate (in pancreatitecronice); grasimi nedigerate, parazitiintestinali,cazurile vor fi imediatraportate medicului
10. Notarea scaunelor :Scaun normal: I Moale: / Diareic: ‒ Mucus: X
Cu puroi: P Cu sange: S Grunjos: Z
7. OBSERVAREA SI NOTAREA VARSATURILOR: Voma (varsutara) = actul reflex prin care se elimina brusc, la exterior, prin gura, continutul stomacal. Scop = obtinerea de in informatii privind continutul gastric pentru stabilireadiagnosticului si bilantului lichidelor ingerate si eliminate zilnic din organism Materiale necesare:
tavita renala (doua), pahar cu apa, foaie de temperatura, pix albastru, musama, aleza, prosop.
Efectuarea tehnicii:- se aseaza bolnavul intr-o pozitie care sa impiedice aspirare a varsaturii (sezanda, semisezanda, in decubit lateral cu capul usor ridicat). - se sustine capul (fruntea) bolnavului cu o mana si cu cealalta tavita renala - se serveste bolnavului un pahar cu apa pentru clatirea gurii dupa varsaturaEtape de executieTimpi de executie:
Observarea calitatilor varsaturiloro Frecventa:
-ocazionale (in intoxicatiile alimentare sau in bolile infectioase acute); -frecvente (in stenoza pilorica varsaturile se produc dupa mese); -incoercibile (graviditate si unele boli psihice)Orarul -matinale -dimineata pe stomacul gol(la alcoolici si gravide) -postprandiale -imediat dupa alimentare sau chiar in timp ce bolnavulconsuma alimentele(la nevropati) -tardive -la 2-6 ore de la alimentatie (in ulcer si cancer gastric complicatcu stenoza pilorica)
o Cantitatea: - In stenoza pilorica varsatura este foarte abundenta iar in alte cazuri cantitatea se poate reduce la cativa zeci de ml.
o Continutul:
- alimentare- (alimente mai mult sau mai putin digerate) - fecaloide - (in ocluziile intestinale) - mucoase, apoase (la etilici si gravide) - biliare (in colecistopatii) - purulente (in gastrita flegmonoasa) - sangvinolente (sau sange pur=Hematemeza-in boli ale
stomacului)o Culoarea:
-galbena sau verzuie (in varsaturile bilioase) -rosie, ca sangele nedigerat (in ulcer gastro-duodenal) -galbuie, murdara (in ocluzie intestinala) -bruna, ca zatul de cafea (in cancer gastric)
o Mirosul: -fad, acru (in hiperclorhidrie) -fecaloid (reflux al continutului intestinal in stomac = Ileus) -unt ranced (in fermentatie gastrica)
o Forta de proiectie: -brusc, in jet, fara efort, fara legatura cu alimentarea, fara greata;
o Simptome care insotesc varsatura : - durere abdominala, - deshidratare
Notarea varsaturilor in foaia de observatie:Se noteaza fiecarea varsatura cu un cerc insotit de data si ora cand s-a produs, in rubrica speciala a foii de temperatura: - varsatura alimentara: cerneala albastra
8. OBSERVAREA, MASURAREA SI NOTAREA EXPECTORATIEI: Expectoratie = actul de eliminare pe gura, dupa tuse, a produselor formate in caile respiratorii - SPUTA sau expectoratia. Scop = obtinerea de informatii privind calitatile sputei, ele avand o mare valoarein stabilirea diagnosticului si urmarirea evolutiei unor afectiuni pulmonare. Materiale necesare:
scuipatoare,
tampoane pe porttampon, vas gradat, tavita renala, foaie de observatie (temperatura), pix sau creion de culoare rosie.
Pregatirea bolnavului psihica si fizica: -bolnavul va fi educat cum sa expectoreze:
o sa tuseasca cu gura inchisa;o sa colecteze sputa in scuipatoare;o sa nu stropeasca in jurul sau,o sa nu arunce in scuipatoarele corpuri straine (mucuri de tigari, hartii);
-se va insista in educarea femeilor care au tendita de a ingera sputa. -se va aseza bolnavul in pozitia care-i permite sa expectoreze cu usurinta, fara
sa oboseasca; -se va sprijini capul bolnavului (daca o cere starea generala).
