+ All Categories
Home > Documents > marin sorescu

marin sorescu

Date post: 12-Jul-2015
Category:
Upload: shogunshogun
View: 1,833 times
Download: 15 times
Share this document with a friend

of 63

Transcript

MunteleTin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regreatabila confuzie. Au trecut peste mine Masini mici, Autocamioane, Tancuri Sitot felul de picioare. Am simtit soarele pana la Si luna Pe la miezul noptii. Norii ma apasa cu umbra lor, De evenimente grele Si importante Am facut bataturi. Si cu toate ca-mi port Cu destul stoicism Soarta mea de granit Cateodata ma pomenesc urland: Circulati numai pe partea carosabila A sufletului meu, Barbarilor!

SahEu mut o zi alba, El muta o zi neagra. Eu inaintez un vis, El mi-l ia la razboi. El imi ataca plamanii, Eu ma gandesc un an la spital, Fac o combinatie stralucita Si-i castig o zi neagra. El muta o nenorocire Si ma ameninta cu cancerul (Care merge deocamdata in forma de cruce) Dar eu ii pun in fata o carte Si-l silesc sa se retraga.

Ii mai castig cateva piese, Dar,uite,jumatate din viata mea E scoasa pe margine. - O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul, Imi spune el. - Nu-i nimic, glumesc eu, Fac rocada sentimentelor. In spatele meu sotia, copiii, Soarele, luna si ceilalti chibiti Tremura pentru orice miscare a mea. Eu imi aprind o tigara Si continui partida.

FrescaIn iad pacatosii Sunt valorificati la maximum. Femeilor li se scot din cap Cu o penseta Clamele, agrafele, inelele, bratarile, Panzeturile, lenjeria de pat. Dupa aceea sunt aruncate In clocotul unor cazane, Sa fie atente la smoala, Sa nu dea in foc. Apoi unele sunt transformate in sufertase Cu care se cara la domiciliul dracilor pensionari Pacatele calde. Barbatii sunt si ei folositi La cele mai grele munci, Cu exceptia celor foarte parosi Care sunt torsi din nou Si facuti presuri.

NudismCar namol cu o caldare La femeile care fac nudism. In tinerete aveam o parere mai buna Despre femei; Dar trebuie sa faca cineva Si treaba aceasta.

Ele nu se mai feresc de mine Ma numesc "cel care aduce namol" Si-si vad inainte de nudismul lor. De fapt eu nici nu le mai bag in seama, Le numesc "femeile care se inamolesc" Si ma gandesc la ale mele. Uneori ma apuca din senin O pofta grozava de injurat. Dumnezeii tai de viata De tinerete De batranete De fericire De iubire De casatorie De ideal. Toti acesti dumnezei Se prefac in namol de buna calitate. In orice caz femeile il gasesc foarte bun Si se ung cu el.

HibernmTraim din amintiri, hibernam n vizuina Unei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza. Intre vinovatie si - asteptare. Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic. Asteptam cu mana streasina la inima. Si ce rar se vede ceva n zare. Dar trebuie s ne pastram calmul. "Nu se lipeste mancarea de mine" - zici Uite-asa nimic n-are gust, cnd santem despartiti. Sinul tau m doare. Cum taie laptele foamea, brusc, Asa trezesti n mine speranta.

Fr punctuatie- Care apropie oamenii, ai spus? Nu stiu - parca-as vrea s-ti ghicesc n talpa. - Poate n palma. - Eu nu ghicesc dect n talpa. - Ce semn de punctuatie? - Nimic, adica pune un numar.

Ce numar porti la pantofi? - 36. - Foarte bine, 36 m inspira. Oricum, e un numar cistigator Imi place cum inchizi tu ochii. Atunci cnd inchid ochii, plutesc.

Ecuatorul si poliiImpreuna sintem foarte dialectici (Tu stii ca a fost cea mai frumoasa Zi din viata mea? Ce bine-ar fi s fie asa. "Ba da". Te rog fraza asta s n-o tai) De fapt, poezia de dragoste ar trebui s fie semnata Chiar de muze. Poetii s se inspire si ele s puna degetul. Tu s intinzi aripa peste versurile mele "N-am intins-o?" Asa, o pana. Vreau o filfiire deplina. Simteai ca veneai pn lng mine Si deodata un gol de aer. Ce se intimpla? M gindeam la tine. Golurile de aer nu stiu ce-o fi cu ele, Asa e cnd zbori, zburam spre tine. "Oricum, eu receptam fluidul." Si eu m ghidam tot dupa fluid. Noi nu lucram dect pe Baza de flux magnetic. Stii ca la ecuator cntarim Mai mult dect la poli? In orice caz, cnd sintem impreuna Cintarim mai mult, Sintem doua ecuatoare incolacite Doua ecuatoare si - un pol - ca niste serpi. De ce numai unul? Pentru unitatea contrariilor. Plus cea mai ieftina energie... Nu stiu daca intelegi? Ce zici de titlul asta? Esti ca o sfera de sticla In care Dumnezeu a strecurat

Si-un clopotel. Cnd se-nvirteste pamintul, suna clopotelul. Tu suni. Da, dar n-am sunetul frumos Dect n sfera de sticla Vibrez din toata fiinta Si tu-mi culegi vibratiile Si mi le restitui, sarutate.

CerculMergeam pe drum. Era luna, asa, toamna. Si m ajunge din urma si trece pe langa mine Un cerc. O tuturiga mare de fier. Un cerc Care mergea singur pe linie. M-am uitat n urma: I-o fi aruncat cineva? L-o fi dat de-a tuturiga Nimeni... Si, la urma, cine se-l azvarle, Ca era mare si greu - ca o sina de roata de car. M uit inainte; cercul isi vedea de cale. Se-nvartea repede, repede si facea praf. Tocmai atunci vine al lui Calota, de la deal - Il vazusi, m? - Il vazui. Si incepe s se-nchine. Ce-o fi cu el, de la ce butie o fi scapat, Numai Spanu, mai are butii de vin asa de mari, Pleca si se varsa putina... Ne miram noi asa si ne dam cu parerea, Asta al lui Calota se facuse alb, il cam speriase Dracovenia, Si mai apare si Gligorie. - Il vazusi, m? - Nu-l vazui. Ce s vad? - Cercul? - Care cerc? Ghita al lui Calota s-a aplecat si i-a aratat Urma n tarana. Lasase o urma ca de roata de car. -E, cate urme de roti nu sunt pe drum!

Cercul a trecut, asa, valantoace, prin tot satul. Unii iI vedeau, altii nu. Asa, cam din trei, pe langa care trecea, Doi iI vedeau, unul nu... Stand noi asa, auzim iar Vuuuu - vuu! Uuu! Uuu! Cam cum face o vuva mare... Si vedem nori de praf... - Dati-va la o parse, ca vine... Se-ntoarce... Venea cercul de la deal, parca se inrosise putin De-atata alergat, de-atata inspectie n Comuna Bulzesti... Venea dinspre Pradatorul, trecuse ozaca prin Fratila L-am apucat de mana pe Gligorie: - Il vezi, m? - Ce s vad? - Cercul - Care cerc? - Asta de trece acum pe langa noi? Tu n-auzi ca se cutremura pamantul, vuieste, scoate praf... - Nu trece nimic. N-aud nimic. Nu vad nimic. Cercul s-a apropiat... i-am luat seama: s fi zis Ca e roata de cabrioleta? nu, ca n-avea spite... Si prea lumina... E asa ca o aoreola de sfant... Ca si cnd capul vreunui sfant s-ar fi rostogolit n praf Si aoreola lui il poarta ca o sina... Si-l imbraca n stralucire... Mergea vajaind... Si se infierbantase de-atata invartit, Scotea scantei, cnd se atingea de cate o piatra. Prin Seculesti, acum era aici la Gura Racului si precis Voia s mearg ,si-n Natarai la vale... M-am dat mai aproape si i-am simtit damful: mirosea a Rotund perfect. A geometrie... a spuma de geometrie, Adica esenta esentelor...

Am cazut n genunchi, Asa de usor si de delicat atingea pamantul Plin de gloduri, al satului. Ba, calca prin Bulzesti, parca-ar fi mers Pe luna, tu-i mama masii! M trecusera fiorii si aproape s-mi dea lacrimile De atata cinste si minune. - E, acum iI vazusi? L-am mai intrebat odata Pe Gligorie, care-si scotea pamantul de sub unghii Cu un chibrit. - Ce s vad? - Cercul. - Care cerc? - Atunci... du-te unde plecasi, ba orbetule! Ca eu n-am ce discuta cu astia, care nu vad dect Ce le arata muierea! - Hai, m, iI trag pe-al lui Calota... Avusei noroc mare cu tine, Ca fusesi aici... ca altfel, Ne-ar fi povestit cercul n toata lumea, Ce orbeti sunt n comuna asta. Povestea cu cercul de foc, venit n inspectie A circulat mult la noi, din gura n gura. N-a reusit s-o stinga nici razboiul al doilea, Abia mai tarziu, cu prefacerile, a trecut pe planul doi Si, pana la urma, au biruit ai care nu-l vazusera.

Marin a lui PtruPe-astia-i stiu eu din 1916, din Moldova. Ni i-au dat de ajutor, contra nemtilor. Si ei au fugit. Beai cu ei la masa, mancai, Si pana la poarta te-mpuscau. In burta lor sunt numai minciuni. Ei ti-arata laptele albu si zic ca e negru. Si tu trebuie s zici ca ei. Vor s-ti ia tot.

S te imbraci c-o rubasca, De tine si de camasa si de haina C-un nasture rosu la umar. Si rubasti de-alea-ntunecate Ca pamantul, parca-ai fi sobolan. S-ntinzi gamela pe care-o porti La sold, s-ti dea niste linte, acolo pe camp, Stand si-n soare, ca taie toti pomii, stejarii, toti perii, toti Maracinii, nu mai e pic de umbra, Ca s poata baga ei tractorul. Ciorba zic ei ca e de linte, Dar nu se stie de ce-o fi si aia. - Uidu-hu'n tur pe mama voastra! - facea Marin al lui Patru, Ajuns aici cu explicatia situatiei. Mama voastra de bolsevnici. Eu, s mi-i scoata cineva pe-o gaura, cate unul cate unul, Si-i omor c-o furca de fier si c-o maciuca. S-i prijon n furca si s le sparg capul. O mie pe zi i-as achita. Da, da! I-as trage si-n teapa. As branisti zile-ntregi la tepuse Si i-as trage-n teapa. S vedeti ce ne-asteapta, facea el. S vedeti ce ne-asteapta. Ca si lucrurile bune ies rele. Cercelaru, presedintele reformei agrare La noi n comuna! Cine e Cercelaru? A dat pamantul pe saci de grau, pe sapunuri Si pe femei tinere. Nici pomeneala de-ai saraci si de-ai de-au luptat pe front. Ivana sef de post! El si cu Butoi! Ciupag si cu unul de albastreste ca manatarca tiganeasca. De necaz, al lui Patru s-a-nsurat pe la 50 de ani, A fcut un copil cu loana si-a murit tusind, din cauza igrasiei. Ca n-a mai putut s-si termine casa, din cauza vremurilor. A stat n ea uda si sparta, Furios pe situatie.

