+ All Categories
Home > Documents > Medicina in Egiptul Antic

Medicina in Egiptul Antic

Date post: 25-Oct-2015
Category:
Upload: claudia-jicmon
View: 221 times
Download: 22 times
Share this document with a friend
Description:
Medicina in Egiptul Antic
9
Medicina in Egiptul Antic
Transcript
Page 1: Medicina in Egiptul Antic

Medicina in Egiptul Antic

Page 2: Medicina in Egiptul Antic

Inceputurile medicinei in Egipt

Boala a aparut pe Pamânt odata cu primele forme de viata, si totodata, ca un proces de supravietuire si perpetuare, a aparut intr-un mod natural si actiunea de vindecare. In lumea biologica acesta actiune de vindecare este instinctiva, fiziologica(animalele bolnave au comportamente care pot fi incadrate printre activitati tamaduitoare:lingerea ranilor prin care are loc o dezinsectie datorita antibioticelor din saliva, in caz de indigestie chiar si carnivorele consuma iarba, animalele isi expun la soare partile suferinde) in tip ce in lumea umana este bazata pe constiinta, gandire, strategie. Putem astfel afirma ca actiunea de vindecare are un caracter universal, putand fi acceptata ca o lege naturala.

Medicina nu a aparut ca stiinta asa cum o cunoastem astazi. De la arta vracilor si samanilor care pretindeau ca alunga duhurile rele, la medicina sacerdotilor care practicau în umbra templelor, pâna la medicina moderna este o cale lunga, dar aparitia si perpetua ei dezvoltare are la baza aceleasi necesitati: necesitatea combaterii durerii, a suferintei, necesitatea supravietuirii si evolutiei cu pastrarii fortei de munca, necesitatea perpetuarii speciei cu îngrijirea nou-nascutului si a gravidei.

Pe Valea Nilului, s-a nascut un popor care a infiintat cel mai vechi stat din lume Egiptul antic, anterior tuturor celorlalte, înzestrat cu o administrație, o fiscalitate, o justiție și o armată comparabile cu cele ce-au luat naștere mai apoi în țările de pe toate continentele, înainte și după era noastră. Dar lumea Egiptului antic a zămislit deasemenea o cultură spirituală scânteietoare pe care o admirau grecii vechi și romanii care se minunau precum fac azi mulțimile de turiști, să contemple templele, piramidele sau obeliscurile înălțate de faraoni și supușii lor. Religia egiptenilor din perioada antică a fost o religie politeistă. Natura religioasa a civilizatiei egiptene a influentat si contribuit la nasterea si dezvoltarea tuturor domeniiilor in care ei au excelat, inclusiv medicina. Actul medical era insotit de ritualui religioase

Page 3: Medicina in Egiptul Antic

Astfel in cadrul mitologiei egipteane, putem enumera câțiva reputați zei - vindecători:

Thot: "atotștiutorul", care deținând toate tainele, le cunoștea și pe acelea ale vindecării

Osiris: cel care învinge moartea

Isis: zeiță-vrăjitoare despre care se spunea că învie morții

Amon: nu numai zeul-soare, ci și al fecundității și fertilitatii

Sekhmet: zeiță ocrotitoare a femeilor suferinde

Seth: personaj malefic, răspândea bolile epidemice.

Medicina nu era practicata de vrajitori sau vraci ca la in triburile primitive, inca înainte de anul 2000 î.Hr., preoţii egipteni au început să dezvolte primele practici medicale ale lumii. Deşi se presupune că toate culturile timpurii au descoperit unele forme de tratament bazate pe ierburi şi au învăţat să aplice metode chirurgicale, preoţii egipteni au fost cei dintâi care şi-au sistematizat cunoştinţele într-un mod pe care cercetătorii de astăzi îl pot interpreta.

