Cefotaxim 1,0 de 2ori/zi i.v.-  cefalosporina semisintetica cu administrare parenterala. Are un spectru larg de activitate impotrivabacteriilor gram pozitive si gram negative. Activitatea bactericida a cefotaximei rezultadin inhibarea sintezei peretelui celular. Cefotaxime are un mare grad de stabilitate in prezenta beta-lactamazelor; este de asemenea activa impotriva unei varietati de germeni patogeni rezistenti la alte cefalosporine, ampicilina, gentamicina si alti agenti antimicrobieni. Concentratia in sange dupa o singura doza de 500 mg sau 1 g atinge un nivel maxim de 11,5 mg/l si respectiv 23,5 mg/l dupa 30 min de la administrarea intramusculara. Timpul de injumatatire al cefotaximei este de 1,2 ore. La 12 ore de la administrare, concentratiile sunt inca suficient de mari pentru a permite activitatea bactericida impotriva microorganismelor sensibile la antibiotic. Cefotaxima este eliminata prin rinichi 20 - 36% netransformata, 15 -25% sub forma de sare de acetilcefotaxim, agentul metabolic cel mai important in activitatea bactericida si 20 - 25% sub forma a doi metaboliti inactivi. Intr-o masura mai mica, cefotaxima este eliminata si prin bila. Este indicata in tratamentul infectiilor sevinfectii ale aparatului respirator, infectii al aparatului urinar, infectii otorinolaringologice, septicemii, endocardite, meningite, infectii ale oaselor si articulatiilor, infectii ale pielii si tesuturilor moi, infectii abdominale, infectii ginecologice.

Mod de administrareDozarea, calea de administrare si intervalul dintre doua doze consecutive depind de severitatea infectiei, sensibilitatea germenului patogen si starea pacientului. Cefotaxima se poate administra intravenos si intramuscular. Pentru uz intravenos, se vor dilua 500 mg in 2 ml, 1 g in 4 ml si respectiv 2 g in 10 ml apa distilata. Solutia se va injecta lent, timp de 3 - 5 min. Dozele mai mari de cefotaxima se adminstreaza in perfuzie intravenoasa astfel: 2 g cefotaxima se dilueaza in 40 ml apa distilata, respectiv 100 ml clorura de sodiu 0,9%, dextroza 5% sau alte solutii perfuzabile (cu exceptia carbonatului de sodiu). O solutie din 1 g cefotaxima diluata in 14 ml apa distilata este izotonica. Perfuzii scurte (2 g la 40 ml diluant) se administreaza timp de 20 min., perfuzii lungi (2 g la 100 ml clorura de sodiu izotonica sau dextroza) se administreaza timp de 50 - 60 min. Pentru uz intramuscular se dilueaza 500 mg in 2 ml, 1 g in 3 ml, 2 g in 5 ml apa distilata. Solutia va fi injectata profund in muschiul gluteal. Solutia preparata este stabila timp de 24 ore si se va pastra la frigider. Doza recomandata pentru adulti si copii peste 12 ani este de 1 g la fiecare 12 ore. In cazuri grave, doza poate fi marita la 2 g la fiecare 12 ore, iar in cazuri de dozare zilnica mai mare se va reduce intervalul dintre prize la 6 - 8 ore. Doza maxima zilnica nu va depasi 12 g. Pentru nou-nascuti si sugari, doza zilnica recomandata este de 50 - 100 mg/kg corp/zi, divizata in doze individuale la intervale de 12 pana la 6 ore. La prematuri doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 50 mg/kg corp/zi. In cazul unei disfunctii renale doza va fi ajustata dupa gradul disfunctiei. La aparitia anuriei incipiente (un clearance la creatinina de 5 ml/min) doza de cefotaxima va fi redusa la jumatate. In terapie combinata, solutiile de cefotaxima nu se vor amesteca cu solutii de aminoglicozide, ci se vor administra separat.Atentie! Ca si celelalte cefalosporine, cefotaxima poate provoca o reactie pozitiva directa la testul Coombs. La determinarea glucozei in urina prin metoda reductiei se pot obtine rezultate fals pozitive. Pentru a evita aceste cazuri, se va folosi un test enzimatic.

Contraindicatii

Cefotaxima este contraindicata pacientilor care au prezentat hipersensibilitate la cefalosporine. Se va

prescrie cu precautie pacientilor cu antecedente de hipersensibilitate la penicilina si alti alergeni. 

Precautii

Cefotaxima se va utiliza in timpul sarcinii numai cu indicatii stricte. Se cere precautie la mamele care

alapteaza, deoarece cefotaxima este excretata in lapte, in concentratii reduse. Nu s-a constatat

nefrotoxicitate, totusi, la pacientii cu o disfunctie renala grava, dozarea cefotaximei este conditionata de

gradul disfunctiei. Precautie la suferinzii de boli gastrointestinale. 

Reactii adverse

Cefotaxima este in general bine tolerata; cele mai frecvente sunt reactiile locale la locul injectarii.

Reactiile alergice cutanate, tulburari gastrointestinale (colita pseudomembranoasa) pot aparea in

cursul sau dupa tratamentul cu cefotaxima. Mai putin frecvente sunt cefaleea, trombocitopenia,

leucopenia tranzitorie, eozinofilia si neutropenia, cresterile temporare ale valorilor GOT si GPT in ser,

nivelul fosfatazei alcaline si ale azotului ureic in sange.

Sol. Vit.C 10%-5ml i.v.

Vitamina C are un rol important în menţinerea stării de sănătate a organismului animal prin stimularea proceselor de oxidoreducere tisulară şi procesele imunoformatoare; menţinerea integrităţii capilarelor şi ţesututului osos; favorizarea proceselor de cicatrizare a leziunilor şi de coagulare a sângelui.De asemenea, are acţiune antitoxică şi antiinfecţioasă, sporind eficienţa tratamentelor cu antimicrobiene; măreşte rezistenţa la intoxicaţiile cu metale grele şi micotoxine. 

IndicatiiÎn tratamentul stărilor hemoragice, toxice şi postoperatorii şi ca tratament de completare în bolile produse de agenţi animaţi şi neanimaţi. 

Mod de folositeSoluţia de Vitamina C 10% se administrează intravenos diluată în ser fiziologic sau ser glucozat, astfel:La animale mari: 5-100 mL soluţie/zi (0,5-10 g acid ascorbic/zi; în cetonemia vacilor se pot administra până la 200 mL soluţie/zi).La animale mijlocii şi tineretul animalelor mari: 2 -10 mL soluţie/zi (0,2-1 g acid ascorbic/zi).La animalele mici: 0,5-2,5 sau 5-10 mL soluţie/zi în funcţie de greutatea acestora (0,05-0,25 sau 0,5-1,0 g acid ascorbic/zi).La păsări: 0,1-0,5 mL soluţie/zi (0,01-0,05 g acid ascorbic/zi).Aceste doze se dau o dată pe zi, timp de 2-4 zile. 

Contraindicatii si precautiiNu există, în condiţiile respectării dozelor şi a căii de inoculare.

Sol.Riboxini 10ml i.v.- Derivat purinic (nucleozid), precursor al ATP. Creşte activitatea unor enzime ale ciclului Krebs, stimulează procesele metabolice de oxido-reducere şi sinteza nucleotidelor, dilată vasele coronariene, manifestă acţiune anabolizantă la nivelul miocardului.

Indicaţii

Angina pectorală, infarctul miocardic, insuficienţa coronariană cronică, cardiomiopatiile de diversă geneză, aritmiile provocate de glicozizii cardiaci, afecţiunile distrofice ale miocardului după sarcinile fizice intense, bolile infecţioase, endocrine sau hepatice.

Contraindicaţii

Hipersensibilitatea la preparat, guta.

Utilizare terapeutică

Intern, iniţială 600-800 mg/zi divizată în 3-4 prize, apoi, în toleranţa bună, se creşte până la 600-2400 mg/zi timp de 1-3 luni. Intravenos în injecţie lentă, iniţială 10 ml şi, la toleranţa bună, se creşte până la 20 ml de 1-2 ori pe zi timp de 10-15 zile. În dereglările ritmului cardiac şi a conductibilităţii - 10-20 ml i.v. Preparatul poate fi administrat în perfuzie i.v. în care scop conţinutul unui flacon se diluează în 250 ml soluţie salină isotonă sau soluţie 5% de glucoză.

Precauţii

De utilizat cu atenţie în predispoziţia la gută.