Sarpele caseiVenea din curte si intra intr-o gaura Din beciul casei. Era un sarpe gulerat, mai mult alb, alburiu. George era copil: - Uite sarpele, uite sarpele!

Si baba: Nu da n el, Ca asta e sarpele casei. Nu face nimic. Deocamdata nu i-a fcut nimic. Dar peste o jumatate de an, ori un an, lar l-a vzut. Si l-a lovit c-o maciuca. Se incolacise pe ciomag si el a ridicat Ciomagul n sus, si era s-i cada n cap. Se zvarcolea s moara. Si la urma i-a parut ru. Da' ce s-a suparat mama cnd a aflat! Si cnd ne-a ars, mai tarziu, casa Zicea: ,,Vezi? Ai omorat sarpele casei..."

EnigmaDomnule, am auzit n tinerete o ghicitoare Si i-am uitat raspunsul. ,,Tenghelita, Menghelita, De carcee, Tombolita. Ghici, ce e?" De vreo patruzeci de ani m tot chinui S-o dezleg, Sau s-mi aduc aminte raspunsul. M-am dus n satuul n care-am auzit-o, Am intrebat din om n om: Nimeni nu stia, O ghicitoare care-a disparut. Maica Mare, Maria Radulescu Falcoianu Numita maica Rica, din comuna Redea, Romanati, I-a spus n 1919 lui neica lonescu, Din Redea, ghicitoarea asta. Cnd si-a dat el seama c-a uitat raspunsul, Maica Rica murise. Si de-atunci il tot chinuie. Daca ar fi ca n povesti, ar fi trebuit s i se taie Capul. ca nu poate dezlega enigma. Dar nici ghicitoarea nu se mai poate dezlega singura Si se foloseste de el, ca s-si aduca aminte Raspunsul. Toate au avut un sens pe vremuri,

Si au disparut, fie sensul, fie cuvintele acestui sens. ,,Tenghelita, Menghelita, De carcee Tombolita. Ghici ce e?" Nu cred c-o s ghicesc pana mor, Spune batranul, si la coltul ochilor i se Increteste un zambet al ochilor, subtire. Da, uite ti-o spun si eu dumitale. Vezi dumneata ca si zicerile astea Sunt ca niste fantani, care, daca nu mai sunt sleite, Se infunda, cad ghizdurile si creste rogoz si Ardelul broastei din ele. Am vzut odata niste oameni Se uitau la o fantana, care se cam invechise. Cumpana se cam usurase. Unul a zis: - De coinace trebuie s mai punem Un fier de plug, S atarne bine. S se cumpaneasca bine, asa. Fierul vechi de plug Atarnand de cumpene, Arand prin aer de cate ori Se afunda galeata Si iarasi coborand cu brazda lui de cer... Daca m-ntrebi unde s-au dus, toate, cum de-au disparut Nu stiu ce s-ti raspund. Ca ,,Tenghelita, menghelita" aceea. Ghici ce e?

Nu te-ncurcaBoc! Boc! In poarta. Spre dimineata, cu vreo trei zile pana-n Craciun. - Vezi, m Gheorghe, cine bate, m Sare muierea. Nu se sculasera, ca era prea denoapte. Afara iar: Boc! Boc! - Care esti, m? Era-ntuneric, se vedea doar o pata mare alba. Era iapa, legata de poarta. Si ala batea tare-n pridvor, cu ciomagul.

Si cnd l-a vzut pe Gheorghe c-a iesit C-o mana bagata pe maneca hainei si cu alta afara, A inceput s-l certe. - Ba, ce faceti? De ce dormi, m? la ora asta? Oamenii vrednici nu dorm la ora asta! Ce faci, m? De ce dormi, m? Intra n casa si descarca o desaga de ghete rupte, Cizme scalciate pantofi. - M, venii la tine s-ti aduc astea, ca nu m lasa Nacotele de copii, Ca se duc la hora. Mai ramasesera vreo doua ciubote-n desaga, Le descarca si pe alea. - Mi le faci pn-n Craciun! - Pai, Craciunul... Ca e poimaine... Gheorghe se uita la gramada, se mai scarpina n cap Nu-i convenea. - M, nasule, n-oi putea, ca e prea aproape Poate asa intr-o luna-doua - Ba, daca nu poti, nu te-ncurca. Ba, uita-te-n ochii mei. Daca nu poti, nu te-ncurca, ba! C-asa mi-a mai fcut al lui Vintila Din Trantoru, ca i-am dus putina de varza S mi-o dreaga si mi-a tinut-o n prispa Pan la Pasti si-am rmas fr varza la copii. Se sculase si muierea lui Gheorghe. Se-mbracase si venise la vatra, Unde se duceau tratativele. Vazand maldarul de plotoage si stiindu-l pe barbatu-sau In stare s lase totul balta si s dreaga o pereche-doua De bocanci - si stiindu-l si pe nasul Cornita carcotas, Ca nu le face bine, a-nceput s ia vechiturile Una cate una si s le bage la loc n deseaga. - Ba, nu te-ncurca, ba, daca nu poti! Nu te-ncurca, ba, continua asta cu gura mare, Ca se speriasera si gainile care acum se sculau... - Nu se-ncurca deloc, nasule, ca nu poate! Trebuie s taiem porcul, Trebuie s aducem lemne si nu poate acum. Gheorghe facea si el cizmarie cnd putea, Printre picaturi, invatase la armata

Si cnd avea timp, mai scotea si el un ban. Da finul Comita nici nu i-ar fi platit. Si-l mai si certa. S-a suparat si-a plecat bombanind. A-ncalecat pe iapa a alba si-a plecat la alt mester, Tocmai n partea ailalta a satului. Comita era din neamul Capetilor (De-ai lui Capete) Din Natarai. Se mutase la deal, si-avea casa dinvale de biserica A veche.

Sentimentul lneiAm si sentimentul lnei Nu stiu de ce-ti spun asta, Probabil ca m-ai intrebat, Mi-ai cerut un inventar al Sentimentelor. Le am pe toate, am sentimentul tuturor Stofelor, si acum mi dau seama Ca-l am si pe-al Medalionului. Am rmas cu ochii pironiti acolo. El m sageta. E bine daca-ti poarta de grija. Eu nu prea port de grija - am alte calitati, Dar nu port de grija. N-am timp. Daca m tii la git, da. Hai s te descriu, tot trebuie s fac ceva Dar tie-ti sta bine-ntre bijuterii. Trebuie s te descriu o data cu bijuteriile tale. Esti buna pentru arheologii viitorului, Numai camee, paftale, inele, bratari. Imediat as putea localiza secolul si tara. Aurul te iubeste. Sint gelos. Bijuteriile s mi le descrii tu. Aici trebuie Finete de femeie. Parul tau strins m aduna de pe drumuri. Altfel as tot alerga-ncolo si-ncoace Dupa cum filfiie, dupa cum dai din cap. De mult ne tot promitem S ne scriem din camere alaturate S ne trimitem scrisori, din ora-n ora, Ca buletinele medicale, Numai ca ale noastre ar fi buletine

De sanatate. Ar trebui s se dea din cnd n cnd Cite-o stire despre amorul unei perechi, Luate la ntmplare, dar s fie tipica, Asa ca noi... Ori nu te-am intrebat: tu esti tipica? Da? Bine. Sint linistit. Putem sta de vorba deschis, Ne putem spune toate secretele. Greu mai gasesti astazi O iubire tipica, sanatoasa.

Scrisori din camera de alturiNu pot s scriu dect despre tine, Cu mna ta. Este un fel de-a te pastra Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada, Ca un perete pe care schiaza Gindurile noastre de iarna. Din fuga trenului ai zarit Prin nameti un vinator. A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea Un fulg de zapada. O bubuitura si toata iarna S-a naruit din cer, ingropindu-l n zapada. Copacii parca plecasera si ei S haituiasca Baraganul ("Baragan" - loc unde viscoleste, Asa se traduce, din cumana. Nu, nu-s cuman, coman, Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.) Iata-ne, asadar pierduti n desertul alb, Pe care, de fapt, l-ai si provocat. Ai dorit atita s ninga, stiai ca fenomenul tine De concentrarea ta... Si te-ai concentrat prea mult! Acum, nu se mai opreste. Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra? "Nu, dar vreau s colorez peisajul". Foloseste rujul, mai bine. Tu esti de tinut intr-un castel Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi. Si eu s vin la tine Intr-o sanie trasa de cerbi, S m urc n iatac, pe-un turtur imens,

S urc si s cobor, ca e alunecos, Si iar s dau s m catar... si tu s-mi arunci Niste pinteni. S cioplesc sloiul, urcindu-m S-i dau pinteni Si s apar sus, c-o floare de gheata In mna. "Unde e geamul? S-ti plantez pe el aceasta Floare de gheata." "O, ador florile de gheata", s zici, "Unde-ai gasit-o?" Hai s iesim putin. "Unde, iar afara? Iar n zapada? Iar n tren? Iar vagon neincalzit?" Eu sint un om de interior, Pentru ca sint numai suflet Si sufletul e de interior. Sint un om de budoar, de stat intre perne, Printre carti, printre rujuri... Tot ce emana caldura Si intimitate. Pune-m la o masa de restaurant C-o suta de insi n jur, Care se uita la tine Si inghet. N-am ce s-ti spun, parca nu ne mai cunoastem. Tu mi citesti inceputul de enervare Pe freamatul degetelor, Pe miscarea de la coltul ochilor Si "Hai s mergem", zic. "Unde?" In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo Dect c-o sanie trasa de cerbi. Tot n tren sintem? Tot.

