Nr. 20!. Anei LXXIV. Braşov, Bercnri In 14 (27) Septemvrie 1911.

Apare In fiecare zi de lucru.Abonamentul: pontru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe 72 an 12 cor., p* y4 an 6 cor. Pentru RomAnta şi străinătate pe an 40 franoi, pe Va in 20 franci., pe V« 1111 10 franci; Număr de Duminecă 8 franci pe an.

R e d a o ţ i a,T i p o g r a f i a şi A d m i n i s t r a ţ i a : B R A Ş O V , PIAŢA MARE Nr. 30.

Telefon: Nr. 226.<9

Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fără dus acasă pe an 20 cor. pe V2 «o 10 cor., pe Vi an 6 cor. Un nunrţ&r 10 bani. in­serate : un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mal dese după tarif şl învoială. — Reclame pe pagina a 3-a uiţ şir 20 bani.

Marocul şi Tripolitania.Ia vara aceasta, dar cu deose-

Îbire din Iulie încoace lumea era agi­tată de ştiri alarmante de războiu. Războiu mare, european, între două din cele mai puternice state de pe glob, între Francia şi Germania, — din cauza Marocului.

Vechile duşmănii între cele două rasse viează încă, ideia revanşului e vină şi acum în inimile franceze şi lumea crede, că e destulă o scânteie, ea vâlvătaia să se înalţe cu oroare până la cer... Schinteia era să fie de astădată — Marocul.

Chestia Marocului, de când ea preocupă mai intensiv politica şi opinia publică europeană, este de preste 30 de ani. La 1880 s-a ţinut eel dintâiu congres la Madrid, în chestia marocană, când s-a recunos­cut intregitatea Marocului şi suvera­nitatea Sultanului, fixându-se şi sfera de influenţă a unor state — mai cu seamă a Franciei şi Spaniei — inte­resate în Maroc, parte pentru co- merciu, parte în urma altor împre­jurai.

De atunci şi până la conferenţa din ifigeciras, la 1906, s-au ţinut alte

fisfâtuiri în chestia marocană, s-au heiat mai multe tratate, dar ches- k a rămas tot deschisă până azi,

când iarăş s-a regulat pe un timp mrecare. In timpul de la 1880 în­coace Francia a fost nestrămutată în oizuinţa, de a câştiga tot mai mult teren în Maroc şi preste tot în Africa nordică, la ceea-ce o favoriza şi fap­tul, că îşi avea o poziţie bine fixată In colonia Algiria, cucerită de Fran­cezi la 1830. Francia voia să se facă stăpână şi pe ţările mărginaşe cu Algiria, pe Maroc, Tunisia şi Tripolis, ceea-ce pentru cele două dintâiu în mare parte i-a şi succes. Francia are azi în Maroc mari interese comerciale |i financiare şi a devenit astfel a-

proape stăpână peste ţară, la ceea-ce a contribuit mult ticăloşia maroca­nilor: decadenţa Sultanilor, caristrim- toraţi îşi acopereau trebuinţele bă­neşti cu împrumuturi franceze şi răzvrătirile dese, duşmăniile şi lup­tele acerbe şi fără de sfârşit dintre diferitele seminţii.

Astfel Francia chiar şi după con­ferenţa de la Algeciras a ţinut ocu­pate mai multe teritorii în Maroc, ca să-şi apere interesele, după ce ţara era bântuită de tulburări şi rescoale. La aceasta Germania n-a obiecţionat nimic, asigurându-i-se şi ei, ca şi ce- loralalte state, libertatea comerciului.

Francia însă nu a putut să ră­mână strict între marginile tratatu­lui de la Algeciras. Din cauza neas­tâmpărului marocanilor şi a nestabi- lităţii, ea a fost silită să-şi sporească armata în Maroc şi să ia măsuri co­ercitive contra autohtonilor şi a aşe­zat o garnizoană franceză chiar în capitală, în Fez.

Văzând aceasta Spania, intere­sată pentru coloniile ei, a trimis şi ea trupe pe coastele Marocului.

Atunci a apărut la începutul lui Maiu c. nota de protestare a Germa­niei pentru încălcarea tratatului de Algeciras, căreia i-a urmat la 1 Iulie apariţia încrucişătorului german »Pan­tera“ în portul marocan Agadir.

Urmarea a fost, că guvernul Franciei a făcut întrebare la Berlin, că ce scop urmăreşte Germania cu „Pantera“ în apele marocane? Atunci s’au început apoi tratativele între Pariz şi Berlin, între Cambon şi Kiderlen- Wâchter, cari au răscolit toată ches­tia marocană şi după multe schim­buri de note diplomatice şi lungi tra­tative, au ajuns la o soluţiune paci- nică, care se va definitiva zilele aceste.

In decursul acestor tratative, începând dela apariţia „Panterei« la Agadir, lumea era alarmată de unele

ziare şi de diferiţi agenţi, că este si­gură şi iminentă isbucnirea războiu­lui Intre Francia şi Germania, la care contribuia şi ţinuta dubioasă şi cam provocatoare a Angliei. Erau mai mulţi şi în Francia, dar cu deosebire în Germania, furnisori bogătani şi alţi speculanţi, cari agitau pentru răsboiu, sperând a avea profite mari. Dar azi pericolul unui războiu e de- lăturat.

Germania şi-a dat învoirea pen­tru ca Francia să aibă protectoratul asupra Marocului, ceea-ce înseamnă, că Francia poate întemeia din Algi­ria, Tunisia şi Maroc un mare impe­riu de colonizaţiune, cu mari avan- tagii pentru republică. Iar Germaniei îi s’a asigurat validitare liberă comer­cială în Maroc şi va primi un mare teritor din Congo-ul francez, care se va anexa posesiunilor germane din Ca­merun.

Stipulaţiunile se vor publica în curând.

Este negreşit meritul celor două guverne, francez şi german, că lu­crurile s-au terminat astfel. Dar e întrebare, că oare factorii decisivi nu­mai din iubire de pace au lucrat ast­fel, e întrebare, că n-au avut influinţă, presiune chiar asupra lor, protestul energic al social-democraţilor din am­bele ţări contra războiului ? Rolul so­cialiştilor, rolul massei poporului în acest conflict e ceva nou, cu care ne vom ocupa în special în un număr apropiat, căci chestia este de cea mai mare importanţă. Această apariţie este glasul viitorului apropiat, când asupra sorţii războaielor, asupra sorţii ţărilor nu vor decide numai împă­raţii şi cei de sus dela cârmă, ci va decide cu aplomb şi hotărârea po­porului...

Pe când chestia cu Marocul a fost încununată cu ramura de măslin, se ridică din altă parte nori amenin­ţători de foc şi pustiire. Strigătul

este: războiu între Italia şi Turcia, din cauza Tripolitaniei. E vorba, că Italia văzând favorurile ce le-au câş­tigat Francia şi Germania în Africa, a aflat de potrivit momentul să ocupe cu arma Tripolitania din nordul Afri- cei, stat mahomedan şi parte inte­grantă a Turciei.

