METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICEO scurtă examinare a publicațiilor tratând despre metodele de cercetare va demonstra varietatea diferitelor definiții ale cercetării, fiecare dintre acestea corectă în felul ei. Cercetarea e un proces sistematic de descoperire si progres al cunoasterii umane.PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE CERCETĂRII

1. Este generată de o întrebare, ipoteză sau problemă specifică.2. Urmează un plan sau o procedură specifică – procesul de cercetare3. Vizează sporirea înțelegerii prin interpretarea faptelor și formularea unor concluzii

bazate pe acele fapte.4. Cere argumentare logică pentru susținerea concluziilor.5. E reiterativă - se bazează pe cunoștințele anterioare pe care își propune să le dezvolte, dar

poate genera și alte întrebări la care să răspundă ulterior.6. Cercetarea este mai mult decât o simplă căutare a faptelor. Este o investigație sistematică menită să răspundă la o întrebare. Mulți oameni asociază cercetarea doar cu metodele de colectare a datelor, cum ar fi interviurile și anchetele pe bază de chestionar. Etape ale cercetarii:1. Etapa anterioară colectării datelor- cercetătorul stabilește problema, scopul, obiectivele și

cadrul teoretic care fundamentează cercetarea.2. Etapa de proiectare a modului de colectare a datelor pentru a răspunde problemei sau

designul cercetării.3. Etapa de colectare efectivă a datelor, culegere de date.4. Analiza datelor - cu referire la cadrul teoretic adoptat –raspunde la problema.5. Elaborarea raportului de cercetare, pentru a face cunoscute constatările.De ce cercetăm ?Multe dintre cunoștințele noastre despre sport se bazează pe cercetările efectuate de alții. Prin realizarea unor investigații sistematice în anumite arii, cunoștințele despre sport au sporit spectaculos în ultimii ani. scopurile cercetării : I nvestiga rea unei situații sau probleme existente. Găsirea solu țiilor pentru o problemă. E xplor ar e a și analiza unor subiecte mai generale. Construirea sau crearea unei noi procedur i sau unui nou sistem. E xpl icarea unui nou fenomen. Producerea de noi cunoștințe. O combinație între două sau mai multe dintre cele sus-menționate.

Începuturile științei experimentale• (DaVinci) Experiența nu se înșală nicodată, numai judecățile noastre ne înșală. • ( Galileo Galilei) - întemeietor al ştiinţei experimentale; el însuşi experimentând şi ajungând

la rezultate ştiinţifice importante.• (Francisc Bacon)Propune metoda experimentală. Dacă gândirea pleacă de la faptele de

experienţă, adică de la percepţii şi observaţii avem inducţie, iar dacă pleacă de la principii generale şi ajunge la concluzii, avem gândirea deductivă – deducţia" (Arta de a gândi).

• ( Rene Descartes) Cun. lucrurilor se poate realiza prin: inducţia şi deducţia. • Ştiinţa universală este o ştiinţă a ordinii şi măsurii. Metoda lui Descartes este metoda

matematică a ştiinţei. • ( Isaac Newton) El transformă ideea generală a gravităţii universale într-o teorie fizică pe care

o confirmă experimental. Stabileşte patru reguli ale cercetării, numite de el "reguli pentru a filozofa", care sunt astăzi metode experimentale cu valoare generală.

• ( Leibnitz) Fundamentul adevărului îl constituie principiile logice ale gândirii (preluate de la Aristotel): principiul identităţii; principiul contradicţiei; principiul terţului exclus; principiul raţiunii suficiente

1

• (Kant) Filozofia lui este cunoscută sub denumirea de "criticism", cărţile lui fiind: Critica raţiunii pure; Critica raţiunii practice; Critica puterii de judecată

Impunerea metodei experimentaleRENASTEREA (Stuart Mill) Metoda concordantei, diferentelor, variatiilor concomitente, reziduurilorAceste metode sunt experimentale deoarece ele urmăresc să afle cauzele şi efectele fenomenelor printr-un control logic inductiv corect.CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ- Cercetarea ştiinţifică este o parte a cunoaşterii ştiinţifice .Dezvoltarea ştiinţei, creşterea cunoaşterii umane nu este un proces linear, cumulativ, ci se petrece în salturi, perioadele de cercetare lineare (ştiinţa normală) alternând cu perioade de criză şi revoluţii ştiinţifice.Conceptul de științăConceptul de ştiinţă face parte din categoria acelor concepte care pot fi privite şi definite din mai multe puncte de vedere şi care pot avea diferite centre de interes. 1. perspectiva gnoseologiei, ştiinţa este un ansamblu de enunţuri adevărate, organizate sub

forma unor teorii ştiinţifice;2. perspectiva logico-metodologică, ştiinţa reprezintă un ansamblu de tehnici şi metode prin

care validează anumite enunţuri;3. perspectiva sociologică, este definită ca un fenomen sau instituţie socială generată de anumite

condiţii istorice, evidenţiindu-se rolul ei în cooperarea şi producerea mijloacelor de producţie;4. perspectiva filozofică, ca formă a conştiinţei sociale ce contribuie la conturarea unei concepţii

generale despre natură şi societate.Caracteristicile ştiinţei

Raţionalitatea – 2 functii: cercetarea şi interpretarea împreună cu explicaţia. Obiectivitatea - corespondenţa dintre lume şi imaginea ei în mintea noastră;Completitudinea caracteristică a etapei actuale a ştiinţei, în care pătrunde logica şi matematica, pentru sistematizare şi explicare. ( se adauga si predictia)Componentele ştiinţei

Domeniul - activitatea sau fenomenele supuse cercetării Rezultatele - materialul faptic şi datele din observaţie şi experimentare; Ipotezele - care se formulează în legătură cu posibila relaţie dintre două sau mai multe

evenimente, obiecte, fenomene şi care urmează să fie verificate. Teoria - ca generalizare a datelor faptice care au fost confirmate de practica investigaţiei

ştiinţifice, teorie exprimată în concepte, legi, reguli, idei etc. Teoria generală a rezultatelor din domeniul specific Metodologia - ca teorie a metodelor şi ansamblul metodelor şi tehnicilor de cercetare,

prelucrare şi interpretare a datelor, Specialiştii - care sunt produsul instuţionalizării ştiinţei în epoca actuală.

Criterii pentru cercetarea știinţifică:-Știința nu este dogmatică. Se deosebește de religie prin faptul că nu are pretenția de a fi în posesia adevărului absolut. Rezultatele cerc. științifice sunt falsificabile, adică se poate verifica validitatea lor.

Rezultatele cercetării științifice sunt documentate minuțios. Pentru asta există standarde, care asigură posibilitatea de a explica pașii care duc la o anume concluzie. Aici este importantă și publicarea tuturor surselor folosite și luarea în considerare a nivelului actual la care se află cercetarea în domeniul respectiv. Astfel, rezultatele cercetării devin comparabile, la fel precum progresul însuși în disciplina respectivă. Lucrările de cercetare fac trimitere una la celalaltă.

interogaţia sceptică în sensul unei atitudini critice față de rezultate și teze proprii și ale altora. Cunoștințele științifice se deosebesc de cele doctrinare prin faptul că la cele din urmă sunt folosite mijloace de coerciție subtile sau fățișe și interogația critică este cel puțin nedorită, în timp ce cele dintâi pot fi în principiu confirmate sau infirmate de către oricine cu ajutorul rațiunii și experienței proprii. La fel se diferențiază cunoştințele științifice de cele cu caracter de revelație. Revelația, care are loc doar la nivel subiectiv, în sinele individului, nu este

2

accesibilă celorlalți și astfel nu poate fi verificată Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație

Atitudinea cercetătorului Atenţia este strict şi riguros axată pe un singur şi anumit sector de activitate, Omul de ştiinţă evită situaţiile riscante în ceea ce priveşte realizarea scopului Cercetătorul are nevoie de ordine, logică şi disciplină intelectuală, de o anumită structurare a

timpului, de o planificare riguroasă a acestuia. Controlează şi reprimă propriile sale reacţii afective în raport cu activitatea de cercetare

pentru a nu influenţa rezultatele acesteia.

CERCETAREA CALITATIVĂ vs. CERCETAREA CANTITATIVĂ ( curs 3)Cercetarea calitativa- domeniu de investigaţie de sine stătător

orice tip de cercetare în măsura în care să producă rezultate care nu ajung la proceduri statistice sau alte mijloace de cuantificare

o studiere a lucrurilor în mediul lor natural. implică folosirea și colectarea unei varietăți de materiale empirice – studii de caz, experiență

personală și introspectivă, povestirea vieții, interviul, observația, texte istorice, materiale vizuale sau care acoperă interacțiunea.

