Metodă calitativă de cercetare

Balint CameliaUniversitatea Transilvania BraşovFacultatea de Psihologie şi Ştiinţele EducaţieiSpecializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi PreşcolarGrupa 1

Definiţie Scop Clasificare Avantaje Dezavantaje Metoda biografică în educaţie Bibliografie

În prezent, în literatura de specialitate se conturează două accepţiuni ale termenului de „metodă biografică”:

1. înţelesul clasic, de biografie socială, adică de analiză a biografiilor individuale sau de grup, ca metodă de a descrie şi explica realităţi şi fenomene socioumane;

2. activităţile şi procedeele prin care se construiesc, se compun de către autori, nu neapărat literali, biografiile unor oameni obişnuiţi sau a unor personalităţi.

Această metodă vizează strângerea cât mai multor informaţii despre principalele evenimente parcuse de individ în existenţa sa, despre relaţiile prezente între ele ca şi despre semnificaţia lor, în vederea cunoaşterii istoriei personale a fiecărui individ, atât de necesară în stabilirea profilului personalităţii sale.

Prin excelenţă, ea se concentrează asupra succesiunii diferitelor evenimente din viata individului, a relaţiilor dintre evenimente cauză şi evenimentele efect, dintre evenimentele scop şi evenimentele mijloc.

Tipurile mai semnificative de biografii sociale sunt (Chelcea, 1993):

După forma lor, biografiile sociale sunt:

! Ca şi în cazul altor tipologii,

criteriile se pot combina.

În biografii se relevă cum se împleteşte strâns traiectoria de viaţă personală cu micromediul social şi cu dimensiunile macromediului (instituţii sociale, schimbări politico-sociale).

Din biografii se pot desprinde strategiile şi consecinţele activismului actorului individual sau grupal asupra socialului.

Interacţiunile individ-grup-societate sunt redate ca procese temporale desfăşurate, de obicei, pe câteva decenii.

Biografiile individuale se pot constitui în cazuri tipice pentru ciclul vieţii sociale şi familiale, precum şi pentru problema generaţiilor.

Biografiile au mare valoare, cu deosebire în înţelegerea „din interior” a unor fenomene sociale majore, cum sunt migraţia, urbanizarea.

Dar chiar dintr-un punct de vedere mai specific - cel psihologic - biografiile individuale, convertite în studii de caz, au fost explorate şi exploatate în vederea descifrării evoluţiei proceselor cognitive şi afective, a judecăţilor şi comportamentului moral şi psihosocial în general, de savanţi precum J. Piaget, G.W. Allport, E. Erickson, B. Skinner.

În forma în care biografiile apar comunităţii ştiinţifice (şi marelui public) ele sunt afectate de intervenţia autorilor lor, atât la nivel de selectare a documentelor şi a combinării lor, cât şi la cel interpretativ.

Discursurile despre propria viaţă - autobiografii în sens larg - nu pot fi luate ca atare, ca total adevărate nici în calitatea lor de relatări despre reprezentările şi trăirile proprii. Aceasta din mai multe motive: subiectul minte deliberat; deformează realitatea (inclusiv cea subiectivă) sub efectul dezirabilităţii sociale; cercetări mai noi confirmă faptul că subiecţii au tendinţa -cel puţin în cultura euro-americană - de a-şi percepe şi evalua trecutul mult mai coerent decât a fost în realitate.

Caracterul distorsionant al comportamentelor, percepţiilor şi trăirilor subiective este mai accentuat în documentele despre care autorul lor ştie că pot deveni publice. Nici cele intime, despre care există convingerea (celui ce le-a scris) că nimeni nu le va citi, sau doar persoane de mare empatie, nu sunt însă ferite de efectele distorsionante ale mecanismelor de apărare a eului.

Pentru cercetător, o problemă o constituie şi accesul la documentele personale.

Fără conectarea biografiilor cu date statistice, cantitative, cel puţin din punct de vedere socio-antropologic, valoarea lor epistemică este discutabilă.

Metoda biografică nu este o metodă propriu-zisă de culegere sau prelucrare a datelor, ca şi apropiatul ei conceptual, studiul de caz, ea reunind metoda interviului nestructurat şi a analizei documentelor.

În educaţie, biografia se integrează în orele de consiliere ca o pedagogie a faptelor exemplare şi are relevanţă dublă: pune în evidenţă şi popularizează realizările de excepţie ale foştilor elevi ai şcolii reliefează realizările actuale ale elevilor, care s-au remarcat (cercuri de creaţie, olimpiade, concursuri etc.)

Chelcea, S., (1993), Dicţionar de sociologie (coord. C. Zamfir şi L. Vlăsceanu), Editura Babel, Bucureşti

Cosmovici, A., (1972), Metode pentru cunoaşterea personalităţii. Cu privire specială la elevi., Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Iluţ, P., (1997), Abordarea calitativă a socioumanului: concepte şi metode, Editura Polirom, Iaşi

Scârneci., F., (2007), Îndrumar de cercetare calitativă în ştiinţele socio-umane, Editura Universităţii Transilvania, Braşov

http://amarhan.edublogs.org/files/2007/12/metode-de cunoastere_demagister.pdf

http://www.actrus.ro/reviste/2_2004/r7.pdf