Sol.NaCl 0,5%-200mlClorura de sodiu joaca un rol important in distributia apei in organism. Ionii de sodiu si de clor se afla

predominant in mediul extracelular. Ei intervin in mentinerea echilibrului acido-bazic. Administrarea unei

cantitati mari de solutie de clorura de sodiu 0,9% (izotona) mareste volemia, debitul cardiac si diureza. 

Indicatii

Stari de deficienta clorosodica prin carenta alimentara sau pierderi masive (boala addison, unele nefrite,

diaree si varsaturi prelungite, abuz de diuretice etc.), ca vehicul pentru unele

antibiotice,chimioterapice sau alte medicamente. 

Doze si  mod de administrare

Solutia se perfuzeaza lent intravenos (40-60 picaturi/minut), in cantitate de 100-1 000 ml/24 ore, in functie

de balanta hidroelectrolitica. 

Modul de utilizare a sacilor din P.V.C. (atoxic, apirogen) cu solutie perfuzabila de clorura de sodiu 0,9%:

se alege sacul cu volumul necesar, se scoate din punga de polietilena, in care este ambalat si se

controleaza aspectul solutiei (trebuie sa fie limpede si sa nu contina particule solide in suspensie),

etanseitatea sacului (prin comprimarea acestuia) si incadrarea in termenul de valabilitate (2 ani de la data

fabricatiei, imprimata pe sac). Se atarna sacul (cu ajutorul agatatoarei pe un stativ deasupra venei ce

urmeaza sa fie punctionata), se pune in evidenta dopul de cauciuc al inchizatorului sacului si se

dezinfecteaza suprafata dopului cu alcool iodat 1%. Se ataseaza o trusa de perfuzat solutii prin

perforarea dopului de cauciuc, efectuandu-se apoi perfuzia conform necesitatilor terapeutice. In cazul

sacilor cu solutie perfuzabila de clorura de sodiu 0,9% care au atasat trusa de perfuzie (trusa de perfuzat

solutii cu sac tip K), circuitul sac - trusa se stabileste prin ruperea obturatorului plastic K, fixat in interiorul

tubului de legatura dintre sac si trusa, deasupra camerei de numarat picaturi a trusei de perfuzie, prin

prinderea acesteia intre police, aratator si medius. In cazul in care medicul curant considera necesara

asocierea solutiei izotonice de clorura de sodiu cu vitamine, glucoza, electroliti s.a.m.d., se punctioneaza

sacul, deasupra nivelului solutiei continute (compatibile) dupa o prealabila dezinfectie cu alcool iodat 1%

a suprafetei exterioare a sacului, la locul punctiei si se injecteaza in sac solutia dorita cu o seringa

sterilizata. Orificiul format prin patrunderea acului se va obtura cu ajutorul unei benzi de romplast. 

Atentie! La sacii cu solutie perfuzabila de clorura de sodiu 0,9%, nu este necesara atasarea tubului filtru

de aer in timpul perfuziei. In timpul perfuziei se va supraveghea starea pacientului, ritmul perfuziei si

pozitia intravenoasa a acului de perfuzie. 

Contraindicatii

hipertensiune arteriala, edeme, hipercorticism. 

Reactii adverse

Administrarea unei cantitati de solutie de clorura de sodiu care este in exces fata de nevoile

de apa si sare aleorganismului, de asemenea perfuzarea cu o viteza care depaseste capacitatea de

acomodare a functiei circulatorii a pacientului poate determina edeme (in cazuri extreme - edem

pulmonar acut) sau fenomene clinice de tipulinsuficientei cardiace congestive. 

Sol.Platifilin 0,2%-1ml i.v. perfuzie - antispastic/ anticolinergic.Are acţiune colinolitică. Blochează M – colinoreceptorii, după tipul atropinei, dar posedă acţiune musculotropă de tip papaverinic. Are acţiune relaxantă directă asupra musculaturii netede a tractului gastrointestinal, căilor şi vezicii biliare, bronhiilor. Micşorează spasmul vaselor sanguine. Asupra SNC, în deosebi asupra centrelor vasomotorii, manifestă acţiune sedativă. Diminuează secreţia glandelor salivare, bronhiale, sudoripare. Măreşte frecvenţa contracţiilor cardiace. Provoacă midriază şi măreşte tensiunea intraoculară.

INDICAŢII TERAPEUTICE  Spasmul musculaturii netede în caz de ulcer gastric şi duodenal, colică intestinală, hepatică şi renală; astmul bronşic; sindrom algic în caz de pancreatită; dischinezia căilor biliare; spasmul vaselor cerebrale şi coronare.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE  Adulţi – câte 2 – 4 mg subcutan de 2 – 3 ori pe zi. Doza unică maximală – 10 mg, nictemerală – 30 mg. Copii câte – 0,2 – 3 mg de 2 – 3 ori pe zi în dependenţă de vârstă pe parcursul a 15 – 20 zile.

REACŢII ADVERSE  Xerostomie, midriază, cicloplegie (tulburări vizuale), fotofobie, palpitaţii, anhidroză şi creşterea temperaturii corporale în perioada caldă a anului, tahicardie, dispnee; constipaţie, atonie intestinală şi retenţie urinară la pacienţii vârstnici; excitaţie, convulsii.

CONTRAINDICAŢII  Glaucom, insufucienţă hepatică şi renală, ocluzie paralitică sau atonie intestinală, colită ulceroasă, miastenie, hipertrofie de prostată.

SUPRADOZAJ  Simptome – xerostomie, tahicardie, midriază, excitaţie nervoasă, fotofobie, hidrofobie, hipertermie, dereglarea memoriei, puls aritmic, atonie intestinală, oligurie sau anurie, convulsii.Tratament – diureză forţată, administrarea inhibitorilor colinesterazei (fizostigminei, galantaminei sau prozerinei); în caz de excitaţie moderată şi convulsii nepronunţate se recomandă administrarea sulfatului de magneziu, în cazuri grave - oxibutirat de sodiu, oxigenoterapie, respiraţie artificială.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE  Se va administra cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardio – vasculare, hipertirioză, afecţiuni pulmonare cronice, miastenie, hernia orificiului esofagian al diafragmei, reflux – esofagită. La fel persoanelor senile, din cauza pericolului glaucomului nediagnosticat, precum şi a dereglărilor de memorie.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE  În cazul administrării concomitente a platifilinei şi a haloperidolului este posibilă diminuarea efectului antipsihotic la bolnavii de schizofrenie. Platifilina măreşte durata de acţiune hipnotică a fenobarbitalului, etaminalului de sodiu, sulfatului de magneziu. Reduce efectele colinomimeticelor, neostigminei şi anticolinesterazicelor.

Sol. Cerucal 2,0 i/m (Metoclopramid) – un derivat de benzamidă înrudit structural cu procainamida, are proprietăţi antiemetice marcate. Este activă în voma provocată prin iradiere, uremie, gastrită, ulcer, cancer gastric sau intestinal; poate preveni voma postanestezică şi poate reduce sau suprima voma de origine medicamentoasă. În doze mari este eficace în voma severă produsă de citostatice. Medicamentul este puţin eficace în răul de mişcare. Efectul antivomitiv se datoreşte deprimării zonei chemoreceptoare declanşatoare, prin blocare dopaminergică şi unei acţiuni periferice – stimuleză peristaltismul gastric, relaxează esofagul şi sfincterul piloric prin favorizarea unor mecanisme colinergice stimulante ale motilităţii. Dozele mari au şi acţiune antiserotoninică. Administrată oral este în parte metabolizată la primul pasaj hepatic, avînd o biodisponibilitate medie de 76% ( cu variaţii individuale mari). Concentraţia plasmatică maximă se obţine la 40-120 min. de la administrare. Se distribuie larg în ţesuturi , trece prin BHE şi BP; volumul de distribuţie este de 3,4 l/kg. Clearance-ul este de 6,2 ml/min şi kg. T0,5 este de circa 5 h, dar creşte considerabil în caz de insuficienţă renală. Se elimină în urină în proporţie de circa 20% neschimbată. M. se administrează oral, 5-10 mg de 3 ori / zi sau cu 0,5 h înainte de efectul dorit. La nevoie se poate injecta s/c sau i/m în doza de 10 mg; în vomă severă se va administra i/v 1-2 mg/kg repetînd la 2 h, pînă la cel mult 3-5 doze. În condiţiile folosirii ocazionale ca antiemetic, provoacă relativ frecvent somnolenţă şi nervozitate, mai rar reacţii distonice reversibile (dozele mari mai ales la copii). Tulburările motorii extrapiramidale, anxietatea şi depresia, relativ frecvente pentru dozele mari, reprezintă un factor limitativ al, utilizării pentru combaterea vomei produsă de citostatice. Este contraindicată în caz de obstrucţie mecanică a tractului digestiv şi în alte situaţii în care stimularea motilităţii poate fi daunătoare; de asemenea trebuie evitată la bolnavii cu feocromocitom (poate creşte periculos presiunea arterială).

