1

1. Problematici metodologice

Omul este fiinŃa care în viaŃa de relaŃie depinde în mod esenŃial de ceilalŃi şi în

virtutea acestui fapt formarea, fiabilitatea şi vocaŃia sa nu pot fi explicate în afara

acestui aspect. Individul se formează şi îşi dezvoltă personalitatea în cadrul unui

proces continuu de asimilare a experienŃei sociale într-o diversitate nelimitată de

conŃinuturi şi forme. ÎnŃelegerea poziŃiei sale în diferite situaŃii şi a adecvării

răspunsurilor sale, înseamnă surprinderea modului în care se prelucrează informaŃiile

furnizate de mediul înconjurător. Perceperea celuilalt e mult mai bogată în conŃinut şi

încărcătură afectivă. Imaginea noastră despre celălalt nu poate corespunde decât

parŃial realităŃii. Caracterul interactiv al percepŃiei altei persoane este o sursă de

distorsiune, iar în relaŃiile de interacŃiune cu semenii sunt antrenate conjunctural

componentele naturii psihosociale ce pot fi exprimate în situaŃia respectivă. Analizat

în totalitatea sa ca fiinŃă psihosocială omul nu va putea fi înŃeles decât prin abordări în

multiple planuri (cu tehnici variate şi complexe de examinare).

În realizarea obiectivelor ştiinŃifice ale psihologiei metodele la care apelează

deŃin un loc important. În ultimul timp se urmăreşte o explicaŃie cât mai riguroasă şi

mai exactă a cunoaşterii şi descoperirii ştiinŃifice ceea ce a condus la formarea,

transformarea şi perfecŃionarea continuă a metodei ştiinŃifice.

2. Delimitarea conceptuală

2

În orice demers ştiinŃific, cercetătorul direcŃionează cercetarea prin prisma

principiilor teoretice şi ştiinŃifice de la care porneşte, al căror adept este. Fiecare

şcoală sau orientare îşi are propria metodologie de cercetare. Răspunsurile la toate

aceste întrebări deschid drumul către noi probleme: ce se întâmplă; ce semnifică, care

sunt determinanŃii funcŃionali ai comportamentelor etc. În unele concepŃii

metodologice este considerată identică cu modelul de cercetare dintr-un studiu

incluzând informaŃiile şi metodele utilizate pentru verificarea ipotezelor propuse

generând confuzie deoarece pot exista tot atâtea metodologii câte proiecte de

cercetare există. Pe de altă parte metodologia este construită pe baza principiilor

teoretice, oferind un ghid de cercetare, astfel încât ea rezultă din teorie şi nu din

modelul ce cercetare. Culegerea datelor s-a perfecŃionat în ultimul timp cu ajutorul

tehnicii. Mărimea şi natura unităŃilor alese poate fi variabilă în funcŃie de scopurile

urmărite. Alegerea cercetătorului şi practicianului a unor metode de investigaŃie este

condiŃionată de: fidelitatea procedeului – două persoane abordând aceeaşi temă prin

aceleaşi metode trebuie să ajungă la rezultate similare, precum şi de economia

procedeului – interesul obŃinerii rezultatului să fie în raport cu eforturile angajate.

Metoda nu este numai un simplu instrument de obŃinere a unor date ci şi un demers

logic ce deschide calea cunoaşterii. Metoda de cercetare reprezintă modul specific de

investigare al realităŃii şi scopul cunoaşterii şi transformării ei, având un caracter

instrumental de intervenŃie, de informare, interpretare şi acŃiune. B.D.Shmith

caracterizează metoda ştiinŃifică: ca fiind sistematică, formală şi obiectivă urmărind

seturi de reguli prin care se menŃine formalitatea ştiinŃifică; este precisă pentru că

măsoară cu atenŃie observaŃiile, conducând la reproductibilitate ceea ce îi conferă

acurateŃe şi sens.Metoda se conturează din permanentele întrebări – provocări ale unei

cercetări ştiinŃifice, în care se găseşte „amprenta” personalităŃii cercetătorului. Ea

contribuie la descoperirea ştiinŃifică prin demonstrare. Metodele în cursul evoluŃiei

ştiinŃei s-au clasificat în funcŃie de perioadele de timp necesare în cercetarea unei

metode: transversale – care se doresc descoperitoare între aspecte fenomene la un

moment dat şi metode longitudinale – desfăşurate pe perioade lungi de timp (folosite

3

în studiul de caz, biografia). Metodele în ştiinŃele sociale şi comportamentele în

funcŃie de numărul unităŃilor sociale luate în studiu pot fi: metode statistice (anchete

socio-demografice, sondaje de opinie etc.) şi metode cazuistice – constituind studiul

integral al câtorva unităŃi (biografia, studiul de caz) (Chelcea 1995).

Tehnica de cercetare se referă la operaŃiunile concrete de colectare a

informaŃiilor cu ajutorul unei metode. Procedeul constituie maniera de utilizare a

instrumentelor de investigare. Nu s-a realizat un acord unanim în ceea ce priveşte

utilizarea de „tehnică”, „metodă”, „proceduri”, deoarece o metodă poate fi utilizată ca

tehnică sau procedură (ex. chestionarul – metodă de cercetare poate fi inclus ca

tehnică de culegere a datelor în ancheta sociologică).

3. Teoria şi paradigma – cadru de referinŃă

Teoria ştiinŃifică este deci indispensabilul ferment al progresului cunoaşterii

chiar în măsura în care ea este pusă în discuŃie. „De fiecare dată când încercăm să

dăm soluŃia unei probleme, spunea Popper, ar trebui să încercăm mai degrabă să o

depăşim decât să o apăram”. Teoria devine un obstacol în calea acestui progres atunci

când cercetările pe care ea le suscită nu vizează decât să o perpetueze. Asupra acestui

aspect insista Kuhn în noŃiunea de paradigmă. Thomas Kuhn (născut în 1922), istoric

şi filozof al ştiinŃei, îşi datorează notorietatea, în afara cercului său de specialişti în

istoria ştiinŃei, lucrării referitoare la Structura revoluŃiilor ştiinŃifice în care dezvoltă

conceptul de paradigmă în dinamica istorică a ştiinŃelor. Îndepărtându-se de teoriile

evoluŃioniste ale lui Popper, el propune o viziune mult mai haotică. O paradigmă este

o concepŃie dominantă într-un câmp al cunoaşterii, fizica de exemplu, căreia i se

raliază comunitatea ştiinŃifică la un moment dat. Ea este, evident, alcătuită dintr-un

ansamblu coerent de fapte şi interpretări teoretice, consolidat prin factori

extraştiinŃifici şi, mai ales, cei ce sunt de resortul sociologiei ştiinŃei - instalarea în

posturi cheie a savanŃilor aderând la paradigma în cauză, finanŃare privilegiată a

cercetării etc. Mecanica newtoniană a fost timp îndelungat paradigma fizicii, pînă la

prăbuşirea sa spre sfîrsitul secolului al XIX-lea provocată de noile concepŃii în

4

termodinamică şi de teoria relativităŃii. Paradigmele nu se transformă spontan, pentru

Kuhn, în paradigme modificate sau diferite, aşa cum se succed speciile unele altora în

procesul evoluŃiei. Ele sunt, ca să spunem aşa, răsturnate, aşa cum sunt răsturnate

guvernele în timpul revoluŃiilor, de opera oamenilor de ştiinŃa marginalizaŃi, adesea

continuă o perioadă fără sprijinul comunităŃii ştiinŃifice, uneori respinsă de ea. Luată

literă cu literă, teza lui Kuhn nu explică creşterea cumulativă a cunoştinŃelor

ştiinŃifice. Totuşi, ea a sedus specialiştii din domeniul ştiinŃelor umane şi al

psihologiei, care s-au recunoscut în această descriere a propriului progres, în care şi

astăzi încă oamenii de ştiinŃă se identifică puternic cu. modelul teoretic la care ei au

aderat. Întâlnim frecvent noŃiunea de paradigmă în legătura cu revoluŃia behavioristă

sau cu revoluŃia cognitivistă. (Richelle, M. şi Parot, F., 1995, p. 190)

Conform definiŃiei date de T.S.Kuhn (1962) în „The Structure of Scientific

Revolutions” paradigma constituie ansamblul elementelor epistemiologice, teoretice,

conceptuale, ce servesc drept cadru de referinŃă comunităŃii cercetătorilor dintr-o

anumită ramură ştiinŃifică. Constituie un mecanism perceptiv şi cognitiv de selectare,

combinare şi recombinare prin care cercetătorul îşi construieşte obiectul ştiinŃific al

cercetării sale.

Paradigma structural-expresivă

În cadrul paradigmei structural-expresive ”obiectul” de studiu îl constituie

acea organizare internă a psihicului exprimată prin personalitatea subiectului.

În cadrul acestei paradigme psihicul constituie un modelator în exprimările

subiectului iar comportamentul şi exprimarea verbală ale acestuia îşi au originea în

organizarea internă a psihicului, concepŃiei preluată din psihanaliză.

Sistemul cel mai profund al unui individ în care se regăsesc dorinŃele,

motivaŃiile sau valorile fundamentale formează logica profundă ce serveşte drept grilă

de percepere determinând atitudini profunde ce declanşează predispoziŃii pentru

„lucrurile din lume”. Atitudinile determină acŃiunile subiectului, comportamentul său

după care vin opiniile ca expresie a dorinŃelor şi valorilor sale.

Se poate deduce că sensul comportamentului trebuie interpretat.

5

Paradigma formal-tranzacŃională – surprinde formele comunicării devenind în

mare măsură exterioară. Sunt puse în evidenŃă modalităŃi de conlucrare a stării

raŃionale afectivă şi normativă. Subiectul apelează la situaŃii analogice cu scopul de a

ajunge la un nivel al tranzacŃiilor în diferite forme. Atitudinile subiectului pot trece

prin cele trei nivele: la primul nivel atitudini şi paralimbaje rigidizate datorate

efectelor educaŃiei părinŃilor asupra copiilor; al doilea nivel redat de personalitatea

adultului ce îşi Ńine în frâu sentimentele şi al treilea nivel în care sentimentele sunt

lăsate să răzbată la exterior în toate stările psihologice.

Este un model al unei concepŃii relaŃionale depăşind modelul psihoanalitic

freudian subiectul apelează şi la situaŃii analogice, cu scopul de a ajunge la un nivel al

tranzacŃiilor în diferite forme.

Paradigma relaŃional-sistemică – aduce în atenŃie relaŃia dintre indivizi.

Conform studiilor lui G.H.Mead. Eul nu există decât prin şi în interacŃiunile sociale în

care procesul căutării, prin natura sa este interacŃionist.

Paradigma fenomenologică şi praxeologică conduce la explicitarea

semnificaŃiilor exprimate de subiecŃi, cercetarea recurgând la metode de analiză

fenomenologică comprehensivă şi etnometodologică. Descrierea fenomenologică este

cauza investigării sistematice a subiectivităŃii şi conŃinuturilor conştiinŃei prin care se

urmăreşte sesizarea sensului subiectiv şi intersubiectiv, pornind de la corelarea

instituŃiilor altor indivizi cu propria noastră experienŃă ca trăire empatică (A.

Mucchielli).

În analiza interacŃiunii umane se recurge şi la un set de mize ale interacŃiunilor

interpersonale: miza informativă ca primă modalitate de existenŃă (transmiterea de

informaŃii) miza de poziŃionare legată de existenŃa socială; miza de mobilizare (ca

tentativă de influenŃare a celuilalt); miza relaŃională (relaŃia umană trece de la esenŃă

la existenŃă); miza normativă (se constituie ansamblul normelor ce vor fi activate în

interacŃiunile viitoare).

6

Paradigma după alŃi cercetători poate fi grupată în: paradigma pozitiviste, care

stau la baza interpretării pozitiviste şi paradigme care stau la baza interpretării

comprehensive.

AlŃi cercetători clasifică paradigmele în alte trei categorii:

- pozitiviste, ce-şi au locul de bază în cadrul studiilor pozitiviste şi

neopozitiviste;

- interpretative – incluzând o teorie ale ştiinŃelor sociale: etnometodologică,

psihanaliza, sociolingvistica, etnografia etc.;

- critice

Bibliografie:

Mucchielli, A., (2002) – Arta de a influenŃa, Ed. Polirom, Iaşi.

Richelle, M., Parot, F., (1995) – Introducere în psihologie. Istoric şi metode,

Ed. Humanitas, Bucureşti

Radu, I., (1993) – Metodologie psihologică şi analiza datelor, Ed. Sincron,

Cluj-Napoca

Chelcea ,S., (1995)Cercetarea sociologică, Editura Destin ,Deva

7

Istoric

Deşi psihologia devine ştiinŃă abia în sec. al XIX-lea preocupările despre

suflet sunt mult mai vechi şi regăsim studii despre psyche anima, pneuma, la Aristotel

şi Platon.

În concepŃia lui Aristotel gândirea are nevoie are nevoie de imaginaŃie prin

urmare şi de percepŃie. De aceea orice fiinŃă gânditoare trebuie să fie capabilă să

perceapă.

În tratatul Despre suflet, Aristotel defineşte sufletul prin: hrănire, simŃire,

gândire, mişcare, sfătuindu-ne să ne concentrăm asupra diferitelor funcŃii ale

sufletului.

Termenul de psihologie pentru a deveni o ştiinŃă nouă a apărut în 1590 într-o

lucrare a lui Goclenius şi la G.W. Leibnitz în 1666 în lucrarea „De arte

combinatoria”.