Faima vindecătorilor egipteni era atât de mare încât bogaţii şi nobilii din tot Orientul Mijlociu şi, mai târziu, din zona mediteraneeană călătoreau în Egipt pentru a fi trataţi.

Părerea că preoţii egipteni au descoperit secretele trupului uman practicând mumificarea este larg răspândită.

Ei scoteau organele interne ale cadavrelor ce urmau a fi mumificate. Totusi după cât se pare, la baza cunoştinţelor lor stăteau disecţiile.

Există dovezi care demonstrează că majoritatea tratamentelor se bazau pe experimentări.

HorusGardian al sănătăţii

Page 4: Medicina in Egiptul Antic

Imhotep, o personalitate semilegendară ajunsă în culmea gloriei prin 2950 î.Hr., este considerat

de foarte mulţi ca fiind primul om de stiinţă în sensul modern al cuvântului. Fizician faimos,

Imhotep este totodată considerat a fi arhitectul piramidei în trepte a faraonului Zoser. După

moarte, lui Imhotep i s-au atribuit puteri magice, considerându-se că avusese o descendenţă

divină. Isaac Asimov a atras atenţia asupra faptului că el a fost unicul om de stiinţă din istoria

omenirii “transformat” în zeitate.

Primele scrieri medicale egiptene Papirusul Ebers, Papirusul Brugsh, Papirusul Edwin

Smith, Papirusul Hearst si Papirusul Chester Beatty arata baza empirica a procedeelor medicale

amestecate cu magia si practicile religioase in deplina concordanta cu civilizatia egipteana. In

paralel s-a dezvoltat si o medicina empirica, laica, bazata pe unele proceduri terapeutice ce isi

dovedisera eficacitatea de-a lungul timpului. Medicii egipteni s-au format astfel in jurul templelor

si erau considerati reprezentanti ai marelui zeu Toth. Astfel, medicina egipteana a inceput sa aiba

un oarecare grad de specializare, asa cum spune istoricul Herodot: “Tara este plina de medici,

unii pentru ochi, altii pentru dinti, altii pentru abdomen, altii pentru boli ascunse.”

Istoricul grec Diodore relateaza despre obligativitatea bolnavilor egipteni, ca odata insanatositi,

sa relateze preotilor, simptomele bolii avute si remediile folosite.

Incepand din jurul anului 1650 ICh., in Egipt incepe sa se formeze o medicina sociala si o

medicina a muncii. Soldatii primeau ingrijire medicala gratuita, constructorii de piramide erau

supravegheati medical, favorizand astfel dezvoltarea chirurgiei si a ortopediei. Totusi in vechiul Egipt nu s-a gasit nici o urma a vreunei institutii comparabila cu spitalul

Page 5: Medicina in Egiptul Antic

Concepţii şi teorii

Se credea că omul se naşte perfect sănatos, iar boala ar apărea datorită unei cauze externe. Astfel, în cazul rănilor sau al problemelor legate de viermi intestinali, cauza este vizibilă, deci și tratamentul era rațional. Dar în cazurile ce interesau microbiologia, având în vedere nivelul slab al cunoștințelor de profil, bolile interne erau atribuite unor forțe, obscure, divine și deci necesitau mai întâi proceduri magice și apoi tratament. Cu alte cuvinte, în acea epocă nu era o delimitare clară între religie și ceea ce astăzi numim medicină.

Respirația era considerată actul vital: suflul vieții ar pătrunde prin urechea dreaptă, iar suflul morții prin cea stângă. Deci medicii egipteni erau pneumatiști. Cu toate acestea, cunoștințele despre plămâni erau slabe. Se considera că la respirație participă și inima, iar din aceste două organe, aerul s-ar răspândi în tot organismul. Ficatul era socotit rezervorul de sânge al organismului.

