I – AMGMEDIU SI SANATATE

CURS NR 1

IGIENA, STIINTA MEDICALA CARE PROMOVEAZA SANATATEA

Igiena studiază intervenţia factorilor de mediu exterior asupra stării de sănătate a individului precum şi metodele de prevenire a bolilor determinate de aceştia.

Igiena se împarte în:

1. Igiena mediului (se referă la factorii fizici, microbiologici şi bacteriologici):a. Igiena apei.b. Igiena aerului.c. Igiena solului.d. Igiena radiatiilore. Igiena habitatului (locuintei)

2. Igiena şcolară3. Igiena alimentaţiei se referă la ancheta alimentară, starea de nutriţie,

metodele de determinare a valorilor de nutriţie, alimentaţia dietetică şi igiena unităţilor cu profil alimentar.

Sănătatea publică:

1. Totalitatea cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinea populaţiei orientată către menţinerea stării de sănătate.

2. Sănătatea publică este ştiinţa şi arta prevenirii bolilor şi promovării sănătăţii prin eforturile organizatoare ale societăţii.

3. Un domeniu specializat al practicii medicale alcătuit din discipline distincte care îşi concentrează disponibilităţile asupra unei anumite populaţii în scopul promovării şi menţinerii sănătăţii şi bunăstării precum şi prevenirii bolilor, incapacităţii şi decesului prematur.

Domeniile principale ale sănătăţii publice:

1. Cunoaşterea şi evaluarea problemelor populaţiei utilizând noţiuni de demografie, morbiditate, scrining şi studii epidemiologice.

2. Influenţa factorilor de risc.3. Noţiuni de biostatistică.4. Noţiuni de probabilitate.5. Noţiuni de legislaţie sanitară.

6. Îngrijiri primare de sănătate.7. Calitatea serviciilor de sănătate.8. Noţiuni de prevenire a principalelor cauze de îmbolnăvire prin programe

naţionale de sănătate.

Obiectele de studiu ale sănătăţii publice cuprind:

1. Cunoaşterea stării de sănătate a populaţiei.2. Identificarea nevoilor de sănătate ale comunităţii.3. Cunoaşterea morbilităţii şi a factorilor care îi determină.4. Cunoaşterea măsurilor care determină aprobarea, promovarea şi refacerea

stării de sănătate şi asigurarea controlului sănătăţii prin efortul conjugal al întregii colectivităţi.

Metode şi tehnici utilizate în sănătatea publică:

1. Metode şi tehnici biostatice.2. Statistici sanitare şi epidemiologice.3. Metode şi tehnici utilizate morbilităţii şi a relaţiilor de cauzalitate dintre

factorii de risc şi boală.4. Elementele de educaţie pentru sanatate şi legislaţie sanitară.5. Cercetarea consumului medical al populaţiei.6. Influenţa factorilor de risc.7. Coeficienţa medicală şi a asistenţei medicale.8. Eficienţa medicală şi economică a asistenţei medicale.

SĂNĂTATEA este rezultatul interacţiunii dintre zestrea biologică, genetică a omului şi condiţiile mediului său de viaţă şi de activitate naturală şi socială.

SANATATEADefinitie OMS: „Este o conditie perfecta de stare fizica, mintala si bunastare sociala si nu numai absenta bolii sau a infirnmitatii.”

Boala reprezintă o neadaptare sau o deficienţă de apărare a organismului ca şi absenţa reacţiei la stimulii la care organismul este expus.

Starea de sănătate şi disconfort – boală, incapacitate, invaliditate şi terminând cu decesul.

Factorii care influenteaza sanatatea:

Factori endogeni – sunt reprezentaţi de sex, rasă, vârstă, caracteristicile biologice, receptivitatea la infecţii ereditare şi caracteristicile demografice ale populaţiei.

Factori de mediu:

a. Fizici – temperatura, umiditatea, radiaţii, zgomote.b. Geodinamici – zona geografică.c. Chimici.d. Biologici – bacterii, fungi, paraziţi.e. Mediul socio – economic – pragul de sărăcie, stilul de viaţă alimentar,

condiţii de viaţă şi muncă precum şi nivelul de instruire.

Factori comportamentali – anturaj, mijloace financiare, factori de mediu, experienţa individuală.

Stilul de viaţă cuprinde obiceiurile alimentare, consumul de alcool, consumul de droguri, fumatul, stresul, sedentarismul, comportamentul sexual şi comportamentul rutier.

Serviciul de prevenţie curativ şi de recuperare:

1. Afecţiunile determinate de alcool – intoxicaţii, afecţiuni neuro – psihice, ciroze, pancreatite, cancerul cavităţii bucale, cancerul esofago – faringian.

2. Afecţiunile determinate de fumat – afecţiuni bronho – pulmonare, afecţiuni digestive, afecţiuni pulmonare.

3. Afecţiunile determinate de droguri – probleme de sănătate fizică, psihică, comportamentale, consumul a crescut după 1960.

4. Stresul – reprezintă ansamblul manifestarilor date de organism la orice fel de solicitare, şi determină o stare de boală cu consecinţe fizice, psihice şi sociale.

MEDIU ŞI SĂNĂTATE SAPT. 2

FACTORII ETIOLOGICI AI SANATATII

Promovarea si ocrotirea sanatatii sunt elemente fundamentale in atingerea unei calitati acceptabile a vietii in prezent.

S-a demonstrat ca sanatatea si bunastarea comunitatilor umane sunt compromise de saracie, inegalitati sociale si poluare.

Definitia starii de sanatate emisa in anul 1948 de Organizatia Mondiala a Sanatatii, isi gaseste si dupa 50 de ani suportul stiintific, dar si oportunitatea fata de problemele majore la nivel mondial. Astfel in definitie sunt inclusi toti factorii, care pot mentine sau altera starea de sanatate: ”integritate fizica, psihica si sociala a unui individ la un moment dat”, deci nu presupune doar absenta bolii si este practic un deziderat, deoarece sunt implicati o serie de factori endogeni si exogeni.

Definitia mediului ambiant (1995) include totalitatea factorilor externi organismului (fizici, chimici, biologici, sociali, culturali, educationali, religiosi), care influenteaza starea de sanatate a populatiei.

Sanatatea este determinata de: factori endogeni (genetici) factori exogeni (de mediu, comportamentali, educationali).

Factorii de mediu pot actiona asupra organismului in doua moduri:• sanogen, avand un efect benefic, de intretinere a starii de sanatate; • patogen, alterand starea de sanatate.

Factorii de mediu patogeni pot avea rol de: factori etiologici factori de risc.

Factorii etiologici sunt obligatorii in determinarea starii de boalaFactorii de risc se asociaza factorului etiologic in declansarea starii de boala.

Singur factorul de risc nu e capabil sa induca boala, dar daca e prezent boala se poate declansa mai devreme, sau poate avea forme de manifestare severa.

Factorii de risc sunt mai putin cunoscuti fata de cei etiologici, de aceea si prevenirea efectelor este mai dificila. Datorita mecanismelor de actiune a factorilor de risc patologia moderna este cronica, degenerativea, cu o etiologie plurifactoriala, deoarece expunerea la factori nocivi din mediu este de lunga durata si in concentratii moderate sau mici. In acest caz, de multe

ori factorii de risc camufleaza factorul etiologic, de aceea masurile de profilaxie sunt rezultatul unor studii epidemiologice, care stau la baza evaluarii impactului asupra mediului si sanatatii.

Profilaxia poate fi: • primara si cuprinde totalitatea masurilor care urmaresc evitarea instalarii bolii; • secundara, prin care depistarea bolii trebuie sa se faca la debut; • tertiara, evitandu-se instalarea complicatiilor si handicapului.

Fenomenele de poluare ale mediului in tarile europene au fost discutate la nivelul Organizatiei Mondiale a Sanatatii si a Natiunilor Unite: • 1972 Conferinta de la Stokholm asupra mediului si sanatatii;• 1983 OMS stabileste strategia “ Sanatate pentru toti”;• 1989 Conferinta de la Frankfurt, care adopta Carta Europeanapentru mediu si sanatate; • 1992 Conferinta de la Rio de Janeiro adopta programul de actiune 21, care stabileste ca pentru o dezvoltare durabila este necesara in secolul 21 o schimbare de atitudine;

• 1994 Conferinta pentru mediu si sanatate de la Helsinki a adoptat planul pe termen lung in scopul atingerii prevederilor stabilite in Carta europeana si in Programul de actiune 21 si a stabilit urmatoarele obiective:

- politica de igiena mediului va urmari o dezvoltare ecologica durabila, prevenirea si limitarea riscurilor pentru sanatate legate de mediu si accesul la un mediu salubru; - gesionarea resurselor pentru pastrarea unui mediu sanatos;

- calitatea apei (din anul 2000 populatia sa dispuna de aprovizionare corespunzatoare cu apa din punct de vedere cantitativ si calitativ). • 1996 a fost elaborat Planul European de Actiuni pentru Mediu si Sanatate, in care sunt incluse toate actiunile care trebuie intreprinse atat la nivel national, cat si central, pentru a ameliora conditiile de mediu, in vederea protejarii sanatatii populatiei. • 1999 Conferinta de la Londra la un deceniu de la abordarea sanatatii in relatie cu mediul, face o analiza a prioritatilor si anume: implementarea la nivel national a Planurilor de Actiune pentru Mediu si Sanatate, Protocolul apa si sanatatea, Carta privind transporturile, mediul si sanatatea. • 2004 Conferinta de la Budapesta a adoptat Planul de actiune privind sanatatea copiilor in relatie cu mediul. In cadrul problematicilor viitoare s-au conturat trei teme care trebuie urmarite: • locuinta si sanatatea; • turism, mediu si sanatate;• sanatatea si schimbarile globale (saracia, globalizarea, politici energetice).

