ACADEMIA ROMÂNĂ
INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE „VASILE PÂRVAN”
MATERIALE ŞI CERCETĂRI
ARHEOLOGICE
SERIE NOUĂ
NR. XII, 2016
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE
Colegiul de redacţie Prof. Dr. ALEXANDRU BARNEA (Universitatea Bucureşti), Dr. SANDA BALESCU (Université des Sciences et Technologies de Lille, Laboratoire de Préhistoire et Quaternaire, CNRS, France), Dr. RADU BĂJENARU (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti), Prof. Dr. CLIVE BONSALL (University of Edinburgh, U.K.), Prof. Dr. NIKOLAUS BOROFFKA (Deutsches Archäologisches Institut – Eurasien Abteilung, Berlin, Germany), Dr. GHEORGHE I. CANTACUZINO (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti), Dr. PIERRE DUPONT (Université Lyon, CNRS, France), Dr. UWE FIEDLER (Berlin, Germany), Dr. RADU HARHOIU (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti), Dr. EUGEN NICOLAE (Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, Bucureşti), Dr. CORIOLAN OPREANU (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei), Prof. dr. ANNIE RENOUX (Université du Maine, Le Mans), Dr. ANGELA SIMALCSIK (Centrul de Cercetări Antropologice „Olga Necrasov”, Academia Română ‐ Filiala Iaşi), Academician VICTOR SPINEI (Institutul de Arheologie, Iaşi), Prof. Dr. ERIK TRINKAUS (Department of Anthropology, Washington University), Prof. Dr. ALAIN TUFFREAU (Université des Sciences et Technologies de Lille, Laboratoire de Préhistoire et Quaternaire, CNRS, France), Academician ALEXANDRU VULPE (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti)
Comitetul de redacţie
ROXANA DOBRESCU – redactor şef ADRIAN IONIŢĂ – redactor‐şef adjunct IRINA ACHIM, ADINA BORONEANŢ, ADRIAN DOBOŞ, ANDREI MĂGUREANU, LIANA OŢA, ADRIANA PANAITE, DANIEL SPÂNU, VLAD VINTILĂ ZIRRA – membri RALUCA KOGĂLNICEANU – secretar de redacţie RALUCA KOGĂLNICEANU – prelucrare ilustraţie şi aşezare în pagină PIERRE DUPONT (limba franceză), ROXANA DOBRESCU (limba franceză), CLIVE BONSALL (limba engleză), ADINA
BORONEANŢ (limba engleză) – consultanţi limbi străine ROMEO CÎRJAN – design copertă www.mcajournal.ro Orice corespondenţă se va trimite Comitetului de redacţie pe adresa: Str. Henri Coandă nr. 11, 010667 Bucureşti, tel./fax 4021 212 88 62 şi [email protected].
Toate lucrările publicate în revista Materiale şi Cercetări Arheologice sunt recenzate de specialişti în domeniu. (peer‐reviewed journal)
Revista Materiale şi Cercetări Arheologice este indexată în următoarele baze de date: Copernicus, ERIH PLUS şi Scopus. Redactor Editura Academiei Române: ADRIAN MIRCEA DOBRE, ANA BOROŞ, VIRGINIA PETRICĂ Tehnoredactor Editura Academiei Române: MARIA MOCANU Revista se poate procura contracost la sediul EDITURII ACADEMIEI ROMÂNE, Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, 050711, Bucureşti, România; tel. 4021‐318 8146, 4021‐318 8106, Fax 4021‐318 2444, e‐mail: [email protected]. ORION PRESS IMPEX 2000 S.R.L., P.O. Box 77‐19, Bucureşti, România, Tel./Fax: 4021‐610 6765, 4021‐210 6787, Tel.: 0311 044 668, e‐mail: [email protected]. S.C.MANPRESS DISTRIBUTION S.R.L. , Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp B, Etaj 3, Cam. 301‐302, sector 1, Bucureşti, România, tel./fax: 4021‐314 6339, e‐mail: [email protected], [email protected], www.romanianjournals.com. DEREX COM S.R.L., e‐mail: [email protected].
© 2016, EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE
MATERIALE ŞI CERCETĂRI ARHEOLOGICE (serie nouă), XII, 2016, p. 1–300
SUMAR / SOMMAIRE / CONTENTS ALEXANDRU VULPE IN MEMORIAM ………………………………………………………………………………………………………………… 7
PALEOLITIC / PALÉOLITHIQUE / PALAEOLITHIC
Adrian DOBOȘ The ‘invisible’ pits: how informative are old excavations in discussing Middle Palaeolithic burials? ………… 19
NEOLITIC / NÉOLITIQUE / NEOLITHIC
Adina BORONEANȚ, Adrian BĂLĂȘESCU
Materialul faunistic din nivelurile neolitice timpurii din adăpostul sub stâncă de la Cuina Turcului. Alexandra Bolomey in memoriam ……………………………………………………………………………………………………………..Faunal remains from the Early Neolithic layers of the Cuina Turcului rock shelter. Alexandra Bolomey in memoriam
27
Roxana DOBRESCU, Cristian Eduard ȘTEFAN, Clive BONSALLObservations sur l’industrie en obsidienne découverte à Șoimuș – La Avicola (Ferma 2) …………………………Notes on the obsidian industry discovered at Şoimuş – La Avicola (Ferma 2)
45
Georgeta El SUSI Date preliminare asupra exploatării animalelor în așezarea Cernavodă I de la Radovanu – Gorgana I (jud. Călărași). Campaniile 2010–2012 ……………………………………………………………………………………………………………Preliminary data on animal husbandry at the Cernavodă I settlement from Radovanu – Gorgana I (Călăraşi County). Campaigns 2010–2012
57
EPOCA BRONZULUI / L'ÂGE DU BRONZE / BRONZE AGE
Anca‐Diana POPESCU, Alin FRÎNCULEASA
Versatile artefacts: some remarks concerning a few Early Bronze Age metal blades from the Lower Danube … 73 József PUSKÁS
Descoperiri funerare din epoca mijlocie a bronzului în valea Râului Negru (jud. Covasna) ……………………….Middle Bronze Age funerary discoveries in the Black River Valley (Covasna County)
89
Alexandru SZENTMIKLOSI, Andrei BĂLĂRIE, Bernhard S. HEEB, Petru URDEAAtestarea arheologică a celei de a patra linii de fortificații a cetății de epoca bronzului de la Cornești – Iarcuri (jud. Timiș) ……………………………………………………………………………………………….....................................Archaeological evidence for the fourth line of fortification of the Bronze Age fortress from Cornești – Iarcuri (Timiş County)
105
EPOCA FIERULUI / L'ÂGE DU FER / IRON AGE
Vlad Vintilă ZIRRA
Obiecte și interpretări. În legătură cu „mesajul” fibulelor „hibride” ……………………………………………………… Objects and interpretations. About “the message” of “hybrid” fibulae
115
EPOCA GREACĂ / ÉPOQUE GRECQUE / GREEK PERIOD