De fapt Tripolitania e azi mai mult în stăpânirea Italiei şi depen­denţa ei de Turcia este mai mult nominală. Italia are multe colonii acolo, întreg comerciul mic şi mare şi industriile sunt în mânile Italieni­lor şi cele mai roditoare părţi ale ţării sunt posesiune italiană. Astfel n-ar fi mirare, dacă Italia ar voi să ocupe Tripolitania, făcând din ea un stat colonial, cum este Algiria pentru Francia.

Faţă de ştirile de ocupaţiune, Italia a declarat însă, că ea nu vo­ieşte decât să-şi apere în Tripolitania interesele, cari îi sunt jignite. Spre acest scop face pregătiri, ca şi când ar fi în pragul unui războiu.

Se înţelege, că ştirea despre ocuparea Tripolitaniei a produs mare agitaţie în Constantinopol. Turcia e decisă a-şi apăra până la extrem în- tregitatea teritorului său.

Ştirile de eri şi de azi în această chestie sunt alarmante. Se afirmă, că Turcia va sista legăturile diplomatice cu Italia, că flota italiană a plecat spre malurile Tripolitaniei şi ar fi se­chestrat un încrucişâtor şi un vapor turcesc etc. Toate aceste trebue să le primim cu rezervă.

In general credinţa este, că până la războiu nu va ajunge treaba. Sunt şi semne, cari denotă aceasta.

0 depeşă din Roma anunţă, că Italia e decisă a regula chestiunea tripolitană, (va să zică nu ar fi vorba de ocupaţie), iar o altă depeşă din Constantinopol vesteşte, că ambasa­dorul Germaniei şi Austro-Ungariei au conferit câte-va ciasuri cu marele

FOILETONUL «GAZ. TRANS.»

\ I m n

centenarul semin. «Andreian».*)

fosă, profundă ea psalmul credinţii, Ce tu o-ai păzit,

Uitare ’ntreită azi ţie-ţi aducem Lăcaş preacinstit

ilarul din darul, ee tu ni l-ai dat Măreţul irmos,

Ee &zi ţi-1 aduce prinos tot poporul Cel drepteredineios.

Să te bucuri unuia Ţie se cuvine,Azi când: aliluia Cântăm jur de tine.

Mărirea ta vrednică Cânte-o toată strana,Răsune puternică Cântarea: Osana!

*) Acest imn ocazional ni s-a trimis spre ivilicare de autorul, d-nul protop. Ion Teculescn.

Osana, lăcaş preasfânt,Cămin de lumină Primeşte al nostru cânt Din inimă plină...

Prin valuri şi neguri, tu far de lumină Ai fost ne’neetat.

Cărarea cea dreaptă a legii străbune Tu o-ai luminat

Şi neamului preoţi: cârmacii isteţi Şi-ai legii străjeri,

Şi dascăli strădalniei, ai slovei cuminte Cinstiţi pioneri.

Un secol de-arândul, ea raze din soare Tu singur i-ai dat,

Pe toţi din potirul credinţii şi-al limbii I-ai cuminecat...

Tu nu ai portaluri măreţe, pompoase Şi turle înalte,

Dar duhul mai sfânt şi mai mare e ’n tine Ca’n oricare alte.

De-aceea spre Domnul genunchii smeriţi Azi toţi îi plecăm

Şi rugă pioasă din suflet pornită Lui îi înălţăm:

Păzeşte lăcaşul sfânt Şi de-aei ’nainte.El legea ta pe pământ 0 ’nvaţă preasflnte.

Cetate pentru popor Fie 'n infinit....Iar înger apărător Andreiu cel slăvit!....

Alba-Iulia 1911.Prot. Ion Teculescu.

Viaţă şi M oarte.De Solus.

(Urmare).

Radu era cel diată! în clasă. Toţi profesorii îi lăudau. Se mirau toţi de se­riozitatea lui şi nu ştiau îndestul să apre­cieze conştienţiozitatea, cu care-şi făcea acest băiat datoria. El era lumina clasei. Mamă’Sa sta să-l piarză din ochi de drag şi se făcea ca şi cum nici n-ar simţi po­vara ce devenea tot mai grea şi ce tre­

buia s-o poarte cu Radu. Numai bietul ta tă-său se întuneca când îl vedea. Ochii iu deveneau atunci turburi, fruntea i-se în­creţea şi faţa ’i lua o espresie prea se­veră. Cine nu putea străbate iu sufletul lui, ca să înţeleagă, ce se petrece acolo, ar fi crezut, că acest părinte îşi urăşte de moarte fiul, că el n-are nici o dragoste faţă de acest băiat ales. Dar Radu îi în­ţelegea. Ştia, că acolo în adâncul sufletu­lui, părintele său îi poartă cea mai sfântă dragoste, dar că tocmai această dragoste nu-1 lasă să fie vesel, că aceasta e cauza, că ochii iui se turbură şi fruntea i-se în­creţeşte. Se simţea mort de jumătate, când tată-său îi spunea cu amărăciune: »Ra­dule ţi-s’au tocii hainele, rocul ţi-e rupt în cot şi papucii ţi-s pe ducă!« Vedea, cum căutătura tatălui său devine tot mai aspră şi glasul i-era atât de Înăbuşit şi stins, încât nu mai cuteza să-i ceară cei zece creiţari, trebuincioşi pentru uo caet. Şi pe sufletul lui s-aşeza ceva greu, ceva care par-că pornea să-i răpească vioiciu­nea, să-i şteargă entuziasmul şi să-l în­străineze de ce avea el mai d rag: de şcoală.

Cu toate astea Radu nu se lăsa în­vins, ci mergea mereu înainte. Ceva pu­ternic, o taină ca un munte de magnet îl atrăgea cu o forţă irezistibilă spre lumea ei, îl ţâra in adâncul ei prăpăstios şi Radu se simţea dator să meargă după ea, tot

Pagina 2. G A Z E T A T R A N 8 I L V A N I » ! Nr. 2 0 1 — 1911

Macául contra obstrucţiei. Aiaităen după amiazi Justh şi-a ţinut !n faţa ale* gr&torilor săi d i» Macău darea de seamă tăcând o critică straşnică guvernului şi nizuindu-se a dovedi tndreptăţlrea obstruc­ţiei parlamentare. Drept răspuns la agita­ţia desfăşurată de Jasth, adunarea de eri a municipiului oraşului Macău s-a alăturat cu 89 voturi cohtra 69 la adresa oraşului Vârşeţ, care condamnă obstrucţia. Votul municipiului Macău, care era până acum fortăreaţa cea mai puternică a partidului justhist, produce mare senzaţie !n cercu­rile politice.

Sbornl lui Vlaicu la Braşov.Avls- «

Bilete de vânzare pentru sborul de Duminecă a primului nostru aviator d-1 inginer Aurel Vlaicu se află începând de azi la librăriile A. Mureşianu, W. Hie- mesch, Brassói-Lapok, la croitoria mili­tară Pa vel et Comp din Strada Mihael Weiss Nr. 26, la tntnngerla văduva Pallfy dela promenada de jos şl la pră­văliile firmelor Eremias nepoţii şi Pană et Coleşa.

