1

Memoria clipei: note dintr-un jurnal de caligrafie japoneză

Rodica Frenţiu

Maestrul Ittei spunea: „În arta caligrafiei,

vorbim de progres atunci când hârtia, cerneala şi pensula se află în

armonie.” Şi totuşi, acestea îşi doresc atât de mult să fie despărţite.

Tsunetomo Yamamoto, Hagakure. Cartea samurailor

[...] Şi ca această comprimare să o faci elegant,

estetic, evident că trebuie să fii artist. Iată pentru ce marii caligrafi de

real talent, care sugerează cu câteva linii pictate o hieroglifă

complicată sunt în mare cinste, iar operele lor privite ca picturi.

Ioan Timuş, Ogio-san (Domnişoare)

Aş putea începe acest jurnal cu începutul: un dor al depărtărilor m-a dus în ţara florii de

cireş, pentru a mă întâlni cu pensula de caligrafie ...

Sau l-aş putea începe cu sfârşitul: pentru mine, caligrafia japoneză este o călătorie interioară

între un văzut inexprimabil şi un nevăzut tangibil, a cărei poveste se aşază între două pensule,

una cu păr de bursuc (scurt) şi o alta cu păr de cal (lung)...

Dar, încercând să înţeleg dacă întâlnirea cu arta caligrafică la ea acasă a fost o ... întâmplare

predestinată, prefer să-mi răsfoiesc memoria clipelor ce formează în amintirile mele jurnalul

de caligrafie japoneză şi să zăbovesc, din când în când, asupra uneia sau alteia ... (Altfel spus,

nu mă siliţi să vorbesc despre Japonia, ca să nu vorbesc despre mine...)

2

Octombrie 1997

Aeroportul Kansai: îmi prilejuieşte prima întâlnire cu Ţara Soarelui Răsare pe o insulă

artificială în largul mării.

Universitatea Kobe: devine aşezământul academic unde încep studiul limbii japoneze, în

calitate de bursier al Ministerului Învăţământului Japonez.

Ca străin venit dintr-un cu totul alt orizont cultural, timpul acela de început al învăţării

limbii japoneze m-a aruncat într-o adevărată uimire în faţa scrierii folosite, mai ales după ce

am aflat că, în limba japoneză, a scrie şi a desena sunt omofone (kaku).

Starea de minunare a crescut continuu şi, o dată cu ea, şi întrebările care nu conteneau să mă

asalteze: Cum a apărut o astfel de scriere? Care este relaţia ei cu natura, cu lumea

înconjurătoare? Deşi atât de îndepărtată prin locul naşterii de această scriere, aş putea oare

să o înţeleg undeva la un nivel mai profund al ei? Dacă silabarele kana (hiragana şi

katakana) par mai uşor accesibile, de vreme ce sunt, precum numele, corespondentul grafic al

unor silabe fonetice, sistemul de scriere kanji, ce foloseşte pictogramele şi ideogramele

împrumutate din scrierea chineză, se apropie de o adevărată ...revelaţie pentru cineva născut

în cultura alfabetului. Numărul de kanji învăţate la cursuri creştea şi începusem să-mi doresc,

tot mai mult, o apropiere, întrucâtva din interior, de această formă grafică, concomitent cuvânt

şi imagine....

Octombrie 1998

Centrul pentru tineret al Universităţii Kobe: la rugămintea mea, prof. Ikuyo Nishide

(coordonatoarea programului intensiv de limba japoneză pe care îl urmam la Universitatea

Kobe) mă înscrie telefonic la un curs de caligrafie pentru începători, la care mă prezint cu

emoţii... liniştitoare ...

Amintirea primului curs de caligrafie japoneză, când am luat în mână, pentru întâia oară,

pensula cu păr de bursuc, va fi pentru totdeauna legată de întrebarea adresată de sensei

(‚profesor’, ‚maestru’) la sfârşitul orei: „Tu, sigur, n-ai mai făcut caligrafie niciodată?!” I-am

reamintit că tocmai îmi arătase poziţia corectă a pensulei în mână şi a corpului, pentru a

caligrafia pictograma-kanji „ocean” ...

Martie 1999

3

Universitatea Kobe, anul universitar îşi numără ultimele zile: mi se solicită din partea

Facultăţii Cross-Cultural Studies (unde eram înmatriculată) să adresez un Cuvânt de

mulţumire din partea studenţilor străini, cu ocazia ceremoniei de încheiere a anului universitar.

