1. Semnificaia i obiectul de studiu al Merceologiei i expertizei mrfurilor nealimentare.Termenul de "expertiz" deriv din latinescul "experior" (a incerca, a proba) i are semnificaia de cercetare a unei probleme de ctre un specialist intr-un anumit domeniu. Scopul cercetrii este de a elucida unele chestiuni de fapt in faa unor organe judiciare sau in faa partenerilor unui contract. Expertiza folosete mijloacele tiinei i tehnicii pentru a furniza organelor judiciare, agenilor economici sau partenerilor in litigiu probe concludente pentru ca acetia s poat lua hotarari juste.

Expertiza se poate defini ca mijlocul de prob prin care, n baza unei cercetri metodice folosind procedee tiinifice, expertul aduce la cunotina organului care l-a mputernicit concluzii motivate tiinific cu privire la faptele pentru a cror elucidare sunt necesare cunotine specializate.*

Obiectul expertizei merceologice este stabilirea exact a calitii reale a loturilor de produse, in relaie cu condiiile, cauzele, locul i imprejurrile care au generat abateri de la calitatea prescris i contractat. Este necesar in toate cazurile in care pot s apar interpretri diferite ale unor informaii importante referitoare la produs; se apeleaz la expertiza merceologic pentru cercetarea i clarificarea unor probleme controversate sau aflate in litigiu, legate de comerul cu mrfuri, fie alimentare, fie nealimentare. Aadar, obiectul central i cel mai important al expertizei merceologice il constituie problemele legate de calitatea produselor.

Obiectivele concrete ale unei expertize merceologice pot fi unul sau mai multe din urmtoarele aspecte:

- identificarea unui produs sau al unui lot de produse

- stabilirea calitii unui produs i a concordanei acesteia cu normele tehnice

- aprecierea msurii in care calitatea unui produs a suferit modificri in raport cu starea iniial i reconstituirea calitii iniiale a produsului.

- stabilirea cauzelor care au determinat abaterea calitativ a unui produs, inclusiv problemele create de eventualele ambalaje necorespunztoare.

Conexiunea merceologiei cu alte tiine.

3.Metodele de cercetare ale mrfurilor nealimentare.Expertiza merceologic presupune o verificare retroactiv a calitii mrfurilor, adic reconstituirea faptelor atat din etapele circulaiei mrfurilor, cat i, dac este necesar, din fabricaia lor.

Metodele de investigare folosite in acest scop sunt metoda istoric, metoda observaiei i experimentului i metoda statistic.

Metoda istoric const in reconstituirea pe cale deductiv a parcursului unui produs in timp i spaiu, cu modificrile calitative negative care apar in acest timp. Reonstituirea parcursului produsului in timp i in

spaiu permite cunoaterea naturii i intensitii transformrilor suferite de produs pe acest parcurs, transformri care pot influena negativ calitatea produsului.

Metoda observaiei i experimentului constituie sursa cunoaterii tiinifice a calittii mrfurilor. Observaia se execut astfel incat s fie repetabil i s poat fi reconstituit teoretic. Experimentul trebuie s fie reproductibil.

Experimentul tiinific se deosebete de observaie prin aceea c in cazul experimentului procesul studiat este provocat, in condiii date, care trebuie s asigure reproductibilitatea.

In expertiza merceologic se utilizeaz metode de examinare organoleptic (analiz senzorial), metode de analiz fizic, fizico-chimic i instrumental, metode chimice de analiz, metode de analiz

microbiologic etc.

Metoda statisticii se folosete pentru prelucrarea numrului mare de date obinute prin observaie i experiment sau in alte faze ale expertizei .Metoda permite detectarea i eliminarea erorilor de msurare i a

subiectivismului inerent metodelor organoleptice precum i evaluarea calitii loturilor de produse pe baza rezultatelor obinute pe eantioane.2. Politica de protecie a consumatorilor pe plan naional i internaional.

5.Tipuri de clasificri i codificri ale mrfurilor.Abordarea in scopuri practice a multimii marfurilor, in continua diversificare, a determinat intensificarea preocuparilor pentru elaborarea unor sisteme de clasificare, potrivit cerintelor specifice ale unui domeniu sau altul de activitate.

Pe masura dezvoltarii industriei si comertului, cresterii nivelului si importantei schimburilor internationale, introducerii pe scara larga a informaticii in practica economica, aceste sisteme de clasificare au fost continuu perfectionate, in directia asigurarii unei mai bune corelari cu structura productiei si a comertului, cu cerintele statistice, vamale si de alta natura.

In prezent, in practica economica se utilizeaza o mare diversitate de clasificari ale produselor. Pentru facilitarea analizei lor le putem grupa in clasificari sistematice, nesistematice si combinate.

Clasificarile sistematiceasigura ordonarea produselor pe categorii relativ omogene, pe baza unor criterii, stabilindu-se un sistem de relatii intre categoriile constituite. Majoritatea clasificarilor sistematice elaborate sunt clasificari ierarhice, cu structura arborescenta, pe trepte (niveluri) de detaliere (agregare), intre care exista relatii de subordonare: treptele superioare se obtin prin agregarea celor inferioare, derivate din ele.

Gruparile (categoriile) de produse corespunzatoare acestor trepte au o mare diversitate de denumiri (diviziune, sectiune, grupa, clasa). Continutul lor difera, de asemenea, semnificativ pentru acelasi nivel de agregare, de la o clasificare la alta, pentru aceleasi produse.

Inclasificarile nesistematiceprodusele sunt cuprinse in ordinea aparitiei lor, fara sa se tina seama, deci, de categoriiinrudite de produse.

Clasificarile combinateasigura ordonarea produselor pe un anumit numar de categorii omogene, in cadrul carora se realizeaza, in continuare, clasificarea nesistematica a elementelor componente.

2. Principalele sisteme de codificare a marfurilor utilizate in comertul international

Diferitele tipuri de clasificari ale produselor sunt asociate cu sisteme de codificare specifice.

Coduleste o combinatie de 4 elemente simbolice prin care se reprezinta o informatie. Aceste elemente pot fi litere (cod alfabetic), cifre (cod numeric) sau litere si cifre (cod alfanumeric).

Codificarea reprezinta operatiunea de transformare in cod a elementelor definitorii ale unor obiecte, servicii, fenomene etc.

Relatia dintre clasificari si codificari este definita de gradul de interdependenta sau de suprapunere a acestora.

Principalul obiectiv al codificarii, care determina si functia sa de baza, este identificarea. In cazul in care preia si semnificatii ale relatiilor existente intre elementele multimii, el indeplineste si functia de reprezentare a clasificarii.

In cazul clasificarii sistematice, utilizate in practica economica, codificarea este dependenta de ordonarea multimii produselor pe categorii, suprapunandu-se functia de identificare a codului cu functia sa de reprezentare a clasificarii.

Utilizarea eficienta a unui asemenea sistem de codificare presupune o structura unitara a criteriilor de clasificare si stabilirea unui numar optim de niveluri de detaliere, pentru a nu se ajunge la un cod de lungime mare.

In cazul clasificarii nesistematice, produsele se identifica, printr-un cod secvential, acordat in ordinea numerelor naturale. Solutia prezinta avantajul unui cod de lungimea mica, datorita utilizarii tuturor combinatiilor posibile ale caracterelor numerice.

Prezinta, insa, dezavantajul ca reprezentarea codificata nu poate sugera nici o informatie asupra categoriei din care face parte produsul.

Clasificarile combinate utilizeaza un sistem de codificare ierarhizat secvential, codul avand o zona de ordonare corespunzatoare clasificarii ierarhice, urmata de o zona secventiala. Deci, functia de identificare a codului este combinata partial si cu functia de clasificare. Lungimea codului este cu atat mai mare, cu cat clasificarea cuprinde un numar mai mare de niveluri de detaliere. In aceasta varianta se urmareste gasirea unui raport optim intre zona de clasificare si zona secventiala a codului.

In conditiile proliferarii unei mari diversitati de clasificari de acest fel, a devenit necesara gasirea unor solutii de uniformizare a lor pe plan mondial, obiectiv atins prin elaborarea sistemelor Codul universal al produselor (Universal Product Code UPC) si Codul european al articolelor (European Article Numbering EAN).

Ambele sisteme utilizeaza codificarea cu bare.

Codul cu bareeste o modalitate de reprezentare grafica a caracterelor numerice sau alfanumerice prin alternarea unor bare de culoare inchisa cu spatii albe de dimensiuni definite.

Tehnologia codului cu bare se bazeaza pe recunoasterea acestor combinatii de bare si spatii, cu ajutorul unor echipamente informatice specializate. Acest proces a fost facilitat de modernizarea rapida a echipamentelor informatice (hardware) si mai ales de progresele realizate in domeniul software-ului. Astfel, de la procedeul electrostatic de citire a codurilor, simbolizate prin purtatori de date cu cartele sau taloane perforate, s-a ajuns la lectura magnetica si, in final, la metoda citirii optice, care sta la baza sistemelor perfectionate de culegere a informatiilor cuprinse in coduri. Dintre acestea, sistemul scanner de prelucrare a informatiei comerciale la marfuri s-a extins cu rapiditate. Scanner-ul este un echipament informatic cu ajutorul caruia se citesc prin metoda lecturii optice, datele codificate si simbolizate prin codul cu bare.

Elementele de baza ale sistemului de codificare cu bare sunt: simbolizarea (tipul codului), metoda de imprimare, echipamentul de imprimare, cititul optic si decodificatorul.

a)Tipuri de coduri.Pentru denumirea acestora, in standardele romane se utilizeaza termenul desimbolizari. Regulile specifice fiecarei simbolizari au, denumirea standardizata despecificatii de simbolizare.

Standardul european EN 796 Coduri cu bare, elaborat de Comitetul European de Standardizare (CEN) prevede 18 simbolizari (tipuri de coduri), carora le-a atribuit cate un identificator de simbolizare. Au fost elaborate standarde pentru urmatoarele tipuri de coduri: Codul 39, Codul 128, Codul EAN-UPC, Interleaved 2 of 5 si Codabar. Toate acestea au fost preluate ca standarde romane, de Comitetul Tehnic CT 300 Coduri cu bare.

Tinand cont de sistemul de codificare a informatiilor, exista doua categorii de coduri cu bare:

coduri cu bare liniare, in care informatia este codificata pe o singura directie, de regula pe orizontala;

coduri cu bare bidimensionale, in care informatia este codificata atat pe orizontala, cat si pe verticala.

Codurile bidimensionale au o capacitate mai mare de cuprindere, comparativ cu cele liniare.

Toate tipurile de coduri mentionate anterior sunt coduri liniare. In functie de caracteristicile sirului de caractere pe care-lcodifica, deosebim mai multe tipuri de asemenea coduri:

coduri numerice, care pot reprezenta numai cifre (de exemplu codurile EAN si UPC);

coduri alfanumerice, care pot reprezenta atat cifre cat si litere (de exemplu codul 128 si codul 39);

coduri cu lungime fixa, care pot reprezenta siruri cu un numar fix de elemente (de exemplu codul EAN, care poate reprezenta numai un sir numeric de 8 sau 13 elemente);

coduri cu lungime variabila, care pot reprezenta siruri continand un numar variabil de elemente (de exemplu codul 128 si codul 39).