În 1732 a apărut „Psihologia empirică” a lui Christian Wolff şi Psihologia

rationalis în 1734 de acelaşi autor. Kant a adoptat termenul în „Critica raŃiunii pure”

(1781).

Ca ştiinŃă psihologică se va contura spre sfârşitul secolului al XIX-lea.

Theodule Ribot delimita aria de pătrundere a psihologiei: „ea nu se va ocupa nici de

suflet, nici de esenŃa sa, căci aceasta este în afara verificării, aparŃine metafizicii”,

declarând că va fi pur experimentală.

Ebbinghaus a spus că psihologia are un trecut lung, dar o istorie scurtă.

8

În 1912 peste două treimi din rândul acelora care predau filosofia la

universităŃi au semnat o declaraŃie unde se cere expres ca nici o catedră de filosofie să

nu mai fie girată de către psihologi.

Subiectele care au devenit curentul curente psihologice au fost elaborate din

efortul disperat de-a se delimita în raport cu celelalte Şcoli.

Psihologia – observă V. Pavelcu – nu este, ci devine.

Fenomene maniaco-depresive se adună peste medie - după Kretschmer – la

tipul picnic iar cele schizofrenice la tipul leptosom. Ernst Haeckel aminteşte că

ontogenia iterează filogenia.

- G. Fechner e ctitorul psihofizicii (1860)

- W. Wundt semnează la Leipzig actul de naştere al psihologiei ştiinŃifice

moderne (1879)

- W. James publică Principiile Psihologiei (1890)

- A. Binet şi T. Simon ridică în atenŃie Scara Metrică a InteligenŃei (1905) pe

care se bazează metoda testelor

- prin introspecŃia experimentală a lui N. Ach şi O. Kulpe se dezvoltă între

1905 şi 1908 Şcoala de la Wurzbur

- V. M. Behterev publică Psihologia Obiectivă (1907)

- La Salzburg are loc primul Congres de Psihanaliză (1908)

- G. Watson pune bazele behaviorismului (psihicul Black-Box) (1913)

- S. Freud - Cristofor Columb al Inconştientului - elaborează în 1915

conceptul de Metapsihologie din nevoia de-a boteza propriul sistem răvăşit de

convingerea în baza căruia realitatea psihică e inaccesibilă prin experiment

- W. Dilthey combate Psihologia Experimentală prin crearea Psihologiei

Comprehensive capabilă să se opună celei cauzale - naturaliste - explicative prin

Filonul descriptiv şi analitic ca matematică a spiritului

- C. Spearman iniŃiază Cercetarea Factorială (1936)

- Psihologia Conduitei sau Cronomneza Spiritului Uman a lui Pierre Janet se

elevează între 1926 şi 1936

9

- Pavlov a descoprit şi teoretizat reflexele condiŃionate, excitaŃia, învăŃarea

prin substituire şi întărire. Watson - explică învăŃarea prin succesiunea de reflexe

condiŃionate de tip pavlovianist

- L.S. Vîgotski elaborează o Psihologie a Dezvoltării Culturale (1930)

- K. Koffka şi M. Wertheimer respectiv W. Kohler - titulari ai Şcolii de la

Berlin - concură la dezvoltarea gestaltismutui între 1929 şi 1935

- Jean Piaget după Al Doilea Război Mondial îşi desăvârşeşte sistemul său de

Psihologie Genetică în Şcoala de la Geneva unde instituie principiul acomodării prin

depăşire

- G. Allport publică Pattern and Growth in Personality în 1963 unde

personalitatea apare ca sistem dinamic şi deschis validat prin diferenŃiere şi integrare

- Psihologia Cibernetică şi Psihologia InformaŃională se dezvoltă după 1960.

- Psihologia Umanistă americană ambasată de C. Rogers şi A. Maslow

respectiv E. Fromm ia amploare din 1955

- Psihologia Cognitivă reprezentată de U. Neisser şi J. Fodor respectiv A.

Marr apare în ultimul deceniu al secolului XX

- A. A Roback crede că viitorul ne rezervă Psihologia Erorilor - Ptaismologia

Psihismul fiind adimensional apare incuantificabil şi de aceea psihologia e o ştiinŃă

neo-canonică. Anul naşterii Psihologiei Experimentale este 1860 când Gustav

Theodor Fechner publică Elemente der Psychophysik ca disciplină ce studiază

relaŃiile cantitative dintre stimulările fizice şi senzaŃii. Pentru ca intensitatea senzaŃiei

să crească în progresie aritmetică e necesar ca excitaŃia să augmenteze în progresie

geometrică. Cei care au fondat psihofizica sunt G. Th. Fechner şi Erast Heinrich

Weber acreditat în descoperirea celulei nervoase respectiv Hermann von Helmholtz -

titularul Teoriei Hieroglifelor compatibilă cu o alta în baza căreia senzaŃiile sunt

determinate de energia proprie a organelor de simŃ - şi Wilhelm Wundt. Corpul şi

spiritul sunt aspecte ale aceleiaşi realităŃi.

Hetmholtz este considerat unul dintre întemeietorii psihometriei prin care se

măsoară viteza influxului nervos (cca 50 m / s) pe baza timpului de reacŃie.

10

Wundt e adevăratul fondator al Psihologiei Experimentale (1879) exersată în

Şcoala de la Leipzig unde s-au format psihologi ca E. B. Titchner şi B. Cattell sau

St. Hall şi O. Kulpe. Psihofizica (organismul - instrument de măsură) este preludiul

Psihologiei Matematice.

Gh. Zapan aduce corecŃii formulei Weber - Fechner pornind de la Teoria

Ionică a ExcitaŃiei pentru extinderea legii şi la datele remise de limitele extreme:

y - k log [ (x + k1) (xo+ k") / (x + k") (xo+ k1) ]

Cum se observă amendamentul Zapan recrutează 3 coeficienŃi biochimici:

x - intensitatea stimulului / y - intensitatea excitaŃiei / k - senzaŃia

W. J. McGill pune în 1925 bazele psihofizicii moderne care se bazează pe

Teoria Deciziei şi Psihologia Cognitivă. Psihofizica Astimulogenă enunŃă

DiferenŃiatorul Semantic al Scărilor Bipolare de Atitudini unde se permite prin

ConotaŃie profilul semantic al cuvântului - Charles Osgood Analiza

Multidimensională emerge din atare circumstanŃe. Epistemologia neoclasică n-a

rejectat interesul pentru Psihofizică.

C. R. Motru relevă dependenŃa între unitatea conştiinŃei şi unitatea energiei

cosmice. Şt. Odobleja crede că unitatea psihicului cu fizicul se susŃine în baza

principiilor liminare. C.G. Jung şi Wolfgang Pauli enunŃă Principiul SincronicităŃii

Eventive ce declară Meeting-ul inetiologic prin CoincidenŃă Semnificativă. Universul

inconştientului nu admite opoziŃia dintre Lume şi Psyche. Materia şi Psyche sunt

aspecte ale uneia şi aceleiaşi realităŃi - Unus Mundus explică structura psihoidă a

Universului.

Eu - constată Jung – sunt obiectul tuturor subiectelor iar în conştiinŃa mea Eu

sunt un subiect care posedă obiectul. David Bohm admite că holo-mişcarea ce

include unitar principiile Fizice - vieŃii - mentalului se consumă într-un ocean de

energie cosmic.

Psihologia de după a II -a ConflagraŃie Mondială

Şcoala de la Bucureşti

11

C. Rădulescu-Motru deschide în 1906 Laboratorul de Psihologie

Experimentală. A relevat legătura proceselor psihice cu cele fiziologice.

M. Ralea fondează AsociaŃia Psihologilor din România. Orgia de idei a permis

o dialectică a naturalului şi artefactului. Animalul se comportă extatic sau instinctiv -

după expresia lui Scheler - faŃă de mediu, în timp ce omul are virtutea de-a se

comporta ascetic în raport cu impulsurile naturii.

Gh. Zapan a fost sedus de fizica teoretică a lui Alberi Einstein pe care l-a

audiat la Berlin (1930).Pornind de la celebra Teorie a RelativităŃii a savantului

german de origine evreu, Gh. Zapan a elaborat şi verificat experimental Teoria

SpaŃiului şi Timpului Psihic (1935). S-a dezvoltat astfel viziunea cosmică asupra

fenomenelor psihice prin Teoria RelativităŃii omonime. Traian Herseni inaugurează

cursul de Psihologie Eclativă.Paul Popescu-Neveanu inventează conceptul Anticipare

OperaŃională. Creativitatea emerge din interacŃiunea aptitudini - atitudini.Mihai Golu

stabileşte principiile psihologiei cibernetice.

Şcoala de la Cluj

F. Şt. Goangă se formează în Laboratorul de Psihologie condus de Wundt -

1908. Al. Roşea iniŃiază cursuri de Psihologia Handicapatului / Psihologia Gândirii

şi Psihologia CreativităŃii.B. Zorgo tratează modelarea operaŃiilor intelectuale şi

psihodiagnoza.

Şcoala de la Iaşi

M. Ralea editează Pedagogie Socială şi LegislaŃie Şcolară. V. Pavelcu se

remarcă în Docimologie.

Şcoala de la Timişoara

Catedra de Psihiatrie girată de Eduard Pamfil a iniŃiat şi consacrat interesul

ştiinŃific investit în Psihopatologia Mentală. Ereditatea va constitui baza cercetărilor

gemelare datorate lui Gh. Oancea Ursu. În 1999 a fost introdus primul curs de

Psihologie Comunitară.

Psihologia Consonantistă

12

E introdusă de Şt. Odobleja. Remarcă tendinŃa specifică a variilor tipuri de

sisteme către o stare de echilibru în raporturile lor cu mediul amfitrion. Ideile care se

invocă unitar şi se evocă reciproc sunt consonante.

DisonanŃa e fenomenul invers consonanŃei ca efect şi cauză a diferenŃei.

Consonantismul restituie gândirii caracterul fundamental - dinamismul -

deoarece faptele psihice gestionează idei a căror evocare precede asocierea Bibliografie Barnes, J. (1996) – Aristotel, Ed. Humanitas, Bucureşti

Luck, H. (1997) – Istoria Psihologiei, Ed. Eurobit, Timişoara

Mânzat, I. (193) – Curente şi teorii Psihologice Moderne, Ed. UB, Bucureşti

Mânzat, I. (1994) – Istoria Universală a Psihologiei, Ed. UTM, Bucureşti

Nicola, Gr. (2002) – Istoria psihologiei, Ed. FundaŃia România de Mâine,

Bucureşti.

Parot, F., Richelle, M., (1995) – Introducere în psihologie. Istoric şi metode,

Ed. Humanitas, Bucureşti.

Cercetarea ştiinŃifică aduce implicit în discuŃie momentul în care cercetătorul

se întâlneşte cu subiectul uman , un moment complex în care au loc la nivelul

conştient şi inconştient, evaluări reciproce cu implicaŃii în demersul şi desfăşurarea

acesteia în care simultan şi intens au loc schimburi verbale, nonverbale şi intuitive.

13

Definirea raportului cunoscut - necunoscut nu este completă fără intervenŃia

evaluării. Pentru aceasta, sistemul de pertinenŃă, cum sunt denumite în psihologia

modernă emoŃiile şi nevoile (Schultz), va declanşa conduita imediată axată pe

binomul „bun", „rău" relativ la individul însuşi. Semnalele generate de calitatea

situaŃiei de interacŃiune sunt de natură paralingvistică - intuitivă: prin aceasta se vor

institui relaŃiile binevoitoare şi amicale sau dimpotrivă ostile, ce-i vor permite

renunŃarea la precauŃii sau respectiv sporirea lor.

Evaluarea celuilalt se face automat şi spontan. Experimentele au arătat că

persoanele cu o slabă capacitate de identificare intuitivă cad uşor în superficialitate,

cu accesul la un număr restrâns de elemente selectate. FuncŃia stabilirii identităŃii

sociale rezidă în categorisirea, după statute şi roluri impuse sau acceptate în sistemul

de relaŃii. După cum menŃiona A. Mucchielli situând pe celălalt în raport cu noi înşine

consistenŃa dă perspectiva relaŃiilor ulterioare. Când întâlnirile devin banale, lipsite de

importanŃă, momente în care îşi fac apariŃia aşa numitele „formule de petrecere a

timpului", „o serie de tranzacŃii complementare, simple, pe jumătate rituatizate,

dispuse în jurul unui singur nucleu material şi al cărui scop principal constă în a

structura un anumit interval de timp" după cum le defineşte Berne (1998).

2. TrebuinŃele - factori constant modelatori ai personalităŃii

Datorită permanentelor modificări prin expunerea la o diversitate continuă de

situaŃii şi evenimente, personalitatea se transformă constant. În viziunea lui Rotter

sistemul trebuinŃelor psihologice include 6 categorii:

• TrebuinŃe de recunoaştere şi statut - pentru dobândirea unei poziŃii precise

într-un grup;

• TrebuinŃele de protecŃie / dependenŃă, caracterizate prin nevoia de apărare de

către ceilalŃi în faŃa frustrărilor sau pedepselor;

• TrebuinŃele de dominaŃie - implicate în permanentă controlare şi direcŃionare

a acŃiunilor celorlalŃi;

14

• TrebuinŃele de independenŃă - conducând persoana de a hotărî modalitatea

de acŃionare, timpul potrivit acesteia, valorizând capacitatea de a realiza singur

anumite lucruri;

• TrebuinŃa de dragoste şi afecŃiune, care va face omul acceptat, plăcut, va sta

la baza relaŃiilor ce le va stabili ulterior, temporale sau permanente;

• TrebuinŃa de confort fizic, care este o combinaŃie, o asociere complementară

a satisfacerii fizice cu plăcerea şi securitatea (după Schultz, D., 1986).