În confruntarea cu (cercetarea cantitativă), cerc. calitativă nu se prezintă deplin cristalizată, cu un sistem de concepte coerent și cu un număr însemnat de cercetări exemplare.

Abordarea cantitativă este proprie teoriilor descriptivă (ce exprimă relațiile de dependență funcțională dintre variabile), este asociată fazei deductive (de elaborare a cunoașterii) din cercetarea experimentală - verificarea ipotezei. ?????

Caracteristicile cercetării calitative obiectul aflat în studiu reprezintă factorul determinant pentru alegerea unei metode de

investigaţie. metodele calitative iau comunicarea cercetătorului şi a respondenţilor săi ca parte explicită

a producerii cunoaşterii. eforturile de conştientizare a modelului în care subiectivitatea structurează cercetarea poate

conduce la nu nivel mai mare de obiectivitate că textul reprezintă materialul empiric al investigaţiei. datele sunt prezentate prin limbaj; cuvintele au un sens concret, real, plin de semnificaţii, care

deseori sunt mai convingătoare pentru cititor. Structura şi elementele design-ului cercetării calitativeDesign-ul cercetării

- procesul care leagă întrebările cercetării, datele empirice şi concluziile cercetării - plan de acţiune pentru a ajunge de aici până acolo.

cercetare socială faze: planificarea (design-ul), execuţia şi raportul. Obiectivul cercetării îl constituie formularea de inferenţe. Bazându-se pe datele empirice,

cercetarea ştiinţifică urmăreşte să producă inferenţe descriptive şi explicative, care ne permit să vedem dincolo de datele adunate.

Procedurile cercetării sunt publice. Ele sunt un act public pentru a fi transmise altora, astfel încât limitele lor inerente să poată fi depăşite.

Concluziile sunt incerte. Obţinerea de concluzii perfect sigure din datele adunate, care oricum au incertitudinea lor, e un act imposibil de realizat.

Caracterul ştiinţific este dat de metoda folosită. Metodele şi regulile folosite oferă caracterul ştiinţific şi unitatea sa.

Tema cercetăriiTema aleasă dă tonul întregului efort de cercetare şi stabileşte cadrul în care fiecare din celelalte etape majore ale procesului de cercetare – culegerea datelor, analiza rezultatelor, redactarea raportului, vor fi duse la bun şfârşit.

3

- cercetătorul trebuie să conştientizeze motivele care i-au determinat alegerea. Momentul de reflecţie asupra opţiunii temei de studiu este un element cheie în cercetarea calitativă. Titlul proiectului trebuie să fie concis şi informativ.

Motivaţie şi scopintervin factorii motivaţionali. Expunderea motivelor şi scopurilor este un exerciţiu folositor şi relevant:

ce anume cercetarea şi-a propus să realizeze; cu ce intenţ. să contribuie la afirmarea cunoaşterii din cadrul disciplinei/lor

Scopuri: Dezvoltarea unui domeniu particular al teoriei sau metodologiei; Colactarea sau acumularea de informaţii şi date noi; Dezvoltarea metodelor sau tehnicilor de cercetare; Cunoaşterea ori înţelegerea unor aspecte sau pb dintr-un domeniu particular.

Întrebările şi obiectivele cercetăriiFormularea întrebărilor cercetării este punctul real de plecare în pregătirea unui design al cercetării:Caseta 1. Recomandări în formularea întrebărilor

1. Să evităm întrebările excesiv individuale ori psihologice care se preocupă numai de ce se întâmplă în mintea persoanei.

2. .Să evităm întreb. cu accent econ. puternic care lasă oamenii în afara tabloului.3. .Să punem întrebări referitoare la diferenţele între indivizi, grupuri, roluri, relaţii, societăţi

ori pierderi de timp. 4. .Să formulăm întrebări care au mai mult decât un singur răspuns plauzibil si să demonstrăm

de ce răspunsul nostru este mai corect decât alte răspunsuri.5. .Să punem întrebări care vizează relaţiile dintre concepte.

Întrebările ce? solicită un răspuns descriptiv; ele urmăresc descoperirea, descrierea caracteristicilor şi pattern-urilor (model specific) unor fenomene sociale:Caseta 2Întrebările ce?

Ce tipuri de oameni sunt implicaţi? Ce cunoştinţe caracteristice, credinţe, valori şi atitudini deţin aceştia? Care este comportamentul lor caracteristic? Ce procese sociale produce aceste comportament? Care sunt pattern-urile relaţiilor dintre aceste caracteristici? Care sunt consecinţele acestor activităţi?

Întrebările de ce? Se pun pentru a afla cauzele sau motivele existenţei caracteristicilor sau regularităţilor dintr-un fenomen particular. Ele direcţionează către înţelegerea ori explicaţia relaţiilor dintre fenomene ori activităţi şi procese sociale.Caseta 3 Întrebări de ce?

De ce oamenii gândesc şi acţionează în acest mod? De ce aceste pattern-uri ajung să fie la fel? De ce caracteristicile schimbă procesul social sau îl menţine stabil? De ce această activitate are aceste consecinţe particulare?

Întrebările cum? se referă la schimbare, la rezultate practice şi la intervenţieCaseta 4Întrebările cum?

Cum pot fi schimbate aceste caracteristici, pattern-uri şi procese sociale? Cum acestea opresc, încetinesc sau accelerează rata schimbării?

Obiectivele lucrării sunt definite mult mai tehnic decât scopul scopurile cercetării şi ele specifică ce anume se intenţionează să se realizeze: explorarea, descrierea, explicarea, înţelegerea, predicţia, schimbarea, evaluarea ori stabilirea impactului social al unor aspcete ale fenomenului aflat sub investigare.

4

Cercetarea de baza (fundamental) are ca obiective:1. Explorare: desemnează încercarea de a dezvolta o descriere iniţială sumară sau înţelegerea unor fenomene;2. Descriere: vizează să asigure detalii bogate sau măsurare precisă, precum şi stabilirea caracteristicilor unei populaţii, grup sau fenomen,3. Înţelegerea: urmăreşte să stabilească raţiunile (temeiurile) unei acţiuni sociale particulare, producerea unui eveniment sau cursul episoadelor sociale,4. Explicaţie: urmăreşte să stabilescă elementele, factorii şi mecanismele care sunt responsabile pentru producerea stării fenomenului social sau a regularităţii acestuia,5. Predicţie: foloseşte unele înţelegeri şi explicaţii ale fenomenului pentru a postula câteva consecinţe care se pot produce în anumite condiţii,6. Schimbare: presupune a interveni într-o situaţie socială prin manipularea unor aspecte ale ei, ori a asistarea participanţilor să o facă,7. Evaluarea: monitorizăm programele de intervenţie socială ca să stabilim dacă acestea realizează consecinţele dorite, + rez. problemei şi elaborarea politicii sociale.8. Evaluare a impactului social: caută să identifice consecinţele sociale şi culturale ale proiectelor planificate, ale schimbării tehnologiei etc.REVEDEREA LITERATURIIDesign-ul cercetării trebuie să includă o revedere a literaturii de specialitate. Aceasta poate constitui o sursă bună de identificare a întrebărilor cercetării, dar esenţial este să ne familiarizăm cu ceea ce s-a studiat până în acel moment. Funcţia ei majoră este să lege cercetarea propusă cu starea curentă a cunoştinţelor relevante. - să găsească răspunsuri la întrebările cercetării, în mod special la întrebările de ce, apărute atunci când avem nevoie să cercetăm posibile ipoteze.Metode calitative de cercetareAceste metode sunt adesea combinat: observaţia + interviurile. metode principale: observaţia. Ca orice studiu bazat pe observaţie, scopul este de se obţine informaţii asupra proceselor sociale într-un context neprovocat.; analiza de text; interviurile; înregistrările video.TIPOLOGIA CERCETARII STIINTIFICE ( CURS 5)Cerc. fundamentală vs cercetare aplicativă vs cerc. pentru dezvoltare-inovareConform legislaţiei în vigoare din domeniul educaţiei şi cercetării, activitatea de cercetare-dezvoltare cuprinde: cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă, dezvoltarea tehnologica si inovarea D.p.d. pedagogic,, fundamentală vs aplicată, se diferenţiează prin:

Gradul de generalizare a rezultatelor obţinute (transferabilitate ridicată în cercetarea fundamentală vs transferabilitate limitată în cercetarea aplicată);

Prin gradul de utilitate a rezultatelor obţinute (utilitate practică imediată absentă/redusă – cercetarea fundamentală.

Accentul pe aspecte teoretice în dauna practicii (accent pe aplicaţii practice, pe cunoştinţe procedurale în cercetarea aplicativă).