Indiferent de varianta lor, codurile liniare au aceeasi structura generala, caracterizata prin urmatoarele elemente:

-dimensiunea (modulul) reprezinta latimea barei sau a spatiului cel mai ingust. Este o caracteristica foarte importanta a simbolizarii, de care depinde lungimea codului, siguranta de citire si, uneori, inaltimea codului;

-zona libera este o zona de margine neimprimata, la majoritatea tipurilor de coduri avand o latime de minimum 10 x dimensiunea codului, dispusa la inceputul si la sfarsitul codului cu bare. Asigura o citire corecta, prin evitarea erorilor datorate unor semne grafice aflate in vecinatatea codului;

-elementele de start si de stop sunt, de fapt, combinatii specifice de bare si spatii, cu care incepe, respectiv se termina codul cu bare. Acestea permit echipamentului de citire-decodare sa identifice inceputul si sfarsitul codului, precum si sensul de citire;

-codul in clar (linie de interpretare) reprezinta corespondentul codului cu bare, format din caractere lizibile de om. Prezenta lui, alaturi de codul cu bare, este obligatorie. Acest cod permite introducerea manuala, in sistemul informatic de prelucrare, a codului produsului, in cazul in care, din diferite motive, nu este posibila citirea automata;

-caracterul de control (cifra de control) serveste pentru depistarea eventualelor erori si se bazeaza pe un algoritm specific fiecarui tip de cod. In unele cazuri, cunoscand aceasta cifra se poate reconstrui codul deteriorat.

b)Metoda de imprimare a codului cu bare. Metoda de imprimareeste foarte importanta pentru mentinerea caracteristicilor codului, in conditiile diferite de mediu in care sunt transportate sau depozitate produsele. In prezent, sunt in curs de elaborare standarde europene referitoare la urmatoarele aspecte: tehnologia de imprimare a codului, cerneala si culorile utilizate, materialul din care sunt confectionate etichetele, pozitia etichetei pe ambalaj. Codurile cu bare pot fi aplicate:

-pe ambalajul produsului;

-pe etichete, care se aplica pe ambalaj;

-prin etichetare la locul ambalarii produsului.

c)Metode de citire a codului cu bare.Citirea codului cu bare se realizeaza cu ajutorul unui echipament electro-optic, care permite masurarea parametrilor luminii reflectate si transformarea acestor informatii in semnale care pot fi prelucrate de decodor. In prezent se utilizeaza doua tipuri de cititoare:

-creionul optic, care se deplaseaza de operator de-a lungul codului;

-cititoare cu laser, care permit o citire omnidirectionala, independenta de viteza si uniformitatea miscarii de parcurgere a codului. Acestea pot fi mobile sau fixe. Cele fixe sunt conectate la casele de marcat, in punctele de vanzare.

Codul universal al produselor (UPC)

In anul 1970, in SUA, a fost infiintat Consiliul pentru codificarea produselor. In 1972 Consiliul a recomandat adoptarea unui sistem unitar de codificare, denumit Codul universal al produselor (Universal Product Code UPC).

Acest sistem se bazeaza pe un cod cu 12 caractere numerice; prima cifra reprezinta o cheie a clasificarii (key number), cinci cifre identice identifica producatorul, urmatoarele cinci cifre produsul si ultima este cifra de control.

Prima cifra reprezinta: 0 produse de bacanie si coloniale; 2 produse de cerere neuniforma; 3 produse cosmetice si farmaceutice; 4 produse nealimentare, solduri.

Codul european al articolelor (EAN)

In anul 1974 au fost examinate sistemele existente la acea data (UPC, Gencod francez, BAN-L german), elaborandu-se un sistem de clasificare si codificare, denumit Codul european al articolelor (European Article Numbering EAN). Acest sistem a fost astfel conceput incat sa fie compatibil cu UPC si sa includa si sistemele folosite in Franta si Germania.

Sistemul EAN se bazeaza pe un cod cu 13 caractere numerice, cu urmatoarea semnificatie: primele doua reprezinta tara de origine (de exemplu: Belgia = 54, Franta = 30-37, Germania = 40-42, Japonia = 49, Anglia = 50, Tarile de Jos = 87, etc.), cinci cifre identifica producatorul, cinci cifre produsul si ultima este cifra de control.

Pentru coordonarea aplicarii sistemului EAN, in anul 1977 a fost infiintata Asociatia europeana a codificarii articolelor, cuprinzand initial, reprezentanti ai producatorilor si comerciantilor din Austria, Belgia, Danemarca, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda si Suedia. Aceasta asociatie denumita incepand cu anul 1981 International Article Numbering Association EAN urmareste respectarea unor principii de baza, in vederea asigurarii compatibilitatii sistemelor nationale de codificare a produselor.

Utilizand un cod nesemnificativ, usor de manipulat, sistemul EAN este deosebit de flexibil, cu capacitate mare de cuprindere (circa 10 miliarde de produse).

Pentru rezolvarea eficienta a cerintelor informatice proprii ale intreprinderilor comerciale, prin folosirea codului adaptat lecturii scanning, a fost implementat procedeul simbolizarii interne, fara modificarea sistemului EAN. Printr-o conventie internationala, o parte din cifrele rezervate pentru codificarea tarilor intervalul 20-29 au fost atribuite unei anumite tari sau regiuni geografice, pentru necesitatile interne ale intreprinderilor comerciale. Aceste cifre se utilizeaza pentru codificarea produselor proprii sau a celor necodificate de catre producatori. Lungimea totala a codului este, in acest caz, de 8 cifre, existand, posibilitatea adoptarii unui cod de lungime mai mare, fara a depasi 13 caractere, corespunzatoare EAN 13. Codul de identificare a produsului poate fi, in acest caz, un cod semnificativ, corespunzator unei clasificari sistematice a marfurilor respective.

Utilizarea sistemului EAN asigura o serie de avantaje, atat pentru producatori cat si pentru comercianti si consumatori, prin facilitarea urmaririi si gestionarii rapide a produselor pe intregul lant de distributie.

Prin intermediul acestui sistem, producatorii se pot informa operativ in legatura cu modificarile care apar in desfacerea produselor, ceea ce le asigura posibilitatea adaptarii rapide la cerintele pietei.

Pentru comercianti, sistemul EAN asigura gestionarea mai eficienta a stocurilor, existand posibilitatea cunoasterii, in orice moment, a situatiei stocului pentru fiecare produs, care poate fi, astfel, reinnoit operativ.

Pentru client, utilizarea sistemului EAN reduce foarte mult timpul de asteptare la casele de marcat. Prin citirea automata a codurilor el obtine un bon, pe care sunt trecute in mod clar denumirea exacta si pretul pentru fiecare produs achizitionat, fiind exclusa posibilitatea aparitiei unor erori.

In prezent, sistemul EAN este aplicat intr-o serie de alte domenii, printre care cel administrativ, bancar. In varianta EAN-13 este utilizat pentru codificarea publicatiilor, fiind acceptat ca alternativa la sistemele internationale recunoscute si anume ISBN pentru carti si ISSN pentru publicatii.

Alte tipuri de coduri cu bare

Pe langa sistemele EAN si UPC, in practica economica se utilizeaza si alte tipuri de coduri cu bare, care permit codificarea informatiilor numerice sau a celor alfanumerice.

Ele pot fi grupate in sisteme de simbolizare continue si discontinue.

Codul 39este primul sistem de simbolizare alfanumerica, discontinuu, in care fiecare caracter este compus din noua elemente (bare si spatii), dintre care trei sunt mai late.

Acest cod este utilizat pe scara larga in industrie, de catre asociatii profesionale, pentru satisfacerea unor necesitati specifice.

Codul 93este un sistem de simbolizare continuu, in care fiecare caracter este reprezentat prin noua module, repartizate pe trei bare si spatii. Are doua cifre de control (C si K), asigurand obtinerea unei densitati mari de caractere. Acest cod permite reprezentarea celor 128 de caractere ale normei ASCII.

Codul 128este un sistem de simbolizare continuu, utilizat pentru reprezentarea caracterelor .Fiecare caracter este simbolizat printr-un ansamblu de 11 module, repartizate pe trei bare si trei spatii. Are o cifra de control, asigurand obtinerea unei densitati mari de caractere.

CODABARreprezinta un sistem de simbolizare discontinuu, care permite reprezentarea a 16 caractere (zece caractere numerice si sase caractere speciale). Fiecare caracter este simbolizat cu ajutorul a sapte elemente (patru bare si trei spatii).

Sistemul japonez de codificare Calra

In Japonia s-a pus la punct un sistem de codificare, optic descifrabil, denumit codul Calra cu capacitate mai mare de cuprindere decat sistemul EAN si mult mai ieftin.

Codul Calra este alcatuit din siruri de patrate, fiecare fiind divizat in alte patru patrate, carora le corespunde un numar: 1, 2, 4 sau 8.

Pentru simbolizarea diferitelor coduri numerice se alterneaza, in anumite variante, patratele albe cu cele negre. Un grup de zece patrate poate reprezenta peste un trilion de combinatii numerice, mult mai multe decat codul cu bare EAN.