Feedback-ul pozitiv încurajează desfăşurarea actului comunicaŃional,

amplificând în cazul celui care comunică sentimentul eficacităŃii de sine,

încurajându-l.

Feedback-ul negativ poate conduce la întreruperea comunicării, blocând

dorinŃa de iuterrelaŃionare.

S-au conturat în decursul cercetărilor, tehnici de feed-back care să permită

autocontrolul şi eficientizarea comunicării. Cele mai des folosite sunt următoarele:

1. parafraza - prin care cu propriile cuvinte încercăm să redăm ideile

formulate de interlocutor, pentru a ne convinge de corectitudinea interpretării noastre;

2. întrebarea directă scurtă - care poate oferi variante de răspuns de tipul da

sau nu;

3. întrebarea indirectă - încearcă crearea posibilităŃii interlocutorului de a-şi

exprima o opinie sincer. Este folosită mult în psihoterapie.

4. întrebarea cu răspuns sugerat - prin care se conduce discuŃia la obŃinerea

răspunsului dorit.

5. ascultarea activă - este redată prin modul în care ne exprimăm acordul sau

dezacordul cu interlocutorul. Este însoŃită de obicei de mişcări regulatorii ale corpului

care amplifică efectul produs de semnificaŃia cuvintelor interlocutorului asupra

noastră.

Factorii distorsionanŃi în perceperea celuilalt

Dintre factorii perturbatori menŃionăm:

o probleme semnatice –

15

o distorsiuni perceptive

o diferenŃe culturale

o alegerea greşită a canalelor sau momentelor, fiecărui mesaj corespunzându-

i canalul cel mai adecvat.

o lungimea excesivă a canalelor de comunicare face comunicarea mai lentă şi

mai susceptibilă la distorsiune.

o factorii fizici perturbatori

o absenŃa feedbak-ului

o atribuirea de înŃelesuri diferite

Există o multitudine de factori care pot cauza probleme şi de care trebuie să

fim conştienŃi pentru a le depăşi sau pentru a le minimaliza efectul, la factorii

perturbatori amintiŃi anterior se mai pot adăuga următorii:

• DiferenŃe de percepŃie

DiferenŃele de percepŃie sunt deseori numai rădăcina multor altor bariere de

comunicare.

• Concluzii grăbite

Deseori vedem ceea ce dorim să vedem şi auzim ceea ce dorim să auzim,

evitând să recunoaştem realitatea.

• Stereotipii

• Lipsa de cunoaştere

• Lipsa de interes

• DificultăŃi de exprimare

• EmoŃii

• Personalitatea

Nu numai diferenŃele dintre tipurile de personalităŃi pot crea probleme ci şi

adeseori propria noastră percepŃie a persoanelor din jurul nostru este afectată şi ca

urmare, comportamentul nostru influenŃează pe cel al partenerului de comunicare.

Această „ciocnire a personalităŃilor" este una din cele mai frecvente cauze ale

eşecului de comunicare.

16

Context situaŃional şi limbaj gestual

Contextul situaŃional are de asemenea, un rol important în dezvoltarea

cercetării.

Teritoriul în care are loc întrevederea are o semnificaŃie aparte. Dacă

întrevederea are loc într-un birou, acesta are amprenta personalităŃii individului care îl

ocupă, precum şi a statutului social al acestuia.

SpaŃiul în contextul situaŃional poate cuprinde: distanŃa intimă de până la

aproximativ 40 cm, distanŃa personală: în care între 45-74 cm reprezintă spaŃiul

familiar iar între 75-125 cm au loc convorbiri neutre.

RelaŃiile profesionale se desfăşoară în cadrul distanŃelor sociale între 1,25 m -

2,10 m. DistanŃele ierarhice se păstrează în limitele 2,10m - 3,60 m, dincolo de

acestea are rol social, întâlnită în relaŃia profesor - elev (3,6 -7,50 m) sau dacă este

mai mare, are loc un discurs formalizat cu interlocutori pasivi.

PoziŃia spaŃială de faŃă în faŃă creează o relaŃie de opoziŃie, ca cea prezentă în

relaŃia apărare - atac. Confortul sporit se realizează prin situarea interlocutorului în

unghi de 45° - 90°

Corpul uman

Intervine în comunicarea cea de toată zilele nu numai ca un obiect natural ci şi

ca un produs voluntar, travestit, metamorfozat. Psihanaliza ne-a învăŃat că avem

multe dorinŃe de care nu suntem conştienŃi. în general le reprimăm. Până la o vârstă

de 7-9 ani copiii ştiu deja cum trebuie să vorbească, ce atitudine să adopte pentru a nu

se da de gol Nu mai duc mâna la gură, privirea în pământ nu mai e atât de expresivă

încât să-i demaşte că au spus un neadevăr. Femeia care îşi sprijină capul în mâini cu

coatele pe masă nu ne va duce în eroare niciodată că se distrează.

FaŃa este cea mai expresivă. Dacă dorim să ştim ceea ce gândeşte cineva îi

vom privi faŃa. Expresiile emoŃionale ale feŃei pot fi identificate cu uşurinŃă chiar şi

de triburile care nu au mai avut contact cu civilizaŃia europeană după cum spune Paul

Ekman într-un studiu (1970) realizat pe un trib din jungla Noii Guinee

17

Privirea noastră poate încuraja sau descuraja. Un contact vizual minim

semnalează un interes scăzut, iar cel prelungit poate induce un sentiment de

disconfort.

FuncŃiile principale ale comunicării vizuale (după Mark Knapp - Nonverbal

Communication in Human Interaction apud. Minai Dinu, Comunicarea) sunt:

1. cererea de informaŃii;

2. posibilitatea creată altor persoane de a lua cuvântul;

3. indicarea naturii relaŃiei;

4. compensarea distanŃei fizice.

Gesturile pot fi considerate simboluri cheie, care poartă amprenta şi

apartenenŃa la o anumită cultură. „Habitus mentis enim in corporis stătu cognitur"

(într-adevăr starea minŃii este dezvăluita de atitudinea corpului) după cum formula

sfântul Ambrozie succint, preocupările fiziognomice ale antichităŃii în care profilul

bărbatului erou era de neconceput fără un mers cu paşii întinşi

Sărutul are semnificaŃie simbolică de: salut, respect, prietenie, veneraŃie,

instrument al păcii, dar şi de sărutul trădător (Iuda), de condamnare la moarte

(practicat de mafie), vindecare (sf. Martin vindecă leproşi); în funcŃie de situaŃiile în

care persoanele sunt implicate.

Palma omului transmite, de asemenea, mesaje prin care acesta poate fi investit

cu capacitatea de ai dirija pe alŃii, de a cere îndurare sau de a solicita o favoare

Taxonomia funcŃiilor semnalelor nonverbale

Mijloacele comunicării nonverbale sunt semne şi semnale. Ponderile şi

contextele utilizării lor constituie o temă de discuŃie în lumea cercetărilor.

Tipuri specifice de ilustrări gestuale:

– bastoanele – exprimate prin mişcări care ritmează, accentuează sau

subliniază un cuvânt sau o frază;

– ideografele – exprimă mişcările gândirii prin trasarea intinerariului unui

parcurs logic ;

18

– mişcările spaŃiale – deapănă o relaŃie spaŃială;

– kinetografele – constituie mişcări ce mimează o activitate corporală;

Semnalele nonverbale atenuează sau chiar modifică semnificaŃia conŃinutului

verbal.

FaŃa emite semnele cele mai diferenŃiate şi specifice ale emoŃiilor particulare,

deşi gesturile, mişcările corporale şi posturile sunt la fel de importante în expresia

reactivităŃii emoŃionale.

Codajul vocal al emoŃiilor specifice nu este încă bine cunoscut, receptorul

deducând stările emoŃionale într-un grad înalt pornind de la configuraŃii specifice ale

indicilor acustici. Se pare că există semnele nonverbale corespunzătoare atitudinilor

emiŃătorului cu referire la obiect sau la o situaŃie, unele dintre acestea servind ca bază

la descrierile verbale ale atitudinilor (ex. „a-şi băga nasul în treburile altora”).

Aceste semne nu au fost sistematic studiate cu excepŃia dilatării pupilelor.

Studii numeroase s-au concentrat însă pe analizarea atitudinii interpersonale

conducând la o seamă de concluzii:

– afecŃiunea pentru o persoană se exprimă printr-o distanŃă interpersonală

redusă, înclinarea în faŃă a capului şi o frecvenŃă mai ridicată a contactului vizual;

– durata şi frecvenŃa contactului ocular sunt determinate de factori

suplimentari cum ar fi subiectul conversaŃiei, distanŃa interpersonală, personalitate,

precum şi de factori situaŃionali;

– atitudinile interpersonale sunt reflectate în egală măsură de patternurile

vocale şi lexicale;

– semnalele nonverbale funcŃionează pentru exprimarea atât a statutului

emiŃătorului, a motivaŃiilor, scopurilor şi intenŃiilor sale, cât şi a intenŃiilor

comportamentale respectiv a anumitor atitudini: aprobarea, permisiunea, minŃirea

partenerului.

FuncŃiile reactive (feed-back) se manifestă prin semnale nonverbale ce indică

răspunsuri relative, scurte şi precise pentru asigurarea emiŃătorului că mesajele sale au

fost recepŃionate corect.

19

Bibliografie:

Aristotel ,(1988)-Etica nicomahică, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti.

Chelcea, S.,coordonator(2004) Comunicarea nonverbală în spaŃiul public, ed.

Tritonic, Bucureşti

Dinu, M., (1996) – Comunicarea, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti.

Nicola, G., (2004) – Mentoratul. Un ambient pentru excelenŃă, ed. Psihomedia, Sibiu

Pease, A., Garner, A. (1995) – Limbajul vorbirii, Ed. Polimark, Bucureşti

Pease, A., (1993) – Limbajul trupului, Ed. Polimark, Bucureşti

Schultz, D., (1987) – Theories of personality Book, Cole Publishing Company Pacific

Grove

Săucan, Doina – Ştefana, (2001) – Comunicarea Didactică, Ed. ATOS Bucureşti.

Ticuşan, M., (2005) – Personalitate şi problem solving, ed. Psihomedia, Sibiu.

Cercetarea ştiinŃifică implică o serie de norme etice, care trebuie respectate. În

unele Ńări normele etice sunt prevăzute prin lege, iar începerea unor cercetări este

condiŃionată de obŃinerea avizului unei comisii specializate.Codurile deontologice în

cercetarea pe subiecŃii umani prevăd, în general, datoria cercetătorului în psihologie

să pună la curent în mod cinstit subiecŃii

Milgram, specialist american în psihologia socială, a invitat subiecŃii, printr-

un anunŃ în ziare, să participe ca voluntari la o experienŃă. Psihologul a primit în

acelaşi timp doi dintre candidaŃi şi le-a explicat ce se aştepta de la ei. Unul urma să fie

elevul supus învăŃării unei liste de perechi de cuvinte şi la fiecare răspuns greşit urma

să primească un uşor şoc electric. Celălalt urma să fie profesorul însărcinat să

furnizeze partenerului primele cuvinte ale fiecărei perechi şi mai ales să-i

administreze pedeapsa, în caz de nevoie. Elevul a fost instalat într-un compartiment

experimental, legat solid de un scaun şi prevăzut cu electrozi la încheieturi; profesorul

20

a fost instalat în compartimentul său de supraveghere, în spatele unui geam de

observare cu sens unic şi cu comenzi ale unui generator de şocuri, permiŃându-i să

dozeze pedeapsa trecând progresiv de la 15 la 450 de volŃi pe măsură ce subiectul

comitea erori.

La primele erori, subiectul a primit şocuri cu o intensitate minimală fără

reacŃii marcate, dar a trecut rapid la o tresărire, apoi la manifestări de durere din ce în

ce mai intensă şi la protestări verbale din ce în ce mai vehemente, implorând clemenŃa

călăului său, pe măsură ce acesta din urmă, fidel instrucŃiunilor care îi fuseseră date,

mărea intensitatea şocurilor, atingând eventual maximul autorizat de aparatul

generator în ciuda indicaŃiilor de risc posibil menŃionate în faŃa comenzilor cores-

punzătoare .

Dintre cei doi protagonişti, numai profesorul era un subiect voluntar recrutat;

„elevul” era un figurant al experimentatorului, antrenat să joace comedia suferinŃei la

primirea şocurilor imaginare; generatorul comandat de subiect nu trimitea nici un şoc.

Marea majoritate a subiecŃilor lui Milgram nu au ezitat să folosească, şi

adesea până la maximul posibil, puterea care le era acordată pentru pedepsirea

partenerului lor (65 % i-au trimis şocuri de 450 de volŃi!). Manifestau ei predispoziŃii

agresive care zăceau adormite şi nu aşteptau decât pretextul ca să se exprime ? Erau

ei preocupaŃi numai de reuşita în sarcina cerută, adică să-şi determine elevul să

înveŃe lista de cuvinte ? Doreau ei să se conformeze pur şi simplu autorităŃii

cercetătorului ştiinŃific care îi recrutase şi îi plătise pentru colaborarea lor ?

În legătură cu natura experienŃei. Dacă trebuia să se respecte literalmente

această regulă, experienŃa lui Milgram nu ar fi putut, pur şi simplu, avea loc: ea

presupunea de fapt ca şocurile să fie fictive, ca elevul să fie un figurant comediant, ca

subiecŃii să ignore ceea ce se petrecea în realitate şi, mai ales, ceea ce se încerca să se

pună în evidenŃă. În consecinŃă este oare nevoie să se renunŃe la acest gen de

experiment ? Nu ar fi mai util, totuşi, să ne cunoaştem mai bine ca să putem preveni

această formă de derivă care apare ocazional în societăŃile noastre aparent civilizate ?

