1

MATERIALE SUPORT PENTRU SEMINARUL DISCIPLINEI

„FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI. TEORIA ŞI METODOLOGIA

CURRICULUMULUI”- Nivel I Postuniversitar

Asist.univ.drd. Elena Bujorean

Asist.univ.drd. Lilioara Gherasim

ANEXA 1. Model de ANALIZA CRITICĂ A UNUI MANUAL

ANEXA 2. Trunchi comun- Curriculum la decizia şcolii. Repere teoretice. Tipuri de opţional în învăţământul primar şi gimnazial. Modele de PROGRAMA

ŞCOLARĂ PENTRU O DISCIPLINĂ OPŢIONALĂ(gimnaziu, liceu).

ANEXA 3. Modele de PROIECTE EDUCAŢIONALE „Noile educaţii”

ANEXA 4. FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI-SINTEZĂ

ANEXA 1. Model de ANALIZĂ CRITICĂ A UNUI MANUAL

EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ- CLASA A VII A

EDITURA CORINT, 2009

AUTORI: GABRIELA LICHIADOPOL

ADRIANA GHIŢĂ

VIOREL GHIŢĂ

A. CONŢINUTUL MANUALULUI

Conţinuturile sunt exacte, precise, variate, redând corect informaţia ştiinţifică. In

conformitate cu prevederile programei, conţinuturile sunt organizate pe trei capitole: Limbaj

grafic, Tehnologii şi materiale metalice şi Transporturi, fiecare capitol integrând şi teme pentru

segmentul curriculum la decizia şcolii (extindere), în vederea adaptării curriculumului

categoriilor de elevi cu interese tehnice.

Manualul propune o abordare interdisciplinara a conţinuturilor: de exemplu, capitolul

„ Limbaj grafic” realizează corelaţii dintre tehnică, chimie, geometrie, fizic. În scopul

îmbogăţirii cunoştinţelor şi pentru stimularea intereselor cognitive ale elevilor , după fiecare

temă se prezintă un scurt istoric al invenţiilor în domeniul abordat.

B. PRELUCRARE PEDAGOGICĂ

Concepţia pedagogică ce fundamentează manualul în discuţie este una modernă,

centrată pe elev; chiar dacă informaţiile de detaliu sunt mult prea numeroase, fiecare

2

informaţie , fiecare cunoştinţă nouă pare a sugera elevului o soluţie pentru rezolvarea

unor probleme ce pot apare în mediul casnic ori profesional sau pentru descifrarea unor

curiozităţi. Pentru înţelegerea unor cunoştinţe noi se face apel la reprezentările elevilor,

multe din imaginile prezentate pe fiecare pagina îndeplinind acest rol .Daca ţinem cont că

la vârsta de 13-14 ani, mulţi elevi încă mai au un mod de operare al gândirii concret-

intuitiv, prezenţa schemelor şi a imaginilor este deplin justificată.

Manualul propune activităţi de căutare la elevi, proiecte de grup, studii de caz,

aplicaţiile fiind inserate la sfârşitul fiecărei teme. De exemplu, studiul de caz „Codul

culorilor în tehnică”, proiecte precum „ Remedierea defecţiunilor la bicicletă”,

„Indicatoarele rutiere”, ar putea provoca interesul elevilor pentru aplicarea informaţiilor

prezentate şi pentru căutarea altora noi, dezvoltând gândirea investigativă. De altfel, în

scopul consolidării cunoştinţelor, elevii au prilejul să răspundă la întrebări sau să rezolve

exerciţii la fiecare lecţie, cu grade de dificultate variabile. De asemenea, pentru controlul

achiziţiilor şi pentru autoevaluare sunt inserate teste de cunoştinţe, atât cu itemi cu

răspuns scurt sau ce solicita recunoaşterea unor cunoştinţe, dar şi itemi de rezolvare de

probleme cu grad de dificultate mare.

C. FORMA DE REDACTARE

Manualul prezintă organizare logică în redactare: Prezentare. Textul

principal este împărţit în capitole şi subcapitole conform temelor programei. Dicţionar.

Ştiaţi că…? Exerciţii. Aplicaţii. După un grupaj de lecţii este inserată o probă de evaluare.

Interesante sunt temele propuse pentru proiectele individuale sau de grup. Pentru

realizarea acestora sunt formulate cerinţele obligatorii şi li se sugerează elevilor resurse

bibliografice.

Ideile principale şi cuvintele cheie sunt tehnoredactate cu caractere îngroşate, iar

aplicaţiile şi explicaţiile sunt prezentate în tabele pe un fond colorat atractiv. Prin

mărimea literelor şi contrastele cromatice realizate, textul asigura o bună receptare de

către elevi, de altfel dimensiunea hârtiei este aproximativ A4; pe lângă lizibilitatea

asigurată, se ştie că ,în general elevii de vârstă mică operează o corelaţie dintre mărimea

manualului şi importanţa acestuia.

Vocabularul specific disciplinei este astfel conceput astfel încât să poată fi înţeles prin

definiţiile şi explicaţiile propuse, însă volumul informaţiilor noi este mare, în raport cu

vârsta elevilor şi importanţa temelor tratate.

D. ILUSTRAREA

Manualul prezintă un bogat material ilustrat care este în concordanţă cu conţinutul

temelor; ilustraţiile sunt sugestive, corect amplasate, iar prin calităţile estetice şi noutate

atrag interesul elevilor. Ilustraţiile, hărţile, tabelele şi imaginile sunt numerotate, iar în text

ori în exerciţii se face trimitere la numărul figurii, însă nu există un titlu sau o scurtă

explicaţie alături de acestea, cel puţin pentru acele imagini care aduc reprezentări din

afara mediului de viaţă al elevului.

3

PUNCTE TARI:

bogata ilustrare

sistematizarea conţinutului

aplicaţii cu valenţe formative

sublinierea valenţelor educative ale conţinuturilor ( integrarea conţinuturilor

specifice educaţiei ecologice – poluarea mediului, încalzirea globală, a educaţiei

rutiere şi a educaţiei pentru sănătate- sublinierea normelor de protecţie a muncii

în diferite contexte specifice)

corelaţii interdisciplinare

prezenţa probelor de evaluare

PUNCTE SLABE: densitatea mare a conceptelor noi, specifice disciplinelor tehnice

CONCLUZII:

Manualul poate fi recomandat claselor de elevi cu interese tehnice sau cu elevi cu

interese cognitive variate şi bune abilităţi de învăţare, acesta propunând o explicare

detaliată a temelor recomandate de programa scolară, un bogat conţinut informaţional

care să fie abordat în numărul maxim de ore (2 ore) prevăzut prin planul de învăţământ şi

teme pentru activităţi de investigare ce realizează corelaţii dintre teorie şi activitatea

practică. Pentru clasele cu elevi fără interese scolare ori cu dificultăţi de învăţare,

profesorul poate realiza o sintetizare şi selecţie a informaţiilor care ar putea asigura

atingerea standardelor minimale prevăzute în programa şcolara a disciplinei.

ANEXA 2. Trunchi comun- Curriculum la decizia şcolii.

