Marc Levy - Sapte Zile Pentru o Eternitate

- ŞAPTE ZILE PENTRU O ETERNITATE -

MARC LEYY

ŞAPTE ZILE PENTRU O ETERNITATE

Traducere din limba francez de Marie-Jeanne Vasiloiuă

Aceast carte a fost tradus dup Mare Levy, Sept jours pour uneă ă ă éternité… Editions Robert Laffont, Paris, 2003

2

- MARC LEVY -

Hazardul este forma pe care o ia Dumnezeu pentru a r mâneă incognito.

JEAN COCTEAU

Lui Manine, Lui Louis.

La început, a f cut Dumnezeu cerul şi p mântul. ă ăŞi a fost sear şi a fost diminea :ă ţă

Ziua întâi

Tol nit în pat, Lucas privi ledul pagerului, care clipea cuă frenezie. Îşi închise cartea şi o puse, încântat, al turi. Reciteaă povestea asta pentru a treia oar , în patruzeci şi opt de ore, şi —ă de când e iadul iad — nu inea minte s fi f cut o alt lectur maiţ ă ă ă ă savuroas .ă

Mângâie coperta cu vârful degetului. Acest individ, pe nume Hilton, era pe cale s devin autorul lui preferat. Lu din nou înă ă ă mân volumul, nespus de fericit c îl g sise — uitat de vreună ă ă client — în sertarul noptierei din aceast camer de hotel şi, cuă ă un gest sigur, îl arunc în valiza deschis , de la cel lalt cap t ală ă ă ă înc perii. Se uit la ceas, se întinse şi se d du jos din pat.ă ă ă „Ridic -te şi umbl ”, zise el, înveselit. În fa a şifonierului, îşiă ă ţ strânse din nou nodul cravatei, îşi potrivi, privindu-se în oglind ,ă vestonul costumului negru, îşi lu ochelarii de soare de peă gheridonul de lâng televizor şi îi b g în buzunarul de la piept.ă ă ă Pagerul ag at, din mers, de cureaua pantalonilor vibra f răţ ă ă încetare. Lucas împinse cu piciorul uşa singurului dulap şi se duse la fereastra ce d dea în curtea interioar . Ridic perdeauaă ă ă nemişcat , din voal cenuşiu, ca s -şi dea seama dac nu seă ă ă sim ea vreo adiere care s pun pe fug poluarea ce cotropeaţ ă ă ă

3


cartierul din josul Manhattanului, ajungând pân la TriBeCaă 1. Ziua avea s fie canicular ; Lucas adora soarele, şi cine putea să ă ă ştie mai bine decât el cât era de nociv? Nu aproba el proliferarea tuturor soiurilor de germeni şi de bacterii tocmai pe p mânturileă uscate de secet ? Nu-i tria el însuşi — chiar mai nemilos decâtă aia cu coasa — pe cei slabi, îndep rtându-i din rândurile celoră puternici? „Şi a fost lumin !” fredona, ridicând receptorulă telefonului. Când Recep ia îi r spunse, ceru s i se preg teascţ ă ă ă ă nota de plat — c l toria la New York i se scurtase — apoi p r siă ă ă ă ă camera.

La cap tul culoarului, deconect alarma uşii ce d dea spreă ă ă scara de incendiu.

Ajuns în curticic , recupera cartea din valiza de care seă descotorosi, aruncând-o într-un container mare, pentru gunoi, şi o porni cu pas uşor prin SoHo.

Pe str du a îngust , pavat cu bolovani disloca i din loc în loc,ă ţ ă ă ţ Lucas arunc o privire pofticioas spre balconaşul din fier forjat,ă ă care nu mai rezista tenta iei de a se pr buşi decât mul umitţ ă ţ ă unor buloane ruginite. Tân ra locatar de la etajul trei — ună ă manechin cu sânii mult prea bine modela i, cu pântec insolent şiţ cu buze c rnoase — se instalase în şezlong, f r s b nuiască ă ă ă ă ă nimic. (Chestie care pica numai bine.) În câteva minute (dac nu-ăl înşela vederea, şi aceasta nu-l înşela niciodat ), buloaneleă urmau s cedeze. Şi, atunci, preafrumoasa avea s seă ă pomeneasc mai jos cu trei etaje şi cu corpul în întregimeă dezarticulat. Sângele curs din ureche, printre rosturile pietrelor din pavaj, va sublinia groaza întip rit pe chipul fetei. Mutrişoaraă ă ei dr g laş va r mâne încremenit astfel pân ce se vaă ă ă ă ă ă descompune într-o lad de brad, în care familia o va închide peă demoazel , dup care îi va face vânt sub o dal de marmur şiă ă ă ă câ iva litri de lacrimi inutile. Un lucru de nimic, care nu va aveaţ ca urmare decât patru rânduri prost redactate, dintr-un ziar de cartier, şi un proces intentat celui ce administra imobilul. Un responsabil tehnic de la prim rie îşi va pierde slujbaă (întotdeauna e nevoie de un vinovat), unul dintre superiorii lui va muşamaliza afacerea, cu concluzia c accidentul s-ar fiă transformat într-o adev rat dram dac sub balconaş s-ar fiă ă ă ă aflat şi nişte trec tori. De unde rezulta c exist un Dumnezeuă ă ă

1 TriBeCa — cartier situat la sud de Manhattan.

4

- MARC LEVY -

pe acest p mânt şi tocmai asta era, în cele din urm , adev rataă ă ă problem a lui Lucas.ă

Ziua ar fi putut începe de minune dac n-ar fi sunat un telefonă în interiorul acestui cochet apartament şi dac tâmpita care îlă ocupa nu şi-ar fi l sat celularul în baie. Gâsca aia proast seă ă ridic şi se duse dup el: categoric, g seşti mai mult memorieă ă ă ă într-un Mac decât în creierul unui manechin, îşi spuse Lucas dezam git.ă

Îşi încleşt maxilarele, iar din ii îi scrâşnir ca angrenajulă ţ ă camionului de gunoi care venea spre el, zguduind strada pe unde trecea. Cu un cl n nit brusc şi sonor, împletitura metalică ţă ă a balconului se smulse de pe fa ada cl dirii şi se pr buşi. Laţ ă ă etajul inferior, o fereastr se f cu nd ri, pulverizat de oă ă ţă ă ă bucat de balustrad . Un gigantic joc de maroco, alc tuit dină ă ă grinzi de fier ruginite — locuin e antediluviene pentru coloniileţ de bacili ai tetanosului — se pr v li pe trotuar. Privirea lui Lucasă ă se lumin din nou: un lonjeron din metal ascu it se n pusteaă ţ ă spre sol cu o vitez vertiginoas . Dac socotelile lui se dovedeauă ă ă a fi corecte — şi ele erau întotdeauna corecte — înc nu era totulă pierdut. Începu s traverseze nonşalant drumul, silindu-l peă şoferul benei s încetineasc . Grinda p trunse în cabinaă ă ă camionului cu gunoaie şi se înfipse în toracele şoferului. Camionul f cu o n prasnic mişcare lateral . Cei doi gunoieri,ă ă ă ă c ra i pe platforma din spate, n-avur timp s zic nici „miau”:ăţă ţ ă ă ă unul fu înh at de f lcile c scate ale benei, care îl zdrobir ,ăţ ă ă ă imperturbabile, iar cel lalt fu azvârlit înaintea camionului şiă alunec , inert, pe asfalt. Roata din fa îi trecu peste picior.ă ţă

În goana lui, camionul Dodge lovi un felinar, pe care îl aruncă în aer. Cablurile electrice, r mase f r izola ie, avur str lucitaă ă ă ţ ă ă idee de-a o zbughi pân la rigola plin ochi de zoaie. O jerb deă ă ă scântei vesti formidabilul scurtcircuit care afect toat strada. Înă ă cartier, stopurile din intersec ii îşi pierdur culorile, devenind laţ ă fel de negre ca hainele lui Lucas. În dep rtare se şi auzeauă buşiturile maşinilor l sate s se descurce cum le t ia capul. Laă ă ă încrucişarea str zilor Crosby şi Spring, tamponarea camionuluiă de gunoi cu un taxi galben nu mai putu fi evitat . Izbit dintr-oă parte, taxiul Yellow Cab se înfipse în vitrina pr v liei ceă ă apar inea Muzeului de Art Modern , „înc o compresiune pentruţ ă ă ă vitrina lor”, murmur Lucas. Osia din fa a camionului de gunoiă ţă escalad o maşin ce sta iona; farurile lui, de-acum oarbe, fixauă ă ţ cerul. Vehiculul greoi se cl tin , într-un zgomot de fier t niiă ă ă ă

5


izbite unele de altele, şi se culc pe o parte. Tonele de gunoaieă pe care le con inea îi ieşir din m runtaie şi drumul fu acoperitţ ă ă cu un covor de mizerii. Dup vacarmul în care se consumaseă drama, urm o linişte mormântal . Soarele îşi continua liniştită ă cursa c tre zenit. C ldura împr ştiat de razele lui avea să ă ă ă ă umple la iu eal cartierul cu o duhoare pestilen ial .ţ ă ţ ă

Lucas îşi aranja gulerul c m şii (avea o negr it oroare faă ă ă ă ţă de c m şile cu gulerul r sfrânt pe deasupra vestonului).ă ă ă Contempl întinderea dezastrului din jur. Era abia ora nou , după ă ă ceasul lui, iar ziua începea cât se poate de promi tor.ţă

Capul şoferului din taxi z cea pe volan, ap sând claxonul careă ă suna concomitent cu sirenele remorcherelor din portul New York, un loc atât de încânt tor, când vremea era bun , ca în această ă ă diminea de toamn târzie. Lucas se ducea chiar acolo. Apoi, unţă ă elicopter avea s -l lase la aeroportul La Guardia, de unde avionulă lui urma s decoleze dup şaizeci şi şase de minute.ă ă

*

În portul comercial San Francisco, cheiul 80 era pustiu. Zofia închise încet telefonul şi ieşi din cabin . Cu ochii miji i din pricinaă ţ luminii, privi digul din partea opus . Un roi de oameni se agita înă jurul unor containere uriaşe. Din cabinele aflate în înaltul cerului, macaragiii dirijau subtilul balet executat de bra ele utilajelor careţ se întâlneau la verticala unui gigantic cargou ce pleca în China. Zofia oft : chiar aşa, înzestrat cu toat bun voin a din lume,ă ă ă ă ţ cum era, nu putea s fac totul de una singur . Avea ea oă ă ă mul ime de daruri, dar pe cel al ubicuit ii nu.ţ ăţ

Cea a înv luise, de-acum, tablierul podului Golden Gate; doarţ ă vârfurile pilonilor mai ieşeau din norii groşi ce acopereau treptat golful. În câteva clipe, activitatea portuar avea s înceteze dină ă cauza lipsei de vizibilitate. Zofia, încânt toare în uniforma deă ofi er îns rcinat cu siguran a activit ii portuare, n-avea decât unţ ă ţ ăţ mic r gaz pentru a-i convinge pe responsabilii de sindicat să ă întrerup lucrul docherilor pl ti i în acord. M car de-ar şti cum să ă ţ ă ă se mânie!… Totuşi, o via de om ar trebui s atârne mai greu înţă ă balan decât câteva l zi înc rcate în grab ; dar oamenii n-ţă ă ă ăaveau s se schimbe chiar aşa, cu una cu dou , altfel n-ar mai fiă ă fost nevoie de prezen a ei.ţ

Zofiei îi pl cea atmosfera care domnea în docuri, unde aveaă întotdeauna multe de f cut. Toat mizeria lumii îşi d deaă ă ă

6

- MARC LEVY -

întâlnire în umbra vechilor antrepozite. Oamenii f r acoperişă ă deasupra capului îşi g seau aici un ad post, care abia dac -iă ă ă proteja, cu chiu cu vai, împotriva ploilor de toamn , a vântuluiă t ios — ce sufla din largul Pacificului pân peste oraş, o dat cuă ă ă venirea iernii — şi a patrulelor de poli ie, c rora nu le pl ceaţ ă ă deloc s se aventureze în acest univers ostil, indiferent deă anotimp.

— Manca, opreşte-i!Omul cu înf işare greoaie se f cu n-aude, n-avede. Copia, peăţ ă

un carnet proptit de burt , num rul de înmatriculare al unuiă ă container care se ridica spre cer.

— Manca! Nu m sili s - i fac proces-verbal. Ia- i microfonul şiă ă ţ ţ opreşte imediat lucrul. Acum! repet Zofia. Vizibilitatea e sub optă metri şi ştii foarte bine c ar fi trebuit s fluieri oprirea chiar deă ă când a sc zut sub zece.ă

Şeful de echip semn foaia şi-o întinse tân rului pontatoră ă ă care îl asista. Cu un gest al mâinii, îi f cu semn s plece.ă ă

— Nu sta dedesubt, eşti chiar pe verticala bra ului macaralei:ţ dac se desprinde înc rc tura, nimeni nu te mai scap !ă ă ă ă

— Da, numai c nu se desprinde niciodat . Manca, m-ai auzit?ă ă insist Zofia.ă

— Dup câte ştiu eu, n-am ochi cu raze laser, ca s vizeză ă exact! bomb ni b rbatul, sc rpinându-se dup ureche.ă ă ă ă

— Dar ai o rea-credin mai precis decât orice telemetru! Nuţă ă încerca s tragi de timp, închide odat portul sta, pân nu eă ă ă ă prea târziu.

— Sunt patru luni de când lucrezi aici şi niciodată productivitatea n-a fost mai sc zut ca în perioada asta. Ce,ă ă dumneata o s le dai de mâncare colegilor mei şi familiilor lor, laă sfârşitul s pt mânii?ă ă

Un tractor se apropia de zona de desc rcare. Şoferul nu vedeaă mare lucru; pârghiile frontale ale utilajului evitar în ultima clipă ă ciocnirea cu o remorc .ă

— Hai, mişc -te de acolo, feti o, doar vezi prea bine c neă ţ ă încurci!

— De încurcat, nu v încurc eu, ci cea a. N-ai decât s - iă ţ ă ţ pl teşti altfel docherii. Sunt sigur c odraslele lor vor fi maiă ă ă fericite s -şi vad ta ii disear , decât s încaseze ajutorul pentruă ă ţ ă ă deces dat de sindicat. D -i zor, Manca, altfel, în dou minute teă ă dau pe mâna justi iei şi-o s pledez chiar eu în fa a judec torului.ţ ă ţ ă

Şeful de echip o m sur pe Zofia, dup care scuip în ap .ă ă ă ă ă ă7


— Nici m car nu i se mai v d cercule ele de pe suprafa aă ţ ă ţ ţ apei! zise ea.

Manca d du din umeri, puse mâna pe walkie-talkie şi se hot rîă ă s ordone oprirea general a lucrului. Dup câteva clipe, sirenaă ă ă r sun de patru ori, imobilizând pe dat baletul macaralelor, ală ă ă benzilor transportoare, al tractoarelor, al cântarelor, al stivuitoarelor şi a tot ceea ce mişca pe cheiuri şi la bordul cargourilor. Departe, într-un spa iu nev zut, sirena de cea aţ ă ţă unui remorcher r spunse semnalului de încetare a lucrului.ă

— Cu atâtea zile nemuncite, portul sta o s se închid până ă ă ă la urm .ă

— Nu sunt eu aia care d ordine, Manca. Eu am grij doar să ă ă nu moar oameni. Hai, nu mai face mutra asta, nu-mi place să ă fim sup ra i, î i fac cinste cu o cafea şi nişte ou jum ri.ă ţ ţ ă ă

— N-ai decât s te ui i la mine mult şi bine cu ochii ştia deă ţ ă înger; cum creşte vizibilitatea la zece metri, cum pun iar şi totulă în mişcare! S nu zici c nu i-am spus!ă ă ţ

— Da, de îndat ce ai s po i citi numele de pe coca vaselor!ă ă ţ Hai, vino!

Fisher’s Deli, cea mai bun crâşm din port, era deja arhiplin .ă ă ă De fiecare dat când se l sa cea a, to i docherii se adunau aici,ă ă ţ ţ pentru a-şi împ rt şi speran a în limpezirea cerului, care le-ar fiă ă ţ salvat ziua de munc . Cei vechi st teau la mesele din fundulă ă s lii. Cei mai tineri st teau în picioare, lâng tejghea, rozându-şiă ă ă unghiile şi încercând s z reasc , prin geam, prova unei nave oriă ă ă bra ul unei macarale de bord, acestea fiind cele dintâi semne aleţ îmbun t irii vremii. Dincolo de conversa iile de circumstan ,ă ăţ ţ ţă to i se rugau, cu inima strâns . Pentru aceşti truditori pricepu i laţ ă ţ toate, care munceau zi şi noapte, f r s se plâng vreodat deă ă ă ă ă rugina şi de sarea ce le p trundeau pân în încheieturi, pentruă ă aceşti oameni care nu-şi mai sim eau mâinile b t torite de atâtaţ ă ă munc , era cumplit s se întoarc acas având în buzunar doară ă ă ă cei câ iva dolari ce reprezentau ajutorul sindical.ţ

În bistrou era o adev rat h rm laie: clinchet de tacâmuri,ă ă ă ă vapori şuierând în percolator, cuburi de ghea lovindu-se deţă pere ii paharelor. Pe banchetele de muşama roşie, docherii seţ îngr m diser în grupuri de câte şase şi schimbau pu ine cuvinteă ă ă ţ în toat aceast zarv .ă ă ă

Mathilde, chelneri a, tuns ca Audrey Hepburn, o siluetţ ă ă fragil într-o bluz de bumbac în carouri, ducea o tav atât deă ă ă înc rcat , încât sticlele de pe ea r mâneau în picioare doară ă ă

8

- MARC LEVY -

printr-o minune. Cu carnetul de comenzi vârât în şor , se duceaţ şi se întorcea de la buc t rie la tejghea, de la bar la mese, de laă ă sal la ghişeul b iatului care spal vasele.ă ă ă

Pentru ea, zilele cu cea deas însemnau munc f r odihn ,ţă ă ă ă ă ă dar, localul fiind gol mai tot timpul, le prefera pe acestea. Cu zâmbetele ei generoase, cu privirile ei şmechereşti, cu replicile ei b şc lioase, reuşea, în cele din urm , s mai ridice moralulă ă ă ă b rba ilor din jur. Uşa se deschise; ea întoarse capul şi zâmbi: oă ţ cunoştea bine pe cea care intrase.

— Zofia! Masa 5! Gr beşte-te, aproape c a trebuit s m urcă ă ă ă pe ea ca s i-o p strez. Î i aduc imediat nişte cafea.ă ţ ă ţ

Zofia se aşez la mas , în tov r şia şefului de echip , careă ă ă ă ă continua s bomb ne.ă ă

— De cinci ani le tot spun s instaleze lumini cu tungsten; amă câştiga pe pu in dou zeci de zile de roboteal pe an. Şi, pe urm ,ţ ă ă ă normele astea sunt o tâmpenie, fl c ii mei ştiu s şmotruiasc şiă ă ă ă la vizibilitatea de cinci metri; sunt nişte adev ra i profi înă ţ meseria lor.

— Treizeci şi şapte la sut din efectivele dumitale sunt ucenici,ă Manca!

— Ucenicii sunt aici ca s înve e! Meseria noastr se transmiteă ţ ă din tat -n fiu şi nimeni nu se joac , aici, cu via a celorlal i. Oă ă ţ ţ legitima ie de docher trebuie ob inut pe merit, şi asta de cândţ ţ ă lumea!

Chipul lui Manca se îmblânzi când Mathilde îi întrerupse pentru a pune pe mas comanda, mândr de dib cia pe care oă ă ă dobândise servind.

— Ou jum ri cu şunc , pentru dumneata, Manca. Tu, Zofia,ă ă ă presupun c nu m nânci nimic, ca de obicei. Totuşi, i-am adus oă ă ţ cafea cu lapte f r spum , deşi nici pe asta n-o s-o bei. Pâine,ă ă ă ketchup, gata, toate simt pe mas !ă

Cu gura deja plin , Manca îi mul umi. Cu o voce nesigur ,ă ţ ă Mathilde o întreb pe Zofia dac era liber în seara aceea. Zofiaă ă ă îi r spunse c o s treac s-o ia de îndat ce-şi termină ă ă ă ă ă programul. Uşurat , chelneri a disp ru în tumultul localului careă ţ ă se umplea tot mai mult. Din fundul s lii, un b rbat sp tos seă ă ă îndrept spre ieşire. În dreptul mesei celor doi se opri ca s -lă ă salute pe şeful de echip . Manca se şterse la gur şi se ridică ă ă pentru a-l întâmpina.

— Ce-i cu tine pe aici?— Am venit, ca şi tine, s le fac o vizit celor mai bune ouă ă ă

9


jum ri din oraş!ă— Îl cunoşti pe noul nostru ofi er îns rcinat cu siguran aţ ă ţ

activit ii portuare, locotenent Zofia…?ăţ— N-am avut aceast pl cere, îl întrerupse imediat Zofia,ă ă

ridicându-se.— Atunci, i-l prezint pe vechiul meu prieten, inspectorulţ

George Pilguez, de la poli ia din San Francisco.ţEa îi întinse mâna cu naturale e detectivului care o priveaţ

uimit. Deodat , pagerul ag at la cureaua Zofiei începu s sune.ă ăţ ă— Cred c sunte i chemat , spuse Pilguez.ă ţ ăZofia se uit la micul aparat. Deasupra cifrei 7, ledul clipeaă

întruna. Pilguez o m sur , zâmbind.ă ă— La dumneavoastr se ajunge pân la 7? Treaba pe care oă ă

face i trebuie s fie straşnic de important ! La noi se ajunge doarţ ă ă pân la 4.ă

— E prima oar când se aprinde ledul sta, r spunse eaă ă ă tulburat . Trebuie s v las, v rog s m scuza i.ă ă ă ă ă ă ţ

Îi salut pe cei doi b rba i, îi f cu un mic semn lui Mathilde,ă ă ţ ă care n-o v zu, şi îşi croi drum spre uş , printre oamenii din local.ă ă

De la masa la care inspectorul Pilguez îi luase locul, şeful de echip strig :ă ă

— S nu conduci cu vitez prea mare! Când vizibilitatea e subă ă zece metri, nici un vehicul nu e autorizat s circule pe chei!ă

Dar Zofia nu-l auzi; ridicându-şi gulerul jachetei de piele, alerg spre maşin . Nici nu trânti bine portiera, şi porni motorul,ă ă care demar ca fulgerul. Fordul de serviciu se n pusti de-aă ă lungul docurilor, cu sirena urlând. Zofia nu p rea câtuşi de pu ină ţ stânjenit de opacitatea ce ei ce devenea tot mai groas .ă ţ ă Conducea prin acest decor spectral, strecurându-se printre macarale, f când slalom cât se poate de iute printre containereă şi maşini oprite. Câteva minute îi fur de-ajuns pentru a ajungeă la intrarea în zona de activitate comercial . Încetini la postul deă control, chiar dac , pe o asemenea vreme, drumul trebuie s fiă ă fost liber. Bariera cu dungi roşii şi albe era ridicat . Gardianul deă pe cheiul 80 ieşi din gheret , dar, într-o asemenea ă noapte alb ,ă nu v zu nimic. Nu- i mai vedeai nici m car propria mân întinsă ţ ă ă ă la o lungime de bra . Zofia o lu pe 3rd Street, de-a lungul zoneiţ ă portuare. Dup ce str b tea întregul Bazin Chinezesc, 3rd Streetă ă ă o lua, în sfârşit, spre centrul oraşului. Imperturbabil , Zofiaă conducea pe str zile pustii. Pagerul sun din nou. Ea protest cuă ă ă glas tare.

10

- MARC LEVY -

— Fac şi eu ce pot! N-am aripi, iar viteza e limitat !ăNici nu-şi termin bine fraza, şi un fulger imens polei cea a cuă ţ

un halo scânteietor. Un tr snet de o nemaipomenit violen seă ă ţă auzi, cutremurând toate geamurile fa adelor. Zofia f cu ochiiţ ă mari, iar piciorul ei ap s ceva mai tare pe accelerator. Aculă ă vitezometrului urc foarte uşor. Ea încetini, pentru a traversaă Market Street. F r s poat distinge culoarea semaforului, seă ă ă ă angaja pe Kearny. Doar opt intersec ii o mai desp r eau pe Zofiaţ ă ţ de destina ie, nou dac se resemna s respecte semnele deţ ă ă ă circula ie de pe str zi, lucru pe care avea s -l fac f r nici oţ ă ă ă ă ă îndoial .ă

Pe str zile oarbe, o ploaie diluvian sfâşia t cerea. Pe parbriz,ă ă ă pic turi mari se sp rgeau cu un plesc it asurzitor. Şterg toareleă ă ă ă nu mai puteau lupta cu apa. În dep rtare, doar lumina de laă ultimul etaj al maiestuosului Turn piramidal, cum era supranumit Transamerica Building, mai str pungea norul negru şi gros careă acoperea oraşul.

*

L f indu-se în fotoliul s u de la clasa întâi, Lucas se desf ta cuă ă ă ă spectacolul diabolic, dar de o frumuse e divin , v zut prinţ ă ă hublou. Boeingul 767 se învârtea pe deasupra golfului San Francisco, aşteptând o ipotetic autoriza ie de aterizare.ă ţ Ner bd tor, Lucas b tu cu degetele în pagerul ag at de curea.ă ă ă ăţ Ledul nr. 7 clipea f r oprire. Stewardesa se apropie, ordonându-ă ăi s -l închid şi s -şi ridice sp tarul: avionul se preg tea deă ă ă ă ă aterizare.

— P i, ispr vi i odat cu preg tirile, domnişoar , şi aşeza iă ă ţ ă ă ă ţ porc ria asta de avion la sol, c sunt gr bit!ă ă ă

Vocea comandantului de bord hârâi în difuzoare: condi iileţ meteorologice la sol erau relativ dificile, îns cantitatea mic deă ă combustibil din rezervoare îi obliga s aterizeze. Ordonă ă personalului navigant s se aşeze şi o convoc pe stewardesa-ă ăşef la postul de pilotaj. Apoi îşi închise microfonul. Liniştea silită ă de pe chipul stewardesei de la clasa întâi merita cu prisosin unţă Oscar: nici o actri din lume n-ar fi reuşit un asemenea zâmbetţă a la Charlie Brown, cum era cel pe care şi-l ag ase ea laăţ col urile gurii. B trâna doamn de lâng Lucas, care nu maiţ ă ă ă putea s -şi st pâneasc frica, se ag de mâna lui. Pe Lucas îlă ă ă ăţă amuzau degetele ei jilave şi tremuratul uşor care o cuprinsese. O

11


serie de zgâl âieli, unele mai violente decât altele, aruncauţ avionul în toate p r ile. Metalul p rea s sufere întocmai caă ţ ă ă pasagerii. Prin hublou, se puteau vedea aripile aparatului, care oscilau la amplitudinea maxim prev zut de inginerii de laă ă ă Boeing.

— De ce a fost convocat stewardesa-şef ? întreb b trânaă ă ă ă doamn , gata s izbucneasc în plâns.ă ă ă

— Ca s pun o buc ic de zah r în cafeaua comandantuluiă ă ăţ ă ă de bord! r spunse Lucas, radios. V-a intrat frica-n oase?ă

— Cred c e chiar mai mult decât atât. Dar-ar Dumnezeu să ă sc p m cu bine!ă ă

— Ei! Nu! Termina i imediat cu chestia asta! Sunte i o fericit :ţ ţ ă p stra i-v groaza, c v face bine! Adrenalina e cât se poate deă ţ ă ă ă s n toas : cur tot! Este lichidul care desfund întregul circuită ă ă ăţă ă sanguin. Şi, pe urm , v face inima s lucreze. Sunte i pe cale să ă ă ţ ă câştiga i doi ani de via . Un abonament moca, pe dou zeci şiţ ţă ă patru de luni, e totuşi un câştig, chiar dac , uitându-m la mutraă ă dumneavoastr , programul nu cred s fie chiar aşa de nostim!ă ă

Cu gura prea uscat ca s mai poat vorbi, pasagera îşi şterseă ă ă cu dosul mâinii pic turile de transpira ie care îi brobonauă ţ fruntea. În piept, inima îi b tea ca nebuna, respira ia i seă ţ îngreuiase, iar în fa a ochilor vedea numai stelu e. Înveselit,ţ ţ Lucas o b tu prieteneşte pe genunchi:ă

— Dac v strânge i bine pleoapele şi v concentra i — seă ă ţ ă ţ în elege — cred c-ar trebui s vede i Ursa Mare.ţ ă ţ

Şi izbucni în râs. Vecina lui îşi pierdu cunoştin a, iar capul îiţ c zu pe sp tar. În ciuda violentelor turbulente, stewardesa seă ă ridic . Ag ându-se cu chiu cu vai de capacul compartimentuluiă ăţ pentru bagaje de mân , veni lâng femeia leşinat . Scoase dină ă ă buzunarul şor ului o mic fiol cu s ruri, o destup şi o plimb peţ ă ă ă ă ă sub nasul b trânei doamne. Lucas se uit la ea şi mai înveselit.ă ă

— Trebuie notat c Mamaia are toate motivele s nu rezisteă ă prea bine, pilotul sta al vostru nu se încurc . Parc am fi înă ă ă montagnes russes. Da’, ia zi… promit c o s r mân între noi…ă ă ă ă leacul sta b besc… aplicat asupra ei… e ca s vindece r ul prină ă ă ă r u?ă

Şi pufni din nou într-un râs nest pânit. Stewardesa îl m sur ,ă ă ă ofensat : situa ia nu i se p rea deloc amuzant şi i-o spuse.ă ţ ă ă

Un gol de aer o expedie cu brutalitate pe stewardes c treă ă uşa postului de pilotaj. Lucas îi adres un zâmbet larg şi îşi plesniă zdrav n, peste fa , vecina. Aceasta tres ri şi îşi deschise ună ţă ă

12

- MARC LEVY -

ochi.— Ei, iat -v din nou printre noi! Câte mile a i f cut în cursulă ă ţ ă

acestei mici plimb ri?ăSe plec spre urechea ei şi şopti:ă— Nu v ruşina i, uita i-v în jur, to i se roag ! Ce maiă ţ ţ ă ţ ă

caraghioslâc!Ea nu avu timp s -i r spund , c ci avionul tocmai atinsese, cuă ă ă ă

un vuiet asurzitor, pista aeroportului. Pilotul invers tura iaă ţ motoarelor, iar carlinga fu biciuit de şiroaie furioase de ap . Înă ă sfârşit, aparatul se opri. În toat cabina, pasagerii îi aplaudau peă pilo i sau îşi împreunau mâinile, mul umindu-i lui Dumnezeu c îiţ ţ ă salvase. Exasperat, Lucas îşi desf cu centura de siguran , ridică ţă ă ochii spre cer, se uit la ceas şi porni c tre ieşirea din fa .ă ă ţă

*

Ploaia se înte ise. Zofia îşi parc Fordul lâng trotuarul deţ ă ă lâng Turn. Trase în jos parasolarul, care l s la vedere o mică ă ă ă insign cu inscrip ia CIA. Ieşi şi o lu la fug pe sub şiroaiele deă ţ ă ă ap , se scotoci prin fundul buzunarului, dup m run iş, şi b g înă ă ă ţ ă ă parcometru singura moned pe care o avea. Apoi, traversă ă esplanada, trecu de cele trei uşi turnante ce duceau în holul principal al maiestuosului edificiu piramidal, pe care îl ocoli. Pagerul prins de curea vibra din nou: ea îşi ridic ochii spre cer.ă

— Îmi pare nespus de r u, dar marmura ud e foarteă ă alunecoas ! Toat lumea ştie asta, poate doar cu excep iaă ă ţ arhitec ilor…ţ

La ultimul etaj al Turnului circula o glum care spunea că ă diferen a dintre arhitec i şi Dumnezeu e c Dumnezeu nu seţ ţ ă consider arhitect.ă

Zofia merse de-a lungul zidului cl dirii, pân în dreptul uneiă ă dale pe care o recunoscu dup nuan a ei mai deschis . Îşi puseă ţ ă mâna pe perete. Un panou al fa adei se d du deoparte: Zofiaţ ă intr şi trapa se aşez imediat la loc.ă ă

*

Lucas coborâse din taxi şi mergea cu paşi siguri prin pia a peţ care Zofia o traversase cu câteva clipe mai devreme. Pe partea opus a aceluiaşi Turn, el îşi puse mâna, ca şi fata, pe o piatr .ă ă Dala — de data asta mai întunecat decât celelalte — culis , şi elă ă

13


intr în pilonul vestic din Transamerica Building.ă

*

Zofiei nu-i era deloc greu s se acomodeze cu penumbraă coridorului. Dup şapte cotituri, ajunse la un hol spa ios, placată ţ cu granit alb, de unde se ridicau trei ascensoare. Plafonul holului se afla la o în l ime ame itoare. Nou globuri monumentale,ă ţ ţ ă fiecare având alt m rime — suspendate de nişte cabluri aleă ă c ror puncte de amarare nu puteau fi z rite — difuzau o lumină ă ă opalin .ă

Pentru Zofia, fiecare vizit la sediul Agen iei era o surs deă ţ ă uimire. Atmosfera ce domnea în aceste locuri era, categoric, neobişnuit . Ea îl salut pe portar, care se ridicase în spateleă ă ghişeului s u.ă

— Bun ziua, Petre, ce faci, eşti bine? ăAfec iunea pe care Zofia i-o nutrea celui ce vegheaţ

dintotdeauna la intrarea în Central era sincer . Fiecare amintireă ă a trecerii sale prin por ile acestea atât de râvnite era legat deţ ă prezen a lui aici. Oare nu lui i se datora climatul liniştit şi paşnicţ care domnea la Intrarea în Locaş, în ciuda tranzitului atât de intens? Nici chiar în zilele de mare afluen , când sute deţă persoane se precipitau spre por i, Petru, alias Tic , nu îng duiaţ ă ă dezordinea sau îmbulzeala. F r prezen a acestei fiin eă ă ţ ţ ponderate şi atente, sediul CIA n-ar mai fi acelaşi.

— Treab mult în ultima vreme, spuse Petru. Eşti aşteptat .ă ă ă Dac vrei s te schimbi, las -m câteva clipe, trebuie s am peă ă ă ă ă undeva cheia ta de la vestiar…

Începu s scotoceasc prin sertarele de la recep ie şiă ă ţ murmur :ă

— Sunt atâtea! Ei, pe unde oi fi pus-o?— N-am timp, Tic ! spuse Zofia, p şind gr bit spre intrareaă ă ă ă

prev zut cu o instala ie de securitate.ă ă ţUşa de sticl se d du în l turi. Zofia se duse spre liftul dină ă ă

stânga, dar Petru o chem la ordine, ar tându-i cu degetulă ă cabina expres din mijloc, care urca direct la ultimul etaj.

— Eşti sigur? întreb ea, surprins .ă ăPetru d du din cap, în timp ce uşile liftului se deschiser înă ă

clinchetul unui clopo el, care ricoşa pe pere ii de granit. Zofiaţ ţ r mase blocat câteva secunde.ă ă

— Gr beşte-te, şi o zi bun , îi spuse el, cu un zâmbet afectuos.ă ă14

- MARC LEVY -

Uşile se închiser în urma ei, iar cabina urc spre ultimul etajă ă al CIA.

*

În pilonul opus al Turnului, neonul din vechiul lift de marfă ârâia, iar lumina pâlpâi câteva clipe. Lucas îşi aranja cravata şiţ

îşi scutur uşurel reverele vestonului. Grilajul tocmai seă deschisese.

Un b rbat îmbr cat într-un costum exact ca al lui îi ieşiă ă imediat în întâmpinare. F r s scoat o vorb , acesta îi ar t cuă ă ă ă ă ă ă un gest scurt scaunele dintr-o s li de aşteptare şi se întoarseă ţă s se aşeze la birou. Dul ul cu alur de cerber, care dormea înă ă ă lan , la picioarele b rbatului, deschise un ochi, se linse pe bot şiţ ă îşi închise iar ochiul, l sând s -i curg o dâr de bale pe mochetaă ă ă ă neagr .ă

*

Recep ionera o înso i pe Zofia spre o canapea joas , cu perneţ ţ ă moi. Îi oferi nişte reviste, puse la dispozi ie pe o m su scund .ţ ă ţă ă Înainte de a se întoarce la biroul s u, o încredin c , în câtevaă ţă ă momente, va veni cineva dup ea.ă

*

În aceeaşi clip , Lucas închise o revist şi se uit la ceas: eraă ă ă aproape de amiaz . Îşi desf cu br ara şi îşi puse ceasul invers,ă ă ăţ ca s nu uite s -l potriveasc la plecare. Uneori, se întâmpla ca,ă ă ă la „Birou”, timpul s se opreasc în loc, iar Lucas nu putea suferiă ă lipsa de punctualitate.

*

Zofia îl recunoscu pe Mihail, de îndat ce acesta ap ru înă ă cap tul culoarului, şi chipul i se lumin . P rul înc run it,ă ă ă ă ţ întotdeauna pu in ciufulit, ridurile adânci, din jurul ochilor, care îiţ alungeau pu in tr s turile, şi acel irezistibil accent sco ian (uniiţ ă ă ţ sus ineau c îl împrumutase de la Sir Sean Connery, ale c ruiţ ă ă filme nu-i sc pau niciodat ) îi d deau o alur elegant , pe careă ă ă ă ă vârsta nu i-o altera câtuşi de pu in. Zofia adora felul în care naşulţ

15


ei şuiera s-urile, dar era şi mai topit dup gropi a ce i se formaă ă ţ în b rbie, atunci când zâmbea. De când intrase ea în Agen ie,ă ţ Mihail îi fusese mentorul, eternul model. Pe m sur ce Zofiaă ă urcase treptele ierarhiei, el o înso ise pas cu pas şi f cuse în aşaţ ă fel încât în dosarul ei s nu figureze nimic negativ. Prin lec iiă ţ predate cu r bdare şi printr-o aten ie devotat , puseseă ţ ă întotdeauna în valoare pre ioasele calit i ale protejatei sale.ţ ăţ Generozitatea aproape f r seam n, prezen a de spirit,ă ă ă ţ vioiciunea sufletului sincer al Zofiei compensau legendarele replici cu care ea îşi surprindea, câteodat , egalii. Cât despreă felul prea pu in ortodox în care se îmbr ca ea uneori… aici, toatţ ă ă lumea ştia foarte bine şi de foarte mult vreme c nu-i musai să ă ă por i ras , ca s fii c lug r.ţ ă ă ă ă

Mihail o sus inuse întotdeauna, deoarece identificase în Zofia,ţ chiar imediat dup ce fusese admis , un element de elit , dară ă ă avusese întotdeauna grij ca ea s nu ştie asta niciodat . Nimeniă ă ă n-ar fi îndr znit s -i conteste punctul de vedere: era recunoscută ă pentru autoritatea cu totul natural , pentru în elepciunea şiă ţ pentru abnega ia lui. Înc din noaptea timpurilor, Mihail eraţ ă num rul doi în Agen ie, mâna dreapt a marelui Patron c ruia,ă ţ ă ă aici, toată lumea îi spunea Domnul.

Cu un dosar sub bra , Mihail trecu prin fa a Zofiei. Ea se ridicţ ţ ă s -l îmbr işeze.ă ăţ

— Ce fericit sunt s te rev d! Tu ai trimis dup mine?ă ă ă ă— Da, m rog, nu chiar. Stai aici, spuse Mihail. Vin eu s te iauă ă

dup aceea.ăP rea încordat, lucru care nu îi st tea în fire.ă ă— Ce se întâmpl ?ă— Nu acum, o s - i explic mai târziu. Şi f -mi pl cerea, scoate-ă ţ ă ă

i bomboana aia din gur , înainte de a…ţ ăRecep ionera nu-l l s s -şi termine recomandarea: eraţ ă ă ă

aşteptat. El o porni cu paşi gr bi i pe culoar şi se întoarse pentruă ţ a-i trimite o privire liniştitoare. De dup uşa spa iosului birou seă ţ auzeau deja frânturile unei discu ii care se încingea tot mai tare.ţ

— Ah, nu, nu la Paris! ia sunt tot timpul în grev … ar fi multĂ ă prea uşor pentru tine, sunt manifesta ii aproape în fiecare zi…ţ Nu insista… e atâta vreme de când se in de chestiile astea, cţ ă nu-i v d eu oprindu-se mâine, doar ca s ne fac nou pl cere!ă ă ă ă ă

O scurt pauz îl încuraja pe Mihail s ridice bra ul şi s bată ă ă ţ ă ă în uş , dar îşi întrerupse gestul când auzi glasul ă Domnului rostind ceva mai r spicat:ă

16

- MARC LEVY -

— Şi nici în Asia sau Africa!Mihail îşi îndoi ar t torul, dar mâna i se opri la câ ivaă ă ţ

centimetri de t blia uşii, c ci tonul discu iei se ridica din nou,ă ă ţ r sunând, de data asta, pân pe culoar.ă ă

— Texasul? Nici s n-aud! Dac e pe-aşa, de ce nu Alabama?!ă ăMihail f cu o nou încercare, f r mai mult succes, deşi voceaă ă ă ă

se liniştise.— Ce-ai zice s fie ă aici? La urma urmei, nu-i o idee rea… ne

scuteşte de deplas ri inutile. Şi, pe urm , nici nu mai ştiu deă ă când ne tot disput m teritoriul sta. S fie la ă ă ă San Francisco!

T cerea aşternut îi ar t lui Mihail c sosise momentul. Zofiaă ă ă ă ă îi zâmbi cu sfial , în timp ce el intra în biroul ă Domnului. Uşa se închise în urma lui, iar Zofia se întoarse spre recep ioner .ţ ă

— E nervos, nu?— Da, de la r s ritul occidental, r spunse ea, evaziv.ă ă ă— De ce?— Aici, aud multe lucruri, totuşi nu cunosc tainele Domnului…

şi, pe urm , şti i care e regula, nu trebuie s spun nimic, in laă ţ ă ţ postul meu.

Cu mult cazn , ea reuşi s p streze o t cere ceva mai lungă ă ă ă ă ă de un minu el, apoi relu :ţ ă

— Între noi dou , absolut confiden ial, pot s v asigur c nuă ţ ă ă ă numai Mihail este încordat. Rafail şi Gavriil au lucrat toată noaptea occidental , iar Mihail a venit şi el, la asfin itul oriental,ă ţ aşa c treaba e afurisit de serioas .ă ă

Zofia se amuza de vocabula atât de str in Agen iei. Era oareă ă ţ cu putin ca, în acest loc, timpul s fie exprimat în ore, în timpţă ă ce fiecare fus de pe glob o avea pe a lui? Naşul îi amintea, de fiecare dat când ea f cea câte o ironie, c r spândirea la scară ă ă ă ă universal a activit ilor Centralei şi diversitatea lingvistic aă ăţ ă personalului s u justificau anumite expresii şi uzan eă ţ neobişnuite. De exemplu, era interzis categoric identificareaă prin cifre a agen ilor de Investiga ii. ţ ţ Domnul îşi alesese primii membri ai conducerii şi îi înzestrase cu nume, iar tradi ia seţ perpetuase… în definitiv, câteva reguli nespus de simple, foarte îndep rtate de ideile preconcepute de pe p mânt, facilitauă ă coordonarea opera iunilor şi ierarhia CIA. Îngerii erau deosebi iţ ţ dintotdeauna dup prenume.ă

…c ci aşa func iona, înc din noaptea timpurilor, casa luiă ţ ă Dumnezeu, care mai purta şi numele de CENTRALA DE INVESTIGA II ANGELICE.Ţ

17


Domnul se plimba în lung şi-n lat, cu un ar îngrijorat, inându-ţşi mâinile la spate. Din când în când, El se oprea s priveasc peă ă fereastra înc perii. Ceva mai jos, un strat gros de nori nu-L l saă ă s z reasc nici cea mai mic palm de p mânt. Imensitateaă ă ă ă ă ă azurie borda fereastra larg cu dimensiuni infinite. El arunc oă ă privire mânioas spre masa de consiliu, care ocupa toată ă înc perea. T blia acesteia, nem surat de lung , se întindea până ă ă ă ă la peretele biroului al turat. Întorcându-se spre mas , ă ă Domnul împinse un teanc de dosare. Toate gesturile tr dau ner bdareaă ă care îl cuprinsese.

— Vechi! Totul e pr fuit! Vrei s - i spun Eu ce gândesc?ă ă ţ Candidaturile astea p c tuiesc prin conformism! Cum vrei tu să ă ă câştig m?ă

Mihail, care r m sese lâng uş , înainta câ iva metri.ă ă ă ă ţ— To i sunt agen i selec iona i de Consiliul Vostru…ţ ţ ţ ţ— Ce s - i spun! Consiliul Meu! Ce secet de idei! Consiliulă ţ ă

bate apa în piu cu aceleaşi şi aceleaşi parabole! Îmb trâneşte!ă ă Când erau tineri, erau plini de idei prin care s fac lumea maiă ă bun . Azi, aproape c s-au resemnat!ă ă

— Dar calit ile nu le sunt deloc sec tuite, Doamne.ăţ ă— Nu le pun sub semnul întreb rii, dar uit -te şi tu unde amă ă

ajuns!Vocea Domnului se în l ase spre cer, f când s se cutremureă ţ ă ă

pere ii înc perii. Mihail se temea, mai mult decât de oriceţ ă altceva, de accesele de mânie ale patronului s u. Erau rarisime,ă dar consecin ele lor fuseser mai degrab devastatoare. Era de-ţ ă ăajuns s te ui i pe fereastr şi s vezi cum era vremea în oraş, caă ţ ă ă s ghiceşti în ce dispozi ie se afla ă ţ Domnul în momentul acela.

— Au f cut oare solu iile Consiliului s progreseze cu adev rată ţ ă ă omenirea, în momentul de fa ? relu ţă ă Domnul. Totuşi, nu prea avem de ce s ne umflam în pene, nu? În curând, n-o s maiă ă putem influen a nici m car o simpl b taie de arip a unuiţ ă ă ă ă fluture… nici El şi nici Eu, de altfel, spuse Domnul ar tă ând spre peretele din fundul înc perii. Dac eminen ii membri aiă ă ţ consiliului meu ar fi dat dovad de ceva mai mult modernitate,ă ă n-aş mai fi fost nevoit s accept o provocare atât de absurd !ă ă Dar pariul e pariu, aşa c ne trebuie ceva nou, original,ă str lucitor şi, mai ales, ne trebuie creativitate! Începe o nouă ă înfruntare şi în joc este chiar soarta acestei case, ce Naiba?

Pe dat , în peretele desp r itor se auzir trei b t i, iar ă ă ţ ă ă ă Domnul 18

- MARC LEVY -

se uit într-acolo cu un aer agasat şi se aşez în capul mesei. ă ă El îl m sur pe Mihail şi îi ceru, cu o expresie şireat :ă ă ă

— Arat -mi odat ce ascunzi sub bra !ă ă ţÎncurcat, fidelul s u adjunct se apropie şi îi puse în fa ună ţă

dosar de carton. Domnul d du deoparte coperta şi r sfoi primeleă ă file. Privirea i se lumin . Îşi încre i fruntea, ceea ce însemna că ţ ă lectura îi trezise un interes crescând. El ridic ultimul ongleu şiă examin cu aten ie seria de fotografii anexate.ă ţ

Blond — fotografiat pe o alee a vechiului cimitir din Praga —ă ă brun — alergând de-a lungul canalelor din Sankt Petersburg —ă roşcat — stând sub Turnul Eiffel şi privindu-l cercet tor — tunsă ă ă scurt la Rabat — cu cosi ele în vânt la Roma — buclat — în Pia aţ ă ţ Europei, din Madrid — cu coama chihlimbarie — pe str zile dină Tanger — ea era mereu încânt toare. Din fa sau din profil,ă ţă chipul îi era pur şi simplu angelic. Întreb tor, ă Domnul ar tă ă singura fotografie în care Zofia avea um rul dezgolit: ună am nunt neînsemnat îi re inuse aten ia.ă ţ ţ

— E un mic desen, se gr bi Mihail s -l l mureasc , inându-şiă ă ă ă ţ pumnii strânşi. O pereche de aripioare, un nimic f r nici oă ă însemn tate, o cochet rie, un tatuaj… ni el cam modern, nu?ă ă ţ Dar poate fi şters!

— V d şi eu c -s aripi, morm i ă ă ă Domnul. Unde e, când o pot vedea?

— Aşteapt pe palier…ă— Atunci, adu-o în untru!ăMihail ieşi din birou şi se duse s-o ia pe Zofia. Pe drum, o

d sc li cum se cuvine. Zofia avea s -l vad pe patronul l mare,ă ă ă ă ă şi evenimentul era destul de neobişnuit pentru ca naşul s aibă ă trac în locul ei… iar Zofia trebuie s stea cuminte, cât timp vaă dura întrevederea. Va trebui s asculte şi s tac , în afaraă ă ă cazurilor când Domnul îi va pune o întrebare f r s dea el însuşiă ă ă r spunsul, îi era cu des vârşire interzis s -l priveasc în ochi.ă ă ă ă Mihail îşi trase sufletul şi continu .ă

— Prinde- i p rul la spate şi stai dreapt . Şi înc un lucru, dacţ ă ă ă ă trebuie s vorbeşti, î i vei încheia fiecare fraz cu ă ţ ă Doamne…

Mihail o privi pe Zofia şi zâmbi.— …şi, apoi, uit tot ce i-am spus. Fii tu îns i! La urmaă ţ ăţ

urmei, asta îi şi place. De aceea i-am propus candidatura ta şi desigur c tocmai pentru asta te-a ales şi ă El. M simt istovit, nuă mai am vârsta la care s suport toate astea.ă

— Ce am de f cut? De ce am fost aleas ?ă ă19


— O s afli. Hai, trage aer în piept şi intr . Pentru tine, asta eă ă ziua cea mare… şi scuip odat guma aia de mestecat!ă ă

Zofia nu se putu st pâni şi îi f cu o reveren .ă ă ţă

Cu chipul s u parc d ltuit în piatr , cu mâinile sale sublime,ă ă ă ă cu statura, cu vocea sa grav , Dumnezeu era şi maiă impresionant decât tot ceea ce îşi putuse ea imagina vreodat .ă Zofia îşi strecur cu discre ie guma de mestecat sub limb şiă ţ ă sim i un fior de nedescris pe şira spin rii. ţ ă Domnul o invit s iaă ă loc. Dat fiind c , dup p rerea naşului s u ă ă ă ă (El ştia c aşa îiă spunea Zofia lui Mihail), era una dintre cele mai calificate agente ale Casei Lui, se preg tea s -i încredin eze misiunea cea maiă ă ţ important pe care Agen ia o ini iase de la crea ia sa. ă ţ ţ ţ El o privi, ea îşi l s imediat ochii în jos.ă ă

— Mihail î i va înmâna documentele şi instruc iunile necesareţ ţ pentru perfecta desf şurare a opera iunilor de care vei r spundeă ţ ă tu şi numai tu…

Ea nu avea dreptul s dea greş şi timpul îi va fi dr muit…ă ă Avea la dispozi ie şapte zile pentru a ob ine reuşita.ţ ţ

— Dovedeşte c ai imagina ie şi talent; de altfel, ştiu c aiă ţ ă multe calit i. Fii extrem de discret . De asemenea, ştiu c eşti şiăţ ă ă foarte eficient .ă

El îi trasa directive precise, c ci Agen ia nu mai fuseseă ţ niciodat atât de expus din cauza unei opera ii. Uneori, nici ă ă ţ El nu mai în elegea cum de se l sase antrenat în aceastţ ă ă nemaipomenit provocare.ă

— Ba da, cred c ştiu! ad ug ă ă ă El.inând cont de gravitatea mizei, ea nu se va putea sprijiniŢ

decât pe Mihail, iar, în caz de extrem necesitate sau deă indisponibilitate a acestuia, pe Domnul însuşi. Ceea ce urma s -iă dezv luie ă El nu trebuia s ias niciodat din acest loc. ă ă ă El îşi deschise sertarul şi puse în fa a Zofiei un manuscris pe care seţ aflau dou semn turi. Textul detalia dispozi iile neobişnuiteiă ă ţ misiuni care o aştepta:

Cele dou puteri ce hot r sc ordinea acestei lumi s-auă ă ă înfruntat f r încetare înc din noaptea timpurilor. Constatând că ă ă ă nici una dintre ele nu a reuşit s influen eze, dup propria saă ţ ă voin , destinul omenirii, fiecare se recunoaşte contracarat deţă ă cealalt în înf ptuirea pe deplin a viziunii sale asupra lumii…ă ă

Domnul întrerupse lectura Zofiei, pentru a comenta: — Din ziua în care i-a r mas m rul în gât, Lucifer se tot opuneă ă

20

- MARC LEVY -

dorin ei mele de a l sa P mântul în mâinile omului. N-a f cutţ ă ă ă altceva decât s încerce mereu s -mi demonstreze c f ptura peă ă ă ă care am creat-o nu este demn de acest dar.ă

El îi f cu Zofiei semn s continue, iar aceasta îşi relu lectura:ă ă ă…Toate analizele politice, economice şi climatologice tind să

pun în eviden faptul c P mântul e pe cale s devin ună ţă ă ă ă ă infern.

Mihail îi explic Zofiei c înaltul lor Consiliu comb tuseă ă ă aceast concluzie prematur a lui Lucifer, cu constatarea că ă ă situa ia actual era rezultatul permanentei lor rivalit i, ceţ ă ăţ ac iona ca o frân în calea exprim rii adev ratei naturi omeneşti.ţ ă ă ă

Era mult prea timpuriu pentru a se da un verdict; singura certitudine era aceea c p mântul nu mergea deloc ca uns. Zofiaă ă continu :ă

No iunea de omenire se deosebeşte radical, în func ie deţ ţ punctul de vedere al uneia sau alteia dintre cele dou puteri.ă

Dup eterne discu ii, am acceptat ideea c al treilea mileniuă ţ ă are datoria de a deveni o er nou , eliberat de antagonismeleă ă ă noastre. De la nord la sud, de la vest la est, a venit vremea să substituim coexisten ei noastre silite un mod de operare multţ mai eficient…

— Asta nu mai putea continua aşa, continu ă Domnul. Zofia urm rea mişc rile lente ale mâinilor care înso eauă ă ţ

glasul.— Secolul al XX-lea a fost plin de încerc ri. Şi, dup cum mergă ă

lucrurile, pân la urm ne vor sc pa cu totul de sub control, şiă ă ă Lui, şi Mie. Nu mai putem îng dui aşa ceva, este în jocă credibilitatea noastr . În Univers nu exist doar Terra, neă ă priveşte o întreag lume. Oamenii caut solu ia numeroaselor loră ă ţ întreb ri în locurile sfinte, dar acolo g sesc din ce în ce maiă ă pu ine r spunsuri…ţ ă

Mihail, care se uita în tavan, tuşi stânjenit. Domnul o îndemnă pe Zofia s continue.ă

…Pentru a atesta legitimitatea celui care va avea responsabilitatea de a guverna p mântul în cursul mileniuluiă viitor, noi ne-am lansat o ultim provocare, ai c rei termeni suntă ă prezenta i mai jos:ţ

Timp de şapte zile, vom trimite printre oameni pe aceea sau pe acela care este considerat drept cel mai bun agent al nostru. Cel mai capabil de a atrage omenirea spre bine sau spre r u vaă aduce victoria în tab ra lui, preludiu la fuziunea ambelor noastreă

21


institu ii. Administrarea noii lumi îi va reveni puterii înving toare.ţ ăManuscrisul era semnat de mâna lui Dumnezeu şi de mâna

Diavolului.Zofia îşi ridic încet capul. Voia s mai citeasc textul o dat ,ă ă ă ă

de la început, ca s în eleag originea actului pe care îl inea înă ţ ă ţ mân :ă

— E un pariu absurd, spuse Domnul, pu in încurcat. Dar, ce-iţ f cut e bun f cut.ă ă

Ea începu s reciteasc pergamentul, iar ă ă El în elese uluiala peţ care i-o tr dau privirile.ă

— Consider acest înscris ca pe un alineat din ultimul meuă testament. Şi eu îmb trânesc. E pentru prima oar când îmiă ă pierd, cu adev rat, r bdarea, de aceea, f în aşa fel, încât să ă ă ă treac timpul cât mai repede, ad ug ă ă ă El, privind pe fereastr . Nuă uita cât este de m surat… întotdeauna a fost, asta a fost primaă mea concesie.

Mihail îi f cu un semn Zofiei: trebuia s se ridice şi să ă ă p r seasc înc perea. Ea se execut pe dat . În prag, nu putuă ă ă ă ă ă s -şi st pâneasc dorin a de a se întoarce.ă ă ă ţ

— Doamne!Mihail îşi inu r suflarea. Dumnezeu se uit la ea, chipul Zofieiţ ă ă

se lumin .ă— Mul umesc, spuse ea. ţDumnezeu îi zâmbi.— Şapte zile pentru o eternitate… m bizui pe tine! ăO urm ri cu privirea, în timp ce ea ieşea din camer . ă ăPe culoar, lui Mihail abia îi venise sufletul la loc, când se auzi

chemat înapoi de glasul cel grav. O l s pe Zofia, f cu stânga-ă ă ăîmprejur şi se întoarse în biroul uriaş. Domnul îşi încruntă sprâncenele.

— Buc ica de cauciuc pe care a lipit-o sub masa mea areăţ parfum de c pşuni, nu-i aşa?ă

— Într-adev r, de c pşuni, ă ă Doamne, r spunse Mihail.ă— Un ultim lucru: dup ce îşi va termina misiunea, i-aş fiă ţ

recunosc tor dac ai pune-o s -şi ştearg desenul la mic de peă ă ă ă ă um r, pân nu se apuc toat lumea s -şi fac unul la fel. Modaă ă ă ă ă ă asta! Niciodat un scapi de ea!ă

— Este limpede, Doamne.— Înc o întrebare: Cum ai ştiut c o s-o aleg?ă ă— Doar lucrez al turi de dumneavoastr de peste dou mii deă ă ă

ani, Doamne!22

- MARC LEVY -

Mihail închise uşa în urma lui. Când Domnul r mase singur, seă aşez în capul mesei celei lungi şi fix peretele din fa a ă ă ţ Lui. Îşi drese glasul şi anun tare şi r spicat:ţă ă

— Suntem gata!— Şi noi! r spunse vocea mali ioas a lui Lucifer.ă ţ ă

Zofia aştepta într-o s li . Mihail intr şi se duse la fereastr .ă ţă ă ă Sub ei, cerul se lumina, câteva dealuri ieşeau din stratul de nori.