21

Dar nu ar trebui să Ńinem seama de şocul moral pe care l-ar putea antrena chiar la

subiecŃi faptul de a fi servit experienŃei ?

Să vedem mai îndeaproape cum încearcă regulile deontologice să răspundă

acestor probleme şi să definească marjele de libertate ale psihologului.Recrutarea

voluntarilor este adesea însoŃită de plata unei mooeste indemnizaŃii financiare.

SubiecŃii tentaŃi de acest tip de mici câştiguri sunt obligatoriu recrutaŃi dintr-o

anumită populaŃie - există puŃine şanse să se prezinte oameni foarte ocupaŃi şi foarte

bine plătiŃi în profesia lor. În sfârşit, voluntariatul este însoŃit în mod normal de

libertatea lăsată subiectului, explicit menŃionată înaintea experimentului, de a renunŃa

la el oricâd doreşte. În multe din cazuri subiecŃii nu uzează de această libertate,

nevăzând nici un motiv să nu ducă la bun sfârşit contractul încheiat cu cercetătorul.

Dar se întâmplă ca ei să nu reziste stresului sau neplăcerilor situaŃiei şi să simtă

nevoia de a renunŃa.

AsociaŃia Americană de Psihologie a formulat principii generale referitor la

cercetările cu subiecŃi umani.

- obligaŃia de a verifica gradul de acceptabilitate din punct de vedere etic, iar

în cazul în care se constată derogări de la respectarea valorilor ştiinŃifice şi umane se

va solicita asistenŃă etică în vederea protejării tuturor participanŃilor la cercetare.

- Subiectul sau subiecŃii umani participanŃi la cercetare vor fi analizaŃi şi

evaluaŃi, astfel încât vor fi „subiecŃi cu risc major” sau „subiecŃi cu risc minimal”.

- Cercetătorul îşi asumă reponsabilitatea de a trata corect din punct de vedere

etic participanŃii şi toŃi colaboratorii pe tot parcursul cercetării.

- Înaintea începerii cercetării se va stabilii un acord clar cu subiecŃii, prin care

se vor clarifica responsabilităŃile şi obligaŃiile fiecăruia. Angajamentul va fi respectat

întocmai de către cercetător, iar subiecŃii vor fi informaŃi asupra tuturor aspectelor

cercetării.

- În cazul în care cerinŃele metodologice presupun ascunderea sau falsificarea

unor aspecte, ce trebuie dezvăluite subiecŃilor, se va verifica justificabilitatea acestor

22

tehnici. De asemenea se mai pot studia şi alte proceduri care nu apelează la

falsificarea acestor aspecte ale cercetării.

- SubiecŃii vor avea libertatea de a participa precum şi de a se retrage din

cercetare în orice moment. Această libertate va fi respectată de cercetător, iar acesta

nu-şi va folosi poziŃia pentru a influenŃa în vreun fel subiecŃii.

- În cadrul cercetărilor nu vor fi folosite proceduri de investigare cu risc de

vătămare gravă sau de durată a subiectului, astfel încât participanŃii să fie maxim

protejaŃi.

- După colectarea datelor cercetătorul va informa participanŃii despre datele

obŃinute, astfel încât să se înlăture erorile ce ar putea să apară din interpretările

subiecŃilor.

- În cazul în care iau naştere consecinŃe nedorite pentru subiectul participant,

cercetătorul are responsabilitatea de a corecta, îndepărta aceste consecinŃe.

- Rezultatele sunt confidenŃiale în ceea ce priveşte indicarea participării

subiecŃilor.

Din punct de vedere al psihologului practician, acesta trebuie să aibă în

vedere:

- Prima grijă: de a nu dăuna şi a nu aduce prejudicii demnităŃii persoanei.

- Orice acŃiune sau investigaŃie care prezintă acest risc, va fi sistată imediat.

- Responsabilitatea muncii sale. Orice eroare de diagnoză poate dăuna

personalităŃii subiectului.

- Evitarea exprimărilor jignitoare, precum şi a exprimărilor ce pot da naştere

la interpretări eronate sau tendenŃioase.

- Evitarea apelării la principiul autorităŃii.

- Respectarea principiului confidenŃialităŃii.

- Respectarea secretului profesional.

- Cunoaşterea limitelor şi posibilităŃilor sale, folosind doar acele cunoştinŃe şi

tehnici pe care le stăpâneşte.

23

- Testele şi tehnicile trebuie utilizate doar de persoane calificate pentru a putea

fi aplicate şi interpretate corespunzător.

- corectitudinea rezultatelor, claritatea; corectitudinea datelor de identificare;

- corectitudinea autorilor.

- Psihologul îşi va exercita profesia în domenii legate de calificarea sa, care va

fi apreciată în funcŃie de formarea sa universitară fundamentală şi aplicată de nivel

înalt în psihologie, prin formaŃiile specifice, prin experienŃa practică şi lucrările sale

de cercetare. El va lua hotărâri şi va acŃiona în funcŃie de competenŃa sa.

- Psihologul le va impune celorlalŃi să respecte specificitatea exercitării

profesiunii şi autonomia sa tehnică. El le va respecta pe cele ale altor profesiuni.

- Psihologul va accepta doar misiunile pe care le va estima ca fiind

compatibile cu competenŃele, tehnica şi funcŃiile sale.

- Pentru un psiholog, faptul de a fi legat în exercitarea profesiei sale de un

contract cu orice întreprindere privată sau orice organism public nu modifică

îndatoririle sale profesionale şi în special obligaŃiile legate de secretul profesional şi

independenŃa în alegerea metodelor şi deciziilor sale.

- Psihologul se va asigura de consimŃământul celor care îl consultă sau

participă la o evaluare, cercetare sau expertiză. El îi va informa asupra modalităŃilor,

obiectivelor şi limitelor intervenŃiei sale.

- În toate situaŃiile de evaluare, psihologul le va reaminti persoanelor implicate

că au dreptul de a cere o contra-evaluare. În situaŃiile de cercetare, el le va informa că

au dreptul de a se retrage în orice moment.

- În situaŃiile de expertiză judiciară, psihologul va trata în mod echitabil cu

fiecare dintre părŃi, conştient că misiunea sa are scopul de a lămuri justiŃia asupra

problemei care i-a fost pusă şi nu pe acela de a aduce probe.

- Psihologul poate examina, la cererea lor, minori sau majori protejaŃi de lege.

IntervenŃia asupra acestora va Ńine cont de statutul, de situaŃia lor şi de dispoziŃiile

legale în vigoare.

24

- Psihologul este singurul responsabil de concluziile sale. El va Ńine cont de

metodele şi instrumentele utilizate şi le va prezenta concluziile într-o manieră

adaptată diferiŃilor interlocutori, în aşa fel încât să păstreze secretul profesional.

Cei interesaŃi au dreptul să obŃină o prezentare comprehensibilă a evaluărilor

care îi privesc. Atunci când aceste concluzii sunt prezentate terŃilor, ele vor răspunde

strict la întrebările formulate şi nu vor cuprinde elementele de ordin psihologic pe

care se întemeiază decât dacă acest lucru este necesar.

- Psihologul nu se poate prevala de funcŃia sa pentru a garanta un act ilegal şi

titlul său nu îl dispensează de obligaŃiile legii de drept comun. Conform dispoziŃiilor

legii penale în materie de neasistare a persoanei în pericol, el are obligaŃia să

semnaleze autorităŃilor judiciare însărcinate cu aplicarea Legii orice situaŃie despre

care ştie că pune în pericol integritatea persoanelor.

În cazul în care deŃine informaŃii cu caracter confidenŃial, care îi indică situaŃii

susceptibile de a atenta la integritatea psihică sau fizică a persoanei care îl consultă

sau a unui terŃ, psihologul va evalua în cunoştinŃă de cauză atitudinea pe care urmează

să o adopte, Ńinând cont de prescripŃiile legale legate de secretul profesional şi de

asistenŃă a persoanelor în pericol. Psihologul îşi va putea clarifica decizia cerând

sfatul colegilor experimentaŃi.

- Documentele eliberate de un psiholog (atestat, bilanŃ, certificat,

corespondenŃă, raport etc.) trebuie să cuprindă numele acestuia, funcŃia, ca şi

coordonatele sale profesionale, semnătura şi menŃionarea exactă a destinatarului.

Psihologul nu va accepta ca altcineva să modifice, să semneze sau să anuleze

documente relevante ale activităŃii sale profesionale.

- Psihologul îşi va sprijinii colegii în exercitarea profesiunii. El va răspunde

favorabil cererilor lor de consultaŃie şi ajutor în situaŃii dificile, contribuind mai ales

la rezolvarea problemelor deontologice.

- Psihologul nu va face concurenŃă în mod abuziv colegilor săi şi va apela la

aceştia dacă va estima că sunt mai în măsură să răspundă unei solicitări.

25

“Neal Miller, psihofiziolog american, ataşat şcolii din Yale, dominată pe

atunci de Clark Hull, a participat prin anii 1940 la eforturile acestui grup pentru a

apropia teoria învăŃării de teoriile psihodinamice de inspiraŃie freudiană. El şi-a făcut

simŃită prezenŃa prin lucrări experimentale de bună calitate privind învăŃarea,

motivaŃia, anxietatea. Prin anii '60, ataşat de Institutul Rockfeller, el a întreprins cu

echipa sa un important program de cercetare privitor la posibilitatea de a condiŃiona

după modelul numit operant al reacŃiilor viscerale, precum accelerarea sau încetinirea

ritmului cardiac, creşterea sau reducerea contracŃiilor intestinale etc. În aceste

experienŃe, realizate pe şobolani, creşterea sau diminuarea ritmului cardiac, de

exemplu, antrena o întărire pozitivă sub forma unei stimulări electrice în „zonele

cerebrale ale plăcerii”. Rezultatele pe diverse organe s-au dovedit în întregime

pozitive. Ele căpătau o faŃetă teoretică considerabilă, aducând o soluŃie unei vechi

dezbateri privitoare la zonele fiziologice specifice celor două tipuri de condiŃionare în

plus, ele deschideau o cale nouă de cercetare psihosomaticii experimentale, în care s-

au angajat de îndată mai mulŃi cercetători doritori să cearnă, într-un model animal,

transpozabil la om, raporturile dintre factorii psihologici şi funcŃionarea, eventual

patologia, organelor interne. Din nefericire, toŃi au eşuat în reproducerea rezultatelor

lui Miller. Într-o primă fază, ei au început să se îndoiască de propria competenŃă de

experimentatori, având în faŃă omul de ştiinŃă renumit care era maestrul american.

Acesta s-a lovit şi el de imposibilitatea de a-şi regăsi propriile date. Acolo unde, din

păcate, alŃi cercetători ar fi urmat, discret, o altă cale, lăsându-le ghinioniştilor

îndoiala asupra competenŃei personale, Miller şi colaboratorul său, Dworkin, s-au

înverşunat să analizeze cauzele acestui eşec, sau cauzele aparentei reuşite iniŃiale. Ei

au publicat rezultatul negativ al lucrărilor lor într-un articol care ar putea să figureze

într-o antologie a problemelor de etică ştiinŃifică. (B. R. Dworkin şi N. E. Miller,

„Failure to replicate visceral learning in the acute curarized rat preparation”,

Behavioral Neuroscience, 100, nr. 3,p. 299-314, 1986)”. (Richelle, M. şi Parot, F.,

1995, p. 148)

26

Problemele care fac obiectul studiilor de cercetare nu numai în psihologie dar

şi în celelalte ştiinŃe îşi au originea în:

- viaŃa cotidiană, în care sursă nesecată de teme de cercetare o constituie

relaŃia interumană;

- activitatea curentă: selecŃia şi orientarea profesională; restructurările din

cadrul unităŃilor economice şi nu numai, reintegrarea profesională, eşecul şcolar,

abandonul şcolar, integrarea în învăŃământul de masă a persoanelor cu handicap etc.

sunt la baza demarării cercetărilor;

- teoriile existente aplicate la continua evoluŃie şi oamenilor;

- finalitatea cercetărilor care deschid de asemeni drum către alte investigaŃii.

Problematica cercetării cristalizează temele ei predilecte:

- violenŃă domestică

- eşec şi abandon şcolar

- inadaptarea şcolară şi delincvenŃa juvenilă;

27

- consecinŃele existenŃei manualelor alternative în şcoli

- tulburări de conduită

- crizele adolescentului

- supradotarea şi supradotatul

- educaŃia vocaŃională

- integrarea copiilor deficienŃi

- integrarea minorităŃilor: în şcoală, la locul de muncă

- divorŃialitatea: influenŃă asupra copilului;

- evoluŃia relaŃiilor de cuplu după divorŃ

- creativitatea către o mai mare pondere în educaŃie

- diferenŃa dintre generaŃii

- familii multiple

- imaginea de sine

- prizonierii calculatorului

- calculatorul – „singurul prieten”

- suicidul: adulŃi, adolescenŃi

- mirajul drogurilor

- copiii abandonaŃi: ce şansă au aceştia în societate

- cluburile sportive – între existenŃă şi desfiinŃare

- religie

- profesorul – mentor

- profesorul – imposibil

- evaluare şcolară

- promovarea către o treaptă superioară a ciclului de învăŃământ

- testare a cunoştinŃelor sau testare aptitudinală etc.