Notarea grafica:-se noteaza in foaia de temperatura cu culoare rosie, identic cu notarea diurezei, cantitatea de sputa colectata in vasul gradat. Curatirea mucoasei bucale:
-se pregatesc tampoane de tifon de porttampon -se curata mucoasa bucala si dintii cu tampoane pe porttampon -se aruca tampoanele in tavita renala.
Observarea calitatilor sputei: Culoarea
o Rosie, sangvinolenta, aerata si spumoasa (in Hemoptizia din tuberculoza, cancer pulmonar)
o Hemoptoica sau sputa striata cu sange - Ruginie (ca sucul de prune, in debutul din pneumonie)
o Rosie-Bruna cand sangele stagneaza in plaman inainte de a fi evacuato Rosie-Gelatinoasa in cancerul pulmonaro Roz in edemul pulmonaro Galbena-Verzuie in supuratiile pulmonareo Alba/alba-cenusie in inflamatia bronhiilor si in astmă bronsico Neagra in infarct pulmonar
Mirosulo fetid in dilatatia bronsica, caverne tuberculoaseo fetiditate penetranta, in gangrena pulmonarao mirosul pamantului sau al paiului umed in supuratii pulmonare
Forma sputeio perlata - in astmăo numulara- in caverne pulmonare (mase grunjoase, izolate in saliva)o mulaje bronsice
Compozitia (aspectul sputei)
o mucos - in astmă bronsic, inflamatia bronhiilor)o purulent (in supuratii pulmonare, in cazul deschiderii unei colectii
purulente intr-o bronhie din vecinatatea plamanului)o muco-purulent-seros (in staza,edem pulmonar)o pseudomembranos (in difteria laringiana, bronsita difterica, bronsita
pseudomembranoasa)o sangvinolent (in edem pulmonar, cancer pulmonar, infarct pulmonar).
Cantitatea sputeio 50-100 ml/24 h (in bronsita catarala, pneumonie, tuberculoza, incipienta)o pana la 1000 ml/24 ore (in gangrene pulmonare, edem pulmonar)o vomica = eliminarea unor colectii masive de puroi (in abces pulmonar,
chist hidatic)
9. MASURAREA INALTIMII CORPORALE A BOLNAVULUI ADULT:
Scop: masurarea inaltimii bolnavului este necesara pentru determinarearaportului cu masa corporala. Materiale necesare:
taliometru, foaia de temperatura, creion, stilou sau pix.
Tehnica : -se comunica bolnavului investigatia si simplitatea modului de executie -se invita bolnavul sa se descalte -se aseaza bolnvul in picioare cat mai drept sub cursorul taliometrului, pana se atinge
capul bolnavului -pe tija gradata se citeste inaltimea bolnavului -se noteaza in foaia de temperatura si de observatie -se invita bolnavul sa coboare si se ajuta bolnavul sa se incalte -bolnavul este condus pana la pat, asezat in pozitie comoda si invelit.
Observatie! in cazul pacientilor imobilizati la pat masurarea inaltimii se face cu ajutorulunei bande metrice avand in vedere ca bolnavul sa fie perfect in decubit dorsal.
10. MASURAREA SI NOTAREA GREUTATII CORPORALEA BOLNAVULUI ADULT:
Scop: aprecierea starii de nutritie a bolnavului,stabilirea necesitatilor calorice aleorganismului,stabilirea dozei terapeutice de medicamente si urmarirea evolutiei bolilor. Indicatii: determinarea masei corporale este necesara la toti bolnavii internati inspital, cu exceptia cazurilor la care mobilizarea activa este contraindicata. Contraindicatii:
o bolnavii cu infarct miocardic,o tromboflebite,o cei cutraumatisme,o hemoragii,o stari de soc.
Materiale necesare: cantar foaia de temperatura.
Tehnica:- se pregatesc materialele necesare- se anunta bolnavul sa nu manance 1. Observarea şi notarea Respiraţiei:
Scopul: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu alevoluţiei bolii,al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului. Respiratia: reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din mediulinconjurator,necesar proceselor de oxidare din organism,si de a elimina dioxidulde carbon rezultat in urma arderilor celulare. Elemente de apreciat:
Materiale necesare: ceas cu secundar, pix de culoare verde, foaie detemperatură/carnetel individual.
