Metodica_disciplinelor_gimnice.pdf

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

METODICA DISCIPLINELOR GIMNICE

CONF.UNIV.DR. POTOP VLADIMIR

uz intern

2013

2

C U P R I N S

Capitolul I- Introducere

1.1. Importanţa predării gimnasticii în şcoală

1.2. Forme de practicarea a gimnasticii în şcoala

1.2.1. Lecţia de educaţoe fizică

1.3. Conţinutul programei curriculare în ciclul gimnazial

Capitolul II – Tehnici de realizarea a unităţilor de învăţare

2.1. Capacitatea de organizare

2.1.1. Sarcinile exerciţiilor de front şi formaţii

2.1.2. Sistematizarea exerciţiilor de front şi formaţii

2.1.3. Acţiuni pe loc

2.1.4. Acţiuni din deplasare

2.1.5. Alcătuiri şi schimbări de formaţii

2.2. Exerciţii de dezvoltare fizică generală

2.2.1. Sistematizarea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală

2.2.2. Conţinutul complexelor de dezvoltare fizică generală

2.3. Calităţi motrice de bază

2.3.1. Viteza

2.3.2. Îndemânarea

2.3.3. Rezistenţa

2.3.4. Forţa

2.3.5. Mobilitatea

2.4. Deprinderile utilitar-aplicative

2.4.1. Căţărarea

2.4.2. Escaladarea

2.4.3. Tracţiunile

2.4.4. Împingerile

2.4.5. Târârea

3

2.4.6. Echilibrul

2.4.7. Ridicare şi transport de greutăţi

2.4.8. Parcursurile aplicative

2.5. Conţinutul gimnasticii acrobatice

2.5.1. Elementele statice

2.5.2. Elementele dinamice

2.6. Sărituri la aparate

2.7. Gimnastica ritmică

2.8. Gimnastica aerobică şi dans

Capitolul III- Aspecte metodice privind predarea gimnasticii în şcoală.

Tehnici de evaluare.

3.1. Predarea gimnasticii în şcoală

3.2. Tehnici de evaluare la gimnastica artistică

3.3. Plan model proiect didactic

Bibliografie

4

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.1. Importanţa predării gimnasticii în şcoală

Gimnastica este o disciplină complexă, valoroasă, de bază a educaţiei

fizice, care contribuie la dezvoltarea fizică armoniaosă, stăpânirea

multilaterală a organismului şi mai ales cu o aplicabilitate largă în celelalte

ramuri sportive şi viaţă de zi cu zi.

Determinată de diferitele ei ramificări „Gimnastica” este o disciplină

complexă, valoroasă, de bază a educaţiei fizice, care prin multiplele şi

diversele categorii de exerciţii fizice folosite contribuie la dezvoltarea

multilaterală a personalităţii, cu influienţe remarcabile asupra organismului

uman, dar şi cu o largă aplicabilitate în celelalte ramuri sportive şi în

activitatea practică de zi cu zi.

Gimnastica este supusă permanent unui proces de înoire , perfecţionare

manifestându-se sub cele mai diverse forme de activitate. Prin conţinutul ,

normele şi tezele generale de instruire imprimă un conţinut practico-aplicativ

de învăţământ şi curriculum şcolar specific

Gimnastica în şcoala o regăsim în toate ciclurile de învăţamânt, având

un rol foarte important pentru dezvoltarea fizică corectă şi armonioasă a

organismului în creştere, stimularea şi ameliorarea tuturor fucţiilor

organismului, întărirea sănătăţii, asigurarea unui suport fizic de bază necesar

practicării gimnasticii de performanţă şi iniţierea în alte sporturi.

Sarcinile gimnasticii în şcoală:

• disciplinarea şi organizarea colectivului;

• captarea atenţiei şi crearea unei bune dispoziţii;

• omogenizarea colectivului în privinţa modului în care se mişcă şi

răspund la comenzi, într-un ritm vioi şi unitar;

• formarea unei ţinute corecte;

5

• adaptarea treptată a organismului la efort (încălzire generală).

Pe lângă aceste exerciţii aplicate corect şi eficient – au ca finalitate şi :

dezvoltarea memoriei, a siguranţei în execuţie, a coordonării şi a sincronizării,

a educării trăsăturilor de caracter – curaj, voinţă, consecvenţă, disciplină,

responsabilitate-, formării unei educaţii civice, ecologice, pentru sănătate ,

etc.

Datorita importanţei şi rolului ei, disciplina gimnastica are o pondere

mare în lecţia de educaţie fizică în toate ciclurile de învăţământ în programa

curriculară. Dispunând de un conţinut bogat şi variat de mijloace şi forme de

organizare, gimnastica se poate practica în diferite condiţii de desfăsurare

diferite şi bază materială (aer liber, sală de sport, spaţii impovizate, săli de

fitness etc.).

Prin conţinutul specific şi complexitatea ei, gimnastica oferă

posibilitatea de a acţiona eficient şi selectiv asupra diferitelor grupe musculare

şi articulaţii, având un scop bine determinat.

Spre deosebire de alte sporturi, unde performanţele sunt măsurabile (în

timp şi spaţiu), la gimnastică mişcările sunt specifice prin formă, ritm,

tempou, amplitudine, corectitudine, expresivitate etc.

Caracterul natural al mişcărilor din gimnastică influentează nivelul

dezvoltării calităţilor motrice şi psihomotrice, cu accent pe forţă, capacitatea

coordinativă cu toate componentele ei, mobilitate articulară şi suplete

musculară precum şi a calităţilor moral-volitive.

1.2. Forme de practicarea a gimnasticii în şcoala

Practicarea exerciţiilor de gimnastică în şcoală se realizează prin mai

multe forme din curriculum la dicizia şcolii: optionale şi activităţi

extraşcolare (cercuri, ansambluri) sportive.

� lecţia de educaţie fizică cu teme din gimnastică – forma de bază;

6

� gimnastica de înviorare (de dimineaţă);

� gimnastica în timpul pauzelor organizatorice;

� minutul de gimnastică în timpul orelor de curs;

� gimnastica individuală executată acasă, în timpul liber după

indicaţiile profesorului;

� antrenamentele de gimnastică în cadrul cercurilor sportive (ore de

activităţi sportive).

� activitatile optionale organizate pe grupe din aceeaşi clasă sau pe

nivel de clasă cu titluri sugestive: „gratie şi armonie”, „mica

gimnastă”, „pentru tine (aerobic)”, „acrogym” etc.

� extracurricular: cerc de gimnastică artistică, cerc de gimnastică

aerobică sau ritmică şi dans (modern, societate, sportiv , popular)

euritmie, majorete etc.

1.2.1. Lecţia de educaţie fizică

În sistemul de educaţie fizică, lecţia reprezintă forma de bază a

organizării procesului instructiv-educativ. Ea reprezintă următoarele

caracteristici:

• se lucrează cu toţi elevii clasei, având un colectiv relativ omogen;

• este condusă de către profesor de educaţie fizică;

• are o durată stabilă de 50 minute şi se desfăşoară de 2 ori pe

săptămână;

• se desfăşoară atât în sala de sport, cât şi în aer liber;

• conţinutul lecţiei este stabilit în funcţie de obiectivele de referinţă şi

operaţionale, de activităţile de învăţare cuprinse în programa

şcolară;

• este unitatea structurală de bază a procesului de învăţământ.

7

În alcătuirea lecţiei de educaţie fizică cu teme din gimnastică se va ţine

seama de vârsta, sexul şi gradul de pregătire fizică a colectivului (clasei).

În aplicarea exerciţiilor de gimnastică în lecţia de educaţie fizică se va

ţine cont de următoarele cerinţe:

- selecţionarea exerciţiilor,

- alternarea grupelor musculare,

- repetarea şi variaţia exerciţiilor,

- localizarea şi gradarea efortului;

- pregătirea multilaterală şi execuţia corectă a mişcărilor.

1.3. Conţinutul programei curriculare în ciclul gimnazial

În prezent programa şcolară pentru gimnaziu scoate în evidenţă rolul şi

importanţa gimnasticii în desfăşurarea activităţilor sportive, cu precădere în

lecţia de educaţie fizică.

Gimnasticii îi revine sarcina de a rezolva obiectivile curriculare ale

disciplinei educaţia fizică şi sport, prin formele ei de practicare. Mijloacele

specifice sunt prezente aproape în toate momentele lecţiei. Pentru vizualizarea

mai clară a conţinuturilor de învăţare, în lucrare prezentăm fiecare

componentă a programei specific gimnasticii în ciclul gimnazial pe orizontală,

evidenţiind conţinutul modelului de învăţare.

8

Tabel nr.1.1. Conţinutul programei curriculare în ciclul gimnazial

CALITĂŢI MOTRICE DE BAZĂ

Clasa a V-a Clasa a VI-a Clasa a VII-a Clasa a VIII-a 1. Viteza

• viteza de reacţie *la stimul vizuali; - la stimuli auditivi;

• viteza de execuţie:

- în acţiuni motrice singulare; *în acţiuni motrice cu obiecte portative.

• viteza de deplasare:

- pe direcţii rectilinie; *cu schimb.de direcţie. 2. Îndemânarea (cap. coordinativă): - coordonarea segmentară faţă de corp;

1. Viteza - idem cl V-a • viteza de reacţie *la stimuli tactili. • viteza de execuţie: *în relaţie cu parteneri şi adversari. • viteza de deplasare: - cu ocoliri de obiecte. *cu manevrarea unor obiecte. 2. Îndemânarea (capacit. coordinativă): - coordonarea acţiunilor corpului în spaţiu şi timp; - coordonarea acţiunilor cu obiecte şi la aparate; *coordonarea acţiunilor cu

1. Viteza - idem cl. VI-a • viteza de reacţie • viteza de execuţie: *în relaţie cu parteneri şi adversari. • viteza de deplasare: - cu schimbări de direcţie; *cu manevrarea unor obiecte. 2. Îndemânarea (capacitatea coordinativă): - coordonarea segmentelor faţă de corp; *coordonarea acţiunilor faţă de obiect, aparat, partener, adversar. 3. Forţa - forţa explozivă. *forţa în regim de

1. Viteza • viteza de reacţie şi execuţie în acţiuni motrice complexe; • viteza de deplasare pe diatanţe progresive şi în condiţii variate; *viteza de reacţie, execuţie şi deplas.în regim de îndemân.; *viteza de depl.în regim de rezis 2. Îndemânarea (cap.coord.): - orient.corp.în spaţiu şi coord. mişcării segmenatelor; -îndemânare specifică probelor şi ramurilor de sport predat; *îndemân în regim de viteză. 3. Forţa

CAPACITATEA DE ORGANIZARE Clasa a V-a Clasa a VI-a Clasa a VII-a Clasa a VIII-a

- Formaţii de adunare, în linie pe unul şi două rânduri;

- Acţiunile de pe loc: comenzile de „drepţi” şi „pe loc repaus”;

- Alinierea în linie şi în coloană;

- Întoarceri de pe loc;

- *Pornirea şi oprirea din mers;

- Formarea şi strângerea coloanei de gimnastică.

*Treceri dintr-o formaţie în alta.

- Formaţie de adunare în linie pe două rânduri; - întoarceri pe loc; - Opriri din mers; - Trecere din mers în alergare şi invers

- Formaţii de adunare, rupere de rânduri şi regrupări în diferite formaţii; - Deplasări în diferite formaţii urmate de opriri, porniri, ocoliri, şerpuiri.

- Formaţii de adunare, de lucru şi de deplasare; - Treceri dintr-o formaţie în alta.

9

*manevrarea de obiecte. 3. Forţa - forţa dinamică segmentară; *forţa segmentară în regim de rezistenţă. 4. Rezistenţa

- rezistenţa cardio-respiratorie la eforturi aerobe;

*rezistenţa musculară locală.

partener şi adversar. 3. Forţa - forţa dinamică segm.; - forţa segmentară în regim de rezistenţă: - *forţa explozivă. 4.Rezistenţa - rezistenţa musc. locală; *rezistenţă cardio-respiratorie la eforturi variabile.

rezis- tenţă. 4. Rezistenţa - rezistenţa cardio-respira-torie la eforturi aerobe; *rezistenţa musculară locală; *rezistenţă în regim de forţă.

- forţa dinamică segmentară; - forţa explozivă; - forţa segm.în regim de rezist.; *forţa specifică probelor şi ramurilor de sport predat. 4. Rezistenţa - rezistenţa cardio-respiratorie la eforturi aerobe şi mixte; - rezistenţa musculară locală; *rezistenţă specifică probelor şi ramurilor de sport predate.

DEPRINDERI APLICATIV-UTILITARE Clasa a V-a Clasa a VI-a Clasa a VII-a Clasa a VIII-a 1.Căţărare: - la scara fixă; - *pe banca de

gimnas-tică înclinată.

2.Escaladare - prin apucare şi

păşire pe aparat; *prin apucare şi rulare pe partea anterioară a corpului; 3.Tracţiuni - pe banca de

gimnas-tică; - *pe perechi, la

baston. 4.Împingeri - din culcat dorsal

pe banca de gimnastică;

- *pe perechi, din şezând spate în spate.

5.Transportul de obiecte

- individual; - *pe perechi.

1. Escaladare - prin apucare şi încăle-carea obstacolului; - *prin apucare şi rulare pe piept şi abdomen. 2. Tracţiuni - pe banca de gimnas-tică orizontală şi înclinată; - în grup la frânghie. 3. Împingeri - din stând pe perechi, faţă în faţă şi spate-faţă. 4. Transport de obiecte, aparate şi partener - individual; - pe perechie; - *în grup.

- Căţărare pe banca înclinată; - Căţărare la scara fixă; *Căţărare la frânghie / prăjină în trei timpi; - Escaladare prin încălecare şi prin rulare; - Transport de greutăţi, individual, pe perechi şi în grup; - Tracţiuni şi împingeri individuale, pe perechi şi în grup; - Parcursuri utilitar-aplicative.

- Acţiuni combinate de căţărare, escaladare, tracţi-une, împingere, transport de obiecte; - Parcursuri utilitare aplica-tive; - Întreceri.

10

DEPRINDERI SPORTIVE Clasa a V-a Clasa a VI-a Clasa a VII-a Clasa a VIII-a

1.Gimnastica acrobatică

• Elemente statice: - cumpănă pe un genunchi şi pe un picior; -semisfoara şi sfoara (fete); - podul de jos; - stând pe omoplaţi; - stând pe cap (băieţi); *stând pe mâini cu sprijin • Elemente dinamice: - rulări înapoi; - rostogolire înainte şi înapoi din ghemuit în ghemuit; *răsturnare lentă înainte (fete); - roata laterală; - rostogoliri laterale. • Linii acrobatice (cup-rinzând elem.însuşite)

1.Gimnastica acrobatică • Elemente statice: - cumpănă pe un picior; - podul de jos (băieţi) şi de sus (fete); - stând pe mâini. • Elemente dinamice: - rostogolire înainte şi înapoi din ghemuit în depărtat şi din depărtat în ghemuit; *răsturnare lentă înainte şi înapoi (fete); • roata laterală; *stând pe mâini rostogolire. Linii acrobatice (cuprinzând elementele însuşite).

1.Gimnastica acrobatică • Înlănţuiri de 2-3 elem. acrob. statice şi dinamice cuprinzând elementele însuşite în clasele anter.: - podul de sus (fete); - stând pe cap (băieţi); - stând pe mâini; - sfoara (fete). • Elemente dinamice: - rostog. înai.din ghemuit în depărtat; - rostog. înap.cu pic. apropiate şi întinse; - roata laterală; *răsturnare lentă înainte şi înapoi (fete); *răsturnare Înainte (prin stând pe mâini- băieţi). • Linii acrobatice (cup-rinzând elem. însuşite).

1.Gimnastica acrobatică • Elemente acrobatice statice şi dinamice: - Înlănţuiri de 2-3 elemente însuşite în clasele anterioare;

- Linii acrobatice alcătuite din 3-4 elemente; - Exerciţiu acrobatic liber ales.

2. Sărituri la aparate - Elemente preg.ptr

sărit.; - Săritură în sprijin

depărtat peste capră;

*săritură în ghemuit pe lada aşezată transversal.

2. Sărituri la aparate - Săritură în ghemuit pe lada aşez. transvers, urmată de sărit.cu exten.; *săritura în sprijin depărtat peste capra cu întoarcere de 90º.

2.Sărituri la aparate - Sărit.în sprij.dep. peste capra, cu înt. de 90º. - Sărit. în sprijin dep. pe lada aşez. transv., trecere în sprij.ghem., urmată de cobor.prin săr.cu exten.

