Tabelul divergenţelorla proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative

(simplificarea autorizării comercianţilor)

Obiecţii ComentariiMinisterul Justiţiei(nr.03/7700 din 04.08.2014)

1. La art. II, menţionăm, că potrivit anexei la Legea nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 cu privire la patenta de întreprinzător, patenta de întreprinzător se eliberează nu doar pentru comercializarea mărfurilor, dar şi pentru producerea mărfurilor, prestarea de servicii şi executare de lucrări.

Astfel, considerăm că, în textul propus pentru modificarea art. 3 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 93-XIV din 15 iulie 1998, urmează a se face referinţă nu doar la locuri pentru vînzare, ci şi la locuri pentru producerea de mărfuri, executarea de lucrări şi prestare de servicii.

Se acceptă. Modificările propuse la art. 3 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 se referă la „unităţi comerciale sau locuri pentru vînzare”, care includ orice spații și locuri în cadrul cărora are loc atît vînzarea de bunuri, cît și prestarea serviciilor / executarea lucrărilor. Producerea de mărfuri nu cade sub incidența Legii nr.231 și necesită alte forme de reglementare decît deținerea autorizației de funcționare.

2. La art. IV, referitor la prevederea lit. f) cu care se completează art. 29 al Legii nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor, din formula propusă rezultă că, chiar dacă a fost adoptată o hotărîre judecătorească de retragere a autorizației de funcționare, autorizația de funcționare nu se va considera retrasă. O asemenea prevedere este conceptual greșită, or din momentul în care hotărîrea judecătorească a rămas definitivă, autorizația de funcționare este nulă și adoptarea de către autoritățile administrației publice locale a unui nou act de retragere nu are sens. Redacția propusă poate genera și acte de corupție, deoarece autoritatea administrației publice locale ar putea să nu adopte un act de retragere a autorizației.

Se acceptă.

3. La art. V, în condiţia în care art. 37 al Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative instituie abrogarea în calitate de procedeu tehnico-juridic de suprimare a prevederilor actului legislativ ce nu mai corespund echilibrului dintre cerinţele sociale şi reglementarea legală, se va dispune nu excluderea, ci abrogarea lit. c) a art. 181

alin. (1) din Legea nr. 352 din 24 noiembrie 2006 cu privire la oganizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova.

Nu se acceptă. A se vedea legile de modificare și completare aprobate de Parlament (spre ex. Legea 180 din 25.07.2014) – în cazurile de acest de acest fel se folosește sintagma conform căreia o anumită literă sau alineat din cadrul actului legislativ „se exclude”, dar nu se aborgă.

4. La art. VI, prevederea propusă la art. 29 alin. (1) lit. k1 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală ar putea fi interpretată în sensul că orice persoană care intenționează să producă produse agricole este obligată să obțină certificatul de producător, inclusiv persoana care produce produse agricole pentru consum propriu. Astfel, norma respectivă se va redacta sau se va specifica expres în nota informativă, că se are în vedere competența primarului de a elibera certificate doar persoanelor

Se acceptă. Prevederile au fost excluse.

1

care au necesitatea de a demonstra calitatea de producător agricol individual.

Norma expusă la lit. k2) se va revizui, or aceasta este formulată prea larg și ar putea determina suprapunerea domeniilor de control cu alte organe de control, contrar dispoziției art. 4 alin. (4) din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.

5. La art. VIII, alin. 1, constatăm, că scopul completării propuse la art. 181 alin. (1) al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară este determinarea în mod concret a categoriilor de agenţi economici care sunt obligaţi să obţină autorizaţia sanitar-veterinară, şi nu delimitarea agenţilor economici cărora li se va elibera autorizaţia sanitar-veterinară de cei cărora nu li se va elibera această autorizaţie. Astfel, relevăm necesitatea de a stabili agenţii economici care, pentru desfăşurarea activităţii, sunt obligaţi să obţină autorizaţia sanitar-veterinară de funcţionare.

Totodată, relevăm că art. 181 reglementează aspecte de procedură, aferente eliberării autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare. Obligaţia generală de autorizare sanitar-veterinară a desfăşurării activităţii de către agenţii economici este stabilită de art. 18 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007. Deci, întrucît amendamentul intervine cu concretizarea subiecţilor de drept cărora le revine obligaţia menţionată, recomandăm stipularea dispoziţiei de completare în cadrul art. 18 din Legea prenotată.

Se acceptă.

6. În conformitate cu art. 19 lit. a) din Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, fraza se construieşte conform normelor gramaticale, astfel încît să exprime corect, concis şi fără echivoc ideea, să fie înţeleasă uşor de orice subiect interesat. Astfel, prevederea cu care se completează art. 81 din Codul contravenţional al Republicii Moldova (art. IX alin. 1) se va revizui, or aceasta este ambiguă, nefiind clar ce agenţi economci pot fi încadraţi în categoria întreprinderilor care desfăşoară activităţi de întreţinere corporală.

Nu se acceptă. Activitățile de întreținere corporală sînt stabilite conform CAEM-2.

7. Referitor la completarea art. 273 cu alin. (14), menţionăm, că nu este argumentat cuantumul amenzii, or în Nota informativă nu sunt expuse criteriile sau temeiurile care au determinat stabilirea unei amenzi de la 50 la 100 unităţi contravenţionale pentru persoana fizică şi de la 200 la 400 de unităţi contravenţionale aplicată persoanei juridice.

Cuantumul amenzilor a fost stabilit pornind de la prevederile actuale ale Codului Contravențional, care stabilește același cuantum al amenzilor pentru contravenții similare.

8. Cu privire la noua redacţie a art. 274 alin. (5) din Codul contravenţional, menţionăm că componenţa de contravenţie propusă urmează a fi revizuită, or din ipoteza acesteia nu rezultă cine este subiectul care se atrage la răspundere contravențională.

Modificările la art.274 au fost excluse din proiectul legii.

2

Luînd în consideraţie faptul că prevederile art. 16 şi art. 17 din Codul contravenţional nu instituie categoria juridică de „comerciant” în calitate de subiect de drept distinct, pasibil de răspundere contravenţională, în sancţiunea normei contravenţionale cuvîntul „comerciantul” urmează a fi exclus.

Se va ţine cont de faptul, că în proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Codului contravenţional, elaborat de Ministerul Justiţiei şi remis spre examinare Guvernului la 19 februarie 2014, se propune expunerea în redacţie nouă a sancţiunii art. 274 alin. (5) din Codul contravenţional (art. I alin. 148 din proiect): „se sancţionează cu amendă de la 70 la 100 unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 200 la 300 unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.”.

9. În legătură cu completarea art. 400 alin. (1) şi alin. (4) din Codul contravenţional, propusă la art. IX alin. 5, notificăm, că în proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Codului contravenţional, elaborat de Ministerul Justiţiei şi remis spre examinare Guvernului, potrivit art. I alin. 215, competenţa de examinare a contravenţiilor prevăzute de art. 273 din Codul contravenţional este atribuită Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, ceea ce este oportun şi rezonabil în condiţia în care normele contravenţionale din articolul precitat, aplicable persoanelor care încalcă regulile de comerţ, au ca finalitate protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor.

În opinia noastră constatarea contravențiilor din art.273 alin.(4), (9) și (14) trebuie să țină de competența organelor de interne și nu de Agenția pentru Protecția Consumatorilor. Desfășurarea activității de comerț în lipsa autorizației de funcționare (art.273 alin.(4)) este răspîndită în unele localități din țară, iar Agenția pentru Protecția Consumatorilor nu dispune de posibilităță (colaboratori, resurse, subdiviziuni teritoriale în suficiență) pentru a contracara această practică. În egală măsură, în practică, în cazul în care comerciantul desfășoară activități noaptea, în afara programului de activitate, este mai eficient și practic să fie solicitată intervenția organelor de interne decît a APC.

10. Privitor la completarea art. 402 alin. (1) din Codul contravenţional, considerăm inoportun de a stabili competenţa organelor de control financiar şi a organelor fiscale din subordinea Ministerului Finanţelor la examinarea contravenţiilor prevăzute de art. 274 alin. (5) şi (51) (art. IX alin. 3 şi 4), deoarece componenţele de contravenţie respective nu se referă la încălcarea unor obligaţii fiscale sau financiare ale comerciantului. Mai mult, componenţa de contravenţie prevăzută de art. 274 alin. (51) are drept scop protecţia consumatorului, prin sancţionarea neinformării sau informării necorespunzătoare a acestuia de către comerciant, fapt ce implică examinarea acestei componenţe de contravenţie de către Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor.

Modificările la art.402 au fost excluse din proiectul legii.

11. La art. XI, avînd în vedere faptul că se propune atît modificarea, cît şi completarea Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior, dispoziţia articolului se va suplini, după sintagma „se modifică”, cu sintagma „şi se completează”.

Se acceptă.

3

12. Cu referire la dispoziţia de completare cu alin. (3) şi (4) a art. 2 din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010, relevăm, că articolul precitat stabileşte domeniul de reglementare al legii, iar autorizarea desfăşurării activităţii de comerţ este reglementată la art. 14 din legea respectivă. Aşadar, pentru o integrare armonioasă a amendamentelor propuse, recomandăm enunţarea prevederilor referitoare la unităţile comerciale care sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de funcţionare (alin. (3) şi alin. (4)) la art. 14 din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010.

Se acceptă

La art. 2 alin. (3) lit. c) din Legea prenotată, formula „uzul mijloacelor de transport” este una nereușită, întrucît determină o confuzie cu dreptul de uz, care, conform art. 424 din Codul civil, reprezintă dreptul real asupra bunului altuia, în virtutea căruia uzuarul poate folosi bunul şi culege fructele lui necesare pentru nevoile proprii şi ale familiei sale. Astfel, prevederea respectivă se va revizui, pentru a evita o interpretare și aplicare restrictivă a normei (vînzarea combustibilului doar persoanelor care dețin un drept de uz asupra mijlocului de transport al altei persoane).

Se acceptă.

13. La alin. (3), care completează art. 2 al Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010, norma stipulată la lit. e) se va revizui, cu excluderea sintagmei „drepturi de proprietate intelectuală ce rezultă din activitatea inventivă”, fiindcă, urmare a unei invenţii (în sensul art. 6 al Legii nr. 50-XVI din 7 martie 2008 privind protecţia invenţiilor) rezultă următoarele drepturi:

a) dreptul de autor al invenţiei, care potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 50-XVI din 7 martie 2008 este un drept personal inalienabil, imprescriptibil şi protejat fără termen şi, prin urmare, nu este pasibil de vînzare.

b) dreptul la brevet, care conform art. 26 alin. (3) din Legea precitată, poate fi transmis prin cesiune sau prin licenţă, exclusivă sau neexclusivă, ori prin succesiune legală sau testamentară şi, consecvent, deducem că acesta nu poate constitui obiect al contractului de vînzare-cumpărare.

Prevederile în cauză au fost introduse la solicitarea Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală, care urmează să se expune în privința excluderii sau menținerii acestor prevederi.

14. La art. 3 al Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 (art. XI alin. 3), modificarea noţiunii de „comerciant” urmează a fi revăzută, deoarece, din redacţia propusă ar rezulta că persoanele care sunt exceptate de obţinerea autorizaţiei de funcţionare nu au calitatea de comerciant.

Modificările la noțiunea „comerciant” au fost excluse din proiectul legii.

La noţiunea „unitate de alimentaţie publică”, nu este rezonabil de a menţiona că activităţile şi serviciile acestei unităţi pot fi desfăşurate în afara unităţii de alimentaţie publică, or rezultă, că din momentul obţinerii autorizaţiei de funcţionare,

Se acceptă.

4

comerciantul va puta presta aceste servicii în orice spaţiu accesibil în afara unităţii respective, indiferent de condiţiile de activitate. Pentru a evita o interpretare extensivă şi abuzivă a acestei noţiuni, recomandăm de a menţiona că activităţile şi serviciile unităţii de alimentaţie publică pot fi desfăşurate şi pe terenul aferent unităţii.

Definiţia atribuită termenului de „loc pentru vînzare” se va revizui, ținînd cont de obiecția formulată la pct. 1 din prezentul aviz. Totodată, menționăm, că este inutil de a face referinţă la mijloacele specificate la lit. b) şi lit. c), deoarece acestea se includ în categoria de „unităţi mobile”, potrivit definiţiei expuse în proiectul de lege.

Se acceptă. Modificările propuse la art. 3 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 se referă la „unităţi comerciale sau locuri pentru vînzare”, care includ orice spații și locuri în cadrul cărora are loc atît vînzarea de bunuri, cît și prestarea serviciilor / executarea lucrărilor. Producerea de mărfuri nu cade sub incidența Legii nr.231 și necesită alte forme de reglementare decît deținerea autorizației de funcționare.

Relevăm inoportunitatea definirii termenului de „documentaţie de urbanism şi amenajare a teritoriului”, deoarece în contextul Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010, acestui termen nu i se atribuie un sens diferit de cel stabilit de Legea nr. 835-XIII din 17 mai 1996 rpvind principiile urbanismului și amenajării teritoriului.

Se acceptă.

De asemenea, se consideră inutilă definirea termenilor de „comerciant”, „acordul vecinilor”, „organ de control”, „furnizor”, or sensul atribuit acestora prin lege nu este diferit de sensul literal al acestor termeni.. În acest context, recomandăm de a revizui lista noțiunilor expuse la art. 3 din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010, urmînd a fi definite doar noțiunile care pot fi interpretate diferit.

Se acceptă parțial cu excluderea noțiunii „furnizor” și a modificărilor operate la noțiunea „comerciant”. Referitor la celelalte noțiuni putem remarca următoarele:Noțiunea „acordul vecinilor” prin proiectul legii diferă de sensul literal al acestei sintagme. Sintagma poate fi înțeleasă într-un sens extins, scopul definirii este de a stabili că acordul vecinilor este un consimţămînt acordat doar pentru desfăşurarea activităţii de comerţ.Noțiunea „organ de control” necesită a fi menținută în redacția propusă pentru ca sintagma în cazuă să nu fie interpretată în sensul Legii nr.131. Noțiunea propusă la Legea nr.231 diferă de noțiunea similară din Legea nr.131, dat fiind că se referă doar la autoritățile responsabile de domeniul comerțului.

15. La art. 6 din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 (art. XI alin. 5), dispoziţia de completare a acestui articol cu alineatele (5)-(8) se va revedea, or nu este expus alin. (8).

Se acceptă.

În textul alin. (5) lit. a), nu este clar dacă prin zone se înţeleg doar străzi sau inclusiv şi străzi. În acest sens, considerăm necesară utilizarea unei formule care să excludă orice echivoc şi să exprime explicit sensul normei respective.

Se acceptă.

Completarea art. 6 cu alin. (6) este inutilă, deoarece în măsura în care la alin. (5) sunt reglementate interdicțiile care pot fi impuse de autoritatea administrației publice locale, este evident că altele nu se admit. Totodată, o asemenea normă este

Considerăm necesară menținerea prevederilor propuse la art.6 alin.(6) din considerentul că alin.(5) se referă doar la competența consiliului. În practică însă diferite reglementări sunt aprobate prin decizia primarului sau pretorului, sau de

5

periculoasă, deoarece determină concluzia că pot fi stabilite și alte condiții și restricții decît cele prevăzute de normele legale prohibitive, care nu sunt complementate cu o prevedere similară celei expuse la alin. (6).

către consiliu cu depășirea interdicțiilor din alin.(5). Pentru a exclude o astfel de practică, prin alin.(6) se interzice ca APL, inclusiv primarii, să stabilească cerinţe şi interdicţii suplimentare privind desfăşurarea activităţilor de comerţ, cu excepţia celor stabilite de alin.(5).

16. Este inutilă completarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 (art. XI alin.9), întrucît acest amendament reiterează prevederile art. 10 alin. (3) din Legea precitată.

Se acceptă.

17. La art. 13, alin. (2), în redacţia propusă la art. XI alin. 12 din proiect, se va exclude deoarece este un nonsens de a stabili că un document nu acordă un drept pe care, chiar și în lipsa unei norme de drept exprese în acest sens, oricum nu-l acordă.

În opinia noastră excluderea prevederilor propuse la art.13 alin.(2) și (3) va crea deficiențe în activitatea comercianților și APL în cazul amplasării pe un imobil proprietate publică (care apraține APL). În prezent, pentru obținerea autorizației de funcționare, solicitantul trebuie să prezinte actul care îi confirmă dreptul de folosință a imobilului. Conform prevederilor propuse un astfel de documente este exclus din lista documentației necesare pentru eliberarea autorizației. Anticipăm, că în practică o astfel de situație ar putea fi interpretată de APL în sensul că autorizația de funcționare oferă și dreptul de folosință asupra imobilului. Norma propusă în alin.(2) are ca scop să excludă astfel de interpretări eronate. Iar în acest sens se stabilește că autorizația de funcționare nu este și un drept de proprietate/folosință a terenului propritate.

Alin. (3) se va exclude, deoarece, norma juridică de modificare nu trebuie să dea explicații, ci să instituie soluții juridice noi pentru anumite raporturi sociale.

Norma juridică stabilește cerințe, obligații sau dezvoltă alte prevederi și oferă explicații în măsura în care acestea sunt necesare pentru interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legislației.În prezent, pentru obținerea autorizației de funcționare, solicitantul va prezenta APL întreg șirul de acte necesare pentru o anumită activitate comercială, inclusiv licențe. Conform proiectului legii, astfel de acte se exclud din lista documentației necesare pentru eliberarea autorizației de funcționare. Acest fapt ar putea fi interpretat de unele APL sau comercianți în sensulă că autorizația de funcționare înlocuiește orice alte acte permisive și că persoana care deține o autorizația de funcționare este în drept să inițieze activitatea de la data eliberării autorizației. Pentru a evita astfel de interpretări eronate, alin.(3) stabilește că autorizaţia de funcţionare nu se suprapune cu licenţele şi actele permisive prevăzute de lege, comerciantul fiind obligat să obţină actele în cauză pînă la iniţierea activităţii de comerţ.

La alin. (4), prima propoziție este inutilă, deoarece conceptual este greșit de a admite că aplicarea unei norme legale depinde de includerea în altă normă a obligației de a respecta norma legală. Problemele

Se acceptă. Au fost introduse modificările redacționale de rigoare. În același timp, atragem atenția că art.13 alin.(4) se referă la obligațiile comerciantului, iar art.214 se referă la

6

abuzurilor sau incapacității juriștilor nu pot fi rezolvate prin adoptarea legilor prin care să se menționeze că o lege este obligatorie. În acest caz, apare necesitatea ca și pentru această normă de drept (care confirmă obligativitatea altei norme) să se menționeze în lege că este obligatorie. În virtutea acestor raționamente, se va exclude și alin. (41) din art. 14 (art. XI alin. 13 din proiect).

obligațiile angajaților (colaboratorii) comerciantului.În egală măsură, considerăm necesară menținerea art.14 alin.(41) pentru a evita abuzurile în activitatea APL. Atragem atenția că în actele legislative în vigoare se întîlnesc prevederi similare celor din art.14 alin.(41) (a se vedea art.17 alin.(2) din redacția actuală a Legii 231/2010, art.11 alin.(9) din Legea 68/2013, art.33 alin.(5) din Legea57/2006, art.3 alin.(2) și art.10 alin.(4) din Legea 163/2010 etc.)Respectiv, această abordare este pe deplin permisă și utilizată de tehnica legislativă din R. Moldova.

18. La art. 14 alin. (23), este nejustificată stabilirea obligației de a prezenta copia actului juridic care confirmă dreptul de folosință a terenului pe care este amplasată unitatea comercială doar în cazul solicitării autorizației de funcționare pentru unitățile comerciale prevăzute la lit. a), b) și c), deoarece fiecare comerciant, imobilă, urmează să demonstreze dreptul său de folosință asupra terenului pe care aceasta este fixată sau, cel puțin, asupra unității comerciale respective.

Abordările actuale se bazează pe criteriul intervenției și supraveghere depline a autorităților publice. În acest proces de supraveghere, autoritățile verifică solicită și verifică numeroase documente și acte de la întreprinzători. Conform conceptului propus de proiectul legii, autoritățile urmează să intervină și să supravegheze doar acele aspecte care realmente sunt necesare, și care au o consecință clară în sensul protejării interesului statului, populației și întreprinzătorului. Din această perspectivă, prezentarea unui document confirmativ, conform cărui solicitantul dispune de drepturi de proprietate/folosință asupra unui anumi imobil nu este necesară și duce doar la birocratizarea procesului de eliberare a autorizației de funcționare și la posibile abuzuri din partea APL. Solicitantul unei autorizații de funcționare va fi responsabil de temeiurile legale ce țin de folosirea unui anumit imobil (anume din aceste considerente proiectul legii propune prevederile respective la art. 13 alin.(2)).Solicitantul va declara pe propria răspundere locul/spațiul în care desfășoară activitatea de comerț, care va fi indicat în autorizația de funcționare. În cazul în care nu comunică adresa/locul corect, comerciantul nu va putea desfășura activitatea la adresa indicată în autorizație.

Prevederea alin. (24) se va revizui, or acordarea autorității administrației publice locale a dreptului de a solicita sau de a nu solicita anumite informații suplimentare lasă loc unor abuzuri din partea acestor autorități și implică posibilitatea aplicării neîntemeiate a unui regim preferențial pentru anumiți comercianți.

Nu se acceptă. Art.14 alin.(24) (conform numerotării redactate – art.14 alin.(33) sunt expuse în conformitate cu art. 45 (2) din Legea nr.285/1999, care prevede că APL pot solicita anumite informații în cazul jocurilor de noroc de abilitate.

19. Cu referire la art. 15 alin. (2) lit. a), în redacția propusă la art. XI alin. 14, se va ține cont de prevederea art. 37 alin. (1) al Legii nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor

Se acceptă.

7

individuali, potrivit căreia Î.S. „Camera Înregistrării de Stat” conlucrează cu autorităţile şi instituţiile publice, cu alte entităţi, încheind cu acestea acorduri de colaborare privind schimbul de informaţii şi stabilirea procedurilor comune de activitate, preponderent  în regim on-line, în vederea îndeplinirii atribuţiilor stabilite de lege.20. La art. 17 al Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010, considerăm inadmisibilă excluderea din alin. (2) a propoziților 2 și 3 (art. XI alin. 16), or eliminarea acestor prevederi face inaplicabilă norma prevăzută de art. 17 alin. (3), în redacția din proiectul de lege. Mai mult, prevederile care se propun a fi excluse asigură evitarea unor abuzuri din partea autorităților administrației publice locale, manifestate prin prelungirea neîntemeiată a perioadei de suspendare și tergiversarea depunerii cererii de retragere a autorizației de funcționare.

Se acceptă.

21. La alin. (5) din art. 172, propus pentru completarea Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010, ultima propoziție se va revizui, or prevederea privind reperfectarea și eliberarea duplicatului autorizației de funcționare în termen de 7 zile lucrătoare contravine normei specificate la art. 171 alin. (4) lit. b), care stabilește un termen de 15 zile lucrătoare pentru activitățile de comerț prevăzute de anexa nr. 4 și nr. 5 la Legea menționată supra.

Se acceptă.