Cercetarea ştiinţifică fundamentală, teoretică şi experimentală, reprezintă activitatea desfăşurată, în principal, pentru a dobândi cunoştinţe noi cu privire la fenomene şi procese, precum şi în vederea formulării şi verificării de ipoteze, modele conceptuale şi teorii este căutarea, producerea şi promovarea cunoaşterii ştiintifice şi a cunoştinţelor ştiinţifice fundamentale.

cercetare primă sau de bază caracteristici: explicarea diferitelor fenomene şi procese; descoperirea de noi fenomene şi legi ale realităţii; lărgirea orizontului de cunoaştere a ceea ce este esenţial într-un domeniu.

Cerc. ştiinţifică aplicată -cunoştinţele ştiinţifice fund. şi a cunoştintelor empirice într-un produs finit, proces sau serviciu ce pot avea, în principiu, valoare de piaţă este activitatea destinată utilizării cunoştinţelor ştiinţifice pentru perfecţionarea sau realizarea de noi produse, tehnologii sau servicii.

5

Cercetarea pentru dezvoltare. Dezvoltarea exploratorie continuă cercetarea aplicativă până la obţinerea rezultatelor dorite. Dacă cercetarea aplicativă demonstrează posibilitatea rezolvării unei probleme, cercetarea de dezvoltare realizează practic posibilităţile demonstrate. Aceasta trebuie organizată după caracteristicile mediului social şi tehnologic existent, iar metodele de lucru trebuie să corespundă priceperii specialiştilor şi condiţiilor de lucru de care aceştia dispunCercetare pentru inovare - activitatea orientată către generarea, asimilarea şi valorificarea rezultatelor cercetării-dezvoltării în sfera economică şi socială.

1. Inovarea de produs - introducerea în circuitul economic a unui produs nou sau cu unele caracteristici îmbunătăţite în mod semnificativ, astfel încât să se ofere consumatorului servicii noi sau îmbunătăţite.

2. Inovarea tehnologică - introducerea în circuitul economic a unui proces sau a unei tehnologii ori ameliorarea semnificativă a celor existente, inclusiv îmbunătăţire metodelor de gestiune şi organizare a muncii.

3. Transfer tehnologic - introducerea sau achiziţionarea în circuitul economic, a se adoptă un comportament inovativ, inclusiv activitatea de a disemina informaţiilor, tehnologiilor şi utilajelor specifice, echipamentelor şi instalaţiilor rezultate din cercetare, în vederea obţinerii unor procese, produse şi servicii noi sau îmbunătăţite cerute de piaţă, a explica, a transfera cunoştinţe, a acorda consultanţă şi a comunica cu persoane care nu sunt experţi în problemă despre rezultatele cercetării fundamentale, aplicative şi precompetitive într-un asemenea mod încât să crească şansa aplicării unor astfel de rezultate, cu condiţia să existe un proprietar al rezultatelor.

Cercetare calitativă vs cercetare cantitativăLa sfârșitul anilor '60, în spațiul anglo-saxon s-a impus expresia qualitative research, semnificând o formă de cercetare cu caracristici specifice, o paradigmă sau un stil de cercetare întânit în științele socioumane. Cercetarea calitativă este concentrarea mai multor metode, implicând o abordare interpretativă și naturalistă a subiectului studiat...... Cercetarea calitativă implică folosirea și colectarea unei varietăți de materiale empirice - studii de caz, experiența personală, interviul, observația, texte istorice, materiale vizuale sau care acoperă interacțiunea [subiect - obiect], astfel încât să se descrie momente obișnuite și deosebite din viața indivizilor, precum și semnificațiile lor pentru aceștia.Cercetătorii au început să adapteze metodele de cercetare etnografică în scopul studierii unor medii educaţionale în SUA, încă din anii `70, iar incepând cu anii `80 au început să fie publicate o serie de importante lucrări calitative. Cercetarea calitativa: prezentată în opoziţie cu metodele cantitative tradiţionale, cum ar fi cercetarea experimentală şi cea pe bază de anchetă. Metodele de cercetare cantitativă presupun în mod tipic efectuarea de măsurători, un control rogod al variabilelor )adesea în mediu d elaborator) şi analize statistice.

Met. de cerc. Cant. : obs. de teren, st. de caz + relatările etnografice şi narative.Cercetări experimentale vs non-experimentaleCercetarea experimentală implică folosirea unei metode, adică a unui ansamblu de reguli și principii de planificare; presupune desfășurarea unui experiment în cercetarea cvasiexperimentală se cere o opinie asupra unor evenimente sau trăiri psihologice, cercetătorul este cunoscut de cel care oferă informaţia, dar nu provoacă reacţia subiectului. Designul experimental folosește metoda exeperimentală și evaluează, măsoară, apreciază caracteristicile unui proces. Cercetarea experimentală apelează la o serie de designuri specifice, cum ar fi: cu mai multe grupuri (multigrup); cu un grup (monogrup) sau complex folosind atât metode descriptive cât și experimentale. Cercetarea descriptivă (non-experimentală) utilizează ca metode observaţia, ancheta şi testul, evaluează caracteristici existente la nivelul unei populaţii, aşa cum sunt ele, şi apelează la designuri specifice metodelor folosite. Cercetări descriptive

6

Orice știință începe prin a fi descriptivă. Apoi, într-un stadiu mai avansat, se încearcă explicarea teoretică a faptelor observate. Unele științe rămân preponderent descriptive - de ex., etnografia. Cercetarea etnografică este adesea descrisă ca obervaţia participativă şi contituie acel tip de cercetare în care cercetătorul (observatorul) devine un membru activ al grupul sau situaţiei observate. Scopul este de a înţelege situaţia din interior: din punctele de vedere ale participanţilor la studiu şi împarte aceleaşi experienţe ca acestia.Chiar dacă descrierea constituie doar primul nivel în cunoaștere, cercetarea descriptivă (cum ar fi în sociologie), prezintă puține dificultăți. Sunt cercetări de studiu preliminar, ca genrator de posibile explicații, dar și pentru cunoașterea sistemelor și proceselor sociale. Valoarea cercetării descriptive rezidă în însăşi premisa de la care se porneşte, anume faptul că se poate ajunge la o rezolvare a problemelor şi la o îmbunătăţire a practicilor prin observare, analiză şi descrierea atentă şi obiectivă. Metoda cea mai obişnuită de cercetare descriptivă este ancheta, în care se includ chestionarele, interviurile şi sondajele natative.

Prin anchetă se urmăreşte să se determine Valoarea cercetării descriptive rezidă în însăşi premisa de la care se porneşte, anume faptul că se poate ajunge la o rezolvare a problemelor şi la o îmbunătăţire a practicilor prin observare, analiză şi descrierea atentă şi obiectivă. Metoda cea mai obişnuită de cercetare descriptivă este ancheta, în care se includ chestionarele, interviurile şi sondajele natative. - CERCETARILE EXPLICATIVE:Cercetările de tip explicativ au drept scop explicarea relațiilor sociale în scopul formulării sau reformulării unor teorii. Cercetările explicative se concentrează pe tipul de întrebări de ce?Cercetare longitudinală şi cercetare transversalăCercetarea longitudinală și cercetarea transversală, folosită în special în cercetările de dezvoltare, urmăresc fenomenele specifice pe o durată mai lungă examinează în același timp eșantioane de vărste diferite, cum ar fi de la 6 la 16 ani.Cercetarea longitudinală descrie pe larg dezvoltarea; permite comparații între grupuri; permite studiul de-a lungul timpul a diferitelor variabile.Cercetarea transversală – practic este aceeaşi cercetare efectuată simultan pe mai multe grupuri de subiecţi (cum ar fi: clase de elevi, de vârste diferite (clasele I-IV sau V-VIII). Acest tip de cercetare este mai puțin constisitoare; durează mai puțin; nu are pierderi pe parcurs; nu necesită cooperare deosebită între subiecți și operatori.Cercetarea multidisciplinară și interdisciplinarăAceste tipuri de cercetări sunt specifice activităţilor corporale dirijate de echipe de specialişti cu diverse calificări: metodişti, fiziologi, psihologi, biochimişti etc. Cercetarea interdisciplinară reuneşte pentru aceeaşi temă un număr mai mare de discipline şi specialişti. În dicţionarul de filozofie se precizează că "interdisciplinaritatea este procesul de cooperare, unificare şi codificare unitară a disciplinelor ştiinţelor contemporane caracteristice actualei etape de dezvoltare a cunoaşterii ştiinţifice, în care fiecare disciplină îşi păstrează autonomia, gnoseologia, specializarea şi independenţa relativă şi, în acelaşi timp, se integrează sistemului global de cunoaştere".Cercetarea interdisciplinară are caracteristica de reunire, pentru aceeași temă sau subdomeniu, a unui număr de discipline și subdiscipline (din științele particulare). Ea reprezintă tendințele cercetărilor moderne de a oferi un răspuns de o sinteză interdisciplină.Cercetare clinică- implică, în egală măsură atât producătorul de ştiinţă (designer-ul şi executantul studiului), cât şi consumatorul de ştiinţă (practicianul doritor să aplice rezultatele unui studiu). În ultimul timp se vorbește tot mai mult despre conceptul medicina bazată pe dovezi .( CURS 6)Experimentul - metoda regală în cercetarea științifică, o experienţă provocată. Demersul experimental implică atât forma constatativă (de cunoaştere), cât şi pe cea interpretativă, sistemică şi