2.Sărituri la aparate - Săritura cu rostog.înai.pe ladă; *Săritura în ghem.pe lada aşez.transv., urmată de săritură cu extensie şi întoarcere 180º; *Săritura în sprijin ghemuit peste capră.

3. Gimnastica ritmică • Elemente de echilibru: - stând pe vârfuri; - stând pe un picior, cu celălalt îndoit înainte; - stând pe un picior, celălalt întins înapoi (arabesque);

3. Gimnastica ritmică • Elemente de echilibru: - stând pe vârfuri; - stând pe un picior, cu celălalt îndoit înainte; - stând pe un picior, celălalt întins înapoi (arabesque);

3. Gimnastica ritmică - Balans de braţe, de trunchi şi combinat, în arc, cerc şi opt; - Val de corp înainte şi lateral; - Stând pe vârfuri cu trunchiul în diferite poziţii; - Întoarcere cu învăluire şi balansarea

3. Gimnastica ritmică - Înlănţuiri de 2-3 elemente însuşite în clasele anterioare; - Elemente cu obiecte portative; - Exerciţiu liber ales; - *Ansamblu.

11

• Întoarceri cu paşi succesivi şi arcuiţi. • Val de corp înainte. • Săritură închisă-deschisă. • Paşi de dans clasic şmodern.

• Întoarceri cu paşi succesivi şi arcuiţi. • Val de corp înainte şi lateral. • Săritură închisă-deschisă. • Paşi de dans clasic, sportiv şi modern. • Piruete pe un picior, cu celălalt întoit înainte şi sprijinit (passé).

*Săritură pas.

unui picior înainte (fouetté); - Pirueta passé; - Pirueta arabesque; - Săritura pas; - Paşi specifici; - Paşi de dans clasic şi modern.

4. Gimnastica aerobică • Elemente tehnice pe fond muzical • Legări de 2-3 elemente pe fond muzical. • Program cu conţinut impus.

4. Gimnastica aerobică • Programe pentru fete şi băieţi, pe fond muzical, cuprinzând exerciţii pentru principalele segmente şi regiuni musculare. • Programe mixte.

4. Gimnastica aerobică • Programe pentru fete şi băieţi şi mixte pe fond muzical.

4. Gimnastica aerobică • Programe pentru fete şi băieţi mixte, pe fond muzical.

12

CAPITOLUL 2

TEHNICI DE REALIZARE A UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE

Unitatăţile de învăţare ca instrument al demersului didactic reprezintă

conţinuturi preluate din programa şcolară de la nivelul claselor V-VIII care

urmăresc atingerea obiectivelor cadru şi de referinţă ale curricumului.

2.1. Capacitatea de organizare

Capacitatea de organizare prezintă prima veriga a lecţiei de educaţiei fizică.

Indiferent de temele şi sarcinile lecţiei, conţinutul ei este acealaşi, având exerciţii

de front şi formaţii specifice fiecărei clase.

Exerciţiile de front şi formaţii sunt principalele mijloace pentru formarea

priceperilor şi deprinderilor de organizare a colectivului de elevi, de la începutul

până la sfârşitul lecţie. De asemenea, ele contribuie la disciplinarea colectivului,

dezvoltă simţul ritmului şi a tempoului, la formarea unei ţinute corecte.

Exerciţiile se execută sub o comandă unică, dată de profesor, termenii au o

denumire precisă.

Cunoaşterea aprofundată a conţinutului şi folosirea corectă a acestor exerciţii

mai asigură şi folosirea integrală a timpului acordat pentru lecţie.

2.1.1. Sarcinile exerciţiilor de front şi formaţii

• asigură organizarea colectivului pe tot parcursul lecţiei, precum şi

desfăşurarea ordonată a acestuia;

• contribuie la crearea unei omogenităţi a colectivului în mişcare, printr-un

ritm vioi al execuţiei;

• educă coordonarea segmentară şi a întregului corp, orientarea în spaţiu şi

timp;

• dezvoltă simţul ritmului şi estetic al mişcării;

13

• educă disciplina colectivului şi ţinuta corectă;

• educă concentrarea atenţiei şi siguranţa în mişcare etc.

2.1.2. Sistematizarea exerciţiilor de front şi formaţii

După scopul urmărit, conţinutul exerciţiilor de front şi formaţii se poate

împărţi în trei grupe mari:

• acţiuni pe loc;

• acţiuni din deplasare;

• alcătuiri şi schimbări de formaţii.

Predarea şi conducerea exerciţiilor de front şi formaţii se realizează prin

comandă (prevestitoare şi executivă), ordine şi dispoziţii verbale, prin semne

vizuale sau auditive.

Pentru organizarea şi conducerea colectivelor în afara comezilor se mai

folosesc şi alţi termeni numiţi „de bază”.

Formaţia reprezintă dispunerea executanţilor într-o ordine stabilită în vederea

efectuării acţiunilor în comun, în cadrul lecţiei sau în alte activităţi (fig.2.1).

Frontul este partea formaţiei în care executanţii sunt dispuşi cu faţa înainte.

Rândul este formaţia în care executanţii sunt dispuşi unul lângă altul, pe linia

umerilor a acestora.

Flancul reprezintă extremitatea dreaptă sau stângă a formaţiei în rând.

Intervalul reprezintă depărtarea între doi executanţi aşezaţi unul lângă altul, pe

linia frontului în rând.

Intervalul în ordine strânsă – executanţii sunt dispuşi unul lângă altul, la

intevale egale cu o lăţime de palme între coate.

Intervalul în ordine rărită – executanţii sunt dispuşi unul lângă altul, la

intervalul indicat prin comandă (un braţ îndoit, un braţ întins, două braţe întinse

sau mai mare).

Lăţimea formaţiei este depărtarea dintre flancuri.

14

Şirul este formaţia în care executanţii sunt dispuşi unul după altul cu spatele

la celălalt.

Adâncimea formaţiei este depărtarea dintre primul şi ultimul executant,

aşezaţi în coloană (şir).

Distanţa reprezintă spaţiul între doi executanţi aşezaţi unul înapoia altuia.

2.1.3. Acţiuni pe loc

Aceste exerciţii asigură organizarea colectivului la începutul, în timpul şi la

sfârşitul lecţiei. Contribuie la captarea atenţiei şi educarea disciplinei, crează o

atmosferă corespunzătoare raportului, anunţarea temei şi încheierea organizată a

lecţiei.

1.Comanda „Drepţi” se foloseşte pentru luarea poziţiei de stând controlat

(fig.2.1.a).

2.Comanda „repaus” se foloseşte pentru luarea unei poziţii mai lejere, pentru

odihnă. În gimnastică folosim mai multe feluri de repaus:

- pe loc repaus (fig.2.1.b).

- depărtat pe loc repaus (fig.2.1.c).

- de voie pe loc repaus.

- grupă în repaus rupeţi rândurile – MARŞ!

a b c

Fig.2.1.

15

3. Alinierea este acţiunea de dispunere ordonată a executanţilor într-o

formaţie indicată. Cea mai frecventă aliniere este în linie pe un rând şi în şir,

folosind comanda: în linie pe un rând sau în coloană câte unul „V-aliniaţi!”.

4. Numărătoarea se foloseşte pentru controlul efectivului sau pentru

alcătuirea diferitelor formaţii.

5. Raportul este un moment organizatoric şi se foloseşte la începerea lecţiilor

sau antrenamentelor. Comenzile premergătoare raportului sunt:

- Grupă (clasă), în linie pe un rând (sau altă formaţie)

– Adunarea!, „V-aliniaţi!”, în continuare „număraţi!”, „drepţi”.- pentru raport

„înainte”.

- Anunţarea raportului de către elevul „de servici”.

6.Întoarcerile pe loc se folosesc cu scopul de a schimba direcţia frontului

conform necesităţii. Comanda: „la stân-ga!”, „la

dreap-ta!”, „jumătate la stân-ga!”, „jumătate la dreap-ta!”, „la stânga împre-

jur!”.

7.Ruperile de rânduri sunt acţiuni de pe loc prin care se desfac şi refac rapid

formaţiile utilizate pentru dezvoltarea orientării în spaţiu, captarea atenţiei şi

asigurarea unui climat emoţional necesar realizării sarcinilor lecţiei respective.

8.Deplasarea formaţiei pe distanţe scurte folosind comanda: ...” paşi înainte

(înapoi) ...marş!”.

9.Acţiunile complexe sunt combinaţii între diferite întoarceri de pe loc şi

deplasare pe distanţe scurte, predate prin metoda fragmentar-imitativă, pe timpii

componenţi, având o structură de 8, 16 sau 32 timpi. Comanda: „cu acţiunea

indicată...marş!”.

Exemplu: două bătăii din picioare pe loc t1-2, două bătăi din palme t3-4, pas

înainte cu stângul t1-2, pas lateral dreapta t3-4, pas lateral stânga t5-6, pas înapoi

t7-8.

16

2.1.4. Acţiuni din deplasare

Această grupă de exerciţii se execută din deplasare sub diferite forme, având

o mare aplicaţie în gimnastică. Acestea sunt: pas de marş, pas de front, pas de

voie, deplasare laterală, pas alergător etc.

1. Pornirea este acţiunea de începere a deplasării realizată cu piciorul stâng,

folosind comanda: „înainte...marş!”.

2. Oprirea este o acţiune din deplasare care reprezintă încetarea acesteia,

având următoarele tipuri:

- oprirea simplă se execută în doi timpi.

- oprirea cu faţa la front este o acţiune compusă alcătuită dintr-o oprire şi o

întoarcere (la stânga, la dreapta sau stânga-mprejur) cu faţa spre profesor.

3. Trecere de la mers la pas alergător se execută de pe loc sau din deplasare,

folosind comanda pe piciorul stâng, apoi se mai execută un pas cu dreptul şi se

porneşte în alergare cu piciorul stâng. Braţele se mişcă liber pe lângă corp, îndoite

din coate.

4. Trecerea de la pas alergător la mers se efectuează la comanda pe piciorul

drept, se mai face un pas cu piciorul stâng, unul cu dreptul pentru a se reduce

viteza şi la următorul pas cu stângul se trece la mers, cu trei paşi de front.

5. Schimbarea direcţiei se poate efectua prin întoarceri din deplasre (mers şi

alergare) şi prin ocolire de 90-180º.

6. Schimbarea direcţiei prin ocolire se efectuează la comanda: „cu ocolire

spre stânga (dreapta, diagonală, stânga-mprejur)-marş!” (fig.2.2.a, b, c).

a b c

fig.2.2.

17

7. Deplasarea în figuri reprezintă parcurgerea de către executanţi într-o

coloană a unor figuri, în deplasare, în sală sau pe terenuri în aer liber.

Deplasările pot fi în linie dreaptă, sau circulare, iar după mărime – mari,

mijlocii şi mici.

- Bucla. Capul coloanei schimbă direcţia de deplasare prin ocolire spre

dreapta sau stânga împrejur.(fig.2.3.a, b).

a b c

fig.2.3.

- Zig-zag este figura compusă din mai multe unghiuri (fig.2.4).

fig.2.4.

- Spirala (melcul). Este o înfăşurare a unei coloane în formă de spirală

deschisă (fig.2.6.a) şi spirala închisă (fig.2.5.b).

a b

fig.2.5.

18

- Şerpuirea. Prin ocolire la stânga (dreapta) împrejur, capul coloanei

ocoleşte 180º pe lângă coloană, la distanţa de un pas. Iar după descrierea primei

bucle se dă din nou comanda în şerpuire mică (mijloci sau mare) (fig.2.6.a, b, c, d).

a b c d fig.2.6.

- Cercul poate fi mare, mijlociu sau mic. Comanda „în cerc mare (mijlociu

sau mic)- marş!” (fig.2.7.a, b, c).

a b c

fig.2.7.

- Optul este format din două contraarcuri şi se execută la comanda: „în opt –

marş!” capul de coloană execută primul contraarc, în continuare ocoleşte şi execută

al doilea contraarc prin încrucişare (fig.2.8. d).

fig.2.8.

19

- încrucişarea se realizează prin trecerea coloanelor din direcţii opuse,

printr-un anumit punct, efectuându-se alternativ, la comanda „prin încrucişare în

centru sălii-marş!” (dif.2.9).

fig.2.9.

- Interpătrunderea două coloane formate din mai multe şiruri venind din

direcţii opuse trec unele printre altele (fig.2.10).

fig.2.10

- Traversarea două rânduri vin la întâmpinare din ambele laturi ale sălii şi

traversează prin stânga sau dreapta (fig.2.11).

fig.2.11.

Deplasările în figuri sunt variate, se pot folosi şi adapta la toate ciclurile de

învăţământ. La clasele mici, la început, copiii parcurg traseul apucaţi de mâini,

folosind repere (cuburi, mingi, alte obiecte). Lecţia nu trebuie să cuprindă cu multe

deplasări în figuri, deoarece devine plictisitoare.

20

- Exerciţii de atenţie. Sunt frecvent întâlnite în lecţia de educaţie fizică, în

special la clasele mici, pentru captarea şi dezvoltarea atenţiei şi a memoriei,

orientării în spaţiu şi timp.

Exemple de exerciţii:

- executarea mişcărilor la diferite semnale;

- executarea inversă a mişcărilor demonstrate;

- executarea anumitor poziţii şi mişcări prin imitaţie;

- mers şi alergare cu opriri în diferite poziţii (ghemuit, culcat, aşezat etc.) la

diferite semnale.

2.1.5. Alcătuiri şi schimbări de formaţii

În activitatea de educaţie fizică se folosesc trei feluri de formaţii:

• formaţii de adunare;

• formaţii de deplasare;

• formaţii de lucru.

- Formaţii de adunare. Reprezintă forma de organizare pentru raport,

demonstrarea exerciţiilor, explicaţii etc, organizate de obicei în ordine strânsă,

umăr lângă umăr.

În funcţie de numărul executanţilor, de locul de desfăşurare a activităţii,

formaţia de adunare poate fi: în linie pe un rând sau pe mai multe rânduri, în careu

pe un rând, crec etc. (fig.2.12.a, b, c).

a b c

fig.2.12.

21

- Formaţii de deplasare. Colectivul este organizat pentru diferite acţiuni de

deplasre în comun (mers, alergare, întoarceri etc).

Formaţiile cele mai frecvent folosite sunt coloanele câte unu, însa dacă

numărul copiilor este mai mare şi spaţiu este limitat, se vor organiza coloane de

câte 2, 3, 4, etc. (fig.2.13 a, b).

a fig.2.13. b

- Formaţii de lucru reprezintă formele de dispunere ordonată a executanţilor,

la distanţe şi intervale precise, pentru executarea în bune condiţii a exerciţiilor de

dezvoltare fizică. Exemple: coloana de gimnastică de câte trei, patru sau mai mulţi

(a), coloana de gimnastică în şah (b), formaţia „în cocor” (c), semicerc (d).

Coloana de gimnastică în trepte câte trei sau patru (fig.2.14).

a b c d

fig.2.14.

22

ACĂTUIRI ŞI SCHIMBĂRI DE FORMAŢII:

A. DE PE LOC

A.1. Din linie

a)Trecere din linie pe un rând în linie pe 2 şi 3 rânduri

Succesiunea metodică de realizare a trecerii din linie pe un rând pe două şi

trei rânduri este (fig.2.15 şi 2.16):

- se numără câte doi sau trei, comanda: „de la dreapta spre

stânga...număraţi!”;

- se explică fiecare număr ce trebuie să execute;

- se dă comanda pentru schimbare una din formaţii:

„Din linie pe un rând în linie pe două rânduri, în 2, 3 sau 4 timpi...marş!”.

a- 2 timpi b- 3 şi 4 timpi

fig.1.

„Din linie pe un rând în linie pe trei rânduri, în 2, 3 sau 4 timpi...marş!”.

a-2 timpi b-3 şi 4 timpi

fig.2

b) Formaţia de gimnastică în „trepte”

Realizarea acestei coloane se foloseşte următoarea succesiune:

- se numără câte „n” folosind comanda: „de la dreapta spre

stânga...număraţi!”;

23

- se comndă: „din linie pe un rând în coloană de gimnastică câte „n” în

trepte...marş!”.

- realizarea schimbării: numărul 1 rămâne pe loc, celelalte numere se

deplasează spre înainte sau înapoi cu numărul egal cu cel strigat la

numărătoare

fig.3

Variantă: se numără 9-6-3-pe loc, la comanda: „în fomaţie de trepte ...marş!”,

fiecare executant se deplasează înainte, conform cifrei numărătoare (2.19).

fig.4.