Mărturisindu-i maestrului caligraf o nouă solicitare (de tip discurs oficial) venită din partea

facultăţii, acesta îmi sugerează (politicos, dar ferm) să arăt, cu ocazia respectivă, „oceanul”

caligrafiat la primul curs. Ştiind că, la următoarea oră de caligrafie, voi fi întrebată/ verificată

dacă am urmat sfatul primit, mi-am încheiat intervenţia orală la festivitatea de la universitate

arătând caligrafia海 (‚mare, ocean’), în tip ce menţionam întâlnirea cu ...pensula... La vederea

lucrării, toată sala a izbucnit imediat în aplauze (încălcându-se protocolul japonez, care cere

aplauze doar la finalul discursului) şi, după retragerea mea de la microfon, rectorul

universităţii, acad. Yasutomi Nishizuka [1932-2004] (nominalizat Nobel pentru medicină în

acel an), mi-a adresat rugămintea de a-i înmâna caligrafia. A luat-o şi a privit-o lung minute în

şir... La o săptămână, după ce fusesem anunţată extrem de ceremonios, în prealabil, de

secretariatul universităţii că domnul rector doreşte să mă întâlnească, ziua revederii s-a

dovedit cu totul specială: a fost ziua în care am primit botezul ...limbii japoneze, întrucât acad.

Yasutomi Nishizuka mi-a oferit în dar o piatră de jad (tenkoku), cu numele japonez

ROTEIKA1 ・ 路貞香, pentru a semna, pe viitor, lucrările de caligrafie. Puteam, astfel, cu

începere din acel moment, să urmez, cu respectul cuvenit, calea tradiţională a caligrafiei2...

împreună cu Acad. Prof. Univ. Dr. Yasutomi Nishizuka,

rectorul Universităţii Kobe [1999]

1 RO ‚drum’ + TEI ‚puritate’+ KA ‚parfum’ sau, reformulat, ‚drumul pe care se simte un parfum de puritate’... 2 Şi gravarea kanji-urilor în pietre semipreţioase este tot o artă caligrafică şi a fost pasiunea de o viaţă a domnului

rector, care, cu câteva luni înainte de a părăsi această lume, deşi revenisem în ţară, mi-a oferit alte patru sigilii cu

numele meu, în diferite linii caligrafice... (Expoziţia Caligrafia japoneză. Metamorfozele liniei, din anul 2006, de

la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca şi Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, a avut dedicaţia Acad. Yasutomi

Nishizuka. In Memoriam.)

4

Septembrie 2002

Hyogo Prefectural Museum of Art, Kobe: primesc invitaţia de a participa la o expoziţie

colectivă, cu ocazia evenimentului International Forum. Asian Film and Multi-Cultural Art

Exhibition. A fost debutul meu (şi nu întâmplător probabil s-a dovedit a fi ... japonez) cu

lucrări de caligrafie japoneză pe simezele muzeelor...

Hyogo Prefectural Museum of Art, Kobe (Japonia), 2002

Caracterele chinezeşti, pictograme şi ideograme (kanji) împrumutate de scrierea japoneză în

secolul al VI-lea, o dată cu budismul, amintesc de hieroglifele egiptene, deşi nu sunt atât de

apropiate de obiectele reprezentate ca în vechea scriere egipteană. Dacă, în Egipt, se foloseau

picturi abreviate pentru a reprezenta sunete, în Extremul Orient, caracterele chinezești

înseamnă și azi „picturi” stilizate ale lucrurilor sau ale conceptelor pe care le reprezintă, fără a

fi însă şi „picturi” ale sunetelor. Întrucât nu sunt semne convenționalizate, spre deosebire de

alfabet, care a dezvoltat o formă liniară de reprezentare, sistemul de scriere propus de

caracterele chinezești reprezintă o situație de echilibru unic în istoria scrierii, caracterele

chinezești putându-se transforma ușor în mijloace de înregistrare și transmitere a gândirii,

rămânând, în același timp, semne grafice cu un potențial imagistic foarte ridicat. Un caracter

chinezesc, prin calitatea sa grafică, activează o formă ritmică cu o semnificație proprie,

devenind, în felul acesta, un semn vizual care, în timp ce reprezintă un concept, permite și

recunoașterea directă a unei gândiri simbolice. Este o calitate grafică pe care o exploatează

generos arta caligrafiei, revitalizând funcțiile semnului eliberat de obiectul său. Cele două

elemente formale ale artei caligrafice ce ţine captivă imaginaţia Extremului Orient de secole,

5

linia neagră și spațiul alb, creează, aşadar, o artă simplă, dar profundă și subtilă, tributară

tradiției, dar fără a îngrădi originalitatea.

