Capitolul I Organizarea Activității Turistice ………………….. pag 6
1.1 Industria turistică și agenții întreprinzători ai acesteia …... pag 61.2 Instituții turistice și organizațiile profesionale naționale …. pag 81.3 Organizații internaționale de turism ……………………… pag 11
Capitolul II Masivul Ceahlăul ………………………………….. pag 12
Capitolul III Studiu de caz ……………………………………… pag 23
Concluzie finală ….………………………………………………. pag 26
Bibliografie ……………………………………………………….. pag 27
Anexe ……………………………………………………………… pag 28
3
Argument
Am ales această temă deoarece Ceahlăul este un munte împărat, este podoabă, poezia tării, este izvorul tainic al legendelor şi doinelor neamului nostru, este ochiul extern deschis asupra hotarelor moşiei strămoşeşti. Dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost atât de vestit ca Olimpul, Pindul sau Pelias. Este aşezat în părţile Neamţului, nu departe de izvorul Tazlăului, iar în mijlocul lui e acoperit de zăpezi veşnice; pe vârful lui însă nu se găseşte nici un pic de nea, fiindcă pare să fie deasupra norilor de zăpadă.
Din vârful său, care se-nălţa ca un turn, se prăvale un pârâu foarte limpede, ce se năpusteau cu mare larmă peste stânci abrupte Drept în vârf se vede o statuie străveche, înaltă de 5 coti, înfăţişând o bătrână cu 20 de mioare, din a cărei parte firească curge întruna un izvor. E nevoie de spus dacă natura a vrut să-şi arate aici jocul sau dacă statuia a fost lucrată de mâna unui artist dibaci. Căci statuia nu sta pe nici o temelie, ci e crescută şi legată Pe malul drept, în valea Călugărenilor, se-nălţa o namilă de stânca Piatra Teiului.
Toţi aceia care au urcat muntele Ceahlău rămân cu o dorinţă fierbinte în sufletul lor, de a-l mai urca şi altă dată. Un fel de chemare a muntelui, inexplicabilă, pe care oamenii au început să şi-o explice. În urma unor anumite măsurători, s-a emis ipoteza că pe acest munte ar exista mai multe zone de iradiere energetică, având puteri miraculoase.
Toţi aceia care pătrund în perimetrul acestor zone, primesc o încărcătură vitalizantă, care îi fac să se simtă bine şi care le imprima dorinţa de a mai veni şi altă dată. Dacă însă privim lucrurile dintr-un alt plan, din planul spiritual, acest munte are într-adevăr o încărcătură, dar nu bioenergetică, ci pur duhovnicească şi plină de Duh Sfânt.
O atmosferă neintoxicată de mulţimea păcatelor, de goana după deşertăciunile lumeşti, o atmosferă curata, divină, în care s-au imprimat pentru totdeauna rugăciunile fierbinţi ale generaţiilor de sfinţi părinţi, ale pustnicilor şi călugărilor de tot felul. Prin cărările spre cer deschise de aceşti sfinţi, mai coboară şi astăzi Duhul Sfânt peste osemintele lor, întrupate în munte şi peste întreg muntele. Deci nu zonele de bioenergie fac chemarea pe acest munte, ci acelea de divinoenergie, dacă ne putem exprima şi aşa.
4
Chemarea o face întreg ansamblul muntelui, fiind un munte sfânt, şi de îndată ce pătrunzi în zona lui de influenţa, te simţi liniştit şi plin de o stare de fericire neînţeleasă, dar profundă. O stare plină de Duh Sfânt, care se suprapune peste grijile lumeşti, făcând să dispară toate furtunile sufleteşti.
Exista în lume trei munţi consideraţi sfinţi şi care au acelaşi hram - "Schimbarea la Fată". Aceştia sunt: "Muntele Tabor" din Israel, acolo unde Iisus Hristos, în prezenţa a trei apostoli - Petru, Iacov şi Ioan - s-a schimbat la faţă, arătându-şi Dumnezeirea; "Muntele Athos" din Grecia şi "Muntele Ceahlău" din România. Atât muntele Athos, cât şi muntele Ceahlău sunt consideraţi munţi sfinţi din cauza numeroaselor mănăstiri şi ale unei intense vieţi isihaste. Aceşti munţi au şi o poziţie geografică aproape similară. Muntele Athos (1935 m) are două vârfuri: Athos şi Panaghia. La fel, şi muntele Ceahlău (1907 m) are două vârfuri: Toacă şi Panaghia.
Pe vârful Toaca se afla, până la sfârşitul secolului XIX, o toacă de lemn şi un clopot mare, care au sunat secole de-a rândul la sărbători şi în fiecare miez de noapte, deşteptând sihaştrii la sfânta rugăciune. Alături se afla "Vârful Panaghia", închinat Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, patroana şi ocrotitoarea României. Mult timp, muntele Ceahlău s-a numit "Muntele Cogaion", denumire dată de către daci. Din secolul XVI s-a numit "Muntele Peonul", de la unul din cei mai mari sihaştri ai Ceahlăului, anume "Cuviosul Peon". După un timp s-a numit "Muntele Pion", aproape până la sfârşitul secolului XIX.
Din secolul XV şi până în secolul XIX, muntele Ceahlău a fost înconjurat de jur-împrejur de sihaştrii şi mănăstiri, atât de călugări, cât şi de maici. Se cunosc circa 12 asemenea locaşuri de închinare. Mulţi trăiau ca nişte vulturi, în locuri greu accesibile, şi se mutau la cele veşnice necunoscuţi de oameni.
Masivul Ceahlău este unul din munții cu cea mai mare importanță turistică din Carpații Orientali. Muntele Ceahlău era considerat, de către daci, ca fiind sălaş al zeului Zamolxis. Numele străbun pentru Masivul Ceahlău este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din limba greacă şi care, în traducere, ar însemna "casa stâlpului". Astăzi, Masivul Ceahlău este considerat drept al doilea munte sfânt al creştinătăţii ortodoxe, după Muntele Athos. Poate şi din aceste motive numele său este des întâlnit în literatura română, printre cele mai remarcabile pagini ce i-au fost dedicate fiind cele scrise de Calistrat Hogaş, Alexandru Vlahuţă şi Mihail Sadoveanu.
5
Conținut tematicCapitolul I Organizarea Activității Turistice
Structuri organizatorice în activitatea de turism
Activitatea de turism este proteiformă și ca urmare, foarte fragmentată. Pe de o parte, anumite caracteristici îi conferă dimensiunile unei industrii grele: costuri ridicate ale factorului capital concretizat în infrastructuri și echipamente, puternică intensitate capitalistă, amortizare lentă a investițiilor, cu excepția întreprinderilor mici și mijlocii. Pe de altă parte este o industrie care produce bunuri și servicii întrebuințând o mână de lucru abundentă; este constituită, dintr-o importantă rețea de întreprinderi mici și mijlocii al căror rol este strategic în cadrul unei dezvoltări armonioase a turismului și unde domină unitățile de producție familiale și intermediarii de călători care asigură distribuția produsului turistic către clienți.