Profesorul poate face „n” variante de formaţii în trepte în funcţie de distanţa care doreşte să o obţină.

e) Coloana de gimnastică „cocor”

Această coloană de gimnastică „cocor” poate fi închisă sau dechisă, semănând

cu litera „V”, iar orientarea executanţilor este cea care dă numele variantei

formaţiei (fig.2.20.a, b).

a-închis b-deschis

fig.5

24

A.2. În coloană (şir):

a)Trecere din coloană câte unu în coloană câte2 şi 3

Succesiunea acţiunilor este aceeaşi ca la trecerile din linie, deosebirea fiind

în deplasarea mai întâi spre stânga sau dreapta, apoi spre înainte sau înapoi

(fig.2.21 şi 2.22).

„Din coloană câte unu în coloană câte doi, în 2, 3 sau 4 timpi...marş!”.

a- doi timpi b-3 şi 4 timpi

fig.6

„Din coloană câte unu în coloană câte trei, în 2, 3 sau 4 timpi...marş!”.

a-2 timpi b-3 şi 4 timpi

fig.7

b) Trecere din două coloane în patru coloană câte patru în şah

Această trecere se realizează prin numărătoare câte doi în adâncime, la

comanda: „în coloană câte patru în şah...marş!”, ambele coloane se deplasează în

exterior cu câte doi paşi, apoi numerele unu din fiecare coloană execută un pas spre

dreapta, iar numerele doi un pas spre stânga.

25

fig.8

B. DIN DEPLASARE:

Alcătuirea diferitelor formaţii conform necesităţii se pot realiza din mers sau

din alergare.

a) Trecere din coloană câte 1 în coloană

câte „n” şi invers

Trecerea din coloană câte 1 în coloană câte 2, 3...”n” din deplasare se execută

la comanda: „În coloană câte 1 sau (2, 3...”n”)...marş!” (fig.2.24).

a b

fig.9

b) Formarea coloanei de gimnastică.

Din coloană câte unu în coloană câte 3, 4, 5 cu ocolire sau întoarcere 90º de

pe o latură a sălii.

fig.10

26

c) Coloana de gimnastică în şah. Se realizează prin respectarea următoarei

succesiuni:

- se realizează o coloană de gimnastică câte „n”;

- se numără câte „n”, se poate număra linia 1 pentru a afla numărul de

coloane;

- realizarea schimbării de formaţii, se pot deplasa liniile spre dreapta sau

stânga;

fig.11

Schimbările de formaţii după ce au fost însuşite pot constitui o modalitate

pentru mărirea densităţii lecţiei, trecând uşor dintr-o formaţie în alta fără pierdere

de timp. Sunt deasemenea foarte utile în organizarea şi desfăşurarea programelor

artistice.

2.2. Exerciţii de dezvoltare fizică generală

Exerciţii de dezvoltare fizică generală constau din poziţii şi mişcări naturale

sau special construite, care se pot executa fără sau cu obiecte, cu partener sau la

aparate speciale. Prin aceasta se realizează însuşirea bazelor generale ale mişcării

(direcţie, amplitudine, viteză, grad de încordare musculară), precum şi dezvoltarea

fizică generală şi armonioasă a aparatului locomotor.

Exerciţiile de dezvoltare fizică generală îşi găsesc un loc important în toate

formele de activitate de educaţie fizică şi sport (lecţii de educaţie fizică,

antrenament sportiv, gimnastica aplicată în alte domenii etc.). Executarea acestor

27

exerciţii contrbuie la dezvoltarea şi întărirea aparatului locomotor, cardio-

vascular, respirator, al sistemului nervos.

Aceste exerciţii conţin un număr foarte mare cu posibilităţi nelimitate de

combinare a acestora.

Influenţează precis asupra diferitelor grupe musculare, articulaţii sau părţi

ale corpului, acţionând selectiv sau analitic asupra organismului în întregime. De

aceea constituie verigă de sine stătătoare (influenţarea selectivă a organismului) în

lecţia de educaţie fizică.

Structura acestor exerciţii este simplă, oferind posibilitatea dozării, relativ

precise a efortului. În funcţie de vârstă, sex, nivel de pregătire se permite însuşirea

rapidă şi corectă a mişcărilor.

2.2.1. Sistematizarea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală

Exerciţiilor de dezvoltare fizică generală se sistematizează după mai multe

criterii:

• criterii anatomice (segmentar):

- exercitii pentru gât;

- exerciţii pentru braţe şi centura scapulo-humerală;

- exerciţii pentru trunchi (musculatura abdominală, spatelui, musculatura

părţilor laterale);

- exerciţii pentru membrele inferioare (picioare);

- exerciţii pentru articulaţiile coxo-femurale etc.

• după caracterul activităţii musculare:

- exerciţii de forţă sau viteză;

- exerciţii cu caracter de mobilitate şi elasticitate musculară;

- exerciţii cu caracter de relaxare.

• după formele de participare:

- exerciţii libere (fără obiect);

28

- exerciţii cu partener (în perechi);

- exerciţii cu obiecte portative (mingi, corzi, bastoane etc.);

- exerciţii la aparate speciale (banca de gimnastică, scara fixă, banca curbată,

cablul elastic etc.);

- exerciţii la instalaţii speciale (poziţii, mişcări unice, exerciţii, secvenţe sau

blocuri acţionale realizate cu sau fără obiecte portative).

2.2.2. Conţinutul complexelor de dezvoltare fizică generală

Exerciţiile de dezvoltare fizică au ca scop:

� realizarea unei încălziri generale ale organismului;

� prelucrarea superioară a musculaturii şi a articulaţiilor;

� însuşirea bazelor generale ale mişcării şi formarea unei ţinute corecte;

� dezvoltarea calităţilor motrice;

� optimizarea capacităţii de efort.

Ele trebuie să fie accesibile, să fie concepute într-o ordine logică potrivite

fiecărui segment car execută mişcarea, să fie realizate simetric pentru partea

dreaptă şi partea stângă.

Exerciţiile sunt împărţite în timp: de obicei sunt compuse din 2, 4, 8, 16 şi 32

timpi, nici odată făr soţi.

Exerciţiile care compun un complex sunt într-o ordine anumită, cu grade de

complexitate şi tempou de execuţie diferit: exerciţii pentru braţe, picioare, trunchi,

sau braţe + picioare, picioare + trunchi, braţe + trunchi + picioare, abdomen, spate,

sărituri, exerciţii pentru respiraţie.

Complexele pot fi compuse din exerciţii libere, cu partener, la scara fixă, la /

cu banca de gimnastică, cu bastoane, cu miungi medicinale, cu obiecte portative

clasice şi neclasice.

Complexele de exerciţii efectuate în cicluri de 6-7 lecţii după ce au fost

însuşite, profesorul poate să treacă la legarea acestora prin modificarea poziţiei

29

finale în poziţie iniţială a următoarului exerciţiu, asigurându-se o densitate optimă

şi o atractivitate acestor tipuri de exerciţii.

Complexul nr.1 cu exerciţii libere

Nr. crt.

Conţinut Dozare Reprezentare grafică

1 P.i.-Stând 1. Pas lat. stg. cu duc. M la U.sau la (cf), 2. Ridic.pe vf. duc. br. oblic sus, 3. Revenire cu m. la U sau (cf), 4. Revenire m. stând 5-8. Acelaş spre dreapta

4x8t

2 P.i.-Stând 1-2. Ghem.cu m. pe sol; 3-4. Ridic. cu balans.unui pic. înap. şi extensia br.sus; 5-8. Acelaş cu celălalt picior

8x4t

3 P.i.-Stând 1-2. Ghem.cu m. pe sol; 3-4. Ridic. cu balans unui pic. lateral, br. sus; 5-8. Acelaş cu celălalt picior

8x4t

4 P.i.-Stând 1. Pas lat. stg.cu fandare, br. oblic sus-jos; 2. Revenire 3-4. Aceeaşi în partea cealaltă

4x8t

5 P.i.-Stând dep. 1. Extensia br. sus 2. Aplec. înai. cu br. later.; 3-4. Duc. m. dr.la cf. alternativ şi stg.

4x8t

6 P.i.-Stând dep. 1-2. Îndoi. lat.stg.cu duc. br.stg pe G.dr., celălalt sus; 3-4 acelaş lucru în partea dr.

4x8t

7 P.i.-Stând dep. m.la piept 1-2. Extensia br.lat. 3-4. răsucire şi ext. Br.lat. stg. apoi spre dreapta

4x8t

8 P.i.-stând 1. Apuc. G. stg. la piept; 2. Revenire 3. Apuc. G.dr la piept; 4. Revenire 5. Balansarea pic.stg sus cu bătaia palmelor sub G.; 6. Revenire 7. Aceeaş cu pic. dr. 8. Revenire

4x8t

30

9 P.i.-Stând 1-2. Sărit. cu dep. şi aprop. Pic. lat. odată cu bătaia palmelor deasupra capului

4x8t

10 P.i.-Stând 1-2. Pas lateral stg.cu rid.pe vf.şi ridic.br.sus- inspiraţie profundă; 3-4. revenire în p.i. –expiraţie profundă; 5-8. ac. În partea cealaltă

4x8t

Exerciţiile cu obiecte portative prezintă caracteristici aparte determinate de

mişcările corporale, mânuirea lor, varietatea acestora dată de dimensiunule formele

şi greutatea lor. Caracteristica principală a acestor exerciţii constă în atractivitatea

şi impactul formativ asupra elevilor. Ele sunt asemătoare cu celelate exerciţii DFG

cu anumite particularităţi: sunt naturale, influienţează şi solicită mai mulţi

analizatori, permit o foarte bună localizare , gradare şi dozare a efortului, se

rgăsesc în toate verigile (momentele lecţiilor de educ. Fizică, antrenamente, cercuri

sportive, opţionale sau activităţi extracurriculare).

Prin dinamismul şi coordonarea complexă specifică corzii , exerciţiile ce se pot

realiza , contribuie la dezvoltarea calităţolor motrice în special forţă, mobilitate

articulară, capacitate mărită de coordonare a mişcărilor, precum şi optimizarea

funcţiilor aparatelor cardiovascular şi respirator. Corzile (se folosesc )au o mare

diversitate de aplicare pentru realizarea temelor de lecţii : în complexele de DFG,

parcursuri aplicative, jocuri de mişcare, momente de dezvoltare a calităţilor

motrice (detenta) etc. Mişcările specifice de mânuire a corzii sunt: mişcări

conduse, balansări în arc de cerc, cerc, opt, în plan sagital, frontal, orizontal),

sărituri peste coardă, (cu braţele lateral, încrucişate, înainte, înapoi, pe un picior, pe

două picioare,de pe un picior pe celeălalt pe loc sau din deplasare) alergări cu şi

peste coroardă etc.

31

Exerciţiile cu bastoane sunt mijloace ale gimnasticiii de bază cu posibilităţi

sporite de corectare a dificenţelor de postură , de influienţă asupra motricităţii

generale a copiilor precum şi de rezolvare a multiplelor şi diverselor sarcini în lecţie(

îşi găsesc locul în cadrul jocurilor de mişcare, ştafetelor, parcursurilor aplicative,

circuitelor de DFG sau a calităţilor motrice). Exerciţiile efectuate cu bastonul

prezintă unele particularităţi determinate de forma şi construcţia bastonului. Acestea

oferă multiple posibilităţi de lucru în funcţie de priza folosită. Sunt atractive şi

plăcute, localizează precis mişcarea la nivelul articulaţiilor, asigură amplitudine mare

a execuţie, dezvoltă coordonarea, simţul kinestezic, aprecierea distanţei şi capacitatea

de asigurare a poziţiei segmentelor corpului în raport cu obiectul( bastonul)

În funcţie de competenţele specifice urmărite în procesul instructiv şi ţinând

seama de caracterul caracterul activităţii musculare şi a caracterului aplicativ al

exerciţiilor efectuate cu bastonul pot fi împărţite în:

• ex de bază ptr. Pregătirea aparatului locomotor ( sistematizate pe anumite

segmente ale corpului)

• ex ptr formarea deprinderilor motricede bază-aruncare , prindere, trac împing

deplasări simple peste baston

• ex pregătioare ptr gim acrob

• ex ptr preve şi corect atitud dif

• ex de abilitate

Complexul nr.2 de exerciţii cu bastonul

nr. crt.

Conţinut Dozare Reprezentare grafică

1 p.i.-stând cu bastonul jos de ambele capete apucat 1. ridic.br.prin înainte sus 2.revenire în p.i. 3.îndoi.G.cu ridic.br.înai 4.revenire în p.i.

4x8t

2 p.i.-stând cu bastonul jos de ambele capete apucat 1. fandare înai.pe pic.stg.cu ducerea br. Prin înai.su 2.revenire în p.i. 3-4. aceeaşi mişcare cu pic.dr. 5-6. fandare în lat.stg. cu br. înai

4x8t

32

7-8. fandare în lat.dr.cu br. Înai 3 p.i.-stând dep.cu bastonul jos de ambele capete

apucat 1. ridic.br.,prin înai. Sus 2-3. aplec tr.înai.şi arcuire cu duc. br. La cf. 4. revenire în p.i.

4x6t

4 p.i.-pe genunchi cu bastonul jos de ambele capete apucat 1. ridic.br.prin înai.sus duc. pic. lat.stg. 2. îndoirea lat.a tr. Spre dr. 3. revenire în T1 4. revenire în p.i. 5-8. aceeaşi mişcare spre stânga

4x8t

5 p.i.-pe genunchi pe călcâie şezând cu bastonul jos de ambele capete apucat 1. ridic.pe G. cu ridic.br.sus 2.răsuc.tr. spre stg. 3. revenire în T1 4. revenire p.i. 5-8. aceeaşi mişcare spre dr.

4x8t

6 p.i.-stând cu bastonul vertical, sprijinit pe sol, ţinut cu o mână de celălalt capăt 1-2. ridic.pic.stg. şi trec.lui peste baston spre interior 3-4. aceeaşi mişcare spre exterior 5-8. aceeşi mişcare cu pic.dr.

4x8t

7 p.i.-stând cu bastonul jos de ambele capete apucat 1. sărit.în dep.cu ridic.br.sus 2. revenire în p.i.prin sărit.

4x6t

8 p.i.- stând dep.cu bastonul jos de capete apucat 1. ridicare pe vârfuri cu ducerea br. Prin înai.sus-inspiraţie 2. revenire în p.i.- expiraţie

4x8t

Frecvent se folosesc în activitatea de DFG a exerciţiilor cu partener, exerciţii

cu un pronunţat caracter educativ-formativ. În execuţia acestor ex. intervine a doua

persoană cu rol de sprijin, ajutor şi colaborare pentru realizarea sarcinilor. Ele sunt

atractive, plăcute.Necesită o organizare atentă a colectivului de elevi cu respectarea

unor cerinţe de bază : constituirea perechilor în funcţie de înălţime, greutate, sex,

sarcini de îndeplinit, nivel de pregătire, schimbarea rolurilor etc. Poziţiile iniţiale din

care se execută sunt aceleaşi ca şi la exerciţiile libere individuale numai că intervine

poziţia executanţilor unul faţă de celălalt (exemplu: faţă în faţă, în spate, umăr la

umăr etc.). Ele se folosesc mai ales pentru dezvoltarea forţei şi mobilităţii. Locul

33

acestor exerciţii sunt în veriga de influenţare selectivă şi cea cea de dezvoltarea a unei

calităţi motrice.

Exerciţii la/cu Banca de gimnastică:

Banca de gimnastică este un aparat multifuncţional, oferind posibilităţi variate de

folosire.

Exerciţiile pot fi efectuate :

� la banca de gimnastică

� pe banca de gimnastică

� cu banca de gimnastică

� peste banca de gimnastică

Fiind un aparat multifuncţional, banca de gimnastică este larg folosită în

lecţiile de educaţie fizică şi antrenament sportiv, servind ca suport sau element de

îngreuiere, ori ca mijloc ajutător pentru sărituri, căţărări, exerciţii de echilibru,

transport sau pentru organizarea de parcursuri aplicative.

Exerciţiile de DFG ce se pot executa cu banca de gimnastică sunt variate,

oferind posibilităţi complexe de selecţie , de localizare, grad mare antrenare a marilor

grupe musculare şi articulare, cu o largă accesibilitate , începând cu colective de

preşcolari şi terminând cu sportivii de performanţă.

Exerciţiile de gimnastică la banca de gimnastică se împart astfel:

� exerciţii pentru prelucrarea analitică şi selectivă a aparatului locomotor,

cuprinzând exerciţii individuale, pe perechi, III grup, cu obiecte portative (mingi,

bastoane, greutăţi etc.);

� exerciţii pentru formarea deprinderilor motrice de bază şi aplicative: mers,

alergare, sărituri, echilibru, târâre, căţărare, transport, ştafete, parcursuri

aplicative.