7

logică, dar numai (predominant) deschisă.În sensul scrict, un experiment este reproducerea articifială a unui fenomen ale cărui condiții de apariție sunt în întregime controlate și reproductivile termeni care constituie de concepte de bază în metodologia exper.științific:

control: asigurarea condițiilor de repetabilitate a rezultatelor ori de câte ori se reia cercetarea. Astăzi, aproape că nu se poate concepe un studiu experimental cât de cât riguros în absența grupui de control și a unui control strict al variabilelor. vizează factorii introduși în experiment pentru declanșarea unor comportamente specifice, dar și factorii a căror influență urmează a fi eliminată fie prin suprimare, fie prin păstrarea lor constantă.

manipularea variabilei independete (VI) pentru a vedea efectele acestei acțiuni asupra variabilei dependente (VD).

Un alt concept în metodologia experimentală, în afara celui de variabilă, este cel de grup (experimental, de control). Grupul experimental este constituit din ansamblul personaelor asupra cărora acționeazî variabila independentă introdusă de cercetător. Grupul de control servește pentru compararea efectelor introducerii variabilei independete la grupul de experimental; este un grup martor, asupra căruia nu acționează variabila independentă.Situația experimentală - ansamblul persoanelor (cercetători) al obiectelor (aparatura de producere a stimulilor) precum și condițiile concrete în care se desfășoară experimentul. Sit. de experiment : naturale sau de laborator, create de cercetător.Studiile non-experimentale

studii de caz, sondaje de opinie, studii corelaționale, studii comparative (ex post facto), studii longitudinale etc., situație în care sunt amestecate criterii diferite de definire .

În studiile non-experimentale, cercetătorul observă fenomenul așa cum se comportă în mod natural, fără a introduce variabile externe.

CURS 7STRATEGII DE CERCETARE CLINICĂ ȘTIINȚIFICĂ

abordare ce folosește investigarea aprofundată a unuia sau a multor exemple ale unui fenomen ale unui fenomen social curent, utilizând o varietate de surse de date.

Studiul de caz este prin excelență o metodă calitativă. El se instituie într-o procedură de integrare a respectivelor modalități, prin abordarea unei entități sociale, de la indivizi până la comunități sau organizații, cu scopul de a ajunge la o imagine cât mai completă (holistică) posibil despre acea entitate.

abordare strategică care presupune analiza detaliată și intensivă a unui singur caz. Poate include: un singur caz sau multiple cazuri - atunci când două sau mai multe cazuri sunt comparate.

Această tehnică este utilizată în mai multe domenii, inclusiv antropologie, psihologie clinică, sociologie, medicină, științe politice, în diverse domenii ale învăţământului, precum şi în domeniul ştiinţei sportului şi al educaţiei fizice. Studiul de caz este o formă de cercetare descriptivă .Functii:

1. Pornind de la teorii (testate sau netestate) și/sau de la observații ne ajută să dezvoltăm noi teorii, care apoi pot fi investigate riguros prin strategii complexe de cercetare clinică științifică, pentru a li se asigura o valoare de adevăr. Studiul de caz contribuie astfel la construcția de modele și teorii;

2. Poate exemplifica un model sau o teorie deja testată, având astfel rol didactic și educativ.

Indifferent de functia sa, studiul de caz trebuie sa: Obiectivul să fie clar precizat și inserat într-un cadrul teoretic. metoda să fie logic organizată și în concordanță cu obiectivul stabilit; Rezultatele obținute să fie prezentate și conceptualizate într-un demers teoretic, Concluziile se bazeaza pe rezultatele obținute, raportate la obiectivul stabilit. Tratarea cantitativă a studiului de caz se vede în design-ul experimental cu un singur

subiect (single case research), utilizat în mod deosebit în psihologie și fiziologie, este mult folosit în clinica medicală, unde fiecare pacient este deosebit de alții, și la fel de și în criminologie.

8

Ca și în aceste direcții, și în activitățile specifice sportului, precum și cele ale kinetoterapiei, metoda urmărește să adâncească înțelegerea unui fenomen sau a unei situații, cercetând un singur caz .

Studiul de caz pornește, ca orice investigație, de la un cadru teoretic, care este esențial în culegerea de date.

Urmează selectarea cazurilor și precizarea unităților de analiză (individ, situație etc.) o dată cu schițarea protocolului de colectare a datelor.

În continuare, se trece la studiul fiecărui caz în parte prin interviu, observație. În final, se extrag datele relevante în lumina ideii de start, se modifică teoria inițială și se

dezvoltă toate implicațiile. Validitatea pe care o oferă studiul de caz este parțială.Scopul acestei metode este să determine caracteristicile unice ale subiectului sau ale condiției și să faciliteze înțelegerea unor situații asemănătoare.Un studiu de caz se poate dovedi util în fazele inițiale ale unui proiect de cercetare, când modelul cauzal rămâne oarecum neclar, și legăturile dintre variabile nedeterminate. Un studiu de caz generator de ipoteză, poate ajuta prin sugerarea unei direcții de studiu, deoarece acesta poate crea condițiile pentru aprofundarea unei anumite chestiuni; prin examinarea unei situații concrete, cercetătorul poate perfecta anumite afirmații teoretice și, totodată, poate îmbunătăți specificările proiectului, în vederea unei cercetări ulterioare mai ample și mai exhaustive.Demersul cercetării

Demersul cercetării nu este foarte riguros standardizat în această metodă, fiecare caz având originalitatea sa proprie. 1. Primul pas constă din definirea și descrierea situației prezente; 2. Pasul doi - constă din obținerea informațiilor de bază, despre cauzele posibile care au determinat situația. Uneori informațiile se referă la aspecte dintre cele mai diverse - medicale, pedagogice, psiho-sociale, informații obținute de la profesori. 3. Al treilea pas are ca scop din formularea ipotezelor explicative și verificarea lor, eliminarea posibilelor cauze, reexaminarea unor aspecte; 4. Ultimul pas - este cel al reducerii ipotezelor la una sau două, verificarea lor și formularea unor concluzii, remedii sau prescripții Tipuri de studii de cazLa fel ca și în cazul altor tehnici de cercetare, modul de abordare și analiză se structurează în funcție de problema studiată. ( descriptive, interpretative, evalutive)Studiile descriptive

prezintă o imagine detaliată a fenomenelor, dar nu încearcă să efectueze o testare și nici să construiască modele teoretice. Uneori, se referă la istoricul unui caz, iar alteori ele urmăresc dobând. unei bune înțelegeri a situației din prezent.

Aceste studii constituie deseori o etapă inițială sau o bază de date în vederea efectuării ulterioare a unui studiu comparativ sau elaborării unei teorii

Studiile interpretativeStudiile interpretative se bazează și ele pe o descriere, însă ele se axează cu precădere pe un efort de a clasifica și a conceptualiza informațiile și, eventual, de a construi o teorie cu privire la elementele respective.Studiile evaluativePresupun la rândul lor o descriere și o interpretare, scopul lor principal fiind însă acela de de a utiliza datele în vederea evaluării meritelor unei anumite activități, ale unui anumit program, ale unei mișcări sau ale unui eveniment. Eficiența acestui tip de studiu de caz este determinată de competența de care dă dovadă cercetătorul, în utilizarea informațiilor de care dispune în scopul efectuării unor judecăți. SubiecŢii studiului de caz

Subiecții studiului de caz sunt aleși în funcție de problema care se studiază. Subiectul (sau cazul) poate fi o persoană (elev, antrenor, sportiv, pacient), un program (baseball-ul școlar) o instituție (o școală cu elevi din ani se studiu diferiți comasați într-o singură clasă), un proiect (materiale de bază) sau un concept .

9

Când doriți să realizați un design de cercetare pentru un studiu de caz trebuie să 1. stiți că există mai multe tipuri. Astfel:Design studiului de caz trasnversal: 1 caz este studiat întrun sg. moment din timp 2. Des. Stud. de caz comparativ: 1 sau m.multi studiat 1 moment din timp 3. Des. Stud. de caz longitudinal: 1 caz este studiat 1/ mai multe perioade de timp. Avantajele metodei• este prima etapă atunci când este vorba de o problemă nouă,• oferă date valabile și la îndemâna cercetătorului.• asigură adunare da date despre un complex și chiar unic lot de variabile, adresându-se unui

individ sau unui grup metoda îl obligă pe cercetător să analizeze amănunțit întregul complex de variabile.