1.1. Industria turistică și agenții întreprinzători ai acesteia
Industria turismului este un conglomerat complex de multe industrii și nu numai de una, cum s-ar părea la prima vedere.În general, industriile sunt alcătuite din grupuri de firme care produc acleași produs, sau produse, sau servicii și sunt clasificate și definite ca industrii din motive statistice, de studiu sau legislative.Întreprinderea turistică, ca tip concret de existență a întreprinderii, oferă un serviciu pe care-l putem sintetiza la informație/rezervare, la transport, la cazare, la alimentație și la agrement. Întreprinderea turistică are deci un camp de clientelă foarte larg. Ea poate primi oameni de afaceri, congresiști, sportivi, grupuri la seminariile de formare profesională.Întreprinderile sunt de două feluri :
6
a. Întreprinderi turistice primare. În această categorie sunt incluse întreprinderile care în mod exclusiv sau predominant servesc turismului și comerțului turistic și sunt îndeosebi dependente de aceasta. Această grupă ar include:
întreprinderi prestatoare de servicii de transport pentru turiști ca: închirieri de mașini, taxiuri, autobuze, vehicule pentru turul orașului, trenuri speciale pentru turiști sau alte servicii de transport pentru excursii, transport pe cablu, feriboturi, bărci pentru croazieră, avioane închiriate pentru turiști.
întrprinderi prestatoare de servicii de cazare ca: hoteluri, moteluri, cămine pentru tineri, case de vacanță, campinguri, cabane și toate formele de rezervări utile turiștilor;
întreprinderi prestatoare de servicii de alimentație (mâncare și băuturi preferate), incluzând: restaurante, pensiuni, baruri unde se servesc cocktailuri, cafenele, ceainării, ș.a., în special situate în locuri de interes turistic;
agenții de voiaj și touroperatori, furnizând servicii de care turiștii au nevoie, inclusiv cele de ghid;
întreprinderi de distracție, care oferă turiștilor spectacole sportive, de teatru și film, cluburi de noapte, săli de dans și spectacole similare, concursuri cu temă realizate în parcuri, cazinouri;
întreprinderi speciale producătoare de picturi, artizanat, ghiduri și alte publicații turistice, echipament turistic, și sportiv
instituții pentru promovarea turismului și asociații pentru îmbunătățirea confortului turistic local;
agenții pentru finanțarea turismului (instituții de călătorie, companii de finanțare a voiajelor și firme ce promovează turismul social);
societăți specializate în servicii financiare, asigurări și alte facilități pentru turiști și inițiative turistice.
b. Întreprinderi turistice secundare sau industrii de sprijin, grupă care cuprinde acele firme (industrii) care nu depind exclusiv de turism, dar servesc nevoile publicului general. Ele joacă un rol foarte
7
important în furnizarea de bunuri și servicii turiștilor ca și în asigurarea funcționării întreprinderilor turistice primare. Această grupă subsumează:
unități prestatoare de servicii ce stimulează interesul tradițional, care se dovedesc a fi foarte atractive pentru turiști, cum ar fi: magazinele comerciale alimentare, micile restaurante de specialitate și hanuri etc;
în termeni stricți, așa cum a fost menționat mai înainte, serviciile rutiere, feroviare, aeriene, navale care sunt esențiale pentru activitățile turistice și solicită o parte substanțială din veniturile turismului, nu sunt tratate ca întreprinderi turistice primare și trebuie incluse în întreprinderi de sprijin, deci secundare;
furnizorii de echipamente și instalații de diferite feluri pentru hoteluri, clădiri pentru comerț, companii de construire a drumurilor și podurilor, furnizorii de mijloace de transport de diferite tipuri și forme, industria de automobile, clădiri, ateliere de reparații și alte componente infrastructurale pentru turism;
societățile de consultanță în management și marketing, companiile de publicitate și de relații cu publicul, precum și alte activități ce promovează turismul;
furnizorii de servicii personale pentru turiști, cum ar fi: firme de curățătorie și spălătorie, frizerii și coaforuri etc.Există un număr mare de alte întreprinderi care pot oferi bunuri
și servicii turiștilor, sau industriilor turistice primare, în mod indirect, importanța lor trebuie să fie evaluată în serviciul global prestat și în rolul îndeplinit de ele. Fiecare activitate comercială și industrială ce poate avea vreo legătură cu turismul apare imediat în această categorie. Probabil că aceasta și stimulează oportunitășile și alte avantaje oferite de diferite state pentru evoluția turismului.
1.2. Instituțiile turistice și organizațiile profesionale naționale
Politica economică a multor state ale lumii include drept componentă, de multe ori esențială, politica turismului. Concretizarea și materializarea practică a acesteia se realizează printr-o dublă inițiativă, a profesioniștilor și a administrațiilor publice. De aceea, de la un anumit nivel, indiferent de ceea ce-i separă, agenții politicilor
8
turistice naționale au ca funcție principală promovarea dezvoltării turismului național și internațional.
A. Instituții turistice naționale
Rolul înființării și funcționării instituțiilor turistice naționale este organizarea activității și dezvoltarea sectorului turistic. Concomitent, ele sunt preocupate de promovarea turismului național, de orientarea sectorială a activității turistice și de coordonarea națională a amenajării turistice a terioriului pe plan regional.