Sol.Arnetin (Ranitid) 50mg/2ml i.v. - remediu pentru tratamentul ulcerului peptic si bolii de reflux gastro-esofagian, antagonisti ai receptorilor H2.Este activ in ulcer gastric sau duodenal activ; sindrom Zollinger-Ellison;hemoragie datorata ulcerului gastro-duodenal; leziuni gastroduodenale de stres.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la ranitidina sau la oricare dintre excipienti.

Precautii

Administrarea antisecretoriilor de tipul antihistaminicelor H2 favorizeaza dezvoltarea bacteriilor la nivel gastric prin diminuarea aciditatii locale.Este recomandat ca produsul sa nu fie folosit la pacientii care au in antecedente porfirie acuta intermitenta.In cazul ulcerului gastric, inaintea inceperii tratamentului, este necesar sa se excluda malignitatea leziunii.Rareori, in cazul injectarii intravenoase rapide, s-a semnalat bradicardie, mai ales la pacientii care au in antecedente aritmii.Dozele mari de ranitidina, administrate intravenos mai mult de 5 zile, au determinat cresteri tranzitorii ale enzimelor hepatice.

Interactiuni

Ranitidina nu inhiba citocromul P450, deci nu va modifica farmacocinetica altor medicamente a caror metabolizare este dependenta de acest sistem enzimatic (amoxicilina, diazepamul, lidocaina, fenitoina, metronidazolul, propranololul, teofilina).

Atentionari speciale

La pacientii cu insuficienta renala, doza va fi redusa in functie de clearance-ul creatininei sau de concentratia plasmatica a creatininei (vezi pct. 4.2).In cazul aparitiei starii confuzive la pacientii varstnici si la cei cu insuficienta renala, se recomanda intreruperea tratamentului.Daca exista insuficienta hepatica severa, mai ales asociata cu insuficienta renala, doza se va reduce corespunzator (vezi pct. 4.2).

Sarcina si alaptareaSarcinaStudiile efectuate la animalele de laborator nu au evidentiat efecte teratogene. Astfel, nu este de asteptat aparitia unui efect malformativ la om.Din experienta clinica, prin folosirea ranitidinei la un numar limitat de femei

insarcinate, nu a fost inregistrat un efect malformativ sau fetotoxic particular. Totusi, sunt necesare studii complementare pentru a evalua consecintele expunerii la ranitidina in timpul sarcinii. In concluzie, produsul va fi folosit in timpul sarcinii doar daca este absolut necesar.

AlaptareRanitidina se excreta in laptele matern, de aceea se recomanda evitarea folosirii ranitidinei in timpul alaptarii.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilajeDatorita posibilitatii aparitiei reactiilor adverse de tip nervos-central (cefalee, vertij, astenie, excitatie), pacientii vor fi sfatuiti sa nu conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje in timpul tratamentului.

Mod de administrare

Administrare injectabila intramuscular: 1-4 fiole Arnetin (50-200 mg ranitidina), repartizate de-a lungul zilei.

Administrare injectabila intravenos: o fiola Arnetin (50 mg ranitidina) injectata lent, in cel putin 2 minute, dupa diluare in 20 ml solutie injectabila (de exemplu, ser fiziologic).

Administrare in perfuzie intravenoasa: 0,125-0,250 mg ranitidina/kg si ora.

Daca este necesar, se va continua cu tratament administrat pe cale orala.Doza poate fi crescuta in sindrom Zollinger-Ellison.Doza se reduce la jumatate sau chiar la o treime in caz de insuficienta renala sau hepatica severa.

Reactii adverse

- In cazuri rare au fost raportate greata, diaree, constipatie, cresteri tranzitorii ale enzimelor hepatice, hepatita si, in mod exceptional, pancreatita acuta; - bradicardie sinusala, bloc atrioventricular, scapari sinusale; - leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoza sau pancitopenie (foarte rar), uneori cu hipoplazie medulara; - cefalee, vertij, astenie, excitatie si, in mod exceptional, mai ales la pacientii varstnici sau la cei cu insuficienta renala severa, confuzie, halucinatii, sindrom depresiv; - rare reactii anafilactoide (uneori la prima administrare), eritem cutanat, eritem

polimorf, dureri musculare si tensiune mamara. Aceste reactii sunt in mod obisnuit reversibile la oprirea tratamentului.

Supradozaj

La doze zilnice de 6 g ranitidina administrate in sindromul Zollinger-Ellison, nu au fost evidentiate efecte toxice. In caz de supradozaj se recomanda tratament simptomatic. Ranitidina este hemodializabila. pregatirea produsului medicamentos in vederea administrarii si manipularea sa Pentru administrare intravenoasa, fiola se dilueaza in 20 ml solutie injectabila (de exemplu, ser fiziologic) inainte de administrare. Injectarea intramusculara se va face lent, in minimum 2 minute.

Cr.Ursoframin 250 mg,1cs de 2 ori/zi

Reopoliglucin 200ml i.v. in perfuzie- Dextranii reprezinta polimeri de glucoza cu masa moleculara diferita, obtinuti cu ajutorul microorganismelor Leuconostoc mesenteroides. Dextranul cu masa moleculara medie de 70000 se numeste macromolecular, iar cel cu masa moleculara medie de 40000 este oligomolecular. Solutiile dextranului macromolecular in asociatie cu clorura de sodiu, glucoza sau manitol se utilizeaza ca substituenti de plasma. In administrarea i.v. creeaza o presiune osmotica de 2,5 ori mai mare decit a plasmei, retinind lichidul in patul vascular si mobilizindu-l pe cel din tesuturi, reducind edemul acestora. Circula in singe o perioada indelungata de timp, amelioreaza parametrii hemodinamici in soc, amelioreaza microcirculatia, reduc viscozitatea singelui si agregatia plachetara. Dextranul oligomolecular amelioreaza microcirculatia, reduce agregatia hematiilor si viscozitatea singelui, faciliteaza trecerea lichidului din tesuturi in singe. Manifesta actiune detoxifianta prin adsorbtia si legarea toxinelor. Se elimina din organism pe cale renala, 70% din doza administrata paraseste organismul in primele 24 ore.

Pentru dextranul macromolecular: Hipovolemia posthemoragica, socul hipovolemic provocat de traume sau hemoragii dupa nasteri sau in sarcina extrauterina, hipovolemia provocata de pierderile de plasma (combustii, sindromul compresiunii), profilaxia emboliei pre- si postoperatorii, socul toxic (intoxicatii, septicemie). Pentru dextranul oligomolecular: Afectiunile microcirculatiei, socul traumatic, chirurgical, toxic, combustional, sindromul de compresie. Peritonitele, enterocolitele ulcero-necrotice, dispepsiile toxice, pancreatitele, endarteritele, boala Raynaud. In insuficienta renala sau necesitatea limitarii aportului clorurii de sodiu se asociaza cu solutie de glucoza 5%. Daca este contraindicata glucoza, se asociaza cu solutia salina isotona.

Utilizare terapeutica :

Pentru dextranul macromolecular: In cazurile grave se incepe cu administrare i.v. lenta, in bolus, adulti 20 ml, copii 0,3 ml/kg, apoi se trece (peste 2-3 min) la perfuzia i.v. cu debitul 60-80 picaturi /min. in volum de 2-2,5 l, insa nu mai mult de 20 ml/kg (in pierderile de peste 500 ml singe se suplimenteaza cu perfuzie de singe). In socul combustional, adulti 2000-3000 ml primele 24 ore, apoi pina la 1500 ml in urmatoarele

24 ore: copii 40-50 ml/kg primele 24 ore, apoi 30 ml/kg in zilele urmatoare. In combustiile vaste si profunde administrarea poliglucinei se suplimentaeaza cu plasma, albumina, gama-globulina, iar in cele mai mari de 30-40% din suprafata corpului – cu transfuzie de singe.Pentru dextranul oligomolecular: 400-1000 ml (pina la 1500 ml) in perfuzie i.v. timp de 30-60 min  In perioada preoperatorie 10 ml/kg, in timpul operatiei 400-500 ml si in perioada postoperatorie 10 ml/kg. Ultima doza se repeta zilnic timp de 5-6 zile dupa operatie. In diverse forme de soc, adulti 400-1000 ml (la necesitate pina la 1500 ml) in perfuzie i.v. timp de 30-60 min, copii 5-10 ml/kg (pina la 15 ml/kg). Pentru dezintoxicare. Adulti 400-1000 ml timp de 60-90 min, copii 5-10 ml/kg. In deshidratare se recomanda reopoliglucin cu solutie salina isotona sau solutie 5% de glucoza.