MEDIU SI SANATATESAPT. 3

FACTORII DE MEDIU

Factorii de mediu pot actiona asupra organismului in doua moduri: • sanogen, avand un efect benefic, de intretinere a starii de sanatate; • patogen, alterand starea de sanatate.

Tipuri de pericole/factori de mediu: fizice – chimice – biologice – biomecanice (accidente) – psihosociale (stress, somaj, schimbari sociale).

Fizici – temperatura, radiatiile

Chimici – substantele chimice

Biologici – bacterii , virusuri, paraziti, fungi.

Epidemiologia studiaza distributia si factorii determinanti ai bolii in randul populatiei.

Ea a cunoscut mai multe etape de dezvoltare:- Epidemiologia bolilor infectioase- Epidemiologia bolilor cronice- Epidemiologia aplicata in programe de sanatate.

MEDIU SI SANATATESAPT. 4

CUNOASTEREA FACTORILOR DE MEDIU

Factorii de mediu pot actiona asupra organismului in doua moduri: • sanogen, avand un efect benefic, de intretinere a starii de sanatate; • patogen, alterand starea de sanatate.

Definirea sanatatii

Criterii de apreciere a sanatatii

Criterii pozitive

Bunăstarea fizică: exprimată de integritatea si armonia corpului însotită de o deplină capacitate functională.

Este măsurabilă prin:

parametrii antropometrici pentru care există standarde si valori medii corelate cu sexul si vârsta pentru aceeasi regiune geografică;

parametrii functionali: respiratori, cardiovasculari, digestivi, renali etc. care de asemenea sunt corelati cu sexul, vârsta, profesiunea etc după standarde si valori medii.

Bunăstarea mintală: dezvoltarea optimă a capacitătilor individului care să-l facă capabil să depună o muncă utilă si să convietuiască armonios în familie si colectivitate. Aceasta nu e o constantă statică, nu e suficientă constatarea la un moment dat.

Bunăstarea socială: realizarea de către individ a nevoilor fundamentale de trai, educatie si cultură.

Criterii negative

Absenta oricăror semne de boală, deficiente senzoriale sau infirmităti. Absenta deficientelor în ancorarea familială, profesională si socială.

Diagnosticul diferitelor grade de sănătate au importantă pentru sesizarea trecerii treptate de la sănătate la boală si pentru individualizarea conduitei medicale si de nursing în functie de factorii de mediu si factorii biomedicali care intervin în procesul sanogen în dublu sens.

Acesti factori actionează în proportii si în mod diferit în functie de fiecare grupă de vârstă realizând nevoi specifice de preventie diferite la fiecare grupă de vârstă în raport cu riscul de îmbolnăvire diferit.

Dacă ereditatea si vârsta nu pot fi influentate de actul medical, toti ceilalti factori pot fi obiectul unei activităti de preventie prin măsuri sanogenice specifice.

Preventia nu se adresează doar prevenirii degradării stării de sănătate ci găsirii unor modele individuale de promovare a sănătătii, mentinerea sănătătii fiind în esentă un act individual a cărui elemente sunt cuprinse în asa numitul "Decalog al sănătătii":

1. Disciplina muncii 2. Stiinta petrecerii timpului liber si a mijloacelor de relaxare 3. Alimentatia cumpătată si echilibrată 4. Călirea organismului prin factori naturali si de miscare 5. Locuintă igienică si familie închegată 6. Comportament social si constiintă ecologică 7. Receptivitate si consecventă morală 8. Cultura sanitară si evitarea factorilor de risc 9. Control medical preventiv si respectarea prescriptiilor 10.Cunoasterea de sine si autoeducatia.

MEDIU SI SANATATESAPT 5

IGIENA AERULUIConditii de baza in mentinerea starii de sanatate • Aer curat• Apa suficienta si corespunzatoare din punct de vedere calitativ• Alimente necontaminate si cu valoare nutritiva buna• Locuinta sigura, care sa asigure conditiile optime de confort si saprevina transmiterea bolilor sau producerea accidentelor.

Invelisul gazos care inconjoara Pamantul, atmosfera are o compozitie determinata de fenomenele fizice care au loc in functie de altitudine, temperatura fiind determinanta.

Primul strat al atmosferei estetroposfera cu o inaltime medie de 10 Km de la sol (este mai mare la ecuator, 17-18 Km si mai mica la poli, 8-9 Km). In aceasta zona se produc modificari permanente ale parametrilor fizici, astfel temperatura aerului scade In medie cu 0,50C la 100m altitudine, iar presiunea cu 1mmHg la 10m. Aerul troposferic are cea mai mare importanta pentru organism si factorii de mediu, asigurând respiratia (prin compozitia chimica), termoreglarea (prin proprietatile fizice), autopurificarea, sau din contra poluarea aerului prin prezenta unor substante straine de compozitia naturala si care pot afecta starea de sanatate. Stratosfera reprezinta al doilea strat (separat de troposfera prin tropopauza), care se Intinde pâna la 50 Km si care este urmata apoi de mezosfera, termosfera si exosfera. Temperatura aerului este relativ constanta, datorita prezentei stratului de ozon, care absoarbe o buna parte din radiatia solara. Temperatura scade In mezosfera si atinge cele mai mari valori In termosfera (2000-30000C). Aceste valori crescute ale temperaturii se datoreaza descompunerii O2 In prezenta radiatiilor cuλ= 135-175 nm si recombinarii sub forma de ozon cu degajare de energie.

Aerul este un amestec gazos cu urmatoarea compozitie: Oxigen 20,96% , Bioxid de carbon 0,04%, Azot 79%, la care se adauga concentratii foarte mici ale gazelor rare (argon, xenon, radon, cripton,), precum si vapori de apa, fungi, actinomicete.

POLUAREA AERULUI

Prin poluare se intelege modificarea calitatii aerului atmosferic, rezultata in urma unor fenomene naturale, dar mai ales antropice, care depasesc mecanismele de autoepurare ale aerului.

Sursele naturale de poluare sunt specifice anumitor zone, sunt cunoscute si se pot lua masuri de protectie ale populatiei, printr-o informare permanenta si un sistem de interventie eficient.

Dintre aceste surse fac parte: eruptiile vulcanice, incendiile padurilor, eroziunea solului de catre curentii de aer, intinderile de desert. In afara acestora mai sunt fenomene naturale generale, care apar in anumite perioade (in functie de conditiile atmosferice si geografice) si se refera la descompunerea substantelor organice cu degajarea unor gaze (CH4 , H2S , NH3, CO2), disconfortante prin miros, care se pot cumula uneori la valori periculoase.

Daca primele surse de poluare antropica (de orgine umana) ale aerului au fost sistemele de incalzire locala, treptat pe masura dezvoltarii comunitatilor umane au aparut surse noi ca cele industriale, precum si cele de trafic. De aceea legislatia s-a adresat initial supravegherii emisiilor rezultate din sursele industriale, apoi a vizat si sursele de trafic.

Astfel din anul 1925 dateaza primele programe guvernamentale pentru supravegherea si controlul poluarii in SUA: Salt Lake City in 1926, New York-1937, Leicester-1939 si altele. In domeniul poluarii aerului atmosferic se foloseste termenul de „smog”, care defineste un amestec de poluanti sub forma de fum si ceata, format deasupra marilor orase poluate, care determina iritarea ochilor si a mucoasei cailor respiratorii. Aceste fenomene s-au descris deasupra Londrei, Los Angeles, Denver, Atena, etc.

MEDIU SI SANATATESAPT 6

IGIENA APEI

Ziua de 22 martie este dedicata Zilei Mondiale a Apei si sarbatorita din anul 1993. In anul 2005 a fost lansata „Decada Apei 2005-2015” deviza fiind „Apa este vitala pentru dezvoltarea durabila”.

Importanta sanitara a apei la nivel global, reiese din strategiile lansate de organisme internationale, privind sanatatea in relatie cu mediul, fiind cunoscut din statisticile ONU faptul ca peste un miliard de persoane in lume nu au acces la apa potabila in cantitate suficienta si sigura din punct de vedere calitativ. De asemenea, 2,4 miliarde personae nu beneficiaza inca de servicii de salubritate.

Incepand cu perioada 1950-1970 OMS a pus accent pe salubritatea mediului si in special pe aprovizionarea cu apa potabila a populatiei.

Din 1971 fenomenele de industrializare si urbanizare au crescut efectul factorilor nocivi din mediu asupra sanatatii datorita poluarii factorilor de mediu si in special a surselor de apa de suprafata. Astfel in anul 1970 doar 3 milioane personae din tarile in curs de dezvoltare, reprezentand 38%, aveau acces la apa de buna calitate si 32% la un sistem de canalizare.

Pentru prima data in anul 1972 la Conferinta Mediului desfasurata la Stockholm s-a initiat strategia privind Dezvoltarea durabila, urmata apoi de alte initiative internationale, care urmaresc protectia mediului inconjurator. Din anul 1980 s-a insistat asupra aprovizionarii publice cu apa si salubritatea mediului, perioada 1981-1990 fiind denumitaDeceniul international al apei si salubritatii.

Statele membre OMS din regiunea Europei au adoptat apoi Strategia Sanatate pentru toti pana in anul 2000 si au stabilit mai multe tinte care trebuie atinse pana la aceasta data. Tinta 20 se refera la Calitatea apei ”Pana in anul 2000, toate popoarele trebuie sa aiba acces la cantatitati satisfacatoare de apa potabila, iar poluarea surselor subterane de apa, a raurilor, a lacurilor si a marilor sa nu mai reprezinte un pericol pentru sanatate” .