Preţul b iletelor: Locul 1— 8 cor. Lo­cul II— 5 cor. Locul III—2 cor LoculIV— 1 cor.

În ce p â n d de m â n e , M e r c u r i , ş i p â n ă Sâm bătă d im in e a ţa a e ro p la n u l V lu icu , ca re a sosit a » i la B raşov , va f i espus sp re vedere gen e ra lă în sa la d in cu rte a o te lu lu i nE u ro p a u. In t ra r e a de persoan ă 1 cor., p e n tru ş c o la r i, ţă ra n i ş i so ld a ţi 4 0 ba n i. JElevii, c a r i v in în g r u p u r i m a i m a r i sub cond u cerea d - lo r p ro fe s o r i sau în v ă ţă to r i p lă tesc câte 2 0 b a n i•

Din Sântindreş.— Sfinţirea şcoalei române. — Adunarea desp. Deva al >AsociaţiuniU. — Expoziţie.

— Şcoala de stat. —— Sept; n. c.

Cum treci pe drumul ţărei pe lângă comuna Sântindreş, îţi atrage atenţiunea un edificiu frumos de curând zidit, şi care ridică mult aspectul comunei. Cercetat de aproape, numai decât se poate constata, că acela este un aşezământ cultural şi după stilul, în care e zidit, privitorul numai de­cât descopere, că acea clădire esté şcoală românească.

Da, e şcoala românească, pe care bravii Români ai comunei au ridicat-o cu jertte mari spre fala lor şi mândria noa­stră a tuturor Românilor. Bravii Sântin- dreşeni au ascultat îndemnurile şi pove­ţele conducătorilor lor fireşti, ale vredni­cului preot George Popoviciu şi ale zelo­sului învăţător loan Popoviciu. Că azi Sântindreşul are o şcoală, ca şi care rar se mai găseşte pe sate, meritul acesta îl au deopotrivă conducătorii amintiţi şi po­porul nostru harnic de acolo. Conducăto­

rilor li-se cuvine laudă, că au ştiut infiltra în aceste timpuri grele sentimentele de alipire faţă de aşezămintele noastre, iar 1 poporului, că a dat ascultare poveţelor şi Îndemnurilor primite jertfind fiecare atât cât a putut.

Sfinţirea acestei şcoli s-ar întâmplat acum în 21 Septemvrie n. la praznicul si. Măriei mici. A fost o zi de îndoită serbă- toare pentru toţi, câţi am fost de faţă.

Aproape toţi intelectualii noştri din Deva şi jur au luat parte la acest act, cum şi un popor numeros.

Actul sfinţire! şcoalei l-a săvârşit protopopul tractual Dr. loan Dobre cu asistenţa alor 6 preoţi.

A ridicat mult nimbul serbărilor pre­zenţa corului bisericesc din Orăştie, care a cântat atât la liturgie cât şi la sfinţirea şcoalei. Muzica e puternică, ea câştigă,

j convinge, însufleţeşte şi răpeşte cu sine j pe ascultători. Aşa putem zice despre cân­tările corului, căci cu melodiile sale de tot frumoase ne-au câştigat, ne-au convins, ne-au însufleţit şi ne-au răpit cu sine. Conducătorul măestru al corului domnul branga e cu mult mai cunoscut obştei româneşti, decât ca peana noastră necom­petentă să îi aducă laude. Dar datori sun­tem sa ii aducem şi pe calea aceasta mul­ţumită şi recunoştinţa noastră pentru tri­butul, cu care a contribuit la ridicarea serbărei.

Ca sărbătoarea să fie şi mai măreaţă, despărţământul Deva al > AsociaţiuneU a ţinut adunarea cercuală tot în ziua acea­sta în comuua Sântindreş. Comitetul des­părţământului însoţit de o mulţime de in­teligenţi din Deva, ia sosirea sa în co­mună, a fost salutat şi bineventat în faţa alor sute de ţărani de preotul local Ge- orge Popoviciu. Adunarea a decurs în con­formitate cu ordinea de zi statorită în convocator. Raportul comitetului făcut prin rostul notarului Dr. Eugen Talar a fost ascultat cu viu interes, şi luat spre cuno­ştinţă. Din acesta amintim cu deosebire, că comitetul şi-a luat în program a ţinea prelegeri poporale în toate comunele frun­taşe, apoi, că comitetul a sulevat afacerea fondului pentru îmbrăţişarea industriei şi meseriilor, având de scop a realiza meni­rea fondului prin împărţiri de ajutoare tinerilor români, cari îmbrăţişează aceste carieri.

Frumoasă şi de tot însufleţi toare a fost disertaţiunea d-nului Dr. Iustin Pop despre Asociaţiune. Lucrarea cu multă preciziune, stilul frumos şi bogăţia de idei desvălită în ea a fost onorată cu aplauze generale.

S-au înscris mai mulţi membrii or­dinari şi ajutători, încassându-se o sumă destul de frumoasă.

Comitetul s’a completat cu doi mem­

vizir al Turciei şi i-au recomandat, ca Turcia să fie concesivă faţă de pretensiunile Italiei, căci altcum ar lucra în detrimentul său.

Aceste nu sunt semne prevesti­toare de războiu.

Programul serbărilor jubilare din laşis’a stabilit în modul următor:

Septemvrie 26 v., oarele 8 seara, întru­nirea tuturor d-lor delegaţi în aula uni­versităţii. Ţinuta simplă.

Septemvrie 27 v., oarele 10 a. m. sosi­rea în gară a MM. LL. Regele şi Regina şi a Principilor moştenitori. La oarele 10 Te-Deum la Mitropolie. Ţinuta de ceremo­nie. Oarele 2 jum. în sala Teatrului Naţio­nal, prezentarea felicitărilor universităţei. Seara retragere cu torţe.

Septemvrie 28 v., oarele 10 a. m. des- velirea şi inaugurarea statuei lui M. Ko- gălniceanu. In timpul zilei, vizita monu­mentelor oraşului. Seara, serată de gală în sala Teatrului Naţional.

Septemvrie 29 v., oarele 10 a. m. des­chiderea solemnă a cursurilor universitare. In timpul zilei curse, sporturi etc. Seara, oarele 8, banchat în sala Teatrului Naţional.

Programul în ceeace priveşte desve- lirea statuei lui Cuza nu a fost întocmit, de oarece după toate probabilităţile în ur­ma conflictului dintre comitetul de iniţia­tivă şî autorităţile comunale, statuea nu va putea fi ridicată până la data serbări­lor jubilare.

Dl Dr. Bogdan, rectorul universităţii a fost înştiinţat telegrafic în mod oficial, că M. S. Regele şi întreaga familie Regală va asista la serbările jubilare ale univer­sităţii din laşi.

Procesele «Tribunei». Spre a ilustra îngrijirea părintească şi marea« dragoste, pe care o poartă guvernul «împăciuirii», ziarelor noastre, cităm din n-rul recent al «Tribunii» următoarele rânduri, cari n-au nevoie de nici un comentar:

«Cu o furie nebună s-a deslănţuit zelul slujbaşilor guvernului asupra ziaru­lui nostru, expunându-1 în restimp de un an de zile la nenumărate vexaţii, al căror rezultat a fost un lung şir de drumuri la judele de instrucţie din Orade şi vr-o şaptesprezece procese, cari urmează să se desbată în toamna aceasta, pregătind astfel redactorului nostru drumul spre temniţă.