Atribuțiile cardinale ale administrațiilor naționale presupune exercitarea unor acțiuni permanente în următoarele domenii:
a) reprezentarea intereselor turistice naționale în afara granițelor țării, negocierea și încheierea de acorduri turistice bilaterale și multilaterale menite să facilitezedezvoltarea fluxurilor turistice între statele partenere; inițierea unor cooperări pentru prospectarea piețelor turistice, punerea învaloare a resurselor turistice și favorizarea cooperări tehnice și manageriale, adoptarea regimurilor reciproc avantajoase privind formalitățle de frontieră și monetare;
b) coordonarea structurii organizatorice a serviciilor turistice interne și externe; planificarea și dezvoltarea turismului prin elaborarea de planuri și strategii de dezvoltare turistică;
c) reglementarea și controlul întrprinzătorilor din domeniul turismului prin elaborarea reglementărilor și legislației hoteliere, a normelor de clasificare a hotelurilor și restaurantelor și prin controlul și acordarea licențelor de funcționare și a brevetelor de turism;
d) promovarea turismului în străinătate prin înființarea birourilor de informare și promovare, prin publicarea prospectelor, ghidurilor, broșurilor și alte documente de informare turistică;
e) promovarea turismului în interiorul țării prin organizarea de campanii publicitare în mass-media;
f) simplificarea sau suprimarea controlului vamal și polițienesc la frontieră, prin cooperarea cu autoritățile responsabile în acest domeniu;
9
g) coordonarea procesului formării specializărilor socio-profesionale din tursim prin ciclurile de studii de diferite nivele;
h) protecția și utilizarea resurselor turistice culturale și artizanale, prin subvenționarea acțiunii destinare protejării și conservării acestor valori și prin elaborarea de campanii publicitare în formarea acestora;
i) coordonarea acțiunilor de desfășurare a unui turism ecologic, prin dezvoltarea unor campanii de protecție a naturii, crearea de parcuri naționale și rezervații naturale;
j) publicarea de statistici, studii și cercetări, anchete cu ajutorul sondajelor de opinie și a studiilor de comportament al consumatorilor de servicii turistice.
Pentru îndeplinirea în condiții bune a misiunii și obiectivelor menționate administrațiile naționale de turism trebuie să dispună de compentență și puteri proprii, conferite prin sistemul legislativ, de resursele necesare, financiare și umane.
De reținut este și faptul că, în multe țări, în cadrul administrațiilor publice, ca manifestare a fenomenului descentralizării, o răspundere deosebită revine autorității locale (comună, departament, regiune). Aceasta, sub aspect turistic, deține servicii proprii, o organizare distinctă și îndeplinește, în această calitate, un rol prioritar în promovarea și desfășurarea activității turistice.
B. Organizații profesionale naționale
În majoritatea statelor, în paralel cu misiunea și obiectivele autorității publice în materie de turism, organizațiile profesionale ce gurpează profesiunile antrenate de activități turistice, sub formă de asociații fară scop lucrativ, își aduc contribuția la conturarea locului și rolului turismului în sistemul economic, atât pe plan național cât și internațional. Preocupările unor astfel de organizații converg spre atingerea a două obiective fundamentale, și anume: apărarea intereselor profesiei și favorizarea dezvoltării activitățiilor profesionale specializate. Ca urmare, aceste organizații profesionale sunt partenere ale administrațiilor naționale pe linia conceperii și realizării strategiilor turistice pe diferite perioade. De aceea, cele mai importante dintre ele sunt grupate într-o serie de țări în Adunările Consultative sau Comisiile care participă la dezbaterile parlamentare.
10
Pe plan internațional, organizațiile profesionale naționale activează în organizațiile internaționale profesionale specializate, cu caracter neguvernamental.
1.3. Organizații internaționale de turism
Întrucât majoritatea statelor, mai mult sau mai puțin, din punct de vedere turisticse manifestă într-o dublă ipostază, emițătoare și de repcetoare de turiști, se impune existența și funcționarea unor organizații internaționale ce pot fi grupate în două categorii: organizații interguvernamentale și organizații neguvernamentale.
Capitolul II Masivul Ceahlău
11
2.1 AșezareÎn partea de nord - est a României, (partea central - vestică a
Moldovei), pe valea largă a Bistriţei şi pe valea Moldovei, până la confluenţa cu Şiretul, străjuit de Ceahlău;
Vecini: la nord – vest – Suceava; la est – Iaşi, Vaslui; la sud – Bacău; la vest – Harghita;Suprafaţa: 5 836 km² (respectiv 2,5% din teritoriul ţării);
Oraşe: Piatra Neamț - reşedinţa de judeţ (cu 128.00 locuitori, unul dintre cele mai frumoase oraşe ale Moldovei, pe terasele din stânga Bistriţei, la confluența a două râuri: Cuejdi şi Bistriţa, la 345 m altitudine, înconjurat de culmile împădurite ale măgurilor Cernegura, Cozla (de 850m), Pietricică (de 532m), Carloman (de 617m), la răscruce de drumuri turistice). Se bucura de toate avantajele unei naturi unice, o climă temperat continentala, cu veri scurte, răcoroase şi plăcute, toamne lungi, senine şi romantice, ierni blânde, fără geruri mari şi zăpadă din abundenţă.
2.2 ReliefRelieful este variat şi în mare parte accidentat, dispus în trepte
de la vest la est, de la munţi (ce ocupa mai mult de jumătate din suprafaţa judeţului, în vest), reprezentaţi de Stânişoara (de 1531m), Bistriţa (de 1864m), Ceahlău (cu vf. Ocolaşul Mare de 1907m)- “Olimpul Moldovei”, Tarcău, Hăşmaş, compartimentaţi prin văi longitudinale), de dealurile subcarpatice (Subcarpații Moldovei, în centru, ce închid depresiunile subcarpatice Neamţului şi Cracau Bistriţa, dar şi culmile de 900m ale Dealului Pleşului, alungite nord-sud), care se pierd în valea largă, cu caracter de culoar (lărgit prin terase bine dezvoltate, mai ales la confluenţa cu răul Moldova) a Şiretului, dincolo de care apar dealurile Podişului Bârladului;
2.3 ClimaMasivul Ceahlău este încadrat în ţinutul climatic de munte
(munţi joşi, cu altitudinea între 800 şi 1900 m), subținutul climatic al Carpaţilor Orientali. Condiţiile climatice din Ceahlău se supun atât zonalităţii altitudinale (etajele climatice) sau sunt rezultanta unor condiţii locale (expoziţii diferite ale versanţilor, tipul şi gradul de acoperire cu vegetaţie etc.) ce determina delimitarea unor topoclimate specifice. Astfel teritoriul Parcului Naţional Ceahlău apare ca un mozaic de topoclimate elementare naturale care prin îmbinarea
12
lor, ca într-un uriaş puzzle, realizează topoclimatul complex al Masivului Ceahlău.
Temperatura aerului variază cu altitudinea. Cele mai scăzute valori termice s-au înregistrat pe platoul superior iar cele mai mari la poalele Masivului Ceahlău. În Ceahlău, pe cele mai mari înălţimi, pe parcursul a 193 zile/an se înregistrează temperaturi sub 0 grade în timp ce la altitudini mai coborâte suma zilelor de îngheţ este de 133.
Diferenţa termică între vârful Toacă şi satul Ceahlău, la nivelul temperaturii medii anuale, este de 6,5 grade C. Amplitudinile termice între valorile medii lunare sunt mai mici iarna ca urmare a efectului inversiunilor termice de pe fundul văilor care sunt mai frecvente şi au o intensitate mai mare în în acest anotimp.