Repere teoretice. Tipuri de opţional în învăţământul primar şi gimnazial. Modele de

PROGRAMA ŞCOLARĂ PENTRU O DISCIPLINĂ OPŢIONALĂ(gimnaziu, liceu)

(Extras din Jeder, Daniela & Bujorean, Elena, 2011. Fundamentele

Pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculumului. Instrumente didactice şi aplicaţii,

pp.90-91, 97, Iaşi, Editura PIM)

Repere teoretice:

Trunchiul comun (TC) sau curriculumul

nucleu se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii. În Curriculumul naţional trunchiul comun are o pondere de: - 80% în planurile cadru de la învăţământul obligatoriu - 70% în planurile-cadru de la nivel liceal. Trunchiul comun: - reprezintă numărul de minim de ore prevăzut în plaja orară a unei discipline. -oferă egalitate de şanse tuturor elevilor din sistemul de învăţământ public. - reprezintă singurul reper pentru evaluări externe – (ex.

Conform Legii Naţionale a Educaţiei, ian. 2011:

Curriculum la decizia şcolii (CDS)

se constituie atât din pachete disciplinare opţionale oferite la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ.

Curriculumul la decizia şcolii se stabileşte de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ ca urmare a consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile.

În cadrul Curriculumului naţional, CDS are o pondere de:

4

–examenele de bacalaureat) - se consemnează la nivelul standardelor curriculare de performanţă. Planul - cadru de învăţământ (valabil în anul şcolar 2010-2011) (SECVENŢĂ)

Aria curriculară/ disciplina

Clasa a V a

Clasa A VI-a

Clasa A VII-a

Clasa a VIII-a

I. Limbă şi comunicare

9-10 8-9 8-9 9-10

Limba şi literatura română

5 4 4 4

Limba modernă 1

2-3 2-3 2-3 2-3

Limba modernă 2

2 2 2 2

Diferenţa de ore dintre TC şi nr. maxim/ minim

de ore pe săptămână, pe disciplină şi an de studiu, aparţine CDS- Curriculumului la decizia şcolii.

De exemplu, în cazul disciplinei Limba modernă 1- TC-reprezintă 2 ore, iar CDS -1 oră (adică 3-2). După cum se observă, unele discipline nu au plajă

orară; NB!! În planurile –cadru pentru învăţământul liceal se regăseşte, pe lângă TC şi CDS, şi CD – Curriculum diferenţiat sau de specializare/ discipline care sunt obligatorii doar pentru anumite filiere, profiluri, specializări. Planul – cadru Profil Pedagogic

Aria curriculară/

Clasa a IX -a

disciplina TC CD TC CD CDS I. Limbă şi comunicare

8 1 9 2

Limba şi literatura română

4 4

Limba modernă 1

2 2

Limba modernă 1

2 2

Comunicare 1

- 20% în planurile cadru de la învăţământul obligatoriu;

- 30% în planurile-cadru de la nivel liceal

Curriculum la decizia şcolii – exprimă liberate a de decizie la nivelul şcolii şi oferă experienţe de învăţare adaptate într-o manieră flexibilă nevoilor elevilor şi comunităţii locale. Structura unei programe de opţional Titlul discipliei: Tipul opţionalului: Clasa: Nr. de ore/ săptămână: Durata* (perioada în care se va derula opţionalul )

Argumentul

Competenţe specifice

Unităţi de conţinut

Valori şi atitudini:

Sugestii metodologice:

Bibliografie:

* Competenţele generale se stabilesc doar în cazul în care programa este elaborată pe o perioadă mai mare de un an. !!! Citeşte fabula pedagogică Şcoala animalelor (anexa 4)

5

Să ne reamintim!

TC-CDS în învăţământul primar şi învăţământul gimnazial (valabil în anul şcolar 2010-2011):

Trunchi comun (TC) Curriculum la decizia şcolii (CDS) - se lucrează cu programa şcolară

aprofundarea

- este reprezentat de nr. minim de ore pentru fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planurile- cadru de învăţământ; - asigură egalitatea de şanse tuturor elevilor din sistemul de înv. public pentru că stabileşte parcurgerea unor discipline, finalităţi, conţinuturi, standarde curriculare de performanţă comune.

extinderea

Curriculum elaborat - se propun programe pentru discipline noi

Opţional: - la nivelul disciplinei

- la nivelul ariei curriculare

- la nivelul mai multor arii curriculare (opţional cross-curricular sau integrat)

Legea Educaţiei Naţionale 2011- prevede: Art. 65. (2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/

modulele de pregătire obligatorii, iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale. (...) (4) Planurile cadru şi programele de studiu pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (5) Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia şcolii. (6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ, cu consultarea consiliului profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative a părinţilor, precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale, şi, după caz, a operatorilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor. Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.

Învăţământul liceal

Trunchi comun (TC) Curriculum diferenţiat (CD) sau curriculum de

specializare

Curriculum la decizia şcolii (CDS)

Finalităţi, conţinuturi obligatorii pentru toţi elevii

Discipline obligatorii pentru anumite filiere, specializări, profiluri.

- aprofundarea

- extinderea

- opţional ca disciplină nouă

- opţional integrat

6

Texte din literatura de specialitate

Tipuri de opţional în învăţământul primar şi gimnazial:

„opţionalul la nivelul disciplinei: constă fie din activităţi, module, proiecte care nu sunt incluse în programa şcolară avansată de autoritatea centrală, fie dintr-o disciplină care nu este prevăzută ca atare în planul-cadru sau nu apare la o anumită clasă/ciclu curricular.

opţionalul la nivelul ariei curriculare: presupune alegerea unei teme care implică cel puţin două discipline dintr-o arie. În acest caz, pornind de la obiectivele –cadru ale disciplinelor, vor fi formulate obiective de referinţă din perspectiva temei pentru care s-a optat.

opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare- implică cel puţin două discipline aparţinând unor arii curriculare diferite. Ca şi în cazul opţionalului integrat la nivel de arie, informaţiile cu care elevii vor opera au un înalt caracter complex şi, ca atare, permit dobândirea de achiziţii cognitive de ordin înalt (de tipul generalizării, transferului, etc).

Tipuri de CDS în învăţământul liceal

- Opţionalul de aprofundare – este acel tip de CDS derivat dintr-o disciplină studiată -în trunchiul comun, care urmăreşte aprofundarea competenţelor din curriculum-ul nucleu prin noi unităţi de conţinut.

- Opţionalul de extindere - este acel tip de CDS derivat dintr-o disciplină studiată în trunchiul comun, care urmăreşte extinderea competenţelor generale din curriculum-ul nucleu prin noi competenţe specifice şi noi conţinuturi.

- Opţionalul ca disciplină nouă – introduce noi obiecte de studiu, în afara celor prevăzute în trunchiul comun la un anumit profil şi specializare, sau teme noi, care nu se regăsesc în programele naţionale.

- Opţionalul integrat – introduce ca obiecte de studiu noi discipline structurate în jurul unei teme integratoare pentru o anumită arie curriculară sau pentru mai multe arii curriculare.” (Ghid metodologic, 2000) (vezi www.cnceip.ro)

Exemplul 1 (Extras din Jeder, Daniela & Bujorean, Elena, 2011.