«Nu sunt nici trei zile de când re­dactorul nostru girant a fost ridicat în puterea nopţii de agenţii poliţiei şi trans­portat la Owde, ca să răspundă judelui de instrucţie pentru un proces de dată mai nouă şi astăzi primim un nou decis judecătoresc, care ne anunţă despre des- baterea alor cincisprezece procese de agi­taţie şi calomnie, pe ziua de şapte Oc- tomvrie, rămânând pentru mai târziu des- baterea celorlalte — unele deja în cur­gere, altele acţionate numai....»

după ea. O hezitare i ar fi adus pieirea. Şi pieirea lui n-avea să urmeze aşa de cu- râud, ea îşi rezervase venirea pe mai târ­ziu, când jertfa va fi mai mândră, mai pu­ternică şi mai strălucitoare. Acum în­frunta greul dealurilor, pe cari le urca cu fruntea strătăiată de sudori, ducându-şi merindea în desagi, despica întunerecul nopţii alergârd să dea ore la colegii mai puţintei la minte şi curagios urma a-şi Învăţa lecţia la raza slabă a felinarului dela răspântie. De vânt şi ploaie nu i păsa, căci în adâncul sufletului său trăia ceva puternic, ceva care-1 înălţa peste toate greutăţile lumii, ba simţea uneori, că ar fi în stare să calce în puterea nop­ţii peste cadavre încă calde şi cu ultima horcăitură în gât — numai ca să poată merge înainte, să alerge spre câmpul da­toriei, care-1 chema cu glas înfricoşat spre lumea ei.

Şi ’n sufletul mamei Maria trăia pu­ternică nădejdea, că visul ei se va îm­plini. Tremura în toată fiinţa sa, când ve­dea aşezându-se în luciul lacrimilor sale de bucurie icoana, în care se răsfrângea toată lumea sufletului său cu toate bucu­riile şi nădejdile viitoare, în care vedea zugrăvit un domn mare, mândru la înfă­ţişare, cu ochii aprinşi, scăpărători de in­teligenţă, cu frunte largă, admirat şi iubit de toată lumea, cu suflet bun şi blând, împărţind la toată lumea prisosul învăţă­turii sale: era Radu al el, copilul său iu­bit. Furată de aceste gânduri se vedea r i­

dicată peste muncitorii de rând, căci trăia printr-un suflet mare, în lumea înaltă a unui ideal pe care-1 simţea că este, fără însă ca să4 ştie esplica, căci ea era mai mult inimă decât minte.

* **

Negoţurile insă mergeau tot mai rău şi bietul tată trebuia să muncească tot mai greu, pentruca să-şi poată ţine casa. Povara muncii îndelungate îi apăsa tot mai mult umerii şi Alexe vedea cu îndu­rerare, că pe fiul său nu-1 mai putea ţine la şcoală. Trebuia deci să-i spună lucrul acesta lui Radu. Fără să vrea, se lăsa tot mai mult stăpânit de puterea gândurilor şi această tirănie atotstăpânitoare îi schim­ba după voia ei veselia din faţă şi ’n lo­cul ei aşeza un văl întunecat, care-i da o înfăţişare de om crud, sălbatic chiar. Ochii îi luaseră o espresie aproape feroce, iar cre­ţele îi îngropară fruntea într-un nour, din care par-că scăpărau fulgere. Bietul Radu nici nu mai cuteza să-şi privească părin­tele iubit, se cutremura când îl vedea, ba adeseori se ferea de a l întâlni. Ştia bine de unde vine această sehimbare şi tocmai pentru asta iu dosul aver&iunei iui închi­puite faţă de tatăl său, trăia mai puter­nică ca niciodată iubirea şi stima faţă de el.Ce era să facă în cazul acesta, decât să abzică de ori-ee ajutor părintesc şi să caute să-şi câştige necesarul cu puterea

sa proprie? Numai asta o putea face. Prevedea bine, că năcazurile sale se vor înmulţi, că lacrimile mai spornic îi vor inunda ochii, că durerile sale sufleteşti se vor îndoi, că bătăile inimei sale vor deveni mai încete, mai înăbuşite. Drumul trebuia însă continuat. In calea lui avea viaţa cu toate neajunsurile ei, cu toate urgiile, cu toată turbarea şi ferocitatea ei. De ocolit n’o putea ocoli, ci trebuia să dea piept cu ea, s’o înfrunte cu entuziasm şi îndărătnicie, s’o sfarme, s’o doboare şi să treacă eroic peste corpul ei învins. Şi şi-a strâns bietul băiat toate puterile ş’a înce­put grozava luptă cu viaţa. Lovia cu tă­rie tinerească în ţaţa ei, trecea vitejeşte peste piedecile, ce i-le punea în cale, o privea cu ochi de flacără când i-se punea mai cu dinadiosul în drumul său cuceritor şi nu-i păsa nici de foamea care adese­ori venea să-i cerce trupul, căci în dosul acestei scoarţe simţia cum bate o fiinţă atotputernică trimisă par-că de dumnezei­re însa-şi ca să^i fie omului sprijin în lupta sa cu viaţa. Era sufletul, pe care bietul Radu in naivitatea sa îl credea ne­învins şi despre care era convins, că chiar dacă scoarţa în care trăia încătuşat se va prăbuşi în faţa puterii înfricoşate a vieţii, el totuşi va eşi biruitor asupra ei. I-se spunea în şcoală, că sufletul e nemu­ritor şi începuse să creadă şi ei lucrul ăşta ş’această credinţă îi mărea energia, Intăria entuziasmul ş’un fel de dispreţ în­cepuse să simtă faţă de seoarţa, care, ve-

1

b rii: Dr. Petru Groza, advocat in Deva şi Dionisie Ardelean proprietar în Deva.

Din prilejul adunării eercnale femeile româno din Sântindreş, la îndemnul m. st. prezidente a Reuniunii femeilor române din comitatul Hunedoarei: d-na Elena Pog Hossu Longin , au aranjat o espoziţie de ţăsături şi cusături. Din dărnicia intelec­tualilor, esponenteior li-s’au împărţit pre­mii în suma de 55 coroane. Tot-odată s’a predat d-nei preotese Popoviciu albumul de ţesături şi cusături al d-şoarei Minervj Cosrna cu menirea, ca in restimp de doi ani să se poarte pe la ţăranee, ca astfel să se răspândească motivele româneşti şi aici şi jur, unde portul de azi al ţărance­lor e de tot străin de portul adevărat ro­mânesc. Premierile s’au făcut în d pentru a încuragia ţărancele, altcum foarte harnice.

După adunarea despărţământului * ţinut banchet în şcoala cea nouă, iar seziri concert dat de corul bisericesc din 0$ tie, căruia i-a urmat o petrecere până tfl zori de zi.