— D -i zor, n-avem timp de pierdut, trebuie s te preg tesc.ă ă ăSe aşezar la o m su rotund , dintr-o niş . Zofia îi împ rt şiă ă ţă ă ă ă ă

lui Mihail neliniştea ei.— De unde trebuie s încep o asemenea misiune, nasule?ă— Scumpa mea Zofia, tu porneşti la drum cu un anumit

handicap. S privim lucrurile în fa : r ul a devenit universal şiă ţă ă aproape la fel de invizibil ca noi. Tu joci în ap rare, adversarulă t u în atac. Mai întâi, va trebui s identifici for ele cu care se vaă ă ţ coaliza împotriva ta. G seşte locul în care va încerca s opereze.ă ă Eventual, las -l pe el s ac ioneze cel dintâi şi combate-iă ă ţ proiectele cât po i mai bine. Doar dup ce-l vei neutraliza veiţ ă avea şansa de a pune în oper un proiect de anvergur . Singurulă ă t u atu va fi cunoaşterea terenului. Ei au ales ca teatru deă opera ii… prin cel mai pur hazard, San Francisco.ţ

*

Leg nându-se cu scaunul, Lucas tocmai lua cunoştin deă ţă acelaşi document, sub ochiul atent al Preşedintelui s u. Deşiă storurile erau trase, Lucifer nu-şi scosese ochelarii de soare care îi mascau privirea. To i cei din anturajul lui ştiau: chiar şi cea maiţ mic lumini îi irita ochii, arşi cândva de o str lucire pesteă ţă ă m sur de mare.ă ă

Înconjurat de membrii cabinetului s u, care se aşezaser înă ă jurul mesei nespus de lungi (se întindea pân la peretele careă separa imensa înc pere de biroul al turat), ă ă Preşedintele declară în fa a componen ilor Consiliului c şedin a era închis .ţ ţ ă ţ ă

Mânat de directorul de comunicare, un anume Blaise,ă adunarea se îndrept spre singura ieşire. Stând jos, ă Preşedintele f cu un gest cu mâna, chemându-l înapoi, lâng el, pe Lucas.ă ă Accentuându-şi gestul, îl îndemn s se plece şi îi murmur laă ă ă ureche nişte cuvinte pe care nu le auzi nimeni. Ieşind din birou, Lucas se pomeni cu Blaise, care îl conduse pân la lift.ă

23


Pe drum, acesta îi înmâna mai multe paşapoarte, valut , ună m nunchi mare de chei de automobil şi îi ar t o carte de credită ă ă de culoarea platinei, pe care i-o flutur pe sub nas.ă

— Uşurel cu notele de cheltuieli, nu te arunca!Cu un gest iute şi agasat, Lucas lu dreptunghiul de plastic şiă

renun la ideea de a strânge mâna cea mai adipoas dinţă ă întreaga organiza ie. Obişnuit cu acest gen de atitudine, Blaiseţ îşi frec palma de fundul pantalonilor şi îşi ascunse cu stâng cieă ă mâinile în buzunare. Disimularea era una dintre marile specialit i ale ipochimenului, care urcase pân la acest post nuăţ ă prin competen , ci prin toat viclenia şi ipocrizia pe care leţă ă poate pune la b taie setea de-a ajunge. Blaise îl congratul peă ă Lucas şi îi spuse c i-a sprijinit candidatura din greu (ceea ce eraă o litotă2, inând cont de înf işarea lui). Lucas nu crezu o iot : înţ ăţ ă ochii lui, Blaise nu era decât un incompetent c ruia îi fuseseă încredin at responsabilitatea comunic rii interne numai şiţ ă ă numai pe baza leg turilor de rudenie.ă

Lucas nici m car nu se osteni s -şi încrucişeze degetele laă ă spate, când îi f g dui lui Blaise s -i trimit cu regularitateă ă ă ă rapoarte despre mersul misiunii. În sânul organiza iei care îiţ folosea serviciile, mistificarea era mijlocul cel mai sigur de care dispuneau directorii pentru a-şi pereniza puterile. Ca s se pună ă bine cu Preşedintele, acestora li se întâmpla chiar s se şi mintă ă între ei. Responsabilul cu comunicarea îl implor pe Lucas s -iă ă divulge ceea ce îi murmurase la ureche Preşedintele. Dar acesta îl m sur cu dispre şi plec .ă ă ţ ă

*

Zofia s rut mâna naşului ei şi îl încredin a c n-o s -lă ă ţ ă ă dezam geasc . Îl întreb dac poate s -i dest inuiasc ună ă ă ă ă ă ă secret. Mihail încuviin cu un semn din cap. Zofia şov i şi îiţă ă m rturisi c ă ă Domnul avea nişte ochi neasemui i, ea nu maiţ v zuse niciodat un asemenea albastru.ă ă

— Uneori, îşi schimb culoarea, dar î i este interzis s -i spuiă ţ ă cuiva ceea ce ai v zut în untru.ă ă

Ea f g dui şi ieşi pe coridor. El o înso i pân în fa a liftului.ă ă ţ ă ţ

2 Litot — figur de stil, care const în a spune cât mai pu in şi a faceă ă ă ţ s se în eleag cât mai mult. ă ţ ă (N. T.)

24

- MARC LEVY -

Exact când uşile erau pe punctul de a se închide, Mihail îi şopti, complice:

— El te-a g sit încânt toare.ă ăZofia roşi. Mihail se f cu, vezi Doamne, c nu vede nimic.ă ă— Pentru ei, aceast provocare poate c nu e decât o uneltireă ă

dr ceasc în plus; pentru noi îns e o problem de supravie uire.ă ă ă ă ţ Ne bizuim pe tine.

Dup câteva clipe, ea travers din nou holul imens. Petruă ă arunc o privire la ecranele de control: calea era liber . Uşaă ă culis din nou pe fa ada cl dirii, iar Zofia putu s ias în strad .ă ţ ă ă ă ă

*

Exact în acelaşi moment, Lucas ieşea din Turn pe cealaltă latur . Un ultim fulger brazd cerul în dep rtare, deasupraă ă ă colinelor din Tiburon. Lucas chem un taxi. Când maşina firmeiă Yellow Cab opri în dreptul lui, se azvârli în ea.

Pe trotuarul din fa , Zofia alerga spre maşina ei. O agent deţă ă circula ie tocmai îi f cea proces-verbal de contraven ie.ţ ă ţ

— Frumoas zi! Ce mai face i? Sunte i bine? îi spuse Zofiaă ţ ţ femeii în uniform .ă

Agenta îşi întoarse încet capul, ca s se conving c Zofia nu oă ă ă lua peste picior.

— Ne cunoaştem? întreb agenta Jones.ă— Nu, nu cred.Gânditoare, femeia îşi rodea pixul, privind-o pe Zofia. Detaşă

formularul din carnet.— Dar dumneavoastr sunte i bine? întreb ea, strecurândă ţ ă

procesul-verbal sub şterg torul de parbriz.ă— N-ave i cumva o gum de mestecat cu arom de c pşuni?ţ ă ă ă

întreb Zofia, luând hârtia.ă— Nu, cu ment .ăZofia refuz , cu polite e, tableta care îi era oferit . Deschiseă ţ ă

portiera.— Nici m car nu v târgui i în privin a procesului-verbal?ă ă ţ ţ— Nu, nu.— Şti i c , de la începutul anului, conduc torii vehiculelor ceţ ă ă

apar in guvernului sunt obliga i s -şi pl teasc ei înşişiţ ţ ă ă ă amenzile?

— Da, spuse Zofia, cred c am citit asta pe undeva; la urmaă urmei, e destul de normal.

25


— La şcoal st tea i întotdeauna în primul rând? întrebă ă ţ ă agenta Jones.

— Sincer s fiu, nu-mi mai aduc aminte… Acum, c m-a iă ă ă ţ întrebat, cred c m aşezam cam pe unde voiam.ă ă

— Sunte i sigur c v e bine?ţ ă ă ă— Asfin itul din seara asta o s fie superb, s nu care cumvaţ ă ă

s -l rata i! Ar trebui s -l privi i împreun cu familia, din Presidioă ţ ă ţ ă Park; spectacolul va fi uluitor. V las, m aşteapt un munte deă ă ă treburi, spuse Zofia, urcând în maşin .ă

Când Fordul se îndep rt , agenta sim i un uşor fior pe şiraă ă ţ spin rii. Îşi b g pixul în buzunar şi îşi lu celularul.ă ă ă ă

Îi l s un mesaj lung so ului ei, la c su a vocal . Îl întrebă ă ţ ă ţ ă ă dac nu se poate duce la serviciu cu o jum tate de or maiă ă ă târziu; ea o s se dea peste cap şi o s se întoarc mai devreme.ă ă ă Îi propunea o plimbare în Presidio Park, la asfin it. Avea s fieţ ă extraordinar, îi spusese o angajat de la CIA! Ad ug c -l iubeşteă ă ă ă şi c , de când aveau programul decalat, nu g sise nici ună ă moment ca s -i spun cât de mult îi lipsea. Dup câteva ore,ă ă ă f când cump r turi pentru un picnic improvizat, nici m car nu-şiă ă ă ă d du seama c pachetul de gum de mestecat pe care îl puseseă ă ă în coş nu avea arom de ment .ă ă

*

Prins în ambuteiajele din cartierul financiar, Lucas r sfoiaă paginile unui ghid turistic. Poate s zic Blaise ce-o vrea, dară ă importan a misiunii sale justifica o creştere a sumelor de peţ notele de cheltuieli, aşa c îi ceru şoferului s -l lase în Nob Hill.ă ă Un apartament la Fairmont, reputatul hotel din oraş, îi convenea de minune. Maşina o coti pe California Street, în dreptul lui Grace Cathedral şi se opri sub maiestuoasa copertin a hotelului, înă fa a covorului de catifea roşie cu margini aurii. B iatul care c raţ ă ă bagajele voi s -i ia valijoara, dar Lucas îi arunc o privire care îlă ă f cu s r mân la distan . F r s -i mul umeasc portaruluiă ă ă ă ţă ă ă ă ţ ă care puse în mişcare, pentru el, uşa turnant , se duse drept laă recep ie. Func ionara nu g sea nici urm de rezervare. Lucasţ ţ ă ă ridic tonul, tratându-o pe tân ra femeie de incapabil .ă ă ă Instantaneu, şeful de serviciu zbur în întâmpinarea lui. Cu ună ton slugarnic, rezervat anume pentru „clien ii dificili”, îi întinse oţ cartel magnetic şi se pierdu în scuze, sperând c o cazare laă ă ă categoria „apartament de rang superior” îl va face s dea uit riiă ă

26

- MARC LEVY -

micile nepl ceri pricinuite de o angajat incompetent . Lucasă ă ă apuc f r menajamente cartela şi ceru s nu fie deranjat subă ă ă ă nici un motiv. Se f cu, apoi, c -i strecoar o bancnot în mânaă ă ă ă pe care o b nuia aproape la fel de jilav ca a lui Blaise şi seă ă îndrept cu pas gr bit c tre ascensor. Şeful recep iei se întoarseă ă ă ţ cu mâna goal şi cu aerul furios. Liftierul îl întreb pe pasagerulă ă s u radios dac petrecuse o zi pl cut .ă ă ă ă

— Te munceşte cumva grija? Ce mama dracu’ î i pas ie?ţ ă ţ r spunse Lucas, ieşind din cabin .ă ă

*

Zofia opri la marginea trotuarului. Urc treptele peronului dină fa a c su ei victoriene c rate pe Pacific Heights. Deschise uşaţ ă ţ ăţă şi d du nas în nas cu propriet reasa.ă ă

— Te-ai întors din c l torie! Ce bine-mi pare! spuse Missă ă Sheridan.

— Dar n-am fost plecat decât în diminea a asta.ă ţ— Eşti sigur ? Mi s-a p rut c asear n-ai fost acas . Oh, ştiuă ă ă ă ă

eu prea bine c iar îmi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, dar nu-ămi place când e casa goal .ă

— M-am întors târziu. Dormeai. Am avut de lucru ceva mai mult ca de obicei.

— Prea munceşti din cale afar ! La vârsta ta, şi frumoas cumă ă eşti, ar trebui s - i petreci serile cu un iubit.ă ţ

— Trebuie s urc s m schimb, Reine, dar î i promit c ,ă ă ă ţ ă înainte de-a pleca, trec s te v d.ă ă

Frumuse ea lui Reine Sheridan nu capitulase niciodat în fa aţ ă ţ timpului. Vocea ei dulce şi grav era minunat , iar privireaă ă luminoas st tea m rturie unei vie i pline, din care nu p straseă ă ă ţ ă decât amintirile pl cute. Fusese una dintre primele femei, mariă reporteri, care b tuser lumea în lung şi-n lat. Pere ii salonuluiă ă ţ s u oval erau acoperi i cu fotografii îng lbenite, înf işândă ţ ă ăţ chipuri din trecut, întâlnite în numeroasele-i c l torii. În timp ceă ă confra ii s i c utaser s fotografieze excep ia, Reine aleseseţ ă ă ă ă ţ faptul comun, pentru frumosul, pentru sensul pe care îl vedeau doar ochii ei.

Când picioarele nu i-au mai îng duit s plece în urm toareaă ă ă c l torie, ea s-a retras în locuin a din Pacific Heights, unde seă ă ţ n scuse şi de unde plecase, la 2 februarie 1936, cu un cargou ceă se îndrepta spre Europa, în ziua în care împlinise dou zeci deă

27


ani. Mai târziu, s-a întors s -şi tr iasc aici unica poveste deă ă ă dragoste, pe durata unui scurt moment de fericire.

De atunci, Reine a locuit singur în aceast cas mare, până ă ă ă în ziua în care a dat un anun în ţ San Francisco Chronicle. „Eu sunt noua dumneavoastr ă roommate3”, i-a spus zâmbind Zofia, când s-a prezentat la uş , chiar în aceeaşi diminea . Tonul eiă ţă hot rât o fermecase pe Reine, aşa c noua locatar se mutase laă ă ă c derea serii, schimbând, pe m sur ce treceau s pt mânile,ă ă ă ă ă via a acestei femei care, acum, m rturisea cât era de fericit cţ ă ă ă renun ase la singur tate. Zofia adora serile petrecute înţ ă tov r şia propriet resei sale. Când nu se întorcea acas preaă ă ă ă târziu, z rea de la geamul verandei raza de lumin ce str b teaă ă ă ă vestibulul şi o anun a întotdeauna c era invitat la Missţ ă ă Sheridan. Sub pretextul c voia s fie sigur c totul mergeaă ă ă ă bine, Zofia b ga capul pe uş . Pe covor, st tea deschis un albumă ă ă mare, plin de fotografii, iar câteva buc i de pl cint o îmbiauăţ ă ă dintr-o cup mic , fin cizelat , adus din Africa. Reine aştepta înă ă ă ă fotoliu, cu fa a spre m slinul care îşi întindea ramurile în curteaţ ă interioar . Atunci, Zofia se întindea pe jos şi începea s întoarcă ă ă foile unuia dintre albumele cu coperte vechi, de piele, care umpleau pân la refuz rafturile bibliotecilor din înc pere. F r să ă ă ă ă scape vreodat din ochi m slinul, Reine comenta, una câte una,ă ă imaginile.

Zofia urc la etaj, îşi descuie apartamentul, împinse uşa cuă piciorul şi îşi azvârli cheile pe consol . Îşi l s jacheta în vestibul,ă ă ă îşi scoase bluza în salonaş, travers dormitorul dezbr cându-şiă ă pantalonii şi intr în baie. Deschise la maximum robinetele, până ă când evile începur s duduie. Trase o lovitur scurt pesteţ ă ă ă ă m ciulia duşului şi apa începu s -i curg şiroaie în p r. Micaă ă ă ă lucarn deschis , ce da spre casele coborând în spiral pân înă ă ă ă port, l sa s se aud sunetul clopotelor de la Grace Cathedral,ă ă ă care b teau de ora şapte seara.ă

— Nu înc ! spuse ea.ăIeşi din cabina de toalet , care mirosea frumos, a eucalipt, şiă

se întoarse în dormitor. Deschise dressingul, ezit între un maiouă şi o c maş b rb teasc prea mare pentru ea, între nişteă ă ă ă ă pantaloni de bumbac şi vechii s i blugi; opt pentru blugi şiă ă c maş , c reia îi suflec mânecile. Îşi atârn pagerul de curea şiă ă ă ă ă

3 Roommate (engl.) — coleg de camer . ă ă (N. T.)

28

- MARC LEVY -

se înc l cu o pereche de tenişi, op ind spre uş , în timp ceă ţă ţ ă ă încerca s le ridice ştaiful f r s se aplece. Îşi lu cheile, hot rîă ă ă ă ă ă s lase fereastra deschis şi coborî treptele.ă ă

— În seara asta m întorc târziu. Ne vedem mâine; dac aiă ă nevoie de ceva, sun -m pe pager. De acord?ă ă

Miss Sheridan bodog ni o litanie pe care Zofia ştia s-oă interpreteze de minune. Ceva care trebuie s fi zis: „Munceştiă prea mult, feti o, nu tr im decât o singur dat !”ţ ă ă ă

Şi era adev rat, Zofia muncea întruna pentru binele altora,ă f r s se opreasc câtuşi de pu in. Nu-şi lua nici m car o pauză ă ă ă ţ ă ă de mas sau ca s bea pu in ap ; şi asta, pentru c îngerii nuă ă ţ ă ă ă se hr nesc niciodat . Oricât de generoas şi de intuitiv ar fi fostă ă ă ă Reine, nu putea ghici nimic din ceea ce chiar şi Zofiei îi venea greu s spun c era „via a ei”.ă ă ă ţ

*

Dang tul clopotelor grele înc mai r suna. Ultima b taie deă ă ă ă ora şapte. Grace Cathedral, coco at în vârful lui Nob Hill, se aflaţ ă peste drum de ferestrele apartamentului ocupat de Lucas. El îşi sugea cu încântare copanul de pui, ron indu-i zgârciul, dupţă ă care se ridic şi îşi şterse mâinile cu perdeaua. Îşi puse vestonul,ă se privi în oglinda mare, care trona pe şemineu, şi ieşi din camer . Coborî treptele sc rii principale ce domina holul cuă ă maiestuoasa ei spiral şi îi trimise un zâmbet zeflemitoră recep ionerei, care l s capul în jos de îndat ce-l z ri. Subţ ă ă ă ă copertina de la intrare, un comisionar îi chem imediat un taxi, înă care Lucas se urc f r s -i dea bacşiş. Avea chef de o maşină ă ă ă ă frumoas şi nou ; singurul loc din oraş în care putea g si aşaă ă ă ceva, într-o zi de duminic , era portul comercial, unde st teauă ă înşirate, dup ce fuseser desc rcate de pe cargouri, oă ă ă sumedenie de modele.

Ceru s fie dus pe cheiul 80… Acolo, putea fura o maşin peă ă gustul lui.

— D -i zor, sunt gr bit! îi spuse şoferului. ă ăChryslerul o lu pe California Street şi coborî spre oraş.ă

Travers cartierul afacerilor în mai pu in de şapte minute. Laă ţ fiecare intersec ie, şoferul bodog nea, punându-şi jos carnetul;ţ ă toate semafoarele treceau pe verde, împiedicându-l s -şi notezeă destina ia cursei, aşa cum îl obliga legea. „Parc ar face-oţ ă dinadins”, morm i la a şasea intersec ie. V zu zâmbetul luiă ţ ă

29


Lucas în retrovizor, în timp ce al şaptelea semafor îi d du caleă liber .ă

Când ajunser la intrarea în zona portuar , din motor ieşi ună ă val de aburi; maşina tuşi şi se imobiliza pe marginea drumului.

— Asta mai lipsea! oft şoferul.ă— N-am s - i pl tesc cursa, spuse Lucas pe un ton sec, n-amă ţ ă

ajuns chiar la destina ie.ţIeşi, l sând portiera deschis . Mai înainte ca şoferul s poată ă ă ă

reac iona, capota taxiului zbur în aer, aruncat de un gheizerţ ă ă de ap ruginie, care ieşea din radiator. „Te-a l sat garnituraă ă chiulasei. Motorul e mort, fl c ule!” strig Lucas, îndep rtându-ă ă ă ăse.

În fa a gheretei gardianului, prezent o insign . Bariera cuţ ă ă dungi roşii şi albe se ridic . Lucas se duse, p şind sigur, pân înă ă ă parcare. Acolo, ochi un superb Chevrolet Camaro decapotabil, pe care îl deschise f r nici o greutate. Se instal la volan, alese oă ă ă cheie din m nunchiul pe care îl purta la brâu şi demar după ă ă câteva secunde. Maşina o lu înapoi, pe aleea central , f r să ă ă ă ă rateze nici una dintre b ltoacele formate în adânciturileă asfaltului. Murd ri, în felul acesta, fiecare container aflat de oă parte şi de cealalt a drumului, f când ilizibile numerele deă ă înmatriculare.

La cap tul aleii, trase brusc frâna de mân ; maşina alunecă ă ă lateral, oprindu-se la câ iva centimetri de vitrina lui ţ Fischer’s Deli, barul din port. Lucas ieşi, urc fluierând cele trei trepte deă lemn şi împinse uşa.

Sala era aproape goal . De obicei, muncitorii veneau aici s -şiă ă astâmpere setea de dup o lung zi de lucru, dar ast zi încercauă ă ă s recupereze orele pierdute în cursul dimine ii, din pricinaă ţ vremii proaste care se înc p ânase s le pun be e-n roate. Înă ăţ ă ă ţ seara asta, urmau s înceteze lucrul foarte târziu, resemnându-ăse s -şi predea utilajele echipelor de noapte, care nu aveau să ă mai întârzie mult.

Lucas se aşez într-o box , privind-o int pe Mathilde, careă ă ţ ă ştergea nişte pahare, în dosul tejghelei. Tulburat de zâmbetulă lui straniu, ea veni imediat s -i ia comanda. Lui Lucas nu-i eraă sete.

— Poate ceva de mâncare? îl întreb .ăDoar dac îi inea tov r şie. Mathilde refuz politicos oferta: înă ţ ă ă ă

timpul serviciului îi era interzis s se aşeze la vreo mas din sal .ă ă ă Lucas avea tot timpul, nu-i era foame şi îşi propunea s-o invite în

30

- MARC LEVY -

alt loc decât acesta, pe care îl g sea groaznic de banal.ăMathilde era încurcat , farmecul lui Lucas n-o l sa nici peă ă

departe indiferent . În aceast parte a oraşului, elegan a era laă ă ţ fel de rar ca şi în via a ei. Îşi întoarse capul, în vreme ce Lucas oă ţ urm rea cu privirile lui diafane.ă

— Sunte i, cu adev rat, foarte amabil, murmur ea. ţ ă ăÎn acelaşi moment, auzi o maşin care claxon scurt, de două ă ă

ori.— Nu pot, îi r spunse lui Lucas, tocmai în seara asta iau masaă

cu o prieten . Ea a claxonat. Poate r mâne pe alt dat ?ă ă ă ăZofia intr , cu sufletul la gur , şi se îndrept spre bar, undeă ă ă

Mathilde îşi ocupase din nou locul şi îşi rec p tase oarecumă ă calmul.

— Iart -m c am întârziat, dar ziua de azi a fost pur şi simpluă ă ă un balamuc, spuse Zofia, c rându-se pe un taburet din fa aăţă ţ barului.

Vreo zece b rba i din echipele de noapte intrar şi ei în local,ă ţ ă ceea ce îl contrarie mult pe Lucas. Unul dintre docheri se opri în dreptul Zofiei: o g sea încânt toare f r uniform . Ea îi mul umiă ă ă ă ă ţ macaragiului pentru compliment şi se întoarse c tre Mathilde,ă ridicându-şi privirea spre cer. Frumoasa chelneri se aplec laţă ă urechea prietenei sale şi îi spuse s se uite discret la clientul înă costum negru, instalat în boxa din fundul s lii.ă

— L-am v zut… las -l în plata Domnului!ă ă— Gata, imediat sari cu vorbele mari! şopti Mathilde.— Mathilde, cea mai recent aventur a ta a fost cât pe ce să ă ă

te coste via a, aşa c dac de data asta te-aş putea ine departeţ ă ă ţ de ce e mai r u… Mi-ar pl cea tare mult!ă ă

— Nu v d de ce îmi spui asta!ă— Pentru c tipii de genul sta înseamn tocmai ce e mai r u!ă ă ă ă— Ce gen?— la cu o privire care se vrea tenebroas .Ă ă— Da’ tragi iute, nu te-ncurci! Nici m car nu te-am v zută ă

înc rcându- i pistolul!ă ţ— i-a luat şase luni ca s te dezintoxici de toate porc riile peŢ ă ă

care barmanul la al t u de pe O’Farrellă ă 4 le împ r ea — atât deă ţ m rinimos — cu tine. Vrei s - i distrugi a doua şans ? Ai un job,ă ă ţ ă ai o camer şi eşti „curat ” de şaptesprezece s pt mâni. Vrei s-oă ă ă ă

4 O’Farrell — strad din San Francisco, cu baruri r u famate.ă ă

31


iei iar de la cap t, aşa, la repezeal ?ă ă— Sângele meu nu-i curat!— D -i pu in r gaz şi ia- i medicamentele!ă ţ ă ţ— Tipul sta are un aer nespus de blând.ă— Ca un crocodil în fa a unei fleici.ţ— Îl cunoşti?— Nu l-am v zut niciodat !ă ă— Atunci de ce îl judeci atât de pripit?— Crede-m , am darul de a privi lucrurile cu toată ă

obiectivitatea.Vocea grav a lui Lucas îi murmur în ceaf . Zofia tres ri.ă ă ă ă— De vreme ce a i acaparat dinainte seara delicioaseiţ

dumneavoastr prietene, fi i generoas şi accepta i o invita ieă ţ ă ţ ţ pentru amândou , la unul dintre cele mai bune restaurante dină oraş. În cabrioleta mea înc pem de minune tustrei!ă

— Sunte i foarte intuitiv: nu exist o alta mai generoas decâtţ ă ă Zofia! îi r spunse Mathilde, sperând din toat inima c prietenaă ă ă ei se va îndupleca.

Zofia se întoarse cu inten ia de a-i mul umi b rbatului şi de aţ ţ ă se descotorosi de el, dar şi pe ea o frapar imediat ochii lui, careă o fixau cu insisten . Se privir amândoi îndelung, f r s -şiţă ă ă ă ă poat spune ceva. Lucas ar fi vrut s vorbeasc , îns din pieptă ă ă ă nu-i ieşi nici un sunet. T cut, cerceta tr s turile acelui chipă ă ă feminin, pe cât de tulbur tor, pe atât de necunoscut. Ei nu-i maiă r m sese nici pic tur de saliv în gur . C ut pe bâjbâite cevaă ă ă ă ă ă ă ă de b ut. El îşi puse mâna pe tejghea. O serie de gesturi stângaceă îi f cu paharul s alunece, s se rostogoleasc pe suprafa aă ă ă ă ţ zincat şi s se sparg de podea, în şapte cioburi. Zofia seă ă ă aplec pentru a aduna trei fragmente de sticl , Lucasă ă îngenunche şi le lu pe celelalte patru, ca s-o ajute. În timp ce seă ridicau, nu-şi dezlipir privirile unul de cel lalt.ă ă

Mathilde, care se uitase pe rând, când la Lucas, când la Zofia, interveni, agasat .ă

— O s m tur!ă ă— Scoate- i şor ul şi hai, am întârziat foarte mult, r spunseţ ţ ă

Zofia, întorcându-şi privirile.Îl salut pe Lucas cu o mişcare din cap şi îşi trase afar , f ră ă ă ă

menajamente, prietena. În parcare, Zofia gr bi pasul. Dup ce îiă ă deschise lui Mathilde portiera, se aşez şi ea şi demar ca oă ă furtun .ă

— Da’ ce te-a apucat? o întreb , uluit , Mathilde.ă ă32

- MARC LEVY -

— Absolut nimic!Mathilde întoarse spre Zofia retrovizorul central.— Uit -te ce fa faci şi mai zi-mi o dat c n-ai absolut nimic!ă ţă ă ăMaşina gonea de-a lungul portului. Zofia deschise geamul din

partea ei. În maşin p trunse un val de aer înghe at. Mathilde seă ă ţ înfiora.

— Omul sta e teribil de grav! murmur Zofia.ă ă— Eu ştiam c un tip poate fi înalt, scund, frumos, urât, slab,ă

gras, p ros, spân, chel, dar grav!… Cu asta, m rturisesc c mi-aiă ă ă luat piuitul!

— De-aia î i zic s ai încredere în mine. De fapt, nici m car nuţ ă ă ştiu cum s -i spun. E trist… şi p rea aşa de fr mântat…ă ă ă Niciodat n-am mai…ă

— Ei bine, e candidatul perfect pentru tine, care te dai în vânt dup sufletele chinuite. Cu siguran c o s mi te pricopseşti cuă ţă ă ă o mic fractur de ventricul stâng!ă ă

— Nu fi caustic !ă— V d c s-a întors lumea pe dos! Eu î i cer o p rereă ă ţ ă

impar ial în privin a unui b rbat pe care îl g sesc bestial de nuţ ă ţ ă ă se poate, iar tu, care nici m car nu te ui i la el, mi-l dobori cu oă ţ s geat de zici c i-a trimis-o însuşi Geronimo. Cândă ă ă catadicseşti, în sfârşit, s te întorci spre el, î i lipeşti ochii de aiă ţ lui ca ventuza de la pompa mea de desfundat chiuveta. Şi, pe lâng asta, n-am nici m car dreptul de a fi caustic !ă ă ă

— Tu n-ai sim it nimic, Mathilde?ţ— Ba da. Dac vrei s ştii totul, am sim it o und de ă ă ţ ă Habit

Rouge şi, cum asemenea parfumuri nu g seşti decât la Macy’să 5, sta e mai degrab un semn bun, în ceea ce priveşte elegan aă ă ţ

tipului.— Nu i-ai dat seama cât era de întunecat?ţ— Întunecat e afar ; aprinde- i farurile, c o s faci ună ţ ă ă

accident!Mathilde îşi strânse pe lâng gât gulerul canadienei şi ad ug :ă ă ă— Bun, de acord, costumul îi era cam întunecat, dar, scuz -mă ă

pu in, era de caşmir adev rat, cu croial italieneasc !ţ ă ă ă— Dar eu nu vorbeam despre chestia asta.— Ştii ceva? Eu sunt sigur c sta nu-i un tip d- la de poartă ă ă ă ă

orice fel de izmene. Î i spun eu!ţMathilde lu o igar şi o aprinse. Deschise geamul din parteaă ţ ă

5 Macy’s — lan de magazine de lux.ţ33


ei şi sufl un v l tuc lung de fum, care zbur pe fereastr .ă ă ă ă ă— Mai bine s mor de pneumonie! Bun, treac de la mine:ă ă

recunosc, exist izmene şi izmene!ă— Tu nu ascul i nici un cuvânt din tot ce- i spun eu! r spunse,ţ ţ ă

preocupat , Zofia.ă— Î i închipui ce încurcat trebuie s fie fata lui Calvin Kleinţ ă ă

când citeşte numele lui taic -s u, scris cu litere mari, peă ă izmenele unui b rbat care se despoaie în fa a ei?ă ţ

— L-ai mai v zut? întreb Zofia, imperturbabil .ă ă ă— Poate la barul lui Mario, dar n-aş b ga mâna în foc. Peă

vremea aia, serile în care vedeam limpede erau destul de rare…— Dar toate astea s-au terminat, au r mas în urma ta, spuseă

Zofia.— Tu crezi în chestiile alea, cu „déjà-vu”?— Poate, de ce?— Adineauri, la bar… când i-a c zut paharul din mân … Z uă ă ă

dac nu mi s-a p rut c v d toat mişcarea cu încetinitorul.ă ă ă ă ă— Eşti tu pe burta goal . Te duc s iei o cin asiatic ! încheieă ă ă ă

Zofia.— Pot s - i pun o ultim întrebare?ă ţ ă— Sigur c da.ă— ie nu i-e niciodat frig? o iscodi Mathilde.Ţ ţ ă— De ce?— Pentru c , dac mie îmi pui un be igaş în gur , o s mă ă ţ ă ă ă

transform în înghe at . Închide geamul la!ţ ă ăFordul gonea spre vechea bombonerie din Ghirardelli Square.

Dup câteva minute de t cere, Mathilde r suci butonul radiouluiă ă ă şi privi spre oraşul ce defila pe lâng maşin . La intersec iaă ă ţ dintre Colombus Avenue şi Bay Street, portul îi disp ru din ochi.ă

*

— Dac a i vrea s ridica i mâna, s -mi şterg şi eu tejgheaua!ă ţ ă ţ ăPatronul lui Fisher’s Deli întrerupse reveria lui Lucas.— Poftim?— Ave i nişte cioburi sub degete, o s v t ia i!ţ ă ă ă ţ— Nu v face i griji pentru mine. Cine era?ă ţ— O femeie frumoas , lucru destul de rar pe aici!ă— Da, de-aia îmi place mie cartierul sta! i-o t ie Lucas. Nuă ă

mi-a i r spuns la întrebare.ţ ă— Chelneri a mea e cea care v intereseaz ? îmi pare nespusţ ă ă

34

- MARC LEVY -

de r u, dar nu dau informa ii despre personalul meu. N-ave iă ţ ţ decât s v întoarce i alt dat şi s-o întreba i chiară ă ţ ă ă ţ dumneavoastr . Mâine, la ora zece, intr din nou în tur .ă ă ă

Lucas b tu cu palma în tejgheaua de zinc. Buc ile de sticlă ăţ ă zburar în mii de cioburi şi ciobule e. Proprietarul localului seă ţ trase înapoi cu un pas.

— M doare drept în cot de chelneri a dumitale! O cunoşti peă ţ tân ra care a plecat cu ea? îl descusu, mai departe, Lucas.ă

— E o prieten de-a ei, lucreaz la paza portului, asta e tot ceă ă v pot spune.ă

Cu o mişcare iute, Lucas înha cârpa ce atârna la cureauaţă patronului. Îşi şterse cu ea palma care — ciudat lucru! — n-avea nici cea mai mic zgârietur . Apoi, arunc bucata de pânz înă ă ă ă coşul de gunoi din spatele tejghelei.

Patronul lui Fisher’s Deli se încrunt .ă— Fii pe pace, moşule, spuse Lucas, privindu-şi palma

neatins . Asta-i ca atunci când mergi pe j ratic. E un ă ă truc, întotdeauna e un truc!

Apoi, se îndrept spre ieşire. În fa a localului, îşi scoaă ţ se un ciobule minuscul, care i se înfipsese între ar t tor ţ ă ă şi degetul mijlociu.

Se duse spre cabriolet , se aplec peste portier şi sl bi frânaă ă ă ă de mân . Maşina furat alunec încet spre marginea cheiului şiă ă ă se r sturn în ap . Când botul îi intr în valuri, chipul lui Lucas fuă ă ă ă luminat de un zâmbet copil resc, peste m sur de fericit.ă ă ă

Pentru el, clipa în care apa n v lea în maşin — intrând peă ă ă geamul întredeschis întotdeauna de mâna lui grijulie — era un moment de pur bucurie. Dar preferatele sale erau bulele mari,ă ce sc pau din toba de eşapament, pân s se în buşeă ă ă ă combustia. „Gâl-gâlul” cu care se sp rgeau la suprafa eraă ţă irezistibil.

Când mul imea se adun ca s vad farurile din spateleţ ă ă ă maşinii Camaro disp rând în apele tulburi ale portului, Lucas eraă deja departe, pe alee, cu mâinile în buzunare.

— Cred c tocmai am descoperit o perl rar , murmur , înă ă ă ă timp ce se îndep rta. Dac nu câştig, înseamn pur şi simplu că ă ă ă şi-a b gat dracul coada!ă

*

Zofia şi Mathilde st teau la mas , în fa a imensei vitrine ceă ă ţ 35


d dea spre Beach Street, având sub ochi priveliştea golfului.ă „Cea mai bun mas din localul nostru”, precizase şeful de sală ă ă eurasian, cu un zâmbet care nu-i ascundea nimic din dantura proeminent . Peisajul era magnific. La stânga, podul Goldenă Gate, mândru de nuan ele lui de ocru, rivaliza în frumuse e cuţ ţ Bay Bridge, podul argintiu, mai în vârst decât el cu un an. Înă fa a lor, catargele vaselor cu pânze se leg nau încet în portul deţ ă agrement, la ad post de hula din larg. Alei acoperite cu pietrişă desp r eau p tratele de peluz , care se întindeau pân la ap .ă ţ ă ă ă ă Pe ele se plimbau cei ce ieşiser s se bucure, la c derea serii,ă ă ă de temperatura milostiv a acestui început de toamn .ă ă

Chelnerul le puse pe mas dou cocteiluri, specialitatea casei,ă ă şi un coşule cu chipsuri de creve i. „Cadou din partea localului”,ţ ţ spuse el, înmânându-le lista de bucate. Mathilde o întreb peă Zofia dac venea întotdeauna aici. Pre urile i se p reau foarteă ţ ă mari pentru punga unei modeste func ionare administrative.ţ Zofia spuse c le invita patronul.ă

— Aha, faci s le dispar procesele-verbale?ă ă— E doar un serviciu pe care i l-am f cut acum câteva luni, ună

nimic, te asigur, îi r spunse ea, cam încurcat .ă ă— Mie nu prea mi-e clar cum e cu nimicurile astea ale tale! Ce

fel de serviciu?Zofia îl întâlnise pe proprietarul restaurantului într-o sear , înă

docuri. Mergea pe chei, aşteptând s -i ias din vam ună ă ă transport de vesel din China.ă

Triste ea din privirea lui atr sese aten ia Zofiei; când b rbatulţ ă ţ ă se apropiase de mal, fixând îndelung apa cenuşie, ea se temuse de tot ce putea fi mai r u. Se apropiase şi intrase în vorb cu el;ă ă în cele din urm , omul îi m rturisise c nevasta voia s -l laseă ă ă ă dup patruzeci şi trei de ani de c s torie.ă ă ă

— Câ i ani are nevast -sa? întreb Mathilde, intrigat .ţ ă ă ă— Şaptezeci şi doi de ani!— Şi, la şaptezeci şi doi de ani, î i mai trece prin minte sţ ă

divor ezi? se minun Mathilde, st pânindu-şi cu greu râsul.ţ ă ă— Dac b rbatul î i sfor ie vreme de patruzeci şi trei de ani, î iă ă ţ ă ţ

trece prin minte, şi chiar cât se poate de des, ca s nu spun înă fiecare noapte.

— Şi? Ai ref cut cuplul?ă— L-am convins s se opereze şi i-am f g duit c n-o s -lă ă ă ă ă

doar . B rba ii sunt atât de slabi de înger!ă ă ţ— Crezi c s-ar fi aruncat într-adev r?ă ă

36

- MARC LEVY -

— Îşi azvârlise verigheta în ap !ăMathilde îşi în l ochii spre cer şi r mase fascinat deă ţă ă ă

plafonul restaurantului, decorat în întregime cu vitralii de la Tiffany’s, care îi d deau s lii un aer de catedral . Zofia îiă ă ă împ rt şea p rerea. O servi cu înc o pl cint de pui.ă ă ă ă ă ă

Curioas , Mathilde îşi trecu o mân prin p r.ă ă ă— Chestia asta cu sfor itul e chiar adev rat ? ă ă ăZofia o privi şi nu-şi putut st pâni un zâmbet.ă— Nu!— Ah! P i, atunci, ce s rb torim? întreb Mathilde, ridicându-ă ă ă ă

şi paharul.Zofia îi vorbi în termeni vagi despre o promovare de care

beneficiase chiar în aceeaşi diminea . Nu, nu i se schimbaseţă func ia; nu, nu fusese avansat ; şi nici m car nu era vorbaţ ă ă despre vreo chestie material . Dac Mathilde binevoia s nu maiă ă ă rânjeasc , îi putea explica, eventual, c anumite sarcini deă ă serviciu î i ofereau mai multe decât banii sau autoritatea: eraţ vorba de o form subtil de des vârşire personal . Putereaă ă ă ă dobândit asupra propriului eu, în beneficiul — şi nu înă detrimentul — celorlal i, putea fi foarte dulce.ţ

— Amin! zise Mathilde, în zeflemea.— Cu tine, fat , v d eu bine c mai am mult de tras pân să ă ă ă ă

ajung la cap tul caznei mele, replic Zofia, nec jit .ă ă ă ăMathilde tocmai lua sticla de bambus, plin cu sake, pentru aă

turna în pahare, când expresia Zofiei se schimb fulger tor. Îşiă ă înha prietena de încheietura mâinii şi o ridic , literalmente, dinţă ă fotoliu.

— Ieşi de aici, fugi repede spre uş ! url Zofia. ă ăMathilde r m sese înm rmurit . Vecinii de la alte mese oă ă ă ă

privir la fel de mira i pe Zofia, care vocifera, învârtindu-se şiă ţ parc pândind un duşman invizibil.ă

— Afar toat lumea, ieşi i cât pute i de iute şi îndep rta i-vă ă ţ ţ ă ţ ă de locul sta, gr bi i-v !ă ă ţ ă

Lumea din jur o privea, şov ind şi întrebându-se ce farsă ă idioat mai era şi asta. Proprietarul localului alerg la Zofia, cuă ă mâinile împreunate a rug , implorând-o pe aceea pe care oă considera prieten s nu mai tulbure ordinea. Zofia îl apuc ,ă ă ă energic , de umeri şi îl rug cu cerul şi p mântul s evacuezeă ă ă ă neîntârziat sala. Îl conjur s aib încredere în ea, era oă ă ă chestiune de secunde. Liu Tran nu era chiar un în elept, darţ instinctul nu-l înşelase niciodat . B tu de dou ori, scurt, dină ă ă

37


palme şi cele câteva cuvinte pe care le rosti în cantonez fură ă de-ajuns pentru a pune în mişcare baletul hot rât al chelnerilor.ă B rba ii în livrea alb traser scaunele mesenilor, pe care îiă ţ ă ă conduser iute spre cele trei ieşiri din local.ă

Liu Tran r mase în mijlocul s lii care se golea. Zofia îl trase deă ă bra spre una dintre ieşiri, dar el rezist , z rind-o pe Mathilde,ţ ă ă care nici nu se clintise, împietrit la câ iva paşi de ei.ă ţ

— Am s ies ultimul, spuse Liu, chiar în momentul în care ună ajutor de buc tar se n pusti afar din buc t rie, urlând ca dină ă ă ă ă gur de şarpe.ă

O explozie de o nemaipomenit violen m tur locul. Undaă ţă ă ă de şoc disloc lustra monumental , care se pr buşi, greoaie, laă ă ă p mânt. Mobila p rea aspirat prin vitrina ale c rei geamuriă ă ă ă pulverizate se r spândir pe şoseaua ce trecea mai jos de acolo.ă ă Mii de mici cristale roşii, verzi şi albastre plouau peste localul în ruin . Fumul cenuşiu şi înec cios care cuprinsese sala de meseă ă se ridica în v l tuci, prin peretele c scat al fa adei. Vuietul ceă ă ă ţ înso ise catastrofa fu urmat de o t cere sufocant . Oprit mai josţ ă ă de local, Lucas închise geamul noii maşini pe care o furase cu o or în urm . Avea o nem rginit oroare fa de praf şi una înc şiă ă ă ă ţă ă mai mare fa de lucrurile care nu ieşeau aşa cum prev zuse el.ţă ă

Zofia împinse bufetul masiv care se r sturnase peste ea. Îşiă frec genunchii şi p şi peste o m su de servit c zut pe oă ă ă ţă ă ă parte. Privi la dezordinea care domnea în jurul ei. Sub scheletul marelui policandru despuiat de toate podoabele lui z ceaă restauratorul, respirând sacadat, greoi. Zofia d du fuga la el. Liuă se strâmb , doborât de durere. Pl mânii i se umpleau de sânge,ă ă comprimându-i inima tot mai mult, cu fiece inspira ie. Înţ dep rtare, sirenele pompierilor r sunau în ecou, pe str zileă ă ă oraşului.

Zofia îl rug pe Liu s se in tare.ă ă ţ ă— Eşti nepre uit , suspin b trânul chinez.ţ ă ă ăZofia îi lu mâna; Liu o apuc pe a ei şi şi-o puse pe pieptulă ă

care şuiera ca un pneu spart. Chiar dac suferea, ochii lui ştiauă s citeasc adev rul. Îşi adun ultimele puteri şi murmur c ,ă ă ă ă ă ă mul umit Zofiei, nu sim ea nici o nelinişte. Ştia c , în somnul celţ ă ţ ă mare şi veşnic, nu va mai sfor i. Râse, provocându-şi un accesă de tuse.

— Ce noroc pe viitorii mei vecini! î i datoreaz multe. ţ ăUn val de sânge îi n v li pe gur , curgându-i pe obraz şiă ă ă

pierzându-se în roşul covorului. Zâmbetul lui Liu înghe .ţă38

- MARC LEVY -

— Cred c trebuie s - i cau i prietena. N-am v zut-o ieşind.ă ă ţ ţ ăZofia se uit de jur împrejur, dar nu v zu nici urm deă ă ă

Mathilde sau de vreun alt corp.— Lâng uş , sub dulapul de vase, o îndemn Liu, tuşind dină ă ă

nou.Zofia se ridic . Liu o opri, inând-o de încheietura mâinii, şi îşiă ţ

adânci privirea în ochii ei.— Cum ai ştiut?Zofia îl contempl pe omul în ale c rui pupile aurii se stingeauă ă

ultimele raze de via .ţă— Ai s în elegi în câteva clipe.ă ţAtunci, chipul lui Liu fu luminat de un zâmbet imens şi toată

fiin a lui fu cuprins de pace.ţ ă— Î i mul umesc pentru încredere.ţ ţAcestea au fost ultimele cuvinte ale lui Mister Tran. Pupilele îi

devenir cât vârful de ac, pleoapele îi clipir , iar obrazul i se l să ă ă ă în palma clientei sale de pe urm . Zofia îl mângâie pe frunte.ă

— Iart -m c nu te pot înso i, spuse ea, punând jos încetişoră ă ă ţ capul inert al restauratorului.

Se ridic , îndep rt o comod mic , r sturnat cu picioarele înă ă ă ă ă ă ă sus, şi se îndrept spre o mobil masiv , culcat la p mânt. Oă ă ă ă ă împinse din r sputeri şi o descoperi pe Mathilde, inconştient , cuă ă o furculi mare, pentru servit friptura de ra , înfipt în gambaţă ţă ă stâng .ă

Fasciculul de lumin al unei l mpi purtate de un pompieră ă m tur podeaua; paşii lui f ceau s trosneasc molozul. Seă ă ă ă ă apropie de cele dou femei şi ridic imediat receptorul aparatuluiă ă de emisie-recep ie din holsterul ag at de um r, ca s anun e cţ ăţ ă ă ţ ă g sise dou victime.ă ă

— Una singur ! i se adres Zofia.ă ă— Cu atât mai bine, spuse un b rbat în costum negru, careă

scruta de la distan d râm turile.ţă ă ăŞeful pompierilor d du din umeri.ă— O fi vreun agent federal. Acum, aproape c ajung înainteaă

noastr , când e vreo explozie pe undeva, bomb ni el, punând peă ă fa a lui Mathilde o masc de oxigen.ţ ă

I se adres unui coechipier, care venea spre el:ă— Are un picior fracturat, poate şi o mân , este f ră ă ă

cunoştin . Anun -i pe paramedici, ca s-o evacueze cât maiţă ţă repede.

Ar t spre corpul lui Tran.ă ă39


— la de acolo cum e?Ă— Prea târziu! r spunse b rbatul în costum, din cel lalt cap tă ă ă ă

al s lii.ăZofia o inea pe Mathilde în bra e şi încerca s -şi st pâneascţ ţ ă ă ă

triste ea care îi ap sa pieptul.ţ ă— E numai vina mea, n-ar fi trebuit s venim aici. ăSe uit spre cer, prin vitrina spulberat ; buza inferioar îiă ă ă

tremura.— Nu o lua acum! Era pe calea cea bun , ar fi reuşit. C zusemă ă

de acord s -mi laşi câteva luni şi de-abia dup aia s iei oă ă ă hot râre. Vorba-i vorb !ă ă

Uimi i, cei doi brancardieri care se apropiar de ea o întrebarţ ă ă dac îi era bine. Îi linişti cu o simpl mişcare din cap. Ei îiă ă propuser o masc de oxigen, dar Zofia nu voi. Atunci, o rugară ă ă s se dea deoparte; ea se trase înapoi cu câ iva paşi, iar cei doiă ţ salvatori o aşezar pe Mathilde pe o targa şi se îndreptară ă imediat spre ieşire. Zofia se duse pân la ceea ce mai r m seseă ă ă din vitrina de sticl , f r s scape din ochi trupul prietenei sale,ă ă ă ă care disp ru în ambulan . Vârtejurile roşii-portocalii ale salv riiă ţă ă se pierdur în dep rtare, o dat cu sunetul sirenei, în timp ce seă ă ă îndreptau spre San Francisco Memorial Hospital.

— N-ave i de ce s v sim i i vinovat , tuturor ni se întâmplţ ă ă ţ ţ ă ă s fim în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Asta-i soarta!ă

Zofia tres ri. Recunoscuse glasul grav al celui ce încerca s-oă reconforteze cu atâta stâng cie. Lucas se apropia de ea, mijindu-ăşi ochii.

— Ce face i aici? întreb ea.ţ ă— Credeam c v-a spus deja comandantul pompierilor,ă

r spunse el, sco ându-şi cravata.ă ţ— …Şi, cum totul pare s indice o banal explozie a gazeloră ă

din buc t rie sau, în cel mai r u caz, o mân criminal , dr gu ulă ă ă ă ă ă ţ agent federal se va putea întoarce acas , l sându-i pe poli iştiiă ă ţ de la sec ie s -şi fac treaba. Teroriştilor nu le arde s vânezeţ ă ă ă ra e cu portocale!ţ

Vocea pe cât de r guşit , pe atât de moroc noas aă ă ă ă inspectorului de poli ie le întrerupsese conversa ia.ţ ţ

— Cu cine avem onoarea? întreb Lucas, cu o zeflemea care îiă tr da agasarea.ă

— Cu inspectorul Pilguez de la Poli ia din San Francisco, îiţ r spunse Zofia.ă

— Sunt încântat c , de data asta, m-a i recunoscut! îi spuseă ţ 40

- MARC LEVY -

Pilguez Zofiei, ignorându-l totalmente pe Lucas. Poate c o s -miă ă explica i şi mie odat ce a fost cu mica scen din diminea a asta.ţ ă ă ţ

— Nu voiam s d m explica ii cu privire la împrejur rile în careă ă ţ ă ne-am întâlnit prima oar , tocmai ca s-o protejez pe Mathilde,ă ad ug Zofia. În docuri, bârfele se r spândesc mai iute decâtă ă ă cea a.ţ

— Când am l sat-o s ias mai curând decât fusese prev zut,ă ă ă ă v-am acordat toat încrederea, de aceea v-aş fi recunosc toră ă dac a i proceda la fel în ceea ce m priveşte. Tactul nu e musaiă ţ ă interzis în poli ie! Acestea fiind zise, având în vedere starea înţ care se afl mititica, poate ar fi fost mai bine dac o l sam s -şiă ă ă ă execute pedeapsa.

— Frumoas defini ie a tactului, inspectore! îi lu vorba dină ţ ă gur Lucas, salutându-i pe amândoi.ă

Trecu prin sp rtura uriaş , în care z ceau resturile uşii duble,ă ă ă monumentale, ce fusese adus cu mare cheltuial din Asia.ă ă

Înainte de a se duce spre maşina lui, Lucas i se adres dină strad Zofiei.ă

— Îmi pare nespus de r u pentru prietena dumneavoastr .ă ăChevroletul negru disp ru, dup câteva secunde, la intersec iaă ă ţ

cu Beach Street.Zofia nu-l putea l muri câtuşi de pu in pe inspector. Numai ună ţ

teribil presentiment o f cuse s -i gr beasc pe clien i să ă ă ă ţ ă p r seasc restaurantul. Pilguez f cu observa ia c explica iile eiă ă ă ă ţ ă ţ erau cam lipsite de consisten , dac luau în considera ieţă ă ţ num rul de vie i pe care tocmai le salvase. Zofia nu avea nimică ţ altceva de ad ugat. Poate c detectase f r s -şi dea seamaă ă ă ă ă mirosul de gaze care ieşea din plafonul fals al buc t riei. Pilgueză ă morm i: dosarele încâlcite, în care era amestecat subconştientul,ă aveau sup r toarea tendin de a se ine scai de el, în ultimiiă ă ţă ţ ani.

— Anun a i-m şi pe mine când ve i stabili concluziileţ ţ ă ţ anchetei, am nevoie s ştiu ce s-a întâmplat.ă

El îi îng dui s plece de la fa a locului. Zofia se întoarse laă ă ţ maşina ei. Parbrizul era cr pat dintr-o parte într-alta, iară caroseria maro era acoperit de un gri pr fos, absolut uniform.ă ă Pe drumul care o ducea la Urgen , întâlni mai multe maşini aleţă pompierilor care continuau s se gr beasc spre locul dramei.ă ă ă Ajuns la spital, îşi l s Fordul în parcare şi se îndrept spreă ă ă ă intrare. O infirmier îi ieşi în întâmpinare şi îi spuse c Mathildeă ă era în sala de consulta ii. Zofia îi mul umi tinerei femei şi lu locţ ţ ă

41


pe una dintre banchetele goale din sala de aşteptare.

*

Ner bd tor, Lucas claxon de dou ori. F r s -şi ia ochii deă ă ă ă ă ă ă pe micul ecran — unde echipa Yankees conducea cu un punctaj zdrobitor — gardianul din gheret ap s pe un buton. Bariera seă ă ă ridic şi Chevroletul înaint , cu farurile stinse, pân la margineaă ă ă digului. Lucas deschise geamul şi îşi azvârli chiştocul. Aduse maneta de vitez în pozi ia zero şi ieşi din vehicul, l sându-iă ţ ă motorul în func iune. Cu o lovitur de picior în bara de protec ieţ ă ţ din spate îi d du impulsul necesar pentru a se pune în mişcare,ă pân la marginea cheiului unde se r sturn şi disp ru în ap .ă ă ă ă ă Încântat, contempl cu mâinile în şolduri întreaga scen . După ă ă ce ultima bul de aer plesni la suprafa a apei, se întoarse şi oă ţ porni în pas voios c tre parcare. O Honda de culoare m slinieă ă p rea c nu-l aştepta decât pe el. Îi meşteri broasca, deschiseă ă capota, smulse alarma şi o azvârli cât acolo. Se instal la volan şiă cercet , prea pu in entuziasmat, interiorul îmbr cat în plastic, îşiă ţ ă scoase trusa de chei şi alese una, care p rea a fi cea maiă potrivit . Motorul începu s duduie pe dat .ă ă ă

— O japonez verde! Asta-i chiar culmea! bodog ni Lucas,ă ă ridicând frâna de mân .ă

Arunc o privire la ceasul pe care îl purta la încheietura mâinii.ă Întârziase. Acceler . Stând pe o babáă 6, un boschetar pe nume Jules d du din umeri şi se uit dup maşina care se îndep rta, înă ă ă ă timp ce un ultim „gâl-gâl” îşi d dea sufletul la suprafa a apei.ă ţ

*

— O s scape?ăEra pentru a treia oar , în aceeaşi sear , când vocea lui Lucasă ă

o f cea s tresar .ă ă ă— Sper, r spunse ea, privindu-l din cap pân -n picioare. Cineă ă

sunte i dumneavoastr , mai exact?ţ ă— Lucas. Dezolat şi totodat încântat, f cu el, întinzându-iă ă

mâna.

6 Babá — dispozitiv de forma unui mosor, fixat pe cheiuri, de care se leag cu parâme vasele acostate. ă (N. T.)

42

- MARC LEVY -

Zofia sim ea abia acum c oboseala punea st pânire pe ea. Seţ ă ă ridic şi se duse la distribuitorul de cafea.ă

— Vre i şi dumneavoastr una?ţ ă— Nu beau cafea, r spunse Lucas.ă— Nici eu, zise ea, uitându-se la moneda de dou zeci de cen iă ţ

pe care o învârtea în mân . Ce face i aici?ă ţ— Ca şi dumneavoastr . Am venit s v d cum îi merge.ă ă ă— De ce? întreb Zofia, b gându-şi moneda în buzunar.ă ă— Fiindc trebuie s fac un raport şi fiindc , pentru moment,ă ă ă

la rubrica „victime” am scris cifra 1. Aşa c am venit s verifică ă dac nu cumva trebuie s -mi reactualizez informa ia. Îmi placeă ă ţ s -mi depun d rile de seam în aceeaşi zi; am oroare deă ă ă întârzieri.

— Aşa îmi spuneam şi eu!— Mai bine a i fi acceptat invita ia mea la cin ! Acum, n-amţ ţ ă

mai fi fost aici!— Adineauri a i vorbit foarte la obiect despre tact! P re i a fiţ ă ţ

un expert în materie!— Ea n-o s ias din blocul operator decât la noapte, târziu.ă ă

Furculi ele de servit ra a fac nişte pagube al naibii de mari cândţ ţ sunt înfipte în carnea macr de om. Vor trece ore întregi până ă când doctorii vor coase tot ce trebuie. Pot s v duc la cafeneauaă ă de peste drum?

— Nu, nu prea pute i!ţ— Cum dori i. O s aştept m aici; atmosfera nu e la fel deţ ă ă

simpatic , dar, dac prefera i aşa… P cat!ă ă ţ ăSt teau spate în spate, pe banchetele lor, de mai bine de oă

or , când chirurgul ap ru, în sfârşit, în cap tul culoarului. Nu-şiă ă ă tr gea m nuşile f cându-le s plesc ie (dintotdeauna, chirurgiiă ă ă ă ă se debarasau de ele şi le aruncau în pubele puse la îndemân înă acest scop). Mathilde era în afara pericolului: artera nu-i fusese atins . Scannerul nu eviden iase nici o urm de traumatismă ţ ă cranian. Coloana vertebral îi era intact .ă ă

Mathilde avea dou fracturi nedeplasate, una la gamb ,ă ă cealalt la bra , şi câteva cus turi. Acum i se punea ghipsul. Oă ţ ă complica ie era oricând posibil îns doctorul era încrez tor.ţ ă ă ă Totuşi, dorea ca pacienta s r mân în repaus total, în cursulă ă ă urm toarelor ore. I-ar fi recunosc tor Zofiei dac le-ar transmiteă ă ă celor apropia i c , pân a doua zi, de diminea , Mathilde nuţ ă ă ţă avea voie s primeasc nici o vizit .ă ă ă

— O voi face imediat: nu-s decât eu.43


Şi îşi l s num rul pagerului la infirmiera şef de etaj. Ieşind,ă ă ă ă Zofia trecu prin fa a lui Lucas şi, f r s -i arunce o privire, îlţ ă ă ă inform c nu va fi nevoit s -şi modifice procesul-verbal. Apoi,ă ă ă disp ru dup turnichetul de la intrare. Lucas o ajunse în parcareaă ă pustie, când ea înc îşi mai c uta cheile.ă ă

— Dac a i vrea s nu m mai face i s tresar, v-aş fi foarteă ţ ă ă ţ ă recunosc toare, îi spuse ea.ă

— Cred c noi doi am început-o cu stângul, îi r spunse Lucas,ă ă cu o voce blând .ă

— Cum adic ? i-o întoarse ea. ăLucas şov i înainte de a-i r spunde:ă ă— S zicem c , uneori, nu prea stau s -mi aleg cuvintele, dară ă ă

m bucur sincer c prietena dumneavoastr a ieşit cu bine dină ă ă aceast încercare.ă

— Ei bine, m car împ rt şim şi noi ceva pe ziua de azi!ă ă ă Carevas zic , totul e posibil! Acum, dac îmi permite i să ă ă ţ ă deschid portiera…

— Dar, dac am merge s „împ rt şim” şi o cafea… v rog?ă ă ă ă ăZofia amu i.ţ— Proast idee! continu Lucas. Dumneavoastr nu be i cafea,ă ă ă ţ

iar eu nici atât! Poate un suc de portocale? Chiar aici, peste drum, au nişte sucuri excelente.