Dezavantajele metodei• lipsa controlului/ lipsa măsurii variabilelor care ar putea explica anumite efecte,• tendința de generalizare din unu sau mai multe cazuri sau situații,• lipsa unor informații relevante,• tendinaț cercetătorului de a se baza, pe memoria sau ori pe a altora, • necorespondența dintre desfășurarea reală a faptelor.• imposibilitatea generalizarea datelor recoltate

ANALIZA CALITATIVA A DATELOR ( CURS 8) Pentru cercetătorul calitativ, însăși natura domeniul sportului și al activităților fizice îl face un domeniu bogat de cercetare. Importanța sa socială, culturală, politică și economică, adâncimea la toate nivelurile societății, problemele-cheie ridicate de participare (și non-participare), natura întrupată a fenomenului, incertitudinea rezultatului, precum și diversele experiențe, atât pentru fani cât și pentru jucători, sunt doar câteva din caract. care îl fac interesant din punct de vedere al cercetării calitative.

Cercetatorii calitativi în sport si act.fizica - rol esențial în descoperirea naturii semnificative a acestei implicări. avem nevoie să înțelegem mai bine înțelesul trăit al experienței, iar formele de calitate/interpretare ale cercetării ne furnizează instrumente importante pentru atingerea acestui obiectiv.

Datele calitative, fie ele cuvinte sau imagini, sunt produsul unui proces de interpretare. Devin date numai atunci când acestea sunt utilizate ca atare. Datele nu există "acolo", așteptând să fie descoperite, cum ar fi cazul în care s-ar adoptata o abordare pozitivistă ele sunt produse de modul în care sunt interpretate și folosite de către cercetatori.

natura datelor calitative , "cuvintele" - se pretează tentației de a le prezenta ca și cum acestea ar fi pure și neatinse de actul de cercetare în sine.

acest lucru nu este o practică susținută de marea majoritate a cercetătorilor "calitativi". Și motivul pentru care nu l-ar susține provine de la premisa generală care stă la baza analizei datelor calitative: faptul că filtrul cercetătorului joacă un rol important în producerea și interpretarea datelor calitative.

Identitatea cercetării, valorile și credințele cercetătorului nu pot fi complet eliminate - din nou, în contrast puternic cu ambițiile unei abordări pozitiviste a cercetării sociale. Printre practicanții cercetării calitative există o acceptare generală că filtrul realizat de cercetător este în mod inevitabil o parte integrantă a analizei, și ar trebui să fie recunoscut ca atare.

I. Pregatirea datelor calitative pentru analizaDatele calitative pot fi obținute folosind o varietate de metode de cercetare ,și pot veni într-o varietate de formate: note de teren, transcrieri ale unui interviu, texte etc. Oricare ar fi formatul, trebuie să fie organizate înainte ca acestea să poată trece printr-un proces de analiză:

Organizarea datelor calitative , etape practice.1. În măsura în care este posibil, așează toate materialele în format asemănător 2. Acolo unde este posibil, datele brute ar trebui să fie reunite într-un mod care să îşi permită să notezi şi să comentezi pe baza lor. Așa că, de exemplu, atunci când înregistrări ale unor interviuri sunt transcrise, ar trebui să existe o margine largă pe partea dreaptă a paginii lăsată necompletată, petru a adauga note.

10

3. Fiecare bucată de material cu date brute ar trebui să fie identificat cu un nr de serie unic sau un cod pentru referințe. Formatul codului de referință nu este important, atâta timp cât permite fiecărui element separat să fie identificat exact din punct de vedere al locului unde trebuie să se afle.

atunci când analizăm datele este vital ca cercetătorul sa fie capabil să se întoarcă la punctele, datele care sunt de interes particular. Fără un sistem de referință adecvat, va fi practic imposibil pentru cercetător să navigheze înainte și înapoi prin date, sau pentru a nota pe cele relevante.

dpdv practic, atunci când sunt cauți prin mormane de hârtii sau carduri de înregistrare, este foarte ușor să distrugi ordinea sau să pierzi locul în care se află inițial bucata de date brute.

4. Fă o copie de rezervă a tuturor materialelor originale, și foloseşte copiile de back-up pentru orice analiză. Deoarece datele calitative au tendința de a fi de neînlocuit, este o bună practică să faci duplicate din orice înregistrare și să fotocopiezi orice documente, cum ar fi notele de teren sau transcrierile.II. Proceduri de analiza a datelor calitativeCercetarea calitativă produce volume mari de date în format non-standard. Acest fapt reprezintă o provocare pentru cercetător în ceea ce privește modul de interpretare a datelor. Naratuni/ Reprezentări descriptive ale situatiei

cercetătorii folosesc datele calitative pornesc analiza printr-o reprezentare descriptivă, sau "narațiune", descriere a situației investigate. Narațiunea presupune o descriere destul de detaliată a mediului/contextului - o descriere bogată. Importanța acestei descrieri este că oferă informațiile necesare în scopul de a face comparații cu constatările din alte studii.

CODIFICAREA SI CLASIFICAREA DATELORAcest proces este destul de diferit de acela de a pune un cod de referință asupra diverselor date, astfel încât informațiile să fie identificate și stocate într-un mod organizat. Codificarea datelor, în acest sens, presupune:• Impărţirea datelor în unități de analiză.• Clasificarea unităților.Reflecții asupra codificării inițiale și asupra categoriilor

Cercetătorul trebuie să treacă prin notele de teren, transcrierile sau textele culese, să adauge comentarii și reflecții pe marginea datelor brute. Pe măsură ce analiza progresează, ar putea apărea lucruri noi ca relevante, sau noi interpretări ar putea fi date aceluiași extract de date. Pe măsură ce noi descoperiri apar, ele trebuie să fie înregistrate (copie de back-up).

IDENTIFICAREA TEMELOR SI RELATIILOR Atunci când revizuiește notele de teren, transcrierile sau textul, cercetătorul ar trebui să

caute teme sau interconexiuni care se repetă între unitățile și categoriile care sunt în curs de dezvoltare.

Intoarce-te in teren pentru a verifica explicatiile intalnite Pe măsură ce diferite explicații și teme reies din analiza inițială a

datelor, cercetătorul ar trebui să meargă înapoi în teren cu aceste explicațiiși teme pentru verificarea valabilității acestora în confruntarea "realității

Dezvolta un set de generalizari cercetătorul urmăreste rafinarea unui set de generalizări care explică temele și relațiile

identificate în date.III. Justificare metodelor și concluzii

metodele și concluziile trebuie să fie justificate. trebuie să demonstreze cititorului natura deciziilor luate în timpul cercetării și motivele

pentru care deciziile pot fi văzute ca fiind "rezonabile". În egală măsură, problemele de obiectivitate, fiabilitate și valabilitate sunt la fel de

relevante și pentru cercetarea calitativă. IV. ANALIZA DATELOR CALITATIVE ASISTATĂ DE COMPUTER

11

computerele ofera un avantaj major in ceea ce priveste:• stocarea datelor Transcrierile de interviu, notele de teren și documentele pot fi păstrate în

fișiere text. Copiile sunt rapide.• Codificare a datelor. Datele pot fi ușor codificate - în sensul că atât indexarea datelor și

categorisirea bucăților pot fi parte preliminară a analizei.• Extragerea datelor. Facilitățile de căutare ale produsului software facilitează localizarea

datelor după ce au fost codificate și individualizate pentru o verificare suplimentară.V. CERCETARE BAZATĂ PE IMAGINIINIimaginile sunt utilizate:•pentru informațiile faptice pe care le conțin;• pentru semnificația culturală și sensul simbolic, care se află în spatele conținutului lor.VI. Avantajele analizei calitative

Datele și analiza sunt "întemeiate". descrierile și teoriile pe care o astfel de cerc.le generează sunt "ancorate în realitate".

Acest lucru nu sugerează că ar descrie realitatea într-un anumit sens simplist, ca și cum realit. socială ar fi fost "acolo”

Există o bogăție a datelor. Studiul aprofundat al zonelor relativ concentrate, tendința spre cercetare la scară mică și generarea"descrierilor groase" înseamnă că cercetarea calitativă e bine cotată în ceea ce privește modul în care se ocupă de situațiile sociale complexe. Este mai în măsură să se ocupe de complexitatea unei situații și de a face dreptate subtilităților vieții sociale.

Există o toleranță la ambiguitate și contradicții. În măsura în care existența socială implică incertitudine, descrieri ale existenței ar trebui să fie capabile de a tolera ambiguități și contradicții, iar cercetarea calitativă este mai în măsură să facă acest lucru decât cercetarea cantitativă.