Ca încheiere ţin să reievez faptul, că stăpânirea s’a arătat în mod deoseb graţioasă faţă de Sântindreşeni. Anume deschis acum cu începutul anului şcolar şcoală de stat. Astfel Sântindreşul azi an 2 şcoli: şcoala confesională română şcoala de stat, fie-care cu învăţătorul s Şcoala română îşi are edificiul său pom pos întru toate corăspunzător cerinţelor legii, iar cea de stat e înfundată la mar­ginea satului într’o hurubă, care pe vre­muri a servit de făurie. E curioasă dispo­ziţia asta a stăpânirei reprezentată în ca­zul acesta prin inspectorul şcolar Deva, faimosul slovac maghiarizat din Deva, că înfiinţează şcoală de stat chiu în Sâotindreş, unde nu e nici o trebuinţa căci Sântiadreşenii, după cum am amintit, au şcoala lor modernă, iar zeci de sate sunt lipsite de şcoală şi nu capătă nici repeţite cereri.

Ei, dar s-a păcălit stăpânirea. Diatn bravii Sântindreşeni nu s-a aflat nic/uoii care să-şi inacrie copilul la şcoala de a1ci toţi de-a rândul şi i-au înscris la şcot̂ r À lor, zidită de ei. Se vorbeşte, că s-au 14?cut încercări, ca din comuna vecină Sta tuhalm, care asemenea e româneasca j nu are şcoală de loc, să se acapareze Iu- remi de leac vre-un băiat la şcoala dt stat, dar nu au putut afla nici unul. vaţătorul de stat, care nu ştie nici o ioli româneşte, toată ziua se plimbă prin ai cu bâta în mână. Că până când va ms sta învăţătorul de stat în Sântindreş ştiu, dar, că şcoaia de stat în Sântindnj ce soartă va avea, nu e greu de a

Laudă vouă bravi Sântindreşeni.

Cor,

dea el bine, e supusă la atâtea schimbi Pe vânt şi pe ploaie continua a alergat colegii mai puţin inteligenţi, pentru a din instruarea ior să-şi câştige afnarilf căţică de pâne şi trecătorul singuratici^ arare-ori vedea un băiat mărunt ew* carte deschisă, învăţând la lumina slabi unui felinar înfipt la o răspântie în fa! umilei căscioare, unde locuia.

Muncind mereu cu o străduinţă ! mitoare Radu termină liceul. Urcase mică părticică din calea prăpăstioasă, cm ducea deasupra muntelui. Se găsea li Învăluit în umbră, lumină era numai d» supra muntelui, acolo, numai acolo std- băteau razele soarelui şi ei trebuia i'i jungă până în vârf. Stânci prăpăstios i-se deschideau în faţă şi el trebuia treacă peste toate, ca să poată ajungi vârf. Eroică luptă trebuia să poarte, pa tru ca să străbată spre razele de cununa, pe care i-o dă viaţa insa-şi a» luia care a învins-o, drept cea mai fru­moasă răsplată. Căci nu-i nimic mai fa mos decât când învinsul lnsu-şi încunu­nează cu cunună de lauri pe învingător,

Dar Radu îşi da seamă de greutăţii) ce avea să le întâmpine la univemtiU Ştia, că acolo în acea lume străină e greu să-ţi câştigi codrul de pâne cios pentru a-ţi susţine viaţa de azi p mâne. Acolo n’avea să aibă nici un razii şi cine ştie, dacă lipsurile nu-1 vor lupnunchia. Indrăsni să ceară delà mai ouiun stipendiu. Ştia doar, că fondurile pfc

I

I Nr. 201.—IBII G A Z E T A T R A S a l L V A H1S1. Pagina 3.ŞTIRI.— 13 Septemvrie v.

Redacţionale. Din cama sf. săr­itori de Mercuri: înălţarea Sf. Cruci, farul nu va apare până Joi seara*

Zidirea Internatului român. Eforia şcoa- lor noastre s’a ocupat eri cu ofertele pre­state pentru luarea tn întreprindere a Airei internatului românesc pe locul teş­ii de fericitul binefăcător A. Buntoiu. Din ie trei oferte prezentate eforia a accep­ţi ofertul arhitecţilor Duşoiu & Leucă, £ri zilele aceste vor începe cu zidirea.

Sborul Iul Ylaicu la Sibilu. sborul în- Şzneţ al curagiosului nostru aviator flaicu, esecutat în împrejurări atât de "le Duminecă la Sibiiu, este viu comen-

şi apreciat de cătră ziarele streine din iiu şi Braşov, cari au avut la faţa lo- ui reprezentanţi speciali. Reţinem pen- astăzi următoarele voci de pressă': Siebenburgisch-Deutsches Tageblatt scrie altele următoarele despre ultimul sbor al a-

orului nostru Vlaicu:„...Momentan după ce-a bătut ceasul Vlaîeu s’a hotărât şi mohbplahul a

st adus şi aranjat pentru sbor iar mo­li a început să zbârnăe cu putere. In va secunde monoplanul a făcut câţiva

letri pe pământ înălţându-se apoi în slavă icea mai mare uşurinţă şi atingând de rabă cam 50 de metrii înălţime, luptân- He îndârjit cu opoziţia pe care i-o făcea Intui puternic.

Să fi percurs cam doi chilometrii, barcând pe cealaltă parte a locului de erciţii...

De acolo, d-1 Vlaicu s’a înapoiat cu atomobilu). Pentru bravura, cu care a ifruntat greutăţile şi pericolul atmosferei, bblicui asistent i’a aclamat cu frenezie", etc.

„Kr. Zeitungu după ce descrie timpul ne- rorabil din decursul zilei, care era cât pe-aci să iărnicească sborul, scrie următoarele:

„ „La oarele 5 zborul totuşi s’a putut îq faţa unei mulţimi de mai multe

m de oamenii. Hangarul a fost deschis ^aeroplanul se ivi fiind privit cu o deo- ebltă atenţiune de public. După aeroplan

Vlaicu, un bărbat înalt, svelt şi ti- dr cu o mustăcioară neagră şi cu trăsături nuc&nte. Ocupând loc în jeţul aeroplanu- u/, aiotorul fu pus în mişcare. Helicele wrârteau cu o repeziciune nebună. La ’semn das bărbaţii, cari ţineau la pă­ţi aeroplanul, sloboziră funia, aparatul urse poate câţiva metrii, apoi se înalţă

ine strigătele de bucurie ale publicului, ji după câteva secunde î-1 puteai vedea mărimea unei libele sburâud spre dea-

rii Durere însă, că vântul vehement î* tu pe curagiosul avbtor să ateriseze ip& un scurt sbor dincolo de terenul de ior. El a ajuns o înălţime de 130— 150. reîntoarcere la locul, de unde plecase

n cu totul eschisă. D-lui Vlaicu îi s’au călduroase ovaţiuni“ .