Efecte adverse :

Reactii alergice (prurit, eruptii, edem Quinke), tahicardie, rar hipotensiune arteriala. In caz de alergie se recomanda preparate de calciu, antihistaminice, cardiotonice.

Contra indicatii :

Traumele cerebrale asociate cu hipertensiune intracraniana, ictusul hemoragic si alte stari, cind administrarea unor volume mari de lichid este contraindicata, oliguria si anuria in bolile renale organice, insuficienta cardiaca, tulburarile coagulatii si hemostazei, predispozitia la reactii alergice.

Precautii :

In cazul aparitiei dispneei, durerilor din regiunea lombara, frisoanelor, cianozei, afectiunilor cardio-vasculare perfuzia se intrerupe si se administreaza i.v. 10 ml solutie 10% clorura de calciu, 20 ml solutie 40% glucoza, remedii cardiace si antihistaminice. Se recomanda proba alergica (10-20 ml in perfuzie lenta).

Cardiket 20mg,1/2 past. de 2 or/zi- Izosorbid dinitrat are un efect vasodilatator pe

vasele coronariene producand o crestere prelungita a fluxului coronarian cu imbunatatirea oxigenarii

miocardice.

Indicatiicardiopatie ischemica, tratamentul si profilaxia de lunga durata a anginei pectorale, insuficienta cardiaca, spasm esofagian.

Contraindicatiihipersensibilitate la nitrati.

Efecte adverseLa inceputul tratamentului pot aparea dureri de cap sau ameteli cu tendinta de vertij. In asemenea cazuri, pacientul va sta intins.

Mod de administrareSublingual: se plaseaza comprimatul sublingural si se pastreaza pana se dizolva complet (efectul apare rapid, in aproximativ 2 minute): In atacul anginos se administreaza doza de 2,5-10 mg, care se poate repeta la nevoie la un interval de 5-10 minute, dar nu mai mult de trei doze. In edemul pulmonar acut, 5-10 mg izosorbid dinitrat se asociaza tratamentului clasic (se poate repeta

doza la nevoie). Per os: comprimatele se vor inghiti fara a fi supte sau mestecate. Pentru prevenirea atacurilor anginoase si insuficientei cardiacemoderate se vor administra 2-4 comprimate a 5 mg la 4-6 ore. Pentru tratamentul insuficientei cardiace refractare si a angorului instabil cu atacuri anginoase repetate se vor administra zilnic 4-8 comprimate a 10 mg respectiv 4-12 comprimate a 20 mg in functie de gravitatea cazului.Forma de prezentare: Isosorbide dinitrat 5 mg: cutii cu 30 comprimate. Isosorbide dinitrat 10 mg: cutii cu 60 comprimate.

Pangrol 10.000 UI 1 tab. de 3 ori/zi

Pancreatina - enzime pancreatice, care este implicată în digestia proteinelor, grăsimi şi carbohidraţi. Activitatea digestiv de droguri determinate de activitatea enzimelor în cadrul structurii sale. Factorul determinant este activitatea enzimatică a lipazei, precum şi conţinutul de tripsină, în timp ce activitatea de amilolitice care este relevant doar în tratamentul fibrozei chistice, deoarece chiar cu o scădere semnificativă în activitatea secretorie a amilazei pancreatice are o activitate suficient.Pancreatina - un praf făcut din pancreas de porc, care conţine enzime pancreatice principale digestive (lipaza, amilaza, tripsina, chimotripsina), şi de alte substanţe care nu posedă activitate enzimatică. Lipazei pancreatice scindează triacylglycerides din molecula de la poziţiile 1 şi 3 acizi graşi. Formate cu acizi graşi liber şi 2-monogliceride, cu participarea a acizilor biliari sunt rapid absorbite în intestinul subţire superior.Lipazei pancreatice de origine animală, cum ar fi uman lipază, rezistenta la acid este diferit, asa ca la pH ≤ 4 inactivare ireversibilă creşte activitatea lipolitica. Activarea de tripsina din trypsinogen sunt autocatalitic sau sub influenţa a intestinului enterokinase mici şi tripsina, pe de altă parte, determină activarea de alte enzime proteolitice care spinteca obligaţiuni peptide care implică lizină şi arginină, şi, astfel, impreuna cu alte enzime contribuie la împărţirea de proteine pentru a aminoacizi şi peptide mici. Anticipat posibilitatea de inhibare a mecanism de feedback a stimulat secreţia de pancreas sub influenţa tripsină activ în partea superioară a intestinului subtire, care este asociat cu un efect de calmare a durerii a preparatelor pancreatina.Enzima amilaza descompune rapid polizaharide care conţin glucoză.Acid-filmat / capsulă protejează sensibile la enzimele sucului gastric in timpul trecerii prin stomac de inactivare acid clorhidric. Dizolvarea a membranei şi eliberarea de enzime are loc în intestinul subţire într-o activitate optim de manifestare a mediului lor. Enzimele care nu sunt absorbite în tractul digestiv, sunt în lumenul intestinului.

Farmacocinetica. Datorită faptului că pancreatina nu este absorbită şi nu a fost detectat în datele de plumb din sânge asupra farmacocineticii sale şi de biodisponibilitate nu este posibilă.Indicatii: insuficienţă pancreatică exocrină în pancreatita cronica, fibroza chistica, dispepsie cauzate de rezectie a stomacului si intestinului subtire, tulburări funcţionale ale motilitatii intestinale, dischinezii biliare, consumul de legume nedigerabile, alimente grase sau neobişnuite, flatulenţă, pregătirea pentru studii radiografice şi ecografice de cavitatea abdominală.APLICARE: doza de droguri este strict individuală şi este determinat de către un medic, în conformitate cu severitatea de tulburări digestive.Iau, de obicei 1-2 (Pangrol 20 000 25 000 Pangrol) sau 2-4 capsule (Pangrol 10 000) înainte de fiecare masă. În funcţie de severitatea de produse alimentare şi de doza de tulburări digestive pot fi mult mai mare. Nu depăşiţi doza zilnică recomandată de enzime, reprezentând 15 000-20 000 UI de lipazei pe 1 kg de greutate corporală.Capsule / tablete nu sunt recomandate pentru a lua de mestecat, bea multe lichide, dacă este necesar, aveţi posibilitatea să deschideţi o capsulă care conţine enteric-solubile în mini-tablete şi se dizolvă conţinutul acestuia într-un lichid de băut. Durata tratamentului medicul decide.Contraindicaţii: hipersensibilitate la orice component de droguri, pancreatita acuta, pancreatita cronică, în faza acută.EFECTE ADVERSE: în unele cazuri - o reacţie alergică la fibroza chistica a lua doze mari poate duce la formarea de stricturi în departamentul de colon ileocecal şi ascendentă. Constipatia si obstructie intestinala sunt cunoscute complicatii la pacientii cu fibroza chistica. Prin urmare, în prezenţa de plângeri ale unor astfel de evenimente ar trebui să ia în considerare posibilitatea unei stricturi în cursul a intestinului.Precautii: A nu se depasi doza recomandată de enzime necesare pentru o absorbţie adecvată a grăsimilor pe numărul şi compoziţia de alimente consumate, in special la pacientii cu fibroza chistica. De droguri trebuie să fie un aport adecvat de lichide. Poate fi utilizat în timpul sarcinii şi alăptării.De droguri nu are nici un efect asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.Doza şi durata de droguri în medicul copiilor decide individual.

Famotidin 40mg, 1tab. seara- Blochează receptorii H2-histaminergici. Inhibă secreţia gastrică bazală şi stimulată a acidului clorhidric până la 80-90%, reduce activitatea pepsinei. Nu modifică nivelul plasmatic al gastrinei. Manifestă efect citoprotector prin stimularea sintezei prostaglandinelor în mucoasa stomacului şi a mucusului gastric, creşte irigaţia sanguină a stomacului. Inhibă degranularea mastocitelor şi nivelul histaminei în zona periulceroasă, stimulează procesele de cicatrizare a ulcerului, mărind numărul celulelor epiteliale sintetizante de ADN.