Codul Calra este mai usor de citit de dispozitivul scanner. Codul poate fi aplicat si pe etichete speciale, direct la locul de vanzare. Tiparirea lui este mult mai ieftina comparativ cu codul cu bare.6.Proprietile consumiste care condiioneaz utilitatea mrfurilor:gruparea i caracteristica general a grupelor (proprietile sociale, funcionale, ergonomice, estetice, de fiabilitate, de securitate, ecologice etc.) .Marfurile de larg consum se produc in rezultatul unor procese tehnologice ce si se realizeaza in sfera de comert pentru a satisface cerintele impuse. Ele trebuie sa corespunda necesitatilor sociale si culturale a consumatorilor, sa le asigure securitatea lor, necesitatile biologice s.a.In corespundere cu aceste proprietati sunt alcatuite grupe de proprietati consumiste si indicatori de calitate a marfurilor.Acesata clasificare desi e conventionala, dar e necesara pentru analiza calitatii marfurilor si sinteza actului final de calitate.Precautam fiecare grupa de proprietati.Proprietati sociale a marfurilor caracterizeaza totalitatea marfurilor de larg consum necesare pentru satisfacerea cerintelor consumatorilor. Aceste proprietati contin doua grupe mari de cerinte, care iau in consideratie specificul acestor grupe.Grupa de marfuri alimentare aceasta grupa se caracterizeaza prin valoarea nutritiva a produselor ce arata valoarea de utilitate a unuia sau altuia produs. Valoarea nutritiva a alimentelor are urmatoarele laturi: Valoarea organoleptica, ce se caracterizeaza prin actiunea alimentelor asupra organelor de simt a omului: gust, miros, culoare, consistenta s.a. Valoarea energetica, se manifesta prin aportul de substante ce livreaza energia necesara omului: acestea sunt glucidele (18kj/g), proteine (18kj/g) si lipidele (33kj/g). Valoarea biologica care este prezentata prin aportul de substante ce regleaza metabolismul. Acestea sunt vitaminele, substantele minerale, aminoacizii. Securitatea alimentara; Gradul de asimilare; Gradul de degradare.Grupa de marfuri industriale aceste proprietati ne permit a aprecia necesitatea sociala a acestor marfuri, structura lor sortimentala si posibilitatea lor de a satisface necesitati. Proprietatile se caracterizeaza prin anumiti inidicatori ai marfurilor. Acesti indicatori se divizeaza in 2 grupe:1. Indicatorii de adresa sociala si de necesitate sociala a marfurilor;2. indicatorii corespunderii marfurilor cerintelor sociale.Prima grupa de indicatori ne permit de a aprecia in ce masura merfurile produse sau realizate corespund necesitatilor unui anumit grup de consumatori, care este situatia pe piata in ceea ce priveste satisfacerea consumatorilor, cit de apte sunt necesitatile, preturile si posibilitatile acestor grupuri de oameni de a le achita.Indicatorii corespunderii marfurilor cerintelor sociale ne arata in ce mod marfurile preconizate vor putea satisface necesitatile consumatorilor in plan social si sortimental, precum si legatura lor cu alte grupuri de marfuri ce intra in acest grup functional. In aceasta grupa de indicatori se mai include si indicatorii de uzura morala, care caracterizeaza termenul de folosire a acestor marfuri, fiind limitat de posibilitatea aparitiei unor marfuri identice, dar cu unele proprietati mai superioareProprietatile functionale permit a determina ce cerinte ale consumatorului poate satisface marfa data si in ce masura in comparatie cu alte marfuri analogice. Proprietatile functionale se caracterizeaza printr-un grup de indicatori functionali: indicatorii de perfectiune a indeplinirii principalelor functii; indicatorii de universalitate a folosirii marfurilor; indicatorii perfectiunii indeplinirii operatiilor auxiliare.Indicatorii din prima grupa caracterizeaza posibilitatile de a indeplini principalele functii in calitate de obiect de consum. Acesti indicatori sunt prezentati de urmatorii: indicatorul utilizarii productive a marfii; indicatorul eficacitatii utilizarii; indicatorul de indeplinire a functiilor la etapele principale de utilizare.Acesti indicatori se folosesc pentru aprecierea calitatii aparatelor de menaj, de pilda: timpul de separare a rufelor, cantitatea de rufe la o singura spalare etc.Indicatorul de eficacitate a folosirii se foloseste pentru aprecierea calitatii marfurilor simple ce nu indeplinesc functii tehnice, de pilda eficacitatea impermeabilului la protejarea de apa, sau cantitatea si calitatea de materiale textile la folosirea foarfecii etc.Indicatorul de indeplinire a functiilor la etapele de functionare e utilizat pentru a analiza eficacitatea etapelor de spalare a rufelor in masina de spalat (spalatul, clatitul, stoarcerea etc)Indicatorul perfectiunii indeplinirii operatiilor auxiliare caracterizeaza diapazonul de conditii si posibilitatile de a manipula cu marfurile la etapele ce precedeaza sau faciliteaza indeplinirea functiilor de baza. De pilda: comoditatea transportarii, a pregatirilor pentru exploatare.Acest indicator contine asa caracteristici cum ar fi:1. Indicatorul de pregatire a utilajului, instalarea lui pe suport, reglarea diafragmei etc.2. indicatorul perfectiunii deservirii si conducerii. De pilda timpul si regulamentul executarii operatiilor de conectare a CD urilor, taria sunetelor, stereofonia.3. indicatorul de executare a operatiilor finale. De exemplu pregatirea aspiratorului de praf pentru pastrare dupa lucru: strangerea cablului, deconectarea si ambalarea tuburilor, curatarea aspiratorului de praf etc.Proprietatea sigurantei marfurilor la exploatare. Aceste proprietati sunt foarte apropiate de proprietatile functionale fiindca determina posibilitatile indeplinirii functiilor obiectului in tot timpul termenului de functionare. Ele arata:- se pastreaza parametrii principali ai obiectului in termenul de functionare;- va functiona obiectul permanent in timpul termenului de pastrare;- longevivitatea;- posibilitatile de reparatie;- posibilitatile de functionare in timpul pastrarii transportarii.Proprietatile ergonomice a marfurilor se caracterizeaza prin indicatori ergonomici. Aceste proprietati asigura comoditatea expluatarii obiectului, optimizarea sarcinilor fizice si psihice a omului ce sunt legate de obtinerea efectului necesar. Indicatorii ergonomici se divizeaza in indicatori compusi ce arata:- comoditatea operarii cu o marfa simpla pentru indeplinirea functiilor principale si secundare;- comoditatea conducerii unui aparat compus din punct de vedere tehnic;- legeritatea insusirii de catre consumator a posibilelor manipulari cu marfa (obiectul). Precautam acesti indicatori pe rind:Indicatorul complex de comoditate a operarii cu marfa pentru indeplinirea functiilor principale si secundare. Indicatorul ia in consideratie manipularii cu obiectul in procesul de exploatare (de pilda cu aparatul de barbierit in procesul barbieririi sau cu instrumentele de lacatuserie in timpul lucrului). Alta actiune a indicatorului este analiza comoditatii controlului procesului functional (de pilda determinarea nivelului de finisare a produsului in mixer).Indicatorul urmareste comoditatea transportarii marfurilor si comoditatea pregatirii alimentului spre folosinta. De pilda comoditatea transportarii televizorului din magazin si in interiorul acestuia, sau comoditatea conectarii masinii de spalat de reteaua de apa si canalizare. Indicatorul arata comoditatea de regula si optimizare a aparatului (de pilda televizorul), comoditatea montarii sau demontarii lui, comoditatea indeplinirii lucrarilor de deservire a aparatelor (ungerea etc).Indicatorul complex a comoditatii conducerii cu un aparat compus din punct de vedere tehnic permite analiza comoditatii cu manivelele de conducere la conectarea aparatului (televizorului), comoditatii de manipulare in timpul functionarii (masinii de cusut), comoditatea controlului (procesul in timpul functionarii).Indicatorul complex legeritatii insusirii consumatorului posibilelor manipulari cu marfa ia in consideratir usurinta cu care consumatorul insuseste posibilitatile potentiale a aparatului si manipularile de conducere, reglare (de pilda video casetofonul, aparatul de filmat). Toti acesti indicatori ergonomici complexi scot in evidenta posibilitatile marfurilor de a folosi cat mai comod obiectele comercializate, si anume:- concordanta dintre obiectele de comercializare si masa, forma corpului uman;- corespunderea obiectului cu posibilitatile de reactie, cu puterea, energia si posibilitatile de percepere umane;- corespunderea obiectelor cu posibilitatile organelor auditive, vizuale, gustative cu posibilitatile de a insusi unele manipulari, cu temperatura, umiditatea si alte conditii umane

7.Definirea, rolul i importana activitii de standardizare n activitile comerciale.Standardizarea se definete ca aciunea de stabilire a unor regului in scopul realizrii ordinii intr-un domeniu dat, in avantajul i consensul tuturor celor interesai. Standardizarea reprezint activitatea de elaborare a unor documente de referin care cuprind soluii ale unor probleme tehnice i comerciale cu carcter repetitiv, pentru obinerea unei economii de asamblu, respectand cerinele funcionale i cele de securitate.

Standardul este un document stabilit prin consens i aprobat de un organism recunoscut, care furnizeaz, pentru utilizri comune i repetate, reguli, linii directoare, sau caracteristici pentru activiti sau rezultatele lor, garantand un nivel optim de ordine intr-un context dat.

In prezent sunt supuse standardizrii domenii care acoper practic toate sferele de activitate uman. Standardele abordeaz diferite aspecte caracteristice domeniului respectiv cum sunt terminologia, clasificri, simboluri i codificri, uniti de msur, tipizarea unor elemente ale produselor, calitatea i modul de verificare a calitii, prescripii de marcare, ambalare, depozitare, transport etc.

Standardele de calitate emise pentru diferite produse ori grupe de produse standardele de produse - cuprind in general urmtoarele informaii (funcie i de natura produsului respectiv): generaliti (titlul,

instituia care a elaborat standardul, simbolul i numrul, clasificarea alfanumeric, o prezentare a domeniului la care se refer, definirea noiunilor care intervin in text), condiii tehnice pentru produsele respective, reguli de verificare a calitii pe loturi, metode de analiz, ambalare i

marcare, depozitare i transport, garanii.

Standardele sunt documente cu caracter tehnico- juridic, prin care se prescriu norme unitare referitoare la nivelul caracteristicilor unui produs precum i mijloacele prin care s se exprime, s se verifice i s se menin aceste caracteristici. In acest fel, standardele se constituie in cele mai importante specificaii in raport cu care se stabilete nivelul calitativ al produsului la care se refer i, ca atare, elemente de referin in expertiza calitatii mrfurilor.

Un standard nu conine neaprat toate prevederile necesare pentru contractare. Utilizatorii standardelor trebuie s se asigure c sunt in posesia ultimei ediii i a tuturor modificrilor standardului respectiv.

Aplicarea standardelor devine obligatorie prin efectul unei legi cu caracter general, sau printr-o referin exclusiv dintr-o reglementare.

Reglementarea este un document emis de o autoritate i care conine reguli cu caracter obligatoriu.

3. Scopul, sarcinile i subiectele activitii de standardizare.

9.Clasificarea standardelor: Categorii i tipuri de standarde - coninutul, domeniile i nivelul de aplicare.Datorita sortimentului bogat de produse si servicii pe care productia le ofera consumatorilor, s-a simtit nevoia ca acestea sa fie sistematizate pe baza anumitor criterii.

Directiile principale de care s-a tinut cont la clasificarea marfurilor, atata pe plan national cat si international, au fost: - asigurarea aplicabilitatii in practica a sistemelor elaborate si fundamentarea stiintifica a clasificarii produselor.

Clasificarea produselor se face pe baza unui cod, care reprezinta un ansamblu de reguli conventionale ce permite reprezentarea unei informatii prin combinarea unor elemente simbolice redate cu ajutorul literelor (cod alfabetic), cifrelor (cod numeric), sau prin litere si cifre (cod alfa-numeric).

1.Sisteme de clasificare si codificare a produselor

Codificarea produselor a parcurs mai multe etape, care au dus fiecare la aparitia anumitor sisteme de codificare. Astfel:

a) Codul scurt de lucru, compus din 5-6 cifre, plus cifra de control. Acest cod se aplica numai unei intreprinderi, sau unui grup restrans de intreprinderi. Este putin utilizat, deoarece cu el nu se poate face o descriere amanuntita a produsului si nu se poate urmari usor la nivel macroeconomic, un anumit produs;

b) Codul zecimal, denumit in practica "codul de nomenclator", format din 8-11 cifre corespunzatoare sectoarelor comerciale si produselor ca atare. Aceste cifre au devenit insuficiente prin dezvoltarea si diversificarea produselor, motiv pentru care s-a extins la 15-18 cifre, ceea ce a facut totodata dificila prelucrarea datelor;

c) Codul universal al produselor, UPC, (Universal Product Code), care a fost introdus in SUA in anul 1973. Acesta contine 12 caractere, din care prima cifra reprezinta o cheie proprie UPC (key number), respectiv sistemul intern american utilizat la numerotarea produselor. Urmatoarele 5 cifre identifica producatorul, urmatoarele 5 marfa, iar ultima cifra este de control;

d) Codul european al articolelor, EAN, (European Article Numbering). Acesta a fost adoptat pentru tarile europene, tot in anul 1973. Se bazeaza pe un cod cu 13 caractere, care au urmatoarea semnificatie: primele doua sau trei cifre indica tara in care se gaseste inregistrat producatorul, 5 cifre indica furnizorul, 5 cifre codul de produs, iar ultima cifra este cifra de control. Sistemul EAN este asemanator sistemului UPC.