Toate acestea constituie o fracŃiune din temele posibile. Fiecare din subiecte

pot fi abordate din mai multe puncte de vedere din prisma: părintelui, copilului,

societăŃii. Fac de asemenea obiectul cercetării pentru procese psihice, cognitive,

28

sociale, a implicaŃiilorpsihoafective existente în relaŃiile sociale. Pot contribui, de

asemenea, la găsirea unor soluŃii de ameliorare şi îmbunătăŃire a situaŃiilor existente.

Etapele cercetării ştiinŃifice

Cercetarea psihopedagogică poate fi considerată ca un demers raŃional,

organizat, în vederea surprinderii relaŃiilor funcŃionale şi cauzaledintre variabilele

acŃiunii educaŃionale practice (după Drăgan, I. şi Nicola, I., 1993).

Planul de cercetare reprezintă aranjamentul condiŃiilor pentru colectarea şi

analiza informaŃiilor. Demersul cercetării ştiinŃifice se realizează parcurgând

următoarele etape: alegerea temei de cercetare, documentarea teoretică; stabilirea

scopului şi a obiectivelor; stabilirea ipotezelor, delimitarea universului populaŃiei;

eşantionarea; elaborarea instrumentelor, preancheta (ancheta pilot); colectarea

datelor; prelucrarea informaŃiilor; analiza datelor; redactarea raportului de cercetare.

Alegerea temei de cercetare - tema de cercetare poate fi comandată sau aleasă

de cercetător. Ea trebuie formulată riguros şi precis deoarece numai evitând

ambiguităŃile putem căuta un răspuns demonstrat ştiinŃific la o problemă socială clar

delimitată Documentarea teoretică - se realizează fie direct prin demersuri proprii sau

indirect prin valorificarea rezultatelor oferite de alte studii. Se foloseşte literatura de

specialitate, cea istorică şi beletristică, jurnale de călătorie, memorii, statistici, anuare,

recensăminte, mass-media ş.a.

Stabilirea scopului şi a obiectivelor - în funcŃie de aspectul epistemologic ce

caracterizează scopul cercetării există două tipuri de studii:

� studiile exploratorii - care au ca scop familiarizarea cu fenomenul

cercetat, descoperirea de noi puncte de vedere în legătură cu acesta,

formularea mai precisă a temei de cercetare sau dezvoltarea ipotezelor,

� studiile descriptive - cele care urmăresc cu acurateŃe fie caracteristicile

unui individ, ale unei situaŃii sau ale unui grup, fie frecvenŃa cu care

apare un fenomen.

29

Stabilirea ipotezelor. Acestea sunt formulate în vederea verificării lor prin

cercetarea de teren. A. Mihu consideră că ipoteza rezultă din observaŃia directă sau

indirectă pe care fiecare dintre noi o facem la nivelul societăŃii. Acelaşi autor atrage

atenŃia că ea nu este doar un produs al unei activităŃi constatative ci o construcŃie

mentală imaginativă. Ipotezele sunt formulate sub forma unor enunŃuri predictive;

afirmative sau negative de genul „dacă .... atunci” sau „cu cât ... cu atât” (ex. „Cu cât

veniturile băneşti sunt mai ridicate cu atât satisfacŃiile personale sunt mai mari”).

Orice ipoteză trebuie să îndeplinească două condiŃii: să fie verificabilă şi să aducă

ceva nou.

Eşantionarea - reprezintă selecŃia unei părŃi dintr-un întreg (universul

populaŃiei) în scopul realizării de inferenŃe asupra întregului cu un grad de eroare

acceptabil. ModalităŃi de eşantionare:

a. neprobabilistică: în care subiecŃii nu au şanse egale de a fi selectaŃi.

b. probabilistică: în care fiecare unitate a populaŃiei are şanse egale de a fi

inclusă în eşantion.

Elaborarea instrumentelor. O cerinŃă metodologică fundamentală a cercetării

psiho-pedagogice o constituie adecvarea tehnicilor şi metodelor de cercetare la

obiectivele studiului, la specificul problematicii investigate. În acest sens se Ńine cont

de: ipotezele de lucru, natura fenomenelor studiate, specificul socio-cultural al

populaŃiei. Ancheta pilot urmăreşte testarea instrumentelor de cercetare elaborate în

faza anterioară. Ea are în vedere: adecvarea metodelor şi tehnicilor la obiectivele

cercetării, verificarea fidelităŃii şi validităŃii instrumentelor, formularea unor noi

ipoteze sau reformularea celor vechi, estimarea bugetului de timp alocat cercetării.

Prelucrarea informaŃiilor - această etapă presupune: codificarea şi numerotarea

dalelor obŃinute de la fiecare subiect, transpunerea tor sub formă tabelară şi

prelucrarea lor propriu-zisă. În cele mai multe cazuri informaŃia este de natură cifrică

ceea ce face posibil calculul statistic şi matematic. Analiza datelor - pe baza tabelelor

de corelaŃie, a coeficienŃilor şi indicilor statistici, a graficelor, a altor date obŃinute în

30

etapa anterioară, cercetătorul analizează cantitativ sau calitativ toate informaŃiile

obŃinute stabilind măsura în care ipotezele de lucru au fost confirmate sau infirmate.

Redactarea raportului de cercetare - se face în scopul comunicării rezultatelor.

Se poate prezenta sub următoarele variante: notă de cercetare, studiu în revistă de

specialitate, referat, comunicare la manifestările ştiinŃifice (accent pe comunicarea

orală), carte ştiinŃifică.

Bibliografie

Drăgan, I., Nicola, I. (1993) – Cercetarea psihopedagogică, Tipomer, Tîrgu

Mureş

Muster, D., (1985) – Metodologia cercetării în educaŃie şi învăŃământ, Ed.

Litera, Bucureşti.

Huluban, H., (1994) – Tehnica cercetării ştiinŃifice, Ed. Graphix, Iaşi

Parot, F., Richelle, M. (1995) – Introducere în psihologie. Istoric şi metode.,

Ed. Humanitas

Scopurile constituie punctul de plecare potrivit al oricărei cercetări

psihologice pentru ideea care se doreşte investigată. Pentru aceasta trebuie cunoscut

obiectivul investigaŃiei, ce se vrea investigaŃia de cercetare în cauză să încerce să

descopere.

Ipotezele – generare şi formulare

31

Ipoteza decurge cel mai adesea dintr-un ansamblu mai vast sau dintr-o teorie.

Claude Bernard consideră că teoria nu e decât o ipoteză verificată de un număr mai

mult sau mai puŃin considerabil de fapte

Ipoteza este un discurs coerent, o formulare de relaŃii între fenomene,

sprijinindu-se de pe fapte cunoscute. În vederea formulării unei ipoteze de cercetare

corecte e necesar ca informaŃiile cu privire la tema de studiu să fie corecte şi cât mai

complete. Acest lucru implică cunoaşterea teoriilor ştiinŃifice existente în domeniul în

care se încadrează studiul. Ipoteza este un enunŃ cu caracter probabilistic, pe baza ei

fiind determinate şi delimitate domeniile de cercetare. Pentru ca o ipoteză să fie

corect formulată ea trebuie să respecte anumite criterii (Radu, I. şi colaboratorii,

1993).

1. criteriul generalităŃii: ipotezele trebuie formultate astfel încât relaŃia dintre

variabile să fie adevărată indiferent de condiŃiile spaŃio-temporale;

2. complexitatea: (enunŃurile ipotezelor pot să privească relaŃia dintre două

sau mai multe variabile. În acest fel putem întâlni: ipoteze de nivel 1 în care vom găsi

două variabile şi ipoteze de nivel 2 cu trei sau mai multe variabile.

3. specificitatea: reprezintă claritatea în care sunt definite variabilele

prezentate în ipoteză, precum şi numărul de valori pe care le poale avea fiecare

variabilă;

4. determinarea se referă la gradul de corectitudine al enunŃului. Ipoteza este

cu atât mai corectă cu cât reflectă mai bine realitatea psihologică;

5. falsifiability (falsificabilitatea) implică formularea ipotezei în manieră clară

fără a induce dubii sau erori;

6. testabilitatea: ipoteza trebuie să poată fi testată;

7. predictibilitatea: ipoteza este corectă, dacă descrie şi explică anticipativ

desfăşurarea unor fenomene psihice;

8. comunicabilitatea: enunŃul unei ipoteze trebuie făcut dar astfel încât oricine

o citeşte să o interpreteze identic;

9. reproductibilitatea: ipoteza să poată fi verificată şi în urma altor cercetări;'

32

10. utilitatea: în raport cu realitatea, ipoteza se poate confirma sau nu, dar

ipoteza neconfirmată este neutilizată.

Tipuri de ipoteze de specialitate:

Au fost definite mai multe tipuri de ipoteze:

- ipoteza de lucru sau generală:

- ipoteza de cercetare

- ipoteza statistică

- ipoteza alternativă

- ipoteza nulă

Etapele formulării ipotezelor:

a) formularea ipotezelor de lucru sau generale;

b) formularea ipotezelor de cercetare;

c) formularea ipotezelor statistice.

a) în cazul începerii unei cercetări în momentul în care nu există suficiente

informaŃii pentru o formulare clară şi precisă se pot formula mai multe ipoleze de

lucru sau generale;

b) ipoteza de cercetare este mai concretă iar formula ei respectă regulile

logicii formale: ele trebuie să fie operaŃionale, adică să precizeze activităŃile,

operaŃiile concrete ce trebuie efectuate pentru determinarea apariŃiei fenomenelor şi

modului de evaluare a acestora; riguroase din punct de vedere ştiinŃific, astfel încât să

evite predicŃii de tip cantitativ la evoluŃia unor variabile; originile în măsura în care

informaŃiile reprezintă o noutate reală pentru ştiinŃă; valabilă în momentul în care

enunŃul este confirmat pe parcursul studiului.

c) prin intermediul statisticii se pot cuantifica reacŃii şi stabili relaŃia dintre

stimuli şi reacŃie.

Bibliografie

33

Cardwell, M., Clark, Liz, Mèldrum Claire –(2004) Psychology, Harper, Collins –

Publishers limited.

Chelcea, S. (1995) – Cunoaşterea vieŃii sociale. Fundamente metodologice, Editura

Institutului NaŃional de InformaŃii Bucureşti.

Radu, I. Şi colaboratorii (1993) – Metodologie psihologică şi analiza datelor, Editura

Sincron, Cluj-Napoca

Dintre cele mai importante probleme ce trebuie rezolvate de către cercetător

este eşantionarea. Eşantionarea este considerată un set de operaŃii pe baza cărora din

ansamblul populaŃiei se alege o parte – eşantion – ce va fi supusă investigaŃiei.

Această alegere a părŃii ce va fi supusă investigaŃiei trebuie să fie de aşa

manieră încât prin intermediul studiului redus să se obŃină concluzii cu valabilitate

generală (Rotariu, 2000).

Calitatea esenŃială pe care trebuie să o posede eşantionul este

repezentativitatea. Aceasta constă în capacitatea reproducerii cât mai fidele a

structurii şi caracteristicilor populaŃiei din care este eşantionul.

Gradul de reprezentativitate al unui eşantion depinde de următoarele aspecte:

caracteristicile populaŃiei ce urmează a fi studiată, mărimea eşantionului şi procedura

de eşantionare folosită. Reprezentativitatea eşantionului nu aduce în discuŃie mărimea

populaŃiei (vezi Rotariu, T., 2000, p. 90).

34

SelecŃia aleatorie este o condiŃie necesară pentru obŃinerea unor eşantioane

care să ofere imagini cât mai precise ale populaŃiei de referinŃă. Procedura de

eşantionare este aleatorie în momentul în care fiecărui individ din populaŃie i se

asigură o şansă calculabilă dar nenulă de a fi inclus în eşantion.

Eşantionul multistadial se deosebeşte fundamental de cel stratificat, chiar dacă

uneori acelaşi factor poate fi folosit şi pentru grupare, şi pentru stratificare. În cazul

esentionării multistadiale, scopul principal îl constituie reducerea costului şi timpului

reclamate de culegerea informaŃiei.

În linii mari, se poate spune că un eşantion multistadial este mai puŃin

reprezentativ, la volum egal, decât unul simplu aleator. Se vede că, în special acolo

unde numărul grupurilor de un anumit nivel este mic, riscul de a greşi este foarte

ridicat.

Bibliografie

Rotariu, T., Bădescu, G., Culic, Irina, Mezei, E., Mureşan, Cornelia (2000) –

Metode statistice aplicate în ştiinŃele sociale, ed. Polirom, Iaşi

Gheorghiu, D., (2004) – Statistică pentru psihologi, Ed. Trei, Bucureşti.

ObservaŃia este una dintre cele mai vechi metode de cercetare nu numai în

domeniul psihologiei şi pedagogiei ci şi a altor ştiinŃe. Ca prim demers în exploatarea

35

realului, după cum menŃionează Parot şi Richelle (l995), în forma sa elementară se

reduce la o simplă cercetare

Dintr-o dată observatorul se găseşte confruntat cu o problemă dificilă. Ce fel

de unităŃi descriptive să adopte ? Cum să detaşeze realitatea observată într-un mod

care să fie în acelaŃi timp comod şi util pentru folosirea ulterioară a faptelor culese ?

Dar care ar fi unităŃile pertinente pentru psiholog ? Conduitele se înlănŃuie cel

mai adesea ca un flux continuu; cum să-1 subdivizi pentru a vedea clar în el ? Este

oare nevoie să-1 subdivizi?.” (Richelle, M. şi Parot, F., 1995, p. 156 - 157)

Printre aspectele fundamentale ale observaŃiei după Mucchielli sunt:

- atenŃia acordată comportamentelor şi atitudinilor, analiza contextuală a

comportamentelor observate şi empatia fără ca trăirile altora să fie integrate în propria

noastră afectivitate. Toate acestea constituie sensul psihologic impus fiecărui

observator în câmpul ştiinŃific pe care îl ocupă (Mucchielli, 1974).