Prin punct, linie, suprafață, lumină, spațiu, sunet, ritm, mișcare, timp, caracterul caligrafiat

reușește să stimuleze nu numai simțul vederii, ci și cel tactil, al atingerii directe. Or, potrivit

unei legende chinezești, pictura și caligrafia sunt surori gemene, avându-și originea

miraculoasă în vremurile străvechi. Iar argumentele ce sprijină această teorie ar fi folosirea,

atât de pictor cât și de caligraf, a aceloraşi materiale (hârtie din orez, pensulă din păr de

animale şi cărbune negru dizolvat în apă sub formă de tuş), la care s-ar adăuga tehnica

pensulei, judecată după aceleași criterii ale puternicei sau subtilei accentuări a ritmului liniilor.

Reformulat în termeni geometrici, caracterele caligrafiate sunt văzute arhitectural, în

tridimensionalitatea lor, iar această interpretare este oferită de liniile invizibile, goale, ce nu

apar trasate clar pe hârtie. Între linii există însă o necesară conexiune, foarte puternică de fapt,

ascunsă vederii din când în când, tocmai pentru a i se mări forța dinamică. Este ca un fel de

exemplificare a ceea ce s-ar putea numi „procesul devenirii” în caligrafie, la care contribuie și

variatele intensități de negru, considerate șase tipuri de culori diferite: alb, uscat, diluat, umed,

concentrat, negru ...

Experienţa directă mă făcuse, încetul cu încetul, să înţeleg că, situată la depărtare egală între

concret şi abstract, între real şi imaginar, între sensibil şi inteligibil, caligrafia japoneză

permite nu numai o simplă conservare a realului graţie unui suport material, dar şi revelaţia

unei lumi tainice, aşezate într-un orizont al misterului căruia îi poate oferi un sens. Şi, pe

nesimţite, exerciţiul scrierii cu pensula (shūji, în japoneză) începuse să se transforme, şi

pentru mine, în căutarea de tip shodō (‚calea caligrafiei ca artă’) ...

Februarie 2007

Fundaţia Japonia (The Japan Foundation), Tokyo: organizez expoziţia Kaze monogatari

(Închipuirile vântului), cu ocazia unei burse fellowship oferite de această fundaţie.

În încercarea de a aprofunda calea caligrafiei, cu uimirea, plăcerea şi bucuria celui ce

explorează etimografia caracterelor de tip pictograme / ideograme, expoziţia a propus,

folosindu-se de instrumentarul caligrafic destul de sărac (tuş negru, pensulă şi hârtie albă din

orez), propria înţelegere a universului unei arte concomitent pictoriale şi verbale, sugerând

emoţii, gânduri şi impresii, stări de o clipă fixate pe hârtie printr-o unică mişcare a pensulei...

6

Vânt ・風

Expoziţia a fost vizitată, surprinzător şi onorant, de conducerea Fundaţiei Japonia (v. foto

infra, de la dreapta la stânga): Dl. Kazuaki Kubo (asistent special al preşedintelui), Prof.Dr.

Emerit Yoshihiko Ikegami (Universitatea Tokyo), Dl. Kazuo Ogoura, preşedintele Fundaţiei

Japonia, şi Dl. Yoshio Okubo, vicepreşedintele Fundaţiei Japonia.

Expoziţia Închipuirile vântului

[The Japan Foundation, Tokyo, 2007]

7

Iulie 2012

Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Bucureşti: pun pe simeze expoziţia Meditaţiile

pensulei, concepută ca o contemplaţie asupra frumuseţii lucrurilor simple şi trecătoare... Am

dedicat această expoziţie victimelor dezastrului natural şi nuclear de la Fukushima, din 2011,

cu gândul că întâlnirea dintre oameni, de orice natură, nu poate fi decât speranţa înţelegerii

reciproce, a întemeierii unei lumi mai bune.