AdiacenteAdiacentele la ce-am de spus Erau acolo si acuma nu-s, Ia-le de unde nu-s, adiacente, Cci nici n gusile fosforescente Nu mai gasesti nimic de luat, de pus. Visul mi-e plin de oarba cutezanta Cu care musca greul din distanta,

Greul pamintului, pe sub pmnt. Si tot aduna rime si aluzii Ca intimplarile la coltul buzii, Fumind tigara si-afumind un gnd.

Glezne fragileUnde ramasesem? La glezne fragile. Da, din cauza lor Pretinzi ca nu poti schia. Gleznele fragile m-nnebunesc, Imi plac foarte mult. Ce bine te tin pe picioare, Dreapta, svelta, cu mers frumos, Cnd vii spre mine Prin zapada, vibrind la fiecare fulg. Faci atingere cu fulgii. Transmiti fiori n toata masa de zapada Din cer. Uita-te, e ca o saltea descusuta cerul. Cine s-o fi tavalind deasupra? (Cred ca tot noi). Tolaniti pe fortele naturii, pe fenomenul natural. Fenomen natural pe fenomen natural. Mazariche pe licheni. Iti place cum suna? "Suna a iarna". Ai vzut sarea izvorind din mine, Ca o bura de ploaie. La polul nord transpiratia S-ar fi prefacut n mazariche. "Parca numai acolo!" Emotia de la polul nord. Nu, de la polul opus. Eu sint polul opus nr.34. (Asa zicea un compozitor). Autor de opusuri numerotate. 34 i place lui cel mai mult. Sintem ca doi pinguini mergnd stingaci prin zapada la Poale de Polul nord. Pe ghetus. "Ba sintem ditamai iceberguri". Alunecind unul n bratele celuilalt, incotosmanati In sentimente calduroase. "Bine ca ne-a apucat amorul iarna, Avem incalzire centrala. La vara, ar fi fost prea cald". Esti o prezenta luminoasa. Chiar si n zapada, tot tu dai Lumina. Eu sint primul (Si ultimul

Ca nu mai las pe nimeni) Cel mai mult m impresioneaza la tine Calmul ochilor mari si calmul pielii Dac pot spune astfel. "Poti". Azi miinile mele sint foarte aspre. Dar au si ele calmul lor. Esti ca o marmura Care-a fost la mare asta-vara. "Am fost". "Cu cine?". "Cu intreaga cariera". Si sinii - sint de taiat respiratia cu ei. Eu sint numai taieturi.

Pictura cu crinSi as dori s te pastrez In clipa aceasta de stralucire Ca pe-o floare, care se daruie singura Unei picturi cu sfnt. (Vezi arhanghelul cu crinul n mna.) Sigur, eu nu sint sfintul! Dar mi place imaginea si o pastrez. Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete (Volumul II sau I?) Legate n piele, oricum. Cum se mai aduna si viata noastra! Ca un film de desene-animate, Fcut din cuvinte scrise. Ce nevoie avem de aceste priviri n urma Si toate aceste intimplari Mai mult sau mai putin necesare, Pe care, pn la urma, Sintem tentati s le credem chiar fericite? Sint insasi viata noastra cu gust amar Care tinjeste dupa o lacrima de cainta, Ca s-l mai dilueze. Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi Ale castelului tau (Nu din Spania, desigur!) Si nu te-a intinat nimic Nu te-a atins nici o arma din panoplia Ghiftuita de spade, din sala armelor. E nemaipomenit cum frumusetea ta stie s se apere Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba Pentru mine ai fi fost mai limpede

Dect primul meu gnd de dimineata. Azi-noapte am fost mai epici Si cuvintele tale Le-am vzut strecurindu-se Prin fereastra intredeschisa, Prefacindu-se n fulgi, Pentru neintinarea orasului.

Pn la un punctPana la un punct Somnul e regenerare, Daca-l depasesti E putrezire. Da-mi inapoi crinul, Pe care-l tineam n mana Si care, n bezna cea mai adanca, Se deschidea, Omorandu-mi cu parfumul lui tare Moartea, cea tematoare de esente. Moartea omorandu-mi-o de tot, Crinul, Pe care-l tineam falnic n mana. Da-mi-l inapoi! Visul meu se-ntinde dupa el Ca o a treia mana.

Trebuiau s poarte un numeEminescu n-a existat. A existat numai o tara frumoasa La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe. Ca o barba nepieptanata de crai. Si niste ape ca niste copaci curgatori n care luna si avea cuibar rotit. Si, mai ales, au existat niste oameni simpli Pe care-i chema : Mircea cel Batrn, Stefan cel Mare, Sau mai simplu : ciobani si plugari, Carora le placea s spuna

Seara n jurul focului poezii "Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a". Dar fiindca auzeau mereu Latrnd la stna lor cinii, Plecau s se bata cu tatarii Si cu avarii si cu hunii si cu lesii Si cu turcii. n timpul care le ramnea liber ntre doua primejdii, Acesti oameni faceau din fluierele lor Jgheaburi Pentru lacrimile pietrelor nduiosate, De curgeau doinele la vale Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei Si ai Tarii Brsei si ai Tariii Vrancei Si ai altor tari romnesti. Au mai existat si niste codri adnci Si un tnar care vorbea cu ei, ntrebndu-i ce se tot leagana fr vnt ? Acest tnar cu ochi mari, Ct istoria noastra, Trecea batut de gnduri Din cartea cirilica n cartea vietii, Tot numarnd plopii luminii, ai dreptatii, ai iubirii, Care i ieseau mereu fr sot. Au mai existat si niste tei, Si cei doi ndragostiti Care stiau s le troieneasca toata floarea ntr-un sarut. Si niste pasari ori niste nouri Care tot colindau pe deasupra lor Ca lungi si miscatoare sesuri. Si pentru ca toate acestea Trebuiau s poarte un nume, Un singur nume, Li s-a spus Eminescu.

O vremeMa uit la fiecare carte noua Ca Avram la Isac, Pe cand se pregatea Sa-l injunghie. Te voi sacrifica si eu Pe aceste cateva vreascuri Ale cunoasterii, Si din litere va curge sange. Si ma voi invalui in fumul lui Sa nu ma mai vada duhurile. Si asa voi fi bun Materiei Inca o vreme.

AdamCu toate ca se afla in rai, Adam se plimba pe alei preocupat si trist Pentru ca nu stia ce-i lipseste. Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva Dintr-o coasta a lui Adam. Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune Incat chiar in clipa aceea Si-a pipait coasta imediat urmatoare, Simtindu-si degetele frumos fulgerate De niste sini tari si coapse dulci Ca de contururi de note muzicale. O noua Eva rasarise in fata lui. Tocmai isi scosese oglinjoara Si se ruja pe buze. "Asta e viata!" - a oftat Adam Si-a mai creat inca una. Si tot asa, de cate ori Eva oficiala Se intorcea cu spatele Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie Adam scotea la lumina o noua cadina Din haremul lui intercostal. Dumnezeu a observat Aceasta creatie desantata a lui Adam L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste Si l-a izgonit din rai Pentru suprarealism.

BoalaDoctore, simt ceva mortal Aici, in regiunea fiintei mele Ma dor toate organele, Ziua ma doare soarele Iar noaptea luna si stelele. Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer Pe care pana atunci nici nu-l observasem Si ma trezesc in fiecare dimineata Cu o senzatie de iarna. Degeaba am luat tot felul de medicamente Am urat si am iubit, am invatat sa citesc Si chiar am citit niste carti Am vorbit cu oamenii si m-am gandit, Am fost bun si-am fost frumos... Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani. Cred ca m-am imbolnavit de moarte Intr-o zi Cand m-am nascut.

Am zrit luminaAm zarit lumina pe pamant Si m-am nascut si eu Sa vad ce mai faceti Sanatosi? Voinici? Cum o mai duceti cu fericirea? Multumesc, nu-mi raspundeti. Nu am timp de raspunsuri, Abia daca am timp sa pun intrebari Dar imi place aici. E cald, e frumos, Si atata lumina incat Creste iarba. Iar fata aceea, iata, Se uita la mine cu sufletul... Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti. O cafea neagra voi servi, totusi Din mana ta.

Imi place ca tu stii s-o faci Amara.

GrupTraiau de mult timp impreuna Si cam incepusera sa se repete: El era ea, Si ea era el, Ea era ea Si el era tot ea, Ea era, nu era, Si el era ele, Sau cam asa ceva. Dimineata mai ales, Pana se alegeau bine, Care cine mai este, De unde si pana unde, De ce asa si nu altminterea, Trecea o groaza de timp, Trecea timpul ca pe apa. Voiau uneori chiar sa se sarute, Dar isi dadeau seama la un moment dat, Ca amandoi sunt ea, Mai usor de repetat. Atunci incepeau de spaima sa caste, Un cascat de lana moale, Care se putea si croseta In felul urmator: Una casca foarte atent Si cealalta tinea ghemul.

ActoriiCei mai dezinvolti - actorii! Cu manecile suflecate Cum stiu ei sa ne traiasca! N-am vazut niciodata un sarut mai perfect Ca al actorilor in actul trei, Cind incep sentimentele sa se clarifice Moartea lor pe scena e atat de naturala, Incat, pe langa perfectiunea ei,

Cei de prin cimitire, Mortii adevarati, Morti tragic, odata pentru totdeauna, Parca misca! Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata! Nici macar pe-asta n-o stim trai. Vorbim anapoda sau tacem ani in sir, Penibil si inestetic Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.

RugciuneDoamne, creatia a dat inapoi Ca un cucui al universului. Doamne, creatia ta s-a retras in sine Cu tine cu tot si orbecaim in nestire. Doamne, da un pumn in bezna, Sa creasca, Doamne, la loc cucuiul. Unicornul, cand ii crestea cornul, Era numai durere si cunoastere. Lumea sorbita de hau Se pierde in circumvolutii prea destepte. Doamne, da-ti Doamne un pumn drept in frunte Si mugind ia-o de la-nceput. Si mugind ia facerea de la-nceput."

Ceva ca rugciuneaNu stiu ce am, Ca nu dorm cand dorm Nu stiu ce am, Ca nu sunt treaz, Cand stau de veghe. Nu stiu ce am, Ca nu ajung nicaieri, Cand merg. Nu stiu ce am, Ca stand pe loc Sunt, hat , departe. Doamne, din ce fel de huma

M-ai luat in palmele tale calde Si cu ce fel de saliva Ai amestecat si-ai framantat huma-mi? De nu stiu ce am Ca exist, Nu stiu ce am Ca nu mai am nimic, Decat pe tine.