Page 6: Medicina in Egiptul Antic

Deşi practicau îmbălsămarea și mumifierea cadavrelor, cunoștințele de anatomie ale medicilor erau slabe și aceasta pentru simplul motiv că de cadavre nu se ocupau medicii, ci anumiți meșteșugari. De altfel, pentru mumificare nu practicau disecția. Cu ajutorul unor cârlige, creierul era scos pe nas. Alți meșteșugari extrăgeau organele interne din abdomen și le aruncau în Nil.

Autorul papirusului Smith avea ceva cunoștințe în domeniul sistemului circulator, deși nu făcea distincție între vase de sânge, tendoane și nervi.

Page 7: Medicina in Egiptul Antic

Sistemul sanitar

Serviciile medicale ale Egiptului Antic semăna în esenţă cu cel actual:

sistemul îngrijirilor medicale constituia un serviciu public ce era gratuit (accesibil tuturor),

general (pentru toate clasele sociale),

naţional (disponibil în toate colţurile ţării), disponibil în orice moment.

Medicina era practicată de medici laici care totuşi colaborau cu

sacerdoţii .

Asemeni multor altor meŞteŞuguri, practica medicala se transmitea din

tată în fiu. Homer a scris în Odisee:

”În Egipt, bărbaţii sunt mai pricepuţi în medicină decât orice altă fiinţă umană”, şi, “Egiptenii erau mai pricepuţi în medicină decât în orice altă

artă”.

Completarea învăţăturii, perfecţionarea se realiza într-una din "Casele vieţii", întemeiate, conform legendei, chiar de Imhotep. Acestea vor deveni marile centre medicale de mai târziu.

Actul medical in Egiptul antic

Page 8: Medicina in Egiptul Antic

Medicii egipteni erau strict specializați, printre domenii enumerându-se: stomatologie, obstretică, specialități care dovedesc gradul de dezvoltare a civilizației egiptene.

Dupa ce învăța meșteșugul vindecării, medicul putea căpăta și o funcție. După cum relata Diodor din Sicilia, existau medici militari care însoțeau expedițiile și caravanele de călători. Cei mai buni tămăduitori erau luați în serviciul curții faraonului. Exista astfel o întreagă ierarhie medicală.

Medicina egipteană s-a cristalizat în decurs de milenii, prin numeroase observații și studii. În dezvoltarea generală a culturii antice de pe valea Nilului, medicina a deținut un loc de frunte și a deschis largi perspective medicinii grecești, acea care avea sa domine în Europa până în secolul al XVIII-lea.Chirurgia în

vechiul Egipt:Actul medical era însoţit de ritualuri

religioase.

Page 9: Medicina in Egiptul Antic

Practici Medicamentele folosite de egipteni proveneau toate din cuprinsul propriei țări. De altfel Homer preciza:

"Rodnicul pământ al Egiptului este cel mai bogat în leacuri."

Se foloseau: uleiurile, aluaturile, curmalele, ceapa, usturoiul, sămânța de in, mărarul, smirna, opiul, precum și diverse minerale, săruri de plumb, antimoniu, cupru. Dintre produsele animale se intrebuințau carnea, creierul, sângele. Leacurile se administrau în lapte, vin, bere sau fierturi. Se preparau pilule cu ajutorul mierei, se făceau supozitoare. Purgativele, laxativele, vomitivele erau variate. Medicul era cel ce pregătea medicamentele.

Bolile de plămâni erau combătute cu smântână, miere amestecată cu chimen, lapte cu roșcove. Făceau inhalații absorbind, cu o trestie, vaporii unei fierturi în care amestecau curmale, rășină, smirnă.

Contra limbricilor și teniei, medicii egipteni recomandau băuturi cu miere si ulei. Pentru bolile tubului digestiv se recomanda repausul și se administrau sâmburi de curmale și plante macerate. Sămânța de ricin, bine mestecată, dupa care se bea bere, era un laxativ obișnuit.

Bolile urinare, cum ar fi incontinența sau hematuria, se tratau cu băuturi din fructe, dar și cu pomezi ca uz extern.


Recommended