Pierre DUPONT
Analyses archéométriques de figurines de Myrina : commentaire rétrospectif ………………………………………Archaeometrical analyses of figurines from Myrina: some retrospective comments
123
EPOCA ROMANĂ / ÉPOQUE ROMAINE/ ROMAN PERIOD
Alexandra BIVOLARU, Valentin BOTTEZ
Roman lamps discovered at Histria, in the Acropolis Centre‐South Sector (2013 and 2015) …………………… 131 Alexandru BĂDESCU, Iulia ILIESCU
Late Roman pottery discovered at Histria in the Acropolis Centre‐South Sector (2015). Vasa escaria – Late Roman C Wares ……………………………………………………………………………………………………………………………… 141
Aurel VÎLCU, Alexandra ȚÂRLEA Descoperiri monetare recente la Histria (Sectorul Acropolă Centru‐Sud) ……………………………………………… Recent monetary discoveries at Histria (Acropolis Centre‐South Sector)
159
Irina ACHIM, Laurențiu CLIANTE Un reliquaire inédit dans les collections du Musée d’Histoire Nationale et d’Archéologie de Constanța …An unpublished reliquary from the collections of the National Museum of History and Archaeology from Constanţa
167
EPOCA MIGRAȚIILOR / ÉPOQUE DES MIGRATIONS / MIGRATIONS PERIOD
Daniel SPÂNU, Erwin GÁLL
Cuptorul de olar din secolul al VIII lea p.Chr. de la Sighişoara – Dealul Viilor …………………………………………….A pottery kiln from the 8th century AD discovered at Sighişoara – Dealul Viilor
177
EPOCA MEDIEVALĂ / ÉPOQUE MÉDIEVALE / MIDDLE AGES
Andra SAMSON, Adrian BĂLĂȘESCU, Valentin RADU
O locuință descoperită în situl medieval de la Șibot (jud. Alba). Analiza arheologică și arheozoologică ……A dwelling discovered in the medieval site at Şibot (Alba County). Archaeological and archaeozoological analysis
205
Andra SAMSON, Gabriel VASILE Un complex funerar medieval descoperit la Șibot (jud. Alba). Date arheologice și antropologice …………….A medieval funerary complex discovered at Şibot (Alba County). Archaeological and anthropological data
231
Gabriel VASILE Analiza antropologică a resturilor scheletice din Biserica Mare a Mănăstirii Hurezi (com. Romanii de Jos, jud. Vâlcea) …………………………………………………………………………………………………………………………………………… Anthropological analysis of the skeletal remains from Biserica Mare of the Hurezi Monastery (Romanii de Jos commune, Vâlcea County)
243
Adriana GAȘPAR Obiceiuri cotidiene reflectate arheologic în Timișoara otomană. Observații asupra pipelor de lut …………..Daily customs reflected in the archaeology of Ottoman Timişoara. Notes on the clay pipes
259
RECENZII / COMPTES RENDUES / BOOK REVIEWS
Ana Ilie, Antropologia spațiului domestic la comunitățile Gumelnița de la nordul Dunării, Editura Cetatea de
Scaun, Târgoviște, 2015, 251 p., 20 fig., 1 anexă, 5 tab., 76 pl. (Cristian Eduard Ştefan) ………………………… 285 Cătălin Nicolae Pătroi, Cultura Sălcuţa în Oltenia, Editura Sitech, Craiova, 2015, 662 p., (523 p. text, 122 pl., 429
fig. în text, 61 hărţi, 58 tab., 16 grafice şi 10 anexe) (Meda Toderaş) ……………………………………………………….. 286 Sirma Alexandrova, Typology and chronology of the hand‐made pottery of the Roman and Early Byzantine
period (1st – 6th c.) on the territory of Bulgaria (Dissertations, volume 7), Sofia, NIAM‐BAS, 2013, 443 p., 41 figs., 136 pl. (Adriana Panaite) ………………………………………………………………………………………………………. 287
Abrevieri / Abréviations / Abbreviations ………………………………………………………………………………………………………… 289
EPOCA FIERULUI / L'ÂGE DU FER / IRON AGE
MATERIALE ŞI CERCETĂRI ARHEOLOGICE (serie nouă), XII, 2016, p. 115–121
OBIECTE ȘI INTERPRETĂRI. ÎN LEGĂTURĂ CU „MESAJUL” FIBULELOR „HIBRIDE”*
Vlad Vintilă ZIRRA Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti; e‐mail: [email protected]
Keywords: “hybrid” fibulae, Thracian scheme fibulae, La Tène scheme fibulae, typology Abstract: The following discussion resumes a recurring theme chiefly in the Romanian and Bulgarian archaeology of the last decades, namely the issues related to the so‐called "hybrid” fibulae. Recent studies referring to this topic tried to clarify the typology and chronology of the previous definition(s) – rather unclear – of these pieces, and the “frontier” towards Thracian scheme fibulae or La Tène scheme fibulae. The "hybrid” fibulae diversity, their relatively small number and rather unique feature than clear or proper typological series – which combine elements derived from the two mentioned schemes –, place them rather in a "family" of copies than within a well enough defined "type". From the chronological perspective, they are to be situated (with a better probability, but still with some reserve) towards the ending production period of the Thracian fibulae that is by the end of the first half of the 3rd century BC. Mots‐clés : fibules « hybrides », fibules de schéma thracique, fibules de schéma La Tène, typologie Résumé : La discussion qui s’ensuit reprend un thème récurrent surtout dans l’archéologie roumaine et bulgare des dernières décennies, à savoir la question des soi‐disant fibules « hybrides ». Quelques études de date récente concernant ce thème ont essayé de préciser en tant que typologie et chronologie la définition antérieure, relativement incertaine, de ces pièces‐là et la « frontière » par rapport aux fibules de « schéma thracique » ou La Tène. La diversité des fibules « hybrides », leur nombre relativement faible et leur caractère à peu près singulier – plutôt unique –, mais qui mélange des éléments dérivés des deux schémas mentionnés, peut les situer plutôt dans une « famille » d’exemplaires que dans les « limites » d’un « type » suffisamment bien précisé. Quant à leur position chronologique elles sont à être situées (avec une meilleure probabilité, et avec une certaine réserve à la fois) vers la période de fin de la production des fibules thraciques, c’est‐à‐dire vers la fin de la première moitié du IIIe siècle av. J.‐C.