IndicaţiiUlcerul gastric şi duodenal, esofagita de reflux, sindromul Zollinger-Ellison, evitarea recăderilor, prevenirea aspiraţiei în anestezia generală (sindromul Mendelson).Utilizare terapeuticăÎn ulcerul gastric sau duodenal câte 20 mg de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara) timp de 4-8 săptămâni. Profilaxia recidivelor 20 mg o dată pe zi seara la culcare. Esofagita de reflux câte 20 mg de 2 ori pe zi timp de 6 săptămâni. În sindromul Zollinger-Ellison câte 20 mg la fiecare 6 ore. Prevenirea aspiraţiei în anestezia generală 20 mg seara în ajunul operaţiei sau/şi dimineaţa în ziua intervenţiei. La injecţii se recurge în cazurile grave câte 20 mg i.v. de 2 ori pe zi.SupradozareLavaj gastric, tratament simptomatic.Efecte adverseGreaţă, vărsături, diaree sau constipaţie, inapetenţă, uscăciunea gurii, creşterea transaminazelor, cefalee, astenie, somnolenţă, confuzie, mialgii şi artralgii, erupţii, angioedem, bradicardie, bloc A-V, hipotensiune, leucopenie, trombocitopenie, dereglări psihice, bronhospasm, alopecie, acne vulgaris (coşuri), prurit.ContraindicaţiiHipersensibilitatea la preparat, sarcina, lactaţia, vârsta fragedă.InteracţiuniPreparatul scade absorbţia ketoconazolului. Preparatele care cresc secreţia gastrică (cafeina, teofilina, aminofilina, anticoagulantele, antidepresivele triciclice, beta-blocantele, antiinflamatoarele nesteroidiene) scad efectul famotidinei.PrecauţiiÎnainte de tratament se recomandă exclude malignităţii ulcerului. În afecţiunile hepatice se micşorează dozele. 

1

Duspatalin 200mg,1 tab. de 2ori/zi- Mebeverina este un spasmolitic musculotrop sintetic cu acţiune directă asupra musculaturii netede a tractului gastrointestinal, predominant la nivelul colonului. Nu inhibă peristaltismul normal al intestinului. Deoarece preparatul este lipsit de efecte colinergice, el poate fi administrat şi pacienţilor cu glaucom sau hipertrofie de prostată.IndicaţiiSindromul colonului iritabil, diverticulita sau diverticuloza colonului, enteritele, colecistitele şi colangiitele, ulcerul peptic, dizenteria.Utilizare terapeuticăCâte 200 mg de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara).SupradozareVertij, oboseală, excitaţie. Tratament: Lavaj gastric, terapie simptomatică.Efecte adverseFoarte rar urticarie, exanteme, edeme, edem Quinke.ContraindicaţiiHipersensibilitatea la preparat. 

Siofor 500mg, 1 tab. de 2 ori/zi-

Mecanism de actiune. Metforminul (Siofor), utilizat din 1957, actioneaza prin reducerea rezistentei la insulina (amelioreaza actiunea insulinei), avand, astfel, efect de scadere a glicemiei. Substanta pe baza careia a fost conceput metforminul,guanidina (care da si numele clasei, biguanide), este cunoscuta inca din Evul Mediu, si se gaseste in planta Galega Officinalis (cunoscuta in popor ca ciumare, bobitel, sau iarba ciumei). Metforminul reduce productia excesiva de glucoza de catre ficat, lipotoxicitatea in tesutul adipos, creste preluarea glucozei in muschi. Numeroase alte efecte benefice ale metforminului sunt cunoscute, cele mai recent documentate stiintific sunt cele anticanceroase.

Cui se administreaza? (indicatii terapeutice): Diabet zaharat tip 2 (non-insulino-dependent), in special la pacientii supraponderali, cand nu se poate realiza un control metabolic satisfacator numai prin dieta si exercitiu fizic. Siofor poate fi administrat in asociere cu alte antidiabetice tinandu-se insa cont de contraindicatii. Se administreaza si impreuna cu insulina. La pacientii supraponderali cu diabet zaharat de tip II la care nu s-au obtinut rezultate prin dieta, s-a demonstrat reducerea complicatiilor diabetului zaharat atunci cand sunt tratati cu metformina ca prima linie terapeutica .

Compozitie. Un comprimat filmat de 500 mg contine clorhidrat de metflormina 500 mg si excipienti : nucleu – hidroxipropilmetilceluloza, povidona, stearat de magneziu , film – hidroxipropilmetilceluloza, macrogol 6000, dioxid de titan ( E171).

Contraindicatii. Siofor nu se administreaza in urmatoarele cazuri : afectarea severa a functiei renale, afectarea functiei hepatice, acidoza metabolica decompensata, boli pulmonare severe cu disfunctii respiratorii, afectiuni cardice severe si tulburari circulatorii arteriale periferice, retinopatie diabetica in stadii avansate, tulburari hipoxice diverse (de exemplu prin anemie, soc-colaps), alcoolism, hipersensibilitate cunoscuta la clorhidrat de metformina sau la oricare dintre excipientii produsului, diabet zaharat insulino-dependent (diabet zaharat de tip 1– diabetul juvenil ), dezechilibrul metabolismului glucidic cu sau fara pierderea cunostintei cu sau fara acidoza ( decompensare metabolica cu acidoza , precoma, coma diabetica hipersmolara sau cu cetoacidoza), boli infectioase severe, interventii chirurgicale, sub anestezie generala, examene radiologice effectuate cu substante de contrast injectabile intravascular, procese catabolice intense (stari catabolice ) in cadrul bolilor tumorale, in cusul curelor de slabire cu mai putin de 1000 Kcal pe zi sau 4200 Kj pe zi. Siofor nu trebuie utilizat in timpul sarcinii si alaptarii.

Atentionari si precautii. Tratamentul cu siofor se va intrerupe cu doua zile inainte si se va relua la doua zile dupa examinarea radiological efectuata su substante de contrast injectabile intravascular sau interventii chirurgicale sub anestezie generala. Consumul ocazional sau regulat de alcool creste riscul reactiilor adverse, de aceea se recomanda evitarea consumului de alcool in timpul terapei cu Siofor. In cazurile de insuficienta renala, datorita acumularii clorhidratul de metformina si cresterii consecutive a riscului de acidoza lactica, verificarea functiei renale este o preconditie a tratamentului cu Siofor. de asemenea, se recomanda prudenta in special in tulburari ale functit hepatice , deoarece cleaeance-ul lactatului poate fi afectat. Varstnici. La pacientii in varsta functia renala trebuie investigata regulat. In acest caz, tratamentul cu Siofor poate fi continuat numai daca functia renala este in limite normale. Daca este necesar, doza poate fi redusa. Creatininemia trebuie determinata inaintea initierii terapiei si la intervale de 6 luni (in anumite cazuri mai devreme , de exemplu in cazul infectiilor intercurente sau al pacientilor varstnici). In special in cazul pacientilor varstnici trebuie avut in vedere ca numai valoarea creatininemiei nu este intotdeauna concludenta in ceea ce priveste functia renala, motiv pentru care, daca este necesar, se determina clearance-ul creatininei inainte de inceperea tratamentului cu Siofor. De asemenea, testele functionale hepatice trebuie effectuate atat inaintea cat si in timpul tratamentului. In cazuri izolate in care nu pot fi excluse tulburari ale metabolismului vitaminei B12 trebuie determinate anual hemoleucograma pentru fiecare pacient. In cazul aparitiei unui dezechilibru, modificarile hemoleucogramei pot fi rectificate prin administrarea suplimentara de vitamina B12. Deoarece, doza necesara de Siofor poate fi scazuta cu timpul datorita imbunatatirii controlului glicemiei se va monotoriza regulat necesitatea administrarii Siofor si se va reduce doza corespunzator pana la intreruperea tratamentului daca este cazul. Acest lucru se aplica in special la pacientii varstnici pentru a reduce riscul de acidoza lactica. Daca monoterapia cu Siofor nu este suficienta pentru normalizarea glicemiei pot fi asociate alte antidiabetice orale.

Interactiuni.

Doze si mod de administrare. Tratamentul se individualizeaza in concordanta cu rezultatele investigatiilor de laborator (glicemie, glicozurie). Tratamentul trebuie initial treptat, incepand cu doze mici (500-1000 mg/zi). Doza zilnica se creste treptat, sub stricta supraveghere medicala, la intervale de cate o saptamana pana la atingerea doxei terapeutice. Comprimatele filmate se inghit intregi, nemestecate, cu un pahar de lichid (ex apa), in timpul mesei. Daca doza zilnica necesara este mai mare de un comprimat filmat, atunci se va administra divizata in 2-3 prize , in timpul meselor. In general, efectul maxim se otine cu doza zilnica de 6 comprimate filmate de Siofor 500.