VII. Există perspectiva explicațiilor alternative. Analiza calitativă, pentru că se bazează pe abilitățile de interpretare ale cercetătorului, deschide posibilitatea existenței a mai mult de o explicație valabilă.

DEZAVANTAJELE ANALIZEI CALITATIVE Datele pot fi mai puțin reprezentative. Devine mai dificil de stabilit în ce măsură

rezultatele din studiul unui număr mic de cazuri poate fi asimilat altor instanțe similare. Interpretarea este legată de "sinele"/filtrul cercetătorului. Cercetarea calitativă

recunoaște mai deschis propria identitate a cercetătorului, formarea și credințele sa au un rol major în colectarea și analiza datelor. Cercetarea este "auto-conștientă". pleacă de la premisa de bază - rezultatele sunt mai degraba o creație a cercetătorului, decât o descoperire de fapt.

Există posibilitatea de a decontextualiza sensul. În procesul de codificare și clasificare a notelor de teren, textelor sau transcrierilor există posibilitatea prin cuvintele să fie scoase literalmente din context natural.

Există pericolul de a simplifica explicația. În încercarea de a identifica teme și a dezvolta generalizări, cercetătorul se poate simți presat să subestimeze, eventual să desconsidere, date care "nu se potrivesc". Fenomenele sociale sunt complexe, iar analiza datelor calitative trebuie să recunoască acest lucru și să evite încercările de a simplifica prea mult lucrurile.

REVIZUIREA LITERATURII ( CURS 9) bazele t e oretice de care trebuie să fiți conștienți că aveți nevoie atunci când dorinți să

întreprindeți propria revizuire. A revizui = reprezintă acțiunea de a revedea, a cerceta din nou; a reexamina, a controla pentru

a modifica cevaCE ESTE ȘI CE NU ESTE O REVIZUIRE A LITERATURII!Ce Nu este:

12

NU este doar o lungă listă de proiecte de cercetare sau de articole științifice: "Autorul X a spus acest lucru, autorul Y a spus acest lucru, iar atunci autorul Z a spus ....“ A începe paragraful cu numele unui autor, desemnează un aspect destul de rău asupra calității analizei literaturii.

NU este doar o oportunitate pentru tine de a arăta cititorilor cât de mult ai înclus în analiza literaturii din tot ceea ce ai descoperit. Este nevoie de o viziune selectivă, critică și comprehensivă asupra domeniului tău.

NU este o lucrare de cercetare. O lucrare de cercetare are menirea de a avansa un argument. O retrospectivă în literatura de specilitatea nu are într-adevăr un argument, deși o revizuire a literaturii poate să apară într-o lucrare de cercetare. A se vedea introducerile din articolele științifice!

De ce este importantă revizuirea literaturii?Revizuirile literaturii sunt importante deoarece încearcă să rezume literatura care este valabilă asupra oricărui subiect, dar totodată și să prezinte o analiză asupra acesteia, astfel încât cititorul să nu fie nevoit să acceseze fiecare sursă inclusă în recenzie. Acest lucru este important deoarece există o cantitate tot mai mare de surse disponibile care nu pot aștepta pentru a fi citite și asimilate. SCOPURILE REVIZUIRILOR Să demonstreze familiaritatea cu subiectul cercetării. Astfel, o bună revizuire va informa

cititorul asupra faptului că cercetătorul este competent să efectueze cercetări în acea zonă de interes.

Să ofere informați asupra principalelor contepte și teorii din cadrul procesului cercetării. Este important să adoptați o teorie adecvată deoarece aceasta vă oferă posibilitatea de a avea un cadrul teoretic în să explicați propriile descoperiri. Deasemenea, conceptele sunt importante deoarece alții pot să descopere sau să înțeleagă descoperirile dumneavostară. Literatura vă va ajuta în a obține o înțelegere clară și o definire a conceptelor corespunzătoare, și în același timp, oferă o indicație asupra faptului cum au fost acestea utilizate în studii anterioare.

Să focalizeze asupra problemei cercetării. Una din marile probleme cu care vă veți putea confrunta este aceea că nu veți putea finaliza cercetarea deoarece nu ați delimitat problema cercetării suficient de bine. Pentru a putea evita acest lucru, este indicat să citiți cum au procedat alți cercetători în studile anterioare pentru a cunoaște tipurile de întrebări ce au fost abordate, astfel veți putea să vă concentrați mai mult asupra propriei probleme de cercetare.

Să dezvolte o ipoteză. Ipoteza propriei cercetări este rezultatul prezis al studiului bazat pe un argument logic sau pe evidențe.

Să identifice metod+ metode ce au fost utilizate cu succes în studii precedente. Să asigure identificarea tuturor variabilelor relevante. O cercetare amănunțită a literaturii

ar trebui să identifice toate variabilele moderatoare, care pot avea o influență asupra programului de cercetare. Variabila moderatoare este cea care intervine în relația dintre VI și VD și care poate afecta direcția sau intensitatea relației dintre VI

Să pemită compararea propriilor rezultate cu rezultate din alte studii similare.Criterii pe baza cărora se poate face evaluarea literaturiiCare este sursa? Este un jurnal care analizează articolele utilizând procesul peer-review? Deoarece un articol evaluat în sistemul peer-reviewe ar trebui să fie mai credibil decât o revistă de comerț.

Cine sunt autorii ? Sunt ei recunoscuți în domeniu? Ce alte studii au mai publicat? Care este calificarea lor în a scrie în domeniu o carte sau articol?

a Când a fost publicat articolu l ? Este un articol recent publicat sau a fost înlocuit de alte cercetării?

Utilizează-ți propriile cunoștințe, cât crezi că este de bun articolulSfaturi asupra scrierii unei revizuirii a literaturii

Acomodează-te cu subiectul înainte de a scrie! Construiește-ți bibliografia cât mai repede posibil - identifică și accesează sursele cheie de

care vei avea nevoie cât mai repede posibil!

13

Acordă-ți mai mult timp pentru a face o revizuire a literaturii! Lucrează pe un plan inițial, dar fi pregătit și să îl dezvolți în structură! Fii selectiv - include literatura relevantă în cercetarea ta și petrece mai mult timp asupra

articolelor calitative sau importante. Extrage imformațiile relevante din fiecare studiu pe care îl folosești. Nu petrece timp

îndelungat încercând să descrii artoclele în întregime.CE ESTE O REVIZUIRE SISTEMATICĂ? ( curs 10)

au înlocuit din ce în ce mai mult revizuirile narative tradiționale și comentariile experților ca o modalitate de a rezuma rezultatele cercetărilor.

trebuie efectuate în conformitate cu un protocol predefinit care stabilește domeniul de aplicare al revizuirii sistematice și detalii cu privire la metodologia care trebuie utilizată pe tot parcursul revizuirii.

SCOPUL REVIUIRILOR- de a adopta o abordare științifică pentru identificarea și consolidarea tuturor dovezilor/rezultatelor disponibile referitoare la o întrebare de cercetare specifică și pentru a minimiza părtinirea anumitor studii.Revizuirile sistematice de înaltă calitate, caută să:

să identifice toate dovezile publicate și nepublicate relevante, să selecteze studii sau rapoarte de includere, să evalueze calitățile fiecărui studiu sau raport, să sintetizeze rezultatele studiilor individuale într-un mod imparțial, interpreteze rezultatele și sa ofere o sinteză echilibrată și imparțială a constatărilor cu atenția

cuvenită asupra oricăror defecte în dovezi/rezultate .De ce sunt necesare revizuirile sistematice?Explozia publicațiilor medicale, asistența medicală și îngrijirea medicală în a doua jumătate a secolului 20 face ca actualizarea evidențelor (în ceea ce priveste rezultatele cercetărilor primare) să fie o preocupare imposibil de atins. Exista provocarea formării și menținerii abilităților de a folosi o mare varietate de medii electronice care permit accesul la cantități mari de informații. medici, asistente medicale, terapeuți, manageri din domeniul sănătatii, factorii de decizie politică și consumatorii de informații au nevoie de informații de bună calitate privind eficiența, însemnătatea, fezabilitatea și oportunitatea unui număr mare de intervenții de asistență medicală; nu doar una sau două.Revizuirile sistematice sunt necesare pentru a analiza, atât d.p.d.v. clinic cât și al raportului cost-eficacitate, o intervenție sau medicament. Din ce în ce mai mult, revizuirile sunt necesare pentru a stabili dacă o intervenție sau o activitate este fezabilă, dacă este necesar (etic sau cultural) sau dacă se referă la rezultate bazate pe dovezi.Procesul de revizuire sistematicaI. Definirea unei întrebări adecvate în domeniul asistenței medicale- necesită formularea clară a obiectivelor de reexaminare a intervenției sau fenomenelor de interes, grupurilor și subgrupurilor de pacienți relevante,tipurilor de probe sau studii care vor răspunde la întrebare, precum și a rezultatelor adecvate. I. Studiul literaturii de specialitate. - este studiată literatura de specialitate publicată și nepublicată, pentru a găsi studiile necesare referitoare la o intervenție sau o activitate (pe pacienții potriviți, raportând rezultatele corecte și așa mai departe). Pentru o evaluare imparțială, această căutare trebuie să încerce să acopere toată literatura de specialitate (nu doar MEDLINE în care, de obicei, se găsesc mai puțin de jumătate din toate studiile), inclusiv sursele în altă limbă decât engleza.II. Studiul literaturii de specialitate. În această etapă este studiată literatura de specialitate publicată și nepublicată, pentru a găsi studiile necesare referitoare la o intervenție sau o activitate.Pentru o evaluare imparțială, această căutare trebuie să încerce să acopere toată literatura de specialitate inclusiv sursele în altă limbă decât engleza.