Fundamentele Pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculumului. Instrumente

didactice şi aplicaţii, pp.124-126, Iaşi, Editura PIM)

UNITATEA : Colegiul Naţional “ M. Eminescu” Suceava

PROFESOR : Bujorean Elena

ARIA CURRICULARĂ : Om şi societate

Disciplina: Pedagogie

CLASA : a IX a

ANUL ŞCOLAR: 2005/2006

DENUMIRE OPŢIONAL: Ipostaze ale educaţiei

TIPUL OPŢIONALULUI: de extindere

NR: DE ORE : 36

7

ARGUMENT

Motto: „ Se simte , parcă, din ce în ce mai lămuit, cum legătura dintre

pedagogie, pe de o parte, şi provocările şi vibraţiile vieţii, pe

de altă parte, se subţiază”

(Gabriel Albu)

Omul înţelege şi preţuieşte prezentul prin cunoaşterea trecutului : o investigare a

fenomenului educaţional în diferite etape istorice, sub aspectul importanţei acestuia în

contextul devenirii umane, a scopului şi a mijloacelor de realizare, permite relevarea unui

aspect esenţial: există o legătură între starea socio-culturală, economică şi politică şi sistemele

de educaţie.

Viaţa contemporană se caracterizează prin următoarele mutaţii : amplificarea şi

imprevizibilitatea schimbărilor de natură economică şi sociopolitică, intensificarea

schimbărilor în sfera profesiunilor, interdependenţa dintre macrosistemul social şi

componentele sale. Alături de acestea, cu noi probleme se confruntă omenirea : deteriorarea

continuă a mediului înconjurător, proliferarea armelor şi înmulţirea conflictelor, pericolul pe

care-l prezintă la nivel mondial terorismul. Analiza problematicii contemporane şi

identificarea marilor teme de meditaţie au condus la constituirea în plan educaţional a unor

răspunsuri specifice, prin potenţarea „noilor educaţii” sau a unor noi tipuri de conţinuturi :

educaţia pentru pace, educaţia ecologică, educaţia pentru comunicare şi mass-media, educaţie

nutriţională, educaţie economică, educaţia pentru timpul liber. În condiţiile libertăţii de

expresie, de democratizare a vieţii sociale, ale libertăţii de circulaţie şi dispariţiei unor linii

nete de demarcaţie (interstatale, interconfesionale, interetnice), educaţiei îi revin sarcini

inedite. Educaţia interculturală, în contextul migraţiei şi al coexistenţei în acelaşi spaţiu a unor

persoane diferite din punct de vedere cultural, pare să fie de mare actualitate. Educaţia

pentru şi într-o Europă (sau lume) unită trebuie să cultive valori precum toleranţa, respectul

reciproc, credinţa în egalitatea sau complementaritatea culturilor, în vederea unei bune

comunicări şi convieţuiri.

Abordarea acestor noi topici în practica educaţională este condiţionată de formarea

iniţială şi continuă a educatorilor din dublă perspectivă: includerea acestor valori în sistemul

axiologic al elevilor – viitori dascăli, alături de prezentarea unor strategii de inserare a acestor

conţinuturi în ciclul primar.

8

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUT

COMPETENŢE SPECIFICE UNITĂŢI DE CONŢINUT

1. Explicarea rolului educaţiei în dezvoltarea

personalităţii

2. Identificarea evoluţiei concepţiilor despre

educaţie în diferite etape istorice

3. Evidenţierea relaţiei dintre diferite sisteme

socio-politice şi idealul educaţional

4. Analiza critică a diferitelor sisteme

educaţionale alternative din România

5. Explicarea relaţiei educaţie-dezvoltare

socială

6. Analiza modalităţilor de răspuns ale

educaţiei la provocările lumii contemporane

7. Construirea de strategii de inserare în

curriculum a noilor educaţii

* Pedagogia –interogaţie asupra educaţiei

- Legătura dintre învăţare şi dezvoltare

-Teza dublei determinări

-Teorii actuale asupra raportului ereditate-

mediu –educaţie

-Dimensiuni ale formării personalităţii

integrale

* Istoria ideilor despre educaţie

- Educaţia în viziunea gânditorilor antici

- Concepţia despre om şi devenirea sa în

scrierea marilor personalităţi ale Renaşterii

- Teorii moderne cu privire la educaţie

(Comenius, Fr. Fenelon, J. Locke)

- Educaţia în epoca luminilor – J.J Rousseau,

J.H. Pestalozzi, Herbart)

- Educaţie şi societate în viziunea lui

Durkheim

- Şcoala nouă (M. Montessori)

- Curente educaţionale contemporane

(Waldorf, Step by step, Freinet)

Delimitări conceptuale raportate la:

- problematica lumii contemporane

- noile educaţii (educaţie pentru pace,

educaţie ecologică, educaţie pentru

schimbare şi dezvoltare, educaţie

pentru comunicare şi mass-media,

educaţie pentru participare şi

democraţie, educaţie nutriţională,

educaţie pentru timpul liber)

- educaţie interculturală

- educaţie integrată

- educaţie permanentă

- educaţie pentru valori

Modalităţi optime de realizare a

obiectivelor noilor educaţii prin

disciplinele şcolare şi activităţile

extracurriculare

9

VALORI ŞI ATITUDINI

- Responsabilitate faţă de acţiunile proprii, preocupare pentru dezvoltarea profesională

şi schimbare socială;

- Curiozitate;

- Empatie , acceptarea şi aprecierea diversităţii

- Preocupare pentru dezvoltare instituţională şi promovarea inovaţiilor în învăţământ

SUGESTII METODOLOGICE

Exemple de activităţi de învăţare

- lectura explicativă a unor texte pedagogice clasice;

- dezbateri pentru evidenţierea relevanţei unor idei exprimate cu privire la misiunea

educaţiei;

- discuţie cu exprimarea argumentelor pro şi contra generalizării unor sisteme

educaţionale alternative;

- reflecţie asupra problematicii lumii contemporane , cu sublinierea mijloacelor , dar şi

a limitelor educaţiei , în faţa acestora;

- simularea unui proiect pedagogic pentru ciclul primar ( „ Eu, arborele meu, planeta

noastră”);

- descrierea unor jocuri pentru educaţia ecologică în învăţământul preşcolar;

- lucru în grup : studierea unor programe opţionale emise la nivel central, precum şi

unele elaborate de cadre didactice cu experienţă, precum şi a unor suporturi

curriculare editate pentru educaţia pentru sănătate a şcolarilor mici;

- clarificarea conceptelor (interculturalitate, educaţie pentru pace, cetăţenie

democratică, etc);

- studii de caz : societatea Quebec în faţa pluralităţii şi diversităţii; educaţia copiilor

rromi din România: reprezentări, dificultăţi; experimentul Milgram etc

- exerciţii de comunicare asertivă;

- jocuri de rol pentru conştientizarea rolului limbajului corporal în comunicare;

- exerciţii de simulare a unor conflicte şcolare (elevi-elevi, elevi-educatori, părinţi-

educatori);

- prezentarea unor strategii de educare a capacităţii de gestionare a conflictelor

(Poveşti ilustrate , elaborarea unor scenarii, Peer Mediation, „Copacul toleranţei”);

- Debate : impactul emisiunilor TV asupra educaţiei copiilor.