22. La art. 211 alin. (2) (art. XI alin. 19), prima propoziție este inutilă, întrucît libertatea de a contracta constituie o regulă generală, prevăzută de art. 667 din Codul civil și nu este necesar de a fi reiterată pentru raporturile juridic speciale (se expun doar norme derogatorii de la regula generală). Propoziția a doua este inacceptabilă în măsura în care aceasta limitează nejustificat libertatea contractuală a persoanelor – încheierea unui contract în favoarea unui terț nu poate fi considerată ilegală prin sine (a se vedea art. 721 din Codul civil al Republicii Moldova). Eventual, ilegale pot fi unele clauze abuzive din contractul dintre furnizor și comerciant, dar în acest caz problema constă în clauza contractuală, dar nu în beneficiarul acesteia.

Se acceptă. Prevederile au fost excluse

23. La art. 215 (art. XI alin. 20), prevederea alin. (6) se prezintă a fi inutilă, deoarece, în condiția în care obligațiile sunt limitativ prevăzute de alin. (1)-(3) lege, este evident că alte obligații nu se admit. Totodată, o asemenea normă este periculoasă, deoarece determină concluzia că pot fi stabilite și alte obligații decît cele prevăzute de normele legale, care nu sunt complementate cu o prevedere similară celei expuse la alin. (6).

Din considerentele enunțate supra, urmează a fi exclus și art. 2111 alin. (8) (art. XI alin. 20). De exemplu, în cazul celorlalte tipuri de vînzări cu preț redus (vînzării de lichidare, vînzări promoționale,

Se acceptă parțial. Prevederile propuse la art. 2111 alin. (8) au fost excluse.În privința art.215 alin.(6) (conform numerotării actualizate – art. 214 alin.(6)) considerăm absolut necesar de a stabili astfel de prevederi în legislație, avînd în vedere că în prezent unele autorității publice obligă contra plată întreprinzătorii să frecventeză cursurile organizate de aceste autorități; iar în cazul nefrecventării acestor cursuri, autoritățile în cauză aplică sancțiuni întreprinzătorilor. Admitem că în unele circumstanțe aceste norme pot duce la concluzia expusă în aviz, însă

8

vînzări în magazine outlet), în privința cărora nu este stabilită o normă similară celei prevăzute de art. 2111

alin. (8), deducem că este permisă efectuarea acestor vînzări și în alte cazuri și condiții decît cele prevăzute de lege, ceea ce contravine finalității acestor reglementări.

riscurile unor astfel de concluzii sunt infinit mai mici decît riscurile și daunele cauzate mediului de afaceri prin impunerea de a frecventa contra plată diverse cursuri de instruire.

24. Art. 217 (art. XI alin. 20) se va revizui din punct de vedere a tehnicii legislative, cu plasarea și numerotarea corespunzătoare a alineatelor acestuia.

Se acceptă.

De asemenea, recomandăm excluderea art. 217 alin. (4) lit. d), deoarece considerăm inoportună implicarea executorului judecătoresc la măsurarea nivelului zgomotului și al vibrației, or acesta nu dispune de cunoștințe speciale în domeniul respectiv pentru a stabili corect și cu precizie nivelul zgomotului și al vibrației, indiferent de faptul dacă deține sau nu mijloacele de măsurare corespunzătoare.

Măsurarea nivelului zgomotului și al vibrației se poate efectua cu utilaj elementar (spre exemplu, telefon sau planșetă) și nu necesită cunoștințe speciale. Această procedură este similară efectuării unei înregistrări video sau foto. Dacă se admite că executorul judiciar poate efectua video sau foto, atunci nu vedem motive de ce nu ar putea face astfel de măsurări a nivelului zgomotului sau vibrației.

25. La art. 2110 alin. (1) lit. a)(art. XI alin 21), pentru ca excepția stabilită să se refere și la alte persoane juridice cu scop lucrativ decît societatea pe acțiuni, cuvîntul „acționar” se va substitui cu termenul „asociat”, care reprezintă denumirea generică pentru persoanele care au fondat sau care au obținut o participațiune în capitalul social al persoanei juridice.

Art.2110 a fost exclus din proiectul legii.

26. La art. 22 alin. (1) (art. XI alin. 22), dispoziția de completare cu sintagma „și se efectuează în conformitate cu prezenta lege și Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător” se va exclude, fiindcă art. 1 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 prevede expres că dispozițiile acestei legi nu se extind asupra controalelor efectuate în domeniul fiscal, vamal și financiar (bancar și nebancar).

Se acceptă. Au fost introduse modificările de rigoare.

27. Luînd în considerație faptul că desfășurarea activității de comerț în lipsa autorizației de funcționare este deja prevăzută în calitate de contravenție de art. 273 pct. 9) din Codul contravențional al Republicii Moldova, este inutil amendamentul de completare cu alin. (11) a art. 24 din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010, prin care se dublează prevederea din Codul contravențional.

Se acceptă.

De asemenea, se prezintă a fi de prisos completarea cu alin. (4) a art. 24 din Legea precitată, or legislația care reglementează fiecare formă de răspundere juridică stabilește expres condițiile în care fapta reprezintă o încălcare și este pasibilă de aplicarea acelui tip de răspundere juridică. Reglementarea unor condiții generale de calificare a faptei drept încălcare este inoportună, deoarece poate determina coliziuni și divergențe cu normele speciale care reglementează fiecare formă de răspundere juridică în parte.

Nu se acceptă. Prevederile propuse la art.24 alin.(4) stabilesc aspectele de forma și procedură în privința constatării încălcărilor și aplicării sancțiunilor. În particular, se stabilește că încălcarea trebuie să fie prevăzute de un act legislativ sau hotărîre de Guvern (spre deosebire de situația actuală, cînd unele autorități aplică sancțiuni în temeiul unor reglementări interne), precum și trebuie să fie indicată într-un act de control (spre deosebire de situația actuală, cînd unele autorități aplică sancțiuni în temeiul unei

9

decizii de sancționare, dar în lipsa actului confirmativ de constatare a încălcării)

28. La art. XIV, considerăm inutil amendamentul propus la art. 2 din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, deoarece autoritatea administrației publice locale se încadrează în categoria autorităților administrației publice, fără a fi necesară o concretizare în acest sens.

Nu se acceptă. Legea nr.131/2012 prevede expres că organele de control și domeniul de competență este expus în anexa la lege. La rîndul său, anexa la lege nu conține autoritățile publice locale. Respectiv, este evident că autoritățile publice locale nu pot fi calificate ca organ de control în temeiul Legii nr.131/2012.

29. În conformitate cu art. 32 alin. (5) al Legii nr. 780 din 27 decembrie 2001, articolul poate fi compus din alineate numerotate cu cifre arabe, luate  între paranteze.

Astfel, art. XV alin. (1) se va redacta corespunzător, prin substituirea abrevierii „pct.” cu abrevierea „alin.”.

Totodată, la art. XV alin. (1) lit. a), se va face referință la art. XI alin. 19 în loc de alin. 18, or modificarea art. 211 se dispune prin alin. 19 al art. XI din proiectul de lege.

Prevederile în cauză au fost excluse din proiectul legii.

30. Proiectul de lege necesită a fi coordonat cu Consiliul Coordonator al Audiovizualului (în partea ce ține de completarea cu art. 2116 a Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010, prevăzută de art. XI alin. 21), cu Cancelaria de Stat, în calitate de autoritate publică care exercită controlul administrativ asupra activității autorităților administrației publice locale prin intermediul oficiilor sale teritoriale, precum și cu autoritățile administrației publice locale.

Art. 2116 a fost exclus din proiectul legii.

31. Nota informativă la proeictul de lege nu cadrează cu prevederile art. 20 lit. b) al Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, urmînd a fi suplinită cu compartimentul privind principalele prevederi, locul actului în sistemul legislaţiei, evidenţierea elementelor noi, efectul social, economic şi de altă natură al realizării lui.

Se acceptă.

Centrul Naţional Anticorupţie(nr.06/2963 din 01.08.2014)Norma:* art.21/2 alin.(5) al Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (în redacţia Art.XI pct.20 al proiectului înaintat spre examinare): „unităţile de alimentaţie publică nu pot fi închise mai mult de două zile consecutive, cu excepţia unor cauze obiective de nefuncţionare”.Factori de coruptibilitate şi alte obiecţii:Formulări cu sens neclar sau echivoc (ambiguitate semantică)Analiza:Sintagma în speţă, conferă per ansamblu normelor juridice supuse modificărilor un character ambiguu şi incert. Autorul lasă la discreţia autorităţii de control

Se acceptă. Prevederile au fost excluse din proiectul legii.

10

aprecierea obiectivităţii cauzelor de nefuncţionare a unităţii şi va crea premise pentru coruptibilitate. Aceasta constituie o precondiţie pentru interpretarea eronată subiectivă a normelor juridice de către reprezentanţii organelor de control, ori aprecierea obiectivităţii cauzei de nefuncţionare a unităţii pentru o perioadă mai mare de 2 zile consecutive, va fi efectuată discreţionar, în lipsa unor criterii clare de apreciere prestabilite de normele primare.Recomandarea: Se recomandă autorului reformularea şi completarea amendamentului propus, astfel încît, norma primară să prevadă expres condiţiile în care unitatea poate fi închisă mai mult de două zile consecutive.Norma:* art.21/16 alin.(7) lit.b) al Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (în redacţia Art.XI pct.21 al proiectului înaintat spre examinare): „a intrat în posesia unui cîştig important, în realitate fiind însă vorba de un premiu de o valoare minimă sau de un premiu de consolare”.Factori de coruptibilitate şi alte obiecţii:Formulări cu sens neclar sau echivoc (ambiguitate semantică)Analiza:Redacţia amendamentului este generală, creează ambiguităţii şi precondiţii pentru o interpretare discreţionară a normelor juridice de către subiectul destinatar. Astfel, menţionăm faptul că determinarea valorii premiilor, va fi efectuată subiectiv, în lipsa unor criterii clare de apreciere prestabilite de normele primare. Prin urmare, datorită lipsei criteriilor cantitativi/calitativi de apreciere, reglementarea propusă a fenomenului de „loterie publicitară şi publicitate înşelătoare” este insuficientă şi va crea precondiţii de coruptibilitate.Recomandarea: Se recomandă autorului reformularea şi completarea amendamentului propus, astfel încît, norma primară să prevadă expres criterii clare de apreciere a cîştigurilor.

Prevederile au fost excluse din proiectul legii.

Norma:* art. 29 alin. (1) lit.k/2 al Legii nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală (în redacţia Art.VI pct.2 a proiectului înaintat spre examinare): „asigură, în limitele atribuţiilor stabilite de lege, controlul respectării de către întreprinzători a legislaţiei privind activitatea de comerţ, transportul auto public, urbanism, amenajarea teritoriului şi construcţii”;* art. 8 alin. (2) lit.d) al Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (în redacţia Art.XI pct.7 a proiectului înaintat spre examinare):„respectarea regulilor de comercializare a produselor prevăzute de prezenta lege şi alte acte

Se acceptă. Au fost efectuate modificările redacționale de rigoare în cazurile necesare.

11

legislative în vigoare”;* art. 13 alin. (3) al Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (în redacţia Art.XI pct.12 a proiectului înaintat spre examinare):„autorizaţia de funcţionare nu se suprapune cu licenţele şi actele permisive prevăzute de lege, comerciantul fiind obligat să obţină actele în cauză pînă la iniţierea activităţii de comerţ”;* art. 17 alin. (1) lit.b)-c) al Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (în redacţia Art.XI pct.12 a proiectului înaintat spre examinare): „Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor – în cazul în care activitatea de comerţ desfăşurată de comerciant implică un pericol iminent pentru viaţa sau sănătatea populaţiei, în conformitate cu legislaţia privind siguranţa alimentelor; c)Centrul Naţional de Sănătate Publică sau centrele teritoriale de sănătate publică – în cazul în care activitatea de comerţ desfăşurată de comerciant implică un pericol iminent pentru viaţa sau sănătatea populaţiei, în conformitate cu legislaţia privind sănătatea publică”.* art.21 alin.(3)-(4) al Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (în redacţia Art.XI pct.18 a proiectului înaintat spre examinare): „(3)comercianţii sunt obligaţi să asigure colectarea, transportarea şi depozitarea deşeurilor rezultate în cadrul activităţii de comerţ în conformitate cu legislaţia privind deşeurile de producţie şi menajere.(4)pentru ambalarea produselor comercianţii folosesc pungi de hîrtie, material textil şi/sau plastic biodegradabil conform cerinţelor reglementărilor tehnice în vigoare”.* art.22 alin.(3) lit.d) al Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (în redacţia Art.XI pct.22 a proiectului înaintat spre examinare):„Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor efectuează controale privind conformitatea produselor nealimentare, respectarea normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor de comerţ, privind corespunderea produselor plasate pe piaţă şi serviciilor prestate cu cerinţele prescrise şi/sau declarate, inclusiv cu prevederile normelor metrologice, privind respectarea cerinţei de indicare a preţurilor, precum şi a legislaţiei privind protecţia consumatorilor”.Factori de coruptibilitate şi alte obiecţii:Norme de trimitereAnaliza:Sintagmele: „în limitele atribuţiilor stabilite de lege”, „prevăzute de prezenta lege şi alte acte legislative în vigoare”, „cu prevederile normelor metrologice, privind respectarea cerinţei de indicare a preţurilor, precum şi a legislaţiei privind protecţia consumatorilor”, „actele permissive prevăzute de lege”, „în conformitate cu legislaţia privind siguranţa alimentelor” „în conformitate cu legislaţia privind

12

sănătatea publică”, în conformitate cu legislaţia privind deşeurile de producţie şi menajere”, „conform cerinţelor reglementărilor tehnice în vigoare”, conferă per ansamblu normelor prenotate un caracter de trimitere şi drept consecinţă creează incertitudine cu referire la reglementarea aplicabilă raporturilor juridice în speţă.Normele în cauză sunt generale, nu fac referinţă la vreun act normative concret, iar ulterior la etapa de implementare, stabilirea normelor juridice relevante aplicabile va fi dificilă/imposibilă, fapt ce va crea premise de coruptibilitate.Recomandarea: Se recomandă autorului reformularea amendamentului propus şi evitarea sintagmelor generale care conferă incertitudine normei juridice. În acest sens, propunem substituirea sintagmelor prenotate, cu referinţe concrete la prevederile actelor normative în vigoare aplicabile raporturilor juridice reglementate.

Ministerul Sănătăţii(nr.01-9/1501 din 10.09.2014)Se propune a exclude din proiectul de Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative, precum și din Anexa nr.1 la Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior prevederile ce țin de prestarea serviciilor, inclusiv de alimentație publică, deoarece asemenea servicii nu se atribuie la activitățile de comerț, fapt confirmat și prin Clasificatorul Activităților din Economia Moldovei (CAEM)

Nu se acceptă.Legea nr.231/2010 se referă în mod cert la activitate de comerț a bunurilor și serviciilor. Proiectul legii nu modifică și nu intervine în această abordare.Concomitent, atragem atenția că în conformitate cu Codul fiscal, unitățile de comerț urmează să achite taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii. Astfel, codul fiscal are aceeași abordare de comerț a bunurilor și serviciilor, și nu se limitează doar la bunuri.

La art. X. - Legea nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice se propune a exclude modificarea propusă de completare a alineatului (5) cu alineatul 51 la articolul 21 din Legea nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 şi înaintăm următoarea completare a alineatului (5):”(5) Activitatea obiectivelor cu impact asupra sănătăţii publice este supusă autorizării sanitare de funcţionare. Unităţile comerciale sunt obligate să obţină autorizaţie sanitară de funcţionare în cazurile stabilite de Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior”

Nu se acceptă. Prevederea propusă contravine principiului previzibilității actelor permisive necesare iniţierii, desfăşurării şi/sau încetării activităţii de întreprinzător, stabilit de art.4 lit.b) din Legea nr.235/2006 și art.5 lit.b) din Legea nr.160/2011.Menținerea unor prevederi generale conform cărora autorizația sanitară de funcționară este necesară pentru „obiectivele cu impact asupra sănătății publice” duce la situația în care:1. întreprinzătorii nu cunosc exact dacă obiectivul pe care îl dețin are sau nu impact asupra sănătății publice;2. unele autorități ar putea abuza de prevederile în cauză.

La Art.XI. – Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.206-209, art.681):Nu se acceptă varianta propusă de excludere a

Unităţile de alimentaţie publică sînt supravegheate/autorizate de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, care emite autorizația sanitar-veterinară de funcționare. În cazul unităților de alimentație publică, emiterea

13

alineatului (2), litera b) de la articolul 11 şi se propune modificarea alineatului dat după cum urmează:”Autorizarea sanitară a unităţilor de alimentaţie publică de către Centrele de Sănătate Publică municipale şi raionale şi după caz, de către Centrul Naţional de Sănătate Publică”.

unei autorizații sanitare de către Centrul Naţional de Sănătate Publică sau centrele teritoriale de sănătate publică, suplimentar autorizației sanitar-veterinare emise de ANSA, contravine art.4 alin.(4) din Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, care interzice suprapunerea competențelor și atribuțiilor autorităților publice.

Se propune a completa alineatul 22 de la articolul 15 după cum urmează:”Centrele de Sănătate Publică teritoriale şi după caz, Centrul Naţional de Sănătate Publică, emite autorizaţia sanitară de funcţionare ca urmare a:a) evaluării riscului în baza cercetărilor de laborator şi măsurătorilor instrumentale, în rezultatul cărora se estimează nivelul de aplicare şi respectare a regulamentelor sanitare, asigurării condiţiilor de igienă a personalului şi mijloacelor de protecţie individuală din unităţile de comerţ şi de alimentaţie publică;b) recoltării mostrelor de produse, materiale în contact cu produsele şi factorilor de mediu;c) efectuării măsurătorilor factorilor fizici din mediul ambiant şi ocupaţional al unităţilor comerciale şi de alimentaţie publică;d) verificării listelor angajaţilor, documentaţiei medicale ce reflectă starea de sănătate a angajaţilor din unităţile comerciale şi de alimentaţie publică”.

Nu se acceptă. Condițiile și cerințele specifice de eliberare a autorizațiiei stanitare de funcționare urmează a fi stabilite de legile speciale privind autorizația în cauză, dar nu în Legea nr.231/2010.

Se propune a modifica alineatul (4) de la articolului 214 după cum urmează:”Angajaţii unităţilor comerciale şi de alimentaţie publică, persoanele care practică munca individuală şi contactează în procesul de preparare, prelucrare, depozitare, transportare, desfacere a produselor alimentare, inclusiv celor culinare, precum şi persoanele implicate în tratarea sanitară şi reparaţia utilajelor, inventarului sunt supuşi obligatoriu examenelor medicale profilactice şi instruirii igienice în conformitate cu procedura stabilită de Ministerul Sănătăţii”.

Nu se acceptă. Prevederea propusă contravine principiului previzibilității actelor permisive necesare iniţierii, desfăşurării şi/sau încetării activităţii de întreprinzător, stabilit de art.4 lit.b) din Legea nr.235/2006 și art.5 lit.b) din Legea nr.160/2011.În egală măsură, norma propusă, conform căreia prevederile în cauză vor fi stabilite de Ministerul Sănătății, contravine art.14 alin.(1) și (2) din Legea nr.235/2006.

Alineatele (5) şi (6) de la articolul 214 se vor exclude.

Se acceptă parțial. Excluderea integralăa a art. alin.(5) și (6) contravine principiului previzibilității actelor permisive necesare iniţierii, desfăşurării şi/sau încetării activităţii de întreprinzător, stabilit de art.4 lit.b) din Legea nr.235/2006 și art.5 lit.b) din Legea nr.160/2011.

Se propune a modifica denumirea articolului 216

după cum urmează:”„Protecţia populaţiei contra zgomotului şi vibraţiei la desfăşurarea activităţii de comerţ”

Se acceptă.

a comasa alineatele (1) şi (2) de la articolului 216 în alineatul (1) care va fi redactat după cum urmează:

Se acceptă.

14

” (1) Comercianţii sunt obligaţi să respecte normativele privind limitele maxime admise ale nivelului zgomotului şi vibraţiei aprobate de Guvern la propunerea Ministerului Sănătăţii”La articolul 216 a exclude cuvintele ”instituţii preşcolare şi de învăţămînt” de la litera b) alineatul (2)

Se acceptă.

La articolul 216 a exclude litera d) de la alineatul (2) sau a concretiza caracterul şi locul manifestărilor

Se acceptă.

La articolul 216 a completa alineatul (5) după cuvintele ”la cererea” cu cuvintele ”instanţei de judecată” şi în continuare după text

Se acceptă.

La articolul 216 a exculde literele b) şi d) de la alineatul (5) Situația existentă arată că la moment nu se

reușește să depășească problema nivelului zgomotului și vibrației. A se vedea de exempluhttp://www.publika.md/linistea-noptii-din-chisinau-tulburata-de-zgomotul-din-localuri-ce-spun-autoritatile-si-conducerea-restaurantelor_1810301.html

Proiectul legii extinde categoria instituțiilor care pot efectua măsurarea nivelului zgomotului şi al vibraţiei. Măsurarea nivelului zgomotului și al vibrației se poate efectua cu utilaj și cunoștințe elementare, care pot fi posedate atît de APL, cît și de executorii judiciari.

Se propune de a prevedea pentru unitățile comerciale grupa 46.7 ”Comerţ cu ridicata specializat al altor produse” obligativitatea respectării valorilor - limită obligatorii naționale de expunere profesională la agenții fizici, chimici, biologici și radiologici”

Propunerile urmează a fi concretizate.

Se propune a completa anexa nr.5 cu următoarele grupe CAEM conform Clasificatorului Ativităţilor din Economia Moldovei:

SecţiuneaGrupa Clasa

Denumirea

G 46.3Comerţ cu ridicata al produselor alimentare, al băuturilor şi al tutunului

46.4Comerţ cu ridicata al bunurilor de consum

46.7 Comerţ cu ridicata specializat al altor produse

47.1Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate

47.2Comerţ cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor şi al produselor din tutun, în magazine specializate

47.5 Comerţ cu amănuntul al altor produse casnice, în magazine specializate

47.6 Comerţ cu amănuntul de bunuri culturale şi recreative, în

Nu se acceptă. Conform proiectului legii, autorizația sanitară de funcționare doar în cazul în care comerciantul va desfășura anumite activități de comerț ce implică un grad înalt de risc pentru viața și sănătatea persoanei, și anume activitățile stabilite de Anexa nr.5. În celelalte cazuri autorizația sanitară de funcționare este inutilă, dat fiind că activitatea comerciantului nu implică riscuri pentru viață și sănătatea consumatorilor (cu excepția acitivăților din domeniul alimentației publice, care sunt supuse supravegherii și autorizării din partea ANSA).Pentru celelalte activități de comerț nu este necesară eliberarea și deținerea autorizației sanitare de funcționare, deoarece:1) activitățile de comerț care nu se referă la produsele alimentare nu implică riscuri ce țin de viața și sănătatea persoanelor;2) activitățile de comerț care se referă la

15

magazine specializate47.7 Comerţ cu amănuntul al altor

bunuri, în magazine specializate

47.8Comerţ cu amănuntul efectuat prin standuri, chioşcuri şi pieţe

IAxtivităţi de cazare şi alimentaţie publică

56.1 Restaurante

56.2Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente şi alte servicii de alimentaţie

56.3Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor

produsele alimentare sînt supravegheate/autorizate de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, care emite autorizația sanitar-veterinară de funcționare. În cazul unităților de alimentație publică, emiterea unei autorizații sanitare de către Centrul Naţional de Sănătate Publică sau centrele teritoriale de sănătate publică, suplimentar autorizației sanitar-veterinare emise de ANSA, contravine art.4 alin.(4) din Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, care interzice suprapunerea competențelor și atribuțiilor autorităților publice.