— De ce ine i atâta s v potoli i setea în tov r şia mea?ţ ţ ă ă ţ ă ă— Pentru c abia am sosit în oraş şi nu cunosc absolut peă

nimeni. Am petrecut trei ani la New York, în cea mai deplină singur tate. Big Appleă 7 aproape c m-a f cut taciturn, dar suntă ă hot rât s m schimb.ă ă ă

Zofia îşi înclin capul şi îl privi int pe Lucas.ă ţ ă— Bun, o iau de la cap t, spuse el. Uita i de New York, deă ţ

singur tatea mea şi, de altfel, de toate celelalte. Nu ştiu de ceă in atâta s beau ceva împreun cu dumneavoastr . De fapt,ţ ă ă ă

pu in îmi pas de b utur , vreau s v cunosc. Poftim, v-amţ ă ă ă ă ă m rturisit adev rul. Ar fi o fapt bun din partea dumneavoastră ă ă ă ă dac a i spune da.ă ţ

Zofia îşi privi ceasul de la mân şi şov i câteva clipe. Apoiă ă zâmbi şi accept invita ia. Traversar strada şi intrar la ă ţ ă ă Krispy Kreme. Micul local mirosea frumos, a pr jituri calde: o tav cuă ă pl cint tocmai fusese scoas din cuptor. Se aşezar la o masă ă ă ă ă

7 Big Apple (arg. Am.) — porecla oraşului New York.

44

- MARC LEVY -

din dreptul vitrinei. Zofia nu mânca nimic, dar se uita, perplex ,ă la Lucas. Acesta înfulecase în mai pu in de zece minute şapteţ gogoşi pudrate cu zah r.ă

— Din lista p catelor capitale, v d c l comia nu vă ă ă ă ă traumatizeaz deloc, spuse ea, cu o privire amuzat .ă ă

— Toate poveştile astea cu p catele sunt un caraghioslâc…ă r spunse el, lingându-şi degetele. Sunt nişte şmecheriiă c lug reşti. O zi f r gogoşi e mai urât decât o zi cu vremeă ă ă ă ă bun !ă

— Nu v place soarele? îl întreb ea, mirat .ă ă ă— Oh, cum s nu, îl ador! îmi plac arsurile şi cancerele deă

piele. Îmi place când oamenii crap de c ldur , strangula i deă ă ă ţ cravat . Când femeile sunt terorizate la gândul c li se prelingeă ă machiajul. Când toat lumea face tignafes din cauza aparateloră de aer condi ionat, care g uresc stratul de ozon; când creşteţ ă poluarea, iar animalele se sting de sete, f r s mai pomenim deă ă ă b trânii care se sufoc . Ah, nu, scuze! Soarele nu-i deloc crea iaă ă ţ celui pe care îl crede i.ţ

— Ave i un mod ciudat de a privi lucrurile.ţZofia deveni mai atent la spusele lui Lucas, când el declar ,ă ă

pe un ton grav, c trebuie s dai dovad de onestitate înă ă ă momentul în care califici r ul şi binele. Ordinea cuvintelor oă intrig pe Zofia. De câteva ori, Lucas citase r ul înainteaă ă binelui… de obicei, oamenii f ceau invers.ă

Prin minte, îi trecu un gând. Îl b nui c e un înger Verificator,ă ă venit s controleze buna desf şurare a misiunii sale. Îi întâlniseă ă adesea, chiar şi în opera iuni mai pu in ambi ioase decât asta.ţ ţ ţ Cu cât vorbea mai mult Lucas, cu atât ipoteza aceasta p rea maiă plauzibil , atât era de provocator. Ispr vindu-şi a noua gogoaş ,ă ă ă el o anun , cu gura pe jum tate plin , c ar fi nespus deţă ă ă ă încântat s-o revad . Zofia zâmbi. El pl ti nota şi ieşir din local.ă ă ă

În parcarea pustie, Lucas îşi ridic fruntea.ă— Este pu in cam rece, îns cerul e superb, nu-i aşa?ţ ăEa îi acceptase invita ia la cin de a doua zi. Dac , prin celţ ă ă

mai mare şi mai neaşteptat hazard, lucrau amândoi pentru aceeaşi firm , cel ce voise s-o testeze avea s fie servit: ea, una,ă ă o s -i cânte în strun şi o s aib parte de o distrac ie pe cinste.ă ă ă ă ţ Zofia îşi lu maşina şi se întoarse acas .ă ă

Parc în fa a cl dirii în care locuia şi avu grij s nu facă ţ ă ă ă ă zgomot când urc treptele de la intrare. Nu se z rea nici o geană ă ă de lumin ; uşa de la apartamentul lui Reine Sheridan era închis .ă ă

45


Înainte de a intra în cas , îşi ridic ochii: pe firmament nu erauă ă nici nori, nici stele.

Şi a fost sear şi a fost diminea …ă ţă

Ziua a doua

Mathilde se trezise din zori. În cursul nop ii, fusese coborâtţ ă într-o camer unde plictiseala se şi f cea sim it . Deă ă ţ ă cincisprezece luni încoace, hiperactivitatea fusese singurul ei remediu pentru a se putea lecui de reminiscen ele unei alte vie i,ţ ţ în care afurisitul cocteil de disperare şi droguri aproape c oă d duse gata. Neonul ce ârâia deasupra capului îi amintea deă ţ lungile ore de lupt împotriva sevrajului, care, pe atunci, îi sfâşiaă cu dureri de nedescris m runtaiele, îi amintea de zilele de infernă dantesc, în care Zofia — numit de ea „îngerul p zitor” —ă ă trebuia s-o in de mâini, c ci, ca s supravie uiasc , îşi mutilaţ ă ă ă ţ ă trupul, în încercarea de a-şi mai atenua pedeapsa insuportabilă cu care pl tea pl cerile din trecut, şi-l zgâria pân când îşiă ă ă smulgea pielea, provocându-şi noi r ni.ă

Uneori, i se p rea c înc mai simte în east durerea ascu ită ă ă ţ ă ţ ă pricinuit de hematoamele r mase dup nenum ratele lovituriă ă ă ă pe care le tr gea, din r sputeri, cu capul, în acele nop i, cândă ă ţ z cea prad suferin elor de pe urm . Îşi privi încheieturaă ă ţ ă bra ului: stigmatele în ep turilor se şterseser tot mai mult,ţ ţ ă ă s pt mân dup s pt mân , ca un semn al isp şirii. Un singură ă ă ă ă ă ă ă punctule violaceu mai persista pe traseul unei vene, parcţ ă pentru a-i aminti c pe acolo intra cândva moartea lent . Zofiaă ă împinse uşa camerei.

— Taman la timp, spuse ea, punând un buchet de bujori pe noptier .ă

— Taman la timp pentru ce? întreb Mathilde.ă— i-am v zut fa a, în timp ce intram, şi prognoza meteo aŢ ă ţ

moralului t u p rea s indice o modificare c tre variabil, cuă ă ă ă tendin spre furtun . M duc s cer o vaz de la infirmiere.ţă ă ă ă ă

— Stai lâng mine, spuse Mathilde, cu glasul stins.ă— Bujorii sunt aproape la fel de ner bd tori ca tine, au nevoieă ă

de mult ap ; stai aşa, c m întorc imediat.ă ă ă ă

46

- MARC LEVY -

R mas singur în camer , Mathilde contempl florile. Cuă ă ă ă ă mâna s n toas , mângâie corolele m t soase. Petalele bujoriloră ă ă ă ă aveau o textur aidoma bl ni ei de pisic , Mathilde adoraă ă ţ ă felinele. Zofia, care se întoarse aducând o g leat , îi întrerupseă ă visarea.

— Asta-i tot ce au; dar nu-i nici o nenorocire, bujorii nu sunt flori snoabe.

— Sunt prefera ii mei.ţ— Ştiu.— Cum de ai reuşit s -i g seşti pe vremea asta?ă ă— Secret!Zofia se uit la piciorul pus în ghips al prietenei sale, apoi laă

bra ul imobilizat de o atel . Mathilde îi surprinse privirea.ţ ă— Da’ ştiu c n-ai şomat deloc, în pr jelni a aia! De fapt, ce s-ă ă ţ

a întâmplat, cu adev rat, atunci? Nu-mi amintesc aproape nimic.ă St team de vorb , tu te-ai ridicat, eu nu, şi, pe urm , o imensă ă ă ă gaur neagr .ă ă

— Nu… o acumulare de gaze în plafonul fals din buc t rie! Câtă ă ai de stat aici?

Doctorii ar fi l sat-o pe Mathilde s ias chiar de a doua zi, dară ă ă ea nu avea posibilitatea s -şi angajeze o asistent la domiciliu,ă ă iar, în starea în care se afla, nu se putea mişca deloc. Când Zofia se preg ti de plecare, Mathilde izbucni în lacrimi.ă

— Nu m l sa aici, mirosul sta de dezinfectante mă ă ă ă înnebuneşte. Am pl tit destul, î i jur. Nu m-aş mai putea apucaă ţ niciodat de chestia aia. Îmi â âie fundul aşa de tare de groaz ,ă ţ ţ ă c nu înghit nici m car calmantele pe care mi le dau ştia. Ştiuă ă ă c , pentru tine, sunt o povar , dar scoate-m de aici chiar acum,ă ă ă Zofia.

Zofia se întoarse la c p tâiul prietenei sale şi o mângâie peă ă frunte, ca s alunge fiorii suferin ei care îi zgâl âia trupul. Îiă ţ ţ f g dui s fac tot posibilul pentru a g si cât mai repede oă ă ă ă ă solu ie. La sfârşitul zilei avea s treac , din nou, s-o vad .ţ ă ă ă

Ieşind din spital, Zofia porni în vitez spre docuri; ziua de lucruă îi era înc rcat . Timpul trecea iute: avea o misiune de îndeplinită ă şi câ iva proteja i pe care nici nu putea fi vorba s -i abandoneze.ţ ţ ă Se duse s -i fac o vizit vechiului s u amic r t citor. Jules îşiă ă ă ă ă ă p r sise lumea f r s se fi dumirit vreodat ce anume îl f cuseă ă ă ă ă ă ă s-o ia pe calea care îl dusese sub arcada nr. 7, unde îşi stabilise domiciliul instabil… Doar o serie de teribile farse pe care i le jucase via a. O reducere de personal, care îi pusese cap tţ ă

47


carierei. O simpl scrisoare, care îl anun ase c nu mai f ceaă ţ ă ă parte din marea companie ce însemnase totul în via a lui.ţ

La cincizeci şi opt de ani eşti înc foarte tân r… şi, chiar dacă ă ă firmele de cosmetice jur c , în preajma vârstei de şaizeci deă ă ani, via a î i st înc înainte — cu condi ia s ai grij de capitalulţ ţ ă ă ţ ă ă t u estetic — propriile lor departamente de resurse umane suntă prea pu in convinse de chestia asta în momentul cândţ reevalueaz planul de carier al angaja ilor. Aşa c Jules Minskyă ă ţ ă se pomenise şomer. Un agent de paz îi confiscase ecusonul laă intrarea în cl direa unde petrecuse mai mult timp decât acas .ă ă F r s -i spun o vorb , b rbatul în uniform îl înso ise pân înă ă ă ă ă ă ă ţ ă birou. Trebuise s -şi strâng lucrurile sub privirile colegilor mu iă ă ţ ca peştele. Jules plecase, b tut de ploaia acelei zile sinistre, cu oă cutiu de carton sub bra , ca unic bagaj, dup treizeci şi doi deţă ţ ă ani de robie fidel .ă

Via a lui Jules Minsky, un statistician nebun dup matematicileţ ă aplicate, se rezuma totuşi la o aritmetic cât se poate deă rudimentar : adunarea weekendurilor pe care le petrecuseă studiind dosarele, în detrimentul propriei vie i; împ r irea, înţ ă ţ profitul puterii celor care îl foloseau (era mândru s lucrezeă pentru ei; f cea parte dintr-o mare familie, unde fiecare avea ună rol de jucat, cu condi ia s stea la locul lui); înmul ireaţ ă ţ umilin elor şi a ideilor ignorate de nişte autorit i nelegitime, cuţ ăţ puteri dobândite pe nedrept; în sfârşit, sc derea dreptului de a-şiă încheia cariera în mod demn. Sem nând cu cvadratura cercului,ă existen a lui Jules se reducea la o ecua ie de nedrept i f rţ ţ ăţ ă ă solu ie.ţ

În copil rie, lui Jules îi pl cea s -şi piard vremea pe lângă ă ă ă ă cimitirul de maşini, unde o pres uriaş comprima carcaseleă ă automobilelor vechi. Pentru a alunga singur tatea care îi bântuiaă nop ile, îşi imaginase deseori via a tân rului cadru dotat, care i-oţ ţ ă ruinase pe a lui, „evaluându-l” ca bun de dat la fiare vechi. C r ile de credit i se f cuser nev zute în cursul toamnei, contulă ţ ă ă ă din banc nu supravie uise iernii, casa şi-o p r sise la venireaă ţ ă ă prim verii. În vara care urmase, sacrificase o dragoste imens ,ă ă luându-şi mândria într-o ultim c l torie. F r ca m car s -şi deaă ă ă ă ă ă ă seama, numitul Jules Minsky, de cincizeci şi opt de ani, se pomenise în situa ia de a-şi alege ca domiciliu instabil arcada nr.ţ 7, de pe cheiul 80 al portului comercial din San Francisco. În curând, avea s s rb toreasc zece ani petrecu i sub cerul liber,ă ă ă ă ţ îi pl cea s le povesteasc celor care st teau s -l asculte c , înă ă ă ă ă ă

48

- MARC LEVY -

ziua marii plec ri, nu-şi d duse seama de absolut nimic.ă ăZofia observ cicatricea care îi supura de sub rupturaă

pantalonului de tweed „prince-de-galles”.— Jules, ar trebui s mergi la doctor, cu piciorul sta!ă ă— Ah, nu începe iar, te rog! Piciorul meu e cât se poate de

bine!— Dac rana asta nu e cur at , o s fac cangren în maiă ăţ ă ă ă ă

pu in de o s pt mân , şi tu ştii foarte bine asta!ţ ă ă ă— Am trecut eu, de acum, peste cea mai rea dintre cangrene,

frumuşico, aşa c , una în plus, una în minus… Şi, pe urm , eă ă atâta vreme de când îl tot rog pe Dumnezeu s vin s m ia,ă ă ă ă încât trebuie s -l las s -şi fac treaba. Dac m tratez de fiecareă ă ă ă ă dat când am câte ceva care nu merge, la ce-mi mai foloseşte să ă m rog s plec de pe p mântul sta pr p dit? Prin urmare, veziă ă ă ă ă ă tu, buba asta e biletul meu câştig tor pentru lumea ailalt .ă ă

— Cine- i bag în cap ideile astea prosteşti?ţ ă— Nimeni. Da’ e un fl c u tân r care se învârteşte pe aici şiă ă ă

care e absolut de acord cu mine. Îmi place tare mult s st m deă ă vorb amândoi. Când m uit la el, parc îmi v d imagineaă ă ă ă reflectat într-o oglind din trecut. Costumele lui au acelaşi stilă ă ca hainele pe care le purtam eu, mai înainte ca pe croitorul meu s -l ia ame eala descoperind vântul ce-mi fluiera prin buzunare.ă ţ Eu îi vorbesc despre cele bune, el despre cele rele… dup cumă vezi, facem pu in troc, iar eu, unul, m distrez.ţ ă

Condi ia lui Jules Minsky era chiar mai rea decât a unuiţ prizonier. Nu tu pere i, nu tu acoperiş, nu tu suflet de om pe careţ s -l urasc … Iar hran pe mas , nici cât gratii la fereastr , peă ă ă ă ă care s viseze c le pileşte… Când lup i pentru supravie uire,ă ă ţ ţ visarea e un lux: ziua, Jules trebuia s -şi caute hrana prin gropileă de gunoi; iarna, trebuia s se mişte necontenit, pentru a luptaă împotriva alian ei mortale dintre somn şi frig…ţ

— Jules, te duc la dispensar!— Eu credeam c lucrezi la siguran a activit ii portuare, nu laă ţ ăţ

Armata Salv rii!ăZofia îl trase pe boschetar de bra cu toat puterea, ca s -lţ ă ă

ajute s se scoale. El nu-i uşura efortul, dar, în cele din urm , oă ă înso i vrând-nevrând la maşin . Ea îi deschise portiera; Jules îşiţ ă trecu mâna prin barb , şov ind. Zofia îl privi t cut . Ridurileă ă ă ă adânci din jurul ochilor lui de azur p reau s alc tuiasc un soiă ă ă ă de re ea de fortifica ii pentru un suflet cu tr iri generoase. Înţ ţ ă jurul gurii c rnoase şi zâmbitoare, se desenau alte caligrafii,ă

49


proprii unei existen e în care s r cia era doar cea a înf iş rii.ţ ă ă ăţ ă— N-o s miroas prea frumos în caleaşca ta. Din pricinaă ă

urloiului stuia am rât, în ultimele zile n-am putut s m maiţ ă ă ă ă duc pân la duşuri!ă

— Jules, dac se spune c banii n-au miros, de ce ar aveaă ă miros ni ic mizerie? Hai, las discu ia şi urc !ţ ă ă ţ ă

Dup ce îşi l s pasagerul la dispensar, pentru îngrijiri, ea seă ă ă îndrept iar spre port. Pe drum, f cu un ocol, ca s-o vad pe Missă ă ă Sheridan: voia s -i cear un serviciu important. O g si în pragulă ă ă uşii. Reine avea de f cut nişte cump r turi şi, în oraşul staă ă ă ă renumit prin str zile lui în pant , unde, pentru o persoană ă ă vârstnic , fiecare pas este o provocare, întâlnirea cu Zofia, la oă or atât de neobişnuit , era un adev rat miracol. Zofia o rug să ă ă ă ă se instaleze în maşin şi urc în fug pân în apartamentul ei.ă ă ă ă Intr , arunc o privire spre robotul telefonic, care nu înregistraseă ă nici un mesaj, şi coborî imediat. Pe drum, i se dest inui lui Reine;ă aceasta accept s-o g zduiasc pe Mathilde pân ce se vaă ă ă ă îns n toşi. Aveau nevoie de un mijloc cu ajutorul c ruia s-o urceă ă ă la etaj şi de câteva perechi de bra e zdravene, care s coboareţ ă patul metalic depozitat în pod.

*

Instalat confortabil în cafeneaua de la num rul 666, de peă Market Street, Lucas mâzg lea nişte socoteli chiar pe masa cuă t blie de melamin , luându-şi în primire slujba cu totul nou , dină ă ă cadrul celui mai mare grup imobiliar din California. Îşi înmuia al optulea corn în ceaşca de cafea cu frişca, aplecat asupra pasionantei lucr ri care povestea cum se dezvoltase Siliconă Valley: O vast fâşie de teren, devenit în treizeci de ani cea maiă ă strategic zon a tehnologiilor de vârf, supranumit pl mânulă ă ă ă informaticii mondiale. Pentru Lucas, specialist în schimb rile deă identitate, angajarea fusese de o simplitate surprinz toare, iară acum preg tea deja, cu o pl cere nebun , un plan machiavelic.ă ă ă

În ajun, articolul din San Francisco Chronicle, cu privire la grupul imobiliar A&H, citit în avion, îi adusese bucurie în priviri: vicepreşedintele acestuia, un tip cu obraji buc la i, poza f r niciă ţ ă ă o re inere în fa a obiectivului care îl fotografia. Ed Heurt — H-ulţ ţ din A&H — excela în arta de a se da mare în interviuri şi conferin e de pres , l udând f r încetare incomensurabileleţ ă ă ă ă contribu ii ale grupului s u la înflorirea economic a regiunii.ţ ă ă

50

- MARC LEVY -

Tipul, care se ambi iona, de vreo dou zeci de ani, s ajungţ ă ă ă deputat, nu sc pa nici o ceremonie oficial . Tocmai atunci seă ă preg tea s deschid în mod festiv, cu un mare t mb l uă ă ă ă ă ă duminical, sezonul de pescuit crabi. Lucas se ivise în drumul lui Ed Heurt exact în aceast împrejurare.ă

Impresionanta agend cu adrese de persoane influente, deă care Lucas uzase, contribuind cu abilitate la conversa ie, îiţ adusese imediat postul de consilier al vicepreşedintelui, creat anume pentru el. Angrenajul oportunismului n-avea nici un secret pentru Ed Heurt, iar acordul fu încheiat mai înainte ca num rul doi din grupul ă A&H s fi avut timp s înfulece un cleşteă ă de crab, muiat cu generozitate într-o maionez cu şofran, care îiă p t la fel de generos plastronul smochingului.ă ă

Era unsprezece diminea a şi, într-o or , Ed avea s i-l prezinteţ ă ă pe Lucas asociatului s u, Antonio Andric, preşedintele grupului.ă

A-ul din A&H conducea cu o mân de fier într-o m nuş deă ă ă catifea vasta re ea comercial pe care o esuse de-a lungulţ ă ţ anilor. Un sim înn scut al imobiliarului şi o inegalabil asiduitateţ ă ă în munc îl ajutaser pe Antonio Andric s întemeieze un imensă ă ă imperiu, care folosea peste trei sute de agen i şi aproape totţ atâ ia jurişti, contabili şi asistente.ţ

Lucas şov i în fa a celui de-al optulea corn. Plesni din degetulă ţ mare şi din ar t tor, ca s comande un cappuccino. Rozându-şiă ă ă carioca neagr , îşi consult noti ele şi continu s cugete.ă ă ţ ă ă Statisticile împrumutate de la departamentul de informatic dină A&H erau gr itoare.ă

Oferindu-şi, în cele din urm , o chifl cu ciocolat , traseă ă ă concluzia c , în toat valea, era cu neputin s închiriezi, să ă ţă ă ă vinzi sau s cumperi chiar şi cel mai mic imobil sau cea mai mică ă parcel de teren f r s tratezi cu grupul care îl angajase dină ă ă ă seara trecut . Pliantul publicitar şi inefabilul s u slogan —ă ă „Imobiliarul inteligent” — îi îng duir s -şi des vârşeasc planul.ă ă ă ă ă

A&H era o entitate cu dou capete, care avea un c lcâi al luiă ă Ahile, în punctul de jonc iune al celor dou gâturi de hidr . Eraţ ă ă de-ajuns ca ambele creiere ale organiza iei s aspire la acelaşiţ ă aer, ca s se sufoce reciproc. Era de-ajuns ca Andric şi Heurt s -ă ăşi dispute cârma cor biei, şi grupul avea s pluteasc , f ră ă ă ă ă întârziere, în deriv . Naufragiul brutal al imperiului ă A&H avea să stârneasc la iu eal pofta marilor proprietari, ducând laă ţ ă destabilizarea pie ei imobiliare din valea în care chiriile erauţ stâlpii de baz ai vie ii economice. Reac iile pie elor financiareă ţ ţ ţ

51


nu s-ar fi f cut aşteptate, iar întreprinderile din regiune s-ar fiă asfixiat cât se poate de repede.

Lucas verific nişte date, pentru a-şi stabili ipotezele: cea maiă probabil era aceea c un mare num r de firme nu aveau să ă ă ă supravie uiasc chiriilor crescute şi sc derii cotei lor la burs .ţ ă ă ă Chiar şi în cazul unui calcul pesimist, era de aşteptat ca pe pu inţ zece mii de persoane s -şi piard locul de munc ; o cifră ă ă ă suficient pentru ca economia întregii regiuni s fac implozie,ă ă ă provocând cea mai frumoas embolie imaginabil : cea aă ă pl mânului informaticii mondiale.ă

Mediile financiare, ale c ror certitudini pasagere nu pot fiă egalate decât de permanenta lor şov ial , miliardele care seă ă învârteau pe Wall Street pentru întreprinderile cu tehnologie de vârf aveau s se volatilizeze în câteva s pt mâni, provocându-iă ă ă inimii acestei regiuni un superb infarct.

— Globalizarea are şi o latur bun totuşi! îi spuse Lucasă ă chelneri ei care îi aducea, de data asta, o ciocolat fierbinte.ţ ă

— De ce, v gândi i cumva c o s cur a i porc riile astea, peă ţ ă ă ăţ ţ ă care le-a i f cut, cu vreun produs coreean? r spunse ea, uitându-ţ ă ăse, întreb toare, la mâzg lelile de pe mas .ă ă ă

— O s şterg tot, la plecare! morm i el, reluându-şi cugetarea.ă ăDe vreme ce oamenilor li se d dea de în eles c o simplă ţ ă ă

b taie de arip a unui fluture putea isca un uragan, Lucas aveaă ă s demonstreze c aceast teorem putea fi aplicat înă ă ă ă ă economie. Criza american s-ar propaga neîntârziat în Europa şiă în Asia. A&H ar fi fluturele, Ed Heurt b taia de arip , iar docurileă ă din oraş ar putea fi foarte bine teatrul victoriei sale.

Dup ce şterse metodic, cu furculi a, socotelile de peă ţ melamin , Lucas ieşi din cafenea şi ocoli cl direa. Pe strad , ochiă ă ă un Chrysler, c ruia îi sparse încuietoarea. La stop, ap s peă ă ă butonul de comand electric a capotei, care se plie şi intr înă ă ă spa iul rezervat anume pentru ea. Intrând în parcarea noii saleţ firme, Lucas îşi lu telefonul mobil. Se opri în fa a paznicului şi îiă ţ f cu un semn prietenesc cu mâna, ca s aib r bdare pân îşiă ă ă ă ă termin convorbirea. Ostentativ, îi dest inuia unui interlocutoră ă imaginar c îl surprinsese pe Ed Heurt fudulindu-se în fa a uneiă ţ încânt toare ziariste, cum c adev ratul cap al grupului era el,ă ă ă iar asociatul lui doar picioarele! Lucas continu cu un formidabilă hohot de râs, deschise portiera şi îi întinse cheia tân ruluiă paznic, care îl înştiin a c broasca îi era stricat .ţ ă ă

— Ştiu, zise Lucas, cu un aer încurcat, nu mai avem siguranţă 52

- MARC LEVY -

nic ieri!ăPaznicul, care nu sc pase nici un cuvânt din conversa ie, îlă ţ

privi îndep rtându-se spre holul cl dirii. Se duse s parchezeă ă ă decapotabila, cu o mân expert şi sigur …ă ă ă

Doar el şi nimeni altul era persoana c reia asistenta personală ă a lui Antonio Andric îi încredin a zi de zi maşina 4 x 4, ca s i-oţ ă parcheze. Zvonul avu nevoie de dou ore pân s ajung laă ă ă ă etajul nou , care era şi ultimul, al cl dirii din Market Streetă ă num rul 666, prestigiosul sediu al firmei ă A&H: pauza de prânz îi st vilise înaintarea. La ora treisprezece şi şaptesprezece,ă Antonio Andric intr beat de furie în biroul lui Ed Heurt; la oraă treisprezece şi dou zeci şi nou , acelaşi Antonio ieşi din biroulă ă asociatului s u, trântind uşa. Ajuns pe palier, strig că ă ă „picioarele” se duceau s se destind pe terenul de golf şi că ă ă „meningele” n-aveau decât s prezideze în locul lor şedin aă ţ lunar a comitetului de directori comerciali.ă

În timp ce îşi lua cabrioleta, Lucas îi arunc paznicului o privireă complice. N-avea întâlnire cu patronul lui decât peste o or , ceeaă ce îi l sa un r gaz pentru un drum mic de tot. Avea o poftă ă ă nebun s -şi schimbe maşina şi, ca s-o parcheze în stilul s u peă ă ă cea condus acum, portul nu era chiar atât de departe.ă

*

Zofia o l sase pe Reine la coafor şi îi f g duise c se întoarceă ă ă ă s-o ia dup dou ore. Îi mai r m sese exact timpul cât s ajungă ă ă ă ă ă la centrul de formare pentru nev z tori, unde preda un curs deă ă istorie. Când Zofia ap ru în pragul uşii, elevii ei se scular înă ă picioare.

— F r nici o cochet rie, eu sunt cea mai tân r din clas , aşaă ă ă ă ă ă c v rog s lua i loc!ă ă ă ţ

Adunarea se execut , cu un murmur, iar Zofia îşi continuă ă lec ia chiar de unde o l sase cu o or în urm . Deschise cartea înţ ă ă ă braille, pus pe catedr , şi începu s citeasc . Zofiei îi pl ceaă ă ă ă ă aceast scriere, în care cuvintele erau descifrate cu buriceleă degetelor, în care frazele se alc tuiau pe pip ite, în care texteleă ă prindeau via în palm . Ea aprecia acest univers ambliop, atâtţă ă de misterios pentru cei care credeau c v d tot, deşi erauă ă nespus de orbi în atâtea puncte esen iale. Când sun clopo elul,ţ ă ţ ea îşi termin lec ia şi le d du întâlnire elevilor joia urm toare.ă ţ ă ă Îşi lu maşina şi plec dup Reine, s-o ia acas . Apoi, traversă ă ă ă ă

53


din nou oraşul, ca s -l aduc pe Jules de la dispensarul docurilor.ă ă Bandajul care îi înf şur piciorul îi d dea boschetarului o alur deă ă ă ă pirat, iar el nu-şi ascunse o anumit mândrie când Zofia f cuă ă aceast remarc .ă ă

— Ai un aer preocupat! îi spuse Jules.— Nu, sunt doar ni el copleşit de munc .ţ ă ă— Tu eşti întotdeauna copleşit de munc , te ascult.ă ă— Jules, am acceptat o provocare neobişnuit . Dac ai vrea să ă ă

faci ceva incredibil de bun, ceva care ar schimba mersul lumii, dumneata ce ai alege?

— Dac aş fi utopist sau dac aş crede în minuni, i-aş spuneă ă ţ c aş eradica foamea din lume, aş face s dispar toate bolile, aşă ă ă interzice orice atingere adus demnit ii unui copil. Aş reconciliaă ăţ toate religiile, aş sufla şi aş face s domneasc pe p mânt oă ă ă deplin în elegere şi cred c aş mai face s piar orice urm deă ţ ă ă ă ă s r cie. Da, aş face toate astea… dac aş fi Dumnezeu!ă ă ă

— Şi te-ai întrebat deja de ce nu face El asta?— Tu ştii la fel de bine ca şi mine c toate astea nu depind deă

voin a ţ Lui, ci de a oamenilor, c rora ă El le-a încredin at P mântul.ţ ă Zofia, nu exist un bine imens, pe care s ni-l putem reprezenta,ă ă pentru simplul motiv c , spre deosebire de r u, binele esteă ă invizibil. Binele nu se calculeaz şi nu se povesteşte, f r s -şiă ă ă ă piard ceva din elegan a şi din rostul lui. Binele este alc tuită ţ ă dintr-o cantitate infinit de lucruri m runte, care, puse cap laă ă cap, poate c vor reuşi s schimbe, pân la urm , lumea. Cereă ă ă ă oricui s - i numeasc cinci oameni care au schimbat în bineă ţ ă mersul omenirii. Nu va şti, de exemplu, s - i spun cum îlă ţ ă cheam pe primul democrat sau pe inventatorul antibioticeloră sau pe un pacificator. Oricât de ciudat ar p rea, pu ini oameni ară ţ reuşi s i-i citeze; în schimb, î i vor pomeni, f r nici o problem ,ă ţ ţ ă ă ă cinci dictatori. Cunoaştem numele tuturor bolilor grave, dar rareori pe al celor care le-au învins. Apogeul r ului, de care seă teme fiecare, nu e nimic altceva decât sfârşitul lumii; dar to i parţ s ignore c , la acest apogeu, s-a ajuns deja de mult vreme…ă ă ă chiar din ziua Crea iei.ţ

— Dar, atunci, dumneata, Jules, ce ai face ca s realizeziă binele, binele cel mai bun?

— Aş face exact ce faci tu! I-aş face pe cei din jurul meu să aib speran a c totul e posibil. Tu ai inventat un lucru minunată ţ ă chiar adineauri, f r ca m car s - i dai seama de asta.ă ă ă ă ţ

— Ce am f cut?ă54

- MARC LEVY -

— Trecând prin fa a arcadei mele, mi-ai zâmbit. Ceva maiţ târziu, detectivul la, care tot vine pe aici s ia masa, a trecut înă ă maşin şi s-a uitat la mine cu aerul la al lui veşnic ursuz.ă ă Privirile ni s-au întâlnit, eu i-am încredin at zâmbetul t u, iar,ţ ă când a plecat, am v zut c -l avea pe buze. Aşa c avea să ă ă ă transmit şi el pu in speran celui sau celei cu care urma s seă ţ ă ţă ă vad . Acum, î i dai seama ce ai f cut? Ai inventat un vaccină ţ ă împotriva clipelor posomorâte. Dac ar face toat lumea chestiaă ă asta, m car o dat pe zi, dac ar oferi doar atât, un zâmbet, î iă ă ă ţ imaginezi nemaipomenita epidemie de fericire care ar cotropi p mântul? Atunci, i-ai câştiga pariul.ă ţ

B trânul Jules tuşi în pumn.ă— Dar, în fine. i-am spus c nu-s un utopist. Aşa c m voiŢ ă ă ă

m rgini s - i mul umesc c m-ai adus pân aici.ă ă ţ ţ ă ăBoschetarul coborî din maşin şi se duse spre ad postul lui. Seă ă

întoarse şi îi f cu Zofiei un mic semn cu mâna.ă— Oricare ar fi întreb rile pe care i le pui, încrede-te înă ţ

instinctul t u şi f ce ai f cut şi pân acum.ă ă ă ăZofia îl privi, întreb toare.ă— Jules, ce f ceai înainte de a tr i aici? ă ăEl disp ru sub arcad , f r s -i r spund .ă ă ă ă ă ă ă

Zofia se duse s -l vad pe Manca, la ă ă Fisher’s Deli; ora prânzului venise de multişor şi, pentru a doua oar în acea zi,ă trebuia s -i cear cuiva un serviciu. Şeful de echip nici nu seă ă ă atinsese de mâncare. Ea se aşez la masa lui.ă

— Nu- i m nânci ou le?ţ ă ăManca se aplec şi-i şopti la ureche:ă— Când Mathilde nu-i aici, mâncarea n-are nici un gust.— Tocmai despre ea am venit s - i vorbesc.ă ţZofia plec din port dup o jum tate de or , înso it de Mancaă ă ă ă ţ ă

şi de patru docheri de-ai lui. Trecând prin fa a arcadei num rul 7,ţ ă ea se opri brusc. Îl recunoscu pe b rbatul cu costum elegant,ă care fuma o igar , stând lâng Jules. Cei doi docheri pe care îiţ ă ă luase în maşina ei şi ceilal i doi care o urmau într-o furgonet oţ ă întrebar de ce frânase atât de brusc. Ea acceler f r s leă ă ă ă ă r spund şi se îndrept spre Memorial Hospital.ă ă ă

*

Farurile maşinii Lexus str lucitor de nou se aprinser deă ă ă 55


îndat ce intr în parcarea de la subsol. Lucas o porni cu paşiă ă gr bi i spre uşa ce ducea la scar . Se uit la ceas: venise cu zeceă ţ ă ă minute mai devreme.

Uşile liftului se deschiser la etajul nou . Lucas f cu un ocol,ă ă ă pentru a trece prin fa a înc perii în care lucra asistenta luiţ ă Antonio Andric, se invit în untru şi se aşez pe col ul biroului.ă ă ă ţ Ea nici nu-şi ridic ochii de pe tastatura calculatorului, pe careă degetele îi zburau f r oprire.ă ă

— Sunte i devotat întru totul muncii, nu-i aşa? ţ ăElizabeth îi zâmbi şi îşi v zu de lucru.ă— Ştia i c , în Fran a, durata programului de lucru esteţ ă ţ

reglementat prin lege? În Fran a, ad ug Lucas, exist ideea că ţ ă ă ă ă o activitate care dureaz mai mult de treizeci şi cinci de ore peă s pt mân d uneaz dezvolt rii individului!ă ă ă ă ă ă

Elizabeth se ridic şi îşi turn o cafea.ă ă— Şi dac vrei chiar tu s munceşti mai mult?ă ă— Nu po i! Fran a privilegiaz arta de a tr i! ţ ţ ă ăElizabeth se aşez din nou în fa a calculatorului şi i se adresă ţ ă

lui Lucas pe un ton distant.— Am patruzeci şi opt de ani, sunt divor at , amândoi copiiiţ ă

îmi sunt la universitate, sunt proprietara unui mic apartament din Sausalito şi al altuia, dintr-o c su construit prin asociere,ă ţă ă pe malul lacului Tahoe, pe care îl voi achita în doi ani. Ca s vă ă spun totul, eu nu stau s socotesc câte ore petrec la serviciu. Îmiă place foarte mult ceea ce fac, mult mai mult decât s m fâ âiă ă ţ prin fa a vitrinelor, constatând c n-am tras destul pentru a-miţ ă cump ra ce vreau. Cât despre francezi, in s v amintesc că ţ ă ă ă m nânc melci! Domnul Heurt e în biroul lui şi ave i întâlnire laă ă ţ ora paisprezece… ceea ce pic tocmai bine, pentru c este oraă ă dou fix!ă

Lucas se îndrept spre uş . Înainte de a ieşi pe culoar, seă ă întoarse.

— N-a i gustat niciodat untul cu usturoi, altfel n-a i mai vorbiţ ă ţ aşa!

*

Zofia organizase ieşirea anticipat a lui Mathilde, careă acceptase s semneze externarea pe propria r spundere. Laă ă rândul ei, Zofia jurase c , la cel mai mic semn c lucrurile n-ară ă merge cum trebuie, o va aduce imediat la spital. Şeful serviciului

56

- MARC LEVY -

Urgen e îşi d du acordul, cu condi ia ca examinarea prev zut laţ ă ţ ă ă ora cincisprezece s confirme evolu ia favorabil a s n t iiă ţ ă ă ă ăţ pacientei.

Patru docheri o luar în primire pe Mathilde înc din parcareaă ă spitalului. Glumeau pe întrecute cu privire la fragilitatea înc rc turii şi se distrau, folosind o mul ime de termeni specificiă ă ţ activit ii lor, atribuindu-i lui Mathilde rolul unui container. Oăţ întinser cu multe precau ii pe brancarda pe care oă ţ improvizaser în spatele camionetei. Zofia conducea cât de încetă putea, dar chiar şi cel mai mic hop îi provoca lui Mathilde o durere vie, pe care o sim ea pân la încheietura coapsei. Leţ ă trebui o jum tate de or ca s ajung cu bine la destina ie.ă ă ă ă ţ

Docherii coborâr patul metalic din pod şi îl instalar înă ă livingul Zofiei.

Manca îl împinse pân la fereastr şi aranja micul gheridon,ă ă care avea s îndeplineasc func ia de noptier . Apoi, începuă ă ţ ă lenta ascensiune a lui Mathilde, pe care docherii o duceau la etaj pe sus, sub înaltul comandament al lui Manca. La fiecare treaptă urcat , Zofia îşi inea pumnii, auzind-o pe Mathilde care ipa deă ţ ţ fric . B rba ii îi r spundeau cântând cât îi inea gura. Cândă ă ţ ă ţ trecur , în sfârşit, de cotul sc rii, izbucnir amândou în râs. Cuă ă ă ă nesfârşit grij , docherii îşi depuser chelneri a preferat înă ă ă ţ ă aşternutul proasp t.ă

Zofia voia s -i opreasc la mas , drept mul umire. Dar Mancaă ă ă ţ spuse c nu era nevoie: Mathilde îi r sf ase destul la ă ă ăţ Deli, ca s -ăi r spund şi ei în acelaşi fel. Zofia îi conduse înapoi, în port.ă ă Când maşina se îndep rt , Reine preg ti dou ceşti de cafeaă ă ă ă lâng care puse cupa ei de argint cizelat, unde se aflau câtevaă buc i de pl cint , şi urc la etaj.ăţ ă ă ă

Plecând de la cheiul 80, Zofia se hot rî s fac un mic ocol.ă ă ă Deschise radioul şi schimb posturile pân când Louis Armstrongă ă umplu cu sonorit ile vocii lui maşina. ăţ What a wonderful world era unul dintre cântecele ei preferate. Îl fredon împreun cuă ă b trânul bluesman. Fordul coti dup col ul antrepozitelor şi o luă ă ţ ă în direc ia arcadelor ce m rgineau spa iul pe care erau instalateţ ă ţ uriaşele macarale. Zofia acceler şi, trecând peste benzile fixateă în asfalt anume pentru reducerea vitezei, maşina se hurducai de câteva ori. Ea zâmbi şi îşi deschise larg geamul. Vântul îi r v şiă ă p rul. Zofia r suci butonul de volum al radioului, iar cântecul seă ă auzi şi mai tare. Radioas , se juca, f când slalom printre conurileă ă de siguran … în timp ce se îndrepta spre a şaptea arcad . Cândţă ă

57


îl z ri pe Jules, îi f cu un mic semn, la care b trânul r spunse peă ă ă ă dat . Era singur… atunci, Zofia închise radioul, închise geamul şiă o lu spre ieşire.ă

*

Heurt p r sise sala de consiliu în aplauzele suspicioase aleă ă directorilor, speria i de promisiunile f cute de acesta. Convins cţ ă ă era expert în toate chichi ele comunic rii, Ed transformase oţ ă reuniune comercial în parodia unei conferin e de pres ,ă ţ ă detaliindu-şi f r nici o re inere viziunile megalo-expansioniste.ă ă ţ În liftul care îl ducea la etajul nou , Ed era deja în al nou lea cer:ă ă la urma urmei, managementul resurselor umane nu era chiar aşa de complicat; dac era nevoie, putea s f ureasc de unul singură ă ă ă destinul grupului. Nebun de bucurie, îşi în l spre cer pumnulă ţă strâns, în semn de victorie.

*

Mingea de golf cl tinase stegule ul şi, apoi, disp ruse. Antonioă ţ ă Andric tocmai reuşise o magnific „gaur în unu”, dintr-un „înă ă patru”. Nebun de bucurie, îşi ridic spre cer pumnul strâns, înă semn de victorie.

*

Încântat, Lucas îşi l s spre p mânt pumnul strâns, în semnă ă ă de victorie: vicepreşedintele reuşise s semene o tulburare f ră ă ă precedent printre conduc torii imperiului s u, iar confuzia dină ă mintea acestora avea s se propage neîntârziat la etajeleă inferioare.

Ed îl aştepta lâng distribuitorul de b uturi; z rindu-l, îşiă ă ă deschise bra ele.ţ

— Ce şedin formidabil , nu-i aşa? Mi-am dat seama c sunt,ţă ă ă de prea multe ori, departe de trupele mele! Chestia asta trebuie remediat şi, în acest sens, chiar vreau s - i cer un mic serviciu.ă ă ţ

În cursul aceleiaşi seri, Ed avea întâlnire cu o ziarist careă trebuia s publice un articol despre el în cotidianul local. De dataă asta, trebuia s -şi sacrifice îndatoririle fa de pres în beneficiulă ţă ă fidelilor s i colaboratori. Tocmai îi invitase la cin pe şeful de laă ă Dezvoltare, pe responsabilul de la Marketing şi pe cei patru

58

- MARC LEVY -

directori ai re elei comerciale. Din pricina micii ciorov ieli cuţ ă Antonio, prefera s nu-şi informeze asociatul cu privire laă ini iativa lui şi s -l lase s se bucure de o adev rat sear deţ ă ă ă ă ă odihn , de care avea — dup cum se vede — nevoie. Dac Lucasă ă ă ar avea bun voin a s participe la interviu în locul lui, i-ar faceă ţ ă un nepre uit serviciu, cu atât mai mult cu cât elogiile venite dinţ partea unui ter se dovediser a fi dintotdeauna maiţ ă conving toare. Ed se baza pe eficien a noului s u consilier, peă ţ ă care îl încuraja b tându-l prieteneşte pe um r. Masa eraă ă rezervat la ora dou zeci şi unu, la ă ă Simbad, un restaurant specializat în pesc rie, de pe Fisherman’s Wharf: un cadruă ni eluş romantic, crabi delicioşi, o socoteal onorabil , nota deţ ă ă plat avea s i-o dovedeasc .ă ă ă

*

Dup ce termin cu mutarea lui Mathilde, Zofia se întoarse laă ă Memorial Hospital, de data asta într-un alt serviciu. Intr înă pavilionul nr. 3 şi urc la etajul trei.ă

Sec ia de pediatrie era, ca de obicei, supraaglomerat . Deţ ă îndat ce micul Thomas îi recunoscu paşii în cap tul culoarului,ă ă tot chipul i se lumin . Pentru el, mar ea şi vinerea erau zile dină ţ care cenuşiul se f cea nev zut. Zofia îl mângâie pe obraz, seă ă aşez pe marginea patului, îşi depuse în podul palmei un s rută ă pe care îl sufl în direc ia lui (era gestul lor complice) şi începuă ţ s -i citeasc de la pagina cu col îndoit. Nimeni nu avea voie să ă ţ ă se ating de cartea pe care ea o punea în sertarul noptierei,ă dup fiecare vizit . Thomas o p zea ca pe o comoar . Nici chiară ă ă ă el nu-şi îng duia s citeasc vreun cuvin el în absen a ei.ă ă ă ţ ţ Omule ul cu capul lipsit de p r cunoştea mai bine decât oricineţ ă valoarea unei clipe magice. Numai Zofia putea s -i spună ă povestea asta. Nimeni nu avea voie s r peasc vreun minut dină ă ă peripe iile fantastice ale iepuraşului Theodore. Intona iile glasuluiţ ţ ei f ceau ca fiecare rând s fie nespus de pre ios. Uneori, Zofiaă ă ţ se ridica, umblând în lung şi-n lat prin înc pere; paşii ei mari —ă înso i i de gesturi largi şi de mimic — stârneau pe dat râseteleţ ţ ă ă nest pânite ale b ie elului. În timpul orei feerice, în careă ă ţ personajele se însufle eau, acolo, în camera lui, via a îşi reintraţ ţ în drepturi. Chiar şi când îşi deschidea din nou ochii, Thomas uita de ziduri, de fric şi de durere.ă

Ea închise cartea, o puse bine şi se uit la Thomas, care seă 59


încruntase.— Pare-mi-se c , dintr-odat , ai c p tat un aer îngrijorat!ă ă ă ă— Nu, r spunse copilul.ă— E ceva ce n-ai în eles, în povestea asta?ţ— Da.— Ce? întreb ea, luându-l de mân .ă ă— De ce mi-o spui?Zofia nu g sea cuvintele cele mai potrivite pentru a-şi formulaă

r spunsul. Atunci, Thomas zâmbi.ă— Eu ştiu! exclam copilul.ă— Atunci, spune-mi şi mie.El roşi şi îşi mototoli cearşaful între degete. Murmur :ă— Pentru c m iubeşti!ă ăDe data asta, Zofiei i se îmbujorar obrajii.ă— Ai dreptate, este exact cuvântul pe care îl c utam,ă

murmur ea, cu glasul blând.ă— De ce oamenii mari nu spun întotdeauna adev rul?ă— Pentru c , uneori, se tem, cred eu.ă— Dar tu nu eşti ca ei, nu-i aşa?— S zicem c fac şi eu lucrurile cum pot mai bine, Thomas.ă ăEa ridic b rbia copilului şi îl s rut . El i se azvârli în bra e şi oă ă ă ă ţ

strânse cât putu de tare. Dup ce terminar cu dezmierd rile,ă ă ă Zofia se îndrept spre uş , dar Thomas o chem pentru o ultimă ă ă ă oar .ă

— O s mor?ăThomas o privea int ; Zofia scrut îndelung ochii atât deţ ă ă

adânci ai b ie elului.ă ţ— Poate.— Nu şi dac eşti tu aici. Atunci, pe vineri, spuse copilul.ă— Pe vineri, r spunse Zofia suflând c tre el s rutul din podulă ă ă

palmei.

O lu înapoi, spre docuri. Voia s verifice dac desc rcareaă ă ă ă cargoului se desf şura în condi ii bune. Se apropie de prima stivă ţ ă de pale i; un am nunt îi atrase aten ia. Îngenunche, pentru aţ ă ţ controla vigneta sanitar care atesta c temperatura impusă ă ă fusese respectat . Pastila devenise neagr . Zofia îşi lu imediată ă ă sta ia de emisie-recep ie şi c ut canalul 5. Biroul Serviciuluiţ ţ ă ă Veterinar nu r spundea. Camionul frigorific, care aştepta înă cap tul traveei, urma s duc f r întârziere, în numeroaseă ă ă ă ă restaurante din oraş, marfa degradat . Trebuia s g seasc oă ă ă ă

60

- MARC LEVY -

solu ie, şi asta cât mai iute. Mut pe canalul 3.ţ ă— Manca, sunt Zofia, unde eşti? Radioul hârâi.— În turnul de observa ie, spuse Manca, şi timpul e foarteţ

frumos, dac ai cumva îndoieli în aceast privin ! Aproape că ă ţă ă pot vedea coastele Chinei!

— Vasco-de-Gama este la desc rcare. Po i s vii încoace câtă ţ ă po i de repede?ţ

— E vreo problem ?ă— Aş prefera s vorbesc cu dumneata la fa a locului, îiă ţ

r spunse ea, închizând aparatul.ăDup câteva minute, Manca ap ru la volanul unui tractoră ă

Fenwick. Zofia îl aştepta la picioarele macaralei care depunea pale ii pe uscat.ţ

— Ei, ce pot face pentru dumneata? întreb şeful de echip .ă ă— Aceast macara a desc rcat zece pale i cu creve iă ă ţ ţ

necomestibili.— Şi?— Dup cum po i constata, cei de la serviciul sanitar nu suntă ţ

aici, iar eu nu reuşesc s dau de ei.ă— Am eu doi câini şi un hamster acas , da’ asta nu înseamnă ă

c sunt veterinar. Şi, pe urm , dumneata te pricepi la crustacee?ă ăZofia îi ar t pastila-martor.ă ă— Creve ii n-au nici un secret pentru mine! Dac nu neţ ă

ocup m de chestia asta, n-o s ne fie prea bine când o s neă ă ă ducem la restaurant disear …ă

— Mda… P i, ce vrei s fac eu, în afar de a mânca un biftecă ă ă la mine acas ?ă

— …Şi n-o s fie prea bine nici pentru ia mici, care vor mâncaă ă mâine la cantin !ă

Fraza nu era deloc lipsit de inten ie. Manca nu suporta s seă ţ ă ating cineva nici chiar de un singur fir de p r din capul unuiă ă copil. Pentru el, copiii reprezentau ceva sfânt. Se uit la eaă câteva clipe, frecându-şi b rbia.ă

— Bine, de acord! spuse Manca, luând emi torul Zofiei. ţăSchimb frecven a, pentru a-l contacta pe macaragiu.ă ţ— Samy, îndreapt - i bra ul spre larg!ă ţ ţ— Manca, tu eşti? Am trei sute de kile la cap tul bra ului!ă ţ

Problema ta nu mai poate aştepta?— Nu!Bra ul macaralei se r suci încet, imprimându-i înc rc turii unţ ă ă ă

61


uşor balans. Apoi, se imobiliz la verticala apei.ă— Bine! spuse Manca în microfon. Acum, o s i-l dau peă ţ

ofi erul-şef cu protec ia activit ii portuare, care tocmai aţ ţ ăţ descoperit un mare neajuns la sistemul t u de arimare. O s - iă ă ţ ordone chiar ea s dai drumul cât po i de repede înc rc turii, caă ţ ă ă s nu ai ceva de suferit. Şi o s te execu i cu aceeaşi vitez ,ă ă ţ ă pentru c aşa i-e meseria: s faci chestii de felul sta!ă ţ ă ă

Îi întinse Zofiei receptorul, zâmbind cu gura pân la urechi. Eaă şov i şi tuşi uşor, înainte de a transmite ordinul. Se auzi ună zgomot sec şi cârligul macaralei se desf cu. Pale ii cu crustaceeă ţ se scufundar în apele portului. Manca se urc iar în Fenwickulă ă lui. Demarând, „uit ” c l sase maneta de vitez în marşarier şiă ă ă ă r sturn l zile aflate deja pe uscat. Se opri în dreptul Zofiei.ă ă ă

— Dac , în noaptea asta, peştilor o s le fie r u, e problemaă ă ă dumitale. Eu nu vreau s aud de aşa ceva. Şi nici deă documentele de asigurare!

Şi tractorul porni, f r zgomot, pe asfalt.ă ăDup -amiaza era pe sfârşite. Zofia travers oraşul: brut riaă ă ă

care fabrica pricomigdalele favorite ale lui Mathilde se afla la cap tul de nord al Richmond-ului, pe 45th Street. Profit deă ă ocazie ca s fac nişte cump r turi.ă ă ă ă

Zofia sosi acas dup o or , cu bra ele înc rcate, şi urcă ă ă ţ ă ă imediat la etaj. Împinse uşa cu piciorul; f r s vad mare lucruă ă ă ă în fa a ei, trecu direct în spa iul destinat buc t riei. R suflţ ţ ă ă ă ă uşurat , în timp ce l sa pachetele pe t blia de lemn, şi îşi ridică ă ă ă ochii: Reine şi Mathilde o priveau cu un aer mai mult decât ciudat.

— Mi-a i putea spune de ce râde i, ca s m distrez şi eu?ţ ţ ă ă întreb Zofia.ă

— Nu râdem! o asigur Mathilde.ă— Nu înc … dar, dup mutrele voastre, pariez c nu mai ave iă ă ă ţ

mult.— Ai primit nişte flori! susur Reine printre buzele pe care şi leă

uguiase.ţZofia le privi rând pe rând.— Reine le-a pus în baie! ad ug Mathilde, st pânindu-se.ă ă ă— De ce în baie? întreb Zofia, suspicioas .ă ă— B nuiesc c din cauza umezelii! ripost Mathilde, veselă ă ă ă

nevoie mare.Zofia d du deoparte perdeaua duşului şi o auzi pe Reine, careă

62

- MARC LEVY -

ad uga:ă— Acest gen de vegetale are nevoie de mult ap !ă ăSe aşternu t cerea în ambele înc peri. Când Zofia întreb cineă ă ă

avusese delicate ea de a-i trimite un nuf r, în salon se auzi râsulţ ă lui Reine, urmat imediat de hohotele lui Mathilde. Reine reuşi să se st pâneasc îndeajuns de bine, pentru a ad uga c peă ă ă ă marginea chiuvetei era un bile el. Întreb toare, Zofia desf cuţ ă ă plicul.

Spre marea mea p rere de r u, o problem profesional totală ă ă ă neprev zut m sileşte s amân pe alt dat cina noastr . Ca să ă ă ă ă ă ă ă fiu iertat, v dau întâlnire la ora 19,30, în barul de la Hyattă Embarcadero, ca s lu m un aperitiv. Veni i, companiaă ă ţ dumneavoastr îmi este indispensabil .ă ă

Cartonaşul telegrafic era semnat Lucas. Zofia îl ghemotoci şi îl arunc la coş. Se întoarse în salon.ă

— Ei, cine e? întreb Mathilde, ştergându-şi lacrimile de râs.ăZofia se îndrept spre dressingul pe care îl deschise cu oă

mişcare energic . Îşi puse o jachet , apuc din mers cheile de peă ă ă m su a de la intrare şi, înainte de a ieşi, se întoarse spre Reine şiă ţ Mathilde, pentru a le spune cât era de încântat c ele dou seă ă ă întâlniser . Pe masa din buc t rie aveau cump r turi, aşa c îşiă ă ă ă ă ă puteau preg ti cina. Ea avea de lucru şi se va întoarce târziu. Leă f cu o plec ciune for at şi disp ru. Mathilde şi Reine auzir ună ă ţ ă ă ă „bun seara” strigat de pe scar , exact cu o clip înainte ca uşaă ă ă s se trânteasc . Zgomotul Fordului se stinse dup câtevaă ă ă secunde. Mathilde se uit la Reine f r s -şi ascund zâmbetulă ă ă ă ă larg.

— Crede i c s-a sim it ofensat ?ţ ă ţ ă— Tu ai primit vreodat un nuf r?ă ă

Zofia conducea cu mişc ri bruşte. Deschise radioul şiă bomb ni.ă

— Vas zic , m ia drept broasc ?ă ă ă ăLa intersec ia cu Third Avenue, lovi furioas în volan,ţ ă

ac ionând pe neaşteptate claxonul. În fa a parbrizului, un pietonţ ţ îi ar t , cu un gest lipsit de elegan , c stopul era tot roşu. Zofiaă ă ţă ă îşi scoase capul pe geam şi ip la el:ţ ă

— Îmi pare nespus de r u, dar batracienii sunt daltonişti!ăŞi se îndrept în vitez spre cheiuri.ă ă— O problem profesional total neprev zut ! Bla-bla-bla! Ceă ă ă ă

s - i spun! Cine se crede, m rog?ă ţ ă63


Când Zofia ajunse la cheiul 80, paznicul ieşi din gheret . Aveaă un mesaj din partea lui Manca: acesta voia s-o vad de urgen .ă ţă Ea se uit la ceas şi porni în grab spre biroul şefilor de echip .ă ă ă Intrând în înc pere, dup expresia lui Manca îşi d du seama că ă ă ă avusese loc un accident: el îi confirm c un docher pe numeă ă Gomez, care lucra în cal , c zuse. Cauza c z turii fuseseă ă ă ă probabil o scar şubred . Înc rc tura din fundul calei îiă ă ă ă amortizase doar în mic m sur şocul, aşa c omul fuseseă ă ă ă transportat la spital într-o stare destul de precar . Accidentulă stârnise mânia colegilor. Zofia nu era de serviciu în momentul catastrofei, dar asta nu însemna c se sim ea mai pu ină ţ ţ r spunz toare. De când se întâmplase drama, tensiunea nuă ă încetase s creasc în rândul muncitorilor, iar zvonurile privindă ă încetarea lucrului circulau deja între cheiurile 96 şi 80. Pentru a calma spiritele, Manca f g duise c va cere consemnareaă ă ă vasului la chei. Dac ancheta avea s confirme b nuielile,ă ă ă sindicatul urma s se constituie ca parte civil şi s -l dea înă ă ă judecat pe armator, între timp, pentru a dezbate temeiulă grevei, Manca îi invitase la cin , chiar în aceeaşi sear , pe ceiă ă trei şefi de sec ie din Uniunea Docherilor. Cu un aer grav, Mancaţ not pe o bucat de hârtie rupt din blocnotes adresaă ă ă restaurantului.