Societatea de lectură a tinerimii gimn.IBlaj. Ni se scrie: In 19 Sept. 1911 a

loc constituirea „Societăţii de lec- irS a tinerimei studioasă din Blaj, sub Deducerea d-Iui prof. Alexandru Ciura, cu ore ocaziune au fost aleşi următorii mem- ri: notar: Augustin Popa cl. VII, biblio-

ku stipendii fuseseră întemeiate de oa- l«ni marinimoşi, de binefăcători cu milă cei săraci, de oameni dornici de a sări ajutorul celor umiliţi şi neputincioşi, era sărac, terminase cu distincţie li-

ul, cinstit se ştia şi de aceea avea toată eptăţirea, ca să aştepte votarea sti- diului cerut... Dar bietul muşteriu îşi se socoteala fără cârciumar, căci Radu rea pe nimenea printre cei mai mari, care să-l tragă de mânecă. Domnii ceia sus aveau neamuri şi protejaţi cu mult mulţi, decât ca să-l mai ia în combi- i şi pe el. Şi astfel Radu cu toată ncţia şi sărăcia lui fu preferat. Rugă- lui >prea umile« i-se răspunse, că >de

ită-dată nu i-se poate acorda stipendiul «rut«.

Acest răspuns li pătrunse ca o să- Ifeată în inimă. Simţia în sufletul său, că î ar S meritat mai mult decât oricare itul stipendiul. O războire înverşunată iisepu a-1 cerca şi valul acestei porniri

lirtunatice se părea, că nu-1 va mai pu- p opri niciodată. Purtat de această în- pptăţîtă revoltă simţia cum în sufletul Isiu sâ înfiripează de sine groaznica în- Itrebare, dacă peste tot e dreptate în lume Iţi dacă se poate vorbi despre ea ca des- fre ceva ideal şi sfânt? E oare omul în pre să facă dreptate ? Radu nu cercă ^dea răspuns la aceste Întrebări, dar

simţia cum un amestec de răspun-

t i fait: Pitf&iâ cf.4 Vtfï, viêiébî^if6-tecar : Gavrilă Precup cl. VII, cassar : Geor-

Şdmlea : O iM M w mci. VIIL

Inlor au fost aleşi următorii : Gregoriu Gea- flea c l VIII, CorneT IubasTu cl. VIII, Mîr- cea Pop cl. VIII, Dumitru Neda cl. VII, Flaviu St. Şuluţiu cl. VII şi Dumitru Ţon- cean ci. Vil. Vasite Desmiredn, prézîdent locm Groze, secretar.

Excarslnnea şcoaleior noastre !n Po­iană s’a făcut astăzi, fiind favorizată de un titbp admirabil

Concertul tenorului Ionel Rădnlescn ia Lngoj. Avizăm publicul din Bănat că sim­paticul nostru cântăreţ, tenorul Ionel Ră- dutescU a sdhît ,în Lugoj şt vă concerta în sdâra zilei dé 28 Sépt. n., îd' teatrul oră* şănesc, cu binevoitorul concurs al aprecia­tei noastre pianiste, d-na M aria Dr. B ra ­nişte. Programul e compus în majoritatea sa din bucăţi româneşti şi şi străine classice.

Sperăm, că bravii lugojeni vor spri­jini pe acest artist de seâmă al nostru.

Mannil oprit. Ministrul de instrucţie a oprit folosirea manualului de şcoală „Geografia pentru şcoalele poporale ro­mâne" lucrată de profesorii D. Făgărăşan şi Silvestru Moldovân, apărută In editura librăriei H. Zeidner, 1886.

Vas fie războiu francez aruncat In aer.O telegramă din Paris anunţă, că într’un port maritim de lângă Toulon a fost arun­cat eri în aer marele vas de războiu fran­cez „Liberté“ . Explozia, a cărei cauză încă nu se cunoaşte, a nimicit încă şi alte vase mai mici din apropiere. Numărul marina­rilo r ucişi trece peste 500. Ziarele franceze au comunicat această catastrofă îngrozi­toare în ediţii speciale, apărute eri seara.

întinderea holerei In Ungaria, ştiriletelegrafice ne anunţă câteva noui cazuri de holeră ivite în decursul zilei de eri. In Budapesta s’au îmbolnăvit 2 persoane, în Ujpest s’au ivit eri 8 cazuri, intre cari 2 decese.

Expoziţie agronomică. Magistratul o- şului Braşov ne comunică, că Reuniunea agronomică din comitatul Caraş-Severin aranjează — cu ocazia serbării jubileului de 25 de ani delà înfiinţare — şi o expo­ziţie agronomică şi industrială în zilele delà 23 Sept. până la 3 Octomvrie a. c.

De-ale gloatelor. Ministrul de honvezi a adresat o circulară cătră toate munici­piile, în care aduce la cunoştinţă publică că anul acesta nu se va ţinea controla o- bicinuită cu bărbaţii cari aparţin gloatelor

Esecutarea asasinului Bagrow. Asasi­nul primministrului Stolypin, Bagrow, a fost esecutat eri în Kiew.

Cu începere delà 1 Oct. 1911 află a- plicare în cancelaria subscrisului un can­didat de advocat român, cu practică bună, pe lângă condiţiuni favorabile.

Dr. Ila riu Hoadrea. advocat, Zârneşti.

secţia pentru cenzurarea operate-

suri întunecate se plămădeşte de sine instinctiv in sufletul lui, care se părea că desleagă prta înfricoşat grozavele în­trebări. El nu îndrăznea să cerceteze a- cest răspuns şi să şi-l iacă cunoscut, deşi vedea, cum creerul său e tot mai mult împovărat cu acest răspuns.

Un lucru i-se părea însă tot mai limpede. Ş’această nouă descoperire căuta s-o afirme mbreu şi s-o accentueze cu deosebită tă r ie : homo homini lupus. In drumul său li sta împotrivă o piedecă, pe care până acum n-o cunoscuse: omul. Această curioasă specie de animal i-se aşeza deacurmezişul căutând să-i oprească în loc şi întrebuinţând pentru acest scop tot murdarul său bagaj de veninoase să­geţi. O, omul acesta e cel mai credincios tovarăş al vieţii, care căuta să-l zdro­bească !

In capul lui Radu era un roi de gânduri şi nu odată se gândi, că realiza­rea ţântei sale e condiţionată de distru­gerea omului şi iarăş se răsgândia, c&ci înţelegea, că omul e una cu fiinţa şi că fiinţa e egală cu viaţa şi viaţa e eternă.

(V a arma).

— Anecdote. —

ÎÎa feşătu l îiirrene. — Dîntr*o vorbă sau o mică faptă se cunoaşte adeseori ca­racterul oamenilor mart. Ei ştiu să fie mo­deraţi în împrejurări, cari pe alţii î! aprind până la furie. Aceştia sunt gata a se în- tăfâtâ şi a-şi atâta furioasă lor mânie pen- tru mici supărări, făcute chiar fără voie. Având puţine însuşiri în ei înşişi, cari să-i facă respectabili, se tem mereu să nu fie despreţuiţi, şi o uşoară bănuială, că nu li- s-ar arătă stihia care ar voi-o ei, este pen­tru trufia lor o lovitură care-i înfuriează.

Oamenii iluştri, din contră, siguri că demnitatea şi onoarea lor nu poate fi mic- şorată prin vorbă sau fapte bagatele, le siifer în linişte său nii le ţin în samă.