Până în prezent dispunem de numeroase mărturii privitoare la deplasarea populațiilor (considerate) celtice către Europa sud‐est centrală. Acestea ne‐au fost oferite de autori greci și latini, parte contemporani, parte ulteriori evenimentelor la care au făcut referire. În orice caz, este limpede faptul că evenimentele la care aceștia au făcut referire au avut un răsunet terifiant şi crescător odată cu trecerea timpului. Ca ordin de mărime, comparabile cu invazia celtică, în zona Europei centrale şi estice pot fi evocate, de pildă, invazia hunilor, iar mai târziu aceea a tătarilor.
În epocile modernă şi contemporană, numeroși istorici şi arheologi au examinat la rândul lor, fie în ansamblu ori în amănunt, migrația / deplasarea unor populații considerate celtice, precum și pătrunderile violente şi distrugătoare ale acestora în Peninsula Italică şi, aproximativ o sută de ani mai târziu, în Peninsula Balcanică şi în Asia Mică. Aceste mișcări de populație sunt considerate în mod generic ca fiind izvorul unei influențe remarcabile a civilizației laténe‐iene atât în bazinul Dunării Mijlocii, cât şi al Dunării Inferioare.
* Contribuţia de faţă reprezintă o variantă amplificată a unor idei şi comentarii din articolul Objets et interprétations. Sur « le message » des fibules « hybrides », aflat sub tipar în volumul care va conţine lucrările prezentate la Conferinţa academică „Arheologia tracică”. Departamentul de Arheologie tracică la 30 de ani, Institutul de Arheologie şi Muzeu, Academia Bulgară de Ştiinţe, Sofia, 21–24 noiembrie 2014 (НАУЧНА КОНФЕРЕНЦИЯ „TРАКИЙСКА АРХЕОЛОГИЯ“. 30 години Секция за тракийска археология при НАИМ‐БАН).
1 Collis 2007, p. 136.
În ceea ce privește arheologia celților, cel puțin, se poate remarca apariția, dezvoltarea şi persistența unui gen de conservatorism dominat de interesul pentru cronologie, pentru identificarea componentelor etnice, alături de atribuirea „etnică” a anumitor materiale arheologice mai mult sau mai puțin frecvente. În fond, avem de‐a face cu un amestec destul de neclar, pornind de la interpretarea unor texte destul de ambigue păstrate din antichitate, de la definirea unor grupuri culturale, și până la formularea unor comentarii legate de istoria artei sau a tehnologiei, cărora li se adaugă, în același timp, diferite hărți de răspândire1 a unor materiale arheologice, monumente sau fenomene care nu sunt întotdeauna clar definite şi, de aceea, prea puțin convingătoare. Astfel de abordări, între altele, ar putea fi considerate responsabile pentru apariția unor „mitologii științifice” referitoare uneori la celţi, traci (geto‐daci) sau germani.
Pe de altă parte, mirajul asocierii mărturiilor izvoarelor scrise – adesea minimale şi / sau contradictorii –, cu materialele şi contextele arheologice concrete – nu de puţine ori şi acestea discutabile sau interpretabile – rămâne mereu
116 Vlad Vintilă ZIRRA
de actualitate şi îşi păstrează forța de seducție, deşi majoritatea cercetătorilor ştiu sau caută să opereze cu distingeri metodologice şi să ierarhizeze valoarea informațiilor pe care le iau în discuție. În orice caz, tendința implicită sau explicită în ceea ce priveşte cronologia relativă sau absolută (în felul în care o înțelege arheologia) este, în ultimă instanță, de a se raporta într‐o manieră cât mai convingătoare – mai presus de orice îndoială, dacă s‐ar putea – la niște evenimente istorice majore, la anumite fenomene naturale de amploare (descrise fie în sursele istorice, fie identificate prin alt gen de cercetări), ușor de recunoscut şi care vor fi influențat societățile epocii în chestiune pe spații considerabile. O astfel de cale este de cele mai multe ori anevoioasă şi presărată cu o sumedenie de situații greu de armonizat, mai cu seamă atunci când sunt amestecate mai multe unghiuri de abordare. Spre exemplu, J. Collis consideră că o bună parte din hărțile2 care se publică de obicei în legătură cu originea şi răspândirea celților au prea puțin de a face cu evenimente descrise de autorii antici.
În această situație, diferite categorii de descoperiri şi de materiale arheologice au fost examinate în încercarea de a identifica argumente potrivite pentru a susţine ideile exprimate mai sus.
Între altele, acesta este și cazul fibulelor care sunt desemnate ca „hibride”, socotite a fi rezultatul combinării anumitor elemente de construcție şi decor ale fibulelor de schemă La Tène şi ale fibulelor tracice (mai recent se vorbește chiar de așa‐numita „schemă tracică”3).
În general, potrivit concepției arheologice de sorginte culturală şi istorică, ar exista anumite „culturi” sau „grupuri culturale”, privite în linii mari ca niște structuri asemănătoare statelor şi care ar avea o identitate destul de clar definită şi recunoscută ca atare. De aceea, în principiu, din această perspectivă, tipurile „fosile” de artefacte joacă un rol determinant şi sunt considerate implicit ca fiind mai degrabă imuabile, iar propagarea lor la un moment dat (sau, mai bine zis, într‐o anumită perioadă) este asociată cu expansiunea populației purtătoare a culturii respective. În orice caz, absolutizarea acestei maniere de a privi lucrurile poate fi hazardată şi poate conduce la concluzii lipsite de validitate sau contradictorii, dacă sunt luate în considerare mai multe tipuri de „fosile”.
Pe de altă parte, este destul de evident că schimbul de bunuri pe distanțe medii și lungi avea loc în mod regulat, chiar dacă mijloacele de deplasare şi transport erau mult mai puțin rapide în a doua epocă a fierului în raport cu societățile contemporane; deplasarea populațiilor sau mai degrabă a unor grupuri sociale şi economice, legate în mod direct sau colateral de schimbul de bunuri, poate fi privită ca o obișnuință permanentă, supusă unor fluctuații de intensitate sau cadență.