— Ar fi bine s vii împreun cu noi, am f cut rezervareaă ă ă pentru ora nou .ă

Îi întinse Zofiei hârtia, dup care se desp r ir .ă ă ţ ăVântul rece, care sufla pe cheiuri, îi p lmuia obrajii. Ea îşiă

umplu pl mânii cu aerul înghe at şi expir încet. Un pesc ruş seă ţ ă ă aşez pe un cablu de amarare, care se întindea scâr âind.ă ţ Pas rea îşi înclin capul şi o fix pe Zofia cu privirea.ă ă ă

— Eşti tu, Gavriil? întreb ea, cu o voce sfioas . ă ăPesc ruşul se în l în aer, ipând îndelung.ă ă ţă ţ— Nu, nu erai tu…P şind de-a lungul apei, fu cuprins de o senza ieă ă ţ

necunoscut , ca un v l de triste e ce se amestecase cu ce urile.ă ă ţ ţ— Eşti nec jit ?ă ăGlasul lui Jules o f cu s tresar .ă ă ă— Nu te-am auzit.— Eu da, spuse b trânul, apropiindu-se. Ce faci aici, la oraă

asta? C doar nu mai eşti de serviciu!ă— Am venit s m gândesc, dup o zi complet anapoda.ă ă ă— Ei, nu te lua dup aparen e; ştii şi tu c , de multe ori, suntă ţ ă

64

- MARC LEVY -

înşel toare.ăZofia d du din umeri şi se aşez pe prima treapt a sc rii deă ă ă ă

piatr ce cobora spre ap . Jules se instala al turi.ă ă ă— Te mai doare piciorul? îl întreb ea.ă— Mai las -mi piciorul în pace! Vrei? Ia zi, ce nu merge?ă— Cred c sunt obosit .ă ă— Tu nu eşti niciodat obosit … te ascult!ă ă— Nu ştiu ce am, Jules… m simt pu in aşa, cam f r chef.ă ţ ă ă— Iat -ne şi aici!ă— De ce spui asta?— De-aia! De la ce te-a luat aşa, cu ictis-plictis?— Habar n-am.— Nu vezi niciodat când vine goanga suferin ei: este aici şi,ă ţ

apoi, într-o bun zi, dispare nu se ştie cum.ăEl încerc s se ridice; Zofia îi întinse mâna, pentru a-l ajuta să ă ă

se sprijine de ea. Îndreptându-se, Jules f cu o strâmb tur .ă ă ă— E şapte şi un sfert… cred c trebuie s te duci acolo.ă ă— De ce spui asta?— Nu-mi mai tot pune întreb ri! S zicem c trebuie s pleciă ă ă ă

pentru c e târziu. Sear bun , Zofia.ă ă ăEl începu s mearg f r s şchioapete. Înainte de-a intra subă ă ă ă ă

arcada lui, se întoarse şi îi arunc o întrebare:ă— Necazul sta al t u o fi blond sau, mai degrab , brunet?ă ă ăJules se f cu nev zut în penumbr , l sând-o singur înă ă ă ă ă

parcare.

Când întoarse cheia de contact, v zu c n-avea nici oă ă speran : farurile Fordului abia dac luminau prova navei.ţă ă Demarorul f cu aproape acelaşi zgomot, ca de piure de cartofiă amestecat cu mâna. Ieşi din maşin trântind cu violen portiera;ă ţă se duse spre gheret .ă

— Rahat! f cu ea, ridicându-şi gulerul.ăUn taxi o l s , dup un sfert de or , la Embarcadero Center.ă ă ă ă

Zofia o lu la fug spre sc rile rulante, care duceau în marele holă ă ă al complexului hotelier. De acolo, lu liftul, care o urc , iute caă ă fulgerul, pân la ultimul etaj.ă

Barul panoramic se rotea încet în jurul axei sale. Într-o jum tate de or , puteai admira astfel Insula Alcatraz la est, Bayă ă Bridge la sud, cartierele financiare şi turnurile lor magnifice la vest. Privirea Zofiei ar fi putut z ri la fel de bine maiestuosulă Golden Gate, care unea pajiştile înverzite ale Parcului Presidio cu

65


falezele pline de ment care dominau Sausalito… cu condi ia să ţ ă fi fost aşezat cu fa a spre fereastr . Îns Lucas ocupase loculă ţ ă ă cel mai bun…

El închise lista de cocteiluri şi chem chelnerul cu o pocnitură ă din degete. Zofia l s capul în jos. Lucas scuip în pumnă ă ă sâmburele pe care îl lustruia, meticulos, cu limba.

— Pre urile de aici sunt absurde, dar trebuie s recunosc cţ ă ă priveliştea este excep ional , spuse el, b gându-şi în gur o altţ ă ă ă ă m slin .ă ă

— Da, ave i dreptate, vederea e destul de frumoas , spuseţ ă Zofia. Parc z resc o buc ic din Golden Gate în buc ica deă ă ăţ ă ăţ oglind din fa a mea. Doar dac n-o fi cumva un reflex al uşii deă ţ ă la toalet , c şi ea e tot roşie.ă ă

Lucas îşi scoase limba şi se uit la ea cruciş, în încercarea deă a-i vedea cap tul. Lu sâmburele lustruit, îl l s în coşule ul deă ă ă ă ţ pâine şi trase concluzia:

— Oricum, e întuneric, nu?Cu o mân tremurând , chelnerul puse pe mas un martiniă ă ă

dry şi dou cocteiluri de crab, dup care se îndep rt cu paşiă ă ă ă gr bi i.ă ţ

— Nu vi se pare c e pu in cam nervos? întreb Zofia.ă ţ ăLucas aşteptase zece minute ca s fie instalat la mas şi, deă ă

aceea, îl cam muştruluise pe chelner.— Crede i-m , la tarifele astea, po i s fii preten ios!ţ ă ţ ă ţ— Dumneavoastr ave i, cu siguran , o carte de credit aurie,ă ţ ţă

nu? îi replic , f r s piard timpul, Zofia.ă ă ă ă ă— Categoric! De unde şti i? o întreb Lucas, cu un aer pe câtţ ă

de uimit, pe atât de încântat.— C r ile astea îi fac pe oameni, de multe ori, arogan i…ă ţ ţ

Crede i-m , nota de plat de aici n-are nici o leg tur cu salariileţ ă ă ă ă angaja ilor din local.ţ

— E un punct de vedere, recunoscu Lucas, molf indu-şi a nuă ştiu câta m slin .ă ă

Din acea clip , de fiecare dat când comand migdale… un altă ă ă pahar… un şervet curat… el f cu efortul de a rosti pe înfundateă câteva mul umescuri care p reau c -i ard, pur şi simplu, gâtlejul.ţ ă ă Zofia deveni îngrijorat şi îl întreb ce îl nec jea, dar el izbucniă ă ă într-un tun tor hohot de râs. Totul era cât se poate de bine înă cea mai bun dintre lumi, era cu adev rat fericit c o întâlnise.ă ă ă Dup şaptesprezece m sline, pl ti nota, f r s lase bacşiş.ă ă ă ă ă ă Ieşind din local, Zofia strecur , discret, în mâna chelnerului, careă

66

- MARC LEVY -

se ducea dup maşina lui Lucas, o bancnot de cinci dolari.ă ă— V duc acas ? întreb Lucas.ă ă ă— Nu, mul umesc, o s iau un taxi.ţ ăCu un gest larg, Lucas deschise portiera din partea

pasagerului.— Urca i, v duc eu!ţ ăCabrioleta gonea cu vitez . Lucas f cu motorul s bubuie şiă ă ă

puse un compact disc în fanta de pe bordul maşinii. Cu un zâmbet larg, scoase din buzunar o carte de credit Platinium şi o flutur , inând-o între degete.ă ţ

— Trebuie s recunoaşte i c astea n-au doar defecte! ă ţ ăZofia îl fix câteva secunde. Iute ca fulgerul, îi smulse dină

mân bucata de plastic auriu şi o arunc afar .ă ă ă— Se pare c pot fi ref cute în dou zeci şi patru de ore! spuseă ă ă

ea.Maşina încremeni, într-un scrâşnet de pneuri. Lucas izbucni în

râs.— Umorul unei femei e irezistibil!Când maşina opri în fa a unei sta ii de taxiuri, Zofia învârtiţ ţ

cheia de contact, pentru a opri zgomotul asurzitor la motorului. Coborî şi închise cu delicate e portiera.ţ

— Sunte i sigur c nu vre i s v duc acas ? întreb Lucas.ţ ă ă ţ ă ă ă ă— V mul umesc, dar am de mers undeva. În schimb, aş vreaă ţ

s v cer un mic serviciu.ă ă— Tot ce dori i.ţZofia se aplec spre geamul lui Lucas.ă— A i putea aştepta pân trec de col ul str zii, înainte de aţ ă ţ ă

pune iar în mişcare supermaşina asta de tuns iarba?Ea se d du înapoi cu un pas. El o apuc de încheietura mâinii.ă ă— Am petrecut un moment divin, spuse Lucas.O rug s accepte reprogramarea, la o alt dat , a cineiă ă ă ă

ratate. Primele momente ale unei întâlniri erau întotdeauna dificile, penibile, pentru el, care era timid. Ea trebuia s le ofereă şansa de a se cunoaşte mai bine. Zofia r m sese perplex ,ă ă ă auzindu-l cum definea timiditatea.

— Nu putem judeca oamenii dup prima impresie, nu? ăÎn tonul lui exista un dram de farmec… Ea accept să ă

prânzeasc împreun şi nimic altceva! Apoi, se întoarse peă ă c lcâie şi se duse spre taxiul din cap tul rândului. Maşina V12ă ă condus de Lucas bubuia deja în spatele ei.ă

67


Taxiul opri lâng trotuar. Clopotele de la Grace Cathedrală b tur a noua oar . Zofia intr la ă ă ă ă Simbad; ajunsese la anc.ţ Închise lista de bucate şi i-o întinse chelneri ei, apoi b u o gurţ ă ă de ap , hot rât s atace direct subiectul care o adusese laă ă ă ă aceast mas . Trebuia s -i conving pe şefii de sindicat să ă ă ă ă potoleasc agita ia care începea s se fac sim it pe cheiuri.ă ţ ă ă ţ ă

— Chiar dac îi sus ine i, docherii nu vor putea rezista f ră ţ ţ ă ă salarii mai mult de o s pt mân . Dac activitatea se opreşte,ă ă ă ă cargourile nu vor avea altceva de f cut decât s amareze deă ă cealalt parte a golfului. O s le da i docherilor o lovitur deă ă ţ ă moarte, spuse ea cu o voce cât se poate de sigur .ă

Activitatea lor comercial era într-o concuren acerb cuă ţă ă portul vecin şi rival, Oakland. Un nou blocaj ar fi dus la plecarea întreprinderilor de navlu. Iar pofta promotorilor, care, de vreo zece ani, st teau cu ochii pe cele mai frumoase terenuri din oraş,ă era, şi aşa, destul de mare f r s mai fie nevoie s fac ei peă ă ă ă ă Scufi a Roşie cu greva în coşule .ţ ţ

— Asta s-a întâmplat deja la New York şi la Baltimore, se poate întâmpla şi aici, continu ea, convins de cauza pe care oă ă pleda. Şi, dac portul comercial şi-ar închide por ile, consecin eleă ţ ţ dezastruoase n-ar afecta numai via a docherilor. Foarte repede,ţ fluxul neîncetat al camioanelor care ar traversa zilnic podurile ar sufoca, pân la urm , accesul în peninsul . Oamenii ar trebui să ă ă ă plece mai devreme de acas , pentru a ajunge la serviciu, şi s-ară întoarce şi mai târziu. Nici n-ar trece şase luni şi mul i dintre ei s-ţar resemna s migreze în sud.ă

— Nu crede i c întinde i coarda prea tare? o întreb unulţ ă ţ ă dintre b rba i. Nu e vorba decât de renegocierea primelor deă ţ risc! Şi, pe urm , cred c vom fi sprijini i şi de colegii noştri dină ă ţ Oakland!

— Chestia asta se numeşte teoria b t ii de arip a fluturelui,ă ă ă insist Zofia, rupând un col al fe ei de mas din hârtie.ă ţ ţ ă

— Ce amestec au, aici, fluturii? întreb Manca.ăB rbatul în costum negru, care cina la masa din spate, seă

întoarse pentru a interveni în conversa ia lor. Zofiei îi îngheţ ţă sângele în vine când îl recunoscu pe Lucas.

— E un principiu din geofizic , dup care b taia de arip aă ă ă ă unui fluture din Asia creeaz o deplasare a aerului ce poateă deveni, din consecin în consecin , un ciclon devastator peţă ţă coastele Floridei.

Delega ii sindicali se uitar unii la al ii, pe cât de t cu i, peţ ă ţ ă ţ 68

- MARC LEVY -

atât de întreb tori. Manca îşi înmuie col ul de pâine în maioneză ţ ă şi pufni, înainte de-a exclama:

— Dac tot ne-am prostit în Vietnam, am fi putut profita deă ocazie s le facem de petrecanie omizilor, ca s nu zicem c ne-ă ă ăam dus pân acolo degeaba!ă

Lucas o salut pe Zofia şi se întoarse spre ziarista care îi luaă un interviu la masa învecinat . Chipul Zofiei se f cuse roşu caă ă focul. Unul dintre delega i o întreb dac era alergic laţ ă ă ă crustacee. Dar ea nici nu se atinsese de mâncarea pe care o avea în fa . Sim ea o uşoar grea , se justific Zofia, oferindu-ţă ţ ă ţă ăse s împart cu ei con inutul farfuriei. Îi implor s seă ă ţ ă ă gândeasc bine înainte de a comite ireparabilul. Apoi, se scuz :ă ă chiar nu se sim ea bine.ţ

Când plec de la mas , to i se ridicar . În trecere, se apropieă ă ţ ă de tân ra femeie şi o privi int . Surprins , aceasta se traseă ţ ă ă înapoi, gata-gata s cad pe spate. Zofia îi adres un zâmbetă ă ă for at.ţ

— Pe semne c -i pl ce i straşnic de mult, de v-a oferit locul cuă ă ţ fa a spre priveliştea de afar ! Ca s nu mai spun c sunte iţ ă ă ă ţ blond ! V doresc amândurora o sear … profesional … cât maiă ă ă ă pl cut !ă ă

Şi se îndrept cu pas hot rât spre vestiar. Lucas se repezi, oă ă apuc de bra şi o sili s se întoarc spre el.ă ţ ă ă

— Ce v-a apucat?— Profesional : e greu de pronun at, nu? Un ă ţ f, doi de o şi —

şti i ceva? — nici un ţ q8! Totuşi, cu pu in bun voin , pân laţ ă ă ţă ă urm o s g si i unul!ă ă ă ţ

— E o ziarist !ă— Da, şi eu sunt ziarist : duminica, îmi copiez însemn rileă ă

f cute în timpul s pt mânii, în jurnalul intim.ă ă ă— Dar Amy e ziarist de-adev ratelea!ă ă— Iar guvernul pare a fi foarte ocupat, în acest moment, să

stea de vorb cu Amy!ă— Întocmai! Şi nu mai vorbi i aşa de tare, c o s se aleagţ ă ă ă

praful de coperta mea.— Coperta9 revistei ei, presupun! Oferi i-i totuşi un desert, amţ

8 Joc de cuvinte: litera q se pronun la fel ca şi ţă cul (fr.) (fund, dos). (N. T.)

9 Joc de cuvinte: în original couverture (fr.) — copert ; cuvertur ;ă ă acoperire. (N. T.)

69


v zut pe list unul care cost sub şase dolari!ă ă ă— Ei dr cie, e vorba de acoperirea misiunii mele!ă— Asta e o veste cu adev rat minunat ! Cândva, când o s fiuă ă ă

bunic , o s le povestesc nepo ilor mei c , într-o sear , am luată ă ţ ă ă un aperitiv cu James Bond! Când o s ieşi i la pensie, cred c oă ţ ă s ave i dreptul s dest inui i secretul impus în prezent, nu?ă ţ ă ă ţ

— Bun! Ajunge! Dup cum constat eu, nici dumneavoastr nuă ă lua i cina cu trei prietene din liceu!ţ

— Încânt tor, sunte i cu des vârşire încânt tor, Lucas, şi vă ţ ă ă ă rog s remarca i c şi invitata dumneavoastr este, spuse Zofia.ă ţ ă ă Are un delicios c pşor purtat cu mândrie pe un dr g laş gât deă ă ă pas re. Norocoasa! În patruzeci şi opt de ore o s primeasc oă ă ă superb colivie de nuiele!ă

— Asta e un apropo? Nu v-a pl cut nuf rul meu?ă ă— Dimpotriv ! M-am sim it flatat c nu mi-a i trimis şi ună ţ ă ă ţ

acvariu cu sc ri în el! Hai, gr bi i-v , uita i-v ce posomorâtă ţă ă ţ ă ţ ă ă pare! Pentru o femeie, e îngrozitor s se plictiseasc la masaă ă unui b rbat, crede i-m pe cuvânt, ştiu eu ce spun!ă ţ ă

Zofia îi întoarse spatele. Uşa restaurantului se trânti în urma ei. Lucas d du din umeri, arunc o privire spre masa de la careă ă plecase Zofia şi se duse la invitata lui.

— Cine era? întreb jurnalista, care îşi pierduse r bdarea.ă ă— O prieten .ă— Ştiu c -mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, dar p reaă ă

orice, numai prieten nu.ă— Într-adev r, v b ga i nasul unde nu v fierbe oala!ă ă ă ţ ăCât dur cina, lui Lucas nu-i t cu gura, ridicând în slavă ă ă

calit ile patronului s u. Îi explic ziaristei c , spre deosebire deăţ ă ă ă ceea ce credea lumea, formidabila prosperitate a companiei era meritul lui Ed Heurt. Fidelitatea excesiv fa de asociatul lui, caă ţă şi legendara-i modestie, îl f cuser pe vicepreşedinte s seă ă ă mul umeasc cu pozi ia de „num rul doi”, c ci, pentru Ed Heurt,ţ ă ţ ă ă important era cauza. Totuşi, adev ratul cap gânditor ală ă binomului era el şi numai el! Degetele agile ale ziaristei alergau pe tastatura calculatorului ei de buzunar. Ipocrit, Lucas o rug să ă nu dezv luie în articol unele considera iuni pe care i leă ţ prezentase absolut confiden ial, şi asta numai pentru c ochii eiţ ă albaştri erau irezistibili. Se aplec s -i toarne vin în pahar, iar eaă ă îl rug s -i încredin eze şi alte secrete de alcov, doar dină ă ţ

70

- MARC LEVY -

prietenie, bineîn eles. El râse cu hohote şi ad ug c înc nu eraţ ă ă ă ă destul de beat. Aranjându-şi o bretea a maioului, Amy îl întrebă ce anume l-ar putea îmb ta.ă

*

Zofia urc treptele de la intrare cu paşi neauzi i. Era târziu,ă ţ dar uşa lui Reine era înc întredeschis . Zofia o împinse uşurelă ă cu degetul. Pe covor, nu era nici albumul, nici cupa cu pr jituri.ă Miss Sheridan o aştepta stând în fotoliu. Zofia intr .ă

— Tân rul sta î i place, nu-i aşa?ă ă ţ— Care tân r?ă— Nu mai face pe proasta! la cu nuf rul! Cu care i-aiĂ ă ţ

petrecut seara!— N-am luat decât un pahar. De ce?— Pentru c mie nu-mi place, de-aia!ă— Te asigur c nici mie. E odios.ă— E chiar aşa cum spun: î i place! ţ— Ba nu! E vulgar, cu nasul pe sus şi plin de el.— Doamne Sfinte, uite-o c s-a şi îndr gostit! exclam Reine,ă ă ă

ridicând bra ele spre cer.ţ— Ba deloc! E un om care nu se simte bine în pielea lui şi pe

care credeam c -l pot ajuta.ă— E chiar mai r u decât îmi închipuiam! zise Reine, ridicândă

din nou bra ele spre cer.ţ— Ei, asta-i!— Nu vorbi aşa de tare, o s-o trezeşti pe Mathilde!— Oricum, chiar dumneata îmi spuneai întruna c am nevoieă

s existe cineva în via a mea.ă ţ— Chestia asta, scumpo, le-o spun copiilor lor toate mamele

evreice… cât timp nu sunt c s tori i. În ziua când ei le aduc peă ă ţ cineva acas , mamele încep s cânte acelaşi cântec, dar cuă ă vorbele pe dos.

— Bine, Reine, dar dumneata nici m car nu eşti evreic !ă ă— Ei şi?Reine se scul şi scoase un mic platou din bufet, deschiseă

cutia de metal şi puse trei biscui i în cupa de argint, îi ordonţ ă Zofiei s ron ie cel pu in unul, şi f r s crâcneasc ; şi aşaă ţă ţ ă ă ă ă suferise destul, aşteptând-o toat seara!ă

— Stai jos şi spune-mi tot! zise Reine, aşezându-se confortabil în fotoliu.

71


O ascult pe Zofia f r s-o întrerup , c utând s în eleagă ă ă ă ă ă ţ ă inten iile b rbatului care ieşise în calea ei de câteva ori. A intiţ ă ţ asupra Zofiei o privire inchizitorial şi nu rupse t cerea pe careă ă şi-o impusese, decât ca s -i cear o pr jitur . Nu mânca dulciuriă ă ă ă decât la sfârşitul mesei, dar împrejurarea justifica pe deplin o asimilare imediat de zaharuri rapide.ă

— Mai descrie-mi-l! ceru Reine, dup ce ron ise pu in biscuit.ă ţă ţPe Zofia o distra nespus comportamentul propriet resei sale.ă

Dat fiind c se f cuse târziu, ar fi putut s pun cap tă ă ă ă ă conversa iei şi s plece, dar pretextul era numai bun pentru aţ ă savura aceste clipe minunate, când mângâierea unei voci este mai fermec toare decât cea a unei mâini. R spunzându-i cu ceaă ă mai mare sinceritate posibil interlocutoarei sale, se surprinse că ă nu putea s -i atribuie b rbatului cu care îşi petrecuse seara niciă ă cea mai neînsemnat calitate, în afar — poate — de un anumită ă spirit, dominat de logic .ă

Reine o b tu cu tandre e pe genunchi.ă ţ— Aceast întâlnire nu e rodul întâmpl rii. Eşti în pericol şi niciă ă

m car nu- i dai seama!ă ţB trâna doamn v zu c Zofiei îi sc pase tâlcul vorbelor sale.ă ă ă ă ă

Se aşez mai bine în fotoliu.ă— Îl ai deja în sânge. O s - i ajung în inim . Acolo, o să ţ ă ă ă

culeag toate emo iile pe care tu le-ai cultivat cu atâta grij .ă ţ ă Apoi, te va hr ni cu speran e. Cuceririle amoroase sunt cele maiă ţ egoiste dintre cruciade.

— Reine, z u dac n-o iei razna!ă ă— Nu, tu eşti aia care o s-o ia razna cât de curând. Ştiu c mă ă

consideri o bab palavragioaic , dar ai s vezi tu c e aşa cum î iă ă ă ă ţ spun. În fiecare zi, în fiecare or , ai s cau i s te convingi că ă ţ ă ă rezisten a, purtarea, subterfugiile tale sunt în m sur s teţ ă ă ă apere, dar dorul dup el va fi mai tare ca un drog. Aşa c nu teă ă p c li singur , doar atâta te rog! B rbatul sta va puneă ă ă ă ă st pânire pe mintea ta şi nimic n-o s te ajute când îi vei sim iă ă ţ lipsa. Nici ra iunea şi nici m car timpul, care î i va fi cel mai aprigţ ă ţ vr jmaş. Doar gândul c -l vei revedea aşa cum î i închipui tu că ă ţ ă este te va face s - i învingi cea mai teribil fric : aceea de a fiă ţ ă ă p r sit … de el… de tine îns i. Este cea mai dificil alegere peă ă ă ăţ ă care ne-o impune via a.ţ

— De ce îmi spui toate astea, Reine?Reine privi cotorul unuia dintre albumele din bibliotec , înă

ochii ei puteai citi o anumit nostalgie.ă72

- MARC LEVY -

— Pentru c via a mea a r mas undeva, în urm ! Prin urmare,ă ţ ă ă ori faci totul, ori nu faci nimic! Nu trişa: f r pref c torii şi, maiă ă ă ă ales, f r compromisuri!ă ă

Zofia împletea franjurii covorului. Reine o privi cu duioşie şi îi mângâie p rul.ă

— Bun, nu face mutrişoara asta. Se pare c , din când în când,ă poveştile de dragoste mai au şi câte un final fericit! Hai, gata cu vorbele uzate, nici nu am curaj s m uit cât e ceasul.ă ă

Zofia închise uşor uşa şi urc la ea. Mathilde dormea ca ună înger.

*

Paharele de margarita se ciocnir , sco ând un clinchetă ţ cristalin. Aşezat comod pe canapeaua din apartamentul lui de la hotel, Lucas se l uda c prepar acest cocteil ca nimeni altul.ă ă ă Amy îşi duse paharul la gur şi aprob din ochi. Cu o voce teribilă ă de dulce, el îi m rturisi c e gelos pe grunjii de sare care i seă ă r t ciser pe buze. Ea îi ron i şi îi linse, în timp ce limba luiă ă ă ţă Lucas i se strecur pe buze, înainte de a se aventura mai înainte,ă mult mai înainte.

*

Zofia nu aprinse lumina. Travers înc perea cufundat înă ă ă penumbr şi se duse la fereastra pe care o f cu s culiseze încet.ă ă ă Se aşez pe pervaz şi se uit la marea ce tivea malul cu spum .ă ă ă Îşi umplu pl mânii cu aerul adus în oraş de briza din largulă oceanului şi privi cerul, vis toare. Pe cer nu erau stele…ă


Ziua a treia

Voi s trag peste el cuvertura, dar mâna o c ut zadarnic.ă ă ă ă Deschise un ochi şi îşi frec obrazul, pe care barba începuse dină nou s creasc . Lucas îşi sim i propria respira ie şi îşi spuse c ,ă ă ţ ţ ă de bun seam , igara şi alcoolul nu f ceau deloc cas bun .ă ă ţ ă ă ă Radio-deştept torul afişa ora dou zeci şi unu. Pe perna de lângă ă ă

73


el nu era nimeni, doar urma adâncit l sat de capul cuiva. Seă ă ă scul şi se duse, gol-puşc , în salonaş. Amy, înf şurat înă ă ă ă cuvertur , ron ia un m r roşu, luat din coşule ul cu fructe.ă ţă ă ţ

— Te-am trezit? îl întreb ea.ă— Indirect, da! E ceva cafea pe aici?— Mi-am luat îndr zneala de a comanda la room-service;ă

acum, fac un duş şi o şterg.— Dac nu te deranjeaz prea tare, aş prefera s - i faci duşulă ă ă ţ

acas ! Sunt în mare întârziere, îi r spunse Lucas.ă ăAmy r mase înm rmurit . Se duse imediat în dormitor şi îşiă ă ă

adun lucrurile r v şite. Se îmbr c în graba mare, îşi înhaă ă ă ă ă ţă pantofii cu toc şi o porni pe micul culoar ce ducea spre uş .ă Lucas scoase capul din baie.

— Nu mai vrei cafea?— Nu, o s-o beau şi pe asta tot acas , mul umesc pentru m r!ă ţ ă— N-ai de ce. Mai vrei unul?— Nu, e în ordine. Am fost încântat . O zi bun . ă ăAmy desf cu l n işorul de siguran şi ap s pe clan . Lucasă ă ţ ţă ă ă ţă

se apropie de ea.— Pot s te întreb ceva?ă— Te ascult!— Care sunt florile tale preferate?— Lucas, tu ai mult gust, dar, în special, unul prost! Mâinile î iţ

sunt foarte dibace, lâng tine am petrecut, cu adev rat, oă ă noapte dr ceasc , dar hai s ne oprim aici!ă ă ă

În timp ce ieşea, d du nas în nas cu chelnerul de pe etaj, careă aducea platoul cu gust ri. Lucas se uit la Amy.ă ă

— Eşti sigur c nu vrei cafea, dac tot a venit?ă ă ă— Sigur !ă— Fii dr gu , spune-mi ce flori î i plac! ă ţă ţAmy respir adânc, vizibil exasperat .ă ă— Nu o întrebi chestia asta chiar pe cea c reia vrei s i leă ă

trimi i. Nu- i dai seama c risipeşti tot farmecul? La vârsta ta,ţ ţ ă înc nu ştii aşa ceva?ă

— Evident c ştiu, r spunse Lucas, cu tonul unui b ie elă ă ă ţ bosumflat, dar cea c reia vreau s i le trimit nu eşti tu!ă ă

Amy se r suci pe c lcâie, gata-gata s -l dea jos pe chelnerulă ă ă care continua s aştepte în uş . Cei doi b rba i auzir , înlemni i,ă ă ă ţ ă ţ vocea lui Amy, care zbiera din fundul culoarului: „Un cactus! Şi po i s te şi aşezi pe el!” O urm rir , t cu i, cu privirea. Se auziţ ă ă ă ă ţ un clinchet: sosise liftul, înainte ca uşile acestuia s se închid ,ă ă

74

- MARC LEVY -

Amy ad ug : „Un ultim am nunt, Lucas, eşti în fundul gol!”ă ă ă

*

— N-ai închis un ochi toat noaptea…ă— Eu dorm, de obicei, aşa de pu in…ţ— Zofia, ce te preocup ?ă— Nimic!— O prieten ştie s în eleag ceea ce nu-i spune cealalt .ă ă ţ ă ă— Am prea mult de lucru, Mathilde. Nici nu ştiu cu ce s încep.ă

Mi-e team s nu fiu dep şit de munc . Mi-e team c n-o să ă ă ă ă ă ă ă fac fa aştept rilor.ţă ă

— Asta-i chiar prima oar când v d c te îndoieşti de tine.ă ă ă— Pesemne c suntem pe cale de a deveni cu adev rată ă

prietene.Zofia se duse în spa iul destinat buc t riei. Trecu în spateleţ ă ă

mesei şi umplu cu ap ceainicul electric. Din patul ei, instalat înă salon, Mathilde privea rev rsatul zorilor. O burni uşoar udaă ţă ă întregul golf. Nori trişti acopereau cerul.

— Nu pot s suf r luna octombrie, spuse Mathilde.ă ă— Da’ ce i-a f cut?ţ ă— E luna care îngroap vara. Toamna, totul e meschin: zileleă

se scurteaz , soarele nu vine niciodat la întâlnire, dar frigulă ă întârzie s soseasc : ne uit m la pulovere, f r s le putemă ă ă ă ă ă îmbr ca. Toamna nu-i decât o porc rie de anotimp împu it: doară ă ţ umezeal , ploaie şi iar ploaie.ă

— Aha! Şi, chipurile, eu sunt aia care n-a dormit bine! Apa din ceainic începu s bolboroseasc . Un declic o opri dină ă

fiert. Zofia d du deoparte capacul unei cutii de tabl , lu ună ă ă plicule de Earl Grey, turn apa clocotit într-o can mare şi l sţ ă ă ă ă ă ceaiul la infuzat. Preg ti micul dejun pentru Mathilde pe o tav ,ă ă lu ziarul pe care Reine i-l strecurase, ca în fiecare diminea , peă ţă sub uş şi se duse la prietena ei. O ajut s se ridice, îi aranjă ă ă ă pernele şi, apoi, plec în dormitor. Mathilde ridic fereastra cuă ă ghilotin . Umezeala toamnei o p trunse pân în oase,ă ă ă r scolindu-i durerea ascu it din picior şi f când-o s se strâmbe.ă ţ ă ă ă

— Asear , l-am v zut din nou pe tipul cu nuf rul! strig dină ă ă ă baie Zofia.

— V d c nu v mai dezlipi i unul de cel lalt! îi r spunseă ă ă ţ ă ă Mathilde, strigând la fel de tare.

— Mie-mi zici? Lua cina chiar în acelaşi restaurant.75


— Cu cine?— Cu o blond !ă— Ce gen?— Blond !ă— Şi mai cum?— Genul „fugi dup mine, c n-o s - i fie prea greu s mă ă ă ţ ă ă

prinzi: am tocuri înalte”!— A i vorbit?ţ— Vag. A bâiguit ceva, cum c ea era ziarist şi el d dea ună ă ă

interviu.Zofia intr sub duş, r suci robinetele vechi şi scrâşnitoare şiă ă

trase o lovitur zdrav n în m ciulia duşului, care tuşi de două ă ă ă ă ori: apa îi şiroi pe fa şi pe corp. Mathilde deschise ţă San Francisco Chronicle. O fotografie îi atrase aten ia.ţ

— Tipul n-a min it! strig ea.ţ ăZofia, care îşi şampona din belşug p rul, deschise ochii.ă

Încerc s îndep rteze cu dosul mâinii s punul care îi intra înă ă ă ă ochi, provocându-i usturimi, şi ob inu efectul contrar.ţ

— Numai c ea e mai degrab şaten … ad ug Mathilde. Şiă ă ă ă ă mai degrab destul de ar toas !ă ă ă

Zgomotul duşului încet . Zofia ap ru imediat în salon. Ună ă prosop îi înf şur mijlocul, iar pe cap purta un coif de spum .ă ă ă

Mathilde îşi contempl prietena.ă— Sânii t i chiar c sunt frumoşi!ă ă— Sfin iiţ 10 sunt întotdeauna frumoşi! Altfel n-ar mai fi sfin i!ţ— Asta încerc s le spun şi eu alor mei, în fiecare diminea , înă ţă

fa a oglinzii.ţ— Ai putea s -mi explici mai exact despre ce vorbeşti tu,ă

Mathilde?— Despre merele tale! Aş fi încântat dac ar fi şi ale meleă ă

aşa de an oşe ca ale tale.ţ ţZofia îşi ascunse sânii cu bra ul.ţ— Despre ce vorbeai mai înainte?— Probabil despre ceea ce te-a scos de sub duş f r s teă ă ă

cl teşti! spuse Mathilde, fluturând ziarul.ă— Cum se poate ca interviul s fie deja publicat?ă— Redactare pe calculator şi Internet! Dai un interviu, după

câteva ore eşti pe prima pagin a ziarului şi, a doua zi, eşti gataă

10 Joc de cuvinte bazat pe pronun ia aproximativ identic aţ ă cuvintelor: seins (sâni) şi saints (sfin i). ţ (N. T.)

76

- MARC LEVY -

de ambalat peştele!Zofia voi s ia cotidianul din mâna lui Mathilde, dar aceasta seă

opuse.— Nu te atinge de el! Eşti ud .ăMathilde începu s citeasc tare primele cuvinte ale articoluluiă ă

pe dou coloane, cu titlul „ADEV RATA ASCENSIUNE A GRUPULUIă Ă A&H”: un veritabil panegiric al lui Ed Heurt, în care ziarista t mâia — pe treizeci de rânduri — cariera celui ce contribuiseă incontestabil la formidabilul avânt economic al regiunii. Concluzia textului era c mica societate din anii ’50, devenit ună ă grup gigantic, se sprijinea ast zi, în întregime, pe umerii lui.ă

Zofia izbuti s pun mâna pe foaie şi termin lecturaă ă ă articolului, deasupra c ruia trona o poz de mici dimensiuni, înă ă culori. Era semnat de Amy Steven. Zofia îndoi ziarul şi nu-şi putu st pâni un zâmbet.ă

— E blond ! spuse ea.ă— O s v mai întâlni i?ă ă ţ— Am acceptat s iau masa de prânz cu el.ă— Când?— Mar i.ţ— Mar i la ce or ?ţ ăLucas urma s treac s-o ia pe la dou sprezece, r spunseă ă ă ă

Zofia. Mathilde ar t cu degetul spre uşa b ii şi d du din cap.ă ă ă ă— Vas zic peste dou ore!ă ă ă— E mar i? întreb Zofia, adunându-şi de zor hainele.ţ ă— Aşa scrie în jurnal!Dup câteva minute, Zofia ieşi din dressing. Purta blugi şi ună

pulover cu ochiuri mari. Se prezent în fa a prietenei sale, cuă ţ dorin a nem rturisit de a primi un compliment. Mathilde îiţ ă ă arunc o privire şi se cufund iar în lectur .ă ă ă

— Ce nu merge? Nu se potrivesc culorile? Blugii sunt de vin ,ă nu? întreb Zofia.ă

— Mai vorbim dup ce î i limpezeşti p rul, zise Mathilde,ă ţ ă r sfoind paginile cu programele de televiziune.ă

Zofia se uit în oglinda de pe c min. Îşi scoase puloverul şi seă ă întoarse, cu umerii l sa i, în baie.ă ţ

— E prima oar când te v d preocupat de felul în care eştiă ă ă îmbr cat … Mai f o încercare şi spune-mi c nu- i place, c nu eă ă ă ă ţ ă genul t u de b rbat, c e prea „grav”… doar ca s v d şi eu cumă ă ă ă ă î i iese! ad ug Mathilde.ţ ă ă

Un uşor zgrep nat în uş vesti intrarea lui Reine. Aveaţă ă 77


bra ele înc rcate cu un coş de legume proaspete şi cu o cutie deţ ă carton, a c rei fund tr da un con inut savuros.ă ă ă ţ

— Pare-mi-se c timpul nu se poate hot rî deloc ce toalet să ă ă ă îmbrace azi, spuse ea, punând pr jiturile pe o farfurie.ă

— Pare-mi-se c nu numai el, spuse Mathilde, cu în eles.ă ţReine se întoarse spre Zofia, care ieşea din baie — de data

asta cu p rul uscat şi înfoiat — încheindu-şi pantalonii şiă legându-şi şireturile tenişilor.

— Ieşi în oraş? o iscodi Reine.— Iau masa cu cineva, r spunse Zofia, pupând-o pe obraz.ă— Eu o s -i in de urât lui Mathilde. Dac şi ea m vrea! Deă ţ ă ă

altfel, o s-o fac chiar dac o plictisesc, fiindc eu m plictisesc şiă ă ă mai r u decât ea, stând jos, la mine acas , de una singur .ă ă ă

Din strad , se auzi de câteva ori un claxon. Mathilde scoaseă capul pe geam.

— E chiar mar i! spuse ea.ţ— E el? o întreb Zofia, r mânând la distan de fereastr .ă ă ţă ă— Nu, e Federal Express! Acum, îşi distribuie coletele cu o

cabriolet Porsche. De când l-au recrutat pe Tom Hanks, nu seă mai dau înapoi de la nimic!

Soneria sun de dou ori. Zofia le s rut pe Reine şi peă ă ă ă Mathilde, ieşi din apartament şi coborî iute scara.

Instalat la volan, Lucas îşi ridic pe frunte ochelarii de soare şiă îi adres un zâmbet generos. Nici nu-şi închise bine Zofiaă portiera, şi maşina se avânt , asaltând colinele din Pacifică Heights. Intr în Presidio Park, travers şi se angaja pe un drumă ă lateral ce ducea la Golden Gate. De cealalt parte a golfului,ă dealurile din Tiburon abia se z reau prin pâcl .ă ă

— V duc s lua i masa pe malul apei! strig în vânt Lucas. Ceiă ă ţ ă mai buni crabi din zon ! V plac crabii, nu-i aşa?ă ă

Zofia aprob din polite e. Când nu ai nevoie s te hr neşti,ă ţ ă ă avantajul e c po i alege f r nici o greutate ceea ce nu veiă ţ ă ă mânca.

Aerul era c ldu , asfaltul se întindea ca o panglic nesfârşită ţ ă ă sub ro ile maşinii, iar muzica de la radio era o încântare.ţ Momentul sem na pân la confuzie cu o clip de fericire, care nuă ă ă cerea decât s fie împ rt şit . Maşina p r si autostrada şi o luă ă ă ă ă ă ă pe un drumeag ale c rei serpentine se desf şurau pân în portulă ă ă vaselor de pescuit din Sausalito. Lucas opri în parcarea din fa aţ digului. Ocoli maşina şi deschise portiera din partea Zofiei.

— V rog s m înso i i.ă ă ă ţ ţ78

- MARC LEVY -

Îi întinse bra ul şi o ajut s coboare. O luar pe trotuarul ceţ ă ă ă mergea de-a lungul malului. De cealalt parte a str zii, un b rbată ă ă era tras de zgard de un magnific golden retriever cu p rul caă ă nisipul. Trecând pe lâng ei, acesta se uit la Zofia şi se izbi dină ă plin de un felinar.

Ea voi s traverseze imediat, ca s -i dea o mân de ajutoră ă ă omului, dar Lucas o inu de bra : rasa aceea de câini eraţ ţ specializat în salv ri. O duse în local. Fata de la recep ie luă ă ţ ă dou meniuri şi îi conduse la o mas instalat pe teras . Lucas oă ă ă ă invit pe Zofia s ia loc pe bancheta cu fa a spre mare. Comandă ă ţ ă un vin spumos. Ea lu o buc ic de pâine şi i-o aruncă ăţ ă ă pesc ruşului c rat pe balustrad , care o urm rea cu privirea.ă ăţă ă ă Pas rea apuc dumicatul din zbor, apoi se în l în v zduh,ă ă ă ţă ă b tând larg din aripi, şi travers golful.ă ă

La câ iva kilometri de acolo, pe cel lalt mal, Jules se plimba înţ ă sus şi-n jos pe cheiuri. Se apropie de mal şi trase un şut scurt într-o piatr , care ricoş de şapte ori pe valuri, dup care seă ă ă scufund . Îşi b g mâinile în buzunarele vechilor lui pantaloni deă ă ă tweed şi se uit la linia rmului opus, detaşându-se la margineaă ţă apei. Chipul îi era la fel de întunecat ca talazurile, iar dispozi ia laţ fel de agitat ca hula din golf. Maşina inspectorului Pilguez, careă pleca de la Fisher’s Deli şi se îndrepta spre oraş, în urletele sirenei, îl smulse din cugetare. Un scandal din Chinatown degenerase într-o înc ierare şi toate unit ile erau chemate înă ăţ ajutor. Jules îşi miji ochii. Morm i şi se întoarse sub arcada lui.ă Aşezat pe o l di de lemn, c zu pe gânduri: îl contraria ceva. Oă ţă ă foaie de ziar, adus de vânt, se aşez peste o b ltoac , exact înă ă ă ă fa a lui. Hârtia se îmbib cu ap şi, treptat, fotografia lui Lucas,ţ ă ă de pe verso, ap ru pe foaia devenit transparent . Lui Jules nu-iă ă ă pl cu deloc fiorul care îi trecu, în acea clip , pe şira spin rii.ă ă ă

*

Chelneri a puse pe mas vasul aburind, din care d deau pe deţ ă ă l turi cleştii crabilor. Lucas o servi pe Zofia şi arunc o privireă ă spre plastroanele care înso eau castronaşele pentru cl titţ ă degetele. Îi oferi unul Zofiei, care îl refuz , iar Lucas renun , şiă ţă el, s şi-l lege la gât pe al lui.ă

— Trebuie s m rturisesc c baveta nu-i un accesoriu preaă ă ă elegant. Nu mânca i? o întreb el pe Zofia.ţ ă

— Nu, nu cred.79


— Sunte i vegetarian !ţ ă— Ideea de a mânca animale mi s-a p rut întotdeauna camă

bizar .ă— Aşa au fost rânduite lucrurile, nu-i nimic bizar în asta.— Totuşi, într-o oarecare m sur , aşa e!ă ă— Dar toate f pturile de pe p mânt m nânc alte viet i,ă ă ă ă ăţ

pentru a supravie ui.ţ— Da, dar mie nu mi-au f cut nimic crabii ştia. Îmi pareă ă

nespus de r u, spuse ea, îndep rtând uşor farfuria al c reiă ă ă con inut îi f cea, cât se poate de clar, sil .ţ ă ă

— Face i o greşeal . Natura e cea care a hot rât aşa. Dacţ ă ă ă p ianjenii nu s-ar hr ni cu insecte, atunci insectele ne-ar mâncaă ă pe noi.

— Tocmai, crabii sunt nişte p ianjeni mari, aşa c trebuie s -iă ă ă l s m în pace!ă ă

Lucas se întoarse şi o chem pe chelneri . Îi ceru lista deă ţă deserturi şi, foarte politicos, îi spuse c terminaser de mâncat.ă ă

— Dar nu vreau s v împiedic s mânca i! spuse Zofia,ă ă ă ţ roşind.

— M-a i atras de partea crabilor!ţEl se uit pe list şi îi ar t cu degetul o crem fondant deă ă ă ă ă ă

ciocolat .ă— Cred c , de data asta, nu ne vom face r u decât nouă ă ă

înşine. O chestie de-asta trebuie s tot aib vreo mie de calorii!ă ăCurioas s -şi testeze juste ea intui iei în privin a Îngeriloră ă ţ ţ ţ

Verificatori, Zofia îl întreb pe Lucas despre adev ratele luiă ă sarcini de serviciu. Lucas ocoli r spunsul. Erau multe alteă subiecte interesante despre care puteau vorbi; şi, pentru început, voia s ştie ce f cea Zofia în via a de zi cu zi, când nuă ă ţ veghea la siguran a activit ii din portul comercial. Cum îşiţ ăţ ocupa timpurile libere? Ea îi r spunse c expresia i se p reaă ă ă ciudat chiar şi când era la singular. În afara orelor pe care leă petrecea în docuri, lucra la diferite asocia ii, preda la institutulţ nev z torilor, se ocupa de persoane vârstnice şi de copiiă ă spitaliza i, îi pl cea tov r şia lor, exista între ea şi ei o leg turţ ă ă ă ă ă magic . Doar copiii şi persoanele vârstnice vedeau ceea ce mul iă ţ oameni ignor : timpul pe care şi-l pierduser aceştia ca adul i. Înă ă ţ ochii ei, ridurile b trâne ii erau cele mai frumoase scrieri aleă ţ vie ii, cele din care copiii înv au s -şi citeasc visurile. Lucas oţ ăţ ă ă privi fascinat.

— Chiar face i toate astea?ţ80

- MARC LEVY -

— Da!— Dar de ce?Zofia nu r spunse. Lucas îşi sorbi ultima gur de cafea, ca s -ă ă ă

şi reg seasc pu in din st pânirea de sine, apoi comand alta. Oă ă ţ ă ă b u cât se poate de încet şi atâta pagub dac b utura i seă ă ă ă r cise, atâta pagub dac cerul se întunecase. Ar fi vrut caă ă ă aceast conversa ie s nu se încheie, nu înc , nu în acelă ţ ă ă moment. Ea îşi strânse pe lâng gât gulerul puloverului şi seă ridic , îi mul umi pentru pr jitur , era prima oar când gustaă ţ ă ă ă ciocolata şi îi descoperea savoarea nemaipomenit . Lucas crezuă c -şi bate joc de el, îns , dup expresia radioas a tinerei femei,ă ă ă ă îşi d du seama c nu-l minte. Dar mai era înc un lucru care îlă ă ă derut şi mai mult. Exact în acea clip , Lucas citi în ochii Zofieiă ă ceva extraordinar: ea nu min ea niciodat ! Şi se sim i p truns,ţ ă ţ ă pentru întâia oar , de îndoial , fapt care îl l s cu gura c scat .ă ă ă ă ă ă

— Lucas, nu ştiu ce-oi fi spus, dar, acum, când nu e de faţă nici un p ianjen, v asuma i nişte riscuri enorme!ă ă ţ

— Poftim?— Dac mai sta i cu gura c scat în felul sta, pân la urm oă ţ ă ă ă ă ă

s înghi i i o musc !ă ţ ţ ă— Nu v e frig? întreb Lucas, ridicându-se, drept ca un b .ă ă ăţ— Nu, e în ordine. Dar, dac începem s mergem, o s fie şiă ă ă

mai bine.

Plaja era aproape pustie. Un pesc ruş uriaş p rea c aleargă ă ă ă pe ap , încercând s -şi ia zborul. Labele i se desprinser deă ă ă mare, ridicând pu in spum de deasupra valurilor. În cele dinţ ă ă urm , pas rea se în l , f cu un viraj lent şi se îndep rt ,ă ă ă ţă ă ă ă nep s toare, în raza de lumin care str b tea stratul de nori.ă ă ă ă ă Fâlfâitul aripilor se contopi cu clipocitul valurilor risipite pe rm.ţă Zofia se aplec , luptând cu palele de vânt ce şfichiuiau nisipul. Oă str b tu un mic fior. Lucas îşi scoase vestonul şi i-l puse peă ă umeri. Aerul, plin de pic turi minuscule de ap , îi lovea obrajii.ă ă Chipul îi fu luminat de un zâmbet imens, ca un ultim obstacol în calea râsului care o cuprindea, un râs f r motiv, f r cauză ă ă ă ă aparent .ă

— De ce râde i? întreb Lucas, intrigat.ţ ă— N-am nici cea mai mic idee.ă— Atunci, nu care cumva s v opri i… v st aşa de bine!ă ă ţ ă ă— Tuturor le st bine.ăO ploaie fin începu s cad , s pând în nisip mii de cratereă ă ă ă

81


mici.— Ia uite, spuse ea, parc am fi pe Lun , nu vi se pare?ă ă— Ba da, pu in!ţ— V-a i întristat dintr-o dat .ţ ă— Aş vrea ca timpul s se opreasc în loc. ă ăZofia îşi plec ochii şi merse mai departe.ă

Lucas se întoarse, p şind cu fa a spre ea. Înainta de-a-ă ţnd ratelea, precedând paşii Zofiei, care se distra, c lcând cuă ă meticulozitate pe urmele paşilor lui.

— Nu ştiu cum s spun chestiile astea, continu el, cu oă ă expresie copil reasc pe chip.ă ă

— Atunci, nu spune i nimic.ţVântul îi sufl Zofiei p rul peste fa . Ea şi-l d du spre spate.ă ă ţă ă

O şuvi sub ire i se încurcase printre genele lungi.ţă ţ— Am voie? zise el, întinzând mâna.— E nostim! Dintr-o dat , p re i intimidat.ă ă ţ— Nu mi-am dat seama.— Atunci, nu care cumva s v opri i… v st aşa de bine!ă ă ţ ă ăLucas se apropie de Zofia, iar expresia chipurilor lor se

schimb . Ea îşi d du seama c , în coşul pieptului, avea ceva ceă ă ă nu exista: o infim palpita ie pe care o sim ea pân în tâmpl .ă ţ ţ ă ă Degetele lui Lucas tremurau uşor, întârziind f g duiala uneiă ă mângâieri delicate, cu care atinse obrazul Zofiei.

— Gata, zise el, eliberându-i ochii.Un fulger sfâşie cerul întunecat; se auzi tunetul şi o ploaie

grea se n pusti asupra lor.ă— Aş vrea s v mai v d, spuse Lucas.ă ă ă— Şi eu. Poate ni el mai pe uscat, dar şi eu vreau, r spunseţ ă

Zofia.Lucas o lu sub bra ul lui şi o trase spre restaurant. Terasa dină ţ

lemn alb era pustie. Se ad postir sub streaşin acoperit cuă ă ă ă pl ci de ardezie şi se uitar amândoi la apa care se rev rsa dină ă ă jgheaburi. Pe balustrad , pesc ruşul mânc cios îi privea, f r să ă ă ă ă ă se sinchiseasc de avers . Zofia se aplec şi lu un coltuc deă ă ă ă pâine înmuiat de ap . Îl scutur şi îl arunc departe. Înaripata seă ă ă îndep rt spre larg, cu guşa plin .ă ă ă

— Cum v mai pot vedea? întreb Lucas.ă ă— Din ce univers veni i?ţEl şov i:ă— De prin infern!

82

- MARC LEVY -

Zofia şov i la rândul ei; îl m sur cu privirea şi zâmbi.ă ă ă— Asta spun adesea, când ajung aici, cei ce au tr it înă

Manhattan.Furtuna st tea s înceap ; acum, erau nevoi i s ipe, ca s seă ă ă ţ ă ţ ă

poat auzi. Zofia lu mâna lui Lucas şi spuse cu voce blând :ă ă ă— Mai întâi, m suna i. M întreba i ce mai fac, ce nout i maiă ţ ă ţ ăţ

am şi, în cursul conversa iei, îmi propune i o întâlnire. Atunci, oţ ţ s v spun c am de lucru, c sunt foarte ocupat .ă ă ă ă ă Dumneavoastr îmi ve i sugera o alt zi, iar eu v voi spune că ţ ă ă ă asta îmi convine de minune, pentru c , tocmai atunci, voi anulaă ceva.

Un nou fulger str b tu, în zigzag, cerul devenit cu des vârşireă ă ă negru. Pe plaj , vântul sufla, de acum, în rafale. Parc veneaă ă sfârşitul lumii.

— N-a i vrea s ne g sim un ad post mai bun? întreb Zofia.ţ ă ă ă ă— Ce mai face i? spuse Lucas în chip de r spuns.ţ ă— Bine! De ce? se mir ea.ă— Pentru c aş fi vrut s v invit s petrece i dup -amiaza cuă ă ă ă ţ ă

mine… dar nu sunte i liber , ave i de lucru, sunte i ocupat .ţ ă ţ ţ ă Poate c o cin , disear , ar merge de minune, nu?ă ă ă

Zofia zâmbi. El îşi d du haina deoparte, ca s-o ad postească ă ă mai bine sub ea şi o trase spre maşin . Marea dezl n uit udaă ă ţ ă trotuarul pustiu. Lucas travers , inând-o pe Zofia de mân . Seă ţ ă lupt cu portiera, pe care vântul în rafale nu-l l sa s-o deschid .ă ă ă Zgomotul asurzitor al furtunii se mai atenua când se instalar înă maşin . Pornir la drum, spre cas , sub ploaia care b tea înă ă ă ă parbriz. Lucas o l s pe Zofia în fa a unui garaj, aşa cum îlă ă ţ rugase. Înainte de a se desp r i, el se uit la ceas. Ea se aplecă ţ ă ă la fereastr .ă

— În seara asta, aveam în program o cin , dar am s încerc s-ă ăo anulez. O s v sun pe mobil.ă ă

Zâmbi şi demar . Zofia îl urm ri cu privirea, pân când maşinaă ă ă disp ru în valul de vehicule de pe Van Ness Avenue.ă

Ea se duse s pl teasc reînc rcarea bateriei şi cheltuielile deă ă ă ă remorcare a maşinii. Când o lu pe Broadway, furtuna trecuse.ă Tunelul o ducea direct în inima cartierului „fierbinte” al oraşului. Pe o zebr , ochi un ho de buzunare, care se preg tea să ţ ă ă n v leasc asupra pradei. Se opri pe banda a doua, ieşi din Fordă ă ă şi alerg spre el.ă

Îl lu la rost f r menajamente; omul se d du înapoi cu ună ă ă ă 83


pas: atitudinea îi era amenin toare.ţă— Foarte proast idee, spuse Zofia, ar tând cu degetul spreă ă

femeia cu map diplomat, care se îndep rta.ă ă— Oi fi şi tu vreun „îngeraş”11?— Nu-i asta problema!— Atunci, ia- i zboru’, tâmpito!ţŞi ho ul o lu la fug dup prada lui. Dar, în clipa în care seţ ă ă ă

apropie de ea, îşi suci glezna şi se întinse pe jos cât era de lung. Tân ra femeie, care se urcase în cablecară 12, nu b g de seamă ă ă nimic. Zofia aştept pân ce ho ul se ridic , apoi se duse spreă ă ţ ă maşin .ă

În timp ce deschidea portiera, îşi muşc buza, nemul umit deă ţ ă sine. Ceva anume interferase cu inten iile ei.ţ

Obiectivul fusese atins, dar nu aşa cum ar fi dorit: nu reuşise s -l fac pe agresor s -şi schimbe inten iile. Îşi continu drumul,ă ă ă ţ ă îndreptându-se spre docuri.

*

— S v parchez maşina, domnule?ă ăLucas tres ri şi îşi în l privirea; îl fix , cu un aer ciudat, peă ă ţă ă

omul ce deservea parcarea.— De ce te ui i aşa la mine?ţ— Pentru c sta i în maşin , f r s v mişca i, de mai bine deă ţ ă ă ă ă ă ţ

cinci minute şi, atunci, mi-am zis c …ă— Ce i-ai zis?ţ— Am crezut c nu v sim i i bine, mai ales când v-a i pusă ă ţ ţ ţ

capul pe volan.— P i, f bine şi nu mai crede nimic. Asta o s te scuteasc deă ă ă ă

o droaie de decep ii.ţLucas ieşi din maşin şi îi arunc tân rului cheile. Când uşileă ă ă

liftului se deschiser , d du nas în nas cu Elizabeth, care seă ă aplec spre el, ca s -i spun bun ziua. Lucas f cu imediat ună ă ă ă ă pas înapoi.

— Elizabeth, m-ai salutat deja în diminea a asta, spuse Lucas,ţ f când o strâmb tur .ă ă ă

— Aveai dreptate în privin a melcilor cu usturoi: sunt delicioşi!ţ O zi bun !ă

11 Îngeraş (arg.) — poli ist. ţ (N. T.)12 Cablecar — tramvaiul din San Francisco.

84

- MARC LEVY -

Când uşile cabinei se deschiser la etajul nou , ea disp ru peă ă ă coridor.

Ed îl primi pe Lucas cu bra ele deschise.ţ— E o binecuvântare c te-am întâlnit, scumpul meu Lucas!ă— Se poate spune şi aşa, spuse Lucas, închizând uşa biroului.Se duse spre biroul vicepreşedintelui şi se instala într-un

fotoliu. Heurt flutura San Francisco Chronicle.— Noi doi o s facem lucruri m re e.ă ă ţ— Nu m îndoiesc.ă— Mi se pare mie sau nu prea i-e bine?ţLucas oft . Ed îi sim i exasperarea. Scutur din nou, cu mareă ţ ă

veselie, foaia de jurnal, unde figura articolul lui Amy.— Formidabil articol! Nici eu n-aş fi vorbit mai bine.— A şi ap rut?ă— În diminea a asta. Aşa cum mi-a promis ea. Delicioas Amyţ ă

asta, nu? Pesemne c-o fi tras toat noaptea.ă— Da, cam aşa ceva.Ed ar t cu degetul poza lui Lucas.ă ă— Prost mai sunt! Ar fi trebuit s - i dau o poz de-a mea,ă ţ ă

înainte de interviu, dar nu conteaz , şi dumneata ai ieşit cât seă poate de bine.

— Mul umesc.ţ— Eşti sigur c i-e bine, Lucas?ă ţ— Da, domnule preşedinte, cât se poate de bine.— Nu ştiu dac nu m înşal instinctul, dar ai un aer camă ă ă

ciudat.Ed destup o caraf de cristal şi îi turn lui Lucas un pahar deă ă ă

ap , ad ugând cu fals comp timire:ă ă ă ă— Dac ai probleme, chiar şi de ordin personal, po i aveaă ţ

încredere în mine. Noi suntem o cas mare, dar, înainte de toate,ă o familie mare!