Vântul înregistrează cele mai mari viteze la nivelul crestelor şi pe platoul superior din direcţia dominantă vest în vreme ce la nivelul văilor principale circulaţia curenţilor de aer descendenţi este mai activă. Viteza medie a vântului este de 6-8 m/s vara şi 12-14 m/s iarnă, dar se pot atinge deseori şi 40 - 50 m/s.
Supus în special influenţelor de aer atlantic, pe Ceahlău numărul de zile cu precipitaţii este mare (208,8 zile/an, din care 50% ninsori). Media precipitaţiilor este de peste 700 mm, din care 60-70% se înregistrează în perioada de primăvară şi vara. Precipitaţiile sub formă de ninsoare pot să cadă în orice lună a anului. Un fenomen deosebit este ceața care se produce în 70% din zilele anului.
2.4 HidrografieCeahlăul propriu-zis se înaltă ca un bloc până la 1900 m,
deasupra ansamblului de culmi de fliş, mai scunde, ce-l înconjoară şi pe care le depăşeşte cu circa 400-500m. Datorită acestei situaţii, silueta lui cu aspect de cetate medievală cu ziduri înalte şi tunuri de apărare se poate vedea de la distanţe foarte mari. La apus de soare, pet imp senin, poate fi văzut chiar din oraşul Iaşi, situate la 120km depărtare.
În etapa actuală de evoluţie a peisajului masivului Ceahlău, hidrografia este reprezentată de o reţea densă de râuri, cu o dispoziţie divergenta care aparţine aproape în întregime sistemului hidrografic al Bistriţei. Lungimea reţelei hidrografice pernmanente este de 81km dar şi văile cu scurgere temporară au o frecvenţă mare.
Cea mai importantă apa din Ceahlău este Bicazul care izvorăşte sub numele de Pârâul Roşu de sub Haghimas. Până la Lacul Roşu inclusive, valea sa e largă, cu aspect de uluc
13
depresionar. De cum iese din lac, Bicazul se angajează în chei pe o distanţă de circa 8km. Unul din aspectele impresionante din cuprinsul acestor chei este adâncimea lor care este în medie de circa 200m. Pereţii cheilor sunt verticali şi foarte apropiaţi. Valea este atât de îngustă, încât şoseaua care trece pe aici a trebuit să fie săpată sau zidită chiar în albia râului; partea de jos a râului este totuşi ceva mai largă. În cuprinsul cheilor, Bicazul primeşte un număr de afluenţi, ale căror vai sunt cel puţin tot atât de interesante (Bicajelul, Cupasul, Laposul, Sugaul).
Însă fără îndoială pe primul loc ca importanţa hidrografică se situează Lacul Roşu, format cu peste 100 ani în urmă, printr-un capriciu al naturii, adică prin prăbuşirea grohotişurilor adunate vreme de sute de mii de ani la poalele Muntelui Ghilcos şi respective prin bararea Bicazului, la numai câţiva kilometri de izvoare. Cunoscut şi sub denumirea de Tăul Ucigaşului sau Ghilcos, după o legendă, în care, că de obicei în basmele noastre, nu lipseşte o zână sau o fată de o răpitoare frumuseţe, Lacul Roşu se înscrie, fără îndoială, printre cele mai importante puncte de atracţie ale Carpaţilor Răsăriteni, împodobit de om cu o staţiune climaterică de munte. În jurul lacului, în a cărui apă limpede şi adâncă (circa 10 m adâncime la baraj) se oglindesc uneori vilele cochete şi hotelurile elegante. Pe malul lacului sunt amenajate mici plaje şi un mic debarcader care te îndeamnă să te laşi purtat cu barca pe unde.
Un alt lac important din zona este Lacul Izvorul Muntelui pe Bistriţa, care este un lac hidroenergetic (baraj artificial).
Elementele hidrografice din Masivul Ceahlău reflectă gradul de umiditate determinat de condiţiile climatice, în strânsă legătură cu apele subterane, suportul litologic şi cu vegetaţia.
Apele de suprafaţa ne aparțin în întregime bazinului hidrografic al Bistriţei, fiind reprezentate de o reţea deasă de râuri cu dispunere divergentă. Afluenţii direcţi ai râului Bistriţa, de pe versantul estic al muntelui, sunt: Cosusna, Izvorul Muntelui, Secu, Izvorul Alb, Tiflicul, Rapciunita şi Schitul. Bistricioara colectează paraiele de pe versantul nord-vestic, cel mai important fiind Pinticul.
De pe versantul sudic şi sud-vestic, Bicazul colectează paraiele Chisirig, Neagră, Hamzoaia, Jidanului. Izvoarele principalelor pâraie din Ceahlău se afla la baza abrupturilor conglomeratice, fiind rezultatul apelor subterane cantonate în acumulările de grohotiş. Obârşiile acestor izvoare se afla la 1000-1300 m altitudine peste acestea, paraiele având caracter torenţial.
14
CHEI, DEFILEE ŞI CASCADE- Defileul Bistriţei aurii-tăiat în rocile dure ale Munţilor Bistriţei, apele sale năvalnice se liniştesc abia în lacul de acumulare Izvorul Muntelui;- Cheile Bicazului-(la 20 km de Bicaz), unul dintre cele mai impresionante monumente ale naturii de pe cuprinsul României;- Cheile Duruitoarea - în Masivul Ceahlău, (la 1021 m altitudine), formată pe Pârâul Rupturii, cu o cădere de 25 m, ce își anunţa prezenţa cu mult înainte de a fi văzută, printr-un vuiet care înfioară. LACURI- Lacul “Izvorul Muntelui” - Bicaz, (la 35km de Piatră Neamţ), lac de acumulare format pe Bistriţa, în spatele unui baraj înalt de peste 120m, un adevărat munte artificial.Cu o lungime de cca 35 km, “marea de sub Ceahlău”, constituie o atractivă zona de agrement.Se pot face plimbări cu vaporaşul, se pot închiria şalupe.