Scara la cerUn fir de paianjen Atrna de tavan. Exact deasupra patului meu. n fiecare zi observ Cum se lasa tot mai jos. Mi se trimite si Scara la cer - zic, Mi se arunca de sus. Desi am slabit ngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Ma gndesc ca trupul meu Este totusi prea greu Pentru scara asta delicata. - Suflete, ia-o tu nainte. Ps! Ps!

i GangelePrin Roiori, gndind la vede, Trec asiatic i distrat i Gangele ce nu se vede E scris n Vede, apsat. n Indii pe musoni am stat, Mai mincinos cine nu crede, De dou ori trecnd n lat, Pscnd cirezi de tigri, iede. Vezi Roiorii i-apoi mori, La Napoli, bine-neles, Eu ce-am trecut de-attea ori,

M simt btrn, neneles, De intru-n Vede nu mai ies. Doamne! Doamne, Ia-m de mn i hai s fugim din lume, S ieim puin, la aer. Poate schimbnd curenii, O s m simt i eu n larg, Lng Tine.

Cineva Vino la cptiul bolnavului, soare, Mngie-i obrazul Cu raza ta de rdcin a vieii. Cerule, bntuit de atta energie cosmic De la mii i mii de sori i stele, Energie att de miraculoas, i-am cerut o frm, Te-am implorat n genunchi, Dac nu mi-ai dat Pstreaz-o pentru tine i s i-o bagi n ochi. Strngei-v n jurul meu, prieteni, Vino, Doamne, i Tu i plnge-mi de mil. O s-mi fac bine hohotul vostru, Aduce a via. Cineva taie cu o foarfec Drumurile mele, Le peticete n batjocur i le arunc la cini. Spectator

Observ cu interes Cum se lupt instinctul vieii Cu geniul morii. Viaa vine cu o mie de tertipuri, Moartea are o mie i una de vicleuguri. Ca doi gladiatori, Unul cu trident i plas, Altul cu spada scurt. Strivit ntre logica misterioas A vieii i logica misterioas a morii Sunt terenul de lupt. Au rmas din mine Doar ochii, S vad i s se ngrozeasc. Plecare M ntorc cu faa Spre perete i le spun prietenilor ndurerai: M ntorc repede. Prpastie Dumnezeu e surd i cnd trebuie s-i spun ceva i scriu pe-o foaie de hrtie. Aa se procedeaz Cu toi surzii. Dar mie nu-mi nelege scrisul i cnd l vd cum se scarpin-n aureol n faa unei conjuncii, M gndesc c mult mai uor ar fi S i-o urlu-n ureche. Asta i fac, Dar Dumnezeu d din cap C nu-nelege i-mi face semne s-i scriu pe-o hrtie Tot ce vreau s-i spun.

Pe mine m apuc disperarea, Ies n strad i opresc trectorii, Punndu-le-n fa hrtia mea, Scris cum am putut mai frumos i mai cite Ca pentru ochii lui Dumnezeu. Dar oamenii nu sunt surzi, Ci numai grbii, i dndu-mi cu mna hrtia la o parte, M roag s le spun totul repede Prin viu grai. Atunci m pomenesc urlnd Ca din fundul unei prpstii, Aa cum url Dumnezeu Cnd i face rugciunea. i de spaim c-am asurzit i eu Uit ce-am vrut s le spun. Oprete Oprete! A rcnit sufletul, Oprete s m dau jos! Sunt stul de attea corvezi, De-attea determinri, obligaii i legi, Eu am fost fcut s fiu liber! - Nu pot s m opresc, I-am spus pmntului, (Pmntul din mine), D-te jos din mers, Dac-i d mna i f-o chiar acum, Cnd eu o virez Spre scrb i tin. D-te jos n cer, Prietene de-o via, Te iau cnd revin. Jurnal intim Puin mi pas mie De noutile voastre. Eu vin cu noutile mele. Contabilitate

Vine o vreme Cand trebuie sa tragem sub noi O linie neagra Si sa facem socoteala. Cateva momente cand era sa fim fericiti, Cateva momente cand era sa fim frumosi, Cateva momente cand era sa fim geniali. Ne-am intalnit de cateva ori Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape (Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?) Toate acestea fac un viitor luminosPe care l-am trait. O femeie pe care am iubit-o Si cu aceeasi femeie care nu m-a iubit Fac zero. Un sfert de ani de studii Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere, A caror intelepciune am eliminat-o treptat. Si, in sfarsit, o soarta Si cu inca o soarta( de unde-o mai fi iesit?) Fac doua( scriem una si tinem una, Poate, cine stie, exista si viata de apoi). Am legat... Am legat copacii la ochi Cu o basma verde Si le-am spus sa ma gaseasca. Si copacii m-au gasit imediat Cu un hohot de frunze. Am legat pasarile la ochi Cu-o basma de nori Si le-am spus sa ma gaseasca. Si pasarile m-au gasit Cu un cantec. Am legat tristetea la ochi Cu un zambet, Si tristetea m-a gasit a doua zi Intr-o iubire. Am legat soarele la ochi Cu noptile mele

Si i-am spus sa ma gasesca. Esti acolo, a zis soarele, Dupa timpul acela, Nu te mai ascunde. Nu te mai ascunde, Mi-au zis toate lucrurile Si toate sentimentele Pe care am incercat sa le leg La ochi. Incertitudine Multi m-au sfatuit Sa ma dau la fund pentru o vreme. E mai bine asa, Pentru o vreme, Si m-am dat. La fund toti se impiedicau de mine. Si-am iesit iar la suprafata. Acum om vedea... Balad Cnd ndrgostiii au luat peste tot foc, Se prind de mn i se arunc amndoi ntr-o verighet Cu ap puin. Este o cdere important n via i ei zmbesc fericii i au braele pline de flori i alunec duios i alunec mre pe jos, Strigndu-se pe nume ziua i auzindu-se noaptea. De la o vreme Li se amestec ziua cu noaptea, ntr-un fel de tristee deas... Verigheta rspunde Tocmai pe trmul cellalt. Acolo este o plaj mare Plin cu oase mbriate

Care dorm cu albul lor ostenit, Ca nite scoici frumoase Care s-au iubit toat marea. Pleaca trenul Cnd stai n tren i pleac trenul vecin, De ce ai impresia c ai plecat Tu? Primvara i toamna Te tot uii pe cer, pierdut n gnduri, Stoluri de psri vin, Stoluri de psri pleac, De ce ai impresia c mergi tu? Toat viaa m-am uitat pe fereastr, Pironit ntr-un col De autobuz, de tren, de vapor Hurducat de cru M-am uitat cum fug de mine copacii, Oameni, orae, continente De ce sunt copleit de attea emoii, De ce am impresia C am cunoscut lumea? Cum? M doare golul dintre scri i golul dintre cuvinte i dintre celule Atta spaiu pierdut i care nu va fi arat niciodat. Cum s mai fie belug Cnd lumea nu mai poate crete Din cauza psrillor rpitoare Care-o tot ciugulesc? Nimic nu se poate umple Bine de tot, Nici mcar spaima. Cum s mai fie belug? Atunci Atunci de ce tacerea asta

Atat de densa, de ingrozitoare? -Ba comunicam cu cei de dincolo Tot timpul Dar nu mai avem ce sa ne spunem. Poveste Sufletul tau functioneaza cu lemne, Iar al meu cu electricitate. Dragostea ta umple cerul de fum, aA mea e din flacari curate. Totusi vom mai merge impreuna O buna bucata de pamant, O buna bucata de cer, O buna bucata de luna. Vom fi fericiti pentru iarba Si pentru lac, Vom slavi drumul drept cu cate-o gura Si vom tine un moment de reculegere Pentru fiecare cotitura. Ne vom lua dupa umbra mea Care merge inainte. Ne vom lua dupa primul gand, Ne vom lua dupa doua-trei cuvinte. Pana ne va iesi in cale Sfanta Vineri Sa ne spuna printre altele Ca nu mai suntem tineri, Si ca ea n-o sa ne mai dea de-acum Nici electricitatea pentru flacara, Nici lemne pentru fum. Shakespeare Shakespeare a creat lumea n apte zile. n prima zi a fcut cerul, munii i prpstiile sufleteti. n ziua a doua a fcut rurile, mrile, oceanele i celelalte sentimente i le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei i Ofeliei, Lui Othello i altora, S le stpneasc, ei i urmaii lor, n vecii vecilor. n ziua a treia a strns toi oamenii i i-a nvat gusturile: Gustul fericirii, al iubirii, al dezndejdii, Gustul geloziei, al gloriei i aa mai departe, Pn s-au terminat toate gusturile.

Atunci au sosit si nite indivizi care ntrziaser. Creatorul i-a mngiat pe cap cu comptimire, i le-a spus c nu trebuie dect s se fac Critici literari i s-i conteste opera. Ziua a patra i a cincea le-a rezervat rsului. A dat drumul clovnilor S fac tumbe, i i-a lsat pe regi, pe mprai i pe ali nefericii s se distreze. n ziua a asea a rezolvat unele probleme administrative: A pus la cale o furtun, i l-a nvat pe regele Lear Cum trebuie s poarte coroan de paie. Mai rmseser cteva deeuri de la facerea lumii i l-a creat pe Richard al III-lea. n ziua a aptea s-a uitat dac mai are ceva de fcut. Directorii de teatru i umpluser pmntul cu afie, i Shakespeare s-a gndit c dup atta trud Ar merita s vad i el un spectacol. Dar mai nti, fiindc era peste msur de istovit, S-a dus s moar puin. Superstiie Pisica mea se spal Cu laba stng, Iar o s avem un rzboi. Fiindc, am observat, De cte ori se spal Cu laba stng, Crete considerabil ncordarea Internaional. Cum vede ea Cele cinci continente? S-a mutat cumva n pupilele sale Pitia, cea care tie s-i spun dinainte Toat istoria Fr punctuaie? mi vine s plng