— Dorea i s m vede i, domnule preşedinte?ţ ă ă ţ— Spune-mi Ed!Extatic, Ed coment cina luat în oraş cu o sear înainte, careă ă ă

se petrecuse mai bine decât sperase. Îşi înştiin ase colaboratoriiţ cu privire la inten ia lui de a crea un nou departament în sânulţ grupului, pe care îl va boteza Divizia Inven ii. Scopul acestei noiţ unit i va fi acela de a pune în lucru mijloace comerciale inedite,ăţ pentru a cuceri noi pie e. Conduc torul s u avea s fie Ed:ţ ă ă ă pentru el, aceast experien va fi ca o cur de reîntinerire.ă ţă ă Sim ea lipsa ac iunii. La ora la care vorbea, mai mul iţ ţ ţ

85


subdirectori erau deja încânta i s formeze o nou gard ,ţ ă ă ă apropiat de viitorul preşedinte. Categoric, Iuda n-o s dispară ă ă niciodat … era chiar în stare s apar în multiple ipostaze, seă ă ă gândi Lucas. Continuând-şi expunerea, Heurt conchise c oă oarecare concuren cu asociatul s u nu putea face nici un r u,ţă ă ă ba chiar dimpotriv , era ca o gur de oxigen, întotdeaunaă ă benefic .ă

— Eşti de acord cu mine, Lucas?— Categoric, r spunse acesta, dând din cap. ăLucas era parc leg nat pe aripi de înger: inten iile lui Heurt îiă ă ţ

întreceau cu mult aştept rile şi l sau s se întrevad reuşitaă ă ă ă proiectului s u. Pe Market Street num rul 666, atmosfera dină ă birourile potenta ilor avea s se rarefieze cât de curând. Cei doiţ ă b rba i discutar despre reac ia lui Antonio. Era mai mult decâtă ţ ă ţ probabil c asociatul lui Ed avea s se împotriveasc noilor ideiă ă ă ale acestuia. Avea nevoie de o mişcare fulger toare pentru a-şiă lansa divizia, dar nu era uşor s pui la punct o opera iune de oă ţ asemenea anvergur : î i cerea mult timp, preciz Heurt.ă ţ ă Vicepreşedintele visa s dobândeasc o pia prestigioas , careă ă ţă ă s justifice puterea mult visat . Lucas se ridic şi puse dosarulă ă ă pe care îl inea sub bra în fa a lui Ed. Îl deschise şi scoase din elţ ţ ţ un raport voluminos: Zona portuar din San Francisco seă întindea pe mai mul i kilometri, m rginind, practic, toat coastaţ ă ă de est a oraşului, şi se afla într-o perpetu muta ie. Activitateaă ţ din docuri supravie uia, spre marele regret al lumii imobiliare,ţ care d duse totuşi lupte crâncene pentru extinderea portuluiă destinat vaselor de agrement şi pentru transformarea terenurilor din fa a m rii, cele mai apreciate din oraş. Micile veliere îşiţ ă g siser loc de ancorare într-un al doilea port, al lor, victorie aă ă aceloraşi promotori, care izbutiser s -şi dea b t lia ceva mai laă ă ă ă nord. Pentru crearea acestei unit i reziden iale se înfruntaserăţ ţ ă toate mediile de afaceri, care o râvniser în egal m sur , iară ă ă ă proprietarii caselor de pe marginea apei „cotizaser ” bani grei caă s sufle terenul de sub nasul altor doritori. Mai înainte, fuseseră ă construite şi nişte gigantice terminale, care primeau pacheboturi imense. Valurile de pasageri ce ieşeau din pântecele acestora o luau pe o promenad recent amenajat , care îi ducea la cheiulă ă 39. Zona turistic favorizase apari ia unei sumedenii deă ţ magazine şi restaurante. Multiplele activit i de pe cheiuri erauăţ sursa unor profituri uriaşe şi a unor aprige înfrunt ri de interese.ă De zece ani încoace, directorii firmelor imobiliare din zona

86

- MARC LEVY -

portuar se schimbau cam la cincisprezece luni, semn ce indicaă r zboaiele pentru suprema ie, care nu conteneau s se dea înă ţ ă domeniul achizi ion rii şi exploat rii malurilor oraşului.ţ ă ă

— Unde vrei s ajungi? întreb Ed.ă ăLucas zâmbi mali ios şi desf şur un plan; pe cartuşulţ ă ă

acestuia se putea citi: „Portul San Francisco, Docurile nr. 80”.— S atac m acest ultim bastion!ă ăVicepreşedintele voia un tron, Lucas îi oferea coroana!Lucas se aşez din nou, pentru a-şi detalia proiectul. Docurileă

se aflau într-o situa ie precar . Munca tot mai grea era de multeţ ă ori periculoas , iar temperamentul docherilor era n r vaş. Aici, oă ă ă grev se putea propaga mai repede decât un virus. Lucas f cuseă ă deja tot ce trebuie pentru ca atmosfera s devin exploziv .ă ă ă

— Nu v d la ce ne-ar folosi chestia asta, spuse Ed, c scând.ă ăLucas continu cu un aer detaşat.ă— Atâta vreme cât companiile care se ocup de logistic şi deă ă

navlu îşi pl tesc salariile şi chiriile, nimeni nu îndr zneşte s leă ă ă mute de acolo. Dar situa ia s-ar putea schimba destul de repede.ţ Ar fi de-ajuns ca activitatea s fie din nou paralizat .ă ă

— Direc ia portului nu va accepta niciodat aşa ceva. Ne vomţ ă izbi de prea multe rezisten e.ţ

— Asta depinde de influen ele care vor intra în joc, spuseţ Lucas.

— Poate, cl tin din cap Ed Heurt. Dar, pentru un proiect de oă ă asemenea anvergur , vom avea nevoie de un sprijin venit dină sferele cele mai înalte.

— Nu trebuie s v explic tocmai dumneavoastr cum se tragă ă ă sforile lobbying-ului! Pe directorul imobiliar al portului îl paşte înlocuirea: totul atârn de un fir de p r. Sunt sigur c o prim deă ă ă ă plecare l-ar interesa cât se poate de mult.

— Nu ştiu despre ce vorbeşti!— Ed, cred c a i putea fi însuşi inventatorul lipiciului de peă ţ

spatele plicurilor care circul pe sub mese!ăVicepreşedintele îşi îndrept spatele, în fotoliul lui, neştiindă

dac trebuia s se simt flatat de aceast remarc , îndreptându-ă ă ă ă ăse c tre uş , Lucas îi mai spuse patronului s u:ă ă ă

— În dosarul albastru ve i g si şi o fiş cu informa ii detaliateţ ă ă ţ despre candidatul nostru la o retragere generos remunerat . Îşiă petrece toate weekendurile la lacul Tahoe şi e dator vândut. Aranja i-mi cât mai iute o întâlnire cu el. Impune i-i un loc cât seţ ţ poate de confiden ial, iar, pentru restul, las’ pe mine.ţ

87


Heurt cercet , nervos, filele dosarului. Se uit , uluit, la Lucasă ă şi se încrunt :ă

— La New York f ceai politic ? ă ăUşa se închise.Liftul era pe palier; Lucas îl l s s plece gol. Îşi scoaseă ă ă

telefonul mobil, îl deschise şi form , febril, num rul c su ei saleă ă ă ţ vocale. „Nu ave i mesaje noi”, repet de dou ori vocea cuţ ă ă intona ii de robot. Apoi, c ut pân când telefonul afiş plicule ulţ ă ă ă ă ţ texto: acesta era gol. Închise aparatul şi intr în lift. Când ieşi înă parcare, îşi m rturisi c era tulburat de un lucru pe care nuă ă izbutea s -l identifice: ă o infim palpita ie în coşul pieptului, peă ţ care o sim ea pân în tâmpl .ţ ă ă

*

Şedin a dura de peste dou ore. Urm rile c derii lui Gomez înţ ă ă ă fundul calei vasului Valparaiso c p tau propor ii îngrijor toare.ă ă ţ ă B rbatul era tot la reanimare. Manca telefona la spital din or înă ă or , interesându-se de starea lui: diagnosticul pus de mediciă continua s fie destul de rezervat. Dac muncitorul ar fi murit,ă ă nimic n-ar mai fi putut st vili furia docherilor, care, pe moment,ă era doar un murmur surd. Şeful sindicatului de pe Coasta de Vest, care se deplasase aici pentru a lua parte la şedin , seţă ridic şi îşi mai turn o cafea. Zofia se folosi de acest prilejă ă pentru a p r si, cu discre ie, sala în care aveau loc dezbaterile.ă ă ţ Ieşi din cl dire şi se îndep rt la câ iva paşi, ascunzându-se înă ă ă ţ spatele unui container. La ad post de privirile curioase, form ună ă num r. Anun ul robotului fu scurt: „Lucas”; imediat, se auzi ună ţ bip.

— Sunt Zofia; disear sunt liber . Suna i-m şi spune i-mi cumă ă ţ ă ţ ne vedem. Pe curând.

În timp ce închidea, îşi privi telefonul mobil şi, f r s ştie cuă ă ă adev rat de ce, zâmbi.ă

La sfârşitul dup -amiezii, delega ii hot râser în unanimitateă ţ ă ă s -şi amâne decizia. Aveau nevoie de timp pentru a cânt ri maiă ă bine problema. Comisia de anchet urma s -şi fac publică ă ă ă expertiza abia mai târziu, în cursul nop ii, iar San Franciscoţ Memorial Hospital aştepta rezultatul bilan ului medical dinţ diminea a urm toare pentru a se pronun a în privin a şanselorţ ă ţ ţ de supravie uire ale docherului. În consecin , şedin a fu închisţ ţă ţ ă şi amânat pe a doua zi. Manca urma s -i convoace pe membriiă ă

88

- MARC LEVY -

biroului de îndat ce avea s primeasc cele dou rapoarte, iară ă ă ă adunarea general avea s aib loc imediat dup aceea.ă ă ă ă

Zofia sim ea nevoia s respire aerul venit din larg. Îşi îng duiţ ă ă câteva minute de r gaz şi o lu de-a lungul cheiurilor. La câ ivaă ă ţ paşi de ea, prova ruginit a lui ă Valparaiso se leg na la cap tulă ă cablurilor de amaraj. Nava era înl n uit ca o fiar nefast .ă ţ ă ă ă Umbra marelui cargou se reflecta cu intermiten e în apaţ amestecat cu uleiuri, care unduia în voia v lurelelor ce seă ă izbeau de el, clipocind. De-a lungul pun ilor, oameni în uniformţ ă umblau încoace şi încolo, ocupa i cu fel de fel de inspec ii.ţ ţ C pitanul vasului îi urm rea, sprijinit de balustrada pun ii deă ă ţ comand . Luând în considerare felul în care îşi aruncase igaraă ţ peste bord, se pare c , în orele urm toare, situa ia avea să ă ţ ă devin înc şi mai tulbure decât apele ce înghi iser chiştocul.ă ă ţ ă Vocea lui Jules rupse t cerea locurilor, pe care doar pesc ruşii oă ă mai str pungeau cu ipetele lor.ă ţ

— Apa asta nu te îndeamn deloc s faci un plonjon, aşa-i?ă ă Doar dac e „ l mare”!ă ă

Zofia se întoarse şi îi m sur cu o privire duioas . Ochii luiă ă ă albaştri erau obosi i, barba vâlvoi, hainele ponosite, dar s r ciaţ ă ă nu-i micşora câtuşi de pu in farmecul. B rbatul acesta îşi purtaţ ă elegan a în str fundul inimii. Jules îşi vârâse mâinile înţ ă buzunarele vechilor lui pantaloni de tweed cu motive esute înţ carouri.

— E o stof „prince-de-galles”, dar cred c prin ul şi-a f cută ă ţ ă cam de multişor valiza.

— Şi piciorul?— S zicem c st tot lâng cel lalt, iar asta deja nu-i oă ă ă ă ă

chestie aşa de rea.— Ai fost s - i schimbi pansamentul?ă ţ— Dar tu cum o mai duci?— M doare pu in capul, şedin a asta nu se mai termina.ă ţ ţ— Şi te mai doare pu in şi inima, nu?ţ— Nu, de ce?— Pentru c , dac m uit pe la ce ore te învârteşti pe aici înă ă ă

ultimul timp, m îndoiesc c vii ca s te bronzezi.ă ă ă— Ei, şi dumneata, Jules! Sim eam doar nevoia de pu in aerţ ţ

proasp t!ă— Şi cel mai proasp t pe care l-ai g sit e taman în jurul unuiă ă

bazin care duhneşte a peşte împu it. Dar pesemne c aiţ ă dreptate: o duci cât se poate de bine!

89


B rba ii care inspectau vechea nav coborâr pe o scar deă ţ ă ă ă bord. Intrar în dou Forduri negre, ale c ror portiere nu f cură ă ă ă ă nici un zgomot în clipa în care le închiser . Maşinile se îndreptară ă încet spre ieşirea din zona portuar .ă

— Dac pl nuiai s te bucuri mâine de ziua liber , ia- i gândul!ă ă ă ă ţ Tare mi-e team c o s fie mai înc rcat decât de obicei.ă ă ă ă ă

— Şi mie mi-e team .ă— Care va s zic , unde r m sesem? continu Jules.ă ă ă ă ă— În clipa în care trebuia s m iau la ceart cu dumneata, caă ă ă

s te duc s - i schimbe pansamentul! Stai aici, m duc s -mi iauă ă ţ ă ă maşina.

Zofia se îndep rt f r s mai stea s -i asculte argumentele.ă ă ă ă ă ă— Nu joac deloc corect! bomb ni el în barb . ă ă ăDup ce-l duse pe Jules la doctor, Zofia o lu spre cas . Cu oă ă ă

mân conducea, iar cu cealalt îşi c uta telefonul mobil. Probabilă ă ă c iar se vârâse pe undeva, prin fundul gen ii leia mari. În timpă ţ ă ce cotrob ia dup el, semaforul se f cu roşu. Când opri, îşiă ă ă r sturn geanta pe scaunul din dreapta şi culese telefonul dină ă mormanul de obiecte r spândite în dezordine.ă

Lucas îi l sase un mesaj: avea s treac s-o ia din fa a casei laă ă ă ţ şapte şi jum tate. Zofia se uit la ceas: mai avea exact patruzeciă ă şi şapte de minute ca s le s rute pe Mathilde şi pe Reine şi,ă ă apoi, s se îmbrace. Se aplec , deschise torpedoul şi scoase deă ă acolo girofarul, pe care îl puse pe capota maşinii (O dat , n-o fiă foc!). Cu sirena urlând, porni în vitez pe 3rd Street.ă

*

Lucas se preg tea s plece de la birou. Îşi lu pardesiul de peă ă ă umeraş şi şi-l puse pe spate. Stinse lumina. Dincolo de ferestrele largi, oraşul ap ru în alb şi negru. Tocmai închidea uşa, cândă telefonul începu s sune. Se întoarse s r spund . Ed îl informă ă ă ă ă c întâlnirea solicitat va avea loc la şapte şi treizeci de minute.ă ă În semiîntuneric, Lucas not , gr bit, adresa pe un col de hârtie.ă ă ţ

— V sun de îndat ce cad la în elegere cu omul nostru.ă ă ţLucas închise, f r alte formule de polite e, şi se apropie deă ă ţ

geam. Se uita la str zile ce se întindeau la picioarele lui. De laă acea în l ime, liniile luminoase trasate de farurile albe şi roşii aleă ţ maşinilor alc tuiau o imens pânz de p ianjen, care scânteia înă ă ă ă întuneric. Lucas îşi lipi fruntea de sticl . În dreptul gurii lui, peă fereastr ap ru o aureol de aburi. Departe, printre maşini,ă ă ă

90

- MARC LEVY -

clipea o lumini albastr : un girofar urca spre Pacific Heights.ţă ă Lucas oft , îşi b g mâinile în buzunarele pardesiului şi ieşi dină ă ă camer .ă

*

Zofia opri sirena şi puse girofarul la loc; în fa a casei, era unţ loc liber, în care îşi strecur imediat maşina. Urc treptele patruă ă câte patru şi intr în apartament.ă

— Sunt mul i ia care te fug resc? o întreb Mathilde.ţ ă ă ă— Poftim?— Dac ai vedea ce fa ai! Nu eşti cu sufletul la gur aproapeă ţă ă

deloc!— M duc s m preg tesc, sunt în mare întârziere! Ce-aiă ă ă ă

f cut azi?ă— La ora prânzului, am alergat pu in cu Carl Lewis şi am b tutţ ă

eu!— Te-ai plictisit r u?ă— Pe strada ta au trecut şaizeci şi patru de maşini, din care

nou sprezece verzi!ăZofia se întoarse şi se aşez la picioarele patului.ă— Mâine, o s fac tot posibilul s m întorc mai devreme.ă ă ăMathilde arunc o privire spre ceasul pus pe gheridon şi d duă ă

din cap.— Nu vreau s -mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala…ă— În seara asta, ies în oraş, dar nu m întorc târziu. Dac nuă ă

dormi, putem s st m de vorb , spuse Zofia, ridicându-se.ă ă ă— Tu sau eu? murmur Mathilde, privind-o cum dispare înă

dressing.

Zofia reap ru, dup zece minute, în salon. P rul ud îi eraă ă ă înf şurat într-un prosop, iar mijlocul într-altul. Puse o trus mic ,ă ă ă de pânz , pe marginea c minului şi se apropie de oglind .ă ă ă

— Iei cina cu Lu cel mic? o descusu Mathilde.— A sunat?— Nu! Nici vorb .ă— Atunci, cum de ştii?— Uite-aşa!Zofia se întoarse, îşi puse mâinile în şolduri şi o privi, cu

hot râre, pe Mathilde.ă— Ai ghicit „uite-aşa” c iau cina cu Lucas?ă

91


— Dac nu m înşel, mi se pare c ceea ce ii în mâna dreaptă ă ă ţ ă se numeşte mascara, iar ceea ce ii în stânga este un p m tufţ ă ă pentru aplicat fardul.

— Nu v d care-i leg tura!ă ă— Vrei s - i dau un indiciu? o ironiza Mathilde.ă ţ— Voi fi cât se poate de încântat s -l aud! r spunse Zofia,ă ă ă

uşor agasat .ă— De mai bine de doi ani, tu eşti prietena mea cea mai bun …ăZofia îşi înclin capul într-o parte. Chipul lui Mathilde fuă

luminat de un zâmbet generos.— …şi e prima oar când v d c te fardezi!ă ă ăZofia se întoarse din nou spre oglind , f r s -i r spund .ă ă ă ă ă ă

Mathilde lu cu nonşalan suplimentul ce con inea programeleă ţă ţ de televiziune şi începu s -l citeasc pentru a şasea oar în aceaă ă ă zi.

— Noi n-avem televizor! spuse Zofia, întinzându-şi pe buze, delicat, cu vârful degetului, pu in gloss.ţ

— Pic bine: am oroare de aşa ceva! r spunse f r s stea peă ă ă ă ă gânduri Mathilde, întorcând pagina.

Telefonul începu s sune în geanta l sat de Zofia pe patul luiă ă ă Mathilde.

— Vrei s r spund eu? o întreb aceasta, cu o voceă ă ă nevinovat .ă

Zofia se puse pe cotrob it de zor prin geant . Lu telefonul şiă ă ă se duse în cel lalt cap t al camerei.ă ă

— Nu, nu vrei! bodog ni Mathilde, atacând grila programeloră de a doua zi.

Lucas era nespus de mâhnit: întârziase şi nu mai putea s-o ia de acas . Aveau o mas rezervat , pentru ora dou zeci şiă ă ă ă treizeci, la ultimul etaj al imobilului Bank of America, de pe California Street. Restaurantul de trei stele, care domina oraşul, oferea o privelişte magnific a podului Golden Gate. O aşteptaă pe Zofia acolo. Ea închise, se duse în col ul destinat buc t riei şiţ ă ă se uit în frigider. Mathilde auzi vocea înfundat a prietenei sale,ă ă care o întreba:

— Ce i-ar pl cea la cin ? Am pu in timp şi o s - i preg tescţ ă ă ţ ă ţ ă ceva.

— O „omlet -salat -iaurt”.ă ăCeva mai târziu, Zofia îşi lu pardesiul din dressing, o s rută ă ă

pe Mathilde şi închise încetişor uşa apartamentului.

92

- MARC LEVY -

Se instala la volanul Fordului. Înainte de a demara, l s în josă ă parasolarul şi se privi câteva clipe în oglinda din spatele acestuia. Cu o mutr întreb toare, ridic geamul din partea ei şiă ă ă b g cheia în contact. Când maşina disp ru la col ul str zii,ă ă ă ţ ă perdeaua de la fereastra lui Reine se l s uşurel în jos.ă ă

Zofia îşi l s maşina la intrarea în parcare şi îi mul umi omuluiă ă ţ în livrea roşie care îi întindea un tichet.

— Tare aş vrea s fi fost eu cel cu care ve i lua cina! spuseă ţ tân rul.ă

— Mul umesc frumos, r spunse ea, îmbujorat şi încântat .ţ ă ă ăUşa turnant se puse în mişcare şi Zofia ap ru în hol. După ă ă

ora de închidere a birourilor, doar barul de la parter şi restaurantul panoramic de la ultimul etaj mai erau deschise pentru public. În timp ce se îndrepta cu paşi siguri spre lift, sim iţ în gur o ciudat senza ie de usc ciune. Pentru prima oar ,ă ă ţ ă ă Zofiei îi era sete. Se uit la ceas. Dat fiind c venise cu zeceă ă minute înainte, ochi prin vitrin tejgheaua de aram a cafeneleiă ă şi îşi schimb direc ia. Tocmai se preg tea s intre, cândă ţ ă ă recunoscu profilul lui Lucas, care se afla la o mas , în toiul uneiă conversa ii cu directorul serviciului imobiliar din port. Zofia seţ trase înapoi, tulburat , şi se întoarse la lift.ă

Dup o bucat de vreme, Lucas ap ru în urma şefului de sal ,ă ă ă ă care îl conducea spre masa la care aştepta Zofia. Ea se ridic , elă îi s rut mâna şi o invit s se aşeze cu fa a spre fereastr .ă ă ă ă ţ ă

În timpul cinei, Lucas îi puse sute de întreb ri, la care eaă r spundea cu altele o mie. El aprecia meniul rafinat; ea nu seă atinse de nimic, punând pe neobservate mâncarea pe marginea farfuriei. Li se p rea c întreruperile datorate chelnerului durează ă ă o eternitate. Când acesta se apropie din nou, cu o m turic deă ă adunat f râmiturile, ce aducea cu o secer b rboas , Lucas seă ă ă ă aşez al turi de Zofia şi sufl cu putere peste fa a de mas .ă ă ă ţ ă

— Gata, acum e curat! Ne pute i l sa, v mul umesc mult! îiţ ă ă ţ spuse chelnerului.

Conversa ia începu din nou. Lucas îşi pusese bra ul peţ ţ sp tarul banchetei, iar Zofia sim i c ldura mâinii ce st tea atâtă ţ ă ă de aproape de ceafa ei.

Chelnerul veni din nou, înfuriindu-l pe Lucas; acesta le puse dinainte dou linguri şi o spum fondant , de ciocolat . Învârtiă ă ă ă platoul ca s -l prezinte cât mai avantajos, se îndrept şi, fudulă ă nevoie mare, anun con inutul.ţă ţ

93


— A i f cut foarte bine c ni l-a i precizat, spuse Lucas, camţ ă ă ţ âfnos. L-am fi putut confunda cu sufleul de morcovi!ţ

Chelnerul se îndep rt discret. Lucas se plec spre Zofia.ă ă ă— N-a i mâncat nimic.ţ— M nânc foarte pu in, îi r spunse ea, l sându-şi capul în jos.ă ţ ă ă— Hai, gusta i! Face i-mi aceast pl cere! Pentru gur ,ţ ţ ă ă ă

ciocolata e o buc ic de rai.ăţ ă— Şi, pentru şolduri, un iad! îi r spunse ea.ăF r s -i mai lase r gazul de a protesta, Lucas t ie crema,ă ă ă ă ă

duse lingura la buzele Zofiei şi îi depuse ciocolata cald peă limb . În pieptul ei, b t ile necunoscute se f cur sim ite şi maiă ă ă ă ă ţ tare. Îşi ascunse frica în adâncul ochilor lui Lucas.

— E cald şi, în acelaşi timp, rece. E dulce, spuse ea.ăTava purtat de chelnerul care aducea coniacul se înclin uşoră ă

şi paharul alunec de pe ea. Când se lovi de pardoseal , seă ă sparse în şapte cioburi absolut identice. Sala t cu, Lucas tuşiă uşor, iar Zofia rupse t cerea.ă

Voia s -i mai pun lui Lucas dou întreb ri, dar îl rug să ă ă ă ă ă r spund f r ocolişuri. El îi f g dui.ă ă ă ă ă ă

— Ce f cea i la mas cu directorul companiei imobiliare dină ţ ă port?

— E curios c m întreba i aşa ceva.ă ă ţ— Ne-am în eles s r spunde i f r ocolişuri! Lucas se uitţ ă ă ţ ă ă ă

int la Zofia şi îşi apropie degetele de mâna pe care ea şi-oţ ă pusese pe mas .ă

— Era o întâlnire de lucru, ca ultima oar .ă— sta n-a fost cu adev rat un r spuns, dar mi-a i anticipat aĂ ă ă ţ

doua întrebare. Ce meserie ave i? Pentru cine lucra i?ţ ţ— Am putea spune c m aflu într-o misiune.ă ă— Ce fel de misiune? îl întreb din nou Zofia.ăOchii lui Lucas o p r sir o clip pe Zofia. O anumit privire îiă ă ă ă ă

atr gea aten ia: în fundul s lii, tocmai îl recunoscuse pe Blaise,ă ţ ă cu un zâmbet r ut cios în col ul gurii.ă ă ţ

— Ce e? Nu v sim i i bine? se îngrijor Zofia. ă ţ ţ ăLucas se transformase sub ochii ei. Abia dac -l mai recunoşteaă

pe cel cu care împ rt şise aceast sear plin de sentimenteă ă ă ă ă inedite.

— Nu-mi pune i nici o întrebare, îi spuse el. Duce i-v laţ ţ ă vestiar, lua i-v pardesiul şi întoarce i-v acas . O s v sunţ ă ţ ă ă ă ă mâine; acum nu v pot explica nimic, îmi pare nespus de r u.ă ă

— Ce v-a apucat? îl întreb , perplex Zofia.ă ă94

- MARC LEVY -

— Pleca i! Acum!ţEa se ridic şi travers sala. Auzea chiar şi cele mai miciă ă

zgomote: un tacâm care c dea, paharele care se ciocneau,ă vechitura de batist cu care un domn b trân se ştergea la gur ,ă ă ă respira ia femeii prost îmbr cate, care mânca din ochi, moartţ ă ă de poft , pr jiturile din vitrin , foşnetul scos de jurnalul unui omă ă ă de afaceri care citea jucându-şi propriul rol, cuplul care mergea printre mese şi care nu-şi mai vorbea de când se ridicase ea. Zofia îşi gr bi pasul; în fine, uşile liftului se închiser . În ea nuă ă mai era decât un v lm şag de emo ii contradictorii.ă ă ţ

Alerg în strad . Vântul o izbi în fa . În maşina care gonea,ă ă ţă nu mai erau decât ea şi un fior de melancolie.

Când Blaise se aşez în locul pe care îl p r sise Zofia, Lucasă ă ă îşi strânse pumnii.

— Ei, cum ne merg afacerile? întreb Blaise, jovial.ă— Ce învârteşti aici? i se adres Lucas, cu o voce care nuă

încerca s -i ascund câtuşi de pu in iritarea.ă ă ţ— Sunt responsabil cu comunicarea intern şi extern , aşa că ă ă

am venit s … comunic m ni eluş!ă ă ţ— Dumitale n-am de ce s - i dau raportul!ă ţ— Lucas, Lucas, z u aşa! Cine vorbeşte de rapoarte? Am venită

pur şi simplu ca s v d cum o duce cu s n tatea mânzocul meu,ă ă ă ă şi, dup cum v d, îi merge de minune.ă ă

Glasul lui Blaise gâlgâia de o prietenie pe cât de mieroas , peă atât de fals .ă

— Ştiam eu c eşti str lucitor, dar acum trebuie să ă ă m rturisesc c te subestimasem.ă ă

— Dac asta e tot ce aveai de zis, cred c am face bine s neă ă ă spunem la revedere!

— M-am uitat la ea în timp ce îi susurai serenade şi trebuie să recunosc c , în momentul în care a fost adus desertul, am r masă ă de-a dreptul impresionat! Pentru c treaba asta, b trâne,ă ă frizeaz geniul!ă

Lucas îl urm rea cu aten ie pe Blaise, încercând s descifrezeă ţ ă ce anume îl putea înveseli pe acest perfect imbecil.

— Natura n-a prea fost generoas cu dumneata, Blaise, dar nuă dispera. Într-o bun zi, o s se iveasc pe la noi o p c toas careă ă ă ă ă ă va fi comis un lucru suficient de grav pentru a fi osândit să ă petreac vreo câteva ore în bra ele dumitale!ă ţ

— Nu-i nevoie de atâta fals modestie, Lucas, am în eles şi amă ţ aprobat totul. Inteligen a dumitale m va surprinde mereu.ţ ă

95


Lucas se întoarse, cerând, cu un gest, s i se aduc nota deă ă plat . Blaise o lu şi îi întinse şefului de sal o carte de credit.ă ă ă

— Las , asta m priveşte pe mine!ă ă— De fapt, unde vrei s ajungi? întreb Lucas, recuperândă ă

nota de plat dintre degetele jilave ale lui Blaise.ă— Mi-ai putea acorda ceva mai mult încredere. E nevoie s - iă ă ţ

mai amintesc c misiunea asta i-a fost încredin at numaiă ţ ţ ă mul umit mie? Hai s nu mai facem pe proştii, doar ştim totulţ ă ă cât se poate de bine!

— Ce ştim? întreb Lucas, ridicându-se.ă— Cine e ea!Lucas se aşez încet, la loc, şi îl privi int pe Blaise.ă ţ ă— Şi cine e ea?— P i, e cealalt , dragul meu… e adversara dumitale!ă ăLucas c sc uşor gura, de parc , dintr-o dat , n-ar mai fi avută ă ă ă

suficient aer. Blaise continu :ă— Cea care a fost trimis împotriva dumitale. Dumneata eştiă

demonul nostru, ea e îngerul lor, face parte din corpul lor de elit .ă

Lucas se trase înapoi, când Blaise se aplec spre el.ă— Nu fi chiar aşa de nec jit, b trâne, îi d du el înainte, astaă ă ă

mi-e meseria: s le ştiu pe toate. Trebuia neap rat s te felicit.ă ă ă Pentru tab ra noastr , ispitirea îngerului nu mai e o victorie, e ună ă triumf! Fiindc despre asta e vorba, la drept vorbind, nu?ă

Lucas sim i o und de îngrijorare în ultima întrebare a luiţ ă Blaise.

— P i, nu ziceai c meseria dumitale e s le ştii pe toate,ă ă ă b trâne? îl întreb Lucas, cu o ironie amestecat cu furie.ă ă ă

Plec de la mas . În timp ce traversa restaurantul, auzi glasulă ă lui Blaise:

— Mai venisem pentru ceva: s - i spun c eşti c utat!ă ţ ă ă Deschide- i celularul! Persoana de care te-ai apropiat în ultimeleţ ore ar vrea neap rat s încheia i un acord în seara asta.ă ă ţ

Uşile ascensorului se închiser în urma lui Lucas. Blaise ochiă farfuria pe care desertul r m sese neterminat, se aşez şi îşiă ă ă b g degetul jilav în ciocolat .ă ă ă

*

Maşina Zofiei gonea pe Van Ness Avenue. În timp ce trecea, toate semafoarele c p tau culoarea verde. Deschise radioul şiă ă

96

- MARC LEVY -

c ut un post care difuza rock. Degetele ei loveau volanul înă ă ritmul muzicii, îl izbeau din ce în ce mai tare, pân când începură ă s-o doar falangele. Fordul o lu spre Pacific Heights şi se opriă ă f r menajamente în fa a c su ei.ă ă ţ ă ţ

La ferestrele de la parter nu se z rea nici o lumin . Zofiaă ă începu s urce scara. Când îşi puse piciorul pe cea de-a treiaă treapt , uşa lui Miss Sheridan se întredeschise. Zofia se lu după ă ă lumina care se strecurase în semiîntuneric şi intr înă apartamentul lui Reine.

— i-am spus eu!Ţ— Bun seara, Reine.ă— Hai, stai lâng mine, ai s -mi spui bun seara la plecare.ă ă ă

Deşi, dac m uit bine la tine, în momentul de fa am puteaă ă ţă spune mai degrab bun diminea a!ă ă ţ

Zofia se apropie de fotoliu. Se aşez pe mochet şi îşi puseă ă capul pe bra ul lui Reine. Aceasta îi mângâie p rul şi, apoi,ţ ă începu s vorbeasc :ă ă

— Vrei s m întrebi ceva? N d jduiesc! Pentru c eu, una, amă ă ă ă ă de dat un r spuns!ă

— Nu sunt în stare s - i spun ce simt.ă ţZofia se scul , se duse la fereastr şi ridic perdeaua. Înă ă ă

strad , Fordul p rea c doarme. Reine continu :ă ă ă ă— Departe de mine gândul de a fi indiscret . Dar, m rog, nu-iă ă

po i cere omului ce nu- i poate da! La vârsta mea, viitorul seţ ţ micşoreaz v zând cu ochii şi, când eşti prezbit, aşa cum suntă ă eu, atunci chiar c trebuie s fii îngrijorat. De aceea, pe m sură ă ă ă ce trec zilele, privesc înainte, având sup r toarea impresie că ă ă drumul se opreşte în fa a înc l rilor mele.ţ ă ţă

— De ce îmi spui asta, Reine?— Fiindc î i cunosc generozitatea, dar şi pudoarea. Pentru oă ţ

femeie de vârsta mea, bucuriile şi triste ile celor pe care îi iubimţ sunt ca nişte kilometri câştiga i de la noaptea care se anun .ţ ţă Speran ele voastre, dorin ele voastre ne spun c , dup noi,ţ ţ ă ă drumul continu , c tot ce am f cut cu vie ile noastre are ună ă ă ţ sens, fie chiar şi unul infim… un rost mic-mititel de a fi. Şi, acum, o s -mi spui ce nu merge!ă

— Nu ştiu!— Ceea ce sim i tu se numeşte dor!ţ— Sunt atâtea lucruri pe care aş vrea s i le pot spune.ă ţ— Fii pe pace, le ghicesc…Reine ridic b rbia Zofiei, încetişor, cu vârful unui deget.ă ă

97


— Hai, scoal - i zâmbetul din somn! E de ajuns un gr uncioră ţ ă de speran ca s semeni un câmp întreg de fericire… Şi un picţă ă de r bdare, ca s -i laşi timp s creasc .ă ă ă ă

— Reine, ai iubit vreodat ?ă— Vezi toate pozele alea vechi din albumele mele? Ei bine, nu

folosesc, practic, la nimic! Majoritatea oamenilor care apar acolo sunt mor i demult şi totuşi, pentru mine, ele sunt foarteţ importante. Ştii de ce?… Pentru c le-am f cut! Dac ai şti cât deă ă ă mult aş vrea s m mai duc picioarele înc o dat acolo!ă ă ă ă ă Bucur -te, Zofia! Fugi, nu- i pierde timpul! Poate c zilele de luniă ţ ă sunt istovitoare, poate c duminicile sunt posomorâte, dar,ă Doamne Dumnezeule, ce pl cut e s începi o s pt mân nou !ă ă ă ă ă ă

Reine îşi desf cu palma, lu ar t torul Zofiei şi i-l plimb de-aă ă ă ă ă lungul liniei vie ii.ţ

— Ştii ce e un Bachert, Zofia?Zofia nu r spunse. Glasul lui Reine se f cu şi mai mângâios:ă ă— Ascult -m bine, asta e cea mai frumoas poveste dină ă ă

lume: Bachert este persoana pe care i-a h r zit-o Dumnezeu,ţ ă ă este cealalt jum tate a ta, adev rata ta dragoste. Aşa c toată ă ă ă ă în elepciunea vie ii tale const în a-l g si… şi, mai ales, în a-lţ ţ ă ă recunoaşte.

Zofia o privi pe Reine în t cere. Se scul , o s rut , plin deă ă ă ă ă tandre e, pe frunte şi îi spuse noapte bun . Înainte de a ieşi, seţ ă întoarse şi-i adres o ultim rug minte:ă ă ă

— Tare mult aş vrea s v d unul dintre albumele dumitale! ă ă— Pe care? Doar le-ai v zut de vreo zece ori!ă— Pe al dumitale, Reine.Şi uşa se închise încet în urma fetei. Zofia începu s urce treptele. Ajuns pe palierul ei, seă ă

r zgândi, coborî scara f r zgomot şi îşi deştept din somnă ă ă ă b trânul Ford. Oraşul era aproape pustiu. O lu pe Californiaă ă Street. Un semafor o sili s se opreasc în fa a cl dirii undeă ă ţ ă cinase. Paznicul parc rii îi f cu un mic semn prietenesc cu mâna;ă ă ea întoarse capul şi privi spre Chinatown, care se întindea la dreapta. Dup câteva str zi, îşi l s maşina lâng trotuar,ă ă ă ă ă travers mica pia , îşi lipi mâna de peretele de est al Turnuluiă ţă piramidal şi intr în hol.ă

Îl salut pe Petru şi se îndrept spre liftul care ducea la ultimulă ă etaj. Când uşile se deschiser , ceru s -l vad pe Mihail.ă ă ă Recep ionerei îi p rea nespus de r u, dar începuse ziuaţ ă ă oriental , şi naşul ei treb luia la cel lalt cap t al lumii.ă ă ă ă

98

- MARC LEVY -

Zofia şov i şi întreb dac ă ă ă Domnul era disponibil.— În principiu, da, dar, şti i, ar putea s fie cam dificil.ţ ăCând v zu aerul intrigat al Zofiei, recep ionera nu putu rezistaă ţ

dorin ei de a-i r spunde.ţ ă— Dumneavoastr pot s v spun! ă ă ă Domnul are un fix, un

hobby, dac prefera i: rachetele! E nebun dup ele! Ideea că ţ ă ă oamenii trimit o droaie de rachete în cer Îl face s seă pr p deasc de râs. Nu rateaz nici o lansare; se închide înă ă ă ă biroul Lui, deschide toate monitoarele şi nimeni nu mai poate sta de vorb cu ă El. Nu v ascund c situa ia începe s fie camă ă ţ ă problematic de când au început şi chinezii cu lans rile.ă ă

— În momentul acesta e vreo lansare? întreb , netulburat ,ă ă Zofia.

— Dac nu intervine vreo problem de ordin tehnic, decolareaă ă e prev zut în 37 de minute şi 24 de secunde! Dori i s -I l sa iă ă ţ ă ă ţ un mesaj? Era ceva important?

— Nu, nu-L deranja i, voiam doar s -L întreb ceva. O s mţ ă ă ă întorc.

— Unde v ve i afla pu in mai târziu? Când ă ţ ţ Îi las note incomplete, am parte întotdeauna de câte o mic reflexie peă margine.

— Probabil o s fac câ iva paşi pe cheiuri; m rog, aşa cred.ă ţ ă Atunci, v spun noapte bun occidental ori bun diminea aă ă ă ă ţ oriental , cum prefera i!ă ţ

Zofia ieşi din Turn. Începuse s burni eze. Se duse f r nici oă ţ ă ă grab spre maşin . Instalat la volan, se îndrept spre cheiul 80,ă ă ă ă cel lalt loc din oraş unde îşi afla refugiul.ă

O cuprinse dorin a de a respira aer curat, de a vedea copaci,ţ aşa c o lu spre nord. Intr în Golden Gate Park prin caleaă ă ă Martin Luther King şi continu s înainteze pân la lacul dină ă ă mijloc. De-a lungul drumeagului, felinarele desenau miriade de halouri în noaptea înstelat . Farurile luminar o caban mic , dină ă ă ă lemn, de unde se închiriau b rci, pe vreme bun . Zofia îşi l să ă ă ă maşina în parcarea goal şi se duse spre o banc de sub ună ă felinar. Se aşez . Purtat de o briz uşoar , o leb d mare şiă ă ă ă ă ă alb plutea, cu ochii închişi, trecând pe lâng un brotac adormită ă pe o frunz de nuf r. Zofia oft .ă ă ă

Şi, atunci, Îl v zu venind din cap tul aleii. ă ă Domnul mergea nonşalant, cu mâinile în buzunar. P şi peste grilajul scund şi oă lu de-a curmezişul peluzei, ocolind boschetele de flori. ă Se apropie şi Se aşez lâng ea.ă ă

99


— Ai vrut s m vezi?ă ă— Nu voiam s deranjez, ă Doamne.— Tu nu m deranjezi niciodat . Ai vreo problem ?ă ă ă— Nu, o întrebare.Ochii Domnului se luminar şi mai mult.ă— Atunci, te ascult, fiica mea.— Tot timpul, propov duim dragostea, dar noi, îngerii, nuă

dispunem decât de teorii. Prin urmare, ce înseamn cu adev rată ă dragostea pe p mânt, ă Doamne?

El privi spre cer şi o lu pe Zofia de umeri.ă— Dar acesta e lucrul cel mai frumos pe care l-am inventat!

Dragostea e o p rticic de speran , e necontenita reînnoire aă ă ţă lumii, e calea spre p mântul f g duin ei. Am creat diferen aă ă ă ţ ţ pentru ca omenirea s cultive în elegerea: o lume omogen ar fiă ţ ă fost atât de trist ! S mori, nu alta! Şi, pe urm , pentru cel sauă ă ă cea care a ştiut s iubeasc şi s fie iubit( ), moartea nu e decâtă ă ă ă un moment din via .ţă

Zofia desen pe jos, cu vârful piciorului, un cerc.ă— Dar povestea cu acel Bachert e adev rat ? ă ăDumnezeu zâmbi şi îi lu mâna.ă— Frumoas idee, nu? Cel care îşi g seşte jum tatea devineă ă ă

mai împlinit decât toat omenirea la un loc! Omul nu este unic,ă în sine. Dac l-aş fi vrut astfel, n-aş fi creat decât unul. Abia cândă începe s iubeasc devine, într-adev r, unic. Omul, aşa cum l-amă ă ă creat, poate c nu e perfect, dar nimic din univers nu poateă dep şi perfec iunea a dou fiin e care se iubesc.ă ţ ă ţ

— Acum în eleg mai bine, spuse Zofia, trasând o linie dreaptţ ă exact în mijlocul cercului.

El se ridic şi ă Îşi b gă ă din nou mâinile în buzunare. Era gata să plece, când se întoarse şi Îşi puse mâna pe creştetul Zofiei. Cu un ton blând şi complice, îi spuse:

— O s - i încredin ez un mare secret. Unica şi singuraă ţ ţ întrebare pe care mi-o pun, înc din prima zi: Oare eu sunt cel ceă a inventat dragostea, sau dragostea e cea care m-a inventat pe mine?

În timp ce se îndep rta cu pas uşor, Dumnezeu ă Îşi privi imaginea reflectat în ap . Zofia ă ă Îl auzi morm ind:ă

— Domnul în sus, Domnul în jos… trebuie s -mi g sesc şi euă ă odat un prenume, în casa asta… şi aşa m fac ei s par maiă ă ă b trân, cu ditai b rboiul…ă ă

Se întoarse spre Zofia şi o întreb :ă100

- MARC LEVY -

— Ce-ai zice dac mi-aş alege ca prenume ă Houston? Blocat , Zofia îl urm ri cu privirea, în timp ce ă ă El se îndep rta,ă

cu sublimele-I mâini încrucişate la spate, şi morm ia de unulă singur.

— Domnul Houston, poate… Nu… Houston, e perfect! Şi vocea se stinse în spatele unui copac înalt.Zofia r mase singur câteva momente. Brotacul c rat peă ă ăţă

frunza lui de nuf r o privi int şi or c i de dou ori. Zofia seă ţ ă ă ă ă plec spre el şi-i spuse:ă

— Ce-i? Ce-i?Apoi, se ridic , urc în maşin şi ieşi din Golden Gate Park. Peă ă ă

colina Nob Hill, un clopot b tea de unsprezece.ă

*

Ro ile din fa se oprir la câ iva centimetri de margineaţ ţă ă ţ digului. Botul maşinii Aston Martin se reflecta în ap . Lucasă coborî şi l s portiera deschis . Îşi puse piciorul drept pe bara deă ă ă protec ie din spate, oft din greu şi renun . Se îndep rt câ ivaţ ă ţă ă ă ţ paşi, sim ind c i se învârteşte capul. Se aplec deasupra apei şiţ ă ă vomit .ă

— Nu prea s-ar zice c i-e bine!ă ţLucas se ridic şi îl privi pe b trânul boschetar, care îi întindeaă ă

o igar .ţ ă— Tutun brun; cam tare, având în vedere împrejur rile, spuseă

Jules şi îi puse în mân bricheta, a c rei flac r le lumin , ună ă ă ă ă scurt moment, fe ele. ţ

Lucas aprinse igara, trase fumul, adânc, în piept şi tuşiţ imediat.

— Sunt bune, zise, aruncând departe chiştocul.— Stomacul deranjat? îl iscodi Jules.— Nu! r spunse Lucas.ă— Atunci, poate vreo sup rare?ă— Dar dumitale, Jules, ce- i mai face piciorul?ţ— Ca tot restul: şchioap t !ă ă— P i, atunci, pune- i bandajul la loc, pân nu faci vreoă ţ ă

infec ie, zise Lucas, îndep rtându-se.ţ ăJules îl privi îndreptându-se spre vechile cl diri aflate la vreoă

sut de metri de acolo. Lucas urc treptele sc rii mâncate deă ă ă rugin şi înainta pe galeria ce se întindea de-a lungul fa adei, înă ţ dreptul etajului întâi. Jules strig dup el:ă ă

101


— Sup rarea aia e cumva brunet ori, mai degrab , blond ?ă ă ă ăDar Lucas nu-l auzi. Uşa singurului birou cu fereastra luminată

se închise în urma lui.

*

Zofia n-avea nici un chef s se întoarc acas . În ciuda pl ceriiă ă ă ă de-a o g zdui pe Mathilde, îi lipsea întru câtva intimitatea.ă Mergea pe lâng vechiul turn de c r mid roşie, care dominaă ă ă ă cheiurile pustii. Ceasul de sub acoperişul conic al acestuia b tuă jum tatea de or . Ea se apropie de marginea cheiului. Provaă ă vechiului cargou se leg na în lumina lunii, care abia seă desprinsese dintr-un v l uşor de cea .ă ţă

— Tare-mi place coaja asta de nuc ! Suntem de acelaşi leat!ă Şi ea scâr âie când se mişc , dar e şi mai ruginit decât mine!ţ ă ă

Zofia se întoarse şi îi zâmbi lui Jules.— N-am nimic împotriva ei, dar, dac sc rile i-ar fi fost într-oă ă

stare mai bun , aş fi iubit-o mai mult.ă— Utilajul nu-i de vin cu nimic în accidentul sta.ă ă— De unde ştii?— Pere ii din docuri au urechi: un cuvin el de ici, un cuvin elţ ţ ţ

de colo ajung s formeze un c pe el de fraz …ă ă ţ ă— Ştii cum a c zut Gomez?ă— sta-i misterul! Dac ar fi vorba de un tân r, ai putea credeĂ ă ă

c a fost mai neatent. Auzim de atâta vreme, la televizor, că ă tinerii sunt mai c sca i decât b trânii… dar eu n-am televizor, iară ţ ă docherul era c tan b trân . Nimeni n-o s înghit aburealaă ă ă ă ă ă asta, cum c ar fi alunecat, chipurile, de pe scar .ă ă

— Poate c o fi avut vreo ame eal ?ă ţ ă— Se prea poate, îns r mâne s afl m de ce i-o fi venită ă ă ă

ame eala.ţ— Iar eu îmi închipui c te bate deja gândul sta…ă ă— Pe mine m bate mai ales vântul şi îmi vâr în oaseă ă

porc ria asta de umezeal . Mi-ar pl cea s ne continu mă ă ă ă ă conversa ia ceva mai la o parte. Lâng scara de acolo, care duceţ ă în birouri, e un fel de microclimat. Te-ar deranja dac am faceă câ iva paşi împreun ?ţ ă

Zofia îi oferi b trânului bra ul ei. Se ad postir sub galeriaă ţ ă ă care mergea de-a lungul fa adei. Jules se mut ni el mai încolo,ţ ă ţ instalându-se exact sub singura fereastr care mai era luminată ă la acea or târzie. Zofia ştia c to i oamenii în vârst au manii,ă ă ţ ă

102

- MARC LEVY -

dar, dac îi iubeai, nu trebuia s -i contrazici, ci s -i laşi în pace,ă ă ă cu ale lor.

— Uite, aici e bine, ba chiar cât se poate de bine, îi spuse el.Se aşezar jos lâng perete. Jules netezi cutele eternilor luiă ă

pantaloni „prince-de-galles”.— Ei, cum e cu Gomez? îl întreb Zofia.ă— Eu, unul, nu ştiu nimic! Dar, dac taci şi ascul i, s-ar puteaă ţ

ca puiul sta de vânt s ne povesteasc ceva.ă ă ăZofia se încrunt , dar Jules îşi duse un deget la buze. Înă

liniştea nop ii, Zofia auzi glasul grav al lui Lucas, r sunând înţ ă birou, chiar deasupra capului ei.

*

Heurt st tea în cap tul mesei cu t blie de melamin . Puse înă ă ă ă fa a lui Terence Wallace, directorul serviciului imobiliar din portţ — care se aşezase în fa a lui Lucas — un pache el învelit înţ ţ hârtie de ambalaj.

— Acum, o treime. Urm torul pachet va sosi dup ce consiliulă ă vostru de administra ie va vota exproprierea docurilor, iarţ ultimul, dup ce voi semna mandatul exclusiv de comercializareă a terenurilor, spuse vicepreşedintele.

— Am c zut de acord c administratorii voştri trebuie s seă ă ă reuneasc în consiliu înainte de sfârşitul s pt mânii.ă ă ă

— Termenul e teribil de scurt, gemu omul, care înc nuă cutezase s ia pache elul maroniu.ă ţ

— Se apropie alegerile! Prim ria va fi încântat s anun eă ă ă ţ transformarea unei zone poluante într-un cartier cu locuin eţ cur ele. O s fie ca un dar picat din cer! ad ug Lucas,ăţ ă ă ă trimi ând pachetul spre mâinile lui Wallace. Treaba dumitale nuţ pare a fi chiar aşa de complicat !ă

Lucas se ridic şi se apropie de fereastr ; dup ce oă ă ă întredeschise, spuse:

— Şi, pentru c în curând n-o s mai ai nevoie s munceşti…ă ă ă ai putea chiar s refuzi promovarea pe care i-o vor oferi dreptă ţ mul umire c i-ai îmbog it…ţ ă ăţ

— G sind solu ia crizei care-i amenin a! îi lu vorba din gură ţ ţ ă ă Wallace, pe un ton izmenit, întinzându-i un plic mare şi alb lui Ed.

— În acest raport confiden ial este prezentat valoareaţ ă fiec rei parcele, spuse el. M ri i pre ul cu zece la sut , iară ă ţ ţ ă administratorii mei nu v vor putea refuza oferta.ă

103


Wallace îşi lu plicul cuvenit şi îl cânt ri, vesel, în palm .ă ă ă— O s reunesc consiliul pân vineri, cel târziu, ad ug el.ă ă ă ăPrivirile lui Lucas, care r t ceau pe fereastr , fur atrase de oă ă ă ă

umbr uşoar , ce disp rea pe lâng peretele cl dirii. Când Zofiaă ă ă ă ă urc în maşin , lui Lucas i se p ru c ea îl privea drept în ochi.ă ă ă ă Stopurile din spatele Fordului disp rur în dep rtare. Lucas îşiă ă ă l s capul în jos.ă ă

— Terence, nu ai niciodat mustr ri de cuget?ă ă— Nu sunt eu la care o s provoace greva, îi r spunse acesta,ă ă ă

ieşind din birou.Lucas refuz propunerea lui Ed de a-l înso i şi r mase singur.ă ţ ă

Clopotele de la Grace Cathedral b tur de miezul nop ii. Lucasă ă ţ îşi puse pardesiul şi îşi b g mâinile în buzunare. Deschizândă ă uşa, mângâie cu vârful degetelor c r ulia furat , de care nu seă ţ ă mai desp r ea. Zâmbi, contempl stelele şi recit :ă ţ ă ă

— S fie lumin tori pe t ria cerului ca… s despart ziua deă ă ă ă ă noapte… şi s fie semne… ca s deosebeasc lumina deă ă ă întuneric.

Şi a v zut Dumnezeu c este bine.ă ă


Ziua a patra

Mathilde gemuse aproape în fiecare or ; durerea îi tulburaseă necontenit somnul. De-abia când se ivir zorii se mai linişti. Zofiaă se scul f r s fac zgomot, se îmbr c şi ieşi din cas în vârfulă ă ă ă ă ă ă ă picioarelor. Prin fereastra de pe palier intra un soare vesel. Când ajunse la parter, d du de Reine; aceasta împingea uşa de laă intrare cu piciorul, c ci ducea în bra e un imens buchet de flori.ă ţ

— Bun diminea a, Reine.ă ţReine, care inea în gur o scrisoare, nu-i putea r spunde.ţ ă ă

Zofia se repezi s-o ajute. Lu buchetul uriaş şi îl puse pe consolaă de la intrare.

— V d c cineva te r sfa straşnic, Reine.ă ă ă ţă— Nu pe mine! Pe tine! Uite, şi bile elul sta pare-mi-se c totţ ă ă

ie î i este adresat! zise ea, întinzând un plic pe care Zofia îlţ ţ desf cu, intrigat .ă ă

104

- MARC LEVY -

V datorez nişte explica ii. Suna i-m , v rog, Lucas. ă ţ ţ ă ăZofia b g bile elul în buzunar. Reine privea florile peă ă ţ

jum tate admirativ , pe jum tate zeflemitoare.ă ă ă— Ei, poftim! Da’ ştiu c nu s-a încurcat! Sunt vreo trei sute, şiă

toate de variet i diferite! N-am s g sesc în ruptul capului oăţ ă ă vaz în care s încap .ă ă ă

Miss Sheridan se întoarse în apartamentul ei, cu Zofia pe urme, care ducea în bra e somptuosul buchet.ţ

— Pune florile alea lâng chiuvet . O s - i fac nişte buchete deă ă ă ţ dimensiuni mai omeneşti. Le iei când te întorci. Hai, şterge-o, v d c ai întârziat deja.ă ă

— Mul umesc, Reine; cum vin, o s trec pe aici.ţ ă— Da, da, chiar aşa, d -i zor, nu mai sta, nu-mi place s te v dă ă ă

doar pe jum tate, iar capul î i e de pe acum în alt parte!ă ţ ăZofia îşi s rut propriet reasa şi ieşi din cas . Reine lu dină ă ă ă ă

dulap cinci vaze şi le înşir pe mas . Apoi, c ut în sertar ună ă ă ă secator şi începu s fac aranjamentele. Îşi puse ochii pe oă ă crengu de liliac şi o d du deoparte. Când auzi parchetulţă ă trosnind deasupra capului ei se opri din lucru şi începu să preg teasc micul dejun pentru Mathilde. Dup câteva clipe,ă ă ă urc scara, bomb nind:ă ă

— Hotelier , flor reas … şi ce m-o mai aştepta de aci înainte?ă ă ă Z u dac mai ştiu ce s zic!ă ă ă

Zofia îşi opri maşina în fa la ţă Fisher’s Deli. Când intr în bar, îlă recunoscu pe inspectorul Pilguez; acesta o invit s ia loc.ă ă

— Ce mai face protejata dumneavoastr ?ă— Se restabileşte încetul cu încetul. Piciorul o doare mai r uă

decât bra ul.ţ— E normal, spuse inspectorul; în ultima vreme, nu prea mai

ai de ce s umbli în mâini!ă— Ce v aduce aici, domnule inspector?ă— Accidentul docherului.— Şi ce v face s fi i aşa de posomorât?ă ă ţ— Ancheta cu privire la accidentul docherului. Dori i s be iţ ă ţ

ceva? o întreb Pilguez, întorcându-se spre bar.ăDe când cu accidentul lui Mathilde, localul asigura un

minimum de servicii: cu excep ia orelor de vârf, trebuia s teţ ă înarmezi cu r bdare ca s po i ob ine o cafea.ă ă ţ ţ

— Se ştie de ce a c zut?ă— Comisia de anchet consider c de vin e o treapt aă ă ă ă ă

105


sc rii.ă— Asta-i o veste destul de proast , murmur Zofia.ă ă— Pe mine nu m conving metodele lor de investiga ie! M-amă ţ

cam ciorov it cu şeful comisiei.ă— Din ce cauz ?ă— P i, tot repetau c scara fusese „roas de cari”, iar mie miă ă ă

s-a p rut c asta era doar o gargar . Problema, continu Pilguez,ă ă ă ă adâncit în gânduri, e c siguran ele de pe tabloul electric nu-iă ţ interesau deloc pe comisari!

— Dar ce amestec au aici siguran ele?ţ— Aici, n-au nici un amestec, dar lâng cal au, şi înc mult!ă ă ă

Un docher experimentat nu cade din prea multe motive: ori scara era putred , şi recunosc c asta nu era chiar nou-nou …ă ă ţă ori omul n-a fost atent, ceea ce nu se potriveşte cu caracterul lui Gomez! Doar dac nu cumva era foarte întuneric în cal , ceea ceă ă se întâmpl numai când lumina se stinge brusc. Într-ună asemenea caz, accidentul este aproape inevitabil.

— Sugera i c ar fi vorba de un act r uvoitor?ţ ă ă— Sugerez c cel mai bun mod de a-l face pe Gomez s cadă ă ă

era s sting cineva proiectoarele, când el se afla pe scar ! Cândă ă ă cala este luminat , aproape c - i trebuie ochelari de soare ca să ă ţ ă roboteşti acolo. Dup p rerea dumneavoastr , ce se întâmplă ă ă ă când totul este cufundat, brusc, în întuneric? Pân când vi seă acomodeaz ochii, v pierde i echilibrul. Nu v-a luat niciodată ă ţ ă ame eala când a i intrat într-un magazin sau într-un cinema,ţ ţ dup ce a i stat în plin soare? Imagina i-v efectul, când stai peă ţ ţ ă un taburet înalt de dou zeci de metri!ă

— Ave i vreo dovad în sprijinul celor afirmate deţ ă dumneavoastr ?ă

Pilguez b g mâna în buzunar şi scoase o batist pe care oă ă ă puse pe mas . O desf cu şi din ea se ivi un mic cilindru, calcinată ă pe toat lungimea. Zofia îl privi, întreb toare.ă ă

— Am aici o siguran ars , c reia îi lipseşte un zero dinţă ă ă amperaj, o l muri el.ă

— Nu prea m pricep la electricitate…ă— Chestia asta era de zece ori mai slab decât sarcina pe careă

trebuia s-o suporte!— Şi asta e o dovad ?ă— De rea-voin , în orice caz! Siguran a putea rezista cel multţă ţ

cinci minute, înainte de a-şi da sufletul.— Şi ce dovedeşte asta?