2.5 Potențial turistic natural
REZERVAŢII ŞI MONUMENTE ALE NATURII- “Codrii de aramă” (la 30km de Piatră Neamţ, 1km nord de Mănăstirea Văratec), rezervaţie forestieră alcătuită din goruni seculari. Împreună cu “Pădurea de Argint” (mesteceni seculari) din apropiere, au fost izvor de inspiraţie pentru marele poet Mihai Eminescu: “De treci codrii de aramă, /de departe vezi albind/s-auzi mândră glăsuire/a pădurii de argint”;
- Piatra Teiului-rezervaţie geologică, (lângă Poiana Teiului, la 65 km de Piatră Neamţ), uriaş bloc de calcar format prin eroziune;- Pădurea Vânătorii Neamţului-rezervaţie forestiera, (la 3 km vest nord de comună Vânători), codru secular de stejar, cu mare valoare peisagistică;
- Pădurea Gosmanu-rezervație forestieră din Munţii Tărcau, include molizi, brazi şi fagi seculari, de dimensiuni impresionante;
- Cetatea Neamţului. Neamţ, construită de Petru Musat (la sfârşitul sec. XIV) pe un platou de unde se putea ţine sub observaţie toată Valea Moldovei. Pentru acele vremuri era o fortăreaţă de neînvins. Impunătoarea cetate a intrat în cronici şi legende, fiind atestata documentar încă din 1395. Epoca lui Ştefan cel Mare a fost epoca de strălucire şi glorie a cetăţii, considerată a fi un adevărat cuib de şoimi. Zidurile uriaşe păstrează ecoul trecutului dramatic: ele au suferit asedii grele din partea sultanului Mahomed al II-lea (1476), a regelui polon Ioan Sobieski (1691). În prezent, într-o încăpere din interior a fost amenajat un mic muzeu;- Ruinele Curţii Domnești - Piatra Neamţ, ridicată de Ştefan cel Mare în 1491. Astăzi se observă urmele zidurilor şi pivniţelor, Biserica, precum şi Turnul lui Ştefan (construit în 1499, înalt de peste 20 m).- Vestigiile Cetăţii Dacice-Bâtca Doamnei, (lângă Piatra Neamţ), cu ziduri masive (cca 1.3m), se aseamănă foarte mult cu cetăţile dacice din Munţii Orăștiei. Sanctuarul, locuinţele ilustrează înalta civilizaţie a dacilor. A fost identificată cu marea aşezare geto-dacă Petodava, amintită de Ptolemeu în 106 i.Hr.;- Palatul Cnejilor -(lângă comună Ceahlău), la 76 km de Piatră Neamţ, din sec. XVII, astăzi doar ruine;- Ruinele Cetații - Roman, întemeiată de Roman Voda Musat, (1391-1394).
EDIFICII RELIGIOASE- Mănăstirea Neamțului-Vânători Neamţ, (la 16km de Tg. Neamţ), unul dintre cele mai valoroase ansambluri arhitectonice româneşti, cel mai important focar de cultură şi artă al Moldovei medievale. Prima menţiune documentară este din 1407. Biserica mănăstirii este cea mai impunătoare construcţie a lui Ştefan cel Mare (1497). Aici funcţionează una dintre cele mai vechi biblioteci din ţară (peste 600ani) precum şi un muzeu ce ilustrează intensă activitate culturală desfăşurată de-a lungul secolelor;- Mănăstirea - în Bistriţa, (la 10 km de Piatră Neamţ), ctitorita de Alexandru cel Bun (al cărui mormânt se află aici) în 1402 şi refăcută de Ştefan cel Mare, care construieşte turnul în 1498. Clădirea iniţială nu se păstrează, ci doar aceea cu care a înlocuit-o Al. Lapușneanu în 1554 (care a adus şi pictori pricepuţi de la Veneţia). Mănăstirea a jucat un important rol cultural, aici fiind redactat primul letopiseţ al Ţării Moldovei. Deţine un valoros muzeu de artă feudală;- Mănăstirea Agapia-Văratec (la 32 km de Piatră Neamţ), zidită între 1642-1647 din iniţiativă hatmanului Gavril (fratele domnitorului Vasile
16
Lupu). Refacerile ulterioare au schimbat înfăţişarea originală a bisericii. A fost pictată în 1858 de marele artist Nicolae Grigorescu când avea numai 20 ani. M. Kogălniceanu spunea: “... tablourile de la Agapia formează pentru Moldova o adevărată galerie de pictură, care va atrage întotdeauna admiraţia romanilor şi stima străinului cunoscător”;- Mănăstirea - în Secu, (la 75 km de Piatră Neamţ), ctitorita de marele vornic Nestor Ureche, în 1602. Împodobită în interior cu o artă deosebită, decoraţia faţadelor poartă amprenta arhitecturii munteneşti. Muzeul mănăstirii cuprinde broderii, păstrează numeroase manuscrise, tapiserii, covoare;- Biserica “Sf. Ion” - Piatra Neamţ, (1497-1498), una dintre puţinele din timpul lui Ştefan cel Mare, care se păstrează în formă octogonala;- Biserica Episcopiei - Roman, începută în 1542 de Petru Rareş şi terminată în 1550 de fiul său, Ilias Vodă, păstrează fresce din sec. XVI;- Biserica “Precista” - Roman, construită între 1568-1569 de Ruxandra, soţia lui Al. Lapuşneanu;
EDIFICII CULTURALE- Casa memoriala “Ion Creanga” - Humuleşti, (la 2 km de Tg. Neamţ), casă şi locuri descrise atât de măiestrit de marele nostru povestitor (1837-1889) în nemuritoarele “Amintiri din copilărie”: “Dragu-mi este satul nostru, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri”;- Casa memoriala “Calistrat Hogaş” - Piatra Neamţ, păstrează amintirea acestui scriitor, care a fost şi un vestit excursionist, lăsându-ne pagini pline de farmec despre frumuseţea peisajelor din acest colţ de ţară:” Eu cred că pădurile au suflet...”;- Casa memoriala “Mihail Sadoveanu” -Vânători-Neamț, lângă Mănăstirea Neamţului, unde marele scriitor a realizat multe din povestirile sale istorice;- Muzeul memorial “Al. Vlahuţă” - (1859-1919), lângă Mănăstirea Agapia;Complexul muzeal Județean - Piatra Neamţ, deţine exponate ce oferă vizitatorilor posibilitatea de a admira splendidele opere plastice precum “Horă de la Frumuşică”, “Sborul Zeiţelor” şi “Gânditorul de la Tarpesti”.
2.7 Tradiții și obiceiuri
17
În ţinutul Neamţului, tradiţiile şi obiceiurile sunt un ecou al formei primordiale, fragile şi puternice, tulburătoare şi extraordinare, a vieţii. Aici este vatra culturii populare româneşti, în care mărturiile lăsate de călători au avut şi au o valoare inestimabilă.