Articolul XIII – Nu se acceptă varianta propusă de modificare a articolului 19 litera e) din Legea nr.113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor și a cerințelor generale ale legislației privind siguranța alimentelor, deoarece personalul implicat în activitățile unităților economice cu profil alimentar sunt obligate să acumuleze cunoștințe și deprinderi profesionale în scopul asigurării siguranţei și calității produselor alimentare în cadrul activităţilor profesionale.Desfăşurarea măsurilor profilactice nu este posibilă fără instruirea şi educaţia igienică a populaţiei, inclusiv a unor categorii de angajaţi. Conform prevederilor Legii ocrotirii sănătăţii nr.411 din 28.03.1995, Legii nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, Legii nr.78/XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare, Legii nr.113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor și a cerințelor generale ale legislației privind siguranța alimentelor, precum şi regulilor sanitare, instruirea igienică este obligatorie pentru contingentele decretate ale tuturor întreprinderilor şi instituţiilor, indiferent de apartenenţă şi forma de proprietate, angajaţii întreprinderilor din sectorul alimentar, angajaţii instituţiilor preşcolare, instituţiilor de învăţămînt preuniversitar şi superior, instituţiilor de asanare pentru copii, angajaţii întreprinderilor industriale, comunale, de deservire social, care lucrează în condiţii de muncă nocive. În acest context, prin Hotărîrea Medicului şef sanitar de sta a Republicii Moldova nr.2 din 01.08.2014, a fost aprobat Regulamentul privind istruirea igienică a angajaţilor.

Se acceptă.

Concomitent informăm, că Ministerul Sănătăţii rămîne pe poziţia necesităţii de eliberare a autorizaţiilor sanitare de funcţionare a obiectivelor de comerţ şi alimentaţie publică, deoarece procedura de autorizare sanitară se efectuează în scopul evaluării riscului în baza cercetărilor de laborator şi măsurătorilor instrumentale, în urma cărora se

Nu se acceptă. Conform proiectului legii, autorizația sanitară de funcționare doar în cazul în care comerciantul va desfășura anumite activități de comerț ce implică un grad înalt de risc pentru viața și sănătatea persoanei, și anume activitățile stabilite de Anexa nr.5. În celelalte cazuri autorizația sanitară de funcționare este

16

estimează nivelul de aplicare şi respectare a regulamentelor sanitare, asigurării condiţiilor de igienă a personalului şi mijloacelor de protecţie individuală din unităţile de comerţ şi alimentaţie publică, verificarea listelor angajaţilor, documentaţiei medicale ce reflectă starea de sănătate a angajaţilor, evaluarea influenţei obiectivelor asupra condiţiilor de trai a populaţiei ş.a.Toate aceste măsuri se efectuează în scopul asigurării unui nivel mai înalt de protecţie a sănătăţii angajaţilor din întreprinderile date, a populaţiei, prevenirii toxiinfecţiilor alimentare, care în ultimii ani sunt în creştere.Autorizaţia sanitară a unităţilor de comerţ şi alimentaţie publică nu se suprapune cu autorizaţia sanitar-veterinară eliberată de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

inutilă, dat fiind că activitatea comerciantului nu implică riscuri pentru viață și sănătatea consumatorilor (cu excepția acitivăților din domeniul alimentației publice, care sunt supuse supravegherii și autorizării din partea ANSA).Pentru celelalte activități de comerț nu este necesară eliberarea și deținerea autorizației sanitare de funcționare, deoarece:1) activitățile de comerț care nu se referă la produsele alimentare nu implică riscuri ce țin de viața și sănătatea persoanelor;2) activitățile de comerț care se referă la produsele alimentare sînt supravegheate/autorizate de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, care emite autorizația sanitar-veterinară de funcționare. În cazul unităților de alimentație publică, emiterea unei autorizații sanitare de către Centrul Naţional de Sănătate Publică sau centrele teritoriale de sănătate publică, suplimentar autorizației sanitar-veterinare emise de ANSA, contravine art.4 alin.(4) din Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, care interzice suprapunerea competențelor și atribuțiilor autorităților publice.

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor(nr.01-6/2535 din 03.09.2014)La art VIII. - Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar - veterinară (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.125-129, art. 396), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează cu un nou punct 3, care va avea următorul cuprins:„ 3. Art. 2 Noţiuni principale, se completează la sfîrşit cu noţiunea „unitate de alimentaţie publică - unitate comercială sau loc pentru vînzare unde se comercializează produse alimentare şi/sau se prestează servicii de pregătire, preparare, prezentare, şi servire a produselor alimentare, de deservire a ceremoniilor şi festivităţilor, precum şi activitate de agrement aferentă; activităţile şi serviciile menţionate pot fi desfăşurate în cadrul unităţii de alimentaţie publică sau în afara ei”Această completare e necesară pentru a nu crea divergenţe între prevederile Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior şi prevederile Legii speciale nr. 221 -XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar- veterinară.

Se acceptă.

Primăria municipiului Chişinău(nr.02-118/6365 din 10.09.2014)La Art. XI. - Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 Se acceptă. Au fost introduse modificările

17

cu privire la comerţul interior:în Articolul 2, alineatul (3) de exclus lit. b) şi lit. h), dat fiind faptul că:noţiunea de „staţie de alimentare cu combustibil" este inclusă în Nomenclatorul unităţilor comerciale care desfăşoară comerţ cu amănuntul, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 931 din 08.12.2011 „Cu privire la desfăşurarea comerţului cu amănuntul";activităţile agenţiilor turistice şi ale tur-operatorilor sunt incluse în anexa nr. 1 a prezentei legi.

redacționale de rigoare.

In Articolul 3, noţiunea „unităţi mobile" se completează cu cuvântul „frigider";

Se acceptă.

în Articolul 6: La momentul actual, unica pârghie de reglementare a comerţului în teritoriu este eliberarea autorizaţiilor de funcţionare a unităţilor comerciale.La eliberarea autorizaţiilor pentru funcţionarea unităţilor comerciale, conform prevederilor actelor legislative şi normative în vigoare, se examinează pe teren condiţiile de desfăşurare a activităţii comerciale, fiind stabilit tipul unităţii comerciale (dispunerea de spaţii amenajate şi utilate corespunzător tipului unităţii comerciale indicat în cerere), programul de lucru, amplasarea unităţii (pentru a cere acordul vecinilor, este necesară stabilirea amplasării unităţii comerciale în bloc locativ), întrunirea condiţiilor obligatorii de amplasare la intrarea (pe faţada) unităţii comerciale a firmei acesteia (iluminată pe timp de noapte), care trebuie să conţină informaţii referitoare la tipul unităţii, denumirea completă a unităţii şi apartenenţa (proprietarul) acesteia, adresa amplasării şi programul de lucru.La cererea solicitantului de a stabili orarul de funcţionare cu program prelungit, de a acorda dreptul de comercializare a producţiei alcoolice şi/sau articolelor din tutun, este necesară verificarea pe teren a amplasării unităţii date, fiind respectate prevederile legislaţiei în vigoare şi restricţiile stabilite de legislaţie şi de autorităţile administraţiei publice locale etc.Deoarece gradul de corespundere a unităţii comerciale şi/sau de prestări servicii condiţiilor de autorizare se examinează la faţa locului, considerăm necesar de a exclude din Art. 6 alin.(l) lit. g) sintagma „conform art. 15 alin. (52)

Nu se acceptă. Conform prevederilor proiectului, clasificarea legislației în vigoare, clasificarea unităților comerciale se efectuează în dependență de numărul de locrui. Acesta urmează a fi indicat de solicitant, pe propria răspundere, în cererea de eliberare a autorizației de funcționare. Ca urmare, dispare necesitatea ca APL să efectueze un control la fața locului în vederea numărării locurilor de care dispune comerciantul.

La Articolul 10 Deoarece alineatul (1) se completează cu cuvintele ",nomenclatorul cărora se aprobă de Guvern", este necesar de exclus alineatul (3) din Art. 10.

Se acceptă excluderea modificărilor propuse la alin.(1) conform avizului Ministerului Justiției.

La Art.12 alineatul (21), după cuvintele „regulamentul pieţei" de completat cu sintagma „coordonat cu autoritatea APL", în continuare după text;

Nu se acceptă. Cerințele pentru activitatea piețelor, inclusiv în privința regulamentului piețelor sînt stabilite prin hotărîre de Guvern. Respectiv, piața și regulamentul acesteia trebuie să întruneasca cerințele stabilite prin Hotărîre de Guvern, și nu este necesară o coordonare a

18

regulamentului cu APL. Atragem atenția, că o astfel de „coordonare” este un act permisiv în sensul Legii nr.160/2011, iar aceasta nu este prevăzute de anexa la legea menționată.

La Articolul 13, alineatul (4), sintagma „Unităţile comerciale care desfăşoară activităţile din anexele 3-5 sînt obligate" se substituie cu cuvintele „Comerciantul este obligat", mai departe după text.

Se acceptă

Articolul 14 alin. (31) lit. a) să fie expus în următoarea redacţie:„ a) copia deciziei şi a extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice şi întreprinzătorilor individuali - în cazul în care comerciantul este persoană juridică sau întreprinzător individual;

Scopul proiectului legii este de a simplifica cerințele de procedură în privința eliberării autorizației de funcționare. Copia deciziei de înregistrare a întreprinzătorului este suficientă pentru stabili cu exactitate datele referitoare la solicitantul unei autorizații, inclusiv denumirea, IDNO și adresa juridică a acestuia. Pe seama acestor data APL vor putea obține de la Camera Înregistrării de Stat datele actualizate în privința solicitantului. Ca urmare, nu este necesară prezentarea extrasului din Registru.

Articolul 14 alin. (31): lit. e) să fie expus în următoarea redacţie:e) procesul-verbal de recepţie finală a pieţei şi regulamentul pieţei, adoptat de comerciant - în cazul solicitării autorizaţiei de funcţionare pentru piaţă";

Se acceptă.

Articolul 14 alin. (31): să fie completat cu lit. g) în următoarea redacţie:" g) documentul ce confirmă dreptul de proprietate sau de locaţiune asupra unităţii comerciale;

Nu se acceptă. Conform conceptului propus de proiectul legii, solicitantul unei autorizații de funcționare va fi responsabil de temeiurile legale ce țin de folosirea unui anumit imobil. Solicitantul va declara pe propria răspundere locul/spațiul în care desfășoară activitatea de comerț, care va fi indicat în autorizația de funcționare. În cazul în care nu comunică adresa/locul corect, comerciantul nu va putea desfășura activitatea la adresa indicată în autorizație.

La Articolul 15 în alineatul (1) lit. a) cifra „7" să fie substituită cu cifra „10"

În opinia noastră 7 zile sunt suficiente pentru eliberarea autorizației de funcționare, deoarece prevederile propuse ale proiectului legii: optimizează semnificativ procedura de

eliberare a autorizației; instituie mecanismul ghișeului unic și

stabilește funcțiile acestuia; urmează a fi implementate odată cu

dezvoltarea unei soluții IT care va simplifica procesul de eliberare a autorizațiilor

La Articolul 15 în alineatul (2) lit. c) de exclus, ca fiind prevedere nerealizabilă

Nu se acceptă. Datele disponibile din resursele informaţionale ale Î.S. “Cadastru” permit identificarea proprietarilor care trebuie să elibereze acordul vecinilor.

La Articolul 15 în alineatul (4), literele a)-e) vor avea următorul cuprins:"a) pentru unităţile comerciale şi /sau de prestări servicii amplasate în spaţii proprietate privată - pe un termen de 5 ani;b) pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări

Nu se acceptă. Includerea unui termen limitat de valabilitate a autorizației este lipsită de necesitate și servește doar ca pîrgie de a impune comerciantul să efectueze vizite la autoritatea publică locală în vederea solicitării și primirii unei noi autorizații. Atragem atenția că în

19

servicii amplasate în încăperi închiriate - pe durata contractului de locaţiune;c) pentru gherete şi pavilioane - pe un termen de până la 3 ani;d) pentru unităţile mobile - pe un termen de până la 1 an sau, la solicitarea comerciantului, pe un termen mai mic";e) pentru desfăşurarea activităţii de comerţ în cadrul tîrgurilor, iarmaroacelor, manifestărilor culturale şi altor evenimente similare - pe perioada desfăşurării evenimentelor respective.";

practică, cca.90% din autorizații se emite pe un termen de un an, astfel întreprinzătorii sunt impuși anuală să reînoiască autorizația de funcționare. Stabilirea unui termen limitat de valabilitate a autorizației nu este necesar din următoarele considerente: pe întreaga durată de valabilitate a

autorizației, conform Codului fiscal, comerciantul va achita anual taxa pentru unitățile comerciale pe durata valabilității autorizației (inclusiv în cazul în care autorizația e emisă pe termen nelimitat). Astfel, autoritățile vor cunoaște că unitatea comercială există și activează. Iar în cazul în care comerciantul nu desfășoară activități, el va fi pus în situația să solicit retragerea/suspendarea autorizației de către autoritatea publică locală – în caz contrar comerciantul va fi obligat să achite taxele respective;

pe întreaga durată de valabilitate a autorizației, autoritățile de control vor supraveghea și realiza atribuții de control a comerciantului și unității comerciale, fapt ce va garanta corespunderea cu prevederile legislației.

În același timp, conform modificărilor propuse, autorizațiile de funcționare pentru unități comerciale care desfășoară activitiăți cu caracter provizoriu (comerțul ambulant, micul comerciant) vor fi eliberate pe un termen de valabilitate limitat.

La Articolul 15 în alineatul (52) de exclus cuvintele „şi fără efectuarea controlului la faţa locului.";

Nu se acceptă. Conform prevederilor proiectului, clasificarea legislației în vigoare, clasificarea unităților comerciale se efectuează în dependență de numărul de locrui. Acesta urmează a fi indicat de solicitant, pe propria răspundere, în cererea de eliberare a autorizației de funcționare. Ca urmare, dispare necesitatea ca APL să efectueze un control la fața locului în vederea numărării locurilor de care dispune comerciantul.

Articolul 173 de exclus, dat fiind faptul că taxele locale pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii se achită de către comercianţi conform prevederilor Titlului VII al Codului Fiscal, iar taxa pentru unităţile stradale de comerţ este anulată prin Legea nr. 47 din 27.03.2014 „Pentru modificarea unor acte legislative".

Se acceptă parțial. Proiectul legii a fost ajustat la prevederile Codului fiscal, avîndu-se în vedere modificările și completările efectuate conform Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 47 din 27 martie 2014.Nu se acceptă excluderea alin.(1) și (2). Proiectul legii nu reglementează taxele pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii. Art. 173 alin. (1) şi (2) face referință la legislația fiscală. În acest mod se stabilește că comercianții vor achita doar aceaste taxe, însă se interzice perceperea unor alte taxe la eliberarea, perfectarea, reperfectarea, suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare. În lipsa art.

20

173 se va ajunge la situația actuală în care unele autorități publice locale aprobă taxe „pentru reperfectarea autorizației”, deși Legea nr.231 stabilește că autorizația de funcționare se eliberează gratuit.

La Articolul 214 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) şi b) cuvintele „în domeniul alimentaţiei publice" să fie substituite prin cuvintele „în domeniul comerţului", mai departe după text

Nu se acceptă. Deținerea pregătirii profesionale în domeniul alimentației publice și/sau igienei este rezonabilă doar pentru unitățile comerciale care activează în domeniul alimentației publice, dar nu și pentru alte forme de comerț.

în Anexa nr. 2, la sfârşitul cererii de eliberare a autorizaţiei de funcţionare este obligatorie aplicarea ştampilei „L. S".

Se acceptă.

In Anexa nr. 1 de efectuat următoarele modificări: - de completat lista după cum urmează:Secţiunea

GrupaClasa Denumirea

G 47.4 Comerţ cu amănuntul al echipamentului informatic şi de telecomunicaţii în magazine specializate

47.5 Comerţ cu amănuntul al altor produse casnice, în magazine specializate

47.6 Comerţ cu amănuntul de bunuri culturale şi recreative, în magazine specializate

47.8 Comerţ cu amănuntul efectuat prin standuri, chioşcuri şi pieţe

47.9 Comerţ cu amănuntul care nu se efectuează prin magazine, standuri, chioşcuri şi pieţe

S 93.1 Activităţi sportiveС 33.1 Repararea articolelor fabricate din

metal, maşinilor şi echipamentelor

33.11 Repararea articolelor fabricate din metal

33.12 Repararea maşinilor33.13 Repararea echipamentelor electronice

şi optice33.14 Repararea echipamentelor electrice33.17 Repararea şi întreţinerea altor

echipamente de transport33.19 Repararea altor echipamente

Se acceptă.

- de exclus din listă:74.30 Activităţi de traducere scrisă şi orală (interpreţi)

Nu se acceptă, deoarece urmează a fi promovată o singură politică de reglementare.

Considerăm necesară atribuirea serviciilor administraţiei publice locale de competenţa cărora ţine domeniul comerţului a statutului de agent constatator şi completarea Art. IX al proiectului de lege în cauză cu pct. 4, în următoarea redacţie:„4. Codul Contravenţional se completează cu un articol nou în următoarea redacţie:Articolul 423 . Serviciile administraţiei publice locale de competenţa cărora ţine domeniul comerţului(1) Contravenţiile prevăzute la art. 91 alin.(2), art. 273 pct. 2),4) ,6), 9), 11), 15) art. 274 alin. (2)-(6) şi art. 286 alin. (l)-(4) se constată şi de către

Nu se acceptă. Conform prevedrilor propuse calitatea de agent constatator urmează a fi deținută de organele de interne.

21

serviciile administraţiei publice locale în domeniul comerţului.(2) Au dreptul să constate contravenţii şi să încheie procese-verbale şefii secţiilor serviciilor administraţiei publice locale de competenţa cărora ţine domeniul comerţului şi adjuncţii lor, specialiştii principali şi superiori ai serviciilor respective.(3) Procesele-verbale cu privire la contravenţii se remit spre examinare organelor afacerilor interne".(4)Totodată, având în vedere prevederile Articolului 22 alin. (3) al Legii nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior "Autoritatea administraţiei publice locale efectuează controale pentru verificarea corespunderii unităţii comerciale cu datele stabilite de autorizaţia de funcţionare" şi completările la Legea nr. 131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, conform căreia autorităţile administraţiei publice locale sunt abilitate cu funcţii de control privind „corespunderea comerciantului cu datele stabilite de autorizaţia de funcţionare", considerăm necesară completarea Articolului 273 cu alin. 15, în următoarea redacţie:„15) necorespunderea unităţii comerciale cu datele stabilite de autorizaţia de funcţionarese sancţionează cu amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale."

Ministerul Finanţelor(nr.05-17/26 din 29.05.2014)

La art. I – Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior:

1) La pct. 1, cu referire la completările alineatului (3) din art. 2, se propune a fi revizuită inițiativa de exceptare de la prevederile Legii sus-menţionate a activității de turism.

Se acceptă parțial. Conform solicitării Agenția Turismului, exceptările se vor aplica doar în cazul vînzării pachetelor turistice.

2) La pct. 2, la noțiunea „mic comerciant” sintagma „intereselor economice private proprii” se propune a fi substituită cu sintagma „intereselor economice proprii”.

La solicitarea autorităților din noțiunea „mic comerciant” a fost exclus textul „și urmărind în mod exclusiv satisfacerea intereselor economice private proprii”

La noțiunea „loc pentru vînzare”, se propune a fi revizuită redacția acesteia, dat fiind existența în cadrul prevederii a două mențiuni „în cadrul”. Din aceleași considerente, la noțiunea „acordul vecinilor”, cuvîntul „acord” se va substitui cu cuvîntul „consimțămînt”.

Se acceptă.

La noțiunea „zonă comercială”, nu este clar sensul sintagmei „în condiții de concurență relativ omogene” din momentul în care art. 5 al Legii cu privire la comerțul interior, stipulează că, autorităţile administraţiei publice centrale asigură dezvoltarea armonioasă a reţelei comerciale şi a modurilor de distribuţie a produselor şi serviciilor comerciale, oferind condiţii egale de activitate pentru toţi comercianţii, indiferent de tipul de proprietate şi

Se acceptă.Noţiunea de „zonă comercială” se exclude, deoarece nu se utilizează pe parcurs.

22

forma juridică de organizare. În contextul dat, se propune revizuirea noțiunii de „zonă comercială”.

Totodată, nu se consideră necesar a include noțiunea „vînzare în pierdere” în conținutul art. 3, întrucît din însăși titlul acesteia este înțeles sensul sau autorii proiectului vor include și noțiunile celorlalte tipuri de vînzări prezentate în proiectul de lege.

Se acceptă. Se exclude noţiunea respectivă din art. 3.

3) La pct. 4, vis-a-vis de modificarea lit. g), alin. (1) din articolul 6, se recomandă revizuirea trimiterii efectuate la art. 11 alin. (3), (4) și art. 15 alin. (52) întrucît nu corespunde subiectului invocat în litera g).

Se acceptă.

4) La pct. 5, nu este clar motivul propunerii de excludere a sintagmei „și principiile generale” din titlul alineatului (1) și alineatului (2) al articolului 7, scopul acestei redactări nefiind indicat în nota informativă, fapt pentru care nu se susține.

Nu se acceptă. Scopul proiectului legii este de a stabili cerințe clare și transparente privind desfășurarea activității de comerț. Art.7 stabilește „principii generale” fără a specifica cine trebuie să îndeplinească aceste „principii generale”, care sînt cazurile cînd aceste norme trebuie respectate, care sunt limitele și dimensiunea acestor norme etc. Atragem atenția că cerințele pe care trebuie să le respecte comercianții sînt stabilite de Capitolul V din Legea nr. 231/2010 cu privire la comerţul interior. Dacă sînt necesare cerințe suplimentare privind desfășurarea activității de comerț, atunci acestea urmează să fie incluse în Capitolul V.

Suplimentar menționăm că, luînd în considerare propunerea de completare a art. 7 cu litera d) comerțul cash and carry, se consideră oportună includerea unui nou articol în capitolul III „Desfășurarea activității de comerț” al Legii cu privire la comerțul interior, prin care vor fi stabilite cerințele specifice pentru forma dată de comerț și alte aspecte necesare a fi reflectate, inclusiv faptul că:

- comerţul de produse alimentare şi nealimentare se desfăşoară pe bază de autoservire, permiţînd clientului alegerea mărfii şi punerea ei în cărucior în vederea cumpărării;

- clienţii sînt persoane fizice şi persoane juridice;

- toţi clienţii sînt înregistraţi în baza de date electronică, ţinută de comerciantul vînzător, în care se înregistrează în mod corect şi complet toate operaţiunile încheiate cu fiecare client. După înregistrarea în baza de date, clientului i se eliberează o legitimaţie de acces cu fotografie ce nu va fi transmisibilă;

- accesul în cadrul suprafeţelor de vînzare este permis numai persoanelor care deţin legitimaţie de acces;

- scopul achiziţionării produselor este utilizarea acestora pentru uzul personal (consum final) sau pentru prelucrarea, revînzarea lor către alţi

Nu se acceptă.Toate criteriile propuse (autoservire, legitimaţie de acces, baza de date, persoane fizice şi juridice, scopul vînzării) sunt prevăzute în definirea noţiunii „cash and carry” în art. 3.