106

- MARC LEVY -

— C trebuie s facem lumin nu numai în cala lui ă ă ă Valparaiso.— Şi comisia de anchet ce crede despre chestia asta? ăPilguez învârtea întruna siguran a, încercând cu mare greutateţ

s -şi ascund furia ce i se citea pe chip.ă ă— Crede c obiectul sta, pe care îl in în mân , nu dovedeşteă ă ţ ă

nimic, din moment ce nu l-am g sit pe tablou!ă— Iar dumneavoastr crede i tocmai contrariul?ă ţ— Da!— De ce?Pilguez d du de-a dura, pe mas , siguran a. Zofia o prinse şiă ă ţ

începu s-o cerceteze cu aten ie.ţ— Am g sit-o sub scar ; probabil c o fi zburat-o acoloă ă ă

supratensiunea. Mai mult ca sigur, cel care a venit s şteargă ă urmele n-a g sit-o. Pe tablou, era una nou-nou .ă ţă

— Şi ave i de gând s face i o anchet ?ţ ă ţ ă— Nu înc ; şi în privin a asta am o problem !ă ţ ă— Care?— Motivul! Cine şi ce interes avea s -l fac pe Gomez s cadă ă ă ă

în fundul barcazului stuia? Cui naiba îi era de folos accidentul?ă Ave i vreo idee?ţ

Zofia sim i c îi vine r u, dar se st pâni; tuşi, ducându-şi mânaţ ă ă ă la gur .ă

— Nici cea mai mic !ă— Nici una mititic , m car? întreb Pilguez, neîncrez tor.ă ă ă ă— Nici una minuscul , spuse ea, tuşind din nou.ă— P cat, îi r spunse Pilguez şi se ridic .ă ă ăTravers barul, ieşi, l sând-o pe Zofia s treac înainte, şi seă ă ă ă

îndrept spre maşin . Se sprijini de portier şi se întoarse spreă ă ă Zofia.

— S nu încerca i niciodat s min i i, n-ave i deloc talent!ă ţ ă ă ţ ţ ţÎi adres un zâmbet silit şi se aşez la volan. Zofia alerg spreă ă ă

el.— Comisia de anchet a scos asear din cauz vasul şi nimeniă ă ă

nu s-a mai întors s -l inspecteze dup aceea.ă ă— Atunci, ce anume i-o fi convins s -şi schimbe p rerea pesteă ă

noapte? întreb inspectorul.ă— Singurul lucru pe care îl ştiu e c punerea în cauz a vasuluiă ă

va stârni o nou grev .ă ă— Şi, în acest caz, care ar fi avantajul comisiei?— Trebuie s fie vreo leg tur ; încerca i s-o afla i!ă ă ă ţ ţ— P i, singura leg tur trebuie s fie cel care a ordonată ă ă ă

107


accidentul lui Gomez.— Un accident, o consecin , un scop, murmur , tulburat ,ţă ă ă

Zofia.— O s încep s fac s p turi în trecutul victimei, ca să ă ă ă ă

îndep rtez orice alt ipotez .ă ă ă— Presupun c sta e cel mai bun lucru pe care îl pute i face,ă ă ţ

spuse Zofia.— Dar dumneavoastr unde v duce i?ă ă ţ— La adunarea general a docherilor.ăEa se îndep rt de portier . Pilguez puse motorul în func iuneă ă ă ţ

şi se îndep rt .ă ăPe când ieşea din zona portuar , d du un telefon la birou.ă ă

Dispecera ridic receptorul la al şaptelea târâit. Pilguez începu să ă vorbeasc :ă

— Bun ziua, suntem pompele funebre. Detectivului Pilguez i-ăa venit r u şi, ulterior, a decedat, tot încercând s dea deă ă dumneavoastr . Am dori s ştim dac prefera i s -i depunemă ă ă ţ ă corpul la comisariat sau direct la dumneavoastr acas .ă ă

— A dat Dumnezeu! E o groap de gunoi la dou str zi de aici;ă ă ă n-ave i decât s -l depune i acolo. O s m duc s -l v d când oiţ ă ţ ă ă ă ă avea o adjunct şi n-o s mai fiu obligat s r spund la telefonă ă ă ă ă din dou în dou minute, r spunse Nathalia.ă ă ă

— Cât amabilitate!ă— Ce vrei?— Nu i-ai f cut griji nici m car o clip ?ţ ă ă ă— De când î i supraveghez glicemia şi colesterolul, nu i-a maiţ ţ

venit r u. În schimb, am ajuns s regret uneori vremurile când teă ă duceai s m nânci ou pe furiş; m car aşa te mai sl bea şi peă ă ă ă ă tine din când în când âfna. Dar ce-i cu atâta risip de farmec?ţ ă M-ai sunat s vezi ce mai fac?ă

— Vreau s - i cer un serviciu.ă ţ— N-am ce zice, ştii cum s -l ceri! D -i drumul, te ascult…ă ă— Uit -te pe serverul central şi afl tot ce se poate despreă ă

numitul Felix Gomez. St pe Fillmore Street nr. 56. Legitima ieă ţ de docher nr. 54687. Şi tare aş vrea s ştiu cine i-a spus că ţ ă mâncam ou pe furiş.ă

— Închipuie- i c şi eu lucrez tot în poli ie! Cât despre tine,ţ ă ţ m nânci cu aceeaşi delicate e cu care vorbeşti!ă ţ

— Ei şi? Ce are a face?— Cine î i duce c m şile la cur at? Bun, te las, am şaseţ ă ă ăţ

apeluri care m aşteapt şi poate c unul o fi cu adev rată ă ă ă 108

- MARC LEVY -

urgent!De îndat ce Nathalia puse receptorul jos, Pilguez d duă ă

drumul sirenei şi întoarse maşina.

Pân când t cu mul imea, fu nevoie de o jum tate de or înă ă ţ ă ă cap. Reuniunea de pe esplanad abia începuse. Manca terminaă de citit raportul medical de la San Francisco Memorial Hospital: Gomez suferise trei interven ii chirurgicale. Medicii nu se puteauţ pronun a în privin a întoarcerii lui la munc , îns cele dou fisuriţ ţ ă ă ă ale vertebrelor lombare nu-i afectaser m duva spin rii:ă ă ă bolnavul era în continuare f r cunoştin , dar în afara oric ruiă ă ţă ă pericol! Un murmur de uşurare se f cu auzit în toat adunarea,ă ă dar încordarea oamenilor nu disp ruse. Docherii st teau înă ă picioare, în fa a estradei improvizate între dou containere. Zofiaţ ă se instalase ceva mai departe, în ultimul rând. Manca ceru s seă fac linişte.ă

— Comisia de anchet a tras concluzia c de vin pentruă ă ă accidentul colegului nostru a fost, probabil, vechimea sc rii dină cal .ă

Chipul responsabilului sindical era grav. Condi iile de lucruţ care le erau impuse puseser în pericol via a unuia dintreă ţ tovar şii lor: o dat în plus, unul dintre ei pl tise cu s n tatea sa.ă ă ă ă ă

Un firişor de fum în ep tor se ridica din spatele unui containerţ ă de lâng tribuna pe care st tea Manca în timp ce le vorbeaă ă docherilor. Ed Heurt îşi aprinsese trabucul şi deschisese fereastra Jaguarului. Apoi, pusese bricheta la loc, în locaşul ei, şi scuipase firişoarele de tutun care îi r m seser pe limb . Acum îşi frecaă ă ă ă mâinile, încântat de mânia pe care o sim ea crescând la câ ivaţ ţ metri de el.

— Nu pot s v propun decât atât: s supunem la vot greva peă ă ă o durat nelimitat , spuse, în încheiere, Manca.ă ă

O t cere grea plutea deasupra adun rii. Una câte una, o sută ă ă de mâini se ridicar . În cele din urm , Manca d du din cap,ă ă ă aprobând decizia unanim a colegilor s i. Zofia trase aer în pieptă ă şi ceru cuvântul.

— Nu face i asta! V l sa i prinşi într-o capcan !ţ ă ă ţ ăPe chipurile întoarse spre ea citi o mirare amestecat cu furie.ă— Gomez n-a c zut din pricina sc rii, continu Zofia, vorbindă ă ă

mai tare.— Ce se amestec asta? strig un docher.ă ă— P i sigur, i-ar conveni de minune s nu-şi pun nimeniă ţ ă ă

109


întreb ri legate de responsabilitatea care î i revine ie, ca şef cuă ţ ţ securitatea muncii! zbier altul.ă

— Îmi pare nespus de r u c spune i asemenea lucruri! îiă ă ţ replic Zofia.ă

Sim ea c agresivitatea celor din jur se întorcea asupra ei.ţ ă— Mi se reproşeaz mereu c v impun prea multe m suri deă ă ă ă

prevedere, iar dumneavoastr şti i asta cât se poate de bine!ă ţRumoarea încet câteva clipe, dup care un al treilea b rbat oă ă ă

întreb :ă— Atunci, de ce a c zut Gomez?ă— În orice caz, nu din cauza sc rii! r spunse Zofia cu glasulă ă

sc zut şi îşi l s capul în jos.ă ă ăUn tractorist înaint , izbindu-şi palma cu o rang de fier.ă ă— Valea, Zofia! Aici, nu mai eşti bine-venit !ăEa se sim i, deodat , amenin at de docherii care se apropiau.ţ ă ţ ă

F cu un pas înapoi şi se izbi de un b rbat din spatele ei.ă ă— Te ajut, m aju i! îi şopti Pilguez la ureche. Dumneata îmiă ţ

explici ce e cu greva asta, iar eu te scap din încurc tur . Cred că ă ă i-ai format o anumit p rere în aceast privin , şi nici nu-miţ ă ă ă ţă

trece prin minte c o s -mi spui cum c ai proteja pe cineva!ă ă ăZofia îşi întoarse capul spre el: Pilguez afişa un zâmbet

pişicher.— Instinctul de poli ist, scumpo, ad ug el, învârtind întreţ ă ă

degete siguran a ars .ţ ăSe aşez în fa a ei şi îşi ar t insigna; mul imea se potoli peă ţ ă ă ţ

dat .ă— Se prea poate ca domni a s aib dreptate, zise el,ţ ă ă

savurând t cerea care se aşternuse. Sunt inspectorul Pilguez deă la Brigada Crime a Poli iei din San Francisco şi am rug mintea sţ ă ă v retrage i cu câ iva paşi, pentru c suf r de agorafobie!ă ţ ţ ă ă

Nimeni nu se clinti. De pe estrad , Manca strig :ă ă— De ce v afla i aici, domnule inspector?ă ţ— Ca s -i împiedic pe prietenii dumitale s fac o prostie şi să ă ă ă

se lase prinşi în capcan , aşa cum spunea domnişoara!ă— Şi ce v priveşte asta pe dumneavoastr ? continu s -lă ă ă ă

întrebe şeful sindicatului.— Asta m priveşte! spuse Pilguez, ridicând mâna în careă

inea siguran a.ţ ţ— Ce-i aia? îl descusu Manca.— Ceea ce ar fi trebuit s asigure iluminatul continuu în calaă

unde a c zut Gomez!ă110

- MARC LEVY -

Toate fe ele se întoarser spre Manca. Acesta strig mai tare.ţ ă ă— Nu v d unde vre i s ajunge i, domnule inspector.ă ţ ă ţ— P i asta spuneam şi eu, b trâne. Şi nici Gomez nu puteaă ă

vedea mai mult, acolo, în cal .ăMicul cilindru de cupru descrise o parabol deasupra capeteloră

docherilor. Manca îl prinse din zbor.— Accidentul tovar şului vostru a fost provocat de un actă

r uvoitor, continu Pilguez. Aceast siguran e de zece ori maiă ă ă ţă slab decât ar fi trebuit, constata i chiar dumneavoastr .ă ţ ă

— De ce ar fi f cut cineva aşa ceva? întreb o voce anonim .ă ă ă— Ca s intra i în grev ! r spunse, laconic, Pilguez.ă ţ ă ă— Pe vase g seşti siguran e peste tot, spuse un b rbat.ă ţ ă— Ceea ce spune i dumneavoastr n-are nimic de-a face cuţ ă

raportul comisiei! îi lu altul vorba din gur .ă ă— Linişte! url Manca. S presupunem c a i avea dreptate.ă ă ă ţ

Cine s fi pus la cale aceast lovitur ?ă ă ăPilguez se uit la Zofia şi oft , înainte de a-i r spunde şefuluiă ă ă

de sindicat:— S spunem c acest aspect al problemei înc nu a fost cuă ă ă

totul elucidat!— Atunci, pleca i de aici cu poveştile astea de adormit copiii,ţ

vocifera un docher, agitând în aer o dalt bifurcat .ă ăMâna poli istului coborî încet spre tocul pistolului. Mul imeaţ ţ

amenin toare venea spre ei ca un val de maree, gata-gata s -iţă ă înghit . Lâng estrad , în fa a unui container deschis, Zofia îlă ă ă ţ recunoscu pe cel care o fixa cu privirea.

— Eu îl cunosc pe cel care a comandat aceast crim !ă ăVocea calm a lui Lucas îi f cu pe docheri s înlemneasc .ă ă ă ă

Toate fe ele se întoarser spre el. Stând lâng container, Lucas îiţ ă ă împinse uşa ce scâr âi din balamale — l sând la vedere Jaguarulţ ă ascuns în untru — şi îl ar t cu degetul pe b rbatul de la volan,ă ă ă ă care r sucea, febril, cheia de contact.ă

— S-au împins sume mari pentru r scump rarea terenurilor peă ă care roboti i voi… dup grev , desigur. Întreba i-l, el eţ ă ă ţ cump r torul!ă ă

Heurt ac iona brusc schimb torul de viteze, pneurile patinarţ ă ă pe asfalt, şi maşina de serviciu a vicepreşedintelui firmei A&H se avânt într-o curs nebun printre macarale, ca s scape deă ă ă ă furia docherilor.

Pilguez îi ordon lui Manca s -şi opreasc oamenii.ă ă ă— Gr beşte-te, pân nu se las cu linşaj!ă ă ă

111


Şeful sindicatului se strâmb şi îşi frec un genunchi.ă ă— Am o artrit groaznic de la umezeala de pe cheiuri, gemuă ă

el. Ce vre i, asta-i meseria!ţŞi se îndep rt şchiop tând.ă ă ă— Voi doi nu v mişca i de aici, morm i Pilguez.ă ţ ăÎi l s pe Lucas şi pe Zofia şi o lu la fug dup docheriiă ă ă ă ă

a â a i. Lucas îl urm ri cu privirea.ţ ţ ţ ăÎn timp ce inspectorul disp rea dup un tractor, Lucas f cu ună ă ă

pas spre Zofia şi îi lu mâinile în ale lui. Ea şov i, apoi îl întreb :ă ă ă— Sunte i un Verificator, nu-i aşa? spus ea cu un glas plin deţ

speran .ţă— Nu, nu ştiu despre ce vorbi i!ţ— Şi nici nu lucra i pentru guvern?ţ— S zicem c lucrez pentru ceva… cam de acelaşi gen. Dară ă

v mai datorez totuşi şi alte explica ii.ă ţUn zgomot de fier rie se auzi undeva, departe. Lucas şi Zofiaă

se privir şi d dur fuga amândoi în direc ia din care veneaă ă ă ţ zarva.

— Dac pun oamenii mâna pe el, va fi vai şi amar de pieleaă lui! spuse Lucas, mergând cu paşi mici.

— Atunci, ruga i-v s nu se întâmple aşa ceva, r spunseţ ă ă ă Zofia, inând pasul cu el!ţ

— Eah! Oricum, la cât valoreaz …! îi spuse Lucas, alergând cuă doi paşi înaintea ei.

Zofia îl dep şi.ă— Dar v d c nu v lipseşte deloc suflul!ă ă ă— În privin a suflului, sunt inepuizabil !ţ ăEl se strâmb şi f cu eforturi pentru a-şi rec p ta pozi iaă ă ă ă ţ

fruntaş , în culoarul îngust dintre dou stive de containere. Dară ă Zofia îşi m ri viteza, împiedicându-l s-o ajung .ă ă

— Sunt acolo, gâfâi ea, cu sufletul la gur , dar r mânând înă ă continuare în fa a lui.ţ

Lucas sprint , pentru a ajunge în rând cu ea. În dep rtare, dină ă botul Jaguarului, care se înfipsese în furca unui înc rc tor, ieşeaă ă un fum alburiu. Zofia respir adânc, pentru a-şi p stra locul.ă ă

— Eu m ocup de el, iar dumneavoastr de docheri… deă ă îndat ce m ajunge i, zise ea, luând-o şi mai tare la picior.ă ă ţ

Ocoli mul imea compact , care înconjura vehiculul. Nu voia sţ ă ă priveasc înapoi şi s piard , astfel, câteva secunde pre ioase.ă ă ă ţ Se distra, gândindu-se la mutra pe care trebuia s-o fac Lucas, înă spatele ei.

112

- MARC LEVY -

— E ridicol! Dup câte ştiu eu, nu ne luasem la întrecere! îlă auzi pe Lucas, r mas cu trei paşi în urm .ă ă

Adunarea contempl , t cut , maşina goal . Un docher veni înă ă ă ă fug : gardianul nu v zuse pe nimeni trecând prin fa a gheretei;ă ă ţ Ed era înc prizonierul cheiurilor şi, cu siguran , se ascundea înă ţă vreun container. Oamenii se r spândir ; fiecare o lu în altă ă ă ă direc ie, hot rât s fie el primul care o s -l g seasc pe fugar.ţ ă ă ă ă ă Lucas se apropie de Zofia.

— N-aş vrea s fiu în locul lui!ă— S-ar p rea c situa ia asta v încânt de-a binelea! îiă ă ţ ă ă

r spunse ea, enervat . Mai bine m-a i ajuta s dau de el înainteaă ă ţ ă lor!

— Mi s-a cam t iat respira ia şi, z u aşa, m întreb cine o fi deă ţ ă ă vin !ă

— Cât rea-voin ! spuse Zofia, punându-şi mâinile în şolduri.ă ţă Dar cine a început?

— Dumneavoastr ! ăVocea lui Jules îi întrerupse.— Conversa ia voastr pare foarte pasionant , dar, dac a iţ ă ă ă ţ

putea-o relua ceva mai târziu, am reuşi, eventual, s salv m oă ă via . Urma i-m !ţă ţ ă

Jules le explic pe drum c Ed îşi abandonase maşina chiară ă dup ce o tamponase şi se n pustise spre ieşirea din port. Gloataă ă se apropia amenin tor, exact când el trecuse prin dreptulţă arcadei nr. 7.

— Unde e? se îngrijor Zofia, p şind al turi de b trânulă ă ă ă boschetar.

— Sub un morman de bulendre!Jules avusese mult de furc pân -l convinsese s se ascundă ă ă ă

în c ruciorul lui.ă— Rar mi-a fost dat s v d un ins aşa de antipatic! M crede iă ă ă ţ

c a mai f cut şi nazuri?! bomb ni Jules. Când i-am ar tată ă ă ă bazinul în care aveau s -l îmb ieze docherii, când a v zut ceă ă ă culoare avea spuma de la suprafa a apei, s-a convins mintenaşţ c oalele mele nu erau chiar aşa de murdare!ă ţ

Lucas, care tot r mânea în urm , îşi zori paşii, ca s seă ă ă apropie de ei, şi murmur :ă

— Ba dumneavoastr !ă— Ba deloc! şopti ea, întorcându-şi capul.— Dumneavoastr a i accelerat prima!ă ţ— Nici vorb !ă

113


— Ei! Gata! Termina i amândoi, îi lu la rost Jules. Inspectorulţ ă e lâng el. Trebuie s g sim o cale ca s -l scoatem pe omul staă ă ă ă ă de aici, pe neobservate.

Pilguez le f cu un semn cu mâna, şi to i trei se îndep rtară ţ ă ă spre el. Inspectorul lu comanda opera iunilor.ă ţ

— To i cotrob ie pe lâng macarale. R scolesc fiecare col işorţ ă ă ă ţ şi, în curând, or s ajung aici! Poate vreunul dintre voi doi s -şiă ă ă aduc maşina f r s bage nimeni de seam ?ă ă ă ă ă

Fordul era parcat într-un loc nepotrivit, Zofia ar fi atras, probabil, aten ia docherilor, dac s-ar fi dus s -l ia. Lucas r maseţ ă ă ă mut ca peştele, trasând cu vârful piciorului un cerc prin rânaţă cheiului.

Jules îi ar t lui Lucas, din ochi, o macara care depunea înă ă docuri, nu departe de ei, un Chevrolet Camaro aflat într-o stare jalnic . Era a şaptea carcas de maşin pe care o scotea dină ă ă valuri.

— Eu, unul, aş şti foarte bine unde s g sesc o maşin , nuă ă ă departe de aici, dar motorul ar face un gâl-gâl de groaz , cândă aş demara! sufl în urechea lui Lucas b trânul boschetar.ă ă

V zând privirea întreb toare a inspectorului Pilguez, Lucas seă ă îndep rt , bodog nind:ă ă ă

— V fac eu rost de tot ce trebuie!ăDup trei minute, se întoarse la volanul unui Chrysler spa ios,ă ţ

pe care îl opri sub arcad . Jules împinse în fa c ruciorul;ă ţă ă Pilguez şi Zofia îl ajutar pe Heurt s sar din el.ă ă ă Vicepreşedintele se culc pe bancheta din spatele maşinii, iară Jules îl acoperi în întregime cu o cuvertur de-a lui.ă

— Şi, înainte de-a o aduce înapoi, te rog s fii amabil s-o dai laă cur at, ad ug el, trântind portiera.ăţ ă ă

Zofia se instala lâng Lucas. Pilguez se duse la geamul ei.ă— Nu pierde i timpul!ţ— Vi-l l s m la sec ie? întreb Lucas.ă ă ţ ă— Ce s facem cu el? r spunse, cu parapon, poli istul.ă ă ţ— Nu-l pune i sub urm rire? întreb Zofia.ţ ă ă— Singura dovad pe care o aveam era un cilindru mic, dină

aram , de doi centimetri lungime, şi a trebuit s renun la el, caă ă ţ s v scap din încurc tur ! La urma urmei, ad ug inspectorul,ă ă ă ă ă ă dând din umeri, sta şi e rolul unei siguran e: s evite…ă ţ ă supratensiunile, nu? Hai, şterge i-o!ţ

Lucas b g maşina în vitez şi se îndep rt într-un nor deă ă ă ă ă praf. În timp ce gonea de-a lungul cheiurilor, vocea înfundat aă

114

- MARC LEVY -

lui Ed se f cu auzit .ă ă— Ai s mi-o pl teşti, Lucas!ă ăZofia ridic un col al cuverturii, descoperind fa a stacojie a luiă ţ ţ

Heurt.— Nu sunt sigur c momentul e chiar aşa de bine ales, spuseă ă

ea, pe un ton rezervat.Dar vicepreşedintele, care nu-şi mai putea st pâni clipitul,ă

ad ug , pentru urechile lui Lucas:ă ă— Eşti terminat, Lucas, nici nu- i trece prin minte ce putereţ

am!Lucas bloc frânele; maşina patin câ iva metri. Cu mâinile peă ă ţ

volan, Lucas se întoarse spre Zofia.— Coborâ i!ţ— Ce ave i de gând s face i? îl întreb , îngrijorat .ţ ă ţ ă ăTonul cu care el îşi repet ordinul nu l sa loc de discu ie. Zofiaă ă ţ

coborî, iar geamul se închise cu un z ng nit, în retrovizor, Heurtă ă v zu ochii întuneca i ai lui Lucas, care p reau c se fac şi maiă ţ ă ă negri.

— Ba tu eşti la c ruia nici nu-i trece prin minte ce putere amă ă eu, b trâne! spuse Lucas. Dar, fii pe pace, o s i-o ar t eu cât seă ă ţ ă poate de iute.

Scoase cheia din contact şi ieşi din maşin . Nici nu f cu bineă ă un pas, c toate portierele se încuiar . Motorul îşi m ri progresivă ă ă viteza şi, când Ed Heurt se redres , acul de pe cadranul dină centrul tabloului de bord afişa 4 500 de tura ii pe minut. Pneurileţ patinau pe asfalt, f r ca maşina s se clinteasc din loc. Lucasă ă ă ă îşi puse mâinile în sân şi, cu un aer îngrijorat, murmur :ă

— Ceva nu merge, dar ce oare?Zofia se apropie de el şi îl scutur f r menajamente.ă ă ă— Ce face i?ţÎn maşin , Ed se sim i înşf cat de o putere de neînvins, care îlă ţ ă

strivea de banchet . Sp tarul acesteia fu dizlocat cu brutalitateă ă şi azvârlit prin lunet . Pentru a rezista for ei care îl tr gea înapoi,ă ţ ă Heurt se ag de cureaua de piele din dreptul lui, dar cus turaăţă ă ced şi centura se rupse. Apuc , disperat, mânerul portierei, dară ă for a care îl aspira era atât de puternic , încât articula iile i seţ ă ţ alb strir , dup care trebui s renun e la zadarnica lui rezisten .ă ă ă ă ţ ţă Cu cât Ed lupta mai mult, cu atât era mai tare tras înapoi. Corpul, comprimat de o greutate nem surat , îi era împins,ă ă implacabil, în portbagaj. Unghiile lui zgâriau, f r s aib maiă ă ă ă mult succes, pielea banchetei. Când fu în portbagaj, sp tarulă

115


banchetei se aşez din nou la loc, iar ap sarea încet . Acum, Edă ă ă era în întuneric. Pe tabloul de bord, acul care num ra tura iileă ţ trepida, n pustindu-se spre marginea cadranului. Afar , vuietulă ă motorului devenise asurzitor. Sub ro ile care scoteau fum,ţ cauciucul l sa dâre negre şi unsuroase. Maşina se cutremura dină toate încheieturile. Îngrijorat , Zofia se repezi s -l scoat peă ă ă pasager, dar maşina era goal . Cuprins de panic se întoarseă ă ă spre Lucas care, cu un aer preocupat, învârtea între degete cheia de contact.

— Ce-a i f cut cu el? întreb Zofia.ţ ă ă— E în portbagaj, r spunse Lucas, absorbit. Ceva nu merge…ă

ce-oi fi uitat?— Dar sunte i absolut bolnav! Dac frânele nu mai rezist …ţ ă ăZofia nu reuşi s -şi sfârşeasc fraza. Vizibil uşurat, Lucas d duă ă ă

din cap şi pocni din degete. În interiorul berlinei, frâna de mână se ridic şi maşina se n pusti spre port. Zofia alerg peă ă ă marginea cheiului şi se concentra asupra p r ii din spateleă ţ maşinii, care înc mai era la suprafa a apei: capota portbagajuluiă ţ se deschise şi vicepreşedintele începu s bâjbâie prin apaă unsuroas , care m rginea cheiul 80. Plutind ca un dop în deriv ,ă ă ă Ed Heurt se îndep rt , înotând cu stâng cie spre scara de piatr ,ă ă ă ă şi scuipând de nu mai putea. Maşina se scufund , ducând cu eaă marile proiecte imobiliare ale lui Lucas. Pe mal, acesta se uita ruşinat, cu coada ochiului, ca un copil prins asupra faptului.

— Nu v e fomic ? o întreb pe Zofia, care venea, hot rât ,ă ă ă ă ă spre el. Cu toate chestiile astea, am cam s rit peste masa deă prânz, nu?

Ea îl biciui cu privirea.— Cine sunte i?ţ— E cam greu de explicat, r spunse el, încurcat. ăZofia îi smulse din mân cheia de contact.ă— Sunte i puiul lui Aghiu sau cel mai bun ucenic al lui, deţ ţă

izbuti i s face i asemenea lucruri?ţ ă ţCu vârful piciorului, Lucas tras o linie dreapt exact înă ă

mijlocul cercului pe care îl desenase în rân . Îşi l s capul înţă ă ă ă jos şi r spunse cu un aer plouat:ă

— Vas zic , tot n-a i în eles?ă ă ţ ţZofia se trase înapoi cu un pas, apoi cu doi.— Sunt trimisul lui… agentul lui de elit !ăEa îşi duse mâna la gur , în buşindu-şi ip tul.ă ă ţ ă— Nu, dumneavoastr nu… murmur ea, privindu-l pentruă ă

116

- MARC LEVY -

ultima oar pe Lucas, înainte de a-şi lua picioarele la spinare.ăÎl auzi strigându-i numele, dar cuvintele lui nu mai erau decât

câteva silabe h cuite de vânt.ă— Ei fir-aş al naibii, nici tu nu mi-ai spus adev rul! spuseă

Lucas, ştergând cercul cu o lovitur de picior furioas .ă ă

*

În biroul s u imens, Lucifer stinse monitorul de control, peă care chipul lui Lucas deveni un punctule alb, ce disp ru înţ ă centrul ecranului. Satan se r suci pe fotoliu şi ap s pe butonulă ă ă interfonului.

— Trimite i-mi-l imediat pe Blaise!ţ

*

Lucas merse pe jos pân în parcare şi plec din docuri într-ună ă Dodge gri deschis. Dup ce trecu de barier , se scotoci prină ă fundul buzunarelor, dup o carte de vizit , pe care o înfipse înă ă parasolar. Îşi lu telefonul mobil şi form num rul singureiă ă ă ziariste pe care o cunoştea în sens biblic. Amy r spunse dup aă ă treia sonerie.

— Înc nu ştiu de ce ai plecat sup rat ! spuse el.ă ă ă— Nu m aşteptam s m suni. Ai câştigat un punct.ă ă ă— Vreau s - i cer un serviciu!ă ţ— Ai pierdut din nou punctul! Şi eu ce câştig la afacerea asta?— S zicem c am un cadou pentru tine!ă ă— Dac sunt flori, ine- i-le!ă ţ ţ— Un scoop13!— Pe care ai vrea s i-l public, îmi închipui!ă ţ— Da, cam aşa ceva.— Numai dac pontul e înso it de o noapte la fel de fierbinteă ţ

ca ultima.— Nu, Amy, este imposibil!— Şi, dac renun la duş, e tot imposibil?ă ţ— Tot!— M apuc disperarea când v d cum nişte tipi ca tine seă ă ă

îndr gostesc!ă— Deschide- i reportofonul! Î i spun o chestie despre unţ ţ

13 Scoop (arg. Engl.) — ştire de senza ie. ţ (N. T.)117


anumit magnat din domeniul imobiliar, ale c rui p anii vor faceă ăţ din tine cea mai fericit jurnalist !ă ă

Dodge-ul gonea pe 3rd Street. Lucas termin convorbirea şi oă coti pe Van Ness, luând-o spre Pacific Heights.

*

Blaise cioc ni de trei ori în uş , îşi şterse mâinile jilave peă ă pantaloni şi intr .ă

— M-a i chemat, domnule ţ Preşedinte?— De ce oi fi sim ind tu nevoia s -mi pui întreb ri tâmpite,ţ ă ă

dac ştii r spunsul? Stai în picioare!ă ăBlaise se ridic , teribil de îngrijorat. ă Preşedintele îşi deschise

sertarul şi scoase un dosar roşu, pe care îl trimise la cel laltă cap t al mesei. Cu paşi m run ei, Blaise se duse dup el şi seă ă ţ ă întoarse imediat, pro pindu-se în fa a st pânului s u.ţă ţ ă ă

— Ce p rere ai, tâmpitule? Crezi c te-am adus aici ca s teă ă ă v d cum te învârteşti pe lâng biroul meu? Deschide dosarul,ă ă cretinule!

Blaise d du deoparte coperta de carton şi recunoscu imediată fotografia în care Lucas o inea pe Zofia în bra e.ţ ţ

— Aş folosi-o cu mare pl cere în chip de felicitare de sfârşit deă an, dar îmi lipseşte legenda! ad ug Lucifer, b tând cu pumnulă ă ă în mas . Îmi închipui c o s mi-o g seşti tu, de vreme ce eştiă ă ă ă chiar la care l-a ales pe cel mai bun agent al nostru!ă

— Formidabil poza asta, nu? bâigui Blaise, care transpira prină to i porii.ţ

— Ap i, ori umorul t u dep şeşte puterea mea de în elegere,ă ă ă ţ ori îmi scap mie ceva inteligent, ripost Satan, strivindu-şiă ă igara pe t blia de marmur .ţ ă ă

— Domnule Preşedinte, doar nu v închipui i c … ei, nu… înă ţ ă fine… m rog! îndrug Blaise, pe un ton afectat. Totul a fostă ă prev zut şi riguros controlat! Lucas are nişte resurse neb nuite,ă ă e pur şi simplu incredibil!

Satan îşi scoase alt igar din buzunar şi o aprinse. Traseă ţ ă adânc, în piept, fumul şi, apoi, îl trimise în nasul lui Blaise.

— Bag de seam ce spui…ă ă— Avem în vedere o partid încheiat cu şah-mat… ei bine,ă ă

suntem pe cale de a-i lua adversarului vostru regina.Lucifer se ridic şi se duse la fereastr . Îşi puse amândouă ă ă

palmele pe geam şi c zu pe gânduri câteva clipe.ă118

- MARC LEVY -

— Mai termin cu metaforele astea ale tale, am oroare de ele!ă S sper m c spui adev rul… consecin ele unei minciuni ar fiă ă ă ă ţ infernale pentru tine!

— Nu avem de gând s V d m nici o b taie de cap! gemuă ă ă ă Blaise, retr gându-se în vârful picioarelor.ă

R mas singur, Satan se instal din nou în cap tul mesei celeiă ă ă lungi. D du drumul monitorului de control.ă

— Totuşi, ia s verific m noi dou -trei chestii, morm i el,ă ă ă ă ap sând iar pe butonul interfonului.ă

*

Lucas gonea pe Van Ness. La intersec ia cu Pacific Street,ţ încetini şi îşi întoarse capul, apoi deschise geamul, d du drumulă radioului şi lu o igar . Trecând pe sub pilonii podului Goldenă ţ ă Gate, închise radioul, arunc igara, închise geamul şi continuă ţ ă s conduc în t cere spre Sausalito.ă ă ă

*

Zofia îşi l s Fordul tocmai în fundul parc rii, apoi o lu peă ă ă ă scar şi ieşi la suprafa , în Union Square. Travers p rcule ul şiă ţă ă ă ţ merse pe jos f r nici o int . Pe aleea diagonal , se aşez pe oă ă ţ ă ă ă banc , lâng o tân r care plângea. O întreb ce o sup rase,ă ă ă ă ă ă dar, pân s -i aud r spunsul, sim i c o suferin îi ap saă ă ă ă ţ ă ţă ă pieptul.

— Îmi pare tare r u, spuse ea, îndep rtându-se. ă ăR t ci pe str zi, oprindu-se în fa a vitrinelor buticurilor de lux.ă ă ă ţ

Se uit la uşa turnant a marelui magazin Macy’s şi, f r s -şiă ă ă ă ă dea seama, p şi în untru. Nici nu intr bine, c o vânz toare,ă ă ă ă ă îmbr cat din cap pân -n picioare într-o uniform galben caă ă ă ă ă puiul de g in , îi propuse s-o stropeasc din belşug cu ultimaă ă ă colonie la mod , ă Canany Wharf. Zofia o refuz politicos, cu ună zâmbet şters, şi o întreb unde putea g si parfumul ă ă Habit Rouge.

Tân ra promotoare nu încerc s -şi ascund iritarea.ă ă ă ă— Al doilea stand, în dreapta dumneavoastr ! spuse ea,ă

ridicând din umeri.Când Zofia se îndep rt , vânz toarea o stropi pe spate,ă ă ă

puf ind de dou ori un norişor g lbui.ă ă ă— Şi al ii au dreptul s tr iasc !ţ ă ă ă

119


Zofia se apropie de vitrin . Lu cu timiditate flaconul pentruă ă demonstra ii, deşurub capacul dreptunghiular şi îşi puse douţ ă ă pic turi de parfum la încheietura mâinii, îşi apropie mâna de nas,ă inspir esen a subtil şi închise ochii. Sub pleoapele plecate,ă ţ ă cea a uşoar ce plutea sub Golden Gate se îndrepta în nord, spreţ ă Sausalito: pe aleea pustie, un b rbat singur, în costum negru,ă mergea de-a lungul apei.

Vocea vânz toarei o readuse la realitate. Zofia privi în jurul ei.ă Femei cu bra ele înc rcate de pachete legate cu panglici seţ ă gr beau, umblând din raion în raion.ă

Zofia îşi l s capul în jos, puse flaconul la locul lui, apoi ieşi dină ă magazin. Dup ce îşi lu maşina, se duse la centrul de formareă ă pentru nev z tori. Lec ia din ziua aceea se desf şur în t cere,ă ă ţ ă ă ă iar elevii i-o respectar pe toat durata orei. Când sună ă ă clopo elul, ea p r si scaunul de pe estrad şi le spuse doarţ ă ă ă „mul umesc”, dup care ieşi din sal . Se întoarse acas şi d duţ ă ă ă ă de o vaz care împodobea cu florile ei somptuoase holul.ă

— Mi-a fost imposibil s -l duc sus, la tine! spuse Reine,ă deschizând uşa. Î i place? E vesel, aici, la intrare, nu?ţ

— Da, îi r spunse Zofia, muşcându-şi buzele.ă— Ce ai?— Reine, cred c nu eşti genul la de femeie care zice „ i-amă ă ţ

spus eu”!— Nu, nu-s deloc genul la.ă— Atunci, ai putea pune buchetul sta la dumneata, te rog? oă

întreb Zofia cu glasul pierit.ăŞi urc imediat la etaj. Reine o privi cum fuge pe sc ri; cândă ă

disp ru din ochii ei, murmur :ă ă— i-am spus eu!Ţ

Mathilde l s jos ziarul şi îşi privi în fa prietena.ă ă ţă— Ai avut o zi pl cut ?ă ă— Dar tu? r spunse Zofia, punându-şi geanta la picioareleă

cuierului.— E un r spuns! Dac m uit bine la tine, in s - i precizez că ă ă ţ ă ţ ă

întrebarea nu era urgent .ă— Sunt obosit , Mathilde!ă— Vino! Aşaz -te pe pat!ăZofia se supuse. Când se l s s cad peste plapum ,ă ă ă ă ă

Mathilde gemu.— Vai! îmi pare tare r u! spuse Zofia, ridicându-se. Prină

120

- MARC LEVY -

urmare, cum i-ai petrecut ziua?ţ— Pasionant! r spunse Mathilde, strâmbându-se. Am deschisă

frigiderul, am trântit o poant haioas — tu ştii ce haz am eu —ă ă de-a plesnit de râs o roşie şi, dup aia, toat dup -amiaza mi-amă ă ă petrecut-o frecând prazul!

— Azi ai avut dureri mari?— Doar în timpul cursului de aerobic! Po i s te aşezi, dar, deţ ă

data asta, cu delicate e.ţMathilde se uit pe fereastr şi îi spuse imediat Zofiei:ă ă— R mâi în picioare!ă— De ce? o întreb Zofia, intrigat .ă ă— Pentru c , în dou minute, ai s te scoli, îi r spunseă ă ă ă

Mathilde, f r s -şi ia privirea de la ceea ce se petrecea afar .ă ă ă ă— Ce e?— Nu pot s cred c face iar chestia asta! rânji Mathilde.ă ăZofia f cu ochii mari şi se d du înapoi cu un pas.ă ă— E jos?— Mam , c şucar mai e! M car s fi avut şi el un frateă ă ă ă

geam n; aşa, ar fi r mas şi pentru mine unul! Te aşteaptă ă ă rezemat de capota maşinii. Cu flori! Hai, coboar ! spuseă Mathilde, r mas deja singur în camer .ă ă ă ă

Zofia era pe trotuar. Lucas se ridic şi îi întinse, inând înă ţ mâinile f cute c uş, un nuf r roşu, care st tea an oş, într-ună ă ă ă ţ ţ ghiveci de ceramic .ă

— Tot nu ştiu ce flori v plac, dar cel pu in asta o s v facă ţ ă ă ă s -mi vorbi i!ă ţ

Zofia îl privi f r s spun nimic. Lucas f cu un pas spre ea.ă ă ă ă ă— V rog s m l sa i m car s v explic.ă ă ă ă ţ ă ă ă— Ce s -mi explica i? Nu mai e nimic de explicat, spuse ea.ă ţÎi întoarse spatele, se duse în cas , se opri în mijlocul holului,ă

f cu stânga-împrejur, ieşi din nou în strad , se apropie de el f ră ă ă ă s scoat o vorb , înşfac nuf rul şi intr iar în cas . Uşa seă ă ă ă ă ă ă trânti în urma ei. Reine îi ieşi în cale, împiedicând-o s urce şi îiă confisc floarea acvatic .ă ă

— Am eu grij de ea. Î i dau trei minute ca s urci şi s teă ţ ă ă aranjezi. F pe cocheta şi pe dificila, e o chestie foarte feminin ,ă ă dar nu uita c opusul lui „tot” este „nimic”! Şi „nimic” nu-i mareă lucru… hai, şterge-o!

Zofia încerc s riposteze, îns Reine îşi puse mâinile înă ă ă şolduri şi declar pe un ton autoritar:ă

— Nici un „dar”, c nu ine!ă ţ121


Intrând în apartament, Zofia se duse spre dressing.— Nu ştiu de ce, dar, cum l-am v zut, mi-a mirosit a jambonă

cu piure, savurat împreun cu Reine, în seara asta, spuseă Mathilde, admirându-l de la fereastr pe Lucas.ă

— Mathilde, ce faci? se zbârli Zofia.— Bine! Dar tu?— Mathilde, nu-mi c uta pricin , c nu-i momentul!ă ă ă— Oho, iubi, p i, eu am impresia c tu eşti aia care ai c utat-oă ă ă

şi ai şi g sit-o de una singur !ă ăZofia îşi lu impermeabilul din cuier şi o porni spre uş , f ră ă ă ă

s -i r spund prietenei sale, care îi strig cu o voce limpede:ă ă ă ă— Problemele de amor îşi g sesc întotdeauna solu ia!… Numaiă ţ

pentru mine nu!— Mai potoleşte-te cu panseurile tale, vrei? Nici m car n-aiă

idee despre ce vorbeşti, îi replic Zofia.ă— Dac mi-ai fi cunoscut „fostul”, i-ai fi f cut şi tu o ideeă ţ ă

despre ceea ce înseamn iadul! Hai, petrecere frumoas !ă ăReine pusese nuf rul pe un mic gheridon. Îl privi cu aten ie şiă ţ

murmur : „A dat Dumnezeu!” Aruncându-şi o privire în oglindaă de deasupra c minului, îşi aranja în grab p rul argintiu şi seă ă ă duse cu paşi uşori spre intrare. Îşi strecur capul prin cr p turaă ă ă uşii şi îi şopti lui Lucas, care mergea în sus şi-n jos pe trotuar: „Vine!” Apoi, auzind-o pe Zofia, intr iute în apartamentul ei.ă

Zofia se apropie de berlina mov, de care st tea rezemată Lucas.

— De ce a i venit aici? Ce vre i?ţ ţ— O a doua şans !ă— Când e vorba s faci o prim bun impresie, n-ai niciodat oă ă ă ă

a doua şans .ă— În seara asta, aş vrea tare mult s v dovedesc c e o ideeă ă ă

fals !ă— De ce?— De-aia.— R spunsul e cam scurt!ă— Pentru c în dup -amiaza asta m-am întors la Sausalito.ă ăZofia se uit la el: era pentru prima oar când îl ghicea fragil.ă ă— Nu voiam s vin seara, continu el. Nu, e ceva maiă ă ă

complicat. „A nu voi” a f cut întotdeauna parte din mine; ceeaă ce e ciudat, acum, e s cunosc opusul. Pentru c , de data asta,ă ă am vrut!

— Ce a i vrut?ţ122

- MARC LEVY -

— S v v d, s v aud, s v vorbesc!ă ă ă ă ă ă ă— Da? Şi mai ce? S g sesc un motiv ca s v cred?ă ă ă ă— Veni i cu mine. L sa i-m s v invit, nu refuza i aceastţ ă ţ ă ă ă ţ ă

cin .ă— Nu mai mi-e foame, spuse ea, plecându-şi ochii.— Niciodat nu v e foame! Nu sunt singurul care n-a spusă ă

tot…Lucas deschise portiera şi zâmbi.— …Ştiu cine sunte i.ţZofia îl privi şi urc în maşin .ă ăMathilde l s din mân col ul perdelei, care alunec , încet, laă ă ă ţ ă

fereastr . În acelaşi moment, o alt perdea cobora la geamul deă ă la parter.

Maşina disp ru la cap tul str zii pustii. Sub burni a fin , deă ă ă ţ ă toamn , Lucas conducea cu vitez mic , iar Zofia se uita afar ,ă ă ă ă c utând în cer r spunsuri la întreb rile pe care şi le punea. Nuă ă ă scotea nici o vorb .ă

— De când şti i? rupse ea t cerea.ţ ă— De câteva zile, r spunse Lucas, frecându-şi, jenat, b rbia.ă ă— Din ce în ce mai bine! Şi, în tot timpul sta, n-a i spusă ţ

nimic!— Nici dumneavoastr nu mi-a i spus nimic!ă ţ— Eu nu ştiu s mint!ă— Iar eu, unul, nu sunt programat pentru a spune adev rul!ă— Şi, atunci, cum s nu m gândesc c a i pus totul la cale, că ă ă ţ ă

m manipula i chiar de la început?ă ţ— Pentru c asta ar însemna s v subestima i. Şi pentru că ă ă ţ ă

situa ia ar putea fi, la fel de bine, pe dos. Totul e posibil! Iarţ împrejurarea în care ne afl m îmi d dreptate.ă ă

— Ce împrejurare?— Toat atmosfera asta blând , înv luitoare şi necunoscut .ă ă ă ă

Dumneavoastr , eu în aceast maşin , f r s ştim încotroă ă ă ă ă ă mergem.

— Ce vre i s face i? întreb Zofia, cu o privire absent ceţ ă ţ ă ă plutea pe deasupra pietonilor de pe trotuarele ude, pe lâng careă trecea maşina.

— Habar n-am! S r mân lâng dumneavoastr .ă ă ă ă— Opri i-v !ţ ăLucas opri brusc, iar maşina alunec pe asfaltul umed,ă

oprindu-se lâng un felinar.ă— Mi-a i lipsit toat noaptea şi toat ziua. Mi-era dor deţ ă ă

123


dumneavoastr , aşa c am plecat pe jos pân la Sausalito, dar şiă ă ă acolo îmi lipsea i. V duceam dorul şi era un sentiment nespusţ ă de dulce.

— Nici nu cunoaşte i sensul acestor cuvinte.ţ— Nu cunoşteam decât antonimul lor.— Opreşte-te! Nu-mi mai face curte!— În sfârşit, cât am visat s ne tutuim!ăZofia nu-i r spunse. Semaforul se f cu galben, apoi verde,ă ă

apoi galben, apoi roşu. Şterg torul de parbriz îndep rtaă ă pic turile de ploaie, ritmând t cerea.ă ă

— Şi, pe urm , nici nu v fac curte! spuse Lucas.ă ă— N-am spus c -mi face i curte într-un fel nepotrivit, r spunseă ţ ă

Zofia, dând cu t rie din cap; am spus c -mi faci curte, e oă ă deosebire!

— Pot continua? întreb Lucas.ă— Ne asalteaz to i, cu farurile.ă ţ— N-au decât s aştepte, e roşu!ă— Da, a treia oar !ă— Nu în eleg ce se întâmpl cu mine; de altfel, nu mai în elegţ ă ţ

aproape nimic, dar ştiu c , lâng dumneavoastr , m simt bineă ă ă ă şi c nici vorbele astea nu fac parte din vocabularul meu.ă

— E cam devreme pentru astfel de cuvinte.— De ce? Pentru c , pe lâng toate astea, exist nişteă ă ă

momente anume pentru spus adev rul?ă— Da, sunt!— De data asta, chiar c am nevoie s fiu ajutat! Ca s fiuă ă ă

sincer, e mai complicat decât îmi închipuiam!— Da, Lucas, e greu s fii cinstit. Mult mai greu decât credea iă ţ

şi, deseori, e amarnic de nedrept. Dar, s nu fii cinstit înseamnă ă c , deşi vezi, te înc p ânezi s fii orb. Toate astea sunt nespusă ă ăţ ă de greu de explicat. La drept vorbind, noi doi suntem foarte diferi i, chiar prea diferi i.ţ ţ

— Complementari, spuse el, plin de speran . În privin a asta,ţă ţ sunt de acord.

— Nu, absolut diferi i!ţ— Şi când te gândeşti c vorbele astea ies tocmai din guraă

dumneavoastr … Eu credeam c …ă ă— Te pomeneşti c , acum, a i început s şi crede i!ă ţ ă ţ— Nu fi i rea; în orice caz, m gândeam c diferen a… darţ ă ă ţ

probabil c m-am înşelat sau, mai degrab , am avut dreptate,ă ă ceea ce, în mod paradoxal, e dezolant.

124

- MARC LEVY -

Lucas ieşi din maşin , l sându-şi portiera deschis . Vacarmulă ă ă claxoanelor crescu şi mai mult, când Zofia începu s alerge peă urmele lui, prin ploaie. Îl striga, dar el nu o auzea: ploaia se înte ise. În sfârşit, îl ajunse şi îl prinse de bra . El se întoarse cuţ ţ fa a spre ea. Zofia avea p rul lipit de obraz; el îi îndep rt cuţ ă ă ă delicate e o şuvi rebel , de la col ul gurii. Ea îi împinse mâna.ţ ţă ă ţ

— Lumile noastre n-au nimic în comun. Credin ele noastreţ sunt str ine, speran ele noastre divergente, culturile noastreă ţ sunt atât de departe una de alta… unde vre i s mergem, cândţ ă totul ne situeaz pe pozi ii opuse?ă ţ

— V e team ! spuse el; asta e, sunte i înm rmurit deă ă ţ ă ă groaz . Împotriva oric rei ordini, dumneavoastr sunte i ceaă ă ă ţ care refuz s vad , dumneavoastr , care îmi vorbea i de orbireă ă ă ă ţ şi de sinceritate! Predica i, cât e ziua de lung , cuvântul careţ ă zideşte, dar jur mintele v duvite de fapt nu înseamn nimic. Nuă ă ă ă m judeca i. E drept, sunt opusul dumneavoastr , contrariulă ţ ă dumneavoastr , entitatea deosebit de dumneavoastr , dar suntă ă ă şi cel ce v seam n , cealalt jum tate a dumneavoastr . Nu potă ă ă ă ă ă descrie ceea ce simt, pentru c nu cunosc cuvintele care să ă denumeasc ceea ce m bântuie, de dou zile încoace, până ă ă ă într-atât, încât m face s cred c totul s-ar putea schimba:ă ă ă lumea mea, aşa cum spunea i, a dumneavoastr , a lor. M doareţ ă ă în cot de luptele pe care le-am dat, nu-mi pas de nop ile meleă ţ întunecate şi nici de dimine i, sunt un nemuritor care are chef,ţ pentru prima oar , s tr iasc . Am putea s ne înv m unul cuă ă ă ă ă ăţă cel lalt, s ne descoperim şi, pân la urm , s sem n m unul cuă ă ă ă ă ă ă cel lalt… în timp.ă

Zofia îi puse un deget pe buze, întrerupându-l.— În cât timp? Dou zile?ă— Şi trei nop i! Dar merit s le sacrific o parte din eternitateaţ ă ă

mea, îi spuse Lucas.— Iar începe i!ţÎn cer, bubui tunetul. Aversa se transforma într-o furtună

amenin toare. Lucas ridic ochii şi privi noaptea care eraţă ă neagr cum nu mai fusese niciodat .ă ă

— Gr bi i-v , spuse el cu hot râre, trebuie s plec m imediată ţ ă ă ă ă de aici. Am un presentiment foarte urât.

F r s mai stea pe gânduri, o trase pe Zofia dup el. Deă ă ă ă îndat ce închiser portierele, trecu pe stop, f r s -i pese deă ă ă ă ă şoferii înşira i în fa a maşinii lui. Coti brusc la stânga şi seţ ţ ad posti de privirile indiscrete în tunelul ce trecea pe sub deal.ă

125


Acesta era pustiu; Lucas acceler pe drumul în linie dreapt , ceă ă ducea în Chinatown. Tuburile de neon defilau pe deasupra parbrizului, luminând cu str fulger ri albe, intermitente,ă ă interiorul maşinii. Şterg toarele de parbriz se oprir .ă ă

— Probabil e vreun contact defect, zise Lucas, în momentul când becurile farurilor explodar simultan.ă

— Contacte defecte! i-o întoarse Zofia. Opri i-v , nu se maiţ ă vede aproape nimic.

— Tare mi-ar pl cea, r spunse Lucas, ap sând pe pedala deă ă ă frân , care nu mai opunea nici o rezisten .ă ţă

Ridic piciorul de pe accelera ie, dar, la o asemenea vitez ,ă ţ ă maşina nu s-ar mai fi oprit decât la cap tul tunelului, unde seă intersectau cinci bulevarde. Pentru Lucas, asta n-ar fi avut nici o consecin , c ci se ştia invincibil; el întoarse capul şi o m surţă ă ă ă pe Zofia. Într-o frac iune de secund , îşi încleşta mâinile cu toatţ ă ă puterea pe volan şi strig :ă

— ine i-v bine!Ţ ţ ăCu mişc ri sigure, întoarse maşina, pentru a o lipi de glisieraă

care m rginea zidul dalat. Jerbe mari de scântei s rir pe geam.ă ă ă Se auzir dou detun turi: explodaser pneurile. Maşina f cu oă ă ă ă ă serie de s rituri laterale şi se aşez de-a curmezişul. Botul loviă ă zidul de protec ie, iar osia din spate se ridic , târând vehicululţ ă într-o serie de tumbe. Acum, Buickul st tea culcat pe acoperiş,ă cu ro ile în sus, alunecând inexorabil spre ieşirea din tunel. Zofiaţ îşi strânse pumnii şi maşina se opri, în sfârşit, doar la câ ivaţ metri de intersec ie. Chiar şi cu capul în jos, Lucas îşi d duţ ă seama dintr-o privire c Zofia era nev t mat .ă ă ă ă

— N-a i p it nimic? îl întreb ea.ţ ăţ ă— Glumi i! îi r spunse el, ştergându-se de praf.ţ ă— Asta e ceea ce se cheam o reac ie în lan ! spuse Zofia,ă ţ ţ

r sucindu-se ca s scape de pozi ia lipsit de confort în care seă ă ţ ă afla.

— Probabil; s ieşim de aici pân nu ne cade în cap ultimaă ă por iune de planşeu, r spunse Lucas, dând deoparte, cu oţ ă lovitur de picior, portiera.ă

Ocoli carcasa fumegând şi o ajut pe Zofia s ias afar . Deă ă ă ă ă îndat ce ea fu în picioare, o lu de mân şi o rupser la fug . Seă ă ă ă ă strecurar la iu eal spre centrul cartierului chinezesc.ă ţ ă

— De ce fugim aşa? întreb Zofia. ăLucas alerga înainte, f r o vorb .ă ă ă— Pot m car s -mi recuperez mâna? gâfâi ea. ă ă

126

- MARC LEVY -

Lucas îşi desf cu degetele, eliberând-o din strânsoare. Se opriă la marginea unei str du e luminate s r c cios de câteva felinareă ţ ă ă ă obosite.

— S intr m aici, spuse Lucas, ar tând spre un mic restaurant.ă ă ă O s fim mai pu in expuşi.ă ţ

— Expuşi la ce? Despre ce e vorba? Parc a i fi un vulpoiă ţ urm rit de o hait de câini.ă ă

— Fuga!Lucas deschise uşa, dar Zofia nu se clinti nici un centimetru.

Se întoarse s-o trag în untru, dar ea se opuse.ă ă— Nu e momentul! spuse el, apucând-o de bra . ţZofia se desprinse imediat şi îl împinse.— Abia am sc pat amândoi dintr-un accident, m târâ i într-oă ă ţ

curs nebun , deşi nu ne urm reşte nimeni, pl mânii mei mai auă ă ă ă pu in şi fac explozie, şi nu primesc nici cea mai mic explica ie…ţ ă ţ

— Urma i-m , n-avem timp de discu ii.ţ ă ţ— De ce m-aş încrede în dumneavoastr ?ăLucas se îndrepta, mergând de-a-nd ratelea, spre micul local.ă

Zofia îl privea; în cele din urm , porni, şov ind, pe urmele lui.ă ă Sala era minuscul , avea doar opt mese. El o alese pe cea dină fund, îi oferi Zofiei un scaun şi se aşez la rândul lui. Nu deschiseă meniul pe care i-l prezent b trânul în costum tradi ional, dară ă ţ ceru politicos, într-un perfect dialect mandarin, un ceai care nu figura pe list . B rbatul se înclin şi disp ru în buc t rie.ă ă ă ă ă ă

— Lucas, ori îmi explica i ce se întâmpl , ori plec!ţ ă— Cred c tocmai am primit un avertisment.ă— N-a fost un accident? Ce fel de avertisment e sta? De ceă

anume trebuie s v feri i?ă ă ţ— De dumneavoastr !ă— Dar de ce?Lucas trase aer în piept, înainte de a r spunde:ă— PENTRU C EI PREV ZUSER TOTUL, ÎN AFAR DE FAPTULĂ Ă Ă Ă

C NE VOM ÎNTÂLNI!ĂZofia lu un fulg de crevete din micul bol de por elan albastruă ţ

şi îl ron i sub ochii holba i ai lui Lucas, care îi turn o ceaşc dinţă ţ ă ă ceaiul fierbinte pe care b trânul îl pusese pe mas .ă ă

— Aş vrea atât de mult s v cred! Dar… dumneavoastr ce-ă ă ăa i face în locul meu?ţ

— M-aş ridica şi aş p r si acest loc… ă ă— Doar n-o s-o lua i iar de la cap t!ţ ă— …şi, de preferin , pe uşa din spate.ţă

127


— Şi chiar asta a i vrea s fac?ţ ă— Categoric! Nu privi i înapoi sub nici un motiv! La trei, vţ ă

ridica i şi d m buzna dup perdeaua aia. Acum!ţ ă ăO apuc de încheietura mâinii şi o trase dup el f ră ă ă ă

menajamente. Traversând în goana mare buc t ria, el deschiseă ă cu o lovitur de um r uşa care d dea în curticic . Pentru a-şi croiă ă ă ă drum, Lucas împinse un container de gunoi, ale c rui ro iă ţ scrâşnir . Zofia în elese, în sfârşit: din întuneric, se desprindea oă ţ umbr . La lumina ce venea pe o ferestruic , se ad ugase cea dină ă ă vârful armei automate care îi intea. Zofia avu un r gaz deţ ă câteva secunde pentru a constata, dintr-o scurt privire, c erauă ă înconjura i din trei p r i de ziduri, dup care cinci focuri sfâşiarţ ă ţ ă ă t cerea.ă

Lucas se arunc peste ea, ap rând-o cu trupul lui. Zofia voi s -ă ă ăl dea deoparte, dar el o lipi de perete.