Pluguşorul (31 decembrie)În momentele de bucurie şi mister ce preced şi însoţesc Anul
Nou, multe sate nemţene continua tradiţia Pluguşorului, atât de diferită de la o zonă etnografică la alta. Fie că sărbătoarea poartă numele de Pluguşor, Urât, Urătura de Sfântul Vasile, Buhai, Plug, Plugul Mare sau Plugul flăcăilor, pretutindeni obiceiurile sunt însoţite de acelaşi mesaj: sănătatea gazdelor, rodnicia pământurilor şi belşugul semănaturilor. Cu acest prilej, cete de 5-10 colindători (copii şi adulţi) încep să viziteze casele din împrejurimi şi să ureze. Primii care pleacă cu Pluguşorul, pe la orele 10 ale dimineţii, sunt copii. Înfofoliţi în haine groase, cu căciuli împodobite cu panglici colorate şi ţinând în mâini bice şi clopoţei legaţi cu busuioc de câte o lopăţică de lemn, ei pornesc să colinde pe la rude şi vecini. Unii poartă cu ei şi un buhai, un instrument specific făcut dintr-o putinica de lemn cu fundul din piele de oaie, prin care se trage o şuviţă de păr de cal. Trasă printre degete, aceasta din urmă produce un sunet dogit, similar mugetului de bou. În anumite zone, tradiţia Pluguşorului nu se poate desfăşura în absenţa buhaiului. Ajunşi în curţile oamenilor, copiii încep să ureze în versuri, acompaniaţi de buhai. Din când în când, vătaful, cel care conduce grupul, se opreşte şi îşi îndeamnă prietenii să „mâne şi să sune din zurgalăi “. După urările de rigoare, gospodinele îi răsplătesc cu mere, covrigi, nuci sau bani.
Plugul mare sau „Plugul Flăcăilor “(31 decembrie)În seara de Anul Nou, după lăsarea întunericului, pornesc să
colinde adulţii, formând aşa-numitele cete ale Plugului mare. În Neamţ, această tradiţie se bucura de un prestigiu aparte, la sărbătoare participând nu numai tinerii, ci şi vârstnicii. Ceata Plugului mare este însoţită adesea de muzicanţi, care merg pe lângă Plugul tras de boi sau cai. Fascinante sunt, alături de mersul legănat al cortegiului, portul popular bogat ornamentat, de mare sărbătoare. Se poartă cămăşi brodate, iţari albi, brâie roşii şi chimire, cizme, pieptare, sumane sau cojoace. Căciulile negre sau brumării de astrahan au „zgărduţe de mărgele şi stelbe de iederă cu busuioc “, însemne ale rangului deţinut pe durata ceremonialului. Bătrânii
18
povestesc că fetele care fură aceste fire de busuioc vor avea noroc tot anul. Elementul care separa Pluguşorul de Plugul Flăcăilor este însuşi plugul. Pus pe roţi şi împodobit cu brazi decoraţi cu panglici colorate, ciucuri, covrigi şi mere roşii, având în vârf un ştergar brodat, acesta conferă ritualului un statut special. El este tras de două până la patru perechi de boi sau de cai. Odată intraţi în curţile gospodarilor, vătaful, adică şeful cetei, începe să recite Pluguşorul, acompaniat de sunetele buhaiului şi ale fluierului. La final, flăcăii trag brazda cu plugul în mijlocul curţii, în semn de belşug. Acest obicei îşi are rădăcinile în străvechea credinţa dacică a perpetuării vieţii, a noului început.
Jocurile cu măşti (25 decembrie - 7 ianuarie)Obicei răspândit pe întreg teritoriul României, jocul cu măşti a
căpătat în Neamţ rezonante aparte. La originea sa se afla mentalitatea arhaică, precreştina, de sorginte geto-dacă, care presupune existenţa unor cumpene în viaţa oamenilor ori în curgerea timpului, determinate de lupta dintre bine şi rău din univers. Pentru a te proteja de spiritele malefice, singura soluţie ar reprezenta-o folosirea măştilor. Cum punctul culminant al acestui maniheism dogmatic îl repezenta trecerea de la un an la altul, dacii foloseau măştile numai pe durata a 12 zile sacre, atunci când se credea că o lume moare şi o alta se naşte. Creştinismul a asociat acest interval cu perioada dintre Crăciun şi Bobotează, conservând riturile de protecţie. De secole întregi, "Capra", "Ursul" ori "Căluţii" se bucura de o mare popularitate în rândurile romanilor de pretutindeni. Există, însă, alături de aceste personaje principale, adevărate alaiuri formate din „ţigani “, „moşi “, „babe “, „unchieşi “, „jidani “, „turci “, „ţapi “, „bădărani “şi alţii, creaţi în funcţie de imaginaţie şi posibilităţi. La cumpănă dintre ani, vatra satului se redimensionează proiectându-se în sacralitate. În această noapte, nemţenii nu au voie să doarmă pentru că se celebrează sărbătoarea „tuturor nebuniilor “, când se instaurează „legea armoniei universale “.
CapraDenumită „Brezaie “în Muntenia, „Cerb “în Bucovina şi „Turca
“în Transilvania, sărbătoarea "Caprei" poartă în ea simboluri arhaice ale fertilităţii şi fecundităţii. Originile sale sunt încă necunoscute, fiind plasate de unii specialişti fie în lumea dacică, fie în cea greacă sau orientală. Se povesteşte chiar că, în Tibet, capra era considerată
19
mesagerul divin ce aducea rodnicia şi belşugul. În sărbătorile numite dyonissiace, bacantele se îmbrăcau în pieile iezilor sacrificaţi pentru a dobândi vitalitatea, virilitatea şi exuberanta acestui animal. La moldoveni, capra este o mască al cărei cap este cioplit din lemn, cu maxilarul inferior mobil, pentru a „clămpăni “, şi acoperit cu blană de ied sau iepure. Coarnele sunt fie din lemn, fie de capră sau cerb, şi susţin mărgelele şi basmalele fetelor, panglici şi ciucuri, beteala, iedera, busuioc etc. Corpul „animalului “este făcut din pânză sau covoare de care se cos cordele din pânză sau hârtie colorată. „Capra “a devenit, practic, un spectacol de pantomimă ce reprezintă moartea şi reînvierea Caprei. Purtătorul acestei măşti dansează frenetic în fiecare casă colindata.
UrsulAcest cult era răspândit în comunităţile geto-dace, numele
zeului suprem, Zamolxis, fiind legat de blană acestui animal. Legendele româneşti investesc ursul cu virtuţi de protector, terapeutice şi meteorologice. Sensul acestui joc cu măşti simbolizează moartea şi reînvierea naturii. În zona Neamţului, "Ursul" are un caracter deosebit de spectaculos. Masca este manufacturata din blană şi capul animalului sau blana de oaie. De obicei, cortegiul care însoţeşte "Ursul" este condus de un "ursar", care îndeamnă " animalul" la dans în ritmul tobelor.