În acest fel, circulația bunurilor (implicit şi a persoanelor) presupunea inevitabil o influență reciprocă a
2 Collis 2007, p. 137–138. 3 Măndescu 2000, p. 71–92.
societăților, fie şi în măsuri diferite şi variabile. În același timp, creativitatea şi originalitatea meșteșugarilor care produceau bunurile, uneori în strânsă relaţie cu materiile prime provenite din „import”, au jucat, fără îndoială, un rol considerabil în ceea ce privește adaptarea şi inovarea; în principiu, acestea ar fi condițiile care ar putea defini la un moment / interval date „modele” de producere şi consum, acestea, la rândul lor, fiind într‐o permanentă interacțiune. Cu alte cuvinte, influențele şi interferențele între diferite civilizații, cel mai adesea învecinate, se realizează şi prin „împrumutul” de artefacte, oricare ar fi acestea, fie în urma unui proces de adaptare potrivit cu fondul cultural preexistent.
Preocupările privind abordarea statistică şi matematică a enormului material provenit din cercetările arheologice sistematice, preventive sau din diferite colecții, au devenit astăzi un fapt destul de obișnuit, mai cu seamă atunci când este vorba de spații geografice vaste sau de ansambluri de cazuri cu frecvență ridicată.
Dacă am urmări una dintre concluziile pentru care pledează o asemenea perspectivă, durata de „viață” a unui obiect / artefact oarecare – provenit dintr‐o serie clasificabilă de obiecte (cât mai) asemănătoare – ar fi comensurabilă, „viața” acestuia, în cazul în care există elemente contextuale convenabile, poate fi apreciată a fi destul de scurtă4, limitată la câteva decenii, uneori, eventual, și mai puțin. Cu alte cuvinte, s‐ar putea spune că nu există diferențe cronologice mari între momentul în care un anume tip de obiect începe să‐şi facă simțită prezența (momentul inițial este mai greu detectabil) şi momentul (intervalul) de „explozie” ca frecvență. Tipul de obiect în chestiune se impune în producție şi circulă pe spații întinse, iar apoi, între momentul în care începe să intre în declin şi până la dispariția sa din circulație, intervalul respectiv nu este nici el prea lung, timp în care se constată apariția unui tip / tipuri de obiecte noi, astfel încât ciclul de producție şi răspândire ar fi reluat într‐o manieră asemănătoare. O astfel de privire, care pare destul de logică şi probabil mai aproape de adevăr, contrazice ideea potrivit căreia ar exista tipuri de obiecte cu mare dezvoltare diacronică. Rămâne de menționat diferența dintre perioada în care un anumit tip de obiect este produs şi eventuala sa circulație / uz pe un termen mai lung, în special dacă obiectul respectiv este bine făcut (fiabil, rezistent) sau dacă este apreciat ca fiind de prestigiu sau sacru.
Dacă ar fi să admitem operaționalitatea afirmațiilor anterioare, în tot cazul rămâne să ne gândim la una dintre chestiunile cel mai greu de conceput, inclusiv în arheologie, şi anume ce se înțelege prin „tip” (în cazul de faţă – de obiect / artefact).
Această noțiune ar trebui să fie caracterizată prin congruență, repetitivitate şi printr‐un aspect morfologic cât mai asemănător (cel puțin) în multitudinea de obiecte
4 Rustoiu 1997, p. 14.
Obiecte și interpretări. În legătură cu „mesajul” fibulelor „hibride” 117
pe care le reprezintă. Este destul de limpede că un anumit tip, chiar dacă bine individualizat din punct de vedere morfologic, dacă nu este reprezentat printr‐un număr suficient de indivizi, ori dacă incidențele contextuale de combinare cu alte tipuri nu sunt destul de numeroase, atunci utilitatea sa din perspectivă statistico‐combinatorie nu poate fi prea mare. Iar dacă trăsăturile de „apropiere” / similitudine care îl definesc sunt vagi sau mai degrabă inconsecvente, atunci tipul în discuție este cu atât mai puţin operant. În ultimă instanță, limita dintre ce poate fi considerat a aparține unui tip sau altuia (ori nu poate fi încadrat niciunuia) este adesea discutabilă şi fluidă.
Pentru a reveni la subiect, iată cum se prezintă în principiu situația referitoare la fibulele „hibride”, denumite astfel pentru că pot fi considerate un amestec între schema La Tène şi schema tracică. Am căutat în continuare să formulez câteva reflecții în raport cu un subiect destul de mult comentat în ultimii ani.
D. Spânu, într‐o publicație de dată foarte recentă5, face o expunere utilă şi lămuritoare în privința definirii şi diferențelor dintre schema La Tène şi aceea tracică. În acelaşi timp, este de părere că ar trebui renunțat la apelativul de fibule „tracice” pentru a evita o etichetare de sorginte etnică a unor piese tot mai numeroase şi care pentru o lungă vreme au reprezentat o fosilă directoare pentru un spaţiu geografic considerabil, împărțit actualmente între mai multe țări. D. Spânu sugerează denominația de „fibule cu resort lateral şi picior ridicat” pentru o descriere „obiectivă” a acestui tip de obiecte de metal. Neîndoielnic, ideea are coerența sa şi în felul acesta ar fi simetrică cu expresia – de regulă în opoziţie şi complementaritate – „fibule de schemă La Tène” care caută şi ea să evite o posibilă interpretare cu conotaţii de natură etnică6. Ar fi de observat că, la origine, acela care a utilizat denumirea de fibule „tracice” a fost arheologul bulgar R. Popov7, observând răspândirea geografică, atât cât era cunoscută în acele vremuri, care se suprapunea mai cu seamă anticei Tracii. Pe de altă parte, chiar dacă sugestia lui D. Spânu este valabilă din punct de vedere terminologic, apelația de fibule „tracice” are deja o lungă „carieră” în literatura arheologică şi de aceea mai degrabă mă îndoiesc că ar putea fi schimbată cu uşurinţă, cu atât mai mult cu cât e simplă şi uşor de ţinut minte. În ultimă instanță, cu toate că aceasta comportă riscul referit mai sus – acela de interpretare cu tendinţă etnică – este vorba despre o convenţie încetățenită, precum multe altele din arheologie şi alte numeroase domenii de cercetare şi cunoaştere. Eventual, situația poate fi privită ca făcând parte din categoria „imprecizia / greșeala care face carieră”.