23

comercianţi/utilizatori profesionali ori colectivi etc.5) La pct. 6, nu este clar raționamentul pentru

care art. 8 și art. 9 al Legii cu privire la comerțul interior sunt comasate într-un articol nou „comerțul cu produse”, din momentul în care art. 7 al Legii prenotate stabilește expres formele principale ale comerțului (cu ridicata, cu amănuntul, serviciile comerciale, inclusiv alimentația publică, precum și comerțul cash and carry).

Art. 7 „Comerţul cu amănuntul” şi art. 8 „Comerţul cu ridicata” se propun a fi comasate într-un articol, deoarece principiile generale de desfăşurare a acestor forme de comerţ, inclusiv comerţul cash and carry sunt practic identice (respectarea tehnologiei comerciale: recepţie, păstrare, comercializare). Ulterior, prin acte guvernamentale se vor desfăşura normele primare cu unele particularităţi.

De asemenea, prin redactarea alineatului (2) din articolul 8 au fost omise un șir de reguli specifice stabilite pentru comerțul cu ridicata și comerțul cu amănuntul, cum sunt:

- existenţa unor încăperi de depozitare dimensionate şi dotate tehnic, corespunzătoare volumului şi naturii produselor stocate. În cazul comercializării produselor alimentare, unitatea comercială dispune, după caz, de utilaj frigorific, iar în cazul activităţii de prelucrare (ambalare) a produselor – de utilajul corespunzător acestor activităţi;

- respectarea cerinţelor tehnice privind vecinătatea locurilor de depozitare şi expunere a mărfurilor;

- gestionarea stocurilor de mărfuri – soluţionarea problemelor tehnice specifice profilului de comerţ (metode de stocaj, dispuneri spaţiale, expunerea mărfurilor);

- asigurarea condiţiilor specifice de păstrare şi comercializare a unor mărfuri etc.

În contextul dat, se consideră necesar argumentarea excluderii prevederilor respective, concomitent cu revizuirea regulilor de desfășurare a comerțului cu ridicata și cu amănuntul.

Vezi argumentele pct. precedent. Toate aceste reguli sunt prevăzute de proiect, art. 8 „Comerţul cu produse”: dotarea tehnică a unităţilor comerciale, respectarea regulilor de comercializare (asigurarea sortimentului de produse, respectarea vecinătăţii produselor, etc.)

Totodată, evidențiem faptul că, potrivit redacției actuale a alineatului (4) din art. 8 al Legii, lit. j) stabilește că, licenţele necesare pentru comerţul combinat (conform propunerilor – comerțul cash and carry) corespund cu licenţele pentru comerţul cu ridicata. În proiectul elaborat de autori aceste mențiuni nu se regăsesc, motiv pentru care nu este clar în baza la care licențe este permis comerțul cash and carry. Astfel, se consideră necesar luarea în considerare a aspectelor enunțate anterior și efectuarea clarității în acest sens.

Actual, norma prevăzută în alin. (4) este una declarativă, deoarece toţi comercianţii potrivit Legii date, inclusiv şi cei care practică comerţ cash and carry dispun de autorizaţii de funcţionare eliberate de AAPL. Licenţierea activităţilor din comerţ se efectuează conform prevederilor Legii nr. 451 / 2002.

6) La pct. 8, vis-a-vis de excluderea literei a) din alineatul (2) al articolului 10 și, la pct. 9 – a literei b) din alineatul (2) al articolului 11, nu este clar raționamentul modificărilor respective, din momentul în care nota informativă la proiect nu conține argumente în acest sens.

Se acceptă. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 215 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.

7) La pct. 11:- la alin. (3) art. 13 din redacţia propusă, se

consideră oportun a menține obligativitatea de

Se acceptă. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou

24

absolvire a unui curs în materie de igienă pentru comercianții care comercializează bunuri sau servicii în cadrul unităților de alimentație publică;

articol 215 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.

- la alin. (4) lit. b) art. 13, sintagma „să ceară” se va substitui cu sintagma „să solicite” și în continuare după text, precum și în toate cazurile în care a fost utilizată sintagma respectivă.

Se acceptă.

Concomitent, nu este clar de ce autorii proiectului propun excluderea sintagmei „a unității comerciale” din litera c), alineat (6) al art. 13, dacă alin. (2), art. 14 al Legii cu privire la comerțul interior stabilește că autorizaţia de funcţionare se eliberează comerciantului pentru fiecare unitate comercială separat, în baza unei cereri depuse la autoritatea administraţiei publice locale.

Se acceptă.

8) La pct. 12:- la alin. (22) din art. 14 din redacţia propusă,

nu este clar raționamentul pentru care a fost exclusă din setul de acte care urmau a fi atașate la cererea de eliberare a autorizației de funcționare, prevederea: „acordul administratorilor zonei de vînzare, obţinut conform prevederilor legale în vigoare, pentru desfăşurarea comerţului în aeroporturi, gări, staţii şi alte zone publice”. Respectiv autorii proiectului vor revizui inițiativa dată, vor include în setul de acte acordul administratorilor zonei de vînzare sau vor argumenta excluderea acestei prevederi;

Nu se acceptă. La desfășurarea activității de întreprinzător, comercianții utilizează diverse acte și documente de ordin administrativ, civil, coporativ etc. La eliberarea unui act permisiv, autoritatea publică solicită și verifică acele documente care sînt strict necesare pentru aceste atribuții.Acordul administratorului zonei de vînzare este un act civil între comerciant și entitatea care oferă spațiul în cadrul căruia se desfășoară activitatea de comerț. Un astfel de act nu vizează în mod direct procedura de autoritare și nu trebuie să fie solicitat de autoritatea publică locală care emite autorizația de funcționare.Atragem atenția că conform art.13 alin.(2) al proiectului legii „Autorizaţia de funcţionare eliberată comerciantului nu confirmă dreptul titularului autorizaţiei de a deţine în proprietate, posesiune și/sau utilizare încăperea sau spaţiul în care este amplasată unitatea comercială, comerciantul urmînd a deţin actele necesare care îi oferă aceste drepturi”.

- la redacţia propusă a alin. (4) la art. 14, nu este clar din ce considerent nu a fost menținută varianta actuală a alineatului și care va fi procedura în cazul reamplasării unității comerciale sau extinderii activității de comerț.

Se acceptă menținerea art.14 alin.(4). În cazul reamplasării nu este necesară o procedură suplimentară, dat fiind că se aplica procedura standardă.

La textul alineatului (44), lit. a) din pct. 12 al proiectului, autorii vor revizui referințele făcute la alineatele indicate și vor exclude referința alineatului (22) întrucît este prevăzută ulterior, iar sintagma „după caz” se va exclude ori va fi amplasată corespunzător.

Se acceptă.

De asemenea la litera b), alin. (44), după sintagma „alin. (22)” se va include sintagma „(23)”.

Se acceptă.

Concomitent, la substituirea propusă pentru alineatul (5) din art. 14 se vor ajusta referințele la alineatele cuvenite conform modificărilor operate în proiectul legii.

Se acceptă.

9) La pct. 13: Se acceptă.

25

- la art. 15, alin. (2), litera a), sintagma „Î.S. „Registru” se va substitui cu sintagma „Î.S. „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”, precum și în textul proiectului de lege unde este utilizată sintagma respectivă. Totodată, menționăm că, în textul literei a) se regăsesc mențiunile „după caz” și „în toate cazurile” fapt care creează confuzie nefiind clar în ce cazuri se consultă datele din Registrul de stat al populației deținut de Î.S. „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”;

- la alin. (4) din redacţia propusă se consideră necesar a specifica termenul de valabilitate a autorizației de funcționare pentru unitățile comerciale care vînd mărfuri alimentare, inclusiv cu sortiment mixt și pentru unitățile de alimentație publică ce dețin titlu de proprietate, reieșind din impactul social pe care îl pot avea aceste unități în caz de nerespectare a legislației în vigoare.

Termenul de valabilitate al acestor unități este stabilit de lit.a). În cazul în care comerciantul încalcă legislația, față de acesta se vor aplica penalizățile de rigoare, implicit retragerea autorizației de funcționare, indiferente de termenul de valabilitate a autorizației.Includerea unui termen limitat de valabilitate a autorizației este lipsită de necesitate și servește doar ca pîrgie de a impune comerciantul să efectueze vizite la autoritatea publică locală în vederea solicitării și primirii unei noi autorizații. Atragem atenția că în practică, cca.90% din autorizații se emite pe un termen de un an, astfel întreprinzătorii sunt impuși anuală să reînoiască autorizația de funcționare. Stabilirea unui termen limitat de valabilitate a autorizației nu este necesar din următoarele considerente:

- pe întreaga durată de valabilitate a autorizației, conform Codului fiscal, comerciantul va achita anual taxa pentru unitățile comerciale pe durata valabilității autorizației (inclusiv în cazul în care autorizația e emisă pe termen nelimitat). Astfel, autoritățile vor cunoaște că unitatea comercială există și activează. Iar în cazul în care comerciantul nu desfășoară activități, el va fi pus în situația să solicit retragerea/suspendarea autorizației de către autoritatea publică locală – în caz contrar comerciantul va fi obligat să achite taxele respective;

- pe întreaga durată de valabilitate a autorizației, autoritățile de control vor supraveghea și realiza atribuții de control a comerciantului și unității comerciale, fapt ce va garanta corespunderea cu prevederile legislației.

- la alin. (5) se propune a indica în autorizația de funcționare eliberată comerciantului categoria de încadrare conform nomenclatorului tip al unităților comerciale aprobat de Guvern, în condițiile alin. (3) din art. 8 inclus în proiectul legii.

Se acceptă.

- la alin. (52) propus spre includere în conținutul art. 15, se va revedea referința făcută la art. 14 alin. (22) și se va substitui cu referința „art. 14

Se acceptă.

26

alin. (21), lit. i)”.10) La pct. 14:- la alin. (1), lit. d) art. 16, autorii proiectului

vor face referință la documentul de politici relevant care indică asupra amplasării unității comerciale care desfășoară activitate în domeniul jocurilor de noroc, întrucît Legea nr. 285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc nu include prevederi care ar reglementa acest fapt. Din considerentul dat, va fi revizuită și litera g), alin. (4), art. 22, prezentată la punctul 21 al proiectului. Nu în ultimul rînd menționăm că, conform art. 14 al Legii prenotate, autorităţile administraţiei publice locale pot impune restricţii în ceea ce priveşte amplasarea şi regimul de lucru al sălilor de joc din teritoriul lor;

Se acceptă.

- la art. 16, alineat (2), se consideră necesar a specifica în cît timp de la depunerea cererii se stabilește refuzul de eliberare a autorizației. De asemenea, la alin. (3) cuvîntul „eliberare” se va substitui cu cuvîntul „solicitare”.

Se acceptă. Completările au fost incluse la art.15 alin.(2) al proiectului legii.

11) La pct. 15 se consideră oportun a include prevederile indicate la literele a)-d) din alin. (1), art. 17 din varianta originală a Legii cu privire la comerțul interior, în conținutul art. 22 alin. (4) redactat de către autorii proiectului.

Se acceptă parțial:- art.17 alin.(1) lit.c) din varianta originală

a legii este echivalent art. 22 alin.(4) lit.a) din proiectul legii propuse;

- art.17 alin.(1) lit.d) varianta originală este echivalent art. 17 alin.(2) lit.a) din proiectul legii propuse;

- art.17 alin.(1) lit.a) și b) din varianta originală nu necesită a fi menținute în opinia noastră. Indiferent de faptul dacă comerciantul desfășoară sau nu activitate de comerț, comerciantul va achita taxele locale prespective, dacă deține autorizați de funcționare. Ca urmare, este irelevant ca autoritatea administrației publice locale să aplice carevă măsuri de penalizare în cazul în care comerciantul nu desfășoară activități de comerț pe perioada valabilității autorizației de funcționare

Suplimentar, la alin. (21) propus spre includere în art. 17, urmează a fi revăzută sintagma „ordinea publică”, întrucît acest fapt se asigură de către Ministerul Afacerilor Interne.

Se acceptă.

12) La pct. 16:- la art. 171, alin. (2) se consideră oportun a

indica conform cărui model se va depune cererea de reperfectare a autorizației, iar sintagma „art. 14 alin. (22) și alin. (31)” se va substitui cu sintagma „art. 14 alin. (22), alin. (23) și alin. (31)”;

Se acceptă.

- la art. 173, alin. (4), sintagma „actului permisiv” se va substitui cu sintagma „autorizației de funcționare” și, similar cererii de reperfectare, se va concretiza, dacă este necesar, conform cărui model se completează cererea de eliberare a duplicatului.

Se acceptă.

27

Totodată, se va indica dacă la eliberarea duplicatului autorizației de funcționare se stabilește o taxă sau se eliberează gratuit;

Se acceptă. Conform art.173 alin.(3) al proiectului propus „Autoritatea administraţiei publice locale nu este în drept să perceapă plăţi pentru eliberarea, perfectarea, reperfectarea, suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare”

- la art. 174, se propune excluderea alin. (1) şi (2) reieşind din considerentele că, scopul Legii în cauză constă în stabilirea cadrului juridic corespunzător desfăşurării activităţilor de comerţ, iar reglementările ce vizează aspectele fiscale se regăsesc în Codul fiscal şi, respectiv, în legile pentru punerea în aplicare a titlurilor respective ale Codului fiscal. Astfel, avînd în vedere argumentele menţionate, urmează a fi modificată denumirea articolului şi conţinutul alin. (3). Totodată, se menţionează că, prin intermediul Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 47 din 27 martie 2014, taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor a fost anulată.

Se acceptă parțial. Proiectul legii a fost ajustat la prevederile Codului fiscal, avîndu-se în vedere modificările și completările efectuate conform Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 47 din 27 martie 2014.Nu se acceptă excluderea alin.(1) și (2). Proiectul legii nu reglementează taxele pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii. Art. 173 alin. (1) şi (2) face referință la legislația fiscală. În acest mod se stabilește că comercianții vor achita doar aceaste taxe, însă se interzice perceperea unor alte taxe la eliberarea, perfectarea, reperfectarea, suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare. În lipsa art. 173 se va ajunge la situația actuală în care unele autorități publice locale aprobă taxe „pentru reperfectarea autorizației”, deși Legea nr.231 stabilește că autorizația de funcționare se eliberează gratuit.

Concomitent, autorii proiectului vor revizui numerotarea articolelor incluse după art. 17, precum și corectitudinea referințelor efectuate pe întreg textul proiectului elaborat la articolele 171-174.

Se acceptă.

13) La pct. 19:- la art. 212, alin. (6), se propune a substitui

sintagma „de a modifica” cu sintagma „să modifice”, în vederea prezentării unei formulări laconice a textului normei incluse;

Se acceptă.

- art. 216, alin. (3) sintagma „mutatis mutandis” se va exclude;

Se acceptă.

- la art. 218, se va revizui numerotarea alineatelor, precum și referințele efectuate în conținutul alineatului (1).

Se acceptă.

14) La pct. 20:- la art. 219, alin. (1), va fi revizuită

numerotarea literelor incluse, precum și numerotarea tuturor articolelor incluse în capitolul V1 „Practici Comerciale”. La alin. (2) a prezentului articol se propune de substituit sintagma „în pierdere” cu sintagma „sub costul acestora”. La alin. (5) se propune excluderea sintagmei „şi se reflectă în actele contabile”, dat fiind faptul că în conformitate cu art. 17 alin. (1) al Legii contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007, deţinerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de provenienţă a acestora şi a faptelor economice fără documentarea şi reflectarea acestora în contabilitate se interzic. Respectiv, sintagma nu trebuie menţionată, existînd prevederile generale în Legea contabilităţii;

Se acceptă.

28

- la art. 2110, alin. (6) din redacţia propusă se propune excluderea sintagmei „care este obligat să justifice cu documente legale provenienţa produselor respective”, dat fiind faptul că prevederile respective sunt menţionate în art. 19 alin. (1) şi 20 al Legii contabilităţii nr. 113 din 27.04.2007;

Se acceptă.

- la art. 2111 „Vînzarea de soldare”, alin. (3) se propune reducerea perioadelor de soldări cu 1 lună sau 0,5, întrucît reieșind din capacitatea unităților de comerț existente în Republica Moldova perioade promoționale pentru 2,5 luni nu se petrec. Suplimentar, autorii proiectului, la alineatul (7) fac referință la anexa nr. 6 pentru vizualizarea formularului listei de inventar pentru mărfurile propuse pentru soldare, fapt care nu s-a constatat, anexa nr. 6 fiind reprezentată de modelul autorizației de funcționare pentru comerciant, formularul listei nefiind inclus în proiectul Legii elaborat. Astfel, se va urmări prezentarea formularului în anexa nr. 8 și menționarea acestui fapt la alineatul (7) din art. 2111;

Nu se acceptă micşorarea perioadelor de soldare, acestea au fost stabilite prin prisma practicii internaţionale. Formularul listei de inventar pentru vînzările de soldare va fi prezentat în anexă.

- la art. 2111 „Vînzările efectuate în magazinele de fabrică sau depozit de fabrică”, care conform numerotării urmează a fi 2112, menționăm că, în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 931 din 08 decembrie 2011 cu privire la desfășurarea comerțului cu amănuntul, nu a fost regăsită noțiunea de „depozit de fabrică”. În contextul dat, se propune revizuirea articolului respectiv vis-a-vis de utilizarea noțiunii enunțate sau substituirea acesteia cu noțiunea de „magazin-depozit”;

Se acceptă.

- la art. 2112, se propune a menționa că, vînzările promoționale au loc cu ocazia anumitor evenimente, cum ar fi: sărbători sezoniere/naționale, aniversări, deschiderea unității comerciale etc.

Se acceptă.

Totodată, considerăm necesar, includerea în conținutul capitolului V1 „Practici Comerciale” a prevederilor (articolelor) caracteristice fiecărui tip de vînzare cu preț redus: vînzări ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, după ce evenimentul a trecut, iar produsele respective nu mai pot fi vîndute în condiții normale; vînzări ale produselor care într-o perioadă de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vîndute, precum și celelalte tipuri pentru care nu au fost stabilite cerințe specifice.

Pentru respectivele tipuri de vînzări nu se impun norme specifice de desfăşurare, cu excepţia regulilor de indicare şi comunicare a preţurilor la vînzările cu preţ redus (art. 2116).

- art. 2115 se propune a fi suplinit cu următoarele prevederi:

„Loteriile publicitare nu necesită obţinerea unei licenţe pentru desfăşurarea activităţii în domeniul jocurilor de noroc. Simpla declaraţie a agentului economic sau a organizatorului care realizează acest gen de loterii nu poate constitui temei pentru calificarea unei activităţi sau promoţii ca fiind loterie publicitară.

Loteriile publicitare care conţin elementele

Se acceptă.

29

specifice sau care constituie prin efectele produse o formă a unor loterii obişnuite urmează a fi licenţiate în conformitate cu legislaţia în vigoare (sub sancţiunea ca întreg fondul de cîştiguri să fie făcut venit la bugetul de stat).

Un tarif telefonic sau un serviciu de mesagerie va fi considerat ca fiind achiziţionat la un preţ normal dacă taxa preluată cu ocazia participării nu va depăşi cel mai mic preţ pentru asemenea gen de operaţiune în cadrul serviciilor de telefonie prestate participantului (indiferent de faptul că operatorul percepe în cadrul altor pachete, tarife mai mari)”.

- la art. 2116 se propune concretizarea documentelor justificative care vor atesta veridicitatea preţului de referinţă, deoarece în unităţile de comerţ contabilitatea preţurilor poate fi ţinută conform diferitor metode alese de entitate, cu specificarea acesteia în politicile sale contabile. Totodată, se consideră inoportun efectuarea precizărilor cu privire la semnificația prețului de referință în conținutul alin. (1) și alin. (5) lit. a), dat fiind faptul că semnificaţia acestui termen este explicată în pct. 2 al prezentului proiect de lege prin modificările propuse la art. 3 al Legii cu privire la comerţul interior.

Se acceptă.

Totodată, se recomandă aplicarea unei abordări unice în ceea ce priveşte utilizarea sintagmelor „documente legale justificative”, „documente justificative legale”, „documente legale care justifică” în punctul dat, prin înlocuirea acestora cu sintagma „documente justificative”.

Se acceptă.

15) La pct. 21:- la art. 22, alin. (1), după cuvintele

„economico-financiar” din redacţia propusă se propune de înlocuit sintagma „se substituie” cu sintagma „se completează”, iar sintagma „iar în final se completează cu cuvintele „şi se efectuează în conformitate cu prezenta lege şi Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător” se propune de exclus, dat fiind faptul că art. 1 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 prevede expres că dispoziţiile prezentei legi nu se extind asupra controalelor efectuate în domeniile fiscal, vamal şi financiar (bancar şi nebancar).

Se acceptă.

- modificările propuse la alin. (2) se propune a fi expuse în următoare redacţie: „sintagma „şi de colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne” se substituie cu sintagma „, iar controlul fiscal - de către Serviciul Fiscal de Stat din subordinea Ministerului Finanţelor”;

Art.22 a fost modificat.

- la alin. (3), litera f), sintagma „în lit. a)-f)” se va substitui cu sintagma „în lit. a)-e)”. Suplimentar, după textul literei f) din alineatul (3) se

Se acceptă.

30

vor include mențiunile: „se completează cu alin. (4) cu următorul conținut” și în continuare după text.

16) La pct. 24, sintagma „anexele nr. 2-5” se substituie cu sintagma „anexele 2-8”, unde în anexa nr. 8 va fi indicat formularul listei de inventar pentru mărfurile propuse pentru soldare, conform articolului 2111 „Vînzarea de soldare”.

Se acceptă.

La art. III – Legea nr. 835-XIII din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului

1) La pct. 1, se consideră necesar excluderea sintagmei „alineatul (1)” din motiv că, art. 52 al Legii nr. 835-XIII din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului nu dispune de alineate.

Se acceptă.

2) La pct. 3, urmează a fi revizuită referința făcută la art. 53 lit. a) și b), întrucît nu corespunde subiectului invocat.

Se acceptă.

La art. IX – Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din octombrie 2008

- la art. 274 alin. (5) se propune excluderea sintagmei „plăţilor care nu sunt incluse în costul de achiziţie a produselor alimentare”, deoarece imediat urmează lista exhaustivă a acestor plăţi, astfel considerăm mai oportună prezentarea concretă a taxelor şi plăţilor fără generalizarea domeniului la care se referă.

Nu se acceptă, deoarece lista dată nu include toate taxe şi plăţile solicitate / practicate de către comerciant.