Reactii adverse. La inceputul tratamentului pot sa apara simptome gastro-intestinale cum sunt greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree si gust metalic. Intreruperea tratamentului nu este, in general , necesara deoarece simptomatologia mai sus mentionata se remite in general spontan, chiar daca doza administrara ramane neschibata. Diareea persistenta cedeaza la intreruperea tratamentului. Freceventa si severitatea simptomelor gastro-intestinale poate fi redusa prin utilizarea unor doze initiale mici si administrarea Siofor in timpul meselor. In cazuri rare pot sa apara reactii de hipersensibilitate. cutanata. Ocazional , survin cefalee, vertij si fatigabilitate. In cazuri isolate sunt posibile tulburari hematologice cu anemie megaloblastica , prin redicerea absorbtiei de vitamina B12. foarte rar , se produce acidoza lactica care poate avea consecinte grave (coma). Simptomele de inceput ale acidozei lactice sunt : greata, varsaturi, diaree , dureri abdominale. In continuare pot sa para dureri musculare , hiperpnee , pierderea cunostintei. Daca apar reactii adverse va rugam informati de urgenta medicul.

Siofor 1000 aparţine unei grupe de medicamente destinate tratamentului diabetului non-

insulinodependent la adulţi (tipul II de diabet zaharat).

INDICAŢII TERAPEUTICE

Siofor® 1000 este un medicament pentru reducerea nivelului prea mare de glucoză din sânge la

pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip II adult; în special la pacienţii supraponderali la care nivelul

glucozei din sânge nu a putut fi reglat numai prin dietă şi exerciţiu fizic. Siofor 1000 poate fi utilizat

singur (în mono-terapie) sau în combinaţie cu alte medicamente ce scad nivelul de glucoză din

sânge sau cu insulină.

După ce măsurile de dietă nu au dat rezultate la pacienţii supraponderali cu diabet zaharat de tip II,

s-a demonstrat o scădere a frecvenţei complicaţiilor legate de diabet sub tratament cu metformină

ca terapie de primă alegere.

CE TREBUIE SĂ REŢINEŢI ÎNAINTE DE A LUA SIOFOR 1000?

Siofor 1000   nu trebuie administrat în următoarele cazuri

- hipersensibilitate la clorură de metformină sau la oricare dintre ceilalţi componenţi ai Siofor 1000;

- acidifierea excesivă a sângelui în diabetul zaharat (cetoacidoză diabetică), etapă preliminară a

comei (precomă);

- afectare renală sau dereglarea funcţiei renale (insuficienţă renală cu valori ridicate de creatinină în

sânge);

- stări acute care pot determina dereglarea funcţiilor renale, ca de exemplu:

· pierderi de lichide datorită vomei persistente sau diareei severe (deshidratare),

· infecţii severe,

· insuficienţă circulatorie (şoc);

- examinări cu administrare intravenoasă de agenţi care conţin iod, înainte, în timpul şi pe o perioadă

de până la 48 de ore de la examinare;

boli acute sau cronice care pot duce la insuficienţă de oxigen în ţesuturile corpului (hipoxia

ţesuturilor), cum ar fi:

· insuficienţa cardiacă sau tulburări ale funcţiilor pulmonare (insuficienţă cardiacă sau respiratorie),

· atac de cord (infarct miocardic recent),

· insuficienţă circulatorie (şoc);

- dereglarea funcţiei ficatului, intoxicaţie acută cu alcool, alcoolism;

- perioada de alăptare.

Atenţionări speciale de care trebuie să ţineţi cont atunci când luaţi   Siofor 1000

Riscul unei acumulări nedorite şi, astfel, riscul unei acidifieri excesive a sângelui cu acid lactic

(acidoză lactică) este determinat mai ales de funcţia renală, motiv pentru care funcţionarea normală

dovedită a rinichilor este o condiţie necesara pentru tratamentul cu Siofor 1000.

Evaluarea funcţiei renale, pe baza determinării nivelurilor serice ale creatininei, trebuie deasemenea

repetată la intervale de cel puţin un an şi, dacă este posibil, chiar mai devreme de un an. Dacă

nivelul de creatinină este la limita superioară a nivelului normal, faceţi-vă controlul recomandat de

cel puţin două sau patru ori pe an. Trebuie remarcat că, în special la pacienţii în vârstă,

determinarea nivelului seric de creatinină nu este întotdeauna relevant; s-ar putea deci ca, în acest

caz, să fie necesară determinarea unei alte valori pentru analizarea funcţiei renale, verificarea

clereance-ul creatininei, înainte de a începe tratamentul.

Se va acorda o atenţie deosebită în cazul unei dereglări existente la nivelul funcţiei renale (de

exemplu, la începutul terapiei cu anumite medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale

sau afecţiunilor reumatice).

De asemenea, trebuie acordată multă atenţie în cazul tulburărilor funcţiei ficatului.

În cazul examinărilor cu administrare intravenoasă de agenţi diferiţi de cei care conţin iod, există

riscul declanşării unei insuficienţe renale acute. Tratamentul cu Siofor 1000 trebuie deci întrerupt

înainte de efectuarea controlului, şi poate fi recomandat numai după două zile de la examinare dacă

o nouă examinare a arătat anterior că funcţia renală este normală.

Dacă sunteţi programat pentru o operaţie cu anestezie generală, tratamentul cu Siofor 1000 trebuie

întrerupt cu două zile înainte de operaţie şi poate fi continuat numai după două zile de la intervenţie,

în condiţiile în care se remarcă o funcţie renală normală.

Informaţi medicul dacă aţi contactat o infecţie virală sau bacteriană (de exemplu, gripă, infecţia

tractului respirator, infecţia tractului urinar).

Continuaţi regimul în timpul tratamentului cu Siofor 1000 şi acordaţi o atenţie deosebită distribuirii

raţiei de hidrocarbonaţi pe parcursul zilei. Dacă sunteţi supraponderal, ar trebui să continuaţi regimul

de slăbit sub supravegherea unui medic.

Consumul unor cantităţi mari de alcool prezintă riscul apariţiei hipoglicemiei şi acidozei lactice; deci

în timpul tratamentului cu metformină, ar trebui evitat consumul de alcool.

Copii

Deoarece nu există informaţii adecvate în această privinţă, Siofor 1000 nu trebuie utilizat în

tratamentul la copii.

Vârstnici

Datorită dereglării funcţiilor renale specifice pacienţilor mai în vârstă, dozajul Siofor 1000 trebuie

stabilit în acord cu funcţia renală. Din acest motiv, trebuie să mergeţi la medic pentru controale

regulate ale funcţiei renale.

Sarcină

Pacientele cu diabet care sunt sau doresc să rămână însărcinate, nu trebuie să urmeze tratament

cu Siofor 1000. În aceste cazuri, nivelul de glucoză din sânge trebuie adus la nivelul normal cu

ajutorul insulinei. Informaţi medicul dumneavoastră cu privire la acest lucru pentru a se face trecerea

la tratamentul cu insulină.

Perioada de alăptare

Nu trebuie să luaţi acest medicament în perioada de alăptare.

Atenţionări speciale

În cazul unei acumulări nedorite, metformina poate declanşa sau facilita apariţia unei acidifieri

excesive a sângelui (acidoză lactică) o complicaţie care – dacă nu este tratată la timp – poate pune

în pericol viaţa pacientului (de exemplu, apariţia comei). Pe lângă supradozaj, cauzele acidifierii

excesive a sângelui cu acid lactic (acidoză lactică) ar putea fi ignorarea contraindicaţiilor. De aceea,

contraindicaţiile trebuie luate în considerare cu multă atenţie (vezi secţiunea „Siofor 1000 nu trebuie

luat în următoarele cazuri....” ).

Semnele de debut a acidifierii în exces a sângelui cu acid lactic (acidoză lactică) pot fi

asemănătoare cu efectele secundare ale metforminei asupra tractului gastrointestinal: greaţă,

vărsături, diaree şi dureri abdominale. În câteva ore, se pot instala şi celelalte efecte: crampe şi

dureri musculare, intensificarea excesivă a respiraţiei şi pierderea cunoştinţei cu intrare în comă

care impun un tratament de urgenţă într-un spital.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Tratamentul cu Siofor 1000 în monoterapie nu determină scăderea nivelului de glucoză din sânge

(hipoglicemie) şi, prin urmare, nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi

utilaje. În tratament combinat cu sulfonilureice, insulină sau alte medicamente cu efect de scădere a

nivelului de glucoză din sânge, capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje sau de a lucra

sigur, fără sprijin, ar putea fi afectată de un posibil nivel scăzut al glucozei din sânge (hipoglicemie).