D. Spânu a reconstituit într‐o manieră sistematică şi organizată istoricul dezbaterii referitoare la fibulele „hibride” şi, încă mai mult, prin descrierile şi comparațiile
5 Spânu 2013. 6 Spânu 2013, p. 147–148. 7 Popov 1924, p. 136. 8 Măndescu 2010. 9 Spânu 2013, p. 147.
pe care le‐a întreprins a întrevăzut sursele unor inconsecvențe şi imprecizii care decurg din includerea unor anume piese în această categorie (Fig. 1). Totodată, reluând parțial definiția propusă de D. Măndescu8, a introdus criterii mai clare de separare între fibulele care ar putea fi considerate „hibride” şi cele legate de schema La Tène timpuriu (faza B) sau schema tracică. Criteriile decisive, care constituie diferența între cele două categorii menționate în urmă, sunt poziția, forma şi construcția resortului9. Acestora li s‐ar putea adăuga încă un element specific, cel puţin pentru seriile târzii de fibule tracice (din sec. III a.Chr.). Este vorba de arcul pe care s‐au practicat fațete, în aşa fel încât secțiunea are aspect poliedric (de regulă hexagonal sau octogonal)10. Diferenţa de înfăţişare şi construcţie a resortului este oricum uşor de sesizat: acesta este bilateral şi exterior arcului, atunci când e vorba de fibulele de schemă La Tène, câtă vreme, el este aproape întotdeauna confecţionat dintr‐o singură spiră, şi interior arcului, dacă urmărim fibulele tracice. Fie că este lateral sau bilateral resortul are, desigur, aceeaşi funcţie – aceea de a genera o presiune suficientă a acului în zona port‐agrafei, încât fibula să poată fi închisă cu ușurință. Mi se pare important de învederat că, după cum am încercat în două contribuţii mai vechi, includerea unor exemplare de fibule, cea de la Momišiči11 (Fig. 2), o alta provenind din fosta Iugoslavie12 (Fig. 3), precum şi cea provenind dintr‐o localitate necunoscută din Bulgaria13 (Fig. 4) în rândul fibulelor „hibride” este, cel puțin în parte, improprie. Prima dintre ele este prevăzută cu un resort bilateral, în timp ce decorul prezent pe piciorul său nu este neapărat tipic pentru fibulele tracice. Singurul element care, totuşi, ar putea susţine un melanj de influențe este prezența fațetelor pe arc, cu toate că imaginea publicată nu este destul de limpede pentru ca piesa să fie suficient de explicită. În privinţa piesei provenite din fosta Iugoslavie, de asemenea cu resort bilateral, forma conică a piciorului şi fațetarea – mai evidente în ilustrația publicată –, aceasta oferă oricum două elemente care pot fi luate în considerare pentru a sprijini ideea de „hibridare”. Referitor la piesa amintită din Bulgaria, fără îndoială, nu există argumente valide pentru a mai fi inclusă printre fibulele „hibride”. În mod evident, ea se încadrează tipului de fibule clasificate de Karl Peschel cu siglele A1‐A214 într‐un studiu pe care, regretabil, nu îl cunoșteam în acea vreme. Autorul menționat definește un tip de fibule pe care le intitulează mit Spiralfuß (cu piciorul în spirală, alături de variantele sale) şi care prezintă un pseudo‐resort cu rol ornamental la capătul piciorului şi sunt încadrate în sec. III sau chiar la începutul sec. II a.Chr. Deși studiul lui Peschel a fost publicat de mai bine de 40 de ani, mărturisesc că nu l‐am „descoperit” până de curând.
10 Zirra 1997. 11 Vasić 1980, p. 169‐170. 12 Vasić 1980, p. 169–170. 13 Zirra 2009, p. 25, fig. 27; p. 82–84. 14 Peschel 1972.
118 Vlad Vintilă ZIRRA
Fig. 1. Fibule „hibride” şi altele potrivit mai multor autori (preluare de la Spânu 2013, p. 155, fig. 3) / “Hybrid” fibulae and others according to several authors (retrieval from Spânu 2013, p. 155, fig. 3).
Obiecte și interpretări. În legătură cu „mesajul” fibulelor „hibride” 119
Fig. 2. Fibulă de la Momišiči / Podgorica (după Vasić 1980, p. 169, fig. 1) / Fibula from Momišiči / Podgorica (after Vasić 1980, p. 169, fig. 1).
Fig. 4. Fibulă provenită dintr‐o localitate necunoscută din Bulgaria (după Zirra 2009, p. 25, fig. 27) / Fibula originating from an unknown
place in Bulgaria (after Zirra 2009, p. 25, fig. 27).
Fig. 3. Fibulă provenită din fosta Iugoslavie (după Vasić 1980, p. 170, fig. 2) / Fibula originating from ex‐Yugoslavia (after Vasić 1980, p. 170, fig. 2).
Fig. 5. Fibulă de argint din tezaurul 1 de la Epureni, fibulă Dux (preluare de la Spânu 2013, p. 155, fig. 2) / Silver fibula from Epureni, hoard 1, Dux fibula (retrieval from Spânu 2013, p. 155, fig. 2).
120 Vlad Vintilă ZIRRA
Pe de altă parte, D. Spânu, în urma unei examinări
atente a pieselor din tezaurul 1 de la Bunești1, publicat
inițial în condiții modeste și prin aceasta prea puțin
explicite2, a făcut o serie de remarci pertinente legate în
special de „fibula mare de argint”. Aceasta reprezintă,
practic, însăși ideea de „hibridare” (Fig. 5), întrucât pe o
schemă clară tracică se „grefează” elemente de realizare
și decor tipice fibulelor de schemă La Tène, mai precis
celor cunoscute de obicei sub denumirea de fibule Dux /
Duchcov3, specifice fazei La Tène B1, dar cu extensie și în
faza B2. Prezența în tezaurul 1 de la Bunești a unei drahme
„histriene cu capete inversate aparţinând grupelor III şi IV
de emisiuni, datate între ±380 şi ±313/280 a.Chr.” 4, poate
fi privită ca un indiciu cronologic semnificativ referitor la
fenomenul de „hibridare” către sfârșitul sec. al III‐lea și
primele decenii ale sec. al II‐lea, ținând seamă și de
morfologia fibulei tracice amintite, încadrabile în seriile
târzii ale acestui tip. Un alt reper din perspectivă
numismatică pentru fibulele tracice din seriile târzii în
general îl constituie asocierea de piese din tezaurul de la
Epureni, compus din podoabe (fibule și brățări, toate de
argint) și monede Huși‐Vovriești5. În ultima vreme,
aprecierile referitoare la poziția cronologică a emisiunilor
monetare Huși‐Vovriești (imitații având ca prototip
tetradrahmele macedonene de tip Filip al II‐lea) au fost
reluate, grație și unor descoperiri mai recente, între care
cea mai relevantă este aceea a tezaurului de la Stolniceni
(r. Hâncești, Rep. Moldova) „alcătuit din 44 de drahme
bătute de Istros și 10 tetradrahme de tip Huși‐
Vovriești…”6. Pentru situația întâlnită aici a fost propusă,
pe baza unor conjecturi de natură istorică – destul de
elaborate, de altfel – o încadrare în deceniul al patrulea al
sec. al III‐lea a.Chr., ceea ce este totuși destul de greu de
admis. O mai bună probabilitate ar putea fi acceptată
pentru sfârșitul aceluiași secol sau în primele două‐trei
decenii ale sec. al III‐lea a.Chr.7.