14

III. Etapa evaluării studiilor. Odată ce au fost identificate toate studiile posibile, acestea ar trebui să fie evaluate în următoarele moduri:• Fiecare studiu trebuie să fie evaluat pentru eligibilitate pe baza unor criterii de includere.• După o etapă de selecție, studiile rămase sunt evaluate pentru calitatea metodologică cu ajutorul unui cadru critic de evaluare. Studiile de proastă calitate sunt excluse, dar sunt de obicei discutate în raportul de reexaminare.• Din studiile clinice rămase, constatările raportate sunt extrase pe un formular de extragere de date. Unele studii vor fi excluse chiar și în acest stadiu tardiv. Astfel, este creată o listă de studii incluse.• Evaluarea ar trebui să fie în mod ideal efectuată de către doi recenzori independenți.IV. Combinarea rezultatelor. Constatările din studiile individuale trebuie să fie apoi agregate pentru a produce o "concluzie" asupra eficienței, fezabilității, oportunității și pertinenței intervenției clinice sau a activității care a fost cercetată. V. Plasarea constatărilor în context. Rezultatele includerii studiilor în revizuire trebuie apoi să fie discutate pentru a le pune în context. Acest lucru va aborda aspecte cum ar fi calitatea și eterogenitatea studiilor incluse, impactul asupra cercetării, precum și aplicabilitatea rezultatelor. Cinci pași în realizarea unei revizuiri sistematice

1. Formularea unor intrebari cheie pentru revizuire2. Identificarea studiilor relevante3. Evaluarea calitatilor studiilor4. Examinarea dovezilor5. Interpretarea rezultatelor.

ETICA SI DEONTOLOGIE IN CERCETAREA STIINTIFICA ( CURS 11)Etica (din greacă ἦθος ēthos = datină, obicei) este una din principalele ramuri ale filosofiei și poate fi numită știința realității morale; ea se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm?DEONTOLOGiE = doctrină privitoare la normele de conduită și la obligațiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale

= etică profesională. = compartiment al eticii care se ocupă cu studiul normelor și obligațiilor specifice unei activități profesionale. ◊ Deontologie medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavii lor; etică medicală. Ansamblu al normelor de conduită și de obligațiuni pe care trebuie să le respecte un medic. ETICA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICELEGE nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduita in cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si inovare ART. 1 (1) Etica in activitatile de cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si de inovare, denumite in continuare activitati de cercetare-dezvoltare, se bazeaza pe un ansamblu de principii morale si de proceduri destinate respectarii acestora. (2) Principiile morale si procedurile destinate respectarii acestora sunt cele reunite in Codul de etica si deontologie profesionala al personalului de cercetare-dezvoltare, elaborat de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare. (3) Respectarea acestor principii morale determina buna conduita in activitatea de cercetare-dezvoltare. ART. 2 (1) Activitatea de cercetare-dezvoltare trebuie sa se desfasoare in respect fata de fiinta si demnitatea umana, precum si fata de suferinta animalelor, care trebuie prevenita sau redusa la minimum. (2) Buna conduita in cercetare-dezvoltare trebuie sa se desfasoare cu ocrotirea si

15

refacerea mediului natural si a echilibrului ecologic, asigurandu-se protectia acestora fata de eventualele agresiuni produse de stiinta si tehnologie. (3) Buna conduita in cercetare-dezvoltare exclude: a) ascunderea sau inlaturarea rezultatelor nedorite; b) confectionarea de rezultate; c) inlocuirea rezultatelor cu date fictive; d) interpretarea deliberat distorsionata a rezultatelor si deformarea concluziilor; e) plagierea rezultatelor sau a publicatiilor altor autori; f) prezentarea deliberat deformata a rezultatelor altor cercetatori; g) neatribuirea corecta a paternitatii unei lucrari; h) introducerea de informatii false in solicitarile de granturi sau de finantare; i) nedezvaluirea conflictelor de interese; j) deturnarea fondurilor de cercetare; k) neinregistrarea si/sau nestocarea rezultatelor, precum si inregistrarea si/sau stocarea eronata a rezultatelor; l) lipsa de informare a echipei de cercetare, inaintea inceperii proiectului, cu privire la: drepturi salariale, raspunderi, coautorat, drepturi asupra rezultatelor cercetarilor, surse de finantare si asocieri; m) lipsa de obiectivitate in evaluari si nerespectarea conditiilor de confidentialitate; n) publicarea sau finantarea repetata a acelorasi rezultate ca elemente de noutate stiintifica. ART. 4 In sensul prezentei legi, urmatorii termeni sunt definiti astfel: a) frauda in stiinta - actiunea deliberata de confectionare, falsificare, plagiere sau instrainare ilicita a rezultatelor cercetarii stiintifice; b) confectionarea de date - inregistrarea si prezentarea unor date din imaginatie, care nu sunt obtinute prin metodele de lucru folosite in cercetare; c) falsificare - masluirea materialelor de cercetare, a echipamentelor, proceselor sau rezultatelor; omiterea unor date sau rezultate de natura a deforma rezultatele cercetarii; d) plagiat - insusirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obtinute, prezentandu-le drept creatie personala; e) conflict de interese - situatia de incompatibilitate in care se afla o persoana care are un interes personal ce influenteaza impartialitatea si obiectivitatea activitatilor sale in evaluarea, monitorizarea, realizarea si raportarea activitatilor de cercetare-dezvoltare; interesul personal include orice avantaj pentru persoana in cauza, sotul/sotia, rude ori afini, pana la gradul al patrulea inclusiv, sau pentru institutia din care face parte. ÎNAINTE DE TOATE: SĂ NU PLAGIEZI ! Așa cum susțin mulți autori, "Evitați plagitul!" este mai mult decât un sfat, este o poruncă. A plagia înseamnă a fura. Și furtul se pedepsește!!.

Plagiatul- “operă literară, artistică sau ştiinţifică a altcuiva, însuşită (integral sau parţial) şi prezentată drept creaţie personală”.

In SUA:plagiat se consideră utilizarea repetată a mai mult de 8 cuvinte, fără precizarea sursei originale, considerând că în acest fel, lucrarea plagiată este prezentată ca o lucrare originală.

Conform legii nr.206/2004, plagiatul este definit ca fiind “expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, , rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale unor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale”. Tipurile de plagiatDupă intenție:

Intenționat - atunci când se constată un plagiat în primă instanță se consideră că este intenționat. Necun. legislației cu privire la drepturile de autor sau buna conduită în cerc. științifică nu constituie un criteriu pentru neintenționalitate.

16

Neintenționat – preluarea se face din memorie, fără ca să existe intenția de a nu recunoaște drepturile de autor. Un caz ce poate fi considerat plagiat neinteționat este cel în care studenții au învățat pe de rost fragmente din cartea profesorului și le expun în scris în timpul examenului.

După materialul plagiat: Text Imagini, tabele, grafice. ATENȚIE!! Plagiat înseamnă preluarea imaginilor, tabelelor fără a

le cita sau chiar dacă sunt citate, dar nu există acordul de a fi distribuite, CHIAR DACĂ ele au fost parțial modificate. Modificarea lor înseamnă producerea de opere derivate. Atât originalele cât și realizarea operelor derivate NU pot fi publicate fără acordul scris al autorilor originali.

După cine plagiază: hetero-plagiat - redarea unor informații ale altor persoane fără a le cita; auto-plagiat - redarea unor info. anterior public de autor, fără a cita sursa

După forma plagiatului: Copierea construcțiilor lexicale ale unei alte persoane (plagiat de text). Este plagiat

indiferent dacă se citează sau nu autorul original. O formă mai atenuată este cea în care se preiau fragmente mici din textele altor autori care se combină între ele (plagiat în mozaic).