Cnd m gndesc c eu i cerul cu suflete pe care mi l-am legat n spate Depind, n ultim instan, De toanele unei pisici! Fugi de prinde oareci, Nu mai dezlnui Rzboaie mondiale, Fire-ai a dracului De putoare! Dac nu cer prea mult - Ce-ai lua cu tine, Dac s-ar pune problema S faci zilnic naveta ntre rai i iad, Ca s ii nite cursuri? - O carte, o sticl cu vin i-o femeie, Doamne, Dac nu-i cer prea mult. - Ceri prea mult, i tiem femeia, Te-ar ine de vorb, i-ar mpuia capul cu fleacuri i n-ai avea timp s-i pregteti cursul. - Te implor, taie-mi cartea, O scriu eu, Doamne, dac am lng mine O sticl de vin i-o femeie. Asta a dori, dac nu cer prea mult. - Ceri prea mult. Ce-ai dori s iei cu tine, Dac s-ar pune problema S faci zilnic naveta ntre rai i iad, Ca s ii nite cursuri? - O sticl de vin i-o femeie, Dac nu cer prea mult. - Ai mai cerut asta o dat, de ce te ncpnezi, E prea mult, i-am spus, i tiem femeia. - Ce tot ai cu ea, ce atta prigoan? Mai bine tiai-mi vinul, M moleete i n-a mai putea s-mi pregtesc cursul, Inspirndu-m din ochii iubitei. Tcere, minute lungi, Poate chiar venicii, Lsndu-mi-se timp pentru uitare. - Ce-ai dori s iei cu tine,

Dac s-ar pune problema S faci zilnic naveta ntre rai i iad, Ca s ii nite cursuri? - O femeie, Doamne, dac nu cer prea mult. - Ceri prea mult, i tiem femeia. - Atunci taie-mi mai bine cursurile, Taie-mi iadul i raiul, Ori totul, ori nimic. A face drumul dintre rai i iad degeaba. Cum s-i sperii i s-i nfricoez pe pctoii din iad, Dac n-am femeia, material didactic, s le-o art? Cum s-i nal pe drepii din rai, Daca n-am cartea s le-o tlmcesc? Cum s suport eu drumul i diferenele De temperatur, luminozitate i presiune Dintre rai i iad, Dac n-am vinul s-mi dea curaj? Capriciu n fiecare sear Strng de prin vecini Toate scaunele disponibile i le citese versuri. Scaunele sunt foarte receptive La poezie, Dac tii cum s le aezi. De aceea Eu m emoionez, i timp de cteva ore Le povestesc Ce frumos a murit sufletul meu Peste zi. ntlnirile noastre Sunt de obicei sobre, Fr entuziasme De prisos. n orice caz, nseamn c fiecare Ne-am facut datoria, i putem merge Mai departe.

De ce trebuie s se culce toi oamenii la sfritul vieii?

Jucrii Noi, care suntem ngrozitor de mari, Care n-am mai czut pe ghea Dintre cele dou rzboaie, Ori dac din greeal am alunecat vreodat, Ne-am i fracturat un an, Unul din anii notri importani i epeni De gips... O, noi, cei ngrozitor de mari Simim cteodat C ne lipsesc jucriile. Avem tot ce ne trebuie, Dar ne lipsesc jucriile. Ne e dor de optimismul Inimii de vat a ppuilor i de corabia noastr Cu trei rnduri de pnze, Care merge la fel de bine pe ap, Ca i pe uscat. Am vrea s nclecm pe un cal de lemn i calul s necheze o dat cu tot lemnul, Iar noi s-i spunem: Du-ne undeva, Nu ne intereseaz locul, Pentru c oriunde n via Noi avem de gnd s facem Nite fapte grozave. O, ct ne lipsesc uneori jucriile! Dar nu putem nici mcar s fim triti Din cauza asta i s plngem din tot sufletul, inndu-ne cu mna de piciorul scaunului, Pentru c noi suntem nite oameni foarte mari i nu mai e nimeni mai mare ca noi Care s ne mngie. Mai mult ca perfectul

Pe spatele aripei este notat Mai mult ca perfectul Zborului. Pe spatele petelui e desenat notul viitorului. Acolo unde credeam c se termin, Lucrurile revin asupra lor; Faa vzut e doar o ciorn. De ce s fim pesimiti n legtur cu stingerea ochilor? Pe spatele lor Natura i-a notat O idee i mai ndrznea Despre orbire. Hrtie S-a anunat, cred, la apocalips, Nu in bine minte, C un mare uragan de hrtie Se apropie din direcia N-V i din toate direciile. Uraganul va pustii totul n calea sa, Prefcnd totul n hrtie. Copacii se vor transforma n hrtie, Animalele n hrtie, Aurul n hrtie. Oamenii vor ipa de groaz, i ipetele lor Vor deveni pe loc erpi de hrtie, i apoi ei nii se vor desface hrtie: Hrtie de mpachetat, hrtie de plicuri, Hrtie de saci, hrtie de biblie, Hrtie de igarete. i mai ales ziare. Unii vor deveni articole de fond, Alii vor intra n problemele Industriale ori agrare, Alii vor trece la pagina extern. Scriitori care nu s-au ratat nc,

Din lips de spaiu, Se vor rata n primii cinci cuadrai. Ca s mai lungim vorba: Va un uragan i o hrtie Mondial. i la urm, Scos din rbdri, Se va csca pmntul. Va nghii cu poft totul i se va terge la gur Cu oamenii care s-au transformat n erveele. Pod peste suflet Sufletul meu nici n-are pod i zilnic dau s-l trec inot, Departe-i rmul cellalt, Vadu-i adnc i ceru-nalt. Ca petii, din abis, stncosi, Rsar muni tineri, i muni roi, Contemplu palma lor de lut i zic: Aici eu m-am nascut. Buza-mi srut-albastra zare, Cu setea muntelui de sare. Ce bine e c nici n-am pod, C dorul meu e plin de glod. Dac m-nec, m in de-un plai i-not spre gura mea de rai. Halebarda Inghesuiala in troleibuz, Balamuc mare, Oameni cu pachete in brate, Cu microbi Si, cum stau eu pe scaun, In spatele meu, Un mos cu o cazmaNaiba stie la ce-i trebuie s-o care acasa. O tine de coada ca pe-o halebarda La usa cortului imparatesc.

E batran mosul de cand lumea, Are o pata mare pe ochiul drept, Ii mai tremura si man ape deasupra. Asta acum o sa-mi scape cazmaua in capMa gandesc, lua-l-ar dracu! El e un mosulica simpatico de altfel, Politicos, Vorbaret chiar. Zice: Nici o grija, tin cu strasnicie de afurisita asta de cazma. Si cu toate astea, din cand in cand o scapa: poc,poc, poc! Trei sferturi din pasageri au fost deja bubuiti. Mosul continua sa scape cazmaua, S-o blesteme sis a-si ceara scuze. Sunt neputincios, pacatele mele, Dar n-aveti nici o grija, Va rog frumos sa nu va alarmati, Afurisita asta de cazma n-o sa-mi mai scape Acum si-n vecii vecilor. Nu vedeti ce strans o tin? Si tocmai atunci- pleosc! Drumul e plin de gropi, Hurducaturile sunt hurducaturi. Si soferul asta nici nu observa, El isi face cursa si ce sa-l intereseze: Duce pasagerii vii sau pasagerii morti- tot aia! Altfel nu-mi explic de ce nu opreste niciodata In nici o statie, De ce nu face o halta, Am putea sa-l dam jos pe criminalul asta ramolit, Mai ales ca, dupa cate observ, i-a cam lichidat pe toti, si acum s-a protapit chiar in spatele meu cu halebarda lui Sofer, hei sofer! Dar te mai poate auzi cineva? Autobuzul merge, poate are plan sa mearga pana la capat. Hurducaturile se intetesc, Mosul a si intrat in vorba cu mine, E din ce in ce mai politicos Si incepem sa discutam despre vreme. Nu v pierdei optimismul, oameni, nici de-ai crpa.

Esti atat de statornica in gandul meu, Incat ai putea fi imprejmuita cu un gard. Va fi, desigur, unul inalt, foarte inalt Sa nu poata sari peste el aerul din restul lumii. Si-n varful fiecarei sipci ascutite cate o stea: Ca un glob obisnuit sau, si mai bine: capetele Celor ce-au indraznit sa te iubeasca. Rugaciune Arunci cam rar undita, pescarule, Si ma plictisesc fara primejdii Deasupra capului, Nu c-as vrea sa musc din ea, Stiu doar ce-nseamna momeala Dar m-am obisnuit c-o anumita tensiune Si n-o mai pot schimba la varsta mea. Actorii Cei mai dezinvolti- actorii! Cu manecile suflecate Cum stiu ei sa ne traiasca! N-am vazut niciodata un sarut mai perfect Ca al actorilor in actul trei, Cand incep sentimentele sa se clarifice. Patati de ulei, Cu sepci veridice, Ocupand tot felul de functii, Intra si ies pe replica, Care le vin sub picioare ca niste presuri. Moartea lor pe scena e atat de naturala, Incat, pe langa perfectiunea ei, Cei de prin cimitire, Mortii adevarati, Grimati tragic, odata pentru totdeauna, Parca misca! Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata! Nici macar pe-asta n-o stim trai. Vorbim anapoda sau tacem ani in sir, Penibil si inestetic Si nu stim unde dracu sa tinem mainile. Anticarul Cunosc mersul vremii Dup cum mi vnd crile, Jocul lor ntre rafturi

i restul lumii E un indiciu sigur. Cnd au versurile cutare Se ntmpl nuni, Pntecul fetelor are nevoie S adoarm frumos pn seara De cntece de leagn. Dup ce-l vnd pe Homer Am o or de pace, Cnd se ntoarce la mine Trebuie s rtcesc zece ani pe mare. Enciclopediile legate n piele de oareci Se urnesc cel mai greu i cnd le vd n strad mpinse din spate de cte opt oameni cu prghii mi fac semnul crucii i felicit secolul 18. De la Tolstoi i Dostoievski Te poi atepta la orice, Ori s ajungi cineva Ori s-i pierzi slujba. Fire de praf pe toate epocile Sar s joace n raza de soare Mereu anunat. Acum toate crile Vin vijelie spre rafturi, Mi-au spart i geamurile i ochelarii, Aa ceva nu mi s-a mai ntmplat E noapte, e zi afar? Ia uitai-v i dumneavoastr. La dumneata Chipul meu mi pare cunoscut Dar nu-mi amintesc de unde. Nu cumva eti tu Cel cu care-am rs

ntr-o via, Lipindu-ne nasul de sufletul lumii Ca de-o vitrin? Ai un rid pe frunte Care-mi amintete de-o istorie Modern i contemporan. Ochii acetia i-am vzut, dac nu m nel, Mirndu-se pe nite lucruri obinuite, Pe tristee, pe noapte, pe spaim. Ai vreo rud, o mn, un gnd, Vreo sprncean, cam aa ceva, n soare i-n celelalte stele cztoare? Pot jura C eti cel care s-a ndrgostit pentru vecie De fata aceea Al crei nume i scap mereu. O, Totul mi pare foarte cunoscut La dumneata, Chiar i zilele care nu i s-au ntmplat i se vor ntmpla. Ce pustietate... A vrea s treac Dumnezeu pe aici... Seneca La apusul soarelui, mi s-a spus, Trebuie sa-mi tai venele, Acum e abia pranzul, Mai am de trait cateva ore bune. Casc si ma uit pe fereastra, Privesc dupa soare care nu mai apune Si ma plictisesc ingrozitor Don Juan Cand o dragoste La care lucram mai demult Mi-a reusit, Atunci o trec pe curat, Pe inima altei femei.