Primul glon îi ricoşa în coaps ; al doilea îi atinse uşor parteaţ ă de sus a bazinului, f cându-l s -şi îndoaie genunchii, dar el seă ă redres imediat; sim i al treilea impact în coaste, iar muşc turaă ţ ă glon ului fu surprinz toare; al patrulea proiectil îl lovi în mijloculţ ă coloanei vertebrale şi Lucas sim i c i se taie r suflarea, darţ ă ă reuşi, deşi cu greu, s -şi recapete suflul. Când îl atinse al cincileaă glon , sim i c o flac r îi ardea carnea: acesta era primul care îiţ ţ ă ă ă p trundea în trup… sub um rul stâng.ă ă

Dup ce îşi s vârşi tic loşia, agresorul fugi imediat. Cândă ă ă ecoul împuşc turilor se stinse, doar respira ia Zofiei mai tulburaă ţ liniştea. Îl inea în bra e pe Lucas, iar capul lui se odihnea peţ ţ um rul ei. Cu ochii închişi, p rea s zâmbeasc . Ea îi leg nă ă ă ă ă ă trupul inert şi îi şopti la ureche:

— Lucas!Acesta nu-i r spunse. Ea îl scutur ceva mai tare.ă ă— Lucas, nu v prosti i! Deschide i ochii!ă ţ ţCu ochii închişi, el p rea c doarme liniştit, ca un copilă ă

cufundat în vise. Şi, cu cât groaza ei era mai mare, cu atât îl strângea mai tare în bra e. Când îi curse o lacrim pe obraz,ţ ă Zofia sim i c pieptul îi era ap sat de o for nemaipomenit .ţ ă ă ţă ă Tres ri.ă

— Nou nu ni se putea întâmpla aşa ceva. Noi suntem…ă— …Deja mor i… neînvinşi… nemuritori? Da! Fiecareţ

inconvenient cu avantajul lui, nu-i aşa? spuse el, îndreptându-se, aproape vesel.

Zofia îl m sur cu aten ie, incapabil s -şi dea seama ce eraă ă ţ ă ă 128

- MARC LEVY -

cu starea aceea care o cuprindea. El îşi apropie încet fa a. Zofiaţ se feri, pân când buzele lui Lucas le atinser pe ale ei, schi ândă ă ţ un s rut cu gust opiaceu. Ea se trase înapoi şi îşi privi palmaă înroşit .ă

— Dar, atunci… de ce sângerezi?Lucas urm ri firişorul roşu, care îi curgea de-a lungul bra ului.ă ţ— E absolut imposibil, nici chestia asta nu fusese prev zut !ă ă

spuse el.…Apoi leşin .ăEa îl prinse strâns, în bra e.ţ— Ce-i cu noi? întreb Lucas, venindu-şi în fire.ă— În ceea ce m priveşte, e destul de complicat. În ceea ce teă

priveşte, cred c ai fost lovit în um r de un glon .ă ă ţ— M doare!ă— Poate c i se pare ilogic, dar e ceva normal; trebuie s teă ţ ă

duc la spital.— Nici nu se pune problema!— Lucas, n-am nici un fel de cunoştin e medicale înţ

specialitatea Demonologie, dar se pare c ai sânge în vine şi că ă eşti pe cale de a-l pierde.

— Cunosc pe cineva de la cel lalt cap t al oraşului, care poateă ă s coas plaga asta în timp ce se cicatrizeaz , spuse el, ap sândă ă ă ă pe ran .ă

— Şi eu cunosc pe cineva, aşa c vii cu mine f r vorb ,ă ă ă ă fiindc ai avut, şi aşa, o sear suficient de agitat . Cred c şi mieă ă ă ă mi-au ajuns emo iile.ţ

Ea îl sprijini şi îl trase pe str du . În cap tul pasajului, Zofiaă ţă ă z ri corpul agresorului, z când neînsufle it sub nişte pubeleă ă ţ aruncate claie peste gr mad . Zofia se uit , uluit , la Lucas.ă ă ă ă

— Totuşi, mai am şi eu o f râm de amor propriu! spuse el, şiă ă trecu mai departe.

Oprir un taxi, care îi l s , dup zece minute, la ea acas .ă ă ă ă ă Zofia îl conduse spre scara de la intrare şi îi f cu semn s steaă ă cuminte. Apoi, cu multe precau ii deschise uşa şi urcar tiptil peţ ă scar . Când ajunser la etaj, uşa lui Reine se închise f ră ă ă ă zgomot.

*

Înm rmurit în spatele biroului s u, Blaise stinse monitorul deă ă control. Palmele îi asudau din gros, fruntea îi era acoperit deă

129


broboane de transpira ie. Când sun telefonul, nu r spunse. Peţ ă ă robot, auzi glasul lui Lucifer, care îl convoca, pe un ton prea pu in binevoitor, la comitetul de criz ce urma s aib loc laţ ă ă ă c derea nop ii orientale.ă ţ

— Ai tot interesul s fii punctual, cu solu ii şi cu o nouă ţ ă defini ie a conceptului conform c ruia „totul este prev zut”,ţ ă ă încheie Preşedintele, dup care trânti telefonul.ă

Blaise se lu cu mâinile de cap. Tremurând din tot corpul,ă ridic receptorul, care îi sc p din mân .ă ă ă ă

*

Mihail se uita la peretele acoperit de ecrane, pe care îl avea în fa . Ridic receptorul şi form num rul direct al lui ţă ă ă ă Houston. Telefonul era pus pe robot. D du din umeri şi se uit la ceas: înă ă zece minute, Ariane V avea s -şi p r seasc rampa de lansareă ă ă ă din Guyana.

*

Dup ce îl culc pe Lucas în patul ei, cu um rul sprijinit deă ă ă dou perne mari, Zofia se duse la dressing. Lu de pe raftul deă ă sus cutia de lucru, scoase o sticl cu alcool din dul piorul deă ă medicamente din baie şi se întoarse în dormitor. Se aşez lângă ă Lucas, destup sticla cu alcool şi înmuie a a de cusut înă ţ dezinfectant. Apoi, încerc s-o bage în ac.ă

— Cus tura ta o s fie un adev rat masacru, spuse Lucas, cuă ă ă un zâmbet mali ios. Tremuri!ţ

— Ba deloc! r spunse ea, triumf toare, dup ce trecu firul prină ă ă urechea acului.

Lucas lu mâna Zofiei şi o împinse, cu blânde e, deoparte, îiă ţ mângâie obrazul şi o atrase spre el.

— Mi-e team s nu te compromit cu prezen a mea.ă ă ţ— Trebuie s m rturisesc c serile petrecute în compania taă ă ă

sunt bogate în neprev zut.ă— Patronul meu n-are nimic de-a face cu hazardul.— De ce ar fi pus s fii împuşcat?ă— Ca s m pun la încercare şi s ajung la aceeaşi concluzieă ă ă ă ă

ca tine, presupun. N-ar fi trebuit s fiu niciodat r nit. Îmi pierdă ă ă puterile în prezen a ta şi aproape c m-aş ruga s fie adev ratţ ă ă ă ă şi reciproca.

130

- MARC LEVY -

— Ce ai de gând s faci?ă— Pe tine n-o s aib curaj s te atace. Imunitatea ta angelică ă ă ă

îl face s se gândeasc de dou ori înainte de-a ac iona.ă ă ă ţZofia îl privi pe Lucas în str fundul ochilor.ă— Eu nu vorbeam despre asta. Ce vom face peste dou zile?ăEl îi atinse buzele cu degetul; Zofia îl l s .ă ă— La ce te gândeşti? îl întreb , tulburat , cosând înainte.ă ă— În ziua când a c zut Zidul Berlinului, b rba ii şi femeile auă ă ţ

descoperit c str zile lor erau asem n toare. De fiecare parte,ă ă ă ă se înşiruiau case, maşinile circulau, felinarele luminau nop ile.ţ Fericirea şi nefericirea lor nu era la fel, dar copiii din vest, ca şi cei din est, şi-au dat seama c ceea ce era de cealalt parte nuă ă era aşa cum li se povestise.

— De ce spui asta?— Pentru c îl aud pe Rostropovici cântând la violoncel!ă— Ce bucat ? întreb ea, f când al treilea punct de sutur .ă ă ă ă— E prima oar când o aud! Ah, acum m-a durut! ăZofia se apropie de Lucas ca s rup a a cu din ii. Îşi puseă ă ţ ţ

capul pe pieptul lui şi, de data asta, se abandon , îi uneaă t cerea. Lucas îşi trecu degetele prin pletele Zofiei, acoperindu-iă capul cu mângâieri. Ea se înfior .ă

— Dou zile sunt foarte scurte!ă— Da, şopti el.— Ne vom desp r i. E inevitabil.ă ţŞi, pentru prima oar , Zofia şi Lucas se temur de eternitate.ă ă— N-am putea negocia s te lase s pleci cu mine? întrebă ă ă

Zofia, cu voce sfioas .ă— Cu Preşedintele nu se negociaz , mai ales dac ai greşită ă

fa de el; şi, apoi, tare mi-e team c eu, unul, n-am acces liberţă ă ă în lumea ta.

— Dar, înainte, erau multe puncte de trecere între est şi vest, nu? spuse ea, apropiindu-şi din nou acul de marginea pl gii.ă

Lucas se strâmb şi scoase un ip t.ă ţ ă— Ei, da’ tare slab de înger mai eşti! De-abia te-am atins! Mai

am câteva împuns turi!ăUşa se deschise brusc şi în prag ap ru Mathilde, sprijinindu-seă

de coada m turii care îi folosea drept cârj .ă ă— Eu n-am nici o vin , dac pere ii casei tale sunt dină ă ţ

mucava! spuse, şchiop tând spre ei.ăSe aşez la picioarele patului.ă— D -mi acul la, îi spuse, autoritar , Zofiei. Şi tu, treciă ă ă

131


încoace, îi ordon lui Lucas. Ai o baft chioar : sunt stângace!ă ă ăŞi cusu cu mâini pricepute plaga. Trei împuns turi de fiecareă

parte a um rului fur de-ajuns ca s închid r nile.ă ă ă ă ă— Doi ani de via petrecu i în spatele unei tejghele de localţă ţ

dubios î i scot la iveal nişte neb nuite talente de infirmier ; mţ ă ă ă ă rog, în special când eşti îndr gostit de cârciumar. De altfel, înă ă aceast privin , v-aş putea spune amândurora dou -trei chestii,ă ţă ă înainte s m duc la culcare. Dup aia, o s fac tot ce pot pentruă ă ă ă a m convinge c sunt pe cale de-a adormi, iar mâine dimineaă ă ţă o s m pr p desc de râs gândindu-m la visul pe care îl viseză ă ă ă ă acum.

Mathilde plec din camer , sprijinindu-se pe cârja improvizat .ă ă ă În prag, se întoarse şi se uit la ei.ă

— Nu conteaz dac sunte i sau nu ceea ce cred eu c sunte i.ă ă ţ ă ţ Înainte de a te cunoaşte pe tine, Zofia, credeam c adev rataă ă fericire de pe acest p mânt nu exist decât în c r uliile proaste:ă ă ă ţ mi se p rea c doar aşa o recunoşteai. Dar, într-o zi, tu eşti aiaă ă care mi-a spus c lucrul cel mai bun din noi e ascuns pe undevaă şi c trebuie s -i d m o mân de ajutor, ca s -şi deschid aripile,ă ă ă ă ă ă nu s se sufoce. Aşa c , ofer - i şansa asta, fiindc , dac eu aş fiă ă ă ţ ă ă avut vreuna cu el, po i fi sigur , scumpo, c n-aş fi l sat-o s -miţ ă ă ă ă scape. Iar tu, r nitule grav ce eşti, dac îi şifonezi chiar şi oă ă pan , î i refac cus tura cu andreaua. Şi nu mai face i fe eleă ţ ă ţ ţ astea. Orice vi s-ar întâmpla, v interzic categoric s v da iă ă ă ţ b tu i, pentru c , dac voi renun a i, atunci se d peste capă ţ ă ă ţ ţ ă toat lumea, a mea în orice caz!ă

Uşa se trânti în urma ei. Lucas şi Zofia amu iser . Ascultauţ ă paşii lui Mathilde, care şchiop ta pe parchetul salonului. Din pat,ă aceasta le strig :ă

— De când î i tot spun c tu, cu aerul sta de mironosi , eştiţ ă ă ţă un înger! Ei bine, acum, n-ai decât s dai din umeri pân nu maiă ă po i, nu-s eu chiar aşa de toant !ţ ă

Trase de firul l mpii puse pe gheridon. Lumina se stinseă imediat. Razele lunii se strecurau prin perdelele tuturor ferestrelor din apartament. Îşi puse perna în cap. În dormitor, Zofia se ghemui lâng Lucas.ă

Sunetul clopotelor de la Grace Cathedral p trunse pe fereastraă întredeschis din baie. Ecoul celei de a dou sprezecea b t i seă ă ă ă risipi deasupra oraşului.

Şi a fost sear şi a fost diminea …ă ţă132

- MARC LEVY -

Ziua a cincea

Începea s se lumineze: sosise cea de-a cincea zi, iar Zofia şiă Lucas dormeau. Aerul proasp t al zorilor intra pe fereastr ,ă ă aducând miresmele toamnei. Zofia se lipi de Lucas. Geam tul luiă Mathilde o deşteptase dintr-un vis agitat. Se întinse şi înlemni pe dat , b gând de seam c nu era singur . D du încet deoparteă ă ă ă ă ă cuvertura şi coborî din pat, îmbr cat în hainele de peste zi. Seă ă duse tiptil în salon.

— i-e r u?Ţ ă— Am f cut o mişcare brusc şi m-a tr snit o durere cumplit .ă ă ă ă

Îmi pare tare r u, nu voiam s te trezesc.ă ăZofia se duse în spa iul destinat buc t riei şi, de acolo, priviţ ă ă

chipul posomorât al prietenei sale.— Tocmai ai câştigat o ciocolat fierbinte! îi spuse, deschizândă

frigiderul.Mathilde trase perdeaua. Pe strada înc pustie, un b rbată ă

ieşea din cas , inându-şi câinele în les .ă ţ ă— Tare mi-ar pl cea s am un labrador, dar e de ajuns s mă ă ă ă

gândesc c ar trebui s -l plimb în fiecare diminea şi m apucă ă ţă ă ă pandaliile. Cred c aş ajunge s -mi fac Prozac intravenos, spuseă ă Mathilde, l sând perdeaua s cad .ă ă ă

— Devii responsabil pentru cei pe care îi îmblânzeşti14, şi asta n-am zis-o eu! coment Zofia.ă

— E foarte bine c ai f cut aceast precizare. Ave i vreun plană ă ă ţ Lu cel mic şi cu tine?

— Ne cunoaştem de dou zile! Şi, pe urm , îl cheam Lucas.ă ă ă— Asta ziceam şi eu!— Nu, nu avem nici un plan!— P i, asta nu poate r mâne aşa! Când eşti în doi, aiă ă

întotdeauna planuri!— Asta de unde ai mai scos-o?— Aşa merge treaba: exist imagini ale fericirii pe care n-aiă

dreptul s le retuşezi; le colorezi, dar nu dep şeşti linia! Prină ă urmare, unu şi cu unu fac doi, doi fac un cuplu şi cuplul face planuri. E aşa cum î i spun şi nu altminteri!ţ

14 În original: On est responsable de ce qu’on apprivoise (fr.) — replic aă Vulpii din „Micul Prin ” de Antoine de Saint-Exupery. ţ (N. T.)

133


Zofia pufni în râs. În crati , laptele se umfl ; îl turn într-oţă ă ă ceaşc şi îl amestec îndelung cu praful de ciocolat .ă ă ă

— Poftim, decât s spui prostii, mai bine bea, spuse, aducândă b utura aburind . Unde ai v zut tu cuplul?ă ă ă

— Eşti de groaz ! De trei ani încoace, te tot aud vorbindu-miă despre dragoste şi bla-bla-bla. La ce i-or folosi poveştile asteaţ cu zâne, dac tu refuzi rolul prin esei, chiar din prima zi deă ţ turnare?!

— Ce metafor romantic !ă ă— Da, bine! P i, du-te şi metaforeaz cu el, dac nu teă ă ă

deranjeaz ! Bag de seam c , dac tu nu faci nimic, cum mi seă ă ă ă ă drege piciorul sta, cum i-l suflu f r nici o ruşine!ă ţ ă ă

— O s vedem. Situa ia nu e chiar aşa de simpl cum pare.ă ţ ă— Da’ ai mai auzit tu de vreo poveste de dragoste care s fieă

simpl ? Zofia, te-am v zut întotdeauna singur . Tu eşti aia careă ă ă îmi spunea: „Noi şi numai noi suntem responsabili pentru fericirea noastr ”. Ei bine, scumpo, fericirea ta are cam 1,85 înă în l ime şi ca la vreo 78 de kilişoare de muşchi, aşa c , rogu-te,ă ţ ă nu care cumva s treci pe lâng ea. Toat treaba se petrece peă ă ă dedesubt.

— Ah! Ce vorbe! Cu adev rat în elepte şi delicate!ă ţ— Nu, sunt practice. Şi cred c „fericirea” ta tocmai seă

trezeşte, aşa c , acum, ai putea s te duci s vezi ce face,ă ă ă fiindc eu chiar am mare nevoie de pu in aer! Hai, uşcheal ,ă ţ ă mut camionul din acest salon!ă

Zofia cl tin din cap şi se duse înapoi, în dormitor. Se aşez laă ă ă picioarele patului şi îl urm ri pe Lucas, care se deştepta. Aşaă cum se întindea şi c sca, sem na cu o felin . El îşi întredeschiseă ă ă ochii. Imediat, chipul îi fu luminat de un zâmbet.

— Eşti de mult aici? o întreb .ă— Ce- i face bra ul?ţ ţ— Nu mai simt aproape nimic, îi r spunse el, f când o mişcareă ă

de rota ie a um rului, înso it de o strâmb tur de durere.ţ ă ţ ă ă ă— Şi, în versiune ne-macho, ce- i face bra ul?ţ ţ— M doare de-mi sar ochii!ă— Atunci, odihneşte-te. Aş vrea s - i fac ceva de mâncare, dară ţ

nu ştiu ce preferi la micul dejun.— Vreo dou zeci de cl tite şi tot atâtea cornuri.ă ă— Cafea sau ceai? îl întreb ea, ridicându-se.ăLucas o privi. Chipul i se întunec . O apuc de mân şi o traseă ă ă

spre el.134

- MARC LEVY -

— Tu n-ai avut niciodat impresia c lumea te las în urm , deă ă ă ă unul singur, în timp ce ea o ia înainte?… Senza ia c , pe m surţ ă ă ă ce te ui i în jur, fiecare ungher al camerei în care eşti seţ îngusteaz ?… Convingerea c , peste noapte, hainele i s-auă ă ţ învechit, c fiecare oglind î i ofer imaginea unui spectacolă ă ţ ă jucat f r nici un spectator, în care actri a e propria- i mizerie…ă ă ţ ţ Iar gândul c nu iubeşti pe nimeni şi c nimic nu te iubeşte,ă ă gândul c acest nimic va fi chiar vidul propriei tale existen e nuă ţ te-a bântuit — alungându- i orice sentiment de bine — niciodat ?ţ ă

Zofia atinse cu vârful degetelor buzele lui Lucas.— Nu gândi aşa.— Atunci, nu m l sa.ă ă— M duceam doar s - i fac o cafea. ă ă ţSe apropie de el.— Nu ştiu dac exist vreo solu ie, dar noi o vom g si, şoptiă ă ţ ă

ea.— Nu trebuie s -mi las um rul s se în epeneasc . Tu du-te şiă ă ă ţ ă

f - i duşul, iar eu m voi ocupa de micul dejun.ă ţ ăEa accept bucuroas şi disp ru. Lucas îşi privi c maşaă ă ă ă

ag at de c p tâiul patului: mâneca p tat de sânge seăţ ă ă ă ă ă înnegrise. O smulse, apoi se duse şi deschise fereastra. Contempl acoperişurile care i se aşterneau la picioare, în golf,ă sirena de cea a unui mare cargou şuier , parc r spunzându-leţă ă ă ă clopotelor de la Grace Cathedral. El ghemotoci bucata de pânză p tat şi o arunc departe, dup care închise geamul. Apoi, f cuă ă ă ă ă vreo câ iva paşi spre baie şi îşi lipi urechea de uşa acesteia.ţ Auzind şiroitul apei, se sim i, brusc, înfierbântat. Oft din greu şiţ ă ieşi din dormitor.

— Pun de cafea, vrei? o întreb pe Mathilde. ăEa îi ar t ceaşca de ciocolat cald .ă ă ă ă— M-am l sat de excitante şi de toate alea; dar am auzit deă

cl tite, aşa c o s m mul umesc cu zece la sut din hold-up.ă ă ă ă ţ ă— Cinci la sut maximum, îi r spunse el, trecând în spateleă ă

mesei, şi numai dac îmi spui unde e cafetiera.ă— Lucas, asear am auzit câte ceva din conversa ia voastr şiă ţ ă

z u c m-a f cut s ciulesc urechea. Pe vremea când mă ă ă ă ă drog m, nu zic… nu mi-aş fi pus nici o întrebare. Dar, acum, nuă cred c aspirina mi-ar fi putut provoca o asemenea c neal .ă ţă ă ă Despre ce vorbea i, mai exact?ţ

— B user m mult amândoi şi trebuie s fi spus o droaie deă ă ă prostii; prin urmare, fii pe pace, ia- i antalgicele în continuare, cţ ă

135


n-au nici un efect secundar.Mathilde se uit la vestonul pe care Lucas îl purtase cu o ziă

înainte: era pus pe marginea unui scaun, iar spatele îi era ciuruit de gloan e.ţ

— Şi, când tragi la m sea, tragi şi cu puşca-n guguştiuci?ă— Întotdeauna! îi r spunse Lucas, deschizând uşaă

dormitorului.— În orice caz, vestonul sta este destul de bine croit pentru oă

hain din kevlară 15, p cat c la care l-a cusut nu i-a pus înt rituriă ă ă ă la umeri.

— O s -i spun. Po i s te bazezi pe mine.ă ţ ă— M bazez! Duşuial pl cut !ă ă ă ăReine intr în salon şi puse pe mas ziarul şi o pung mare deă ă ă

pr jituri, cu ochii la Mathilde, r mas singur în camer .ă ă ă ă ă— De vreme ce asigur servicii Bed & Breakfast, ar fi bine ca

nimeni s nu-mi critice calitatea micului-dejun, fiindc , nu se ştieă ă niciodat , mi-ar putea îndep rta viitoarea clientel ! Porumbeii s-ă ă ăau sculat?

— Sunt în dormitor, spuse Mathilde, ridicându-şi ochii spre cer.— Eu i-am spus c opusul lui „tot” e „nimic”, iar ea chiar aă

luat-o de bun .ă— Nu l-ai v zut pe animal cu pieptul gol!ă— Nu, dar, la vârsta mea, ştii tu, ori c v d un b rbat, ori că ă ă ă

v d un cimpanzeu, e cam tot aia.ăReine aranja cornurile pe o farfurie mare, uitându-se, intrigat ,ă

la vestonul lui Lucas.— Spune-le s nu se duc la cur toria din col ul str zii, că ă ăţă ţ ă ă

tipul la m cunoaşte! Bun, cobor.ă ăŞi disp ru pe casa sc rii.ă ă

Zofia şi Lucas se aşezar şi ei la mas . Îşi luar to i trei miculă ă ă ţ dejun. Dup ce Lucas d du gata şi ultimul corn, f cur curat prină ă ă ă buc t rie, iar pe Mathilde o instalar confortabil în pat. Zofiaă ă ă hot rî s -l ia şi pe Lucas în vizita pe care urma s-o fac în docuri.ă ă ă Se întinse dup impermeabilul din cuier; Lucas arunc o privireă ă scârbit spre vestonul aflat într-o stare atât de jalnic . Mathildeă ă f cu observa ia c o c maş cu o singur mânec era pu in camă ţ ă ă ă ă ă ţ prea original pentru acel cartier. Ea avea o c maş b rb tească ă ă ă ă ă

15 Kevlar — fibr sintetic , uşoar , trainic şi foarte rezistent la foc. ă ă ă ă ă (N. T.)

136

- MARC LEVY -

printre celelalte lucruri şi accepta s i-o împrumute, cu condi iaă ţ s i-o înapoieze exact aşa cum o purtase; el îi mul umi. După ţ ă câteva minute, erau gata s ias din cas , când glasul lui Reine,ă ă ă care st tea în prag cu mâinile în şolduri şi îl m sura pe Lucas, îiă ă chem la ordine.ă

— Cine v vede are motive serioase s cread c ave i oă ă ă ă ţ constitu ie solid ; totuşi, nu e cazul s -l ispiti i pe diavol şi s vţ ă ă ţ ă ă pricopsi i cu o r ceal . Urma i-m !ţ ă ă ţ ă

Ea intr în apartament şi deschise un dulap vechi. Uşa deă lemn scâr âi din balamale. Reine d du deoparte câteva haine şiţ ă scoase la iveal un veston pus pe un umeraş, pe care i-l întinseă lui Lucas.

— Nu-i chiar la prima tinere e, deşi, dac vre i s şti i p rereaţ ă ţ ă ţ ă mea, es turile prince-de-galles nu se vor demoda niciodat . Şi,ţ ă ă pe urm , tweed-ul ine cald!ă ţ

Îl ajut pe Lucas s -şi pun vestonul care-i venea ca turnat şiă ă ă o privi cu coada ochiului pe Zofia.

— Nu încerca s afli al cui a fost, de acord? La anii mei, faci şiă tu ce po i cu amintirile tale.ţ

Reine se încovrig , sprijinindu-se de marginea c minului şiă ă strâmbându-se amarnic. Zofia se repezi spre ea.

— Ce ai, Reine?— Absolut nimic, doar o durere de burt . Nimic de speriat.ă— Dar eşti alb la fa şi pari epuizat !ă ţă ă— N-am mai stat la soare de vreo zece ani şi, pe urm , ştii tu,ă

la anii mei, diminea a te mai scoli şi obosit. Nu te îngrijora!ţ— Nu vrei s te duc la doctor?ă— Asta ar mai lipsi! Doctorii s -şi vad de ale lor, iar eu o s -ă ă ă

mi v d de ale mele.ăŞi le f cu un semn cu mâna, care voia s spun : „hai, hai,ă ă ă

pleca i de aici amândoi, sunte i gr bi i”. Zofia şov i, înainte de aţ ţ ă ţ ă se supune.

— Zofia!— Da, Reine!— Aş fi tare bucuroas s - i ar t albumul la pe care voiai atâtă ă ţ ă ă

de mult s -l vezi. Dar fotografiile din el sunt mai speciale, aşă vrea s le descoperi spre sear , la o lumin sc zut , fiindc astaă ă ă ă ă ă le pune cel mai bine în valoare.

— Cum vrei, Reine.— Atunci, vino s m vezi la ora cinci. S fii punctual , conteză ă ă ă

pe tine.137


— Î i promit c o s fiu aici.ţ ă ă— Şi, acum, şterge i-o amândoi, v-am f cut s v pierde iţ ă ă ă ţ

timpul cu poveştile mele de bab ! Lucas, ai grij de vestonulă ă sta… am inut foarte mult la b rbatul care îl purta.ă ţ ă

Când maşina se îndep rt , Reine l s în jos perdeaua şi,ă ă ă ă bodog nind de una singur , începu s aranjeze buchetele care îiă ă ă împodobeau masa.

— Mâncarea, tacâmurile, nu mai r m sese decât fa a deă ă ţ mas .ă

Zofia conducea pe California Street. La stopul din intersec iaţ cu Polk Street, se pomenir chiar al turi de maşina inspectoruluiă ă Pilguez. Acesta asculta anun ul hârâit transmis prin sta ia deţ ţ radio. Zofia coborî geamul, ca s -l salute.ă

— Nu ştiu ce-o fi s pt mâna asta, dar parc au înnebunit to i.ă ă ă ţ E a cincea înc ierare din Chinatown. V las, o zi bun ! le spuse elă ă ă şi demar în grab .ă ă

Maşina poli istului coti la stânga, cu sirena urlând; dup zeceţ ă minute, a lor se opri la cap tul cheiului 80. Se uitar la vechiulă ă cargou care se leg na cu nep sare, la cap tul cablurilor deă ă ă amaraj.

— Poate c am g sit o solu ie pentru a evita inevitabilul, spuseă ă ţ Zofia. Te iau cu mine!

Lucas o privi, neliniştit.— Unde?— La ai mei! Vino cu mine, Lucas!— Cum? Cu ajutorul Sfântului Duh? o întreb , ironic, Lucas.ă— Când nu vrei s te mai întorci la patronul t u, atunci trebuieă ă

s faci totul, numai ceea ce se aşteapt de la tine nu. F -l s teă ă ă ă zboare!

— Tu mi-ai citi CV-ul? Crezi c pot s -l şterg sau s -l scriu dină ă ă nou în patruzeci şi opt de ore? Şi, chiar dac aş reuşi s fac asta,ă ă eşti sigur c familia ta m-ar primi cu bra ele deschise şi cuă ă ţ inima aureolat de bune inten ii? Zofia, nici n-aş trece bine deă ţ pragul casei tale, şi ar s ri pe mine o hait de paznici, care m-ară ă trimite de unde am venit. Iar c l toria m îndoiesc c ar fi laă ă ă ă clasa întâi.

— Eu mi-am închinat sufletul celorlal i, pentru a-i convinge sţ ă nu accepte cu resemnare fatalitatea. Acum, mi-a venit şi mie rândul s gust bucuria, s fiu fericit . Paradisul înseamn s fimă ă ă ă ă doi! Cred c -l merit!ă

138

- MARC LEVY -

— Tu crezi imposibilul! Ei se vor opune din r sputeri, nu ne voră l sa niciodat s ne iubim.ă ă ă

— Ar fi de-ajuns pu in speran , un semn. Lucas, tu şi numaiţ ă ţă tu po i lua hot rârea de a te schimba. Dovedeşte-le c ai pu inţ ă ă ţ ă bun voin .ă ţă

— Cât de mult aş vrea ca vorbele tale s fie adev rate, caă ă totul s fie aşa de uşor cum spui tu.ă

— Atunci, încearc , te implor!ăSe aşternu t cerea. Lucas, plin de îndoieli, se apropie pu in deă ţ

etrava ruginit a imensei nave. Smucindu-se în corzile deă amaraj, care se întindeau şi scâr âiau s lbatic, ţ ă Valparaiso p reaă un animal ce se zb tea, dorind s se elibereze pentru a pleca înă ă c utarea ultimului s u loc de odihn : adâncul m rii.ă ă ă ă

— Mi-e fric , Zofia…ă— Şi mie. Las -m s te duc în lumea mea. Î i voi c l uziă ă ă ţ ă ă

fiecare pas, î i voi întâmpina zilele, î i voi inventa nop ile, voiţ ţ ţ r mâne lâng tine. Voi şterge destinul ce i-a fost h r zit, î i voiă ă ţ ă ă ţ lecui toate r nile. În zilele de furie turbat , î i voi lega mâinile laă ă ţ spate, ca s nu- i faci r u; îmi voi lipi gura de gura ta, ca s - iă ţ ă ă ţ în buş ipetele, şi nimic nu va mai fi vreodat la fel. Şi, dac eştiă ţ ă ă singur, vom fi unul singur în doi.

Lucas o lu în bra e, îi atinse obrazul şi îi mângâie auzul cuă ţ timbrul grav al glasului s u.ă

— Dac ai şti pe câte c i am încercat s ajung la tine! Eramă ă ă neştiutor, Zofia, m-am înşelat de atâtea ori; şi, de fiecare dat ,ă am luat-o de la cap t cu mai mult bucurie, cu mai multă ă ă mândrie. Voiam ca timpul nostru s se opreasc în loc, pentru caă ă s -l pot tr i, pentru ca s te pot descoperi şi iubi aşa cum meri i,ă ă ă ţ dar acest timp ne leag f r s ne apar in . Eu sunt dintr-o altă ă ă ă ţ ă ă societate, unde tot înseamn nimeni, unde tot înseamn singur.ă ă Eu sunt r ul, tu eşti binele, eu sunt opusul t u, dar cred c teă ă ă iubesc; de aceea, cere-mi tot ce vrei.

— Încrederea ta.P r sir zona portuar . Maşina o porni pe 3rd Street. Zofiaă ă ă ă

c uta o mare arter de circula ie, un loc plin de agita ie,ă ă ţ ţ traversat de oameni şi de maşini.

*

Blaise intr plouat şi palid în biroul spa ios.ă ţ— Ai venit pentru cursul particular de şah? vocifera

139


Preşedintele, plimbându-se încoace şi încolo prin fa a ferestreiţ nesfârşite. Redefineşte-mi no iunea de „mat”.ţ

Blaise îşi trase un fotoliu mare şi negru.— Stai în picioare, cretinule! Ba nu, la urma urmei e mai bine

s stai jos; cu cât te v d mai pu in, cu atât mi-e mai bine. Prină ă ţ urmare, ca s rezum m situa ia, agentul nostru de elit şi-aă ă ţ ă schimbat tab ra?ă

— Domnule Preşedinte…— Taci din gur ! M-ai auzit cumva spunându- i s vorbeşti? Mi-ă ţ ă

ai citit cumva pe buze c urechile mele ar avea chef s audă ă ă sunetul glasului t u fonf it?ă ă

— Eu…— Tu s taci!ăPreşedintele uriaşe atât de tare, încât Blaise se f cu mai mică

cu cinci centimetri în cap.— Nu se pune problema c am pierde un lupt tor pentruă ă

cauza noastr , continu ă ă Preşedintele. De altfel, nici nu se pune problema s pierdem ceva. Punct. Aştept m de o eternitateă ă s pt mâna asta şi n-am s te las pe tine s distrugi totul,ă ă ă ă microbule! Nu ştiu care era, pân în prezent, defini ia ta pentruă ţ „infern”, dar poate c am eu una nou , preg tit anume pentruă ă ă ă tine! N-ai auzit când i-am spus s taci? F în aşa fel încât s nu-ţ ă ă ăi mai v d buzele alea adipoase mişcându-se. Ai vreun plan?ţ ă

Blaise lu o hârtie şi mâzg li în grab câteva rânduri.ă ă ă Preşedintele înha nota şi o citi în timp ce se îndrepta spreţă capul mesei. Dac victoria p rea compromis , n-aveau decât să ă ă ă întrerup partida; o puteau relua oricând. Blaise propuneaă rechemarea anticipat a lui Lucas. Beat de furie, Luciferă ghemotoci hârtia şi o arunc în nasul lui Blaise.ă

— Lucas o s mi-o pl teasc . Şi înc scump. Adu-l aici înainteă ă ă ă de c derea nop ii, şi nu care cumva s dai greş de data asta!ă ţ ă

— N-o s vin de bun voie.ă ă ă— Consideri cumva c voin a lui ar fi superioar voin ei mele?ă ţ ă ţ— Consider pur şi simplu c va trebui s moar …ă ă ă— …ui i un mic detaliu… c asta s-a întâmplat h t demult,ţ ă ă

imbecilule!— Dac l-a putut atinge un glon , înseamn c mai exist şiă ţ ă ă ă

alte mijloace prin care s ajungem pân la el.ă ă— Atunci, g seşte-le, în loc s tr nc neşti!ă ă ă ăBlaise se f cu nev zut. Era ora prânzului. În cinci ore, ziuaă ă

avea s dispar , ceea ce însemna c r gazul de care dispuneaă ă ă ă 140

- MARC LEVY -

pentru redactarea unui contract în termeni foarte duri era cât se poate de scurt. Trebuia s pun la cale uciderea celui mai bună ă agent al s u, iar asta nu-i îng duia câtuşi de pu in s laseă ă ţ ă lucrurile la întâmplare.

*

Fordul era parcat la intersec ia dintre Polk şi California, în fa aţ ţ unui supermagazin. La aceast or din zi, şirul de vehicule eraă ă neîntrerupt. Zofia observ un b trân sprijinit în baston, careă ă p rea c n-are curaj s se avânte pe trecerea marcat . Timpulă ă ă ă afectat travers rii celor patru benzi era foarte scurt.ă

— Şi, acum, ce facem? întreb Lucas, cu un aer dezam git.ă ă— Ajut -l! r spunse ea, ar tându-i-l pe b trânul pieton.ă ă ă ă— Glumeşti?— Câtuşi de pu in!ţ— Vrei s -l trec strada pe un moşneag? Nu mi se pare preaă

complicat…— Atunci, f -o!ă— Ei bine, o s-o fac, spuse Lucas, îndep rtându-se de-a-ă

nd ratelea.ăSe apropie de b rbat, dar f cu imediat cale întoars .ă ă ă— Nu v d ce importan are ceea ce îmi ceri.ă ţă— Preferi s începi petrecându- i dup -amiaza la spital şiă ţ ă

acordând sprijin moral bolnavilor? Nici asta nu e ceva complicat, e de-ajuns s -i aju i s se spele, s -i întrebi ce mai fac, s le daiă ţ ă ă ă încredere, s le spui c se vor îns n toşi curând, s te aşezi peă ă ă ă ă un scaun şi s le citeşti ziarul…ă

— Bine, gata! M duc s -i dau ajutor boşorogului t u! ă ă ăSe îndep rt din nou… pentru a se întoarce cu iu eal lângă ă ţ ă ă

Zofia.— S nu zici c nu i-am spus: dac mucosul la mic, care seă ă ţ ă ă

joac acolo, în fa , îmi face fie şi o singur poz , îi trag un picioră ţă ă ă în fund de-l trimit s se joace printre sateli i!ă ţ

— Lucas!— Gata, gata, m duc!ăLucas îl trase de bra , f r menajamente, pe omul care îlţ ă ă

privea uluit.— Dup câte ştiu eu, n-ai venit s numeri maşinile! Aşa c ,ă ă ă

ine-te bine de baston, altfel ai s devii navigator solitar peţ ă California Street.

141


Semaforul îşi schimb culoarea şi „echipajul” o porni peă carosabil. La a doua band , fruntea lui Lucas începu s seă ă acopere cu broboane de transpira ie, la a treia i se p ru c înţ ă ă muşchii coapselor lui îşi stabilise domiciliul o colonie de furnici, la a patra îl apucar nişte crampe violente. Inima îi b tea s seă ă ă rup , iar aerul îi g sea cu mare cazn pl mânii. Înainte de aă ă ă ă ajunge la mijlocul şoselei, Lucas începu s se sufoce. Zona deă protec ie le îng duia s fac o oprire, impus de altfel şi deţ ă ă ă ă semaforul care se f cuse verde, exact ca fa a lui Lucas.ă ţ

— Tinere, te sim i bine? îl întreb b trânul domn. Vrei s teţ ă ă ă ajut s traversezi? ine-m bine de bra , nu mai avem mult.ă Ţ ă ţ

Lucas lu batista de hârtie pe care i-o întindea b trânul, ca să ă ă se ştearg pe frunte.ă

— Nu pot! spuse el, cu voce tremurând . Nu izbutesc! îmi pareă tare, tare, tare r u!ă

Şi o lu la fug spre maşin , unde îl aştepta Zofia, cu bra eleă ă ă ţ încrucişate şi rezemat de capot .ă ă

— Ai de gând s -l laşi acolo?ă— Era cât pe ce s -mi las oasele pe acolo! spuse el, gâfâind.ăEa nici m car nu-l aştept s -şi termine fraza şi se n pusti înă ă ă ă

mijlocul maşinilor care claxonau, pentru a ajunge la platforma central . Îl apuc pe b trân de bra .ă ă ă ţ

— Mi-e ruşine, îngrozitor de ruşine! E un încep tor; pentru el,ă a fost prima oar , spuse ea, înnebunit .ă ă

Omul se scarpin la ceaf , privind-o tot mai intrigat pe Zofia.ă ă În timp ce semaforul se f cea roşu, Lucas o strig pe Zofia.ă ă

— Las -l acolo!ă— Ce-ai spus?— Ai auzit foarte bine! Am f cut jum tate din drum spre tine;ă ă

acum, f şi tu jum tatea cealalt , spre mine. Las -l acolo unde e!ă ă ă ă— Ai înnebunit?— Nu! Logic! Am citit într-o carte minunat , scris de Hilton,ă ă

c a iubi înseamn a împ r i. Fiecare dintre noi trebuie s facă ă ă ţ ă ă un pas c tre cel lalt! Tu mi-ai cerut imposibilul, şi eu l-am f cută ă ă pentru tine; acum, accept şi tu s renun i la o parte din tine.ă ă ţ Las -l pe omul la unde este. Alege: ori moşnegu ul, ori eu!ă ă ţ

B trânul o b tu pe Zofia pe um r.ă ă ă— Nu vreau s v întrerup, dar, pân la urm o s întârzii de-aă ă ă ă ă

binelea, cu toat ciorov iala asta a voastr . Hai, du-te la iubitulă ă ă dumitale!

Şi, f r s mai aştepte, omul travers şi partea a doua aă ă ă ă 142

- MARC LEVY -

şoselei.Zofia îl g si pe Lucas rezemat de maşin ; privirea ei era trist .ă ă ă

El îi deschise portiera, o aştept s se aşeze şi se instala laă ă volan, dar Fordul nici nu se clinti.

— Nu te uita aşa la mine; îmi pare nespus de r u c n-amă ă putut merge pân la cap t, i-o spun cu toat sinceritatea.ă ă ţ ă

Ea oft din greu şi îi r spunse, vis toare:ă ă ă— Pentru ca s creasc , un copac are nevoie de o sut deă ă ă

ani… şi sunt de-ajuns câteva minute ca s ard …ă ă— Sigur; dar unde vrei s ajungi?ă— O s vin s stau în casa ta; tu m vei duce acolo, Lucas.ă ă ă— Nici s nu te gândeşti!ă— Ba m gândesc mai mult decât î i închipui.ă ţ— N-am s te las s faci asta nici în ruptul capului.ă ă— Eu merg cu tine, Lucas, şi gata.— N-ai s reuşeşti.ă— Tu eşti la care mi-ai spus s nu m subestimez. E ună ă ă

adev rat paradox, dar ai t i m vor primi cu bra ele deschise!ă ă ă ţ Înva -m ce e r ul, Lucas!ţă ă ă

El îi privi îndelung chipul de o frumuse e f r seam n. Pierdutţ ă ă ă ă într-o t cere aidoma celei ce desparte dou universuri, Zofia seă ă preg tea pentru o c l torie cu destina ie necunoscut , dară ă ă ţ ă hot rârea o f cea s nu simt nici urm de team . Şi, pentruă ă ă ă ă ă prima oar , dorin a deveni mai puternic decât gândul laă ţ ă posibilele consecin e; pentru prima oar , „a iubi” c p ta un sensţ ă ă ă cu totul diferit de ceea ce îşi putuse imagina ea. Lucas porni la drum şi conduse cu mare vitez spre cartierele din josul oraşului.ă

*

Surescitat, Blaise ridic receptorul şi îi ceru, bâlbâindu-se,ă secretarei s -i fac leg tura cu ă ă ă Preşedintele sau, mai degrab ,ă s -l anun e pe acesta c se îndrepta spre biroul lui. Îşi şterseă ţ ă mâinile de pantaloni şi lu cu el o caset . Picioarele lui mici îlă ă duceau cât puteau de iute, p şind m run el spre fundulă ă ţ coridorului. Blaise sem na cât se poate de bine cu un r oi. După ăţ ă ce b tu la uş , intr în biroul ă ă ă Preşedintelui, care îl primi ridicând o mân în aer.ă

— Taci din gur ! Ştiu deja!ă— Aveam dreptate! nu se putut împiedica s trâmbi ezeă ţ

subtilul Blaise.143


— Poate! îi r spunse, pe un ton trufaş, ă Preşedintele. Blaise f cu un mic salt de mul umire şi se lovi cu pumnul înă ţ

palm cât putut de tare.ă— O s vede i cum v aduc pe tav şah-mat-ul la! jubil el,ă ţ ă ă ă ă

plesnind de fudulie. Am v zut just: Lucas e pur şi simplu ună geniu! A convertit-o pe agenta lor de elit , a atras-o de parteaă noastr ! Ce victorie sublim !ă ă

Înainte de a continua, Blaise înghi i în sec.ţ— Trebuie s întrerupem imediat partida. Dar am nevoie deă

semn tura dumneavoastr .ă ăLucifer se ridic şi începu s se plimbe în sus şi-n jos prin fa aă ă ţ

ferestrei.— S rmane Blaise, eşti atât de prost, încât uneori m întrebă ă

dac prezen a ta aici nu e vreo eroare de orientare. La ce or vaă ţ ă fi pus în aplicare planul nostru?

— Explozia va avea loc exact la ora şaptesprezece, r spunseă Blaise, consultându-şi febril ceasul…

…Ceea ce le l sa exact patruzeci şi dou de minute pentru aă ă anula opera iunea pe care Blaise o pusese la cale cu atâtaţ m iestrie.ă

— N-avem nici o secund de pierdut, domnule ă Preşedinte!— Avem tot timpul. Ne vom asigura victoria, f r cel mai mică ă

risc de c in din partea ei. Nu schimb m nimic din ceea ce eraă ţă ă prev zut… cu excep ia unui singur detaliu… ad ug Satan,ă ţ ă ă frecându-şi b rbia. La cinci fix, îi aducem aici pe amândoi.ă

— Dar care va fi reac ia adversarului nostru? întreb Blaise,ţ ă care sim ea c înnebuneşte de grij .ţ ă ă

— Accidentu-i accident! Dup câte ştiu, nici m car nu sunt euă ă la care a inventat hazardul! S preg teşti pentru ei o recep ie,ă ă ă ţ

n-ai decât patruzeci de minute!

*

Intersec ia dintre Broadway şi Colombus Avenue fuseseţ dintotdeauna locul de predilec ie al tuturor viciilor spe ei umane:ţ ţ droguri, corpuri de femei şi de b rba i, pe care via a îi d duseă ţ ţ ă uit rii, îşi f ceau trocul la ad post de privirile indiscrete. Lucasă ă ă opri maşina în cap tul unei str du e înguste şi întunecoase. Subă ă ţ o scar p r ginit , o tân r prostituat îndura brutalit ileă ă ă ă ă ă ă ăţ peştelui, care b tea la ea ca la fasole.ă

— Uit -te bine, spuse Lucas! Iat -mi universul, cel lalt chip ală ă ă 144

- MARC LEVY -

naturii umane, cel pe care vrei s -l comba i tu. Du-te şi caut - iă ţ ă ţ partea de bun tate în gr mada asta de mizerii, deschide ochiiă ă mari, f r s te min i, şi ai s vezi putreziciunea, dec derea,ă ă ă ţ ă ă violen a în stare brut . Curva care moare sub ochii t i se lasţ ă ă ă murd rit , snopit în b taie, f r s -i opun rezisten b rbatuluiă ă ă ă ă ă ă ă ţă ă c ruia i-a fost vândut . Ca şi acest P mânt, mai are câteva clipeă ă ă de via ; înc vreo câteva lovituri şi îşi va da sufletul pierdut. Iatţă ă ă miza acestui teribil pariu care ne leag . Voiai s te înv ce eă ă ăţ r ul, Zofia? E de-ajuns o singur lec ie, pentru ca s - i însuşeştiă ă ţ ă ţ întreaga dimensiune a r ului, compromi ându-te pe vecie.ă ţ Traverseaz str du a şi accept s nu intervii; ai s vezi, e cât seă ă ţ ă ă ă poate de simplu s nu faci nimic. De o simplitate surprinz toare!ă ă F şi tu ca şi ceilal i: vezi- i de drum, nu te opri în fa a acesteiă ţ ţ ţ mizerii. Am s te aştept în cel lalt cap t al str zii; odat ajunsă ă ă ă ă ă acolo, nu vei mai fi aceeaşi. Acest pasaj desparte cele dou lumi,ă f r speran de întoarcere.ă ă ţă

Zofia coborî din maşina care se îndep rt . Intr în penumbr ;ă ă ă ă fiecare pas pe care îl f cea i se p rea tot mai dificil. Privi înă ă dep rtare şi încerc , din r sputeri, s reziste. La picioarele ei,ă ă ă ă str du a se întindea la infinit, acoperit de un covor de gunoaieă ţ ă care murd rea pavajul plin de hârtoape.ă

Pere ii din jur erau de un gri negricios. Zofia o z ri pe Sarah,ţ ă prostituata, cocoşat sub loviturile care plouau asupra ei. Gura îiă era acoperit de o mul ime de r ni din care se prelingea ună ţ ă firişor de sânge negru ca abisul; capul i se cl tina, spatele îi eraă aproape jupuit, coastele îi trosneau una dup alta sub buşiturileă tot mai violente. Dar, deodat , Sarah începu s lupte. Lupta caă ă s nu cad , ca s nu-şi lase pântecele în voia loviturilor de picior,ă ă ă care ar fi stins şi pu ina via care îi mai r m sese. Pumnulţ ţă ă ă încasat în falc îi izbi capul de perete. Şocul fu nemaipomenit, iară r sunetul din interiorul craniului ei, îngrozitor.ă

Sarah o v zu, ca pe o ultim raz de speran , ca pe ună ă ă ţă miracol trimis de un Dumnezeu în care nu crezuse niciodat .ă Atunci, Zofia strânse din din i, din pumni, îşi v zu de drum… şi îşiţ ă încetini paşii. În spatele ei, femeia, care c zuse într-un genunchi,ă nu mai avea nici m car puterea s geam . Zofia nu vedeaă ă ă pumnul b rbatului, care c dea, asemenea unui baros, pe ceafaă ă resemnat a prostituatei. Cuprins de o grea de nedescris,ă ă ţă recunoscu, printr-o perdea de lacrimi, umbra lui Lucas, care o aştepta cu mâinile în sân la cel lalt cap t al str du ei.ă ă ă ţ

Zofia se opri. Toat fiin a ei împietri. Url numele lui Lucas. Cuă ţ ă 145


un ip t de durere — o durere pe care nu şi-o putuse imagina —ţ ă îl strig atât de tare, încât sfâşie întreaga t cere a lumii şi trecuă ă peste toate abisurile, pe durata unei frac iuni de secund , f rţ ă ă ă ca cineva s observe. Lucas veni în fug spre ea, o dep şi, îlă ă ă înşfac pe b t uş şi d du cu el de p mânt. Acesta se ridică ă ă ă ă ă imediat şi se n pusti asupra lui Lucas, a c rui violen deă ă ţă nedescris îl transform pe b rbat într-o zdrean . Şi, în timp ceă ă ţă sângele i se scurgea din trup, omul tr ia tragedia arogan ei saleă ţ învinse de ultima groaz , care îl înso ea în moarte.ă ţ

Lucas se l s pe vine, în fa a trupului lipsit de via al luiă ă ţ ţă Sarah. Îi lu pulsul, îşi strecur mâinile sub spatele ei şi o ridică ă ă în bra e.ţ

— Vino, îi spuse, cu glasul blând, Zofiei. N-avem timp de pierdut, tu ştii mai bine decât oricine drumul spre spital. O să conduc eu, fiindc tu nu eşti în stare. S -mi spui pe unde s-o iau.ă ă

O culcar pe tân ra femeie pe bancheta din spatele maşinii.ă ă Zofia lu girofarul din torpedo şi d du drumul sirenei. Trecuse deă ă ora patru; Fordul gonea spre San Francisco Memorial Hospital, unde aveau s ajung în mai pu in de un sfert de or . Cum sosiră ă ţ ă ă la Urgen , Sarah fu luat în primire de doi medici, dintre careţă ă unul era reanimator. Fata suferise un traumatism al cuştii toracice; radiografiile craniene ar tau, de asemenea, ună hematom în lobul occipital, f r leziuni cerebrale vizibile, şi ună ă politraumatism facial. Scanerul confirmase c via a nu îi era înă ţ pericol, dar nici nu lipsise mult.

Lucas şi Zofia p r sir parcarea.ă ă ă— Eşti alb ca hârtia, dar nu tu l-ai lovit pe tip, Zofia, ci eu.ă— Am dat greş, Lucas, nici eu nu sunt în stare s m schimb.ă ă

Sunt la fel ca tine.— i-aş fi purtat pic dac ai fi reuşit. Pe mine mŢ ă ă ă

impresioneaz ceea ce eşti, Zofia, nu ceea ce ai deveni, pentruă a-mi face pe plac. Nu vreau s te schimbi.ă

— Atunci, de ce ai f cut asta?ă— Pentru ca s în elegi c suntem diferi i în egal m sur .ă ţ ă ţ ă ă ă

Pentru ca s nu m judeci, dup cum nici eu nu te judec. Pentruă ă ă c timpul atât de dr muit de care dispunem şi care neă ă îndep rteaz ar putea la fel de bine s ne apropie.ă ă ă

Zofia se uit la ceasul de pe tabloul de bord şi tres ri.ă ă— Ce ai?— N-o s m pot ine de promisiunea pe care i-am f cut-o luiă ă ţ ă

Reine, şi asta o s-o mâhneasc . Ştiu c trebuie s fi preg tită ă ă ă 146

- MARC LEVY -

ceaiul, c o fi f cut pr jituri toat dup -amiaza şi c mă ă ă ă ă ă ă aşteapt .ă

— Nu-i chiar aşa de grav. O s te scuze.ă— Da, dar va fi mâhnit . I-am jurat c o s fiu punctual .ă ă ă ă

Pentru ea, era ceva important.— Când avea i întâlnire?ţ— La cinci fix.Lucas se uit la ceas: era cinci f r zece, iar coada de maşiniă ă ă

din fa a lor le l sa slabe speran e c Zofia îşi va putea onoraţ ă ţ ă promisiunea.

— O s întârzii cel mult un sfert de or .ă ă— O s fie prea târziu: se va fi înserat. Ca s -mi arateă ă

fotografiile, avea nevoie de o anumit lumin , ca de un sprijin,ă ă ca de un pretext pentru a r sfoi nişte pagini speciale, înscrise înă memoria ei. M-am c znit atâta ca s-o fac s -şi ia piatra de peă ă inim , ca s se elibereze! Aveam datoria s -i stau al turi. Pur şiă ă ă ă simplu, aproape c nu mai sunt bun de nimic.ă ă

Lucas îşi privi ceasul de la mân şi mângâie obrazul Zofiei,ă l sând, în glum , pu in bot.ă ă ţ

— O s facem din nou un mic tur de for , cu girofarul şiă ţă sirena, ca s ajungem la timp. Avem nevoie de şapte minute.ă Doar n-o s facem pe drum o eternitate! Pune- i centura!ă ţ

Fordul âşni imediat din rând, se încadr pe banda din stângaţ ă şi o lu cu toat viteza pe California Street. În nordul oraşului,ă ă toate semafoarele formar o alee magistral de lumini roşii, careă ă eliberau toate intersec iile din calea lor.ţ

*

— Da, da, vin! îi r spunse Reine micii sonerii care ârâia,ă ţ anun ând c pr jiturile erau gata.ţ ă ă

Se aplec , voind s scoat tava din cuptorul aragazului, dară ă ă aceasta era prea grea, nu o putea ine cu o singur mân . L sţ ă ă ă ă cuptorul deschis şi puse pr jitura pe suportul de email. Cu grij ,ă ă ca s nu se frig , strecur dedesubtul t vii un toc tor de lemn,ă ă ă ă ă apoi lu un cu it lat şi ascu it şi începu s taie pr jitura în buc i.ă ţ ţ ă ă ăţ Se şterse pe frunte şi sim i c , de-a lungul cefei, îi alunecauţ ă câteva pic turi de transpira ie. Ea nu transpira niciodat ,ă ţ ă pesemne c era de vin oboseala doborâtoare care o cuprinseseă ă de diminea şi, de atunci, n-o mai sl bise. L s , o clip ,ţă ă ă ă ă pr jitura şi se duse în dormitor. În acel moment, în, cas intr ună ă ă

147


vârtej de aer, care ajunse pân în spatele mesei din buc t rie.ă ă ă Când Reine se întoarse, se uit la ceas şi d du zor s pună ă ă ă farfurii pe un platou. În spatele ei, una dintre cele şapte lumân riă puse pe mas — cea mai apropiat de aragaz — se stinsese.ă ă

*

Fordul o coti pe Van Ness. Lucas profit de viraj şi arunc oă ă privire spre ceas: mai aveau cinci minute, pentru a ajunge exact la ora fixat . Acul vitezometrului se mut la o nou cifr .ă ă ă ă

*

Reine se duse la şifonier şi îi deschise uşa care scâr âia dinţ toate balamalele. Mâna ei, atât de frumos p tat de ani, seă ă strecur sub teancul de lenjerie împodobit cu dantel rii de peă ă ă vremuri; degetele fragile apucar un registru cu coperte de pieleă cr pat . Îşi închise ochii şi adulmec scoar ele volumului, după ă ă ţ ă care îl puse jos, pe covorul din mijlocul salonului. Nu mai avea decât s pun apa la fiert şi totul era gata; Zofia trebuia să ă ă soseasc dintr-o clip într-alta. Reine sim i c inima îi bate cevaă ă ţ ă mai repede şi încerc s st pâneasc emo ia care o cuprindea.ă ă ă ă ţ Se întoarse în buc t rie, întrebându-se pe unde o fi pusă ă chibriturile.

*

Zofia se inea cât putea de bine de bara de deasupra portierei.ţ Lucas îi zâmbi.

— Dac ai şti câte maşini am condus şi n-am zgâriat-o pe niciă una! Înc dou stopuri dr g laşe şi suntem pe strada ta.ă ă ă ă Linişteşte-te, nu e decât cinci f r dou minute.ă ă ă

*

Reine scotoci prin sertarul bufetului, apoi în cel al servantei, în sfârşit, prin dul pioare, dar f r nici un rezultat. Se uit cuă ă ă ă aten ie pe rafturile de jos. Ridicându-se, sim i o uşoar ame ealţ ţ ă ţ ă şi scutur din cap; apoi, îşi continu c ut rile.ă ă ă ă

— Dar unde Dumnezeu le-oi fi pus? bomb ni ea.ăSe uit în jur şi g si, în cele din urm , cutiu a pus peă ă ă ţ ă

148

- MARC LEVY -

marginea aragazului.— Cred c , dac aş sta în fa a m rii, nici apa n-aş vedea-o! îşiă ă ţ ă

spuse, şi r suci butonul arz torului.ă ă

*

Pneurile maşinii scrâşnir la curb . Lucas intrase în Pacifică ă Heights, iar casa nu era la mai mult de o sut de metri. Oă anun , mândru, pe Zofia c , în cel mai r u caz, o s întârzie cuţă ă ă ă cincisprezece secunde. El opri sirena… iar Reine, în buc t rie,ă ă scap r chibritul.ă ă

*

Explozia spulber instantaneu toate geamurile casei. Lucasă ap s frâna cu amândou picioarele. Fordul f cu o s ritur într-oă ă ă ă ă ă parte, evitând la timp uşa de la intrare, aruncat în mijloculă str zii. Zofia şi Lucas se uitar , îngrozi i, la parterul c zut pradă ă ţ ă ă fl c rilor: le era cu neputin s r zbat printr-un asemenea zidă ă ţă ă ă ă de foc. Trecuse de ora şaptesprezece… doar cu câteva secunde.