Mareşalul Turrene în războiu ere spaima armatelor, şi a fost mult timp ra- zimiil şi gloria Franţei. Dar în viaţa par­ticulară era de u rară simplitate şi lipsit de ori ce trufie, era cumpătat în îmbrăcă­minte şi in purtare, în societate era prie- tirios şi vorbitor cu ori cine.

Intr-o dimineaţă de vară, eşind din cabinetul său, el se preumbla prin săli sin­gur, numai in vestă şi în pantofi, şi oprin- du-se la o fereastră, se răzâmă cu coatele de giUTgiuvele şi se uita în grădină. Cum sta astfel, vine un argat al curţii, care crezându-l unul din tovarăşii săi, îi aplică o sdravănă lovitură pe ia spate, apoi râ­zând se dă la o parte. Mareşalul se în­toarse liniştit şi-i zise: Prietine, mâna-ţi e prea grea, altădată să dai mai uşor.

Argatul, recunoscându-l, era să cadă leşinat de frică şi de ruşine. Se aruncă palid şi tremurând la picioarele mareşalu­lui şi cu lacrămi îi ceru milă şi iertare, spunându-i că-l luase drept tovarăşul său Jeannot.

Greşala mai mare, îi răspunse Tur­rene cu aceeaşi seninătate nu este a ochi­lor, ci a mânei, salutarea ta şi iui Jeannot i-s’ar fi părut puţin cam aspră. Eu te-asi sfătui, ca de aci înainte să dai bună ziua mai bine cu vorba decât cu mânile. Apoi, ridicându-i de jos şi încurajându-l, se re­trase liniştit in camera sa, lăsând pe bie­tul servitor în culmea confuziunii şi a unei respectuoase şi afectuoase mirări.

*

La vamă. — Ilustrul I. C. Brăteanu, pe atunci prim-ministru, venia din Tran­silvania, însoţit de regretatul Teofil Frâncu, atunci colaborator la »Românul«. Ei Intrau în ţară pe la Predeal. Aici auzind larmă in cancelaria vămii, Brăteanu se apropie să vadă ce e. Vameşul, un funcţionar de legea veche, deprins cu marafeturile, ocă­rea pe o femee, pe care o vedea bine îm­brăcată şi al cărei paşport pretindea a-l fi găsit în neregulă, sperând, de sigur, o mică jupuiaJă.

— Fii mai omenos cu trecătorii, d-le vameş! îi observă Brăteanu.

— Asta nu te priveşte pe d-ta, îi răspunde vameşul.

— Ba mă priveşte şi pe mine şi pe ori care trecător, îi replică Brăteanu. D-ta eşti pus aici să serveşti statul şi publicul, nu să-l ocăreşti.

— Aşa, d-ta vii să mă ataci în ser­viciul funcţiunii mele. la o coală de hârtie băete şi iă un proces verbal, zice adresân- du*se unui subaltern.

— Cum te chiamă, bătrânule?— Ion Brăteanu, fu răspunsul.Aici se schimbă tabloul şi devine tra-

gi-comic. Vicleanul şi trufaşul vameş se făcu acum cea mai umilă fiinţă. La picioa­rele ministrului şi cu pălăria în mână, nu ştia cum să ceară iertare.

— Cere iertare mai bine acestei fe­mei, pe care ai maltratat-o. E mai mare greşala ce ai făcut-o faţă de ea şi pentru aceasta iţi vei primi pedeapsa. Depeşază, d-le, ministrului de interne, zice adresân- du-se lui Frâncu, să -mi ia de pe cap atari funcţionari.

*

Un asemenea carambol se întâmplă într-o vară lui loan Ghica, pe când se află la conacul său dela Ghergani. Guvernul dedese ordin poliţiei din toată ţara, să urmărească pe vestitul bandit Licinski. In- tr-o zi, un om al poliţiei vede mergând pe drum, nu departe de Ghergani, un bă­trân cu barbă albă, cocoşat de spate, şi în mână cu un baston, pe care se răzima. Poliţistul, bănuind că poate subt această mască se ascunde banditul, pe care-i căuta, îl opreşte în loc, ca să-l ispitească.

— De unde vii, bătrânule, şi cu ce rost umbli pe aici.

— Iacă mă plimb şi eu pe aici.— Cum te chiamă? îl întreabă poli­

ţistul răstit.— Ion.

| — Şî eum mă-ta te mal chiamă ?— Ion Ghica.

, La acesţe, vorlje, poliţistul nostru din trufaş şi arogant ce era până aci, luă ro­lul celui mai umilit şi mai vinovat rob.

— Iartă-m& coeoane, începh să se roage în genunchi şi cu mânile încleştate. Iartă-mă, Măria ta. Sunt nenorocit, am copii şi nevastă. Sunt poliţist şi.«

— Scoală de jos, li zise I. Ghica. Nu e frumos nici ceeace faci acum, nici ce fă­ceai mai nainte. Cum te chiamă?

— Dumitru.— Şi cum mă-ta te mai chiamă? re­

petă întrebarea îndulcind glasul. Vezi, prie­tine, întâmplarea asta să-ţi fie de învăţ : a vorbi şi a te ; porta omeneşte cu toţi oamenii, nu nfimâÎ cu cei mai mari de&t tine. A ltfe l poţi să dai de pacoste chiar cu oameni măi mici decât tine. M. S.

Bibliograf ie .A apărut: Obiecte Bisericeşti, secţiu­

nea eclesiăsti că a Muzeului Naţional de antichităţi. Studiate şi descrise de Sp. Ce- găneanu, architect. Cu ilustraţiuni după desene şi fotografii. Bucureşti, Instit de Arte grafice, Carol Gdbl, S-r. Strada Doam­nei T6.

POSTA REDACŢIUNII.

X . St. A v r ig . Mulţumite pentra rapor­tul trim is. V a apare In numărul poporal.

ULTIME ŞTIRI.Paris, 26 Sept. „Le Temps“ afla

următoarele din Roma cu privire la intenţiunile Italiei în Tripolitania :

Guvernul italian voeşte să ré­solve chestia tripolitană astfel ca sa asigure o pace eternă în marea Me- diterană.

Guvernul italian speră să rezolve această chestie pe cale pacinică ast­fel, că Italia prin menţinerea suve­ranităţii Sultanului asupra Tripolita- niei va da Turciei o despăgubire, care va fi plătită odată sau în rate anuale.

Dacă Poarta va respihge acea­stă propunere, atunci Italia va re­curge la arme.

La Roma sunt convinşi, că o expediţie a Italiei în Tripolitania va fi foarte anevoioasă, deoarece Turcia aref acolo concentraţi 20.000 soldaţi. Italia în primul moment trebue să trimită în Tripolitania cel puţin 60.000 soldaţi, cari trebue apoi sprijiniţi de o flotă puternică.

Toulon, 26 Sept. Explozia teri­bilă de pe vasul „Liberté“ a fost pri­cinuită de un incendiu, care s’a de­clarat eri dimineaţa pe bordul vasu­lui. Explozia a fost atât de puter­nică încât s’a crezut că întreg ora­şul a fost aruncat în aer. Vasul s’a scufundat în decurs de 15 minute după explozie. Numărul morţilor este de 300 după constatările oficiale.