Sorcova (1 ianuarie)De Sf. Vasile copiii merg cu Sorcova şi Semănatul pe la rude şi
vecini, pentru a le ura sănătate şi belşug în noul an. Sorcova, odinioară din ramuri înflorite, puse la înmugurit de Sf. Andrei şi împodobite cu ciucuri roşii, este astăzi făcută din flori artificiale din hârtie colorată, agăţate pe o vergea de lemn. Acest obicei îşi are originea, după toate probabilităţile, în lumea romană, latinii adresându-şi de Anul Nou urări de sănătate şi belşug cu ajutorul unei crengi de laur. În zilele noastre, copiii intră în case recitind - „Sorcova veselă/Să trăiţi, /Să îmbătrâniţi/Că merii, /Că perii, /În mijlocul verii. /Tare ca piatra, /Iute ca săgeata. /Tare că fieru’, /Iute ca oţelu. /La anul şi la mulţi ani! /Noua să ne daţi bani! “. După ce şi-au încheiat prestaţia, sorcovitorii sunt înlocuiţi de semănători, băieţi şi fetiţe cu trăistuţe cu grâu, porumb, fasole etc. Aceştia încep să arunce boabele prin casă pentru a aduce belşug.
20
Pe urmele lui Zamolxis, în hăurile de piatrăDar nu numai obiceiurile de iarnă redau fascinanta lume a
străbunilor noştri daci. Primăvara începe în Neamţ cu o legendă extraordinară. Bătrânii spun că, în urmă cu mii de ani în primele zile ale lui martie, o babă urâtă şi şireată pe nume Dochia s-a hotărât să-şi supună nora la câteva teste pentru a o tortura. A trimis-o întâi la râu, pe o vreme crâncen de aspră, să spele lina şi să-i schimbe culoarea neagră în albă, apoi, a mai trimis-o o dată să-i redea culoarea iniţială şi, a treia oară, să culeagă mure în toiul iernii. Mişcat de suferinţă bietei tinere, zeul suprem, Zamolxis, s-a transformat în bărbat şi i-a trimis Dochiei un coşuleţ cu mure. Fericită, şi crezând că a venit căldură, ea a plecat în munţi cu caprele, îmbrăcată cu nouă cojoace. Văzând că vremea este blândă, ea a început să-şi lase cojoacele unul câte unul, în fiecare pajişte prin care trecea. Când a ajuns la ultimul, zeul a trimis o ploaie straşnică şi un ger care au transformat-o pe Dochia şi caprele ei în blocuri de piatră, şi mai apoi stânci. Şi astăzi călătorul poate s-o vadă încremenită pentru eternitate în celebra formaţiune ce-i poartă numele din Ceahlău. Mai mult, oamenii au decis că în intervalul 1 - 9 martie să-şi aleagă o zi pe care s-o numească „Baba “. Dacă ziua respectivă este însorită, înseamnă că eşti un om de suflet şi o să ai parte de noroc în anul care vine.
Alt obicei spectaculos, rămas de la daci, este cel de înmormântare. La baza lui, însă, nu sta de data această legendă, ci cruntă realitate istorică. Se pare că dacii ar fi avut un munte sacru, pe care îl numeau Kogaion, identificat de istorici drept Ceahlăul de astăzi. Aici ţineau, o dată la patru ani, un ceremonial iniţiatic, în timpul căruia zeului suprem, Zamolxis, i se trimitea un mesager ales din rândurile tinerilor ce doreau să devină nemuritori. Cel asupra căruia cădeau sorţii primea un mesaj de taină către marele zeu, era ridicat pe braţe, aruncat în aer şi trebuia să cadă în vârful unor lăncii ascuţite. Dacă nu reuşea, era considerat demn de dispreţ şi îşi pierdea poziţia deţinută în comunitate. Dacă murea imediat se consideră că zeul îl acceptase, şi devenea, astfel, nemuritor.
Tradiţia populară a păstrat rămăşiţe ale acestui cult barbar şi a transmis din generaţie în generaţie o serie de credinţe, obiceiuri şi ritualuri dacice legate de moarte. Chiar dacă există o adevărată castă a bocitoarelor (femei angajate să plângă la înmormântare) moartea nu este nici astăzi detestata în lumea satelor, ci acceptată drept o parte a ciclului vieţii impus de Dumnezeu încă de la Facerea Lumii.
21
Deveniţi creştini de câteva sute de ani, nemţenii şi-au legat ceremonialurile funerare de biserică. Astfel, deşi la procesiune participa un preot, toate obiceiurile urmează vechea tradiţie dacică (pomană, parastasul la intervale regulate, până la împlinirea unui an de la deces, dezgroparea şi reîngroparea osemintelor la şapte ani etc.). Bisericile pictate din Neamţ, că de altfel toate lăcaşurile de cult din nordul Moldovei, pot fi considerate veritabile cronici despre Rai şi Iad. Gropi imense din care ies flăcări uriaşe, suferinţele la care sunt supuşi păcătoşii, demoni cu coarne, copite şi furci gata pregătite să-i apuce pe necredincioşi şi să-i arunce-n Infern, cohorte de îngeri, flori şi păsări ale Paradisului, toate sunt reprezentate secvenţial pe pereţii mănăstirilor, dând mărturie, intru eternitate, imaginaţiei extraordinare a ţăranilor moldoveni.
Capitolul III Studiu de caz
22
Realizarea unei excursii pe traseul: PIATRA NEAMȚ - BICAZ – TÂRGU NEAMȚ - ROMAN - PIATRA NEAMȚ
ZIUA I - etapa Piatra Neamț - BicazÎn această zi v-om parcurge etapa Piatra Neamţ – Lacul Roşu,
în care avem de vizitat următoarele obiective: Peștera Șugău de unde v-om pleca la Castelul Lazar care aşezat la 6 km nord de Gheorgheni, acest castel a fost ars în repetate rânduri şi s-a ruinat în 1842 tot din cauza unui incendiu. Restaurarea se desfăşoară şi astăzi. Obiectivul final este redarea splendorii de odinioară a clădirii, deoarece acesta este una dintre cele mai importante construcţii în stil renascentist al Transilvaniei. După un tour de 30min al castelului v-om pleca spre Lacul de acumulare Bicaz, acesta este cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe râurile interioare din România. Situat pe cursul superior al râului Bistriţa, lacul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu acelaşi nume. Din el se alimentează centrala hidroelectrică Bicaz-Stejaru, echipată cu şase generatoare. După care v-om vizita Viaductul Poiana Teiului-Durău, unde se poate pescui la păstrăvărie ( amatori ). La sfârşitul zilei serviciile asigurate sunt: Cina 30 lei/pers: Restaurant Bradu iar Cazare 70 lei/pers: Hotel Bradu.