Pentru a diferenŃia observaŃia ştiinŃifică de cea empirică trebuie clarificate

anumite aspecte legate de modalitatea de culegere a datelor, descrierea clară a

comportamentului în contextul real, formularea ipotezelor precum şi identificarea

relaŃiilor existente între variabilele cuprinse în ipoteze.

Ca metodă de culegere directă a datelor, evenimentelor se pot distinge

observaŃia calitativă şi cantitativă a căror diferenŃă majoră constă în sistematizarea şi

codificarea materialului observat, care se face pe parcursul cercetării selectându-se

caracteristicile relevante pentru viaŃa de ansamblu a colectivităŃii, pattern-urile

comportamentale şi valorice. ObservaŃia calitativă permite evaluarea unui grup de

indivizi, cea cantitativă axându-se pe observarea comportamentelor unei persoane.

ObservaŃia mai poate fi naturală în condiŃiile în care observatorul nu modifică

comportamentul subiecŃilor în mediul lor de viaŃă, sau controlată în care subiecŃii

sunt confruntaŃi cu diferite sarcini ce au menirea de a provoca comportamentul ce se

doreşte a fi studiat. AutoobservaŃia, deşi a fost criticată prin faptul că alterează actul

observaŃiei, nesesizându-se decât fenomene psihice conştiente, aducând în lumină

36

incapacitatea de obiectivare, poate furniza informaŃii inaccesibile altei persoane

(imagini, afecte, etc),

Se mai pot întâlni şi alte forme de observare clasificate după prezenŃa sau

absenŃa observatorului, distingându-se observaŃia directă - cu participarea

observatorului în rândul subiecŃilor conştienŃi de acest fapt, observaŃie indirectă sau

mediată în cursul căreia actul observaŃional se derulează fie prin intermediul apelării

la mijloace electronice: camere video sau televiziune cu circuit închis, fie mai simplu

în spatele oglinzilor în vedere unilaterală.

Caracterul sistematic al observaŃiei este susŃinut de grila de observaŃie

întâlnită şi sub numele de ghid, protocol de observaŃie, obişnuit în metoda clinică

unde se lucrează cu protocoale tip pentru psihologia normală, patologică, etc.

Acestea conŃin mai multe unităŃi de comportament ce urmează a fi observate.

Numărul de unităŃi din grila de observaŃie trebuie limitat în funcŃie de obiectivele

cercetării.Personalitatea cercetătorului este instrument fundamental deoarece prin

intermediul acestuia sunt înŃelese, prelucrate şi organizate informaŃiile. Acest fapt

asigură în egală măsură resurse şi limite (Dafinoiu, 2002).

Încă din 1948 Merton vorbea de „profeŃia care se autoîmplineşte" (prin

anticipare, şansa evenimentului de a se produce creşte; expectaŃiile ridicate pentru

anumite persoane duc la supraevaluarea acestora).

Alte erori cauzate de observator sunt: lipsa de cunoştinŃe referitor la

fenomenul ce trebuie studiat, lipsa de interes cauzată fie de o neadaptare la grupul de

cercetare, respingere a acestora sau chiar a subiectului de cercetat, fie de o lipsă a

cointeresării materiale; lipsa de experienŃă; dorinŃa de afirmare.

ModalităŃi de prevenire a erorilor

Pentru obŃinerea unui grad mărit de obiectivitate şi evitare pe cât posibil a

apariŃiei erorilor se recomandă respectarea anumitor reguli:

- planificarea riguroasă a cercetării, stabilirea exactă a tehnicilor de cercetare,

alcătuirea unei grile de observaŃie cât mai complete, alegerea observatorilor în funcŃie

37

de experienŃă, instruirea acestora pentru a ne asigura că toŃi dispun de cunoştinŃele

necesare efectuării studiului.

Avantaje şi dezavantaje ale metodei observaŃiei

Principalele avantaje sunt: cost relativ scăzut, selectarea relativ simplă a

subiecŃilor de cercetare, permite înregistrarea comportamentelor în condiŃii naturale;

Dezavantajele principale ale acestei metode

- nu poate pătrunde în profunzimea unor comportamente intime;

- nu se pot identifica relaŃii cauzale pentru determinarea comportamentelor

grupurilor mari;

- ridică probleme etice cu privire la observarea indivizilor fără

consimŃământul în prealabil al acestora;

- inegalitatea distributivităŃii atenŃiei cercetătorului pe toată durata observaŃiei;

- modificarea comportamentului celor studiaŃi prin reacŃii de apărare socială

aceştia pendulând între anxietate paralizantă, docilitate şi exhibiŃionism;

- interpretarea greşită a informaŃiilor furnizate de comportamentul nonverbal,

etc;

- focalizarea atenŃiei pe anumite detalii în detrimentul altora.

Protocolul de observaŃie

Protocolul de observaŃie reprezintă o modalitate sistematică de a înregistra

datele unui subiect sau subiecŃi, continuând mai multe unităŃi de comportament ce

urmează a fi observate.

Pe parcursul înregistrării notelor de observaŃie nu se vor face caracterizări, nu

se vor trage concluzii, faptele vor fi prezentate fără nici un fel de comentarii din

partea cercetătorului.În momentul în care s-a încheiat observaŃia, notele de observaŃie

trebuie revăzute şi transcrise citeŃ. După retranscriere se pot consemna comentariile,

concluziile noastre referitor la cele observate, la tema de cercetare.În final, în funcŃie

de atingerea sau nu a scopului, se poate relua observarea, după analiza sistematică a

erorilor obŃinute, în vederea eliminării acestora.

38

În cazul unei fişe de observaŃie alcătuită în scopul de a înregistra atitudinea în

faŃa probelor se pot consemna: atitudinea generală faŃă de sarcina de lucru (siguranŃă,

nesiguranŃă, aroganŃă, agresivitate, etc.), capacitatea de adaptare la situaŃii noi,

modalitatea de înŃelegere a instrucŃiunilor, rigurozitatea în execuŃie, rezistenŃă la

oboseală, evoluŃia randamentului, ritmul de lucru, atitudinea faŃă de eroare, aspecte

temperamentale, aspecte caracteriale, etc.

Bibliografie

Dafinoiu, L, (2002) - Personalitatea. Metode calitative de abordare. ObservaŃia şi

interviul, Ed. Polirom, Iaşi

Chelbea, S., (2001) - Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi

calitative, Ed. Economică; Bucureşti

Chelcea, S., Mărgineanu, I , Cauc, I., (1998) - Cercetarea sociologică, Ed. Destin,

Deva

IluŃ,P. (1997) – Abordarea calitativă a socioumanului, Ed. Polirom, Iaşi.

Zlate, M., (1996) - Introducere în psihologie, Casa de editură Şansa, Bucureşti

Ancheta –metoda de cercetare în psihologie şi pedagogie

Ancheta, ca metodă de cercetare psihopedagogică, diferită de ancheta

judiciară sau ziaristică, presupune recoltarea sistematică a unor informaŃii despre

39

viaŃa psihică a unui individ sau a unui grup social, ca şi interpretarea acestora în

vederea desprinderii semnificaŃie lor psihocomportamentale. Două caracteristici sunt

esenŃiale pentru noŃiunea de „anchetă”, ca metodă de cercetare:

1. caracterul ei metodic, în sensul că trebuie să satisfacă unele cerinŃe

riguroase şi să permită recoltarea unor informaŃii cuantificabile;

2. caracterul particular al realităŃii asupra căreia se apleacă: universul

personal, intim al celui cercetat, părerile lui personale despre el sau despre alŃii

(ancheta psihoindividuală); universul social, instituŃionalizat (ancheta socială);

universul psihic colectiv, supraindividual, latent sau activ, conştient sau inconştient

(ancheta psihosocială). În cercetarea psihologică sunt utilizate două forme ale acestei

metode pe care le prezentăm în continuare.

Ancheta pe bază de chestionar

Ancheta pe bază de chestionar este una dintre cele mai laborioase metode ale

psihologiei şi pedagogiei, informaŃii despre ea putând fi găsite în diverse lucrări de

specialitate (S. Chelcea, 1975; F. Bacher, 1982; Claude Javeau, 1985 etc). Folosirea

ei ştiinŃifică presupune parcurgerea mai multor etape (asemănătoare cu cele

prezentate în capitolul al II-lea): 1. stabilirea obiectului anchetei; 2. documentarea; 3.

formularea ipotezei; 4. determinarea populaŃiei (universul) anchetei; 5. eşantionarea;

6. alegerea tehnicilor şi redactarea chestionarului; 7. pretestul (pentru a vedea dacă

chestionarul a fost bine elaborat); 8 redactarea definitivă a chestionarului; 9. alegerea

metodelor de administrarea a chestionarului (prin persoane special destinate acestei

operaŃii sau prin autoadministrare); 10. despuierea rezultatelor; 11. analiza

rezultatelor obŃinute în raport cu obiectivele formulate; 12. redactarea raportului final

de anchetă. Dintre toate acestea, etapele 6 şi 8 au o mare importanŃă.

Chestionarul constituie instrumentul esenŃial al acestei forme de anchetă. Din

păcate nu există o unanimitate de păreri în definirea lui. Mucchielli are dreptate atunci

când afirma că „un chestionar nu trebuie să fie considerat ca o listă de întrebări”

(Mucchielli, 1968, p. 9), aşa cum, din nefericire, se mai procedează şi astăzi.

Dimpotrivă, arată el, toate mijloacele de cercetare a răspunsurilor (întrebări propriu-

40

zise, alegeri de imagini şi desene, modalităŃi de măsurare a atitudinilor, tehnici de

relevare a personalităŃii) pot fi folosite într-un chestionar. Nu trebuie însâ să

confundăm chestionarele anchetei psihologice cu chestionarele sau inventarele de

personalitate care au scopuri psihodiagnostice. ReŃinând această diferenŃiere,

Septimiu Chelcea defineşte chestionarul ca fiind „o succesiune logică şi psihologică

de întrebări scrise sau de imagini grafice cu funcŃie de stimuli, în raport cu ipotezele

cercetării, care prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin

autoadministrare, determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau

nonverbal, ce urmează a fi înregistrat în scris” (Chelcea, 1975, p. 140).

Clasificarea chestionarelor

Din punct de vedere al calităŃii se pot distinge două tipuri de chestionare (S.

Chelcea 1998).

- chestionarele de date factuale – de tip administrative referitoare la

fapte obiective ce pot fi observate direct şi verificate.

- - chestionarele de opinie - se obŃin date imposibil de observat direct.

Cu ajutorul acestora se încearcă cunoaşterea şi intensitatea opiniilor, se pot

studia interese, motivaŃii, atitudini, înclinaŃii, etc.

După cantitatea informaŃiei putem avea:

- chestionare speciale cu o singură temă, mai greu de realizat, se aplică în

general când se doreşte obŃinerea unei păreri referitoare la un cotidian, revistă, carte,

etc.

- chestionare “omnibus” cu mai multe teme; se obŃine o cantitate mai mare de

informaŃii.

După forma întrebărilor se pot distinge:

- chestionare cu întrebări închise (precodificate) în care gradul de

libertate în alegerea răspunsurilor este limitat, doar la variantele

propuse de cercetător.

41

- - chestionare cu întrebări deschise (libere postcodificate) în care

persoanele chestionate au libertatea de exprimare.

Acest fapt îngreunează codificarea dar aduce un plus de cunoaştere.

După modul de aplicare al chestionarului putem avea:

- chestionare autoadministrative presupun înregistrarea răspunsurilor de

către însăşi persoanele incluse în eşantionul investigat

- - chestionare administrate de operatorii de anchetă, oferă avantajul că

se pot da lămuriri suplimentare indiferent de nivelul de şcolarizare în

ciuda faptului că sunt mai costisitoare.

Structura chestionarelor

Chestionarele cuprind diferite tipuri de întrebări, care după funcŃia lor au:

- contact – întrebări introductive

- trecere la o nouă problemă din cuprinsul chestionarului - întrebări de trecere;

- oprire în răspunderea la întrebările succesive a unor categorii de subiecŃi –

întrebări filtru;

- separare a răspunsurilor “pro” şi “contra” dar nu împiedică urmărirea

succesiunii în răspuns a subiecŃilor – întrebări bifurcaŃie;

- ajută la explicarea diferitelor poziŃii ale subiectului - întrebările “de ce?”;

- verificarea opiniei exprimate precum şi a consistenŃei acesteia - întrebări

control;

- de analiză a răspunsurilor din chestionare – întrebări de clasificare.

Întrebările din chestionar nu sunt stimuli izolaŃi, se raportează unele la

celelalte, se presupun şi se influenŃează reciproc în funcŃie de succesiunea şi poziŃia

lor. (Chelcea 1998, p. 236).

În elaborarea chestionarelor se parcurg mai multe etape:

- etapa de pregătire – în care se alege tema, tipul chestionarului şi stilul de

consemnare a răspunsurilor;

42

- elaborarea proiectului de chestionar care poate avea mai multe întrebări

decât vor răspunde în final;

- analiza critică şi eliminarea întrebărilor neadecvate sau reformularea lor;

- stabilirea formei finale;

- pretestarea în care prin aplicarea pe un număr mic de subiecŃi se analizează

răspunsurile şi eventualele observaŃii;

- revizuirea chestionarului în vederea definitivării acestuia şi aplicarea pentru

cercetarea temei propuse.