(N.B.: Luasem în mână, între timp, pensula cu păr de cal...)

Din punctul de vedere al tehnicii de realizare, caligrafia încearcă o transfigurare a imaginii

lumii (imago mundi) printr-o tehnică materială foarte simplă, oferită de tuş și hârtia din orez.

Pigmenții de culoare devin toți nuanțe de negru, iar balansul dintre linia neagră și spațiul alb

se transformă în mijlocul de redare a raportului între lumină și umbră. Monocromia alb-negru

servește aici încercării de revelare a sacrului. Fără figurație și fără tehnica perspectivei, opera

caligrafică cuprinde în sine un sistem de conexiuni proprii, în care spațiul reprezentării

abstracte se supune legii mișcării, orientate de la dreapta la stânga, într-un sens invers rotației

acelor de ceasornic. Mișcarea permite metamorfoza sau trecerea de la un spațiu constituit

materialmente, cu propriile lui legi, înspre un spațiu imaginar, ce face posibilă re-crearea unei

lumi de adopţie ...

Timp şi spaţiu ・時空

8

Expoziţia Meditaţiile pensulei a fost vernisată de E.S. Domnul Ambasador Natsuo

Amemiya (Ambasada Japoniei din România), de Domnul Nobumitsu Takamatsu, ataşat

cultural al Ambasadei Japoniei din România, şi Domnul Virgil Niţulescu, directorul muzeului.

Expoziţia Meditaţiile pensulei

[Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti, 2012]

Ianuarie 2015

Ambasada României în Japonia, Tokyo: devine gazda expoziţiei mele Shunkan kioku sau

Memoria clipei, ce continuă meditaţia, propusă şi prin expoziţiile precedente din ţară şi din

Japonia, asupra a ceea ce estetica japoneză numeşte mono no aware sau frumuseţea lucrurilor

simple şi efemere, încercând să surprindă, prin exerciţiul spiritual al caligrafiei, revelate de

mişcarea unică a pensulei, în ritmul unei respirări, emoţiile clipei date de reveriile

universului ...

Expoziţia a fost vernisată de (v. foto infra, de la stânga la dreapta): Prof. Reiko Ota (Showa

Women’s University, Tokyo), E.S. Dl. Ambasador Radu Şerban şi Prof. Senshu Nishida,

celebru maestru caligraf, al cărei discipol fusesem ultimii zece ani. (Din nefericire, la câteva

luni după acest eveniment, Nishida sensei a plecat pe ultimul drum, răpusă de o boală

necruţătoare ...)

Expoziţia Memoria clipei

[Ambasada României din Japonia, Tokyo,

2015]

9

Februarie 2017

Connect the World. International Japanese Calligraphy Exhibition. Global Shodo @

Yasuda: particip la Expoziţia internaţională de caligrafie japoneză organizată de Universitatea

Yasuda din Hiroshima.

Lucrarea mea Shunkan kioku (Memoria clipei) este răsplătită cu Premiul de Platină la

categoria Calligraphic Character Design3. (Aş vrea să cred că pot onora prin acest premiu

memoria celor doi mari dispăruţi, prof. Senshu Nishida şi acad. Yasutomi Nishizuka, în semn

de profundă mulţumire pentru generozitatea cu care au ajutat un străin să se apropie de

sufletul japonez...)

Caligrafia mea, încercând să surprindă, printr-o linie neagră, neîntreruptă, - pe care,

neaşteptat, vârful despicat misterios al pensulei a dublat-o ca un ecou ce reverberează în timp

- , memoria clipei pe lângă care trecem, despre care pomenea, de altfel, cu câteva sute de ani

în urmă, şi compilaţia de „aforisme” Hagakure (al cărei titlu s-ar putea tălmăci prin ‚Ascuns

de frunze’ sau ‚Frunze ascunse’): „Nu există nimic în afara momentului prezent. Întreaga

viaţă a unui om nu este altceva decât o succesiune de asemenea momente.” ...

Memoria clipei ・ 瞬間記憶

3 Anul precedent îmi fusese acordat Premiul de Aur la categoria Brush Writing, pentru caligrafia „Frunză”

（葉）.