Modalităţi de evaluare:

- lucrări tip eseu

- probe orale

- portofoliu

BIBLIOGRAFIE

10

Bontaş, I- Pedagogie, Editura ALL, 1995, Bucureşti

Cucoş, C.- Pedagogie, Polirom, 2003, Iaşi

Cucoş, C.- Istoria pedagogiei.Idei şi doctrine fundamentale, Polirom,2001, Iaşi

Cucoş, C.- Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Polirom, 2000,Iasi

Grigore, M.,Stan, E.- Scrieri de psihopedagogia grijii, Editura Spiru Haret, 2003, Iaşi

Rădulescu, M- Pedagogia Freinet-un demers inovator,

Exemplul 2

Unitatea : Scoala cu cl. I-VIII nr. 1 Suceava

Profesor: Tofan Cristian-Florin

Clasa : a VIII a

Anul scolar: 2010-2011

Număr de ore : 36

Denumire opţional: „Societatea informaţională modernă"

Tipul opţionalului: integrat la nivelul mai multor arii curriculare

Programa opţional „Societatea informaţională modernă”

Argument:

Trăim într-o lume care ne copleşeşte prin ritmul rapid al schimbărilor ce au loc în

existenţa noastră de zi cu zi. Adesea suntem puşi în faţa unor situaţii în care nu ne putem

orienta corespunzător în diferite domenii ale vieţii şi activităţii noastre. Tehnica modernă,

menită a ne uşura existenţa, ne cere timp pentru a ne familiariza cu modul de funcţionare şi

cu avantajele oferite. De foarte multe ori, noi adulţii cu experienţă şi cu pregătire îndelungată,

suntem depăşiţi de către copiii care au o putere sporită de adaptare la tot ceea ce este nou. Ei

primesc schimbările cu entuziasmul şi candoarea specifică vârstei. Setea lor de cunoaştere

este în mică măsură potolită prin asimilarea cunoştinţelor oferite în cadrul disciplinelor

clasice, de aceea sunt mereu avizi de informaţie, mereu dornici de a afla ceva nou şi de a

împărtăşi experienţele dobândite.

Invăţarea eficientă nu presupune numai instruirea după programele disciplinelor obligatorii.

Invăţarea informală, dacă este valorificata adecvat, poate duce la rezultate încurajatoare

folosind materiale didactice din lecturile elevilor, din publicaţiile, muzica, filmele, programele

şi jocurile de calculator sau site-urile de pe Internet pe care aceştia le cunosc şi le apreciază.

Pentru a putea folosi aşa ceva în predare, profesorul trebuie să fie bine documentat cu privire

la preferinţele elevilor, să posede cunoştinţe de operare pe calculator şi de navigare pe

Internet, să se aplece serios asupra problemelor actuale ale generaţiei tinere şi să posede

11

solide cunoştinţe psihopedagogice. El trebuie să-i conducă pe elevi, de exemplu, să observe,

urmărind o telenovelă, şi anumite trăsături ale mediului natural sau ale societăţii sud-

americane din diferite perioade istorice, sau să asculte, dincolo de versurile şocante ale unei

melodii hip-hop, mesajul cu conţinut puternic protestatar şi justiţiar al acestui gen de muzică.

Dacă vrem să-i înţelegem şi să-i ajutăm, trebuie să le cunoaştem bine preocupările,

orizonturile şi aşteptările, iar mesajul nostru trebuie să le fie accesibil, să simtă că le vorbim

din suflet şi nu cu distanţa şi răceala funcţiei.

Miniprograma de faţă se vrea ca, împreună cu şi în completarea capitolelor şi orelor

de tehnologie, educaţie civică, dirigenţie, biologie, geografie, eventual alte discipline opţionale

(în special informatică) să ofere elevilor un tablou sumar, dar succint al societăţii moderne şi

al direcţiilor prioritare de evoluţie ale acesteia, pentru a se putea orienta şi a-şi găsi locul

potrivit atunci când vor fi mari.

Concepută ca opţional transdisciplinar la intersecţia ariilor curriculare "Om şi societate”,

Matematică şi Ştiinţe" şi „Tehnologii", miniprograma se adresează elevilor de clasa VII-a şi a

VIII-a şi este prevăzută a se studia pe durata a 36 ore (o oră pe săptamână). Este absolut

necesară dotarea şcolii cu măcar câteva calculatoare de ultimă generaţie, un scanner, o

imprimantă performantă, copiator color şi, neapărat, conexiune la Internet de mare viteză.

Acestea sunt, de fapt, dotările minime care nu ar trebui să lipsească din nicio şcoală modernă

la ora actuală.

COMPETENTE GENERALE

1. Situarea corectă în spaţiu şi timp

2. Cunoaşterea şi înţelegerea realităţilor lumii contemporane înţelegerea şi utilizarea adecvată

a limbajului de specialitate

3. Investigarea şi interpretarea fenomenelor din lumea contemporană

4. Formarea unei atitudini constructive şi responsabile faţă de mediul înconjurător

Competente specifice Continuturi

1.1 să recunoască elementele

principale ale unei reprezentari

grafice si cartografice;

1.2. sa utilizeze modalitati si

instrumente de orientare in

spatiu;

-Sateliţii artficiali –scurt istoric

-Sistematizarea localitaţilor şi proiectarea asistată de

calculator

- Omul modern şi puterea informatiei

-Prezentarea calculatorului personal, a perifericelor si a

sistemelor de operare

- Retele de calculatoare şi aparitia Internetului

2.1. sa opereze cu unitati de

masura adecvate;

2.2 .să interpreteze concepte si

- Reţele de utilităţi publice şi gestionarea acestora

- Televiziunea în epoca digitala

- Comunicatiile actuale: telefonie mobila, fax, e-mail,

internet;

12

fapte in realitatea lumii

contemporane;

3.1.sa utilizeze numele proprii

auzite sau citite;

3.2.sa explice principalele

notiuni

4.1.să identifice elementele

naturale şi umane în realitatea

observată

4.2.să identifice interacţiunile

cu caracter global

4.3.să identifice datele necesare

unei investigaţii pe o temă dată

- Turismul si transportul

-Calculatorul si educaţia în zilele noastre: învatamantul la

distanţa, instruirea asistată de calculator

-Aplicatii in domeniul sanitar si in situatii de urgenta

-Codul de bare: folosirea mijloacelor electronice de plata

-Urmărirea şi controlul navigatiei şi al transportului terestre

si aeriene

-Piaţa financiară: burse de valori si de marfuri, tranzactii

bancare si comerciale on-line, organisme financiare

internationale

-Spionajul militar modern şi spionajul economic

-Războiul modern şi descoperirile transferate din domeniul

militar către cel civil

5.1. sa dovedeasca interes

pentru conservarea mediului

5.2. sa inteleaga importanta

conservarii mediului

- Urmărirea prin satelit a diferitelor fenomene naturale

-Detectarea şi exploatarea zăcamintelor minerale

-Hărţi meteorologice şi prevederea vremii, detectarea şi

cuantificarea schimbărilor climatice

-Urmarirea oscilatiilor de nivel ale Oceanului Planetar

- Poluarea apelor si posibilitati de control

-Oportunitati aduse de tehnica moderna. Imperfectiunile şi

limitele acesteia: situaţii de criză, supraîncărcari, pirateria

electronică, terorismul international

SUGESTII METODOLOGICE

- interpretarea unor informaţii redate cartografic sau în format electronic;