Coordonarea aplicarii acestui sistem la nivel european este asigurata de Asociatia europeana a codificarii produselor, cu sediul la Bruxelles, care urmareste asigurarea compatibilitatii sistemelor nationale de codificare.

Comunitatea Economica Europeana a adoptat sistemul EAN, care este asemanator si compatibil cu sistemul UPC utilizat in SUA.

Ca simboluri, codurile EAN si UPC utilizeaza codul cu bare. Barele au grosimi variabile, alternante intre ele, culoare inchisasi se aplica pe un fond deschis. Sub bare sunt cifrele codului produsului. Sistemul de codificare EAN are mai multe versiuni:

-EAN l2 la care codul este format din 12 cifre. Cu aceasta versiune de cod se pot identifica 9999 producatori, iar la fiecare dintre acestia se pot codifica 99999 produse. Producator se considera firma sub a carei marca apare produsul pe piata si care controleaza ambalarea si etichetarea produsului, chiar daca nu el este acela care a lansat produsul pe piata.

-EAN 8, la care codul este format din 8 cifre. Se foloseste atunci cand spatiul pe care urmeaza a se trece codul, este prea mic si nu corespunde normativelor in vigoare (spatiul necesar codului depaseste 25% din suprafata tiparita a etichetei, suprafata tiparita de pe produs sau ambalaj este mai mica de 3 cm). Necesitatea si oportunitatea aplicarii sistemului de codificare EAN 8, este decizionata de Centrul National de Codificare.

e) Codul ISBN, utilizat la codificarea articolelor de papetarie (carti, caiete)

f) Codul Calra, (folosit in Japonia), care se bazeaza pe matematica elementara. El este format dintr-o caseta divizata in 4 patrate, in fiecare patrat este inscrisa o anumita cifra, iar codul se obtine prin innegrirea unora dintre casete si totalizarea sumelor ramase in casetele neinnegrite. Se obtin in final cifre intre 0-9, la care se adauga litere (in ordinea alfabetica) care reprezinta caseta a carei cifra s-a obtinut prin adunarea cifrelor din patratele respective.

Avantajele acestui cod sunt:

-un grup de 10 casete permite peste un trilion de combinatii numerice;

-se obtine un volum de informatii mai mare;

-casetele Calra se pot aplica si manual, spre deosebire de codul cu bare care trebuie imprimate pe produs sau pe ambalajul acestuia;

-blocul de imprimat pentru codul liniar cifric este mai scump decat cel

pentru casetele Calra.

g) Codul international Data Matrix (folosit in Florida), raspunde mai mult cerintelor actuale de codificare, deoarece permite obtinerea unui numar mare de informatii, intr-un spatiu restrans. De exemplu, daca intr-un spatiu de 25 mm, codul cu bare contine 8-12 caractere numerice, codul Data Matrix, intr-un spatiu de 13 mm, permite inscrierea a 500 de caractere. Ca aspect, codul Data Matrix seamana cu o tabla de sah, cu patrate minuscule, de aceeasi dimensiune, care prin innegrire diferita permit citirea codului produselor respective.10Esena, sarcinile i tipuri de expertize merceologice.Expertiza cantitativ aprecierea caracteristicilor cantitative ale mrfurilor de ctre experi n cazurile cnd este imposibil de a utiliza metode de msurare i/sau n cazurile cnd trebuie de confirmat veridicitatea rezultatelor msurrilor efectuate de ctre o parte independent.

Cel mai des, expertiza cantitativ se efectueaz la recepia mrfurilor dup cantitate i n cazurile cnd apar divergene ntre furnizor i cumprtor cu privire la diferenele dintre cantitatea indicat n documentele de nsoire a mrfurilor i cantitatea de mrfuri recepionat. Acest tip de expertiz mai poate fi petrecut n cazurile cnd este imposibil sau foarte complicat de a efectua msurarea mrfurilor prin metode obinuite care poate duce la modificri cantitative sau calitative.

La efectuarea expertizei cantitative experii se conduc dup Instruciunea cu privire la desfurarea expertizei mrfurilor de ctre experii Camerei de Comer i Industrie a Republicii Moldova din 25.12.2003.

Expertiza cantitativ se petrece la dispoziia scris de ctre Direcia Expertize marfare a Camerei de Comer i Industrie a Republicii Moldova emis n baza cererii comand a expertizei.Expertul, nainte de nceperea efecturii expertizei cantitative trebuie s studieze toate documentele necesare: contractele de vnzare-cumprare, documentele ce nsoesc marfa .a.

n cazul petrecerii expertizei cantitative a mrfurilor de import expertul trebuie s atrag atenia la unitile de msur a mrfurilor i n cazul n care mrfurile snt exprimate n uniti naionale de msur, ele trebuie s fie recalculate n unitile Sistemului Internaional.

Dac documentele snt ndeplinite ntr-o limb strin pe care expertul nu o cunoate, se efectueaz traducerea acestora n limba de stat.

La petrecerea expertizei cantitative se efectueaz determinarea masei brute, nete i a ambalajului. Nu se admite determinarea aproximativ a cantitii mrfii.

Masa brut reprezint masa sumar a mrfii i ambalajului i poate fi apreciat prin cntrirea tuturor unitilor de ambalaj din lotul de marf sau prin nmulirea masei brute medii a fiecrei uniti de ambalaj cu cantitatea total din lot.

Masa net reprezint masa mrfii fr ambalaj. Masa nat a mrfurile neambalate se apreciaz prin cntrire, iar a celor ambalate cu ajutorul urmtoarei formule:

Mn = Mb Ma,

unde:

Mn masa net;

Mb masa brut;

Ma masa ambalajului.

Odat cu cntrirea unitilor de ambalaj se efectueaz i aprecierea masei ambalajului conform marcrii de pe etichete.

Petrecnd expertiza cantitativ a mrfurilor ambalate, expertul trebuie s ia n considerare faptul c pe parcursul transportrii i pstrrii masa ambalajului poate suferi modificri.

Pentru aprecierea diferitor indici cantitativi a mrfurilor se folosesc diferite metode:

- metode directe de msurare se bazeaz pe utilizarea instrumentelor, mijloacelor i utilajelor ce permit obinerea unor valori exacte a indicilor evaluai (cntrirea, msurarea dup lungime, volum .a.).

- metode indirecte de msurare - se bazeaz pe obinerea valorii indicelui evaluat prin calculul matematic din relaiile de interdependen dintre indicii de calitate evaluai direct.

Msurarea mrfurilor poate fi : prin sondaj sau integral. Msurarea integral se utilizeaz pentru mrfurile neambalate i pentru mrfurile ambalate, dar fr masa fixat, a volumului sau lungimi pe fiecare unitate de ambalaj. Msurarea prin sondaj se folosete pentru mrfurile ambalate cu aceeai mas fixat pe toate ambalajele lotului de mrfuri. Expertul apreciaz mrimea probei, care trebuie s fie nu mai mic dect cea indicat n documentele normativ-tehnice sau contractelor de vnzare-cumprare.

La identificarea neajunsurilor expertul trebuie s verifice prezena mrfurilor n fiecare unitate de ambalaj, nebazndu-se numai pe informaia indicat pe marcare.

n caz de modificare a cantitii mrfurilor ambalate expertul trebuie s atrag atenia la starea ambalajului, care se apreciaz dup aspectul exterior, iar n caz de necesitate i dup starea pereilor interni a ambalajului. n afar de aceasta se atrage atenia la prezena tampilelor, plombei i la posibilitatea de a sustrage marf fr a deteriora ambalajul.

Expertiza calitativ reprezint determinarea caracteristicilor calitative a mrfurilor de ctre experi pentru a stabili corespunderea cerinelor documentelor normative.

Scopul acestei expertize reprezint evaluarea calitii mrfurilor n loturile marfare la predare-recepionare sau dup pstrarea ndelungat sau depistarea defectelor tehnologice ascunse n procesul pstrrii, cnd termenii obinuii de naintare a preteniilor ctre furnizori au expirat. n afar de aceasta, expertiza calitativ se mai efectueaz la aprecierea calitii mostrelor mrfurilor noi nainte de a fi produse n serie. Pentru produsele alimentare acest tip de expertiz numai dup indicatorii organoleptici se numete degustare.

n dependen de destinaie, expertiza calitativ se mparte n 5 tipuri: expertiza de recepie dup calitate, expertiza deplintii setului, expertiza calitii mrfurilor noi, degustarea i expertiza conform contractelor.

Expertiza de recepie dup calitate aprecierea calitii mrfurilor de ctre experi pentru confirmarea autenticitii rezultatelor n timpul recepiei i poate avea temeiurile:

divergene ntre furnizor i cumprtor rezultate n urma efecturii controlului de recepie petrecut de ctre cumprtor n lipsa furnizorului;

necorespunderea calitii efective a mrfii la recepie cu cea indicat n documente;

la prezena ambalajului deformat;

la prezena pierderilor eseniale n procesul transportrii sau pstrrii.

Regulile petrecerii expertizei de recepie conform calitii:

nainte de efectuarea expertizei expertul trebuie s studieze toate documentele normative necesare, ambalajul i maracrea, metodele de investigare.

Este necesar de a aprecia calitatea mrfurilor primite n corespundere cu cerinele standardelor n vigoare. n caz de necesitate, mrfurile recepionate pot fi evaluate n comparaie cu etaloane.

Pentru aprecierea calitii se preleveaz proba medie, mrimea creia trebuie s fie nu mai mic dect normele prescrise.

n cazul cnd avem un lot eterogen care conine mrfuri cu diferite gradaii de calitate, expertul trebuie s stabileasc coninutul procentual fiecrei fracii.

La relevarea cauzelor necorespunderii calitii, expertul trebuie s indice n act starea ambalajului i materialelor de ambalare.

Expertul nu trebuie s petreac expertiza de recepie dac este nclcat integritatea lotului marfar sau n cazul cnd marfa este prezentat fr documentele de nsoire.

Expertiza deplintii setului aprecierea de ctre expert a prezenei elementelor necesare setului i corespunderea acestora inscripiilor indicate n documentele tehnice. Acest tip de expertiz se folosete mai mult pentru produsele nealimentare. n cazul produselor alimentare se utilizeaz numai atunci cnd se comercializeaz seturi de produse (seturi pentru cadou), cnd se livreaz producia la domiciliu i cnd se comercializeaz mrfuri conform comenzilor complexe.