Mathilde fusese azvârlit în mijlocul salonului. În jurul ei, totulă era cu susu-n jos: micul gheridon z cea pe o parte, oglinda deă deasupra c minului se sp rsese în c dere, împr ştiind mii deă ă ă ă cioburi pe covor. Uşa frigiderului atârna într-o balama, lustra cea mare se leg na, atârnând periculos într-o încâlceal de cabluriă ă electrice. Un miros înec cios, de fum, începuse s se infiltrezeă ă printre grinzile planşeului. Mathilde se îndrept şi îşi trecuă mâinile peste obraji, ca s îndep rteze praful provenit dină ă molozul împr ştiat. Ghipsul i se fisurase pe toat lungimea. Eaă ă trase cu hot râre de marginile acestuia şi-l arunc departe.ă ă Adunându-şi puterile, se sprijini de sp tarul scaunului r sturnată ă şi se scul . Se strecur , şontâc ind, printre gr mezile de moloz,ă ă ă ă atinse uşa apartamentului şi, cum aceasta nu era cald , ieşi peă palier şi înainta pân la balustrad . Se aplec şi socoti cum s -şiă ă ă ă croiasc drum printre numeroasele focare de incendiu, apoiă începu s coboare scara, f r s ia în considera ie durereaă ă ă ă ţ sfâşietoare din piciorul bolnav. În hol, c ldura era insuportabil ;ă ă Mathilde avea impresia c , dintr-o clip într-alta, sprâncenele şiă ă p rul aveau s -i ia foc. În fa a ei, o grind incandescent seă ă ţ ă ă desprinse din tavan, târând cu sine o puzderie de t ciuniă

149


roşietici. Concertul de trosnituri era asurzitor, aerul pe care îl respira îi ardea pl mânii. Cu fiecare inspira ie, Mathilde sim eaă ţ ţ c se sufoc . Ajuns pe ultima treapt , o str fulgera o durereă ă ă ă ă atât de ascu it , încât se cl tin şi se întinse pe jos cât era deţ ă ă ă lung . Inspirând şi expirând cu mult cazn , reuşi s -şi vin înă ă ă ă ă fire. În peretele din dreapta ei, zidul avea o gaur mare; dac seă ă târa câ iva metri, era salvat , dar, în stânga, la aceeaşi distan ,ţ ă ţă z cea, întins pe spate, Reine. Privirile li se întâlnir prină ă ă perdeaua de fum. Reine îi f cu semn s plece de acolo şi îi ar tă ă ă ă cu mâna pe unde s treac .ă ă

Mathilde se ridic , urlând de durere. Strângând din din i, maiă ţ s şi-i sparg , se duse spre Reine. Fiecare pas era ca un pumnală ă înfipt în trup. Ea d du deoparte scândurile rupte, linse de fl c ri,ă ă ă şi continu s înainteze. Intr în apartamentul lui Reine şi seă ă ă lungi al turi de ea, ca s -şi trag sufletul.ă ă ă

— O s v ajut s v scula i. Ag a i-v de mine, spuseă ă ă ă ţ ăţ ţ ă Mathilde, gâfâind.

Reine clipi aprobativ din ochi. Mathilde îşi trecu bra ul pe dupţ ă ceafa b trânei doamne şi încerc s-o ridice.ă ă

Durerea fu îngrozitoare; Mathilde v zu stele verzi şi îşi pierduă echilibrul.

— Salveaz -te, spuse Reine, nu mai sta la discu ii şi pleac deă ţ ă aici. Spune-i Zofiei, din partea mea, c o iubesc; şi mai spune-iă c mi-a pl cut nespus de mult s stau de vorb cu tine, c eştiă ă ă ă ă foarte cald şi apropiat . Eşti o fat formidabil , Mathilde, ai oă ă ă ă inim mare cât un ananas; ai grij numai s -l alegi mai bine peă ă ă cel c ruia o s -i dai dulcea a lui. Hai, şterge-o cât mai e timp.ă ă ţ Oricum, voiam s -mi împr ştia i cenuşa în jurul casei steia; prină ă ţ ă urmare, cu excep ia unor mici detalii, dorin a mi-a fost împlinit .ţ ţ ă

— V închipui i cumva c eu, la anii mei, sunt mai pu ină ţ ă ţ înc p ânat decât dumneavoastr , la vârsta pe care o ave i?ă ăţ ă ă ţ Îmi trag pu in sufletul şi, în dou secunde, o lu m de la cap t. Oriţ ă ă ă plec m amândou de aici… ori nu!ă ă

Lucas ap ru în uş . Se îndrept spre ele. Îngenunche în fa aă ă ă ţ lui Mathilde şi îi explic ce au de f cut pentru a ieşi to i trei dină ă ţ casa incendiat .ă

Îşi scoase vestonul de tweed, înf şur în el capul lui Reine,ă ă pentru a-i proteja fa a, o lu în bra e şi se ridic . Apoi, la unţ ă ţ ă semnal, Mathilde i se ag de mijloc, lipindu-se strâns de corpulăţă lui, care alc tuia un ecran în fa a fl c rilor. Dup câtevaă ţ ă ă ă secunde, sc paser to i trei din infern.ă ă ţ

150

- MARC LEVY -

Lucas continua s-o in în bra e pe Reine. Mathilde se l s înţ ă ţ ă ă bra ele Zofiei, care alergase spre ea. Sirenele salv rii seţ ă apropiau. Zofia îşi întinse prietena pe peluza casei învecinate.

Reine deschise ochii şi se uit la Lucas, cu un zâmbet mali iosă ţ în col ul gurii.ţ

— Dac mi-ar fi spus cineva c un tân r aşa de frumos…ă ă ăDar un acces de tuse o împiedic s continue.ă ă— Cru a i-v puterile!ţ ţ ă— Te prinde de minune latura asta de F t-Frumos, dar tareă

miop trebuie s mai fii, z u aşa! Doar ai în jurul t u ceva mai bună ă ă decât ceea ce ii în bra e!ţ ţ

— Reine, sunte i de-a dreptul fermec toare!ţ ă— Da, bineîn eles! Ca o biciclet veche, dintr-un muzeu!ţ ă

Lucas, nu o pierde! Sunt unele greşeli care nu pot fi iertate, crede-m ! Acum, dac ai vrea s m laşi jos, b nuiesc c va veniă ă ă ă ă ă altcineva s m caute!ă ă

— Nu spune i prostii!ţ— Iar tu nu le face!Soseau ajutoarele. Pompierii începur imediat s stingă ă ă

incendiul. Pilguez alerg spre Mathilde, iar Lucas înainta spreă brancardierii care împingeau o targa şi îi ajut s-o culce peă Reine. Zofia se duse dup ei şi urc în ambulan .ă ă ţă

— Ne întâlnim la spital! O las pe Mathilde în grija ta! Un poli ist ceruse o a doua ambulan . Pilguez anul ordinul:ţ ţă ă

ca s câştige timp, o ducea chiar el pe Mathilde. Îi ceru lui Lucasă s -l urmeze; amândoi o luar pe sus şi o instalar pe banchetaă ă ă din spatele maşinii. Ambulan a lui Reine era deja departe.ţ

Un vârtej de lumini albastre şi roşii lumina interiorul maşinii. Reine se uit pe fereastr şi o strânse pe Zofia de mân .ă ă ă

— E ciudat! În ziua în care pleci, te gândeşti la tot ceea ce n-ai v zut.ă

— Sunt aici, Reine, murmur Zofia, odihneşte-te.ă— Acum, toate fotografiile mele au ars, în afar de una. Amă

inut-o toat via a la mine, ascuns ; era pentru tine, voiam s i-ţ ă ţ ă ă ţo dau.

Reine întinse mâna şi desf cu palma, în care nu era nimic.ă Zofia o privi, uluit . Reine îi zâmbi.ă

— Credeai c am luat-o razna, nu-i aşa? E fotografia copiluluiă pe care nu l-am avut niciodat . Ar fi fost, cu siguran , cea maiă ţă frumoas . Ia-o şi pune-o lâng inima ta. Inima mea a tânjit atâtaă ă dup ea. Zofia, ştiu c , într-o zi, vei face un lucru care m vaă ă ă

151


umple de mândrie pentru tine. Voiai s ştii dac povestea aia cuă ă Bachert e doar un basm frumos? O s - i spun adev rul. Fiecareă ţ ă dintre noi e în m sur s transforme povestea într-un adev r. Nuă ă ă ă renun a la via a ta! Lupt -te!ţ ţ ă

Reine îi mângâie cu duioşie obrazul.— Şi vino mai aproape, ca s te pup! Dac ai şti cât de mult teă ă

iubesc! Mi-ai dat ani întregi de fericire!O strânse pe Zofia la piept, punând în aceast îmbr işareă ăţ

toat puterea care îi mai r m sese.ă ă ă— Acum, o s m odihnesc pu in. O s am timp de odihnă ă ţ ă ă

berechet.Zofia inspir adânc ca s -şi st pâneasc lacrimile. Îşi puseă ă ă ă

capul pe pieptul lui Reine, care respira rar. Ambulan a opri înţ fa a Serviciului de Urgen e. Uşile maşinii se deschiser . Reine fuţ ţ ă transportat , iar Zofia lu loc, pentru a doua oar în aceaă ă ă s pt mân , în sala de aşteptare rezervat familiilor celoră ă ă ă bolnavi.

În casa lui Reine, coperta de piele cr pat a unui vechi albumă ă era mistuit de fl c ri.ă ă ă

Uşile se d dur din nou în l turi, pentru a o l sa pe Mathildeă ă ă ă s treac , sprijinit de Lucas şi de Pilguez. O infirmier se repeziă ă ă ă spre ei, împingând un scaun cu rotile.

— Da i-l încolo! spuse Pilguez. Ea ne-a amenin at c pleacţ ţ ă ă dac o punem în aşa ceva.ă

Infirmiera recit pe dinafar regulamentul spitalului şiă ă Mathilde se supuse cerin elor societ ii de asigurare.ţ ăţ

Se aşez , împotriva voin ei sale, în scaunul cu rotile. Zofia seă ţ duse imediat lâng ea.ă

— Cum te sim i?ţ— De minune.Un intern veni şi o lu pe Mathilde în sala de consulta ii. Zofiaă ţ

îi promise c o aşteapt .ă ă— Dar nu prea mult! spuse Pilguez, în spate ei. Zofia se întoarse spre el.— Lucas mi-a spus totul în maşin , ad ug inspectorul.ă ă ă— Ce v-a spus?— C anumite afaceri imobiliare nu i-au adus numai prieteni!ă

Zofia, m gândesc foarte serios la faptul c sunte i în primejdieă ă ţ şi unul, şi cel lalt. Când l-am v zut pe prietenul dumitale acumă ă câteva zile, la restaurant, am crezut c venise cu treburi pentruă

152

- MARC LEVY -

guvern, nu c voia s te întâlneasc . Dou explozii de gaze într-oă ă ă ă s pt mân , în dou locuri în care v g sea i voi, înseamn oă ă ă ă ă ă ţ ă coinciden cam prea mare.ţă

— Prima dat , la restaurant, cred c a fost chiar un accident!ă ă spuse Lucas, de la cel lalt cap t al s lii.ă ă ă

— Poate! continu inspectorul. Oricum, e o treab f cut deă ă ă ă un specialist; n-au g sit nici cel mai mic indiciu care s ne facă ă ă s presupunem altceva. ia care au pus la cale ambele lovituriă Ă sunt demonici şi nu cred s se opreasc pân nu-şi ating scopul.ă ă ă Va trebui s v protej m şi s m ajuta i s-o conving pe micu aă ă ă ă ă ţ ţ dumneavoastr prieten s colaboreze.ă ă ă

— Va fi greu.— V rog s-o face i, pân nu-mi pârjolesc ştia toate cartiereleă ţ ă ă

din oraş! Între timp, eu v pun, la noapte, sub paz . Directorulă ă de la Hotelul Sheraton de pe aeroport îmi datoreaz câtevaă hatâruri, aşa c e cazul s -mi întoarc unul dintre ele! Îl sun şi vă ă ă ă duc la el. Lua i-v la revedere de la amica voastr .ţ ă ă

Zofia ridic perdeaua şi intr în boxa în care era consultată ă ă Mathilde. Se apropie de ea.

— Care mai sunt nout ile?ăţ— Chestii banale! r spunse Mathilde. M-am învârtit de ună

ghips nou-nou . Vor s m in sub observa ie, ca s se asigureţ ă ă ţ ă ţ ă c n-am inhalat prea mult fum toxic. S racii, de-ar şti ei ce deă ă chestii toxice am mai tras eu pe nas, la via a mea, n-ar mai fi aşaţ de îngrijora i. Ce face Reine?ţ

— Nu prea bine. E la sec ia celor cu arsuri grave. Doarme. Nuţ poate fi vizitat ; au pus-o într-o camer steril , la etajul patru.ă ă ă

— Vii mâine s m iei?ă ăZofia se întoarse cu spatele şi se uit la panoul luminos, peă

care erau ag ate radiografiile.ăţ— Mathilde, nu cred c am s pot fi aici.ă ă— Nu ştiu de ce, dar m cam b tea pe mine gândul sta! Aşaă ă ă

se întâmpl în orice prietenie: te bucuri c cel lalt scap , într-oă ă ă ă zi, de celibat, chiar dac asta te condamn la propria- iă ă ţ singur tate. O s -mi lipseasc al naibii de mult clipele petrecuteă ă ă împreun .ă

— Şi mie. Trebuie s plec într-o c l torie, Mathilde.ă ă ă— Lung ?ă— Da, destul de lung .ă— Totuşi, o s te întorci?ă— Nu ştiu absolut nimic.

153


Ochii lui Mathilde se înce oşar de p rere de r u.ţ ă ă ă— Cred c în eleg. Tr ieşte, scumpa mea Zofia, dragostea eă ţ ă

scurt , dar amintirile dureaz mult.ă ăZofia o lu pe Mathilde în bra e şi o strânse cât putu de tare.ă ţ— Ai s fii fericit ? întreb Mathilde.ă ă ă— Înc nu ştiu.ă— O s putem vorbi la telefon din când în când?ă— Nu, nu cred c va fi posibil.ă— Aşa de departe e locul la în care te duce?ă— Şi mai departe. Te rog, nu plânge.— Nu plâng, e fumul la care îmi tot în eap ochii. Hai, şterge-ă ţ ă

o de aici!— Ai grij de tine, spuse Zofia, cu un glas dulce, în timp ce seă

îndep rta.ăRidic perdeaua şi îşi privi din nou prietena, cu ochii plini deă

triste e.ţ— Ai s te po i descurca de una singur ?ă ţ ă— Ai şi tu grij de tine… m car de data asta, îi spuse Mathilde.ă ăZofia zâmbi, iar pânza alb se l s din nou în jos.ă ă ă

Inspectorul Pilguez era la volan, cu Lucas al turi de el. Motorulă începuse s duduie. Zofia urc în spate. Maşina plec din fa aă ă ă ţ Urgen ei şi o lu c tre autostrad . Nimeni nu vorbea.ţ ă ă ă

Zofia, cu inima din cale afar de grea, retr ia unele amintiri,ă ă proiectate pe fa adele şi pe intersec iile care defilau prin fa aţ ţ ţ ferestrei. Lucas înclin retrovizorul, ca s-o poat privi. Pilgueză ă f cu bot şi îl îndrept . Lucas aştept câteva secunde şi îl întoarseă ă ă iar.

— V deranjeaz faptul c sunt eu la volan? bodog ni Pilguez,ă ă ă ă punându-l iar în pozi ie bun .ţ ă

L s în jos parasolarul din partea pasagerului, pentru ca Lucasă ă s poat privi în oglinda acestuia, şi îşi puse din nou mâinile peă ă volan.

Maşina ieşi de pe Autostrada 101 şi o lu pe South Airportă Boulevard. Dup câteva secunde, Pilguez opri în parcareaă Hotelului Sheraton.

Directorul hotelului le rezervase un apartament la etajul şase, cel mai de sus. La recep ie, fuseser înregistra i cu numeleţ ă ţ Oliver şi Mary Sweet. Pilguez ridicase din umeri, explicându-le că nimic nu atr gea mai mult aten ia ca numele Doe şi Smith.ă ţ Înainte de a se desp r i de ei, le recomand s nu ias dină ţ ă ă ă

154

- MARC LEVY -

camer şi s fac apel la room service dac li se f cea foame. Leă ă ă ă ă d du num rul lui de pager şi îi inform c avea s vin s -i ia aă ă ă ă ă ă ă doua zi, înainte de prânz. Dac se plictiseau, puteau începe să ă redacteze un raport asupra evenimentelor din cursul s pt mânii,ă ă ceea ce l-ar fi scutit pe el de o treab . Lucas şi Zofia îi mul umiră ţ ă atâta, încât inspectorul se sim i stânjenit. Pilguez plec luându-şiţ ă o mutr moroc noas şi ad ugând pe lâng „la revedere” şiă ă ă ă ă nişte „bine, bine, e-n ordine”. Era ora dou zeci şi dou ; uşaă ă apartamentului se închise în urma lor.

Zofia intr în baie s fac un duş. Lucas se lungi pe pat, luă ă ă ă telecomanda şi începu s schimbe canal dup canal. Programeleă ă îl f cur s caşte la iu eal . Stinse televizorul. În spatele uşii, seă ă ă ţ ă auzea curgând apa duşului. Atunci, el îşi privi vârful pantofilor, îşi aranja pantalonii, se şterse de praf pe genunchi şi trase de cute. Se ridic , deschise minibarul, pe care îl închise imediat la loc, seă duse la fereastr , ridic perdeaua, se uit la parcarea pustie şi seă ă ă întoarse s se tol neasc iar pe pat. Îşi urm ri coşul pieptului,ă ă ă ă care se ridica şi cobora în ritmul respira iei, oft , inspectţ ă ă abajurul veiozei, mut ni el mai la dreapta scrumiera şi traseă ţ sertarul noptierei. Aten ia îi fu atras de o carte mic , pe a c reiţ ă ă ă copert era imprimat sigla hotelului. O lu şi începu s citeasc .ă ă ă ă ă Primele rânduri îl z p cir complet. Îşi continu lectura,ă ă ă ă întorcând paginile tot mai iute. La a şaptea foaie, se ridic ,ă ieşindu-şi din fire, şi se duse s bat la uşa b ii.ă ă ă

— Pot s intru?ă— O clip , îi spuse Zofia, punându-şi halatul.ăÎi deschise şi îl g si tr snind şi plesnind, în timp ce se plimbaă ă

de colo-colo.— Ce e? îl întreb , neliniştit .ă ă— Ce e?! Dup cum se vede, nimeni nu mai respect nimic!ă ă

Asta e!Agit c rticica pe care o inea în mân şi continu , ar tândă ă ţ ă ă ă

coperta:— Sheraton sta a plastografiat în întregime cartea lui Hilton!ă

Şi ştiu foarte bine ce spun, pentru c e autorul meu preferat.ăZofia îi lu volumaşul din mân şi i-l d du imediat înapoi, dândă ă ă

din umeri:— Asta-i Biblia, Lucas!V zându-i privirea întreb toare, ea ad ug , cu un aer trist:ă ă ă ă— Las-o încurcat !ăZofia nu îndr znea s -i spun c i se f cuse foame, dar el oă ă ă ă ă

155


ghici dup felul în care r sfoia carne elul unde erau înscriseă ă ţ serviciile oferite de hotel.

— E un lucru pe care aş vrea s -l în eleg o dat pentruă ţ ă totdeauna, spuse ea. De ce or fi punând orare în fa a meniurilor?ţ Ce se subîn elege? C , dup ora zece şi treizeci diminea a, suntţ ă ă ţ obliga i s -şi bage corn flakes-ul în casa de bani, pe care o închidţ ă şi o programeaz s nu se mai deschid decât a doua zi? Totuşi,ă ă ă e bizar! Dar, dac î i vine o poft de cereale la ora zece şiă ţ ă treizeci seara? Şi, uite, tot aşa fac şi cu cl titele! Oricum, e de-ăajuns s vezi ce lungime are cablul usc torului de p r din baie,ă ă ă ca s te l mureşti pe deplin! Pesemne c la care a inventată ă ă ă sistemul trebuie s fi fost chel! Eşti nevoit s nu te îndep rtezi laă ă ă mai mult de zece centimetri de perete dac vrei s - i usuci şi tuă ă ţ o şuvi de p r!ţă ă

Lucas o lu în bra e şi o strânse lâng el, ca s-o linişteasc .ă ţ ă ă— Începi s devii exigent ! ă ăEa privi în jur şi roşi.— Poate!— i-e foame!Ţ— Deloc!— Ba eu cred c da!ă— Ei, nu vreau mare lucru; ceva, acolo, ca s - i fac pe plac.ă ţ— Nişte Frosties sau Special K?— Aia care fac „Ron , Cron , Poc”, când îi rozi!ţ ţ— Rice Crispies! Am eu grij de asta!ă— F r lapte!ă ă— F r lactate, aprob Lucas, ridicând receptorul telefonului.ă ă ă— Dar cu zah r, plini de zah r!ă ă— Am grij şi de asta!ăÎnchise telefonul şi veni lâng ea.ă— Tu n-ai comandat nimic? îl întreb Zofia.ă— Nu, nu mi-e foame, r spunse Lucas.ăDup ce b iatul de la ă ă room service le aduse comanda, ea luă

un prosop şi îl aşternu pe pat, în chip de fa de mas . La fiecareţă ă lingur pe care o înghi ea, îi b ga în gur o alta şi lui Lucas, careă ţ ă ă o primea cu pl cere. În dep rtare, un fulger sfâşie cerul. Lucasă ă se ridic şi trase draperiile. Apoi, se întoarse şi se lungi lâng ea.ă ă

— Mâine, voi g si o solu ie ca s sc p m de ei, spuse Zofia.ă ţ ă ă ă Trebuie s existe o cale.ă

— Nu spune nimic, murmur Lucas. Aş fi vrut s avem nişteă ă duminici fantastice, s tr im unul lâng altul zilele ce vor veni,ă ă ă

156

- MARC LEVY -

visând c ne aşteapt o mul ime de zile asemenea, dar nu neă ă ţ mai r mâne decât una, iar pe asta vreau s-o tr im cu adev rat.ă ă ă

Halatul Zofiei se desf cu uşor. El i-l strânse la loc. Atunci, eaă îşi lipi buzele de ale lui şi şopti:

— F -m s cad!ă ă ă— Nu, Zofia. Aripioarele tatuate pe um r î i vin prea bine, şi nuă ţ

vreau s i le arzi.ă ţ— Vreau s plec cu tine.ă— Nu aşa. Nu pentru asta.El bâjbâi dup întrerup torul veiozei. Zofia i se cuib ri la piept.ă ă ăÎn camera ei de spital, Mathilde stinse lumina. Avea s doarmă ă

şi în noaptea aceea tot deasupra patului lui Reine. Clopotele catedralei b tur de miezul nop ii.ă ă ţ


Ziua a şasea

Zofia se duse la fereastr , p şind în vârful picioarelor. Lucasă ă înc dormea. De dup draperiile pe care le tr sese deoparte, i seă ă ă ar tar zorii dimine ii de noiembrie. Se uit la soarele ce seă ă ţ ă z rea printre ce uri şi se întoarse s -l priveasc pe Lucas, care seă ţ ă ă întindea.

— Ai dormit? o întreb el.ăZofia se înf şur în halat şi îşi lipi fruntea de geam.ă ă— i-am comandat micul dejun. Cred c nu mai e mult şi or sŢ ă ă

ne bat la uş . M duc s m preg tesc.ă ă ă ă ă ă— E chiar aşa de urgent? spuse Lucas, tr gând-o de mân .ă ăEa se aşez pe marginea patului şi îşi trecu mâna prin p rulă ă

lui.— Ştii care e povestea cu Bachert? îl întreb Zofia.ă— Cuvântul sta parc îmi spune ceva. Trebuie s -l fi citit peă ă ă

undeva, r spunse Lucas, încruntându-se.ă— Nu vreau s ne desp r im.ă ă ţ— Zofia, ne vine infernul pe urme. Nu mai avem r gaz decâtă

pân mâine. Şi nici un loc în care s ne refugiem. S r mânemă ă ă ă aici amândoi şi s tr im timpul care ne-a fost l sat.ă ă ă

— Nu, n-am s m supun voin ei lor. Nu-s un pion pe tabla loră ă ţ de şah, şi vreau s descop r o mişcare pe care n-au prev zut-o.ă ă ă

157


Întotdeauna exist câte una posibil , ascuns printre toate celeă ă ă imposibile.

— Ehei, tu vorbeşti despre o minune, iar sta chiar c nu eă ă domeniul meu…

— Se presupune c e al meu! spuse ea, ridicându-se ca s -iă ă deschid chelnerului de la room service.ă

Zofia isc li nota de plat , închise uşa şi împinse m su a cuă ă ă ţ rotile în camer .ă

— Acum, sunt prea departe de gândurile lor ca s m poată ă ă în elege, spuse ea, umplând o ceaşc .ţ ă

Lu cerealele, peste care pres r trei pungu e de zah r.ă ă ă ţ ă— Nu vrei chiar deloc lapte? o întreb Lucas.ă— Nu, mul umesc; dup aia, mi se înmoaie cerealele de tot.ţ ăZofia se uit pe geam, la oraşul care se întindea pân h tă ă ă

departe, şi sim i c o cuprinde furia.ţ ă— Nu pot s v d toate zidurile astea din jurul meu f r s mă ă ă ă ă ă

gândesc c , de acum, ele vor avea parte de mai mult nemurireă ă decât noi. Asta m face s turbez.ă ă

— Bun-venit pe P mânt, Zofia.ăLucas intr în baie şi l s uşa întredeschis . Îngândurat ,ă ă ă ă ă

Zofia d du deoparte tava. Începu s se plimbe de colo-colo, prină ă salon, apoi se lungi pe patul din dormitor. Pe noptier , miculă volum îi atrase aten ia. Deodat , ea s ri în picioare.ţ ă ă

— Cunosc un loc! îi strig lui Lucas.ăEl îşi ar t capul pe dup uşa întredeschis . Un nor de aburi îiă ă ă ă

înconjura chipul.— Şi eu cunosc o mul ime de locuri!ţ— Nu glumesc, Lucas.— Nici eu nu glumesc, spuse el, tachinând-o. Nu vrei s -mi daiă

ceva mai multe l muriri? Aşa, cum stau acum, mi-e pe jum tateă ă cald, pe jum tate frig. E o mare diferen de temperatur întreă ţă ă cele dou înc peri.ă ă

— Cunosc un loc pe P mânt unde s ne pled m cauza.ă ă ă— Care e locul la? o întreb el, cu glasul grav.ă ă— Adev ratul acoperiş al lumii, muntele sacru, unde toateă

religiile tr iesc în pace şi se respect : Muntele Sinai. Sunt sigură ă ă c acolo, sus, am s -i pot vorbi ă ă Tat lui meu, ă iar El poate m vaă în elege.ţ

Lucas se uit la ceasul magnetoscopului.ă— Afl care sunt orarele zborurilor. M îmbrac şi m întorcă ă ă

imediat.158

- MARC LEVY -

Zofia se repezi la telefon şi form num rul de la agen ie.ă ă ţ Robotul îi f g dui c un operator se va ocupa imediat de cerereaă ă ă ei. Ner bd toare, se uit pe geam, la un pesc ruş care îşi luaă ă ă ă zborul. Îşi rosese deja câteva unghii, şi tot nu primise un r spunsă la apelul s u. Lucas veni din spate şi o înconjur cu bra ele. Îiă ă ţ şopti:

— Cel pu in cincisprezece ore de zbor, la care trebuie s maiţ ă ad ug m înc zece de decalaj orar… când vom ajunge peă ă ă aeroport, nici m car nu ne vom putea spune adio, pentru c eiă ă ne vor fi desp r it de mult. E prea târziu, Zofia, acoperişul lumiiă ţ tale e prea departe de aici.

Zofia l s receptorul în furc . Se întoarse spre Lucas şi îşiă ă ă cufund privirile în ale lui. Se îmbr işar pentru prima oar .ă ăţ ă ă

*

Mult mai târziu, pesc ruşul se aşez pe o alt balustrad . Dină ă ă ă camera ei de spital, Mathilde l s un mesaj pe celularul Zofiei şiă ă închise telefonul.

*

Zofia se d du înapoi cu câ iva paşi.ă ţ— Cunosc o cale! spuse ea.— Nu vrei s renun i!ă ţ— La speran ? Niciodat ! Sunt programat anume pentruţă ă ă

asta! Termin - i repede preg tirile şi ai încredere în mine.ă ţ ă— Numai asta fac!Dup zece minute, coborâr în parcarea hotelului. Zofia îşiă ă

d du seama c aveau nevoie de o maşin .ă ă ă— Care? întreb Lucas, cu un aer dezabuzat, uitându-se laă

parcul de vehicule care sta ionau.ţLa cererea Zofiei, el se resemna s o „împrumute” pe cea maiă

discret . O luar imediat pe Autostrada 101, de data asta înspreă ă nord. Lucas voia s ştie încotro mergeau, dar Zofia, b gat cuă ă ă totul în geanta ei cât un sac, îşi c uta telefonul şi nu-i r spunse.ă ă Nu avu vreme s formeze num rul inspectorului Pilguez, ca s -lă ă ă anun e s nu se mai deranjeze, c primi un mesaj:ţ ă ă

„Sunt eu, Mathilde, voiam s - i spun c nu mai trebuie s - iă ţ ă ă ţ faci griji. Atâta i-am b tut la cap, în diminea a asta, c , pân laă ţ ă ă urm , îmi dau drumul înainte de prânz. L-am sunat pe Manca, oă

159


s vin el s m duc acas şi, pe urm , mi-a promis c o să ă ă ă ă ă ă ă ă treac în fiecare sear s -mi aduc de mâncare, pân m pun peă ă ă ă ă ă picioare… poate c o s mai trag ni el de timp… Situa ia luiă ă ţ ţ Reine e sta ionar . Nu poate fi vizitat , fiindc doarme. Zofia,ţ ă ă ă sunt unele lucruri pe care şi le spun îndr gosti ii şi pe careă ţ prietenii nu îndr znesc s le rosteasc . Prin urmare, uite, tu aiă ă ă fost mult mai mult decât lumina zilelor mele şi mult mai mult decât complicea nop ilor mele. Tu ai fost şi r mâi prietena mea.ţ ă Drum bun, oriunde te vor purta paşii. Mi-e dor de tine înc de peă acum”.

Zofia ap s butonaşul cu toat puterea şi celularul se stinse. Îlă ă ă l s s cad în fundul sacului.ă ă ă ă

— Ia-o spre centrul oraşului.— Unde vrei s mergem? o întreb Lucas.ă ă— La Transamerica Building, turnul în form de piramid de peă ă

Montgomery Street.Lucas se opri pe banda de urgen .ţă— De-a ce te joci?— Nu ne putem bizui întotdeauna pe c ile aeriene, iar cele aleă

cerului r mân de nep truns. Porneşte!ă ăVechiul Chrysler se puse iar în mişcare, în cea mai deplină

t cere. Ieşir de pe autostrada 101 şi o luar pe 3rd Street.ă ă ă— Ce zi e azi? Vineri? întreb Zofia, care deveni, brusc,ă

îngrijorat .ă— Din p cate! r spunse Lucas.ă ă— Cât e ceasul?— Mi-ai cerut o maşin care s nu bat la ochi! Te rog să ă ă ă

notezi c asta n-are nici m car ceas! E dou sprezece f ră ă ă ă ă dou zeci.ă

— Trebuie s facem un ocol. Trebuie s -mi in o promisiune.ă ă ţ Du-m , te rog, la spital.ă

Lucas o coti pe California Street şi, dup zece minute, intrară ă în curtea spitalului. Zofia îi ceru s parcheze în fa a pavilionuluiă ţ de pediatrie.

— Vino, îi spuse ea, închizându-şi portiera.El o urm pe hol, pân la lift. Zofia îl lu de mân , îl trase după ă ă ă ă

ea şi ap s pe buton. Cabina urc la etajul şapte.ă ă ăPrintre copiii care se jucau pe culoar, ea îl recunoscu pe micul

Thomas. Când o v zu, acesta îi zâmbi, iar Zofia îi r spunse cu ună ă semn dr g stos şi se duse spre el. Dar înlemni… recunoscându-lă ă pe îngerul care st tea lâng b ie el. Lucas îşi sim i mâna strânsă ă ă ţ ţ ă

160

- MARC LEVY -

de mâna Zofiei. Copilul îşi continu drumul spre cel lalt cap t ală ă ă coridorului, inându-l de mân pe Gavriil, dar f r s -şi ia ochii deţ ă ă ă ă la ea. La uşa care d dea spre gr dina plin de culorile toamnei,ă ă ă b ie elul se întoarse o ultim oar . Îşi desf cu palma şi sufl înă ţ ă ă ă ă ea, trimi ându-i o s rutare Zofiei. Apoi, închise ochii şi, cu chipulţ ă numai zâmbet, disp ru în lumina palid a acestei dimine i târzii.ă ă ţ Zofia îşi închise şi ea ochii.

— Vino, îi spuse Lucas, tr gând-o dup el. Când maşina ieşiă ă din parcare, el tres ri.ă

— Tu ziceai c sunt unele zile când sim i cum î i cade cerul înă ţ ţ cap? spuse Zofia. Ast zi e una dintre zilele alea.ă

Traversar oraşul f r s scoat o vorb . Lucas nu o lu peă ă ă ă ă ă ă nici o scurt tur ; dimpotriv , alese drumul cel mai lung. Merseră ă ă ă o vreme pe malul oceanului. Apoi, Lucas opri maşina. Zofia îl luă la plimbare, pe plaja tivit cu spum .ă ă

Dup o or , ajunser lâng Turn. Zofia ocoli de trei ori blocul,ă ă ă ă f r s g seasc loc de parcare.ă ă ă ă ă

— La urma urmei, procesele-verbale pentru maşinile furate nu se pl tesc! spuse Lucas, ridicând ochii spre cer. Parcheaz undeă ă o fi!

Zofia opri lâng trotuarul rezervat livr rilor. Se duse spreă ă intrarea de la est, cu Lucas pe urmele ei. Când dala mobil de peă perete se d du peste cap, el se trase înapoi.ă

— Eşti sigur de ceea ce faci? o întreb , neliniştit.ă ă— Nu! Vino!Str b tur culoarele care duceau spre holul cel mare. Petruă ă ă

st tea la recep ie. Când îi v zu, se scul în picioare.ă ţ ă ă— Da’ ştiu c ai tupeu s -l aduci aici! îi spuse Zofiei, cu un aeră ă

ofensat.— Am nevoie de tine, Petre.— Ştiai c te caut toat lumea şi c to i gardienii Casei suntă ă ă ă ţ

pe urmele voastre? Ce-ai f cut, Zofia?ă— N-am timp s - i explic.ă ţ— E pentru prima oar c v d, aici, pe cineva gr bit.ă ă ă ă— E musai s m aju i, doar pe tine m pot bizui. Trebuie să ă ţ ă ă

ajung la Muntele Sinai. D -mi voie s p trund pe calea de accesă ă ă ce duce spre Ierusalim.

Petru îşi frec b rbia şi îi m sur pe amândoi cu privirea.ă ă ă ă— Nu pot s fac ce-mi ceri tu. Nu mi s-ar ierta niciodată ă

chestia asta. În schimb, spuse el, ducându-se spre un cap t ală 161


holului, s-ar putea întâmpla s g seşti ceea ce cau i, în timp ceă ă ţ eu m duc s -i anun pe paznici c te afli aici. Uit -te înă ă ţ ă ă compartimentul central al panoului de comand .ă

Zofia se repezi la biroul lui Petru şi deschise toate sertarele. Alese cheia care i se p rea a fi cea bun şi îl lu cu ea pe Lucas.ă ă ă Uşa ascuns în perete se deschise de îndat ce introduse cheia.ă ă În spatele ei, se auzi glasul lui Petru.

— Zofia, sta e un drum f r întoarcere. Ştii ce faci?ă ă ă— Mul umesc pentru tot, Petre.ţAcesta d du din cap şi trase de un lan . Clopotele de la Graceă ţ

Cathedral sunar . Zofia şi Lucas abia avur timp s se strecoareă ă ă pe coridorul îngust, şi toate uşile holului central se închiser .ă

Dup câteva clipe, ieşir printr-o deschiz tur a unui gard ceă ă ă ă împrejmuia un teren viran.

Soarele sc lda cu razele lui o str du m rginit de caseă ă ţă ă ă p r ginite, cu trei-patru etaje. Lucas privi, îngrijorat, în jur. Zofiaă ă i se adres primului om care trecea ă pe lâng ea.ă

— Vorbi i limba noastr ?ţ ă— Ar t cumva a tâmpit? r spunse b rbatul şi se îndep rt ,ă ă ă ă ă

ofensat.Zofia nu se descuraj . Se apropie de un pieton care traversaă

strada. — Caut…Dar nu avu timp s -şi ispr veasc fraza, c omul se şi afla peă ă ă ă

trotuarul de vizavi.— Ce primitori sunt locuitorii oraşului sfânt! spuse Lucas,

ironic.Zofia nu b g în seam spusele acestuia şi i se adres unei aă ă ă ă

treia persoane. Omul îmbr cat în negru era, f r îndoial , ună ă ă ă preot.

— P rinte, mi-a i putea ar ta drumul spre Muntele Sinai?ă ţ ăPreotul o m sur din cap pân -n picioare şi plec , ridicând dină ă ă ă

umeri. Rezemat de un felinar, Lucas st tea cu mâinile în sân şiă zâmbea. Zofia se întoarse spre o femeie care venea c tre ea.ă

— Doamn , caut Muntele Sinai!ă— Domnişoar , n-a ve i nici un haz, îi r spunse trec toarea,ă ţ ă ă

îndep rtându-se.ăZofia se duse la un vânz tor de mur turi, care îşi aranjaă ă

taraba, discutând cu un furnizor.— Bun ziua, poate vreunul dintre dumneavoastr s -mi arateă ă ă

cum se ajunge la Muntele Sinai?162

- MARC LEVY -

Cei doi b rba i se privir intriga i şi îşi v zur înainte deă ţ ă ţ ă ă târguiala lor, f r s se mai uite la Zofia. În timp ce traversaă ă ă strada, un automobil trecu pe lâng ea, claxonând brusc, şi oă atinse, gata-gata s-o r stoarne.ă

— Sunt absolut fermec tori! spuse Lucas, cu glasul sc zut.ă ăZofia se r suci, c utând un ajutor de undeva. Sim i c începeă ă ţ ă

s se înfurie. Lu o l di goal de lâng taraba negustorului,ă ă ă ţă ă ă coborî pe carosabil şi se pro pi în mijlocul intersec iei. Punându-ţă ţşi mâinile în şolduri, începu s strige de pe mica estradă ă improvizat :ă

— Exist cineva de aici care ar avea bun voin a s m asculteă ă ţ ă ă un minu el? Am de pus o întrebare important !ţ ă

Strada încremeni şi toate privirile se îndreptar spre ea. Cinciă b rba i, care treceau într-un mic alai, se apro-piar şi rostir laă ţ ă ă unison:

— Care e întrebarea? Avem noi r spunsul!ă— Trebuie s m duc la Muntele Sinai, am o problemă ă ă

urgent !ăRabinii f cur un cerc în jurul ei. Se consultar reciproc,ă ă ă

schimbând p reri înso ite de o sumedenie de gesturi, cu privireă ţ la cea mai potrivit cale pe care s i-o indice. Un omule scundă ă ţ se strecur printre ei şi se apropie de Zofia.ă

— Urma i-m , spuse acesta, v pot duce eu, sunt cu maşina.ţ ă ăŞi se îndrept imediat spre un Ford vechi, oprit la câ iva metriă ţ

de acolo. Lucas îşi p r si felinarul şi li se al tur .ă ă ă ă— Da i-i zor, ad ug b rbatul, deschizând portierele. Trebuiaţ ă ă ă

s spune i de la început c e vorba de o urgen .ă ţ ă ţăLucas şi Zofia se aşezar pe bancheta din spate, iar maşinaă

demar în tromb . Lucas se uit în jur, se încrunt din nou şi seă ă ă ă plec spre urechea Zofiei:ă

— Ar fi mai în elept dac ne-am culca pe banchet . Prea ar fiţ ă ă prostesc s ne l s m repera i când suntem atât de aproape deă ă ă ţ int .ţ ă

Zofia n-avea chef s stea la discu ii. Lucas se l s în jos, iar eaă ţ ă ă îşi puse capul pe genunchi. Şoferul arunc o privire în retrovizor.ă Lucas îi zâmbi cu gura pân la urechi.ă

Maşina gonea, zgâl âindu-şi pasagerii. Dup o jum tate deţ ă ă or , se opri brusc într-o intersec ie.ă ţ

— La Muntele Sinai a i vrut, la Muntele Sinai v-am adus! spuseţ omul şi se întoarse, încântat, spre ei.

Zofia se ridic , foarte mirat ; şoferul întindea mâna.ă ă163


— Deja? Am crezut c e mult mai departe.ă— Ei bine, era mult mai aproape! r spunse şoferul.ă— De ce întinde i mâna?ţ— De ce? ridic el tonul. Din Brooklyn pân în Madison Avenueă ă

nr. 1470, face dou zeci de dolari! Uite de ce!ăZofia se uit pe geam şi îşi holb ochii. Fa ada spa ioas aă ă ţ ţ ă

Spitalului Mount Sinai, din Manhattan, se în l a în fa a ei.ă ţ ţLucas oft .ă— Îmi pare nespus de r u. Nu ştiam cum s - i spun. ă ă ţÎl pl ti pe şofer şi o lu de acolo pe Zofia, care nu mai scoteaă ă

nici o vorb . Ea merse cl tinându-se pân la b ncu a dintr-oă ă ă ă ţ sta ie de autobuz şi se aşez n ucit .ţ ă ă ă

Lucas îngenunche în fa a ei şi îi lu mâinile în ale lui.ţ ă— Zofia, gata, opreşte-te… Ei n-au reuşit s hot rasc soartaă ă ă

lumii în mii şi mii de ani, şi crezi tu c o s putem s-o facem noiă ă în şapte zile? Mâine, la prânz, ne vom desp r i. Hai s nuă ţ ă pierdem nici o clip din timpul care ne-a mai r mas. Cunosc bineă ă oraşul, las -m s fac din aceast zi clipa noastr de eternitate.ă ă ă ă ă

O trase dup el, pe Fifth Avenue, înspre Central Park.ăO duse într-o mic trattoria din Village. Gr dina din spateleă ă

localului era pustie în acest anotimp. Se instalar acolo şiă comandar un prânz s rb toresc. Apoi plecar în SoHo, intrară ă ă ă ă prin toate pr v liile, îşi schimbar hainele de vreo zece ori,ă ă ă d ruind vagabonzilor ce r t ceau pe trotuare îmbr c minteaă ă ă ă ă purtat cu câteva momente în urm . La ora cinci, Zofia voi oă ă ploaie, aşa c Lucas o duse într-o parcare subteran şi o l s înă ă ă ă mijlocul ei, apoi îşi aprinse bricheta sub un dispozitiv antiincendiu. Mân în mân , str b tur parcarea în sens invers,ă ă ă ă ă sub o avers nemaipomenit . Când auzir primele sirene aleă ă ă pompierilor, o luar la fug . Se uscar în fa a unui grilaj prin careă ă ă ţ ieşea aerul cald din metrou şi intrar s se ad posteasc într-ună ă ă ă cinema multiplex. Pe ei nu-i interesa sfârşitul filmelor, conta doar începutul; schimbar sala de şapte ori, f r s scape pe jos niciă ă ă ă un popcorn, în timpul cavalcadelor de-a lungul culoarelor. Când ieşir , noaptea se l sase deja peste Union Square. Un taxi îi l să ă ă ă la col , pe 57tn Street. Intrar într-un mare magazin, careţ ă închidea târziu. Lucas îşi alese un smoching negru, iar ea optă pentru un taior la mod .ă

— Notele de cheltuieli nu se centralizeaz decât la sfârşitulă lunii, îi şopti el la ureche, v zând-o c şov ia în fa a unei etole. ă ă ă ţ

Ieşir pe Fifth Avenue şi traversar holul hotelului select careă ă 164

- MARC LEVY -

se învecina cu parcul. Urcar la ultimul etaj. De la masa la careă fur instala i, priveliştea era superb . Gustar din toate felurileă ţ ă ă pe care Zofia nu le cunoştea, dar ea se opri mai ales asupra deserturilor.

— Nu te îngraş decât a treia zi, spuse ea, alegând din meniuă sufleul de ciocolat .ă

Era ora unsprezece noaptea. Intrar în Central Park. Aerul eraă c ldu . Se plimbar de-a lungul aleilor m rginite de felinare şi seă ţ ă ă aşezar pe o banc de sub o salcie pletoas . Lucas îşi scoaseă ă ă vestonul şi îl puse pe umerii Zofiei. Ea se uit la pode ul deă ţ piatr alb , a c rui bolt domina aleea, şi spuse:ă ă ă ă

— În oraşul în care voiam s te duc, este un zid mare. Oameniiă îşi scriu dorin ele pe buc ele de hârtie şi le strecoar întreţ ăţ ă pietrele lui. Nimeni n-are dreptul s le ia de acolo.ă

Pe alee trecu un boschetar, care îi salut şi disp ru înă ă penumbra de sub arcada pode ului. Se aşternu un lung momentţ de t cere. Lucas şi Zofia privir spre cer; în jurul lor, o lună ă ă imens îşi r spândea lumina argintie. Mâinile li se unir . Lucasă ă ă depuse un s rut în palma Zofiei, îi adulmec mireasma pielii şiă ă murmur :ă

— O singur clip d ruit de tine valoreaz cât o eternitate.ă ă ă ă ăZofia se lipi de el.Lucas o lu în bra e şi, în taina nop ii, o iubi cu ging şie.ă ţ ţ ă

*

Jules intr în spital. Ajunse la lifturi f r s fie observat: îngeriiă ă ă ă Verificatori ştiu s se fac nev zu i, când vor… Ap s pe butonulă ă ă ţ ă ă etajului patru. Când trecu prin fa a camerei de gard , infirmieraţ ă nu-i v zu silueta care înainta în semiîntunericul de pe culoar. Seă opri în dreptul uşii salonului, îşi aranja bine pantalonii din tweed „prince-de-galles”, cioc ni încetişor şi intr în vârful picioarelor.ă ă

Se apropie, ridic v lul ce acoperea tot patul în care dormeaă ă Reine şi se aşez lâng ea. Recunoscu vestonul atârnat înă ă dulapul de haine şi emo ia îi înroura privirea. Mângâie obrazul luiţ Reine.

— i-am dus dorul atâta timp, şopti Jules. Am îndurat nespusŢ de greu aceşti zece ani f r tine.ă ă

O s rut pe buze şi micul ecran verde de pe noptier pecetluiă ă ă cu o lung linie continu via a lui Reine Sheridan.ă ă ţ

Umbra ei se ridic din pat şi plec mân în mân cu Jules…ă ă ă ă165


*

…Era miezul nop ii. În Central Park, Zofia adormise cu capulţ pe um rul lui Lucas.ă


Ziua a şaptea

Un vântule uşor sufla peste Central Park. Mâna Zofiei alunecţ ă şi c zu de pe sp tarul b ncii. Buim cit de somn, ea îşi ridică ă ă ă ă ă gulerul hainei şi îşi adun genunchii la piept. Lumina alburie aă zorilor i se strecura pe sub pleoapele închise. Zofia se r suci. Nuă departe de acolo, o pas re ciripi într-un copac. Ea recunoscuă ip tul pesc ruşului care îşi lua zborul. Se întinse şi degetele îiţ ă ă

bâjbâir , c utând mâna lui Lucas. Pip i banca de lemn, f r să ă ă ă ă ă întâlneasc nimic. Deschise ochii şi se v zu cu des vârşireă ă ă singur .ă

Strig , dar nimeni nu-i r spunse. Atunci, se ridic şi se uit înă ă ă ă jur. Aleile erau pustii, pic turile de rou erau neatinse.ă ă

— Lucas! Lucas! Lucas!Cu fiecare chemare, vocea îi devenea tot mai îngrijorat , maiă

fragil , mai r nit . Se învârtea, strigând numele lui Lucas, mai s-ă ă ăo apuce ame eala. Foşnetul frunzelor îi ar ta c lâng ea nu seţ ă ă ă afla decât puiul de vânt.

Zofia se duse, plin de nelinişte, pân la pode . Muşc turaă ă ţ ă frigului o f cu s dârdâie. Merse de-a lungul zidului de piatr albă ă ă ă şi g si scrisoarea strecurat într-o cr p tur .ă ă ă ă ă

Zofia,Te privesc în timp ce dormi şi, Doamne!, cât eşti de frumoas !ă

În întunericul acestei ultime nop i, le r suceşti, zgribulindu-te, iarţ ă eu te strâng lâng mine, te acop r cu haina mea… aş fi vrut să ă ă te învelesc, tot aşa, în fiecare dintre iernile tale. Chipul î i esteţ liniştit. Te mângâi pe obraz şi, pentru prima oar în existen aă ţ mea, sunt trist şi totodat fericit.ă

Este sfârşitul clipei noastre, dar începutul unei amintiri care, pentru mine, va d inui cât eternitatea. Aflându-ne al turi, amă ă

166

- MARC LEVY -

descoperit, în fiecare dintre noi, atâta des vârşire şi atâtaă neîmplinire!

Voi pleca în zori, m voi îndep rta pas cu pas, ca s m bucur,ă ă ă ă pân în ultima clip , de prezen a ta. Voi disp rea în spateleă ă ţ ă acestui copac, pentru a m supune poruncii r ului. L sându-i peă ă ă ai t i s m doboare, le vom aduce victoria, iar ei te vor ierta,ă ă ă oricare i-ar fi fost greşelile. Întoarce-te, iubirea mea, întoarce-teţ în casa ta, care i se potriveşte atât de bine. Aş fi vrut s atingţ ă pere ii locaşului t u cu miros de sare, aş fi vrut s v d de laţ ă ă ă ferestrele lui zorii care îşi revars lumina asupra unor orizonturiă necunoscute mie, dar despre care ştiu c sunt ale tale. Tu aiă reuşit imposibilul: ai schimbat o parte din mine. Aş vrea ca, de acum înainte, corpul t u s m acopere, s nu mai v d luminaă ă ă ă ă lumii decât prin ochii t i.ă

Dac tu nu exişti, nu exist nici eu. Palmele noastre uniteă întruchipau o mân cu zece degete; a ta, pus peste degeteleă ă mele, devenea a mea. Ne contopeam atât de perfect, încât, dacă ochii t i se închideau, eu adormeam.ă

Nu fi trist , amintirile nu ni le va putea lua nimeni. De acumă înainte, va fi de-ajuns s -mi cobor pleoapele, pentru a te vedea,ă va fi de-ajuns s -mi opresc respira ia, pentru a- i sim iă ţ ţ ţ mireasma, va fi de-ajuns s stau cu fa a în b taia vântului,ă ţ ă pentru a- i ghici suflarea. Aşadar, ascult : oriunde m-aş afla, î iţ ă ţ voi auzi hohotul de râs, î i voi vedea zâmbetul din privire, î i voiţ ţ asculta glasul.

Gândul c tu exişti undeva, pe acest p mânt, va fi acolo, înă ă infern, col işorul meu de paradis.ţ

Tu îmi eşti Bachert.Te iubesc,

Lucas

Zofia se chirci încet pe covorul de frunze, strângând scrisoarea în mân . Ridic fruntea şi se uit la cerul înce oşat deă ă ă ţ triste e.ţ

În mijlocul parcului, numele lui Lucas r sun aşa cumă ă P mântul nu-l mai auzise nicicând; cu mâinile întinse spre t rii,ă ă Zofia sfâşie t cerea cu o chemare ce opri lumea în loc.ă

— De ce m-ai p r sit? murmur ea.ă ă ă— Totuşi, s nu exager m! îi r spunse glasul lui Mihail, careă ă ă

ap ru sub arcada pode ului.ă ţ167


— Naşule!— De ce plângi, Zofia?— Am nevoie de tine, spuse Zofia, alergând spre el.— Am venit s te iau, Zofia. Acum, trebuie s te întorci cuă ă

mine. Totul s-a terminat.Îi întinse mâna, dar ea se trase înapoi.— Nu m întorc. Paradisul meu nu mai e în casa noastr .ă ăMihail se duse la ea şi o cuprinse cu bra ul lui ocrotitor.ţ— Vrei s renun i la tot ceea ce i-a dat Tat l t u?ă ţ ţ ă ă— La ce bun s -mi dea o inim dac mi-o las pustie, naşule?ă ă ă ăMihail se aşez în fa a ei şi îi puse mâinile pe umeri; o cercetă ţ ă

cu aten ie şi zâmbi, plin de mil .ţ ă— Ce ai f cut, Zofia?ăEa îşi cufund ochii în ochii lui; cu buzele strânse de triste e, îiă ţ

sus inu privirea şi îi spuse:ţ— Am iubit.Atunci, glasul naşului ei deveni mai slab, ochii lui îşi pierdură

treptat str lucirea, iar lumina zilei îi înghi i treptat chipul, până ţ ă ce se f cu nev zut.ă ă

— Ajut -m , îl implor ea.ă ă ă— Aceasta este o alian …ţăDar sfârşitul frazei nu mai ajunse pân la ea. Mihail disp ruse,ă ă

iar Zofia n-avea s -l mai aud niciodat .ă ă ă— …sfânt , încheie ea, plecând, singur , pe alee.ă ă

*

Mihail ieşi din lift, trecu prin fa a recep ionerei, pe care oţ ţ salut cu un gest gr bit, şi p şi cu hot râre pe coridor. B tu laă ă ă ă ă uşa marelui birou şi intr f r s aştepte.ă ă ă ă

— Houston, avem o problem ! ăUşa se închise în urma lui.Dup câteva momente, glasul tun tor al ă ă Domnului cutremură

pere ii Casei. Mihail ieşi pu in mai târziu, f cându-le semn tuturorţ ţ ă celor pe care îi întâlnea pe culoare cum c totul mergea cum nuă se poate mai bine în cea mai bun dintre lumi şi c fiecare seă ă putea întoarce la locul de munc . Se strecur în spatele birouluiă ă recep ionerei şi se uit , nervos, pe fereastr .ţ ă ă

În imensul Lui birou, Domnul arunc o privire furibund spreă ă peretele din fund, îşi deschise cu mâna dreapt sertarul, f cu să ă ă culiseze uşi a unei desp r ituri secrete şi ac ion cu brutalitateţ ă ţ ţ ă

168

- MARC LEVY -

asupra sistemului de securitate. Trase un pumn zdrav n pesteă un buton şi peretele desp r itor alunec uşor pe şine, deschizândă ţ ă biroul Preşedintelui. Cele dou mese formau, acum, una singur ,ă ă nem surat de mare, la capetele c reia st teau ei, unul în fa aă ă ă ţ celuilalt.

— Te pot ajuta cu ceva? întreab ă Preşedintele, l sând c r ileă ă ţ de joc din mân .ă

— Nu pot s cred c ai cutezat!ă ă— Ce am cutezat! susur Satan.ă— S trişezi!ă— Fiindc , vezi bine, eu am trişat cel dintâi, nu? replic , plină ă

de arogan , ţă Preşedintele.— Cum ai putut atenta la destinele trimişilor noştri? Tu chiar

nu mai ai nici o limit ?ă— Ei, da’ s-a întors pur şi simplu lumea pe dos! Asta e chiar

culmea! rânji Satan. Tu eşti primul care a trişat, b trâne!ă— Am trişat eu?— Categoric!— Şi cum am trişat?— Cu mine s nu- i iei mutra asta îngereasc !ă ţ ă— Dar ce am f cut? întreb Dumnezeu.ă ă— Ai început iar s meştereşti! spuse Lucifer.ă— Ce?— OAMENI!

Dumnezeu tuşi şi îşi mângâie b rbia, privindu-şi intă ţ ă adversarul.

— Încetezi numaidecât s -i urm reşti!ă ă— Şi dac nu?ă— Dac nu, o s te urm resc eu pe tine!ă ă ă— Ah, da? P i, încearc , s vedem şi noi ce iese. M distrez deă ă ă ă

pe acum. Dup p rerea ta, avoca ii sunt la tine sau la mine?ă ă ţ ripost ă Preşedintele, ap sând pe butonul din sertarul lui.ă

Peretele începu s se închid încet. Dumnezeu aştept până ă ă ă ce acesta ajunse la jum tatea drumului, trase aer în piept, şiă Satan îl auzi strigându-i din cel lalt cap t al înc perii:ă ă ă

— O S FIM BUNICI!Ă

Peretele r mase imediat pe loc. Dumnezeu v zu chipulă ă îngrozit al lui Satan, care se apleca pentru a-l vedea din nou.

— Ce-ai zis?169


— Ai auzit foarte bine!— B iat sau fat ? întreb Satan, cu un gl scior îngrijorat.ă ă ă ă— Înc nu m-am hot rât! ă ăSatan se ridic dintr-o s ritur .ă ă ă— Stai, c vin acum! De data asta, chiar c trebuie s st m deă ă ă ă

vorb !ăPreşedintele ocoli biroul, trecu dup peretele desp r itor şi seă ă ţ

aşez al turi de ă ă Domnul, la cel lalt cap t al mesei… dup careă ă ă urm o lung convorbire, care inu… şi inu… şi inu până ă ţ ţ ţ ă seara…

Apoi, a fost diminea şi…ţă

…O eternitate

Un vântule uşor sufla peste Central Park.ţO gr mad de frunze luate pe sus de un vârtej începur s seă ă ă ă

roteasc în jurul unei b nci de pe o alee rezervat pietonilor.ă ă ă Dumnezeu şi Satan, aşeza i pe sp tar, îi v zur de departe.ţ ă ă ă Lucas şi Zofia veneau, inându-se de mân . Cu mâna r masţ ă ă ă liber , fiecare împingea c ruciorul cu dou locuri. Trecur prină ă ă ă fa a b ncii, f r s -i vad pe cei doi. Lucifer oft de emo ie.ţ ă ă ă ă ă ă ţ

— Po i tu s zici ce-oi zice, dar micu a e cea mai reuşit dintreţ ă ţ ă ei doi! spuse el.

Dumnezeu se întoarse şi îl m sur cu o privire mucalit .ă ă ă— Parc stabiliser m s nu vorbim despre copii!ă ă ăSe ridicar amândoi odat şi pornir pe alee, unul lângă ă ă ă

cel lalt.ă— De acord, spuse Lucifer, într-o lume totalmente perfectă

sau imperfect , ne-am fi plictisit, s nu uit m asta! Dar, acum,ă ă ă c suntem singuri, doar tu şi cu mine, po i s -mi spui! Când aiă ţ ă început s trişezi? În ziua ă a patra sau a cincea?

— Ce tot vrei de la mine? De ce s fi trişat? ăDumnezeu îşi puse mâna pe um rul lui Lucifer şi zâmbi:ă— …Tu nu pui la socoteal şi contribu ia hazardului la toateă ţ

astea?

*

170

- MARC LEVY -

Şi a fost sear … ăşi o sumedenie de alte dimine i.ţ

171

Date post:	07-May-2017
Category:	Documents
Upload:	lauralau
View:	239 times
Download:	4 times

Marc Levy - Sapte Zile Pentru o Eternitate

Documents