Intervenţiile asistentei: Aşezarea pacientului în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată. Plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui. Numărarea inspiraţiilor timp de un minut. Consemnarea valorii obişnuite printr-un punct pe foia detemperatură(fiecare linie
orizontală a foii reprezintă o respiraţie). Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinereacurbii. În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută,cât şicaracteristicile
respiraţiei; ex: Rd=20 resp./minRs=18 resp./min Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simplaobservare a
Frecvenţa Mişcărilor respiratorii variază în funcţie de sex, vârstă, poziţie, temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau somn.
în stare fiziologică, Curba Respiratorie merge paralel cu cea a Temperaturii şi a Pulsului în stare patologică - Respiraţia Dificilă ( "Sete de aer" ):
1. dispnee cu Accelerarea Ritmului Rrespirator - Tahipnee ( POLIPNEE )2. dispnee cu Rărirea Ritmului Respirator - Bradipnee (12-10-8 resp./min);3. dispnee cu Perturbarea Ritmică şi Periodică a Respiraţiei:
Dispnee Cheyne-Stokes=respiraţii cu amplitudini crescând până la apnee ce durează 10-20 secunde.
Dispnee Kusmaul=respiraţie în patru timpi a in spiraţiei profunde, urmată de o scurtă pauză şi o expiraţie scurtă zgomotoasă, după care urmează oaltă pauză.
VALORI NORMALE A FRECVENTEI ERSPIRATORII:- la nn-30-50 r/min- la doi ani-25-35 r/min- la 12 ani-15-25 r/min- adult -14-16-18 r/min- varstnic-15-25 r/mi
2. Măsurarea şi notarea Pulsului (P sau AV) Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare. Elemente de Apreciat:
Ritmicitate, Frecvenţă, Celeritate, Amplitudine.
Locurile de Măsurat: măsurarea se face la artera radială sau aceeaşi succesiune de timp la alte artere:
Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, sincrona cu sistola ventriculara ce ia nastere in urma conflictului dintre sangele exitent in sistemul arterial si cel trimis de catre inima in timpul sistolei. Materiale necesare:
ceas cu secundar, pix de culoare Roşie, foaie detemperatura/carnetel individual.
Intervenţiile Asistentei: -pregătirea psihică a bolnavului -asigurarea repausului fizic şi psihic al bolnavului timp de 10-15 min. -spălarea pe mâini -reperarea arterei -fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei -exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor. -numărarea pulsaţiilor timp de un minut -consemnarea valorilor obţinute printr-un punct pe foaia detemperatură,ţinând
cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii
-unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinereacurbei -Consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi acaracteristicilor
pulsului: ex: Pd=80 b/minPs=90 b/min-puls regulat Interpretarea Frecvenţei pulsului: Frecvenţa pulsului variază fiziologic după vârstă, emoţii şi efort.A) Variaţia fiziologică a frecvenţei pulsului:- Pulsul tahicardic (accelerat) în:
ortostatism, efort fizic şi psihic, emoţii puternice în cursul digestiei.
- Pulsul bradicardic (rărit) în: decubit, stare de repaus, linişte psihică
B) Variaţia patologică a calităţii pulsului: - Frecvenţa
VALORI NORMALE ALE FRECVENTEI PULSULUI : - la NN: 130-140 p/min - la Adult: 60-80 p/min - la Copilul mic: 100-120 p/min - la Varstnic: 80-90 p/min - la 10 ani: 90-100 p/min
3. Măsurarea şi notarea Temperaturii (T):
Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză. Locul de măsurat:
Temperatura = rezultatul proceselor oxidative din organism,generatoarede caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice. Termoreglare = functia organismului care mentine echilibrul intre producerea caldurii (termogeneza) si pierderea caldurii (tremoliza) pentru pastrarea valorilor constante (homeotermie). Materiale necesare:
termometru maximal, casoleta cu tampoane de vată şi comprese sterile, recipient cu soluţie dezinfectantă (cloramină 1-5 %), tăviţa renală, flacon cu alcool medicinal, ceas, foaie de observaţie, pix de culoare Albastra, carnetel individual.
Intervenţiile asistentei: - Pregătirea materialelor lângă bolnav. - Pregătirea psihică a bolnavului. - Spălarea pe mâini. - Se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă, se clăteşte şi se şterge cu o compresă prin tamponare, se scutură. - Se verifică dacă este în rezervor mercur. A) Pentru măsurarea în Axilă:- Se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă.- Se ridică braţul bolnavului. - Se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. - Se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralelcu toracele. - Se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară atoracelui.- La pacienţii slăbiţi, agitaţi, precum şi la copii, braţul va fi menţinut înaceastă poziţie de către asistentă. - Termometrul se menţine timp de 10 min. B) Pentru măsurarea în Cavitatea bucală- Se introduce termometrul în cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare.- Pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas.