Recomandări metodice:

Exerciţiile se vor selecta în aşa fel încât să asigure antrenarea gradată şi complexă a

aparatului locomotor, alternarea solicitării diferitelor grupe musculare prin

34

schimbarea poziţiilor de lucru, prin combinarea caracterului de activitate musculară

(de încordare, întindere şi relaxare).

În timpul efectuării exerciţiilor se va insista asupra ţinutei corecte şi a realizării

parametrilor bazelor generale ale mişcării (amplitudine, ritm, grad de încordare,

coordonare).

Pentru asigurarea atractivităţii se vor alterna exerciţii individuale cu cele în grup şi

mai ales sub formă de întrecere.

Se impune cu stricteţe verificarea băncilor înainte de folosire pentru a avea

stabilitatea corespunzătoare, (să aibă dispozitivele de fixare la capete, să nu aibă

şuruburi sau cuie care îi pot răni pe executanţi), organizarea adecvată a colectivului

(pe grupe unor egale de pregătire şi sexe) şi o atentă aşezare şi distribuire a băncilor

în spaţiul sălii.

Exerciţii la scara fixă se caracterizează prin posibilitatea mare de alternare a

poziţiilor de lucru, utilizând poziţii din stând sau cu sprijin (braţe sau picioare), prin

localizare selectivă a mişcărilor pe grupe musculare precum şi prin marea varietate a

lor.

Scara fixă oferă puncte de sprijin sau atârnat la diferite înălţimi, permiţând o gradare

optimă a amplitudinii, a complexităţii şi dozării exerciţiilor

Deasemenea exerciţiile la scara fixă au o contribuţie importantă la prevenirea şi

corectarea deficienţilor fizice.

Ele sunt componente ale parcursurilor aplicative cu un grad sporit de atractivitate şi

accesibilitate.

Pot fi executate individual, cu partener sau combinate cu obiecte portative.

Efectul acestor exerciţii asupra dezvoltării organismului este mare, ele prelucrează

analitic şi selectiv aparatul locomotor, dezvoltă forţa, mobilitatea articulară, formează

deprinderi motrice aplicativ-utilitare, dezvoltă calităţile motrice şi psihice, curajul,

dorinţa de a învinge, dar mai ales asigură atractivitatea lecţiilor.

Recomandări metodice:

35

Exerciţiile trebuie să fie alcătuite astfel încât să angreneze cât mai multe grupe

musculare şi articulaţii alternândcaracterul de forţă cu cel de întindere şi de relaxare.

Exerciţiile de forţă să se combine cu cele dinamice cu cele izometrice (încordare

statică, menţineri).

Exerciţiile să aibe o structură logică, să se adreseze tututor grupelor musculare, iar

execuţia corectă a acestora se impune ca o necesitate.

Ca o măsură acestui tip de exerciţii este prevenirea producerii de accidente,

asigurarea intergităţii corporale a executanţilor (verificarea stării scărilor fixe, a

condiţiilor igienice, organizarea adecvată a colectivului etc.).

2.3. Calităţi motrice de bază

2.3.1. Viteza

Definiţie, importanţă, forme de manifestare specific gimnasticii.

Viteza reprezintă capacitatea organismului de a efectua acţiuni motrice într-un

timp minim. În gimnastica artistică viteza constă în mişcări executate cu rapiditate şi

frecvenţă mare. Cea mai importantă formă de manifestare a vitezei este cea de reacţie şi

de deplasare a segmentelor în vederea efectuării unor acţiuni speciale.

- de cele mai multe ori, gimnastul trebuie să învingă o rezistenţă exterioară

considerabilă, cum sunt gravitaţia şi inerţia corpului propriu;

- se impune dezvoltarea vitezei în regim de forţă, deoarece prin existenţa unei

rezistenţe exterioare, reuşita într-o executie a unei mişcări depinde în mare măsură

de forţa pe care o are gimnastul.

Pentru dezvoltarea capacităţii de viteză trebuie să ţinem seama de următoarele:

- respectarea din punct de vedere a execuţiei a asemănărilor structurale ale

mişcărilor;

- întreruperea temporară a execuţiei mişcării, atunci când se observă scăderea vitezei

de execuţie, se reia după refacerea totală;

Exerciţii de dezvoltare:

36

1. Alergare cu plecare din diferite poziţii la semnal auditiv: ghemuit, fandat,

ghem cu sprijin pe direcţia de deplasare, sprijin înainte culcat – 10mx2 pauză

15 sec. sub forma „ruperilor de rânduri”.

2. Executarea unor sarcini la semnale auditive şi vizuale cu viteză 100%:

ghemuiri, sărituri, culcări, întoarceri stg împrejur, căţărări etc.- 10x pauză 20

sec.

3. Alergări sub formă de ştafete cu ocoliri de aparate de gimnastică: 5-6x

4. Prinderea unor mingi aruncate sau culese din rostogoliri pe sol.

5. „Atinge plăcile” (pe o masă, capac de ladă) se aplică două cercuri (discuri

laterale A şi B) cu diametru 20 cm din centrul discului la o distanţă de 80 cm

una faţă de alta, un dreptunghi de 80 cm aşezat central, elevul aflat în faţa

mesei în poziţia stând depărtat aşează mâna în centrul plăcii dreptunghiulare,

iar cealalaltă (îndemânatică pe discul A). La comnda gata pleacă, se efectuează

rapid 25 de cicluri de „dute-vino”, atingând discurile de la A la B. Profesorul

numără cu voce tare numărul de cicluri efectuate şi se înregistrează timpul.

2.3.2. Îndemânarea


Îndemânarea este capacitatea individului de a-şi însuşi şi executa acţiuni motrice

cu grade diferite de dificultate în condiţii variate, cu economie de timp şi spaţiu şi cu

încordare şi relaxare musculară.

Îndemânarea este importantă pentru dezvoltarea simţului echilibrului,

coordonare segmentară, orientare în spaţiu şi timp, ritm, aprecierea direcţiei, vitezei

de execuţie şi amplitudinii.

Formele de manifestare: generală şi specifică.


1. Joc „Îndemânaticii” - 5-6x;

2. Joc „Mingea prin tunel” – 4x;

37

3. Joc „Campionii” – 5-6x;

4. Joc „Mingea călătoare” – 6-8x;

5. Menţinut într-un picior „Flamingo” – 20-30 sec.;

6. Echilibru în diferite poziţii: pe vârfuri, passé, arabesque – 30-40 sec.;

7. Aruncarea mingii în sus, în pământ, la perete şi prinderea ei cu două mâini- 8x;

8. Mers în echilibru pe banca de gimnastică cu aruncarea şi prinderea unei mingi-

4-5x;

9. Mers în echilibru pe banca de gimnastică cu trecere printr-un cerc;

10. Aruncarea şi prinderea mingii concomitent cu 1-2 bătăi din palme- 8x;

11. Alergare pe banca de gimnastică -4-6x;

12. Rostogolire înai. printr-un cerc -8x.

13. Joc „transportul buşteanului”

Ştafetă combinată:

1. Rostogolire unei mingi pe sol (2m), mers în echilibru pe banca de gimnastică

cu transportul unei mingi, alergare printre jaloane, printre jaloane cu

rostogolirea unei mingi de cauciuc, alergare la coada şirului;

2. Transportul de mingi, bastoane, aparate de gimnastică;

3. Ştafetă cu transport de partener.

4. Rostogolire unei mingi pe sol (2m), mers în echilibru pe banca de gimnastică

cu transportul unei mingi, alergare printre jaloane, dribling (2m), alergare la

coada şirului;

5. Aceeaşi ştafetă, dar dribling va fi efectuat printre jaloane;

6. Aceeaşi ştafetă dar se va face transportul a două mingi (una dintre ele fiind

susţinută la subbraţ pe tot parcursul ştafetei).

2.3.3. Rezistenţa


Rezistenţa, alături de celelalte calităţi motrice influenţează considerabil

randamentul în gimnastica artistică, fiind în strânsă legătură cu forţa şi viteza.

38

Gimnastica necesită rezistenţă de scurtă durată (45 sec – 2 min.), în regimuri variate

de efort, de mărimea sarcinii, de complexitatea exerciţiilor, de durata efortului, de

intensitatea lui, de numărul şi durata pauzelor de odihnă şi relaxare.

Factorul care influenţează rezistenţa este oboseala, ce poate fi diminuată printr-un

ciclu de lecţii sistematice.

Mijloacele pentru dezvoltarea rezistenţei sunt:

- creşterea numărului de repetări (elemente sau părţi din exerciţii);

- micşorarea pauzelor între exercuţii;

- executarea de două sau mai multe ori a exerciţiilor fără pauză;

- mărirea duratei activităţii sau îngreuierea exerciţiilor;

2.3.4. Forţa


Forţa reprezintă capacitatea aparatului neuromuscular de a învinge o rezistenţă

prin mişcare pe baza contracţiei musculare (A.Demeter).

Exerciţiile de forţă sunt folosite în toate lecţiile, fiind des solicitată în efectuarea

fiecărei mişcări.

În timpul execuţiei exerciţiilor de gimnastică sistemul nuro-muscular funcţionează

în trei regimuri de lucru:

- contracţia izometrică (fără scurtarea lungimii muşchilor);

- contracţia izotonică (de tip învingere – prin scurtare muşchilor şi tip cedare – prin

alungirea muşchilor);

- contracţia auxotonă (mixtă) – combinată – pe care o întâlnim la trecerea de la

mişcările statice la cele dinamice şi invers (Vieru, N., 1997).

Mijloacele folosite pentru dezvoltarea forţei pot fi împărţite în două grupe:

- exerciţii cu influenţă generală;

- exerciţii cu influenţă locală.

Dintre metodele utilizate în pregătire sunt:

� metoda încordărilor repetate (forţa în regim de rezistenţă);

39

� metoda încordărilor maxime, când exerciţiile sunt cu îngreuieri, iar numărul de

repetări ajunge la trei;

� circuitul.


� Membrelor superioare:

� Membrelor inferioare:

� Musculatura abdomunale:

� Musculatura spatelui:

� Calităţi motrice combinate: forţă în regim de rezistenţă

1. Din depărtat şezând pe 1 braţ- ridicarea bazinului prin împingere în picioare şi

extensia trunchiului – 10x2 serii pauză 30 sec.;

2. Acelaşi cu picioarele apropiate şi ducerea unui picior îndoit (passé) la piept –

10x

3. Din culcat pe spate mâinile pe lângă corp, picioarele îndoite la piept –

întinderea lor la verticală – 10x15 pauză 20 sec.;

4. Exerciţiu în 4 timpi (ghemuit, aruncarea picioarelor înapoi în sprijin, revenire

în ghemuit săritură în extensie)-2x8 cu pauză 30 sec.;

5. „Hopa mitică” – cine ţine mai mult poziţia de echer -10-20 sec.;

6. Din culcat pe spate mâinile la ceafă genunchii îndoiţi la piept la 90º- susţinut

sau fără – ridicarea trunchiului la verticală cu atingerea genunchilor cu cotul –

12-16x;

7. Culcat pe spate picioarele întinse ridicarea la 90º, atingerea cu mâinile a vârful

picioarului opus -10x12x;

8. Culcat pe spate braţele în continuarea trunchiului – ridicarea trunchiului la

verticală cu ridicarea braţelor sus; aplecare înainte revenire în şezând cu braţele

sus; culcat pe spate- 12-14x;

9. Briceagul- culcat pe spate ridicarea simultană a trunchiului cu picioarele

(apropiate sau depărtate) braţele ating vârfurile picioarelor (sau apucă gambele)

şi revenire în culcat pe spate – 10x2 pauză 30 sec.;

40

10. Culcat pe spate, braţele de-a lungul trunchiului cu palmele sprijinite pe sol –

ridicarea picioarelor şi ducerea lor deasupra capului cu atingerea solului- 9x2

serii pauză 15 sec.;

11. Atârnat la scara fixă sau bara fixă: flexia coapselor cu ridicarea genunchilor la

piept – 8x2 serii pauză 15 sec.;

12. Culcat dorsal pe banca de gimnastică oblic (45º) agâţat la spalier, apucat de

bancă – ridicarea picioarelor la 90º - 12x2 serii pauză 20 sec.;

13. Culcat înainte- ridicarea trunchiului în extensie odată braţe –picioare; acelaş cu

mâinile la ceafă – 10x2 serii pauză 10 sec.;

14. Sărituri ca mingea pe loc – 30x;

15. Genuflexiuni (aceeaş „înpuşcă cioară”)-10x2;

16. Sărituri peste 4-5 bănci aşezate transversal cu sprijin intermediar pe bancă,

apoi direct sărituir peste bancă aterizare pe ambele picoare – 15-16x;

17. Stând trancversal de bancă – sărituri laterale cu aterizare pe 2 picioare pe bancă

apoi direct peste bancă- 8x pauză 10-15 sec.;

18. Stând trancversal la bancă- Sărituri cu deplasare înainte cu trecere peste bancă

– 4 serii pauză 15 sec.;

19. „Slalom” – 3 bănci paralele 1,5 m între ele: trecerea primei bănci lateral de 3x,

înconjurarea băncii următoare, apoi trecere de 3x a celeilalte bănci – 6x pauză

30 sec.;

20. Stând transversal la bancă lateral – sărituri laterale, aterizare pe bancă, sărituri

cu întoarcere 180º - 4 serii;

21. Stând călare peste bancă – sărituri scurte pe bancă cu picioarele lipite, apoi de

pe bancă cu picioarele depărtate şi alta a băncii – 10x2 serii;

22. Stând în faţa băncii de gimnastică aşezată transversal- alergare cu păşire între

bănci, întermediar pe bancă – 4-5 buc. 4 serii pauză 20 sec.;

41

2.3.5. Mobilitatea

Definiţie, importanţă, forme de manifestare specific gimnasticii

Mobilitatea articulară şi supleţea musculară reprezintă doi factori importanţi

pentru realizarea însuşirii corecte a mişcărilor, din punct de vedere tehnic, precum şi a

execuţiei cu amplitudine şi expresivitatea cerute de specificul gimnasticii.

Mijloacele utilizate pentru dezvoltarea mobilităţii sunt:

- mijloace active – în care se folosesc exerciţiile libere, exerciţii cu îngreuieri,

exerciţii dinamice;

- mijloace pasive – în care se utilizează exerciţii cu partener, exerciţii cu folosirea

propriei greutăţi sau cu aparate;

- mijloace combinate (mixte) – se folosesc exerciţii dinamice şi statice.

De asemenea o mare valoare în dezvoltarea mobilităţii o au mijloacele specifice

pregătirii coregrafice.

Cele mai utilizate metode pentru dezvoltarea mobilităţii sunt:

� metoda repetărilor încordărilor cu tensiunea maximă a muşchilor în toate regimurilor

de lucru;

� stretchingul

� circuitul

În cadrul lecţiei de mobilitate sunt repartizate, astfel:

- în cadrul influenţării selective a aparatului locomotor;

- după executarea unor mişcări de mare forţă-viteză;

- în cadrul verigii de pregătire fizică de la sfârşitul lecţiilor;

- în cadrul antrenamentelor speciale.

2.4. Deprinderile utilitar –aplicative

Deprinderile utilitar – aplicative sunt exerciţii ale gimnasticii de bază care ajută

la rezolvarea unor sarcini necesare practicării unor ramuri sportive sau în viaţa de zi

cu zi.

Exerciţiile aplicative sunt sistematizate în două grupe:

42

• nespecifice gimnasticii: mersul, alergarea, săritura, aruncarea şi prinderea;

• specifice gimnasticii: căţărarea, târârea, escaladarea, echilibrul, ridicarea şi

transportul de greutăi (aparate, partener etc.).

Având o mare aplicabilitate în lecţia de educaţie fizică, exerciţiile aplicative

solicită întregul organism şi contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice şi mai ales au

valoare corectivă. Aceste exerciţii se pot organiza sub formă independentă sau traseu

aplicativ şi exersate individual, torent, urmărire sau ştafetă.

Analizând importanţa exerciţiilor aplicative în conţinutul lecţiei de educaţie

fizică, ne vom axa numai pe exerciţiile specifice gimnasticii.

2.4.1. Căţărarea – deprindere utilitar-aplicativă specifică gimnasticii,

contribuie la dezvoltarea forţei şi îndemânării, având o aplicabilitate în cadrul

lecţiilor atât la nivelul copiilor, cât şi al tinerilor.