- la art. 402 din redacţia propusă, sintagma „art. 273 alin. (5) și (51)” se substituie cu sintagma „art. 274 alin. (5) și (51)”.

Se acceptă.

La art. XI – Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizație a activității de întreprinzător

La pct. 1, sintagma „alineatul (4)” se substituie cu sintagma „alineatul (2)”.

Se acceptă.

La art. XII- Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător

La pct. 2, redacţia propusă se completează cu excluderea pct. 1 şi 3 din lista organelor abilitate de a iniţia controale şi de a acorda mandate de control în domeniile aferente, dat fiind faptul că art. 1 alin. (4) lit. c) din legea dată prevede expres că dispoziţiile prezentei legi nu se extind asupra controalelor efectuate în domeniul fiscal, vamal şi financiar (bancar şi nebancar).

Nu se acceptă. Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător prevede că dispozițiile legii nu se extind asupra controalelor efectuate în domeniile fiscal, vamal şi financiar. Astfel, prevederile legii nu se aplică în privina modului de efectuare a controlului în domeniile enumerate. În același timp, legea prevede toate autoritățile de control și competența acestor autorități.

La art. XIII – Legea nr. 113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor și a cerințelor generale ale legislației privind siguranța alimentelor

Nu se susține excluderea prevederii ce ține de nivelul de cunoștințe al personalului privind normele de igienă, reieșind din specificul și impactul social al activității unităților de alimentație publică.

Se acceptă. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 215 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.

31

Totodată, se consideră necesar revizuirea integrală a textului proiectului de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, în vederea corectării erorilor gramaticale și de ortografie, precum și a numerotării articolelor și alineatelor incluse în textul acestuia.

Se acceptă.

Concomitent, conform art. 20, lit. e) al Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, nota informativă a proiectului de act legislativ include şi actul de analiză a impactului de reglementare, în cazul în care actul legislativ reglementează activitatea de întreprinzător. În cazul în care autorul proiectului nu a elaborat o Analiză a impactului de reglementare, unde să fie dezvăluită oportunitatea adoptării unui nou act legislativ şi reliefat costul şi mai ales beneficiul noilor prevederi, devine imposibilă expunerea asupra necesităţii promovării acestuia.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art.13 al Legii nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 „Cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător”, proiectul în speţă urmează a fi însoţit de Analiza impactului de reglementare, care urmează să fie prezentat grupului de lucru al Comisiei de Stat pentru Reglementarea Activităţii de Întreprinzător.

Alte comentarii la prezentul proiect de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, Ministerul Finanţelor nu are.

Se acceptă.

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare(nr.06-4-2532 din 20.05.2014)

Art. I. – Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 206–209, art. 681), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

Art. 2, alin. (3), lit. b), propunem substituirea cuvîntului “vîndute de producătorii” prin textul “ce aparţin producătorilor”.

Se acceptă.

Art. 3, dorim să atragem atenţia autorului asupra faptului că noţiunea “preţ de referinţă” este definită în Legea nr. 257 din 27.07.2006 privind organizarea şi funcţionarea pieţelor produselor agricole şi agroalimentare, al cărei conţinut este diferit de cel utilizat în proiectul supus avizării. În scopul evitării creării unor confuzii în procesul de aplicare a legilor propunem autorului să identifice un alt termen pentru definirea noţiunii invocate.

Nu se acceptă. Sunt două legi diferite, astfel conform tehnicii legislative noţiunile sunt definite în înţelesul fiecărei legi separate.

Art. 8, alin. (1), considerăm necesară definirea noţiunii de “unitate comercială staţionară”, întrucît într-un caz această noţiune este utilizată în sens de depozit, iar în alt caz este utilizată în sens de magazin. De asemenea, propunem excluderea textului “şi comerţul ambulant”, întrucît prin

Se acceptă.

32

definiţie comerţul ambulant se desfăşoară prin intermediul unităţilor mobile, utilizat de către autor în dispoziţia articolului. Astfel că folosirea ambilor termeni în cuprinsul aceluiaşi alineat ar reprezenta o tautologie.

Art. 13, alin. (3), propunem substituirea textului “alimentelor şi băuturilor” prin sintagma “produselor alimentare”, întrucît potrivit definiţiei din Legea nr. 113 din 18.05.2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor, noţiunea de produse alimentare cuprinde în sfera sa şi băuturile.

Se acceptă.

Art. 14, alin. (21), litera b), propunem substituirea cuvîntului “băuturilor” prin cuvîntul “producţiei”.

Se acceptă.

Art. 15, alin. (23), nu este clar de la cine autoritatea administraţiei publice locale nu este în drept să solicite şi în ce scop îi este interzis să utilizeze datele privind fondatorii/asociaţii persoanei juridice.

Conform art.15 alin.(2) autoritățile administrației publice locale vor verifica, potrivit principiului “ghișeului unic”, datele privind denumirea/numele, sediul/domiciliul, administratorul comerciantului și IDNO/IDNP se verifică prin accesarea datelor din Registrul de stat al unităţilor de drept deţinut de Î.S. “Camera Înregistrării de Stat” și, după caz, din Registrul de stat al populaţiei deţinut de Î.S. “Registru”.În contextul acestei verificări, art. 15 alin. (23) interzice accesarea datelor privind fondatorii/asociații persoanei juridice de la CÎS și Î.S. „Registru”.

Art. 15, alin (5), litera b), propunem substituirea cuvîntului “băuturilor” prin cuvîntul “producţiei”.

Se acceptă.

Art. 16, alin. (1), litera e), propunem substituirea cuvîntului “băuturilor” prin cuvîntul “producţiei”.

Se acceptă.

Art. 211, alin. (4), propunem ca procentul prestabilit din spaţiul de vânzare pentru comercializarea produselor autohtone să fie minim de 40%, pentru subcategorii de produse agroalimentare, lista cărora urmează a fi stabilită de către Guvern. Menţionăm că 25% este o cotă prea mică şi cu uşurință poate fi acoperită cu produsele de panificaţie, cofetărie/patiserie, lactate, apă minerală şi băuturi răcoritoare, producţia alcoolică, etc, în acest sens, este necesar de a stabili subcategorii de produse agroalimentare, iar pentru fiecare subcategorie să se aloce cel puţin 40% din suprafaţa comercială pentru vânzarea produselor agroalimentare autohtone.

Nu se acceptă, deoarece cota de 30% a fost determinată reieşind din existenţa ofertei din partea producătorilor autohtoni şi a cererii din partea consumatorilor.

Art. 211, alin. (5), propunem limitarea termenului de plată pentru achitarea producţiei livrate raportat la termenul de valabilitate şi perioada de comercializare de facto. Situaţia actuală arată că reţelele de comercializare achită cu întârziere plata pentru producţia livrată. Acestea depăşesc net termenii de valabilitate a producţiei furnizate şi de

Se acceptă.

33

comercializare a acesteia (în mediu – o achitare la 5 livrări de produse).

Art. 2116, alin. (1) ultima propoziţie şi (5) lit. a) propunem excluderea textului “care reprezintă cel mai scăzut preţ practicat în aceeaşi suprafaţă de vînzare, pentru produse sau servicii identice, în perioada ultimelor 30 de zile calendaristice înainte de data aplicării preţului redus”, întrucît acest text reprezintă în esenţă conţinutul noţiunii de preţ de referinţă, definit în Art. 3 al proiectului.

Se acceptă.

Articolul 22, alin. (3) lit. c), după cuvântul animale se adaugă cuvintele vii, hrană pentru animale, produse farmaceutice de uz veterinar, precum și produse cosmetice și de igienă pentru animale.

Se acceptă.

În anexa nr. 2 (Model) “Cerere de eliberare a autorizaţiei de funcţionare”, sintagma “Comercializarea băuturilor alcoolice” se substituie cu sintagma “Comercializarea producţiei alcoolice”.

Se acceptă.

În anexa nr. 6 (Model) “Autorizaţia de funcţionare”, sintagma “Comercializarea băuturilor alcoolice” se substituie cu sintagma “Comercializarea producţiei alcoolice”.

Se acceptă.

Art. VIII. – Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 51–54, art. 153), cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

Anexa nr.6:- punctul 45 va avea următorul cuprins:

“45. Unități pentru producere, recepție, prelucrare, depozitare, transportare și comercializare a produselor piscicole - unitate prevăzută cu spații, amenajări, dotări și instalații specifice pentru producere, recepție, prelucrare, depozitare, transportare și livrare corespunzătoare (comercializare), atât pentru alte unități, cât și pentru consumatorul final. (conform modificărilor și completărilor deja operate și care urmează a fi publicate în Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară)”.

Se acceptă excluderea modificărilor propuse la pct.45, 48 și 51 din Anexa nr.6 a Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, avînd în vedere că acestea fost recent modificate.

- punctul 48 va avea următorul cuprins:“48. Sector de alimentare publică – unități

care recepționează și depozitează produse de origine animală în scopul comercializării, prelucrării și transformării acestora în preparate culinare sau în semipreparate, în produse de cofetărie/patiserie, pentru consum pe loc sau pentru desfacere cu consum la domiciliu. (conform modificărilor și completărilor deja operate și care urmează a fi publicate în Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară)”.

Se acceptă excluderea modificărilor propuse la pct.45, 48 și 51 din Anexa nr.6 a Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, avînd în vedere că acestea fost recent modificate.

- punctul 51 va avea următorul cuprins:“Depozit alimentar - unitate cu spații și dotări

Se acceptă excluderea modificărilor propuse la pct.45, 48 și 51 din Anexa nr.6 a Legii nr. 221-

34

adecvate în care se desfășoară activități pentru recepția produselor de origine animală și non animală cu sau fără regim termic, provenite din unități autorizate/înregistrate sanitar-veterinar, depozitarea și livrarea acestora către alte unități de vânzare cu amănuntul sau direct consumatorului final. (conform modificărilor și completărilor deja operate și care urmează a fi publicate în Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară)”.

XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, avînd în vedere că acestea fost recent modificate.

Art. XI. – Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 170–175, art. 494), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

Art. 3, propunerea de modificare al alineatului (4) urmează a fi substituită prin modificarea alineatului (2), întrucît reprezintă o eroare tehnică.

Se acceptă.

În Anexă, nu se acceptă propunerea de substituire a “Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare” prin “Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor” întrucît actele permisive prevăzute în pct. 12 – 13 din compartimentul “Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare” al Nomenclatorului actelor permisive sunt eliberate de către Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producţiei Alcoolice, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 1100-XIV din 30.06.2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice, iar cele de la pct. 15, 32 şi 33 sunt eliberate de către Î.S. “Centrul de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar şi a Fertilizanţilor” şi, respectiv, Î.S. “Centrul de Carantină, Identificare, Expertize de Arbitraj şi Dezinfectare a Producţiei”, conform art. 7 alin. (3) şi art. 10 alin. (6) din Legea nr. 119-XV din 22.04.2004 cu privire la produsele de uz fitosanitar şi la fertilizanţi şi art. 11 din Legea nr. 228 din 23.09.2010 cu privire la protecţia plantelor şi la carantina fitosanitară.

Din aceste considerente este necesar a fi revăzută propunerea de a substitui sintagma “Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare” prin sintagma “Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor” în Nomenclatorul actelor permisive.

Se acceptă.

Întrucît, din art. 9 alin. (9) din Legea nr. 590 din 22.09.1995 cu privire la standardizare, expus în redacţie nouă prin Legea nr. 32 din 06.03.2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 590-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare, a fost exclusă obligativitatea coordonării standardelor de firmă cu autorităţile abilitate cu dreptul de a

Se acceptă.

35

stabili cerinţe faţă de produs, propunem excluderea din Nomenclator al rîndului 10 “Coordonarea documentaţiei tehnice cu eliberarea avizului (SF, IT, Rţ etc.)”.

Compartimentul Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare din Nomenclatorul actelor permisive, se completează cu un punct nou cu următorul cuprins:

34 Aviz prealabil de import al alcoolului etilic

Gratuit Valabil pentru

importul lotului de

alcool etilic autorizat

Aspectul legal al Avizului prealabil pentru dreptul de import al alcoolului etilic este prevăzut în art. 23 al Legii nr. 1100-XIV din 30 iunie 2000 cu privire la fabricarea și circulația alcoolului etilic și a producției alcoolice. Importul se efectuează de către producătorii de producție alcoolică pentru necesitățile de producere. În conformitate cu art. 24 alin. (1) al aceleași Legi comercializarea alcoolului etilic importat este interzisă. Cu alte cuvinte, Avizul prealabil pentru dreptul de import al alcoolului etilic este un “inel” din lanțul trasabilității al cantităților de alcool etilic importat.

Se acceptă. Textul a fost introdus în compartimentul „Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Producţiei Alcoolice”

La punctul 27 din Nomenclatorul actelor permisive, denumirea Actului permisiv “Autorizație de funcționare a depozitului pentru păstrarea produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților” se completează în final cu următoarele cuvinte “și/sau a magazinului de comercializare și/sau a secțiilor de reambalare în ambalaj mic, pentru comercializarea cu amănuntul, a produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților”. Cuvîntul “Gratuit” se substituie prin sintagma “163 lei”.

Se acceptă. Textul a fost introdus în compartimentul „Î.S. “Centrul de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar şi a Fertilizanţilor”

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor(nr.07-03/360 din 17.05.2014)Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor.

Ministerul Sănătăţii(nr.01-9/830 din 17.05.2014)

Actualmente în Republica Moldova în domeniul producerii, plasării pe piaţă şi siguranţei produselor alimentare sunt elaborate deja acte legislative şi normative armonizate cu regulamentele

Se acceptă. În cazul în care proiectul legii conține norme care contravin expres reglementărilor UE, acestea urmează a fi indicate și revăzute.

36

şi directivele Uniunii Europene (UE) în care sunt indicate Autorităţile competente şi atribuţiile în domeniul supravegherii şi autorizării produselor alimentare şi întreprinzătorilor din sectorul alimentar.

Astfel, prevederile proiectului de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nu se regăsesc în regulamentele şi directivele UE şi contravin prevederilor actelor legislative şi normative în vigoare ale Republicii Moldova armonizate cu rigorile UE.

În acest context Ministerul Sănătăţii înaintează următoarele propuneri de modificare şi completare la proiectul legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative:

I. În tot textul proiectului de Lege sintagma „Centrul Naţional de Sănătate Publică” se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătăţii (Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice)”.

Se acceptă parțial. Conform art.16 alin.(4), (5) și (7) din nr.10-XVI  din  03.02.2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice:"(4) Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice reprezintă un sistem unic cu subordonare pe verticală şi este dirijat de medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova – viceministrul sănătăţii.(5) Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice este structurat astfel:    la nivelul întîi – Ministerul Sănătăţii, reprezentat prin medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova – viceministrul sănătăţii şi prin direcţiile relevante ale ministerului;    la nivelul doi – Centrul Naţional de Sănătate Publică, centrele de performanţă de sănătate publică şi centrele teritoriale de sănătate publică.(7) Centrul Naţional de Sănătate Publică, centrele de performanţă de sănătate publică şi centrele teritoriale de sănătate publică sînt instituţii de stat, cu statut de persoană juridică, în subordinea Ministerului Sănătăţii, dispun fiecare de un cont trezorerial, de un cont special, inclusiv valutar, de ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea sa în limba de stat.”

Putem constata, că SSSSP este o structura de organizare (sistem), dar nu o instituție/autoritate separată (persoana juridica) care are drept sa elibereze autorizatii sanitare de funcționare. Deci, aceste eliberarea autorizațiilor se efectuează de către CNSP sau centrele teritoriale (nivelul II), și nu de vice-ministerul sănătății (nivelul I). De asemenea, în caz de litigii, în instanța de judecata va fi atacat anume CNSP sau centrele teritoriale, dar nu SSSSP sau Ministerul Sanatatii.

În acelșati timp, conform Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, autoritatea emitentă a unui act permisiv trebuie să fie expres prevăzută de lege. În egală măsură, conform Legii privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător,

37

organul de control trebuie să fie expres prevăzută de lege. Astfel, în textul proiectului nu poate fi indicat că Ministerul Sănătății este instituția care emite actul permisiv respectiv (autorizația sanitară de funcționare) și exercită funcții de supraveghere de control, dat fiind că aceste atribuții sînt realizate de Centrul Naţional de Sănătate Publică sau centrele teritoriale de sănătate publică.

Ca urmare, în textul amendamentelor propuse, cuvintele „Centrul Naţional de Sănătate Publică” se substituie cu cuvintele „Centrul Naţional de Sănătate Publică sau centrele teritoriale de sănătate publică”, conform art.16 alin.(5) din Legea nr.10-XVI  din  03.02.2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice.

II. La Art.I. – Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior, se modifică şi se completează după cum urmează:

1) în tot textul proiectului de modificare şi completare a Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior de exclus prevederile ce ţin de plasarea pe piaţă a produselor alimentare şi prevederile ce ţin de Autorităţile competente în domeniul supravegherii şi autorizării produselor alimentare şi întreprinzătorilor din sectorul alimentar, deoarece în Republica Moldova în domeniul dat sunt elaborate acte legislative şi normative armonizate cu regulamentele şi directivele UE (Legea nr.113 din 18.05.2012 „Cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor”, Legea nr.50 din 28.03.2013 „Cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor”, Hotărîrea Guvernului nr. 1112 din 06.12.2010 pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare de organizare a controlului special oficial al produselor alimentare de origine animală, Hotărîrea Guvernului nr. 412 din 25.05.2010 pentru aprobarea Regulilor generale de igienă a produselor alimentare şi Hotărîrea Guvernului nr.435 din 28.05.2010 privind aprobarea Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, precum şi a altor acte normative armonizate cu rigorile UE).

La plasarea pe piață a unor produse alimentare noi, acestea (produsele în cauză) vor fi supuse procedurii de autorizare stabilită de legislație. Proiectul legii nu se referă nici într-un mod la plasarea pe piață a produselor alimentare, ci la desfășurarea activităților de comerț. În cazul în care proiectul legii conține norme care contravin expres reglementărilor UE, aceastea urmează a fi indicat și revizuite.

2) la articolul 3, noţiunea „unitate de alimentaţie publică” se exclude.

Nu se acceptă. Noțiunea propusă are ca scop delimitarea unităților de alimentație publică de alte unități comerciale, în vederea stabilirii unor norme speciale privind desfășurarea activităților de comerț și procedura de eliberare a utorizației de funcționare.

3) la articolul 13, alineatul (4) se exclude. Se acceptă. Obligativitatea deținerii pregătirii

38

profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 215 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.

4) la articolul 14:alineatul (22) se completează cu litera g) cu

următorul cuprins: „g) copia legalizată a autorizaţiei sanitare de funcţionare”;

Nu se acceptă. Conform proiectului legii, autorizația sanitară de funcționare doar în cazul în care comerciantul va desfășura anumite activități de comerț ce implică un grad înalt de risc pentru viața și sănătatea persoanei, și anume activitățile stabilite de Anexa nr.6. În celelalte cazuri autorizația sanitară de funcționare este inutilă, dat fiind că activitatea comerciantului nu implică riscuri pentru viață și sănătatea consumatorilor (cu excepția acitivăților din domeniul alimentației publice, care sunt supuse supravegherii și autorizării din partea ANSA).

alineatul (31) se completează cu litera d) cu următorul cuprins: „d) copia legalizată a autorizaţiei sanitare de funcţionare”.

Nu se acceptă. Conform proiectului legii, autorizația sanitară de funcționare doar în cazul în care comerciantul va desfășura anumite activități de comerț ce implică un grad înalt de risc pentru viața și sănătatea persoanei, și anume activitățile stabilite de Anexa nr.6. În celelalte cazuri autorizația sanitară de funcționare este inutilă, dat fiind că activitatea comerciantului nu implică riscuri pentru viață și sănătatea consumatorilor (cu excepția acitivăților din domeniul alimentației publice, care sunt supuse supravegherii și autorizării din partea ANSA).

5) la articolul 217:alineatul (1) cuvîntul „respective” se

substituie cu cuvîntul „respecte”;

Se acceptă.

alineatul (2) sintagma „şi Ministerului Mediului” se exclude;

Se acceptă.

litera a) cuvîntul „generale” se exclude. Se acceptă.6) la articolul 218, alineatul (1) sintagma „este

amplasată în bloc locativ” se substituie cu sintagma „se planifică de amplasat în bloc locativ la etapa demarării proiectării ei”, în continuare după text.

Nu se acceptă. Proiectul legii nu se referă la lucrările de construcție și proiectare a construcțiilor.

7) la articolul 22, alineatul (3), litera b) sintagma „cu excepţia alimentaţiei publice” se exclude, în continuare după text.

Nu se acceptă. Modificările propuse mențin autorizația sanitară de funcționare pentru activitățile stabilite de Anexa nr.5 la Legea cu privire la comerțul interior. Pentru celelalte activități de comerț nu este necesară eliberarea și deținerea autorizației sanitare de funcționare, deoarece:1) activitățile de comerț care nu se referă la produsele alimentare nu implică riscuri ce țin de viața și sănătatea persoanelor;2) activitățile de comerț care se referă la produsele alimentare sînt supravegheate/autorizate de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, care emite autorizația sanitar-veterinară de funcționare. În cazul unităților de alimentație publică, emiterea unei autorizații sanitare de către Centrul Naţional

39

de Sănătate Publică sau centrele teritoriale de sănătate publică, suplimentar autorizației sanitar-veterinare emise de ANSA, contravine art.4 alin.(4) din Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, care interzice suprapunerea competențelor și atribuțiilor autorităților publice.

8) anexa nr.5 se completează cu următoarele clase CAEM:

46.3Comerţ cu ridicata al produselor alimentare, al băuturilor şi al tutunului

47.1 Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate

47.2Comerţ cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor şi al produselor din tutun, în magazine specializate

Nu se acceptă. Activitățile de comerț care se referă la produsele alimentare și băuturi sînt supravegheate/autorizate de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, care emite autorizația sanitar-veterinară de funcționare. Emiterea unei autorizații sanitare de către Centrul Naţional de Sănătate Publică sau centrele teritoriale de sănătate publică, suplimentar autorizației sanitar-veterinare emise de ANSA, contravine art.4 alin.(4) din Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, care interzice suprapunerea competențelor și atribuțiilor autorităților publice.

III. La Art.X. Articolul 21 alineatul (5) din Legea nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, nu se acceptă spre modificare, deoarece Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior nu stabileşte cadrul juridic şi normativ pentru alte categorii de obiective ale economiei naţionale (industrie, învăţămînt, medicină, etc.).

Se acceptă. Art.21 a fost completat cu alin. (51) cu rumătorul cuprins:„(51) Sînt obligate să obțină autorizație sanitară de funcționare:a) unitățile comerciale stabilite de Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior,”;b) instituţiile preșcolare și de învăţămînt;c) instituţiile medicale.”

După caz, în articolul 21 alin. (51) pot fi incluse alte instituții sociale și/sau guvernamentale, care, în opinia Ministerului sănătății, necesită autorizare sanitare.

IV. La Art.XIII. Nu susţinem modificarea propusă la articolul 19 litera e) din Legea nr.113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor, deoarece personalul implicat în activităţile unităţilor economice cu profil alimentar sunt obligate să acumuleze cunoştinţe şi deprinderi profesionale în scopul asigurării siguranţei şi calităţii produselor alimentare în cadrul activităţilor profesionale.