Definitia OMS a sanatatii in relatie cu mediul: ”Sanatatea in relatie cu mediul cuprinde acele aspecte ale sanatatii umane, inclusiv calitatea vietii, care sunt determinate de factorii de mediu: mediul fizic, biologic, si psihosocial. Se refera, de asemenea, la teoria si practica evaluarii, corectarii, tinerii sub control si prevenirii acelor factori de mediu care pot afecta sanatatea generatiei prezente si a celor viitoare.”

Din definitie rezulta ca in afara factorilor fizici de mediu - aerul, apa, alimentele, solul, deseurile, radiatiile ionizante si neionizante, asezarile umane, trebuie luat in considerare si mediul de munca, care presupune o expunere mai

mare, dar caracteristica unui anumit grup populational, fata de care sunt prevazute norme de protectie a muncii, in functie de tipul de expunere.

Rolul apei in sistemele biologice Existenta vietii pe pamânt este indisolubil legata de prezenta apei. Apa este

un solvent universal si un mediu de transport al substantelor in organism. Intracelular, apa este un mediu de dispersie si participa la reactiile de hidroliza, rezultând ca un produs final al oxidarilor celulare. Evaporarea apei reprezinta de asemenea, un important mecanism termolitic in mentinerea temperaturii corpului la valori normale.

Continutul in apa al organismului uman scade cu vârsta. Apa reprezinta la adultul normoponderal in medie 60% din greutate si este distribuita in proportie de 20% din greutatea corpului in spatiul extracelular (5 intravascular + 15% interstitial) si 40% reprezinta apa intracelulara.

Nevoile individuale de apa potabila Sunt reprezentate de apa necesara satisfacerii nevoilor fiziologice ale

organismului, mentinerea igienei personale, precum si consumul de apa pentru pregatirea hranei si in scop menajer.

Nevoile fiziologice de apa In organism se mentine un echilibru permanent intre aportul si eliminarile de

apa, asigurat de centri vegetativi din hipotalamus, care regleaza aportul de apa si sodiu, precum si de hormonii volemici: antidiuretic (vasopresina), aldosteronul si factorii natriuretici atriali, ce regleaza eliminarile urinare de apa. Nevoile de apa ale unui adult sanatos pe 24 ore sunt de aproximativ 2500 ml, asigurate prin consum de 1500 ml apa restul fiind asigurat prin aport alimentar), la care se adauga apa endogena rezultata din metabolism (200-300 ml).

Continutul unor alimente in apa:

Pepene galben 93%Rosii 92%Lapte de vaca 87%Carne de vita 78%

Pierderile de apa ale organismului sunt de 2500 ml pe zi si se realizeaza in cea mai mare parte pe cale renala (1500 ml) restul fiind eliminat prin piele si plamân (perspiratie insensibila) precum si pe cale digestiva.

Pierderile de apa in 24 ore:

Renale 1500 mlPiele 500 mlPlaman 350Intestine 150

Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda asigurarea unei cantitati optime de apa de 100 litri pe persoana si zi, iar cantitatea minima ce trebuie asigurata unei persoane pe zi in situatii speciale, accidentale sau calamitati este de 5 litri, pentru acoperirea nevoilor fiziologice si spalatul mainilor.

Consumul specific de apa, reprezinta cantitatea totala de apa furnizata unei localitati impartita la numarul de locuitori si se exprima in m3 pe 24 ore. Exprima gradul de dezvoltare si standardul de viata; astfel in tari foarte dezvoltate consumul este de 500 m3 pe persoana, câteva inregistreaza 1000 m3, iar in SUA peste 2000 m3.

Sursele de apa Apele de suprafata Apele subterane - au o calitate mult mai buna in functie de adâncimea la care

se afla.

PATOLOGIA HIDRICA Afecţiunile pentru care apa reprezinta o cale de transmitere si patrundere a

germenilor in organism, pot fi contractate in urmatoarele condiţii: • Prin consum de apa contaminata;• Prin folosirea apei nepotabile la pregatirea hranei;• Prin folosirea apei in scop recreativ, in timpul imbaierii;• Prin cantitate insuficienta de apa, şi condiţii de igienaindividuala necorespunzatoare; • Apa prezinta habitat pentrugazde intermediare, necesare dezvoltarii unor germeni si insecte vectoare; • Multiplicarea unor germeni in apa, dar care patrund in organism pe alta cale (Legionella, Amoebe de apa dulce); • Prin aport indelungat in organism a unor compuşi chimici in cantitaţi mici şi crearea unor dezechilibre biologice, sau chiar a unor intoxicaţii cu caracter cronic.

PATOLOGIA HIDRICA INFECŢIOASA

Este reprezentata de afectiuni cu poarta de intrare: Digestiva Cutanata Olfactiva Conjunctivala.

Acestea pot fi contactate prin consum de apa nepotabila sau pentru prepararea alimentelor, cât si in timpul imbaierii. Sunt de asemenea boli care apar datorita lipsei de apa sau o cantitate insuficienta pentru menţinerea igienei individuale, in aceste cazuri fiind prezent riscul apariţiei unor boli cu transmitere fecal- orala, infectii ale pielii si ochilor. Exista de asemenea boli cu suport hidric, apa prezentând gazde intermediare necesare unor paraziti, unde- si desfasoara o parte din ciclul lor de viata, devenind astfel infestanti pentru om.

Bolile cu cale de transmitere hidrica in functie de numarul de cazuri, modul de aparitie si extindere in populatie, se pot manifesta ca: • Epidemii hidrice• Endemii hidrice• Cazuri sporadice de boala

Epidemiile hidrice au reprezentat din totdeauna o forma grava de manifestare a bolilor infectioase datorita numarului mare de cazuri care vizeaza toti consumatorii de apa, indiferent de varsta, sex, ocupatie.

MEDIU SI SANATATESAPT 7

IGIENA SOLULUI

Solul este partea scoartei terestre cu o grosime variabila intre 30-100 km in care au loc procesele biologice.

Este format din grunji sau granule solide - conglomeratele de particule cele mai mici care rezista la deformarea mecanica. Spatiile libere dintre granule constituie porii. Nisipul are o porozitate de 35%, iar argila de peste 65%.

Solul este strabatut de aer si apa gratie permeabilitatii, care in privinta aerului aer depinde de marimea porilor, nu si de volumul lor total; pietrisul si nisipul sunt sunt foarte permeabile pentru aer, desi au porozitate redusa. Cu cat solul este mai aerat, procesele biologice sunt mai active si solul este mai salubru. Expulzarea aerului din porii solului si inlocuirea lui cu apa afecteaza gradul sau de salubritate. Permeabilitatea pentru apa depinde atat de marimea porilor cat si de volumul lor total. Pietrisul si nisipul sunt foarte permeabile, in timp ce argila si turba retin apa si sunt greu strabatute de apa pe care o retin.

In raport cu apa, solul comporta de sus in jos: o zona de evaporare, o zona de filtrare care retine impuritatile, o zona de capilaritate prin care apa subterana se ridica in porii solului si, in sfarsit, zona acvatica propriu-zisa - panza de apa subterana sub care se gaseste un strat de sol impermeabil.

Selectivitatea se refera la filtrarea diferentiata a impuritatilor bazata pe fenomenul de adsorbtie (retinerea impuritatilor la suprafata granulelor). Selectivitatea adreseaza cu precadere microbii + alte impuritati in suspensie dar si elementele dizolvate.

Datorita conductibilitatii sale termice reduse solul preia cu intarziere variatiile temperaturii atmosferice, circadiene sau sezoniere. Deja la 1 m adancime (temperatura beciurilor), variatiile circadiene nu se mai resimt iar cele sezoniere sunt considerabil atenuate, pana la disparitie catre adancimea de 8 m. Intre 8-30 m temperatura este constanta, iar peste 30 m temperatura creste cu un grad Celsiusla fiecare 35 m.

Din punct de vedere chimic solul este o colectie cuprinzatoare a substantelor chimice cunoscute concentratii diverse care au fost legate de patologia geografica a unor populatii, in legatura cu carenta sau excesul de elementele minerale in solul subiacent. Nefrita endemica balcanica (zona Severin si peste Dunare) pare a fi legata de compozitia chimica a solului si de acviferul asociat.

Sursele de poluare sunt:- microorganismele patogene (inclusiv paraziti intestinali);

- substante organice ; -chimicale cu potential toxic;- substante radioactive.

Poluarea biologica se refera la:- germeni patogeni excretati de om, potentati uneori de circuitul om-sol-om;- germeni patogeni dinspre animale, potentati uneori de circuitul animal-sol-om.

Contaminarea om-sol-om priveste bacilul tific sau paratific, bacilii dizenterici, vibrionul holeric, virusurile poliomielitice, virusul hepatitei, streptostafilococi, micrococi. Germenii de mai sus au rezistenta redusa in sol (in functie de umiditate) de la zeci de zile - enterobacteriile, la cateva saptamani - enterovirusurile. Transmiterea uzuala la om are loc prin apa si alimente.