Natura a fost inteleapta Creand mai multe femei Decat barbati, Pentru ca ne putem desavarsi Sentimentul, Folosind un mare numar De ciorne. Microb frumos Ai intrat in inspiratia mea de astazi Ca un microb frumos, Si sunt fericit Fiindca imi place aerul tandru Din jurul tau. Acum imi vei circula nestingherita In Univers, Si in fiecare zi imi vei trimite cate o stare sufleteasca In loc de scrisoare. Cred ca uneori voi fi trist Ca un elefant omorat de un fluture, Si te-as da afara Dar nu voi sti unde sa te gasesc: Tu imi vei fi cand intr-o mana, Cand intr-un ochi, ori pe frunte, Cand intr-un gand. Dincolo Femeia aceasta are pe cineva in baie. Vorbeste cu mine, ma iubeste sincer, Dar cineva se tot foieste in sufletul ei, Dincolo de mine. Ii citesc in ochi, in par, in linia vietii din palma Ca aceasta casa n-are decat o singura intrare, Ca-mi ascunde pe cineva in baie. Sau, ma rog, in casa vecina, Sau intr-o alta casa, Undeva pe strada, Intr-un alt oras sau intr-o padure, Ori pe fundul marii. Cineva sta ascuns acolo, Pandindu-mi gandurile, Ascultand sentimentele mele eterne Cu ochii pe ceas. Sfintii

In evul mediu pictorii Trebuiau sa picteze numai sfinti, Sfinti mergand pe jos, Sfinti calari, Sfinti omorand balaurul. Pictorii se uitau cu jind la oameni, Dar n-aveau voie sa-i picteze, Si asteptau deznadajduiti Sa le rasara un ochi in frunte, Un ochi special Pentru vazut sfinti. Pilat din Pont Daca apa nu se innegreste, Satisfactia spalatului este egala cu zero, Spuse Pilat, frecandu-se bine cu sapun. In acest timp Isus e batjocorit, Rastignit, Pus sa se foiasca pe cruce Ca intr-un pat cu iasomie. Pus sa bea otrava, Pus sa moara, Pus sa invie a treia zi, Pus sa se urce la ceruri. In acest timp crucea e azvarlita in foc, Cruciadele facute aschii; Prin crapaturile dintre natii Iese un fum inecacios, Se starneste praful de pusca, Zgura iradiatiilor vestind zorii moderni. In sfarsit, Apa curge tot mai murdara, Istoria-si urmeaza cursul ei, Iar Pilat din Pont continua sa-si spele Cu satisfactie tot mai mare Mainile. Atavisme Noi din Homer cu toti ne tragem, Antropoida noastra literara, Care-a vazut razboiul Troiei Din cel mai drept copac al vremii. Dumnezeiasca laba-avea batranul! Sa n-asurzim, noi ne-astupam urechea, Caci naste-un vuiet nemaipomenit,

Cu ea cand bate-n scutul lui Achile. Si-avea un chef de opere napraznic. Eu il si vad barbos ca Polifem, Mancand chiar si din viitor berbecii, Cu scriitorii-ascunsi in lana lor. Prieteni Hai sa ne sinucidem, le spun prietenilor mei, Azi am comunicat atat de bine, Am fost atat de tristi, Perfectiunea asta in comun N-o mai atingem noi Si e pacat sa pierdem momentul. Cred ca in baie e cel mai tragic, Sa facem pe romanii cei luminati Care isi deschideau venele, Discutand despre esenta iubirii. Uite, am incalzit apa. Incepem, dragi prieteni, numar eu: unu, doi, trei... In iar am fost oarecum surprins, pomenindu-ma singur, Unii poate mor mai greu, mi-am spus, au mai multe legaturi. Nu se poate sa ma fi pacalit: cuvantul inseamna ceva, Dar timpul trece... Mi-a fost destul de greu, in iad, va asigur, Mai ales la inceput, stiti eream singur, N-aveam cu cine sa mai schimb o vorba, Dar incetul cu incetul m-am atasat, mi-am facut prieteni. Un cerc extraordinar de sudat, Discutam tot felulde chestii teoretice. Ne simteam minunat, Am ajuns chiar pana la sinucidere. ...Si iarasi m-am pomenit singur in purgatoriu, Cautandu-mi cateva suflete mai apropiate, Desi sunt destul de suspiciosi Purgatorienii- cu situatia lor neclara Intre doua lumiO fata ma iubeste, e foarte frumoasa, Avem clipe de mare extaz- nemaipomenit, fantastic! Si chiar imi vine pe limba sa-i spun... Patit, o las pe ea mai intai, Eu ma sinucid abia dupa aceea, Dar fata face ce face si-nvieSi iatama singur in raiNimeni n-a patruns niciodata aici, Sunt primul om, lumea exista ca proiect, Ceva foarte vag,

In capul lui Dumnezeu, Cu care chiar ma imprietenesc de la o vreme. Exista tristete la toate nivelurile, dumnezeu e dezdanajduit, Ma uit in ochii lui goi si ma pierd in ei. El aluneca vajaind in prapastiile mortilor mele. Comunicam de minune, Doamne, cred c-am atins perfectiunea, Tu mai intai, Ce-ar fi sa lasam totul in intuneric. Ulise Cand ma gandesc ce ma asteapta acasa, Porcii aceia de petitori Beti chiori, slinosi pe armurile din cuier Jucand toata ziua table Pana li se-nmoaie si muschii si zarurile, de-a valma Ca numai de insuratoare nu mai sunt buni Chiar de-ar cere in casatorie o baba Mai ceva decat Penelopa ( O fi imbatranit, intr-adevar si ea?) Si femeia aceea, plangareata, pe de alta parte, Care tese-n nestire, de nervi, De zgripturoaica ce este, sa incurce ea toate firele de pe lume! Parca vad ca ma ia de la poarta-n primire: - Unde-ai putut sa fii pana acum? - Am facut razboiul Troii, nu fii scorpie... - Bine, bine, dar Agamemnon al Clitemnestrei Cum de-a scapat mai devreme, ca a si putrezit pana acuma, N-ati avut toti acelasi razboi? - Am ratacit zece ani pe mare, intrucat Neptun... - Fara Neptun, te rog, spune clar cu cine? Si chiar pana acum? Chiar pana acum? Ce mare-a fost aia? In gand Ne dau prin gand, ca stelele in lac Atatea intamplari - si se desfac Si se intorc, mari lotusi, inapoi, Spre luciul amintirilor din noi. Astept iubirea ta sa-mi pice-n gand Si sa o caut vesnic, frematand, Ca pe-un inel scapat intr-o fantana Verigheta pe izvorul din tarana. Leda

Leda trece surazand Printre lucruri Si se culca Cu fiecare. Gardului i-a nascut un copil Din iedera, Soarelui i-a nascut O floarea-soarelui. A facut dragoste nerusinata Cu toti boii, In frunte cu boul Apis, Dar, naiba s-o ia, Nici nu se cunoste. Mare poama mai e Si Leda asta, De aceea ramane lumea Asa de frumoasa. De dragoste Ieri doua caprioare ne-au taiat drumul, Saltand sprintere una alaturi de alta, Ca doi sani. Oi sani ai naturii mame. Si-am pus fruntea infierbantata pe golul Dintre cele doua caprioare. Ghici unde bat? Pe cine vreau sa tapez de un sarut? Afla de la mine Ca daca n-ar fi si lucruri de-astea Absolut dumnezeiesti, Desi sunt de la natura, Asa pretinde natura. Multumesc, Esti atat de plina de socuri electrice. Ce s-ar intampla, ce s-ar intampla? Lasa ca stii tu. Oamenii se simt singuri si au nevoie De o iubire neconsfintita decat prin ea Insasi, spusa pe sleau, pe imbracate ori pe Pielea goala ce e mai frumos decat Trupul omenesc? N-as fi fericita sa pot trai asa, Nu gasesc rostul iubirii, daca nu mlasi sa ard. Uite cum se ridica fumul din tigara asta Si ea a ars, asta m-a deranjat Ca prea te porti cu manusi,

Ma supar si ma lasi asa, sa nu ma supar, nu fortezi. Cand ma gandesc la tine Imi vine sa inchid usa cu cheia Sa nu intre cineva peste noi Ne-ar gasi lungiti lesinati, Ar crede ca s-a comis o crima, Cand colo exact contrariul, Care e contrariul asta? Sa faci un bine vital, Nu un rau capital, Sa pui umarul la aducerea pe lume a unui om. Exact chinul nostru ca sa zic asa, Chin dulce ca mierea de flori de salcam... Iata-ne in aceasta plasa a destramarii, Zvarcolindu-ne in beneficiul vaduvelor... ...E aproape o lupta corp la corp... Te-ai insinuat ca o jale, Care nu te-apuca de-o data, Ci asa incetul cu incetul Intai ti-e sete de-o vorba, La urma ti-e foame De buzele care spun vorba, La urma ti-e dor... Spuneai ieri ca ai vrea sa traiesti rotund, Ca o molecula... Ideea era ca cineva se tot amesteca Si strica molecula, Ideea corpului strain. Habar n-am ce-am vrut sa spun. Impreuna clipa e mare, Traim o clipa mare. Clipa e pana clipesti o data, nu? Chiar cand nu se intampla nimic Se intampla o mie de lucruri intre noi. O stea m-a calauzit la acesti sani, Ca la doua, albe, musuroaie cu minuni. Ingenunchez la sanii tai, ca magul, Si nu mai pot de dragul lor. In ei furnicile lucreaza de cu noapte, Furnicile care dau lapte. Ca este pace ori razboi afara, Retrase-n munti furnicile tot ara. Trebuie lucrat intr-una acest lut, Unde e vesnic ceva de facut. Obrazul lasa sa-l ingrop in sani, Ca-n doua musuroaie cu minuni,