În ultimă instanță, la drept vorbind, nu există „un
tip”8 de fibule „hibride”, ci avem de‐a face mai degrabă cu
piese mai întotdeauna diferite, unice de cele mai multe
ori. Este un fapt normal ca meșteșugarii din acea epocă să
fie, în linii mari cam ca aceia din prezent, dependenți /
supuşi curentului şi fluctuațiilor modei, dar în același timp
să îşi formeze ei înşişi un mod de expresie propriu, în
funcție de pricepere şi imaginație. În orice caz, fie că e
vorba de producători sau beneficiari, toţi au furnizat sau
utilizat piese care pot fi legate, din perspectiva zilelor
1 Spânu 2013, p. 151–152, 155, fig. 2. 2 Bazarciuc 1983. 3 Spânu 2013, p. 152 4 Spânu 2013, p. 152, apud Poenaru Bordea 2004, p. 34–36, lista A.II, nr. 19, p. 49.
5 Spânu 2014, p. 65–94.
noastre, de cele două mari categorii de piese, „tracice” sau
„La Tène”. Ar fi mai convenabil ca fibulele „hibride”, din
moment ce prezintă un amestec cu proporții diferite de
elemente comune celor două categorii, să fie considerate
ca un fel de unicate. Pe de altă parte, chiar dacă evaluarea
„forţei” factorilor de apropiere (similitudine) sau de
distanţare (diferenţiere) poate fi pusă în discuţie şi
clarificată, fibulele „hibride” par să‐şi fi făcut simțită
prezența pentru circa un veac, perioadă mai greu de
sesizat printr‐o contextualitate puternică sau explicită, cât
mai ales prin analogii de formă şi decor cu valori variabile.
D. Spânu conclude în mod categoric că „Noţiunea de «tip
hibrid» pentru astfel de fibule nu se vădeşte nici
consecventă, nici justificată. Nu asistăm la un «fenomen
de hibridizare», «de încrucişare» sau «de tranziţie», ci la
câteva opţiuni individuale distincte, izolate geografic”9.
Într‐adevăr, noțiunea de „tip hibrid” este excesivă și ține
mai degrabă de comoditatea unei expresii rapide și
cuprinzătoare, decât de o consistență taxonomică. Cu
toate acestea, respingerea „fenomenului de hibridizare”
nu mi se pare a fi destul de fericită, întrucât examinarea
atentă a pieselor, așa cum a făcut‐o chiar D. Spânu,
sprijină ideea unui amestec de elemente de morfologie,
construcție, realizare sau decor la mai multe piese care au
fost luate în discuție.
În ceea ce privește fibulele tracice, ele au fost şi
continuă să fie obiectul unei permanente dezbateri, foarte
utile după părerea mea. Calitatea lor de fosilă directoare
este indiscutabilă, iar frecvența lor în numeroase
descoperiri nu face decât să sublinieze poziția lor de
interes. Tot ele sunt suportul pe care s‐au „grefat”
elementele „hibride”. Cu toate acestea, definirea
cronologică a fibulelor tracice pare să fie diferită între
Bulgaria şi România. În Bulgaria, primele piese din această
categorie pot fi admise încă din sec. V a.Chr., în vreme ce
pentru teritoriul de azi al României nu avem la îndemână
argumente temeinice pentru a le considera mai vechi de
(probabil) mijlocul sec. IV a.Chr. Rămâne de remarcat că
există diferențe în privinţa cronologiei tardive şi finale a
fibulelor tracice între arheologia bulgară şi română. Există
cercetători bulgari înclinaţi să creadă că fibula tracică a
„supraviețuit” până la începutul sec. I a.Chr., părere
susţinută de asemenea şi în România cu mai multe decenii
în urmă10; mai târziu s‐a adeverit că, măcar pentru spaţiul
românesc, evoluția cea mai târzie a fibulei tracice ar trebui
restrânsă către sfârşitul sec. III a.Chr. şi, eventual, pentru
6 Vîlcu 2015, p. 21–30. 7 Vîlcu 2015, p. 26–28. 8 Spânu 2013, p. 152. 9 Spânu 2014, p. 152. 10 Berciu 1943.
Obiecte și interpretări. În legătură cu „mesajul” fibulelor „hibride” 121
a lăsa un interval comod, de siguranţă, la începutul sec. II
a.Chr11. În ceea ce mă priveşte, sunt de părere că perioada
de producere a fibulelor tracice (cel puţin în spaţiul dintre
Dunăre şi Carpaţii Meridionali sau la est de Carpaţii
Orientali) s‐a încheiat către sfârșitul primei jumătăţi a sec.
III a.Chr., cam în acelaşi timp cu pătrunderea fibulelor de
schemă La Tène, care pur şi simplu le‐au luat locul celor
dintâi. Perioada târzie de producere a fibulelor tracice,
sincronă cu pătrunderea fibulelor laténe‐iene, va fi fost
destul de restrânsă în timp, greu de decelat în
descoperirile cunoscute până acum, chiar dacă s‐ar putea
admite că în anumite zone fibulele tracice au continuat să
facă parte din accesoriile vestimentare curente. Referitor
la aceasta, este semnificativă constatarea că în
complexele închise lipsește asocierea dintre cele două
categorii de fibule. Practic, în România, nu poate fi citat
decât un singur exemplu de asociere cu o fibulă de schemă
La Tène timpuriu, şi anume în necropola de la Fântânele12.