- Se menţine termometrul timp de 5 min. C) Pentru măsurarea Rectală:- Se lubrefiază termometrul. -Se aşează pacientul în decubit lateral,cu membrele inferioare în semiflexie, asigurandu-i intimitatea. - Se introduce tubul termometrului în rect, prin mişcări de rotaţie şi înainte. - Termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării - Se menţine termometrul timp de trei minute. - După terminarea timpului de menţinere, se scoate şi se şterge cu o compresă. - Se spală termometrul, se scutură. - Se introduce în recipientul cu soluţia dezinfectantă.- Se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură. - Notarea unui punct pe verticală, corespunzătoare datei şi timpului zilei, scoţând pentru fiecare linie orizontală, două diviziuni de grad. - Se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbeitermice. - În alte documente medicale se notează cifric.
Interpretarea rezultatelor:
Temperatura Normală (fiziologică) = 36-37° C => Afebril Valori patologice:
a) Hipertermie 37-38° C Subfebrilitate 38-39° C Febră Moderată 39-40° C Febră Ridicată 40-41° C Hperpirexie >41° C
b) Hipotermie < 36° C Recomandări: - Măsurarea temperaturii Dimineaţa între orele 7-8 şi Seara între orele 18-19. - Susţinerea termometrului la copii, bătrâni, inconştienţi, agitaţi şi măsurarea încavităţile semiînchise. - În situaţia unor valori prea ridicate sau scăzute, neprăvăzute, repetaţi măsurarea temperaturii sub supraveghere. - Termometrul se menţine în timpul indicat în cavitate, altfel înregistrarea nu este reală.
4. Măsurarea şi notarea Tensiunii Arteriale (TA) : SCOP - evaluarea funcţiei cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimiideterminată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Tensiunea arteriala = presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali, determinata de 4 factori:1) Debitul cardiac2) Forta de Contractie a inimii3) Elasticitatea si Calibrul vaselor de sange4) Vascozitatea sangelui
ELEMENTE DE APRECIAT:- Tensiunea Arterială Sistolică (maxima)- Tensiunea Arterială Diastolică (minima) MATERIALELE NECESARE:- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale cu manometru- stetoscop biauricular- tampon de vată- tavita renala- alcool- creion Negru sau pix cu mină neagra- foaia de temperatura/carnetel individual INTERVENŢIILE ASISTENTEI:- Pregătirea Psihică a bolnavului;- Asigurarea Repausului Fizic şi psihic timp de 15 minute;- spălarea pe mâini;- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;- se introduc olivele stetoscopului în urechi dupa ce se dezinfecteaza cu tampoane cu alcool (inclusiv membrana stetoscopului)- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul pompei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile;- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se percepe primul zgomot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii maxime);- se reţine valoarea indicată de acul manometrului pentru a fi consemnată;- se continuă decomprimarea zgomotelor arteriale devenind mai dese;- se reţine valoarea indicată de acul manometrului în momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;- se notează în foia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare neagra, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;- se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat. VALORI NORMALE ALE TENSIUNII ARTERIALE:1-3 ani: 75-90/50-60 mmHg 4-11 ani: 90-110/60-65 mmHg 12-15 ani: 100-120/60-75 mmHg Adult: 120-140/75-90 mmHg Varstnic: >150/>90 mmHg
5. DETERMINAREA CANTITĂŢII DE URINĂ PE 24 ORE (măsurarea Diurezei)
Diureza = procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de24 ore. Urina = lichidul format de rinichi prin filtrarea sangelui, in care sunteliminate substantele rezultatele din metabolismul intermediar proteic, inutile sitoxice pentru organism si excretat de aparatul renal. Tulburarile metabolismului intermediar influenteaza cantitatea si calitatea urinei eliminate. Mictiune = actul fiziologic,constient de eliminare a urinei. Scop: - obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a apartului renal;- cunoaşterea volumului diurezei; - urmărirea bilanţului circulaţiei lichidelor în organism = Bilanţul Lichidian. MĂSURAREA DIUREZEI = Colectarea urinei pe 24 ore:- se pregătesc recipiente - vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu apă distilată şi acoperite;- colectarea începe dimineaţa la o anumită oră şi se termină în ziua următoare la aceeaşi oră;- se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra procedeului;- pacientul urinează dimineaţa la o oră fixă, această cantitate de urină, de la prima emisie se aruncă;- se colectează, apoi, toate urinele emise în 24 ore se vor păstra până a douazi la aceeaşi oră, păstrându-se şi urina de la ultima emisie;- recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului, număr de salon, se ţine la răcoare, pentru a preveni descompunerea urinei. Cantitatea de urină eliminată în mod normal pe 24 ore este de aproximativ 1500 ml. Notarea grafica:- pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socotesc 100 ml urina- se noteaza grafic cu pix albastru sub forma unei coloane ce are hasurata numai partea superioara ce corespunde cantitatii de urina a zilei respective.