La petrecera acestei expertize se respect urmtorul algoritm de aciuni:

verificarea strii fizice i integritii ambalajului;

verificarea elementelor informaionale de pe ambalaj conform documentelor normativ-tehnice;

deschiznd ambalajul verificm prezena componentelor:

componente funcionale ce asigur funcionalitatea produsului;

piese de schimb se verific n cazul dac productorul indic prezena lor n paaportul exploataional.

componentele ce asigur meninerea caliti produsului n timpul circuitului tehnico-economic i/sau n consum (ambalajul, materiale de ambalare, paaportul exploataional).

Rezultatele expertizei deplintii setului se includ n partea de constatare a raportului de expertiz.

Expertiza calitii mrfurilor noi aprecierea calitii mrfurilor dup nomenclatorul indicatorilor ce caracterizeaz gradul de noutate, posibilitatea i utilitatea punerii n vnzare.

Acest tip de expertiz include un ir de proceduri i etape n rezultatul crora se face concluzia expertului:

Formularea scopurilor expertizei scopul expertizei poate fi aprecierea tuturor indicatorilor calitativi sau numai unora.

Alegerea indicilor calitativi.

Alegerea metodelor de studiere a mrfurilor (metoda comparaiei, analogiilor, combinat).

Studierea produsului nou se petrece prin aprecierea utilitii, gradului de noutate, nivelului estetic i aprecierea condiilor de utilizare.

Aprecierea gradului de noutate poate fi determinat n puncte sau procente: produse cu grad de noutate redus (pn la 20%), produse de tip nou (21 70%), produse calitativ noi (71 100%).

Aprecierea utilitii se poate efectua pe calea aprecierii indicilor funcionalitii i/sau sociali i a proprietilor ergonomice.

Aprecierea nivelului estetic se apreciaz: expresivitatea informaional a formei, corespunderea formei estetice i dimensiunilor funciilor produsului, plasticitatea i decorul materialelor .a.

Aprecierea condiiilor de utilizare (o singur dat sau de mai multe ori).

Rezultatele expertizei produselor noi se includ n partea de constatare a Raportului de expertiz.

Degustarea produselor alimentare aprecierea indicatorilor organoleptici de ctre experi cu o sensibilitate senzorial verificat. Scopul degustrii reprezint obinerea rezultatelor veridice la aprecierea organoleptic a calitii, scderea subiectivismului ei din contul competenei profesionale nalte.

Degustarea produselor alimentare se petrece n urmtoarele cazuri:

- la expertiza produselor noi;

- la compararea produselor cunoscute;

- la aprecierea sorturilor marfare i altor gradaii ale calitii.

Rezultatele degustrii pot fi exprimate n puncte sau n descrierea indicatorilor aparte.

Expertiza mrfurilor conform contractelor aprecierea de ctre experi a respectrii cerinelor calitii indicate n contracte.

Cel mai rspndit tip de contract este contractul de vnzare-cumprare. n faa expertului este pus o problem complicat de a aprecia calitatea mrfii, uneori dup un oarecare termen de exploatare.

Contractul de comision se ncheie ntre persoane juridice sau ntre persoane fizice i juridice. Expertul-merceolog trebuie s cunoasc c drepturile i obligaiile n faa consumatorilor apar la comisioner (magazin), dar nu la comitent (cel ce pred marfa n magazin).

Contractul de pstrare una dintre pri se oblig s asigure pstrarea mrfurilor transmise ei spre pstrare, iar cealalt s plteasc cheltuielile pentru pstrare..

Expertiza sortimental determinarea de ctre expert a caracteristicilor calitative i cantitative a mrfurilor pentru a constata corespunderea lor sortimental.

Cel mai des expertiza sortimental este parte a expertizei calitative, deoarece la aprecierea calitii, expertul trebuie s verifice corespunderea apartenenei sortimentale a mrfii denumirii sale, mrcii, indicate n documentele de nsoire a mrfii sau pe marcare.

Pentru a diferenia calitatea diferitor denumiri de mrfuri, expertul trebuie s le sorteze.

Expertiza sortimental se aplic de sinestttor n urmtoarele cazuri:

- la apariia divergenelor ntre furnizor i cumprtor, vnztor i consumator n legtur cu apartenen sortimental a mrfii la o anumit grup, denumire, marc;

- la stabilirea corespunderii sortimentului mrfurilor n loturi, nainte de a fi prezentate mostre i/sau cataloage sau a contractelor de vnzare-cumprare.

Expertiza documental prevede verificarea corectitudinii nscriirilor n actele ce nsoesc lotul marfar i este unica modalitate realizat fr contactarea lotului marfar.

Se verific urmtoarele elemente:

prezena numrului de nregistare la toate formularele;

data ntocmirii;

rechizitele participanilor la tranzacie (denumirea agentului economic, adresa juridic, numrul de nregistrare, numrul contului bancar, fiscal);

descrierea componenei mrfii (denumirea, cantitatea, unitatea de msur, gradaia pe nivele de calitate, preul unitii, costul total, TVA);

indicarea persoanelor responsabile pentru ntocmirea formularului i veridicitatea semnturii;

justificarea formularului prin tampil umed;

alte elemente informaionale specifice unui anumit formular (codul produsului conform nomenclatorului marfar de comercializare, indicativul documentului normativ ce reglementeaz fabricarea acestor produse);

valabilitatea.

Expertiza complex aprecierea de ctre expert a tuturor caracteristicilor mrfii pe baza ncercrilor i analizei documentelor. Ea poate conine nu numai caracteristici merceologice, dar i valorice.

Expertiza complex se utilizeaz n practica comerului prin consignaie, activitatea operaiilor de import-export, la ncheierea contractelor de vnzare-cumprare dup mostre a loturilor mari de mrfuri.

Deoarece expertiza complex include alte tipuri de expertize merceologice cantitativ, calitativ, sortimental i documental, toate mijloacele i metodele pe care ele le utilizeaz se folosesc i n acest tip de expertiza.11Sursele de litigii generatoare de expertize merceologice. .Cele mai multe litigii in soluionarea crora se apeleaz la expertiza merceologic au ca obiect calitatea produselor i anume substituirea, denaturarea, inlocuirea i deprecierea calitativ, dar i pierderile in circuitul tehnic al produselor.

Litigiile privind calitatea produselor pot avea ca principale surse

urmtoarele:

a). Substituirea de produs const in livrarea unor produse cu aceeai destinaie i pre cu produsele contractate, dar care au indici de calitate diferii de cei specificai in standarde sau alte documente la care sa fcut referire in contract. Se asimileaz cu substituirea de produs i livrarea de loturi eterogene care conin produse din sarje diferite i cu caracteristici de calitate diferite, incadrarea greit a unui produs de la un model la altul, livrarea de loturi cu ali indici de calitate decat cei inscrii in

buletinele de analiz i in certificatele de calitate.

b). Denaturarea produselor const in fabricarea i comercializarea unor produse ale cror caracteristici nu corespund valorilor prescrise i nu sunt in concordan cu preul. In categoria denaturrii produselor se incadreaz urmtoarele:

a) Modificarea reetei de fabricaie care const de regul in diminuarea proporiei unor componeni valoroi i costisitori in favoarea unora mai ieftini, cu scderea nivelului calitii. Modificarea reetei de fabricaie a unui produs omologat fr o baz legal se sancioneaz conform legii.

b) Abaterea de la tehnologia de fabricaie const in modificarea modului in care se execut unele faze tehnologice sau chiar in renunarea la unele faze, ceea ce are implicaii negative asupra calitii produselor.

c) Falsificarea produselor este modificarea valorii de intrebuinare a unui produs in scop fraudulos. Sunt frecvente falsificrile prin fabricarea produselor din alte materii prime, de regul de calitate inferioar, fa de cele prescrise, prin inlocuirea unor componeni valoroi cu substane inactive sau chiar duntoare, prin extragerea unor componente naturale ale unui produs. Problema falsurilor i a decelrii lor se va discuta intr-un capitol separat.

c). Inlocuirea unor produse este, in acest context, prezentarea unor produse sintetice drept produse naturale in vederea obinerii unor profituri necuvenite ca urmare a diferenei de pre.

d). Deprecierea calitativ a produselor poate fi total, cand produsul trebuie scos din uz, sau parial, cand produsul se poate utiliza, dar mai puin eficient decat in starea initial. Deprecierea se poate produce in oricare din etapele circuitului tehnic al produsului, incepand cu fabricaia i pan la cumprtor, dar transportul i depozitarea sunt etapele care produc cele mai frecvente deprecieri calitative ale produselor.

Litigiile privind pierderile in circuitul tehnic pot s fie urmare a unor scderi ale masei produselor datorit modificrilor unor parametri ca umiditatea i temperatura, a altor perisabiliti, sau pot s fie cauzate de creterea procentului de produs necorespunztor peste limitele admise.

. Localizarea sursei litigiului

Localizarea sursei litigiului se face inand cont de etapele pe care le parcurge marfa in circuitul tehnic.

a). Livrarea produselor poate fi surs de litigiu ca urmare a livrrii unor produse necorespunztoare din punct de vedere calitativ, a livrrii altor sortimente decat cele contractate, a livrrii unor loturi eterogene

provenite din sarje diferite i a livrrii produselor fr documente legale.

Un caz special il constituie livrrile in comerul internaional prin faptul c aceste livrri se supun, pe lang condiiile contractuale i condiiilor legislative internaionale i din ara de destinaie, precum i

cutumelor cu putere de lege de pe tot traseul tehnico- economic al produsului. De asemenea, transportul pe mari distane, in condiii grele, care pun probleme in privina asumrii i transferului de responsabilitate, constituie o problem special in caz de litigiu.

b). Transportul poate produce vicieri ale produselor prin utilizarea unor mijloace de transport sau a unor ambalaje de transport necorespunztoare, prin manipularea neadecvat a produselor i prin

eterogenitatea calitativ a loturilor de marf.

Legat de transporturi, o surs de litigii o poate constitui deplasarea pe rute ocolitoare, cu mrirea traseului de parcurs.

c). Recepia produselor este etapa in care pot apare cele mai multe litigii. Aceste litigii se refer fie la chiar modul in care s-a fcut verificarea in scopul recepiei, fie, cel mai adesea, la degradri care au aprut in etape premergtoare recepiei, puse in eviden la recepie. Astfel de surse de

litigii sunt:

- neconcordana dintre sortimentul contractat i atestat documentar i sortimentul real supus recepiei;

- neconcordana dintre calitatea contractat i calitatea real a lotului de marf;

- neconcordana dintre procedeele de verificare a calitii utilizate de furnizor i cumprtor;

- eterogenitatea calitativ a loturilor de marf.

d). Depozitarea poate s genereze degradri calitative ale mrfurilor dac nu sunt respectate regulile privind manipularea, amplasarea ori condiiile de pstrare impuse diverselor categorii de mrfuri. Modul de urmrire a respectrii acestor reguli difer in funcie de locul depozitului in

circuitul tehnic al mrfii.

a) Depozitele comerului cu ridicata trebuie s asigure condiii care s permit meninerea proprietilor produsului cat mai aproape de cele iniiale. Este necesar ca periodic s se controleze proprietile labile ale loturilor de produse pentru ca s se poat interveni dac e necesar pentru prevenirea deteriorrilor. Dac beneficiarul organizeaz incorect pstrarea mrfurilor, ori nu poate dovedi c a respectat condiiile prescrise pentru pstrare, sau nu respect obligaiile care-i revin legat de condiiile de garanie, el rspunde pentru eventualele degradri ale mrfii.

b) Depozitele comerului cu amnuntul servesc pentru a pstra pentru perioade relativ scurte, in condiii de obicei greu de dirijat, fluctuante, cu posibiliti minime de verificare a calitii mrfurilor la primirea in depozit. In schimb, in comerul cu amnuntul are loc o examinare a fiecrei uniti de

produs de ctre vanztor i de ctre cumprtor, examinare care scoate la iveal aproape toate viciile aparente.