- exerciţii de selecţionare şi structurare a datelor;

- măsurarea distanţelor , a ariilor etc

- estimarea fluxurilor de materii prime, energie, bunuri şi informaţii;

- folosirea mijloacelor IT pentru orientarea în teren şi pe hartă;

- alcătuirea de proiecte vizând conservarea mediului

13

MODALITĂŢI DE EVALUARE

- test

- analiza produselor activităţii

- portofoliu

BIBLIOGRAFIE:

Bari, Ioan- Economia mondială, Editura Didactică şi pedagogică,1994

Ipate, Valentin- Calculatoarele şi reţeaua INTERNET, Editura Teora, 2003

Naisbitt, John- Megatendinţe, Editura Politică, 1989

Toffler Alvin- A crea o nouă civilizaţie, Editura Antet, 1996

*** Revista Capital, anii 1996-2004

*** Revista Naţional Geografic, anii 2002-2004

Exemplul 3

Miniprogramă de opţional: “ Arta conversaţiei în doi”

Clasa a VIIIa

Tip de opţional : integrat la nivelul mai multor arii curriculare (Limbă şi comunicare, Om şi societate,

Consiliere şi orientare)

1. ARGUMENT

Într-o societate aflată într-o continuă schimbare, nevoia de comunicare se dovedeşte a fi o

permanenţă ontologică, definind starea existenţială a omului contemporan.

Opţionalul „ Arta conversaţiei în doi” propune o optimizare a comunicării cu sine şi cu celălalt , prin

intermediul unor tehnici specifice, în vederea descoperirii potenţialităţilor socioculturale, individuale şi

colective. Descoperirea vieţii sociale şi culturale are loc în urma conştientizării valenţelor comunicaţionale

şi informaţionale, ale individualităţii şi ale grupului social.

Competenţe specifice Unităţi de conţinut

Integrarea informaţiilor noi în sistemul propriu

de cunoştinţe

Sesizarea momentului oportun de intrare sau

de retragere din dialog

Construirea unui discurs oral/scris pe o temă

dată

Raportarea la un cod axiologic a realităţii

socio-culturale, propunând soluţii pentru

eficientizarea comunicării

Utilizarea unui lexic adecvat unor situaţii

diferite de comunicare

Experimentarea diferitelor tehnici de

comunicare

* Dialog cu mine însumi

* Interviul – „monologul polifonic”

* Comunicarea mediată de computer

* Scrisori către carte

* Eu şi invitaţii mei

* Moda limbii române

* De vorbă cu....vedeta preferată

* Bunele maniere...în instanţă

* Povestea clasei a VIIIa B

* Conversaţii cotidiene sau artă la minut

* Vise împărtăşite sau amintiri despre viitor

* Colegialitate şi prietenie

* Cunoaştere şi imagine

* Universul artelor

* Disertaţie despre...Europa

* Capriciile vârstei

* Cultura şi civilizaţia străzii

Valori şi atitudini

14

Toleranţă faţă de opiniile diferite;

Manifestarea unei atitudini critice faţă de argumentele prezentate de interlocutori.

Sugestii metodologice

Exerciţii de ascultare consecutivă; exerciţii de ierarhizare a ideilor receptate în funcţie de

utilizarea mesajului; exerciţii de receptare şi de reţinere a ideilor şi a argumentelor dintr-o

expunere sau dintr-un monolog;

Exerciţii de formulare a ideilor în jurul unei teme date; exerciţii de construire a unui text care să

exprime opinia personală despre un anumit fapt;

Exerciţii de respingere sau de acceptare a unor opnii; exerciţii de prezentare a unor puncte de

vedere personale;

Exerciţii de caracterizare argumentată a universului socio-cultural;

Jocul de rol

Modalităţi de evaluare

Curriculum vitae

Portofoliul

Jurnalul personal/clasei

Bibliografie

Bramham, John, Cocs David- Cum să obţii uşor un loc de muncă, Bucureşti, Editura Teora, 1997

Iucu, Romiţă- Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Iaşi, Editura Polirom, 2000

Ionescu, Ion- Sociologia şcolii.Politici, practici şi actori ai educaţiei şcolare, Iaşi, Editura Polirom, 1997

Ives, Jean-Paul.- Caracteriologia ,cele 10 sisteme de bază, Bucureşti, Editura Teora,1997

Marinescu,Aurelia – Codul bunelor maniere, Bucureşti, Editura Humanitas, 1996

15

ANEXA 3. Modele de PROIECTE EDUCAŢIONALE „Noile

educaţii”

Valorificarea Noilor Educaţii prin proiecte educaţionale. Modele de bune practici

Exemplul 1. Educaţia pentru sănătate - Proiect educaţional „Să spunem NU

drogurilor” (Lilioara Gherasim)

Iniţiatorii proiectului: profesor psihopedagog Lilioara Gherasim – Cabinet Şcolar de

Asistenţă Psihopedagogică şi director adjunct Gabriela Aungurencei - Eco-Şcoala cu clasele

I-VIII “Ion Creangă” Suceava.

Argument:

Educarea elevilor privind pericolele pe care le prezintă alcoolul şi folosirea altor

droguri, precum şi formarea de deprinderi care împiedică folosirea alcoolului şi drogurilor

constituie o parte semnificativă din educaţia acestora. Elevii sunt din ce în ce mai mult expuşi

la consumul de alcool sau alte droguri. De aceea ei au nevoie de informaţii pertinente şi clare

privind aceste droguri şi, mai ales au nevoie de o motivaţie puternică pentru a le evita.

Pericolele şi tentaţiile sunt mai puternice în mod special cu privire la drogurile legale, alcool,

tutun şi substanţe etnobotanice care se pot achiziţiona de la magazin sau din locuri cu

destinaţie specială (magazine etnobotanice).

Şcoala joacă un rol important în activitatea de prevenire pentru că tinerii îşi petrec

majoritatea timpului în şcoală şi pentru că aceasta are o influenţă majoră în transmiterea

normelor comportamentale adecvate. Şcoala poate contribui la eforturile de prevenire nu

numai prin prezentarea de informaţii exacte despre droguri ci şi prin dezvoltarea şi aplicarea

unor strategii ferme care să descurajeze folosirea şi vânzarea lor.

Proiectul educaţional „Să spunem NU drogurilor” porneşte de la premiza că

majoritatea tinerilor nu folosesc droguri. Unul dintre scopurile primordiale este aşadar de a

intensifica dezvoltarea unor deprinderi de viaţă care să-i îndepărteze pe tineri de folosirea

drogurilor. De asemenea activităţile incluse în proiect se concentrează în primul rând pe

mesaje de prevenire pozitive: să nu depinzi de droguri este o chestiune de mândrie, a-ţi ajuta

prietenii să nu depindă de droguri este un comportament lăudabil, poţi să participi împreună

cu prietenii tăi la activităţi folositoare şi sănătoase (sportul de pildă).