Avantajele chestionarului

- poate fi aplicat cu uşurinŃă;

- păstrează anonimatul subiecŃilor;

- permite colectarea de informaŃii într-un timp relativ scurt;

Limitele chestionarului

- nu se pot culege informaŃii suplimentare;

- identitatea subiecŃilor nu e cunoscută;

- nu se pot da lămuriri suplimentare;

- nu se poate verifica în cazul unui chestionar prin poştă dacă răspunsurile

sunt ale unui singur membru al familiei sau a mai multor.

Bibliografie

Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I. (1998) – Cercetarea sociologică. Metode

şi tehnici, ed. Destin, Deva.

Chelcea, S.,(1975) Chestionarul în investigaŃia sociologică, ed. StiinŃifică şi

enciclopedică, Bucureşti

Mucchielli,R.,(1968) Le questionaire dans l-enquete psycho-sociale, Libraires

Techniques, Paris

43

Radu, I. Şi colab (1993) - Metodologia psihologică şi analiza datelor, Editura

Sincron, Cluj-Napoca.

Zlate, M.,(2000)Introducere in psihologie, Ed. Polirom,Iaşi

Este o metodă universală a ştiinŃelor sociale şi socioumane. Este o metodă des

utilizată de psihologi, pedagogi, sociologi, asistenŃi sociali. De aici apar diferenŃe în

privinŃa definirii acestei metode. Ancheta pe bază de interviu presupune raporturi

verbale între participanŃii aflaŃi faŃă în faŃă, centrarea asupra temei cercetate, direcŃia

unilaterală, de acŃiune, fiecare participant păstrându-şi locul de emiŃător sau de

receptor. Interviul, deşi strâns legat de alte fenomene (întâlnirea, convorbirea,

dialogul, interogatoriul) se deosebeşte net de ele. Astfel, interviul presupune

întâlnirea, fără ca întâlnirea să presupună neapărat interviul. între ele se stabilesc

relaŃii ca de la mijloc la scop. În întâlnire, interviul este unul dintre scopurile posibile.

În convorbire avem schimb de informaŃii în ambele sensuri persoanele schimbându-şi

44

permanent locurile, fapt care nu este posibil în interviu. Dialogul şi interviul se

presupun reciproc, prin ele făcându-se trecerea, de la o stare la alta, totuşi interviul

este mai mult decât un dialog pentru că în el se capătă informaŃii pe care nu le

cunoaştem dinainte. În fine, atât interogatoriul cât şi interviul vizează strângerea de

informaŃii, ambele fiind de tip maieutic, totuşi în interogatoriu există conştiinŃa

faptului că o forŃă exterioară impune obŃinerea unui răspuns, în timp ce în interviu se

lasă la alegerea subiectului posibilitatea de a răspunde sau nu. În calitatea sa de

strategie de culegere a informaŃiilor interviul poate fi conceput ca metodă integrată

altor metode mai largi sau ca metodă de sine stătătoare, cu legile şi caracteristicile lui

proprii. Există interviuri individuale şi de grup.

Multe dintre problemele acestei forme de anchetă sunt comune cu cele ale

anchetei pe bază de chestionar sau chiar cu cele ale metodei convorbirii, de aceea, nu

mai stăruim asupra lor.

Ambele forme de anchetă permit investigarea unui număr mare de subiecŃi

într-un timp relativ scurt, recoltarea unui material extrem de bogat ca şi prelucrarea

lui rapidă (mai ales atunci când avem de a face cu răspunsuri precodificate la

întrebări). Datele anchetei se pretează la o analiză cantitativă în vederea surprinderii

unor legităŃi statistice. Ca metodă de cercetare, ancheta psihologică are însă şi o serie

de limite. Datorită faptului că, pe de o parte, presupune relaŃia dintre operatorul de

anchetă şi subiectul investigat, iar pe de altă parte, recurge la autocunoaşterea

subiectului, ea nu este, scutită de intervenŃia unor deformări subiective. Se poate

întâmpla ca subiecŃii, bine intenŃionaŃi, să creadă că ne furnizează mărturii sincere,

„adevărate” din punctul lor de vedere, dar, din cauza operării cu o imagine pasageră,

episodică, superficială, care induce o falsă conştientizare, să ne furnizeze, de fapt,

informaŃii iluzorii, neadevărate în raport cu fenomenul însuşi (Golu, 1989, p. 188).

Ancheta psihologică fiind supusă riscurilor deformării necesită măsuri de protecŃie

speciale (instruirea şi formarea operatorilor, standardizarea chestionarelor etc).Din

punct de vedere metodologic are la bază interview în limba engleză, folosit în sensul

de întrevedere, întâlnire. În franceză „entrevue” cu sens de întâlnire sau entretien cu

45

sensul de conversaŃie, convorbire. Preluând o idee avansată de R. Daval et al (1967)

mulŃi autori (M. Zlate, S. Chelcea, I. Mărginean) fac distincŃia între interviu şi alte

fenomene psihosociale asemănătoare: întâlnirea, convorbirea, dialogul şi

interogatoriul. Astfel, interviul presupune întâlnirea, dar nu se confundă cu aceasta. În

convorbire, datorită schimbului de informaŃii, persoanele participante nu pot schimba

replici decât pe baza unui dialog prin care obŃinem o îmbogăŃire a paletei de

informaŃii. Interogatoriul presupune o necesitate de a răspunde fiecărei întrebări în

parte, fără a da posibilitatea subiectului de a se eschiva. În domeniul cercetării

psihopedagogice termenii de convorbire şi interviu pot fi consideraŃi sinonimi.

1. SituaŃia de interviu psihologic este situaŃia în care are loc un schimb

conversaŃional între două sau mai multe persoane cu scopul culegerii de informaŃii

într-un cadru specific amenajat în acest scop.

2. În cercetarea ştiinŃifică se disting trei categorii de scopuri pe care această

metodă le poate avea (apud S. Chelcea et al., 1998) şi anume un scop explorator – în

care se identifică variabilele şi relaŃiile dintre acestea; scop de recoltare a

informaŃiilor în vederea testării ipotezelor; scop de recoltare suplimentară de

informaŃii obŃinute prin alte tehnici şi metode.

Avantaje:

– unul din principalele avantaje constă în flexibilitate, deoarece se pot obŃine

răspunsuri specifice la fiecare întrebare;

– asigurarea răspunsurilor la toate întrebările fără omisiuni;

– se observă direct comportamentul nonverbal, ceea ce sporeşte calitatea

informaŃiilor;

– se pot aborda teme mai complexe;

– se pot obŃine păreri personale argumentate referitor la cele exprimate;

– poate completa alte metode în vederea obŃinerii de informaŃii relevante;

– se poate realiza cu mai multe persoane etc.

Dezavantaje:

46

– costul realizării unui interviu este ridicat, datorită selecŃiei şi pregătirii

operatorilor de interviuri;

– desfăşurarea unui bun interviu necesită timp mai îndelungat, uneori chiar o

continuare a acestuia la o dată ulterioară, ceea ce e dificil în cazul persoanelor

angrenate în diferite activităŃi şi funcŃii;

– apar erori datorită subiectivităŃii interpretării de către operatorii de interviu a

răspunsurilor obŃinute;

– numărul mare de răspunsuri şi părerile personale sunt mai greu de structurat;

– lipsa asigurării anonimatului , adresa şi numărul de telefon fiind cunoscute;

– lipsa standardizării întrebărilor etc.;

Putem spune că interviul psihologic favorizează întâlnirea într-un context

specific, pe o anumită temă, a două persoane între care are loc un schimb de relaŃii, pe

fundalul unui obiectiv.

Diversitatea situaŃiilor, scopurilor şi obiectivelor întâlnite în practica

psihologică şi pedagogică contribuie la o diversitate mare de tipuri de interviuri.

Acestea se pot clasifica după mai multe criterii.

Astfel, după gradul de libertate de care dispune operatorul în formularea

întrebărilor, putem întâlni:

– interviuri nondirective – caracterizate de un număr relativ redus de întrebări,

a căror durată este teoretic nelimitată , în urma căruia se obŃin din partea

intervievatului răspunsuri complexe, particulare, dar uneori greu de structurat;

– interviuri directive – caracterizate de întrebări închise, prestabilite într-o

ordine rigidă şi limitată în timp.

Între aceste orientări îşi au locul: interviul clinic, interviul cu răspunsuri

libere, interviul cu întrebări deschise, interviul cu întrebări închise (Chelcea 1998).

Folosind drept criteriu numărul de persoane implicare în interviu putem

întâlni:

– interviu individual – întrebările sunt puse unei singure persoane de către

intervievator;

47

– interviu de grup – în care mai multe persoane aflate în acelaşi timp, în

acelaşi spaŃiu, interacŃionează prin răspunsuri aduse subiectului de discuŃie.

După gradul de repetabilitate al interviurilor, putem avea:

– interviuri unice – nerepetabile;

– interviuri repetate – presupun convorbiri repetate între intervievator şi

intervievat, des întâlnite în psihoterapie şi consiliere.

În funcŃie de scopul lor, mai putem întâlni:

– interviuri de evaluare;

– interviuri de angajare;

– interviu clinic

– interviu de examinare a stării mentale.

Surse de eroare întâlnite în cursul unui interviu:

– „halo effect” – descris de Thorndike, dă corelaŃii mai crescute decât ar fi în

mod normal de aşteptat. O impresie favorabilă sau halo pozitiv, va îngreuna sarcina

intervievatorului de a vedea părŃile negative, la fel ca şi în cazul helo negativ –

intervievatorul va tinde cu greu să accepte părŃile pozitive ale intervievatului.

– tendinŃa de generalizare similară efectului halo, în care pe baza unei

caracteristici se cade în capcana generalizării;

– erori datorate diferenŃelor, etnice, culturale şi diferenŃelor de clasă socială.

Erorile reduc gradul de obiectivitate al intervievatorului, a cărui judecată este alterată,

la fel ca şi validitatea evaluării sale.

Bibliografie

Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I., (1998) – Cercetarea sociologică, Metode şi

tehnici, ed. Destin, Deva

Dafinoiu, I. (2002) – Personalitatea. Metode de abordare clinică. ObservaŃia şi

interviul, ed. Polirom, Iaşi.

Daval, R. Şi colab. (1967) – Traite de psychologie sociale, P.U.F. Paris

48

Zlate, M.,(2000)Introducere în psihologie, Ed. Polirom, Iaşi

Interviul clinic reprezintă metoda de lucru a psihologului clinician. Prin acesta

el poate obŃine informaŃii mai detaliate la unele probleme şi aspecte ale subiectului,

care sunt legate de o serie de momente şi evenimente din viaŃa acestuia: din

comportarea sa, relaŃiile cu ceilalŃi, aspecte mai intime, etc.

Interviul poate fi influenŃat de o multitudine de factori, dar caracteristica

principală este dialogul asimetric ce se stabileşte între subiecŃi şi psihologul clinician

care are competenŃa de a direcŃiona şi a-şi afirma o anumită poziŃie în raport cu cele

relatate. În funcŃie de obiectivele interviului putem întâlni: interviu diagnostic, de

terapie, de cercetare.

Tipuri de interviu întâlnite (după Dafinoiu, I. 2002):

a) interviu non-directiv – centrat pe persoană

b) interviu semi-directiv – cuprinde principalele teme de abordare cu

subiectul, nu într-o ordine strică ci abordările la momentele oportune.

49

c) interviu-directiv – este utilizat la eliminarea lacunelor în informaŃiile

obŃinute.

Tipuri de intreviu clinic

Intreviul clinic psihiatric

În funcŃie de obiectivele urmărite interviul clinic în psihologie şi interviul

clinic în psihiatrie prezintă caracteristici specifice (Dafinoiu, I. 2002). În domeniul

bolilor mintale sunt utilizate după acelaşi autor interviuri de inspiraŃie psihodinamică

ce au la bază concepŃia lui S. Freud, referitoare la conflictele profunde cu origine în

prima copilărie şi interviul centrat pe simptom ce utilizează diverse cadre de

clasificare şi descriere a tulburărilor psihice.

Interviul clinic de evaluare

Are ca obiective: identificarea simptomelor, analizarea acestora în vederea

înŃelegerii funcŃionării psihologice şi obiectiv terapeutic ce orientează strategia

terapeutică.

Interviul clinic bazat pe fundamente psihanalitice

– se analizează aspecte ale trecutului individului deoarece având psihanaliza

ca fundament se instituie idea că simptomul prezent îşi are originea în trecutul

subiectului, în conflictele inconştiente generate de întâmplări ale copilăriei timpurii.

Intreviul clinic non-directiv

– după cum mărturisea autorul acestei metode este centrată asupra individului

nu asupra problemei. Copilăria este importantă pentru structurarea personalităŃii dar

nu este definitorie. Imaginea de sine a unui individ este legată de evaluarea continuă a

rezultatelor propriilor experienŃe în raport cu ceilalŃi. ExperienŃele pozitive creează

dimensiuni pozitive ale imaginii de sine, iar cele nefavorabile conduc la scăderea

imaginii de sine.

50

Atitudinile relaŃionale ale psihologului în interviul clinic non-directiv sunt de

şase tipuri după Mucchielli, A. (2005):

– atitudine de evaluare sau judecare morală; atitudine explicativă;

atitudine de sprijin-consolare; atitudine de investigare; atitudine de

soluŃionare a problemei şi atitudine comprehensivă.

Atitudinea clinicianului

Nu trebuie să lase impresia de o receptare ci prin ea să introducă un dialog.