Contaminarea animal-sol-om recunoaste germeni mai numerosi: bacilul tetanic, bacilul antracis, rickettia burnetti (agentul etiologic al febrei Q - colportat de bovine si caprine, transmis la om prin lapte, cu localizare pulmonara, dand tuse seaca, cefalee, temperatura ridicata), leptospirele, brucele. Cei din urma supravietuiesc in sol cateva saptamani, insa antracisul si germenul tetanic trec in forme sporurate deosebit de rezistente care pot da la contactul direct boli grave pentru oameni si animale (antrax, tetanus). Transmitere la om este directa in cazul muncilor agricole si indirecta prin intermediul apei si alimentelor. Bacilul botulinic are rezistenta mare, ajunge la om prin alimente contaminate insuficient prelucrate termic si da o toxiinfectie alimentara grava prin exotoxina neurotropa. Parazitozele transmise prin sol implica microorganisme patogene si helmintii. Cei din urma sunt paraziti intestinali; biohelmintii au nevoie de gazda intermediara pentru a atinge stadiul infestant: tenia; geohelmintii se dezvolta direct in sol: ascaridul - ascaridoza este mai frecventa la copii si tricocefalul - tricocefaloza predomina la adulti. Rezistenta in sol a acestor paraziti eliminati de organismul uman sub forma de oua poate depasi un an. Ankilostomiaza este numita semnificativ maladia minerilor cu referire la conditiile de climat (temperaturi mai ridicate) cerute pentru dezvoltarea parazitului.

Poluarea chimica a solului rezulta din reziduuri menajere si zootehnice, reziduuri industriale si radioactive si din ingrasaminte agricole.

In acest cadru, poluarea organica se refera in principal la reziduurile menajere si zootehnice si la unele reziduuri din industria alimentara. Degradarea substantelor organice in sol este asemanatoare celei din ape dar comporta nivele mai intense cauzata de constelatia de germeni activi in sol. La degradare participa germeni telurici intre care majoritatea au versiuni mixte, aeroba si anaeroba.

Poluarea industriala a solului priveste substantele toxice care ajung in apele subterane sau de suprafata si catre culturile vegetale, apoi mai departe catre oameni si animale. Se considera ca jumatate din materiile prime contribuie la formarea deseurilor industriale - dintre care 15% sunt toxice pentru organismul uman.

Poluarea radioactiva se refera in principal la strontiu 90 (injumatatire la 26 de ani), cesiu 127 (30 ani), iodul 131, bariu 140 - izotopi emisi de reactoarele nucleare care constituie surse ale radiatiei gamma globale.

Strontiul radioactiv se concentreaza in sol dupa ploi abundente, iar cesiul este retinut in sol cu predilectie, de unde trece in vegetale si in animale. Poluarea radioactiva a solului ca urmare a produsilor de fisiune a dus la cresterea cu 10-30% a radioactivitatii naturale in emisfera nordica in ultimele decade.

Poluarea agricola este legata de fertilizantii sintetici: ingrasaminte, biostimulatori, antidaunatori (pesticide).

Dintre fertilizantii chimici, compusii de plumb sau mercur (organo-metalici), ca si sarurile acidului arsenic, se descompun greu si au persistenta indelungata. Pesticidele organo-clorurate (DDT - acum abandonat, Lindanul, Aldrinul) au de asemenea mare remanenta in sol (5% dupa 5 ani).Culturile tratate cu ingrasaminte chimice atrag cresterea nivelului de nitrati in produsele vegetale ce pot apoi afecta lesne sanatatea copiilor. Restrangerea utilizarii pesticidelor, alternarea in timp a diversilor fertilizanti, preferarea fertilizantilor mai lesne biodegradabili sunt principii preventive de baza.

Asanarea solului se refera la masurile necesare pentru readucerea la sau mentinerea solului in conditii igienice.

Excavarea poluantilor si drenarea excesului de apa favorizeaza patrunderea aerului si degradarea aeroba mai rapida a substantelor toxice. Aratul atrage o mai buna aerare si autopurificare a solului. Dezinfectia combate poluarea microbiana folosind clorigeni semiconcentrati.

Reziduurile solide sunt resturi ale activitatii umane insolubile in apa sau care nu sunt purtate de apa. Cadavrele de animale sunt exemplul tipic de reziduu cu potential de risc considerabil pentru sanatate.

In Europa numai reziduurile menajere solide depasesc 100 milioane de tone pe an, iar cele nemenajere 50 de milioane de tone pe an. In UE se produc circa 300 kg/locuitor/an. In compozitia predomina hartia, ambalajele, lemnoasele, sinteticele plastice cu greutate specifica de circa 100 kg/m3 la reziduurile urbane - fata de 300 kg/m3 la cele rurale.

Reziduurile solide isi exercita influentele patogene prin vectori: insecte si rozatoare. Musca domestica isi dezvolta ciclul larvar in gunoaie si are o raza de actiune intinsa pe mai multi km timp de cateva zile. Are incarcari microbiene care pot depasi 250 de specii de germeni, dintre care salmonele, difteric, stafilococ, chiar bacilul Koch. In tubul digestiv al unei singure larve au fost gasite peste 100 000 de bacterii.Rozatoarele sunt vectori recunoscuti pentru: dizenteria amoebiana; bruceloza (o zoonoza: bacteria patrunde in organism prin mucosa nazala, de unde se rapandeste in nodulii limfatici,

splina, uter, palcenta sau prostata; la femele acasta boala duce la pierderea puilor pana la termen, sau, post-natal, la moartea prematura a acestora; la masculi infectia poate duce la sterilitate): brucelele se elimina de la rozatoarele bolnave prin urina/fecale in gunoiul de grajd); leptospiroza (zooantroponoza acuta, caracterizata prin febra, frisoane, mialgii, afectarea capilarelor, ficatului, rinichilor, sistemului nervos central): sobolanul cenusiu, cel negru si soarecele de camp/microtus sunt rezervoarele consacrate de leptospire; tularemia (zoonoza/infectie acuta; în Moldova s-au determinat 27 specii de mamifere antrenate în procesul epizootic inclusiv iepuri, vulpi, pisici salbatice si de casa): rezervorul este sobolanul de apa, iepurele sau harciogul; rikettsiozele: vectorul este sobolanul cenusiu

VectoriIntr-o viziune mai larga inventarul vectorilor patogeni curinde:

acarienii (capusele: vectori pentru encefalite, rikettsioze, dermatite); insectele; notabile sunt tantarii, flebotomii (ca tantarii dar cu pilozitate solziforma),

ceratopogonidele (musculite de 2 mm din ierburile umede), simulidele (musculite negre de 1-4 mm din zona inundabila a raurilor), mustele sinantrope (traind pe langa om) - 100 de specii in tara noastra, intre care musca domestica; blatidele (gandaci de bucatarie, galbui roscati sau negri);

rozatoarele: sobolanul de casa, sobolanul negru (din porturile dunarene), soarecele de casa.

Combaterea vectorilor patogeni recurge la dezinsectie si deratizare. Masurile preventive se refera la igienizarea mediului, a locuintei, precum si la masuri de igiena personala si colectiva. Asanarea baltilor, taluzarea malurilor, regularizarea cursurilor de apa restrang de asemenea conditiile favorabile inmultirii vectorilor.

MEDIU SI SANATATESAPT 8

IGIENA RADIATIILOR

1. Termeni

Igiena radiatiilor priveste radiatiile ionizante, cele care au energia suficienta de a dislocui electroni din atomi cu producere de ioni. In opozitie, radiatiile neionizante, precum radiatia solara, nu au aceasta capacitate.

W. K. Röentgen a descoperit razele X, iar H. Becquerel radioactivitatea naturala a uraniului. Sotii Curie au separat radiu - intens radioactiv alfa, beta si gamma - din minereul de uraniu, pentru ca in 1934 sa obtina izotopi radioactivi artificiali (creati in laborator prin bombardarea unor nuclee stabile cu neutroni sau particule incarcate). In 1942 E. Fermi a pus in functiune primul reactor nuclear.

I.S.O. (International Standard Organisation) recunoaste termenii de radiatii ionizante si neionizante legate atat de procesele nucleare cat si de cele atomice.

Radiatiile nucleare sunt unde electromagnetice sau fascicule de particule care in interactiunea lor cu substanta provoaca procese fizice si chimice intre care, ionizarea. Undele se refera la radiatiile X (Röentgen) si gamma, iar fasciculele de particule privesc radiatiile alfa (nuclee de heliu), beta (electronii emisi de radionuclizi), fasciculele de neutroni sau de protoni emise de catre substantele radioactive.

Radiatiile X au variate aplicatii medicale in functie de tensiunea electrica aplicata intre catodul si anodul tubului Roentgen.

2. Surse

Surse de poluare radioactiva a mediului:

exploziile nucleare experimentale (efectuate in aer, apa sau subteran) cu depunere de praf si aerosoli radioactivi;

centralele nuclearo-electrice (deseurile pot polua aerul, apa si solul); accidentele polueaza catastrofal mediul;

metalurgia uraniului si fabricarea combustibilului nuclear;

reactori nucleari experimentali sau de cercetare;

exloatarile miniere de materiale radioactive care pot contamina aerul prin gaze, aerosoli, apa de la spalare;

instalatiile de rafinare si reconditionare a combustibilului nuclear;

accidente in transportul de materiale radioactive;

aplicatiile izotopilor radioactivi in industrie, agricultura, medicina, cercetare.

3. Actiune biologica

Actiunea radiatiilor asupra substantei vii declanseaza procese chimice complexe care moduleaza procesele biochimice ce intervin in mecanismele vitale.

Efectele radiobiologice directe se refera la actiunea directa, indirecta sau intarziata asupra componentelor celulare, care poate duce la lezarea sau generalizata a tesuturilor.