Mormantul din care, fara-a osteni, Voi invia a treia zi. Pieptul tau se umfla gata sa sara la mine, Se da la om vasazica, Tine-ti sanii cucoana in lant, Ca acum or sa sara Peste uluca bluzei, Or sa rupa nasturii, fereasca Dumnezeu, Am mai vazut eu nasturi pocnind Precum castanele toamna. O amoeba Ce mai faci?" ntr-o bun zi luna A ntrebat pmntul. De milioane de ani l tot vedea muncindu-se, Mutnd mrile dintr-un continent ntr-altul, Experimentnd gheuri i vulcani i stricnd zilnic o grmad de muni. "Ce mai faci?" A repetat ea. Pmntul a rspuns obosit i grav. "O amoeb." Atunci luna a ncruntat din sprncene, S-a fcut c nelege Misterul creaiei i al vieii i-a plecat mai departe gndindu-se: "Fleacuri de-ale brbailor. Imponderabilitate Bine, bine, Mi-am pierdut greutatea, plutesc, Dar greutatea care s-a pierdut Unde e? Mi-a luat-o cineva n primire? S-a tiat o chitan? Pe mine nu m-a ntrebat nimeni nimic, Greutatea unui om E o valoare, nu? E o mare valoare n ziua de azi

Greutatea unui om-nu n aur ci chiar n greutatea lui. Cine se folosete de ea? -Crcota ai fost i sub legea gravitaiei Crcota eti i-n vid, ntrule! S vezi ce greutate o s mai capei Cnd o s-ajungi n cazanul cu smoalAsta e doar aa, o tranziie. Focul sacru Mai aruncai nite vreascuri n soare, Am auzit c-o s se sting Peste cteva miliarde de ani. i dac nu mai sunt vreascuri, Aruncai n soare Cmpiile care ar fi putut foarte bine S fie pduri, Munii, luna i cerul Care nici nu tim sigur dac sunt Pduri. n orice caz, Mai aruncai ceva n el, Nite vreascuri, Nite viei. C, uite, a i nceput s plpie Pe feele noastre, Fcndu-le frumoase i urte, Fcndu-le noapte i zi, Fcndu-le anotimpuri i ani. Nu te-ncurca Boc! Boc! In poarta. Spre dimineata, cu vreo trei zile pana-n Craciun. - Vezi, m Gheorghe, cine bate, m Sare muierea. Nu se sculasera, ca era prea denoapte. Afara iar: Boc! Boc! - Care esti, m? Era-ntuneric, se vedea doar o pata mare alba. Era iapa, legata de poarta. Si ala batea tare-n pridvor, cu ciomagul.

Si cnd l-a vzut pe Gheorghe c-a iesit C-o mana bagata pe maneca hainei si cu alta afara, A inceput s-l certe. - Ba, ce faceti? De ce dormi, m? la ora asta? Oamenii vrednici nu dorm la ora asta! Ce faci, m? De ce dormi, m? Intra n casa si descarca o desaga de ghete rupte, Cizme scalciate pantofi. - M, venii la tine s-ti aduc astea, ca nu m lasa Nacotele de copii, Ca se duc la hora. Mai ramasesera vreo doua ciubote-n desaga, Le descarca si pe alea. - Mi le faci pn-n Craciun! - Pai, Craciunul Ca e poimaine Gheorghe se uita la gramada, se mai scarpina n cap Nu-i convenea. - M, nasule, n-oi putea, ca e prea aproape Poate asa intr-o luna-doua - Ba, daca nu poti, nu te-ncurca. Ba, uita-te-n ochii mei. Daca nu poti, nu te-ncurca, ba! C-asa mi-a mai fcut al lui Vintila Din Trantoru, ca i-am dus putina de varza S mi-o dreaga si mi-a tinut-o n prispa Pan la Pasti si-am rmas fr varza la copii. Se sculase si muierea lui Gheorghe. Se-mbracase si venise la vatra, Unde se duceau tratativele. Vazand maldarul de plotoage si stiindu-l pe barbatu-sau In stare s lase totul balta si s dreaga o pereche-doua De bocanci - si stiindu-l si pe nasul Cornita carcotas, Ca nu le face bine, a-nceput s ia vechiturile Una cate una si s le bage la loc n deseaga. - Ba, nu te-ncurca, ba, daca nu poti! Nu te-ncurca, ba, continua asta cu gura mare, Ca se speriasera si gainile care acum se sculau - Nu se-ncurca deloc, nasule, ca nu poate! Trebuie s taiem porcul, Trebuie s aducem lemne si nu poate acum. Gheorghe facea si el cizmarie cnd putea, Printre picaturi, invatase la armata

Si cnd avea timp, mai scotea si el un ban. Da finul Comita nici nu i-ar fi platit. Si-l mai si certa. S-a suparat si-a plecat bombanind. A-ncalecat pe iapa a alba si-a plecat la alt mester, Tocmai n partea ailalta a satului. Comita era din neamul Capetilor (De-ai lui Capete) Din Natarai. Se mutase la deal, si-avea casa dinvale de biserica A veche. Scrisori din camera de alaturi Nu pot s scriu dect despre tine, Cu mna ta. Este un fel de-a te pastra Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada, Ca un perete pe care schiaza Gindurile noastre de iarna. Din fuga trenului ai zarit Prin nameti un vinator. A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea Un fulg de zapada. O bubuitura si toata iarna S-a naruit din cer, ingropindu-l n zapada. Copacii parca plecasera si ei S haituiasca Baraganul (Baragan - loc unde viscoleste, Asa se traduce, din cumana. Nu, nu-s cuman, coman, Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.) Iata-ne, asadar pierduti n desertul alb, Pe care, de fapt, l-ai si provocat. Ai dorit atita s ninga, stiai ca fenomenul tine De concentrarea ta Si te-ai concentrat prea mult! Acum, nu se mai opreste. Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra? Nu, dar vreau s colorez peisajul. Foloseste rujul, mai bine. Tu esti de tinut intr-un castel Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi. Si eu s vin la tine Intr-o sanie trasa de cerbi, S m urc n iatac, pe-un turtur imens, S urc si s cobor, ca e alunecos, Si iar s dau s m catar si tu s-mi arunci Niste pinteni.

S cioplesc sloiul, urcindu-m S-i dau pinteni Si s apar sus, c-o floare de gheata In mna. Unde e geamul? S-ti plantez pe el aceasta Floare de gheata. O, ador florile de gheata, s zici, Unde-ai gasit-o? Hai s iesim putin. Unde, iar afara? Iar n zapada? Iar n tren? Iar vagon neincalzit? Eu sint un om de interior, Pentru ca sint numai suflet Si sufletul e de interior. Sint un om de budoar, de stat intre perne, Printre carti, printre rujuri Tot ce emana caldura Si intimitate. Pune-m la o masa de restaurant C-o suta de insi n jur, Care se uita la tine Si inghet. N-am ce s-ti spun, parca nu ne mai cunoastem. Tu mi citesti inceputul de enervare Pe freamatul degetelor, Pe miscarea de la coltul ochilor Si Hai s mergem, zic. Unde? In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo Dect c-o sanie trasa de cerbi. Tot n tren sintem? Tot. Perspectiv Dac te-ai ndeprta puin, Dragostea mea ar crete Ca aerul dintre noi. Dac te-ai ndeprta mult, Te-a iubi cu munii i cu apele i cu oraele Care ne despart. Dac te-ai ndeprta Cu o zare, La profilul tu s-ar aduga soarele, Luna i jumtate din cer.

Alfabetul N-a prea observat Cnd a pierdut prima liter. A continuat s vorbeasc, Ocolind cu grij Cuvintele Care cuprindeau acea liter. Apoi a mai pierdut una, Mi se pare pe A. Soarele, Luna Au rmas pe dinafar. i nc una, Fericirea, iubirea Au nceput s nu-l mai neleag. Litera de pe urm I-a rmas nfipt ntr-o silab, Ca un dinte obosit. Acum aude, vede, Dar nu mai are cuvinte pentru via, Format n cea mai mare parte din literele Pe care le-a pierdut. Pricina Mie mi s-a omort timpul, Onorat instan. Cnd m ntorceam eu voluntar Din rzboi, Am bgat de seam C timpului meu i fuseser amputate Inima, gura i fruntea. Dar nici aa nu mi l-au lsat n pace, L-au pus s fac zile-chin, zile-lacrimi, zile-main, zile-bou O mulime de lucruri Care nu-l interesau. Apoi au nceput s experimenteze pe el Fel de fel de otrvuri Tristee, necazuri -

Parc aa le zicea. Lovitura de graie i-a fost dat n cap Cu o bucat de destin De esen tare. Iertai-mi expresia, Dar asta n-a fost via! De atunci, iat, am pierdut i jumtate din moarte Ateptndu-mi rndul la coad, Ca s v-aduc la cunotin pricina mea, Aici, La judecata de apoi. Transfuzie secret Brazii i vindec scorburile Picurnd ntr-una rin, Cum se ung i lebedele c-o grsime De nu li s-atinge apa de pnze. Dac fiecare brad Ar vrsa puin rin Degeaba, Aa, pentru durerea lumii n general... Bradul acela un bob, Cellalt - altul, Ct jale mondial Ar ameliora o pdure! Simt c m vindec De-o spaim, Doamne, ce lumnare Arde pentru mine n vnt, Pe vreo stnc, departe? Echilibru Totul trebuie msurat riguros, Nimic s nu ne scape, De la fluturii din jurul sufletului Pn la golul unde se pierd privirile n gol Totul - cntrit cu grij.