Tăcerile nu vor fi cultivate ca forme de presiune asupra interlocutorului pentru a-l

forŃa să bată în retragere sau ca expresie a rezervei ascultătorului sau negare a celor

spuse de interlocutor ci sunt respectate, urmând a fi interpretate ca element de

punctare, timp de reflecŃie sau trecere către altceva. Stadiul superior sau de

supervizare nu este o atitudine indicată pentru atingerea scopului clinicianului.

Ascultarea presupune o atitudine de întâmpinare susŃinută în prezent şi readaptată

constant la ceea ce exprimă persoana din faŃă sa. Nu se vor afişa semen de nerăbdare,

plictiseală sau anticipare atotştiutoare la relatările subiectului. AtenŃia îndeosebi va fi

îndreptată către lupta interioară a subiectului cu sinele.

Interviul clinic în terapiile cognitiv-comportamentale

Interviul este orientat spre culegerea informaŃiilor cu referire îndeosebi la

comportamentul – problemă, este o relaŃie directivă prin care terapeutul ajută

pacientul în luarea deciziilor, răspunzând astfel expectaŃiilor acestuia, care doreşte

înŃelegere, alianŃă, parteneriat şi nu în ultimul rând dobândirea controlului.

Interviul clinic în psihoterapia existenŃialistă

Psihoterapeutul îşi va direcŃiona eforturile către reconstituirea logicii

universului în care se află pacientul cu scopul de a scoate fiinŃa umană din universul

tematizat redându-i libertatea şi înŃelegerea lumii în care trăieşte. Interviul se va

îndrepta către recunoaşterea de către subiect a prejudecăŃilor sale şi depăşire a

acestora prin reconstituirea sistemului său psihologic de percepŃie a lumii.

51

Bibliografie

Dafinoiu, I. (2002) – Personalitatea – metode calitative de abordare clinică.

ObservaŃia şi interviul, ed. Polirom Iaşi

Mucchielli, A. (2005) – Arta de a comunica. Metode, forme psihologia

situaŃiilor de comunicare, ed. Polirom Iaşi

Peretti, A., Legrand, J.A., Boniface, J., (2001) – Tehnici de comunicare, Ed.

Polirom, Iaşi.

Brainstorming-ul este o metodă intuitivă, eficientă pentru generarea în grup a

ideilor şi a fost elaborată încă în anul 1948 de către Alex Osborn, prorectorul

UniversităŃii din Buffalo, SUA, şi fondatorul Institutului de CreaŃie Tehnică. Rădăcini

ale brainstorming-ului se pot găsi şi în obiceiurile marinăreşti ale secolelor XVI -

XVII, în conformitate cu care, în condiŃii de primejdie, căpitanul vasului convoacă

sfatul mateloŃilor, ascultând într-o unumită ordine (începând cu elevii, apoi cu

mateloŃii şi terminând cu ofiŃerii) părerile tuturor şi luînd pe această bază deciziile

necesare.

1. Principiile de bază ale brainstorming-ului. ŞedinŃa de creaŃie în sistemul

brainstormingului se bazează pe două principii fundamentale:

• amânarea criticii (amânarea evaluării);

52

• necesitatea elaborării cât mai multor idei, pe principiul transformării

cantităŃii în calitate.

Mai trebuie respectate şi alte reguli:

- se încurajează şi ideile aparent ieşite din comun, la prima vedere de-a

dreptul bizare, dar care adesea, analizate inginereşte, pot deveni deosebite;

- se stimulează combinarea şi îmbunătăŃirea ideilor, pe principiul evocării

asocierii, formularea unor idei generate atât din gândirea personală, cât şi din cea a

celorlalŃi membri ai grupei.

2. Principiul amânării criticii şi autocriticii (principiul evaluării amânate).

În procesul de căutare a ideilor, critica trebuie amânată, gândirea trebuie să fie

dominant divergentă, cea convergentă fiind temporar suspendată, lucru deosebit de

dificil şi care presupune un antrenament îndelungat. ImaginaŃia trebuie lăsată întâi să

se avânte pînă în înaltul cerului, pentru ca apoi să revină pe pământ cu sporul gândirii

critice” (Osborn, 1971).

3. Principiul asigurării calităŃii prin cantitate

O idee emisă de un membru al gupului produce prin consonanŃă noi idei ale celorlalŃi

membri, scânteia podusă creier va face să se producă prin ricoşare altele, ca într-un

foc de artificii, ca într-o reacŃie în lanŃ.

4. Desfăşurarea şedinŃei de creaŃie în cadrul brainstorming-ului. Structura

optimă a grupului presupune un conducător, 1-2 secretari, membri cu o bogată

experienŃă în brainstorming şi 4-5 invitaŃi speciali. Conducătorul grupului trebuie să

aibă suficientă experienŃă, să fie antrenant în conducerea abilă a şedinŃei de creaŃie şi

chiar să elaboreze şi o listă personală de sugestii pentru soluŃionarea problemei, astfel

că în ipoteza unei crize de idei să poată interveni pentru canalizarea discuŃiilor.

Evaluarea şi selectarea ideilor. Pentru pregătirea evaluării şi selectării trebuie

parcurse următoarele operaŃii preliminare:

Secretarul echipei pregăteşte o listă a tuturor lideilor sugerate, atât în timpul

şedinŃei cât şi după şedinŃă.Conducătorul grupului verifică lista, asigurându-se că

53

fiecare idee a fost exprimată concis şi clar şi clasifică pe categorii logice ideile emise

(de regulă 5-10).

Ideile selecŃionate sunt încredinŃate specialiştilor pentru concretizarea,

dezvoltarea, proiectarea şi implementarea industrială.

Brainstorming-ul poate fi folosit şi în domeniul managementului, deservirii,

afacerilor, economiei, sociologiei, operaŃiilor militare, cercetării penale şi în multe

alte domenii ale performanŃei umane.

Brainstorming-ul direct contribuie la găsirea soluŃiei pentru o problemă dată;

ori după cum s-a arătat mai înainte, orice problemă de creaŃie este o dublă problemă

creativă:

• crearea subiectului;

• crearea soluŃiei pentru subiectul elaborat.

Pentru a mări şansele brainstorming-ului direct este raŃională practicarea

antebrainstorming-ului a cărui scop principal este evidenŃierea în obiectele tehnice

existente a unui număr cât mai mare de neajunsuri şi chiar prognozarea în viitor a

unor neajunsuri noi, legate de evoluŃia normală a tehnicii.

Brainstorming-ul şi antebrainstorming-ul pot fi combinate sub forma dublului

brainstorming, a antebrainstorming-ului combinat cu brainstorming etc.

Sinectica (metoda Gordon)

reprezintă îmbinarea de elemente diferite, aparent necorelate, având drept scop de

bază eliberarea faŃă de constrângeri impuse în cadrul problemei formulate, eliminarea

răspunsurilor negative, modelarea gândirii şi evadarea din gândirea şablon, pentru

realizarea de idei originale, viabile.

Metoda presupune următoarele etape:

1. enunŃarea problemei în forma dată;

2. analiza problemiei;

3. sugestii imediate sau „purjare”;

4. enunŃarea problemei aşa cum a fost înŃeleasă;

54

5. creşterea „distanŃei metaforice” utilizând analogia directă, analogia

personală sau conflictul condensat;

6. eventuala repetare a etapei 5 în alt context;

7. adaptarea forŃată a fanteziei;

8. generarea unor soluŃii posibile.

La început, grupei constituite din conducător, 5-10 membri şi stenograf, se

explică tema printr-o enunŃare generală a problemei, urmată de o analiză - detaliere a

acesteia, de la general la particular. Problema poate fi redefinită, aşa cum a fost

înŃeleasă şi se poate proceda la „excursia creativă” propriu-zisă, excursie în care prin

participarea coordonatoare activă a conducătorului de grup, domnesc analogia,

inversia, empatia, fantezia, evocarea şi alte tehnici intuitive de creaŃie.

Metoda sinectică se bazează pe faptul că procesul creativ este mai productiv în

condiŃii noi, necunoscute pentru om.

Metoda Delphi

A fost pusă la punct în anii 1964-1965 de către O. Helmer şi colaboratorii săi

în cadrul programului de cercetare al trustului american Rand Corporation, are drept

scop de bază obŃinerea de direcŃionări, prognoze şi chiar soluŃii în problemele

complexe prin valorificarea şi stimularea competenŃei unui grup de experŃi,

combinând creativitatea individuală cu cea a grupului.

Caracteristica principală a metodei o constituie utilizarea feed-back-ului, prin

consultare reciprocă periodică, de mare efect stimulativ, dar în timp, creativ.

Metoda a fost aspru criticată, datorită în special a faptului că îi temperează pe

cei cu idei îndrăzneŃe şi în felul acesta, reduce substanŃial originalitate ideilor

elaborate - radicalismul acestora.

Metoda Philips 66

În metoda elaborată de J. Donald Philips numărul de participanŃi este de 6, iar

durata discuŃiilor este limitată la numai şase minute. Altfel spus, este un

brainstorming dens - un blitz-brainstorming.

55

Aplicarea metodei se realizează plecându-se de la grupe eterogene mari de

persoane), care se fragmentează în grupe mici de câte şase persoane.

Fiecare grupă mică îşi alege un lider care îndeplineşte şi funcŃia de lider cu

drept la discuŃii. Conducătorul general prezintă problema în scris, tuturor

participanŃilor. Durata este de patru minute pentru organizare, patru minute pentru

blitz-brainstorming şi două minute pentru raportul fiecărui lider.

DiscuŃia Panel

Principiul acestei metode constă în utilizarea unui grup restrâns de persoane

competente (eşantionul Panel) pentru studierea unei probleme, asociată unui auditoriu

care ascultă în tăcere şi intervine numai prin mesaje scrise. DiscuŃia se destaşoară

după următoarea metodologie: grupul Panel, de 5-6 persoane, aşezate în jurul unei

mese sub preşedinŃia unui lider-animator, în cadrul căruia se lansează discuŃiile, se

schimbă între ei punctele de vedere pe tema propusă Grupul Panel reia discuŃia după

fiecare lecturare a unui grup de mesaje, iar auditoriul continuă să trimită mesaje noi,

şedinŃa sfârşind prin sinteza discuŃiilor şi intervenŃiilor efectuată de către animator.

Metoda 6-3-5

Cifra 6 reprezintă numărul de membri ai grupului de creaŃie, cifra 3 reprezintă

trei idei fomulate iniŃial de fiecare membru al grupului şi înscrise pe un tabel cu trei

coloane, iar cifra 5 reprezintă numărul de persoane (6-1) care prelucrează primele trei

idei ale vecinului. Ideile sunt apoi centralizate de către lider şi transmise conducerii

întreprinderii.

Metoda Frisco

Această metodă are drept scop esenŃial aflarea, în vederea rezolvării unor

probleme complexe şi dificile, a unor noi căi de rezolvare cât mai simple şi mai

eficiente şi presupune constituirea a două echipe (Verone, 1983):

A - echipa de investigare, formată din 12-15 persoane diferenŃiate ca vârstă şi

competenŃă, care examinează atent problema dată, reimaginează metodele sau

rezolvările clasice, le analizează critic, evidenŃiind dificultăŃile de bază

56

(complexitatea calculelor, folosirea exagerată a coeficienŃilor şi exponenŃilor

empirici, aplicativitatea restrânsă etc).

B - echipa de creaŃie propriu-zisă, formată din 5-6 experŃi înalt calificaŃi care,

primind o „listă de control” de la prima echipă, încearcă să găsească rezolvări noi, sau

măcar să le îmbogăŃească pe cele existente.

Conducătorul veghează asupra participării active, echilibrate ca volum, a

tuturor membrilor şi asupra păstrării riguroase de către fiecare a rolului atribuit.

TradiŃionalistul joacă un rol de arbitru imparŃial, care apreciază meritele

vechilor soluŃii, consemnează obiectiv neajunsurile. Acesta se pronunŃă pentru

menŃinerea soluŃiilor vechi, fără să se opună categoric eventualelor îmbunătăŃiri

realiste.

Exuberantul emite ca un participant tipic la brainstorming, idei cât mai

originale, mai năstruşnice, fără autocontrol riguros, asigurând astfel un climat creativ-

imaginativ.

Pesimistul reprezintă cenzorul negativist, adept al proverbului: „Mai binele

este duşmanul binelui”.

Optimistul critică ferm poziŃia adoptată de regulă de pesimist şi susŃine realist

entuziasmul exuberantului; el este un realist obiectiv, încrezător în posibilităŃile minŃii

omeneşti. Este de recomandat ca tradiŃionalistul să fie cel mai vârstnic, optimistul să

fie cel mai competent în problema dată, pesimistul să fie un recunoscut specialist într-

un domeniu conex, iar exuberantul trebuie să fie un tânăr cercetător specialist apreciat

pozitiv de toŃi membrii echipei, atrăgător, amabil, neînfumurat, dar nici timorat de

experienŃa celorlalŃi.

Tehnicile şi metodele intuitive de creaŃie reprezintă componentele artizanale şi

nu logice-ştiinŃifice ale inventicii; aceste mijloace favorizează inventarea, dar nu o

determină.

Tehnicile şi metodele intuitive presupun o pregătire informaŃională minimală

şi asigură utilizarea în mult mai mare măsură a cantităŃii personale de informaŃii

stocate.

57

Bibliografie:

Osborn, Al., (1971) – Applied Imagination, Charles Scribner, s song New York

Stoica Ana (1983) – Creativitatea elevilor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Verone, Pierre, (1983) – Inventica, Ed. Albatros, Bucureşti

Stănciulescu, T., (1998) Tratat de creatologie, Ed. Performantica, Bucureşti