Activităţile din cadrul proiectului se vor desfăşura în parteneriat cu Centrul de

Prevenire Educaţie şi Consiliere Anti-Drog Suceava şi se vor derula la clasele a VI, aVII-a şi

a VIII-a. La vârsta pubertăţii elevii au nevoie să-şi dezvolte un simţ al apartenenţei fără a

recurge la un comportament iresponsabil. Din acest motiv, o idee de bază vehiculată în

cadrul activităţilor la clasă este aceea că poţi să ai prieteni fără a-ţi pierde autonomia şi

identitatea. Elevii învaţă strategii eficiente de a rezista presiunii grupului fără a pierde

apartenenţa la grup.

Ca rezultate finale, vizibile proiectul îşi propune un concurs de materiale multimedia

prin intermediul căruia elevii sunt stimulaţi să elaboreze în forme inedite cele mai bune

16

strategii, idei, sloganuri, desene, postere privind încurajarea şi susţinerea motivaţiei colegilor

de a nu consuma droguri.

Scop:

Educaţia elevilor privind prevenirea consumului de droguri

Obiectivele proiectului:

Intensificarea unor deprinderi de viaţă care să-i îndepărteze pe tineri de

folosirea drogurilor.

Prevenirea consumului de substanţe de risc (alcool, droguri, substanţe

etnobotanice)

Prevenirea comportamentelor de risc asociate acestora (violenţă, devianţă

şcolară, comportamente antisociale)

Conştientizarea elevilor privind impactul negativ al consumului de droguri

asupra sănătăţii şi calităţii vieţii.

Dezvoltarea alternativelor sănătoase la consumul de droguri: sport, cultivarea

unor hobby-uri, lectura, etc.

Dezvoltarea unor modalităţi eficiente de a face faţă presiunii grupului

Grup ţintă: elevii claselor a VI-a, a VII-a şi a VIII-a

Durata: 5 ianuarie -25 martie

Resurse:

Materiale: consumabile, videoproiector, laptop, filme, fişe de lucru.

Procedurale: dezbateri, jocuri de rol, simulări, exerciţii, prezentări, proiect

individual/de grup, turul galeriei

Umane: echipa de proiect, elevii, profesori, conducerea şcolii

Bibliografice: ghiduri, cărţi şi materiale de specialitate.

Activităţi: activităţi de consiliere educaţională la clasă în cadrul orelor de Consiliere şi

Orientare, consiliere individuală (la cerere), întâlniri de lucru cu membrii echipei de

proiect, concurs de materiale multimedia (fotografii, filme, desene, compuneri, eseuri,

postere), evaluare, monitorizare (vezi Anexa „Calendarul activităţilor).

17

Rezultate aşteptate:

Un model de bune practici privind parteneriatul educaţional

Deprinderi personale care să menţină un stil de viaţă sănătos

Comportamente sănătoase dezvoltate ca alternative la consumul de droguri

Abilităţi de a rezista presiunii grupului

Colţ tematic dedicat expoziţiei de materiale multimedia realizat în spaţiul

şcolii

Evaluare:

Evaluare la finalul fiecărei activităţi – fişe de evaluare privind gradul de

îndeplinire a obiectivelor propuse

Evaluare globală la finalul proiectului – prin aplicarea unui chestionar de

evaluare în rândul elevilor

Monitorizarea desfăşurării activităţilor

Monitorizarea elevilor aflaţi în situaţie de risc

Exemplul 2. PROIECT EDUCAŢIONAL: CENTRUL DE EDUCAŢIE

INTERCULTURALĂ ÎN ŞCOALĂ

Activitatea de realizare a unor proiecte în fondul comunităţii şcolare şi locale

consolidează cunoaşterea dobândită în şcoală, permite dobândirea unor deprinderi şi

competenţe de participare activă, de relaţionare deschisă şi cooperare necesare existenţei într-

o societate democratică. Derularea unui proiect de acest tip se poate realiza în cadrul unor

activităţi extraşcolare.

Argument: În prezent, nu există niciun stat în Europa, în care locuitorii săi să vorbească o

singură limbă maternă, chiar dacă există o singură limbă oficială. Societăţile contemporane

sunt societăţi multiculturale, în care, în ciuda drepturilor oficiale obţinute în ultimele decenii,

încă mai persistă atitudini de intoleranţă faţă de cei consideraţi diferiţi din punct de vedere

cultural, social, etnic. Oamenii nu sunt pregătiţi întotdeauna să valorizeze aceste diferenţe, să

relaţioneze cu ceilalţi în mod egal, să respecte reciproc valorile şi modul de viaţă.

Scopul proiectului: Crearea în spaţiul şcolii a unui Centru de educaţie interculturală, care să

permită mai buna cunoaştere a celor care trăiesc în acelaşi spaţiu, şi care au obiceiuri, tradiţii,

moduri de viaţă diferite.

Obiective

Să permită elevilor cunoaşterea modului de viaţă al fiecărei comunităţi etnice care

locuieşte pe teritoriul localităţii (ocupaţii, tradiţii, obiceiuri);

Să cunoască şi să evalueze pozitiv propria cultură dar şi cultura celorlalţi;

Să înţeleagă că la baza unui mod de viaţă se află o istorie multiseculară ;

18

Să îşi formeze capacitatea de a accepta şi valoriza diferenţele, de a accepta

relativismul valoric ;

Să conştietizeze propriile stereotipuri şi prejudecăţi şi să le poată identifica atunci

când acestea se manifestă.

Să îşi dezvolte abilitatea de comunicare şi relaţionare cu cei care aparţin unor culturi

diferite

Să respecte diversitatea culturală şi să nu accepte discriminarea.

Rezumatul proiectului

Realizarea de către un grup de elevi şi profesori, în şcoală, a unui spaţiu în care sunt

prezentate comunităţile etnice care trăiesc pe teritoriul localităţii. În acest spaţiu al

interculturalităţii se vor putea desfăşura diferite activităţi care îşi propun realizarea cunoaşterii

interculturale.

Public ţintă:

Elevi, profesori, membrii comunităţii locale

Plan de acţiune

1. Identificarea spaţiului disponibil în cadrul şcolii şi schiţarea proiectului de realizare a

Centrului.

2. Prezentarea proiectului şi obţinerea acordului conducerii şcolii.

3. Constituirea echipelor de lucru şi stabilirea precisă a sarcinilor.

4. Identificarea eventualilor colaboratori (autorităţi locale , asociaţii, ONG-uri, mediator

şcolar, lideri ai comunităţilor etnice ş.a).

5. Identificarea eventualilor sponsori( agenţi economici, organizaţii non-

guvernamentale, persoane fizice ş.a).

6. Prezentarea proiectului în comunitatea locală în vederea obţinerii sprijinului acesteia

(sponsorizări, disponibilitatea membrilor acesteia de a dona fotografii, îmbrăcăminte

care să exemplifice portul tradiţional , obiecte, unelte tradiţionale; popularizarea

proiectului prin afişe realizate de elevi, prezentarea în mass-media locală, judeţeană).