6. OBSERVAREA SI NOTAREA SCAUNULUI : SCAUNUL = resturile alimentelor supuse procesului de digestie, eliminate dinorganism prin anus,prin actul defecatiei.Scopul = obtinerea de informatii necesare pentru stabilirea diagnosticului siurmarirea evolutiei bolilor tubului digestiv si glandelor anexe acestuia.
Urmarirea tranzitului intestinal se face prin: - observarea caracterelor scaunelor si notarea scaunelor in foaia de temperatura. Elemente de Observatie: Valori normale - Valori patologice :1. Frecventa :
1-2 scaune/zi = NORMAL 3-6 scaune/zi = Diaree in enterite si enterocolite 20-30 scaune/zi = Sindrom Dizenteric scaun la 2-4 zile = Constipatie suprimarea completa a eliminarii fecalelor si a gazelor = ILEUS
2. Orarul Ritmic : La aceeasi ora a zilei, dimineata dupa sculare Pierderea orarului obisnuit al evacuarii: constipatie sau diaree
3. Cantitatea Zilnica: 15-=200 g de materii fecale (NORMAL) marita (in afectiunile pancreasului, ale colonului, in diareele gastrogene
de natura aclorhidrica); poate ajunge la cateva kilograme (in anomalii de dezvoltare a colonului);
redusa (in constipatie) foarte redusa, de numai 10-15 g (indizenterie)
4. Consistenta: pastoasa, omogena Uscata, consistenta crescuta (scibale, coproliti - in constipatie); consistenta scazuta (scaune moi), in diaree; lichida, apoasa in special
dupa purgative saline; consistenta neomogena (scaun solid, dur urmat de ocantitate de scaun
semilichid sau lichid)5. Forma :
Cilindrica, cu diametrul de 3-5cm, lungime variabila de panglica sau creion (in cancer rectal); filiforma (in spasme ale regiunii rectale); bile dure, de marimea maslinelor (in constipatie), bile conglomerate, multiglobale(in cazul cand materiile fecale au stagnat
multtimp in rect)6. Culoarea:
Bruna Galben-aurie (in diaree); verde cand bilirubina se oxideaza la nivelul intestinului gros; mai inchisa (in constipatie); albicioasa ca argila (icter mecanic), brun-inchis (icter hemolitic); neagra ca pacura, moale si lucios (in cazul unor hemoragii in portiunea
superioara a tubului digestiv - MELENA); rosie (in cazul hemoragiilor din portiunea inferioara a tubului digestiv).
7. Mirosul : Fecaloid Acid (in caz de fermentatie intestinala); Fetid (in caz de putrefactie); miros Ranced foarte patrunzator (in cazul cand in scaun se
gasesc grasimi nedigerate); Foarte Fetid (in cancerul colonului si rectului).
8. Aspectul :
Pastos-omogen (normal) De zeama de pepene sau supa de linte (in febra tifoida); de zeama de orez (in intoxicatii, sau holera)
9. Elemente patologice : -mucus, puroi, sange (in colite ulceroase, pseudomembranoase, cancer
rectal sau intestinal, dizenterie); -resturide alimente nedigerate (in pancreatitecronice); grasimi nedigerate, parazitiintestinali,cazurile vor fi imediatraportate medicului
10. Notarea scaunelor :Scaun normal: I Moale: / Diareic: ‒ Mucus: X Cu puroi: P Cu sange: S Grunjos: Z
7. OBSERVAREA SI NOTAREA VARSATURILOR: Voma (varsutara) = actul reflex prin care se elimina brusc, la exterior, prin gura, continutul stomacal. Scop = obtinerea de in informatii privind continutul gastric pentru stabilireadiagnosticului si bilantului lichidelor ingerate si eliminate zilnic din organism Materiale necesare:
tavita renala (doua), pahar cu apa, foaie de temperatura, pix albastru, musama, aleza, prosop.