Exerciţiile de căţărare se pot realiza la:

- scara fixă, frânghie verticală, oblică şi orizontală; banca de gimnastică

(înclinată), scara marinărească, prăjină, cadru de gimnastică, căţărare în copaci,

combinaţii de aparate etc.

Căţărarea la scara fixă:

- prin păşire cu piciorul şi braţul opus;

- prin păşire cu braţ şi picior din aceaşi parte;

- cu ajutorul unui braţ şi a ambelor picioare;

- cu ajutorul ambelor braţe şi a unui picior;

- cu urcare şi coborâre prin sărituri;

- cu mâinile pe sol, picioarele pe scara fixă, căţărare prin păşire succesivă cu

picioarele pe scară.

Căţărare la banca de gimnastică înclinată:

- pe patru labe, în urcare şi coborâre cu capul înainte sau cu picioarele

înainte;

43

- urcare cu ajutorul braţelor şi a picioarelor şi coborâre prin alunecare pe

abdomen sau şezând;

- pe genunchi, sprijin înainte etc.;

- prin păşirea alternativă cu mâinile şi picioarele, apucat de părţile laterale ale

băncii.

Căţărare pe frânghie:

- căţărare în trei şi doi timpi;

- căţărare la frânghia verticală numai cu ajutorul mâinilor;

- căţărare la frânghia orizontală sau oblică cu şi fără ajutorul picioarelor;

- căţărare pe frânghie cu picioarele pe perete;

- căţărare la două frânghii verticale în atârnat, cu ajutorul braţelor;

- căţărare la frânghia verticală cu opriri prin înfăşurarea a unei sau ambelor

coapse într-o buclă;

- căţărare la frânghia verticală cu opriri prin înfăşurarea ambelor coapse într-

o buclă în formă de opt

2.4.2. Escaladarea este deprindere utilitar-aplicativă specifică gimnasticii care

constă în trecerea unor obstacole, prin mijloace proprii, solicitând multiple calităţi,

ca: forţă, îndemânare, curaj, hotărâre etc. Pentru exersarea procedeelor de

escaladare, în lecţia de gimnastică se folosesc aparate sau obiecte existente în sală sau

improvizate.

Pentru escaladarea aparatelor se folosesc următoarele exerciţii:

- prin apucare şi păşire pe aparat;

- apucarea şi încălecarea obstacolului;

- prin încălecare şi rulare;

Escaladarea ostacolelor se realizează prin următoarele procedee:

- laterală cu sprijin pe 1 mână şi 1 picior, de aceeaşi parte;

- laterală cu sprijin pe 1 mână şi picior opus;

44

- cu sprijin mixt (mâini abdomen) răsturnat şi trecerea picioarelor pe plan

oblic.

- Laterală cu sprijin mixt şi întoarcere 90º etc.

2.4.3.Tracţiunile sunt deprinderi aplicative specifice gimnasticii cu carcater de

forţă şi îndemânare şi se pot executa:

- individuale;

- pe perechi.

- în grup la frânghie;

- pe banca de gimnastică, orizontală şi înclinată.

Tracţiuni pe banca de gimnastică, orizontală sau înclinată, se pot efectua din

poziţia culcat facial sau culcat dorsal, prin apucarea băncii cu mâinile, simultan sau

alternativ. Pentru creşterea gradului de dificultate a exerciţiilor de tracţiuni pe banca

de gimnastică, se ridică banca pentru modificarea unghiului de înclinare a băncii.

2.4.4. Împingerile se folosesc în cadrul lecţiilor de gimnastică la exerciţiile cu

partener, în care aceştea opun rezistenţă. Exerciţiile de împingere se pot executa:

- din culcat dorsal pe banca de gimnastică;

- din stând depărtat pe perechi, faţă în faţă, spate în spate sau spate –faţă.

Exerciţii:

- pe perechi, faţă în faţă, mâinile palmă în palmă, împingeri alternative sau simultane,

cu sau fără rezistenţă;

- stând faţă în faţă, apucat de un baston, împingerea adversarului;

- stând într-un picior, faţă în faţă, împingeri în palme sau în umăr – „Lupta cocoşului”

(fig.2.36.b).

- aşezat spate în spate cu picioarele îndoite, împingeri simultane (fig.2.36.c).

45

- din stând în spatele partenerului, împingerea lui spre un alt coleg, care îl prinde de

umeri, în faţă – „Omul de lemn”.

- două echipe aşezate în linie, faţă în faţă, apucat de o prăjină, împingere cu întrecere

între echipe.

2.4.5. Târârea este o deprindere aplicativă specifică gimnasticii care realizează

deplasarea corpului cu ajutorul unor segmente ale sale. Ele contribuie la dezvoltarea

îndemânării, a forţei, a rezistenţei şi mai ales corectarea deficienţelor fizice ale

coloanei vertebrale.

Exerciţiile de târâre se pot combina cu exerciţiile de transport greutăţi, exerciţii

de echilibru şi trecerea peste diferite obstacole etc.

Târârea se poare realiza prin mai multe procedee şi anume:

- tâtârea pe antebraţe şi pe genunchi;

- târârea pe o parte;

- târârea joasă;

- târârea laterală;

- târârea pe antebraţe, cu picioarele apropiate;

- târârea pe abdomen fără ajutorul braţelor şi al picioarelor (fig.2.38.d);

- târârea cu îngreuiere;

- târârea cu transport de partener.

Exerciţii:

- partenerii stau depărtat la o lungime de braţ- târâre printre picioarel

depărtate.

- două bănci aşezate paralel la o distanţă de 2m, iar alte două aşezate peste

ele: târâre pe sub bancă, după procedeu arâtat sau cerut.

- două bănci suprapuse, peste care se aşează cercuri la distanţe dorite: târâre

printre cercuri după procedeul stabilit.

- aşezarea cutiilor de ladă la distanţe dorite: târâre printre cutii după

procedeul stabilit.

46

2.4.6. Echilibrul – este o deprindere aplicativă specifică gimnasticii

caracterizată prin dezvoltarea şi perfecţionarea simţului muscular de a menţine corpul

în echilibru stabil.

Exerciţiile de echilibru pot fi realizate de pe loc, din deplasare şi în faza de

zbor cu poziţia corpului în stând, sprijin şi faza de zbor, iar modul de manifestare -

static sau dinamic.

Exerciţiile de echilibru de pe loc:

• diferite poziţii de stând, fără sau cu modificarea acestora;

• îmbinarea mişcărilor cu diferite exerciţii de baraţe, trunchi sau diferite

întoarceri;

• poziţii de sprijin mixt etc.

Exerciţii de echilibru din deplasare:

• combinat cu diferite variante de mers;

• combinate cu variante din alergare;

• diferite deplasări în sprijin mixt;

• treceri peste obstacole şi transport de greutăţi;

• aruncarea şi prinderea în timpul deplasării;

• combinate cu diferite exerciţii cu partener;

Pentru gradarea dificultăţii echilibrului se realizează prin folosirea

următoarelor procedee:

- reducerea bazei de susţinere;

- modificarea suprafeţei de sprijin;

- modificarea înălţimii aparatului;

- schimbarea poziţiei braţelor în timpul execuţiei;

- modificarea direcţiei de deplasare;

- combinat cu trecere peste obstacole;

- folosirea diferitelor obiecte sau aparate;

- combinat cu transport de greutăţi cu diferite greutăţi;

- echilibru cu partener pe diferite suprafeţe sau aparat;

47

- realizarea unor procedee în diferite condiţii.

Exemple de exerciţii:

- stând cu braţele lateral: deplasare pe vârfuri pe o linie de 6 metri înainte,

înapoi sau lateral.

- Mers pe vârfuri be banca întoarsă;

- Mers cu trecere peste mingea medicinală sau trecere peste cerc pe bârna de

concurs;

- Deplasare pe bârna de consurs, întâlnirea în doi fără cădere, deplasare în

continuare;

- Deplasare în echilibru pe banca de gimnastică cu partener în spate.

- Efectuarea unor elemente acrobatice (pe bancă sau bârnă): cumpănă pe un

picior, cumpănă pe un genunchi, jumătate sfoară, şezând echer, deplasări cu sărituri

cu schimbarea picioarelor în faza de zbor.

2.4.7. Ridicare şi tramsport de greutăţi –sunt deprinderi aplicative specifice

gimnasticii caracterizate prin varietatea mare de a ridica şi transporta diferite obiecte,

având ca scop dezvoltarea forţei musculare, rezistenţei şi îndemânării.

Exerciţii de rideicare şi trasport pot fi clasificate în:

• Ridicări şi transport de obiecte;

• Ridicări şi transport de aparate de gimnastică;

• Ridicare şi transportul partenerului.

Exerciţii:

- transportul unei mingi medicinale pe cap, în faţă cu două mâini, pe umăr,

sub braţe, la spate etc.;

- transportul a două mingi medicinale pe umeri sau sub braţe;

- transportul unei lăzi de gimnastică, capra de gimnastică în doi;

- transportului saltelei în spate, de către un elev;

48

- transportul partenerului de către o persoană în spate de coapse apucat, pe

umeri, în braţe, pe o parte sub braţ apucat la nivelul bazinului, pe un umăr;

- transportul partenerului de către doi elevi: apucat de picioare şi umeri,

lateral apucat de picioare şi trunchi, „scaunel” cu două braţe şi patru;

- transportul partenerului în grup.

2.4.8. Parcursurile aplicative – sunt mijloace ale gimnasticii aplicative, având

ca scop educarea hotărârii, prezenţei de spirit, curajul, orientarea în spaţiu,

îndemânarea etc., folosind atât exerciţii specifice cât şi cele nespecifice gimnasticii

sub diferite forme de exersare (torent, următirea sau ştefeta).

Exemplu de parcurs aplicativ:

Materiale:două bănci de gimnastică, ladă de gimnastică, capră de sărit, două

saltele, scara fixă.

Descriere: mers în echilibru pe banca de gimnastică întoarsă, săritură prin

deprătat peste capră, alergare cu escaladarea lazii de gimnastică, alergare, căţărare pe

scara fixă, deplasare laterală braţe picioare, coborâre prin braţe, întoarcere 90º pe

genunchi tracţiuni pe banca de gimnastică pe abdomen – rostogolire înainte în

ghemult de pe capătul băncii, alergare până la linia de sosire.

5. Conţinutul gimnasticii acrobatice 2.5.1. Elementele statice (vezi tabel nr.1.1)

Nr. crt.

Conţinut Exerciţii şi mijloace de învăţar Desen Indicaţii metodice (IM) Greşeli (Gr)

1 Cupănă pe un genunchi

Exerciţii pregătitoare: - st. pe 1 G.-bal.de Pic. înap. odată cu extensia capului-12x; - Culc.înai. m.sub barbie balans.unui pic. Înap.(altern.)-12x

IM: se va lucra cu fiecare picior, Gr:îndoirea genunchiului în timpul balansului piciorului Ajutorul din lateral cu corectarea poz.

49

2 Semisfoară Exerciţii pregătitoare: -din cumpănă pe un G.-trecere în semsfoară; Combinaţii: -din culc.înai.cu m. la nivelul pieptului-împingere în braţe, trecere în cumpănă pe 1 G., apoi în semisfoară-12x

IM:se va efectua cump. cu întindere pasivă, ajutat de un partener; - aceeaşi cu m. sprijinite pe o şipcă; Gr: neaşeza-rea pe Cc.

3 Cumpănă pe un picior

Exerciţii pregătitoare: -din stând ridic. unui picior întins înap.odată cu duc. br.sus-8x; -din ghem.-ridicare tr.la verticală odată cu duc. pic.întins înap.-16x; - la bară-balansări de pic.înap. urmat de fixarea pic. înap.-12x; - pas înai.cu ridic. br.sus,în extensie, trecere în cumpănă pe 1 pic. prin încruciş.br.-menţin.-3’’

IM: întâi se ridic.pici. înapoi.apoi se apl. Tr.; Gr: însuşi-rea insufici-entă extensia Tr. cu aplec. lui înai; Ajutorul din lateral cu corectarea poz.

4 Stând pe omoplaţi

Exerciţii pregătitoare: -din culcat m. pe lângă tr. ridic. pic. Întinse îndoite 180º şi balansarea lor sus cu aşez. mâinilor la şolduri; -acelaş cu partener; -acelaş fără sprijin cu br.; - Variante: cu îndoirea unui P.în passe, semisfoară sau sfoară

IM: se împig. sub şold ptr. întind col.; Gr. Coatele aşezate depărtat, vârfuri îndoite. Ajutorul din lateral sau spate cu corectarea poz.

5 Stând pe cap Exerciţii pregătitoar: - învaţ.aşez.M.şi a sprij.pe C.; - ridic.baz.în sprij ghem.şi menţ. în echil.; - aceaşi ex.cu ajutor cu partener; - st.pe C.prin dep.sau aprop.din forţă

IM: realiz.bazei de susţ.prin formarea unui triunghi Δ; - realiz.sprij.pe frunte; Gr.: aşez.greş.aM.şi C.pe creştet; - lipsa încordării musculare

6 Podul Exerciţii pregătitoare: -din culc. pe spate îndoiri p. la 90º-dep.şi duc.m. sub umăr; -podul de jos prin împingerea odată br. pic. şi duc. cap. în extensie; -podul de jos cu legănare de pe braţe pe picioare; - podul de jos-„Tic-tac-ul”; -câte 2 podul de sus cu revenire; -podul de sus efectuat la spaliere prin coborârea br. din şipcă în şipcă; Combinaţii: -podul de jos, ridic. unui picior şi efectuarea unei întoarceri 180º în cupănă pe un genunchi, semisfoară, stând pe omoplaţi

IM: realizarea impingerii în Br.şi P.conco-mitent; - după fiecare pod se vor efectua aplecări înainte Gr:Br.depărtate, - bărbia în piept fără a executa exetsia capului;

50

7 Sfoara înainte pe picioarul drept sau stâng

Exerciţii pregătitoare: -st.la bară perete, scara fixă-balans. pic. preferat înai.şi înap; -st.cu spatele la sc.fixă (perete) ridic.unui pic. cât mai sus cu ajut. unui partenere; -sfoara cu arcuiri (sprijin pe mâini) -sfoară progresivă prin apăsare pe umeri de către partener; Includerea elem. într-o combinaţie: -sfoară cu 1 br.sus celălalt sprijinit, împingere în pic. trecere în dep. st. cu extensia tr.; -sfoară-aducerea pic.din faţă îndoi. peste cel din spate, ridic. În fandat, cump. pe un G.etc.

IM: picioarele întinse; - se va executa alternativ cu ambele picioare; Gr: nerăsucirea completă a piciorului din spate din articulaţia şoldului; - vârfurile incomplet întinse

7 Stând pe mâini cu

elan

Exerciţii pregătitoare: -din fandat înai. sprij. pe mâini balansarea unui pic. înap. cu trecerea greut. pe braţe şi revenire; -ac. ex. cu desprin-derea pic. de sprijin; -ac. ex. cu balansa-rea pic. sus împingând şez. deasupra capului-revenire pe 1 pic.; -ac. ex. dar cu „lovirea” picioa-relor revenire pe un pic.; -din st. pe 1 pic. br. sus-trecere în st. pe m. revenire; -culcat facial sau dorsal: încordarea generală a corpului întins (contracţie musculară); -stând pe mâini cu menţinerea echilibrului prin atingerea uşoare ale partenerului; -pe un picior sprij.pe mâini, celălalt întins sus- deplasarea umerilor înainte, rostog.înai.; -stând pe mâini-rostog.înai. cu ajutorul acrodat de profesor apoi de partener; Combinaţii: -stând pe mâini-rostog.înai cu ridic în dep. ; -val de trunchi, cumpănă pe un picior, stând pe mâini, rostogolire înainte.

IM: se va pune accent pe poziţia de plecare şi aşezarea braţelor cît mai înainte; - se va efectua peste o linie trasată; Ajutorul din lateral cu corectarea poz. Gr: poziţia de plecare greşită; - aşezarea braţelor lângă piciorul de bază; - împingere insuficientă din picior; - capul cu bărbia în piept sau cu extensie exagerată;

51

2.5.2. Elementele dinamice (vezi tabel nr.1.1) Nr. crt.

Conţinut Exerciţii şi mijloace de învăţar

Desen Indicaţii metodice(IM)Greşeli (Gr)

1 Rostogolire înainte din ghemuit

Exerciţii pregătitoare: - din. şez.cu G.strânşi la piept rulare pe spate şi revenire; -din ghem. G. apucaţi rulare pe spate revenire în ghemuit; - dinsprij.ghem. ridicarea şezutei la verticală, capul la G. prin împinegere energică din picioare; -culc.dorasl: gruparea cu apuc. gambelor şi menţinerea poz.; -St.pe omoplaţi:rulare în sprij. ghem.; -rostog.înai.pe un plan înclinat (trabulina elastică acoperită cu o saltea);

IM: dezechilibrarea spre înainte cu aşezarea cefei pe saltea; -bărbia în piept; Ajutorul se acordă din lateral cu o mână pe ceafă şi cealaltă la şezută; Gr: nu grupează suficient şi întinde picioarele în revenire.