10

Se întâlnesc în caligrafia japoneză două registre de imagini: o imagine vizuală, care ţine de

intuiţie şi una verbală, care ţine de o funcţie de analiză abstractă, aceasta presupunând, în cele

din urmă, atât reprezentarea lumii prin intermediul liniei negre şi a spaţiului alb, cât şi

descoperirea progresivă a semnificaţiei caracterelor caligrafiate. O operă caligrafică

presupune, aşadar, atât percepţie prin simţuri, datorită caracterului său pictural, dar şi

îndepărtare de acest tip de percepţie, datorită aspectului de imagine lingvistică. Or, vederea

este strâns legată de intuiţie, făcând din privitor un participant activ la ivirea a ceva în spaţiu,

în timp ce imaginea lingvistică rămâne tributară linearităţii discursului, temporalităţii

semnului. Drept urmare, sensul global se lasă descifrat instantaneu, dar şi gradat, făcând din

lucrarea caligrafică un mod unic de manifestare a fiinţei în lume ...

Octombrie 2018

Casino, Centru de cultură urbană din Parcul Central „Simion Bărnuţiu”: încerc să creez, prin

expoziţia Amintirile pensulei, al cărei nucleu-tare îl constituie caligrama Floarea de cireş (桜

花 ), o atmosferă potrivită evenimentului 100 de cireşi japonezi pentru municipiul Cluj-

Napoca din partea oraşului Matsuyama (Japonia), în Anul Centenarului Marii Uniri.

Floare de cireş ・桜花

11

Pictură a realității invizibile, cuvântul caligrafiat pare să aibă acces la cunoașterea veritabilă,

„metafizică”, capabilă să treacă dincolo de aparența exterioară a fenomenelor, pentru a atinge

esența lor intimă. Prin mijloace picturale specifice, cuvântul relevat prin caligrafiere, fidel

naturii, dar fără a o copia, posedă viziunea realului profund, asupra căruia acționează într-un

anume fel magic, încercând să-l evoce în accepțiunea deplină a termenului. Refuzând culoarea,

caligrafia a ales să pătrundă în lumea spiritului printr-un fel special de analogie,

corespondență şi afinitate, devenind medium pentru o nescrisă poezie.

Caligrafia japoneză, concomitent imagine picturală şi scripturală, cere, asemănător icoanelor

bizantine, o contemplaţie sacralizată. A cunoaște înseamnă, în ambele cazuri, o atitudine de

oarecare adorație. Dincolo de o filosofie a esenței, asupra căreia domnește legea cauzalității,

dincolo de o gândire de tip existențialist cu transcendențe fără profunzime ontologică,

caligrafia propune dispariția formelor și disoluția contururilor, activând principiul mișcării.

Cum există stări care depășesc gândirea și cuvântul, inefabilul caligrafiei tinde să se cufunde

în tenebre spirituale, fără să epuizeze vreodată tainele lumii create, venite din intuiție și

subconștient... Ce se cuvine oare să preţuim, pare să ne pună pe gânduri, oprind mersul lumii,

o caligramă, amintirile clipei veşnice date de felurite lucruri sau veşnicia clipei revelată, spre

exemplu, de ... floarea de cireş ?!

Noiembrie 2018

Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca: încerc să aproximez în cuvinte, cu ocazia

evenimentului Japonia în caleidoscop, din cadrul Simpozionului internaţional: 日本語出来

ます. 20 de ani de studii japoneze la Universitatea Babeş-Bolyai, experienţa personală a

caligrafiei japoneze, sugerându-i publicului prezent imaginea unei călătorii interioare între

vizibilul şi invizibilul acestei lumi ...

Cum fiecare trăsătură, cu momentul ei de viaţă şi moarte, surprinde intimitatea sufletului ce

vibrează de emoţie, aceasta face ca arta caligrafică să fie şi o sinteză şi o stilizare, situate între

o simplitate naturală (soboku) şi una căutată (tenjun). În lucrarea caligrafică are loc o analiză

la suprafața imaginii și o alta la un nivel de adâncime al ei, ce-și atinge plenitudinea în

contemplație. Aparent, imaginea caligrafică poate fi interpretată ca o reprezentare vizibilă,

imediată, redusă la suprafața sa, dar sensul transcendent ce se cere dezvăluit face să se treacă,

în fapt, la nivelul de profunzime al acesteia. Datorită întâlnirii dintre mâna care scrie şi ochiul

care citeşte, arta caligrafică propune o receptare vizuală a actului lecturii, imaginea se

inserează în sfera lingvisticului, instaurând un nivel intermediar între cuvânt şi lucru, între

12

abstract şi sensibil. Sunt numeroase experienţele cărora le poate face loc o operă caligrafică:

moment unic al revelației, în care uimirea se apropie de tăcere, întrucât doar liniștea lasă loc

revelației divine...