Efectuarea tehnicii:- se aseaza bolnavul intr-o pozitie care sa impiedice aspirare a varsaturii (sezanda, semisezanda, in decubit lateral cu capul usor ridicat). - se sustine capul (fruntea) bolnavului cu o mana si cu cealalta tavita renala - se serveste bolnavului un pahar cu apa pentru clatirea gurii dupa varsaturaEtape de executieTimpi de executie:
Observarea calitatilor varsaturiloro Frecventa:
-ocazionale (in intoxicatiile alimentare sau in bolile infectioase acute); -frecvente (in stenoza pilorica varsaturile se produc dupa mese); -incoercibile (graviditate si unele boli psihice)Orarul -matinale -dimineata pe stomacul gol(la alcoolici si gravide) -postprandiale -imediat dupa alimentare sau chiar in timp ce bolnavulconsuma alimentele(la nevropati) -tardive -la 2-6 ore de la alimentatie (in ulcer si cancer gastric complicatcu stenoza pilorica)
o Cantitatea: - In stenoza pilorica varsatura este foarte abundenta iar in alte cazuri cantitatea se poate reduce la cativa zeci de ml.
o Continutul: - alimentare- (alimente mai mult sau mai putin digerate) - fecaloide - (in ocluziile intestinale) - mucoase, apoase (la etilici si gravide) - biliare (in colecistopatii) - purulente (in gastrita flegmonoasa) - sangvinolente (sau sange pur=Hematemeza-in boli ale
stomacului)o Culoarea:
-galbena sau verzuie (in varsaturile bilioase) -rosie, ca sangele nedigerat (in ulcer gastro-duodenal) -galbuie, murdara (in ocluzie intestinala) -bruna, ca zatul de cafea (in cancer gastric)
o Mirosul: -fad, acru (in hiperclorhidrie) -fecaloid (reflux al continutului intestinal in stomac = Ileus) -unt ranced (in fermentatie gastrica)
o Forta de proiectie: -brusc, in jet, fara efort, fara legatura cu alimentarea, fara greata;
o Simptome care insotesc varsatura : - durere abdominala, - deshidratare
Notarea varsaturilor in foaia de observatie:Se noteaza fiecarea varsatura cu un cerc insotit de data si ora cand s-a produs, in rubrica speciala a foii de temperatura: - varsatura alimentara: cerneala albastra
- varsatura bilioasa: cerneala verde
- varsatura sangvinolenta: cerneala rosie
8. OBSERVAREA, MASURAREA SI NOTAREA EXPECTORATIEI: Expectoratie = actul de eliminare pe gura, dupa tuse, a produselor formate in caile respiratorii - SPUTA sau expectoratia. Scop = obtinerea de informatii privind calitatile sputei, ele avand o mare valoarein stabilirea diagnosticului si urmarirea evolutiei unor afectiuni pulmonare. Materiale necesare:
scuipatoare, tampoane pe porttampon, vas gradat, tavita renala, foaie de observatie (temperatura), pix sau creion de culoare rosie.
Pregatirea bolnavului psihica si fizica: -bolnavul va fi educat cum sa expectoreze:
o sa tuseasca cu gura inchisa;o sa colecteze sputa in scuipatoare;o sa nu stropeasca in jurul sau,o sa nu arunce in scuipatoarele corpuri straine (mucuri de tigari, hartii);
-se va insista in educarea femeilor care au tendita de a ingera sputa. -se va aseza bolnavul in pozitia care-i permite sa expectoreze cu usurinta, fara
sa oboseasca; -se va sprijini capul bolnavului (daca o cere starea generala).
Notarea grafica:-se noteaza in foaia de temperatura cu culoare rosie, identic cu notarea diurezei, cantitatea de sputa colectata in vasul gradat. Curatirea mucoasei bucale:
-se pregatesc tampoane de tifon de porttampon -se curata mucoasa bucala si dintii cu tampoane pe porttampon -se aruca tampoanele in tavita renala.