2 Rostogolire înapoi din

ghem.în ghem.

Exerciţii pregătitoare: -din ghem.rulare înap.cu braţele îndoite şi palmele pregătite (ca ptr. pod) şi revenire; -aşez. la marginea unui plan înclinat,cu br.îndoi.rostog.înap. cu întinderea energică a braţelor; -St.pe omoplaţi trecere pic.înap.cu ating.solului cu vf.pic.;

IM: aşezarea mâinilor sub umeri; -rularea înapoi luând contactul cu vârful picioarelor şi odată cu împingerea din braţe; Gr. Extensia capului înainte de rulare; -împingere insuficientă din braţe; - contactul cu solul pe genunchi

3 Rotogolire înainte din depărtat în

depărtat

Exerciţii pregătitoare: -şez.depărtat sprijin pe m.ridic.îndep.; -şez.dep.br.între picioare-rulare pe spate (cu menţinerea br. Între pic.) revenire cu ridicare în braţe dep. st.; -acelaş efectuat cu partener; -rostog.înai.în dep. cu ajutorul partenerului acordat din faţă prin tragere la nivelul umerilor; Combinaţii: -Stând pe mâini, roltog. înai. în dep., rostog.înai.în ghem.,sărit.cu ext.

IN: picioarele depărtat şi întinse din genunchi; -mâinile aşezate „între picioare” şi trunchiul aplecat înainte; Ajutorul se va acorda din faţă prin apucare de la umeri Gr: picioare înainte; - împingere şi aplecare insuficientă.

4 Rostogolire înapoi în

depărtat din ghemuit

Exerciţii pregătitoare: -St.pe omoplaţi ducerea pic. dep. înap.peste cap cu fixarea vf.în sol m.la umăr-împingere în br.şi trecere prin rostog.înap.în dep.st.; -din sprij. ghem.rulare pr spate cu dep. pic. şi revenire; -din dep. st. aşez.plm. pe sol şi trecere în rulare înap. pic. dep.;

IM: picioarele depărtate cât mai mult peste cap; -aşezarea mâinilor sub umăr; - împingerea din braţe urmat de scoaterea capului înainte, Ajutorul se acordă din spatele executantului prin apucare de la nivelul şoldului.

52

Combinaţii: - rulare lat.tr. în extensie în culc.pe spate, rostog. înap. în ghem; -st.pe G. pe Cc şez.sprij.pe antebraţ. rostog.laterală; -mers rostog. înai în ridic.cu un pic.ridicat (în „puşcă-cioară”);

Gr: depărtarea insuficientă a picioarelor; -lipsa impingerii din braţe

5 Rostogolire înainte cu elan liber şi săritură

lungă

Exerciţii pregătitoare: -rostog.înai.cu bătaie pe 3 pic.; -rostog.înai. cu bătaie pe 2 pic. peste mingea medicinală; -ac. peste partener; -sărit. cu extensie de pe banca sau cap.lăzii urmată de rostog.înainte.

Im: se va executa după însuşirea elementelor mai sus enunţate; -se va lua măsuri speciale de securitate

6 Răsturnare lentă înainte

Exerciţii pregătitoare: Efec. exer. de încălz. specială: - stând dep. cu br. sus extensie accentuată, urmărind solul cu privirea şi ducerea bazinului înainte; -podul din stând pe mâini şi trecerea greut. de pe mâini pe picioare şi invers; -stând pe mâini în sfoară cu răsturnare lentă înainte cu ajutor la spate şi gamba pic.; -răsturnare lentă înai. pe ambele pic.; -răsturnare lentă înai. pe 1 pic. de pe un plan ridicat (2 saltele)

IM: aşezarea mâinilor pe sol cât mai înai.; -extensia mare a capului; -împingerea bazinului înai. Ajutorul din later.prin apucarea sub ceafă şi cu cealaltă mână de şold; Gr: mâinile aşezate aproape de picior; - bărbia în piept

7 Răsturnare lentă înapoi pe

un picior

Exerciţii pregătitoare: -st.pe un pic., celălalt pidicat-trecere în pod cu un pic. ridicat; -răsturnare lentă înap.cu ajutor prof. apoi pe perechi; -răsturnare lentă înapoi din pod cu 1 pic. ridicat sprij.pe capacul lăzii sau spalier; -răst.lentă de pe 2 saltele cu aşez.m.pe duşumea

IM: podul de sus se va efectua la 0,50-0,80 de ladă prin împingere energică a 1 pic. Ajutorul se acordă din lateral de la mijloc şi picior; Gr: bărbia în piept şi ridicarea şi aducerea braţelor înainte

8 Răsturnare laterală = „roata”

Exerciţii pregătitoare: -culc.dorsal sau facial cu br.sus depărtarea pic. şi încordarea întregului corp cu menţinere 3-5sec.; -st.pe mâini, sprijin la perete, scara fixă depărtarea şi spropierea pic.; -st.pe mâini cu partener-depărtarea şi apropierea pic.; -din fandat lateral –un br.sprij. jos balansarea pic. opus la verticală; -escaladarea băncii prin simularea roţii lat. Şi trecere pic. în partea opusă; -ac.de pe o parte pe alta peste saltea; -încercări independente;

IM: învăţarea ei după ce s-a însuşit stândului pe mâini; - realizarea fandării în lateral şi aşezarea mâinilor una după alta Ajutorul se acordă din lateral de la şolduri; Gr: aşezarea mâinilor prea aproape de picior, - nu răstoarnă piciorul peste cap; -ridicarea mâinilor de pe sol odată

53

Combinaţii: -roată aşezare pe un G.; -roată-sfoară; -lentă înapoi-sfoară; -răst.înapoi-rulare pe piept etc.

9 Răsturare înainte prin

stând pe mâini (băieţi)

Exerciţii pregătitoare: - st. pe mâini cu împingere; - răst.înai.prin st.pe M.cu sprij.pe o tramb.; -răst. Înai.fără ajut. introducere în combinaţie - răstur.cu rostog înai.

Ajutor din later. se împing. dinumeri br. întinse

Elemente acrobatice cu caracter facultativ (în programă cu semnul *) - care

pot fi învăţate la alegere de către profesor în funcţie de nivelul de pregătire a

elevilor.

2.6. Sărituri la aparate

După însuşirea diferitelro tipuri de sărituri peste aparate este recomandat să fie

introduse în diferite parcursuri aplicative prin realizarea săriturilor succesive peste 4-

5 aparate (capră depărtat, cu ghemuit pe ladă, ghmuit peste ladă, prin fereastră,

ghemuit pe ladă coborâre cu extensie, depărtat peste ladă, depărtat peste capră cu

întoarcere 180*, prin ghemuit peste cal cu mânere etc.).

Fazele tehnicii ale săriturii la aparate:

În învăţarea săriturilor cu sprijin se impune învăţarea pentru început a

„aterizării” utilizând exerciţii de sărituri în adâncime (de pe banca de gimnastică, de

pe capacul de ladă, de pe bârnă), cu sarcini diferite: depărtarea picioarelor, genunchii

la piept, cu întoarcere 180° - 360° etc.

nr. crt.

Conţinut Activităţi de învăţar Desen Indicaţii metodice(IM)Greşeli (Gr.)

1 Săritură ghemuit pe

ladă, coborâre cu extensie

Exerciţii pregătitoare: -sprijin la bârnă, ladă, capră, spalier etc, sărit.pe loc ca mingea cu ridicarea şezutei; -sărituri cu bătaie pe trambulină şi efectuarea diferitelor sarcini: strângerea G.la piapt; dep.pic. în aer, echer apropiat, echer depărtat etc.; -de pe banca de gim.sărituri drepte cu amortizarea aterizării; -aceeaşi cu efect.cu înt.180°, 360*;

IM: efectuarea bătăii pe trambulină cu pic. întinse; -întinderea pic. prin împing.de pe aparat - amortiz. ateriz; Ajutorul se va acorda din lateral cu o mână la nivelul cotului cealaltă la umăr; Gr.bătaie pe un picior; -contactul cu aparatul

54

-de pe banca de gim.sărit. cu extensie; -sărit.ghem.pe ladă cu creşterea progresivă a înălţimii (2, 3, 4, 5 capace ladă)

înaintea bătăii

2 Săritură în depărtat pe

ladă

Exerciţii pregătitoare: -din sprijin la ladă, sc.fixă-sărit. cu dep. pic. în aer; -sărit.în dep. pe ladă cu creşterea treptată a înălţimii

IM: bătaie pe ttrambulină urmată de ridicarea şezutei şi depărtarea pic.; Ajutorul se va acorda din faţă apucat de la nivelul umerilor. Gr: ridicarea insuficentă a şezutei care să permită aşezarea pic.în dep. pe aparat

3 Săritură depărtat peste

capră

Exerciţii pregătitoare: -„capra vie”-sărit.peste partener; -„capra mişcătoare”-sărit. succesive peste partener (cel care sare se aşează „capră” la dist. de 1,5m);

IM: bătai scurtă şi energică pe tramb.urmată de dep. Pic. Şi trecerea lor peste aparat; Amortizarea aterizării; Ajutorul din faţă apucat de braţe sau axilă. Gr: bătaia pe toată talpa, - ducerea mâinilor înainte împingând aparatul şi neaşez.lor de „sus în jos” pe aparat

4 Săritură depărtat peste capră cu înt.

90º

Exerciţii pregătitoare: -sărit.cu înt.90* de pe obiect de înălţ. diferite (bancă gim. capac ladă); - elan 3-5 paşi, bătaie pe tramb. apr. pic. în zbor şi înt. 90* la ateriz.; - elan, bătaie, sărit peste capără cu înt.90*.

IM: realizarea unui zbor suficient care să permită înt. prin împingerea energică în aparat. Gr.efectuarea întoarcerii după aterizare (întârziată) Ajutorul se acordă din faţă sub axilă cu menţire până la efectuarea întoarcerii

5 Săritură prin rostogolire la

ladă în lungime

Exerciţii pregătitoare: -sărit.lungă peste partener; - rostog.cu bătaie pe 2 pic. peste mingea medicinală, prin cerc, peste banca; -sărit.ghem. pe capătul lăzii, rostogolire înainte; -sărit.prin rostog.înai. cu pic. îndoi. şi întinse pe 3, 4, 5 cutii;

IM: aşezarea mâinilor cât mai înai.pe aparat şi ridicarea centrului de greutate deasupra capului; Ajutorul din lateral cu o mână la ceafă şi cealaltă la şezută; Gr.aşezarea mâinilor pe capătul mâinilor şi băgarea capului în aparat, ne ridicarea şezutei

2.7. Gimnastica ritmică

Gimnastica ritmică constituie una dintre cele cele mai importante mijloace ale

educaţiei fizice feminine, a căror exerciţii alcătuite în strânsă concordanţă cu muzica

şi dansul, reprezintă forma de mişcare cea mai accesibilă încă din primele clase.

Elementele din gimnastica ritmică prezente în programa şcolară, constituie o

necesitate pentru realizarea la un nivel superior a obiectivelor cadru şi de referinţă ale

disciplinei educaţia fizică, obiective reale, îndrăzneţe la nivelul fiecărei clase.

Fiind o activitate cu caracter speficic feminin, gimnastica ritmică cuprinde o

diversitate mare de exerciţii, complexe din toate grupele de mişcări ale corpului:

balansuri, arcuiri, val, echilibru, întoarceri piruete, sărituri, precum şi exerciţii

speciale cu obiecte portative, toate alcătuite şi realizate în strânsă legătură cu muzica,

într-o manieră aparte: continuitate în execuţie, armonie, ritmicitate, dinamism,

expresivitate, eleganţă.

Pentru abordarea conţinutului din gimnastica ritmică se impune asigurarea unei

minime baze materiale: o sală, magnetofon, obiecte portative (mingi, cercuri, corzi,

panglici) dar, mai ales din partea celor care realizează iniţierea.

Din conţinutul său gimnastica ritmică trebuie să rezolve o serie obiective (mai

speciale) care decurg din obiective mari ale obiectului educaţiei fizică, şi anume:

- fortificarea şi menţinerea sănătăţii prin formarea unei ţinute corecte,

armonioase a organismului;

- formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază;

- asigurarea dezvoltării calităţilor motrice de bază, viteză, rezistenţă, forţă,

îndemânare - precizie, siguranţă, mobilitate şi supleţe; capacitate de

coordonare motrică;

- practicată, sub forma concursurilor sau programelor artistice - contribuie

nemijlocit la dezvoltarea calităţilor motrice moral-volitive: voinţă, stăpânire

de sine, perseverenţă, spirit de echipă.

- educarea estetică şi artistico-motrică a elevilor: capacitatea de a transmite

prin intermediul mişcării a unor stări emoţionale, de înţelegere a frumuseţii

şi expresivităţii mişcării, contribuţii la formarea unei culturi muzicale.

Conţinutul gimnasticii ritmice se concretizează în:

- exerciţii de front şi formaţii;

- exerciţii pentru dezvoltarea fizică generală;

- exerciţii libere;

- variante de mers şi alergare;

- paşi de dans;

- exerciţii de sprijin la bara de perete;

- exerciţii de balans şi arcuire,

- exerciţii de val

- exerciţii de echilibru;

- întoarceri;

- piruete;

- sărituri artistice;

- exerciţii cu obiecte portative;

- exerciţii pentru dezvoltarea unor calităţi motrice specifice gimnasticii

ritmice.

Mijloace pregătitoare:

1. Exerciţiile de front şi formaţii, sunt formele iniţiale împrumutate din

gimnastica de bază:

- se folosesc în partea pregătitoare a lecţiei pentru organizarea colectivului,

precum şi pe parcursul ei, mai ales în exerciţiile de ansamblu pentru a realiza

deplasări în diferite formaţii. Pentru compoziţia de ansamblu se folosesc atât în

desfăşurarea exerciţiilor, cît şi la finalul acestuia (cocor, şah, diagonale, linie, şir, 2,3,

4 intersectări etc.).

- se folosesc exerciţii de educare a ritmului combinate cu bătăi din palme, din

picioare etc. (exemplu : o bătaie din palme şi 2 din picioare; 2 bătăii în palme şi două

din picioare; aceleaşi bătăii cu întoarcere 90° stânga sau dreapta pe timpul patru;

aceleaşi urmată cu efectuarea a doi sau patru paşi înainte sau înapoi).

2. Exerciţiile de dezvoltarea fizică generală, aceste exerciţii se adresează

marilor grupe musculare, cât şi articulaţiilor solicitate în executarea elementelor din

gimnastica ritmică.

Aici putem avea:

� Exerciţii pentru formarea ţinutei corecte:

� Exerciţii de gimnastică facială- presupune o realizare a unui control asupra

mimicii feţei, asupra expresivităţii speciale, fără a suprasolicita muşchii feţei

intens şi inutil.

� Variante de mers şi alergare cu o tehnică deosebită alta decît mersul obişnuit, ritm

şi carcter de execuţie diferit.

Variante speciale de mers şi alergare întâlnite în gimnastica ritmică: Pasul uşor,

Alergarea cu paşi uşori, Pasul arcuit, Alergarea arcuită, Pasul ascuţit, Alergarea

ascuţită, Pasul înalt, Alergarea înaltă, Pasul fandat, Alergarea fandată, Pasul

săltat.

3. Paşii de dans sunt împrumutaţi din diferite forme de dans clasic, modern, de

caracter cu scopul de a dezvolta cordonarea şi precizia mişcărilor, constituind tot

odată un mijloc de educare a mişcării expresive, elegante în strânsă legătură cu

muzica.

- Pasul de galop: Pasul de galop înapoi,

- Pasul de polcă,

- Pasul de vals: Pasul de vals înapoi, Pasul de vals lateral, Pasul de vals cu

întoarcere.

- Paşii de mazurcă (pasul marche).

Paşii de dans pot fi combinaţi cu diferite mişcări de braţe şi trunchi (balans de

braţe în arc, în opt, simultan sau alternativ, val de braţe, balans de trunchi, răsuciri de

trunchi etc.). Ei pot fi folosiţi în prima parte a lecţie în formă simplă sau combinaţii

uşoare. Însoţite de o muzică atractivă, de schimbări de formaţii şi ritm, plac copiilor,

creind o stare de bună dispoziţie. Exemplu: 4t paşi de galop înainte, 4t de galop

lateral.