ZIUA II - etapa Bicaz – RomanÎn această zi ne reunim la ora 8:30 în restaurantul hotelului
unde am înnoptat pentru a lua micul dejun, şi v-om pleca spre Roman dar vom trece prin Târgu Neamț. Cetatea Neamţ. Situată în partea de nord-est a judeţului Neamţ, la o depărtare de cca. 46 de km de reşedinţă acestuia şi în imediata apropiere a oraşului Tg. Neamţ, Cetatea Neamţ (sau a Neamţului) face parte din categoria monumentelor medievale de valoare excepţională din România. Apariţia şi existenţa sa sunt strâns legate de istoria locului, a cărei vechime coboară cu mai bine de şapte milenii în negura timpului.
Mănăstirea Văratec se afla la 12 km de Târgu Neamţ accesul se poate face de la drumul naţional Piatra Neamţ - Târgu Neamţ.Despre istoria acestui lăcaş de cult se ştie că cea care a avut un rol important în ridicarea lui este Maica Olimpia, care venind de la Schitul de maici de la Durau întemeiază aici o ishie în Poiana
23
Văratec. Ea va juca de asemeni un rol important în dezvoltarea acestui lăcaş căruia i-a fost de trei ori stareţă. Construcţia actuală a început în anul 1808, acest lucru fiind însemnat şi în inscripţia de pe pridvor.
Trecând podul peste „Ozana cea limpede şi frumos curgătoare”, ajungem la Humuleşti. În casa în care s-a născut scriitorul Ion Creangă, există o reprezentare sugestivă a universului descris cu atâta talent în Amintiri din copilărie. Remarcabile sunt atât interiorul casei părinteşti, cât şi expoziţia foto-documentară referitoare la viaţa şi activitatea clasicului literaturii române, iar pentru a încheia excursia v-om vizita Casa memorială Veronica Micle care este o casă modestă pentru zilele noastre, dar somptuoasă pentru începutul secolului al XIX-lea. Casa a fost construită din lemn şi cărămidă, cu patru încăperi, cu cerdac de lemn şi acoperită cu draniţă. Veronica Micle şi-a petrecut primii ani ai vieţii în această casă. Istoricul Nicolae Iorga a aşezat aici o placă memorială. S-au reconstituit două camere de epocă şi s-a realizat o expoziţie foto-documentară. În această zi servicii asigurate sunt: mic dejun 20lei/pers: Restaurant Bradu, prânz 25lei/pers: Restaurant Casa Arcașului, cină 30lei/pers: Restaurantul hotelului Zara și cazare 75lei/pers: Hotel Zara.
ZIUA III - etapa Roman - Piatra Neamț În ultima zi plecarea va fi la ora 9:00 după servirea micului
dejun în restaurantul hotelului, plecând spre Casa Nevruzzi - Muzeul de Istorie. Impunătoarea clădire face parte din contextul urbanistic al Romanului celei de-a două jumătăţi a secolului al XIX-lea, denumirea de palat avea să încununeze dorinţa unui demnitar de provincie de a se impune şi pe acest plan în fata contemporanilor.Casa Nevruzzi sau palatul Nevruzzi, cum i se spunea, poartă numele primului proprietar, care a adus meşteri iscusiţi pentru realizarea unui edificiu adaptat nevoilor unui mare bogătaş, ce avea mai multe moşii în jurul Romanului.
De aici ne continuăm drumul spre Muzeul de Artă Roman este o clădire-monument de arhitectură, construită la sfârşitul sec. al XIX-lea. Colecţiile muzeului cuprind un număr de 642 lucrări de pictură, grafică, sculptură şi arta decorativă, numai în parte expuse în şase săli de expoziţie, întrunind o suprafaţă totală de 243 m.p. Servicii de asigurare în această zi sunt: mic dejun 20lei/pers: Restaurantul hotelului Zara și prânz 30lei/pers: Restaurantul Royal.
24
ANALIZĂ DE PREȚ
Simbol : 402391I. Denumirea excursiei (acțiunii): Promovarea Turismului În Masivul Ceahlăul Perioada 15.08.2012 – 15.08.2012, grup minim 10 persoaneII. Extras din program : Piatra Neamț -– Bicaz – Târgu Neamț – Roman – Piatra
telefon : 0757 729 888 IV. Calculația prețurilor de vânzare :
Nr. Crt.
Articole de circulație
Elemente de cheltuieli
Elemente de calclulValoarea
Per Turist
Total
1.
CHELTUIELI DIRECTE
Masă 30+20+25+30+20+30 155 lei 1550 lei2. Cazare 70+75 145 lei 1450 lei3. Transport 300 km x 5 lei 150 lei 1500 lei4. Cheltuieli culturale 5+8+7+5+20+5+3+6+10+10 79 lei 790 lei5. Cheltuieli ghid 35+30+25+30 12 lei 120 lei6. Cheltuieli șoferi 50+75 12.5 lei 125 lei7. Alte cheltuieli - - -8. Total cheltuieli directe 553.5 lei 5535 lei9. Comision agenție 10% 10% x 55.35 lei 553.5 lei
10. TVA 24 % 24% x 13.28 lei 132.84 lei11. Total costuri 622.13 lei 6221.34 lei12. Total preț de vânzare 622.13 lei 6221.34 lei
Data 17.06.2012Întocmit : Sc. Prodirect SRL.Verificat : Sc. Prodirect SRL.Luat la cunoștiință Dima Andreea(organizator grup)
TOTAL : 6843.47 lei
25
Concluzie finală
În urma realizării acestui proiect am rămas cu multe amintiri plăcute deoarece zona masivulului Ceahlăul este alcătuită dintr-o mulțime de atracții turistice care merită vizitate fie pentru dobândirea mai multor cunoștințe fie pentru a vizita peisaje ne mai întâlnite în alte județe.
Acestă zonă m-a impresionat foarte plăcut, este foarte frumosă și sunt convins că merită vizitatată în orice perioadă a anului pentru ca tot timpul avem ceva disponibil pentru a vizita. Mai ales că aici au apărut o mulțime de legende despre Zalmoxis, Dochia, etc. Tot aici păstrandu-se în mare parte din tradițiile și obiceiurile de la stramoșii nostrii daci.
26
Bibliografie
1. Economia Turismului, autor Ioan Cosmescu, Editura Alma Mater, Sibiu 2002.
2. Albota Mihail Gabriel, Munții Ceahlău, Editura Aboena, București 1992.
3. Dinu Mihaela, Geografia turismului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003.
4. Manual: Tehnician Turism clasa a XI-a, colectiv de autori, editura didactică și pedagogică București 2006.
5. Glăvan V.Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management – Turism EDEN, Bucureşti, 1996.
6. Iacomi Gheorghe, Ceahlăul Ghid turistic, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi , 2000.