Efectele radiobiologice indirecte sunt declansate de procesele fizico-chimice de mai sus in care intervin suplimentar sisteme de reglare integrativa a organismului, supuse sau nu actiunii directe a radiatiilor (sistemul nervos, endocrin, hematopoietic, reticulo-histocitar).

Boala de iradiere se refera la totalitatea tulburarilor clinice dupa radierea nucleara, la nivelul organismului ca intreg, al tesuturilor sau al proceselor biochimice. Fazele bolii sunt schematizate ca debut, remisie (insanatosire aparenta), evolutie, final (eventual moarte).

Leziunile prin iradiere depind de: proportia din organism direct vizata, natura radiatiei, de doza totala primita, debitul de iradiere, numarul expunerilor, datele individuale (varsta, starea sistemului imunitar).

In general simptomele nu apar sub 100 rad; peste acest prag raspunsul clinic include urmatoarele sindroame: hematopoietic, hemoragic, infectios, intestinal, cutanat, nervos.

Efectele imediate (1- 30 zile) includ leucopenie (scaderea globulelor albe sub 4000/mm3), septicemii, astenie grava, depilatie, eritem, moarte; cele tardive (30 zile - 3 ani) includ astenia actinica, anemia aplastica, leucemie, cancer.

Stadiile de gravitate ale bolii de iradiatie sunt:

grava-acuta: 450 - 650 rad; mijlocie-subacuta: 200 - 450 rad;

cronica-usoara: 100 - 200 rad.

Clasificarea prognostica cuprinde grupele:

I, peste 700 rad: supravietuire imposibila; debut 1 zi, remisia 1-2 zile, evolutia 3-4 zile, moarte dupa 5 - 15 zile;

II, 450 - 700 rad: improbabila; debut 1-2 zile, remisie 2-10 zile, evolutie 10-20 zile, finalul 20-30 zile cu moarte 50 %;

III, 200 - 450 rad: posibila; debut idem, remisie 10-20 zile, evolitia 20-30 zile, finalul 60-90 zile cu decese sensibil sub 50 %;;

IV, 100 - 200 rad: probabila; debut idem, remisia pana la 6 luni, evolutia pana la 2 ani, final 2-10 ani cu cateva decese.

Tratmentul simptomatic are prognosticul dependent in mod esential de doza primita.

4. Efect populational

La nivel populational efectele se grupeaza in:

efecte somatice conturate pentru individ; efecte somatice stohastice (vizibile la populatia studiata statistic);

efecte genetice stohastice depistate statistic la urmasi.

Potrivit unui raport preliminar, dintr-un grup de 600.000 de persoane ce au fost cel mai expuse cu ocazia accidentului de la Cernobal - 1986, circa 3900 ucraineni isi vor pierde viata in anii urmatori ca urmare a cancerelor si leucemiilor provocate de radiatii (un numar ceva mai mic decat estimarile initiale).

5. Aplicatii medicale

Medicina utilizeaza radiatiile astfel:

diagnosticul Rx cu varietatile: radioscopia clasica, radio(foto)grafia (inclisiv dentara), radioscopia de proces (cateterism cardiac), tomografia computerizata (axiala);

radioterapia externa: roentgenoterapie, gamma-terapia externa (Co, Cs), terapia cu energii inalte (betatroane, acceleratori lineari);

curieterapia (radioterapia locala endocavitara folosind surse “inchise” de radiatii nucleare;

medicina nucleara, ce foloseste surse izotopice “deschise” (care nu indeplinesc conditia de sursa inchisa) in scop diagnostic/terapeutic.

6. Expunere profesionala

Expunerea profesionala este de nivelul urmator:

radiologie medicala (diagnostic): 4-22 rad (0,2-9 rad/an); radiologie medicala (terapie): 1-6 rad (0,1-5 rad/an);

industrie (prelucrari): 1-7 rad (0,1-10 rad/an);

cercetare (medicala, energetica etc.): 0,1-15 rad (0,1-2 rad/an);

defectoscopie industriala: 0,2-120 rad (0,1-20 rad/an);

energetica nucleara: 0,1-34 rad (0,08-4 rad/an);

7. Principii si norme de radioprotectie

Principii de radioprotectie:

evidenta, marcarea locatiunilor, ecranarea surselor precum si izolarea zonelor de lucru reducerea timpului de expunere

impiedicarea diseminarii materialelor radioactive

supravegherea dozimetrica a populatiei

supravegherea procesului de contaminare radioactiva a factorilor de mediu si alimentelor.

In situatii exceptionale de accident nuclear functioneaza urmatoarele prevederi:

In cazul unui accident nuclear major insotit de evacuarea in mediu a unor cantitati de iod radioactiv se utilizeaza tablete de iod stabil (iodura de potasiu - KI) care protejeaza glanda tiroida impotriva iodului radioactiv inhalat sau ingerat pe cale alimentara si a apei potabile. Administrarea de iod stabil reduce prin mascare absorbtia de catre glanda tiroida a iodului radioactiv, mareste rata de eliminare a celui deja patruns si reduce riscul de cancer tiroidian. Eficacitatea tabletelor este maxima daca administrarea se face cel mai tarziu in primele 6 ore de la inceputul emisiei radioactive.

Norme de radioprotectie

Populatia romaneasca este expusa unui fond natural radioactiv (iradiere externa) cu nivele de la sub 60 mrad/an in judetele din Moldova, la peste 200 mrad/an in Bihor, Suceava sau Caras-Severin; grupul cel mai numeros de judete incluzand Bucurestiul inregistreaza 60-80 mrad/an.

Agentia Internationala pentru Energie Atomica (infiintata in 1957 ca organism tehnic al ONU) editeaza norme si recomandari internationale privind radioprotectia fundamentala, aplicatiile medicale ale izotopilor, standardele de protectie profesionala, evacuarea deseurilor radioactive in mediu. Comisia Internationala de Protectie Radiologica (ICRP) este la originea unor norme si recomandari privind dozele admisibile de iradiere interna la populatia generala si la expusii profesionali sau procedurile in cazul accidentelor nucleare.

In Romania este in vigoare Legea nr. 1440/1997 cu privire la radioprotectie si securitatea nucleara ce stabileste competenta organelor de reglementare in radioprotectie, drepturile si obligatiile cetatenilor in privinta securitatii nucleare, finantarea activitatilor de radioprotectie, conventiile internationale la care Romania este parte, precum si Legea nr. 193/2003 care priveste desfasurarea în siguranta a activitatilor nucleare.

8. Radiatii neionizante

Radiatiile neionizante au ca sursa majora naturala soarele.

Soarele genereaza energie prin reactii termonucleare

La nivelul solului terestru compozitia radiatiei solare este: 64% radiatii infrarosii (calorice), 35% vizibile si 1% ultraviolete.

Radiatiile infrarosii (lungimea de unda de la 10-500 microni) au efecte benefice sau nocive in functie de nivel. Pielea pigmentata absoarbe 50-60% din infrarosii iar cea nepigmentata 20-30%.

Expunerea moderat crescuta poate provoca eritem reversibil care poate degenera in eritem patologic (arsuri). Expunerea repetata la nivele crescute atrage consecinte vasculare neurologice, imunologice care pot anunta tumori benigne sau chiar maligne. Melanoamele recolteaza in Romania 350 de decese la o incidenta de 700 de cazuri noi pe an afectand majoritar grupa de varsta 25-40 ani; radiatiile ultraviolete joaca si ele un rol cauzal; chirurgia dermatologica este tratamentul de electie, curativ daca se aplica in primul stadiu, inainte de migrarea celulelor canceroase din tumora.

Preventia consta in expunere graduala, mascarea zonelor sensibile, folosirea cremelor protectoare, evitarea maximelor circadiene (orele 12-14).

Insolatia este afectiunea tipica pentru expunerea capului descoperit la infrarosii intense; in forme grave se produce lezarea meningelui cu ridicarea temperaturii sale la 40-41 grade C. In formele usoare insolatia implica cefalee, vajaituri in urechi, torpoare (moleseala, somnolenta), midriaza (dilatatia pupilei), usoare obnubilatii (alterarea starii de constienta prin incetinirea functiilor psihice).

Radiatiile ultraviolete (UV, lungimea de unda 290-400 nm in spectrul solar) constituie un factor benefic in desfasurarea proceselor vitale, dupa cum pot exercita efecte nocive in caz de exces. Cresterea intensitatii si expunerii la UV provoaca arsuri si cancer cutanat. Melanoamele au in SUA prevalenta cea mai mare dintre localizarile cancerului (20-23%).

Profilaxia consta in adaptarea lenta si treptata la UV, folosirea unor creme protectoare, evitarea perioadelor circadiene cu compozitie crescuta UV (primele ore ale diminetii).

Dintre sursele artificiale, radiatiile electromagnetice radio asociate cu radiodifuziunea, televiziunea si comunicatiile mobile GSM (Global System for Mobile communication) nu pot fi incriminate in lumina cunostintelor actuale pentru patologii specifice, in conditiile nivelelor de iradiere cunoscute. Efectele dozelor cumulate pe zeci de ani de expunere abuziva, zilnica, a sute de milioane de persoane la radiatii GSM (ca si de expunerea sustinuta la radiatii electromagnetice de frecvente industriale - 50-60 Hz - a locuitorilor din apropierea liniilor si instalatiilor de transport/transformare a energiei electrice) sunt mult mai putin cunoscute si prezinta riscuri potentiale.

Un studiu suedez a legat cresterea exponentiala a incidentei melanoamelor de progresul rapid al acoperirii teritoriale cu emitatoare radio FM si a respins explicatia alternativa care lega progresia melanoamelor de exodul estival in masa catre soarele mediteranean.