De asemenea, inclusiv în nivelurile de locuire bine definite
din aşezări, nu se întâlnesc asocieri relevante în această
privință. Mai mult, în situl de la Valea lui Voicu (Satu Nou,
com. Oltina, jud. Constanţa) se întâlnește o situaţie
interesantă şi remarcabilă, a cărei posibilă semnificație ar
putea fi interpretată ca un argumentum a silentio. În
nivelurile 9 şi 8 ale sitului amintit, datate cu ajutorul
timbrelor amforice în deceniile 7 şi 6 ale sec. III a.Chr., nu
a fost găsită nicio fibulă tracică, în schimb au apărut patru
fibule de schemă La Tène vechi şi mijlociu13. În felul acesta,
în principiu, ne‐am putea gândi că înlocuirea fibulelor
tracice cu cele laténe‐iene s‐a produs destul de rapid,
undeva către sfârșitul primei jumătăți a sec. III a.Chr.,
poate chiar ca o consecință implicită a invaziilor şi
pendulării populațiilor celtice la sud de Carpați şi de
Dunăre. Acknowledgment This contribution was supported by the PN‐II‐PT‐PCCA‐2011‐3‐1153, Genetic Evolution: New Evidences for the Study of Interconnected Structures. A Bio‐molecular Journey around the Carpathians from Ancient to Medieval Times (GENESIS) project.
BIBLIOGRAFIE Alexandrescu 1976 – A. D. Alexandrescu, À propos des fibules « thraces »
de Zimnicea, Th‐D 1, 1976, p. 131–142. Alexandrescu 1980 – A. D. Alexandrescu, La nécropole gète de Zimnicea,
Dacia NS 24, 1980, p. 19–126. Bazarciuc 1983 – V. V. Bazarciuc, Cetatea geto‐dacică de la Buneşti,
judeţul Vaslui, SCIVA 34, 3, 1983, p. 249–273. Berciu 1943 – D. Berciu, Ein Problem aus der Frühgeschichte
Südoseuropas, Balcania 6, 1943, p. 283–306. Collis 2007 – J. Collis, Celts and Politics, în: S. Rieckhoff, U. Sommer (eds.),
Auf der Suche nach Identitäten: Volk – Stamm – Kultur – Ethnos, Internationale Tagung der Universität Leipzig vom 8.–9. Dezember 2000, BARIntSer 1705, Oxford, 2007, p. 136–144.
Conovici et alii 2012 – N. Conovici, A. Ganciu, M. Irimia, V. V. Zirra, Repere cronologice pentru nivelurile de locuire getice timpurii de la Satu Nou ‐ „Valea lui Voicu” (com Oltina, jud. Constanţa), Thraco‐Dacica 2–3 (2010‐2011), 2012, p. 71–100.
Măndescu 2000 – D. Măndescu, Fibula de schemă tracică – Noi puncte de vedere, SCIVA 51, 1–2, 2000, p. 71–92.
Măndescu 2010 – D. Măndescu, Cronologia perioadei timpurii a celei de‐a doua epoci a fierului (sec. V–III) între Carpaţi, Nistru şi Balcani, Brăila, 2010.
Peschel 1972 – K. Peschel, Fibeln mit Spiralfuß, ZfA 6, 1972, p. 1–42. Poenaru Bordea 2004 – G. Poenaru Bordea, La diffusion des monnaies
d’Istros, Callatis et Tomi, du VIe siècle av. J. ‐C. dans leurs territoires, zones d’influence et ailleurs, în: Presenza e funzioni della moneta nelle chorai delle colonie greche dall’ Iberia al Mar Nero. Atti del XII convegno organizzato dall’Unoversità “Federico II” e dal Centro Internazionale di Studi Numismatici, Napoli 16–17 Giugnio 2000, Instituto Italiano di Numismatica, Roma, 2004, p. 27–70.
Popov 1924 – R. Popov, Predistoričeski izledvanija v Vračenskoto pole, IzvestijaSofia 2 (1923–1924), 1924, p. 99–136.
Rustoiu 1997 – A. Rustoiu, Fibulele din Dacia preromană (sec. II î.e.n. – I e.n.), Les fibules de la Dacie préromaine (IIe s. av. J.‐C. – Ier s. ap. J.‐C.), BiblThrac 22, Bucureşti, 1997.
Rustoiu 2008 – A. Rustoiu, Celţii din Transilvania şi comunităţile indigene nord‐balcanice. Schimburi culturale şi mobilitate individuală, EphemNap 18, 2008, p. 25–44.
Spânu 2013 – D. Spânu, Fibule „de tip hibrid”?, MCA 9, 2013, p. 145–156. Spânu 2014 – D. Spânu, Une contribution archéologique à l'étude du
trésor du IIIe siècle av. J.‐C. d’Epureni (Roumanie), Dacia NS 58, 2014, p. 65–94.
Vasić 1980 – R. Vasić, Beleške o starijem gvozdenom dobu u Srbiji, Starinar 31, 1980, p. 169–170.
Vîlcu 2015 – A. Vîlcu, Monedele macedonene și imitațiile de tip macedonean în Moneda în Republica Moldova, Chișinău, 2015, p. 21–30.
Zirra 1995‐1997 – V. V. Zirra, Bemerkungen zu den thrako‐getischen Fibeln, Dacia NS 41, 1997, p. 125–156.
Zirra 2009 – V. V. Zirra, Two Thracian Fibulae în: B. Tănăsescu (ed.), Treasure Lost, Treasure Regained, Part I, Bucureşti, 2009.