Cele mai frecvente expertize merceologice care privesc circuitul tehnico-economic al mrfurilor se refer la recepia, pstrarea, depozitarea i transportul produselor. Efectuarea expertizelor in aceste domenii urmeaz metodologia general care se va prezenta in continuare, dar

prezint i unele particulariti specifice activitilor respective, legislaiei, normativelor i tehnicilor domeniului, particulariti care se vor prezenta intr-un capitol separat.

12Elementele structurale ale expertizei merceologice.Organizarea corect a petrecerii expertizei merceologice joac un rol foarte important la primirea rezultatelor obiective i veridice. La planificarea efecturii expertizei merceologice se iau n considerare trei etape:

etapa pregtitoare;

etapa de baz;

etapa final.

Petrecerea expertizei merceologice se efectueaz n conformitate cu Instruciunea cu privire la desfurarea expertizei mrfurilor de ctre experii Camerei de Comer i Industrie a Republicii Moldova din 25.12.2003.

Etapa pregtitoare

nainte de a ncepe petrecerea expertizei se cerceteaz premisele efecturii ei, ceea ce determin sarcinile expertizei. Dup aceasta se aleg mijloacele i metodele efecturii expertizei.

Expertiza se efectueaz n baza cererilor-comand scrise ale organizailor i persoanelor fizice interesate sau n baza contractelor tipizate ce se nregistreaz ntr-un Registru special sau n sistemul automatizat, cu atribuirea numrului de nregistrare. n toate subdiviziunile cheltuielile pentru servicile de efectuare a expertizei snt suportate de beneficiar, conform tarifelor aprobate de ctre Camera de Comer i Industrie, iar n cazurile de ntocmire a contractelor conform preului contractual.

Cererea trebuie s cuprind urmtoarea informaie: denumirea beneficiarului, adresa i numrul de telefon, denumirea mrfii, cantitatea i locul de amplasare, ara furnizoare, sarcina expertizei, codul fiscal i codul TVA, obligaiunile beneficiarului, data, semntura solicitantului confirmat prin tampil. Dac ndeplinirea sarcinii necesit aplicarea metodei distructive de testare (desfacerea, degustarea, selectarea probelor pentru cercetri de laborator), n cerere este necesar s se indice consimmntul beneficiarului pentru distrugerea mostrei mrfii n cantitatea prevzut n documentele normative.

n baza cererii, conductorul subdiviziunii care efectueaz expertiza numete expertul i-i elibereaz comanda care n acelai timp constituie temei pentru efectuarea expertizei. nregistrarea prin numerotare a cererilor i comenzilor se ncepe din prima zi lucrtoare a noului an. n comand este necesar s se indice: data depunerii cererii, numele expertului, date referitoare la beneficiar i marf conform comenzii, sarcina expertizei.

Comanda se semneaz de ctre conductorul sau persoana mputernicit i se confirm prin tampila subdiviziuni. Despre faptul eliberrii comenzii expertul face o nscriere n Registru sau se introduce o informaie respectiv n sistemul automatizat.

Conductorul subdiviziuni Camerei de Comer i Industrie este obligat, n termenele convenite cu beneficiarul, s delegheze expertul pentru efectuarea expertizei. n cazurile unor expertize complicate, conform deciziei conductorului, se delegheaz un grup de experi pentru efectuarea unei expertize, sub acelai numr al comenzii. n cazul n care expertiza este efectuat de un grup de experi, unul dintre ei este numit responsabil.

Dup primirea comenzii expertul este obligat s ntreprind urmtoarele aciuni:

S anune prin telefon beneficiarul despre deplasarea sa pentru efectuarea expertizei conform comenzii nregistrate i s lucreze n conformitate cu programul de lucru al beneficiarului expertizei. S se conving de faptul c pentru efectuarea la timp i obiectivitatea expertizei, de ctre beneficiar au fost create condiiile necesare, dup cum urmeaz: asigurarea participrii la efectuarea expertizei a reprezentanilor competeni din partea beneficiarului care urmeaz s semneze partea de constatare a raportului de expertiz; prezentarea documentelor de nsoire a mrfurilor, comerciale, normative;

oferirea unui loc de lucru ntr-un local bine iluminat, lucrtori auxiliari, echipament de protecie pentru lucru n ncperile reci sau sub cerul liber n timpul rece al anului, n caz de necesitate oferirea localului separat pentru asigurarea pstrrii mrfii;

asigurarea respectrii tehnicii securitii n timpul efecturii expertizei i securitii personale a expertului;

prezentarea mostrei standard, n caz de necesitate, cu care expertul s fie pus la curent, verificnd procedura corespunztoare de nregistrare a ei;

asigurarea accesului liber la marf;

sortarea mrfii n loturi, dac loturile snt neomogene;

prezentarea mijloacelor de msurare n stare de funcionare cu marca verificrii de stat n vigoare.

La aceast etap poate fi efectuat, n caz de necesitate, instructajul experilor. O importan deosebit trebuie s se atrag oformrii rezultatelor finale ale expertizei.

Etapa de baz

nceperea acestei etape poate fi considerat prezentarea expertului la beneficiar sau adunarea grupului de lucru pentru efectuarea expertizei.

Documentele necesare pentru soluionarea sarcinii stabilite pentru expertiz, expertul le primete de la beneficiar. Expertiza se ncepe cu studierea de ctre expert a documentelor prezentate. Pe documentele prezentate expertul noteaz prezentat expertului, confirm prin semntur i dat.

La efectuarea expertizei trebuie s participe cel puin doi reprezentani competeni ai beneficiarului.

Dac beneficiarul consider necesar de a introduce unele modificri n formularea sarcinii expertizei este necesar de a confirma acest fapt n scris. Expertul efectueaz expertiza innd cont de schimbrile introduse de ctre beneficiar, coordonndu-le preventiv cu conducerea subdiviziunii Camerei de Comer i Industrie.

n cazurile, n care expertul s-a prezentat la locul efecturii expertizei i expertiza nu a avut loc din cauza beneficiarului, i anume: nu a fost primit marfa, beneficiarul n-a prezentat documentele necesare, nu au fost create condiiile pentru efectuarea expertizei, nu este asigurat integritatea mrfii, nu se respect tehnica securitii, securitatea personal a expertului etc., expertul este obligat s se adreseze prin telefon conductorului subdiviziunii Camerei, pentru primirea indicaiilor ulterioare. Dac conductorul a luat decizia de a refuza efectuarea expetizei, cererea-comand se anuleaz. Beneficiarul primete un refuz argumentat n scris, n baza notei de serviciu, ntocmit de ctre expert pe numele conductorului subdiviziunii. Expertul este obligat s prezinte n subdiviziunea Camerei comanda i nota corespunztoare, referitoare la cauza refuzului de a efectua expertiza i despre timpul real pierdut.

n conformitate cu sarcina expertizei, expertul noteaz n caietul de lucru toat informaia necesar pentru ntocmirea raportului de expertiz.

n funcie de sarcina pus de ctre beneficiar, n timpul determinrii indicilor calitii mrfurilor, expertul alege:

tipul controlului (verificarea prin sondaj, verificarea integral);

metoda verificrii (metoda de msurare sau organoleptic);

tipurile testrilor (testri distructive sau nedistructive);

condiiile i locul efecturii testrilor (testrile de laborator).n cazul n care, conform condiilor contractului i/sau cerinelor documentaiei normative, calitatea este determinat de indici fizico-cgimici, fizico-mecanici etc., se efectueaz testrile de laborator. Pentru aceasta expertul selecteaz probele. Volumul seleciei, metodele de ambalare i pstrare a probelor luate trebuie s corespund documentaiei normative. Pe mostrele selectate expertul trebuie s lipeasc o etichet, cu indicarea denumirii, data ridicrii probei, numrul lotului i alte date ce indic apartenena probelor luate lotului prezentat pentru efectuarea expertizei. Probele trebuie s fie sigilate i contrasemnate de ctre expert.

n mod obligatoriu se ntocmete actul prelevrii probelor care conine: familia, numele persoanelor care efectueaz prelevarea probelor; data i locul ntocmirii actului; denumirea mrfii, sortul i diferite gradaii de calitate; denumirea furnizorului i cumprtorului, iar pentru mrfurile importate denumirea rii de origine a mrfii; data intrrii mrfurilor n depozitele cumprtorului; denumirea documentelor de nsoire a mrfii, numrul lor, data ntocmirii; cantitatea locurilor i masa lotului marfar; cantitatea locurilor din care a fost efectuat prelevarea probelor; tipul ambalajului; cantitatea total a mostrelor prelevate; mrimea mostrelor (masa, volumul, lungimea etc.); ambalajul n care snt puse mostrele; etichetele mostrelor i numerele mostrelor indicate n ele; plomba mostrelor; scopul prelevrii probelor; indicatorii dup care trebuie efectuate testrile. Expertul organizeaz transmiterea sau expedierea lor, mpreun cu probele luate, ctre laboratorul de ncercri sau pentru pstrare n calitate de prob arbitrar.

Dup efectuarea ncercrilor de laborator, se ntocmete procesul-verbal de testri n care snt reflectate rezultatele acestora.

Etapa final

Aceasta este una dintre cele mai importante etape n care se efectueaz totalurile lucrului efectuat. Scopul acestei etape reprezint analiza i evaluarea rezultatelor obinute i oformarea lor documental.

Raportul de expertiz se ntocmete separat pentru fiecare lot de marf, recepionat de ctre furnizor conform unui singur document de transport. Nu se permite includerea ntr-un singur raport a mrfurilor primite conform diferitor contracte de la furnizori diferii.

Rezultatele expertizei se ntocmesc n baza nsemnrilor efectuate de expert n caietul de lucru n timpul desfurrii expertizei.

Raportul de expertiz se ntocmete pe formulare de form unic aprobate de Biroul Executiv al Camerei de Comer i Industrie. n cazurile, n care la ntocmirea raportului informaia necesar nu poate fi cuprins n anumite puncte, la raport se anexeaz un supliment care este parte component a raportului. Regula de semnare a anexei (de ctre expert i reprezentanii beneficiarului) este aceeai ca i pentru raportul de expertiz.

Exemplarul original al raportului de expertiz se ntocmete de ctre expert personal sau la dispozitive de tapat, clar, fr corectri i abrevieri. n raportul de expertiz corectrile trebuie s fie introduse de expert, confirmate prin semntura sa i prin semnturile persoanelor care au participat la efectuarea expertizei. Corectrile introduse n concluzia raportului de expertiz se semneaz numai de expert.

n baza originalului, subdiviziunea Camerei de Comer i Industrie tiprete raportul de expertiz n dou exemplare, primul (care are cteva grade de protecie) se nmneaz beneficiarului expertizei, exemplarul doi (fr grade de protecie) se pred n arhiv mpreun cu originalul.