Astfel, ngrmdesc pe un talger Cri i frunze, orice, Firele de praf care zboar liber prin camera mea Le suflu cu mult miestrie S se depun exact. Pe cellalt talger m aez eu (Dei nu mai voiam s mai fac nimic, De rsunet mondial), Dar mi lipsesc, iat, nc multe fire de praf, Multe raze mi lipsesc, ca s fie un echilibru S se duc vestea. Cine S cercetm bine Cine se ascunde sub noi, S fim foarte ateni Pe cine numim Eu. C nu mai poi Avea ncredere oarb n nimeni, S fim ateni, mai ales, Pe cine numim Eu. ndesai n genunchiul Sub nite mti, Att de convenionale, Rsul, plnsul, iubirea, Ne cznim, stngaci, S fim familiari cu noi. Poate chiar reuim n unele momente, Dar ne speriem grozav Cnd ne auzim glasul. Este pmnt Este pmnt pn sus n cer, Atmosfera e de pmnt Pentru c e a pmntului, Pe burlanele gravitaiei Plou-napoi pmntul, Icari i Meteri-Manole de pmnt

Cad de pe acoperiul pmntului, Gravitaia e pmnt. Noi trim n pmnt. Cu timpul devenim mai grei i fruntea ne intr mai jos n pmnt. i nu exist moarte Pentru c nu conteaz dac eti Mai n nori sau mai n uitare n pmnt. Pe sub u Ziua de azi Mi-a fost vrt, ca de obicei, Pe sub u. Mi-am aezat pe nas ochelarii i-am nceput S-o citesc. Nimic deosebit, Dup cte vd. Cic pe la prnz o s fiu cam trist, Nu se specific motivul, i-o s continui s iubesc lumina De unde-am rmas ieri. Pagina exterioar informeaz Despre tratativele mele cu apa, cu munii, cu aerul, n legtur cu pretenia lor absurd De-a-mi intra n snge, i-n creier. Apoi, obinuitele tiri Despre puterea mea de munc, Despre drumul la pine, Despre buna dispoziie (Dar nu se sufl un cuvnt n legtur cu situaia Din ficat). Unde s-o fi tiprind Viaa asta a mea,

C e plin de greeli Inadmisibile. Cteodat Cteodat ntunericul E n afara mea, Fulgerul nu se mai dezdoaie. Se vd prin el, ca printr-o eav De telescop. Vreo stnc poate pe undeva Nu vrea s se mistuie, Vreo scorbur opune rezisten Cariului dezndjduit. N-a mai czut de mult Nici o stea: Circul greu materia pe cer. Cuiva i s-a ntmplat o nenorocire i nu vrea s plng: Se ngreuneaz circulaia apei n natur. i eu prind aceast stare Direct n suflet, Ca oglinda apei norul de sus Bolovan n ochi. Perpetuum mobile ntre idealurile oamenilor i realizarea lor ntotdeauna va exista O diferen de nivel Mai mare Dect cea mai nalt cascad. Se poate folosi raional Aceast cdere De sperane, Construindu-se pe ea ceva Ca o hidrocentral. De la energia astfel ctigat, Chiar dac n-o s reuim S ne aprindem dect igrile, Tot e ceva,

Pentru c, fumnd, ne putem gndi serios La nite idealuri i mai grozave. Simetrie Mergeam aa, Cnd deodat n faa mea, S-au desfcut doua drumuri: Unul la dreapta, i altul la stnga, Dup toate regulile simetriei. Am stat, Am fcut ochii mici, Mi-am uguiat buzele, Am tuit, i-am luat-o pe cel din dreapta Exact cel care nu trebuia, Dup cum s-a dovedit dup aceea. Am mers pe el cum am mers, De prisos s mai dau amnunte. i dup aceea n faa mea s-au cscat dou Prpstii: Una la dreapta. Alta la stanga. M-am aruncat n cea din stnga, Fr mcar s clipesc, fr mcar s-mi fac vnt, Grmada cu mine n cea din stnga, Care, vai, nu era cea cptuit cu puf! Tr, m-am urnit mai departe. M-am trt ce m-am trt, i deodat n faa mea S-au deschis larg dou drumuri. V-art eu vou! - mi-am zis i-am apucat-o tot pe cel din stnga, n vrjmie. Greit, foarte greit, cel din dreapta era Adevratul, adevratul, marele drum, cic. i la prima rscruce M-am druit cu toata fiina Celui din dreapta. Tot aa, Cellalt trebuia acum, cellalt... Acum merindea mi e pe sfrite, Toiagul din mn mi-a-mbtrnit, Nu mai dau din el muguri, S stau la umbra lor Cnd m-apuc disperarea. Ciolanele mi s-au tocit de pietre, Scrie i mrie mpotriv-mi, C-am inut-o tot ntr-o greeala...

i iat n faa mea iar se casc Dou ceruri: Unul n dreapta. Altul la stnga. Texte de muzic uoar Vino i tu lng mine. C altfel nu-i bine, Nu-i bine, nu-i bine, nu-i bine Dect lng mine... Astzi iar sunt suprat. Ziua toat N-o s am nici poft de mncare, De ce oare? Vrei s-i spun de ce? Fiindc eti prostu, Asta e! Cnd veneam asear, Prima oar, Bra la bra de la cinema, Oprindu-ne n dreptul casei mele (Dup ce ne-am ntlnit cu cineva), Tu te-ai roit i i-ai luat imediat la revedere, i ai plecat, i ai plecat, i ai plecat... Timidule, prostuule, tcutule, De ce nu m-ai srutat? Urtule! Tra-la-la-la-la! Tu eti viaa mea, Tra-la-la-la-la! Auzi? S nu zici ba! Cnd voi veni ca s te iau de la servici, S iei zmbind n calea mea i aa s-mi zici: Tra-la-la-la-la! Tu eti viaa mea, Eu sunt viaa ta, Tra-la-la-la-la! Fr tine, draga mea copil, Viaa mea este imposibil... Dar ce s mai vorbesc: Te iubesc, te iubesc, te iubesc. Cnd te vd mi crete inima

Uite-aa, zu aa, uite-aaTe iubesc, da, da, da! Tra-la-la... Arcad Azi am vzut un ochi Care m iubea. Vedeam bine c m-ar fi primit Sub sprnceana lui. Dar a venit un nor i ochiul s-a-nchis, Ori s-a speriat i-a fugit n chipul tu Lng cellalt ochi, Lng fruntea i lng gura Care nu m iubesc. Atavisme Noi din Homer cu toti ne tragem, Antropoida noastra literara, Care-a vazut razboiul Troiei Din cel mai drept copac al vremii. Dumnezeiasca laba-avea batranul! Sa n-asurzim, noi ne-astupam urechea, Caci naste-un vuiet nemaipomenit, Cu ea cand bate-n scutul lui Achile. Si-avea un chef de opere napraznic. Eu il si vad barbos ca Polifem, Mancand chiar si din viitor berbecii, Cu scriitorii-ascunsi in lana lor. Dac nu cer prea mult - Ce-ai lua cu tine, Dac s-ar pune problema S faci zilnic naveta ntre rai i iad, Ca s ii nite cursuri? - O carte, o sticl cu vin i-o femeie, Doamne, Dac nu-i cer prea mult. - Ceri prea mult, i tiem femeia, Te-ar ine de vorb, i-ar mpuia capul cu fleacuri i n-ai avea timp s-i pregteti cursul. - Te implor, taie-mi cartea, O scriu eu, Doamne, dac am lng mine

O sticl de vin i-o femeie. Asta a dori, dac nu cer prea mult. - Ceri prea mult. Ce-ai dori s iei cu tine, Dac s-ar pune problema S faci zilnic naveta ntre rai i iad, Ca s ii nite cursuri? - O sticl de vin i-o femeie, Dac nu cer prea mult. - Ai mai cerut asta o dat, de ce te ncpnezi, E prea mult, i-am spus, i tiem femeia. - Ce tot ai cu ea, ce atta prigoan? Mai bine tiai-mi vinul, M moleete i n-a mai putea s-mi pregtesc cursul, Inspirndu-m din ochii iubitei. Tcere, minute lungi, Poate chiar venicii, Lsndu-mi-se timp pentru uitare. - Ce-ai dori s iei cu tine, Dac s-ar pune problema S faci zilnic naveta ntre rai i iad, Ca s ii nite cursuri? - O femeie, Doamne, dac nu cer prea mult. - Ceri prea mult, i tiem femeia. - Atunci taie-mi mai bine cursurile, Taie-mi iadul i raiul, Ori totul, ori nimic. A face drumul dintre rai i iad degeaba. Cum s-i sperii i s-i nfricoez pe pctoii din iad, Dac n-am femeia, material didactic, s le-o art? Cum s-i nal pe drepii din rai, Daca n-am cartea s le-o tlmcesc? Cum s suport eu drumul i diferenele De temperatur, luminozitate i presiune Dintre rai i iad, Dac n-am vinul s-mi dea curaj? Dincolo Femeia aceasta are pe cineva in baie. Vorbeste cu mine, ma iubeste sincer, Dar cineva se tot foieste in sufletul ei, Dincolo de mine. Ii citesc in ochi, in par, in linia vietii din palma Ca aceasta casa n-are decat o singura intrare, Ca-mi ascunde pe cineva in baie. Sau, ma rog, in casa vecina,

Sau intr-o alta casa, Undeva pe strada, Intr-un alt oras sau intr-o padure, Ori pe fundul marii. Cineva sta ascuns acolo, Pandindu-mi gandurile, Ascultand sentimentele mele eterne Cu ochii pe ceas. Doamne! Doamne, Ia-m de mn i hai s fugim din lume, S ieim puin, la aer. Poate schimbnd curenii, O s m simt i eu n larg, Lng Tine. Incertitudine Multi m-au sfatuit Sa ma dau la fund pentru o vreme. E mai bine asa, Pentru o vreme, Si m-am dat. La fund toti se impiedicau de mine. Si-am iesit iar la suprafata. Acum om vedea... Oprete Oprete! A rcnit sufletul, Oprete s m dau jos! Sunt stul de attea corvezi, De-attea determinri, obligaii i legi, Eu am fost fcut s fiu liber! - Nu pot s m opresc, I-am spus pmntului, (Pmntul din mine), D-te jos din mers, Dac-i d mna i f-o chiar acum, Cnd eu o virez Spre scrb i tin. D-te jos n cer, Prietene de-o via, Te iau cnd revin.

Pleaca trenul Cnd stai n tren i pleac trenul vecin, De ce ai impresia c ai plecat Tu? Primvara i toamna Te tot uii pe cer, pierdut n gnduri, Stoluri de psri vin, Stoluri de psri pleac, De ce ai impresia c mergi tu? Toat viaa m-am uitat pe fereastr, Pironit ntr-un col De autobuz, de tren, de vapor Hurducat de cru M-am uitat cum fug de mine copacii, Oameni, orae, continente De ce sunt copleit de attea emoii, De ce am impresia C am cunoscut lumea?

Ceva ca rugaciunea Nu stiu ce am, Ca nu dorm cand dorm Nu stiu ce am, Ca nu sunt treaz, Cand stau de veghe. Nu stiu ce am, Ca nu ajung nicaieri, Cand merg. Nu stiu ce am, Ca stand pe loc Sunt, hat , departe. Doamne, din ce fel de huma M-ai luat in palmele tale calde Si cu ce fel de saliva Ai amestecat si-ai framantat huma-mi? De nu stiu ce am Ca exist,

Nu stiu ce am Ca nu mai am nimic, Decat pe tine


Recommended