Gimnastica ritmică mai împrumută paşi din dansul sportiv, dansul de caracter,

paşi care contribuie la dezvoltarea simţului ritmului, asigură diversitate şi

originalitate, uşor de efectuat. Să amintim dansurile folclorice: Hora, Sârba,

Fecioreasca, Ciardaş sau celor din folclorul popoarelor: Tarantela, Step Dance, Irish

Dance (dans irlandez), Cazacioc, Sirtachis etc.

4. Exerciţii de bază efectuate cu sprijin la bara de perete sau la centru.

Aceste exerciţii sunt împrumutate din dansul clasic cu o terminologie originală

în limba franceză, ea este o terminologie internaţională, utlizată în procesul de

instruire. Aceste exerciţii reprezintă punct de plecare indispensabil pentru orice

activitate fie de gimnastică ritmică, artistică, gimnastica acrobatică, trampoline sau

sport aerobic precum şi în celelalte discipline cu poandere în pregătirea artistică (dans

sportiv, patinaj artistic, înot sincron, sărituri în apă etc.).

Exerciţii la bară se vor executa întâi simple, apoi în combinaţii din ce în ce mai

complicate, executat individual sau pe perechi, în funcţie de nivelul de pregătirii

copiilor şi programa şcolară.

5. Mijloace tehnice specifice de acţionare corporală:

Sunt exerciţii pentru prelucrarea, perfecţionarea bazelor tehnice ale mişcărilor

artistice. Balansurile, Valurile (Valul de corp, Valul cu păşire, Valul de corp lateral,

Valul cu păşire laterală).

� Poziţiile şi mişcările de echilibru –se carcterizeză prin menţinerea unor

segmente ale corpului în diferite planuri şi pe diferite direcţii, realizate pe o suprafaţă

redusă de sprijin. Se împar în poziţii menţinute şi treceri de lao poziţia în alta.

- Învârtirile – sunt mişcări de rotaţii ale corpului în jurul axului vertical pe o

suprafaţă de sprijin redusă (pe două vârfuri, pe un vârf, pe călcâie, pe una sau două

tălpi). Întâlnil două grupe de învârtiri: întoarcerile şi piruetele.

Întoarcerile – sunt învârtiri în timpul cărora mişcarea de rotaţie este

continuă, nu mai mult de 360° şi se poate realiza pe diferite suprafeţe de sprijin: pe

ambele picioare, pe un picior, pe un genunchi, pe şezută.

Întoarcerea cu învăluire – constă din trecere unui picior peste celălalt prin pas

încrucişat şi întoarcere cu ridicare pe vârfuri 360, braţele, realizând o rotare cu trecere

din lateral pe jos în faţă încrucişat, sus.

Întoarcere cu paşi succesivi – se execută pe vârf cu paşi mici şi cu diferite

mişcări de braţe.

Întoarcere cu pas arcuit – constă dintr-o alternare de paşi arcuiţi pe loc pe

piciorul din faţă şi ridicarea pe vârf a piciorului din spate, pe care se realizează

întoarcerea.

Întoarcere cu balansul unui picior (fouetté) – se execută un pas pe un picior,

urmat de balansarea înainte a celuilalt, odată cu întoarcere de 180 pe vârful piciorului

de bază.

Piruetele – sunt învârtiri continue a corpului de minim de 360 şi mai mult,

executate de regulă pe vârful unui picior cu piciorul liber în diferite poziţii. Ele

necesită o preparaţie specială în momentul pornirii descrisă la începutul învârtirilor

(cele 4 faze).

6. Săriturile artistice – sunt elemente dinamice caracterizate prin desprinderea

corpului în întregime şi zborului în aer, cu o traiectorie bine definită, cu amplitudine

mai mică sau mai mare.

7. Exerciţiile cu obiecte portative

Ele reprezintă complexe de mişcări care cer o mare precizie în execuţie, o

îndemânare şi o coordonare deosebită impusă de specificul exerciţiilor cu obiect, în

care mânuirea acestora trebuie sincronizată cu mişcările corpului.

Pentru realizarea eficentei unităţi de învăţare din programa şcolară,

exemplificăm un model de exerciţii cum mingea (obiect uşor de procurat).

� Exerciţii cu obiectul mingea:

� Exersarea în combinaţii cu exerciţii libere:

2.8. Gimnastica aerobică

Prin caracterul său deschis, flexibil şi diferenţiat, programa şcolară pentru

disciplina educaţia fizică, oferă posibilitatea de a alege şi decide asupra unui segment

din disciplinele acesteia, pe care să-l parcurgă cu elevii.

Gimnastica aerobica deşi, este este o disciplină tânără, prin forma ei simplă de

organizare cu un grad mare de accesibilitate şi bază materială mică (o sală, casetofon,

CD-uri cu muzică), cu un conţinut de mişcări bogat, variat, original executate pe

muzică, a câştigat tot mai mulţi adepţi atât în rândurile profesorilor, cât şi a elevilor.

În engleză cuvântul „aerobics” înseamnă ceriţă sau existenţa oxigenului.

Termenul îşi are originea în cuvântul grecesc „aerovichi” care înseamnă gimnastica

cu oxigen.

Termenul însă a fost introdus pentru prima dată de K. Cooper şi echivalează cu

„aport de oxigen” (G. Popescu, Impact aerobic, 2005).

Cele mai populare activităţi fizice de tip aerob sunt mersul, alergarea

(jongingul), înotul, ciclismul, dar gimnastica la fel ca alergarea este la îndemâna

oricui.

Sportul aerobic reprezintă totalitatea tehnicilor de a face mişcare de o

complexitate sporrită, în mod continuu cu o intensitate ridicată, combinată cu o

muzică antrenantă, în scopul valorificării efectelor exerciţiilor fizice realizate în

condiţiile activităţile de tip aerob, centrate pe asigurarea unei stări de sănătate,

condiţie fizică şi adaptare la efort, stil de viaţă sănătos şi echilibrat.

Pentru a da atractivitate lecţiei şi motivarea elevilor pentru lucru, se recomandă

ca structurile de exerciţii să fie scurte, accesibile şi apoi ansamblate în programe mai

lungi cu structuri învăţate anterior.

Ca orice disciplină şi sportul aerobic şi-a impus o terminologie specifică

folosită pe plan internaţional, astfel ea foloseşte „7 paşi de bază”:

- March – mers

- Jog – alergare

- Skip – îndoirea genunchilor la spate şi întinderea energică a piciorului

înainte jos sau lateral jos

- Knee – genunchi: knee up – genunchi sus; knee up side – genunchi sus

lateralâ

- Kick – mişcare de ridicare sau întindere

- Jumping Jack – este o mică săritură în depărtat stând cu genunchii uşor

îndoiţi (demi-plié), deschiderea tălpilor orientate spre ora 10 şi 14

- Lunge – fandare

� Paşi auxiliari:

- Step Touch – pas cu atingere uşoară, acre constă untr-un pas lateral şi

apropierea celuilalt pe talpă sau pe vârf, cu îndoirea mică a genunchilor;

- Grapevine – deplasare cu încrucişarea picioarelor la spate sau înainte;

- Grapevine knee up – deplasare cu încrucişarea picioarelor la spate sau în

înainte cu ridicarea genunchilui;

- Grapevine heel up – deplsare cu încrucişarea picioarelor la spate cu

îndoirea piciorului la spate pe timpul 4;

- Grapevine în stând depărtat – deplasare laterală cu încucişarea picioarelor

finalizată în stând depărtat;

- Pas în „V” – se realizează în 4 timpi şi este asemănător litei „V”;

Programele de gimnastică aerobică pot fi exersate în veriga pregătire

organismului pentru efort în cea de influenţare selectivă a aparatului locomor şi de

educare, dezvoltare a unei calităţi motrice.

Exerciţii ce pot fi cuprinse într-un program:

1. din stând mers pe loc cu adaptarea execuţiei la modificările de ritm şi tempou

impuse muzică – 3x8t;

2. mers pe loc cu accentuarea păşirii cu piciorul stâng – 2x8t;

3. mers pe loc cu accentuarea păşirii cu piciorul drept -2x8t;

4. mers pe loc cu ridicarea mâinilor în diferite poziţii:

t1-2. mers pe loc cu ridicarea mâinilor pe umeri;

t3-4. mers pe loc cu ridicarea mâinilor sus;

t5-6. idem t2;

t7-8. cu coborârea mâinilor jos.

5. p.i. - stând

t1-2. mers pe loc cu ridicarea braţelor înainte

t3-4. mers pe loc cu ridicarea braţelor sus;

t5-6. mers pe loc cu coborârea braţelor lateral;

t7-8. revenire în p.i.

6. p.i.- stând

t1-4. mers pe loc cu o bătaie din palme la t4;

7.p.i.-stând

t1-4. mers pe loc cu o bătaie din palme la t4

t5-8.mers pe loc cu două bătăi pe t7-8.

8. p.i.- stând

t1-8. mers pe loc cu bătaie din palme pe t4 şi 8;

9.p.i.- stând

t1-4. mers pe loc cu diferite poziţii ale braţelor: înainte, sus, lateral, jos.

t5-8. mers pe loc cu ridicarea unui braţ lateral celălalt la ceafă

10. p.i.- stând

t1-2. mers pe loc cu ridicarea braţului stâng lateral;

t3-4. mers pe loc cu dicarea braţului drept lateral

5-6. mers pe loc cu ridicarea braţului stâng sus

7-8. mers pe loc cu ridicarea braţului drept sus

t1-8. ac înapoi

11.p.i.-stând

t1-3. mers înainte

t4. apropierea piciorului cu punctare;â

t5-7. mers înapoi

t8. apropiere

12. p.i.-stând

t1-3. mers înainte

t4. apropiere odată cu ridicarea braţelor sus

t5-7. mers înapoi

t8.apropiere odată cu ridicarea braţelor sus

13. p.i.-stând

t1-3. mers înainte

t4. uşoară săritură cu bătaie din palme

t5-7. mers înapoi

t8. săritură cu bătaie din palme

14. p.i.-stând

t1-2. pas lateral stânga şi apropierea piciorului cu uşoară îndoire;

t3-4. pas lateral dreapta şi apropierea piciorului cu uşoară îndoire;

15.p.i.- stând

t1-4. doi paşi lateral stânga cu ridicarea braţelor lateral la t2 şi4;

t5-8. doi paşi drapta cu ridicarea braţelor lateral la t6 şi8

16.p.i.-stând

t1-pas lateral cu stângul;

t2.pas încrucişat înapoi cu dreptul

t3. pas cu stângul

t4. apropierea piciorului drept.

T5-8.ac lucru în poartea dreaptă

CAPITOLUL III

ASPECTE METODICE PRIVIND PREDAREA GIMNASTICII ÎN ŞCOALĂ.

TEHNICI DE EVALUARE.

3.1. Predarea gimnasticii în şcoală

Pornind de la obiectivele cadru şi de referinţă o obiectului educaţie fizică,

gimnastica prin conţinutul şi mijlooacele sale bine selectate şi gândite, conduc la

asimilarea de către elevi a unor cunoştinţe, deprinderi şi pricepri motrice la nivelul

ciclului gimnazial.

Mijloacele specifice gimnasticii se regăsesc în unităţile de învăţare (capacitatea

de oranizare, dezvoltarea fizică armonioasă, calităţi motrice, deprinderile de bază şi

aplicative, deprinderile sportive: gimnastica acrobatică, sărituri la aparate, gimnastica

ritmică şi aerobică), profesorul operând cu ele în toate verigile lecţiei.

Pentru realizarea unităţilor de învăţare, am selctat în prezenta lucrare acele

mijloace şi exerciţii, cu grad sporit de accesibilitate atât a profesorului, cît şi a

elevilor în activitatea lor independentă, mijloace care să conduca mai rapid la

învăţarea, însuşirea şi aplicarea lor, în vederea obţinerii modelului final.

Unităţile de învăţare prezentate, unele din ele sunt eşalonate pe tot parcursul

anului, iar cele din deprinderile sportive sunt eşalonează în funcţie de specificul

şcolii, adică în perioada de lucru în sală, care necesită o bază materială optimă.

În verigile de organizare şi pregătirea organismului pentru efort se pot

organiza activităţi de învăţare în spaţii improvizate-amenajate pentru activitatea de

educaţie fizică - sau lucru simultan cu mai multe clase şi profesori în sală, prin

alegerea şi folosirea eficientă a formaţiilor de adunare, de deplasare (mai puţine) sau

de lucru şi de schimbări cu treceri din una în alta, care, conduc la creşterea densităţii

lecţiei şi eliminarea timpilor morţi.

În aceste formaţii, putem exersa print-o varietate mare de exerciţii de mers şi

variantele lui, de alergare şi variantele lui, exerciţii gimnice, paşi de dans şi aerobic

executate pe loc, ele vor asigura optizarea lecţiei şi creşterea capacităţii de efort.

Deprinderile aplicative specifice gimnasticii au un pronunţat carcter aplicativ,

fiind apropiate activităţilor de zi cu zi. Ele trebuie să se regăsească în conţinutul

lecţiilor în diferite verigi pentru rezolvarea obiectivelor operaţionale stabilite,

aplicarea lor prin diferite forme de organizare – parcursuri aplicative, întreceri,

ştafete, torent, piramide, exerciţii în grup etc.

Deprinderile utilitar aplicative, torentele, piramidele nu trebuie să lipsească din

lecţiile de educaţie fizică cu teme din gimnastică, ele având un rol deosebit în

destinderea elevilor, eliminarea monotoniei, şi creşterea emulaţiei. Locul lor este la

începutul lecţiei sau după realizarea temelor.

Prin folosirea acestor exerciţii elevii acumulează un bagaj motric variat,

favorizând îmbunătăţirea calităţilor moral –volitive (creşterea încrederii în forţele

proprii, dorinţa de autodepăşire, perseverenţa, lucrul în echipă şi nu în ultimul rând de

învingere a fricii faţă aparat).

Detalierile de conţinuturi repartizate pe fiecare clasă, atât pe orizontală, cât şi

pe veritcală, asigură învăţarea eficientă a acestora, prin transferul vertical (prin

adăugarea şi îngreuierea conţinutului) şi reluarea lor de la un an la altul.

De exemplu: elementele gimnasticii acrobatice de la clasa a V-a sunt preluate

şi le vom regăsi în exerciţiile la sol de la celelalte clase, cu altă formă de prezentare a

conţinutului exerciţului sau legărilor, cu grade de dificultate diferite, la care se

adaugă elemente noi.

Acelaşi lucru îl întâlnim şi în celelalte momente (verigi ale lecţiei), în veriga de

infleuenţare selectivă a aparatului locomotor, verigă care este prezentă în lecţie pe

tot parcursul anului indiferent de temele lecţiei (de educaţie fizică sau antrenament,

ore opţionale sau activitate extracurriculare, desfăşurate în sală sau în aer liber).

Complexele de exerciţii sunt planificate pe cicluri de lecţii (6-7 lecţii), schimbându-se

conţinutul lor prin complexitate, introducerea unor obiecte portative, număr de

exerciţii şi dozare mai mare, grade de dificultate diferit pentru atingerea obiectivelor

de referinţă, dar şi pentru a le asigura un caracter atractiv şi stimulativ.

Specific acestei verigi prin varietatea exerciţiilor care folosesc poziţii de

plecare, poziţii finale, exersate cu amplitudine, cu expresivitate graţie, conduce la

acumularea unui bagaj de cunoştinţe şi deprinderi necesare creerii exerciţiilor libere

la sol.

De exemplu: un exerciţiu de fandări, atât la fete cât şi la băieţi, poate constitui,

„poză” de final a exerciţiului la sol, la băieţi oblic sus şi oblic jos a braţelor lateral sau

la fete fandare cu piciorul pe vârf braţele oblic sus în partea direcţie de fandare în

supinaţie uşor îndoite din cot.

Exemplele date pot fi executate cu întregul colectiv sau diferenţiat pe grupe

valorice şi sex.

În învăţarea elementelor de bază din gimnastica acrobatică se va avea în vedere

respectarea unor cerinţe:

- o succesiune şi gradare treptată,

- învăţare în combinaţii de exerciţii statice cu dinamice, elemente acrobatice cu

elemente din ritmică, legări de elemente în torent acrobatic;

Specific lecţiilor cu teme din gimnastică o constituie necesitatea realizării unei

„încălziri speciale” cu număr mai mare de exerciţii, care să se adreseze direct

grupelor mulsculare şi articulaţiilor solicitate de elementul acrobatic. Exemplu pentru

învăţarea podui, voi folosi mai multe exerciţii:

- pentru mobilitatea coloanei vertebrale „bărcuţa”, extensii ale trunchiului din

culcat facial cu legănări de pe braţe pe picioare din pod;

- pentru sfoară balansări de picior înapoi, lateral din stând sprijin la perete, la

spalier, din culcat facial, pe un genunchi.