Raportul de expertiz este alctuit din trei pri: partea introductiv, constatare i concluzie.

Partea introductiv a raportului de expertiz aici expertul indic informaia corespunztoare fiecrui punct. n cazul lipsei informaiei pentru completarea vreo unui punct, punctul nominalizat nu se completeaz, fapt despre care, n partea de constatare a raportului se face meniunea respectiv.

Partea de constatare a raportului de expertiz este necesar s fie descris: modul de studiere a documentelor prezentate, s fie argumentate metodele de expertiz utilizate i datele de facto determinate n conformitate cu sarcina expertizei, rezultatele expertizei, data nceputului i sfritului verificrii mrfii.

Partea de constatare a raportului de expertiz se semneaz de ctre expert i reprezentanii organizaiei care au participat la efectuarea expertizei.

Concluzia expertului expertul trebuie s dea un rspuns argumentat privind sarcina expertizei. Concluzia trebuie s fie ntocmit de ctre expert laconic, concret i ntemeiat, reieind din datele incontestabile i obiective, att de clar nct s nu fie necesare informaii suplimentare. Concluzia trebuie s corespund cu partea de constatare a raportului de expertiz.

Concluzia se semneaz numai de ctre expert. Pentru concluzia ntocmit incorect expertul poart rspundere n conformitate cu legislaia n vigoare.

Originalul raportului de expertiz se nregistreaz n Registru i/sau n sistemul automatizat cel trziu a dou zi dup finalizarea expertizei. Semntura pe originalul raportului de expertiz a conductorului nemijlocit al subdiviziunii Camerei de Comer i Industrie, cu indicarea datei de primire a raportului de la expert, confirm faptul nregistrrii lui.

Exemplarele tapate ale raportului se verific cel trziu a doua zi de la ieirea de sub tipar.

Originalul raportului de expertiz mpreun cu exemplarul doi al raportului tiprit, cu toate anexele pe care se bazeaz concluzia expertului, se predau n arhiv i se pstreaz timp de trei ani. Primul exemplar tapat se elibereaz beneficiarului contra semntur, cu indicarea n Registru a datei, numelui, funciei persoanei care a primit raportul sau, de comun acord cu beneficiarul, se expediaz prin pot. Raportul de expertiz se elibereaz numai dup confirmarea achitrii de ctre beneficiar a plii pentru servicile prestate.4. Metodologia modern de expertizare a mrfurilor nealimentare.

14 Perfectarea rezultatelor procedurii de expertiz a mrfurilor nealimentare. Raportul de expertiza cuprinde urmatoarele sectiuni:

1. Preamblul unde se arata numele si prenumele expertului, instanta care la numit si nr dosarului.

2. Scurt istoric al litigiului aici se arata numele sau denumirile partilor, adresele lor si intro succesiune cronologica principalele puncte si data ale litigiului.

3. Obiectul expertizei4. Procedura investigatiilor5. Constatarile expertului6. Borderoul de anexe7. Anexele

Raportul este parafat pe fiecare pagina de expert, fiecarui participant I se inmineaza o copie oficiala, si instantei I se inmineaza raportul nu mai tirizu decit cu 5 zile inainte de judecata.

15Rolul i locul maselor plastice n viaa cotidian a omului contemporan. Caracteristica maselor plastice obinute n baza rinilor policondensate: felurile, proprietile de baz, utilizarea. Un loc nsemnat, printre materialele contemporane utilizate la obinerea mrfurilor de uz casnic l ocup materialele plastice. Industria materialelor plastice este cel mai dinamic sector din industria chimic. Interesul manifestat de industrie pentru materialele plasticese explic prin uurina de prelucrare i lipire a acestor produse, prin greutatea lor redus i desigur prin sinecostul redus al acestora.

Datorit proprietilor sale materialele pastice sunt pe larg utilizate n diferite domenii ale industriei naionale, n agricultur, n construcia de maini, n industria alimentar, n industria uoar, n producerea mrfurilor de uz casnic etc.

n Republica Moldova mrfurile din materiale plastice sa produc la orice ntreprindere industrial att pentru necesiti interne ct i la obinerea mfurilor de larg consum.

16Compoziia maselor plastice: caracteristica general a substanei de baz, materialelor de umplutur, plastifianilor i altor componeni. Clasificarea maselor plastice.Compoziia maselor plastice. Materialele plastice reprezint un produs obinut dintr-un ir de materii prime aa ca substana de baz sau polimerul, materiale de mplutur, plastifiani, colorani, stabilizatori i alte adaosuri.

Substana de baz ( polimerul ) este obinut prin modificarea unor substane naturale sau pe cale sintetic prin recii de polimerizare sau policondensare. Polimerul este componentul principal ce contribuie la formarea proprietilor maselor plastice. Sunt mase plastice n componena crora intr numai polimerul ( polietilena, polisterenul ).

Matreialele de mplutur contribuie la sporirea rezistenei mecanice, termorezistenei, rezistenei chimice, proprietilor dielectrice, precum i la scderea costului maselor plastice. Cele mai utilizate materiale de mplutur sunt materialele su form de pulbere (mic, grafit, cuar, lemn), fibre (bumbac, iut, azbest) i esturi (bumbac, sintetice).

Pentru obinerea maselor plastice spongioase n compoziia lor se adaug aa numiii poroformi, substane, care la inclzire formeaz gaze.

Plastifiantul este o substan ce contribuie la sporirea plasticitii, micorarea fragilitii i rigiditii, mrirea rezistenei la temperaturi joase, la aciunea luminii, uureaz procesul de modelare. Ca plastifiani se folosesc ftalaii i fosfaii.

Coloranii dau culoare materialului plastic, contribuind i la diversificarea sortimentului. n calitate de colorani se utilizeaz pigmenii minerali sau coloranii organici.

Stabilizatorii sunt cei ce confer materialului plastic stabilitate la nclzire, oxidare i lumin. n calitate de stabilizatori se folosesc fenolii, negrul de fum i alii.

n afar de substanele enumerate mai sus n compoziia materialelor plastice mai pot fi introduse materiale antiperene ce protejeaz masele plastice de autoincendiere, uleiuri, substane de ntrire i altele.

Proprietile maselor plastice n mar msur depind de compoziia chimic a acestora i de modul de obinere, dar exist o serie de proprieti comune tuturor maselor plastice care au fcut ca aceste materiale s fie pe larg folosite n diferite domenii.

Ca avantaje ale maselor plastice se poate de numit:

greutatea specific redus;

rezisten deosebit n mediul umed i la aciunea coroziv a diferitor substane, deci nu putrezesc, nu ruginesc, rezistnd bine la aciunea acizilor i alcaliilor;

proprieti electroizolante foarte bune;

rezisten mecanic bun;

uor se prelucreaz, obinndu-se de diferite forme;

aspect exterior plcut, unele sunt transparente i se pot colora divers;

proprieti igienico-sanitare nalte deoarece nu constitue mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor i bacteriilor;

se ntrein uor;

Pe lng aceste avanteje materialele plastice au i unele dezavantaje comune:

rezisten termic comparativ redus(majoritatea maselor plastice au stabilitatea termic pn la +70..+200C), iar la temperaturi sczute au tendin de rigiditate, fisurare, crapare);

duritatea sczut(uor se zgrie);

prezint fenomenul de mbtrnire, respectiv i modific proptietile n timp, sub aciunea oxigenului din aer, a luminii i altor ageni atmosferici.

Clasificarea maselor plastice Masele plastice se clasific dup urmtoarele criterii:

dup originea materialului de legtur masele plastice se mpart n dou grupe:

a) masele plastice obinute pe baza polimerilor sintetici; ce includ dou subgrupe pe baza polimerilor obinui prin polimerizare i pe baza polimerilor obinui prin policondensare;

b) masele plastice pe baza polimerilor naturali modificai.

dup modul de comportare la temperaturi sporite masele plastice se mpart n mase plastice termoplastice i mase plastice termoreactive (reactoplaste).

Masele plastice termoplastice la nclzire se nmoaie, se topesc, iar la rcire se solidific pstrndui proprietile niiale. Din care cauz termoplastele pot fi prelucrate de cteva ori. La ele se refer polietilena, polipropilena, polisterenul, policlurura de vinil.

Masele plastice reactoplastice(termoreactive) la nclzire se nmoaie lund forma dorit, dar dup utilizare capt structur spaial, pierzndu-i proprietatea de a se topi i de a se dizolva. nclzirea de mai departe duce la carbonizarea masei plastice. n aceast grup ntr: fenolplastele, aminoplastele, eteroplastele i altele.

dup rigiditate masele plastice se mpart n rigide(fenolplastele, aminoplastele, polisterenul), semirigide(polietilena, polipropilena, poliamidele) i moi(plasticatul din policlorura de vinil, poliuretanele i altele). Masele plastice dup rigiditate se apropie de elastomeri(cauciuc), dar difer de ele prin elasticitate mai sczut;

dup macrostructur masele plastice se mpart n omogene(alctuite numai din polimeri polietilena; polipropilena, polisterenul etc.) i neomogene sau compoziionale(alctuite din materiile prime oglindite mai sus). n la aceste mase plastice se observ particulele materialelor de umplutur. n dependen de tipul materialului de mplutur masele plastice neomogene se mpart n lachelite, mase plastice stratificate, fibroase i spongioase.

Bachelitele prezinta un amestec din rasini maruntite, materiale de implutura sub forma de pulbere, coloranti si alti componenti, la bachelite se utilizeaza fenoplastele si aminoplastele.

Masele plastice stratificate reprezinta foi de hirtie imbibate cu rasini si presate intre ele in mai multe straturi numite pertimax, sau tesaturi de bumbac deasemenea imbibate cu rasini si presate in mai multe straturi numite textolit ( din tesaturi din fibre din sticla textolit din fibre de sticla).

La masele plastice fibroase ca material de implutura se folosesc bibrele de bumbac, sticla sau azbestul.

Masele plastice spongioase au o structura poroasa si o greutate specifica mica. Aceste mase plastice se caracterizeaza prin proprietati termoizolante sporite. La acest tip de mase platice se refera polisterenul spongios si poliuretanul spongios.

Masele plastice se mai produc si in forma de pelicule (grosimea pina la 0.5 mm), foi (grosimea de la 0.5 pina la 2 mm), placaj (grosimea de la 2 mm la pina la 8 mm) si panouri (grosimea peste 8 mm).

5. Caracteristica maselor plastice obinute n baza rinilor polimerizate: felurile, proprietile de baz, utilizarea.

18Proprietile generale a maselor plastice: chimice, fizice i mecanice. Caracteristica maselor plastice obinute n baza polimerilor naturali modificai: felurile, proprietile de baz, utilizarea.Moleculele alchenelor si ale altor substane nesaturate au proprietatea de a se uni ntre ele cu ajutorul dublelor legaturi i de a forma polimeri: n A = An. Numrul de molecule ale monomerului, care se impreuneaza pentru a forma polimerul, se numeste grad de polimerizare(n). Reacia care st la baza formrii polimerului se numete polimerizare iar alchena folosita ca materie prim se numeste monomer. Se disting doua tipuri de reactii de polimerizare. Unele duc la polimeri cu grade de polimerizare mici : dimeri, trimeri tetrameri; n altele iau nastere polimeri nalti sau macromoleculari ( n= cteva sute sau mii)...