Interacţiuni cu alte medicamente

Vă rugăm să informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă utilizaţi şi alte medicamente sau

le-aţi utilizat recent, chiar dacă sunt medicamente fără prescripţie. În timpul unui tratament

îndelungat cu Siofor 1000, atât îniţierea cât şi întreruperea bruscă a tratamentului cu un alt

medicament pot interfera cu reglarea nivelului de glucoză în sânge.

Informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă luaţi următoarele medicamente sau dacă le-

aţi luat recent: corticosteroizi, anumite medicamente pentru tratamentul hipertensiunii (inhibitori

ECA), medicamente care măresc cantitatea de urină (diuretice), anumite medicamente pentru

tratamentul astmului bronşic (β simpatomimetice), precum şi agenţi de contrast care conţin iod sau

medicamente care conţin alcool.

Când luaţi   Siofor 1000   cu alimente sau băuturi

În timpul utilizării Siofor 1000 ar trebui să evitaţi băuturile sau alimentele ce conţin alcool.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Întotdeauna luaţi Siofor 1000 conform instrucţiunilor medicului dumneavoastră.

Dacă nu sunteţi foarte sigur, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.

Doza de Siofor 1000 trebuie stabilită de către medic, separat pentru fiecare pacient în parte, pe baza

nivelului de glucoză din sânge ce va fi controlat periodic.

Sunt disponibile, de asemenea, comprimatele filmate cu un conţinut de substanţă activă de 500 mg

şi 850 mg metformină ca doză de întreţinere adaptată pentru fiecare pacient în parte.

Cum se divide comprimatul filmat de Siofor 1000?

Datorită noii forme a comprimatului, Siofor 1000 permite o împărţire uşoară şi precisă. Comprimatele

filmate pot fi înjumătăţite, ca şi celelalte comprimate, cu ambele mâini sau prin plasarea lor cu şanţul

de pe mijloc în jos, pe o suprafaţă dură, dreaptă şi prin apăsare cu degetul mare. Dacă comprimatul

filmat este rupt numai pentru a uşura înghiţirea, cele două „jumătăţi” se vor lua imediat una după

cealaltă.

În cazul în care nu se prescrie altfel de către medic, doza normală este:

Doza normală este de două comprimate filmate de Siofor 1000 pe zi (echivalentul a 2000 mg de

clorură de metformină).

Doza zilnică maximă este de trei comprimate filmate de Siofor 1000 pe zi (echivalentul a 3000 de

mg de clorură de metformină).

Înghiţiţi comprimatele filmate întregi, în timpul sau după masă, cu o cantitate suficientă de apă.

Când luaţi două sau mai multe comprimate filmate, acestea trebuie distribuite pe parcursul unei zile,

de exemplu, câte un comprimat filmat după micul dejun sau cină. Comunicaţi medicului

dumneavoastră, dacă aveţi impresia că efectul medicamentului Siofor 1000 este prea puternic sau

prea slab.

Dacă aţi uitat să luaţi   Siofor 1000

Dacă aţi uitat să luaţi Siofor 1000, luaţi doza prescrisă de Siofor 1000 la următoarea administrare şi

încercaţi ca, în viitor, să respectaţi instrucţiunile. Nu încercaţi să recuperaţi doza uitată şi să luaţi un

număr mai mare de comprimate filmate la următoarea administrare.

Efecte care apar când se întrerupe tratamentul cu   Siofor 1000 :

Dacă întrerupeţi tratamentul cu Siofor 1000 fără ca medicul să vă fi recomandat acest lucru, trebuie

să anticipaţi faptul că nivelul de glucoză din sânge va înregistra o creştere incontrolabilă, şi că, pe

termen lung, vor apărea complicaţii întârziate ale diabetului precum afecţiuni la nivelul ochilor,

rinichilor şi vaselor de sânge.

REACŢII ADVERSE

Ca toate medicamentele, Siofor 1000 poate avea reacţii adverse.

Următoarele frecvenţe sunt stabilite pe baza analizării reacţiilor adverse:

Mai mult de 1 din 10 pacienţi trataţi

Mai puţin de 1 din 10 dar mai mult de 1 din 100 de pacienţi trataţi.

Mai puţin de 1 din 100 dar mai mult de 1 din 1000 de pacienţi trataţi.

Mai puţin de 1 din 1000 dar mai mult de 1 din 10,000 de pacienţi trataţi.

Mai puţin de 1 din 10,000 de pacienţi trataţi, inclusiv cazurile izolate.

Tulburări gastrointestinale

Foarte frecvente: greţuri, vărsături şi diaree, dureri abdominale, pierderea poftei de mâncare.

Acestea se manifestă de obicei la începutul tratamentului şi dispar spontan în majoritatea cazurilor.

Pentru a preveni aceste simptome, se recomandă administrarea de Siofor 1000 în timpul sau după

masă, câte o doză de două sau trei ori pe zi. Dacă aceste simptome persistă pe o perioadă

îndelungată, întrerupeţi administrareaSiofor 1000 şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Frecvente: gust de metal.

Dereglări de metabolism şi nutriţie

Foarte rare: dereglări severe ale metabolismului în sensul unei acidifieri în exces a sângelui cu acid

lactic (acidoză lactică). Vărsăturile şi durerile abdominale care pot fi însoţite de dureri şi crampe

musculare sau de oboseală generală severă ar putea fi semne ale acestei dereglări (vezi

„Atenţionări speciale”).

Dereglări la nivelul pielii şi ţesuturilor subcutanate

Foarte rare: înroşirea pielii (un uşor eritem) la pacienţii care manifestă o intoleranţă la medicamente.

Tensiopril 10 mg, 1 tab. seara- Inhibitor al enzimei de conversie. Inhibă transformarea

angiotensinei I în angiotensină II. Aceasta din urmă are efecte vasoconstrictoare puternice şi în afară de aceasta, stimulează sinteza aldosteronului de corticosuprarenale, care la rîndul său reţine apa şi sodiul în organism. Preparatul scade rezistenţa vasculară periferică, micşorînd postsarcina, nu modifică sau chiar creşte circulaţia renală şi rata filtraţiei glomerulare, împiedicînd astfel dezvoltarea nevropatiei diabetice. Tensioprilul scade treptat tensiunea arterială, nu provoacă tahicardie compensatorie. Micşorează de asemenea presarcina, scade presiunea în atriul drept şi în circuitul mic, micşorează hipertrofia ventricolului stîng. Tensioprilul nu influenţează metabolismul glucozei, lipoproteinelor şi funcţia sexuală. Efectul antihipertensiv se manifestă în ortostatism şi în poziţie orizontală. Întreruperea bruscă a tratamentului nu conduce la creşterea rapidă a tensiunii arteriale. Inhibiţia enzimei de conversie în miocard are efecte cardioprotector , datorită acumulării de 

bradichinină. La administrarea internă efectul hipotensiv se dezvoltă peste o oră, realizează efectul maximal peste 4 – 6 ore şi se menţine pînă la 24 ore. Pentru a obţine un nivel stabil al tensiunii arteriale e necesară administrarea preparatului pe parcursul a cîteva săptămâni. În insuficienţă cardiacă, administrarea de durată a preparatului (pe parcursul a 6 luni) creşte rezistenţa la efort fizic, micşorează dimensiunile cordului, scade letalitatea.Consumul alimentelor nu influenţează absorbţia preparatului. După administrarea enterală se absoarbe în proporţie de 60%. Se cuplează cu proteinele plasmatice în proporţie de până la 50%. Concentraţia maximă în sânge se determină peste o oră. Se supune biotransformării în ficat cu formarea metabolitului activ enalaprilat, concentraţia căruia se determină peste 4 ore. Penetrează uşor barierele histohematice, inclusiv acea hematoencefalică, penetrează placenta şi pătrunde în laptele matern. T1/2 constituie 11 ore. Pe parcursul a 24 ore se elimină circa 90% din preparat, preponderent renal 60% (40% se elimină sub formă de enalaprilat şi 20% sub formă neschimbată), pe cale intestinală – 33% (6% sub formă neschimbată, 27% sub formă de enaprilat). Se înlătură prin hemodializă şi dializă peritonială.