Se acceptă. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 215 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.

Concomitent informăm, că Ministerul Sănătăţii (Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice) efectuează supravegherea de stat a sănătăţii publice în domeniul siguranţei alimentelor în conformitate cu prevederile Legii nr. 10 din 03.02.2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, Hotărîrea Guvernului nr. 384 din 12.05.2010 „Cu privire la Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice” şi în conformitate cu domeniile de competenţă a Ministerului Sănătăţii (Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice) indicate în

Proiectul legii nu afectează competențele Ministerului Sănătății în domeniul supravegherii de stat a sănătăţii publice în domeniul siguranţei alimentelor și nu reduce atribuțiile stabilite de art.19 din Legea nr.113/2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor.Proiectul legii exclude suprapunerile de competență existente în prezent în privința autorizării sanitare a activității de comerț.

40

articolul 19 a Legii nr.113 din 18.05.2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor”.

41

Pentru toate domeniile de activitate şi grupele de produse care ţin de competenţa Ministerului Sănătăţii (Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice) în domeniul siguranţei alimentelor sunt elaborate Regulamente sanitare armonizate cu rigorile UE şi aprobate de către Guvernul Republicii Moldova după cum urmează:

1. Regulamentul sanitar privind aditivii alimentari, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.229 din 29.03.2013 şi armonizat cu Regulamentul (CE) nr.1333/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari, publicat în Jurnalul Oficial L 354 din 31 decembrie 2008 cu modificările şi completările ulterioare;

2. Regulamentul sanitar privind formulele de început şi formulele de continuare ale preparatelor pentru sugari şi copii mici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 11.05.11 şi armonizat cu cu Directiva 2006/141/CE a Comisiei din 22 decembrie 2006 publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 401 din 30 decembrie 2006 şi de modificare a Directivei 1999/21/CE a Comisiei;

3. Regulamentul sanitar privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.196 din 25.03.2011 şi armonizat cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al Comunităţilor Europene (JO L 404 din 30 decembrie 2006, pag. 9-25) şi a Directivei Consiliului 90/496/CEE din 24 septembrie 1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare, publicate în Monitorul Oficial al Comunităţilor Europene (JO L 276 din 6 octombrie 1990, pag.40-44);

4. Regulamentul sanitar privind limitele maxime admise de reziduuri ale produselor de uz fitosanitar din sau de pe produsele alimentare şi hrana pentru animale, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.1191 din 23.12.2010 şi armonizate cu prevederile Regulamentul (CE) nr.396/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conţinuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare şi hrană de origine vegetală şi animală pentru animale şi de modificare a Directivei 91/414/CEE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr.70, 16 martie 2005, pct.1;

5. Regulamentul sanitar privind suplimentele alimentare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.538 din 02.09.09 şi armonizat cu Directiva 2002/46/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislaţiei statelor-

Se acceptă. În cazul în care proiectul legii conține norme care contravin expres reglementărilor UE, acestea urmează a fi indicate și revăzute.

42

Ministerul Sănătăţii rămîne pe poziţia necesităţii de eliberare a Autorizaţiilor sanitare de funcţionare a obiectivelor, fiindcă procedura de autorizare sanitară include evaluarea preventivă a mai multor aspecte ale activităţii acestora:

- evaluarea riscului în baza cercetărilor de laborator şi măsurătorilor instrumentale, în urma cărora se estimează nivelul de aplicare şi respectare a regulamentelor sanitare, asigurării condiţiilor de igienă a personalului şi mijloacelor de protecţie individuală;

- recoltarea mostrelor de produse şi factorilor de mediu;

- efectuarea măsurătorilor factorilor fizici din mediul ambiant şi ocupaţional;

- estimarea sistemelor de control şi eficacitatea acestora pentru sănătatea publică;

- verificarea listelor angajaţilor, documentaţiei medicale ce reflectă starea de sănătate a angajaţilor etc.

Toate acestea sunt măsuri de sănătate publică întreprinse în scopul protecţiei sănătăţii populaţiei şi a persoanelor angajate în cîmpul muncii.

Nu se acceptă. Proiectul legii nu afectează nici într-un mod dreptul și atribuțiile CNSP și oficiilor teritoriale de a supraveghea activitatea comercianților din punct de vedere a corespunderii acesteia cu legislația în domeniul sănătății publice. Proiectul legii exclude necesitatea obținerii autorizației sanitare de funcțioanre pentru activitățile de comerț care nu implică un grad înalt de risc. Aceasta abordare este argumentată de următoarele:

- activitățile de comerț în domeniul alimentației publice (prezumate a fi cu un grad înalt de risc) sînt autorizate și supravegheate de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor;

- activitățile de comerț cu un grad înalt de risc, altele decît cele în domeniul alimentației publice, sînt stabilite de Anexa nr.6 al proiectului legii, și urmează a fi supuse autorității sanitare de către CNSP și oficiile teritoriale.

Atragem atenția la următoarele:- proiectul legii nu exclude dreptul și

competența CNSP și oficiilor teritoriale de a-și realiza funcțiile sale de supraveghere și control în domeniul sănătății publice. Proiectul legii doar prevede, că în cazul în care activitatea de comerț nu implică un anumit grad de risc, comerciantul va iniția activitatea doar în temeiul autorizației de funcționare, fără a fi necesară obținerea unei autorizații sanitare de funcționare și fără a fi supusă unui control de către CNSP pînă la inițierea activității;

- orice lot de produse alimentare și nealimenetare cu un grad înalt de risc sînt supuse certificării sanitare; respectiv, efectuarea unei autorizări sanitare în contextul emiterii autorizației de funcționare dublează procedura de certificare sanitară;

- orice produse alimentare noi și o gamă întreagă de alte produse sînt supuse certificării sanitare la plasarea pe piață; respectiv, efectuarea unei autorizări sanitare în contextul emiterii autorizației de funcționare dublează procedura de certificare sanitară;

- proiectul legii menține obligația comercianților ce activează în domeniul alimentației publice de a deține certificate medicale și stabilește expres obligația personalului de a fi supus unor investigații medicale periodice.

43

Ministerul Mediului(nr.08-05/881 din 19.05.2014)

În setul de materiale plasat pe pagina–web oficială a Ministerului Economiei cu referire la proiectul în cauză nu este plasat și proiectul Hotărîrii de Guvern de aprobare a proiectului de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

Se acceptă.

Proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative prevede amendamente la 13 legi, însă în nota informativă la proiectul de lege se descrie în special despre scopul și principalele modificări propuse doar la o singură lege și anume Legea cu privire la comerțul interior.

Astfel putem constata că nota informativă nu corespunde cu articolul 20 al Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative. Considerăm necesar ca Ministerul Economiei să aducă nota informativă în corespundere cu rigorile legislației.

Se acceptă.

La Art. I - Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior

La pct. 1, completările propuse la Articolul 2, în final să mai fie completate cu următorul text:

se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

„(4) Prevederile prezentei legi se aplică în măsura în care nu contravin prevederilor legislaţiei în domeniul folosirii raționale a resurselor naturale, protecţiei mediului înconjurător, securităţii şi sănătăţii în muncă.”.

Nu se acceptă. Prevederile propuse vor crea interpretări vicioase și disfuncții în implementarea proiectului legii. Orice contradicții între prevederile Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior și legislaţia în domeniul folosirii raționale a resurselor naturale, protecţiei mediului înconjurător, securităţii şi sănătăţii în muncă urmează a fi identificate și înlăturate.

La pct. 19, referitor la introducerea art. 217

textul propus nu se acceptă în scopul evitării dublărilor cu legislația de mediu, deoarece prevederile stabilite în Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior nu sunt destinate în special pentru protecţia mediului.

Nu se acceptă. Actele legislative în vigoare în domeniul mediului nu conțin prevederi similare celor propuse de proiectul legii. Acest fapt duce la situația în care unele unitățile comerciale depășesc limitele maxime admise ale nivelul zgomotului şi al vibraţiei. La rîndul său, aceasta are un impact negativ major asupra sănătății populației, iar autoritățile administrației publice locale nu dispun de temei legal pentru retragerea autorizației de funcționare a acestor unități comerciale.Atragem atenția că normele referitoare la limitele maxime admise ale nivelul zgomotului şi al vibraţiei din art.217 au fost stabilite în conformitate cu legislația privind sănătatea publică și nu au interferență cu legislația în domeniul mediului înconjurător.

Totodată legislaţia europeană, cu care necesită a fi armonizată legislaţia naţională în vigoare, concretizează modul şi cerinţele de aplicare şi divizare a cadrului legal. Respectiv reglementările ce țin de poluarea fonică urmează a fi individualizate în legislația specială de mediu. Concomitent atragem atenţia, că reglementarea zgomotului este prevăzută

Se acceptă. Modificările propuse nu au interferență cu legislația în domeniul mediului înconjurător. Proiectul legii nu interzice și nu creează nici o barieră ca autoritățile responsabile de mediu să stabilească cadrul legislativ necesar în vederea protejării mediului.

44

de capitolul „Mediu” al Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, parafat de Republica Moldova, fiind la nivel european sub agenda protecţiei mediului.

Astfel, în proiectul Legii privind protecţia mediului, vor fi stabilite cerinţele respective de reglementare a zgomotului, inclusiv şi indicatorii de zgomot, fiind armonizate cu acquis-ul comunitar de mediu.

La pct. 20, completarea legii cu capitolul V1

PRACTICI COMERCIALE, cu articolele 219 – 2116, menționăm că articolul 2111 figurează de două ori, însă fiind cu denumire și conținut diferit. Astfel, urmează a fi redactați indicii la articolul respectiv fără a fi admisă repetarea acestora în textul capitolului în cauză.

Se acceptă.

La Art. II - Legea nr. 1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător

Nu se susţine completarea Legii nr. 1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător cu prevederile propuse în Art. II din proiectul de lege, fiind expuse terminologic în mod nepotrivit legislaţiei comunitare de mediu.

Menţionăm, că actualmente este la etapa de promovare proiectul Legii privind protecţia mediului, prin care vor fi stabilite cerinţele respective de reglementare a zgomotului, inclusiv şi indicatorii de zgomot, fiind armonizate cu acquis-ul comunitar de mediu.

Concomitent atragem atenţia, că reglementarea zgomotului este prevăzută de capitolul „Mediu” al „Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte”, parafat de Republica Moldova, fiind la nivel european sub agenda protecţiei mediului.

De asemenea ca argument servesc și obiecțiile expuse la Art. I pct.19 din prezentul Aviz.

Se acceptă. Din proiectul legii se exclud modificările și completările propuse la Legea nr. 1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător și alte provederi referitoare la mediul înconjurător.

În temeiul articolului 16, litera a) din Legea nr. 1515-XII din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător şi articolului 6, alineatul (2), litera c) din Legea nr. 851-XIII din 29.05.1996 privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, variantele definitive ale proiectelor de acte legislative şi normative, elaborate în conformitate cu prevederile actelor legislative şi normative în vigoare şi avizate de

Se acceptă. Din proiectul legii se exclud modificările și completările propuse la Legea nr. 1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător și alte provederi referitoare la mediul înconjurător.

45

ministere şi alte instituţii interesate, sînt supuse în mod obligatoriu Expertizei ecologice de stat (EES) şi se prezintă la EES în ansamblu cu proiectul documentului de aprobare a proiectului, nota de fundamentare şi avizele respective ale ministerelor, organelor de control şi supraveghere de stat şi altor instituţii interesate.

Considerăm necesar să menţionăm, de asemenea, că în conformitate cu articolul 22 alin. (1) şi (7) al Legii nr. 780-XV din 27.12.2001 privind actele legislative, pentru evaluarea proiectului de act legislativ, se efectuează expertiză ecologică, care are menirea de a contribui la:

a) coordonarea proiectului cu legislaţia ecologică în vigoare şi cu reglementările în materia respectivă ale legislaţiei comunitare;

b) asigurarea ocrotirii sănătăţii omului şi protecţia mediului înconjurător;

c) prognozarea consecinţelor ecologiceÎn contextul celor expuse, proiectul de lege

pentru modificarea şi completarea unor acte legislative trebuie să fie definitivat şi prezentat la expertiza ecologică de stat în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi ComunicaţiilorNr.01/828 din 22.05.2014

1. La Art. I în pct.21 de inclus după sintagma “d) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor” sintagma “şi altor organe ale administraţiei publice centrale abilitate cu funcţii de control conform legislaţiei în vigoare”.

Nu se acceptă.Norma prevăzută la litera d) se referă nemijlocit la atribuţiile Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor.

2. Setul de materiale publicat spre consultare publică este necesar să fie completat cu proiectul hotărîrii de Guvern privind aprobarea legii avizate.

Se acceptă.

Ministerul Afacerilor InterneNr.22/1092 din 22.05.2014

La Art. I:Constatăm că la art. 8 din Legea comerțului

interior se propune o nouă redacție. Astfel, articolul dedicat comerțului cu ridicata se substituie cu comerțul cu produse. Totodată, în art. 7 alin. (1), lit. a), este menținut acest tip de comerț - comerțul cu ridicata, iar art. 8 conține niște prevederi care dezvoltă conceptul de comerț cu amănuntul. În acest sens, considerăm necesară coroborarea art. 7 alin. (1), lit. a) cu redacția propusă în proiect pentru art. 8 din Lege, în sensul evitării confuziilor. Totodată, constatăm că titlul art. 8, propus în proiect este „Comerțul cu produse”, iar alin.(1) din același articol se referă la comerțul cu ridicata. Din aceste considerente este necesară, revizuirea integrală a redacției pct. 6 din proiect.

Nu se acceptă.Art. 7 „Comerţul cu amănuntul” şi art. 8 „Comerţul cu ridicata” se propun a fi comasate într-un articol, deoarece principiile generale de desfăşurare a acestor forme de comerţ, inclusiv comerţul cash and carry sunt practic identice (respectarea tehnologiei comerciale: recepţie, păstrare, comercializare). Ulterior, prin acte guvernamentale se vor desfăşura normele primare cu unele particularităţi. Art. 7 prevede formele de comerţ, iar art. 8 redă principiile generale de desfăşurare a acestora, care se referă la toate trei forme.

46

La pct. 7, excluderea art. 9 din Legea comerțului interior, poate genera confuzii la interpretare. Constatăm că art. 9 care reglementează comerțul cu amănuntul se exclude, pe când în art. 7 alin. (1), lit. b), această formă de comerț se menține. Mai mult, art. 3 din Lege definește noțiunea de „comerț cu amănuntul”. În acest context, considerăm neargumentată excluderea art. 9 din Lege.

Art. 9 „Comerţul cu amănuntul” nu se exclude, normele acestui articol se comasează cu normele actuale din art. 8 „Comerţul cu ridicata”, astfel print-un articol comun se prezintă normele generale de desfăşurare a comerţului cu produse, deoarece acestea sunt practic aceleiaşi pentru toate formele de comerţ prezentate în art. 7.

La pct. 15, prin care se propun amendamente la art. 17 din Lege, considerăm că redacția actuală a art. 17 alin. (1) din Lege este una mai reușită deoarece, identifică concret cazurile când o autorizație de funcționare poate fi retrasă. În redacția propusă expresia „una sau mai multe încălcări” este una confuză care ar putea duce la dificultăți la interpretare. Astfel, ar putea fi retrasă autorizația unui agent economic după admiterea mai multor încălcări, iar în cazul altui agent, aceasta ar putea fi retrasă după o singură încălcare. În acest sens, norma respectivă atestă un caracter discreționar care ar putea genera situații de coruptibilitate.

Se acceptă. Au fost introduse ajustările redacționale de rigoare la art.17 alin.(1) lit.a).

Totodată, constatăm o divergență dintre prevederea de la alin. (1) și alin. (11) ale art. 17. Alin. (1) stabilește că, autorizația de funcționare se retrage la cererea autorităților cu funcții de control, iar alin. (11), prevede că aceasta poate fi retrasă la cererea persoanelor fizice și juridice. Astfel, considerăm necesară stabilirea unei clarități în acest sens.

Se acceptă. Au fost introduse ajustările de rigoare la art.17 alin.(1), prin introducerea lit.d).

La pct. 19, prin care Legea se completează cu art. 212, atragem atenția că din redacția alin. (6) al articolului dat, nu este clar de către cine vor fi înaintate petițiile către administrația publică locală, cu solicitarea de a modifica orarul de funcționare a autorităților comerciale, fapt pentru care se va preciza acest aspect.

Se acceptă. Au fost introduse ajustările redacționale de rigoare.

Art. 219, identifică vânzarea de soldare în calitate de tip de vânzare cu preț redus. Totodată, art. 2111 reglementează vânzarea prin soldare. Din analiza acestor două articole, rezulta că aceste două tipuri de vânzări ar fi similare, după natura lor juridică. Ambele au ca finalitate vânzarea accelerată a produselor ca urmare a reducerii prețurilor. În cazul în care există diferențe conceptuale dintre aceste două tipuri de vânzări, nota informativă ar trebui să ofere informații în raport cu acest aspect. Eventual, aceste două concepte ar putea fi comasate în cadrul unui singur articol.

Nu se acceptă. Art. 219 „Vînzări cu preţ redus” identifică tipurile de vînzări cu preţ redus, iar Art. 2111 „Vînzarea de soldare” prevede normele de desfăşurare a acestui tip de vînzări.

De asemenea, alin. (4) din art. 219, este o normă care face trimitere la lit. h) și lit. j) ale alin. (1) din prezentul articol. Însă, constatăm că alin. (1) din art. 219 nu conține lit. j). Considerăm că intenția autorului a fost ca lit. k) să fie numerotată cu lit. j), aceasta fiind litera imediat următoare după lit. i), potrivit alfabetului.

Se acceptă, o eroare mecanică.

Art. 2113 are o formulare prea generală. Nu se acceptă. Acest tip de vînzări nu impune

47

Acesta identifică doar produsele care intră în categoria vânzărilor susceptibile de o deteriorare rapidă, însă nu sânt descrise cerințele și condițiile necesar de a fi întrunite, în scopul clarificării situațiilor când poate opera vânzarea accelerată a produselor susceptibile de o deteriorare rapidă. Considerăm că, redacția articolului respectiv necesită a fi revăzută în scopul dezvoltării conceptului acestui tip de vânzări.

reguli specifice, trebuie respectate cerinţele de indicare şi comunicare a preţurilor la vînzările cu preţ redus.

Art. 22 alin. (3) lit. f), urmează a fi reformulat, după cum urmează: „Subdiviziunile specializate ale Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne efectuează controale în privința tuturor activităților de comerț, în vederea constatării infracțiunilor sau contravențiilor prevăzute de legislația penală și contravențională în vigoare, precum și oferă suportul la efectuarea controlului de către autoritățile menționate în lit. a)-f), la solicitarea acestora”. Or, urmare a reformei Ministerului Afacerilor Interne, prin Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, a fost creat Inspectoratul General al Poliției care este autoritatea competentă de a întreprinde măsuri în scopul menţinerii, asigurării şi restabilirii ordinii şi securităţii publice, prevenirii, descoperirii şi investigării infracţiunilor şi contravenţiilor.

Se acceptă parțial. Au fost introduse ajustările redacționale de rigoare.

La Art. IX din proiectul legii, prin care se propun amendamente la Codul contravențional, constatăm o eroare la alineatul care modifică art. 402 alin. (1) din Cod. Astfel, sintagma „art. 273 alin. (5) și (51)” se va substitui cu sintagma „art. 274 alin. (5) și (51)”, reieșind din faptul că norma de modificare propune amendamente la alin. (5) din art. 274 din Cod, precum și completarea art. 274 cu alin. (51). Totodată, atragem atenția că în art. 273 din Cod nu există alin. (51).

Se acceptă.

Suplimentar, propunerea de modificare a art. 274 alin. (5) urmează a fi revăzută, deoarece comportă o formulare greșită. Astfel, calitatea subiectului contravenției, care în cazul dat este comerciantul, trebuie să reiasă din dispoziție. În sancțiune se indică doar amenda în unități convenționale, în cazul dat, iar calitatea de comerciant se va indica în dispoziția alineatului. Totodată, în dispoziție se indică despre solicitarea și încasarea de la comerciant a plăților pentru servicii, iar reieșind din sancțiune, amenda se aplică tot comerciantului. Considerăm o asemenea abordare lipsită de logică. Mai mult, însăși din caracterul dispoziției alin. (51), rezultă a fi două contravenții, fapt pentru care se va analiza oportunitatea divizării acestora în alineate separate.

Se acceptă.

De asemenea, menționăm că contravențiile de la art. 274 alin. (5) din Codul contravențional, se

Se acceptă.

48

examinează de poliție. Totodată, autorii proiectului manifestă intenția de a amenda art. 402 din Cod, în sensul stabilirii competenței organelor de inspectare financiară/control financiar și organele fiscale ale Ministerului Finanțelor, de a examina contravențiile de la art. 274 alin. (5) și (51) din Cod. În acest sens, din art. 400 alin. (1) din Codul contravențional, care identifică competența poliției în raport cu examinarea contravenției, urmează a se exclude referința la art. 274 alin. (5), în modul corespunzător.

Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene(nr.DI-04/3-7030 din 17.05.2014)I. La Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire

la comerţul interior (art. I al proiectului):

1. La pct. 2, care modifică art. 3 al Legii: la noţiunea de „mic comerciant” în redacţia prezentului punct, propunem ca sintagma „în mod exclusiv satisfacerea intereselor economice private proprii” să fie reconsiderată şi clarificată, deoarece ar putea genera multiple înţelegeri şi interpretări ale noţiunii „interesele economice private proprii”, precum şi în ceea ce priveşte deosebirea de comerciantul cu statut obişnuit din punct de vedere al intereselor economice urmărite.

Se acceptă. „în mod exclusiv satisfacerea intereselor economice private proprii” Sintagma a fost exclusă din proiectul legii.

2. La pct. 4: modificările la art. 6, alin. (1), lit. g) a Legii introduc referinţa la modul de clasificare al unităţilor comerciale, „stabilit de art.11 alin.(3) şi (4) şi art.15 alin.(52)”. Atenţionăm că pct. 9 completează art. 11 al Legii numai cu alin. (3), care nu conţine modul de clasificare al unităţilor comerciale, în timp ce alin. (4) al art. 11 lipseşte. Alin. (52) al art. 15 al Legii, introdus prin pct. 13, la fel nu vizează modul de clasificare al unităţilor comerciale. Propunem înlăturarea acestor lacune şi considerăm oportună completarea prezentului proiect cu descrierea precisă şi separată a modului de clasificare menţionat la lit. g) a alin. (1) al art. 6 în redacţia proiectului.

Se acceptă. Referințele au fost corectate.

3. Punctul 5, care modifică art. 7 al Legii, exclude principiile desfăşurării activităţilor de comerţ, iar punctul 6 le substituie cu principiile comerţului cu produse (modificarea conţinutului art. 8 al Legii). Reieşind din importanţa respectării regulilor generale, în special, a normelor igienico-sanitare, reglementărilor tehnice şi drepturilor şi intereselor consumătorilor în cursul desfăşurării comerţului, inclusiv principiilor nou-introduse, considerăm necesară expunerea motivelor care au condiţionat această substituire.