În timpul învăţării elementelor profesorul va acorda o atenţie deosebită

controlului şi reglării respiraţiei în timpul execuţiei, a pauzelor optime de revenire a

organismului după efort.

Exerciţiile de respiraţie să se execute odată cu mişcări de braţe, picioare şi

trunchi, combinate cu ritmuri şi tempouri cât mai diverse: lente sacadate, cu inspiraţi

şi expiraţii lungii, cu blocarea şi menţinerea respiraţiei.

3.2. Tehnici de evaluare la gimnastica artistică

Evaluarea reprezintă activitatea de colectare, organizare şi interpretare a

datelor, în scopul judecăţii de valoare şi adaptării deciziei. Evaluarea în educaţie

cuprinde procedurile aplicabile proceselor de instruire în vederea stabilirii raportului

dintre performanţele obţinute şi cele dorite, precum şi acţiunea de corectare-

ameliorare a acestora.

La clasă, evaluarea este o operaţiune didactică din care măsurăm şi apreciem,

atât predispoziţiile vocaţionale şi disponibilităţile elevilor, pentru practicarea unei

activităţi, cât şi capacitatea de performanţă achiziţionată de ei, în urma desfăşurării

proceselor de pregătire în lecţie.

Tehnologia didactică sistematizează tipurile de evaluare, în funcţie:

- de moment: iniţială, curentă, periodică şi finală;

- de modul de efectuare: orală , scrisă şi practică;

- de scopul didactic: formativă, sumativă, normativă, materială, calitativă.

În activitatea la clasă pentru educaţia fizică se operează mai mult cu evaluarea

predictivă (iniţială), continuă sau formativă şi sumativă sau finală.

În cazul evaluării formative, accentul cade mai mult asupra operaţiunilor de

învăţare-corectare-perfecţionare al comportamentului observabil. Cum ar fi: execuţia

unui element acrobatic de către elev, cât mai aproape de modelul prestabilit.

Evaluarea sumativă se realizează după o perioadă mai îndelungată de instruire

şi verifică toate cunoştinţe acumulate pe parcursul ciclurilor de lecţii.

În gimnastică evaluarea se face prin executarea unui exerciţii liber la sol, cu

elemente acrobatice impuse şi o săritură la un aparat de gimnastică.

Nu ne oprim asupra metodologiei, ci asupra aprecierii şi verificării probelor

respective, urmărindu-se unele aspecte cum ar fi:

La exerciţiul liber la sol se urmăreşte:

- cerinţele programei la nivelul clasei respective (stabilirea pentru fiecare clasă

a elementelor obligatoriu, care treuie să fie incluse în exerciţiu);

- compoziţia şi pregătirea artistică (fete) exerciţiului (cursivitatea şi legările

folosite de trecere de la un element la altul);

- execuţia tehnică a elementelor.

Se poate acorda un bonus pentru executarea unor elemente facultatice în plus

(vezi conţinutul de exerciţii şi mijloace acrobatice).

Sugerăm, ca profesorul să aibe mai multe variante de posibile exerciţii la sol

(sau combinaţii), cu grade de dificultate diferenţiat, accesibile şi celor mai puţin

dotaţi, care să conducă la atingerea obiectivelor propuse, la motivarea lor pentru

activitate susţinută şi nu îndepărtarea lor de mişcare, de ora de educaţie fizică.

Exerciţiile selecţionate în complexele de dezvoltare fizică generală, să fie

concepute de aşa natură, în cât să asigure pregătirea şi eventuale „sugestii” de

elemente de legătură, de exemplu: folosirea de poziţi iniţiale sau finale care pot

constitui „poze” de început sau de sfârşit al exerciţiului.

Creerea mai multor structuri de elemente pentru realizarea legărilor şi

combinaţiilor (în primele ore de învăţare), cu grade diferite de dificultate, care să

ofere elevilor posibilitatea alegerii a ceea ce este lui accesibilă (de exemplu, stând pe

mâini urmat de rostogolire înainte în depărtat, poate avea valoare mai mare decât

stând pe mâini urmat de rostogolire înainte în ghemuit).

Exerciţiile la sol, ca probă de evaluare finală în gimnastică nu poate fi conceput

fără contribuţia gimnasticii ritmice.

Într-o concepţie mai veche, exerciţiul la sol era alcătuit dintr-un mozaic de

elemente acrobatice foarte grele, separate strict unele de altele.

Astăzi pe baza influenţelor gimnasticii ritmice şi chiar aerobice, a standardelor

curriculare de performanţă, în alcătuirea acestuia, printre elementele acrobatice sunt

introduse aşa zisele „elemente de legătură”- adică elemente artistice care să

pregătescă executarea elementelor acrobatice, să asigure cursivitate, continuitate,

naturaleţe mişcării şi expresivitate corporală.

Deaceea este important să nu neglijem abordarea temelor din gimnastica

ritmică şi aerobică, în paralele cu teme din gimnastica artistică.

Evaluarea în lecţia de gimnastică nu trebuie să demobilizeze elevii, mai ales cei

cu bagaj motric mai scăzut, deoarece nu se doreşte o „performanţă” în gimnastică, ci

mai mult însuşirea unor deprinderi, specifice gimnasticii. Sugerăm, de exemplu, în

evaluarea exerciţiului la sol, să avem în conţinut elemente mai multe decât ceşle

prevăzute de programă, cu grade diferite de dificultate, care să fie atinse de toţi elevii:

a) Podul de sus (fete) – are valoare 3 pct., dacă este executat de jos, se acodă 2

pct., diferenţa de punct o pimeşte, dacă execută alt element cu valoare mai mică

(cumpănă pe un genunchi, semisfoară).

b) Stând pe cap (băieţi), legat cu rostogolire în ghemuit, se acordă 3 pct., iar

pentru stând pe cap revenire în sprijin ghemuit – 2pct., diferenţa de 1 pct. se dă pentru

o legătură, dacă executăm o legătură: semisfoară, cu întoarcere 180*, echer menţinut.

3.3. Plan didactic - model

Alăturat prezentăm un model – proiect didactic pentru o lecţie cu tematică din

gimnastică, precum şi reamintim probele

PROIECT DIDACTIC

Şcoala „CORESI” Târgovişte Aria curriculară: Educaţie fizică şi sport Clasa : VI-a C Disciplina: Educaţie fizică Data: 20/22 februarie 2010 Loc de desfăşurare: Sala de gimnastică ( 20/12 m) Efectiv: 28 elevi Durata lecţiei : 50 minute x 2 lectii Profesor: Marinescu Susana Strategia didactică: Temele lecţiei:

I. Gimnastică acrobatică: -consolidarea elementelor acrobatice învăţate , legări de elemente acrobatice;

II. Gimnastică - sărituri la aparate:- săritură în sprijin depărtat la capra de gimnastică

III. Dezvoltarea calităţilor motrice : - mobilitate-coordonare - supleţe Obiective operaţionale: la sfârşitul lecţiei eleviii vor fi capabili :

Obiective motrice : O1.să-şi îmbunătăţească capacitatea de integrare a cunoştinţelor şi tehnicii specifice elementelor acrobatice O2.să obţină o optimizare a dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice specifice gim acrobatice O3. să stăpânească mecanismul de bază al bătăii şi desprinderii de pe trambulină Obiective cognitive : O1. să elaboreze o combinaţie de 4-5 elemente acrobatice O2. să sesizeze unele greşeli şi să aplice măsuri de corectare Obiective afective: O1: să-şi educe autocontrolul, curajul şi stăpânirea de sine pe parcursul efectuării sarcinilor motrice dificile O2. să aprecieze frumuseţea şi spectaculozitatea elementelor acrobatice Metode: demonstraţia, explicaţia, exersarea, repetarea, problematizarea Materiale şi mijloace: saltele, capră, trambulină, fluier, cronometru Nr.crt. Verigile lecţiei

ConţinutT

Dozare Formaţii de lucru/ indicaţii metodice

Evaluare

1. Organizarea şi captarea atenţiei 2’

adunarea colectivului de elevi - alinierea, numărătoarea - salutul -verificarea ţinutei şi a stării de sănătate ; -comunicarea temelor şi obiectivelor lectiei ;

în linie pe un rând - Convorbi rea - Exersarea

2.

Pregătirea organismului pentru efort 3 ’

- acţiuni de pe loc- întoarceri la stânga,dreapta, stânga împrejur - acţiuni din deplasare – variante de mers : -cu joc de glezne şi săritură la bloc ; -cu pendularea gambelor inapoi şi săritură la bloc ; -genunchi la piept şi săritură la bloc ; -alergare de viteză pe lungimea salii 1x6m,1x9m

2x 2x 2x 1x

3.

Influienţarea selectivă a aparatului locomotor 10’

I Stând departat T1aplecarea capului T2 extensia capului T3îndoireacap.spre stg T4 îndoirea cap.spre dr T5-8 aceeaşi miş. II Stând dep.cu mâinile pe şold T1-4 rotirea cap.spre stg. T5-8 rotirea cap spre dr. IIISând dep cu m. la piept T1-2 ext.br.indoite şi arc T3-4 ext br.intinse şi arc. T5-6ext br.stg sus dr jos T7-8 ext br. dr.sus si stg jos(B) III Stând dep cu m la piept T1-2 ext.br indoite şi arc. T3-4 ext.br.intinse cu răsucire şi arc. T5-8 aceeaşi mişc.(F) IV Stând dep.cu br lat T1-8 rotirea br inapoi T1-8 rotirea br inainte V Sând dep. T 1-2 ext tr. cu duc m sus şi arc T3-4 aplec.tr. cu duc br lat +arc T5-6 ind de tr cu duc br jos+arc T7 semigenoflexiune

2x8 2x8 2x8 2x8 1x8 2x8 2x8 2x8 1x8 2x8

T8rotirea umerilor VI Stând dep T1-2 ind de tr. lat stg +arc T3-4 ind de tr lat dr +arc T5-8 aceeaşi mişc VII Stând T1 fand lat stg cu duc br stg sus T2 revenire cu br inainte T3 fand lat dr cu duc br dr sus T4 revenire T5-8 aceeaşi mişc. VIII Ghemuit T 1-8ridic tr cu ext pic stg inapoi T1-8 ridicarea tr cu ext pic.dr inapoi IX Stând (F) T1 intinderea pic dr lat T2 intoarcere cu invăluire T3 -8 aceeaşi mişc IX Stand (B) T1-8 sarituri cu int 180 * X Sprijin ghemuit T1 săritură în dep T2 revenire T3-8 aceeaşi mişc.

2x8 2x8

4.

Dirijarea învăţării 25’ Tema 1 : Gim. acrobatică : Consolidarea elementelor acrobatice în con- strucţii ( exerciţiu la

- Cumpăna pe un picior ; - Cumpăna pe un ghenunchi:

4x

Cumpăna se execută atât în mod izolat, cât şi în combinaţii cu

Obs. Sistematica

sol) 5’

- Rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit, - Rostogolire înainte din depărtat în depărtat; Podul de sus(fete) Stând pe cap (băieţi)

6x 4-5x

alte elemente, ca o componentă a unor linii acrobatice

- Se execută grupat cu spatele rotunjit, bărbia în piept, contactul cu solul" realizându-se cu ceafa. – accent pe modalitatea de aşezare a palmelor pe sol în cele două rostogoliri (înainte + înapoi

- exersarea podului cu ajutor: profesor, partener, la scara fixă

- se exersează aşezarea palmelor şi a capului într-un triunghi cu trcere greutăţii pe braţe şi cap -exersare pe perechi, cu ajutor reciproc.

Evaluare sumativă: creativitatea elevilor

Stând pe omoplaţi: Variante c de stand pe omoplaţi cu picioarele în diferite poziţii( passé, depărtat în plan sagital Exemple de legări de elemente 1 cumpăna pe un pic, pas cu pic dr. rostogolire din ghem.în dep inainte,rostog din dep în ghem înainte 2(F) sprijin ghemuit săritură în dep rostogolire din dep în dep înapoi,rostogolire din dep în dep înapoi 2(B)stând pe cap rostog în ghem, saritură în dep rostog în dep înainte 3 (F)sprijin ghem săritură în dep cu rostog înapoi în dep, sprijin săritură în ghem ridic.podul de sus,trecere în culcat pe spate, stând pe omoplaţi ,rostog înapoi în cumpănă pe un genunchi, semisfoară , poză 3(B) sprijin sărit în ghem rulare pe spate stând pe omoplaţi fără sprijin revenire săritură cu extensie 4. legarea combinaţiilor de elemente în exerciţiu la sol

2-3x

- exersarea unor linii acrobatice individual şi cu acordarea ajutorului unde este cazul

1 2 3

Tema 2 Sărituri la aparate : săritură în departat peste capră

Exerciţii specifice pentru consolidarea fazelor tehnicii săriturilor la

-demonstratii repetate ; - accent pe

Temei 3 Dezv. Calităţii motrice îndemânare-viteză-forţă 5 min.

aparate : - desprinderi repetate din sprijin ghemuit de pe sol; - sărituri cu desprinderi de pe aparate la diferite înălţimi (de pe banca de gimnastică, de pe două bănci de gimnastică suprapuse, de pe capacul de ladă , de p2 2-3 cutii de ladă etc.), urmărindu-se realizarea unei aterizări elastice - sărituri repetate pe trambulină cu sprijin pe capră sau din sprijin la spalier - exersarea separată a elanului şi bătăii cu desprindere de pe ambele picioare; - săritură în sprijin depărtat la capra « vie » - sărituri lacapră aşezata la înălţime reglabilă ( înălţimi mici apoi mai sus , ale aparatului.)

Circuit în « val » : Staţia 1.- deplasare la banca de gimnastică în sprijin culcat facial St.2 – tracţiuni pe banca de gim St.3 – căţărare la scara fixă urmată de deplasare laterală în atârnat St.4 – coborâre după 2 scări St.5 – târâre pe sub capră

corectări ale aterizărilor

St.6 – escaladarea lăzii de gimnastică

5.

Revenirea organismului după efort 4’

- strecing pt musculatura membrelor inferioare ex de relaxare: - poziţia “pisicii” - poziţia “câinelui”

Se insistă pe controlul respiratie

6.

Concluzii, aprecieri,recomandări 1’

- se comunică fiecărui elev modul de realizare a obiectivelor măsurabile

- evidenţieri pozitive privind execuţiilor - Reorganizarea colectivului de elevi ; - Salutul ;

In linie pe 2 rânduri

BIBLIOGRAFIE

1. Curriculum Naţional. Programa şcolară gimnaziu. Ministerul Educaţiei

Naţionale. Consiliul Naţional pentru Curriculum. Bucureşti, 1999

2. Ghidul metodologic de aplicare a programelor de educaţie fizică şi sport,

învăţământ gimnazial. Ministerul educaţiei şi Cercetării. Consiliul Naţional

pentru Curriculum. Bucureşti, 2001

3. Grigore, V., 2003, Gimnastica. Manual pentru cursul de bază. Bucureşti.

Editura BREN

4. Grigore, G., 2001, Gimnastica artistică. Bazele teoretice ale

antrenamentului sportiv. Bucureşti. Editura SemnE

5. Stroescu, A., Podlaha, R., 1974, Terminologia gimnasticii. Bucureşti.

Editura Stadion

6. Henriette A. H., 1983, Gimnastica ritmică sportivă. Bucureşti. Editura

Sport-Turism

7. Popescu, G., 2005, Impact aerobic. Bucureşti. Editura Elisavaros

8. Stornescu, G., 1987, Gimnastica de întreţinere. Bucureşti. Editura Sport-

Turism

9. Stoenescu, G., 1978, Gimnastica ritmică modernă. Bucureşti. Editura

Sport-Tursim

10. Scarlat, M. B., Scarlat, E., 2003, Educaţia fizică şi sport. Învăţământ

liceal. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică

11. Solomon, M., Grigore, V., Bedo, C., 1996, Gimnastica. Târgovişte,

Editura IMPEX

12. Tudusciuc, I., 1984, Gimnastica sportivă. Bucureşti. Editura Sport-Turism

Date post:	29-Nov-2015
Category:	Documents
Upload:	mihaelaivanciu
View:	328 times
Download:	5 times

Metodica_disciplinelor_gimnice.pdf

Documents