Efectivul vasului „Liberte“ se compunea din 700 oameni dintre cari 140 se aflau pe uscat învoiţi. După prima explozie, cam 200 oa­meni au sărit în apă. Ceilalţi scnlaţi din somn buimăciţi, au voit să sară şi ei în apă dar gradaţii le-au po­runcit să stea să ajute la salvarea vasului, atunci au fost aruncaţi cu toţii în aer.

Proprietară:Văd. E len a D r. A u re i M u reş ian u

Redactor resp. loan Spuderea.

Br. STIBEE K. C IU SC U .VIII Kocbgasse Hr. 29 — Viena

C on su l t a ţ i n n iou oe/ebrităp'le medicale, cu specialiştii de

iacudatea de medicină din Hiena.

Telefon nr. 17065.

Dr. B. Basiota-------m e d i c ---------

— specialist în morb. femeieşti. — Cluj-Kolozsvâr. Strada: Ferencz Idzsef Nr. 6

C o n s u lt a ţ iu n i între oarele 8—10 a. m. 3—5 p. m,

Pagina 4, G A Z E T A T R A N S I L V A N I E L Nr. 201— 1911.

îia. g'la.et© s-r2.at0 3 ma.Ic© ^©natx-u. copii.Preţuri unitare fise .4.50. 6.50 7.50 8.50 10 Coroane.

Moskovits Farkas A GieFabrică de ghete şi cisme. Societate pe acţiis

Filiala Braşov, Ştrada Porţii Nr. 59.

Coroane Un miSionCel mai mare câştig din lume!!...

Cel mai bun sistem de păstrareîmpreunat eu cele mai extraordinare şanse de câştig pentru să­rac şi bogat îl prezintă fără doar şi poate obliyaţinnile dn câş­tig dela

Banca Hipotacară Ungară şi Prima Cassă de păstrare Peştană din Patrie, căci ambele au cele mai multe trageri anual, toteeată eele mai mari câştiguri din lume şi pe lângă toate a* cestea fiecare loz trebue să se tragă şi să câştige necondiţionat. Beci nici un risic, nici o perdere!!.

9 trageri aiinal!!.. Câştigurile principale:C o r . 1000,000,600000,400 000,300 000,2 de 200 000,100 000, 2 de 75 000, şi o mulţime de 50000, 40 000,30 000, 25 000, 10 000 etc, etc.

Proximele trageri vor fi in

5 şi 25 Octomvrie a. c.Pentru a înlesni fiecui cumpărarea acestor obligaţiuni

de câştig le vindem în grupă, — adecă din fiecare câte o bu­cată, — pe 38 rate lunare consecutive â 10 cor.

Deja după achitarea ratei prime participă cumpătăto- rul la proximele trageri, iar achitând ratele următoare regulat va participa la 9 trageri anual cu câştiguri de peste s y 2 mi­lioane cor.

Vindem aceste oblig, de câştig şi singuratice şi anume cele dela Banca Hipotecară Ungare pe 35 rate lunare â 6 cor., iar cele dela Prima Cass t de păstrare Pestană din Patria pe 35 rate lunare â 5 cor.

NB. Aceluia, care ne trimite primele 3 rate de odătă îi evităm a 4a rată gratuit! !..

Grăbiţi cn eomandele, căci proxima tragere e deja la nşe! Na lăsaţi ocazionea să treacă! Puneţi mâna pe noroc!!Prospecte şi explicări trimitem la dorinţa oricui gratis şi franco.

Cu deosebită stimă:

Ustredná banka uc.Secantă agenţi ln provincie. Budapest v., Sas-u.

Gazkoksescelent liber de pucioasă, foarte bun pentru încălzirea cen­

trală a odăilor, la făurărie, motoare etc. se capătă în

Biroul orăşenesc al fabricei de gaz aerian a oraşuluiBraşov, Strada porţii 60.

Tot acolo să află o expoziţie permanentă cu sticle de

gaz, sobe pentru încălzit baia, automate pentru apă caldă etc.

care se pot vedea în toate zilele.

SpOl., I24. E

v n w f ir

L I6 E T 1 ,zugrav de firme.

Executa tot telul de lucrări de spe­cialitatea sa. anume:

Firme de table de stielâ, lemn şi tinichea.

Embleme, monograme, îuexecut;)vo frumoasă.

Literari durabile. Serviciu prompt. Preţuri convenabile. 1597, î—50

care ţine mult la cultiva­rea pielei, cu deosebire

O-. w pentru a înlătura pistru- Dama conserva obrazul şi

teint frumos, se spală nu­mai cu

Săpun din lapte de crinmarca „Steckenpferd“.

d e B e r g m a n n şi Comp. Tetschen a/E.

Se află de vânzare bu­cata cu 80 b. în farmacii, droguerii şi parfumerii-

A v i z !Aduc la cunoştinţa Onor. public din Braşov şi din împre­

jurime, că rn-am reîntors din voiajul meu de târguială pentru sesonul de toamnă şi iarnă şi ara adus

Modele de pălării de damedin lfiena şi Paris

şi sunt îu stare a vinde cu preţurile cele mai moderate.Totdeauna avem un bogat asortiment de Pălării în maga­

zinul meu. Pălării vechi prelucrez pe formele cele mai mo­derne cu preţuri ieftine. Asemenea se găseşte Pălării de doliu totdeauna gata.

Rog pe Onor. Public a sprijini şi a vizita maga­zinul meu.

Ou deosebită stimă

La pălăria parisianăBraşov, Strada Porţii 25 (Casa Fleiseher).

O Cs* €3̂

însoţirea centrală delăptărie din Braşov

recomandă productele sale higienice:Lapte de vacă şi de bivoliţă proaspăt în sticle; unt, smân­

tână, kafir şi iaurt de prima calitate. Produsele se pot cum­păra în prăvăliile proprii şi anume: Târgni boilor 2 (cu vân­zare de lapte) şi Str. d8 DîljlOC 30 (însoţirea de lapte). Mai departe în următoarele prăvălii: F. Adam, Valea morilor a) 11; C. R. Fernengel, Str. Hirscher 1; G. Fleischer, Str. Caterinei 9; L. Glasz, Str. Neagră 55; A. Gál, Str. Neagră 1 ; I. Lazar, cofetar, Str. Porţii 67; H. Liesz, Str. Aţei ,* V. Nageîschmidt, Str. Hirscher 19; Seevald, prăv. de coloniale, Petersberger I., Str. orfanilor 6; A. Servatius, Târgul cailor 12; G. Vass, Par­cul spitalului militar 88.

Hala de vânzarea productelor Str. Mihail-Weiss 17.Se caută vânzători de produse!

„G AZETA TR AN SILV AN IE I* cu numărul â 10 fileri, se vinde la tutungeria d-lui Dumitru Pop, zaraf str. Hirscher Nr. 4 şi la Eremias Nepoţii.

T IP A R U L TIPO G RAFIE I A . MUREŞIANU, BRAŞOV.