Principiile sînt norme generale care creează dificultăți în aplicare. Pe de o parte, ele nu oferă claritate în privința măsurile exacte pe care trebuie să le întreprindă comerciantul pentru a desfășura activități de comerț. Pe de altă parte, ele servesc ca pretext pentru neacordarea sau retragerea abuzivă a autorizațiilor de funcționare. Ca urmare, principiile din art.7 al Legii au fost înlocuite cu cerințe clare, stabilite de amendamentele propuse, care trebuie să fie îndeplinite de unitățile comerciale pentru a desfășura activități de comerț. Acest fapt va permite comercianților să cunoască

49

reglementările pe care trebuie să le respectie, precum și va limita abuzurile autorităților care supraveghează activitatea comercianților și/sau emit autorizații de funcționare.

4. La pct. 12 (modificarea art. 14):

- Alin. (3) şi (31) ale art. 14 al Legii în redacţia propusă solicită de la micul comerciant prezentarea mai multor informaţii pentru a fi incluse în cerere şi documentele suplimentare, în comparație cu alin. (7) al art. 14, exclus prin acelaşi punct. Mai mult ca atît, alin. (1) al 15 după cum este modificat prin pct. 13, extinde termenul eliberării autorizaţiei de funcţionare pentru micul comerciant de la 3 zile (alin. (7) al art. 14 exclus prin pct. 12) la 7 zile lucrătoare. Aceste modificări ar putea complica procedura de înregistrare a micilor comercianţi şi astfel intra în contradicţie cu scopul ce ţine de ameliorarea mediului de afaceri, urmărit de prezenta lege. Considerăm că aceste modificări necesită o justificare specială în textul Notei informative. Totodată, propunem examinarea oportunităţii reducerii numărului de informaţii şi documente pentru a fi prezentate de micul comerciant, precum şi a termenului de înregistrare.

Propunerile referitoare la micul comerciant derivă din prevederile actuale ale Legii cu privire la comerțul interior, care prevăd această modalitate de desfășurarea a comerțului, dar nu stabilesc cerințe suplimentare. Modificările propuse în privința micului comerciant sînt o tentativă de a stabili anuite reglementări inițiale în privința micului comerciant, avîndu-se în vedere situația social-economică din țară, cînd numeroase persoane vînd pe strazi bunuri folosite care la aparțin (haine, obiecte casnice, cărți etc.)

Menținerea sau excluderea prevederilor referitoare la micul comerciant se lasă la discreția Ministerului Economiei.

- Alin. (5) al art. 14 în redacţia pct. 12 prevede păstrarea în arhiva autorităţii administraţiei publice locale a cererii şi „actelor stabilite de alin.(3)”, depuse de comerciant. Totodată, alin. (3) al art. 14, după cum este modificat, se referă numai la cererea depusă de micul comerciant. Prezenta redacţie a acestor prevederi poate genera înţelegerea precum că numai cererile depuse de micul comerciant se păstrează la arhivă. În scopul clarificării acestor norme, propunem revizuirea prezentei referinţe.

Se acceptă. Cuvintele „actelor stabilite de alin.(3)” a fost substituită cu cuvintele „anexele la cerere”.

5. Pct. 16 al prezentului articol completează Legea cu articolele consecutive 171 – 174, însă art. 172

este omis. Totodată, alin. (5) al art. 173 face referinţă la art. 172, cu toate că reperfectarea, la care se referă, este prevăzută în art. 171. Propunem completarea proiectului cu art. 172 sau, după caz, renumerotarea articolelor introduse şi modificarea corespunzătoare a alin. (5) al art. 173

şi a altor norme care se referă la art. 171 – 174.

Se acceptă.

6. La pct. 20 (completarea Legii cu Capitolul V1, art. 219 – 2116):

- Alin. (4) al art. 219 se referă la situaţiile prevăzute la lit. j) a alin. (1) al art. 219, însă litera respectivă lipseşte. Propunem completarea alin. (1) al art. 219

cu această literă.

Se acceptă.

- Alin. (7) al art. 2111 face referinţă la formularul listei de inventar pentru mărfurile propuse pentru soldare preconizat a fi inclus în anexa nr. 6 a Legii. Totodată, anexa ce prevede formularul listei de

Se acceptă.

50

inventar lipseşte în Legea şi în proiect. Considerăm necesară completarea respectivă a proiectului.

II. La art. II al proiectului (Legea nr. 1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător):

Reieşind din faptul că transferarea competenţei de a aproba normativele privind limitele maximal admisibile de poluare fonică la desfăşurarea activităţii de comerţ de la autorităţile administraţiei publice locale la Guvern, constituie o modificare semnificativă în ceea ce priveşte reglementarea protecţiei mediului, considerăm necesară justificarea acesteia la Nota informativă a prezentului proiect, precum şi a motivelor, conform cărora normativele poluării fonice vor trebui să fie adoptate centralizat de către Guvern, în timp ce alte normative de emisii şi deversări nocive, care servesc aceluiaşi scop, la nivelul fiecărui raion sau municipiu.

Se acceptă. Modificările propuse la Legea nr. 1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător au fost excluse.

III. La art. IX al proiectului (Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008):

Considerăm că completarea Codului contravenţional cu noile sancţiuni, datorită semnificaţiei lor şi consecinţelor care poate aduce aplicarea lor asupra societăţii civile, necesită o justificare aparte în cadrul Notei informative la prezentul proiect.

Se acceptă.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor(03-1036 din 16.05.2014)

În conformitate cu competențele ce îi revin Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor acceptăm modificările efectuate în Art.III din proiect la art. 52 din Legea nr. 835-XIII din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului. Modificările propuse la art.53 și respectiv 69, nu se acceptă și propunem efectuarea modificărilor propuse pentru art.53 la art.51, iar art.53 în redacția existentă să fie suplimentar consultat cu autoritățile publice locale.

Se acceptă. Scopul modificărilor propuse la art.53 este de a exclude sintagma „autorizație de funcționare” din Legea privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului. Acest fapt este motivat de următoare situație:1) sintagma „autorizație de funcționare” este folosită de Legea cu privire la comerțul interior ca act permisiv ce trebuie deținut de comerciant în vederea desfășurării activității de comerț; astfel de autorizații sînt eliberate de autoritățile publice locale;2) în sensul Legii privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului, sintagma „autorizția de funcționare” este un act permisiv eliberat în contextul lucrărilor de construcții. Astragem atenția, că un astfel de act permisiv nu este eliberat de autoritățile responsabile de lucrările de construcții, și nu este prevăzut nici de Legea nr. 163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, și nici de Legea Legea nr.160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

Acceptăm propunerile efectuate în Art.XI din Se acceptă. Referințele au fost corectate.

51

proiect la art. 3 din Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător, cu o singură remarcă: în locul alin. (2) din lege în textul proiectului a fost arătat alineatul (4), care nu există în lege.

Referitor la anexa completată la capitolul „Autoritățile administrației publice locale” menționăm că în proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 38 din 23 ianuarie 2014 și examinat în prima lectură de către Parlament, a fost propusă modificarea art.27 din Legea 163/2010, care prevede că „Pentru emiterea certificatului de urbanism pentru proiectare sau a certificatului de urbanism informativ, solicitantul (beneficiarul) va achita plata stabilită anual prin decizia consiliului local, care nu poate fi mai mare de 50 de lei”. Tot în acest articol se stabilește că „Pentru emiterea autorizației de construire/desființare, solicitantul (beneficiarul) va achita plata stabilită anual prin decizia consiliului local, care nu poate fi mai mare de 100 lei.” Este important să menționăm încă o normă din articolul precitat și anume „Nu se achită plata pentru emiterea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire/desființare pentru obiectele finanțate din mijloace financiare publice, lucrări de utilitate publică de interes național”.

Astfel, propunem modificarea punctelor 1, 2, 6 și 7 din tabelul la anexă în concordanță cu normele deja acceptate de Guvern.

Se acceptă. Compartimentul „Autoritățile administrației publice locale”, propus de proiectul legii, va fi ajustat ulterior la modificările și completările la Legea 163/2010, care urmează să fie adoptate de Parlament.

Acceptăm modificările propuse în Art. XII din proiect la Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător și considerăm oportună includerea în compartimentul „Urbanism, amenajarea teritoriului și construcții”, rubrica „Domenii specifice” după sintagma „atribuțiilor stabilite de” sa fie inclusă sintagma „Legea nr. 721-XIII din 02 februarie 1996 privind calitatea în construcții” și mai departe după text.

Se acceptă.

52

Pe lîngă cele expuse, și avînd în vedere că în conformitate cu Planul de acțiuni al Guvernului pentru anul 2014, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 164 din 05 mai 2014 în pct. 164, este prevăzut că Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor și Ministerul Economiei urmează să completeze Legea nr.131 din 8 iunie 2012 cu prevederea ce ține de efectuarea controlului de stat privind emiterea documentelor permisive (certificatelor și autorizațiilor), propunem:

includerea în pct.15 din anexă la legea menționată, în subrubrica „Domenii specifice” încă un punct în următoarea redacție:

„7. Respectarea legislației privind emiterea certificatelor de urbanism pentru proiectare și certificatelor de urbanism informativ, autorizațiilor de construire și autorizațiilor de desființare.”

Completarea se încadrează în conceptul proiectului de lege.

Se acceptă.

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor(nr.01-6/1444 din 08.05.2014)

Cu referire la Proiectele de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor propune următoarele modificări şi completări la Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior şi la Legea nr. 221 din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar- veterinară:

- La Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior se propune a modifica şi completa Anexa nr. 4 cu privire la „Lista activităţilor desfăşurate de unităţile comerciale pentru care se eliberează autorizaţii sanitar-veterinare de funcţionare" după cum urmează:

Anexa nr.4Lista

activităţilor desfăşurate de unităţile comerciale pentru care se eliberează autorizaţii sanitar-

veterinare de funcţionare

Clasa CAEM Denumire activitate

51.23 Comerţul cu ridicata al animalelor vii

51.24 Comerţul cu ridicata al pieilor brute şi pieilor prelucrate

51.32 Comerţul cu ridicata al cărnii şi produselor din

Se acceptă. Proiectul legii menține obligația comerciantului de a obține autorizația sanitar-veterinară de funcționare în cazul unităților de alimentație publică.

53

carne51.33 Comerţul cu

ridicata al laptelui şi produselor lactate, ouălor, uleiurilor şi grăsimilor

51.38 Comerţul cu ridicata al altor produse alimentare de origine animala şi vegetală

51.46 Comerţul cu ridicata al produselor farmaceutice de uz veterinarComerţul cu ridicata al mierii şi produselor apicoleComerţul cu ridicata al peştelui şi produselor din peşteComerţul cu ridicata a subproduselor de origine animală nedestinate consumului umanComerţul cu ridicata a hranei pentru animaleComerţul cu amănuntul al animalelor viiComerţul cu amănuntul al pieilor brute şi pieilor prelucrateComerţul cu amănuntul al cărnii şi produselor din carneComerţul cu amănuntul al laptelui şi produselor lactate, ouălor, uleiurilor şi grăsimilorComerţul cu amănuntul al produselor farmaceutice de uz veterinar

54

Comerţul cu amănuntul al mierii şi produselor apicoleComerţul cu amănuntul al peştelui şi produselor din peşteComerţul cu amănuntul a hranei pentru animaleComerţul cu amănuntul al altor produse alimentare de origine animala şi vegetalăUnităţi de alimentaţie publică

- La Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar- veterinară, nu se acceptă excluderea punctului 51 şi modificarea punctelor 48 şi 52 din Anexa nr. 6 la prezenta lege, dat fiind faptul, că unităţile menţionate în acestea fac obiectul controlului sanitar-veterinar de stat şi sunt supuse autorizării sanitar-veterinare, indiferent de implicarea sau neimplicarea obiectelor date în procesul de comerţ.

Se acceptă. Punctele 48 și 51 au fost modificate în conformitate cu avizul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Conținutul pct.52 urmează să fie stabilit în dependență de reglementările Uniunii Europene în domeniul siguranței alimentare (a se vedea punctul anterior).

Biroul Naţional de Statistică(nr.14-05/25 din 12.05.2014)

Vă comunicăm, că începînd cu ianuarie 2014, în sistemul statistic naţional s-a implementat pe scară largă noua versiune a Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM, rev.2 este plasat pe pagina WEB a BNS la adresa: www.statistica.md la compartimentul formulare şi clasificări).

Se acceptă.

Agenţia Turismului(nr.01-8/381 din 08.05.2014)1. În Art. I:- În p. 4, art. 6, alineatul 5, litera j) cuvintele „localităţile de interes turistic” se substituie cu cuvintele „ locurile (destinațiile) de interes turistic”.

Se acceptă.

- În p. 12, art. 14, alineatul 21, se completează cu litera j), cu următorul conţinut:„ j) Actul de clasificare - pentru unităţile de cazare”. Conform art.18, alineatul 2) din Legea 352 din  24.11.2006 cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova, „Structurile de primire turistică sînt obligate să obţină de la Agenţia Turismului actul de clasificare.” Experiența dovedește că examinarea condițiilor de care dispune structura de cazare și eliberarea actului de clasificare este oportună a fi efectuată pînă la

Obligativitatea prezentării actului de clasificare duce la situația în care comerciantul este obligat mai întîi să obțină acest act, iar apoi – autorizația de funcționare. O astfel de condiționare este inutilă, iar întreprinzătorul trebuie să decidă de sine stătător, în dependență de modul de organizare a activității, cînd este momentul potrivit pentru obținerea actului de clasificare (înainte sau după obinerea autorizației de funcționare). De menționat, că în lipsa actului de clasificare comerciantul nu va fi în drept să

55

eliberarea autorizației de funcționare. În caz contrar, avem situația cînd din cele peste 257 de structuri de cazare doar o treime sunt clasificate.

inițieze desfășurarea activității de comerț, iar Codul contravențional prevede sancțiunile respective pentru desfășurarea activităților în lipsa actelor permisive. Ca urmare, obligativitatea de a deține actul de clasificare pînă la obținerea autorizației de funcționare este lipsită de necesitate.Atragem atenția, că în conformitate cu prevederile propuse la art.13 alin.(3) ale proiectul legii, „autorizaţia de funcţionare nu se suprapune cu licenţele și actele permisive prevăzute de lege, comerciantul fiind obligat să obțină actele în cauză pînă la inițierea activității de comerț”

Se include un punct nou în următoarea redacţie: „Din anexa la Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior - „Lista activităţilor de comerţ cu produse alimentare, nealimentare şi de prestări servicii conform Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei (CAEM)” - se exclude „secţiunea I, Transporturi şi comunicaţii, grupa 63.3 Activităţi ale agenţiilor de voiaj şi ale ghizilor”.

Se acceptă.

2. După articolul VII se include un articol nou în următoarea redacţie:„Art. VIII. Legea nr. 352 din  24.11.2006 cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 14-17, art. 40), cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează: - Art.18 se completează cu un alineat nou în următoarea redacție: „5) Agenția Turismului sesizează APL (autoritatea emitentă a autorizaţiei de funcţionare), în cazul constatării nerespectării criteriilor de clasificare, în scopul suspendării sau retragerii autorizaţiei de funcţionare”.

Nu se acceptă. Autorizația de funcționare nu interferează cu alte acte permisive, inclusiv actul de clasificare emis de Agenția Turismului. În cazul în care comerciantul nu deține actul de clasificare, acesta nu va putea presta servicii turistice, conform Legii cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova, iar Agenția Turismului urmează să aplice sancțiunile de rigoare conform legislației.

Din anexa nr.6 (cazurile în care este necesară autorizația sanitară de funcționare) de exclus hotelurile, taberele pentru tineret și baze turistice, campinguri și alte mijloace de cazare, avîndu-se în vedere că unitățile în cauză sînt supuse supravegeherii de către Agenția Turismului, iar legislația în vigoare stabilește standardele de calitate pe care trebuie să le întrunească comercianții care dispune de astfel de unități.

Se acceptă.De remarcat că anexa nr.6 se referă la activitatea în comerț. În cazul în care autorizația sanitară de funcționare necesită a fi eliberată taberelor pentru tineret și baze turistice, campinguri și alte mijloace de cazare care nu aparțin comercianților, dar unor instituții publice sau sociale (insituții școlare, instituții publice, asociații profesionale etc.) astfel de prevederi urmează a fi incluse în alte acte legislative speciale, dar nu în Legea cu privire la comerțul interior.

Academia de Ştiinţe a Moldovei(nr.803-08/7 din 12.05.2014)

În viziunea noastră iniţiativa de diminuare a presiunilor birocratice şi eliminarea constrîngerilor critice din comerţul interior prin optimizarea

Se acceptă.

56

procedurilor de autorizare în baza principiului "ghişeul unic"este oportună.

Consiliul Concurenţei(nr. DJ-08/223-863 din 20.06.2014)La art. 211 (4):potrivit căruia comercianţii sunt obligaţi să aloce cel puţin 30 % din suprafaţa comercială pentru vînzarea produselor alimentare autohtone.Menţionăm că astfel de norme pot fi stabilite în cazul cînd sunt susţinute de politica statului în domeniu, cu argumentarea corespunzătoare, care urmează a fi inclusă în nota informativă a proiectului. Astfel, considerăm necesar de a argumenta suplimentar necesitatea includerii acestor norme în proiect pentru a se analiza oportunitatea acestora, potenţialul de a denatura concurenţa şi impactul economic.Totodată, menţionăm că în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, statul urmează să asigure libertatea activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale şi apărarea drepturilor şi intereselor întreprinderilor şi ale cetăţenilor contra practicilor anticoncurenţiale şi concurenţei neloiale.

Se acceptă.Argumentările respective sunt incluse în AIR.

La alin. (2) din art. 219 al pct. 20 din proiect, propunem ca sintagma ”Este interzis oricărui comerciant să ofere sau să vîndă produse în pierdere, cu excepţia vînzărilor promoţionale, precum şi în cazul produselor aflate în pachete de servicii” să fie substituită cu sintagma ,,Vînzările cu preţ redus se pot realiza şi în pierdere, cu excepţia situaţiilor în care au un efect anticoncurenţial, caz în care se aplică prevederile Legii concurenţei nr. 183 din 11 iulie 2012.”, din următoarele considerente.

Potrivit art. 3 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 183 din 11 iulie 2012, preţurile la produse se determină în procesul liberei concurenţe, pe baza cererii şi ofertei.Astfel, din punct de vedere al concurenței, impunerea unui preţ minim de vînzare nu este niciodată justificată, efectele asupra bunăstării consumatorilor fiind negative.Vînzarea sub costuri, sub forma practicării preţurilor de ruinare, este deja reglementată şi interzisă de art. 11 alin. (2) lit. e) din Legea concurenţei nr. 183 din 11 iulie 2012. În acest sens, sunt vizate companiile cu poziţie dominantă pe piaţă, care, din poziţia deţinută, pot astfel înlătura concurenţii. Doar o asemenea situaţie poate conduce la afectarea negativă a sistemului concurenţial şi, în final, a consumatorilor.Forţele pieţei nu ar trebui îngrădite prin reglementări de natură să limiteze, într-un mod sau altul, libertatea relaţiilor comerciale dintre părţi. Doar prin întărirea gradului de concurenţă, prin creşterea intensităţii

Se acceptă.

57

acesteia şi prin manifestarea puternică a presiunilor concurenţiale pe piaţă, creşte gradul de competitivitate al întreprinderilor, fapt ce conduce la diminuarea preţurilor în piaţă.În același context, reieșind din motivația expusă anterior, urmează a fi exclusă lit. a) de la alin. (1) al art. 2112, care prevede interzicerea efectuării vînzărilor promoţionale în pierdere.

Se acceptă.

Recomandăm expunerea lit. b) a alin. (3) din art. 1 al Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior, după cum urmează:,,încurajarea liberei iniţiative, protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei, asigurarea circulaţiei libere a produselor şi serviciilor comerciale”.

Se acceptă.

Referitor la modificările ce se intenționează a fi operate la alin. (5) al art. 274 al Codului Contravențional, care prevede sancționarea încălcării de către comerciant a normelor de desfăşurare a vînzărilor cu preţ redus, considerăm necesar de a expune norma dată în sensul prevederii de la art. 2116

din proiect. Astfel, în vederea evitării diverselor interpretări la aplicarea acestei norme, urmează de indicat că se consideră contravenție ”încălcarea de către comerciant a regulilor de indicare şi comunicare a preţurilor la vînzările cu preţ redus”.

Se acceptă.

Conform art. XII din proiect, tabelul din anexa la Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, se completează cu poziția 34, care stabilește dreptul autorităţilor administraţiei publice locale inclusiv de a iniţia controale în vederea verificării respectării legislaţiei privind plasarea publicităţii exterioare.De asemenea, reieșind din prevederile art. 364 alin. (51) și art. 400 alin. (1) din Codul Contravențional, Ministerul Afacerilor Interne are competența de a verifica respectarea prevederilor ce țin de difuzarea publicităţii exterioare care nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege.În acest context, la definitivarea proiectului, autorul urmează să țină cont de prevederile actelor legislative enunțate, în scopul evitării conflictelor de competență dintre autoritățile menționate, la aplicarea normelor în cauză.

Se acceptă.

Menţionăm că autorii nu au prezentat Analiza impactului de reglementare a proiectului, cerinţă imperativă stabilită de art. 13 din Legea nr. 235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, care stabileşte că actul de analiză a impactului de reglementare este parte integrantă a notei informative a proiectului de act normativ, în vederea asigurării respectării drepturilor şi intereselor agenţilor economici

Se acceptă.

Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

58

(nr.979 din 17.05.2014)1. Cu referire la art. I ce ţine de modificarea

Legii nr.231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior (Legea nr.231/2010), propunerea de completare a art.2 din această lege cu alin.(3), necesită a fi revăzută, în special, expunerea lit. e), având în vedere reglementările normative în domeniul proprietăţii intelectuale. Astfel, propunem lit. e) de expus în următoarea redacţie: „e) obiectele dreptului de autor şi drepturilor conexe, comercializate de către persoanele fizice, titularii acestora, precum şi drepturile de proprietate intelectuală ce rezultă din activitatea inventivă;”.

Se acceptă.

Privitor la completarea art.14 al Legii nr.231/2010 (pct.12 al art. I din proiect) cu alineatele (41)-(44), considerăm logică expunerea iniţială a motivelor refuzului de primire a cererii de eliberare a autorizaţiei de funcţionare, fapt după care se va reglementa procedura de înştiinţare privind acest refuz, drept urmare fiind necesară plasarea după alin.(42) a conţinutului din alin.(44), alin.( 43) devenind respectiv alin. (44) şi invers.

Se acceptă.

La pct.16 al art. I din proiect, prin care se propune introducerea art.171-174 în Legea nr.231/2010, atragem atenţia că sunt doar 3 articole noi, şi, respectiv, urmează a fi rectificată numerotarea acestor articole în 171-173.

Se acceptă.