Dar, neîndoielnic, cel mai bine ar putea exprima esenţa caligrafiei un koan (= enigmă cu

tâlc) Zen. Potrivit acestuia, un călugăr i-a cerut maestrului să-i exprime Zen-ul pe hârtie, astfel

încât să aibă ceva tangibil ca studiu. La început, maestrul l-a refuzat spunându-i: „De vreme

ce este chiar în faţa ta, de ce să încerc să-l captez cu tuşul şi pensula ?!”. Totuşi, în continuare,

călugărul îşi ruga maestrul pentru ceva concret. În cele din urmă, maestrul a desenat un cerc

pe o bucată de hârtie şi a adăugat următoarele rânduri: „A te gândi la aceasta şi a înţelege

aceasta este cel mai important lucru în al doilea rând; a nu te gândi şi a nu înţelege aceasta

este cel mai important în al treilea rând.” Maestrul n-a spus însă care ar fi, în primul rând, cel

mai important lucru...

ENSŌ – CERCUL ZEN

BIBLIOGRAFIE:

• Abe, Masao, 1989, Zen and Western Thought, Honolulu: University of Hawaii Press.

• Addiss, Stephen, 1978, Obaku: Zen Painting an Calligraphy, Introduction and Catalogue by Stephen

Addiss with the assistance of Kwan S. Wong, Helen Foresman Spencer Museum of Art.

• Besançon, Alain, 1996, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului. De la Platon la

Kandinsky , Traducere din franceză de Mona Antohi, București: Editura Humanitas.

• Brion, Marcel, 1972, Arta abstractă, Traducere de Florin Chiriţescu, Prefaţă de Balcica Măciucă,

Bucureşti: Editura Meridiane.

• Cheng, François, 1983, Vid şi plin. Limbajul pictural chinezesc, Traducere de Iuliana Crenguţa

Muntean, Prefaţă de Octavian Barbosa, Bucureşti: Editura Meridiane.

13

• Earnshaw, Christopher J., 2000, Sho. Japanese Calligraphy. An In-depth Introduction to the Art of

Writing Characters, Singapore: Tuttle Publishing.

• Evdochimov, Paul, 1992, Arta icoanei - o teologie a frumuseții, Traducere de Grigore Moga și Petru

Moga, București: Editura Meridiane.

• Mukai, Shutaro, 1991, Characters that Represent, Reflect, and Translate Culture – in the Context of the

Revolution in Modern Art, în Yoshihiko Ikegami, ed., The Empire of Signs: Semiotic Essays on

Japanese Culture, Amsterdam: John Benjamin.

• Ōmori, Sōgen, and Terayama, Katsujō, 1983, Zen and the Art of Calligraphy. The Essence of Sho,

Translated by John Stevens, London: Routledge & Kegan Paul.

• Ryukushū, Kuiseko, Brush Writing, Tokyo: Kodansha International.

• Sato, Christine Flint, 1998, Japanese Calligraphy. The Art of Line & Space, Osaka: Kaifusha.

• Stevens, John, 1990, Zenga. Brushstrokes of Enlightenment, Catalog Selections, Entries and Essay by

John Stevens, Catalog Essay and Organization by Alice Rae Yelen, New Orleans Museum of Art.

• Sullivan, Michael, 1994, The Book of Art. Chinese and Japanese Art, vol.9, Revised Edition, Bergamo:

Groliev Inc. .

• Suzuki, Daisetz T., 1997, Zen and Japanese Culture, Tokyo: Tuttle Publishing.

• Uyehara, Cecil H., 1991, Japanese Calligraphy. A Bibliographic Study, New-York: University Press of

America.

• Wunenburger, Jean-Jacques, 2004, Filozofia imaginilor, Traducere de Muguraş Constantinescu, Ediţie

îngrijită şi postfaţă de Sorin Alexandrescu, Iaşi: Polirom.