MEDIU SI SANATATESAPT. 9

IGIENA HABITATULUI UMAN

Igiena Colectiva

Igiena colectiva

Igiena colectiva este mai putin dependenta de bunul simt invatat in cei 7 ani de-acasa si consolidat de educatia pentru sanatate din scoala elementara. Ea este reglementata de regulile convietuirii colective in conditii de salubritate fizica, psihica si sociala conform unor legi, norme si recomandari. A participa la igiena colectiva inseamna a extinde interesul pentru sanatate de la persoana ta catre ceilalti: membri ai familiei, vecini, colegi de munca sau de timp liber, concitadini, concetateni. A practica igiena colectiva este un act de civism.

Sectiunea majora III consacrata activitatilor si participarii sociale cuprinde capitole cu referiri la sanatate in sensul OMS (stare de bine fizic, psihic si social) mentinuta prin reguli de igiena colectiva, precum nr 7 - Relatiile interpersonale (d710 - d799), nr 8 - Ariile majore ale vietii (d810 - d899: scoala, munca, activitatile economice) sau nr 9 - Comunitatea, viata civica si sociala (d910 - d999: viata comunitara, timp liber, religie si spiritualitate, drepturile omului, viata politica).

Sectiunea majora IV consacrata factorilor de mediu pune in evidenta faptul ca multe subiecte de igiena mediului au o puternica conotatie de igiena colectiva (care se poate defini pe scurt in acest context: mediu salubru + factor uman responsabil). Capitole ale sectiunii IV privesc astfel tehnologiile, mediul natural in interactiune cu omul, solidaritatea comunitara, atitudinile, serviciile sociale.

Se poate conchide ca jumatate din subiectele acoperite de Clasificarea Internationale a Functionarii, Dizabilitatii si Sanatatii pot fi conectate la principiile si regulile igienei colective si personale.

Domeniile igienei colective se refera mai intai la dezvoltare sanatoasa a fiintei umane: de la varsta prescolara la adolescenta si studentie, cu prescriptii si norme de sanatate privind institutiile care gazduiesc colectivitati de copii/tineri normali sau cu dizabilitati, provenind din familii sau institutionalizati. Igiena habitatului uman, cu aspecte privind urbanismul, poluarea sonora, locuinta, institutiile publice formeaza miezul igienei colective. Igiena muncii este majoritar igiena colectiva. In sfarsit igiena transporturilor (incluzand profilaxia accidentelor in transporturi) este sectiunea igienei colective importanta prin gradul sporit de risc pentru sanatate de ordinul organizarii sociale; ca un exemplu interzicerea relativ recenta a fumatului in trenuri si aeroporturi a contribuit cert la reducerea prevalentei fumatului in populatia generala romaneasca cu circa 5 procente in ultimii 4 ani.

Normele igienei colective formeaza capitole vaste ale legislatiei care privesc interactiunea sistemului de ingrijire a sanatatii cu celelalte aspecte ale activitatii sociale. Abaterile de la norme sunt sesizate si sanctionate de departamentele de inspectie sanitara din cadrul autoritatilor teritoriale de sanatate publica, de oficiile de protectie a consumatorului, de politia comunitara in cazul abaterilor brutale. Cultura civica a fiecaruia trebuie sa cuprinda un sumar de cunostinte de igiena colectiva si de legislatie pentru a impune respectarea acestor reguli in toate domeniile vietii sociale, atat de catre inspectorii in numar redus pe care societatea ii poate plati cat mai ales de catre publicul larg, educat si constient.

MEDIU SI SANATATESAPT. 10

IGIENA ALIMENTATIEI

În organismele vii alimentele îndeplinesc trei roluri esenţiale: energetic, plastic şi catalitic. Rolul energetic constă în furnizarea energiei care rezultă din transformarea substanţelor alimentare. Energia dobândită astfel se exprimă în calorii şi stă la baza tuturor proceselor fiziologice de la clipit, respiraţie, digestie până la cele musculare şi intelectuale.

Rolul plastic al alimentelor constă în asigurarea substanţelor necesare la refacerea ţesuturilor uzate sau distruse precum şi la formarea ţesuturilor noi implicate în creştere. Rolul catalitic constă în activitatea unor compuşi chimici aflaţi în alimente care intervin direct în asimilarea şi dezasimilarea substanţelor conţinute în hrană.

Principalele substanţe alimentare sunt: proteinele, glucidele, vitaminele şi sărurile minerale. Glucidele, grăsimile şi proteinele sunt extrem de importante prin funcţia lor plastica şi de stimulare a unor funcţii vitale şi nu trebuie să lipsească din alimentaţie. Rol plastic mai au şi grăsimile care formează depozite sub piele sau în diverse organe. Sărurile minerale au, de asemenea, rol plastic, calciul participând la formarea oaselor, iar fierul la sinteza hemoglobinei.

Vitaminele a căror prezenta este indispensabilă desfăşurării armonioase a tuturor proceselor metabolice îndeplinesc rol catalitic. În tratamentul mai multor boli, alimentaţia joacă un rol extrem de important, regimul alimentar întrecând uneori ca importanţă chiar medicamentele. Brânza de vaci, de exemplu, intervine activ in procesul de vindecare a hepatitei epidermice.

Alimentaţia raţională

Alimentul este factorul de mediu înconjurător cu cea mai mare influenta asupra organismului uman. De felul în care este înţeleasă această realitate, alimentele pot avea o funcţie pozitivă în menţinerea sănătăţii sau dimpotrivă, pot să expună la îmbolnăviriPentru acoperirea printr-o alimentaţie raţional organizată a tuturor nevoilor vitale ale organismului este necesar să se ştie ce mâncăm, cât mâncăm, cum mâncăm şi când mâncăm.

Alimentaţia trebuie să fie completă, adică să procure organismului proteine, glucide, săruri

minerale şi vitamine în anumite proporţii. Cum nici un aliment nu conţine toate aceste substanţe în proporţiile corespunzătoare nevoilor organismului este necesară o alimentaţie variată care să cuprindă toate cele 8 grupe în care sunt împărţite alimentele în funcţie de valoarea lor biologică şi de substanţele pe care le conţin.

MEDIU SI SANATATESAPT. 11

IGIENA COPILULUI SI ADOLESCENTULUI

Igiena copilului si a adolescentului (pana nu de mult denumita mai ingust igiena scolara) studiaza toate problemele legate de apararea si intarirea sanatatii copiilor si adolescentilor, de la nastere pana la varsta de 20 de ani.

Principalele directii ale activitatii in aceasta ramura a igienei sunt:- influenta factorilor de mediu extern asupra organismului copiilor si adolescentilor;- proiectarea, constructia si amenajarea igienica a creselor, gradinitelor, scolilor si institutelor de invatamant superior;- regimul de munca in scoli si facultati, influenta procesului instructiv-educativ asupra sanatatii scolarilor si studentilor;- educatia fizica si alimentatia in raport cu diferitele grupe de varsta;- prevenirea bolilor transmisibile in randurile copiilor adolescentilor.- elaborarea normelor antiepidemice privind functionarea colectivitatilor de copii si adolescenti;- studiul starii de sanatate a tinerii generatii, prin intermediul datelor privind dezvoltarea fizica, morbiditatea si demografia.

Pentru dezvoltarea armonioasa a scolarului este insa necesar ca si in familie sa se cunoasca si sa se aplice recomandarile igienei.

Principalele indicatii in acest sens sunt:

-elaborarea unui regim zilnic de activitate a scolarului, cu ore fixe pentru tot ce face copilul de-a lungul zilei si bazat pe alternanta judicios dozata intre munca si odihna, precum si intre diversele forme de activitate;

-respectarea programului de somn, de 10-11 ore pentru scolarii mici si de 8 - 9 ore pentru cei din clasele mari;

-aerisirea camerei in care doarme scolarul si asigurarea conditiilor indispensabile de confort, intuneric si liniste;

-asigurarea unei alimentatii complete si variate, din care sa nu lipseasca in special alimentele bogate in proteine (carne, oua, lapte, produse lactate) si vitamine (legume si fructe);

-amenajarea unui loc confortabil si bine iluminat, mereu acelasi, pentru pregatirea lectiilor acasa;

-formarea exigenta si staruitoare a tuturor deprinderilor de igiena individuala; calirea organismului, prin folosirea aerului curat (cel putin 2-3 ore din programul zilei afara la aer), a soarelui si apei, imbinata cu practicarea jocurilor sportive si sporturilor potrivite varstei.

- asigurarea conditiilor indispensabile de confort, intuneric si liniste;

-asigurarea unei alimentatii complete si variate, din care sa nu lipseasca in special alimentele bogate in proteine (carne, oua, lapte, produse lactate) si vitamine (legume si fructe);

-amenajarea unui loc confortabil si bine iluminat, mereu acelasi, pentru pregatirea lectiilor acasa;

-formarea exigenta si staruitoare a tuturor deprinderilor de igiena individuala; calirea organismului, prin folosirea aerului curat (cel putin 2-3 ore din programul zilei afara la aer), a soarelui si apei, imbinata cu practicarea jocurilor sportive si sporturilor potrivite varstei.

Caracteristici generale ale dezvoltarii fizice si neuropsihice a copiilor si tinerilorDezvoltarea fizică şi neuropsihică a copiluluiEtape evolutive:  0-30 zile: nou-născut30 zile..1 an: sugar1-3 ani: copil mic3-7 ani: preşcolar7-10 ani: şcolar mic10-13 ani: şcolar mijlociu, începe adolescenţa13-18 ani: preadolescenţă, adolescenţă, postadolescenţă.