Resurse umane: un profesor coordonator al proiectului, 15-20 elevi, cel puţin 3

profesori (un profesor de cultură civică, un profesor de literatură, un profesor de istorie

sau alţi profesori interesaţi în implicarea în cadrul proiectului).

Resurse materiale:

- un spaţiu disponibil în incinta şcolii;

- mobilier adecvat;

- cărţi de specialitate, dicţionare bilingve;

- calculator, CD-uri, televizor, DVD, alte mijloace tehnice.

Resurse de timp: 1 an

19

REALIZAREA PROIECTULUI

Fiecare grup etnic (de exemplu, dacă în localitate sau zonă locuiesc români, romi, maghiari

ş.a) va fi reprezentat în cadrul spaţiului Centrului prin :

imagini din viaţa comunităţii care redau ocupaţii, obiceiuri, tradiţii;

articole de îmbrăcăminte specifice fiecărei comunităţi, costume tradiţionale;

obiecte, uneltele caracteristice modului de viaţă tradiţional;

creaţii literare specifice (culegeri folclorice, creaţii culte);

lucrări realizate de elevi care să reflecte istoria comunităţilor etnice de pe teritoriul

localităţii şi evenimente ale istoriei comune);

portofolii ale elevilor care includ prezentarea unor obiceiuri, sărbători;

filme documentare şi muzică soecifică fiecărei comunităţi etnice;

alte materiale care includ diferite informaţii referitoare la educaţie, relaţii de familie,

aspecte culinare , specifice fiecărei comunităţi.

Rezultate aşteptate:

- realizarea Centrului în perioada proiectată ;

- cunoaşterea de către elevi a modului de viaţă şi a istoriei comunităţilor etnice care

convieţuiesc pe teritoriul propriei localităţi;

- promovarea şi asumarea unor valori şi atitudini, precum egalitatea, demnitatea,

toleranţa, solidaritatea, valori specifice unei societăţi interculturale.

Evaluarea proiectului

Puncte tari:

*grad ridicat de susţinere din partea elevilor, profesorilor, conducerii şcolii şi comunităţii

locale;

*interes mare acordat proiectului din partea unor organizaţii neguvernamentale;

*grad mare de utilizare a spaţiului amenajat, prin desfăşurarea de diferite activităţi dedicate

educaţiei interculturale şi inclusive.

Puncte slabe:

*lipsa de experienţă a celor implicaţi în realizarea unor proiecte educaţionale;

*dificultăţi în găsirea sponsorilor, fonduri insuficiente;

*dificultăţi în realizarea colaborării, nerespectarea termenului stabilit;

* număr insuficient de materiale colecţionate.

La finalizarea proiectului pot fi aplicate chestionare participanţilor direct implicaţi în

proiectare şi realizare.Chestionarele pot urmări determinarea tipului de relaţii care s-au

realizat între cei implicaţi în cadrul proiectului, numărul de activităţi desfăşurate pe o

perioadă de timp determinată, dar şi indicatori calitativi care au în vedere creşterea gradului

de cunoaştere şi realţionare interculturală.

20

ANEXA 4. FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI-SINTEZĂ

(extras din Jeder, Daniela & Bujorean, Elena, 2011. Fundamentele

Pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculumului. Instrumente didactice şi aplicaţii,

pp. 68-71, Iaşi, Editura PIM)

Repere teoretice

Finalităţile educaţiei

- sunt ţinte/ intenţii/ deziderate care orientează întregul

demers educativ la nivel de sistem şi de proces, fiind

exprimate sub forma idealului, scopurilor şi

obiectivelor educaţionale.

Funcţii ale finalităţilor (vezi S. Cristea, 2010)

Funcţia de proiectare a activităţii didactice

- în sens larg – proiectarea politicilor educaţionale pe

termen lung şi mediu inclusiv proiectarea planurilor,

programelor, manualelor şcolare

- în sens restrâns – proiectarea calendaristică – anuală

şi semestrială, unităţi de învăţare, lecţii, activităţi.

Funcţia de valorizare a activităţii didactice

– presupune raportarea permanentă la un sistem de

valori fundamentale morale, intelectuale, tehnologice,

estetice, psihofizice etc.

Formarea competenţelor – finalitate principală Art. 4 - Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor

şi adulţilor au ca finalitate principală formarea

competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi

transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi

aptitudini, necesare pentru:

a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea

propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor

fiecăruia şi a dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii.

b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în

societate;

c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea

şi dezvoltarea unei economii durabile;

d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile

umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe

stimularea dialogului intercultural;

e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării

drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de

valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul

înconjurător natural, social şi cultural. ” Domenii de competenţe-cheie care exprimă profilul de

formare al absolventului de învăţământ primar şi gimnazial, la nivel

european.

1. Comunicare în limba română şi limba maternă în cazul

minorităţilor naţionale

2. Comunicare în limbi străine

3. Competenţe matematice şi competenţe de

bază în ştiinţe şi tehnologii

4. Competenţ sociale şi civice

5. Competenţe antreprenoriat

6. Competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală

7. Sensibilizare şi exprimare culturală

8. Competenţa de a învăţa să înveţi

În învăţământul liceal se urmăreşte dezvoltarea, diversificarea

competenţelor- cheie şi formarea competenţelor specifice în

funcţie de filieră, profil, specializare sau calificare.

Finalităţi ale sistemului de educaţie (finalităţi

macrostructurale): idealul şi scopurile educaţiei

- sunt precizate la nivelul documentelor de politică

educaţională – Legea Educaţiei, Curriculum Naţional etc. şi

exprimă anticipat evoluţia educaţiei pe perioade medii şi

lungi.

Idealul educaţional (lat. idealis ceea ce posedă

perfecţiunea la care spiritul aspiră- Vezi Dicţionar

Larousse) precizează modelul de personalitate pe care

societatea îl solicită în conformitate cu evoluţiile

anticipate, dar şi cu puterea educaţiei de a răspunde

acestor solicitări. Este finalitatea cu gradul maxim de

generalitate.

Idealul se construieşte pentru perioade lungi de timp şi

are caracter abstract şi sintetic.

Scopuri educaţionale sunt subordonate idealului şi îl

detaliază prin activităţi educative bine determinate (de

exemplu - scopul unei dimensiuni/laturi a educaţiei, a

unei activităţi, teme etc. )

- scopul poate înlocui idealul educaţional când acesta

este construit defectuos/ supradimensionat valoric,

nerealist etc.

21

Finalităţi ale procesului de învăţământ (finalităţi

microstructurale): obiectivele educaţionale

Obiectivele educaţionale sunt finalităţile cu gradul cel

mai redus de generalitate care anticipează

schimbările/transformările ce survin la nivelul

personalităţii elevilor ca urmare a participării acestora la

activităţi de tip educativ. (vezi şi C. Moise)

Obiectivele sunt subordonate scopurilor educaţionale.

Derivare pedagogică – procesul de trecere de la ideal

la scopuri apoi la obiectivele educaţionale

Integrare pedagogică - procesul de trecere de la

obiective la scopuri şi idealul educaţional.