11 Alexandrescu 1976; Alexandrescu 1980. 12 Rustoiu 2008, p. 26, fig. 2/26.
13 Conovici et alii 2012, p. 74–80, 92–98.
MATERIALE ŞI CERCETĂRI ARHEOLOGICE (serie nouă), XI, 2015, p. 289–290
ABRÉVIATIONS / ABBREVIATIONS / ABREVIERI ActaArchHung – Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricae, Budapest ActaMM – Acta Moldaviae Meridionalis, Vaslui ActaMN – Acta Musei Napocensism Cluj‐Napoca Acta Siculica – Acta Siculica. Anuarul Muzeului Naţional Secuiesc, Sfântu Gheorghe Aluta – Aluta. Revista Muzeului Naţional Secuiesc Sfântu Gheorghe Angustia – Angustia. Arheologie, Etnografie, Sfântu Gheorghe Apulum – Apulum. Arheologie, Istorie, Etnografie, Alba‐Iulia ArchWarszawa – Archeologia. Rocznik IHKM, Varşovia ArheologijaKiiv – Arheologija. Nacional’na akademija nauk Ukraini, Institut archeologii ArheologijaSofia – Arheologija. Organ na Archeologičeskija Institut i Muzej, Sofia ArchÉrt – Archaeológiai Értesítő, Budapest ArhMed – Arheologia Medievală, Complexul Muzeal Bistriţa‐Năsăud, Bistriţa AȘUI – Analele Ştiințifice ale Universității Alexandru Ioan Cuza Iaşi ‘Atiqot – Publication of the Israel Antiquities Authority BA – Biblioteca de Arheologie, Bucureşti BARBrSer – British Archaeological Reports. British Series, Oxford BARIntSer – British Archaeological Reports. International Series, Oxford BCH – Bulletin de Correspondance Hellénique, Athènes‐Paris BerRGK – Bericht der Römisch‐Germanischen Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts, Frankfurt am Main BiblThrac – Bibliotheca Thracologica, Bucureşti BMA – Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia BMJT – Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman, Alexandria BMN – Bibliotheca Musei napocensis, Cluj‐Napoca Bucureștii – Revista Muzeului Municipiului București Bulletin AIESEE – Annuaire de l’Institut des Études Sud‐Est Européennes, Bucarest Bull. et Mém. de la Soc. d'Anthrop. de Paris – Bulletins et Mémoires de la Société d'Anthropologie de Paris CAJ – Cambridge Archaeological Journal CA – Cercetări Arheologice, Bucureşti CCA – Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Bucureşti CCDJ – Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos, Călăraşi CEFR – Collection de l’École Française de Rome, Rome CsSzMÉ – Csíki Székely Múzeum Évkönyve, Miercurea Ciuc Dacia – Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie, Bucureşti; nouvelle série: Révue d'archéologie et
d'histoire ancienne, Bucureşti Diss. Pann. – Dissertationes Pannonicae, Budapest EAIVR – C. Preda (ed.), Enciclopedia Arheologiei și Istoriei Vechi a României, vol. I‐III (1994, 1996, 2000), București, EJA – European Journal of Archaeology EphemNap – Ephemeris Napocensis, Cluj‐Napoca ERAUL – Études et Recherches archéologiques de l’Université de Liège ÉtThas – Études thasiennes, École Française d’Athènes, Athènes‐Paris eTopoi – Journal for Ancient Science, Berlin FI – File de Istorie, Bistriţa Germania – Germania. Anzeiger der Römisch‐Germanischen Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts Hesperia – Hesperia. Journal of the American School of Classical Studies at Athens, Cambridge Iatrus‐Krivina 2 – Spätantike Befestigung und frühmittelalterliche Siedlung an der unteren Donau, Band II : Ergebnisse
der Ausgrabungen 1966‐1973, Berlin, 1982 Iatrus‐Krivina 7 – G. V. Büllow, B. Böttinger, S. Conrad, B. Döhle, G. Gomolka‐Fuchs, E. Echönert‐Geiss, D. Stančev, K.
Sachtel, Iatrus‐Krivina. Spätantike Befestigung und frühmittelalterliche Siedlung an der Unteren Donau, Band VI: Ergebnisse der Ausgrabungen 1992‐2000, Limesforschungen 28, Mainz, 2007
IzvestijaSofia – Izvestija na Arhcologičeskija lnstitut, Sofia
290 Abréviations / Abbreviations / Abrevieri
IzvestijaVarna – Izvestija na Narodnija Muzej (Izvestija na Varnenskoto Arheologičesko Družestvo), Varna JAS – Journal of Archaeological Science JAIP – Journal of Académie Internationale de la Pipe, Liverpool JEA – Journal of European Archaeology JSA ‐ Journal of Social Archaeology Klio ‐ Klio. Beiträge zur Alten Geschichte, Berlin Ktema – Civilisations de l'Orient, de la Grèce et de Rome antiques, Strasbourg Litua – Litua, Studii și cercetări, Târgu Jiu Marisia – Marisia. Studii şi materiale. Arheologie – Istorie – Etnografie, Târgu Mureş MEFRA – Mélanges de l’École Française de Rome. Antiquité, Roma MCA – Materiale şi Cercetări Arheologice, Bucureşti MFMÉ ‐ A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve, Szeged Nemere – Nemere. Politikai, társadalmi, szépirodalmi és közgazdászati lap. 1871–1884, Sfântu Gheorghe OJA – Oxford Journal of Archaeology, Oxford Paléo – Paléo. Revue d’Archéologie Préhistorique, Les Eyzies, France Paléorient – Revue interdisciplinaire de préhistoire et de protohistoire du sud‐ouest et de l'Asie centrale, Paris PAS ‐ Prähistorische Archäologie in Südosteuropa, München‐Berlin PBF – Prähistorische Bronzefunde, Stuttgart Peuce – Peuce, Studii şi cercetări de istorie şi arheologie, Institutul de Cercetări Eco‐Muzeale, Tulcea PNAS – Proceedings of the National Academy of Sciences USA Pontica – Pontica. Studii şi materiale de istorie, arheologie şi muzeografie, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie
Constanţa PZ – Praehistorische Zeitschrift, Berlin–Mainz Quaternary International – Quaternary International. The Journal of the International Union for Quaternary Research Radiocarbon – An International Journal of Cosmogenic Isotope Research, Cambridge RCRFActa– Rei Cretariae Romanae Fautorum RevMedVet – Revue de Médecine Vétérinaire, Toulouse RIR – Revista Istorică Română, București RPRP – Reports of Prehistoric Research Projects, Salt Lake City, Utah SCIV(A) – Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie), Bucureşti SCN – Studii şi Cercetări de Numismatică, Bucureşti SMA – Seria Monografii Arheologice, Sfântu Gheorghe SP – Studii de Preistorie, Bucureşti StudCom Brukenthal – Studii şi comunicări Brukenthal, Sibiu SympThrac – Symposia Thracologica Terra Sebvs – Acta Mvsei Sabesiensis, Anuarul Muzeului Municipal „Ioan Raica”, Sebeş Th‐D – Thraco‐Dacica, București TRÉT ‐ Történelmi és Régészeti Értesítő, Temesvár (Timișoara) UPA – Universitätsforschungen zur Prähistorischen Archäologie, Bonn VAH – Varia Archaeologica Hungarica, Budapest Valachica – Valachica. Studii şi cercetări de istorie şi istoria culturii, Complexul Muzeal Naţional Curtea Domnească
Târgovişte VorForsch – Vorgeschichtliche Forschungen, Berlin Ziridava – Ziridava. Studia Archaeologica, Arad