INDICAŢII TERAPEUTICE  Boala hipertonică, în special cu hiperreninemie, în monoterapie sau asociat cu diuretice, nefropatie diabetică, hiperaldosteronism secundar, boala Raynoud, sclerodermie, insuficienţă cardiacă congestivă.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE  Doza este stabilită individual în dependenţă de starea bolnavului. Intern, în HTA, doza iniţială este de 5 mg, care, dacă e necesar, este mărită treptat pe parcursul a 2-4 săptămâni până la doza optimă. Doza de întreţinere e de 10 - 40 mg în 1 sau 2 prize.În insuficienţă cardiacă congestivă, doza iniţială este de 2,5 mg/zi.Doza iniţială pentru bolnavii care au primit diuretice pînă la începutul tratamentului cu Tensiopril, este de 2,5 mg o dată în zi.Doza medie de întreţinere, este de 2,5 - 10 mg/zi într-o singură priză. Doza maximă nictemerală - 40 mg în 2 prize. Doza de întreţinere se stabileşte pe parcursul a 2 - 4 săptămâni.În insuficienţa renală dozele se micşorează în funcţie de clearance-ul creatininei. Pacienţilor cu un clearance al creatininei mai jos de 30 ml/min –2,5 mg/zi, care treptat se creşte până la obţinerea efectului clinic dorit. La un clearance al creatininei mai mare de 30 ml/min doza iniţială e de 5 mg/zi.În nefropatie diabetică pacienţilor cu valori normale a tensiunii arteriale, câte 5 mg/zi, pacienţilor cu valori ridicate a tensiunii arteriale – 15 mg/zi.Pacienţilor supuşi hemodializei, în ziua efectuării dializei, preparatul li se indică în doză de 2,5 mg/zi, în restul zilelor doza se corectează în funcţie de tensiunea arterială.

REACŢII ADVERSE  Colaps ortostatic, tulburări de ritm cardiac, angină pectorală, infarct miocardic, cefalee, vertij, ameţeli, senzaţie de oboseală, tulburări acute ale circulaţiei cerebrale, depresie, ataxie, convulsii, somnolenţă sau insomnie, neuropatie periferică, tuse uscată (de obicei dispare după câteva săptămâni 

după întreruperea administrării preparatului), modificări ale vocii, trombembolia ramurilor arterei pulmonare, dispnee, bronhospasm, bronşită şi alte infecţii ale căilor respiratorii superioare, rinoree, rar - greaţă, perturbări ale senzaţiilor gustative, diaree, stomatită, glosită, melenă, constipaţie, pancreatită, dereglări ale funcţiilor hepatice: icter colestatic, necroză hepatocelulară, creşterea nivelui transaminazelor hepatice, rar-crampe musculare, erupţii alergice, urticărie, edem angioneurotic, sindromul Stevens-Johnsons, fotosensibilizare, dermatită exfoliativă, pemfigus, herpes Zoster, alopecie, tulburări reversibile ale funcţiei renale, însoţite de creşterea concentraţiei ureei şi creatininei în sânge, proteinurie, după suspendarea preparatului indicii respectivi se normalizează, anemie, leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoză, neutropenie.

CONTRAINDICAŢII  Hipersensibilitate la preparat, edem angioneurotic în anamneză, hiperkaliemie, porfiria, sarcina, lactaţia, vârsta până la 18 ani.

SUPRADOZAJ  Simptome: hipotensiune arterială marcată până la dezvoltarea colapsului, infarctului miocardic, dereglări acute ale circulaţiei cerebrale sau complicaţii trombimbolice, convulsii, stupor.Tratament: poziţie orizontală, spălături gastrice, cărbune activat. Soluţie salină izotonă în perfuzie intravenos, hemodializă.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE  E necesar de a avea în vedere că la bolnavii cu insuficienţă cardiacă gravă, tulburări grave ale funcţiei renale, pacienţi cu tulburări ale echilibrului hidroelectrolitic (condiţionat de administrarea diureticilor, ca consecinţă a restricţiei sării de bucătărie, pacienţii care au suferit recent de diaree, vomă) efectul hipotensiv poate apărea după căteva ore, ca urmare a administrării primei doze.Cu precauţie, din cauza riscului hipotensiv, se va indica pacienţilor cu boala ischemică a cordului, afecţiuni cerebro – vasculare grave, stenoza orificiului aortei. În caz de hipotensiune arterială bolnavul trebuie să ia poziţie orizontală şi să apeleze medicul. Hipotensiunea arterială cu consecinţe grave se întîlneşte rar şi are un caracter tranzitor. Hipotensiunea arterială tranzitorie nu este o contraindicaţie la continuarea tratamentului. La stabilizarea tensiunii arteriale tratamentul poate fi continuat în dozele terapeutice recomandate.Dacă pacientul cu hipertensiune arterială a administrat anterior diuretice, acestea trebuie sistate cu 2 – 3 zile până la începutul tratamentului cu Tensiopril, în caz contrar creşte riscul de hipotensiune arterială. Dacă sistarea diureticilor nu este posibilă, Tensioprilul se va administra în doze reduse. În cazul insuficienţei cardiace cronice doza diureticilor se micşorează.Se va evita administrarea preparatului la pacienţii cu stenoza bilaterală a arterelor renale sau stenoza unei singure artere renale. Pînă la debutul tratamentului şi pe parcurs se va monitoriza funcţia renală.Bolnavilor cu diabet zaharat cu normoalbuminurie, Tensioprilul li se va indica doar după aprecierea rezervei funcţionale renale, în caz de micro- şi macroalbuminurie – fără aprecierea preventivă.Pe parcursul tratamentului cu Tensiopril poate creşte nivelul potasiului în ser, în special la bolnavii cu insuficienţă renală cronică, diabet zaharat, la administrarea concomitentă cu diuretice economisitoare de potasiu sau cu preparate de kaliu. Aceşti pacienţi trebuie preveniţi despre necesitatea consultării

medicului la apariţia slăbiciunii musculare şi aritmiilor. Pacienţilor care administrează Tensiopril, li se interzice consumul de alcool din cauza riscului hipotensiv.În cazul apariţiei efectelor adverse şi a edemului angioneurotic, se va sista administrarea Tensioprilului şi se va prescrie un tratament respectiv.Se va interzice administrarea preparatului înainte de cercetarea funcţiei glandei paratiroide.Cu precauţie la îndeplinirea exerciţiilor fizice în perioada caldă a anului din cauza riscului dehidratării şi scăderii esenţiale a TA ca consecinţă a scăderii volumului sîngelui circulant.Înainte de intervenţii chirurgicale e necesar de a preîntîmpinat chirurgul şi anestiziologul despre administrarea inhibitorilor enzimilor de conversie.În timpul tratamentului cu Tensiopril , la pacienţii cărora le este indicată dializa, pot apărea reacţii alergice din cauza utilizării câtorva tipuri de membrane, utilizate în dializă sau alte forme de filtrare a sângelui.Nu se recomandă administrarea preparatului copiilor, deoarece eficacitatea şi inofensivitatea Tensioprilului la copii, nu este studiată.Pe parcursul tratamentului cu Tensiopril e necesar de abţinut de la conducerea vehiculelor şi practicarea activităţilor potenţial periculoase, care necesită o atenţie sporită şi o reacţie psihomotorie rapidă.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE  La administrarea concomitentă cu diureticele care economisesc potasiu (spironolacton, triamteren, amilorid) sau preparate de potasiu, creşte riscul hipercaliemiei.Administrarea enalaprilului în asociere cu diureticele, beta – adrenoblocante, metildopa, nitraţi, blocante ale canalelor de calciu, hidralazina, prazosina, intensifică efectul hipotensiv.La administrarea concomitentă a antiinflamatoarelor nesteroidiene, scade efectul enalaprilului şi sporeşte riscul dereglării funcţiei renale.La administrarea concomitentă a enalapriluilui cu etanol şi alte remedii anestezice generale, creşte riscul hipotensiv.La administrarea enalaprilului cu glicozidele, nu se depistează interacţiuni clinice semnificative.Enalaprilul diminuiază acţiunea preparatelor ce conţin teofilină.La administrarea concomitentă a enalarilului cu cimetidina creşte perioada de înjumătăţire a enalaprilului.Imunodepresivele, alopurinolul, citostaticele cresc riscul hepatotoxicităţii enalaprilului.Preparatele care inhibă funcţia măduvei osoase, cresc riscul dezvoltării neutropeniei sau agranulocitozei până la sfârşit letal.