Plagiatul de idei- prezentarea unor argumente ale unei alte persoane ca fiind ale tale sau preluarea argumentașiilor logice ale unei alte persoane fără a o cita.

Parafrazarea lucrărilor unei alte persoane fără a le cita. Parafrazarea prea apropiată de original, chiar dacă este citată. Exemple:

Utilizarea unor sinonime, cu păstrarea constr. lexicale a frazei originale, Schimbarea ordinii unor propoziții sau fraze între ele, Realizarea de fraze care spun același lucru cu ce a spus autorul original și care au

aceeași sintaxă cu fraza orig., chiar dacă se modif. unele cuvinte.SEVERITATEA PLAGIATULUISEVER

Utilizarea inadecvată a formulărilor unor terți în mai mult de 10% din lucrare (nu neapărat consecutiv)

Mai mult de 75% din lucrare este în mod evident luată de altundeva, deși nu s-au descoperit sursele

MODERAT: Utilizarea inadecvată a formulărilor unor terți în mai mult de 5% din lucrare (nu

neapărat consecutiv) Mai mult de 50% din lucrare este în mod evident luată de altundeva, deși nu s-au

descoperit surseleUSOR:

• Utilizarea inadecvată a formulărilor unor terți în sub 5% din lucrare • Mai mult de 25% din lucrare este în mod evident luată de altundeva, deși nu s-au descoperit

surseleMAJOR:

• Utilizarea neuatorizată a datelor unei alte persoane• Resubmisia completă a lucrării unui terț în nume propriu • Copierea aproape cuvânt cu cuvânt a mai mult de 100 de cuvinte din materialul original fără

citarea sursei,• Utilizarea neautorizată a structurii, argumentației unui alt sutor/grup dacă aceasta este utlizată

într-o altă lucrare și există dovezi că autorii noii lucrări nu au dezvoltat respectiva structură, argumentație sau ipoteză independent

MINOR:• Copierea cuvânt cu cuvânt a sub 100 de cuvinte, fără indicarea faptului că ele sunt preluate

dintr-o altă lucrare sau fără citarea lucrării originale, cu excepția situațiilor în care textul este înalt standardizat.

17

• Cipoerea ușor modificată a unui text mai mare de 100 de cuvinte din altă lucrare, independent dacă acea lucrare a fost sau nu citată

Principalele motive pentru care se plagiază1. Autorii din țările colectiviste, în care nu există o cultură extrem de dezvoltată a drepturilor

individuale consideră nenecesar să acorde credit autorilor,2. Faptul că ideile pot să aparțină unei anumite persoane nu este un concept recunoscut în toate

țările,3. Învățarea bazată pe memorare, ceea ce face ca studenții să nu considere că citările mai sunt

necesare,4. Autorii consideră că, dacă un lucru este general acceptat, cel care a generat ideea nu mai este

important. Faptul că cineva a realizat o sistematizare, că a adunat niște informații și le-a pus într-o anumită formă, face ca acea creație să fie originală. Astfel, în momentul în care nu îl cităm pe acel autor, se consideră plagiat.

5. . Un fragment literar sau științific a intrat în domeniul public Încetarea drepturilor de copyright se referă doar la cele patrimoniale nu și la cele morale. Dacă voi scrie o carte despre etica virtuților și voi prelua și discuta fragmente din Aristotel, sunt obligat că citez lucrarea lui Aristotel de unde am preluat respectivele fragmente.

6. Memorarea unor fragmente urmată de reproducerea lor.7. plagiatul unui fragment mic este ecceptabil. De exemplu, un studiu realizat de unii

cercetători a arătat că a copia unul sau mai multe paragrafe este considerat plagiat de majoritatea studenților, dar procentul este mai mic în cadrul studenților asiatici (60%) decât al celor englezi (75%) sau greci (93%).

8. 8. Citarea autorilor originali ar face lucrarea mai puțin valoroasă. Acest motiv este evident fals, citarea aducând avantaje numeroase pe lângă faptul că respectă paternitatea ideii originale.

6 motive principale pentru care se recomandă recun. paternității ideilor unui terț.a. Identificarea originii unei idei. Citarea permite localizarea și plasarea ideii și argumentației

în contextul istoric, cultural, social, geografic. b. Realizarea de interconexiuni între diferite idei. Autori diferiți pot avea idei divergente

despre un anumit subiect. Utilizând comparativ ideilei lor putem mai ușor argumenta ipotezele noastre.

c. Accentuarea opiniilor proprii. Faptul că alți autori au idei divergente de ale noastre nu înseamnă neapărat că ele sunt mai bune. O prezentare compartivă ne poate scoate mai bine în evidență propriile idei.

d. Validarea argumentelor. În momentul în care ipoteza de lucru poate fi argumentată cu referințe de la personalități din domeniu este evident că ele sunt privite cu mai multă atenție de alți cercetători.

e. Diseminarea informațiilor. În momentul în care noi vom cita o altă lucrarea, cel ce o va citi va putea identifica și analiza și textul original, din care am preluat, ușurându-i semnificativ munca, mai ales dacă ceea ce îl interesează nu este preluat exhaustiv de către noi.

f. Aprecierea celor ce au dezvoltat ideea originală.

Pentru a evita plagiatul involuntar trebuie să să închidem între ghilimele orice text care aparține altora, să menționăm numele, titlul lucrării, locul de apariție, editura, anul, pagina, să fim atenți la distincția dintre cunoștințele comune, care au intrat în patrimoniul științei, și

din sfera dreptului de proprietate intelectuală, să reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, menționând corect autorul și

opera care ne-au inspirat, să prescurtăm textul original, exprimând într-o manieră proprie ideile de bază din opera

citată,

18

să învățăm să luăm notițe inteligente, nu copiind propoziții și fraze din prelegerile profesorilor,

să ne obișnuim să lucrăm cu fișe de lectură, în care să sintetizăm ideile autorilor, nu doar să le reproducem între ghilimele.

Principiile eticii medicale în cercetarea pe subiecţii umaniSunt recunoscute patru principii ale cercetării medicale pe subiecți umani în care se regăsesc toate valorile şi normele etice valabile:

1. Principiul interesului şi beneficiului în cercetare - se referă la maximizarea beneficiilor și reducerea riscurilor. Cercetarea va trebui să aducă beneficii populaţiei în ansamblul ei, beneficii care trebuie raportate la riscurile la care subiecţii pot fi expuşi.

2. Principiul inocuităţii 1 cercetării se referă la punerea în balanţă a beneficiului şi a riscului (raportul risc-beneficiu) și la definirea clară a riscurilor care pot fi:

riscuri fizice datorate unui test, unui nou medicament, etc;• riscuri de ordin psihologic (pierderea intimităţii, stress);• riscuri consecutive unor constrângeri mai ales legate de prelevări de produse patologice

Riscul maxim trebuie să fie cel puţin echivalent cu cel la care sunt expuşi în mod obişnuit pacienţii în cursul practicii medicale.

3. Principiul respectării persoanei. Subiectul implicat într-o cercetare medicală, trebuie considerat un colaborator liber. În protocol trebuie precizate procedurile care se vor aplica pentru a asigura intimitatea persoanei şi confidenţialitatea datelor, atât în timpul culegerii cât şi după obţinerea lor. Caracterul privat al datelor şi confidenţialitatea lor se impun şi mai mult în situaţiile în care obţinerea datelor poate avea unele consecinţe.

măsurile de securitate privind confidenţialitatea, măsuri care privesc: anonimatul, accesul limitat la date, imposibilitatea identificării subiecţilor în situaţia publicării rezultatelor.

Dacă participanţii la studiu sunt recrutaţi dintr-o instituţie medicală, trebuie accentuat faptul că, participarea sau refuzul participării nu sunt condiţionate de îngrijirea medicală prezentă sau viitoare.

4. Principiul echității, repartiția corectă și onestă atât a beneficiilor cât și a riscurilor. Toate studiile medicale efectuate pe subiecţi umani trebuie să înceapă cu un consimţământ informat (CI), care are scopul de a proteja drepturile participanţilor la studiu, de aceea CI trebuie să conţină informaţii despre studiul respectiv, cele mai importante aspecte care trebuie menţionate sunt:

obiectivele studiului ce se va întâmpla în timpul studiului beneficiile şi riscurile potenţiale ale pacienţilor voluntariatul dreptul de a se retrage din studiu în orice moment, sau de a nu răspunde la întrebări fără ca

refuzul să împieteze accesul persoanei la serviciile medicale la care are dreptul respectarea confidenţialităţii datelor, atât în perioada de culegere, cât şi ulterior dreptul participantului la studiu de a pune întrebări pe parcursul studiului, de a-şi exprima

eventual dezacordul cu unele probleme.

19