Observarea calitatilor sputei: Culoarea
o Rosie, sangvinolenta, aerata si spumoasa (in Hemoptizia din tuberculoza, cancer pulmonar)
o Hemoptoica sau sputa striata cu sange - Ruginie (ca sucul de prune, in debutul din pneumonie)
o Rosie-Bruna cand sangele stagneaza in plaman inainte de a fi evacuato Rosie-Gelatinoasa in cancerul pulmonaro Roz in edemul pulmonaro Galbena-Verzuie in supuratiile pulmonareo Alba/alba-cenusie in inflamatia bronhiilor si in astmă bronsic
o Neagra in infarct pulmonar Mirosul
o fetid in dilatatia bronsica, caverne tuberculoaseo fetiditate penetranta, in gangrena pulmonarao mirosul pamantului sau al paiului umed in supuratii pulmonare
Forma sputeio perlata - in astmăo numulara- in caverne pulmonare (mase grunjoase, izolate in saliva)o mulaje bronsice
Compozitia (aspectul sputei)o mucos - in astmă bronsic, inflamatia bronhiilor)o purulent (in supuratii pulmonare, in cazul deschiderii unei colectii
purulente intr-o bronhie din vecinatatea plamanului)o muco-purulent-seros (in staza,edem pulmonar)o pseudomembranos (in difteria laringiana, bronsita difterica, bronsita
pseudomembranoasa)o sangvinolent (in edem pulmonar, cancer pulmonar, infarct pulmonar).
Cantitatea sputeio 50-100 ml/24 h (in bronsita catarala, pneumonie, tuberculoza, incipienta)o pana la 1000 ml/24 ore (in gangrene pulmonare, edem pulmonar)o vomica = eliminarea unor colectii masive de puroi (in abces pulmonar,
chist hidatic)
9. MASURAREA INALTIMII CORPORALE A BOLNAVULUI ADULT:
Scop: masurarea inaltimii bolnavului este necesara pentru determinarearaportului cu masa corporala. Materiale necesare:
taliometru, foaia de temperatura, creion, stilou sau pix.
Tehnica : -se comunica bolnavului investigatia si simplitatea modului de executie -se invita bolnavul sa se descalte -se aseaza bolnvul in picioare cat mai drept sub cursorul taliometrului, pana se atinge
capul bolnavului -pe tija gradata se citeste inaltimea bolnavului -se noteaza in foaia de temperatura si de observatie -se invita bolnavul sa coboare si se ajuta bolnavul sa se incalte -bolnavul este condus pana la pat, asezat in pozitie comoda si invelit.
Observatie! in cazul pacientilor imobilizati la pat masurarea inaltimii se face cu ajutorulunei bande metrice avand in vedere ca bolnavul sa fie perfect in decubit dorsal.
10. MASURAREA SI NOTAREA GREUTATII CORPORALEA BOLNAVULUI ADULT:
Scop: aprecierea starii de nutritie a bolnavului,stabilirea necesitatilor calorice aleorganismului,stabilirea dozei terapeutice de medicamente si urmarirea evolutiei bolilor. Indicatii: determinarea masei corporale este necesara la toti bolnavii internati inspital, cu exceptia cazurilor la care mobilizarea activa este contraindicata. Contraindicatii:
o bolnavii cu infarct miocardic,o tromboflebite,o cei cutraumatisme,o hemoragii,o stari de soc.
Materiale necesare: cantar foaia de temperatura.
Tehnica:- se pregatesc materialele necesare- se anunta bolnavul sa nu manance- bolnavul este rugat sa urineze- se verifica indicatorul mobil al cantarului- se invita bolnavul sa urce pe cantar- se citesc pe scara cursorului valorile obtinute si se noteaza masacorporala in foaia de temperatura- se invita bolnavul sa coboare de pe cantar si va fi condus pana la pat, instalat in pozitie cat mai comoda.- se reorganizeaza locul de munca, spalarea pe maini.
- bolnavul este rugat sa urineze- se verifica indicatorul mobil al cantarului- se invita bolnavul sa urce pe cantar- se citesc pe scara cursorului valorile obtinute si se noteaza masacorporala in foaia de temperatura- se invita bolnavul sa coboare de pe cantar si va fi condus pana la pat, instalat in pozitie cat mai comoda.- se reorganizeaza locul de munca, spalarea pe maini.