Materiile prime folosite la obinerea maselor plastice sunt:

a) materii prime de baz: - polimerii sintetici sau naturali -(mai puin utilizai). Polimerii sintetici se obine prin reacii de polimerizare i policondensare. Substanele ce se supun acestor reacii se numesc monomeri.

Reacia de polimerizare este aceea n urma creia se obine doar un polimer. De exemplu: CH2=CH2 etilen, n urma reaciei de polimerizare vom avea: -CH2-CH2-CH2-CH2-, adic, (-CH2-CH2-)n , n- constituind numrul de monomeri, care poate fi de la 80000 pn la 100-200 mii de monomeri. n urma polimerizrii, conform presiunii i temperaturii pot fi obinute diferite tipuri de polietilen, astfel:

la presiune nalt polietilen cu densitate mic (law density polietelen);

la presiune mic polietilen cu densitate mare (high density politelen), asta se folosete la produsele cosmetice.

n urma polimerizrii nu se obin deeuri.

Reacia de policondensare formeaz polimerul plus substane reziduale: ap, dioxid de carbon, acid clorhidric, amoniac etc.

n dependen de tipul polimerului, proprietile masei plastice vor fi influenate i transmise n mod direct.

b) materii prime auxiliare:

- plastifiani se folosesc cu scopul de a prelucra mai uor masele plastice, sporesc proprietile tehnologice ale polimerului. n calitate de plastifiani pot fi folosii fosfaii i ftaliii, sau sub form de sruri sau sub form de fin de oase de animale. Ele mresc elasticitatea i sporesc rezistena la temperaturi joase.

- materiale de umplutur mmbuntesc rezistena maselor plastice la traciune, sporesc duritatea, stabilitatea, de asemenea reduc costul maselor plastice, de exemplu: rumegu de lemn, cuar, grafit, mic, fibre, deeuri de bumbac, deeuri de iut, azbest, deeuri de la esturi de cnep, etc. Ele se adaug sub form de pulbere.

- stabilizatori confer maselor plastice stabilitate la nclzire, la aciunea luminii, la aciunea oxigenului. Unele mase plastice mbtrnesc mai repede n timp.

- materiale colorante (sau pigmenti sintetici) se folosesc la obinerea produselor de diferite culori.

- materiale de ntrire se utilizeaz rini sintetice (clei sintetic). Aceste materiale se folosesc pentru ca materialul plastic s capete duritate. Un alt material de nttrire este policlorura de vinil material din care este obinut evile de la ap, de la gaz.19Principiile i metodele de obinere a articolelor din mase plastice: esena metodelor, particularitile distinctive ale articolelor obinute prin diferite metode.Metode de obinere:

tanare obiecte de adncime mic

presare termorigide

calandrare sistem de cilindri, se obin pelicule de diferite mrimi

extrudere produse de tip eav

turnare n forme, rmne urma canalului de turnare

suflare sub presiune are urma matricei

Clasificarea articolelor din mase plastice:

1. dup tipul de material plastic din acre sunt confecioante (polietilen, policlorur de vinil, aminoplaste, fenoplaste, polistiren)

2. dup domeniul de utilizare (mrfuri de uz casnic, pt construcii i instalaii electrotehnice, articole de marochinrie)

Indicii de calitate:

examinarea organoleptic, se identific tipul masei plastice dup aspect exterior, prezena diferitor defecte de la prelucrarea tehnologic, defecte de form, de coloraie, dimensiuni, etc

indicii fizico-chimici forma n comparaie cu produsul omologat, dimnesiunile, etanietatea, rezistena la ageni chimici, la cldur, la cderea liber, etc.21Mrfuri din mase plastice: clasificarea, proprietile consumiste, caracteristica sortimentului.

Clasificarea maselor plastice dupa destinatie: de menaj, de galanterie, de menire social- cultural. Articolele de menaj includ urmatoarele: pentru pregatirea, servirea, igiena in locuinta, lucru in gradina si diverse.Articole de galanterie: pieptanat, bijuterii, lucru manual, de fumat, furnitura, igiena etc.

Articole de menire social- cultural: jucarii, jocuri, articole de birou, sport, decorative.

Sortimentul din mp: gama sortimentala a marfurilor din material plastic de uz casnic: articole pentru imbuteliere (bidoane, butoaie, canistre, butelii etc.) articole pentru pastrarea alimentelor

articole pentru servitul mesei

articole pentru pastrarea alimentelor

articole pentru curatenie

articole decorative

articole diverse.6. Recepia calitativ a mrfurilor din mase plastice. Defectele mrfurilor din mase plastice. Ambalarea, marcarea i pstrarea mrfurilor plastice.7. Uleiurile naturale, seminaturale i artificiale: definiie, compoziia, caracteristica sortimentului, indicii i cerinele de calitate.

8. Lacurile: definiie, compoziia, caracteristica sortimentului, indicii i cerinele de calitate.

9. Vopselele: definiie, compoziia, clasificarea. Caracteristica sortimentului, indicii i cerinele de calitate.marf10. Cleiurile: noiuni generale, clasificarea i caracteristica sortimentului, indicii i cerinele de calitate, ambalarea, marcarea i pstrarea.

26Clasificarea i caracteristica sortimentului produselor de splat, proprietile consumiste, ambalarea, marcarea i pstrarea.

Detergenii snt substane active de suprafa ce fac parte din grupa de mrfuri chimice de uz casnic pentru splat i curat rufe.

Expertiza organoleptic cuprinde identificarea urmtorilor indici:_

identificarea marcrii i ambalrii;

identificarea sortimentului;

identificarea caracteristicilor de calitate:

a) Culoare

b) Mirosul:

Culoarea:detergenii sub form de praf i granule au culoare alb,galben-pai,vernil i albastru deschis. Detergenii lichizi au culoarea galben-portocaliu deschis;cu ct culoarea este mai deschis i nu prezin o tent cenuie,indic un coninut redus de impuriti.

Mirosul este caracteristic dat de substana de parfumerie i persistent un timp de 90 de zile dup care s-l piard,mirosul nu trebuie s fie neplcut.

Expertiza fizico-chimic se efectueaz pentru identificarea urmtorilor indici fizici-chimici ai detergenilor:

coninutul n substan activ;

aspectul soluiei 1% produs;

pH-ul soluiei 1% produs;

densitatea n vrac n stare netasat;

puterea de spumare,stabilitate i densiunea spumei.

Substana activ datorit structurii sale moleculare imprim produsului proprieti de agent de splare.Coninutul de subst.activ se exprim procentual i trebuie s fie cuprins ntre 12-35% n funcie de tipul detergentului i poate fi determinat prin diferite metode n funcie de natura chimic a substanei active ce st la baza detergentului.

Aspectul soluiei 1% produs d indicaii asupra solubilitaii n ap a detergentului.

Valoarea pH-ului exprima concentratia n ioni de hidrogen a soluiilor apoase de detergeni care determina domeniul de utilizare al acestora.Detergenii care dau soluii apoase alcaline i puternic alcaline snt destinai splrii materialelor textile celulozice.

Densitatea n vrac d indicaii asupra uniformitii i mrimii particolelor pentru detergenii condiionai sub form de praf i granule.Cu ct particulele snt mai fine i uniforme cu att este mai mare densitatea.

Caracteristicile spumei reprezint un sistem dispers iar puterea de spumare este capacitatea soluiilor apoase ale detergenilor de a uura formarea spumelor i de a mri stabilitaea lor.

Falsificarea detergenilor const n modificarea compoziiei iniiale a produsului prin nlocuirea unor ingredieni cu alii.Aceste modificri duc la scderea nivelului de calitate a produsului i la apariia unor maladii grave n timpul utilizrii de ctre consumatori..Foarte des este utilizat falsificarea informaional prin care produsul deo calitate mai joas este prezentat prin brendul produsului ce a cptat aprobarea consumatorului.

27Produsele cosmetice: noiuni generale, clasificarea,materia prim i auxiliar, sortimentul, indici de calitate.Sortimentul produselor cosmetice cuprinde 3 grupe mari si fiecare grupa la rindul ei se imparte in mai multe subgrupe:

1. Produse de igiena

2. Produse de parfumerie

3. Produse cosmetice propriu-zise

Grupa produselor de igiena cuprinde:

sapunuri de tualeta, sapunuri deodorante, etc.

preparate pentru baie si dus (saruri, spume, uleiuri, geluri)

deodorante si antitranspirante

produse pentru ingrijirea parului:

nuantatoare si decolorante

produse pentru odnulare, indreptare, fixare

produse pentru decorare (aranjare)

produse pentru curatare (lotiuni, pudre, sampoane)

produse pentru conditionare (lotiuni, lacuri, briantine)

produse pentru ras (crme, spume, lotiuni)

produse pentru bai de soare (plaja)

produse de igiena intima externa

Grupa produselor de parfumerie:

parfumuri

ape de toaleta

ape de colonie

Grupa produselor cosmetice propriu-zise:

crme, emulsii, lotiuni, geluri si uleiuri pentru piele (fata, miini, picioare)

masti pentru fata (cu exceptia produselor care actioneaza ca abrasive superficiale ale pielii pe cale chimica)

baze nuantatoare (lichide, paste, pudre)

pudre (de machiaj, dupa baie, pudre igienice)

depilatoare

produse pentru machiaj si indreptarea acestuia (de pe fata si ochi)

produse destinate aplicarii pe buze

produse pentru ingrijirea unghiilor se decolorarea lor

produse de albire a pielii

produse antirid.

La expertiza produselor cosmetice se determina:

1. denumirea produsului

2. marca de fabricatie comerciala

3. datele etichetei de prezentare (denumirea, modul de intrebuintare, termen de valabilitate, producatorul, concentratia, standardul, compozitia chimica, etc.)

4. ambalajul (plastic, carton, sticla)

5. indicii organoleptici:

aspectul exterior

consistenta si mirosul (lichida, solida, semilichida, miros placut, puternic, normal)

culoarea

defectele (crapaturi, miros neplacut,etc.)28Produsele de parfumerie: noiuni generale, clasificarea,materia prim i auxiliar, sortimentul, indici de calitate.

Grupa produselor de parfumerie:

parfumuri

ape de toaleta

ape de colonie29Clasificarea i caracteristica materialelor de baz i auxiliare i rolul lor la formarea calitii mrfurilor din sticl.La obinerea sticlei sunt utilizate materii prime principale, n rndul crora

intr vitrifianii, fondanii i materii prime secundare, n rndul crora intr:

afinanii, decoloranii i opacizanii.A. Materii prime principale

Vitrifianii

Sunt oxizi acizi cu rol principal n obinerea sticlei.

Dioxidul de siliciu (SiO2) sau nisipul. Este constituentul de baz al sticlei.

De puritatea lui depinde calitatea lui de sticl. Nisipul cuaros nu trebuie s conin impuriti admise a unor oxizi de fier pentru a nu influena negativ proprietile specifice ale prod