În programele şcolare sunt precizate:

Competenţele generale sunt precizate pe discipline/obiecte de

studiu şi se formulează pentru cicluri de învăţământ

Competenţele specifice sunt definite pe discipline şi se

formulează pe un an de studiu. Sunt derivate din competenţele

generale, iar în programa şcolară, fiecărei competenţe specifice îi

sunt asociate unităţi de conţinut.

Să ne reamintim!

Legea Educaţiei Naţionale nr. 1 din 2011:

„Art. 2 – Legea are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori,

creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe

fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în

societate. ”

Finalităţile educaţionale sunt definite ca orientări axiologice/ valorice ale demersurilor

educaţionale.

Idealul educaţional Se regăseşte precizat la nivelul Legii Educaţiei Naţionale Art. 2

alineatul (3):

„Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea

liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea

personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt

necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea

spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în

societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.”

Scopurile Scopuri ale sistemului de învăţământ: ( S. Cristea, 2010, p. 192)

- Conducerea managerială a sistemului de învăţământ prin

valorificarea eficientă a resurselor pedagogice (informaţionale,

umane, didactico-materiale, financiare);

- Democratizarea sistemului de învăţământ prin egalizarea şanselor de

reuşită ale elevilor şi promovarea în funcţii de conducere prin criterii

valorice specific pedagogice;

- Informatizarea sistemului de învăţământ prin selectarea

conţinuturilor esenţiale şi organizarea lor în reţele;

22

- Dezvoltarea sistemului de învăţământ prin valorificarea optimă a

cerinţelor pedagogice exprimate la nivel de comunitate.

Obiectivele educaţionale

Taxonomii ale obiectivelor educaţionale

Domeniul cognitiv

(B. S. Bloom)

Domeniul afectiv

atitudinal

(Krathwohl)

Domeniul

psihomotor

(E. J. Simpson)

cunoaşterea/

achiziţia

cunoştinţelor

receptarea valorii percepţia

înţelegerea/

comprehensiunea

reacţia/

răspunsul

dispoziţia

aplicarea valorizarea răspunsul dirijat

analiză organizarea răspunsul automatizat

sinteza caracterizarea răspunsul manifest

complex

evaluarea adaptarea

creaţia

Exemple de finalităţi care se regăsesc în programele şcolare:

Competenţele generale vezi www. edu. ro Programa şcolară

Limba şi literatura română

Clasele V-VIII

1. Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare

2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de

mesaje orale în situaţii de comunicare monologată şi dialogată

3. Receptarea mesajului scris, din texte literare şi nonliterare, în scopuri

diverse

4. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de

mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse.

23

Competenţele specifice Clasa a V-a

1. Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare

Competenţe specifice

1. 1 identificarea informaţiilor esenţiale dintr-un mesaj oral, în scopul

înţelegerii sensului global al acestuia

1. 2 identificarea secvenţelor de dialog, de naraţiune şi de descriere

dintr-un mesaj oral, în scopul înţelegerii modului de structurare a

acestora

1. 3 sesizarea unităţilor lexicale necunoscute în fluxul vorbirii, în scopul

clarificării acestora

1. 4 sesizarea corectitudinii/ incorectitudinii gramaticale a unui enunţ

şi/ sau a formelor lexicale

1. 5 aplicarea principiilor ascultării active în manifestarea unui

comportament comunicativ adecvat

Valori şi atitudini • Cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi, a gustului

estetic în domeniul literaturii

• Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele

mesaje receptate

• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare prin

conştientizarea impactului limbajului asupra celorlalţi şi prin nevoia de

a înţelege şi de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă,

responsabilă din punct de vedere social

• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba română şi

recunoaşterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală şi

îmbogăţirea orizontului cultural

• Dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală

!!! Vezi şi alte programe şcolare! Consultă site-ul Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului: www.edu.ro.

Obiectivele educaţionale

1. De ce să stabilim obiective?

Prezentarea obiectivelor învăţării este folositoare şi pentru elevi şi pentru profesor,

pentru că arată exact ceea ce e de dorit a fi realizat.

2. Cum pot obiectivele să-l ajute pe elev?

Obiectivele clar formulate îi ajută pe elevi să înveţe, deoarece le arată exact ce trebuie să

înveţe sau să facă. Oferă elevilor un instrument cu care să-şi verifice cele învăţate;

înseamnă că pot să răspundă la întrebarea Pot să fac asta?

3. Cum vă pot ajuta obiectivele pe dumneavoatră, ca viitori profesori?

Obiectivele clare vă ajută:

să anticipaţi rezultatele învăţării

să vă gândiţi cum puteţi să vă apreciaţi elevii

24

să vă evaluaţi strategiile de predare-învăţare

să vă planificaţi şi structuraţi materialele

4. Care este diferenţa dintre un scop şi un obiectiv?

Atât scopurile cât şi obiectivele exprimă ţinte ale învăţării. Diferenţa constă în faptul că

un scop este o enunţare mai generală. Un scop poate cuprinde mai multe obiective

diferite. Obiectivul este mai specific, este formulat cu atenţie şi grijă într-un limbaj

comportamental, astfel încât elevii să înţeleagă exact ce urmează să înveţe.

5. Cum pot fi sigur că elaborez corect obiectivele?

Există două lucruri de care ai nevoie ca să formulezi corect obiectivele. În primul rând

trebuie să ai o idee clară despre ceea ce vor trebui elevii să ştie şi să facă după ce vor termina

de învăţat. În al doilea rând, trebuie să formulezi aceste obiective într-un limbaj

comportamental sau prin verbe de acţiune, evitând verbele cu un grad mare de generalitate.

Foloseşte verbe de acţiune

Printre verbele folositoare pentru elaborarea obiectivelor se numără: enumeră,

identifică, descrie, defineşte, recunoaşte, demonstrează (o competenţă), execută (o

procedură), argumentează, calculează, analizează, clasifică, compară, derivă, etc.

Evită folosirea verbelor cu un grad mare de generalitate

Cuvintele pe care trebuie să le eviţi atunci când formulezi obiectivele sunt: a

cunoaşte, a şti, a fi familiarizat, a înţelege şi alte verbe care denumesc procese mentale.

Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale

A operaţionaliza un obiectiv înseamnă a-l transforma în comportament observabil şi

măsurabil într-un timp limitat – o oră şcolară. (conform prof. Constantin Moise).

Modelul operaţionalizării propus de R. F. Mager

Etape: Exemplu: La sfârşitul activităţii, elevii/cursanţii vor

fi capabili:

I. Descrierea comportamentului final

-se indică, prin apel la un verb de acţiune (întotdeauna la

conjunctiv) ceea ce trebuie să ştie/ să facă elevul la sfârşitul

secvenţei de instruire.

să elaboreze două obiective operaţionale după

modelul Mager,

II. Condiţiile în care se realizează obiectivul

- ce materiale, ce instrumente, ce cunoştinţe i se pun

elevului/cursantului la dispoziţie, ce nu-i este permis să

utilizeze etc.

având la dispoziţie materialele suport,

III. Nivelul performanţei acceptabile

- reuşita minimală poate fi indicată prin impunerea unor

limite ca:

- limita temporală

- limita numerică

- limita de exactitate

alături şi de alţi indicatori ce depind de disciplina, nivelul de

pregătire al elevilor etc.

într-un timp de 5 minute.