Referitor la pct.20 al art. I din proiect, privind completarea Legii nr.231/2010 cu Capitolul V1, la art.219 de corectat numerotarea lit. k) din alin.(1) în lit. j), astfel racordându-se la trimiterea din alin.(4) la alin.(1) lit. j). Tot aici, la art.2112 de exclus numerotarea alineatului, deoarece este constituită dintr-un alineat unic, iar art.2113 necesită a fi modificat redacţional, prin precizarea conţinutului normativ al acestuia şi indicarea condiţiilor de vânzări accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapidă, similar celorlalte articole noi din acest capitol.

Se acceptă.

La pct.21 al art. I din proiect, prin care se expune în redacţie nouă alin.(3) din art.22 al Legii nr.231/2010, la lit. f) după cuvântul „contravenţiilor” de completat cu cuvântul „prevăzute”. De asemenea, după alin.(3) de indicat că articolul se completează cu alin.(4).

Se acceptă.

La pct.24 al art. I din proiect, privind completarea Legii nr.231/2010 cu anexele 2-7, propunem titlul anexei nr.2 după cuvântul „funcţionare” de completat cu textul „depusă de comerciant”, iar titlul anexei nr. 3 – de completat, respectiv, cu textul „depusă de micul comerciant”, în scopul delimitării cererilor de eliberare a autorizaţiei de funcţionare. La fel, în titlul anexei nr.6 de completat cu textul „eliberată comerciantului”, iar în titlul anexei nr.7 – cu textul

Se acceptă.

59

„eliberată micului comerciant”.2. La art. VI şi VIII din proiect, a se ţine

cont la definitivarea lor, că Legile nr.105-XV din 13.03.2003 şi nr.221-XVI din 19.10.2007 au fost republicate, astfel fiind necesară rectificarea izvorului publicării lor.

Se acceptă.

3. Dat fiind faptul că la art. IX din proiect se propune completarea art.274 al Codului contravenţional, în modificările propuse la art.402 al acestui cod de substituit textul „art.273” cu textul „art.274”.

Se acceptă.

4. La art. XI din proiect, ce ţine de modificarea art.3 al Legii nr.160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, textul „la alineatul (4)” urmează de substituit cu textul „la alineatul (2)”, având în vedere că textul propus pentru excludere se află la alin.(2) al art.3 şi faptul că art.3 conţine doar trei alineate.

Se acceptă.

Primăria mun.Chişinău(nr.04-114/3019 din 16.05.2014)

La Art. I. – Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior:

în articolul 2, alineatul (3) de exclus lit. a)  şi c), dat fiind faptul că noţiunile  de  „staţie de alimentare cu combustibil” şi  „farmacie” sunt incluse în Nomenclatorul unităţilor comerciale care desfăşoară comerţ cu amănuntul, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 931 din  08.12.2011 „Cu privire la desfăşurarea comerţului cu amănuntul”. Totodată, farmaciile comercializează nu doar medicamente, dar şi un sortiment larg de produse cosmetice, parfumerie, hrană pentru copii, apă minerală, sucuri, scutece etc.

Se acceptă parțial. Conform art.2 alin.(3) autorizația de funcționarea nu va fi necesară dacă unitatea comercială vinde bunurile stabilite de alin.(3). Pentru a evita interpretările greșit art.2 se completează cu următoarele prevederi:„Unitățile comerciale stabilite de alin.(3) obțin autorizație de funcționare, dacă suplimentar bunurilor prevăzute de alin.(3) lit.a)-g), au ca obiect de activitate vînzarea unor altor bunuri.”

în articolul 3:- la noţiunea de “unităţi mobile” de exclus

cuvântul “pavilioane”, deoarece amplasarea acestora se efectuează în baza deciziei Consiliului municipal Chişinău cu aprobarea  darii în exploatare a pavilionului şi stabilirea unor relaţii funciare (titlu, arendă) ;

Se acceptă.

- şi de inclus cuvintele “autovehicole, autoremorci instalaţii specializate”

Se acceptă.

- se propune de a completa articolul 3 cu noţiunea de “unitate de prestări servicii”.

Nu se acceptă. Conform modificărilor propuse, sintagma „activitate de comerț” se referă la activitatea de vînzare a bunurilor și/sau de prestare a serviciilor, iar sintagma „unitate comercială” se referă la unitățile care vînd bunuri și/sau prestează servicii.Includerea unei noțiuni separate pentru „unitățile de prestări servicii” nu este necesară, dat fiind că Legea cu privire la comerțul interior nu prevede particularități specifice pentru unitățile care prestează servicii.

în Articolul 6 Se acceptă.

60

Deoarece se clasifică după tip nu doar unităţile de alimentaţie publică, dar şi unităţile de  comerţ (magazin, supermagazin, hipermagazin, depozit, secţie, centru comercial, casă de comerţ, magazin mixt, magazin - depozit, magazin specializat, hală  etc. ), conform Nomenclatorului unităţilor comerciale care desfăşoară comerţ cu amănuntul, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 931 din  08.12.2011 “Cu privire la desfăşurarea comerţului cu amănuntul”, dar şi unităţile de prestări servicii (frizerie, salon cosmetic, cabinet cosmetic, atelier auto, staţie de reparaţie auto, centru de deservire auto etc.), se propune ca

- alineatul (1) lit. g) să fie expus în următoarea redacţie:

“g) stabilesc tipologia unităţilor ce comercializează produse şi servicii”.

Este de neînţeles faptul excluderii din lege a unor principii generale de desfăşurare a activităţii de comerţ şi de prestare a serviciilor, cum ar fi necesitatea prezenţei unei forţe de muncă profesioniste în domeniul comerţului cu amănuntul şi a celor ce urmează să presteze servicii. Astfel,  se subînţelege că nici în domeniul prestărilor de servicii (frizerie, cosmetologie, reparaţii, traduceri, curăţătorii chimice şi alt spectru larg de servicii) nu este obligatoriu ca „forţa de muncă ce urmează să presteze servicii” să  fie specialişti cu studii profesioniste în domeniul practicat, nici pentru lucrătorii din comerţ nu este necesară pregătirea profesională.

Pornind de la cele expuse, propunem:- Articolul 8 alineatul (2) să fie completat cu

lit. e) în următoarea redacţie:“e) deţinerea pregătirii  speciale în domeniu

şi respectarea eticii profesionale”;

Se acceptă. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 215 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.

- Din aceleaşi considerente, propunem ca în pct.8 al proiectului, cu referinţă la Art. 10, să fie exclusă sintagma „alineatul (2), litera a) se exclude”;

Se acceptă. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 215 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.

în Articolul 11, de exclus sintagma „alineatul (2), litera b) se exclude”;

Nu se acceptă. Autorizarea sanitară a unităţilor de alimentaţie publică de către Centrului Naţional de Sănătate Publică, Centrele raionale sau municipale de sănătate publică se suprapune cu funcțiile și atribuțiile Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, fapt ce contravine art.4 alin.(4) din Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

la Articolul 12 alineatul (21) după cuvintele „regulamentul pieţei” de conpletat cu sintagma „coordonat cu autoritatea APL”, în continuare după text;

Nu se acceptă. Regulamentul-tip de funcţionare a pieţelor este stabilit prin Hotărîrea Guvernului nr.955 din 21.08.2004. Activitatea piețelor este reglementată de art.12 din Legea cu privire la comerțul interior și alte reglementări aplicabile. Astfel, Regulamentul pieței trebuie să

61

corespundă acestor reglementări, fără a fi necesară o coordonare suplimentară cu autoritatea administraței publice locale.

la Articolul 13, alineatul (6), litera a) sintagma „- în cazul unităţilor de alimentaţie publică” să se excludă, deoarece pregătirea profesională este necesară nu doar în alimentaţia publică.

Se acceptă. Proiectul legii a fost completat cu obligația deținerii pregătirii profesionale și în alte cazuri ce implică activități de risc. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 215 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.

Dat fiind faptul că în Extrasul din Registrul de stat al persoanei juridice, eliberat de către Camera Înregistrării de Stat, sunt indicate activităţile de comerţ ale agentului economic, considerăm inoportun  şi nerezonabil de a indica şi în autorizaţia de funcţionare a unei unităţi comerciale concrete o informaţie inutilă cum ar fi „activitatea de comerţ şi codul respectiv conform CAEM”. Astfel, la articolul 14 alin. (21) considerăm necesar de a modifica lit. b) în următoarea redacţie:

„b) sortimentul  mărfurilor  preconizate pentru comercializare sau serviciilor prestate (se indică separat comercializarea băuturilor alcoolice şi a articolelor din tutun)”;

Se acceptă parțial. La articolul 14 și alte articole a fost adăugat textul:„sortimentul  mărfurilor  preconizate pentru comercializare sau serviciilor prestate (se indică separat comercializarea băuturilor alcoolice şi a articolelor din tutun)”.În același timp, menținerea în cerere a informației privind codul CAEM este necesară din următoarele considerente:1. conform Codului Civil, persoanele juridice pot desfășura activități care nu sînt prevăzute statutul acesteia, și respectiv nu sînt indicate în Extrasul eliberat de CÎS;2. extrasul eliberat de CÎS stabilește activitățile ce pot fi desfășurate de o persoană juridică; iar în cadrul unei unitări comerciale a perosanei juridice pot fi desfășurate toate sau doar o parte din activitățile indicate în extras;3. indicarea codului CAEM în cerere va permite operativ de a stabili dacă genul de activitate desfășurat de unitatea comercială este prevăzut de anexele la Legea cu privire la comerțul interior.

Articolul 14 alin.(22) să fie completat cu lit. g) şi h) în următoarea redacţie:

“g) documentul ce confirmă dreptul de proprietate sau de locaţiune asupra unităţii comerciale;

h) procesul-verbal de recepţie finală a pieţei – în cazul solicitării autorizaţiei de funcţionare pentru pieţe”;

Nu se acceptă. Proiectul propus (art.13 alin.(2)) prevede că autorizaţia de funcţionare eliberată comerciantului nu confirmă dreptul titularului autorizaţiei de a deţine în proprietate, posesiune și/sau utilizare încăperea sau spaţiul în care este amplasată unitatea comercială, comerciantul urmînd a deţin actele necesare care îi oferă aceste drepturi. Suplimentar, conform modificărilor propuse la art.15 alin.(2) lit.b), autoritatea administraţiei publice locale va verifica datele privind adresa unităţii comerciale sau locul pentru vînzare se verifică prin accesarea datelor din resurselor informaţionale deţinute de Î.S. “Cadastru”.Respectiv, prezentarea documentului ce confirmă dreptul de proprietate sau de locaţiune asupra unităţii comerciale este lipsită de necesitate.La fel, procesul-verbal de recepţie finală a pieţei nu poate fi prevăzut de lege, avînd în vedere că în prezent Parlamentul examinează un proiect de

62

lege privind excluderea din actele legislative de a procesului-verbal de recepţie finală.

în Alineatul (23), sintagma „se anexează actul“ de substituit cu sintagma “se anexează copia actelor” şi în continuare după text.

Se acceptă.

Alineatul (23) să se completeze cu următorul alineat:

“(2) licenţa pentru activitate în domeniu (pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii care practică activităţi supuse licenţierii, conform legislaţiei în vigoare);

Nu se acceptă. Obligativitatea prezentării copiei licenței duce la situația în care comerciantul este obligat mai întîi să obțină licența, iar apoi – autorizația de funcționare. O astfel de condiționare este inutilă, iar întreprinzătorul trebuie să decidă de sine stătător, în dependență de modul de organizare a activității, cînd este momentul potrivit pentru obținerea licenței (înainte sau după obinerea autorizației de funcționare). De menționat, că în lipsa licenței comerciantul nu va fi în drept să inițieze desfășurarea activității de comerț, iar Codul contravențional prevede sancțiunile respective pentru desfășurarea activităților în lipsa licenței. Ca urmare, obligativitatea de a deține licența pînă la obținerea autorizației de funcționare este lipsită de necesitate.Atragem atenția, că în conformitate cu prevederile propuse la art.13 alin.(3) ale proiectul legii, „autorizaţia de funcţionare nu se suprapune cu licenţele și actele permisive prevăzute de lege, comerciantul fiind obligat să obțină actele în cauză pînă la inițierea activității de comerț”

La Articolul 15, alineatul (2), litera c) de exclus;

Nu se acceptă. Art.15 alin.(2) lit.c) descrie mecanismul de aplicare a ghișeului unic de către autoritățile administrației publice locale.

La Articolul 15, alineatul (4), literele a)-e) vor avea următorul cuprins:

“a) pe un termen de 5 ani - pentru unităţile comerciale şi /sau de prestări servicii amplasate în spaţii proprietate privată;

b) pe durata contractului de locaţiune - pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii amplasate în  încăperi închiriate;

c) pentru gherete şi pavilioane – pe un termen de 3 ani sau, la solicitarea comerciantului, pe un termen mai mic;

d) pentru unităţile  de comerţ   ambulant - pe un termen de până la 1 an”;

e) pentru autorizaţiile de funcţionare eliberate micilor comercianţi – pe un termen de 3 luni sau, la solicitarea comerciantului, pe un termen mai mic.”;

Nu se acceptă. Stabilirea unui termen de valabilitate pentru autorizația de funcționare este lipsită de necesitate, dar care implică cheltuieli și timp pentru comerciant. Un astfel de termen reprezintă doar o pîrgie de a obliga comerciantul să interacționeze cu autoritățile administrației publice locale și să re-obțină periodic (de regulă, anual) autorizație de fucționare. Remarcăm, că după obținerea autorizației, comerciantul este obligat să achite o taxă anuală, care va permite identificarea unităților comerciale viabile și celor care nu mai desfășoară activități de comerț.În același timp, conform modificărilor propuse, autorizațiile de funcționare pentru unități comerciale care desfășoară activitiăți cu caracter provizoriu (comerțul ambulant, micul comerciant) vor fi eliberate pe un termen de valabilitate limitat.

La Articolul 16- Alin. (1) lit. d) de expus în următoarea

redacţie:“d) amplasarea unităţii comerciale în locul

stabilit de comerciant contravine prevederilor

Se acceptă.

63

deciziei autorităţii administraţiei publice locale privind restricţiile la amplasarea unităţilor ce practică jocuri de noroc stabilite conform Legii nr. 285-XIV din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc – în cazul desfăşurării activităţii de comerţ legate de jocurile de noroc şi pariuri;”

- să se excludă alineatele e) şi f), dat fiind faptul că în cazul în care comercializarea băuturilor alcoolice şi/sau a articolelor din tutun contravine legislaţiei în vigoare – autoritatea administraţiei publice locale  nu acordă dreptul de a comercializa aceste grupuri de mărfuri, dar nu închide întreprinderea (prin neeliberarea autorizaţiei). Totodată, este imposibil de a stabili că amplasarea unităţii comerciale contravine legislaţiei în vigoare fără verificarea la faţa locului.

Se acceptă parțial. Punctele e) și f) prevăd că autoritatea administrației publice locale nu va elibera autorizații de funcționare în cazul în care comerciantul sau unitatea comercială nu întrunește cerințele stabilite de Legea nr.1100-XIV din 30 iunie 2000 cu privire la fabricarea și circulaţia alcoolului etilic și a producţiei alcoolice sau Legea nr.278-XVI din 14 decembrie 2007 cu privire la tutun și articolele din tutun.În caz contrar, dacă punctele e) și f) vor fi excluse, autoritatea administrației publice locale va fi obligată să emite autorizații de funcționare în cazul în care comerciantul/unitatea comercială nu corespunde legilor menționate.

La Articolul 171 alin. (3)  de exclus; Se acceptă parțial. Acordul vecinilor are destinața de a proteja proprietarii de apartamente în blocuri locative de incomoditățile pe care le poate provoca o unitate comercială (nivel înalt al sunetului și vibrației, ocuparea spațiilor de parcare și zonelor adiacente, flux mare de persoane etc.). În cazul în care vecinii vor acorda un astfel de acord, aceștia își vor accepta consecințele posibile în legătură activitatea pe care o va desfășura unitatea comercială în cauză. Unii comercianți ar putea comunica vecinilor că desfășoara unele activități care incomodități minore vecinilor, pentru a obține acordul acestora. Însă ulterior, în temeiul acestui acord, comercianul în cauză ar putea solicita o autorizație care presupune desfășurarea unor alte activități care vor afecta interesele vecinilor. Pentru a evita astfel de situații, este necesar ca la schimbarea genului de activitate sau alte elemente similare, comerciantul să obțină un nou acord al vecinilor. Se propune reducerea cazurilor în care este necesară obținerea unui nou acord al vecinilor.

Articolul 174  de exclus, dat fiind faptul că taxele locale pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii se achită de către comercianţi conform prevederilor Titlului VII al Codului Fiscal, iar taxa pentru unităţile stradale de comerţ este anulată prin Legea nr. 47 din 27.03.2014 „Pentru modificarea unor acte legislative”.

Nu se acceptă. Prevederile propuse au ca scop ajustarea Legii cu privire la comerțul interior la normele Codului fiscal în privința taxelor achitate pentru unitățile comerciale.În același timp, art. 174 alin.(3) are ca scop excluderea situațiilor, întîlnite în prezent, în care autoritățile administrației publice locale, percept diverse plăți pentru eliberarea sau reperfectarea autorizațiilor de funcționare.

La Articolul 21 alin.(4) cuvântul „demisol” de substituit cu sintagma „demisol/subsol”;

Se acceptă.

64

La Articolul 212 alin.(3) de completat cu sintagma „executat în formă de casetă (text tipărit încadrat într-un chenar);

Nu se acceptă. Includerea unei astfel de norme va impune comercianții să modifice formatul existent al textului care indică orarul de funcționare, însă impunerea unei astfel de norme este discutabilă și incertă ca necesitate.

La Articolul 213 alin.(3) lit. b), cuvintele  „stabilite de art. 174” să fie substituite prin cuvântul „locale”;

Se acceptă.

La Articolul 215 în alin.(1), cuvântul „dacă”, alineatele lit. a), b) şi alin. (2) de exclus, deoarece pentru amplasarea unităţilor mobile (chioşcuri, gherete, terminale de autoservire (automate pentru vânzări), rulote, standuri, tarabe, tejghele, tonete, cărucioare, autovehicule, autoremorci şi alte unităţi de acest fel) se efectuează în mod obligatoriu în conformitate cu schema de amplasare  elaborată de autoritatea administraţiei publice locale;

Se acceptă.

La Articolul 216 alin. (2) lit. b) cuvintele „stabilite de art. 174” de substituit prin cuvântul „locale”;

Se acceptă.

La Articolul 216 alin. (3) de exclus; Se acceptă. Articolul 218 :- alin. (3) lit. c) să se expună în următoarea

redacţie:„c) denumirea şi tipul unităţii comerciale”;

Se acceptă.

- alin. (4) de expus în următoarea redacţie:“ (4) Acordul vecinilor se semnează de către

proprietarul bunului imobil sau de reprezentantul acestuia. Semnăturile vecinilor se fac în cadrul unui singur acord sau în acorduri separate pentru una sau mai multe persoane“.

Nu se acceptă. Acordul vecinilor are destinața de a proteja proprietarii de apartamente în blocuri locative de incomoditățile pe care le poate provoca o unitate comercială (nivel înalt al sunetului și vibrației, ocuparea spațiilor de parcare și zonelor adiacente, flux mare de persoane etc.).În practică sînt conoscute numeroase cazuri în care astfel de acorduri nu sunt semnate de persoanele respective sau semnăturile acestora sînt falsificate. Pentru a evita astfel de cazuri, urmînd practica unor situații similare, se propune ca semnăturile să fie autentificate notarial.

Articolul 22 (4) alin. f) de expus în următoarea redacţie:

“f) tipul unităţii comerciale și/sau categoria unităţii de alimentaţie publică a comerciantului nu corespunde tipului și/sau categoriei indicate în autorizaţia de funcţionare;

Se acceptă.

În Anexa nr. 2, la  sfârşitul  cererii de eliberare a autorizaţiei de funcţionare este obligatorie aplicarea ştampilei  „L. S”.

Se acceptă.

Lista activităţilor desfăşurate de unităţile comerciale pentru care se eliberează autorizaţii sanitar - veterinare de funcţionare, indicate în Anexa nr. 4 să fie completată cu următoarele activităţi:

52.22 Comerţul cu amănuntul al cărnii şi produselor din carne

52.23 Comerţul cu amănuntul al peştelui

Se acceptă conform propunerilor ANSA.

65

52.24 Comerţul cu amănuntul al pâinii,  produselor de patiserie şi de cofetărie

52.27 Alte tipuri de comerţ cu amănuntul al produselor alimentare în magazine specializate

55.30 Restaurante55.50 Cantine  şi desfacerea alimentelor

gata55.40 Baruri

Lista activităţilor desfăşurate de unităţile comerciale pentru care se eliberează autorizaţii sanitare de funcţionare, indicate în Anexa nr. 5 de completat cu următoarele activităţi:

93.04 Activităţi de întreţinere corporală55.30 Restaurante55.40 Baruri55.50 Cantine şi desfacerea alimentelor

gata

Se acceptă parțial. În anexa nr.5 se introduce următorul text:„93.04 Activităţi de întreţinere corporală”

Celelalte activități nu se introduc, dat fiind că controlul activității restaurantelor, barurilor și cantinelor ține de competența și atribuțiile Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor. Includerea acestor activități în anexa nr.5 va duce la suprapunerea funcțiilor CNSP cu funcțiile ANSA, fapt ce contravine art.4 alin.(4) din Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

La Anexa nr. 6, după sintagma „Comercializarea cu amănuntul a producţiei alcoolice” de completat cu sintagma „Comercializarea cu amănuntul a berii”.

Se acceptă. În anexa nr.6, sintagma se expune cu următorul suprins:„Comercializarea berii”.

La Anexa nr. 6  şi Anexa nr. 7, după cuvântul „suprafaţa” de completat cu cuvântul „comercială” (pentru unităţile comerciale) şi „ocupată” (pentru locul de  vânzare).

Se acceptă.

La Anexa nr. 7, de exclus cuvântul „solicitat” la compartimentul „Termenul de valabilitate a autorizaţiei”

Se acceptă.

Camera de Comerţ şi IndustrieNr.340-04/04A din 20.05.2014Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor.

Comisia Naţională a Pieţei FinanciareNr.08-1867 din 20.05.2014Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor.

Confederaţia Naţională a Patronatului Nu a prezentat aviz.În temeiul prevederilor art.39 alin.(2) din Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale nr.317-XV din 18.07.2003, se consideră avizat fără propuneri şi obiecţii.

Confederaţia Naţională a Sindicatelor(nr.03-02/474 din 19.05.2014)Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor.

66

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei(nr.01-1969 din 07.05.2014)Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor.

Ministerul Tineretului şi Sportului(nr.02/623 din 19.05.2014)Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor.

Ministerul Apărării(nr.11/631 din 15.05.2014)Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor

Ministerul EducaţieiNr.07/12-39 PH din 28.05.2014Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor

Ministerul Culturii(nr.08-09/1545 din 14.05.2014)Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor.

Banca Naţională a Moldovei(nr.16-003/64/1708 din 13.05.2014)Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor.

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei(nr.01-SRDJ/575 din 15.05.2014)Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor.

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică(nr.02-2/330 din 12.05.2014)Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor.

Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru(nr.36/01-06/838 din 13.05.2014)Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor.

Casa Naţională de Asigurări Sociale(nr.II-03/04-4432 din 12.05.2014)Comunică lipsa obiecţiilor şi propunerilor.

67