Evaluarea colectivităţilorDezvoltarea fizică este un indicator al stării de sănătate. Se fac examinări:- lunare până la vârsta de un an- din 3 în 3 luni, de la 1 la 3 ani- după 3 ani: examene periodice (anual) şi examene de bilanţ (în perioada de trecere de la o treaptă de şcolarizare la alta).

Alimentaţia:Obezitate prin supraalimentaţie.Lipsa alimentaţiei în primul an de viaţă determină întârzieri în dezvoltarea neuropsihică Perimetrul cranian scade la copiii cu lipsuri alimentare. Alimentaţia în primii 3 ani de viaţă are mare importanţă. Alimentaţia şcolarului şi preşcolarului se repercută asupra maturităţii: au mai frecvent afecţiuni acute şi

patologie cronică.Îmbolnăviri acute şi cronice.Locuinţa. Locuinţa insalubră sau suprapopulată creşte mortalitatea infantilă datorită scăderii spaţiului, creşterii contactelor dintre indivizi, creşterii gradului de încărcare microbiană, scăderii ventilaţiei. Apar tulburări de somn, de adaptare şcolară, de comportament, scade randamentul intelectual.Acţiunea mediului de viaţă urban şi ruralÎn mediul urban beneficiază de alimentaţie, locuinţă, nivel de îngrijire, ceea ce duce la o dezvoltare fizică mai bună. Patologia neuropsihică este mai frecventă la copiii din mediul urban, datorită modelelor negative mai des întâlnite.Condiţii socio-economice ale populaţieiCel mai important este venitul pe persoană. Nivelul de instruire şi cultura influenţează calitatea îngrijirii copilului.Variabilitatea loco-regională a dezvoltării fiziceDepinde de influenţa factorilor economici, sociali, a nivelului de trai în diferite regiuni ale ţării. Ex: în Moldova sunt cei mai mici copii.Caracterele dezvoltării fizice a copilului în perioada 1..3 aniSugar: 0..1 anCopil mic: 1..3 aniObiective:Ø   Stimularea dezvoltării fizice şi neuropsihice a copiluluiØ   Prevenirea şi combaterea principalelor boli caracteristice vârsteiØ   Prevenirea şi combaterea mortalităţii infantile şi morbidităţii specificeIndicatori demografici:Ø   Natalitatea a scăzut în perioada 1990..2000.Ø   Fertilitatea a scăzutØ   Mortalitatea infantilă: 1986 - 25.6‰, 1996 - 22.3‰. Suedia: 8‰. România: mortalitatea este crescută în judeţele Ialomiţa, Botoşani, Călăraşi, Constanţa.Caracterele creşterii în perioada 0..3 aniCapul şi trunchiul cresc, iar membrele scad, încât la preşcolar membrele sunt lungi, capul mic şi gâtul subţire (relativ!), datorită creşterii alternative a elementelor corporale: greutatea creşte de 4 ori, iar înălţimea de 2 ori. La acestea se adaugă creşterea lungimii plantei, datorită asimilării comportamentului în deplasare.De asemenea, coapsa creşte cu 70% iar gamba cu 60% de la naştere. Pentru membrele superioare se urmăresc circumferinţa pumnului, lungimea şi grosimea membrului.Craniu: creşte preponderent diametrul transvers faţă de antero-posterior.Perimetrul toracic creşte mai mult decât cel cranian. Diametrul transvers depăşeşte pe cel antero-posterior: aplatizare, orizontalizarea coastelor, coboară sternul. Diafragma se apropie de poziţia adultului.Prenatal:Ø   Greutate: ♀3200±370 grame, ♂3500±380 grame (euponderali).Ø   Înălţime: 48..52 cm.Există şi copii cu greutate scăzută: 2500..3000g (subponderali). Copiii prematuri şi dismaturi (greutate scăzută, dar născuţi la termen) au sub 2500g.Factori care influenţează greutatea la naştere:Ø   Durata sarciniiØ   Vârsta mamei (16 ani)Ø   Numărul sarcinilor anterioare (greutatea creşte cu numărul sarcinilor)Ø   Sexul copiluluiØ   Dezvoltarea corporală a mameiØ   Starea placentei şi statusul endocrin matern (hipotiroidie, diabet: scade greutatea)Ø   Starea de sănătate a gravidei (intoxicaţie, tulburări de nutriţie, afecţiuni acute/cronice).

Ø   Alimentaţia gravidei (deficit de proteine şi vitamine), fumat, alcool.Ø   Starea socio-economică, regimul de muncă şi odihnă al mamei.Ø   GemelaritateaØ   Nivelul de instruire al mameiØ   Factori rasiali şi etnici: genetic, pături defavorizateFactori care influenţează naşterea prematurăØ   Afecţiuni sau anomalii ale organelor genitaleØ   PrimiparitateØ   Perioade îndelungate de infertilitateØ   Antecedente legate de sarcini pierdute, copii morţiØ   Factori psihici (naştere în afara căsătoriei)Ø   MalnutriţieØ   Caractere ereditare ale mameiØ   Sănătate, nutriţia, vârsta mameiØ   Factori de mediu: radiaţii ionizante, administrare de medicamente, substanţe toxice, infecţii în perioada evolutivă.Ø   Factori de risc din mediul intern, intrauterin.Dinamica dezvoltării psihice a copilului subponderalRecuperarea deficitului de creştere intrauterin se face dacă copilul beneficiază de alimentaţie corespunzătoare, dacă nu există afecţiuni. Greutatea poate creşte de 10 ori, la 3 ani ajunge la greutate normală. Recuperează 46%.17% ajung la normoponderali sau normostaturali, restul nu. Băieţii recuperează mai repede deficitul ponderal, iar fetele statural.Copiii prematuri sau dismaturi recuperează deficitul, dacă factorul de risc nu a intervenit în primele 26 de săptămâni de gestaţie:Ø   Cauze materne (apar după săptămâna 26):ü   Toxemia gravideiü   HTA cronicăü   Boli renaleü   Malformaţii de cord ale gravideiü   Diabetü   Malnutriţieü   Consum de alcool şi fumatØ   Cauze placentare (apar după săptămâna 26):ü   Inflamaţii sau leziuni de structură a placentei (infarct placentar)ü   Placentă mică şi ischemicăü   Inserţie necorespunzătoare a ombiliculuiØ   Cauze fatale (apar până în săptămâna 26):ü   Embriopatii sau fetopatii determinate de infecţii virale (rubeolă, herpes, CMV) sau toxoplasmoză.ü   Afecţiuni cardiovasculareAlimentaţia până la 1 anCel mai bun aliment este laptele matern, care asigură o raţie echilibrată de principii nutritive. Cantitatea necesară este adaptată automat la nevoile copilului. Laptele asigură şi protecţie antiinfecţioasă şi antialergică. De asemenea este o soluţie economică.Legătura afectivă mamă-copil stabilită favorizează procesul de dezvoltare. Cancerul de sân este mai rar, iar lactaţia are efect contraceptiv: minim 2 ani între sarcini.Dezavantaj: carenţă de Fe, vitamină D şi F, care pot fi corectate prin diversificarea alimentaţiei la un copil de 4 luni.Vârsta de înţărcare a scăzut la 3 ½ luni din 1996 în România.Intervenţii şi supraveghere prenatală

Controlul trebuie realizat periodic: înălţimea fundului uterului, mişcările fătului, iar după săptămâna 6 ultrasonografie (se măsoară lungimea fătului creştet-şezut şi lungimea biparietală). Sonodensimetria permite determinarea volumului total intrauterin, circumferinţa abdominală, diametrul biparietal, greutatea totală a fătului.Sindromul insuficienţei de creştere intrauterinăExistă două tipuri de creştere intrauterină deficitară:Ø   Tip plat, tardiv:ü   Procesul de creştere a craniului este afectat numai către sfârşitul perioadei de sarcinăü   Cauza maternă şi placentară intervine în etapa a doua de sarcină, influenţând predominant dezvoltarea somatică: cap mare şi corp mic.ü   Recuperare bună neurologică şi somatică.ü   Beneficiază de o alimentaţie cantitativ crescută şi hipercalorică.ü   Lapte matern: raport cazeină / albumină adecvat (65/35). La două luni necesită 192 ml lapte / kg corp.Ø   Tip simetricü   Dezvoltarea craniului este afectată încă din etapa incipientă, copilul are un aspect simetric (somatic şi cranian).ü   Prognostic rezervat.ü   Complicaţii neurologice frecvente:ð   Disfuncţii centrale motorii: paralizie centralăð   Hiperactivitateð   Tulburări de atenţie, învăţareð   Tulburări comportamentaleü   Recuperare greaTermoreglareaTemperatura este crescută cu 0.3°C. După naştere, temperatura scade în funcţie de cea a mediului ambiant: 22..27°C. Temperatura oscilează zilnic cu 0:4°C. La 2..3 ani curba termică se stabilizează, cu variaţii: minim noaptea 3°° şi maxim după-amiaza 17°°, aproximativ ca a adultului. Echilibrul termic este labil prin: creşterea termoproducţiei (metabolism crescut, nevoi crescute), pierderi crescute de căldură (creşte suprafaţa corporală, tegument subţire, ţesut subcutanat slab dezvoltat), iar sistemul nervos se maturizează treptat.La sugar, poate apare hipertermie prin: supraîncălzire în baie, în prima zi a internării (datorită plânsului), alimentaţiei hiperproteice, sindrom de deshidratare.Copii distroficiAceşti copii au, în perioada postnatală, un deficit crescut în greutate. Suferă de o malnutriţie protein-calorică, care poate fi de 3 grade: grad I – 0.86..0.76; grad II – 0.76..0.60; grad III – sub 0.60. Aceste valori reprezintă indicele ponderal (Greală / Gideală) sau indicele de nutriţie (Greală / Gcorespunzătoare înălţimii). Normal: 0.9..1. Atrpsia = copii scheletici (stratul de grăsime dispare).Aparatul locomotorLa naştere, coloana vertebrală este rectilinie, în perioada postnatală apar curburile:Ø   3 luni: curbura cervicală (îşi ţine capul)Ø   6 luni: curbura dorsală (stă în şezut)Ø   1 an: curbura lombară (merge)Membrul inferior: Este permisă o asimetrie în dezvoltare de maxim 1 cm. Valori peste 1 cm apar datorită:Ø   proces displazic inflamator la nivelul articulaţiei coxo-femurale (luxaţia congenitală de şold)Ø   hipoplazia coapsei / gambeiØ   tulburări neurologice: spastice, flasce, unilateral datorită lezării nervului sciatic, din cauza unor tulburări circulatorii (hemangioame, anevrisme)Radiologic se poate determina vârsta osoasă, realizându-se controlul osificării normale (pumnul):Ø   1 an: osificarea osului cu cârlig şi a osului mare

Ø   2 ani: nucleul de osificare la epifiza radiusuluiØ   3 ani: osul piramidalMusculatura este slab dezvoltată faţă de sistemul osos (22% din G).Patologie: planul general al scheletului poate fi afectat prin malformaţii grave, de cauză:Ø   Tulburări metabolice, endocrine, geneticeØ   Tulburări de creştere encondralăØ   Tulburări de diferenţiere a structurilor osoase: osteopetroză şi osteoporozăAparatul respiratorPrezintă particularităţi anatomice:Ø   Căi nazale îngusteØ   Mucoasă nazală bogat vascularizată şi iritată de factori mecanici şi chimiciØ   Inelul limfatic al lui Waldeyer e foarte bine dezvoltat. Se poate inflama şi dă tulburări respiratoriiØ   Trompa lui Eustachio este scurtă, permiţând transmiterea infecţiilor de la faringe la urechea medie, producând mastite.Ø   Forma toracelui: îngust până la coasta 4, cu baze dilatate. Vârful plămânului este slab aerat, iar numărul respiraţiilor este crescut faţă de adult (35..40/min la nou-născut).Patologie: bronhopneumonii.Aparatul cardiovascularInima are 17 g, reprezentând 7,5% din greutatea corporală. Patul vascular e crescut în secţiune. Reţeaua vasculară are o densitate crescută pe unitatea de volum. Nou-născutul prezintă tahicardie fiziologică (130..150 bătăi / min.). Tensiunea arterială creşte cu vârsta prin dezvoltarea muscularei vaselor.Patologie: malformaţii de cord, cu cauze, care acţionează între săptămânile 3..10: virale, infecţii bacteriene, tulburări endocrine, radiaţii ionizante, intoxicaţii.Aparatul urinarRinichii se dezvoltă lent şi au capacitate scăzută de concentrare a urinei. Capacitate vezicală creşte de la 30..50 cm3 la 300 cm3 – la 3 ani. Sfincterul vezical este supus controlului cortical după 1 an. Enurezisul nocturn este frecvent: la copii cu malformaţii ale aparatului urinar, cu dezvoltare neuropsihică redusă sau spina bifida.Aparatul digestivCavitate bucală este adaptată la supt în primele luni. Faza iniţială a deglutiţiei este voluntară după câteva luni de la naştere pentru că bolta palatină este mai puţin...... şi baza limbii este voluminoasă, cu dificultăţi în deglutiţie.Stomacul creşte în capacitate de la 30 la 300 cm3 după un an. Secreţia gastrică este legată de alimentaţie:Ø   20..30% în raport cu cantitatea ingerată de lapte matern (2..3 ore, evacuare rapidă)Ø   30..40% în raport cu cantitatea ingerată de lapte de vacă (evacuare lentă)Mucoasa digestivă are permeabilitate crescută, trec chiar fragmente proteice, substanţe toxice (intoxicaţii sindroame alergice).Alimentaţia trebuie să fie adecvată vârstei, o alimentaţie neraţională duce la atrofii de mucoasă ţi sindroame de malabsorbţie. Trebuie păstrată starea de igienă în prepararea şi administrarea hranei.La aprox. 8 luni se dezvoltă dentiţia temporală. Smalţul este mai friabil, tocirea dinţilor este mai frecventă la copiii cu bruxismanie (automatism motor). Acesta apare la copii cu întârziere neuro-psihică sau megacolon, encoprezis-? (lipsa controlului sfincterian).

Adolescenţa poate fi considerată ca o perioadă de importaţă deosebită în dezvoltarea personalităţii, mai ales dacă ţinem seama că aceasta a fost definită ca „organizarea dinamică a aspectelor cognitive, afective, voluntare, psihologice şi morfologice ale individului” (Sheldon). Principalele riscuri de îmbolnăvire legate de fumat(cancer, bronşită cronică, emfizem, afecţiuni cardiovasculare etc.) sunt considerate de majoritatea tinrilor ca o ameninţare îndepărtată şi improbabilă, estopându-se astfel gravitatea reală a acestei toxicomanii.Pentru a se realiza o profilaxie eficientă a fumatului, este necesar ca modificările care  survin în

această dezvoltare neuro-psihică se pot sistematiza după cum urmează:1. o dezvoltare intelectuală cu specializarea inteligenţei;2. o maturizare afectivă, cu dezvoltarea sensibilităţii şi imaginaşiei, ilustrată prin tendinţa de apropiere heterosexuală şi preocuparea de alte persoane.3. organizarea personalităţii cu afirmarea eului ilustrată prin dorinţă de independenţă, de individualism, de originalitate în comportament şi manifestare;4. cunoaşterea şi receptivitatea faţă de valori umane şi spirituale;O dezvoltare armonioasă presupune perfecţionarea acestor aspecte ale personalităţoii care la adolescenţi este într-o continuă transformare, foarte dinamică şi schimbătoare.În perioada adolescenţei se observă o dezvoltare şi perfecţionare a sistemului nervos central şi mai ales a activităţii nervoase superioare.Performanţele memoriei îndeosebi sunt mult îmbunătăţite, reţinerea cunoştinţelor noi făcându-se mai rapid datorită unei dorinţe imperioase de cunoaştere a tot ce este nou.Acest aspect se exteriorizează în mediul ambiant printr-o atitudine dinamică, gălăgioasă, dominată de curiozitatea de a cunoaşte cât mai multe lucruri, din domenii foarte diferite.Între vârsta de 12-14 ani, apare posibilitatea abstractizărilor, a raţionamentul logic, care nu se bazează numai pe elemente concrete ca în perioada copilăriei, făcând apel la noţiuni abstracte, elemente verbale, simboluri, premise, structuri gramaticale etc.Apariţia acestei aptitudini da a gândi abstract poate fi stimulată de către procesul instructiv-educativ şi poate fi favorizat utilizarea ei în mediul social în care trăieşte, se dezvoltă şi lucrează adolescentul.Către vârsta de 16 ani, adolescenţii sunt pasionaţi de teorii şi sisteme, încep să se intereseze de aspectele psiho-fiziologice, sociale şi obşteşti ale vieţii.

MEDIU SI SANATATESAPT. 12 si SAPT. 13

PREVENIREA BOLILOR TRANSMISIBILE IN INSTITUTIILE DE COPII

MEDIU SI SANATATESAPT. 14

ORGANIZAREA MASURILOR DE LUPTA ANTIEPIDEMICAFACTORI CARE FAVORIZEAXA PRODUCEREA ACCIDENTELOR

MEDIU SI SANATATESAPT. 15

BOLI TRANSMISIBILE PE CALEA APEI, AERULUI, SOLULUI

Factorii de mediu pot actiona asupra organismului in doua moduri: • sanogen, avand un efect benefic, de intretinere a starii de sanatate; • patogen, alterand starea de sanatate.

Bolile bacteriene transmise pe cale hidricaDizenteria bacilaraHoleraSalmonelozeleTuberculoza intestinalaBruceloza

Boli virale transmise pe cale hidricaHepatita viralaPoliomielitaCherato-conjunctivita epidemica

Boli parazitare transmise pe cale hidricaLambliaza (giardiaza)Trichomoniaza

PATOLOGIA HIDRICA NEINFECŢIOASA

Distrofia endemica tireopata (D.E.T) In lume carenta de iod reprezinta principala cauza a afectarilor cerebrale si

retardarilor psihice. In lipsa unei cantitati mici de iod in organism, 1,6 miliarde oameni din toata lumea sunt in pericolul diminuarii capacitatilor mentale si fizice, datorita afectiunilor provocate de aceasta carenta.

Caria dentara

Bolile cardio – vasculare

Conditiile de potabilitate ale apei Datorita multiplelor riscuri pe care le reprezinta apa pentru sanatatea

oamenilor, s-au cautat o serie de criterii pe baza carora sa se stabileasca potabilitatea ei. Primele criterii au fost cele organoleptice stabilite pe baza organelor de simt (gust, miros, culoare), aprecieri care s-au dovedit a avea o importanta sanitara foarte mica. De aceea, s-au cautat metode obiective (fizice, chimice, biologice) de analiza a apei. Aceste criterii au fost standardizate si O.M.S. a elaborat recomandari si norme internationale de potabilitate pe baza carora fiecare tara si-a elaborat standarde nationale. La noi in tara calitatea apei este prevazuta in Legea 458 / 2002.